Spoitor turc cu femeia sa, din Focşani (pag. 80

Miîcovxa în 1856 19

Noua reşedinţa, Vulcăniasa, era aşezată frumos, într'o parte Şi era împrejmuită din trei părţi cu păduri înalte. A locuit acolo mai bine ca ori unde. Deşi lumea era destul de săracă, era totuşi foarte curată. A locuit acolo în gazdă la una din cele. mai frumoase femei, cum n’a mai văzută niciodată printre ţărani, nici chiar printre Romînii din. jurul Mehadiei. Frumoasa femeie era îmbrăcată intr'un costum simplu şi avea părul bogat şi negru ca pana corbului, iar faţa frumoasă ca a unei madone. Era foarte harnică şi nu stătea toată ziua. Pregătea masa de trei ori pe zi, ţesea covoare pe cari le făcea din lîna pe care singură şi-o vopsea, spăla rufe sau lucra în grădină (pag. 127).

Somnul aşa de necesar după o muncă aiit de grea şi-l făcea în aceste case ţărăneşti pe o laviţă, fiindcă paturi nu existau, pe care erau aşternute piei de oi miţoase şi covoare (pag. 128}

Se plînge neîncetat de marea nenorocire care se abătuse asupra somnului său din cauza invaziei puricilor, care-, pictaseră 'uleie şi cari ii produceau dureroase mincanmi pe corp. Zacherlina i-a salvat somnul şi aceasta folosită numa, m mare cantilate (pag. 129).

Locuia nu departe de cimitir, unde ^ a văzut scena următoare: într'o zi veni acolo o femeie tmara, care după cite i sa spus era văduvă şi se îndreptă spre mormîntul proaspăt . . al bărhatului ei unde rămase multă vreme. Acolo boci şi se tîngui