Cronica literară
Amprente în relief
9
Carmen Ardelean
Cartea cu delfini. Convorbiri cu Ana Blandiana, Serenela Ghițeanu Considerat specie jurnalistică, interviul a devenit, chiar camuflat în mai calda, mai prietenoasa „convorbire”, o modalitate de a accede la sertarele ființei și la cele ale operei autorilor contemporani. De altfel, jurnalistul francez Yvan Charon recunoaște existența unui interviu-portret care își propune să prezinte gândurile, starea de spirit, portretul interior, prin intermediul mărturisirilor la care este provocată o personalitate culturală. Cu siguranță, contextul în care se realizează un interviu poate fi un excelent catalizator. E cazul amplului volum Cartea cu delfini. Convorbiri cu Ana Blandiana, semnat de Serenela Ghițeanu și apărut în 2021, la Editura Humanitas. Nu doar inițierea dialogului în Săptămâna Patimilor, din perioada pandemiei din 2020, perioadă care s-a dovedit, dincolo de restricții și temeri, una de acalmie fertilă pentru unii creatori, ci și inițierea după apariția anterioară a unor volume antologice, care au sintetizat toate segmentele reprezentative ale creației autoarei demonstrează perfecta identificare a timpului mărturisirii. Publicarea Integralei poemelor, reeditarea volumului autobiografic Fals tratat de manipulare în 2019, anul care a marcat 60 de ani de la debutul autoarei în Tribuna și apariția incitantelor volume care au reunit textele conferințelor (Istoria ca viitor, 2017) sau amintirile din călătorii (Soră lume, 2020) par să fi pregătit incitantul dialog, prin rememorările voluntare, prin atenta retrospectivă asupra unei opere care n-a fost un produs al vieții, ci a fost însăși viața. O particularitate interesantă are
volumul, care dezvăluie, așa cum anticipează incitantul titlu, delfinii despre care a vorbit prima dată Nicolae Steinhardt. Plasat, discret, pe coperta 2 a volumului, ca un prim indiciu al semnificației titlului, fragmentul din Steinhardt definește metaforic, revelator, scrisul Anei Blandiana: „Ca și făptura delfinului, scrisul Anei Blandiana e aerodinamic, cu totul menit vitezei și înaintării; grației și săltării. Jucăuș blând, prietenos, sprinten; arcuit, precis; și cât se poate de misterios”. În plus, odată cu lectura fiecăreia dintre cele cinci secțiuni ale cărții, sintetic denumite Biografice, Poezia, Proza, Eseurile, Lumea noastră, înțelegem că atributele delfinului pot fi asociate, de fapt, prin extrapolare, delfinului-poet, delfinului-prozator, delfinului-eseist și delfinului-cetățean. Având aerul și substanța unui volum-eveniment, Cartea cu delfini reușește să fascineze, în primul rând, prin acribia interlocutoarelor. Eludând deja încetățenitele formule de interviu care proliferează o rafală de întrebări, într-un mod resimțit deopotrivă de intervievat și de cititor ca o violentă intruziune în spațiul intim, al vieții sau al operei, Serenela Ghițeanu alege varianta elegantă, elevată a unor incursiuni rafinate, docte, adevărate expozeuri ce dezvăluie temeinica documentare, foarte buna cunoaștere a profilului uman și a operei autoarei. Conferențiar universitar, cu un doctorat susținut în Franța, critic, cronicar literar de peste 10 ani, cu veleități de prozator, inițiatoarea convorbirilor reușește să dubleze calitatea de volum-mărturie a cărții, cu aceea de volum monografic, realizat cu deplina susținere, complicitate, contribuție a autoarei înseși. Identificând și punctând riguros constantele operei – teme, 203
motive recurente, atitudini –, luminând treptat sensurile accesibile și, mai cu seamă, sensurile profunde ale operei, urmărind cronologic volumele ce aparțin unor genuri diferite, inițiatoarea convorbirilor reușește să facă vizibilă osatura puternică a operei marii poete. Alegerea, în maniera întâlnită chiar de la cronicarii moldoveni, ca titlul capitolului să fie secondat de un citat sugestiv, extras, de fiecare dată, dintr-un text ce reflectă exact dimensiunea operei pe care încearcă s-o surprindă în capitolul respectiv, evidențiază, o dată în plus, intenția de a realiza o carte rotundă, bine articulată din toate perspectivele, inclusiv prin debutul și finalul care, circular, simetric, deschid și închid cercul în același punct. Între aceste alfa și omega, se dezvoltă rețeaua densă a tramelor și a dramelor care au marcat existența și opera cunoscutei autoare, se dezvăluie treptat adevărata natură a cărții, de volum de meditații, mai mult sau mai puțin voluntare, asupra vieții, asupra naturii duale a omului și a timpurilor, asupra eului social, superficial și, în
