38 Poesis
Radu Matei Todoran
Viața după pergamente Pe stradă măști doar pe o uliță uitată de timp doi vrăjitori și-au atins borurile pălăriilor și s-au scurs în pământ Zânele de ceață ne arătau drumul de la un capăt la celălalt ca unei turme de oi calea spre strungă În pădure măști doar undeva într-o peșteră doi cosmonauți antici și-au atins căștile și-n fața lor au explodat holograme în chip de pergamente Toate povestesc despre predestinare nimeni nu le crede și totuși viața străbătută prin vad este precum poteca animalelor spre sacrificiu
Memoria luminii Vezi din oglindă cad fluturi de lumină împrăștiindu-ți chipul
Mâinile
în pomii dați în floare memoria luminii redesenează-n ramuri îngeri micuți și veseli ce seamănă cu tine
Mâinile tale sunt și mâinile mele mâinile mele sunt și mâinile tale atunci hai să lăsăm o mână de-a noastră să ne mângâie căci mâinile noastre val de lună de soare de mare de vânt ne ruinează ca pe-un apus
Pastel Măști din flori de liliac peste lacul fără umbre desenând pios sub unde zei de ceară care tac
Odată cu mine
veștede lumini se-adună în iatacul serii plânse licurici cu mantii ninse se întorc gomoși din lună desenând strigoi de humă și prințese de cleștar curge un pârâu bizar dintre norii albi de spumă frunze-n valuri despuiate lasă goliciunea toamnei ca-n iatac coapsele doamnei în oglinzi nerușinate bate-un vânt mestecănind amintiri de-arginturi rupte buzele pădurii supte talpa verii sărutând eu mă-ntorc spre răsărit așteptând să plângă luna flori din gresii și granit lacrimi cer îmi cer întruna
203
Odată cu mine zori odată cu mine viață moarte pe cerul cernit au plesnit florile odată cu mine val vânt desfășat dragoste bântuită iubita mă ține de mână rugându-se oricui să putem folosi amândoi aceeași dorință îmi place lupta ei cu simultaneitatea doar că eu nu pot curge nici măcar odată cu mine ci pe rând ca un șarpe prin măruntaiele casei
