In memoriam Andrei Moldovan

8 Cronica literară / In memoriam cu privire la mi(s)tificări şi dena- şi, deopotrivă, al vieții autentice. turări, la corodări şi „deşertificări Ajuns, în ritm alert, pe tărâmul identitare”, la orientalismul hard şi romanului postmodern, într-un cel soft de care s-ar fi lăsat impreg- subcapitol despre război şi deşert, nat cunoscutul Lawrence al Arabiei, în care alătură Pacientului englez, pe mai bine de 30 de pagini, în cel romanul Deșertul damnaților, al dedicat cunoscutului Deșert al tă- unui obscur şi contestabil, dar intarilor, scris de Dino Buzzati, sunt spirat Sven Hassel, autorul reuşeşte urmărite cele trei posibilități de să fixeze, şi de această dată, doființare ale omului, din perspecti- minantele acestui spațiu pe care va existențialiştilor. Se dezvăluie omul belicos percepe diferit, apreîn aceste pagini un psiholog şi un ciind absența limitărilor, punând bun interpret al actului literar sau în mişcare mașina de război nomadă, comportamental, alternând criti- (re)construindu-l, auditiv şi imagica structuralistă cu cea biografică, nativ, prin cuvânt. des susținute de exegeză sau citat Punctarea elementelor care conilustrativ. Sintetic în paragrafele stituie geneza seriei Dune, semnafinale, subliniind noile valențe ale te de Frank Herbert deschide segdeşertului şi modul „barbar” în care mentul generos, dedicat literaturii acesta ajunge să domine şi, mai S.F. din secolele XX-XXI. Sunt alterapoi, să destructureze ființa uma- nate pasajele narative, expozitive, nă, s-o deşertifice, s-o plaseze pe cu cele analitice, cu tente semiotilinia alienării. ce. Aceleaşi conotații ale deşertului,

De o cu totul altă factură pare prefigurate chiar de la începutul modalitatea de abordare a toposului cărții, transpar şi aici, inclusiv central în Citadela lui Exupery. În forțele centripete şi centrifuge care subcapitolul Linii de forță în deșert, (îl) acționează, inclusiv analogia cu ideii de civilizare a deşertului, dez- esenienii. voltate în roman, îi alătură inter- O nouă valorizare pozitivă a pretări antropologice, filosofice şi deşertului apare în America lui Basociologice, în încercarea de iden- udrillard şi Picătura de aur, de Mitificare a resorturilor interioare ale chel Tournier, în care autorul idencărții. Concluzia e identică, se pare, tifică „două reprezentări opuse ale cu a Marelui Caid: obligativitatea deşertului: una a suprafețelor care traversării deşertului, loc al morții se multiplică încontinuu şi care nu cime, ne-a părăsit. Andrei Moldovan (02.02.1949 – 30.10.2020) publicase în jur de 20 de volume lism cultural, dicționare, antologii, de ediții. De referință considerăm cărțile sale despre marii clasici cu but Coșbuc sau lirismul pragurilor a cunoscut patru ediții, între 1997 nământ, liricii tradiționaliste a poetului, criticul i-a aplicat grile moderne de lectură. Despre părintele romanului românesc a scris mai multe lucrări: Liviu Rebreanu prin el însuși, în colaborare cu Niculae Gheran, 2008; Un Rebreanu hăituîn colaborare cu Ioan Pintea, 2016. De asemenea, indispensabil, oricui cercetează vreun scriitor din toposul năsăudean, îi este Scriitori 2018. Alte cărți acoperă critic mari zone din literatura de azi. Andrei Moldovan n-a intrat niciodată în polemici sterile, dimpotrivă, a rămas toată viața un spirit cu vocație încât putem spune, împreună cu clasicii admirați de el, că, dacă zeii te iubesc, mori în putere. Prin dispariția lui Andrei Moldovan, literatura română de azi suferă o grea pierdere. ascund nimic dincolo de ele însele şi alta a profunzimii şi a adâncimii substanțiale, grele de sens”. Etica alterității, contrastele temperamentale şi atitudinale ale europenilor şi americanilor, în raport cu ei înşişi, dar şi cu deşertul, detaşarea şi anxietatea, fascinația pentru simulacru şi revolta împotriva propriei fascinații, după o călătorie inițiatică, sunt fundamentele pe care se aşază diegeza celor două romane.

Dincolo de unele redundanțe şi de tiparele în care autorul încearcă să încorseteze operele abordate, de alternarea unor surse bibliografice redutabile cu lucrări de licență, relativ explicabile dacă avem în vedere impetuoasa dorință de a-şi susține teza anunțată în Introducere şi profilul psihologic al tânărului critic, aşa cum îl portretiza Nicolae Manolescu în Cinci tipuri de critici, Constantin Tonu are meritul de a reuşi să armonizeze cărți mari ale culturii europene, ca un bun conducător de orchestră, creditabil datorită vizibilei erudiții şi demersului critic persuasiv, savuros când împleteşte, dezinvolt, registrele: „În consecință, găselnița lui Montanus, cu priză mare la enoriaşi (...) a constat în eliminarea intermedi-

Încă un critic şi istoric literar optzecist, de mare suprafață şi adânde istorie şi critică literară, jurnala care se adaugă prefețe şi îngrijiri origini năsăudene, George Coşbuc şi Liviu Rebreanu. Volumul de deşi 2016. Aici, cu măsură şi discerit, 2014; Chiuza lui Liviu Rebreanu, din Bistrița-Năsăud. Dicționar critic, constructivă. Sfârşitul l-a găsit cu un mare şantier literar deschis, arului”.

(Redacția)