Liber amicorum (preview)

Uniunea Europeană Un proces de integrare continuă L

I B E R

A

M I C O R U M

Alfred E. Kellermann

2011

Uniunea Europeană: un proces de integrare continuă: Liber Amicorum Alfred E. Kellermann Copyright © CA Publishing, 2011, pentru prezenta ediție © TMC Asser Institute, Haga, Olanda şi autorii, 2004 Published by arrangements with TMC Asser Press, The Hague, Netherlands.

Traducerea în limba română apare cu acordul TMC Asser Press.

Publicat prin înţelegere cu deţinătorul drepturilor de autor.

Toate drepturile pentru prezenta ediție aparțin Editurii CA Publishing.

Reproducerea integrală sau parțială a textului sau a ilustrațiilor din această lucrare este posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii CA Publishing.

Coordonator traducere: prof. Adrian Ivan (Universitatea Babeş-Bolyai) Revizori: Mihaela Morar, Alin-Remus Nicula Redactori: Alexandra Tieanu, Mihaela Herbel Tehnoredactor, design copertă: Palkó Botond (www.palkobotond.ro)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Uniunea Europeană : un proces de integrare continuă : Liber Amicorum Alfred E. Kellermann / Jaap W. de Zwaan, Jan H. Jans şi Frans A. Nelissen (ed.) ; Steven Blockmans (ed. coord.) ; Alexandra Tieanu, Anca Kiss, Sorina Pricop (trad.). - Cluj-Napoca : CA Publishing, 2010 Bibliogr.

Index ISBN 978-606-92737-1-5 I. Zwaan, Jaap Willem de (ed.)

II. Jans, Jan H. (ed.)

III. Nelissen, Frans A. (ed.)

IV. Blockmans, Steven (coord.)

V. Tieanu, Alexandra (trad.)

VI. Kiss, Anca (trad.)

VII. Pricop, Sorina (trad.)

341.217(4) UE Editura CA Publishing ADRESĂ: Cluj-Napoca, B-dul Eroilor 34/3 TEL: 0364-807.636 EMAIL: office@ca-publishing.ro WEB: www.ca-publishing.ro

Uniunea Europeană Un proces de integrare continuă L

I B E R

A

M I C O R U M

Alfred E. Kellermann

Editori

Jaap W. de Zwaan Jan H. Jans Frans A. Nelissen

Editor coordonator

Steven Blockmans

Traducere de

Alexandra Tieanu Anca Kiss Sorina Pricop

Notă despre Institutul TMC Asser

Pe parcursul a treizeci de ani, Institutul Asser T.M.C. a devenit un institut de cercetare ştiinţifică de prestigiu în domeniul dreptului internaţional. Activitatea sa acoperă dreptul internaţional privat, dreptul internaţional public, inclusiv dreptul umanitar internaţional, dreptul Uniunii Europene, dreptul arbitrajului comercial internaţional şi, de asemenea, tot mai mult, dreptul economic internaţional, dreptul comerţului internaţional şi dreptul internaţional al sportului. Activitatea de bază a institutului este desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice, fundamentale sau aplicate, în domeniile menţionate mai sus. În plus, Institutul organizează congrese şi cursuri postuniversitare, face cercetare pe bază de contract şi deţine propria editură, T.M.C. ASSER PRESS. Datorită caracterului său interuniversitar, Institutul colaborează adesea cu facultăţi de drept din Olanda şi cu diverse instituţii naţionale sau din afara ţării. Institutul a demarat şi Asser College Europe, un proiect în colaborare cu ţările din Europa Centrală şi de Est, unde sunt organizate şi implementate programe educative şi de cercetare.

Cuprins

Prefaţă

13

Alfred E. Kellermann, organizator al comunităţii academice

15

Abrevieri

19

Partea I

Aspecte instituţionale şi constituţionale

25

Koen Lenaerts*

Structura Uniunii potrivit proiectului de constituţie pentru Europa

27

Tim Koopmans*

Regândirea sistemului instituţional

49

Laurence W.Gormley*

Perturbarea echilibrului sau reechilibrarea puterilor în cadrul Uniunii Europene?

63

Jaap W. De Zwaan*

Rolul Comisiei Europene de-a lungul timpului: schimbări şi provocări

85

Richard H. Lauwaars*

Preşedintele Consiliului European: începutul unui guvern european?

105

Jan Wouters*

Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii: singura voce a Europei sau calul troian?

113

W.T. Eijsbouts*

Statele membre potrivit Constituţiei: investigaţii preliminare

125

Deirdre Curtin*

Organele executive ale Uniunii Europene: din umbră la lumina zilei?

137

Ellen Vos*

Declinul comitetelor?

155

Ramses A. Wessel*

Fragmentare în guvernanţa relaţiilor externe ale UE: dileme instituţionale juridice şi noua Constituţie pentru Europa

169

Bruno de Witte*

Căi viitoare de flexibilitate: cooperare intensificată, acorduri parţiale şi grupuri pioniere

191

Partea a II-a

Principii generale şi aspecte concrete

205

Christiaan Timmermans*

Utilizarea procedurii de încălcare a obligaţiilor în cazuri de erori judiciare

207

J.H. Jans*

Răspunderea statului şi încălcări ale obligaţiilor imputabile instanţelor naţionale: o perspectivă olandeză asupra cazului Köbler

217

Sacha Prechal*

Drepturi versus principii, sau cum să fie scoase drepturile fundamentale de sub jurisdicţia instanţelor

233

Anne-Marie Van den Bossche*

Descentralizarea într-un sistem de excepţii juridice: rolul autorităţilor naţionale de concurenţă potrivit regulamentului 1/2003

243

Piet Jan Slot*

Internetul: o nouă paradigmă pentru dreptul european?

Comentarii exploratorii în jurul unei decizii remarcabile

257

Robert Siekmann şi Janwillem Soek*

„Etologia unui tigru de hârtie”: Uniunea Europeană şi dopajul în sport

269

Frans A. Nelissen*

Europenizarea agendei internaţionale privind siguranţa maritimă: ar fi mai bine dacă o lăsăm în seama OMI?

289

Gerard J. Tanja*

Predarea dreptului european şi internaţional: necesitatea schimbării curriculei

305

Partea a III-a

Noile state membre şi Europa de Est

321

Evgheni Tanchev*

Supremaţia constituţiilor în contextul pluralismului constituţional

323

Jenő Czuczai

Pregătirea constituţională pentru aderarea la UE a noilor state membre din Europa Centrală şi de Est: este domnia legii mai bună decât domnia politicii?

343

Nicholas Emiliou

Impactul aderării la UE asupra ordinilor juridice naţionale ale noilor state membre: cazul Ciprului

361

Jiri Zemanek

Doctrina cehă a drepturilor omului contestată de către Carta UE a drepturilor fundamentale

373

Yuri Matveevsky

Integrarea europeană şi Rusia

381

Gennadi P. Tolstopyatenko*

Impactul integrării europene asupra dezvoltării dreptului în Rusia

389

Wybe Th. Douma*

Rusia şi Uniunea Europeană extinsă: stabilirea părţilor în conturarea mediului înconjurător al unei Europe mai largi

401

Steven Blockmans*

Relaţiile tensionate ale Uniunii Europene cu Republica Federală Iugoslavia (1991- 2001)

423

Bibliografie Alfred E. Kellermann

447

Index

455

Prefaţă

Cultul eroilor ne este imprimat în memorie şi cultivat încă din primii ani de viaţă, prin experienţa pe care o avem cu părinţii noştri – o mamă şi un tată care sunt extrem de puternici, extrem de frumoşi, având toate calităţile la superlativ. Conştientizarea ulterioară a limitelor lor nu face decât să ne intensifice dorinţa de căutare a altor eroi în alte părţi – atât în viaţa particulară, cât şi în cea publică.

La fel stau lucrurile şi în viaţa noastră intelectuală. Sfântul Sigismund, Sfântul Carol, Sfântul Jurgen etc. – Chacun a son saint („Fiecare are un sfânt al său...”). Pentru mulţi, istoria este încă o poveste a regilor, a primilor miniştri, a generalilor şi a conducătorilor (sau conducătoarelor) de stat. Situaţia se prezintă la fel şi în domeniul mai restrâns al dreptului european. Pentru mulţi, acesta este povestea unui erou, Curtea Europeană de Justiţie: un Sfânt Gheorghe, înarmat cu hermeneutica constituţională, care a ucis dragonul protecţionismului naţional, anonimatul şi orice altceva i-a stat în cale. Rezultatul este că acea cultură îngrozitoare, omniprezentă a celebrităţii nu numai ca a invadat, dar a şi cucerit mult pângăritele încăperi ale academiei.

Dar există şi alte feluri de eroi. În universul literaturii, ei se regăsesc cel mai memorabil în capitolele de început ale romanului Mănăstirea din Parma a lui Stendhal, în descrierea epocală a bătăliei de la Waterloo.

Eroul nu este Napoleon, nici Wellington, ci straşnicul soldat Fabrizio del Dongo (care, fireşte, îl admiră pe Napoleon, şi este în totalitate modest în ceea ce priveşte propriul curajul şi realizările sale), din perspectiva căruia se spune povestea adevărată. Şi, aşa cum Istoria a descoperit istoria socială şi Cultura Înaltă a descoperit cultura populară, tot aşa am descoperit că, de exemplu, în povestea eroică a lui Van Gend en Loos, Tariefcommissie, atât serviciul legal al Comisiei, cât şi avocaţii lui Van Gend en Loos erau, alături de Curte, adevăraţii pioni ai bătăliei în plan legal de la Waterloo. Şi acele date juridice, îndelung căutate, cu grijă strecurate şi sistematic organizate, reprezintă adevărata fundaţie pe care o teorie sau alta trebuie să se bazeze.

13

Aşadar, să arătăm respectul cuvenit unui Fabrizio al legii europene – Alfred Kellermann. S-a născut doar cu puţin timp înaintea Războiului şi, din fericire, nu a avut parte de soarta dezonorabilă a majorităţii evreilor olandezi. Atât devotamentul său de o viaţă pentru instituţia numită după coreligionarul său şi câştigător al Premiului Nobel pentru Pace, Tobias Michael Carel Asser, cât şi traseul său academic într-un domeniu inspirat şi angajat istoric faţă de mesajele de împăcare, toleranţă şi respect pentru Ceilalţi poartă o amprentă nobilă şi istorică.

Extrem de modest, Kellermann, împreună cu colaboratorii săi, identifică, ani la rând, o provocare intelectuală, schiţează un plan, stabilesc bazele şi apoi se retrag, în timp ce alţii păşesc în lumina rampei.

O acurateţe în ceea ce priveşte esenţialul şi un mod încăpăţânat de a insista asupra detaliului, asupra tehnicului, asupra a ceea ce în aparenţă este neimportant – toate acestea sunt poezia legii.

Un tribut pentru Alfred Kellermann este inevitabil şi în mod necesar un tribut adus acelei Instituţii la fel de admirabile pe care o serveşte – indispensabilă pentru studiul legilor europene (şi nu numai); şi este inevitabil şi necesar un tribut adus culturii în sânul căreia a crescut – Olanda – exemplificată prin lista celor care au contribuit la acest volum.

Niciodată nu vor spune acest lucru ei înşişi şi niciodată nu se vor gândi la asta. Dar cine poate contesta faptul că, în termeni de importanţă specifică, ştiinţa juridică olandeză a fost fermentul din aluatul legilor europene? Să arătăm aşadar respectul cuvenit acestor eroi pierduţi în anonimat.

J. H. H. Weiler*

* J. H. H. Weiler, profesor universitar, profesor Jean Monnet, director al Programului de Drept Global, NYU School of Law.

14

Alfred E. Kellermann, organizator al comunităţii academice

Pentru aproape patruzeci de ani Alfred E. Kellermann a fost unul dintre pilonii Institutului T.M.C Asser din Haga. Cine se gândeşte la Institutul Asser, se gândeşte la Kellermann. În calitate de secretar, a reprezentat institutul în numeroase ocazii, atât în Olanda, cât şi peste hotare. Nu e de mirare că mulţi l-au numit Secretarul General al Institutului Asser.

Născut la Haga, în 9 noiembrie 1937, crescut în Elveţia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi educat la Universitatea din Leiden şi la Serviciul Juridic al Comisiei Europene din Bruxelles, în anii de început ai procesului de integrare europeană, Alfred Kellermann este un european prin natură şi vocaţie.

Când s-a alăturat Institutului interuniversitar Asser, în anul 1966, într-o perioadă în care Dreptul European nu era aproape deloc predat în facultăţile de drept olandeze, Kellermann a considerat necesar să trezească interesul pentru această disciplină nouă şi importantă. Probabil cea mai desăvârşită realizare a sa în acest sens este crearea aşanumitelor „Colocvii Asser”, asupra dreptului Comunităţii Europene (mai târziu al Uniunii Europene). Primul Colocviu Asser a avut loc la Haga în anul 1972 şi s-a ocupat de aplicarea dreptului Comunităţii Europene în conformitate cu prevederilor legale existente în Olanda. De atunci conferinţele asupra dreptului european au loc anual şi au câştigat rapid reputaţia unui eveniment major în calendarul juridic al UE, unde specialiştii vorbitori de limba olandeză în drept se întâlnesc pentru a discuta subiecte de natură diferită. Unele dintre cele mai reprezentative colocvii au tratat aspecte ale relaţiilor externe ale Comunităţilor Europene, Uniunea Monetară şi Economică şi descentralizarea dreptului european al competiţiei. La fiecare patru sau cinci ani, o sesiune a Colocviului Asser asupra dreptului european este ţinută în limba engleză.

Evenimente memorabile au fost Colocviul Asser din 1995 pe tema

15

„Reformării Tratatului Uniunii Europene”, Colocviul din 2000 privind „Extinderea UE: Impactul constituţional la nivel naţional şi unional” şi, desigur, Colocviul din 2004 asupra „Constituţiei UE: Cea mai bună cale înainte?”

Ca organizator de conferinţe şi secretar al aşa-numitei „Comisii a Dreptului European”, alcătuită din profesorii de drept al Uniunii Europene de la universităţile din Olanda şi/sau asistenţii lor, Kellermann s-a dovedit a fi operativ în crearea unei reţele de experţi în dreptul Uniunii Europene în Olanda şi chiar în întreaga Europă. Datorită implicării sale în colaborarea foarte fructuoasă din cadrul Colocviului Haga-Zagreb-Ghent, în domeniul Dreptului Comercial Internaţional, care are loc o dată la doi ani (începând cu anul 1971), Kellermannn a reuşit să implice experţi din Europa de Est în schimbul de idei asupra dezvoltării dreptului european. Odată cu publicarea volumelor Colocviilor Asser, ca de altfel şi a compilaţiei de suporturi de curs şi materiale pentru studii de caz destinate studenţilor, Kellermann a contribuit în mare măsură la educarea studenţilor şi a cercetătorilor în dreptul european.

Ca o continuare a reuşitului Colocviu Haga Zagreb-Ghent asupra Dreptului Comercial Internaţional, s-au pus bazele Asser College Europe (ACE), în septembrie 1989, ca şi cadru în care erau cuprinse diferite instituţii academice din ţările Europei Centrale şi de Est şi Institutul T.M.C. Asser, în scopul de a îmbunătăţi educaţia, cercetarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul dreptului european şi al dreptului comercial internaţional. Datorită sprijinului financiar din partea guvernului olandez şi în special al Ministerului Afacerilor Externe, ACE a devenit una dintre structurile academice cele mai importante de legătură între Europa de Est şi cea de Vest. Alfred Kellermann a fost unul dintre personajele-cheie în dezvoltarea acestui model de colaborare interuniversitară a ţărilor europene, chiar înaintea căderii Zidului Berlinului în 1989.

Datorită relaţiilor sale deosebite, Alfred Kellermann a reuşit să dezvolte multe alte proiecte ştiinţifice, de pregătire şi de consultanţă.

Unul dintre rezultatele substanţiale ale Asser College Europe a fost un proiect sponsorizat prin intermediul PHARE, care a avut ca rezultat principal o analiză comprehensivă a nevoilor în domeniul Studiilor de Integrare Europeană, în unsprezece state din Europa Centrală şi de Est (1998). În calitate de consultant şi profesor de drept al Uniunii Europene, Kellermann a făcut parte din multe proiecte pe termen lung şi scurt din întrega Europă, inclusiv în Rusia. Demne de menţionat sunt şi funcţiile sale de team leader, în proiectul sponsorizat prin TACIS privind „Armonizarea Standardelor Mediului în Rusia” (2002-2004) şi de director al proiectului multi-naţional sponsorizat prin MATRA, din 16

Europa Centrală şi de Est, pe tema „Impactul aderării asupra ordinii juridice naţionale în ţările pre-(candidate)” (2002-2004). O trăsătură mai puţin cunoscută, dar cu siguranţă importantă, a dosarului impresionant de proiecte al lui Kellermann, o reprezintă clarificarea documentelor oficiale adoptate de instituţiile comunitare. Acest proiect inovator a fost pentru prima dată realizat în 1967 şi a reprezentat unul din precursorii Ghidului Legislaţiei CEE (publicat pentru prima dată în 1979). Acest ghid s-a dovedit a fi o sursă folositoare, într-un moment în care motorul de căutare CELEX era disponibil doar pentru funcţionarii Comunităţii. În 6 noiembrie 2002 eforturile necontenite ale lui Alfred Kellermann, pentru a trezi interesul asupra procesului de integrare europeană şi pentru a construi podul de legătură în Europa, în scopul organizării comunităţii academice din acest domeniu, au fost oficial recunoscute de către New Bulgarian University, care i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. În 29 aprilie 2003 Kellermann a primit o decoraţie regală – Cavaler al Ordinului de Orania-Nassau, pentru opera şi contribuţiile sale faţă de societatea olandeză, în calitate de secretar, trezorier şi membru al comitetului Comunităţii Evreieşti din Haga (1965-1970), ca preşedinte al filialei olandeze a Asociaţiei Internaţionale a Juriştilor şi Avocaţilor Evrei (1972-2002) şi ca membru al comitetului şi consilier legal al Târgului de Modă de la Amsterdam (1973-1998).

Uniunea Europeană – un proces de integrare continuă conţine 27 de contribuţii originale, elaborate de avocaţi de prestigiu şi concentrate asupra celor trei domenii principale ale integrării europene, care marchează traseul carierei lui Alfred E. Kellermann: aspecte constituţionale şi instituţionale (partea întâi), principii generale şi aspecte individuale (partea a doua) şi noile State Membre şi Europa de Est (partea a treia). Contribuţiile incluse în acest liber amicorum variază de la studii tematice de profunzime, la studii comparative. Temele lor acoperă, printre altele, structura Uniunii, conform Constituţiei pentru Europa, schimbările şi provocările cu care se confruntă instituţiile Uniunii, inclusiv poziţiile nou create, de Preşedinte al Consiliului European şi de Ministru pentru Afacerile Externe ale Uniunii, posibile tipare de flexibilitate (cooperare extinsă, acorduri parţiale şi grupuri inovatoare), rolul autorităţilor naţionale în domeniul competiţiei şi al curţilor naţionale, conform Reglementării 1/2003, pregătirea constituţională pentru aderarea noilor state membre la UE şi influenţa integrării europene asupra dezvoltării dreptului din Rusia. Acolo unde a fost posibil, s-au adus contribuţii de ultimă oră, pentru a lua în considerare schimbările introduse în 18 iunie 2004, când şefii de state şi

17

guverne şi-au dat acordul asupra textului Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Ţinem să mulţumim lui Daniel Stephens şi lui Inge van Dun-van den Bosch, care au muncit intens pe tot parcursul scurtei perioade de pregătire a acestui liber. Ei sunt cei care au făcut posibilă publicarea la timp a acestui tribut. În numele multora şi neluând în considerare retragerea lui recentă, avem deosebita plăcere de a-i ura lui Fred mult succes în încercarea sa necontenită de a sensibiliza publicul asupra importanţei procesului de integrare europeană.

Editorii

18

Abrevieri

AB

Administratiefrechtelijke beslissingen, Rechtspraak Bestuursrecht [Deciziile de Drept Administrativ, Jurisdicția dreptului administrativ] ADD Addenda AESM Agenția Europeană de Siguranță Maritimă AFDI Annuaire Français de Droit International [Anuarul francez de drept internaţional] AJIL American Journal of International Law [Jurnalul american de drept internaţional] AMAD Agenţia Internaţională Antidoping ANC Autoritatea Naţională de Concurență APC Acord de Parteneriat şi Cooperare BAT Cele mai bune tehnologii disponibile (Best Available Technologies) BCE Banca Centrala Europeană BiH Bosnia-Herţegovina Bul. CE Buletinul Comunităţilor Europene C&D Cercetare şi Dezvoltare CAER/Comecon Consiliul de Ajutor Economic Reciproc CAGRE Consiliul Afacerilor Generale şi al Relaţiilor Externe CCF Curtea Constituţională Federală CCI Camera de Comerţ Internaţional CDE Cahiers de Droit Européen [Caiete de drept european] CDU Christlich Demokratische Union Deutschlands [Uniunea Creştin-Democrată din Germania] CE Comunitatea Europeană CECO Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului CEDO Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale CEE Comunitatea Economică Europeană CEI Comitetul de Experţi Independenţi

19

CEJ CESR CIG CIO CLR CMLRep CMLRev CPJMP CPMM Col. Col. CC COM CONV CoR COREPER CS CSA CSCE CSI CSIFA CSM CSU ECOFIN ECOSOC ECPR ECR EFARev. EIPA ELR EPC ESC ETS

Curtea Europeană de Justiţie Committee of European Securities Regulators (Comitetul Autorităţilor de Reglementare a Valorilor Mobiliare Europene) Conferinţa interguvernamentală Comitetul Internaţional Olimpic Cyprus Law Reports Common Market Law Reports Common Market Law Review Cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală Comitetului de protecţie a mediului maritim Colecţia de legi Colecţia de opinii şi decizii al Curţii Constituţionale Document al Comisiei Europene Convenţie Comitetul Regiunilor Comitetul Reprezentanţilor Permanenți (al UE) Curtea Supremă Curtea Supremă de Arbitraj Comisia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (cunoscută şi sub numele de Comisia SUA-Helsinki) Comunitatea Statelor Independente Comitetul Strategic pentru Imigrație, Frontiere şi Azil Comitetul de Siguranţă Maritimă Christlich Soziale Union in Bayern [Uniunea Creştin-Socială din Bavaria] Consiliul Miniştrilor Economiei şi de Finanţe ai Uniunii Europene Comitetul Economic şi Social European Consortium for Political Research [Consorţiul European pentru Cercetare Politică] European Court Reports [Rapoartele Curţii Europene] European Foreign Affairs Review [Revista Europeană de Afaceri Externe] European Institute of Public Administration [Institutul European de Administraţie Publică] European Law Review [Revista de Drept European] European Policy Center [Centrul European de Politică] European Securities Committee [Comitetul de Valori Mobiliare Europene] European Treaties Series [Seria de Tratate Europene] 20

EUI EURATOM Eurojust Europol EuZW FECF FIFA FR FRI FYROM ICAO ICJ Rep. ICSID ISLJ ÎR JAI JAT JB JO JT KEDO OIM OMC OMCI OMI ONG ONU MAEU MARPOL MGIMO

European University Institute, Florenţa Comunitatea Europeană a Energiei Atomice Unitatea de Cooperare Judiciară a Uniunii Europene Oficiul de Poliţie al Uniunii Europene Europäische Zeitung für Wirtschaftsrecht [Ziarul European pentru Dreptul Afacerilor] Federaţia Europeană a Cluburilor de Fotbal Profesionist Federaţia Internaţională de Fotbal Federaţia Rusă Fosta Republică a Iugoslaviei Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei International Civil Aviation Organization [Organizaţia Internaţională de Aviaţie Civilă] International Court of Justice Reports [Curtea Internaţională de Justiţie, Rapoarte de Judecată, Ordine şi Opinii Consultative] International Centre for the Settlement of Investment Disputes [Centrul Internaţional pentru Reglementarea Disputelor Relative la Investiţii] The International Sports Law Journal [Jurnalul Internațional de Drept Sportiv] Înalt reprezentant Justiţie şi Afaceri Interne (UE) Jugoslovensko Aviontransport Jurisprudentie Bestuursrecht Jurnalul Oficial al Comunităţilor/Uniunii Europene Journal des tribunaux [Jurnalul tribunalelor] (Belgia) Korean Peninsula Energy Development Organization [Organizaţia de Dezvoltare a Energiei din Peninsula Coreeană] Organizaţia Internaţională a Muncii Organizaţia Mondială a Comerţului Organizaţia Maritimă Consultativă Interguvernamentală Organizația Maritimă Internaţională Organizaţie non-guvernamentală Organizația Naţiunile Unite Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii Europene Convenția Internațională pentru Prevenirea Poluării de către Vase (Marine Pollution) Moscow State Institute of International Relations [Institutul de Stat de Relații Internaţionale din Moscova] 21

MPE MRN NATO NJ NJCM NTER PE PESA PESC PHARE PIB PSA PSAC REC RFI RSCAS SC SCSE SGP SEE SEW SOLAS SPS SUA TACIS TI TPI TUE UE UEFA UEM UEO

Membru al Parlamentului European Ministerului Resurselor Naturale (Rusia) Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord Nederlandse Jurisprudentie Nederlands Juristen Comité voor Mensenrechten [Comitetul Juridic Olandez pentru Drepturile Omului] Nederlands Tijdschrift voor Europees Recht [Jurnalul Olandez de Drept European] Parlamentul European Politica Europeană de Securitate şi Apărare Politica Externă şi de Securitate Comună Fond al UE, în original: Poland Hungary Assistance for the Reconstruction of the Economy [Asistență pentru Polonia și Ungaria pentru reconstrucţie economică] Produsul Intern Brut Procesul de Stabilizare şi Asociere Politica de Securitate şi Apărare Comună (fosta PESA, Politica europeană de securitate şi apărare) Reţelele Europene de Concurenţă Republica Federala Iugoslavia Robert Schuman Centre for Advanced Studies [Centrul Robert Schuman Pentru Studii Aprofundate] Strategii Comune Spaţiul Comun al Securităţii Externe Sistemul Generalizat de Preferințe Spaţiul Economic European Sociaal Economische Wetgeving [Legislaţie Economică şi Socială] Convenţia Internaţionala pentru Siguranța Vieţii pe Mare Socijalisticka Partija Srbije (Partidul Socialist al Serbiei) Statele Unite ale Americii Technical Assistance to the Commonwealth of Independent States [Asistenţă Tehnică pentru Comunitatea Statelor Independente] Tehnologia Informației Tribunalul de Primă Instanţă Tratatul privind Uniunea Europeană Uniunea Europeană Uniunea Asociaţiilor Europene de Fotbal Uniunea Economică şi Monetară Uniunea Europei Occidentale 22

UNMIK URSS VMC WHI WPNR YBEL ZEE

Misiunea de Administraţie Interimară a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Votul cu Majoritate Calificată Walter Hallstein-Institut [Institutul Walter Hallstein], Berlin Weekblad voor privaatrecht, notariaat en registratie [Săptămânal de drept privat, notariat şi registratură] Yearbook of European Law [Anuarul de Drept European] Zona Economică Exclusivă

23

Partea I

Aspecte instituţionale şi constituţionale

Koen Lenaerts*

Structura Uniunii potrivit proiectului de constituţie pentru Europa

1. Introducere Având la bază acquis-ul jurisprudenţial al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, (de aici încolo „Curtea de Justiţie”), era un lucru cunoscut cu mult înaintea apariţiei proiectului Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa (de aici înainte „Proiectul de Constituţie” sau „Constituţia”) faptul că Uniunea avea deja o constituţie sub forma unui conglomerat de Tratate, care formau „carta constituţională a unei Comunităţi bazată pe statul de drept”.1 Noţiunea legală de „constituţie” poate fi în general definită drept un text organizator care dă contur modelului instituţional al unei forme de guvernare şi care stabileşte principiile fundamentale în baza cărora guvernul îşi va exercita puterile şi, de asemenea, care constituie o limitare a exercitării unor astfel de puteri.2 Tratatele de bază ale Uniunii expun tocmai aceste trăsături minimaliste, întrucât conţin regulile de organizare care structurează exerciţiul autorităţii publice, afirmă valorile de bază ale prerogativelor * Prof. Koen Lenaerts, Judecător al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Profesor de Drept European la Universitatea din Leuven. Toate opiniile exprimate aparţin autorului. Această lucrare se bazează pe proiectul Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, adoptat prin consens de către Convenţia Europeană, la 13 iunie şi 10 iulie 2003, şi trimis spre examinare Preşedintelui Consiliului European la Roma, în 18 iulie 2003, JO 2003 C169, din 18 iulie 2003.

1 Opinia 1/91 European Economic Area [Spațiul Economic European] [1991] ECR 1-6079.

2 Pentru o definiţie „neutră” mai cuprinzătoare, vezi Black’s Law Dictionary (St.Paul, Minn., West Publishing Co.1990), p. 311.

legale/formelor de guvernare ale UE şi se referă la drepturile fundamentale care limitează orice exercitare legitimă a autorităţii publice.3 Mai mult decât atât, completând aceste trăsături constituţionale oficiale, Curtea de Justiţie s-a referit în jurisprudenţa sa la principiile supremaţiei şi al efectului direct ale dreptului comunitar,4 la ierarhia normelor care stau la baza conceptului de stat de drept, astfel că, unele legi au prioritate obligatorie în faţa altora,5 sau, altfel spus, la executarea juridică a actelor normative cuprinse în Tratatul CE, ca fiind limite ce trebuie luate în considerare în orice exercitare a autorităţii publice la nivelul Comunităţii sau al statelor membre.6 Aceste elemente au fost completate prin recunoaşterea competenței exclusive a Curţii de Justiţie de a decide asupra validităţii documentelor instituţiilor Comunităţii şi, astfel, de a determina limitele competenţelor Comunităţii.7 Criza de legitimitate a Uniunii Europene rezultată din opacitatea structurii moştenite de la Maastricht şi dintr-o lipsă a viziunii politice de a convinge popoarele Europei de valoarea suplimentară a integrării, precum şi de perspectiva celei mai mari extinderi din istoria UE, a determinat Consiliul European, presat de întreaga Europă, să convoace o Convenţie pentru a rediscuta Constituţia Uniunii printr-o abordare de jos în sus.8 Rezultatul Convenţiei reprezintă, astfel, o încercare de a „reconstituţionaliza” Tratatele pe care se bazează Uniunea, într-un moment de intensă semnificaţie politică. Una dintre cele mai importante realizări ale Convenţiei a fost conturarea unei noi structuri pentru Uniune, simplificată, dar mai mult decât atât, unificată. Într-adevăr, urmând sugestia făcută de Declaraţia de la Laeken, proiectul constituţional reuşeşte fuziunea Comunităţii şi a Uniunii Europene într-o Uniune Europeană unică,9 înzestrată cu personalitate juridică,10 ale cărei acte normative au prioritate faţă de legile statelor membre,11 ce trebuie să aibă forma unui set definit de instrumente12 şi care sunt adoptate de 3 Lenaerts şi M. Desomer, „New Models of Constitution-Making in Europe: The Quest for Legitimacy” [„Noi modele de elaborare a Constituţiei în Europa: în căutarea legitimităţii”], 39 CML Rev. (2002) pp. 1217-1220.

4 Opinia 1/91 European Economic Area [1991] ECR 1-6079, paragr. 21.

5 Cazul 294/83 Les Verts c. Parlament [1986] ECR 1339, paragr. 23; [1987] 2 CMLRev. 343.

6 Ibid.

7 A se vedea Kompetenz-Kompetenz, unde este consacrat principiul „cel care decide, cine va decide”. Vezi cazul 314/85 Foto-Frost c. Hauptzollamt Lübeck-Ost [1987] ECR 4199, paragr. 15; [1993] 3 CMLRev. 57.

8 Vezi Lenaerts şi Desomer, loc. cit. n. 3.

9 Proiectul de Constituţie, articolul 1.

10 Ibid., articolul 6.

11 Ibid., articolul 10.

12 Ibid., articolele 32-36.

28

obicei printr-o procedură unificată.13 Ca un corolar al fuziunii, jurisdicţia Curții de Justiţie este văzută ca ultim arbitru al ordinii legale europene, şi, astfel, revizuirea judiciară a actelor adoptate de Uniune, a fost extinsă.14 Coroborată cu o diviziune verticală clară a competenţelor,15 această structură stabileşte pentru totdeauna o autoritate politică autonomă, adică un regim constituţional propriu-zis, care coexistă cu statele membre.

2. Fuziunea tratatelor Trei Tratate – Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice – coexistă azi pentru a-i da contur Uniunii,16 situaţie care face ca structura actuală a Uniunii să fie extrem de complexă şi procedurile sale de lucru inerent opace. Proiectul de constituţie uneşte Tratatele existente, dar nu întru totul, de vreme ce EURATOM va continua să existe ca entitate juridică independentă, cu o singură modificare a legilor sale financiare şi instituţionale, aşa cum apare în protocolul ataşat Constituţiei.17 Cu toate acestea, îmbinarea Tratatului UE şi a Tratatului CE într-un singur instrument suprem este esenţială pentru a explica în mod raţional obiectivele, puterile şi instrumentele de elaborare a politicilor Uniunii şi pentru a crea o singură autoritate publică. Majoritatea celorlalte trăsături propuse în proiectul constituţional, şi analizate în continuare, sunt mai mult consecinţe logice ale acestei îmbinări.

Ca un corolar al fuziunii între Comunitate şi Uniune, structura de „piloni” stabilită prin Tratatul de la Maastricht este abrogată. Politica externă şi de securitate comună – aşa-numitul pilon al doilea – este inclusă în Titlul V al Părţii a III-a din Constituţie, intitulat „Acţiunea Externă a Uniunii”. Cooperarea juridică şi poliţienească în domeniul Ibid., Articolele 33 şi III-302 pentru acte legislative şi articolele 35 şi 36 pentru acte nonlegislative.

14 În principal în domeniile: libertate, securitate şi justiţie (care combină actualul pilon al treilea cu competentele Comunităţii, în prezent cuprinse în Titlul IV al Părţii a III-a a Tratatului CE) unde proiectul de Constituţie consacră principiul jurisdicţiei depline a Curţii de Justiţie.

15 Proiectul de Constituţie, articolele 9 - 17.

16 Al patrulea Tratat istoric de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului a expirat în 23 iulie 2002.

17 Vezi Articolul 3 al Protocolului ce amendează Tratatul EURATOM, care afirmă: „Prevederile instituţionale şi financiare ale Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa... se vor aplica acestui tratat...”.

13

29

penal – aşa-numitul pilon al treilea – este grupată împreună cu competenţele curente ale CE privitoare la vize, azil, imigrare şi alte politici care ţin de libertatea de mişcare a persoanelor,18 în Capitolul IV al Titlului III din Partea a III-a a Constituţiei, sub denumirea de „spațiul de libertate, securitate şi justiţie”. Această importantă modificare metodologică atrage după sine extinderea metodelor Comunităţii (respectiv la nivel supranaţional) spre cooperare poliţienească şi judiciară în domeniul penal, în timp ce Politica externă şi de securitate comună (de aici înainte „PESC”), datorită includerii sale în structura constituţională, nu mai poate fi clasificată drept pur interguvernamentală. Dacă natura interguvernamentală a celui de-al doilea pilon, precum şi a celui de-al treilea pilon, este des considerată un obstacol insurmontabil în apariţia unei constituţii autonome la nivel unional,19 această propunere de proiect constituţional reprezintă cu siguranţă un progres major.

Concret, proiectul de constituţie propune îndeplinirea cooperării judiciare şi poliţieneşti în domeniul penal, în baza legilor-cadru20 şi a legilor europene, precum politicile de control vamal, azil, imigrare şi cooperare juridică în domeniul civil.21 Potrivit Articolului 33(1), legilecadru şi legile europene sunt adoptate, pe baza propunerilor venite din partea Comisiei, în comun de către Parlamentul European şi de Consiliul de Miniştri, prin procedură legislativă ordinară,22 care cere Consiliului să decidă prin majoritate calificată.

PESC rămâne un domeniu special, în special datorită naturii sale inerent politice, care îl face să fie o prerogativă executivă, a cărei exercitare iese în mod tradiţional de sub controlul judiciar.23 Includerea sa în cadrul Proiectului de Constituţie, alături de celelalte competenţe în relaţiile externe, precum şi impunerea consecutivă a principiilor Vezi Titlul IV al Părţii a III-a din Tratatul CE, care include cooperare judiciară în domeniul civil (vezi Articolul 65 CE).

19 C. Franck, «Traité et constitution: les limites de l’analogie» [”Tratat şi Constituţie: Limitele Analogiei”] în P. Magnette, ed., La Constitution de l’Europe [Constituţia Europei] (Bruxelles, Editions de l’Université de Bruxelles 2000), p. 36.

20 Proiectul de Constituţie, Articolele III-171 – III-178.

21 Ibid., Articolele III-166 – III-170, adică actualul Titlu IV al Părţii a III-a, Tratatul CE. 22 Ibid., Articolul III-302.

23 Din acestă cauză mai degrabă, decât în baza unei alegeri specifice de organizare, Articolul III282(1) al Proiectului de Constituţie reafirmă excluderea generală din competența Curţii de Justiţie a PESC. În Statele Unite deciziilor de politică externă le este conferit statutul de „întrebări politice” inerente care sunt, astfel, susceptibile doar de a fi examinate de către curţile federale, într-un mod limitat. Vezi K. Lenaerts, Le Juge et la Constitution aux Etats-Unis d’Amérique et dans l’ordre juridique européen [Judecata şi Constituţia în Statele Unite ale Americii şi în ordinul juridic european] (Bruxelles, Bruylant 1988), pp. 12-13, 541-542, 632-634, şi referinţele aferente.

18

30

fundamentale, precum supremaţia măsurilor adoptate la nivel unional, ilustrează, cu toate acestea, dorinţa de a considera aceasta zonă de politică drept parte integrată a sferei de activități a Uniunii şi nu un domeniu reglementat printr-un modus operandi excepţional, în afara structurii generale a Uniunii.

Acest lucru este clarificat mai departe prin diferite încercări de a face ca textul Proiectului de Constituţie să garanteze o eficiență sporită a activității externe a Uniunii, în special prin introducerea instituției Ministrului Afacerilor Externe al Uniunii (dar şi a celei de Vice-Preşedinte a Comisiei), ales de către Consiliul European, şi a cărui nominalizare va fi supusă aprobării Parlamentului European.

3. O personalitate juridică unică Dacă de mai mult timp Comunitatea Europeană a fost recunoscută ca subiect de drept internaţional, rămâne totuşi o ambiguitate în ceea ce priveşte capacitatea juridică a Uniunii Europene. Astfel, dacă dorinţa de a simplifica structura Uniunii a impus fuziunea Tratatelor şi a pilonilor, pentru a-i asigura eficienţa şi pentru a-i garanta autonomia a fost nevoie de acordarea de personalitate juridică Uniunii. Articolul 6 din Proiectul de Constituţie afirmă, fără echivoc, faptul că „Uniunea va avea personalitate juridică”. Consecinţele directe ale acestei afirmaţii sunt multiple, plecând de la abilitatea de a acţiona în numele statelor membre şi de a semna tratate în toate domeniile de activitate ale Uniunii, până la posibilitatea de a compărea în faţa instanţelor judecătoreşti, precum şi obţinerea calităţii de membru al organizaţiilor internaţionale sau participarea la întruniri internaţionale.

Grupul de Lucru al Convenţiei privind personalitatea juridică a afirmat pe bună dreptate că o personalitate juridică unică era pe deplin justificată din rațiuni de eficienţă, de siguranţă juridică, de transparenţă, precum şi pentru construirea unui profil mai însemnat al Uniunii, „nu numai în relaţiile cu statele terțe, dar şi în raport cu cetăţenii europeni”.24 În timp ce intrările şi ieşirile cu caracter de legitimare sunt în creştere, acordarea de personalitate juridică Uniunii o aliniază şi mai mult la un regim constituţional capabil să exercite drepturi şi să-şi asume obligaţii,

24 Raportul Final al Grupului de Lucru III asupra Personalităţii Juridice, CONV 305/02- GL III 16, p.

15 (2).

31

atât în raporturile cu părţile constitutive, cât şi cu alţi subiecţi internaţionali.

4. Supremaţia dreptului comunitar Principiul supremaţiei dreptului european oferă un bun exemplu al procesului de reconstituire a Uniunii, operat de către Convenţie. Pentru prima dată formulat de către Curtea de Justiție, în decizia Costa/ENEL,25 din 1964, şi în ciuda faptului că a fost bine menţionat şi respectat, acest principiu rămâne până în prezent o creație a practicii judiciare, deoarece nu a fost prevăzută în niciunul dintre Tratatele Europene. Acest aspect indică, spre exemplu, faptul că în zona PESC, unde Curtea de Justiţie este privată de orice competență, rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să determine statutul măsurilor adoptate de către UE în domeniul respectiv, în cadrul propriei ordini juridice interne.26 Articolul 10 din Partea I a Proiectului de Constituţie27 afirmă clar faptul că actele normative şi Constituţia adoptate de către instituţiile Uniunii „vor avea prioritate în fața legii statelor membre”, fără restricţii (inclusiv deciziile PESC). Primatul dreptului European este totuşi restricţionat prin principiul de atribuire a competenţelor (Articolul 9(2) al Constituţiei): doar acele hotărâri adoptate de către Uniune „în exercitarea competenţelor atribuite ei” vor avea prioritate faţă de normele contradictorii ale dreptului naţional. Nu este așadar vorba despre nici o subordonare generală a ordinii constituţionale a statelor membre. Principiul supremaţiei este în primul rând o regulă în ceea ce privește contradicțiile legislative. De aceea, Constituţia Uniunii coexistă cu constituţiile statelor membre – ca un instrument constituţional complementar pe care cetăţenii europeni îl pot identifica cu precizie ca fiind legea supremă pe care o au în comun – pentru a forma un Verfassungsverbund28 sau o „ordine constituţională de cooperare” la nivel european.

Cazul 6/64 Costa c. ENEL [1964] ECR 585 la 594; [1964] CMLR 425.

K. Lenaerts şi P. Van Nuffel, Constitutional Law of the European Union [Dreptul Constituţional al Uniunii Europene] (Londra, Sweet & Maxwell, 1999) p. 666 la paragr. 19-005.

27 Ca şi Clauza de Supremaţie cuprinsă în Articolul VI(2) al Constituţiei Statelor Unite.

28 Expresia este împrumutată de la I. Pernice, „Multilevel constitutionalism and the Treaty of Amsterdam: European constitution-making revisited?” [„Constituţionalism multi-nivel şi Tratatul de la Amsterdam: Revizuirea elaborării Constituţiei Europene?”], 36CMLRev. (1999) p. 707.

Traducerea termenului de „Verfassungsverbund” în „ordine constituţională de cooperare” este derivată din ideea de ordini juridice interdependente şi „strâns împletite”, care arată respect 25 26

32