România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: romaniatadiaspora@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978
Caută-ne şi pe Facebook: pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniatadiaspora Ești un artist necunoscut și vrei ajutorul nostru? Caută-ne, cu noi devii cunoscut!
Pentru PUBLICITATE : telefon 0039/ 333 947 2978 În acest număr au scris următorii autori:
Natașa Valentina Roman
Adrian Melicovici
profesor, Arad, România
scriitor, Miane, Italia. Fondator al revistei România Ta ( Diaspora), design, tehnoredactare, corectură, grafică și coordonare)
Lidia Fichiosi realizator radio, Arezzo, Italia
Cristina Dinu
profesor, Verona, Italia
jurnalist Kiss Fm, Gazeta Dâmboviţei
Marius - Adrian Porojnicu
Daniela Popescu,
poet, Craiova, România
specialist în pedagogie, Atena, Grecia
Iancu Samson
Cristian Gabriel Groman
scriitor, Cannes, Franţa
poet, Londra, Anglia
Irina Lucia Mihalca
Constantin P. Popescu
poet, Bucureşti, România
scriitor/pictor, Târgoviște, România
Mihaela-Luiza Dumitraşc
ISSN 2360 – 607X
Sursa copertă: Expediţia „ Speranţa Unui Vis”
Pagina 3 – România Ta Diaspora
Info utile
Vigneta OBLIGATORIE pe geam în Slovenia. Procurarea de acte din România. · Procurarea de acte din România duplicate certificate de naștere, căsătorie, deces și certificate de cazier judiciar aplicarea apostilei
ul consulatului din Trieste, trieste.mae.ro.
La cererea persoanelor interesate, se pot procura din România următoarele documente: 1) Duplicate ale certificatelor de stare civilă din România (certificate de naștere, căsătorie, deces); 2) Certificatul de cazier judiciar; Cu excepția certificatelor de naștere și celor de deces, nu pot fi cerute acte în numele altor persoane. Actele se eliberează numai pe baza unei cereri semnate de titulari. Înmânarea lor se face, de asemenea, numai titularilor sau împuterniciților acestora cu procură autentificată. Durata obținerii duplicatelor certificatelor de stare civilă este de circa 3 luni, a cazierelor judiciare de circa 4 – 8 săptămâni, în funcție de răspunsul autorităților competente din România. Prin intermediul Consulatului General al României la Trieste se poate obține și aplicarea apostilei în conformitate cu Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 pe certificatele de stare civilă și de cazier judiciar. În cazul în care petentul solicită apostilarea certificatelor procurate anterior, durata de așteptare a documentelor apostilate este de 4-6 săptămâni.
·
Unde pot cere cetăţenii români asistenţă consulară? ·
TAXELE CONSULARE ÎNCASATE PENTRU OBȚINEREA DE DOCUMENTE DIN ROMÂNIA: 1) Obținerea unui duplicat al certificatelor de stare civilă româneşti - 50 euro; 2) Procurarea certifícatului de cazier judiciar – 35 euro; 3) Apostilarea certificatelor de stare civilă româneşti sau de cazier judiciar - 35 euro
Vigneta Obligatorie pe parbriz în Slovenia Reprezentanţii M.A.E. Din străinătate, inclusiv Consulatul General al României din Trieste, Italia, atenţionează şoferii români. Mai exact, aceştia trebuie să aibă atunci când tranzitează Slovenia, vigneta afişată pe parbriz. Pe autostradă plata se face obligatoriu în numerar iar în Slovenia cu cardul şi în numerar, mai precizează site-
Ministerul Afacerilor Externe acordă asistenţă consulară prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate:
• cetăţenilor români, indiferent de ţara de reşedinţă; • în anumite situaţii, persoanelor care au şi cetăţenie română (bipatrizi); • cetăţenilor statelor UE, în cazul în care ţara lor nu are reprezentanţă diplomatică în statul în care se află (în conformitate cu articolul 23 din Tratatul Uniunii Europene şi cu prevederile Deciziei 96/409/ PESC).
·
Atenţie! MAE nu poate oferi asistenţă consulară cetăţenilor străini (exceptând cazurile de mai sus), chiar dacă aceştia au rezidenţă în România. ( Surse: www.trieste.mae.ro )
·
Pagina 4 – România Ta Diaspora
Locuri/comunităţi
Valea Trotuşului şi splendidul său grup de pe Facebook Ce poate fi mai frumos decât să îţi faci propriul dar de suflet scriind despre locuri şi obiceiuri frumoase ca şi oamenii care locuiesc acolo şi fac lucruri deosebite. Ei duc astfel tradiţia şi cultura noastră mai departe, etnografia jucând un rol primordial în peisajul românesc. ( de Adrian Melicovici ) O iniţiativă care pe mine şi nu sunt singurul, m-a încântat, este grupul de pe Facebook numit chiar aşa: Valea Trotuşului. Cei care l-au creat şi chiar se străduiesc să îl facă frumos, de calitate, de bun gust, încântând de acum peste 16 000 de fani, par fiinţe speciale, deosebite, oricum dicţionarul e puţintel neputincios în a putea reda pe deplin o apreciere. Căci vorbim la superlativ de suflete adevărate de români simpli, şcoliţi şi mai ales, citiţi. Ei înşişi.
Câţi oameni frumoşi se află printre noi şi ce bine ar fi să ascultăm uneori ori să citim mai atent ceea ce ne spun ori ne arată. Rătăciţi în problemele cotidiene, grăbiţi să fim în pas cu timpul şi evoluţia noastră proprie, poate distraşi de preocupări personale, care e normal să fie rezolvate, uităm, măcar nevinovat, de evoluţia noastră spirituală. Veacul timpului nu ne-a spus niciodată să uităm cine suntem şi de unde am venit, noi, călători pribegi pe drumuri ale viselor, cum a spus şi în ultima carte pe care am publicat-o. De la Oneşti la Comăneşti, din vale în vale, din munte în munte, uneori, în cea mai frumoasă impresie, nu se mai întâlneşte om cu om sau munte cu munte ci istorie cu istorie, legendă cu legendă, viaţă cu viaţă, bucurie cu bucurie, regăsire cu regăsire. O asemenea senzaţie, deloc înşelătoare, o vei resimţi din plin şi cu magia bucuriei inclusiv în grupul Valea Trotuşului de pe reţeaua de socializare Facebook.
Sursa foto: Radu Puşcariuc ( muntesiflori.ro ) Eu cunosc doar două nume de pe acolo, Daniel Tavi Ambăruş de la Comăneşti şi Nicoleta Vasiloiu, Oneşti. Ambii licenţiaţi. Necunoscându-i de prea multă vreme nici nu pot spune mai multe. Oricum grupul Valea Trotuşului şi postările din el relevă mai mult decât suficient o aureolare neaşteptată a unei frumuseţi fără seamăn pur româneşti. Poveştile locurilor laolaltă cu obiceiurile şi imaginile par un basm al adevărului, care face cea mai frumoasă punte în arc peste timp între trecut, prezent şi viitor. Şi pentru că oamenii inimoşi merită toată atenţia atunci am bucuria să încerc să fac cunoscut prin acest prim material, frumosul grup şi străduinţele protagoniştilor de a arăta miilor de români cât de frumos este nu doar sufletul românesc dar şi locurile noastre străvechi, de unde ecoul timpului se aude aparte, ca o insistenţă divină sălăşluind în inimi, cântece, jocuri, îndeletniciri şi mai ales pasiune din partea celor de acolo.
Sursa foto: mihaelafroni.blogspot.it
În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția: Sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: romaniatadiaspora@gmail.com Caută-ne şi aici: www.facebook.com/romaniatadiaspora
Pagina 5 – România Ta Diaspora
Pro Femina
DE “N” ORI FEMEIE “Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, tovarășele noastre în vremea maturității, sprijinul nostru la bătrânețe, consolarea noastră în nenorociri şi victimele noastre în toate timpurile.” Sabatier Ce este femeia? Femeia este totul. Este muntele, este apa, este dragostea, este jocul, este patima, este visul, este îngerul și paradisul.
Daniela Popescu specialist pedagogie, Atena
Există - n lume un nume sfânt Din cele mai vechi timpuri și până azi, femeia a dovedit a fi o forță izbitoare, ea fiind cea care poate să treacă peste furtuni, de multe ori mai bine ca un bărbat. Ea dă naștere, trece prin durerile facerii, dureri inimaginabile, apoi uită... Privindu-și chipul pruncului venit din pântecele acesteia uită de dureri, de supărare și ... devenind mamă învață ce înseamnă adevărata fericire...
Ce este aur pe pământ E numele ce-l spui la greu Și-ți este de-ajutor mereu. E numele ce des rostim
O mamă este de n ori femeie. Meseria este pe cât de grea, pe atât de nobilă... Mama este ființa cea mai dragă, este sprijinul nostru în momentele de cumpănă, este prietena noastră pe tot parcursul vieții. O mamă este iubirea infinită, iar fiecare strop de iubire pe care-l dedică creșterii copilului ei, face din ea un izvor nesecat de dragoste și fericire. Nimic nu se compară cu mângâierea caldă a mâinilor bătătorite de muncă sau de vreme, sau cu îmbrățișarea sinceră a mamei. Ea suferă alături de tine, iubește alături de tine dar din păcate nu poate rămâne pe vecie. Pentru asta avem datoria morală de a o respecta, de a-i arăta cât de mult o prețuim și de a nu o lăsa singură niciodată cu sufletul și cu inima. Să-ți dea Dumnezeu sănătate, mamă dragă, femeie scumpă, soție minunată!
Când dăm de greu, sau când greșim, Cu toții știm că-i minunat MAMA -i numele adevărat. Te ocrotește și te învață Să știi să crești, să treci prin viată. A ei povață nimeni nu -ți va da, Vei știi că tu, trăiești prin ea... Când clipe trec și iți dai seama Cat de bătrână este mama, Începi să lăcrimezi , când vezi Că anii au trecut chiar de nu crezi... Îți amintești de mâna caldă... Ce te- atingea și lacrima-ți ștergea... Îți amintești de zâmbetul de soare Și-îmbrățișări în clipe de-alinare... Și atunci, ce stai, ce mai aștepți? Tu, ești copilul ei, cel cu copii... Alină-i anii şi singurătatea cruntă, Strânge-o la piept , iubește-o și-o sărută!
Pagina 6 – România Ta Diaspora
Omagiu eternului feminin
Româncele, frumoase ale timpului oprit
Adrian Melicovici scriitor, Miane
Îţi mulţumim că exişti, femeie a vieţii noastre, îţi mulţumim că trăieşti înfrumuseţând această lume a tuturor, îţi mulţumim pentru că dai un sens minunat sentimentelor, dorinţelor, lucrurilor frumoase, îţi mulţumim că mereu, primăvara începe cu tine, ca un anotimp etern de viaţă şi de frumos.
Femeia, frumoasa timpului oprit Eu sunt aici, cum ţi-am mai spus, căutând în privirea ta, ce e mai frumos în mine, ca să îţi dăruiesc, neîncetat să te doresc, ca un călător prin sufletul tău poposind în farmecul fiinţei tale, deseori, ca să te simt, şi să te dezmierd, îmbătat de tine, cea mai frumoasă floare, cum te deschizi în neasemuirea ta, în mii şi mii de petale. Fără tine nu există univers, iar eu, simplu muritor, îţi scriu din tot sufletul, acest vers, ca să ştii că ai sosit în gândurile mele, ca un talisman nepreţuit, ascunsă printre primii vestitori, şi atunci, în noianul miilor de fiori, îţi vestesc cel mai simplu gând: că-n visul meu nemărginit rămâi mereu, frumoasa timpului oprit.
Echipa revistei România Ta Diaspora urează tuturor româncelor cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii un călduros LA MULŢI ANI!
La mulţi ani, femei- primăvară … Soarele pare să răsară într-un anume fel în primele zile de primăvară. Iar apusul…ooo…apusul poate fi şi el magnific la rându-i precum chipul tău, femeie cu ochi sclipitori şi farmec aparte… Femininul devine etern cu şi mai multă ardoare pentru că tu, ne faci viaţa mai frumoasă prin existenţa ta, iar lumea pare altfel şi frumuseţea acestui pământ şi ea, este aureolată de tine, într-un chip fericit, aşa cum îi stă bine fiinţei care ne macină gândurile nu rareori şi ne încântă vieţile. La ceasul anotimpului cu care te caut şi te regăsesc în frumuseţea ta neasemuită, îţi scriu, femeie a acestui pământ, oricine ai fi, cu sufletul şi inima, ca să nu mă cauţi ci doar să ştii că sunt aici, pentru totdeauna, cu tine şi pentru tine.
La mulţi ani!
Pagina 7 – România Ta Diaspora
Omagiu eternului feminin
Gânduri pentru eternul feminin Eu sunt aici, cum ţi-am mai spus, căutând în privirea ta, ce e mai frumos în mine, ca să îţi dăruiesc, neîncetat să te doresc, ca un călător prin sufletul tău poposind în farmecul fiinţei tale, deseori, ca să te simt, şi să te dezmierd, îmbătat de tine, cea mai frumoasă floare, cum te deschizi în neasemuirea ta, în mii şi mii de petale.
TE IUBESC…
Autor versuri, Adrian Melicovici
Fără tine nu există univers, iar eu, simplu muritor, îţi scriu din tot sufletul, acest vers, ca să ştii că ai sosit în gândurile mele, ca un talisman nepreţuit, ascunsă printre primii vestitori, şi atunci, în noianul miilor de fiori, îţi vestesc cel mai simplu gând:
MULTIMEDIA TOSCANA oferă doritorilor un serviciu fotografic de excepție. Ei își pot crea albume fotografice de înalt nivel, care să le rămână în tumultul amintirilor ca o clipă eternă frumoasă.
Pagina 8 – România Ta Diaspora
România în Imagini
Pagina 9 – România Ta Diaspora
România în Imagini
Pagina 10 – România Ta Diaspora
Povești de succes
Forța de a merge mai departe vine din suflet “ Mă hrănesc cu sunete, mă hrănesc din muzică, iată de ce visul
meu ar fi de a interpreta muzica mea pe cele mai mari scene din lume! ” Lidia Fichiosi moderator radio, Arezzo
Atunci când râde, râsul ei pare un clinchet cristalin. Pentru că are timp să și râdă și în acele clipe este atât de frumoasă!
Este o adolescentă de o simplitate dezarmantă și s-a născut cu un dar divin, acela de a cânta la pian. O tânără pe care atunci când o asculți cântând devii mai sensibil, mai bun, mai încrezător. Curtaşu Denisa Andreea s-a născut pe 8 mai 1998 la Târgoviște, unde, la vârsta de 7 ani, a început să studieze pianul la Liceul de Arte "Bălaşa Doamna” obținând rezultate optime la diverse concursuri naționale și internaţionale. În urma unui concurs de masterclass cu un profesor italian, a primit propunerea de a studia în Italia. S-a pregătit singură pentru examen un an de zile și la doar 11 ani a fost admisă la Conservatorul de muzică din Potenza (Italia) cu notă maximă 10, fiind în concurs cu alți 56 de concurenți italieni, mult mai mari decât ea. În perioada în care a studiat în România, Denisa a obținut 17 diplome de merit la concursuri pianistice naționale și internazionale. La vârsta de 9 ani a participat la un concurs TV, ajungând în finală. După doi ani la Potenza, Denisa s-a transferat la Conservatorul ”L.Cherubini” din Florența, doar pentru un an, participând la multe concerte în zona Arezzo și pentru CLUB LIONS.
bineînțeles că merită să fie susținută, să poată merge mai departe, ea este un talent al nostru, al românilor, este un tânăr compozitor român cu care sigur ne vom mândri.” afirmă tatăl Denisei, Curtaşu Cătălin. Tatăl Denisei este mereu prezent și o susține în ciuda faptului că suferă de un handicap locomotor. Drumul Denisei a continuat transferându-se la Pesaro unde a susținut examenul la conservator și a obținut cel mai mare rezultat, fiind prima pe lista admişilor. Suntem tentați să spunem că soarta nu e dreaptă, dar în acest caz, Denisa este mai puternică decât foarte mulți dintre noi îmbinând pictura cu muzica, imaginile și mai mult de atât! ”Când interpretez o piesă la pian vreau ca toți din jurul meu să se bucure alături de mine.Vreau ca visul meu de a deveni o mare pianistă să nu se termine aici. Vreau să merg mai departe.” Denisa compune, cântă, pictează, scrie şi zâmbește! ( continuarea în pagina următoare)
A urmat înscrierea la școala privată de muzică "Coradini” din Arezzo. Orașul Arezzo a îndrăgit-o imediat, noi toți apreciind acest copil minunat care știe ce vrea și care luptă pentru a-și realiza visul. În 2013 a cântat la Torino, apoi a obținut primul loc la concursul "Calcit” din Arezzo și locul trei la concursul internațional de la Castiglion Fiorentino. A fost o onoare pentru noi toți să o vedem câștigând concursul de televiziune ”Talenti alla Ribalta 2013” și multe alte premii. Transferuri, studiu, efort, dar nu numai atât. ”Eu ca părinte cred că Denisa merită toată admirația, respectul și
Ești un artist necunoscut și vrei ajutorul nostru? Caută-ne, cu noi sigur devii cunoscut! româniatadiaspora@gmail.com
Pagina 11 – România Ta Diaspora
Poveşti de succes/comunităţi La adresa Denisei au sosit multe superlative și aprecieri de suflet. ”Am rămas fără cuvinte, e un mare talent, cred că va fi una dintre cele mai mari pianiste românce.” afirmă Romulus Popescu iar directorul de cor Massimo Fiocchi Malaspina, în cadrul Festivalului de tradiții și valori culturale românești de la Milano a declarat: ”Am cunoscuto înainte de concert. E o persoană foarte umilă, iar când a început să cânte se vedea că e professionistă la pian, degetele funcționează perfect. E foarte matură din punct de vedere muzical.” Maturitate! Acesta este cuvântul cel mai potrivit Denisei. Ne înclinăm în fața perseverenței, luptei continue pe care o duce pentru a-și realiza visul! Fie ca aceste rânduri să fie un mărțișor simbolic pentru Denisa și toți cei care simțim românește!
Eveniment superb la Verona pe 22 martie
PARADĂ TRADIŢIONALĂ DE FOLCLOR ROMÂNESC Că românii, indiferent ce spun unii, știu să facă lucruri deosebite, e un adevăr. Avem plăcerea să vă informăm că pe data de 22 martie 2015, va avea loc un eveniment românesc inedit în frumosul oraș italian, Verona.
În tumultul multor evenimente neplăcute, atât noi cât și revista România TA Diaspora îndemnăm comunitățile de români să participe cu mic cu mare la acest eveniment frumos, care se anunță a fi unul deosebit. Puțină voie bună și aprofundarea tradiției românești prin prezența noastră nu strică, dimpotrivă. Echipele portalului Romnewsmedia și al revistei România TA Diaspora vor încerca să fie prezente dar oricum, vor reda pe larg în detalii sau imagini foto desfășurarea evenimentului.
El este intitulat PARADĂ TRADIȚIONALĂ DE FOLCLOR ROMÂNESC și are la origine inițiativa Ansamblului folcloric DE LA BĂTRÂNI CETIRE, din Torino. Ansamblul merituos nu este la prima inițiativă de acest fel, există precedente lăudabile, cum ar fi cele care au avut loc la Torino sau Milano. Ansamblul folcloric "DE LA BĂTRÂNI CETIRE" din Torino organizează la Verona "PARADA TRADIȚIONALĂ DE FOLCLOR ROMÂNESC" pentru a împărtăși tuturor bogăția și particularitatea folclorului românesc, cu tot ceea ce reprezintă acesta: joc, cântec și voie bună. După evenimentele similare de la Torino si Milano, duminică, 22 Martie 2015, cu începere de la ora 13.00, centrul orasului Verona va deveni scena tradiţiilor româneşti. Această paradă propune păstrarea notei de autenticitate şi originalitate a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti și va avea ca itinerariu spaţiul pietonal dintre PIAZZA BRA, PIAZZA ERBE şi PIAZZA DEI SIGNORI.. PROGRAMUL constă într-o defilare de costume tradiționale și prezentarea unor mici spectacole de datini, obiceiuri(ursul, capra, etc) și dansuri populare românești din toate zonele etnofolclorice ale României, mai spune domnul Clement Doboş, director artistic. DUMINICĂ, 22 Martie, vino să vezi românii mândri de originile lor!
În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția: Pune mâna pe telefon și sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: romaniatadiaspora@gmail.com Nu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!! România Ta e AICI!
Pagina 12 – România Ta Diaspora
Pro Talente
Elena Nicoleta Albu –artist vizual
Nataşa V. Roman
Încă din copilărie îi erau admirate Elenei creaţiile artistice, ea desenând şi pictând la vremea aceea fără a gândi atunci că această plăcută ocupaţie va reprezenta bunăstarea şi sensul vieţii ei. În anul 2000 a absolvit liceul de artă Hariclea Darclée din orașul natal, Brăila, obținând și un premiu special pentru pictură, acordat de Cenaclul de Arte Vizuale și Literatură de Anticipație SFERA din Brăila.
profesor, Arad muzicale ale căror coperţi purtau amprenta ei, evenimente care au adus în viaţa ei oameni minunaţi. În același an a fost admisă în cadrul Facultății de Arte Plastice a Universității Naționale de Arte din București, în departamentul de pictură iar de anul acesta este masterand în Strategii de creație în pictură.
Din cauza situaţiei financiare care nu i-a permis să urmeze cursurile unei facultăţi de specialitate, câţiva ani după liceu, ea a lucrat în diferite domenii care nu aveau legătură cu arta. Elena este o luptătoare pe care nicio furtună a vieţii nu a împiedicat-o să spere. În ultimii doi ani ai acestei perioade a fost angajată ca pictor, a lucrat şi într-o galerie. Acest lucru a ambiţionat-o să meargă mai departe, spre Bucureşti. Într-o lume nouă ei, diferită, aparent rece, ea a încercat să se integreze fără a se pierde pe sine. În primii doi ani a lucrat într-o fabrică şi, datorită stabilităţii financiare pe care i-a adus-o această slujbă, a început să îşi concentreze întreaga atenţie asupra artei. În anul 2011 a participat la o expoziţie de grup care a avut loc la Palatul Parlamentului și care a fost un mare succes pentru ea, determinând-o pe Elena să demisioneze şi să aleagă să trăiască din artă. A urmat apoi o perioadă frumoasă pentru ea, una care a reprezentat debutul ei artistic: participarea cu lucrări la diverse expoziţii, festivaluri, lansări de carte sau albume
“ Dacă fiecare caută o jumătate, eu pot spune că prin pictură am găsit întregul”
Pagina 13 – România Ta Diaspora (Albu Elena Nicoleta- artist vizual, continuare din pag 12) Dintre expoziţiile la care a participat Elena amintesc: 150 de ani de Unarte, expoziţie de pictură, sculptură şi grafică a Facultăţii de Arte Plastice, Sala Dalles, București, 2014; Interferențe, Salonul Naţional de arte vizuale, ediţia a II-a, organizat de EXPO-ART la galeriile de artă Ștefan Luchian din cadrul Muzeului Judeţean, Botoşani, 2013; Contempora, Festivalul artelor, tineri artişti contemporani, în Constanţa-2012. Datorită diversităţii ocupaţiilor Elenei de-a lungul timpului cu ajutorul cărora şi-a croit singură propriul drum, îmbinarea creativității cu simțul practic a dat naștere unor lucrări de artă interactivă și instalații prezentate în expoziții precum: Proiectul Artă.Consum.Finitudine (Acoffin), București, în
Pro Talente anul 2014 sau evenimentul conex Bienalei Bucureşti ediţia a 6-a (BB6), Frica de a nu avea suficient, din același an. Există o etapizare a creaţiilor Elenei care arată evoluţia ei: a pictat în tehnica flamandă, lucrările sale impresioniste au demonstrat că se poate trăi din artă, cele expresionist abstracte i-au dat mai multă libertate de exprimare, iar proiectele de artă new media sunt o reprezentare completă a experiențelor sale de viață. „Pictura însă va rămâne expresia a tot ceea ce știu și nu știu despre mine, indiferent de stilul în care lucrez, de tehnică sau de marca acelor culori pe care le folosesc. Inspirația nu e ceva care vine acum și pleacă mai târziu. Inspirația ești tu și modul în care te raportezi la tot ce e în jur, ceea ce dă sens vieții. Dacă fiecare caută o jumătate, eu pot spune că prin pictură am găsit întregul”, spune în încheiere Elena.
„Pictura însă va rămâne expresia a tot ceea ce știu și nu știu despre mine, indiferent de stilul în care lucrez, de tehnică sau de marca acelor culori pe care le folosesc. Inspirația nu e ceva care vine acum și pleacă mai târziu. “ Elena Nicoleta Albu
Pagina 14 – România Ta Diaspora
Recomandări/cititori
Partenerii nostri media
www.diasporatv.eu www.actualitatea.it
www.romaniastiri.info
www.emigrantul.it
Pagina 15 – România Ta Diaspora
Procultura
Teritoriul 11 De la Cannes, Franţa, scriitorul Iancu Samson, căruia apropiaţii îi spun simplu, Sami, continuă să ne încânte dar să ne şi emoţioneze cu poveştile sale reale de viaţă. Vă propunem o frumoasă întoarcere în timp cum numai el ştie să o facă, scriind. ( România Ta Diaspora ) Iancu Samson scriitor, Cannes Toate valurile. Nepotolită, cu neputință de pictat, marea. Într-o bună zi vrăjitoarea prezicătoare apăru în faţa mea, foarte frumoasă şi mai tânără cu 80 de ani. Pe sub ie, i se vedeau sânii micuţi ca două mere coapte. - Mă iubeşti oare, iubitul meu Atinghanos? Am încredinţat-o că o iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume. - Am spus că templul iubirii noastre se sprijină pe învăţătură, sinceritate şi puterea de a mă contopi în trupul şi în mintea ta. Ori mai bine zis, am citat ceva ce mintea îmi vorbeşte în acest moment. Vrei atunci să-mi arăţi cea mai mare putere a ta de a te stabili în mintea şi în corpul meu. Iubirea ta, va trebui să dovedească că toate învăţăturile pe care le-am primit de la tine sunt identice cu ale tale. - În curând Atinghanos, vei reuşi să treci dintr-un timp în altul, timpul are o măsură în toate dimensiunile vieţii, ai să observi că el poate trece foarte uşor, dar aşa cum el trece neobservat, tot aşa se poate reîntoarce înapoi, trebuie doar să crezi în el. - Spune-mi iubite Atinghanos, nu-i aşa că ai reuşit să intri în mintea şi în trupul altor oameni? - Da! Sigur că da, am reuşit, dar nu aşa departe ca tine... - Ca să mă vezi, iubitule, trebuie doar să te uiţi la formele norilor şi acolo mă poţi vedea, după o scurtă aşteptare şi o mică bătaie de vânt. - Mi-ai schimbat viaţa, până acum am reuşit să merg înapoi doar cu o sută de ani şi doresc să ajung în urmă cu 2000 de ani. Ce trebuie să fac? - Şti? Eu nu sunt o femeie ca oricare alta, aşa-i, a cărei menire este să te fac pe tine să te reîntorci în timp, sunt convinsă că vei reuşi nu numai să te reîntorci în timp ci şi să înaintezi prin el, aşa cum îţi doreşti tu, după voia şi inima ta Atinghanos. - Şi dacă înaintez în timp, până în ce an pot ajunge? - Depinde cât de mult citeşti, eu am resit să ajung până în anul 2515, e foarte mult, să şti! Pentru că acum suntem în anul 1860. I-am spus cu oarecare entuziasm şi bucurie. - Desigur iubită vrăjitoare, dacă asta-ţi este puterea, eu o voi avea şi pe a ta, dar şi pe a mea şi crede-mă că sunt fericit cu atâta învăţătură şi cu asemenea putere. Voi reuşi să scriu o carte despre istoria lumii, despre TERITORIUL oamenilor, despre viaţă şi obiceiurile oamenilor care
locuiesc în permanenţă pe teritorii instabile şi care până la urmă, ele nu aparţin nimănui. - Aşa este Atinghanos! De acum nu mai este necesar să locuim separaţi, ştiu că mă vrei şi mă doreşti în fiecare clipă, de-acum voi locui mereu şi mereu în trupul tău.Va trebui doar să priveşti norii din înaltul cerului, şi voi coborî din nou în braţele tale.Şi nu uita Atinghanos că în fiecare femeie există un om şi în fiecare om există o femeie... - Ce bine! Mă bucur din toată inima că nu voi mai fi singur. - O, Atinghanos - mi-a spus, plângând aproape de umărul meu – mi-a fost foarte greu să mă hotărăsc să locuiesc în tine, deoarece te iubesc, să şti, să şti... îmi zise ea sughiţând din cauza lacrimilor.Şi acum că ţi-am destăinuit totul, sper că nu va exista niciodată o situaţie de regret. - Nu regret niciodată ceva ce-mi doresc şi-mi place! Mă pot trezi în fiecare dimineaţă şi trece de-a dreptul împreună cu tine în toate timpurile trecute în urma noastră. - Hai spune-mi: spune-mi îmi zise ea râzând – în ce an vrei să te întorci? - Aş vrea, să mă reîntorc în anul 1590! - De ce în anul 1590? - Pentru că vreau să-l cunosc personal pe Mihai Viteazul!
Pagina 16 – România Ta Diaspora
Legende
Legenda anotimpurilor Legenda spune că Dumnezeu, după ce a zidit lumea, cerul și pământul, după ce a creat toate vietățile, s-a gândit să le dea un rost și celor patru fiice ale anului: - Voi sunteți cele patru fiice ale anului, grăi Dumnezeu, când surorile s-au așezat smerite înaintea Sa. Să îmi amintiţi ce nume v-am dat vouă, data trecută? - Eu sunt sora cea mare și m-ai botezat Iarnă. - Mie mi-ai dat numele Toamnă, Doamne, și sunt a doua fiică a anului. - Iar pe mine m-ai numit Vară și sunt a treia soră. - Eu sunt mezina, Doamne! Mă numesc Primăvară. Dumnezeu le privi cu bunătate și apoi le zise: - Poruncesc să se împartă cele douăsprezece luni ale anului în părți egale, urmând ca fiecare dintre voi să ia câte o parte. Auzind acestea, fiică cea mare, Iarnă, se întunecă la față și vorbi cu îndrăzneală: - Doamne, eu sunt fiica cea mare și, având drepturile primului născut, trebuie să primesc partea cea mai mare din moștenire.
Cele două surori mai mici, Vară și Primăvară, fiind cele mai bune, mai blânde, mai cuminți și mai mulțumite de ce le-a dat Domnul, au avut norocul de cele mai frumoase luni. Vară a primit lunile iunie, iulie și august, iar Primăvară martie, aprilie și mai. Tot atunci a hotărât Dumnezeu ca Primăvară să vină după Iarnă, ca să se vadă bunătatea și frumusețea celei dintâi, față de răutatea și urâțenia celei de-a doua. Așa că, Primăvară este atât de așteptată de către oameni, mai ales de către copii. Iar Dumnezeu a făcut ca vestitorul primăverii, cintezoiul, să cânte în lunile în care reînvie natură așa: Ți-ți vară, ți-ți vară , Hai copii , la joc afară!
Sursa foto: www.elena-calapereanu-art.ro Atunci, Dumnezeu se încruntă și hotărî să împartă celor patru surori lunile anului, după firea fiecăreia. Așa că Iarnă, fiind atât de rea și de îmbufnată, primi lunile cele mai reci, urâte și posomorâte: decembrie, ianuarie și februarie. Toamnei îi dărui lunile cele mai bogate: septembrie, octombrie și noiembrie. Însă, după cum știți, Dumnezeu îi dădu tot atâta tristețe, câtă bogăție, deoarece nici Toamnă nu se arătase total mulțumită la împărțeală.
“ După-atâta frig și ceaţă Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheață Nasul și picioarele! ” George Topârceanu- Primăvara
Bine ai venit Primăvară!
Pagina 17 – România Ta Diaspora
Teatru/ Actori
Teatrul, una dintre comorile lumii şi ale Târgoviştei „Între teatru şi comorile lumii aş alege teatrul”, spunea actrița Maria Filotti. Ei bine, Târgoviștea are teatru. Și nu orice teatru, ci un teatru unde se joacă mult și se joacă bine. Piese mari, majestuoase, puse în scenă de regizori grei, unii dintre ei de nivel internațional.
Cristina Dinu jurnalist, Târgovişte
La Tony Bulandra din Târgoviște se pune în scenă Shakespeare, se pun în scenă dramaturgi tineri, piese cu o importantă forță ce prin talentul actorilor se transmite în sală, până la ultimele rânduri. De fapt, acest articol este dedicat lor, actorilor. Fie că vorbim despre piese de avergură mai mare, precum A douăsprezecea noapte, Macbeth sau Tom și Jerry în care distribuția este una lărgită, fie că vorbim de piese în doi, precum 6 din 49 sau Dis de dimineață emoția transmisă de actori este una de inegalat, iar acest lucru arată cât de valoros este teatrul.
Tot cât este de valoros teatrul îl arată și sălile pline. Locuri puține, ar zice unii, în jur de vreo 200, dar ocupate în proporție de 90 la sută, indiferent că vorbim despre premiere sau nu.
Oameni frumoși găzduieșc teatrul, atât în sală, cât și pe scenă. În foaier așteaptă tineri, dar și oameni trecuți de prima tinerețe sau chiar a doua. Pe scenă joacă oameni tineri, dar și actori experimentați. Totul este în congruență. Chiar dacă pe stradă nu mai știm cine sunt actorii, ne este greu să ne apropiem de ei, în sală, pe scenă îi simțim foarte aproape. Atât de aproape încât te fac să intri și tu în pielea personajelor pe care le joacă, încât la finalul oricărei piese vezi bucuria care plutește atât dintre scenă spre spectatori, cât și invers. Aplauzele la scena deschisă nu lipsesc de la nicio piesă și nu contează în ce zi a săptămânii se joacă teatru, oamenii vin. Iar această comoară, de unii criticată, de alții adulată trebuie păstrată, pentru că doar așa Târgoviștea poate să iasă din cercul vicios al ne-culturii în care s-a băgat, prin lipsa altor instituții de acest gen.
Pagina 18 – România Ta Diaspora
Obiceiuri/ superstiţii
Tu cât de superstiţios eşti? Uneori e dificil să separi superstiţia de obiceiurile populare; dacă prima se leagă mult de ignoranţă, a doua este pitorească, însă amândouă au o mare vechime în timp. Superstiţiile pot fi şi clasificate în: stupide, bizare, haioase, funeste dar toate au ca origine frica, necunoaşterea şi ignoranţa, ele numindu-se şi băbisme.
Mihaela -Luiza Dumitraşc profesor, Verona Dictonul babelor. “Consiliul babelor” a stabilit că: n-ai voie să te piepteni în pragul uşii, pentru că îţi vin musafiri în casă, n-ai voie să te întorci din drum, pentru că îţi va merge rău, n-ai voie să te speli în zi de sărbătoare, nu trebuie să dai sare cu împrumut, pentru că dai bogăţia din casă, e bine să porţi sare în buzunar, că te fereşte de deochi, dacă spargi oglinda te vor aştepta şapte ani de ghinioane şi câte şi mai câte; sunt convinsă că şi tu poţi face o lista cu astfel de trăsnăi.
pentru că duce sporul din casă.
La un moment dat, dacă te hazardezi să întrebi de ce, spre exemplu, dacă mă intorc din drum îmi poartă ghinion, răspunsul este implacabil – pentru că aşa se zice… Superstiţiosul ideal. Imaginaţi-vă un superstiţios înrăit. El va coborî din pat cu piciorul drept, că să-i meargă bine, va lua micul dejun atent ca să nu dea sare sau piper pe masă (sau pe jos), pentru ca să nu facă “de ceartă” şi mai ales nu va şterge masă cu mâna, la fel, că să nu se certe cu alţii. Va ieşi din casă cu piciorul drept, fără să se întoarcă înapoi, chiar dacă este în papuci şi a uitat să-şi ia pantofii, va ocoli toate scările, nu va trece pe sub ele şi va avea grijă să nu se întâlnească cu nici un vecin care şi-a dus gunoiul şi îi iese în cale “cu gol”. Va merge, dacă este posibil, pe mijlocul străzii, sau în zigzag, că să nu-i taie vreo pisica neagră calea, iar dacă o face (aici este un întreg ritual) se dă trei paşi înapoi, îşi face semnul crucii de trei ori şi îşi scuipă în sân, tot de trei ori. Va fi diperat dacă îi va ieşi în cale: o maşină cu sicriu gol, o înmormântare şi chiar un preot, pentru că poartă ghinion. Nu va trece pe deasupra nici unui canal şi-şi va face cât de des posibil cruce cu vârful limbii, astfel încât, dacă îl întrebi ceva îţi va răspunde gângăvit şi nu vei înţelege nimic. Din când în când, dacă-i trec gânduri negre prin minte, va ciocăni de trei ori un lemn, pe care-l are în geantă, împreună cu alte “leacuri” împotriva ghinionului, a deochiului şi a farmecelor: sare şi usturoi. Va purta şosetele întoarse pe dos, maieul şi chiar şi chiloţii. Întors acasă de la serviciu, după ce au râs toţi colegii de el, pentru că a venit în papuci, el va avea grijă să nu măture în casă seara, că “face de urât” şi nici să nu ducă gunoiul,
Nu va ieşi din casă în ziua cu numărul 13 a fiecărei luni (îşi va lua concediu medical) şi nu se va da jos din pat în ziua de marţi 13, având grijă să-şi pună un şnur roşu la mâna şi să ţină în buzunarul de la pijama sarea şi usturoiul şi la îndemână un lemn în care să bată de trei ori… Lumea este aşa de mică. Avem superstiţii în comun cu alte popoare: spre exemplu pisica neagră (ceasul rău) e comună şi italienienilor; tot 7 ani de ghinion te aşteaptă dacă spargi o oglindă - la englezi şi la italieni. Numărul ghinionist cel mai des întâlnit este 13, la americani, englezi, canadieni, germani, greci, spanioli, argentinieni, portughezi – o adevărată fobie (însă norocos la chinezi). La italieni ziua ghinionistă este cea cu numărul 17 şi tot la ei n-ai voie să deschizi o umbrelă în casă. Poartă noroc în toată lumea: buburuza, trifoiul cu patru foi, potcoava de cal şi metalele preţioase. Având în vedere că e deja martie, nu voi uita să port un mărţişor, împreună cu un şnur împletit alb şi roşu – simbol străvechi al sosirii primăverii şi o frumoasă tradiţie românească. O primăvară minunată vă doresc!
Pagina 19 – România Ta Diaspora
Procultura
Pictorul Plouase pe plajă și n-ai fi putut spune care era apa ploii sau apa mării. Urmele pașilor se sterg la fel, fie sub valuri, fie sub stropii deși, căzând înclinat, sub rafalele de vânt. Nu e frig, mantaua îi acoperă deopotrivă capul și umerii, picioarele desculțe simt căldura soarelui încă durând în amintirile unor pași îmbătrâniți. Cine se mai plimbă acum pe plaja unde încă răsună – amestecat de rafale nervoase de vânt – rumoarea de glasuri strigând, de muzică modernă și de valuri adormitoare prin ritmul de milenii? Doar cel ce simte că o zi cu ploaie întristează mult mai adânc decât zilele însorite, când acolo, în străfundurile apei argintate de soare sunt tainele luminoase ale tăcerii, când tărâmul fără frontiere al adâncurilor nu prilejuiește decât o altfel de fugă, de evadare din agitația turistică a celor ce vin să muște din vară și, oricât de melancolică ar fi marea în veșnica ei frământare, ei nu o văd decât ca pe o apă călduță, albastră și sărată ce le primește trupurile, învigorându-le și ei simt asta fără să aducă nimic din ceea ce ar putea fi recunoștință ori mulțumire. Nu, nimic, din astea.
Constantin P. Popescu scriitor/pictor, Târgoviște
răutăți normale, toate astea în lumina mâinilor tale de hoț. Vor trece și urmele tușelor tale pe pânză, orele care te bucurau vor fi pulbere. Plutești, acoperit de mantaua de ploaie ca de una farmecată, un curcubeu de neatins, peste timpul-nisip, ud, greu de ridicat în aer ca nisipul uscat al deșertului din fantasmele căruia trebuie, fie că vrei, fie că nu, să faci parte, fără nicio putință de scăpare. Din firele cristaline de nisip, spălate de ploaie - sau de apa mării, totuna - chipurile portretelor te privesc, acoperindu-se de mantaua gândurilor tale; unele vii, altele doar reamintite, călătorind la nesfârșit peste lume.
Doar distracție și acum, când cerul le-a adus o pauză de plajă, el, singurul călător în străfundurile devenite cenușii, pășind pe norii din fundul mării, își simte umerii coborând sub botezul binefăcător al stropilor de ploaie – seamănă cu tic-tac-ul unui ceas care e totdeauna dereglat; aproape nisip, scoici smulse din adâncuri și devenite pulbere sub timp, urmele șterse ale pașilor lui și ale oricăror alți pași. Demult, în anii când ar fi avut bucuria de a merge prin ploaia asta caldă gol, timpul nu-l atingea, sau cel puțin așa credea pe atunci. Acum, truda unor tușe pe o pânză e cuprinsă de o altfel de oboseală, pentru că începutul a întârziat cu ceva mai mulți ani. Ceva mai mulți ani, doar atât. Ploaia cade, cade așa cum un pahar de alcool cade într-un stomac gol, un șoc parcă prea puternic, acela al umilinței unui act de binefacere pentru un pictor sărac și prea târziu, la care trebuie să te supui la fel cu stomacul tău gol de demult, când nu începuseși să așterni tușe pe pânzele albe, curate ca aripile pescărușilor, când fiecare zi era un început supus într-o ordine străină, impusă timpului tău tânăr de ierarhii pe care acum le înțelegi doar ca pe niște necesități trecătoare, șterse de apele mării – sau ale ploii, totuna – la fel ca urmele pașilor tăi fără sandale. Abia mai târziu, peste ceva mai mulți ani, ai evadat în culori. Expoziții de imagini, agitație, simeze, emoții privind curioase, unele uimite, foarte puține bucuroase, invidii și
Oameni, fețe și obraji, frunți adăpostind tainicele gânduri ale fiecăruia, păr mai scurt ori mai lung, ochi, da, ochii rămași totdeauna deschiși în portrete, ochi privind înăuntru, în adâncul mării personale și neliniștite a fiecăruia. E cu neputință a realcătui lumea din tușe de penel pe o pânză, acum o știi, dar străduința, revolta de a fi fost prădalnicul puterilor de lumină te-a purtat până pe această plajă bătută de ploi calde. Nu te opri, pășește înaintea tăcerii, calcă desculț înaintea ei, curajos ca un inconștient tânăr puțin mai târziu, asta nu contează, dar apasă ca durerea mută a oboselii. E încă vară, dar târzie. Vine o toamnă, apoi altă iarnă rece care se va sfârși, ca toate iernile, într-o primăvară. Toate valurile. Nepotolită, cu neputință de pictat, marea. Alte materiale de acelaşi autor pe ccpopescu.blogspot.com
Pagina 20 – România Ta Diaspora
pro Artă
Alte picturi de Constantin P. Popescu
Toate lucrările autorului sunt de vânzare. Pentru cei interesați să vadă și alte lucrări, contactați autorul direct pe pagina sa personală
cppopescu.blogspot.it sau e-mail: po_cos@yahoo.com AJUTĂ CREAȚIA SĂ TRĂIASCĂ!
Pagina 21 – România Ta Diaspora
Diverse
Marius A. Porojnicu poet/ pamfletar, Craiova
QUO VADIS ? Între neputinţa lumii Şi dorinţele-i deşarte,
Din zadarnicele gânduri, Poate doar un ultim ceas... Poate doar câteva rânduri...
Şede rezultatul sumii Muşcăturilor de şarpe !
Ţine-mă în braţe,strâns, Poate-i ultimul meu urlet ...
Printre stelele aflate În inelul mult visat ,
Şi să nu mă-ntrebi de ce Şi să nu mă muşti de suflet...
Cerurile-nvolburate Contra oricărui tratat !
Flamuri multe se ridică Şi mânia iar răzbate Şi nu poţi să faci nimica, Cititorule de carte !
O planetă se strecoară, Cântărind clipa acee Când speranţa poa' să moară , Străbătând Calea Lactee ,
Şi , nimic nu ne-a ramas
La sfârşit de săptămână Hei, trezirea naţiune : Azi cam lenevişi , bag-sama ! Cafeluţa-i în ibric ? Pune iute-n cească zama ! E... aşa parcă-i mai bine : Aburii de la cafea... Şi savoarea : mmm... savoarea , Din cea cească-n mâna ta...! Aşa... neuronii-ţi merg,.... azi dai ochii cu norocul : La sfârşit de săptămână, el , sau ea-ţi stâmpără focul !
La cafea Deşteptarea, naţiune ! Ce,cârteşti ?Parc-ai mai sta În culcuşul tău? Pe bune ? -Scoal' madam,hai la cafea !
Pagina 22 – România Ta Diaspora
Speranţa Unui Vis
Slovenia, amintire unică- lacrimi, dârzenie și eu, pribeag fericit pe drumul viselor Când în seara zilei de 4 noiembrie 2012 am luat decizia vieții, să traversez evident, tot PE JOS distanța rămasă de parcurs până la Roma am conștientizat totodată că nu îmi va fi deloc ușor. Fata de la Hotel Elizabeta din Lendava, frumoasă, sufletistă și bună vorbitoare de engleză, înțelegea discret tot ce urma să se întâmple. Urma să iau o hotărâre forțat de împrejurări dar mai ales de ambiția de a duce mai departe mesajul Speranței Unui Vis. El a ajuns, așa cum numele Târgoviștei ori al românilor în general a ajuns să fie rostit în sute de locuri cu admirație, inclusiv de către italieni.
De a doua zi, rămas singur, cu doar câteva zeci de euro în buzunar, am înaintat cu dârzenie prin micuța Slovenie. Mă autosugestionam continuu, știind că am de traversat cam 300 de kilometri până în Italia. Știam că în Italia sunt români mulți și nu mă luam după jurnalele rasiste, sau după ce îmi spuneau unii, că românii sunt răi. Nu e chiar așa. Am cunoscut atâția oameni frumoși români că nu mi-ar ajunge un secol nici să le mulțumesc nici să îi reamintesc mereu cu inima strânsă și mereu cu drag. Dar să revin la Slovenia. O altă amintire o am de la o benzinărie cu minihotel, de mâna a doua, unde fata de la micuțul restaurant stătea la un calculator pe google translate și eu pe laptop. Așa ne înțelegeam. Ea a înțeles iute. Mi-a pus în mână ditamai sandvișurile și m-a îmbrățișat spunându-mi în engleză cu lacrimi în ochi: “go, go…” Și dus am fost, printre dealurile și munții sloveni, pe cărări neștiute, acompaniat de un râu aproape două zile, pe partea stângă și uitând de greutatea rucsacului, datorită priveliștii. Nu lăsam nici să mă bați aparatul de fotografiat de la gât, făceam continuu fotografii-dovezi ale expediției, din poziții
imposibile și pauze tot mai dese, ca să îmi pot doza efortul. Doamne cu ce viteză am parcurs distanța Murska- Sobota, apoi orașul Ljutomer, apoi în final, frumosul Ptuj. Am ajuns seara, pe la ora 21, după un marș de peste 50 de kilometri. Nici nu îmi mai simțeam picioarele. Umerii erau amorțiți definitiv și când am dat să las jos rucsacul, am avut surpriza să văd că nu pot…corzile sale mi se implementaseră în umeri…urme adânci se vedeau și m-am masat cum am putut după un duș fierbinte…. Slovenia a fost nu doar o piatră de încercare dar și o țară pe care am îndrăgit-o definitiv. Oameni frumoși, sufletiști, tineri sau persoane mature, cu toții îmi zâmbeau și ce fericire pe mine să fac poze cu un grup de copii în vârful munților…
Mergeam cu telefonul meu vechi Nokia în mâna stângă ca să aud cânt sunt sunat eventual mai bine, cu steagul României agățat de rucsac și cel al Uniunii Europene pe după gât. Am și scris în cartea mea PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR că într-una din zile, am făcut o pauză pe iarbă apoi am plecat repede. După vreo 4 kilometri, am realizat că am uitat steagul României în poieniță. Cum să merg fără steag? Era ca și cum aș fi pierdut o bătălie, cea cu mine însumi. M-am întors. L-am recuperat și iar am plecat. Seara, mi-am dat seama că uitasem și steagul UE dar nu am mai avut ce să fac, era suficient că steagul țării rămăsese la mine, recuperat. E aiurea să pierzi steagul ţării, eu atunci am înţeles, e ca o înfrângere iar eu nu vroiam să mă învingă obstacolele.
Pagina 23 – România Ta Diaspora ( Continuare din pagina 22 )
Speranţa Unui Vis cu mijloacele posibile la curent pe cei interesați…
Căram rucsacul ăla în spinare cu o încăpățânare asiduă, îndesam în el laptopul, proviziile, alea care erau și privind mereu superbele locuri ale Sloveniei, înaintam tot mai puternic, decis, optimist. Trebuia să ajung la Roma, ținta finală.
Ce de flash-uri am în memorie, mi se arată ziua-noaptea imagini peste imagini dintr-o aventură reală, de fapt, expediția oficială Târgoviște- Roma, SPERANȚA UNUI VIS. Înainte, râdeam de bătrânii care trăiesc printre amintiri, aceia care pomensc mereu de pățaniile lor prin războaie, pe fronturi sau cine mai știe ce…astăzi nu mai râd…sunt ca ei pentru că-i înțeleg…
Mă sunau tot timpul primarul Târgoviștei, Gabriel Boriga, Oana Antonescu, pe atunci europarlamentar, Corina de la Bologna, fratele ei chiar, Mihai Dumitrescu țin minte că m-a sunat, un amic Valentin Dragomir…eram uluit de cum mă salută slovenii, fără să aibă habar cine sunt la început și cum îmi strângeau mâna când înțelegeau câte ceva…ce popor frumos…ce țară…
Seara mă uitam pe aplicația google map și stabileam traseul de a doua zi, notam cu pixul pe o hârtie străzile pe unde trebuia să merg, localitățile și așa nu mă rătăceam. Nici acum nu realizez cum de mereu, seară de seară, obosit, frânt de drum, mai izbuteam să postez pe Facebook unde eram, fotografii, ce se întâmpla, ce vedeam…țineam “Ce de flash-uri am în memorie, mi se arată ziuanoaptea imagini peste imagini dintr-o aventură reală”
Fii fanul nostru şi pe Facebook: www.facebook.com/romaniatadiaspora
Pagina 24 – România Ta Diaspora
Obiceiuri/ tradiţii
Povestea mărţişorului. Legende, istoric, obiceiuri Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenita) este considerată că fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la cei din urmă. Există totuși o legendă a apariției tradiției de mărțișor conform căreia Soarele a coborât pe pământ la o horă, luând chipul unui fecior.
pământeni l-au condus și i-au dat din puterile lor că să-l ajute să-l învingă pe zmeu și să elibereze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vară, toamnă și iarnă. A găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri și rănit, tânărul a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer înveselind și bucurând lumea, a reînviat natura, oamenii sau bucurat, dar tânărul nu a ajuns să vadă primăvara.
De atunci ținerii împletesc doi ciucurași: unul alb și unul roșu - roșul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului, albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temnița. Lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr curajos s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulți dintre
Astăzi, mărțișorul este purtat întreaga luna martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că acesta va aduce belșug în casele oamenilor, iar dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României pomii sunt împodobiți de mărtișoare. Sursa: wikipedia.org
Pagina 25 – România Ta Diaspora
Români prin lume
Londra şi primii paşi în altă viaţă
Cristian G. Groman
O dimineaţă însorită de aprilie, la sfârşitul unei săptămâni grele de muncă… Îmi savurez cafeaua, privind (pe geamul camerei noastre închiriate din nordul Londrei) gazonul englezesc ce străluceşte sub razele soarelui. Soţia nu s-a trezit încă; doarme, tresărind şi suspinând din când în când. Mă întreb: “de data asta, ce visează oare?”
poet, Londra Ştiu răspunsul… nici nu mai e nevoie s-o întreb atunci când s-o trezi. Visează aceleaşi lucruri pe care le visez şi eu, cu ochii deschişi, însă…
în care politica a ajuns o afacere, o ţară a îmbogăţiţilor peste noapte (de o parte) şi a oamenilor care se chinuie să supravieţuiască (de cealaltă parte).
De abia ne-am întors din concediul de 5 săptămâni pe care l-am petrecut în România. Timpul a zburat cu o viteză uluitoare, dându-ne impresia că au fost mai puţin de 5 zile. Am văzut locuri de o frumuseţe desprinsă parcă din basme, vizitându-ne doi prieteni dragi, Anca şi Walter. Apoi, momentele petrecute alături de părinţi, după atâta timp în care nu i-am mai văzut, nu se pot compara cu nimic pe lume, însă despărţirea este cea mai grea.
Nu ne rămâne decât să sperăm că într-o bună zi se vor schimba timpurile şi ne vom putea întoarce în ţara noastră pe care o iubim şi care este cea mai frumoasă dintre câte am văzut în lume. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să muncim pentru altă ţară, întrucât ni s-a refuzat sistematic acest drept: “a munci pentru propria noastră ţară”… Sunt gânduri care ne împresoară zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă, ca şi pe alte milioane de români, răspândiţi pe toate meridianele globului.
E dureros să ştii că pleci şi nu ştii cât de curând poţi reveni să-i revezi, iar dorul este un duşman tăcut, ce te macină încet-încet. Sunt simţăminte pe care numai cei plecaţi de mult timp le pot împărtăşi… Când eşti tânăr, ai da orice ca să pleci departe, să scapi “de gura lor”, ţi se par pisălogi, de modă veche, însă după câţiva ani petrecuţi fără ei, un dor amarnic ţi se înfige în inimă şi în suflet. Privesc spre firele de iarbă din grădina din spatele casei. Parcă şi iarba de ACASĂ-i mai frumoasă şi miroase altfel… Mă întreb în gând: “Oare ce căutăm noi aici?” Şi tot eu îmi răspund: “ceea ce n-am putut afla în propria ţară, din cauza celor ce, de aproape un sfert de secol, au distrus această biată ţară. Economie, agricultură, industrie, au fost puse toate, pe butuci. Și vândute la fier vechi…” Cum să nu-ţi plângă inima în tine când treci pe lângă foste fabrici sau uzine care altădată asigurau traiul a zeci de mii de oameni (fiecare) şi să vezi ce a mai rămas din ele? Doar ruine sinistre, hidoase, desprinse parcă din cele mai urâte filme de groază… Şi ce-ţi mai rămâne de făcut atunci când, şi după ce ai terminat o facultate (sau chiar două), te zbaţi ca peştele pe uscat şi nu găseşti pe nicăieri un loc de muncă? Sau dacă ai norocul să găseşti ceva, să munceşti pe o sumă de nimic? Nu-ţi mai rămâne altceva de făcut decât să pleci în EXIL… Şi asta suntem noi, nişte exilaţi, care, de multe ori suntem consideraţi trădători şi judecaţi (pe nedrept, pentru o vină care nu ne aparţine) chiar de aceia care ne-au “obligat” să plecăm dintr-o ţară care a ajuns “fabrică de şomeri”, o ţară
Privesc la soarele ce se ridică uşor, peste o Londră adoptivă; este acelaşi soare care încălzeşte şi ramurile copacilor din grădina casei părinteşti, însă la câteva mii de kilometri distanţă şi la tot atâtea mii de lacrimi în suflet. Mi-am terminat cafeaua, soţia încă doarme; mă aşez şi eu pe pat şi o iau în braţe; este devreme încă, mai am timp să mai pot visa şi eu, lângă ea… Cel puţin, ne avem unul pe celălalt, doi exilaţi ai soartei…
În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora” e soluția: Pune mâna pe telefon și sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: romaniatadiaspora@gmail.com Nu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!!
România Ta e AICI!
Pagina 26 – România Ta Diaspora
Comunităţi
Acolo unde dorurile unesc unesc mările, tărâmurile, sufletele:
ROMÂNII DE LA „CÂMPUL ROMÂNESC”, CANADA, Hamilton. un material scris cu sprijinul de suflet şi necondiţionat al doamnei Maria Dincov din Toronto. Îi mulţumim. „ Câmpul Românesc sau Asociația Culturală Română din Hamilton, este cea mai veche asociație românească din Provincia Ontario și care a luat ființă în anul 1957, când un grup de tineri români, noi veniți pe meleagurile canadiene, porniți de la ideea modestă de a se cunoaşte mai bine, de a se ajută reciproc și de a face cunoscută lumii suferința neamului nostru, au simțit nevoia formării unei organizații românești la Hamilton, unde există deja o mică comunitate românească.
Ionescu", din donațiile românilor din întreagă lume dar și cu sprijinul Guvernului Canadian , care susține material minoritățile pentru a-și păstra și dezvolta identitățile culturale.
Noua organizație care s-a numit Asociația Culturală Română, a a adus un suflu nou de regenerare spirituală, astfel încât viața românească a căpătat un impuls, mergând înainte cu mai multă vigoare și semnificație prin sudura care s-a produs din mers între generația existentă și noii veniți.
În cadrul Câmpului Românesc a fost înființată și o Capela din lemn cu Hramul " Adormirii Maicii Domnului", un Monument dedicat Eroilor Neamului Rom, Troițe, o Piscină , Terenuri de volei și fotbal și un imens Parc pentru picnic și activități în aer liber. Lângă Capela Sf. Măria s-a descoperit un "loc energetic", cu acțiune benefică asupra multor boli.
De-a lungul anilor, ACR s-a străduit să fie la înălțimea chemării noastre de români în afară hotarelor țării. Suportul dat de ACR celor aflați departe de țară a fost atât material cât și spiritual. Pentru a promova și păstra comorile sufletești ale Neamului nostru ACR a organizat o Școală de Lb. Română, un cor, trupă de teatru, sezători, serbări naționale, conferințe și emisiuni de radio în lb.română. Încă de la începutul înființării Asociației Culturale Române și mereu de-a lungul anilor, gândul de căpătâi al întemeietorilor și al tuturor "lucrătorilor de pe acest ogor ", s-a învârtit neîncetat, atras parcă de o forță misterioasă în jurul formării unei ctitorii care să exprime firea românității noastre aici. Așa se fac că în anul 1967
În cadrul Centrului s-au pus bazele unei Biblioteci, astăzi având peste 10.000 volume de carte, un mic muzeu-cu specificul Satului românesc și obiecte populare tradiționale și o Sală de activități-cu pste 350 de locuri.
Punctul culminant al activităților îl constituie "Săptămâna Românilor" sau " Săptămâna Culturală a Câmpului Românesc" care se ține de peste 30 de ani fără întrerupere, în luna iulie, eveniment cultural unic în Ontario și care găzduieşte numeroase conferințe și dezbateri ținute de personalități din diaspora sau din țară. Timp de 6 zile Câmpul devine o agora sau mai bine spus un loc de pelerinaj pentru românii din diferite colțuri ale lumii” , mai relatează doamna Maria Dincov.
...Asociația a cumpărat 25 de hectare de teren împădurit la Hamilton într-o zonă protejată ( Conservation Area), unde s-a clădit primul așezământ al viitorului Câmp Românesc (Romanian Park sau Romanian Câmp). Multe personalități ale exilului românesc au devenit membri ai ACR, iar pe la începutul anilor '80 clădirea din lemn devine din ce în ce mai neîncăpătoare și la îndemnul românilor care vizitau Câmpul, s-a pășit la realizarea unui Centru Cultural puternic, specific spiritului și firii noatre, un pridvor de închinare și reculegere sub acoperământul idealurilor ce ne invită tot mai sus. Astfel, în 1986 a fost inaugurat Centrul Cultural " Nae
Vom reveni. ( n.n )
Pagina 27 – România Ta Diaspora
Comunităţi
Agustin Montero, spaniolul care chiar iubeşte România Continuăm să scriem despre lucrurile frumoase, acelea care trebuiesc cunoscute mai mult, credem noi. A fost de ajuns să vorbesc doar puţin cu Agustin acum vreo două luni ca să îmi dau seama că am de a face cu o persoană de mare caracter, cu un suflet deosebit și mai ales cu un om în adevăratul sens al cuvântului. Am urmărit personal un interviu cu Agustin, unde povestea despre români la superlativ, provocând nu doar o justă curiozitate dar mai ales o emoţie. Nu evită şi chiar se mândreşte să arate steagul ţării noastre pe piept iar tricolorul românesc aproape că-i vine ca o mănuşă.
cunoaște de acum destule probleme ale societății noastre. Vorbește fluent limba română și în acel moment, devine clar că Agustin ai spune că fredonează o melodie, rostinduți graiul. Un spaniol aparte, tot mai vizibil între oamenii frumoși, pe care ni i-am dori mai mulți.
Agustin spune că nu ne diferenţiem prea mult faţă de anumite situaţii în care s-au aflat spaniolii de rând acum vreo treizeci de ani. Apoi mărturiseşte că-i plac mănăstirile din Romania, zonele nordice ale Moldovei şi bineînţeles, Maramureşul. Glumind puţin, chiar aş spune că-i stă bine cu căciulă de oşan. Îl prinde. Aşa cum îl prinde şi frumuseţea sufletului său, pe care o trădează voit sau nevoit. Agustin are un spirit aparte în el, aduce cumva acel mister dezlegat dar totuşi neînţeles al unor oameni asemenea lui şi nu ar trebui să mai mire pe nimeni atunci când vorbeşte cu el. Ultima ispravă, în sensul bun al cuvântului, a lui Agustin Montero este crearea unui eveniment dedicat copiilor români, cu probleme diferite. El are un grup denumit SPANIOLI ÎNDRĂGOSTIȚI DE ROMÂNIA, grup care promovează tradițiile și obiceiurile românești, istoria pe principiul solidaritate, înțelegere, ajutor. “ Bineînțeles, activitatea se bazează pe voluntariat.” spune Agustin. Iar în acest an voluntariatul dă roade, căci Agustin Montero și grupul despre care am vorbit, în colaborare cu Asociația Pro Vita Iași, vor oferi de Paște o masă caldă copiilor de prin satele județului Iași, copii intrați în evidența departamentului Pro Vita- Mitropolia Moldovei. ( Mai multe despre acest demers pe romnewsmedia.com)
Țara noastră atrage ca un magnet admirația unor europeni ca el inclusiv prin intermediul dragostei. Căci Agustin are alături ca parteneră de viață o româncă, frumoasă și ea, după vorbă, după port. Se îmbracă cu mare plăcere în costumele populare românești și și nu se reține nicicum să o arate. A vizitat nenumărate zone din România, mai ales Maramureșul și
( Adrian Melicovici )
Pagina 28 – România Ta Diaspora
Procultura
Respiraţia iubirii Omul dă lumină lucrurilor întunecoase, sufletul călător pe pământ este chinuit, în vis se-aşează acolo unde-i place, uşurat, luminat, înălţat. Irina Lucia Mihalca scriitor, Bucureşti Lumini se sting şi se-aprind, risipind aurore spectrale în destinul implacabil, în cercuri, păsări ne însoţesc corabia torentului de vise. Mă gândeam la tine, te vizualizam, unde-i pânza freatică va fi şi viaţa,
simţim totul în umbra viselor, - un dans al privirii, fiori, zâmbet de primăvară, adâncă emoţie, lumină, înălţări şi dureri trăirea e vie, caldă, de necuprins, cuvintele par golaşe, nedefinite...
şi sete potolită, şi-atâtea altele, Să ne cablăm, s-aprindem lumina, dacă drumul e vibrant, să se vadă sufletele, Picătura de viaţă de acolo vine! curentul vine de la mine, este continuu, Cum mă vedeai? tulburată vei fi, Întind palmele pline de cuvinte, alege! “De ce s-a ales trupul simţind căldura trupului meu, Mă simţi, acolo, lângă tine, zâmbind, privindu-te în culorile pentru a definitiva meriţi mai mult decât crezi tu că meriţi! visului? creaţia?” Totul trebuie să curgă, să ardă-n adâncuri, Atinsă, mângâiată, alintată, fiecare cerc deschis trebuie închis, adâncă simţire, cu multe exclamaţii fiecare umbră a zilei îşi continuă zborul de împlinire şi mulţumire, vieţii, prea departe am ajuns, tot ce se naşte îşi aşteaptă trăirea mă depăşeşte, din suflet vine, trăirea şi apusul umbrei perfecte. o foame reciprocă de energie, O energie blândă, necesară, este acolo, ca şi iubirea, nu ştii de unde se în fundaţia din petale şi construcţia din vise, porneşte o energie ne-aduce echilibrul vindecător, şi unde se va opri... „ Nu orice trup ne zâmbetul tău devine luminos, De ce s-a ales trupul doar vântul ştie să se oprească, pentru a definitiva creaţia? împlineşte” să nu dărâme lumea noastră. Îmi plac reacţiile tale de necontrolat, În scufundarea noastră sibilină, sfidând de bucurie, de satisfacţie, sângele roşu al inimii pulsânde, vreau să te topeşti cu mine curând vom atinge marea, eterna lumină... în acel moment de erupţie din trupul tău de femeie, aşternând, apoi, o tăcere fantastică. Nu orice trup ne împlineşte! Doar cel cu care rezonăm pe unda simţirii - jumătatea noastră Vibrez auzindu-te! Ne topim unul în braţele celuilalt,
Revista „România TA Diaspora” - Recomandări de ultimă oră:
Pentru susținerea activității CASCRI, în vederea repatrierii ramășițelor pământești ale cetățenilor români decedați în Italia, cei care doresc să sprijine asociația din punct de vedere financiar, o pot face printr-o simplă donație în contul: F.I.U (Fondul Intervenție de Urgență) deschis în Italia, la Banca Popolare di Vicenza, pe numele CASCRI. Coordonatele bancare ale acestui cont, sunt (IBAN) : IT89K0572871860407571073576. Rugăm dupa efectuarea vărsământului bancar să trimiteti o copie dupa chitanță pe adresa asociației. Va mulțumim. Adresa: Centro di Assistenza e Servizi dei Cittadini Rumeni în Italia
Foarte important: Acord CASCRI - Cetățenii români, membrii familiilor lor și membrii CASCRI indiferent de cetățenia lor, pot beneficia de asistență sanitară de specialitate în conditii extraordinare. CASCRI vă pune la dispoziție una dintre cele mai renumite clinici din Toscana, pentru a vă îngriji de sănătatea dumneavoastra ! (CASCRI) Italia, Președinte CASCRI, Leontin Cojocea.
În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția: Sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: romaniatadiaspora@gmail.com
Fii fanul nostru şi pe Facebook: www.facebook.com/romaniatadiaspora
În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția: Pune mâna pe telefon și sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: romaniatadiaspora@gmail.com Nu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!!
România Ta e AICI!