Revista România TA Diaspora iulie 2014

Urmăriți prima televiziune româno-italiană din Italia.

VA FI DIFUZATĂ PE DIGITALE TERESTRE ch 697 - ch 617 - ch 112

Aici e reclama Dumneavoastră e-mail: romaniatadiaspora@gmail.com tel: 0039/ 0438 794 231 România Ta DIASPORA- pentru toți românii

Fii SPERANȚA UNUI VIS Ai o poveste de viață? Fac românii lucruri frumoase acolo unde trăiesc?

Spune-ne și nouă!

Contactează-ne sau trimite un mesaj pe Facebook la adresa:

www.facebook.com/sperantaunuivisoficial

Cine suntem noi?

Români ca și voi, majoritatea trăim departe de țară. Vă scriem din câteva orașe ale lumii încercând să promovăm și cu ajutorul vostru tot ce fac românii frumos în lume ca de la suflet pentru suflet. Știm ce înseamnă dorul de cei dragi, sacrificiul, munca și împlinirea.

Avem multe lucruri frumoase de arătat din istoria, cultura și prezentul nostru. Fiți alături de noi! Vă mulțumim!

Pagina 3 – România Ta Diaspora

Actualitate & Utile

Prestații familiale pentru familiile muncitorilor aflați în străinătate

Radu Nicolae moderator tv, Piacenza

Familiile muncitorilor aflați în străinatate au dreptul la prestații familiale din statele în care lucreaza.

Aceste drepturi au intrat în vigoare la data aderării României la UE, și sunt reglementate de Regulamentul CE nr.1408/71 referitor la aplicarea regimurilor de securitate socială salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității.

Prestațiile familiale de care pot beneficia, potrivit legislației române, muncitorii salariați și cei independenți care își exercită activitatea pe teritoriul Uniunii Europene sunt alocația de stat pentru copii și indemnizația pentru creșterea copilului sau, dupa caz, stimulentul lunar.

Pentru a avea acces la aceste prestații familiale, persoanele interesate trebuie să cunoască cele doua formulare europene aplicabile și anume formularul E411 – cererea de informații privind dreptul la prestatiile familiale în statul de resedință al familiei și E401 – atestat privind componența familiei în vederea acordării prestațiilor familiale. Formularul E411 – cererea de informații privind dreptul la prestațiile familiale în statul de reședință al familiei. Formularul 411 se utilizează de către instituțiile abilitate din România pentru a rezolva cumulul de prestații pentru membrii unei familii. Astfel, dacă o familie beneficiază de prestații familiale în altă țară decât în România, dreptul la aceeași prestație în România, va fi suspendat parțial sau total. Daca o activitate profesională este exercitată pe teritoriul de resedință al copiilor, dreptul la prestațiile datorate conform legislației naționale a unui alt stat membru, ori în virtutea prevederilor articolelor 73 sau 74 din regulament este suspendat până la limita cuantumului prestațiilor familiale prevazut de legislația statului membru pe teritoriul căruia își au reședința membrii familiei.

Prestațiile plătite de statul membru de reședință sunt suportate de acesta. Cu toate acestea, dacă valoarea prestațiilor instituției competente este mai mare decât prestațiile acordate în statul de resedință, instituția competentă va acorda o sumă complementară reprezentând diferența dintre cele două.

Pentru a stabili valoarea sumei complementare diferențiate pe care va trebui, eventual, să o acorde, instituția statului competent va interoga instituția de la locul de resedință al copilului prin intermediul formularului E 411. Raspunsul care îi va fi dat de instituția din statul de reședință al copiilor va permite celeilalte instituții să stabilească dacă valoarea prestațiilor la care lucrătorul poate avea dreptul ca urmare a exercitării activității pe teritoriul său este mai mare decât cuantumul prestațiilor plătite de instituția de la locul de reședință al familiei. Daca da, atunci aceasta va plăti o alocație care reprezintă diferența dintre cele doua cuantumuri ale prestațiilor.

Formularul E401 – Atestat privind componența familiei în vederea acordării prestațiilor familiale. Odata cu cerea de acordare a prestațiilor familiale într-un stat al Uniunii Europene, altul decât România, familia interesată trebuie să completeze și formularul E401. Acesta poate fi solicitat de către lucrătorul, pensionarul, orfanul ori instituția competentă în cazul în care persoana interesată nu prezintă acest atestat.

Formularul conține mențiuni privind membrii familiei lucrătorului salariat sau independent, ai șomerului, ai titularului unei pensii sau rente care rezidă pe teritoriul unui alt stat decât statul competent. Solicitantul, altul decât instituția competentă din România, va completa numai partea B a formularului.

Atunci când persoana interesată nu poate completa formularul, instituția competentă din România va completa partea A și va transmite informațiile în statul de reședință unde se solicită prestațiile familiale.

Documente

utile

(cu

instrucțiuni

de

completare)

Formularul E411 – Cerere de informații privind dreptul la prestații familiale în statul de reședință al membrilor familiei.

Formularul se depune la Agenția teritorială pentru prestații sociale ( partea A si partea B) Formularul E401 – Atestatul privind componența familiei în vederea acordării prestațiilor familiale. Formularul se depune la Agenția teritorială pentru prestatți sociale (partea A) și Serviciul evidență persoanei din primarii, sau dupa caz, Oficiul Român pentru Imigrări (partea B) Regulamente

europene

aplicabile

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 574/72 din 21 martie 1972 care stabilește modalitățile de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr.

1408/71.

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea sistemelor de securitate socială lucrătorilor salariați, lucrătorilor independenți și și membrilor familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității. ( consemnare material, Radu Nicolae )

Pagina 4 – România Ta Diaspora

Mărturii

Pași în străinătate și splendoarea ierbii de acasă

Mărturie șoc a unei plecări clandestine în Grecia pe vremuri

Fiecare fiinţă are un trecut din care rănile apar şi mai târziu, cu greu cicatrizate. Aceste răni, cresc odată cu noi. Iar femeia vroia să vorbească. La aproape 34 de ani, strigau încă suferinţele din tinereţea ei de atunci, de când fugise din ţară ca toţi românii sătui de viaţa pe care o duceau. Strigau lacrimile ei de atunci unindu-se cu cele de acum, de nu mai ştia pe care să le şteargă mai întâi. Îşi lăsase familia acasă, copilul de doi ani, mama la fel de înlăcrimată şi necăjită, căci tatăl ei murise într-o bună zi, lăsându-i fără datorii şi neştiind din lumea de dincolo prin ce treceau ai lui, rămaşi pe pământ, într-o lume parcă tot mai cruntă, mai nedreaptă. Îşi începu mărturia, către prietenul ei, povestind ca şi cum ar fi văzut un film, filmul vieţii sale. Din când în când se mai oprea ca să îşi tragă sufletul…auzea şi vedea parcă şi acum noaptea cea mai grea, ploile cand stătea ascunsă după copaci ca şi ceilalţi fugari. Plătiseră 500 de dolari ca să plece în Grecia, ţara de destinaţie, a acelor oameni care plecau fără să ştie dacă vor reuşi, dar încrezători în steaua lor.

Poate că-i încuraja suferinţa familiilor lăsate în urmă. Poate că fetiţa tinerei femei merita să aibă mai iute o copilărie fericită şi fără lipsuri. Şi astfel, tânăra femeie începu să descrie dar şi să rescrie din propriile ei amintiri, cu propriile ei cuvinte, viaţa ei din momentul plecării de acasă. ” Era în iarna anului 1999, mai exact în noiembrie…atunci a venit începutul unui sfarsit..care la vremea aceea nu numai ca nu îmi dădeam seama ca va veni …dar nici nu mi l-am dorit niciodată. Am trăit o poveste frumoasa de dragoste eu şi fostul soţ …Am avut pe vremea aceea o mică afacere…care la început a mers destul de bine …până într-o zi când împrumutand bani din bancă am ajuns datori iar tatăl meu era dus săracu , şi poate la vremea aceea se învârtea în mormânt , şi uite cum fata lui cea alintată , cum eram eu adeseori .. l-a făcut de râs… Era timpul atunci de a ieşi în străinătate la muncă şi se spunea că este mai uşor pentru o femeie pentru că își va căuta o muncă fără riscuri adica cu acest fel de a gândi am hotărât şi eu plecarea mea în Grecia. Ţin minte când ştiam şi data exact.. totul devenise un chin, am plâns la despărţire…Din foarte multe motive îmi iubeam soţul enorm…

Aveam o fetiţă , un îngeras de doi anişori acasa şi o valiză care mă astepta la uşă.

Nu am fost singură nici până la Bucureşti niciodata dar uite cum necazurile şi rușinea m-au scos din ţara mea pe care atunci o iubeam enorm .. acum …

Așa… eu înainte cu o zi de a-mi lua rămas bun am scris câteva randuri pe o foaie de hartie şi am pus acea ciornă în buzunarul unui sacou de al soţului meu…Era o scrisoare de dragoste o scrisoare de rămas bun în care îl rugam din tot sufletul să nu mă părăsească dupa plecarea mea , adica să nu îşi gasească vreo iubită. Îmi era frică…Scrisoarea bineinţeles a fost găsită chiar de el dar după o perioadă …Am mers cu trenul până la Bucureşti, soţul meu m-a condus până acolo trebuia să ne întâlnim cu călăuza …ca în filme… Nu stiam nici cine este nici cine altcineva va merge cu mine. Aveam o întâlnire dubioasă în gară ..deci trebuia să aştept cu un ziar în mână .. răsucit aşa.. până când cineva va veni să îmi vorbească…în aceeasi postură ca a mea , încet, încet… am văzut că mai sunt și alții… nu am intrat în vorbă cu nimeni …

Am aşteptat iar peste un ceas de atunci .. un barbat nu prea inalt mi s-a recomandat ca fiind ceea ce aşteptam … Ne-a adunat pe toţi într-o încăpere să ne vorbească. Acolo soţul meu a zis: ” Dacă nu mai sunt femei care or să plece tu nu pleci ”. În fine eu am aprobat dar cred că ştia şi singur că în sinea mea tot plecam , odata ce eu hotărâsem înca cu doua săptămâni în urmă , că dacă nu merge așa …eu merg pe jos în Grecia cu o altă călăuza de care auzisem…în fine…Din întamplare s-au alăturat şi alte două femei…una pleca cu tot cu soţul ei şi una mai zvăpăiată, cred ca mergea la ”produs”…scuze de expresie…ni se spunea traseul… deci mergem din București până în Bulgaria cu trenul şi de acolo asteptăm undeva un tir care să ne ia…Îţi spun că având o imaginatie foarte incărcată eu credeam ca vine cu un tir şi ascult şi muzica ... stiu eu …Da… am ajuns in Bulgaria! ( Continuarea în pagina următoare )

Cunoști o poveste emoționantă de viață din trecut sau prezent? Scrie-ne pe romaniatadiaspora@gmail.com

Pagina 5 - România Ta Diaspora ( continuare din pagina anterioară ) Am dormit toţi într-o cameră de hotel până noaptea ..şi noaptea am ieşit ca furnicile…îndreptându-ne spre o pădure…cică acolo trebuia să aşteptăm tirul…eram ascunşi după copaci , încercam sa ne facem şi prieteni doar de frică…

Mărturii după mine cu taxiul m-a dus acasă unde locuia ea la o familie de greci în vârstă… nu a existat posibilitatea nici să fac baie.. a trebuit să mă culc aşa ca să nu deranjez…dar spre final ..ea nu m-a putut ţine acolo m-a dus la un hotel ieftin m-a lăsat acolo şi m-a învăţat drumul spre o grafie, unde se găseau locuri de muncă la amărâţi ca mine. Avea şi translator două fete, una romanca şi una rusoaică… mergeam în fiecare zi timp de două săptămâni… poate mă bagă cineva in seama, da şi m-a băgat ..m-a dus românca la un loc de munca cică un hotel a vorbit ea stie ce cu patronul căci eu nu întelegeam şi m-a lăsat acolo…A sosit un bărbat şi mi-a facut semn să merg cu el…am urcat în lift .. am ajuns sus, nu era cameră ci un apartament ceea ce am vazut şi spre surprinderea mea …am văzut cum acel barbat îşi dă jos cămaşa…nu vreau să îmi imaginez cu ce intenţii .. doar stiu că m-am speriat şi am început să ţip şi el de rusine sau frică știu eu de ce anume…a deschis iute uşa şi am coborât .. am sunat un baiat cu care m-am împrietenit în hotelul unde locuiam eu să vină sa mă ia...

Totul a fost cum a fost ..dar uite că a început o ploaie şi nu ploaie simplă ci una aşa nebună!!! Îmi plângeam de milă , dar o lacrima de pe obrazul meu nu a curs…ascunși acolo şi uzi leoarca … se văd nişte lumini… călăuza fluieră şi coborâm dar uite că tot nu era tirul nostru. Un barbat a oprit maşina în locul acela pentru a se uşura. Urcăm dealul iar .. și de la capat , dar hai că peste o jumatate de oră a venit …

Deci cum se aruncă sacii de cartofi în bascule de pe câmp ?

Da…Of…Doamne…Tot aşa eram noi aruncaţi în acel tir..suiţi sus ni se dau reguli …deci erau nişte saci cu granule puşi pe deasupra…dedesubt făcut tunel cu nişte paleţi ca să nu murim Am mers a doua zi la acea agenţie dracului pe acolo…da .. hai unde el a facut gălăgie…pentru că cine intră la fundul tunelului… acolo lăsai paşaportul până îi că trebui sa stai şi bine cu dădeai jumătate din primul salariu plămânii…cu respiraţia că nu pentru că ţi-a găsit de muncă şi cu era aer. Ţin minte spre norocul mare dificultate am luat meu am fost la coada tunelului pasaportul .. deci cu scandal, că a unde călăuza mai tragea ultimul ţipat băiatul ăsta că aduce poliţia... sac. chiar i-a arătat nebunei aceleia că Acolo ne băgam doar când se are carte verde şi că nu îi este frică trecea granita .La bulgari să ieși de nimic şi asa am scos paşaportul si la greci să intri …În rest distrusă.. Nu mai zic că am slabit 8 stăteam deasupra. Să nu iti mai kg în două săptămâni, plângeam de spun cum ne uşuram noi dorul casei şi al tuturor sufletelor femeile, în ce mod şi cum ..că la ce erau în ea... bărbaţi era usor ..da .. şi ... cum Mă sună mama şi îmi spune că un spuneam se trece graniţa la neam de departe este pe insula Bulgari …şi cea de la greci…

Creta şi să iau un număr de telefon Of Doamne…ÎMI ADUC să sun şi să incerc… a venit un AMINTE CUM S-AU URCAT baiat…opt luni am stat in Creta… ” După opt luni am reușit să scap de DOI ÎN TIR ŞI DĂDEAU CU am ajuns acolo cu un vapor mare LANTERNA … călcau peste cât trei blocuri din orașul nostru… pe insula Creta... ” noi şi ei nu ştiau …am auzit un dar după trei săptămâni de când mbătut zdravăn din cabina, era am dus, am făcut o greşeală…misemnul ca putem să ne ridicăm, trecusem graniţa… Aaa…am am sunat soţul…am fost înşelată şi constrânsă moral cumva… uitat să spun că s-a facut o oprire nu stiu unde oricum inainte de dar nu îmi ascund vina mea…însă, nimeni nu m-a întrebat granite şi s-au urcat 20 de negri unde li se vedeau doar ochii şi vreodată, ” ce puteai să faci?” și l-am cerut la telefon pe soţul dinţii… a dat spaima în noi femeile… şi ce să ai cu bieţii meu…i-am zis că din ziua aceea poate să îşi vadă de viaţa lui… oameni .. Lasă că ei au plătit şi 1500 de dolari … că intrebară nu mi-a fost uşor mai apoi…după cele opt luni am reuşit să scap unul… doar 500 aţi dat voi? din Creta… am venit la Atena… aici am fost norocoasa mergând pe la magazine…Într-unul din Da .. uite că din tir .. aşa cum mai trăgea câte unul de copertina ele…S-a nimerit că vânzătoarea era din Republica Moldova şi tirului , prelata aceea … am văzut şi eu primii pomi de portocali, m-a luat şi m-a dus la ea acasă…ea stătea cu un arab…aveau primele frumoase lumini ..era frumos… Era nu altă ţară ci împreună un restaurant şi magazinul de electronice unde Grecia cu capitala ATENA…chiar în ea eram… nimerisem…erau cumsecade…ieşeam cu ei la cafea…din acele Nu stiam unde se va opri …îmi aduc aminte că eram obligaţi să zile…viaţa mea s-a schimbat…şi suferinţele au alternat cu coboram doi câte doi ..era lângă mare… auzeam marea … dar reuşitele. trebuia să fugim de acolo .. nu era timp de uitat prea mult și am ( O poveste ispirată dintr-un fapt real, din romanul ajuns împreună cu cei doi tineri soţ si soţie că doar trebuia să mă NOAPTEA DESTINELOR, autor Adrian Melicovici ). ţin de cineva şi eu într-o fabrică unde se lucra cu marmură. De acolo am sunat-o pe doamna Aglaia, mama unei colege de clasă Vrei reclamă aici? Vrei să fii cunoscut? Noi care îmi promisese că mă va ajuta odata ajunsă în Grecia…şi ea suntem soluția: romaniatadiaspora@gmail.com cu aceeasi călăuză s-a dus… în fine ..peste doua ceasuri a ajuns

Pagina 6 – România Ta Diaspora

Actualitate & Eveniment

Popas la Vigevano.

Vernisajul expoziției intinerat “România, immaginidall’anima al sogno” de Corneliu Tudor- Manolache.

Liudmila Carta

Pe 10 iulie în oraşul Vigevano a avut loc inaugurarea expoziției de fotografie “România, immaginidall’anima al sogno” de Corneliu-Tudor Manolache. Eveniment cu o mare însemnătate pentru românii, cât şi pentru italienii din zonă, întrucât este primul eveniment românesc organizat în Vigevano, unde în ultimii ani comunitatea românească a crescut semnificativ. Era şi timpul să se întâmple o minune de acest fel în oraşul în care locuiesc şi eu de aproape doi ani.

jurnalist, Milano Sala degli Affreschi a Castelului Sforzesco din Vigevano a devenit, până pe 24 iulie, gazda expoziţie de fotografie “România, immaginidall’anima al sogno”, câteva zeci de persoana s-au adunat să viziteze imaginile din România surprinse de Corneliu Tudor-Manolache. La eveniment au fost prezenți:

României.” a declarat Andrea Ceffa. În timpul inaugurării a avut loc și un mic concert de nai susținut de Dan Dumitru Crețu care a fost însoțit de interpreta de muzică populară Mariana Dumitru Crețu, care au fost invitaţi pentru a doua oară în cadrul acestui eveniment, anterior participand la vernisajul de la Aeroportul din Bergamo. Îmbrăcaţi în costume populare tradiționale, interpreţii au adus cu ei spiritul românesc în sală. Rapsodia lui George Enescu a impresionat publicul italian, iar pe românii din sala i-a „înduioșat” facându-i să le fie dor de casă, precum mi-a mărturisit un român venit să viziteze expoziţia. Diana de Marchi este italiancă cu origini româneşti. Prezentă la vernisaj a rămas profund copleşită de imaginile cu România. Fotografiile i-au amintit de anii copilării când mergea la bunica din partea mamei, originară din București. Au trecut peste 50 de ani de atunci, dar cuvântul România îi suna dulce în suflet și îi trezește amintiri frumoase. Nu a renunţat niciodată la originile ei materne, ba chiar, şi-a îndrumat şi fata să meargă să studieze în Bucureşti pentru a cunoaște cultura şi tradiţia românească.

Consulul General al României la Milano, George Bologan, ataşatul de presă al Ambasadei României în Italia, Ovidiu Pufu şi viceprimarul oraşului Vigevano Andrea Ceffa, dar și alte personalităţi publice din comunitatea românească şi italiană.

Inițiativa evenimentului a venit din partea D.G.M. Eventi și a fost posibil cu sprijinul Ambasadei Române ȋn Italia și Consulatului Român din Milano, în colaborare cu președintele UDRI din Alessandria - Gheorghe Raica și consilierul local din Verbania (Lago Maggiore) - Adrian Chifu, sub patronajul Primăriei din Vigevano.

Deschiderea expoziţiei a fost marcată de tăierea panglicilor ce reprezentau tricolorul României şi al Italiei. După acest important moment au urmat discursurile oficialilor prezenţi la eveniment. Primul care a luat cuvântul a fost viceprimarul orașului Vigevano, Andrea Ceffa, urmat de Consulul General de la Milano George Bologan. Ei le-au mulţumit celor prezenţi pentru participare şi au vorbit despre importanţa evenimentului la nivel local, cât şi naţional, despre asemănarea dintre cultura românească şi italiană, precum şi despre relaţia dintre aceste două state. “Evenimentul de azi este important pentru că oferă posibilitatea și orașului nostru de a cunoaşte cultura, tradițiile și să admire frumusețea

“Îmi face o deosebită plăcere să văd atenţia pe care se dă în Italia culturii româneşti. România este o ţară foarte frumoasă şi cu tradiţii bine păstrate. Imaginile expuse sunt excepţionale, cele mai reprezentative pentru România” a declarat Diana.

Expoziția semnată de Corneliu-Tudor Manolache cuprinde un set de 32 de fotografii color și alb-negru realizare în diferite zone ale României, ce ilustrează frumusețea naturală, peisajul și arhitectura de pe teritoriul românesc. ( continuarea în pagina următoare )

Pagina 7 – România Ta Diaspora ( Popas la Vigevano - continuare din pagina anterioară) Un patrimoniu cultural care invită publicul să descopere costumele tradiționale, bisericile vechi din lemn din zona Maramureș, mănăstirile din zona Moldova. Printre fotografii se pot admira: Mănăstirea Voroneț, Castelul Peleș, calea "Transfagarașan”, "Coloana Infinită" de Constantin Brâncuși și "Sfinxul" Bucegi, etc. Numai că, cum era şi de aşteptat, au fost şi critici negative. Unii au rămas puțin dezamăgiţi că nu a fost promovat prea mult evenimentul, probabil, susține un vizitator ar fi fost un public mult mai larg. “O expoziţie foarte frumoasă, dar ar fi trebuit să facă mai multă publicitate să afle mai mulţi români. Noroc că am fost duminică la Biserică şi ne-a zis preotul, altfel nu aveam cum să ştim.” îmi

mărturiseşte Vasile, român din Vigevano prezent la expoziţie.

Totodată un impediment l-a constituit şi ora la care a avut loc inaugurarea, cei mai mulţi se află la munca la ora 17.00. „Am văzut anunţul pe Facebook şi aş fi vrut să vin şi eu, dar din păcate la ora aceea sunt la muncă” îmi zice Elena, româncă rezidentă în Vigavano.Cu toate acestea, per ansamblu, primul eveniment cu iz românesc din oraşul Vigevano a fost unul

Actualitate & Eveniment reuşit şi reprezintă un pas important pentru comunitatea românească din zonă. Evenimentul s-a încheiat cu un cocktail unde toţi cei prezenți au socializat și au putut să se cunoască între ei. Manifestarea a legat noi relaţii între reprezentaţii comunităţii romaneşti şi administraţia locală a orașului. Chiar s-au făcut promisiuni că românii din Vigevano nu vor fi uitaţi şi se vor mai organiza astfel de acțiuni la care românii să se reunească în număr cât mai mare. Expoziția “România, immaginidall’anima al sogno” aparţine Parohiei Ortodoxe Române din Perugia, oraş care a găzduit-o pentru prima dată în cadrul Aeroportului Perugia-Assisi, fiind

urmat de Verona şi Bergamo, cu un popas în orașul Vigevano, traseul va continua cu aeroporturile din Genova, Cuneo, Torino, Bologna, precum şi în alte oraşe italiene. Ideea organizării expoziţiei itinerante s-a născut din dorinţa de a face cunoscut italienilor şi străinilor care vizitează Italia destinaţiile turistice autentice ale României, dar şi din dorinţa de a stimula mândria de a fi român în rândul comunităţilor româneşti prezente în Italia.

Urmărește Diaspora Tv și fii informat în timp real cu site-ul:

www.diasporatv.eu Romnewsmedia Internațional România – portalul românilor din nordul Italieiwww.romnewsmedia.com

Pagina 8 – România Ta

Recomandări

Vrei și tu romanul PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR? Intră acum și comandă direct cu autograful autorului pe facebook.com/romaniatadiaspora sau pe e-mail romaniatadiaspora@gmail.com Un roman scris după 2200 km pe jos

În toamna anului 2012, s-a realizat expediția interculturală românescă SPERANȚA UNUI VIS. Un scriitor român, a parcurs distanța de la Târgoviște la Roma pe jos pentru prima oară după mai bine de un secol de la Badea Cârțan. Rămas fără provizii și bani suficienți în Slovenia, el a înaintat la risc cu numai 90 de euro în buzunar, trăind aventura vieții și reușind să ajungă la Columna lui Traian, cu steagul României la vedere. Diaspora i-a fost alături. Despre lacrimi, emoție, aventură și bucurie citiți numai în cartea scrisă chiar de el, în romanul tradus și în limba italiană, PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR ( Errante sul cammino dei sogni ). Romanul este deja citit în majoritatea orașelor italiene. Nu este disponibil în librăriile românești.

CUM PUTEȚI ACHIZIȚIONA CARTEA? Dacă locuiți în Italia, atunci aveți posibilitatea să achiziționați cartea chiar de la autor prin poștă cu autograf prin intermediul nostru. Adresele unde ne găsiți în mesaje sau e-mail sunt romaniatadiaspora@gmail.com facebook.com/romaniatadiaspora sau la telefon 3339472978 rețeaua TIM, prefix 0039.

Pagina 9 – România Ta Diaspora

Itinerarii românești

Mândrie, speranță și parfum de București ( 2 ) ” Bucureștiul este a 6-a cea mai mare capitală din Uniunea Europeană. Stația de metrou Politehnica este pavată cu plăci de marmură și granit ce conțin fosile de acum 180 de milioane de ani.”

Lidia Fichiosi realizator radio, Arezzo ( continuare din numărul trecut ) .Bucureștiul nu este un mic Paris, însă forfoteala sa, contrastele sale arhitecturale, intruziunile ruralului în inima sa și cartierele sale dezarticulate incită imaginația să creeze o coerență. Această coerență nu este arhitecturală, ci afectivă. Ea emană din ambiantă. Toți cei care au scris despre București, ori toți calatorii insistă asupra intensității și pregnanței zgomotelor și parfumurilor Bucureștiului…..”(Catherine Durandin) Continuând calatoria, am început, curioasă, să privesc catre sediul Parlamentului, al Guvernului și al Președinției României, neîntelegând prea multe din ceea ce urma să se

întample cu soarta noastră. Am vizitat și Academia Română, fondată în 1866, Biblioteca Academiei, fondată în 1867, cu cele circa 8 milioane de volume, dar și Biblioteca Națională, fondată în 1955 cu cele 7 milioane de volume. În Parcul Herăstrău, întins pe 187 de hectare, am ascultat zumzetul și forfota celor care treceau pe lângă mine veseli, triști sau nepăsători. Cu tramvaiele gălăgioase m-am indreptat spre magazinul Unirea,d espre care știam fiecare amănunt de la tatăl meu, prezent la înălțarea edificiului pas cu pas. Ma simțeam atât de mândră…. De la prietenii noștri bucureșteni am aflat mult mai multe. Erau triști că orasul lor a pierdut în mod tragic monumente, mai ales biserici în perioada de “ urbanism”. M-am bucurat, să pot constata că s-au păstrat

vestigiile Curții Vechi cu Biserica Domnească “Buna Vestire”, Calea Victoriei, Arcul de Triumf, Ateneul.Ce frumusețe!

Capitala are multe aspecte fascinante. Iată doar câteva: Bucurestiul este a 6-a cea mai mare capitală din Uniunea Europeană. Statia de metrou Politehnica este pavată cu plăci de marmură și granit ce conțin fosile de acum 180 de milioane de ani. Potrivit Academiei Recordurilor Mondiale, Casa Poporului din București este a 2-a cea mai mare clădire din lume, cea mai scumpă clădire și cea mai grea costruită vreodată. Arcul de Triumf a fost costruit inițial din lemn, în 1922, pentru a onora curajul soldaților români care au luptat în primul război mondial. Primul drum din Bucuresti a fost Drumul de Lemn (cunoscut de noi sub numele de Calea Victoriei) -zona era pavată cu trunchiuri de copaci. Muzeul Theodor Pallady (sau Casa Melik) este cea mai veche locuință din Bucuresti și-a fost costruită în 1750. Primele omnibuzuri trase de cai au fost aduse în Bucuresti in 1840, capitala numărându-se printre primele orașe din Europa cu astfel de mijloace de transport.

E adevarat, parfumul de București persistă ca și amintirile mele, însă cele mai prezente, frumoase și pline de nostalgie sunt cele despre care vă voi povesti data viitoare și care au însoțit pasii mei pretutindeni, amintindu-mi de fiecare dată locul meu de baștina: Oituz.

Muzeul Theodor Pallady din București

Pagina 10 – România Ta Diaspora

Itinerarii românești

Michaela Bocu Câlnic, interior

jurnalist, Cluj-Napoca Turiștii din toate colțurile țării sau ale lumii sunt așteptați la Cetatea Câlnic , un complex arhitectural de excepție din secolul al XIII - lea, menționat documentar la 1269. La Câlnic se poate vedea cetatea medievală, cu turnurile de apărare, turnul Donjon în care este amenajat un muzeu de artă medievală și populară, capela cetății în care se poate asculta muzică de orgă sau clasică, frumoasa fântână a cetății cu mica statuie a Sf.Ioan Botezătorul, o miniexpozitie de viticultură, și se pot achizitiona de la standur suveniruri, pliante, albume, ceramică populară, etc. Se poate vizita la cerere (contra cost)

biserica evanghelică (stil gotic) unde se află expoziția de artă contemporană (tapiserie). Pentru mașinile mici personale avem două parcări, iar pentru autocare o parcare amenajată la stradă. O vizită la Cetatea Câlnic înseamnă momente de istorie și artă, muzică și bucuria de a vedea lucruri minunate, într-o ambianță binecuvântata de pace, liniște și flori. Asociația Culturala Ars Transsilvaniae România adresează tuturor această invitație în speranța că turiștii vor îndrăgi și mai mult frumosul loc din județul Alba. Cetatea Câlnic ( Kelling, jud. Alba ) este totodată și un monument istoric aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Cetatea Câlnic, arhitectură, artă și istorie

Fântâna din Cetatea Câlnic

Câlnic, vedere aeriană

Pagina 11 – România TA Diaspora

Procultura

Cânt pentru cel ce plânge...

O, night, shall I see your dawn...?

Constantin P. Popescu pictor/ scriitor, Târgoviște

Constantin P. Popescu, este un pictor bucureștean care locuiește acum în Târgoviște. Totodată, este și scriitor iar operele sale de mare rafinament și calitate, ne prezintă o proză de excepție, pe care o așterne neîncetat în blogul său sau poate fi regăsită în cele două volume ale sale, ” Marmura neagră ” și Marmura albă ” publicate în ultimii ani la Editura Bibliotheca. Vă invităm să citiți acum ” Cânt pentru cel ce plânge”, de același autor.

Privește acoperișurile peste care se rostogolesc note mângâiate pe clapele unui pian din vecinătate. Seara le poleiește în contururile vagi ale asfințitului; „această moarte e totdeauna flămândă...”, își spune în șoaptă, nedorind să strice armoniile pianului. Apoi tace, neștiind încă să se asculte și neașteptând niciun răspuns. Singurul răspuns i se pare doar cântul îndepărtat al pianului. În clipa următoare se aud zgomote ca de lemn lovit și o dojană aspră, „nu do diez, ți-am mai spus de nu știu câte ori!”, de parcă că tot ce ar fi putut fi frumos, vraja serii, cântul ce se frânge, șoapta și apusul trebuie să-și ascundă tainele și culorile de peste acoperișuri în negura nopții. Fumurile coșurilor încep să urce alene spre cerul din ce în ce mai violet sub soarele tot mai rece. Închide fereastra și liniștea devine aproape fizică, tangibilă, fără ca asta să-l înspăimânte. E multă vreme de când o poate modela ca pe un lut.

Prin mansarda mirosind a fum de țigară pare să adie un plâns izbucnind în hohote de râs. „Aceste ape sunt lacrimi neplânse.

Aceste lacrimi sunt ape neplânse.” Pe masă stau în dezordine petece de hârtie cu mici notițe, poate acte sau mărturii ale unor acte care nu mai spun nimic. Nu par decât clipe trecute în urmele unor vârfuri de creion și de ștampile vechi.

lungi. Nu, n-ar trebui să fie scris nimic, nicăieri, niciodată, mai cu seamă din iluzia de a lăsa tot felul de semne nesemnificative; știe că nici o echipă alături de care ar fi vrut să lucreze nu are nevoie de un singuratic. Forțele lor n-au nevoie de percepțiile lui asupra timpului și cuvintelor. Puternici, eficace, orientați către obiectiv, scop, target. Alcătuit din oameni, pentru oameni, sistemul e de fapt cumplit de inuman. El e cel ce și-a dat voie să fie slab, o libertate de neînțeles pentru toți, dar plutind de altfel gratuit peste aceste acoperișuri de țiglă roșiatică. Și apoi, e cineva pe lumea asta care să plătească pentru „conținutul” tău, oricare ar fi acesta? Pentru toate amintirile, durerile și bucuriile, zâmbetele și lacrimile care îți modelează - fie că vrei, fie că nu – această miraculoasă și unică operă care e viața ta? Pare zadarnică orice rugăciune înălțată către dragoste, lumină, viață și moarte, spațiu și timp sau către orice alt nume al unui Dumnezeu real sau imaginar, totuna.

Rămâne tăcut ca noaptea ce plânge fără suspinele privighetorilor. Pianul a adormit sub dojană și el plânge împreună cu privighetoarea din pieptul său. „It’s the same old future.”

O viață oficială și una străduindu-se să-și născocească ceea ce fusese demult scris, ceva ce se strecurase între el și gândurile lui în anii pe care nu-i pierduse, asta nu e cu putință, o știe bine, ci doar îi trăise. „O, voi, speranțe disperate...” și aceste frumuseți care s-au scumpit în ultima vreme la fel ca o marfă oarecare. „A crescut cerința de frumusețe, asta îi ridică prețul... Poate e prea mult urâtul.” Se simte alcătuit nu dintr-un singur gest măreț, eroic poate, ci numai din mii de gesturi mici, într-un ritual liber consimțit al zilei. Liniște și uneori țipătul unei păsări în care regăsește glasul pe care nu l-a avut niciodată, sau dacă l-a avut nu l-a auzit nimeni rostindu-se atât de clar ca privighetorile zorilor. Hârtiile de pe masă, aceste bilete de trecere și dreptul de a fi uitat.

File ale unei cărți nepublicate, o treaptă a unei scări ce nu urcă nicăieri și acte, multe acte, îngălbenite de aerul ce le-a privit și le-a oxidat lent, cu un foc fără ardere, încetinit și tăcut. În interiorul acestui timp dilatat mișcarea e aproape nevăzută; ar vrea să se grăbească, să accelereze fără să poată, deși vede clar cum totul s-a prefăcut deja în această clipă scrisă, înghețând un timp imposibil de oprit pe aceste hârtii mute ce cuprind ani

Citiți și blogul autorului: cppopescu.blogspot.com

Pagina 12 – România Ta Diaspora

Procultura

Când voi pleca... ” Când ți-am spus că plec , nu ți-am spus că plec pentru totdeauna ...mă voi întoarce la tine , în mintea ta , în gândurile tale , în inima ta...”

Liliana Daniela Găvăneșteanu scriitor, Madrid Când ți-am spus că plec , nu ți-am spus că te părăsesc pentru totdeauna , vei sălășlui în corpul meu veșnic , pentru că nu te voi uita niciodată ; te voi lua cu mine pretutindeni , iar imaginea ta mă va însoți mereu, mă voi gândi la tine în fiecare milisecundă din viața, pentru că ești mereu în gândurile mele...

Când ți-am spus că plec ...nu ți-am zis că vei rămâne singur și trist, pentru că nu ne vom despărți niciodată , indiferent la care capăt de lume mă voi duce , te voi lua cu mine ...´´ Când ti-am spus că plec , am făcut-o pentru amândoi , … nu trebuie să -ți găsești alinare în altă persoană, pentru că … dacă mă vei cauta , mă vei gasi , dacă mă vei dori , mă vei avea , iar dacă mă iubești cu adevărat … voi fi a ta pentru totdeauna ...

Puterea dragostei nu ți-o poate lua nimeni, pentru că inimii nu poți să-i comanzi: oricât de atras te simți de o persoană, dragostea pentru cealaltă nu te va lăsa să devii un trădător , te va urmări înșelarea până sș în vise, te vei simți vinovat și distrus în interiorul tău și nu te vei ierta niciodată...

unul după celălalt ...pentru că inimii nu-i poți comanda pe cine să iubească, dacă ea deja și-a găsit jumătatea, ritmul perfect al dragostei și pulsurile aritmice , sacadate , doar când te gândești la persoana iubită, la ochii ei , la buzele ei , la săruturile pătimașe, la îmbrătișări , la mângâieri, la căldura corpului ei și la vocea încântătoare, care nu se poate compara cu a nimanui ...

Când ți-am spus că plec, nu ți-am spus că plec pentru totdeauna ...mă voi întoarce la tine, în mintea ta, în gândurile tale, în inima ta...voi fi cu tine mereu , pentru ca nu mă vei uita niciodată, cum nici eu nu am să te uit, pentru că nu voi pleca niciodată fără tine și nici tu nu vei rămâne singur , pentru că eu te voi însoți la orice pas , oriunde te vei afla...

Când ți-am spus că plec, îmi voi schimba doar locuința nu și sentimentele, pentru că dragostea mea va rămâne neschimbată, indiferent unde voi locui... Când ți-am spus că plec, nu am făcut-o niciodată, pentru că niciodată nu am plecat și nici nu voi pleca de lângă tine...

Nu frumusețea ne face să iubim ci iubirea ne face să vedem frumusețea. Tolstoi.

Când ți-am spus că plec, nu ți-am zis că ne vom despărți pentru totdeauna , îți voi fi alături și la bine și la greu , până când moartea ne va despărți ...vom fi împreună și dincolo de moarte !

Când ți-am spus că plec, nu ți-am spus că plec pentru altul , pentru că altul nu există si nici nu va exista în viața mea , ci pentru că distanța să ne facă să ne dorim mai mult și să tânjim

Reclama Ta aici Vrei ca lucrările tale să fie cunoscute ?

Ai o afacere? Noi suntem soluția! romaniatadiaspora@gmail.com Sună la 0039 / 3339472978

Pagina 13 – România Ta Diaspora

România în imagini

Cătunul de la Scărișoara, Caraș Severin

Valea Cernei, drumul spre cătunul Scărișoara – sursa: amfostacolo.ro

Pagina 14 – România Ta Diaspora

România în imagini

Fântâna cu cumpănă, Vrancea. Din România TA.

Biserica Stirbey, Buftea

Pagina 15 – România TA Diaspora

Tradiții și obiceiuri

Mămăliga, un aliment discriminat

De noi înșine, sau de alții ...Ce frumos îi șade mămăligii în mijlocul mesei, aburind subtil, invitând comesenii să guste și să se bucure de ospitalitatea gazdelor.

Aproape că nu contează ce are alături: sărmăluțe înfășurate meticulos de degete dibace, brânză galbenă acoperită de un strat de smântâna albă, (ce frumos degradeu se obține în farfurie!), sau o strachină de ciorbă rece în care încape o întreagă bogăție adunată din grădinița din spatele casei: morcovi vânjoși, cepe harțăgoase, păstăi catifelate, ardei îngâmfați, roșii atotputernice! Mă întreb atunci de ce dumneaei, Mămăliga, cu toate ca se află într-așa nobilă companie, e luată în balon, ba chiar discriminată cu expresii dintre cele mai hazlii, sau de-a dreptul ofensive! Și în Italia, cei din nord sunt numiți polentoni-mămăligari. De menționat că nu numai în română si în italiană acest aliment are un nume specific, în celelalte limbi e împrumutat (polenta, fr.), sau e descris (corn porridge, engl).

O persoană fără personalitate e mălai mare, cine a făcut o gafă a pus-o , a facut-o de mămăligă, și cred că nimeni nu a uitat încă expresia mămăliga nu explodează!

Existența mămăligii e atestată din 1873 în ediția dicționarului francez Larousse: “mămăliga s. f. Mâncare din făină de porumb fiert, în Principatele Române”, deși cultivarea porumbului si pregătirea mămăligii e mult mai timpurie.

Chiar dacă părem descinși din filmul My Big Fat Greek Wedding - Nunta a la grec (2002) - nu putem să nu recunoaștem că termenul mămăligă provine în linie dreapta din cea mai adâncă antichitate!… Lingviștii noștri au fost întotdeauna timorați si rușinați de mãmãligã, parcă neîndrăznind sa o ia în serios. „Mămăligă“ (în aromâna din Balcani:mumulic) si melica (din dialectul napolitan, recunoaște cineva măliga noastră?) sunt date, în mod ciudat ca fiind „cu etimologie necunoscutã“. Termenul a fost împrumutat, din maghiară până în turcă, de toate limbile din regiunile pe unde au trecut păstorii români si aromâni, însă în dicționarele românești acesta e considerat în continuare ca având o origine necunoscută!

Interesant e și denumirea plantei, zea mais, denumirea științifică porumb sau popușoi, românii dând dovadă de imaginație, găsind asemanare în știulete cu porumbelul sau cu forma antropomorfă a unei păpuși. În Ardeal termenul de cucuruz, controversat și el, e considerat ca provenind din maghiară sau turcă, dar există în italiana dialectală termenul de cocuruzzo care înseamnă moviliță, grămăjoară. Curios e faptul că unul din termenii italienești, poate chiar cel mai raspândit,

Carina Cesa Sava profesor, Sacile

granoturco, e o falsă proveniență. Toate noutățile proveneau din India trecând prin Turcia, granoturco însemnând de fapt, grâul cel străin, de proveniență ciudată.

Mămăliga a salvat atât România cât si nordul Italiei. Introdusă în Europa după descoperirea Americii, cultura porumbului, considerată lipsită de valoare economică, a fost scutită de taxe. În felul acesta țăranii au cultivat nestingheriți, timp de secole această cereală hrănitoare și productivă, înlocuind în special cultura meiului, mai puțin rentabilă. Au folosit porunbul pentru hrana animalelor dar și pentru hrana lor personală!

Să reabilitam mămăliga răscolind amintiri literare și rețete!

Păcat că puțini mai știu astăzi de alivenci, simple bucate din tradiția țărănască. Pline de brânză, sărate sau dulci, preaslăvite aproape de toți scriitorii moldoveni, erau demne de fețe boierești și chiar împărătești! Și ca să ne îndulcim un pic, vă dau mai jos rețeta unor biscuiți lombarzi, delicioși, crocanți și parfumați, ușor de făcut și ieftini, toate calități apreciate în ziua de azi! Sunt aurii și îmbietori ca niște bănuți, merg bine la cafeaua cu lapte de dimineață lângă o cafeluță descântă sau la un pahar de vorbă cu un vinișor alb și parfumat!

300 grame de făină de porumb ( mai bine dacă e grișată) 200 grame de făină albă 200 grame de zahăr 3 ouă un pachețel de praf de copt 130 de grame de unt topit un strop de lapte, dacă e nevoie Se amestecă ingredientele și se obține un aluat moale. Cu ajutorul unei lingurițe se pun grămăjoare cât mai uniforme pe tava de cuptor acoperită cu hărtie. Se pot pune și cu ajutorul unei pungi speciale, sac-àpoche. Se bagă 20 de minute la cuptor la 180 de grade. Trebuie să fie ușor rumenii pe margini.

Merită să încercați, e mai ușor de făcut decăt de explicat dar cel mai ușor e da mâncat!

Ne găsiți și pe Facebook la adresa: www.facebook.com/romaniatadiaspora

Pagina 16 – România Ta Diaspora

Tradiții și obiceiuri

Postul Adormirii Maicii Domnului

În plină vară, Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea Măriei și Mărinilor și ziua când milioane de români ortodocși își aniversează onomastica. De asemenea, alte nume care își sărbătoresc în 15 august onomastica sunt Marian, Mariana, Marina, Mărioara, Marinela etc.

Dintre aceștia aproape trei milioane sunt femei, iar o jumătate de milion sunt bărbați.

conform căreia acest post, al Sfintei Maria, ar fi rupt din postul Paștelui, care în trecuturile îndepărtate ar fi durat nouă săptămâni și nu șapte, cât are acum.

Tradiția străveche ne spune că oamenii ar fi ieșit din primăvară prea slăbiți daca ar fi ținut un post de nouă săptămâni și atunci s-au pus două săptămâni de post înaintea Sfintei Maria Mare. O mare sărbătoare creștin ordotoxă care are loc în postul Sfintei Maria Mare este sărbătoarea Schimbării la Față, denumită popular și Obrejenia sau Pobrejenia, când e dezlegare la pește.

Tradiția noastră, a românilor, spune că, la această zi mare, natura se pregătește de toamnă. Păsările călătoare se pregătesc la rândul lor de plecare spre tărâmuri calde, iar animalele târâtoare încep să intre în pământ, la adăpost de vreme rece. O altă tradiție populară ne spune că, de Obrejenie oamenii trebuie să se împace unii cu alții, daca au fost certați, altfel vor fi mustrați tot restul anului. De sărbătoarea Schimbarii la Față sau Pobrejenie se leagă o sumedenie de superstiții, care de care mai mult sau mai puțin respectate, și anume. Cine mănâncă struguri înainte de Obrejenie, adică nesfințiți, o să aibă dureri de burtă, fiindcă aceștia trebuie, mai întâi, duși la biserică pentru a fi citiți; Fetele nu trebuie să se spele pe cap de Obrejenie, fiindcă așa cum iarba nu mai crește în câmpuri, asa nu le va mai crește nici lor părul; De asemenea cei care nu țin sărbătoarea Schimbării la Față or să sfârșească uscați și gălbejiți, precum florile care se vor ofili începând cu această zi; Femeile care spală rufe de Pobrejenie vor fi năpădite de păduchi și ploșnițe, iar cele care poartă prunci, dacă țin această zi, vor avea o naștere foarte ușoară; Nu este bine ca de Obrejenie să te mai scalzi în apele repezi de munte, fiindcă apele se răcesc, iar cerbii vin și le spurcă urinând în ele; Cine nu-și vede umbra capului la răsăritul soarelui în dimineața zilei de Obrejenie, se spune ca va muri până la sfârșitul anului; Se spune că ziua de Pobrejenie este una din zilele sfinte în care se deschid Cerurile, iar cei aleși de Dumnezeu pot să vadă Porțile Raiului.

Maica Domnului, “ Milenia” Postul Sfintei Maria durează numai două săptămâni atâta doar că apare la aceași dată anual, fiind însă tot atât de mare ca postul de dinaintea Paștelui, de unde și tradiția

Se vorbeşte, în popor, despre postul Sfintei Maria Mare că ar fi un post relativ ușor, pe care pot sa-l țină chiar și copiii, dar mai ales femeile însărcinate pentru a naște ușor, fiindcă Fecioara Maria este ocrotitoarea lor. Imediat în luna următoare, se sărbătorește Sfânta Maria Mică, adică Nașterea Maicii Domnului. ( Consemnat de România Ta )

Reclama TA aici! Plătești o dată și te bucuri de DOUĂ ORI! Apariție automată și pe alte portaluri.

0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM

Pagina 17 – România Ta Diaspora

Istorie și artă

Casa – muzeu ” Vasile Blendea ” din Târgoviște și uimitoarele sale creații.

Adrian Melicovici

Nu știu acum, când mă aflu departe de țară, în ce stare se mai află această casă expoziție din orașul meu de suflet. Ceea ce știu este că atunci când am fost acolo, am rămas uimit... și nu doar eu... Muzeul Vasile Blendea din Târgovişte este una din bijuteriile patrimoniului cultural dâmboviţean, naţional şi chiar mondial.

scriitor, Miane Muzeul Vasile Blendea din Târgovişte este una din bijuteriile patrimoniului cultural dâmboviţean, naţional şi chiar mondial.

Sculptor, pictor, ba chiar şi fotograf, omul care a încântat prin sculpurile sale monumentale aproape un veac a rămas în memorie ca fiind un longeviv nu numai în viaţă, dar mai ales nemuritor în artă. Caz unic între marii artişti ai timpurilor, el a sculptat figuri proeminente ale istoriei Cetăţii Chindiei, alăturate aici, de faţă, printre care domnitorul Vlad Ţepeş, la poarta Târgoviştei, Nicolae Iorga, Matei Basarab, Atelierul sau.

Vasile Blendea a fost un soldat participant la ambele conflagraţii mondiale iar într-una din camerele sale, se regăsesc şi filme foto ale epocii, păstrate intacte până astăzi.

De departe Muzeul Vasile Blendea din Târgovişte depăşeşte alte vestigii şi locaşuri cultural istorice din Europa. Filmele fotografice relevă imagini atât de clare că nu reuşeşti să îţi imaginezi cum de au putut fi conservate atât de bine în timp.

Se spune că Vasile Blendea ar fi fost rudă cu marele Brâncuşi.

Se pare că soţia acestuia ar fi contribuit decisiv la cariera artistului, care a poposit vreme de peste două decenii la Târgovişte. De asemenea, el ar fi fost trimis la studii şi îndrumat de Nicolae Iorga. Bârfele vremii spun că el ar fi avut o prietenă foarte apropiată în Maica Stareţă de la Mănăstirea Viforâta, dar acestea sunt doar legende care vin să completeze un tablou formidabil despre un loc pe care îl regreţi după ce îl vizitezi şi mai ales îţi pare rău că nu te-ai gândit niciodată să treci pragul acestui loc extraordinar.

O nouă minune acest muzeu, aflată între şi mai ales lângă noi.

Sculpturile sale emană o forţă extraordinară a talentului,

inspiraţiei, imaginaţiei. Ele se regăsesc în spaţiul parcă zgârcit al muzeului, ca nişte coloşi ai timpurilor, care par să rostească cuvintele nemuririi din cele mai vechi timpuri şi dincolo de veacuri.

Desenele sale, schiţele realizate în cărbune, vin să sugereze irealul, într-un mediu unde reuşeşte prin imagini de vis să îşi

facă loc în amintirile celor care vin aici, să îl cunoască şi mai ales să rămână fascinaţi de grandoarea creaţiei, aşa cum numai Vasile Blendea ar fi putut să o inspire.

Vasile Blendea l-a sculptat şi pe ţăranul român care ajuns la Roma, a creat impresia italienilor că ar fi un dac iar hazul naivităţii celor prea plini de portrete ale peninsulei, remarcate şi ele în istorie, aduce un plus de notorietate unui sculptor de geniu, care dacă nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat.

S-a născut în finele secolului 19, pe la 1885 şi a trăit până în 1988. O viaţă cât o istorie şi o capodoperă uluitoare, aievea unei vrăji ce nu se va mai rupe niciodata.

Vasile Blendea portret

Pagina 18 – România Ta Diaspora

Istorie și artă

Emil Racoviță, exploratorul român al lumii de ieri pentru astăzi și mâine

” În mohorâtele cabine, ghemuiţi lângă sobă, legam în lungi poveşti, prin firul amintirii, ceea ce aveam cu ceea ce lăsasem în Ţara Soarelui, departe.“ Emil Racoviță s-a născut la Iași și a trăit în perioada 15 Noiembrie 1868 – 17 Noiembrie 1947. Și-a petrecut copilăria în localitatea Surănești, județul Vaslui. A început să studieze la Iași, unde l-a avut pe Ion Creangă ca și profesor, mai apoi pe Grigore Cobălcescu, urmând liceul “Institutele Unite”. Apoi a continuat să studieze dreptul la Universitatea din Paris. În anul 1897 este ales să participe la o expediție în Antarctica, la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache, cel din urmă fiind și proprietarul vasului. Vasta expediție a luat sfârsit 2 ani mai tarziu, în 1899, dupa care au urmat multe alte studii și publicații în care Emil Racovitță a fost implicat, și datorită cărora a ajuns să aibă o deosebită reputație.

Sud, o premieră în analele expediţiilor antarctice. La 26 martie, cazanele sunt definitiv stinse. Se aflau la latitudinea de 71 de grade şi 31 de minute. Echipajul se pune în acţiune. Înconjoară Belgica cu metereze de zăpadă, pentru a reduce pierderile de căldură. Puntea este şi ea transformată într-un pavilion-tampon.

Din magazii sunt scoase hanorace din blană de lup, cizme şi pantaloni din piele de ren, schiuri cu manşoane din piele de focă, mănuşi împletite din părul blondelor norvegiene, ce au proprietatea de a ţine de cald chiar şi ude. Iar prăpădul iernii nu se lasă aşteptat. „Ca nişte umbre ne târam în neîntreruptul întuneric prin nămolul de omăt ce viscolul îl clădea pe puntea corăbiei.

Emil Racoviţă a explorat locuri virgine în Antarctica, a cercetat adâncul Mediteranei şi al lumii subpământene, a fondat primul institut de speologie din lume. În portul Ushuaia, pe un soclu de piatră, chipul cioplit în bronz al lui de Gerlache este aţintit spre cheiul în care se află Plancius, nava care ne va purta pe itinerarul corăbiei Belgica. De aici pornesc în fiecare an spre Peninsula Antarctică peste 30.000 de turişti, în vase de pasageri foarte sigure. Pe Plancius avem tot confortul, dar nu şi fiorul necunoscutului pe care l-au simţit cei 19 temerari care au pornit pe coaja lor de nucă.

La numai o săptămână de la plecare, o furtună cumplită a surprins Belgica în Strâmtoarea Bransfield. Pe când încerca să dreneze puhoaiele, un val uriaş l-a măturat de pe punte pe tânărul matelot Wiencke. În zadar Lecointe, legat de o parâmă, a sărit în mare după el, stihia i l-a smuls din braţele îngheţate.

În mohorâtele cabine, ghemuiţi lângă sobă, legam în lungi poveşti, prin firul amintirii, ceea ce aveam cu ceea ce lăsasem în Ţara Soarelui, departe.“ ( Scris de România Ta Diaspora. Surse: biografia.ro si national geographic )

În luna februarie, Belgica a parcurs un traseu în zigzag prin canalul denumit de Gerlache şi a făcut 20 de opriri. În fiecare staţie, au recoltat eşantioane geologice şi biologice, au făcut măsurători geofizice, fotografii, au cartografiat ţărmurile şi insulele descoperite. Jurnalul lui Raco a început să se umple de descrieri de locuri noi. 86 de denumiri date de Belgica sunt trecute acum pe hărţi, printre ele şi insula numită Cobălcescu. (În 1952, o expediţie engleză a botezat un grup de mici insule cu numele lui Racoviţă).

La 10 martie, devine evident că Belgica e prinsă în capcană, că va fi nevoită să facă faţă unei iernări dincolo de Cercul Polar de

Foto 1: Belgica navigând în strâmtoarea lui Gerlache. Foto 2 de Cook, ” Ceaiul de la ora 5 ”, pauză în săparea canalului din vremea expediției. ( Sursa foto: Wikipedia )

Pagina 19 – România Ta Diaspora

Istorie și artă

Tristan Tzara, „ dadaistul ” mondial

François Buot: ” Tulburător acest personaj rafinat convorbind cu Breton, Aragon, Eluard, Brâncuşi, Man Ray, Marcel Iancu, Crevel, Marcel Duchamp... Consecvent cu sine, petrecăreţ, atoatedistrugător dar constructor de lumi şi idei, Tzara începe abia acum să-şi facă auzită lecţia de geniu. ”

Daiana Alexandra Dron jurnalist, Conegliano Tristan Tzara, acest român din istoria artei (1896-1963) pseudonimul lui Samuel Rosenstock a fost un poet și eseist român de origine evree care a dat viață unui curent artistic mondial cu numele de Dadaism, cunoscut și ca Dada. Numele Tzara, provine de la cuvântul românesc Țară.

Acest curent artistic s-a dezvoltat în perioada primului război mondial și data sa de origine este 6 februarie 1916. A fost creat ca un act de rebeliune împotriva ororilor și a persoanelor care au făcut ca acestea să izbucnească. Tristan Tzara a scris manifestul acestui curent la cabaretul Voltaire înființat tot de el și alți artisti, la Zurich în Elvetia, țară neutră. În acest manifest au afirmat totala negație pentru violență și au creat noi reguli ale artei. Aceștia își manifestă revolta provocând, distrugând și demolând arta prezentă până în acea perioadă, pentru că au pierdut încrederea în cultura din acel timp. Refuzau toate principiile artei academice înfiinșată de Giotto și îmbunătățită de Michelangelo și Da Vinci, acest fapt însemnând că refuzau tehnicile și subiectele. Refuzau și să reprezinte lumea așa cum era, ca Realismul, dar vroiau să dea un sens unui no-sense, adică obiectelor sau acțiunilor care nu îl aveau. Dada se îndoiește de tot. Pentru a realiza acest lucru, artiștii Dadaismului luau simple obiecte cotidiene și le transformau în așa mod ca să fie nu numai o operă de artă dar și o invenție, fără funcție utilă, mai ales pentru că nu aveau idei estetice.

Acești artisti se diferențiază de precedenții și pentru faptul că nu erau legați de operele lor, dacă acestea din greșeală erau aruncate pentru că nu se înțelegea dacă erau sau nu artă, aceștia nu aveau nimic de spus, ba din contră erau chiar fericiți. Un exemplu semnificativ este Marcel Duchamp, cunoscut și ca R. Mutt, care a felicitat personalul galeriei de artă unde s-a ținut mostra dadaiștilor când aceștia din greșeală au aruncat opera lui, cunoscută ca Fântâna, crezând că era un obiect încă rămas de la construcția toaletei din clădire.

Istoria la originea numelui nu este complet cunoscută. La început se credea că a fost ales de Tzara pentru că DA era afirmația cea mai folosita printre acești artiști. O altă variantă este aceea că Tzara a înțepat cu un cuțit un dictionar francezgerman și a ales ultimul cuvânt atins, Dada.

Inițial, cum specifică manifestul, mișcarea nu ar trebui să se numeasca ” Dadaism” deoarece acești artiști aveau oroare de cuvintele cu terminația -ism, dar mai ales nu ar trebui să fie considerată o mișcare artistică. În România, Dadaismul este vizibil parțial în anumite producții poetice sau în artele plastice, dar este marcat în operele lui Sașa Pană, pseudonimul lui Alexandru Binder scriitor, poet si romancier roman evreu, influențat ca și Tristan Tzara de francezul André Breton.

Radio Wave International può essere ascoltata in FM su 98.5 e 106.1 Mhz nella provincia di Arezzo, oppure in streaming web.

RADIO WAVE INTERNAȚIONAL- Un radio pentru toți- asculta live pe www.radiowave.it Poate fi ascultat atât în frecvențe radio pe 98,5 sau 106, 1 Mhz sau direct pe streaming web.

Trasmisie in italiană dar și cu realizatori români.

Pentru susținerea activității CASCRI, în vederea repatrierii ramășițelor pământești ale cetățenilor români decedați în Italia, cei care doresc să sprijine asociația din punct de vedere financiar, o pot face printr-o simplă donație în contul: F.I.U (Fondul Intervenție de Urgență) deschis în Italia, la Banca Popolare di Vicenza, pe numele CASCRI.

Coordonatele bancare ale acestui cont, sunt (IBAN) : IT89K0572871860407571073576.

Rugăm dupa efectuarea vărsământului bancar să trimiteti o copie dupa chitanță pe adresa asociației. Va mulțumim. Adresa: Centro di Assistenza e Servizi dei Cittadini Rumeni în Italia (CASCRI) Italia, Președinte CASCRI, Leontin Cojocea.

Pagina 21 – România Ta Diaspora

Prodiaspora

Dor de... „ acasă ” " Mi-e dor de mărul cel bătrân Care rodeşte sub fereastră, De nopţi când adormeam în fân Şi de copilăria noastră, De oameni blânzi ce m-au primit, Punându-şi sufletul pe masă, Lângă colacul împletit.

Mi-e dor, mi-e tare dor de acasă."

Cati Florea

( Valeria Moroșan )

manager, Conegliano În dicționarul bogat al dulcei noastre limbi, sunt totuși câteva cuvinte cu greu traductibile în alte limbi. Unul dintre ele este cuvântul ,, dor” - sentiment care exprimă stări sufletești de emoție, uneori greu de exprimat în cuvinte. Am ales sa vorbesc despre dor de "acasă", pentru că este sentimentul trăit în mod plenar de cei ce au migrat în alte ţări.

Cei care au trecut printr-o astfel de experienţă au fost marcaţi sufleteşte şi copleşiţi de dorul de ţară. Unii dintre noi, consideră ținutul natal ca un loc de o frumusețe nepământeana, alții, un loc plin de har și lumină, o gură de rai chiar.

Amintirile de acasă, legătura noastră cu ţinutul de naştere, rămân, pentru fiecare în parte, cea mai prețioasă agoniseală a sufletului și o purtăm cu noi atunci când drumurile vieții ne duc departe, în lume.

Oricare ar fi rostul nostru, locul natal ne cheamă mereu, printr-un glas puternic şi constant. În sufletul nostru, acel ACASĂ rămîne un altar în fața căruia îngenunchem cu ochii în lacrimi de fericire și de durere, de dor și de iubire pentru că dorul de casă, de cei dragi, ocupă un loc special în sufletul fiecărui român emigrant, indiferent de meridianele lumii unde se află. Departe de România, în locuri în care nu credea vreodată că va ajunge, românul îşi trăiește viața însă de fiecare dată când se întoarce ACASĂ, românul își încarcă bateriile. DA, le încarcă cu acasă, cu miros de aer proaspăt, cu familie, cu vorbe bune găsite toate laolaltă, cu oameni dragi lor! Cum reușeste? Simplu, pentru că iarba verde de acasă ne atrage ca un magnet, ne face să redevenim noi, ne face să uităm de răutăţi şi de tristeţi, ne face mai veseli şi mai optimişti. Amintirile se întrezăresc ca un ecou de demult,

visuri pe care poate că ni le-am dori mereu în viitor. Poartă fiecare izvor ce curge neîncetat în poienile copilăriei noastre, pașii – urme ale celor mai frumoase clipe din viața noastră.

Energia greu de închipuit pe care o acumulăm atunci când ne gândim ACASĂ este același mereu început, așternut ca o cărare firească a existenței fiecărui om. Pribegim departe de cei dragi pentru un rost mai bun. Pentru mai multă liniște. Dar ” chemarea pământului ” cum scria Liviu Rebreanu ne cheamă continuu, așa cum fiecare pasăre a cerului se întoarce cu același cânt și mereu, în același loc. Măcar noi să știm a prețui cel mai frumos sentiment peste mări și țări, la ceas de veghe în neîncetatul DOR de ACASĂ.

"Iarba verde de acasă, să mă rătăcesc prin lume…nu mă lăsa!"

Ne găsiți și pe Facebook: www.facebook.com/romaniatadiaspora

Pagina 22 – România Ta Diaspora

Prodiaspora

Viața emigrantului în Regatul Unit – Londra Nu e ușor să trăiești departe de casă. Nu e simplu să te descurci printre străini. Unii au modul lor de viață dar și pretenții ce par absurde într-o lume uneori prea rece. Poetul Cristian Gabriel Groman ne prezintă fără ocolișuri episoade din momentele, deloc puține, trăite în Anglia.

Desigur, multor cititori care trăiesc, de asemenea, în U.K., li se vor părea familiare dialogurile, descrierile. Intitulată inițial ” Londra la pas ”, povestea, totodată și mărturie spusă de către autor, poate că va mai convinge puțin pe cei din țară că de nevoie se află milioane de români la muncă în străinătate și că fără riscuri și sacrificii, nu ne putem schimba viața în mai bine.

( Redacția România TA Diaspora ) Trebuia să mă mut, îmi venea iubita (viitoarea soţie) în Londra.

Acolo unde stăteam era foarte fain, casă curată, oameni liniştiţi, grădină mare, numai că aveam o cameră „ single”, fiind doar eu, iar de acum, aveam nevoie de un „double”. Am dat preavizul oamenilor din casă, aşa cum se obişnuieşte, şi am început să caut cameră, pe la mica publicitate, sunam în fiecare după-amiază, după ce soseam de la serviciu. Mai şi mergeam, să văd câte două-trei pe seară…

Numai că zilele se scurgeau una după cealaltă şi eu tot nu găseam ceva pe plac, ba casa era murdară, ba persoanele nu îmi inspirau încredere, ba camera era prea mică, ba prea îngustă bucătăria… Alegi, alegi, până culegi, aşa zice o vorbă românească și aşa am păţit-o şi eu…

Mai rămăseseră câteva zile şi trebuia să eliberez camera unde stăteam (oamenii găsiseră deja o persoană care să locuiască acolo, după ce eu voi pleca). Începusem să dau din colţ în colţ cum se spune. În cele din urmă, îmi iau inima în dinţi şi sun la încă un număr, îmi răspunde o voce feminină, foarte cumsecade, la prima auzire, cu un uşor accent străin, nu îmi dădeam seama încă ce naţie poate fi.

-Bună seara, zic eu (în engleză), mă scuzaţi, mai este valabilă acea camera dublă pe care aţi pus-o în anunţ?

-Bună seara, zice ea, sigur că da, avem chiar mai multe, puteţi să vă alegeţi pe care-o doriţi…

Hopaaa, îmi spun în gândul meu, de data asta, să vezi, am dat lovitura, am de unde alege, acum să te ţii! Planific cu doamna o oră de vizită şi mă duc într-un suflet acolo. M-a primit foarte frumos, protocolar, m-a invitat să vizitez rând pe rând, vreo 5 camere, majoritatea din ele încă locuite, după cum observam eu. Ciudat era însă ceva, în ditamai casa, nu era nici ţipenie de om, deşi începea să se însereze. Îmi plăceau două camere, una dublă dar mai micuţă, frumuşică şi mai ieftină şi una foarte spaţioasă, (king size) însă mai scumpă. După ce mi-am făcut nişte calcule scurte în gând, am ales-o pe cea “king”…

Cristian Gabriel Groman poet/ scriitor, Londra

-Haideţi jos atunci, în bucătărie, să discutăm detaliile, zice doamna. Apropos, iertaţi-mă că nu m-am prezentat, Miss Hannah, sunt din Olanda şi îmi întinse mâna…

-Cristian, din România, zic eu încurcat fiind, neştiind dacă să io strâng sau să i-o sărut…

Miss Hannah era genul de femeie trecută înainte de vreme, puţin adusă de spate, care la 50 de ani arăta de peste 80, îmbrăcată din cap până în picioare numai în negru.

-Să ştii ceva, zice ea, chiria este -aşa cum ţi-am zis- 120 de lire pe săptămână, însă plata se face pe o lună întreagă în avans, plus depozitul, care este încă odată pe atât…

-Bun, batem palma, nu de alta dar îmi place mult camera, zic eu, bucurându-mă în gând că găsisem până la urmă ceva, nemaiavând la dispoziţie decât două zile până să mă mut…

Zis şi făcut, a doua zi, pe seară, îmi aduceam deja calabalâcul, urmând să mă stabilesc definitiv acolo, în următoarea noapte.

Urâsem dintotdeauna să mă mut, însă de data aceasta era un motiv special şi parcă trecea mai uşor, Alina urma să sosească peste încă o săptămână, aşa că mai aveam timp să mai aranjez prin cameră până atunci. În prima noapte am adormit buştean, devreme, obosit fiind de atâta alergătură. Dimineaţa avea să îmi rezerve o mare surpriză… Cobor şi dau să întru în bucătărie, să îmi pregătesc cafeaua de dimineaţă (fără de care mă doare capul) şi sandwichurile pentru pachetul de muncă. Surpriză, era 5 dimineaţa şi bucătăria era încuiată cu cheia.

( Continuarea în pagina următoare )

Pagina 23 - România Ta Diaspora ( continuare din pagina anterioară ). Renunţ şi merg să mă îmbrac, tot gândindu-mă ce putea însemna una ca asta. La serviciu de-abia aşteptam să treacă ziua, ca să ajung acasă, s-o iau la întrebări pe olandeză. Ajuns acasă, merg direct să fac un duş, însă constat cu stupoare că apa este rece ca gheaţa, dau să îmi bag hainele de serviciu la maşina de spălat, pregătesc tot, numai că deşi aparatul era băgat în priză, nu pornea de nicio culoare. Încerc să ies în grădină, să mă mai răcoresc puţin, însă constat că uşa care ducea la grădină era zăvorâtă. O sun pe babă, însă nu-mi răspunde. Nici foame nu îmi mai era… M-am dus şi m-am întins puţin şi m-a luat somnul. M-am trezit pe la 9 jumătate seara şi am coborât iar în bucătărie, cu gândul să mănânc totuşi ceva.

Prodiaspora dispute, distrugeri, etc.; 9. sfatul proprietarei este acela ca locatarii acestui imobil să nu vorbească între ei, să folosească doar saluturile uzuale; 10. accesul în casă este preferabil înainte de ora 23:00, excepţie făcând cei ce lucrează până târziu sau noaptea.

Pe masa din bucătărie, găsesc o listă, scrisă de mână, cu „reguli ale casei”:

1. bucătăria se închide la orele 23:00 şi se deschide la orele 6:00, din motive de securitate; 2. la maşina de spălat are acces doar proprietara, adică Miss Hannah, cine are ceva de spălat, își poate lăsa peste noapte, în bucătărie, acele lucruri, într-un săculeţ menajer, însă nu mai mult de unul pe săptămână, tot din motive de securitate; 3. grădina nu poate fi accesată, momentan, de către nimeni în afară de proprietară, până când aceasta nu ajunge să îi cunoască mai bine, lesne de înţeles, din aceleaşi motive de securitate; 4. apa caldă este disponibilă doar între anumite ore, dimineaţa între orele 4-6 şi seara între orele 15-17; se pot face excepţii, însă numai proprietara poate porni și opri centrala, din motive economice; 5. se poate găti, însă nu mai mult de o oră pe zi, stabilindu-se în prealabil o oră anume; 6. nu se poate folosi ceapa sau usturoiul la gătit, proprietara nu suportă; 7. nu se poate folosi adresa pentru corespondenţă; 8. depozitul se pierde dacă chiriaşul pleacă înainte de termen, fără a da proprietarei preavizul de 30 de zile sau dacă există

Decalogul babei… Cred că au fost cele mai neghioabe reguli (strânse laolaltă) pe care mi-a fost dat să le văd de când sunt pe pământ. Colac peste pupăză, nici internetul nu funcţiona, deşi femeia îmi spusese că totul este ok. Au fost aproape trei luni de coşmar, zi de zi având dispute cu ea, noi cerându-ne drepturile, baba ameninţându-ne că ne opreşte depozitul şi ne aruncă-n stradă. Până la urmă nu am avut altă şansă decât să-i aduc poliţia pe cap, însă cum s-a întâmplat, vă voi povesti într-un episod următor…( va urma )

Din episodul următor de același autor:

” Îţi zâmbesc în faţă, cu cel mai “sincer” şi “senin” zâmbet posibil, dacă nu ai fi obişnuit cu ei, ai jura că te iubesc ca pe un frate, însă în spate, nu te suportă pur şi simplu, ba mai mult, te urăsc, pentru că nu eşti englez, ai venit în ţara lor şi le „ furi” locurile de muncă... așa îi educă, din păcate, unele jurnale... Însă eticheta îi obligă să fie galanţi…”

Ai o poveste asemănătoare? Vrei să știe mai mulți cum este de fapt viața ta de emigrant?

Scrie-ne: romaniatadiaspora@gmail.com

Pagina 24 – România Ta Diaspora

Prodiaspora & comunități

Comunitatea română ” Ștefan Cel Mare ” din Grecia, 22 de ani de la înființare chiar pe 20 iulie 2014

Daniela Popa Popescu jurnalist, Atena În acest sens, români cu suflet curat și dărurire pentru semeni susțin Comunitatea română Sfântul Ștefan Cel Mare din Atena, comunitate care le este întotdeauna alături prin limbă , cultură și civilizație română și nu numai...

Comunitatea română Sfântul Stefan Cel Mare sărbătorește împlinirea a 22 de ani de la înființare,pe 20 Iulie 2014. Această Comunitate, statistic, pare că este cea mai veche din Europa. Tot statistic, Comunitatea are în cadrul activităților sale și cursuri de limbă cultură și civilizație română care, se pare, că întrunesc cel mai mare număr de elevi din Europa, la Școala de Weekend care funcționează în cadrul Comunității! "Școala Românească din Atena - cursuri de weekend" a Comunității Române Sfântul Ștefan cel Mare - Funcționează în cadrul Comunității Române Sfântul Ștefan cel Mare din Atena.

- Școala se adresează elevilor români și moldoveni înscriși în sistemul de învățământ din Republica Elenă, dar și cetățenilor greci și de alte naționalități interesați de învățarea limbii române.

- A fost înființată în anul 2008 la inițiativa Ambasadei Romaniei la Atena împreună cu Consiliul de Conducere al Comunității Române Sfântul Ștefan cel Mare.

-Înființarea ei a apărut ca o necesitate datorită dezvoltării comunității etnice române din ultimul deceniu pe teritoriul Republicii Elene.

- Scopul este promovarea și păstrarea limbii, culturii și civilizației românești.

Comunitatea Română « Sfantul Stefan cel Mare» este o asociație nonguvernamentală, nonprofit, înființată de români și greci simpatizanți ai românilor din Atena.

Activeaza concret din 1993 si este alcatuita din 1600 de membri, dar românii înregistrati legal în Grecia sunt în număr de 35.000 si date mai putin oficiale fac referire la peste 200.000 de cetăteni români. De la constituire și până în prezent

obiectivul principal al Comunitatii îl constituie păstrarea și afirmarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor și promovarea acestora în statul elen.

Acest obiectiv deservește în continuare necesitățile noilor generații de români născute departe de România, românilor stabiliți aici cu familii ramase în țară sau celor stabiliți definitiv în Republica Elena.

Fiind cea mai veche comunitate românească din tara lui Homer, dar și a lui Zeus, Apollo, Hermes sau Poseidon, neuitându-le nici pe Afrodita, Demetra, Atena si Hera, Comunitatea română „Sfântul Stefan cel Mare’ are menirea să-i reprezinte pe românii din Grecia, să-i informeze, să-i unească. Suntem aici și pentru a le prezenta grecilor cartea noastră de vizită: Decebal, Sfântul Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Basarab I, Mircea cel Bătrân, Vlad Tepes, George Enescu, Constantin Brancusi, Traian Vuia si Mircea Eliade, asta pentru a enumera doar câteva dintre personalitătțle marcante ale țării noastre.

Tot acest demers trebuie făcut la un nivel înalt, pentru că avem obligații morale, atât fată de România, cât si fată de țara în care ne aflăm, România și Grecia fiind țări europene cu o onorantă carte de vizită, care începe odată cu istoria antică a Bătrânului Continent. ( continuarea în pagina următoare )

Pagina 25 – România Ta Diaspora ( continuare din pagina precedentă ) Este greu ca în țara care a dăruit lumii filozofia, democrația și cultura să ai o reprezentare de elită. Este greu ca departe de casă să continui să-ți vorbesti limba și să respecți obiceiurile și tradițiile țării-mamă. De asemenea, este greu, ca în țara turismului să promovezi alte destinații, totusi exact acestea sunt obiectivele principale ale Comunității române din Atena.

Menționăm aici și faptul că în Grecia, limba română nu este vorbită doar de către cetățenii români, cât și de către cei care provin din Republica Moldova, de partenerii de afaceri ai României, de către foștii studenti greci, care au locuit în România pe toată durata studiilor, de către partenerii românilor care au efectuat căsătorii mixte, precum si de către aromâni si vlahi.

Prodiaspora & comunități români „ să se simtă acasă ”, nelăsându-i să uite nimic din ceea ce e românesc. Îi uram mult succes pe mai departe și un sincer La mulți ani!

Promovarea românismului și a limbii române este primul si cel mai important pas pentru a putea păstra, neatinsă, identitatea noastră natională, cultura și valorile specifice României, cel de al doilea obiectiv al Comunității fiind acela de a-i face pe

În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția: Pune mâna pe telefon și sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: romaniatadiaspora@gmail.com Nu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!!

România Ta e AICI!

Pagina 26 – România Ta Diaspora

Buongiorno Italia

Marius Datcu, românul care dăruieşte un zâmbet oamenilor

“ La un moment dat am fost coleg de an cu fiica mea, Ioana, care este acum absolventă a aceleaşi universităţi.”

Aş dori să încalc regula de a scrie un material jurnalistic printro poveste...nu nemuritoare, ci pur adevărată!

Roxana Dima jurnalist, Bologna

Universitatea de Stomatologie Modena şi pentru specializarea în implantologie.

Povestea începe cam aşa: "Sunt Dr. Marius Datcu - mai mult decât un dentist, un prieten. Sunt născut în Sibiu în România. Idealul meu este să vă redau zâmbetul şi o dantură sănătoasă, lucruri pe care le consider un drept fundamental al fiecăruia dintre noi ".

Aşadar, povestea profesorului dr. Marius Datcu a început undeva în Transilvania, în oraşul Sibiu, unde s-a născut în anul 1954. A absolvit Universitatea de Medicină Bucureşti şi un Master la Universitatea de Medicină din Paris în anul 1992.

După evenimentele din 1989 care au încheiat "Gulagul roşu al suferinţei", ca mai toţi românii care au plecat în concedii prin lume, doctorul Marius Datcu şi-a luat întreaga familie şi a luat drumul spre Italia, la Roma.

Impresionaţi de frumuseţea ţării, de arhitectura încărcată de mii de ani de istorie, cultura ţării lui Dante, Petrarca, Michelangelo şi a celorlalţi corifei ai artei şi culturii acestui mare imperiu al frumuseţii, cei doi copii Ioana şi Lucian Datcu au refuzat să se mai întoarcă în ţară rugându-şi părinţii să rămână definitiv în această ţară.

Mai mult de atât, la un moment dat am fost coleg de an cu fiica mea, Ioana, care este acum absolventă a aceleași universităţi. La sfârşit pentru a-mi putea lua recunoaşterea de medic practician am concurat cu alţi 14 colegi din toată lumea pe două locuri disponibile care au fost ocupate de mine şi o altă colegă tot de la Facultatea din Bucureşti".

Conştient de faptul că va lua viaţa de la început, doctorul Datcu s-a întors în ţară pentru a-şi finaliza situaţia materială, din Agnita unde avea cabinet privat de stomatologie şi ortodonţie şi pentru a-şi traduce toate actele şi diplomele de studii.

Povestea se continuă cu deschiderea primului cabinet la Modena, pe care l-a predat fiicei sale după absolvirea universităţii, şi cu mutarea definitivă în oraşul de pe malul Adriaticii, Ravena unde în 2010 şi-a deschis primul cabinet chiar în incinta locuinţei, iar în 2013 a deschis o clinică cu 5 cabinete care cuprinde laborator de tehnică dentară, estetică şi implantologie şi 17 angajaţi.

"Reîntors la Roma am primit dupa un an permesso de soggiorno (permisul de şedere) pentru a putea să aplic la Facultatea de Stomatologie din Modena. Am absolvit cursurile acestei facultăţi, iar pentru recunoaşterea diplomei româneşti a trebuit să susţin peste 20 de examene. Între 2001-2004 am frecventat

(continuarea în pagina următoare)

Cunoști povestea unui român de succes? Spune-ne și nouă: romaniatadiaspora@gmail.com

Pagina 27 – România Ta Diaspora

Buongiorno Italia

( continuare din pagina anterioară) Când am intrat pentru prima dată în clinica doctorului Datcu, mi-a atras atenţia un panou în formă de papirus ( foto alăturat ) în care domnia sa se prezenta pacienţilor: " Dott. Marius Datcu - Il dentista amico Sono nato a Sibiu in Romania il 9 Agosto 1954, mi sono laureato presso L'Università di Bucharest con 110 e lode, nell 1978..."

"La mia missione?

Riuscire a darVi il sorriso e la funzionalità orale che ritengo essere un diritto fondamentale di ognuno di noi" Iar povestea pe care am auzit-o de la bunicii noştrii s-ar fi încheiat cam aşa: şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi....numai că la noi povestea continuă cam aşa: Idealul meu este să vă redau zâmbetul şi o dantură sănătoasă dinţilor, lucruri pe care le consider un drept fundamental al fiecăruia dintre noi"...Dr. Marius Datcu. ( A consemnat pentru voi, românii de pretutindeni, Roxana Dima)

” Mă despărțeau de Italia trei sute de kilometri.. L-am clipe de cumpănă: nu plângeţi copii ai timpului şi pământului încurajat că misiunea mea e simplă... că tot ce fac e să merg căci lacrimile curg mereu şiroaie înaintea următorului înainte, că e simplu dar numai eu ştiam ce e în sufletul meu… zâmbet. Ridicaţi ochii spre cer şi lăsaţi sufletul i-am spus să îmi trimită mesaj imediat cum trece graniţa în să se scurgă spre împlinirea voastră…orice suferinţă este ţară…nu am găsit rucsac să cumpăr…şi am înghesuit doar urmată de o reuşită…orice mare are un ţărm şi orice ploaie prevesteşte soarele aşa cum strictul necesar în geanta de noaptea este urmată de alte voiaj…prea puţin… şi am dimineţi…nu mai e nimic umed privit înapoi…apoi fiecare şi-a pe obrajii mei…văd doar o văzut de drumul lui…el înapoi sclipire…văd doar dârzenie şi şi eu înainte… şi aveam mai văd ceva…mai văd că de lacrimi în ochi…singur printre ( Jurnalele Speranței Unui Vis, episodul 2 ) azi, nici lacrimile nu mai vor să străini…înaintam cu greu din ( de Adrian cauza greutăţii… dar am Spicuiri în serial din romanul document ” Pribeag pe plângă.”

Melicovici ) drumul viselor” prin care autorul a ajuns pe jos la ridicat capul sus de tot şi am Notă: materialele sunt scrise privit înainte cu mândrie şi Roma din Târgoviște, România, anul 2012 în chiar din vremea călătoriei iar încredere…dar nu de teama expediția Speranța Unui Vis. întâmplările sunt reale. singurătăţii aveam ochii umezi… din cauza genţii foarte mici nici mâncare nu am putut să îmi iau…decât 2-3 conserve şi la vitamine am renunţat…

De azi nici lacrimile nu mai știu să plângă

Mă gândeam cum să mă orientez…să nu greşesc drumul… dar oamenii mi-au răspuns în engleză…mi-au zâmbit…fata de la următorul motel, mai ieftin, a înţeles…şi mi-a dat banii pe cafea înapoi…şi apoi a venit la mine cu un pachet în care pusese 2 sandwich-uri mari pentru mine şi 2 portocale… şi am prins putere..încredere…speranţă…da…SPERANŢA UNUI VIS… mergeam cu greutate…iar azi când am izbutit să cumpăr un rucsac m-am bucurat de parcă îmi cumpărasem un automobil nou…ce valoare au unele lucruri uneori…

Eram liber să merg înainte…şi spun tuturor, care se află în

Pagina 28 – România Ta Diaspora

Români pe scenele lumii

Loredana Pârvu, o stea de pe cerul Diasporei românești

Loredana, ambiție continuă

De această dată, există o " clipă " minunată de care vorbim și se numește Loredana Parvu ( foto). Are 23 de ani, este din Iași și a visat de mică să fie actrită Deschiderea și simplitatea omului din ea ne dezarmează aparent, însa ne place. Descrie viața ei de până acum sumar, plăcut iar noi rămânem încantați de ceea ce aflăm: " De mică mi-am dorit să fiu actriță, urmăream telenovelele și mereu o imitam pe Thalia. În România era foarte greu să mă desfășor în lumea artei, din cauza banilor, așa că am avut răbdare și încredere că voi reuși pe viitor. M- am decis să termin școala, să dau bacul, să reușesc ca să pot pleca mai apoi în Spania să-mi încerc norocul, unde locuia mama mea de mult timp. În România am reușit să particip într-un grup de dans oriental, unde am călcat scena pentru prima data, de asemenea am făcut și dansuri de salon. În 2009 am co-prezentat o emisiune de divertisment din Iași. Ajunsă în Spania, timp de un an nu am reușit să mă implic ân artă, din cauza muncii și a timpului. În 2010, am început să fac castinguri, și așa am cunoscut un director de film pe nume Eddie, care m-a facut protagonistă în trei scurtmetraje : "Detras de un perfil", "Crimen astral", "Quien te ha pegado". În urma acestor scurtmetraje, am fost remarcată de către alt director, selectată co-protagonistă în scurtmetrajul românesc "The promise" de Juan Verdura Gonzalez, pe urma cărui am câștigat Bisnaga de argint la festivalul de film din Malaga, unde am fost cu toții să culegem premiul, și selecționată la diverse festivaluri. Deși nu am mult timp liber, fac două școli, cea de teatru și film (1 an ), și școala de scrimă scenica (2 ani) cu faimosul maestru Jesus Esperanza. De la 7 ani practic

desenul. Am urmat cursul de desen și pictură de la Palatul Culturii din Iași. Unul dintre hobby-urile mele este să fac portrete de persoane cunoscute și de vedete. Mai nou am început să desenez pe pereți, uși, geamuri, mese etc. A La școală am fost aleasă pentru practică în 3 scurtmetraje din cele 4 realizate : " Pingus con casera"( rol nearanjata),"Sorprendidas"(rol maicuta),"Dos mujeres y un tapete"(rol de rea).

De asemenea am participat și în doua scene de teatru care se țineau în fiecare vineri timp de trei luni: "Antidoto" și "Mentiras". Am participat în două spoturi publicitare, și am fost și la o emisiune în direct cu actuare de scrimă (2011), unde am imitat scena din filmul Zorro. ( continuarea în pagina următoare )

Pagina 29 – România Ta Diaspora ( continuare din pagina anterioară ) Pe 6 iulie s-a desfășurat în Italia Roma cea de a patra gală a Festivalului Internațional Propatria 2014 la teatrul d'Angello .

Eu am plecat din Madrid cu gândul că nu mă pot întoarce fără să câștig...am avut ambiția și curajul ... pentru că Alex Stanciu, actor român rezident în Madrid.a trebuit să învețe scrima în 2 luni ceea ce eu am învățat în 3 ani.. și chiar sunt mulțumită de el pentru felul în a memorat tot.

Deși ajunși în Italia încă nu știam textul...stăteam nopțile pe stradă și repetam cu tot cu scrimă.. deși rezultatul nu a fost tocmai pe măsura așteptărilor, am reușit să ajungem la inima juriului încât să ne dea un premiu. Au fost două premii în valoare de 500 euro în burse..și 3 trofee Propatria noi primindul pe al doilea, un premiu special și două diplome de excelență.

Sunt foarte mulțumită de acest trofeu, e ceea ce îmi doream. EU NU MĂ CONSIDER O FOARTE BUNA ACTRIȚĂ, dar vreau

Angelica Mirea, cânt și suflet românesc

Din inima Gorjului, Angelica Mirea răsună prin vocea ei în inimile a mii de fani care o ascultă. Nu ai cum să nu simți românește atunci când o asculți și parcă ai vrea să cânți o dată cu ea. Când am vorbit cu artista prima oară, pe o rețea de socializare, mi-am dat seama că am de a face nu numai cu un talent înnăscut dar și cu un om de mare ținută. Angelica Mirea este și ea o privighetoare a cântecului românesc. În cariera ei, începută la numai câțiva ani, mai precis 10, când a cucerit un public exigent și totodată călduros, artista a câțtigat, așa cum era și firesc premiul cel mare la Festivalul ” Maria Lătărețu”. În anul 1997, în perioada în care urma cursurile Liceului de Artă, Angela a absolvit şi Şcoala Populară de Artă. La scurt timp, a reuşit să obţină premiul cel mare din cadrul Festivalului „Mariei Lătăreţu”, devenind în urma acestui eveniment şi colaborator al Ansamblului Profesionist Doina Gorjului.

Pe aceeași pagină personală a artistei ori în ” Entități folclorice”, descoperim următoarea descriere:

Români pe scenele lumii să știe lumea ceva ce nu se vede....și mă.refer la efortul meu pe care îl depun mereu pentru a mă perfecționa în artă...ei nu știu câte ore petrec la școala de scrimă..cea de teatru...și acasă câte ore îmi petrec desenând...și stiu că am de învățat mult mai mult...dar asta cu timpul. Țin să spun toate astea pentru că am auzit vorbe de la alți români cum ar fi că nu aș fi prea bună în ceea ce fac. Vreau să spun ca m- am întors cu mult entuziasm de a continua, de a avansa în ceea ce îmi place... așa că vreau să dau vestea că mă lupt să fac o expoziție cu aceste desene la care am început să lucrez..și anume..desen cu sclipici.

Vreau să mai spun că pasiunea mea nu e numai actoria...fac scrimă, desenez portrete, pictez pereți, uși, mese, desen cu sclipici, și ca să mă perfecționez am urmat și un curs de manichiură la care am obtțnut diplomă. Și nu termin aici, voi lupta mereu pentru artă chiar daca nu se poate trăi ușor din asta. ( consemnat de Adrian Melicovici) ” Sensibilă, credincioasă şi mereu în slujba folclorului. Aşa ar putea fi descrisă interpreta Angelica Mirea, care a descoperit gustul pentru cântecul popular de la o vârstă fragedă. „Am început cu serbările şcolare de la grădiniţă. Am învăţat să cânt de la mama mea care îmi fredona tot timpul prin casă cântecele Mariei Lătăreţu, ale Filofteei Lăcătuşu şi ale Mariei Tănase.

Primul cântec pe care l-am învăţat de la mama a fost „Radu mamii, Radule”, îşi aminteşte tânara interpretă. Cea care i-a deschis porţile către folclor a fost tot cea care a făcut-o să îndrăgească muzica populară. „Mama m-a înscris la clubul elevilor din Târgu-Jiu, la secţia de muzică populară, avându-l ca profesor, la vremea aceea, pe Dorel Musteţea. În paralel, am cochetat cu baletul şi gimnastica, în cadrul aceleiaşi instituţii.

Dumnezeu m-a înzestrat cu aceste talente dar a trebuit să aleg unul singur. ” Angelica Mirea are originalitatea necesară oricărui artist autentic. Poate că acum, în anotimpul fierbinte al verii, ne-ar plăcea și mai mult să auzim ” Noaptea-i rece, luna-i sus” al ei, ca să ne răcorim simțurile, în cel mai frumos dans. Își ” cântă Gorjul ei iubit” cu patos, arătându-se tuturor în cea mai frumoasă imagine, nu numai pe sine dar și purtătoare de straie tradiționale românești, costume populare uimitoare, care ne demonstrează, încă o dată, cât de frumoase sunt tradițiile și comorile noastre. Tezaur de suflet pentru noi toți, Angelica Mirea este descrisă pe măsura meritelor sale în presa contemporană: ” Cântecul este darul ei pentru semenii care o ascultă, vocea sa atinge sufletele şi le alină tristeţile. Angelica Mirea este una dintre cele mai cunoscute artiste din judeţul Gorj: ea cântă muzică populară, dar şi cântări bisericeşti. ”, scria gorj-domino.com. Iar noi, subscriem.

Am avut ocazia să vorbesc cu Angelica Mirea de câteva ori și acum știu că își dorește să revină mereu pe scenele unde a smuls aplauze prelungite. Chiar își dorește să ajungă în zona unde locuiesc eu dar nu numai. Cântă minunat într-o poveste parcă abia începută. Voi reveni, acum am scris doar puțin din ceea ce va urma. Pentru că gorjeanca, este de o valoare reală și darnică în ceea ce ne pregătește prin propria-i muncă și pasiune. ( scris de Adrian Melicovici )

Pagina 30 – România Ta Diaspora

Pro Educație

Lumina educației (2) Elevul de astăzi este adultul de mâine de aceea rolul profesorului în cadrul procesului de predare – învăţare este vital astfel că elevul nu doar îşi însuşeşte anumite cunoştinţe, ci îşi desăvârşeşte personalitatea sa. El este asemenea unei oale de lut, care, modelată cu pricepere şi multă iubire, va deveni utilă şi va încânta privirile admiratoare ale celor din jur.

Natașa Valentina Roman profesor, Arad Nimic nu este uşor în Univers astfel că şi în cadrul procesului Cuvintele marelui om de cultură Octavian Paler sunt sugestive educativ există anumite bariere in comunicare pe care cadrul deoarece profesorul trebuie să îşi aleagă în aşa fel vorbele didactic cât şi educabilul trebuie să înveţe să le depăşească. magice şi pline de culoare încât elevii, ţinându-se cont de stilul Emoţiile pot dispărea dacă există o atmosferă plăcută, diferit de învăţare al fiecăruia dintre ei, să fie fascinaţi de relaxantă stimulând astfel predarea respectiv învăţarea şi lipsa lecţia respectivă. În acest caz nu doar limbajul verbal este de interes a elevilor în timpul lecţiilor poate fi înlocuită cu o foarte important ci şi cel paraverbal alături de cel nonverbal. vie curiozitate a lor dacă profesorul alege o metodă de predare modernă care să stimuleze creativitatea acestora iar lecţiile vor Tonul, volumul şi ritmul vocii ţin de limbajul paraverbal iar fi dinamizate. profesorul şi elevii trebuie Elevul este cel care extrage să evite bâlbele, repeţiile informaţia, centrarea se face pe el nejustificate ale unor şi, în locul monotonelor lecţii când cuvinte deoarece trebuie să îşi noteze ceea ce i se monotonia şi dezinteresul dictează reţinând mecanic datele pot apărea în orice moment transmise, el va fi exploratorul şi succesul lecţiei este unei lumi noi, plină de culoare. periclitat. Când vorbim Cuvintele lui Aristotel sunt despre limbajul nonverbal reprezentative: „Ceea ce avem de ne referim la fizionomie, învăţat să facem, învăţăm făcând”. mimică, gestică şi postura corpului. În fiecare Constantin Noica Toţi elevii, indiferent de rasă şi moment al existenţei sale etnie sunt egali, însă fiecare are profesorul nu trebuie să îşi personalitatea sa şi din acest motiv profesorul trebuie să aleagă uite statutul de cadru didactic deoarece el este un exemplu atât un mod de abordare diferit pentru fiecare dintre ei ţinând cont pentru elevii săi cât şi pentru întreaga societate. Din acest motiv, şi de stilul de învăţare al acestora deoarece unii învaţă văzând cadrul didactic trebuie să îşi aleagă cu atenţie vestimentaţia sa diferite definiţii sau reprezentări, pentru unii este important care trebuie să fie expresia decenţei, a culturii şi inteligenţei ceea ce aud ei şi le sunt nespus de utile discuţiile pe care le deoarece o haină curată, îngrijită, câlcată, fie ea şi simplă, poartă cu profesorul şi colegii lor iar alt stil de învăţare al inspiră mult mai mult respect decât indecenţa afişată ostentativ elevilor este cel kinestezic - elevul învăţând prin aplicarea în deoarece aceasta poate avea o influenţă negativă asupra elevilor practică a cunoştinţelor învăţate. determinându-i ca şi ei să se îmbrace la fel, cadrul didactic fiindu-le în permanenţă un model.

Pentru acest lucru este necesară cunoaşterea elevilor precum Naturaleţea. Simplitatea. Decenţa. Acestea sunt cele trei reguli şi a stilurilor acestora de învăţare. Da, este nevoie de timp pentru un cadru didactic ce trebuie să le respecte atunci când își pentru acest lucru, însă, cunoscându-i, profesorul se va implica alege vestimentaţia, coafura şi machiajul iar postura corpului emoţional suficient de mult încât să dăruiască din fiinţa sa trebuie său nu fie defensivă inhibând elevul. Profesorul este afecţiune şi totodată va căuta metodele de predare potrivite acela care îi învaţă pe elevii săi să zboare cutezători asemenea pentru ca elevul să asimileze cunoştinţele necesare desăvârşirii unor vulturi eliberaţi de ignoranţă prin puterea educaţiei: lui spirituale şi intelectuale.

Barierele semantice pot de asemenea împiedica o bună „ Prigonind, nu distrugi ideea; zdrobind comunicare între profesor şi elev. „Comunicarea înseamnă colivia, liberezi vulturul.” (Nicolae Iorga) talentul de a înţelege că nu suntem la fel.” (Octavian Paler)

O școală unde profesorul nu învață și el e o absurditate.

Seattle, WA, U.S.A.

www.radiometafora.ro Urmărește-ne!

Emisiune interactivă în fiecare miercuri la ROTV Italia, ora 21.

Live streaming și pe www.romnewsmedia.com www.romaniatv.it Cu Iulian Bărbos

Interactiv, piața și legislația muncii în fiecare marți la RoTV Italia, ora 21.

Live streaming și pe www.romnewsmedia.com www.romaniatv.it Cu Radu Nicolae Nu pierde COFFEE&RADIO, emisiune live în fiecare dimineață de luni până vineri, deșteptarea dată la Radio Wave International.

Cu Lidia Fichiosi, Arezzo.

În acest număr au scris: Adrian Melicovici, fondator scriitor, Miane, Italia. Tehnoredactare, coordonare & design Cati Florea, manager romnewsmedia.com, Conegliano, Italia Liudmila Carta, jurnalist Actualitatea Magazin, Milano, Italia Carina Cesa Sava profesor și președinte al Asociației G. Enescu, Sacile, Italia Daniela Popa Popescu jurnalist romaningrecia.gr, Atena, Grecia.

Cristian Gabriel Groman poet, Londra, Anglia Roxana Dima jurnalist, Bologna, Italia

Liliana Daniela Găvăneșteanu scriitor, Madrid, Spania Constantin P. Popescu pictor/ scriitor, Târgoviște, România Lidia Fichiosi realizator radio, Arezzo Michaela Bocu jurnalist Făclia de Cluj, Cluj Napoca, România Daiana Alexandra Dron Conegliano, Italia Radu Nicolae moderator tv, romaniatv.it, Piacenza, Italia Natașa Valentina Roman profesor, Arad, România

România Ta Diaspora Anul I, iulie 2014 ISSN 2360-607X