Martie 2015
LITERE AMESTECATE - ZIARUL COLEGIULUI ECONOMIC MANGALIA
ISSN 2393 – 1647 ISSN-L 2393 – 1647
Redacția:
Coordonatori:
prof.Florea Delia,
Editat: Edna Print Mangalia prof. Marinescu Simona, prof. Rotaru Ramona
Emailul revistei: rev.noastra@yahoo.com
EDITORIAL
Jurnalele feminității -numărul special al revistei, dedicat femeii și femininului în toate formele manifestării sale
“Uneori mi se pare ca nu esti femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia Woolf
On ne naît pas femme:on le devient...
V-ați întrebat vreodată de ce luna martie care simbolizează, cel puțin calendaristic vorbind, începutul primăverii, este considerată și luna femeii? Lăsând de-o parte latura comercială, această lună reprezintă începerea unui anotimp cu totul deosebit, un anotimp al unui nou ciclu de viață, al rodului, al refacerii. Dacă am căuta dincolo de această asociere a femeii cu primăvara prin gingășie și frumusețe, trăsături oarecum fizice, ne-am putea gândi la renaștere spirituală, la speranță, la aspirația către un statut social și intelectual respectabil, la libertate. Ce-ar fi dacă în această lună a femeii termeni precum feminism, etern feminin, anti-sexism ar deveni mărțișorul pe care să-l purtăm cu mândrie în piept? Și, ca să înțelegem mai bine lupta femeii pentru afirmare, am putea să citim o carte a Simonei de Beauvoir, una dintre feministele care au dezbătut
și au analizat femeia în toate etapele dezvoltării sale, și care a contribuit la schimbarea condiției ei. Simone de Beauvoir , a fost o eseistă, scriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954), filosof și în același timp militantă a mișcării împotriva rolurilor sociale discriminante atribuite femeilor, figură de marcă a existențialismului și a feminismului, o prezență de-a dreptul captivantă a culturii franceze din secolul XX. Născută la Paris în 1908 într-o familie burgheză și catolică, adoptă ateismul la 14 ani, când își dedică viața scrisului și studiului. Studiază filosofia la Sorbona, unde îl cunoaște pe Jean-Paul Sartre cu care își va împărți viața și va construi proiectul existențialist, filosofic și literar al intelectualului angajat, participând împreună la multiple acțiuni publice, dar și la revista „Les temps modernes”. Nu pot vorbi despre teoriile scriitoarei, fără a aminti și despre povestea ei de dragoste alături de celebrul Sartre, o poveste care poate părea pentru mulți dintre noi ciudată, o poveste de dragoste care a presupus libertăți și relații colaterale, îmbinarea libertății cu apartenența care au dus la intensitatea și caracterul special al cuplului. Nu s-au căsătorit niciodată, nu au locuit împreună și nu au avut copii, însă, acum împart același mormânt în cimitirul Montparnasse. O relație fascinantă a cărei esențe merită să o descoperiți. Mă îndepărtez de acest subiect pentru a vorbi pe scurt despre trei cărți ale scriitoarei. Prima dintre ele, Memoriile unei fete cuminți (Mémoires d’une jeune fille rangée ) este cel mai celebru dintre cele
sale, înțelesul ei fiind foarte simplu: a fi femeie nu este un dar natural, este rezultatul unei istorii, nu există un destin biologic, psihologic care să poată defini femeia. Adaugă de asemenea faptul că povestea vieții ei, a copilăriei creează în femeie ceea ce numim eternul feminin, feminitatea („Nu te naști, ci devii femeie. Niciun destin biologic, psihic, economic nu definește înfățișarea pe care și-o asumă în mijlocul societății femela speciei umane; ansamblul civilizației elaborează acest produs intermediar între mascul și castrat care este îndeobște calificat drept feminin.” Al doilea sex) În același interviu, Simone de Beauvoir vorbește despre diferențele dintre femei și bărbați care au existat de-a lungul istoriei, despre normalitatea partajării sarcinilor domestice, despre renunțarea din partea bărbaților la comportamentul tiranic, despre independența financiară pe care femeile trebuie să o aibă. Scriitoarea explică de asemenea termenul de „sexism” care a fost creat în analogie cu cel de „rasism”, desemnând o atitudine discriminatorie între ființe bazate pe diferența de sex. În anul 1957 , Simone de Beauvoir primește Premiul Goncour pentru romanul Les Mandarines și devine una dintre cele mai apreciate scriitoare din lume. În limba franceză sau în limba română, descoperiți în această lună, o femeie care a marcat istoria și căreia îi datorăm cel puțin un sincer omagiu. Prof. Ramona Rotaru
Despre femei, feminitate şi imaginarul masculin
Percepţia realităţii este dependentă de ceea ce credem despre ea. Imaginile şi fantasmele, reprezentările şi convingerile se amestecă total cu lucrurile, intrând în fibra lor. Suntem ceea ce ne imaginăm că suntem. Femeia nu scapă, nici ea, de acest mecanism universal al imaginarului omenesc şi, mai ales, al celui masculin. Ceea ce este femeia, la un moment sau altul al istoriei, este în totală dependenţă de modul în care ne-o reprezentăm, de ceea ce credem despre ea. Nu întâmplător, pictorii şi poeţii şi-o imaginează ca simbol al frumuseţii. În mentalul colectiv al omenirii, rostul ei este acela de a iubi şi de a fi iubită. Iubirea şi frumuseţea se încrucişează adesea în cultura occidentală. În fapt, iubirea este pusă în relaţie teoretică cu frumosul odată cu Platon, iar toată cultura de după el preia şi duce mai departe această idee. Însă istoria nu consemnează numai figurile feminine care se încadrează în tiparul frumuseţii şi al iubirii. Şi nici măcar pe acestea nu le ilustrează în manieră univocă. Fiecare femeie din istorie e mult mai complexă decât pare la prima vedere. Cu sau fără voia sa, stârneşte pasiuni şi războaie, intră în relaţii de putere şi în intrigi de tot felul, manipulează şi chiar ucide fără remuşcări. Un istoric francez din generaţia tânără, Philippe Delorme, a scris în 2005 o frumoasă carte despre marile figuri feminine din istorie. Împărătese, regine, prinţese şi poveştile lor scandaloase apare în 2011 şi în româneşte, la Editura Humanitas, în traducerea Irinei Nicolae. Autorul investighează figurile feminine atipice, controversate, ba chiar scandaloase: de la Clitemnestra, Cleopatra şi Teodora la Margaret a Marii Britanii, fără a le uita pe Lucrezia Borgia, Ecaterina a II-a a Rusiei, Isabela a II-a a Spaniei sau Marie Bonaparte. Istoricul francez este fascinat nu doar de adevărul istoric, reconstruit cu atenţie după sursele istorice serioase, ci şi de miturile transmise despre aceste figuri. Cel mai adesea cele două – adevărul şi mitul – nici nu pot fi departajate cu mare uşurinţă. Despre aceste împărătese, regine ori prinţese ştim câte ceva de la contemporanii lor, istorici sau oameni de litere, ale căror informaţii sunt deja impregnate de opinia generală sau de impresiile subiective. Normele sociale ale epocilor trecute le acordau femeilor un rol se"Căci femeia pe care o iubesc schimbă în lumină tot ce atinge." Lucian Blaga Ne propunem să vă dezvăluim un top al cărților prin care puteți desluși eternul jurnal al feminității: 1. Memoriile unei fete cuminți (Simone de Beauvoir) 2. Jurnalul unei fete greu de mulțumit (Jeni Acterian) 3.Jurnalul Annei Frank (Anne Frank) 4.O călătorie sentimentală.Jurnalul pentru Eliza ( Laurence Sterne ) 5.Jurnalul lui Briget Jones ( Helen Fielding) 6.Eu sint Malala ( Malala Yousafzai, Christina Lamb) 7.Cel care mă așteaptă (Parinoush Saniee) 8.De ce iubim femeile (Mircea Cărtărescu) 9. Lolita (Vladimir Nabokov)
4 volume autobiografice și prezintă povestea vieții autoarei din copilărie până la 21 ani, când devine studentă a Sorbonei și când, l-a întâlnit pe Sartre. A fost considerată o operă clasică a genului și ilustrarea vie a filosofiei existențialiste . Cartea sa din 1949, Al doilea sex (Le deuxième sexe), apare tot în 4 exemplare și devine cartea de căpătâi a feminismului nu fără a provoca, numeroase controverse în rândul intelectualilor și a presei (scrisori jignitoare, refuzul de a fi vândută în unele librării, interzicerea ei de către Vatican).Cartea prezintă problemele femeii în toate etapele dezvoltării sale de-a lungul istoriei, lupta femeii moderne în încercarea de a-și menține echilibrul între viața profesională și vocația sa „sexuală”, iar pledoariile sale pentru avort, pentru căsătorie au șocat de-a dreptul acele vremuri. Indignată să vadă femeia ca un obiect erotic, Simone de Beauvoir nu a încetat să lupte pentru eliberarea acesteia. A descris oprimarea feminină și inegalitățile din lumea muncii, discriminări, hărțuiri, violențe, sarcini nedorite; ea le îndeamnă pe femei „să-și ia destinul în mâini”. Pe canalul Youtube puteți găsi o înregistrare a unui interviu televizat din 1975 în care Simone de Beauvoir a apărut pentru prima dată la televiziune pentru a vorbi despre teoriile sale. (Între altele, un excelent exercițiu lingvistic pentru francofoni, dar, interviul are și subtitrăre în limba engleză). Astfel, rugată să explice celebra ei frază „On ne nait pas femme on le devient”, scriitoare o prezintă ca fiind o simplă formulă care rezumă ansamblul teoriilor
cundar. Ele trebuiau să-şi petreacă vieţile în umbra soţilor lor, depinzând de aceştia. Ceea ce era permis pentru bărbaţi era de neimaginat în cazul femeilor. Orice abatere de la norma sociala – una pătrunsă de misoginism – era, desigur, incriminată. Iată cum îşi prezintă autorul ideea directoare: „ Se ştie că muza Clio, care în mitologia greacă stăpâneşte tot ceea ce ţine de trecut, aparţine sexului frumos. Cu toate acestea, nu e mai puţin adevărat că Istoria a fost scrisă cel mai adesea de bărbaţi. Siguri de superioritatea lor şi înfiorător de misogini, astfel de bărbaţi le-au înfierat pe multe suverane şi prinţese. Când guvernau cu hotărâre, erau considerate crude şi neîndurătoare. Când se foloseau de farmecele lor pentru a-şi seduce adversarii şi a-i aduce de partea lor, se spunea că sunt imorale până la pierzanie. Acele trăsături pe care mai toţi cronicarii le considerau a fi virtuţi pentru monarhii de sex bărbătesc – curajul fizic, îndrăzneala, inflexibilitatea, vigoarea erotică – erau stigmatizate atunci când le caracterizau pe regine, ca aducătoare de ruşine şi dezordine, nedemne de adevărata «feminitate»”. Există cazuri în care astfel de femei, ieşite din tiparul epocii lor, au jucat un rol mai important decât soţii sau protectorii lor, conducând din umbră întregi imperii sau regate. Dorinţa lor de putere a fost însă mereu zugrăvită în culori negative. Puterea trebuia să rămână apanajul bărbaţilor. Fără să încerce o imposibilă reabilitare a acestor figuri feminine, autorul se întreabă dacă ele au fost mereu chiar atât de vinovate pe cât leau prezentat contemporanii lor. Nu cumva Clitemnestra, acest simbol al perfidiei feminine, aşa cum o descrie Odiseea, este de fapt victima unui blestem ce nu putea fi desfăcut? Sau Cleopatra, descrisă de Plutarh ori de Flavius Iosif ca o mare seducătoare, ba chiar o vrăjitoare, nu este ea, cel puţin la început, un simplu obiect? Amantă, aliată sau ostatică a lui Cezar? – se întreabă autorul. Iar Teodora, iniţial un „monstru de neruşinare”, devenită un simbol al cruzimii după ce ajunge împărăteasă, nu este ea oare în acelaşi timp demnă de laudă pentru curajul şi generozitatea ei? Ar trebui deci să regândim ideile primite de-a gata despre femeile puternice şi crude, idei învăţate din istoriile „oficiale”, care au fost însă mereu scrise de bărbaţi. Omul este un „laborator de monştri”, scria undeva istoricul Lucian Boia. Celălalt este rodul imaginaţiei noastre nelimitate. De aceea, el ne apare adesea sub cele mai hidoase chipuri. Oare l-am putea însă descoperi aşa cum este el, dincolo de toate prejudecăţile noastre? Cum este el, dincolo de închipuirea noastră? Femeia, în orice caz, ar merita să fie descoperită. Conf. univ. dr. George Bondor ( Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice , Universitatea "Al. I Cuza Iași")
LUMEA DIN CĂRȚI
10. Femeia sfâșiată (Simmone de Beauvoir) Acest decalog al lecturii nu constitue un clasament al cărților, în funcție de valoarea lor literară sau estetică, ci, mai degrabă, ar vrea să se fie o ordine a lecturii. Arta și tehnica cititului trebuie să ne fie cea mai apropiată cale spre descoperire de sine și alimentare spirituală. . Dacă am ști să citim astfel de cărți, dar și altele, transformarea noastră ar fi covârșitoare.Marea tehnică a lecturii presupune a ști cum să asimilezi substanța cărții transformând-o în experiență personală. În încheiere, am dori să mai facem precizarea că unele dintre aceste cărți recomandate au și ecranizări spectaculoase, dar vizionarea filmelor v-o recomandăm abia după ce ați ajuns la finalul oricărui roman ales din listă.
Spor la lectură autentică!!!
Prof. Delia Florea
1