Litere amestecate

Martie 2015

LITERE AMESTECATE - ZIARUL COLEGIULUI ECONOMIC MANGALIA

ISSN 2393 – 1647 ISSN-L 2393 – 1647

Redacția:

Coordonatori:

prof.Florea Delia,

Editat: Edna Print Mangalia prof. Marinescu Simona, prof. Rotaru Ramona

Emailul revistei: rev.noastra@yahoo.com

EDITORIAL

Jurnalele feminității -numărul special al revistei, dedicat femeii și femininului în toate formele manifestării sale

“Uneori mi se pare ca nu esti femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia Woolf

On ne naît pas femme:on le devient...

V-ați întrebat vreodată de ce luna martie care simbolizează, cel puțin calendaristic vorbind, începutul primăverii, este considerată și luna femeii?

Lăsând de-o parte latura comercială, această lună reprezintă începerea unui anotimp cu totul deosebit, un anotimp al unui nou ciclu de viață, al rodului, al refacerii. Dacă am căuta dincolo de această asociere a femeii cu primăvara prin gingășie și frumusețe, trăsături oarecum fizice, ne-am putea gândi la renaștere spirituală, la speranță, la aspirația către un statut social și intelectual respectabil, la libertate. Ce-ar fi dacă în această lună a femeii termeni precum feminism, etern feminin, anti-sexism ar deveni mărțișorul pe care să-l purtăm cu mândrie în piept? Și, ca să înțelegem mai bine lupta femeii pentru afirmare, am putea să citim o carte a Simonei de Beauvoir, una dintre feministele care au dezbătut

și au analizat femeia în toate etapele dezvoltării sale, și care a contribuit la schimbarea condiției ei.

Simone de Beauvoir , a fost o eseistă, scriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954), filosof și în același timp militantă a mișcării împotriva rolurilor sociale discriminante atribuite femeilor, figură de marcă a existențialismului și a feminismului, o prezență de-a dreptul captivantă a culturii franceze din secolul XX. Născută la Paris în 1908 într-o familie burgheză și catolică, adoptă ateismul la 14 ani, când își dedică viața scrisului și studiului. Studiază filosofia la Sorbona, unde îl cunoaște pe Jean-Paul Sartre cu care își va împărți viața și va construi proiectul existențialist, filosofic și literar al intelectualului angajat, participând împreună la multiple acțiuni publice, dar și la revista „Les temps modernes”. Nu pot vorbi despre teoriile scriitoarei, fără a aminti și despre povestea ei de dragoste alături de celebrul Sartre, o poveste care poate părea pentru mulți dintre noi ciudată, o poveste de dragoste care a presupus libertăți și relații colaterale, îmbinarea libertății cu apartenența care au dus la intensitatea și caracterul special al cuplului. Nu s-au căsătorit niciodată, nu au locuit împreună și nu au avut copii, însă, acum împart același mormânt în cimitirul Montparnasse. O relație fascinantă a cărei esențe merită să o descoperiți.

Mă îndepărtez de acest subiect pentru a vorbi pe scurt despre trei cărți ale scriitoarei. Prima dintre ele, Memoriile unei fete cuminți (Mémoires d’une jeune fille rangée ) este cel mai celebru dintre cele

sale, înțelesul ei fiind foarte simplu: a fi femeie nu este un dar natural, este rezultatul unei istorii, nu există un destin biologic, psihologic care să poată defini femeia. Adaugă de asemenea faptul că povestea vieții ei, a copilăriei creează în femeie ceea ce numim eternul feminin, feminitatea („Nu te naști, ci devii femeie. Niciun destin biologic, psihic, economic nu definește înfățișarea pe care și-o asumă în mijlocul societății femela speciei umane; ansamblul civilizației elaborează acest produs intermediar între mascul și castrat care este îndeobște calificat drept feminin.” Al doilea sex) În același interviu, Simone de Beauvoir vorbește despre diferențele dintre femei și bărbați care au existat de-a lungul istoriei, despre normalitatea partajării sarcinilor domestice, despre renunțarea din partea bărbaților la comportamentul tiranic, despre independența financiară pe care femeile trebuie să o aibă. Scriitoarea explică de asemenea termenul de „sexism” care a fost creat în analogie cu cel de „rasism”, desemnând o atitudine discriminatorie între ființe bazate pe diferența de sex. În anul 1957 , Simone de Beauvoir primește Premiul Goncour pentru romanul Les Mandarines și devine una dintre cele mai apreciate scriitoare din lume. În limba franceză sau în limba română, descoperiți în această lună, o femeie care a marcat istoria și căreia îi datorăm cel puțin un sincer omagiu.

Prof. Ramona Rotaru

Despre femei, feminitate şi imaginarul masculin

Percepţia realităţii este dependentă de ceea ce credem despre ea. Imaginile şi fantasmele, reprezentările şi convingerile se amestecă total cu lucrurile, intrând în fibra lor. Suntem ceea ce ne imaginăm că suntem.

Femeia nu scapă, nici ea, de acest mecanism universal al imaginarului omenesc şi, mai ales, al celui masculin.

Ceea ce este femeia, la un moment sau altul al istoriei, este în totală dependenţă de modul în care ne-o reprezentăm, de ceea ce credem despre ea. Nu întâmplător, pictorii şi poeţii şi-o imaginează ca simbol al frumuseţii. În mentalul colectiv al omenirii, rostul ei este acela de a iubi şi de a fi iubită. Iubirea şi frumuseţea se încrucişează adesea în cultura occidentală. În fapt, iubirea este pusă în relaţie teoretică cu frumosul odată cu Platon, iar toată cultura de după el preia şi duce mai departe această idee. Însă istoria nu consemnează numai figurile feminine care se încadrează în tiparul frumuseţii şi al iubirii. Şi nici măcar pe acestea nu le ilustrează în manieră univocă.

Fiecare femeie din istorie e mult mai complexă decât pare la prima vedere. Cu sau fără voia sa, stârneşte pasiuni şi războaie, intră în relaţii de putere şi în intrigi de tot felul, manipulează şi chiar ucide fără remuşcări. Un istoric francez din generaţia tânără, Philippe Delorme, a scris în 2005 o frumoasă carte despre marile figuri feminine din istorie. Împărătese, regine, prinţese şi poveştile lor scandaloase apare în 2011 şi în româneşte, la Editura Humanitas, în traducerea Irinei Nicolae. Autorul investighează figurile feminine atipice, controversate, ba chiar scandaloase: de la Clitemnestra, Cleopatra şi Teodora la Margaret a Marii Britanii, fără a le uita pe Lucrezia Borgia, Ecaterina a II-a a Rusiei, Isabela a II-a a Spaniei sau Marie Bonaparte.

Istoricul francez este fascinat nu doar de adevărul istoric, reconstruit cu atenţie după sursele istorice serioase, ci şi de miturile transmise despre aceste figuri. Cel mai adesea cele două – adevărul şi mitul – nici nu pot fi departajate cu mare uşurinţă. Despre aceste împărătese, regine ori prinţese ştim câte ceva de la contemporanii lor, istorici sau oameni de litere, ale căror informaţii sunt deja impregnate de opinia generală sau de impresiile subiective. Normele sociale ale epocilor trecute le acordau femeilor un rol se"Căci femeia pe care o iubesc schimbă în lumină tot ce atinge." Lucian Blaga Ne propunem să vă dezvăluim un top al cărților prin care puteți desluși eternul jurnal al feminității: 1. Memoriile unei fete cuminți (Simone de Beauvoir) 2. Jurnalul unei fete greu de mulțumit (Jeni Acterian) 3.Jurnalul Annei Frank (Anne Frank) 4.O călătorie sentimentală.Jurnalul pentru Eliza ( Laurence Sterne ) 5.Jurnalul lui Briget Jones ( Helen Fielding) 6.Eu sint Malala ( Malala Yousafzai, Christina Lamb) 7.Cel care mă așteaptă (Parinoush Saniee) 8.De ce iubim femeile (Mircea Cărtărescu) 9. Lolita (Vladimir Nabokov)

4 volume autobiografice și prezintă povestea vieții autoarei din copilărie până la 21 ani, când devine studentă a Sorbonei și când, l-a întâlnit pe Sartre.

A fost considerată o operă clasică a genului și ilustrarea vie a filosofiei existențialiste . Cartea sa din 1949, Al doilea sex (Le deuxième sexe), apare tot în 4 exemplare și devine cartea de căpătâi a feminismului nu fără a provoca, numeroase controverse în rândul intelectualilor și a presei (scrisori jignitoare, refuzul de a fi vândută în unele librării, interzicerea ei de către Vatican).Cartea prezintă problemele femeii în toate etapele dezvoltării sale de-a lungul istoriei, lupta femeii moderne în încercarea de a-și menține echilibrul între viața profesională și vocația sa „sexuală”, iar pledoariile sale pentru avort, pentru căsătorie au șocat de-a dreptul acele vremuri.

Indignată să vadă femeia ca un obiect erotic, Simone de Beauvoir nu a încetat să lupte pentru eliberarea acesteia. A descris oprimarea feminină și inegalitățile din lumea muncii, discriminări, hărțuiri, violențe, sarcini nedorite; ea le îndeamnă pe femei „să-și ia destinul în mâini”.

Pe canalul Youtube puteți găsi o înregistrare a unui interviu televizat din 1975 în care Simone de Beauvoir a apărut pentru prima dată la televiziune pentru a vorbi despre teoriile sale. (Între altele, un excelent exercițiu lingvistic pentru francofoni, dar, interviul are și subtitrăre în limba engleză). Astfel, rugată să explice celebra ei frază „On ne nait pas femme on le devient”, scriitoare o prezintă ca fiind o simplă formulă care rezumă ansamblul teoriilor

cundar. Ele trebuiau să-şi petreacă vieţile în umbra soţilor lor, depinzând de aceştia. Ceea ce era permis pentru bărbaţi era de neimaginat în cazul femeilor. Orice abatere de la norma sociala – una pătrunsă de misoginism – era, desigur, incriminată. Iată cum îşi prezintă autorul ideea directoare: „ Se ştie că muza Clio, care în mitologia greacă stăpâneşte tot ceea ce ţine de trecut, aparţine sexului frumos. Cu toate acestea, nu e mai puţin adevărat că Istoria a fost scrisă cel mai adesea de bărbaţi. Siguri de superioritatea lor şi înfiorător de misogini, astfel de bărbaţi le-au înfierat pe multe suverane şi prinţese. Când guvernau cu hotărâre, erau considerate crude şi neîndurătoare. Când se foloseau de farmecele lor pentru a-şi seduce adversarii şi a-i aduce de partea lor, se spunea că sunt imorale până la pierzanie. Acele trăsături pe care mai toţi cronicarii le considerau a fi virtuţi pentru monarhii de sex bărbătesc – curajul fizic, îndrăzneala, inflexibilitatea, vigoarea erotică – erau stigmatizate atunci când le caracterizau pe regine, ca aducătoare de ruşine şi dezordine, nedemne de adevărata «feminitate»”.

Există cazuri în care astfel de femei, ieşite din tiparul epocii lor, au jucat un rol mai important decât soţii sau protectorii lor, conducând din umbră întregi imperii sau regate. Dorinţa lor de putere a fost însă mereu zugrăvită în culori negative. Puterea trebuia să rămână apanajul bărbaţilor. Fără să încerce o imposibilă reabilitare a acestor figuri feminine, autorul se întreabă dacă ele au fost mereu chiar atât de vinovate pe cât leau prezentat contemporanii lor. Nu cumva Clitemnestra, acest simbol al perfidiei feminine, aşa cum o descrie Odiseea, este de fapt victima unui blestem ce nu putea fi desfăcut? Sau Cleopatra, descrisă de Plutarh ori de Flavius Iosif ca o mare seducătoare, ba chiar o vrăjitoare, nu este ea, cel puţin la început, un simplu obiect? Amantă, aliată sau ostatică a lui Cezar? – se întreabă autorul. Iar Teodora, iniţial un „monstru de neruşinare”, devenită un simbol al cruzimii după ce ajunge împărăteasă, nu este ea oare în acelaşi timp demnă de laudă pentru curajul şi generozitatea ei?

Ar trebui deci să regândim ideile primite de-a gata despre femeile puternice şi crude, idei învăţate din istoriile „oficiale”, care au fost însă mereu scrise de bărbaţi. Omul este un „laborator de monştri”, scria undeva istoricul Lucian Boia. Celălalt este rodul imaginaţiei noastre nelimitate. De aceea, el ne apare adesea sub cele mai hidoase chipuri. Oare l-am putea însă descoperi aşa cum este el, dincolo de toate prejudecăţile noastre? Cum este el, dincolo de închipuirea noastră? Femeia, în orice caz, ar merita să fie descoperită.

Conf. univ. dr. George Bondor ( Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice , Universitatea "Al. I Cuza Iași")

LUMEA DIN CĂRȚI

10. Femeia sfâșiată (Simmone de Beauvoir) Acest decalog al lecturii nu constitue un clasament al cărților, în funcție de valoarea lor literară sau estetică, ci, mai degrabă, ar vrea să se fie o ordine a lecturii. Arta și tehnica cititului trebuie să ne fie cea mai apropiată cale spre descoperire de sine și alimentare spirituală. .

Dacă am ști să citim astfel de cărți, dar și altele, transformarea noastră ar fi covârșitoare.Marea tehnică a lecturii presupune a ști cum să asimilezi substanța cărții transformând-o în experiență personală. În încheiere, am dori să mai facem precizarea că unele dintre aceste cărți recomandate au și ecranizări spectaculoase, dar vizionarea filmelor v-o recomandăm abia după ce ați ajuns la finalul oricărui roman ales din listă.

Spor la lectură autentică!!!

Prof. Delia Florea

1

POVEȘTI DIN LUMEA ȘTIINȚEI -Femei celebre în ştiinţă şi tehnologie Nimic în viaţă nu trebuie temut, ci doar înţeles. Marie Curie

În societatea tradiţională rolul femeii era acela de a fi mamă, de a creşte şi educa copiii, de a întreţine gospodăria. În societatea modernă, femeia a demonstrat, prin contribuţiile aduse, că poate avea un rol important în domenii în care, cu câteva decenii în urmă, îşi desfăşurau activitatea numai bărbaţii. Un semn de respect adus femeilor care au înfruntat prejudecăţile vremii, au excelat şi au revoluţionat domeniile în care au lucrat este acela de a le cunoaşte activitatea şi de a le omagia.

Smaranda Brăescu (n. 21 mai 1897, Hănţeşti, Galaţi – d. 2 februarie 1948, Cluj) - „Regina Înălţimilor“, cum a fost numită de către contemporani, a fost prima femeie paraşutist cu brevet din România şi a patra în lume, precum şi primul aviator european ce obţine un brevet de pilot în SUA. Recordul mondial îl obţine la 19 mai 1932, acesta fiind omologat de Federaţia Aeronautică Internaţională şi depăşit abia după 20 de ani, aviatoarea fiind răsplătită de către regele Carol cu Ordinul „Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur. Elisa Zamfirescu (n. 10 noiembrie 1887 – d. 25 noiembrie 1973)– este considerată prima femeie inginer din lume.

A urmat şcoala primară la Galaţi, iar studiile liceale umaniste la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. Pentru că dorea să devină inginer chimist, ca vestita Marie Curie, pe care a admirat-o toată viaţa, trebuia să obţină o diplomă de absolvire a unei secţii reale de liceu.

Dacă vrei, poţi trece peste orice obstacol. A susţinut diferenţele la Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti şi a obţinut recunoaşterea absolvirii unui liceu real. Alt obstacol – cererea de înscriere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti i-a fost respinsă deoarece fetele nu erau admise la această şcoală unde viitorii ingineri erau pregătiţi şi ca ofiţeri de geniu. În 1909 s-a înscris la Academia Tehnică Regală din Berlin. Nici aici nu a fost simplu. Conducerea Academiei era pusă în faţa unei situaţii inedite: era prima candidată din istoria instituţiei, dar scria şi vorbea impecabil limba germană cultă, avea cunoştinţe temeinice de matematică, fizică, chimie. În final a fost admisă. Poate a contat şi faptul că fratele ei, Dimitrie

NOSTALGIILE ÎNȚELEPCIUNII

Imaginea femeii în filosofie este una îndeajuns de controversată. Un sondaj al unui post de radio din Marea Britanie a generat un Top 20 al celor mai mari filosofi, top în unanimitate masculin.

De când mă ocup cu filosofia, nu de mult timp, dar nici de puțin, mi-a atras atenția o întrebare justă, mai puțin abordată, dacă nu chiar evitată, și anume, de ce raportul bărbați – femei este extrem de disproporționat în activitatea filosofică? M-am întrebat, câte femei filosof cunoaștem și care a fost mai precis importanța lor în demersul istoriei gândirii? După cum se poate observa, nici nu îndrăznesc să folosesc femininul de la filosof, ca nu cumva să fie interpretat într-o conotație ironică.

Tocmai de aceea, deși nu mi-aș permite să-l contrazic pe autorul cărții Bunul simt ca paradox (Alexandru Paleologu) aduc în atenție ideea conform căreia, oricare tangență a femeii cu filosofia îi crea o reală alergie. Mai mult decât atât, Alexandru Paleologu consideră că filosofia este un atribut al purei virilități, un fel de caracter sexual secundar masculin, la fel cum prezența lui la femei ar fi semnul indubitabil al unei deficiențe glandulare. Ce să înțelegem? Că orice femeie-filosof ar trebui să treacă mai întâi pe la un cabinet de endocrinologie?! Cu toată admirația pe care i-o port marelui eseist, evident că nu-i împărtășesc argumentația. În timp ce bărbatul este un „metafizician”, femeia rămâne o simplă „ființă metafizică”, care nu ar avea de ce să aibă trebuințe filosofice, pentru că, dacă ar filosofa ar deveni o/un „ceva tautologic”, deci șiar nega însăși esența.

Dacă pentru Paleologu femeia rămâne instinctuală, iar de la Hegel aflăm că femeia este lipsită ontologic de posibilitatea identificării cu propriului sine, pentru Schopenhauer ea nu este decât „un animal cu păr lung și idei scurte pe care trebuie să-l bați, să-l hrănești bine și să-l ții închis.” Și uite așa, luând la pas, filosof cu filosof, încerc a găsi metamorfoza feminină în filozofie. Aflu însă repede că risc să mă afund în

Buchet de flori Eu încă sunt buchet de flori, Din lipsa ta ivit în zori, Iar floarea care tot lipsește, În univers nu se găsește.

Ea! Veselă-ncet și grațioasă, Încântătoare și sfiioasă, Era o ființă, nu o floare, Era o inimă de soare.

Această ființă: floare-ntreagă, Când adormită, când

Leonida era deja student eminent al Academiei. Istoria spune că unul dintre profesori, văzând-o în sală a strigat: "La bucătărie, acolo-i locul femeilor, nu la politehnică!”. Şi totuşi, abnegaţia Elisei l-a determinat pe decanul Facultăţii de Chimie şi Metalurgie, profesorul Hofmann, ca la înmânarea diplomei, pe 20 ianuarie 1912, să o caracterizeze ca ”cea mai silitoare dintre silitori”.

Deşi i s-a oferit un post de inginer la firma BASF din Germania, Elisa s-a întors în ţară, aşa cum făceau cei mai mulţi dintre tinerii români care studiau în străinătate. A reuşit, cu greu, să obţină un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din Bucureşti. A elaborat multe metode şi tehnici de analiză a substanţelor minerale, a petrolului, gazelor, cărbunelui, apelor potabile şi minerale pentru a determina valoarea economică a acestora. A elaborate un procedeu original de producere a sulfatului de cupru, cunoscut sub numele de “piatră vânătă”. A fost decorată cu “Medalia de Război a Republicii Franceze” pentru curaj pe front (Primul Război Mondial), unde a lucrat ca voluntar al Crucii Roşii.

Sofia Ionescu (1920 – 2008) – prima femeie neurochirurg din lume La 15 octombrie 1943 Sofia Ionescu devine medic intern la Spitalul nr. 9 din Bucureşti. Astfel avea loc "marea întâlnire” cu neurochirurgia, un domeniu nou în acea vreme.

Prima operaţie pe creier avea să o realizeze în 1944. O supuraţie la deget l-a împiedicat pe doctorul Bagdasar să opereze un băieţel adus în comă la spital. Sofia Ionescu, singura care ar fi putut să opereze în acel moment, a acceptat provocarea de a face prima sa intervenţie chirurgicală pe creier, la vârsta de 24 de ani.

A fost medic neurochirurg vreme de 47 de ani la Spitalul nr. 9, formând o echipă extraordinară cu Ionel Ionescu şi Constantin Arseni, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Bagdasar. Cei patru au format prima echipa de neurochirurgie din România, aşa-numita "echipă de aur", care a ajutat la dezvoltarea neurochirurgiei în România.

Marie Curie, născută Maria Salomea Skłodowska (n.7 noiembrie

Jurnalele „intime” ale filosofiei: EXISTĂ FEMEI FILOSOF?

disertații metafizice din care femeia nu poate ieși învingătoare: ea nu poate fi, în nici un caz posesoarea pietrei filosofale și nici măcar să joace rolul unui călător temerar în descoperirea ei.

Imaginea apoteotică o găsesc tot la Paleologu, care precizează în alt loc că femeia „nu are nevoie de filosofie, tot așa cum nici Dumnezeu nu are de ce să fie teolog”. Nu-l învinuiesc pe distinsul filosof de misoginism, ci doar de rele intenții. Nici celebrul Toma d’Aquino (sec. XIII) nu agrea femeia , viziune sa fiind însă, construită pe argumente de ordin teologic: perfecțiunea aparține bărbatului, spunea el, femeia fiind o ființă ratată chiar și din punct de vedere fizic.

Pot continua cu o infinită seriozitate să ofer, spre deliciul lecturii, și alte exemple presărate cu dărnicie de înțelepții lumii, încă din zorii civilizației și până în prezent, despre incompatibilitățile de esență între femeie și filosofie ori metafizică. Norocul meu este că am dat peste un pasaj al maestrului Osho care explică ce stă la originea acestor vederi masculine: „Gândirea bărbatului a încercat să reprime ceea ce este feminin din cauza complexului de inferioritate, dar, și din cauza faptului că bărbatul este distructiv și violent". .

Pentru poziția de inferioritate a femeii au pledat de-a lungul secolelor nu doar filosofii, cu argumentele lor de tip ideologic, dar și medici, care găseau justificări fiziologice ale inferiorității femeii, preoții care au contribuit permanent și halucinant la crearea prejudecăților despre femeie, în genere, și care, și azi mai specifică tinerilor căsătoriți, la cununie, că „bărbatul trebuie să fie cap femeii“, iar femeia trebuie să-l asculte în toate. Și totuși, într-un domeniu în care bărbații sunt suverani, există câteva excepții, care contrazic, indubitabil, ideea că femeile nu pot face filosofie. Primul exemplu este Hypatia din Alexandria(C370415DC). Este considerată prima femeie matematician notabilă. Adeptă al lui

pribeagă, Erai chiar tu... ce luminai În vis de vis mă străluceai.

Acuma tu ai dispărut, În negru tot și în tăcut, Si- acel frumos buchet de flori Cu tine a căzut spre nori.

Ana Maria Olaru 9B

1867, Varșovia - d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franța) a fost. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel și singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină.

A predat ştiinţe la Sorbona (1906).

Irène Joliot-Curie (n. 12 septembrie 1897 - d. 17 martie 1956) a fost chimist, fizician şi om politic francez, laureată a Premiului Nobel pentru Chimie (1935) pentru descoperirea radioactivității artificiale.

A fost fiica savanților Pierre Curie și Marie Curie, și ei laureați ai Premiului Nobel (epoca Curie). Având studii în acţiunea neutronilor asupra elementelor grele poate fi considerată şi precursoarea fisiunii nucleare. Din 1946 a fost director al Institutului Radium de la Paris fiind şi cea care a creat Comisariatul pentru Energie Atomică.

Lise Meitner (n. 17 noiembrie 1878, Viena - d. 27 octombrie 1968, Cambridge) a fost o renumită fiziciană austriacă, naturalizată apoi suedeză.

Studiază fizica, începând cu 1901, la Universitatea din Viena cu Ludwig Boltzmann, apoi la Universitatea din Berlin cu Max Plank şi Otto Hahn. Este cea care explică instabilitatea elementelor mai grele decât uraniul, iar alături de Otto Hahn în 1918 descoperă protactiniul, un element rar.

A emis, în ianuarie 1939, împreună cu Otto Frisch, prima explicație fizică a fisiunii nucleare, iar împreună Otto Hahn și asistentul său Fritz Straßmann a descoperit prin metode radiochimice reacția de fisiune nucleară. Din cauza faptului că era femeie și evreică, în perioada interbelică nu a fost recunoscută ca unul dintre descoperitorii fisiunii nucleare (din acest motiv nu a primit nici Premiul Nobel).

Sursa: Wikipedia Selecţie şi prezentare: Prof. Marin Irina

Plotinius cel care a dezvoltat neoplatonismul. Se pare că a fost atât de bine cunoscută și apreciată pentru vederile sale, încât în corespondență era desemnată ca "Filosoful”. De asemenea, astronom de renume, se crede că a predat cu sârguință idei referitoare la diferite niveluri ale realității și ale abilitații omului de a le înțelege. Nici una din lucrările sale nu a supraviețuit.

Se pare că membrii comunității creștine din orașul Alexandria s-au simțit amenințați de influența ei datorită accentului pus pe valoarea gândirii și a științei și i-au oferit un sfârșit groaznic și trivial. Admiratorii ei încă o venerează ca un filosof martir comparând-o cu Socrate. Povestea sa o puteți afla și din ecranizarea Agora (2009).

Un al doilea exemplu este Hannah Arendt. O femeie foarte inteligentă și marea iubire a filosofului german Martin Heidegger. Cercetările și lucrările Hannei Arendt ilustrează mai ales o pasiune intensă pentru gândire, plecând de la o experiență a unei evreice a timpului său, care a abordat cele două mari și dificile teme ale epocii postbelice: totalitarismul și antisemitismul. „Hannah Arendt – consideră Oleg Garaz – s-a priceput a face filosofie într-un mod mult mai convingător și eficient decât toate armatele de bărbați puși pe fantasmări morbide, adică Morus, Campanella, Proudon, Bakunin, Marx, Engels, Lenin, Stalin, Ho-Shi-Min, Mao-Tse-Dong, Hruşciov, Brejnev şi, evident, ultimul visător de la Kremlin care a fost Gorbaciov. Această evreică inteligentă s-a prezentat drept o excelentă și autentică filosoafă, așa cum numai o femeie s-a putut pricepe a fi, și, în loc să se pregătească pentru moarte, ea a preferat să iubească un filosof şi pe nimeni altul decât pe însuși Heidegger în persoană, şi nu neapărat platonic, adică utopic, ci cât se poate de concret și palpabil.”Femeile se vor simți răzbunate după atâtea veacuri de inechitate profundă când vor afla că aceste două minunate femei nu sunt doar

Odă lui Eminescu S-a stins și cea din urmă stea, S-au dus și codrii de aramă Și a lăsat în urma sa O lume tristă și sărmană.

Nu se mai aude muzica de bucium, Și nici zgomotele turmelor ce cobor la vale.

Lăsând în urma o lume plină

excepțiile care întăresc regula. Iată, încă două exemple de femei-filozof, personaje evocate chiar de Platon în Dialogurile sale și, care, nu pot fi considerate simple ficțiuni literare. Ele vin din epoca clasică a filosofiei grecești: Aspasia (protagonista dialogului Menexenos şi Diotima (protagonista dialogului Banchetul). De la Diotima aflăm că: ”Nimeni dintre zei nu filosofează, nici unul nu năzuiește să devină înţelept – fiecare și este. Căci dacă unul e înțelept, nu filosofează”.

Tabloul poate continua cu celebra Simmone de Beauvoir (1908-1986) -nemeritat umbrită de imaginea efervescentă a partenerul ei, filosoful Jean Paul Sartre. Beauvoir a dezvoltat o educație în filosofia tradițională a secolului XX , punând accent pe explorarea mai radicală a feminismului și existențialismului. Unele dintre ideile ei despre libertatea umană, sau “a fi pentru sine” și “ a fi în sine” s-au suprapus cu cele ale lui Sartre, dar a avut lucrări filosofice de mare autenticitate cum ar fi Etica Ambiguității (1948) sau Al Doilea Sex(1949) , cea din urmă fiind o opera impozantă a ideologiei feministe.

Beauvoir susține ca femeile au fost limitate de-a lungul istoriei de ideea că sunt o “deviere” de la norma masculină, o ideea care trebuie distrusă dacă feminismul vrea sa aibă succes.

O aflăm apoi, pe Anne Lady Conway ( 1631-1679) - o adeptă al lui Descartes, interesată de Kabala și de doctrina quakerilor. Născută ca Anne Finch, a studiat filosofia la Cambridge prin intermediul mijlocitor al fratelui ei.

Sexul ei a împiedicat-o să studieze subiecte filosofice în mod direct.

Preocupată de problemele metafizicii a pus la îndoiala existența materiei inerte, a dezvoltat o teorie a naturii bazată pe existența lui Dumnezeu, ca ordine mentală și materială integrată. În acest sens l-a precedat pe Leibniz, care i-a recunoscut influența. Singura lucrare care a supraviețuit este Principii ale filosofiei antice și moderne a fost publicata postum în 1690.

Urmează Sarah Margaret Fuller

SEMINȚE LITERARE -CREAȚIE de zbucium Și poeti ce leagă între versuri vorbe goale.

Tu, Eminescu, nu ești așa departe, Dar este tare greu să ajung la tine.

Se aud în codru, versuri scrise-n noapte, Când luna arde în serile se-

nine.

Nici vântul nu mai bate, Încremeniți stau plopii.

Vreau să te știu mereu aproape Și tu încet sa mi te-apropii. Și mult și drept, tu ai vorbit În versuri și în carte.

Ai dat codrului o viață-n infinit Și lumii-ntregi, o viață fără

(1810-1850) precursoare a feminismului, născută în SUA, reprezentantă a idealismului transcendental, a cărei lucrare Femeia secolului al XIX-lea a fost primul manifest feminist major.

Studentă a lui Emerson, a predat în Rhode Island și Boston înainte de a se muta în Europa în 1846.

Susan Haack: 1945- este și în prezent profesor de filosofie și drept la Universitatea Miami. Printre lucrări se numără: Logica Devianta (1974), Filosofia Logicii (1978).

Mary Wollstonecraft:(1759-1797)Feministă de origine engleză, adeptă a teoriei egalitariste, asociată cu Thomas Paine și William Godwin. O justificare a drepturilor bărbaților (1790) aduce argumente împotriva comerțului cu sclavi, O justificare a drepturilor Femeilor (1792) este o altă lucrare. A descris căsătoria ca o prostituție legală. S-a opus monarhiei, bisericii și armatei.

Moare după ce dă naștere unui copil, viitoarea autoare a romanului Frankestein, Mary Shelley.

Ayn Rand:(1905-1982) -Romancieră rusă și femeie filosof controversată, capitalistă radicală, ale cărei opere sunt apreciate de tinerii conservatori din Parlamentul britanic. S-a mutat în SUA în 1924 și a dezvoltat o filosofie a individualismului pe care a denumit-o Obiectivism (o filosofie a vieții pe pământ).

Cele mai bune lucrări: Fountainhead (1935) și Atlas Shrugged (1957). A fost interpretată de Helen Mirren în 1999 într-un film despre viața ei. Și nu în ultimul rând Dame Mary Warnock:(1924-) A influențat în mod semnificativ concepția societății britanice despre sine, mai mult decât orice alt filozof de sex masculin. Este un campion al dreptului femeii de a filozofa.

Un veteran al Comisiei Regale și al Comitetelor de Anchetă, a publicat, printre multe altele, The Uses of Philosophy (1992) și Femei Filosofi (1996) Aşadar, să mai îndrăznească cineva să spună că femeile nu sunt filosoafe!

Dacă nu chiar zeițe!

Prof. Delia Florea moarte.

Ai strâns în tine ura și iubirea, Lăsând pe brațe sa îți cadă.

Ce-i mai de preț în lume, nemurirea Cu ochii stinși și cu privirea caldă.

Robert Tunderligeti 11 A

2

CUVINTE DIN ALTE LUMI

Nu îți dorești uneori să deţii un ghid de buzunar care să te conducă spre iubire, ceva care să te ajute să navighezi prin toate deciziile ce trebuie a fi luate sau nu, un fel de manual pe care să îl răsfoiești atunci când nu ești sigur, ceva sau cineva care să îți arate calea? De ce nu ni se predă Iubirea în școală? Dacă am luat naștere din dragoste, dacă nu putem trăi fară ea, şi dacă continuăm să ne lovim de ea, din nou şi din nou, atunci cum de nu este una din cele mai esențiale materii pe care ar trebui să le învăţăm obligatoriu în timpul creșterii și maturizării ? De ce nu este cel puțin, o materie opțională? Dacă este adevărat că iubirea trebuie să fie trăită pentru a fi înţeleasă, atunci este adevărat şi că trebuie a fi învățată, ca să fie cu adevărat trăită. Orice lucru care merită timpul nostru, merită cel puțin și înțelepciunea noastră. Nu putem aștepta până când înțelepciunea își face apariţia, o să fim prea bătrâni să mai ardem atunci, asa că de ce să nu învăţăm cât timp încă suntem în flăcări?Iubirea este cel mai „democratic” sentiment. Toţi avem ceva de spus şi fiecare suspin se adună. Este vechea limbă universală pe care toată lumea o vorbește, indiferent de dialect sau accent.

Așa că ascultă-mă, tu om iubitor: Hai să redactăm un Manual al Iubirii care să conțină toată înțelepciunea adunată despre iubire și pe care să îl putem lăsa moștenire viitoarelor generații, spunând: „Poftim copile, adaugă asta la inima ta!”

Aici vă prezint câteva lecții esențiale predate de suflete nobile pe care le-am descoperit în călătoriile lecturilor mele: „ Chiar şi după tot acest timp, Soarele niciodată nu îi spune Pământului: Îmi ești dator! Uite ce se întamplă cu o iubire ca aceasta, luminează tot cerul.” ~ Hafez „Iubirea înseamnă să dai cuiva șansa să te distrugă şi să ai încredere că nu o va face.” ~ Anonim „Am fost împreună. Am uitat restul.” ~ Walt Whitman „Pot să îți dau singurătatea mea, întunericul meu, foamea inimii mele. Încerc să te mituiesc cu nesiguranță, cu pericol, cu înfrangere.” ~ Jorge Luis Borges „M-am îndragostit de curajul, sinceritatea, si de stima ei de sine atât înflăcărată. Şi în aceste lucruri aș crede, chiar dacă întreaga lume susține că ea nu era tot ce trebuia sa fie. O iubesc, şi asta e începutul tuturor lucrurilor.” ~ Francis Scott Fitzgerald "Iubirea este vocea care răzbate dincolo de toate tăcerile , speranța Lire c’est apprendre sur soi, sur le monde entier. Il y a des livres qui nous changent la vie, qui nous fournissent les réponses aux questions qui nous hantent. Lire c’est ouvrir un monde nouveau tout en restant assis sur sa chaise dans sa chambre. Parfois on se confond avec les personnages des certains livres et on vit leurs vies.

Dans cet article, je me propose de vous présenter trois personnages féminins des romans français du XIX- e siècle, fascinants par leurs quêtes de connaitre et vivre l’amour : Madame de Rênal du roman Le Rouge et le Noir écrit par Stendhal, Emma du roman Madame Bovary de Flaubert et Jeanne du roman Une vie écrit par Guy de Maupassant. Toutes ces trois femmes ont en commun le désir de vivre un grand amour qui donne un sens à leurs vies banales.

Madame de Rênal est un personnage qui touche le lecteur grâce à sa naïveté et à sa douceur. Elle est une femme extrêmement timide, qui ne connait rien de la vie extérieure, rien sur la vie amoureuse, de-

g{x Wâv{xáá Éy VtÅuÜ|wzx tÇw à{x XÇw Éy à{x eÉçtÄ Yt|ÜçàtÄx

Every little girl wants to be a princess when they grow up. Kate Middleton had her wish come true when she married Prince William and became the first commoner to marry a prince in close proximity to the throne in more than 350 years. Shortly before the royal wedding in 2011, Queen Elizabeth conferred Kate with the title of Catherine, Her Royal Highness the Duchess of Cambridge.

Everything went according to the classic story. Kate waited for her prince, became a princess and then ceded all authority to her husband while assuming the subservient role of mother and wife.

Nevertheless, there is something about this royal fairytale that the British public sense and respect but no longer envy. So what exactly is the public attitude towards the Duchess of Cambridge? What does she represent? What does she mean for the monarchy and for Britain itself?

Last year, a U.K. survey from YouGov that polled residents on their perceptions of the British monarchy revealed some-

Lecții ce nu se învață la școală

dincolo de toate fricile; o putere atât de vânjoasă încât orice altă forță devine insignificantă în comparație cu ea: Unicul Adevăr mai presus de orice lumină , de orice stea din univers. E.E.Cummings “Sentimentul de a fi iubit profund de cineva îți dă putere; sa iubești foarte mult pe cineva îți dă curaj.” ~ Lao Tzu “Oamenii cred că sufletul pereche te completează perfect şi asta e ceea ce îşi doreşte fiecare. Însă un adevărat suflet pereche este ca o oglindă; este acea persoană care îţi arată tot ce te trage înapoi şi este acea persoană care îţi va atrage atenţia asupra lucrurilor pe care le poţi schimba în bine. Un suflet pereche adevărat este probabil cea mai importantă persoană pe care o vei întâlni vreodată, deoarece îți dărâmă zidurile și te trezește la viață. Dar să trăiești cu un suflet pereche pentru totdeauna? Neahh... Prea dureros. Sufletele pereche, ele vin în viața ta doar ca să îți dezvăluie o altă parte a ta, ție, și apoi pleacă. Scopul unui suflet pereche este de a te zdruncina, sa îți distrugă puțin ego-ul, să îți arate obstacolele și obsesiile, să îți frângă inima în așa fel încat o noua lumina să patrundă, să te aducă la disperare şi să te simți lipsită de control astfel încât să fii nevoit să îți transformi viața…” ~ Elizabeth Gilbert “Suntem cu toții puțin ciudați. Și viața este puțin ciudată. Iar în momentul în care întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, ne alăturăm lui şi intrăm într-o stare de ciudățenie comună pe care o numim iubire” ~ Dr. Seuss “Deci, te iubesc deoarece întreg universul a conspirat în a mă ajuta să te găsesc pe tine.” ~ Paulo Coelho „Dragostea adevărată nu este niciodată nedumerită, niciodată nu judecă, niciodată nu respinge, niciodată nu solicită ceva. Ea reface, prin harul unei renașteri permanente. Arde, deoarece știe adevăratul sens al sacrificiului. Este viața iluminată.” ~ Henry Miller „Există două forțe de bază care ne motivează: frica şi iubirea. Când ne este frică, facem câțiva pași înapoi în fața vieții. Când suntem îndrăgostiți, devenim receptivi la tot ce ne poate oferi viața cu pasiune, nerăbdare, şi bunăvoință. Trebuie să învăţăm să ne iubim pe noi înșine în primul rând , în toată splendoarea noastră şi cu toate imperfecțiunile. Dacă nu ne putem iubi, nu reușim să ne atingem potențialul maxim de a crea sau iubi pe alții. Evoluția şi toate speranțele pentru o lume mai bună se sprijină în viziunea oamenilor

fară frică şi cu inima deschisă care îmbrățișează viața.” ~ John Lennon „O ființă umană să o iubească pe alta: iată! aceasta este probabil, cea mai dificilă dintre sarcinile noastre, tot ceea ce contează, testul suprem şi Dovada, strădania pentru care toate celelalte eforturi reprezintă doar pregătirea.” ~ Rainer Maria Rilke „Lăsați spații între voi. Şi lăsați vânturile celeste să danseze între voi. Iubiţi-vă unul pe celălalt, dar nu vă legaţi prin dragoste. Lăsaţi mai curând ca iubirea să fie o mare mişcătoare între malurile sufletelor voastre.” ~ Kahlil Gibran „Nesiguranța este cel mai mare ucigaș al dragostei. Îi face pe alții să se simtă în modul în care tu te-ai simți dacă un om care se îneacă se agață de tine. Vrei să îl salvezi, dar știi că te va sugruma în panica lui.” (Anais Nin) “Te iubesc fără să ştiu cum, sau de când, sau de unde. Te iubesc pur şi simplu, fără complexităţi sau mândrie. Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale. Unde nu eşti tu, nici eu nu mai sunt.

Atât de aproape încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea.

Atât de aproape încât ochii tăi se închid când eu adorm.” ~ Pablo Neruda „Iubirea este singura modalitate de a pătrunde în interiorul personalităţii unei alte fiinţe umane. Prin iubire omul este capabil să vadă trăsăturile esenţiale în celălalt, mai mult decât atât, poate vedea potenţialul încă neactualizat al celuilalt făcându-l astfel conştient de ceea ce poate deveni.” ~ Viktor Frankl Sursă: http://www.rebellesociety.com/2013/04/12/a-pocketguide-to-love-21-essentials/ *Nota editorului: materialul a fost tradus și prelucrat din limba engleză de Larisa Nica 12 B

Les femmes des romans du XIX e siècle et l’amour

venant très audacieuse seulement au moment où elle tombe amoureuse de Julien et trompe son mari.

On ne peut pas blâmer Madame de Rênal à cause de l’amour qu’elle porte à son amant, Julien. Avant l’arrivée de Julien elle n’était ni trop heureuse, ni trop malheureuse, sa seule occupation étant l’élévation de ses enfants. Stendhal lui-même ne critique à aucun moment Madame de Rênal, probablement parce qu’elle est très sincère en ce qui concerne ses sentiments. Elle a une très belle mort romanesque, sa mort étant symbolique pour la fidélité qu’elle porte à Julien jusqu’à la fin de ses jours.

Emma Bovary est un personnage qui nous impressionne par son drame de se faire toujours des illusions sur elle-même, ses sentiments, sur le monde en général. Élevée dans un couvent, avec une imagination enflammée à la lecture des livres romantiques, Emma aspire à vivre dans le monde de rêve dont parlent les romans. Emma balance tout le temps entre idéal et médiocrité quotidienne. Elle est très malheureuse à cause de sa vie banale et à cause

thing completely unexpected. One shocking result showed that only 1 percent of women would like to trade place with Kate Middleton while an astonishing 89% of them have no interest whatsoever in being Kate even for a single day. So, what is happening? What is changing? Is Britain falling out of love with the idea of the traditional princess?

Hundreds of thousands of words have been written about the Duchess of Cambridge in the press, she has nearly one billion results on Google and she has been subjected to a life of scrutiny since she was first pictured together with William on the slopes of Klosters in 2004. Her appearance and actions are dissected on a daily basis. This may be one of the reasons why women simply do no longer envy her royal life. Furthermore, in recent years, a fresh wave of feminism has washed over the UK and that appears to have altered the British public's tolerance of the submissive princess. Women are fighting against objectification and scrutiny. They are campaigning for equal pay, an end to misogyny and an option other than being simply a traditional housewife or mother.

Germaine Greer, a prominent women’s right activist, who prides herself in pushing women to stand up to a male-dominant society, even if this means breaking with British norms in Buckingham Palace, feels compassion for the Duchess. She believes that Kate is “a great deal more intelligent than the rest of the royals,” that she can - and should - do more to empower women to love and celebrate the skins they are in.In an

de ses amours échoués. Elle épouse le premier prétendant qu’on lui présente, croyant éprouver de l’amour. Elle découvre à peu de temps après le mariage que son mari n’est qu’un être médiocre qui lui provoque de l’ennui. Même dans ses relations adultères, Emma finit par retrouver les mêmes déceptions que dans le mariage. La répétition des désillusions accroit le sentiment d’échec et Emma décide de se suicider.

Jeanne du roman Une vie est un personnage auquel le lecteur s’attache dès les premières pages du livre.

C’est une jeune fille sensible, enthousiaste, rêveuse et tres naïve. Etant élevée au couvent, elle a une éducation religieuse formée selon les conventions de l’époque dans laquelle elle vit. A dix-sept ans, quand elle quitte le couvent elle est très radieuse et impatiente de connaitre l’amour. C’est seulement de la lecture des romans qu’elle sait des choses sur le frémissement des cœurs et l’élan des âmes. Elle découvre l’amour auprès du beau Julien, fils de nobles déchus mais en court temps le mariage détruira

interview with Newsweek Greer launched an extraordinary attack on the Royal family accusing them of crushing the Duchess of Cambridge’s personality.

“Kate is not even allowed to decorate her own houses. Even the wives of the American presidents get to do that. The whole thing is a mad anachronism1.

"The 'firm'2 tell us that the first born will now become the monarch regardless of sex. Well, big f***ing deal! Kate is not allowed to have an interest in modern culture, even in art – to collect, to attend openings. She is made to appear absolutely anodyne".(3) "She cannot do or say anything spontaneous. She has learned what she has to do and say and how to do it and say it in the approved way. Spontaneity will get her into trouble," Greer added.

Feminist Greer thinks that despite all the pomp and circumstance around Kate’s role in the monarchy, she has been reduced to a fashion barometer and sex symbol by royals who insist that she adopt an enchanting but curative persona in public, according to Lifestyle. Germaine Greer’s views echoed those of the award-winning novelist Hilary Mantel, who in 2013 provoked controversy when she delivered a lecture, “Royal Bodies” to the London Review of Books. A feminist critique of the monarchy, Mantel referred to the Duchess as a "plastic princess born to breed... as painfully thin as anyone could wish, without quirks4, without oddities5, without the risk of the emergence of character... her only point and purpose being to give birth."

Mantel was widely criticised for her

leur amour, les espoirs et l’amour se transformant en chagrin et désillusions.

Il n’est pas bon être une femme au XIX e siècle.

Il n’y a pas toujours une vraie correspondance entre le mariage et l’amour. Les femmes assument leur

destin social qui est vécu comme une responsabilité. Le désir de l’amour sincère et accablant, du parfait bonheur en couple est remplacé finalement par le désespoir, la tristesse et la désillusion.

Prof.Gabriela Chiriac

description of Kate as many people failed to see the bigger picture. Far from being offensive, Mantel’s lecture is “actually a tender and sympathetic piece of writing, filled with compassion for royal women trapped in their gilded cages," writes Daily Beast Royal writer Tom Sykes of Mantel's reflection on how monarchs are judged by appearance and fertility.

Rather than attacking the Duchess of Cambridge Ms Mantel writes about the sheer oddity of monarchy in general. She describes an event both she and Prince Charles are at; how “depressing, institutional, impersonal” it was, and how “Charles must see this all the time.” She encounters Queen Elizabeth at another event and wonders how strange it must be to be a figurehead6, to be constantly anatomised; to be “a thing which only had meaning when it was exposed, a thing that existed only to be looked at.”

Ms Mantel claims that today, as in the past, royal bodies, especially female ones, are in some sense public property.

"Some people find them endearing7; some pity them for their precarious situation; everybody stares at them, and however airy the enclosure they inhabit, it’s still a cage."

Nevertheless, when she looks at Diana, Princess of Wales and contrasts her appearance to her daughter-in-law’s, a possible explanation for the actual state of affairs emerges. Unlike Diana, “whose human awkwardness and emotional incontinence showed in her every gesture,” Kate Middleton seems “to have been designed by a committee and built by

craftsmen, with a perfect plastic smile”.

She appears to be polished and flawless and therefore it is less easy to relate to her on a personal level. This may be another reason why Britain stopped believ. ing in the royal fairytale.

Caroline Watson, director and cofounder of Progressive Women, an organisation that seeks to “enable, inspire, and support women to achieve their full potential”, sees things differently: “We have seen change in terms of the royal family in recent years, and I think Kate represents a different era, but she hasn’t spoken.” It seems that British people wish Kate would speak and look forward to that day.Upon all these, endless questions arise. What is the Duchess’s role as a 21st century woman? What is she now?

What can she be? Does Kate really represent another era? Will she be given the opportunity to lead, to shine and to speak? …

Notes: 1. anachronism - something that is no longer suitable for or relevant to modern times 2. the “firm” - as Diana Spencer used to refer to the extended royal family 3 anodyne – intended to avoid causing offence or disagreement, especially by not expressing strong feelings or opinions 4. quirk - a strange or annoying habit 5. oddity - someone or something that seems strange or unusual 6.figurehead - a leader who has no real power or influence, especially a leader of apolitical party 7 endearing - making people like you References: www.newsweek.com; www.lrb.co.uk; www.theguardian.com; www.newyorker.com; www.economist.com; www.dailymail.co.uk

Prof. Daniela Cioroiu

3

AMUZAMANTE

13 Diferențe între femei și bărbați: 1. Numele: Dacă Ana, Maria, Cristina și Andreea se întâlnesc la o cafea, ele vor dialoga, spunandu-și Ana, Maria, Cristina și Andreea.

Dacă Radu, Mihai, George și Marius ies la o bere, vor dialoga spunându-și (afectuos): "Grasule", "Prostule", "Țestosule", "Cap" sau "Moșule".

2. Achitarea notei de plată: Când se primește nota de plată, Radu, Mihai, George și Marius vor plăti fiecare câte 10 lei, chiar dacă nota este de 25 lei. Niciunul nu va avea mărunt și niciunul nu va recunoaște că ar dori rest…

Când femeile primesc nota, scot imediat calculatorul din geantă.

3. Banii: Un bărbat va plăti 20 lei pentru ceva ce valorează doar 10 lei, însă îi este necesar.

O femeie va plati 10 lei pentru ceva ce valorează 20 lei și nu îi este necesar, dar este la reducere.

4. Baia și lucrurile personale: Un bărbat are 5 obiecte în baie: o periuță de dinti, pastă de ras, aparatul de ras, un săpun și un prosop luat de la hotel.

Feminitatea o Atlantidă ...

"Tu eşti răbdătoare Nora.

Tu eşti cuminţenia.

Tu eşti simplitatea."

Mihail Sebastian

Numărul mediu aproximativ al obiectelor din baia unei femei este de 337. Pe majoritatea acestor obiecte un bărbat nu este capabil să le identifice.

5. Argumente și discuții Femeia are întotdeauna ultimul cuvânt, în orice fel de conflict.Orice ar avea de spus un bărbat după aceea, este doar începutul unei noi discuții.

6. Pisicile Femeile iubesc pisicile.

Bărbații afirmă că iubesc pisicile, însă le alungă imediat ce femeia nu mai este de față.

7. Viitorul O femeie își face griji cu privire la viitor până când se căsătorește.

Un bărbat nu își face niciodată griji referitoare la viitor, până când se căsătorește.

8. Succesul: Un bărbat realizat este acela care produce mai mult decât poate cheltui soția sa.

O femeie realizată este aceea care poate găsi un astfel de bărbat.

9. Mariajul

Cu toții cunoaștem povestea Atlantidei, acea insula grecească care s-a scufundat în ocean și nu a mai fost găsită și a cărei imagine a fost considerată mereu cea a unui paradis pierdut. La fel ca și feminitatea din ziua de azi.. aș îndrăzni să spun.

Ce este feminitatea? După părerea mea este spiritul pur feminin: înseamnă puritate, inocența, simplitate și mai ales naturalețe. În secolul trecut, acestea erau emblemele feminității, dar se pare că odată cu intrarea în secolul al-XXI-lea, ele s-au pierdut. În timpurile recente feminitatea nu mai este definită în felul acesta, ci total opus. Sensibilitatea a dispărut, iar naturalețea a apus, în rândul

O scură Istorie a Femeii Legendare

Admirate sau detestate, uneori controversate, alteori nedreptăţite de istorici, câteodată neînţelese şi neapreciate pe deplin de contemporanii lor şi nici de posteritate, personalităţile feminine de marcă din istorie alcătuiesc o galerie de personaje complexă: sportive şi artiste, oameni de ştiinţă şi femei de lume, regine şi literate. Înainte vreme, ceea ce reţinea îndeosebi atenţia era caracterul insolit al purtărilor şi felului de a gândi al acestor femei. Aşa se face că istoria le-a păstrat în memorie mai degrabă pe cele care s-au implicat în domenii considerate multă vreme, prin tradiţie,"treburi de-ale bărbaţilor”: politică, bătălii, guvernarea ţării…

Aşadar , în numărul din această lună am să prezint câteva femei care, prin felul lor de-a fi, au marcat lumea în care trăim .

Ana Aslan (1897-1988) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Naţional de Geriatrie şi Gerontologie. Prin descoperirile sale în materie de cosmetică , a creat un adevărat elixir al tinereţii, cunoscut sub numele de Gerovital care şi în ziua de astăzi influenţează toată gama produselor cosmetice şi de înfrumuseţare. Numeroase personalităţi internaţionale au urmat tratament cu Gerovital: Charles de Gaulle, Hruşciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Tito, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali.

Mata Hari (1876-1917), bănuită de spionaj. Margaretha Geertrude Zelle, de origine olandeză, duce o viaţă destul de scandaloasă până în 1902, când, după un mariaj eşuat, se angajează că dansatoare orientală la circ, apărând în spectacole şocante pentru acea perioadă prin nuditatea trupului. Tot atunci îşi ia pseudonimul de Mata Hari (spunând că mama ei fusese indiancă) şi trăieşte ca prostituată de lux.

Se spune că Mata Hari a fost personalitatea feminină care a inventat striptease-ul. Legăturile sale cu ofiţeri germani şi francezi conduc autorităţile de la Paris la concluzia că ea ar fi fost vinovată de scufundarea flotei franceze din Marea Mediterană de către submarinele nemţeşti. Acum se crede că de fapt francezii au căutat un ţap ispăşitor pentru a acoperi incompetenţa autorităţilor la acea vreme.

Ioana D’Arc (1412-1431, eroina naţională a Franţei, s-a făcut remarcată în istorie, în principal pentru că la vârstă de numai 17 ani, l-a convins pe regele Carol al VII- lea să îi expulzeze pe englezi din Franţa. Fecioara din Orleans, cum mai era numită, a condus trupele franceze care asediau cetatea din Orleans şi a reuşit să o cucerească în doar 9 zile. Ulterior, este făcută prizonieră de către un cavaler burgund şi după ce pune la cale o

multor tinere, făcându-și apariția tot felul de "trucuri" de înfrumusețare, dar această înfrumusețare este total deplasată de scopul ei inițial, cred eu. În ziua de azi se pune accent pe "a ieși în evidență": prin haine cât mai provocatoare, machiaj cât mai strident și tot felul de accesorii care nu își au rostul. Comportamentul tipic feminin începe să piară, iar limbajul devine din ce în ce mai trivial. Principala greșeală mi se pare aceea de "a te face remarcată” prin aspectul exterior, probabil este un complex al multor tinere.

Un bărbat ( sau/ și un tânăr) nu este atras de o ținută provocatoare, un decol-

evadare este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziţiei. Câteva zile mai târziu este arsă pe rug.

Mița Biciclista (1885-1968) a fost o femeie faimoasă din perioada interbelică din România, datorită frumuseții sale, dar, mai ales, datorită imaginii sale nonconformiste din acea perioadă, imagine rezultată din viața amoroasă și din plimbările sale cu bicicleta pe străzile Bucureștiului. Renumele și l-a câștigat în anul 1898, datorită unui ziarist amorezat de aceasta, George Ranetti, care a observat-o într-una din plimbările sale cu bicicleta pe Calea Victoriei. Cunoscută ca fiind prima femeie din România care a mers pe bicicletă, Mița a fost bănuită că ar fi avut legături amoroase cu mari nume ale perioadei interbelice: Regele Ferdinand, Octavian Goga, Nicolae Grigorescu sau chiar regele Manuel al Portugaliei. Deși acesta din urmă a ceruto în căsătorie, Maria l-a refuzat din cauza iubirii sale pentru doctorul Nicolae Minovici. În cele din urmă, în anii '40 ea s-a căsătorit cu generalul Alexandru Dumitrescu.

Anne Bonny si Mary Read (sec. al XVIII-lea). Pirateria era o activitate rezervată aproape exclusiv bărbaților, dar au existat și femei care au demonstrat că se puteau descurca la fel de bine cu viața tumultoasă şi înțesată de pericole.Cele mai feroce şi înfricoşătoare exemple de femei pirat au trăit în secolul al XVIII-lea, în spaţiul Caraibelor: Anne Bonney şi Mary Read, ale căror activități piratereşti s-au ridicat la nivelul marilor raiduri întreprinse de mult mai faimoşii lor omologi bărbați. Cele două au fost poreclite pisicile infernului. Cariera lor ca pirați n-a fost cine știe ce lungă, și n-au avut nicio clipă o corabie sub comanda lor, impactul fiind mai mult unul cultural, având în vedere vremea în care o tânără și-a părăsit tatăl și mai apoi soțul și a ales o viață de pirat, trăind în largul mării timp de doi ani, luptând și blestemând poate la fel de bine și de crunt ca și bărbații în mijlocul cărora trăiau și pe care, adesea, erau nevoite să-i învingă în luptă. Nimeni nu știe care a fost impactul acțiunilor lor în mentalul femeilor care le-au fost contemporane.

Marilyn Monroe (născută Norma Jeane Mortensen;1926-1962) a fost o actriță, model, cântăreață, sex simbol și divă pop a secolului al XX-lea. Ascensiunea lui Monroe la nivelul de celebritate a început cu selectarea ei pentru a poza în câteva reviste, asta în timp ce primul ei soț făcea parte din Marina Comercială. Cea mai însemnată parte a filmelor ei au fost făcute pentru Casa de producție 20th Century Fox, unde și-a luat și numele care a făcut-o celebră. După câteva apariții minore în decurs de câțiva ani, Marilyn a început să devină cunoscută pentru talentul ei de comediantă, ajutată fiind și de remarcabila ei prezență scenică. Și-a îndreptat eforturile către apariții mai consis-

Ecomang Info: În perioada 6-10 aprilie 2015 se desfășoară, ca în fiecare an Săptămîna Educației ALTFEL. Colegiul Economic Mangalia va organiza în această periodă o serie de proiecte la care vă invităm să participați cu același entuziasm de până acum. Programul propus este următorul: Luni 6 aprilie : RECILEAZĂ ȘI SALVEAZĂ Se vor desfășura acțiuni de promovare ale Patrulei de reciclare, activități de ambientare , plantare flori , copaci, curățarea plajelor, colectare de hârtie

O femeie se căsătorește cu un bărbat, sperând ca acesta să se schimbe, însă el nu o va face.

Un bărbat se căsătorește cu o femeie, sperând ca aceasta să nu se schimbe, însă ea o va face.

10. Vestimentație: O femeie este îngrijită când merge la cumpărături, când udă plantele, aruncă gunoiul, răspunde la telefon, citește o carte sau un mail etc.

Un bărbat va fi aranjat cu ocazia unei nunți sau a unei înmormâtări.

11. Naturalul: Bărbații se trezesc la fel de atrăgători ca atunci când s-au culcat.

Femeile, cumva, se "deteriorează" în timpul nopții.

12. Familia: Ah, copiii... O femeie știe totul despre copiii ei. Știe la ce ora este programarea la dentist, cunoaște relațiile lor sentimentale și anturajul, mâncarea preferată, temerile ascunse, speranțele și visele.

Un bărbat are o vagă idee că în aceeași casă există niște omuleți mici.

13. CONCLUZIA: Orice bărbat căsătorit ar trebui să își uite greșelile. Nu ar avea sens ca doi oameni să îți amintească mereu același lucru.

Andreea Vicol 11 E

teu cât mai mare sau un machiaj strident.

Un bărbat este atras de o femeie pentru ceea ce este în adâncul ei, pentru ochii ei nepătați de machiaj, pentru fața ei nepângărită de fond de ten, nu de aspectele fizice sau formele scoase în evidență. Este atras de o îmbrăcăminte provocatoare prin frumusețea și decența ei, nu de una provocatoare prin vulgaritate. O femeie naturală, nu una de plastic!

Femeile ar trebui să fie mai simple. Exteriorul nu contează. Decența și comportamentul pur feminin ar trebui luate drept etalon, nu artificialitatea și punerea în evidența a aspectelor exterioare. Lu-

tente, și, la un anumit moment al carierei sale, a reușit să-și îndeplinească acest scopul de a deveni un adevărat star de cinema. Circumstanțele misterioase ale morții lui Marilyn au fost subiectul multor speculații, dar nu au reușit să-i știrbească reputația de cea mai cunoscută figură publică feminină a tuturor timpurilor.

Cleopatra (69 î.Hr-30 î.Hr.) A devenit Cleopatra a VII-a a Egiptului, la moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea, în anul 51 î.Hr.. Ea intenționase revigorarea tradițiilor Egiptului de odinioară, căutând sprijinul lui Iulius Cezar și Marc Antoniu. Moartea ei legendară și felul cum cucerise inimile celor doi generali, ambițiile ei privind gloria Egiptului elenistic și opoziția față de Imperiul Roman, o consacră drept una dintre celebrele femei care au influențat Istoria Lumii.

Nefertiti (în germană numele ei a fost transliterat "Nefertete"; numele egiptean înseamnă "Frumoasa care,iată, vine" c.1370 î.H-c. 1330 î.H) regină a Egiptului din Dinastia a 18-a, "Marea soție" a faraonului Amenhotep al IV-lea, zis și Akhenaten.

Ea a domnit aproximativ între 1379-1361 î.Hr., în vremea marii reforme religioase conduse de acest faraon, care a promovat cultul unic al discului solar, Aten. Ea a fost și soacra și, se pare, și mama vitregă a faraonului Tutankhamon.

Oprah Gail Winfrey (29 ianuarie 1954) este o realizatoare de televiziune americană, cunoscută mai ales pentru serialul talk-show care îi poartă numele. În prezent, conform revistei Forbes, este cea mai bogată femeie de culoare din lume, averea personală fiindu-i cotată la 1,5 miliarde de dolari.A întreprins ample acțiuni filantropice și este considerată una dintre cele mai influente femei din lume.

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (1883-1971) este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului al XX-lea, alături de nume precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy.

Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea. Stilul lui Gabrielle Chanel a fost revoluționar pentru anii '20: a creat nu doar haine noi și o noua marcă, ci un nou stil de viață. A creat mai ales pălării și doar după câțiva ani a început să deseneze haine. Mai apoi sa decis să creeze gențile gigantice, parfumuri (de amintit istoricul Chanel n°5), încălțăminte bicoloră, ceasuri unisex și bijuterii. Interpretând spiritul modernist al epocii, Chanel caută noua imagine de femeie liberă și independentă de bărbați: o femeie liberă, revoluționară, modernă și avangardă. Ceva important de amintit este că Chanel a fost una din primele femei care a îmbrăcat pantalonii.

Maria Antonia Iosefa Iohanna de HabsburgLorena (1755-1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta , s-a născut arhiducesă de

reciclabilă și deșeuri ( baterii, becuri, neoane, electrocasnice mici etc) Marți 7 aprilie: VOLUNTARII ÎN ACȚIUNE – vom continua proiectele noastre de voluntariat (colectarea de alimente neperisabile, haine , jucarii, rechizite etc) Miercuri 8 aprilie: JOC ȘI CREATIVITATE.ELEVII AU TALENT. Vom organiza un concurs de talente : muzică , pictură , dans etc .Sunt așteptați toți acei elevi care au un talent deosebit pe care vor să îl împărtășească cu noi

crurile trebuie întoarse la valorile lor trecute, ceea ce se întâmplă in ziua de azi fiind un declin total. Este Epoca în care imaginea exterioară devine etalon într-o societate mai mult muribundă. Iar aceasta nu cred că este o cale potrivită unei evoluții spirituale. Frumusețea interioară ar trebui să primeze.

Frumusețea exterioară este doar un clișeu, iar feminitatea rămâne încă, o Atlantidă pentru tinerele de azi..

Alex Ciocârlan 12A

Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a Navarei. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Ludovic al XVI-lea al Franței, devenind apoi mama „delfinului pierdut” Ludovic al XVII-lea. Maria Antoaneta este cunoscută mai degrabă pentru excesele sale (considerate însă exagerări de unii istorici moderni), precum și pentru moartea sa: a murit executată prin ghilotinare, în toiul Revoluției Franceze, în 1793, pentru un așa-zis incest cu fiul ei, precum și pentru înaltă trădare, nedovedită, însă. S-a pretins pe durata vieții sale că ar fi fost lesbiană, că ar fi întreținut relații sexuale cu numeroși bărbați, inclusiv cu cumnații ei, dar nu există nici o dovadă în acest sens, toate acestea fiind acuze care au ajutat la declanșarea Revoluției Franceze.

Maria a României (1875-1938) a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. Aceasta a urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a militat pentru alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român. Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”. A participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reântregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-mediei europeane.

Florence Nightingale (1820-1910) a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Florence Nightingale a fost nu numai prima infirmieră modernă, dar și un statistician important. Datorită ambiției și devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituții de tratament adecvate, din punct de vedere sanitar și cu personal de specialitate gata oricând să îngrijească bolnavii. De asemenea, datorită personalității sale altruiste, Florence Nightingale șia consacrat întreaga viață ajutorării bolnavilor din spitale.

Indiferent de vârstă, profesie , culoare a părului sau generozitate a naturii, femeia trebuie respectată şi iubită pentru tot ceea ce reprezintă ea : o oglindire a frumuseţii şi a bucuriei divine ! Cum spune şi Mircea Cărtărescu : „De ce iubim femeile? Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-întoarcem, şi mintea noastră se roteşte mereu şi mereu, numai în jurul lor.”

Tudor Octav Dan 12 A

Joi 9 aprilie: BENEFICIILE MIȘCĂRII ÎN AER LIBER Competiții sportive , volei pe plajă , tenis de picior, tenis de masă Vineri 10 aprilie: LECȚIA VIZITĂ – se vor organiza vizite la muzeu, vizionare filme sau piese de teatru educative , excursii tematice etc

4