Consonanțe plastice

ION DIACONU

Consonanțe plastice

În cadrul festivalului Tango Cultura, pe simezele galeriei Pygmalion, situată pe stradă Augustin Pacha nr. 8 din Timișoara, a fost prezentată o selecție a lucrărilor recente realizate de artista Sarah Raluca Miulescu pe parcursul mai multor simpozioane de creație.

Expoziția se numește „De vorbă cu tine” Sarah Raluca Miulescu, iar vernisajul a avut loc în data de 26 iunie, ora 18:00.

Această expoziție deschide poarta unui univers plastic și ne prezintă un artist în prefacerile maturizării. În ansamblul lor lucrările se constituie în refugiu prin imaginar într-o lume spectrală care mai păstrează legătură cu realitatea.

Întâlnim când vederi din perspectivă aeriană, când la suprafață sau cu focalizare, fiecare lucrare având un nivel energetic diferit, exprimat prin re-

uniune de culori la limita complementarității, adiacenței și clarității.

Registrul de realizare nu e cel obișnuit: el se află între o realitate de proximitate și una cu perspectiva înălțimii. Când cer, când întinderi de ape, cu toate sunt lucrări create cu sinceritate într-o direcție ce se îndreaptă spre autentic, individual și stil propriu.

Punte între un foarte îndepărtat trecut și un prezent incert fiecare lucrare are un tipar ancestral ce rezonează în spectrul cromaticii armonice. În direcția aleasă de artistă pentru evoluție, prezenta expoziție reprezintă o etapă, din parcursul ce se vrea făcut.

Fără iluminări solare, receptăm o călătorie în care unele lucrări au conștiința fragilității existențiale. Lucrările se completează una pe alta, este o lume virtuală prin care artista își caută sensul și identitatea artistică. Adăugarea de relief subacvatic prin ingrediente externe compoziției plastice tradiționale sporește noțiunea de adâncime, profunzime și legătură (chiar dacă îndepărtată) cu realitatea. Artista încearcă să iasă din clișee, folosind o lentilă proprie: regăsirea eului printre semne, suprafețe și culori în reuniune cu perspectiva de altitudine.

În înșiruirea lor, lucrările rescriu momente din cotidianul vieții prezentând ceea ce artista simte și pictează pentru a se descoperi la joncțiunea dintre culoare și metafizic.

Ideea întinderilor de apă vaste și răsfrângerea lor sensibilă în culorile pânzelor exprimă plăcerea imaginației lăsată liberă și induc ideea infinitului ce

generează sublim în opoziție cu frumosul.

Pentru artistă, imaginarul își depășește condiția de lume virtuală devenind instrument de explorare și reprezentare a realului.

În ansamblul său expoziția incită și angajează un dialog interior al artistei, având la bază îndoiala creativă. Materializarea creativității lui Sarah Miulescu în lucrările expuse exprimă o viziune transpusă în vederi aeriene ale unor întinderi marine, dimpreună cu relieful și vegetația străfundurilor, amestec de adâncime și orizont în suprafețe largi, greu de mărginit în limitele ramei.

Între adânc și întindere, între aici și îndepărtat privirea modelează dorința de

cunoaștere. Alegând ca modalități de exprimare mixajul dintre simțiri și sentimente, imaginile redau limbajul apelor nemărginite, iubirea întinderilor marine, farmecul ingenuu al protoistoriei... Având background verosimil fără joc de forțe latente, coexistența elementelor fizice și metafizice, obiective și subiective exprimă incertitudinea conștientă a speculației conduse intuitiv către viziuni revizuite despre misiunea și semnificația artei plastice contemporane.

În încheiere se poate afirma că pentru Sarah Miulescu parcursul artistic evoluează coerent într-o direcție la care se întrevăd sensul și consistența ideatică, existând compatibilitate între interiorul spiritual al artistei și exteriorul exprimat pe pânză în lucrări cu intervenții în tehnici mixte.

Sarah Raluca Denisa Miulescu s-a născut la Timișoara, absolvind liceul și facultatea de Arte Plastice din localitate, preferând o carieră de profesionist în domeniul artelor vizuale. În anul 2015, susţine o expoziţie personală la München, Germania, iar anul 2020 este prezentă în mai multe expoziţii de grup organizate în ţară.

Sursa: https://ziarulactualitatea.ro

Spania

MARILENA MATEI

Kr

CUMPLITA NĂRUIRE

aș părăsi acest secol fierbinte și bolnav mai bine rece decît inexistent mi-aș astîmpăra oasele în răcoarea din rai departe de lupta profană din care cel puternic injust ia tot aș gusta puțin din vinul adormirii și somnul e un fel de moarte preludiu la evadare pentru o nocturnă

heheee prea repede trec orele în paradis ieri eram graffiti proaspăt pe picior de pod azi aștept cumplita năruire n-ai fost gardian bun pentru tezaurul pe care l-ai avut durerea – dușmanul implacabil al tihnei te-a învins nu ți-e de ajuns defularea balastului sufletesc în poalele sutanei dacă îți primenești păcatele în fiecare dimineață ai învățat că din nori de fier cade rugină dar tot ți-ai demontat viața în nevoi și speranțe presînd arcul anacronic de lansat solia morții cum să suferi frumos cînd ți s-a pus un diagnostic la cap la inimă altul nu mai poți fi efluviu sensibil de metafore nici inscripție cu epilogul șters pentru viitorul de hîrtie

ANONIME

UMBRA FĂRĂ FORMĂ

n-am văzut niciodată păsări zburînd înapoi cum să învăț să fiu orfan dacă m-am certat cu neființa cu neputerea cînd nu mi-au îndulcit realitatea cu picioarele rădăcini de gheață cum să zbor din mine în mine să nu cad vreodată pe umbra fără formă a universului

ALȚI VINOVAȚI nu am fost faimoase nici bogate am avut un scop de care ne-am apropiat puțin eu cîntam ea scria mama ne dădea porția de indolență cînd se întorcea istovită de la cîmp incomode în anturajul blazat ca într-un cuib vetust al ignoranței eu mă tînguiam pe note sora mea recita la flacăra sobei așa era scena noastră în cartea ei de poezie e deja tîrziu orele – pași diurni pe trecerea cu sens unic nu ne mai dau opțiuni rămînem aceleași anonime în pierzania timpului

n-am mai visat de mult că trec prin foc în lumea asta în care scîntei răzlețe înțeapă tărîmul întunericului n-am aflat nici secretul cenușii parcă m-au ajuns o sută de blesteme într-o singură veste proastă bucurii purtate în gînd s-au scuturat doborîte de o adiere credeam că am imunitate la eșec pentru tot răul care mi se întîmplă caut alți vinovați și iar mă mușcă viața ca un cîine rău