Ferestrele sufletului

CORNEL DRINOVAN

Ferestrele sufletului

În zi de duminică, într-o atmosferă destinsă și primitoare a avut loc la Biserica Ortodoxă „Sfânta Anastasia” din Parla - Madrid o întâlnire de suflet între enoriașii bisericii și membrii cenaclului ASARS, cu doi invitați de seamă din România. Este vorba de poetul Daniel Săuca, binecunoscută personalitate culturală din Sălaj și dramaturgul și pictorul Flavius Lucăcel.

O parte din lucrările domnului Lucăcel din colecția „Silvania del Edén” au putut fi admirate pe pereții bisericii, într-o expoziție oarecum improvizată, însă cu mare efect prin conținutul și tematica lor asupra celor care au avut prilejul să le admire și să retrăiască realitatea satului românesc poate de

mult pierdută pentru mulți dintre noi care ne aflăm pe meleagurile lui Don Quijote și, poate, pentru mulți din cei care se află în țară.

Această întânire a putut fi realizată prin Centrul Cultural „Sfântul Antim Ivireanu” prezidat de părintele Eugen Barz, preotul parohiei, cu ajutorul Consiliul Județen Sălaj, Centrul de Cultură și Artă al județului Sălaj și Asociația Culturală „Creart”.

„Am folosit pentru aceste lucrări: ștergare și țoale vechi țesute de femeile din satul meu, Aluniș, Sălaj: Clara Năpădean, Suciu Maria și Rozalia, mama mea, iar geamurile meșterite de Gheorghe Sână din satul Tihău mi-au fost dăruite de fiul acestuia (...). (...) Le-am folosit cu bucuria și încrederea unui constructor (...)”, spune Flavius Lucăcel.

Nu mică i-a fost bucuria de a întâlni în Biserica Românească din Parla persoane venite aici din aceeași zonă folclorică ca și

el, Flavius Lucăcel deschizând inimile acestora, care, privind tablourile lui, au retrăit cu o adâncă emoție lumea satului de care s-au despărțit fizic, dar nu și sufletește.

„Flavius Lucăcel e un peisagist de spații rurale, cu căsuțe și copăcei. În același timp, e un abstracționist care dezintegrează formele realului în pete de culoare și linii sinuoase.” (Cătălin Bogdan)

„Proiectul lui Flavius Lucăcel ne propune o fereastră-oglindă. Dar și o fereastră-tablou. O oglindă dramatică, tristă și veselă, a unei lumi care nu mai există decât în casă. O lume care, de fapt, nu prea mai există. Decât în amintirile unor bătrâni, uitați de lume.” (Daniel Săuca)

Aflat și el între două lumi, pictorul Flavius Lucăcel reușește, cu puține mijloace artistice, să recreeze o lume pierdută care nu mai are cale de întoarcere.