Un Nobel pentru Paradis

CORNEL DRINOVAN

Un Nobel pentru Paradis

Dacă era așteptată acordarea premiului Nobel pentru literatură unui african, surpriza a fost câștigarea lui de către tanzanianul Abdulrazak Gurnah în anul 2021, un african care trăiește în Anglia. Nu era un autor foarte cunoscut, mai degrabă necunoscut, în lumea literaturii; cu toate acestea, Comitetul Nobel i-a acordat acest premiu atât de râvnit pentru „perspectiva fără compromisuri și plină de compasiune” în cărțile sale despre „efectele colonialismului și soarta refugiaților în prăpastia dintre culturi și continente”. Romanul care a înclinat balanța în favoarea sa față de alți scriitori este Paradisul, apărut în anul 1994 în engleză cu titlul Paradise, carte care a fost nominalizată la Booker Prize și Whitebread Award.

Înainte de a vă prezenta Paradisul, vă voi spune căteva cuvinte despre autor, Abdulrazak Gurnah. S-a născut pe 20 decembrie 1948 în Zanzibar, o insulă din Oceanul Indian, în prezent o regiune semi-autonomă a Tanzaniei, cunoscută pentru frumusețea sa extraordinară. Cu toate acestea, acest paradis a fost și centrul de sclavi al lumii arabe. A plecat în Marea Britanie ca student în 1968, după ce a fugit din Zanzibar la vârsta de 18 ani pentru a scăpa de persecuția cetățenilor arabi. A studiat inițial la Christ Church College, Marea Britanie, ale că-

rui diplome erau acordate la acea vreme de Universitatea din Londra. S-a mutat apoi la Universitatea din Kent, unde și-a obținut doctoratul în 1982. Din 1980 până în 1983, Gurnah a predat la Universitatea Bayero (BUK) din Kano, Nigeria. A fost profesor și director de studii postuniversitare în cadrul Departamentului de Engleză de la Universitatea din Kent până la pensionare. Principalele sale interese academice sunt scrisul post-colonial și discursurile asociate cu colonialismul, mai ales în ceea ce privește Africa, Caraibe și India. A editat două volume de Eseuri despre scrierea africană, a publicat articole despre o serie de scriitori postcoloniali contemporani, printre care V. S. Naipaul, Salman Rushdie și Zoë Wicomb. Este redactorul revistei A Companion to Salman Rushdie (Cambridge University Press, 2007). A lucrat ca editor colaborator pentru revista Wasafir din 1987. Gurnah a supervizat proiecte de cercetare privind scrierea lui Rushdie, Naipaul, G.V. Desani, Anthony Burgess, Joseph Conrad, George Lamming și Jamaica Kincaid. A fost ales membru al Societății Regale de Literatură în 2006.

Acțiunea romanului Paradisul se desfășoară în Africa de Est musulmană, în ajunul Primului Război Mondial, unde un băiat swahili care visează vise ciudate își părăsește casa pentru a-l urma pe unchiul Aziz, un negustor arab bogat de pe coastă. În această călătorie inițiatică, prima cunoștință pe care o dobândește Yusuf este că Aziz nu este unchiul său: tatăl său, aflat în faliment, l-a vândut pentru a-și achita o parte a datoriilor. Forțat să aibă grijă de prăvălia lui Aziz, Yusuf are grijă și de grădina cu ziduri a stăpânului său, acel paradis verde scăldat de patru pâraie. În grădina ascunsă privirilor, iubirile secrete îi consumă pe protagoniști. De copaci atârnă oglinzi în care soția tristă și desfigurată a maestrului îl observă și îl spionează. Pe cărări merge o servitoare pe care Yusuf o dorește fără speranță. În aer răsună povești despre lumea extraterestră: interiorul întunecat al Africii păzit de vârcolaci, locul paradisului terestru ale cărui uși varsă foc. O carte despre un continent pierdut scrisă de un african cu un talent deosebit. Aceasta ar fi pe scurt povestea cărții.

Paradisul este un roman liniar, fără salturi în timp sau trucuri literare; și așa trebuia să fie pentru ca limbajul precis al lui Gurnah să poată, prin viața lui Yusuf, să picteze cu grijă mozaicul vieții într-o regiune a Africii de Est la începutul secolului XX, înainte de sosirea primilor europeni. Yusuf lucrează ca slujitor al unui negustor arab în oraș și, datorită inteligenței sale, seninătății și minunatei sale abilități de a privi și de a învăța, ajunge să fie favoritul stăpânului său. Și astfel Yusuf, care provine dintr-o familie săracă

urbană bantu (vorbitor swajili), va cunoaște lumea comerțului arab, hinduși și siks, înfricoșătoarele populații tribale care populează interiorul țării. Odată cu aceasta, își va aprofunda înțelepciunea cu ajutorul Coranului și va afla despre legendele și poveștile călătorilor din locuri necunoscute. Va cunoaște și iubirea, care îl va conduce uneori în situații care ar putea fi periculoase pentru viața lui, și care duc la un final total neașteptat.

Paradisul ascunde mult mai mult decât ceea ce găsim la prima lectură. Pentru a modela povestea, Gurnah împrumută elemente narative din capitolul al doisprezecelea al Coranului intitulat „Surat Yusuf” (povestea lui Iosif). Yusuf, de o frumusețe extraordinară, va întreprinde prima călătorie din viața lui la casa lui Aziz, cu trenul, iar în timpul călătoriei va avea unul dintre visele sale premonitorii: „Atunci a visat că și-a văzut propria lașitate strălucind în lumina lunii, acoperită de nămolul placentei ei. Știa că era lașitatea lui pentru că cineva ținut în umbră i-a spus asta; în plus, el însuși a văzut-o respirând.” Acolo îl va întâlni pe Khalid, un alt copil-sclav, și va descoperi grădina, frumosul loc edenic, singurul loc în care se va simți complet.

Unchiul lui Yusuf, Aziz, care practic nu era unchiul lui, ci un comerciant care l-a luat pe băiat pentru ca tatăl său să-și achite o datorie, își câștigă existența făcând comerț, cumpărând și vânzând orice, cu excepția sclavilor, al căror comerț este interzis. În pragul Primului Război Mondial, Africa de Est este în criză și diferite țări se luptă pentru influența pe continent. „Europenii” apar în roman, cărora li s-au acordat puteri supranaturale și de temut, iar accentul se pune pe germani, dar și pe indieni, disprețuiți pentru că sunt intermediari avizi de comerț între europeni și africani.

Negustorii, speriați de ferocitatea și cruzimea europenilor, vorbeau despre ei cu uimire. Au pus mâna pe cel mai bun pământ fără să plătească ceva, au forțat oamenii să lucreze pentru ei cu trucuri, au mâncat orice, chiar dacă era rea sau putrezită. Păreau o plagă de lăcuste, voracitatea lor nu avea limite sau decență.

Yusuf, în cele din urmă, își va însoți „unchiul” Aziz într-una dintre călătoriile sale, care ocupă partea centrală a cărții. Expediția care dorea să facă comerț cu sultanul Chatu, în speranța de a cumpăra fildeș, se va dovedi dezastruoasă. Cu ecouri din Inima întunericului a lui Conrad, intrăm în iadul de pe pământ. Din ceea ce pare a fi ultima redută a civilizației, se îndreaptă spre interior, un loc al întunericului și sălbăticiei. Nu numai că nu vor reuși să efectueze tranzacția comercială, dar vor fi și bătuți, atacați și chiar uciși.

Avem în acest moment un roman pe trei niveluri, nemilosul Chatu, descris ca un sălbatic, negustorul Aziz arabo-swahili și europeanul care impune legea sa.

Paradisul este cusut cu povești spuse cu voce tare, fabule și legende. Critica colonialismului este una dintre constantele textului: „Nu comerțul îl caută, ci pământul. Și totul în el... inclusiv pe noi.” „Știi de ce sunt atât de puternici? Pentru că de secole trăiesc din această lume”, împreună cu ideea că „paradisul este pe pământ”, înfățișarea simbolică a câinilor, și o sexualitate puternică, uneori amenințătoare, străbate întreaga narațiune. Frumusețea lui Yusuf nu lasă pe nimeni indiferent, de la Mohamed Abdalla, maistrul hamalilor, prin clientul magazinului în care Yusuf lucrează pentru unchiul său, până la propria soție a lui Aziz, o femeie nefericită care este convinsă că se poate vindeca de o boală misterioasă care îi desfigurează fața dacă Yusuf acceptă să facă sex cu ea.

Paradisul vorbește despre mai multe tipuri de sclavie: cea practicată de arabi, cea efectuată de africani, cea suferită de tânăra Amina, închisă într-o căsătorie forțată..., teme care l-au condus pe Abdulrazak Gurnah la câștigarea premiului Nobel.

Costin Brăteanu în ateleierul său

Colaborări la revista Kryton

Revista Kryton este deschisă autorilor de pretutindeni care doresc să colaboreze cu materiale din orice domeniu al culturii. Revista apare semestrial, în lunile iunie și decembrie. Se iau în considerare materialele care ajung la redacție până la data de 20 a lunii premergătoare apariției revistei.

Materialele trimise spre publicare trebuie să fie în Word, Times New Roman, 12, formatul A4, cu diacritice, respectând regula stabilită de către Academia Română, însoțite de un scurt CV și o fotografie recentă împreună cu datele de contact, la prima trimitere. Preferăm materiale care nu au mai fost publicate.

Adresa pe care trebuie trimise textele este:

revistakryton@gmail.com

Nu se vor lua în considerare materialele trimise pe alte adrese. În cazul că se dorește trimiterea fizică a unor cărți pentru prezentare în revistă adresa este următoarea:

Mihaela Petrache c/ Granada, 8, 2A 28802 Alcalá de Henares, Spania

Dacă doriți prezentarea în revistă a cărților tipărite vă rugăm să ne trimiteți coperta în format jpg și, desigur, conținutul în formatul pdf.

Materialele trebuie să fie:

Proză: max. 5 pagini Poezie: max. 8-10 poeme Fotografii: formatul jpg, min. 200 pixeli

Dacă un text are fotografii, vă rugăm să trimiteți fotografiile și separat.

Am primit la redacție

PREACUVIOASE, ÎNCOTRO? se dorește a fi într-o oarecare măsură nu numai o Filosofie de buzunar, cu multe gânduri scoase pe tapet, ci și un veritabil buchet plin cu amintiri de tot soiul, fapte petrecute parcă aievea, un real și veritabil Canon de pocăință pentru autor, ca în cele din urmă să poată fi transferat, tot metaforic, cititorilor dornici de o inedită, frumoasă și interesantă lectură! Având în vedere faptul că arta Scrisului a rămas singura legătură cu Bunul Dumnezeu, strădania-mi va sta mereu înainte pe masa de lucru, pentru a nu rămâne nici o fărâmă de dezamăgire din cele ce urmează să aștern pe hârtie. Se dorește a fi un dialog între mireanul, omul și cel ce poartă veșmântul!

GUSTUL IUBIRII, un volum care știe să transforme acea iubire a tinereții, complet de neînțeles, într-o viitoare iubire divină!