Constelatii diamantine, nr. 5 (105) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 5 (105) Mai 2019

Semneaz : Varga Istvan Attila George Baciu Nicolae Busuioc Florica R. Cândea Luca Cipolla Livia Ciuperc Florian Copcea George Teodor Dinc Doina Dr gu Nicolae Georgescu Gavril Glodeanu Vasilica Grigora Nicolae Grigorie-L cri a Mircea Dorin Istrate Radu Ivan Daniel Luca Daniel Marian Galina Martea M. Valeriu Dan M lai Constantin Miu Drago Niculescu Teodor Gherasim Nistor tefania Oproescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Nicolae Rotaru Florentin Smarandache Phlip Tudora lin Turliuc Al. Florin ene Ion M. Ungureanu

J.-B. Camille Corot - Diminea a. Dansul nimfelor

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Florian Copcea, Demers hermeneutic de recuperare a non-fic iunii ..........................pp.3-6 Doina Dr gu , Purificare într-o sintez a lini tii ................................................................................p.7 Al. Florin ene, Via a satului românesc i a rii în literatura epistolar ......................pp.8,9 Ionel Popa, Cezar Petrescu - spa iul dezr cirii, al alien rii i pr bu irilor ..........pp.10-14 Livia Ciuperc , Focul suferin ei - focul credin ei ...........................................................p.15 Daniel Marian, Modelarea p mântului dup fapte ..................................................................p.16 Florica R. Cândea, La ceasul lecturilor ......p.17 Nicolae Rotaru, Rememor ri incomode ......p.18 Nicolae Busuioc, În orizontul rigorii, dar i al sensibilit ii ....................................................p.19 Drago Niculescu, Impasurile fenomenologice i condi ia transcendental (completare)..pp.20-23 Luca Cipolla, Poeme ........................................p.24 Florentin Smarandache, Andru a R. V tuiu, ut ri în negura timpurilor ................pp.25-30 Vavila Popovici, Blânde ea vs. Agresivitatea ......................................................................pp.31,32 Radu Ivan, Poeme .............................................p.33 Const. Miu, Însemn ri de c torie ale unei firi independente, de sorginte camusian ..pp.34,35 George Teodor Dinc , Poeme ........................p.35 lin Turliuc, Generosul Neagu ........pp.36,37 Teodor Gherasim Nistor, Poeme ...................p.37 Varga Istvan Attila, Sensul Catedralei, pentru actualitate ........................................................p.38 Nicolae Grigorie-L cri a, Fiscalitatea, na terea, via a i r stignirea Mântuitorului Iisus Hristos .............................................pp.39-44 Nicolae Georgescu, “Omul nou” i interculturalitatea ...................................pp.45,46 Mircea Dorin Istrate, Poeme ........................p.46 Vasilica Grigora , De la alfa la omega doar iubire .........................................................pp.47,48 Daniel Luca, Întâmplarea de a iubi ............p.48 Ion Popescu-Br diceni, Aventuri imprevizibile în imaginarul lotusian ............................pp.49-51 tefania Oproescu, Pâinea p mântului .....p.52 George Baciu, Profesorul, un manual dotat cu sentimente .......................................................p.53 Galina Martea, Importan a jurnalistului i a jurnalisticii în societate .........................pp.54,55 George Petrovai, Moravurile-n dec dere sunt man pentru hahalere! ..................................p.56 Ion M. Ungureanu, Nobile calit i native române ti eviden iate de savantul Henri Coand .....................................................pp.57,58 Marius Valeriu Dan M lai, Constela ii epigramatice.....................................................p.59 Gavril Glodeanu, Constela ii epigramatice ..p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul X, nr. 5(105)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Jean-Baptiste Camille Corot

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Florian COPCEA

Demers hermeneutic de recuperare a non-fic\iunii Eugen Simion nu are tenta ia, asemeni lui R. Barthes, de a utiliza un „limbaj codificat” în hipostazierea ideii de jurnal intim, chiar dac aceasta î i dezvolt modelele, estetice/fic ionale, interferen iinduse cu alte apeten e proprii literaturii. Dintr-un impuls pe care îl în elegem, eseistul în Fic iunea jurnalului intim. Exist o poetic a jurnalului? (Ed. Tracus Arte, Bucure ti, 2018) î i sprijin insistent întregul discurs pe evaluarea unor st ri de spirit, evident generatoare de ordine în „haosul” cultural, produs de capodoperele literare, filologice, filozofice, asupra gândirii intelectualului, bineîn eles în acord cu timpul s u biologic. De fapt, Eugen Simion accept dreptul artei de a devia de la „motiva iile subiective i obiective care explic apari ia scriiturii intime” (p. 29) i face recurs la arhetipuri estetice consacrate. Autorul realizeaz o întoarcere în timp la valorile culturale standard, nicidecum pentru „a ajuta memoria celui care scrie s nu le uite, i, evident, s nu se uite, în aceast nesfâr it trecere i petrecere care este via a lui” (p. 31), ci pentru a poten a influen a lor în spa iul eului profund, cum îi spune Proust, sau al eului pur, cum îl nume te Valéry.

Pentru a alunga confuzia, Eugen Simion adaug „o nuan : nici Proust, nici Valéry, i, dup el, o bun parte din esteticienii i criticii literari din secolul XX nu v d vreo leg tur între eul profund i eul superficial, adic acela care intr , de regul , în câmpul de observa ie al jurnalului intim” (p. 33). Într-o asemenea împrejurare, con inutul rturisirilor este îns i esen a scriiturii. Prin urmare, Eugen Simion construie te, departe de mimesis-ul care, în cazul nostru, „reprezint

J.-B. Camille Corot - Dante i Virgil

un moment al iter-ului care se tope te în formulare”1, o literaritate necondi ionat , din care fic iunea este în totalitate exclus . De aceea, pentru a nu practica un „fals dialog cu sine” (p. 35), devine categoric, sus inând: „Este limpede: jurnalul nu este o crea ie esen ial , nu trebuie s mizezi prea mult pe el, po i doar s te folose ti de o scriitur nepreten ioas pentru a- i exersa stilul i pentru a depozita temele care, altminteri, s-ar risipi în vânt. Jurnalul se na te într-un moment de criz a veritabilei crea ii i reprezint , cum spune cineva, ecul temporar al scriiturii, adev ratei scriituri...” (p. 50). ne sugereze teoreticianul c , prin opozi ia recurs/discurs, jurnalul este anti-literatur ? De i vrea s lase de în eles c Barthes avea dreptate când stipula c „jurnalul nu mai are nicio valoare în literatura de azi”, teoria este greu de acceptat. În jurnalul intim, decreteaz , timpul tr irii trebuie suprapus peste timpul scriiturii, condi ie care fixeaz istoria în text, iar textul într-unul din genurile literaturii.

Dac Blanchot era de p rere c „scriitorul nu poate ine decât jurnalul operei pe care n-o scrie” (p. 51), Simion, f a renun a la nostalgii estetice, mitice („exist un model clasic în literatura acestui gen”), apreciaz c scriitura diaristic are origini i scopuri diferite” (p. 52) i c „scrierea intim nu este gândit ca text (cum spun istoricii i teoreticienii jurnalului intim c este jurnalul în secolul al XX-lea) i nici nu se concentreaz total asupra omului (omul care scrie, desigur, cu solitudinile, mizantropia, plictisul, hachi ele i e ecurile sale).

Jurnalul nu vrea s salveze insignifian a zilelor ce trec, jurnalul este provocat de altceva i devine cu totul altceva: este un strig t de disperare, o încercare de salvare, o alarm a eului, o soma ie, cum am zis, din partea lui le dehors. Orice poetic este l sat deoparte. În centrul acestui jet tulbure se afl doar experien a ca atare, proba inuman , încercarea pe care i-a dat-o Dumnezeu, a a cum crede evreul cre tinat în deten ie N. Steinhardt” (p. 57).

Literatura român cunoa te destule situa ii în care jurnalul „îmbr când formele urgen ei i ale soma iei” (p. 53), trecând prin „gnostica” clasic , reformeaz discursul estetic, camuflându-i, nu este un secret, func iile epice. Drept urmare, elanurile spre sublim ale diaristului, traducând tocmai avatarurile fiin ei în rela iile cu istoria i absolutul, alc tuiesc un „tr ism” care valorific atât puterea de (re)memorare/recuperare a timpului trecut, cât i for a de mistificare a spa iului (in)vulnerabil al intimit ii biografice (p. 69).

E de discutat îns dac Eugen Simion submineaz regulile canonice, sco ând din sfera „medita iilor sclipitor nihiliste” (p. 71) scriitura (anti)literatur numit jurnal. Faptul c în istoricul, pe care îl alc tuie te pentru aceast specie literar , explic rostul jurnalului „mistificat de art ” (p. 76), na te credin a c Fic iunea jurnalului intim este o halim -pretext ce i-o asum pentru a scoate din criz literatura, atât de bulversat i de dep rtat de „via a intelectual a timpului nostru” (Peter Boerier).

Aici, Eugen Simion se desparte de Paul Valéry. Spiritul nu se afl în criz . Avem de a face doar cu un simptom al modernit ii în dome-

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

niile valorilor spirituale. O criz , evident, de ideal. De aceea, trebuie credem c apari ia jurnalului este mai mult decât o încercare temerar „de a ie i din criza literaturii”, fenomenul devenind într-o atare împrejurare o fals problem .

Literatura european - ne asigur teoreticianul - va descoperi alte forme, mai eficiente, de supravie uire (p. 80). Noua critic descoper jurnalul ca fiind un apanaj exclusiv al diaristului furi at din Turnul Babel. Pruden a lui de a se confesa sie i, departe de tumultul momentului în care î i propune s realizeze crea ia, este o fatalitate, mai ales atunci când „se produce” fragmentar. Într-o astfel de ipotez / ipostaz nu autorul ci scriitura devine obiectul- int al criticului. Dar fragmentarismul, explic Eugen Simion, nu este numai o structur i o practic scriptural , este i o form prin care omul se imagineaz pe sine (p. 94).

Explorarea formulelor de expresie ale jurnalului intim l-a condus pe estetician s ne sugereze concluzia, de altminteri just , c acesta nu poate avea numai statutul unei „scrieri subiective” (p. 110), de i, la prima vedere, se recomand : atipic , criptic i în el toare, conform legii Blanchot. „O categorie special ” de jurnal intim, care încorporeaz în structura/textura sa travaliul creativ al diaristului, ar fi jurnalul „care elimin , de la început, cronologia, calendarul” (p. 109), a fi vorba „de o abatere de la clauza calendarit ii, ci, pur i simplu, de eliminarea ei din discursul diaristic”. Cum i cu ce consecin e?, se întreab Simion.

Pentru a- i sus ine teoria c în asemenea cazuri nu întâlnim nici autobiografii, nici memorii, ci doar ni te nara iuni capabile s reconstituie într-un anumit fel, fictiv sau roman at, istoria celui care i transcrie, în clandestin tate sau nu, medita iile, ne ofer drept exemplu dou c i: Jurnalul fericirii (N. Steinhardt) i Jurnalul jurnalistului f jurnal (Ion D. Sârbu). Ambele se abat de la regulile genului. Nu vom insista, cum nu a f cut-o nici Eugen Simion, „asupra structurii i substan ei lor” (p. 109), dar ne vom m rgini a-i relua, f a o motiva, constatarea potrivit c reia jurnalele respective sunt cronica unei experien e tr ite (la N. Steinhardt) i bizar (la I. D. Sârbu).

La urma urmei, nu omul, ci textul conteaz în diaristica epocii noastre (Béatrice Didier). De aceea, g sim legitim întrebarea lui Simion: Cea devenit jurnalul?, la care r spunsul este pe m sur : cronica unei vie i netr ite i salvate printr-o i într-o scriitur mig los alc tuit , credibil , reflexiv , uneori de o surprinz toare fine e, într-un cuvânt: istoria lung ca un fluviu continental a unui om onest i singuratic (pp. 321-322). Configur rile respective au adesea, s -l cit m pe Gérard Genette (vezi Introducere în arhitext. Fic iune i dic iune, Ed. Univers, Bucure ti, 1994, p. 52), o incontestabil func ie euristic . „Fereastra”, pe care ne-o indic Simion, u or întredeschis , ofer ochilor i sufletului nostru o lume enigmatic , divers i contrariant , nu rareori „sprijinit pe un vid” (p. 95), întrucât, remarc : ,jurnalul este scris, de regul , între timp sau când omul care scrie are timp, oricum nu într-un anumit timp; nu-i scris la rând, ci între rânduri...” i: „...nu necesit , apoi, o preg tire special , un moment de inspira ie, o stare de gra ie, un limbaj special, de lux, fragmentul diaristic se mul ume te cu pu in, este modest, poate s ia cina sau dejunul i în anticamer , în picioare, nu numai în salonul literaturii...” (pp. 97-98). În general, jurnalul este, în fapt, un recviem, decide Simion, supunându-ne aten iei jurnalul lui Alice Voinescu, saturat de „istorii de demult, întâmpl ri tr ite împreun cu Stello (devenit martorul credibil i, cum am precizat deja, destinatarul i confidentul privilegiat al jurnalului)... Este limpede c exist o simultaneitate în discursul confesiv, dar aceasta este, cu prec dere, între scriitur i amintirea faptelor tr ite...” (pp. 115-116). A accepta, strict vorbind, postulatul unui limbaj eminamente ambiguu, în derularea „compozi iei” mai mult sau mai pu in sofisticat , este tot una cu a converti „timpul tr irii

Anul X, nr. 5(105)/2019

(eveniment, istorie)” la „timpul m rturisirii (momentul scriiturii ca atare)”. Este aceasta, dac vre i, rela ia pe care o fixeaz în scriitura sa Eugen Simion, pentru consumarea actului de scoatere, din universul intim, a „fantasmelor” i a istoriei care „nu vine spre noi niciodat singur ”, ci „înso it de istoria acestei istorii, cu conexiunile, complicit ile, trecutul ei...” (p. 117).

Eugen Simion ne introduce în anatomia jurnalului, un fel de medicament pentru tratarea uit rii, pentru sincronizarea „istoriei cu scrierea istoriei” (p. 125). Opera iunea ar fi, a adar, un procedeu indiscutabil de amputare a realit ii timpului tr it. Este pu in probabil diaristul care s-a pus pe m rturisiri s fi inten ionat numai a produce un caleidoscop al amintirilor, gândurilor, experien elor, lecturilor sale, desigur, acestea raportate la spa iul s u real, spiritual.

Coresponden a, chiar i formal , între timpul tr irii i timpul scriiturii, include în ecua ie, în spiritul paradigmei postmoderniste, un rost afectiv, optimist, în m sur s introduc o demarca ie relativ între cele dou no iuni, s resusciteze, cu alte cuvinte, prin strategii intertextuale, coduri i retorici deloc expirate estetic. De aceea, Eugen Simion a decretat: „codurile diaristului se adapteaz la codurile generate de literatura de fic iune” (p. 126) i c : „Nu exist o singur scriitur în discursul diaristic, ci mai multe. Nu exist o simultaneitate perfect , determinabil , între timpul tr irii i timpul m rturisirii (scriiturii), ci o succesiune care angajeaz st ri de spirit diferite i un imaginar schimb tor” (p. 126).

Argumenta ia teoreticianului se sprijin pe presupunerea c diaristul nu se situeaz în afara lumii, cât de mult ar cultiva fic iunea, chiar i cea provenit din memoria altora, profund influen at de orgolii, proces care are loc în defavoarea ra iunii. Însemn rile de tâi ale doamnei Sei onagon, s mergem pe firul epic al nara iunii lui Eugen Simion, sunt un îndreptar moral, un cod al bunelor maniere.

Autoarea, afl m din exegeza lui Eugen Simion, „când se decide s vorbeasc despre sine o face cu mare discre ie” (p. 131). În textul curtezanei sunt accentuate dou coordonate: cea temporal i cea social , în jurul c rora sunt organizate inspirit dicticele spa iale i simbolice, ea preferând, cum ne informeaz Simion, „s r mân în umbra întâmpl rilor, s le comenteze inteligent, mai întotdeauna de la în imea rangului s u. [...] Putem conchide, v zând toate aceste tragedii, clauze, nuan e c Sei onagon, femeie cult , poet , se pare, destoinic , curtezan perfect , descoper mai toate formele de seduc ie ale nara iunii confesive, apropiindu-se foarte mult de tehnica jurnalului intim. Nu putem califica îns Însemn rile sale, un veritabil jurnal intim, pân nu l murim mai întâi un fapt esen ial, i anume: dac Sei scrie pe m sur ce tr ie te (vede, simte - cum zice ea!) evenimentele sau dac le nareaz dup ce ele s-au întâmplat cu mult timp în urm . Recitind textul, observ m c principiul simultaneit ii, esen ial pentru definirea genului diaristic, nu este respectat. Impresia general este c Sei poveste te ce-a fost, nu ceea ce se petrece sub ochii s i, de i ne promite, s-a putut constata, c nu scrie decât ceea ce vede...”.

Ca s -l parafraz m pe I. A. Richards2, nimeni nu r mâne în afara puterii seduc iei de a ad uga pu in fic iune la o realitate care nu se supune principului veridicit ii, denun ând astfel originea de arhetip, ci ine de miracol i aspir la o valoare mai mult biografic . Prin urmare, frica de jocul oglinzii este „semnificativ ”, numai dac acesta este transparent i protejeaz existen a obiectiv „nediformat i necontaminat de limbaj”3, contra patimei (de)construc iei. i Eugen Simion împ rt te opinia c discursul diaristic, „cu rolul catalizatorului în reac iile chimice” (p. 146), aspir la statutul de scriitur artistic care nu poate fi în eleas , totu i, „în afara artificiului sincerit ii” (p. 148), sinceritatea neavând, aici, func ie estetic , ea fiind în exclusivitate „o no iune psiho-moral ”. „Diari tii, sugereaz

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Simion, au opinii diferite privitoare la capacitatea sincerit ii de a fi... sincer . Amiel jur pe adev r în confesiune, jur deci pe sinceritate i nu vede posibilitatea unui jurnal intim în afara ei”.

Simion respect logica mitului, chiar dac , uneori, caracterul acestuia pare întrucâtva desemantizat ontologic. A a ne explic m de ce îl sus ine, f nicio obiec ie, pe François Mauriac, atunci când acesta este de p rere c „numai fic iunea nu minte”. Acela i interes i aceea i admira ie o are i pentru Jean-Paul Sartre care s-a refugiat în memoralistic pentru a renun a la literatur , pentru ca, în cele din urm , s convin c adev rul este adev r „numai într-o oper de ficiune” (p. 150) i mereu supus semnului inconfundabil al „eului pur”.

De aceea, E. Simion reproduce f re inere i concep ia lui P. Valéry, privitoare la sensul literaturii, care - afirm - indiferent de forma ei, „le vrai n’est pas concevable” i c „nous savons bien qu’on ne se dé voile que pour quelque effet” (p. 151). Alt contradic ie, privind defini ia jurnalului intim, îi este sugerat teoreticianului de opinia autorizat a lui George C linescu: „Un jurnal scris pentru sine nu exist .

Fiindc atunci, cel pu in, autorul l-ar distruge”. O asemenea remarc nu poate fi întru totul împ rt it . Meritul acestei „literaturi”, a acestei aventuri a spiritului, pare s -l revolte pe Eugen Simion, motiv pentru care m rturise te: „Gre te. Oricât pref torie ar fi în confesiunea diaristului, ceva este sincer i autentic în ceea ce face, i anume scrierea ca atare, dac , bineîn eles, are pregnan . Ea poate s ne sugereze chiar sinceritatea sau nesinceritatea autorului. i este un câ tig.

Altfel, de unde am ti c diaristul minte? Cesare Pavese noteaz undeva în leg tur cu adev rul confesiunii sale sugerând «o manier incon tient de a fi» i adaug : «Ceea ce spun nu-i adev rat, dar ceea ce spun, prin simplul fapt c spun, tr deaz fiin a mea». O judecat dreapt . i o practic pe care o putem verifica în toate scrierile diaristice” (p. 152). Autorul pune în eviden elementele entropice ale existen ei unui individ al c rui „text confesiv” este dominat de aspira ii i valori, la prima vedere, contradictorii.

O satisfac ie deosebit este provocat de Roland Barthes, care extinde defini ia no iunii de sinceritate în jurnalul intim, ea, sinceritatea, constituind un imaginar de gradul doi, „f de care, îns , imaginarul de gradul întâi (opera diaristic ) nu se poate gândi. Ea joac rolul pe care îl joac în procesele chimice catalizatorul, citat mai înainte: în absen a lui, reac ia chimic nu are loc, iar dup ce reac ia s-a produs, constat m c în substan a nou-creat urmele catalizatorului nu se mai g sesc...” (p. 154). Într-un sens mai larg, E. Simion admite/motiveaz efectul imaginarului de grad secund (sinceritatea) asupra „vocii” care r zbate din „camera de ecouri”4: „Se mai întâmpl ceva, în chiar momentul în care actul este scris, când istoria tr it devine o istorie scris , adic

Corot - Amintire de la Mortefontaine

5

un text: diaristul scrie cu gândul c textul lui va fi citit într-o zi. Cei care gândesc serios c scriu numai pentru ei i c însemn rile lor secrete nu vor deveni niciodat publice sunt pu ini. G. C linescu are dreptate: dac nu-i o mistificare la mijloc, diaristul trebuie s i distrug jurnalul intim; dac -l las , înseamn c nu a gândit serios la dispari ia lui... Lu m cazul diaristului de tip Amiel, acela care jur c «adev rul este singura [lui] muz , singurul [lui] pretext, singura [lui] datorie» i c jurnalul intim este unicul sprijin i confident (31 martie 1825). Este diaristul tipic i este, s spunem astfel, jurnalul normal, de i ne-am l murit deja c în acest domeniu pu ine lucruri sunt normale i niciun discurs diaristic nu seam cu altul. Teoreticianul literar se confrunt numai cu cazuri excep ionale... Diaristul tipic declar în jurnal, la început: scriu doar pentru mine, voi fi absolut sincer, voi spune totul, voi p stra secretul însemn rilor, nimeni no s -l citeasc etc. Apoi, pe m sur ce-l scrie, cedeaz din exigen ele sale i începe s se gândeasc la posibilitatea ca însemn rile secrete devin publice, în timpul vie ii autorului sau dup dispari ia lui...

Ce se întâmpl în aceast împrejurare? Avem m rturia unui critic literar care ine un jurnal intim (el a ap rut dup 50 de ani i este analizat în volumul de fa ) i scrie în mai multe rânduri despre literatura diaristic din epoc . Este vorba de Mihail Sebastian, pe care l-am citat pân acum de mai multe ori. Scriind despre jurnalul lui Titu Maiorescu (Revista Funda iilor Regale, martie 1940), el remarc faptul c , în literatur , sincerit ile sunt discret dirijate. Reproduc acest text pentru c el dezv luie, am impresia, un mecanism propriu diarismului: «În genere, este în orice jurnal de scriitor un anumit trucaj, mai mult sau mai pu in involuntar. Gândul c acest jurnal poate deveni cândva public altereaz , f îndoial , caracterul lui de convorbire strict intim i exercit asupra scriitorului o anumit cenzur , con tient sau nu. Este totdeauna ceva premeditat, preconstituit, în asemenea texte, a a-zise secrete, pe care din primul moment le amenin , ba de cele mai multe ori, le ispite te publicitatea.

Tiparul face parte din însu i procesul de expresie al unui scriitor i e foarte greu, sub cuvânt c nu scrii pentru tipar, s te sustragi prezen ei, controlului i ademenirii lui. E posibil ca, la punctul de plecare, Stendhal sau Goncourt sau Jules Renard s fi avut inten ia de a ine, în jurnalele lor, socoteli strict personale, ferite de orice ochi str in, dar, cu vremea, ele au devenit chiar pentru autorii lor o adev rat oper , destinat mai curând sau mai târziu tiparului. Atâta e de-ajuns pentru ca libertatea de expresie s capete o instinctiv pruden . În literatur , cele mai mari sincerit i sunt totu i discret dirijate»” (pp.

157-159).

Ajungând în aceast faz a expunerii sale care, sus ine (în opozi ie, fire te, cu Gérard Genette), nu „delimiteaz f rost câmpul literarita ilor constitutive”, Eugen Simion aplic cercetarea peste st rile suflete ti generatoare de simboluri c rora creatorii lor, tot timpul facerii, s-au gândit s le administreze atributul iluzoriu, în aparen logic, al semnificantului. Este suficient s amintim c întotdeauna, dac pornim de la prezum ia c „ceea ce este adev rat, nu [...] este explicabil”5, ajungem la concluzia, „în aceast scar a v milor pe care urc confesiunea diaristului, unei trepte pe care a numi-o intensitatea sincerit ii sau volumul sincerit ii. Sunt nevoit s ac ionez, i în acest caz, cu aproxima ii, deduc ii, argumente incontrolabile, ca i pân acum. C ci, în fond, cu ce cânt rim volumul sincerit ii în confesiune i cu ce instrumente distingem culorile ei? Doar cu intui iile noastre i prin impresiile noastre, categorii inefabile pe care teoreticienii serio i nu le accept . Nu avem încotro, trebuie s accept m uneori în analiza literar i inacceptabilul, inefabilul sau, cum spunea Rimbaud, s vizit m nev zutul i neauzitul...” (p. 159).

Dac îns , prin analogie, am considera c limbajul „recicleaz ”, într-un context fic ional, cum s-ar gr bi s adauge acela i Gérard

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Genette6, realul cosmetizat, am ajunge s justific m mitul tabuu propus de Eugen Simion: dac sinceritate nu e, nimic nu este în jurnal.

Respectiva transgresiune ne oblig s avans m alega ia c esteticianul scrie despre jurnalul intim pentru a scrie un jurnal intim. Roland Barthes7, în circumstan ele ar tate, din care prelu m esen a, vorbe te despre voin a-de-a-scrie chiar i în condi ia abolirii proustiane a timpului. A timpului ascuns, în care diaristul comite scriitura. A timpului fictiv, în care acesta î i exprim fictivitatea clasic a vie ii sale i a celor cu care vine în contact fizic sau prin mijlocirea memoriei.

Eugen Simion, complicând pu in lucrurile în „rechizitoriul” s u (recunoa tem, din ra iuni pur textuale), acord credibilitate diaristului aflat în ipostaza sugerat mai sus: jurnalul este, într-adev r, un instrument de introspec ie (p. 318), sacrific timpul scriiturii, timpului interior, acesta din urm într-un real pericol de a „se pierde în neant” (p. 322). Mai mult: luând drept model pe Gide, „încearc s l rgeasc perimetrul jurnalului intim i s -i adapteze structura la sensibilitatea timpului” (p. 323).

Problema se pune: care timp? Timpul fictiv sau al m rturisirii?

Timpul realit ii sau al fic iunii? R spunsul nu se las a teptat, ni-l ofer cu gratitudine Eugen Simion: noua critica nu este deloc interesat de cel care scrie i nici de dramele pe care el le poveste te în jurnal. Este atent , ne avertizeaz autorul volumului Fic iunea jurnalului intim, doar la structura textului, fie c este vorba de confesiunea unui mare creator care se preg te te s i curme din disperare via a (Jurnalul lui Pavese), fie c are sub ochi confiden ele unei nimfomane (Ana s Nin, s zicem)” (p. 325).

Am convenit c Eugen Simion, devenind, la rându-i, un diarist în exces intelectualizat, tributar pl cerii textului8 i „desf rii limbajului”, practic ceremonios, tihnit, ca s -l reamintim pe Barthes, o lectur care, îndep rtând cronograful de scriitur , îl men ine la gradul zero al unei retorici temperate. S numim întoarcerea autorului la monolog o dispozi ie, fireasc de altminteri, dictat de n zuin a de ai elabora propria paradigm ? Naratologul are, o spunem f ezitare, con tiin a textualiz rii. În acest fel, propria-i existen literar cap dimensiunea mitic a unei divina ii, suspendând timpul între cele dou lumii, cea epic i cea provenit din taini ele cosmosului. Discursul, balansând între ace ti doi poli, este o interpolare reu it , produc toare de text revelator, mult mai esen ial în ceea ce prive te idealitatea actului de crea ie. Cartea Fic iunea jurnalului intim.

Exist o poetic a jurnalului? trebuie privit i din perspectiv filosofic . Ea este istoria, deloc aleatorie, a unui gen literar-cenu reas , nu numai înclinat spre mistificare, ci i sincron „pân la epuizare” cu timpul facerii, spre „formele vizibile”, tradi ionale i posibile ale literaturii adev rate. Demersul, fenomenologic l-am numi, al lui Eugen Simion se întemeiaz a adar atât pe existen a unui eu prim al autorului, cât i pe cel lalt eu, cel din urm , atemporal. Este un mod inspirat de a „gândi Literatura”, ca s utiliz m o idee de a lui Roland Barthes.

Ceea ce concepe autorul nu apar ine altcuiva din afara spiritului s u interior, scrisul însemnând, nu-i a a?, efectul pozitiv al unui catharsis regenerator.

Tot atât de bine, Jurnalul... poate fi evaluat drept o lec ie de imagologie, al c rei limbaj „transcrie pur i simplu gândirea”9, folosind elementele nara iunii critice (despre care face caz În ariergarda avangardei), fiind literalmente convins c epicitatea, volens-nolens, „asigur reconstituirea ideal a operei”10.

Existen a omului interior în paralel cu omul exterior, ambii identificabili în scrierea ce o numim, cu oarecare rezerv , jurnal, demonstreaz teoria literarit ii, fapt care ne oblig s parafraz m punctul de vedere al lui G. Genette11, jurnalul este literatur , chiar i atunci când devine purt torul unui mimesis, scopul lui fiind acela de a-l comunica „pe cel care comunic idei, întâmpl ri, fapte, concepte

Anul X, nr. 5(105)/2019

etc.” (p. 188).

Trecând peste nuan e i for ând pu in lucrurile, ne sf tuie te E. Simion, jurnalul intim poate fi împ it în urm toarele categorii: a) jurnalul vie ii interioare; b) jurnalul vie ii externe; c) jurnalul de tip mixt. Deosebirile dintre ele depind, de cele mai multe ori, de stilul în care au fost scrise, de subiectivitatea, obiectivitatea, sinceritatea i emo iile confesorului, de ce anume i pentru cine comunic . Cele dou studii de caz, Goncourt i Gide, ne dau posibilitatea s p trundem în concasorul unor scriituri emblematice pentru ceea ce inten ioneaz Eugen Simion s ne nareze în studiul s u, pentru a ne pune în situa ia de a ne imagina tot timpul, în timpul lecturii, o piramid cu baza în sus, pus adic pe imanen a r sturn rii. Denun ând modul de „judecare” a crea iei, al fra ilor Edmond i Jules de Goncourt, Eugen Simion este categoric: ace tia „î i propun s fac în jurnal o autopsie perpetu i zilnic a realului, instantaneele lor utilizeaz toate vicleugurile literaturii...”. Analiza discursului diaristic al acestora, producându-se ca o reac ie în lan , tr deaz un amestec, fericit mai degrab , între „legile fic iunii literare cu legile (nescrise) ale confesiunii secrete” (p. 204).

La Gide, situa ia este alta. Avem de a face cu absen a total a eului din, invoc Simion, discursul voiajor, -i spunem astfel, (ne recomand criticul), pentru a-l deosebi de cel lalt - discursul sedentar, pe care tot el îl categorise te: ca fiind discursul jurnalului intim prin excelen (p. 205). Eul diaristului Gide, s nu ne iluzion m, nu este absent din oper , nici nu ar avea cum, chiar dac nu este m rturisit. În realitate, el se dezvolt , într-adev r: discret, sub semnul unei pasagere, iluzorii, am gitoare ezit ri a „spiritului i a scriiturii”. Toate acestea sunt privite de un spirit sub iat de cultur i bolnav de complica iile lumii moderne (p. 212). Gide este - se pronun esteti-cianul - într-un anume sens, un caz special. El i-a f cut un program diaristic pornind de la ideea de a spune totul. Lozinca îndr zne te s fii tu însu i a prins în literatura secolului s u. Nu v d o deosebire capital între stilul din jurnalele propriu-zise i Voyage au Congo sau în Carnetele din Egipt, în afar de locul pe care îl ocup în pagin exoticul, fabulosul vegetal, contrastele unei civiliza ii primitive...

Dac lu m seama la interac iunea dintre „timpul de lectur ” i „timpul discursului”12, vom constata c jurnalul lui Eugen Simion, boicotând sistematic (cum ni se dest inuie pe coperta patru a volumului I al Fic iunii..) „regulile literaturii”, este de fapt un sistem literar bine pus la punct, exact, care reclam i mijloce te comunicarea cu sine a unui gânditor din abunden sârguincios i tenace, mereu cu ocheanul îndreptat asupra culturii na ionale i universale.

Note: 1 Cesare Brandi, Teoria general a criticii, Ed. Univers, Bucure ti, 1985, p. 139 2 Principii ale criticii literare, Ed. Univers, Bucure ti, 1974, p. 290 3 John McGowan, Postmodernism and Its Critics, Ithaca-Londra, Cornell Univ. Press, 1992, p. 195 4 Roland Barthes par Roland Barthes, Editions du Seuil, 1975 5 Frege, Logica e artimetrica, p. 602 6 Introducere în arhitext. Fic iune i dic iune, Ed. Univers, Bucure ti, 1994, p. 130 7 Romanul scriiturii, Ed. Univers, Bucure ti, 1987, p. 123 8 Roland Barthes, Le plaisir du texte, Editions du Seuil, 1973 9 Roland Barthes, Romanul scriiturii, Ed. Univers, Buc., 1987, p. 323 10 Mihai Cimpoi, Modelul de existen Eugen Simion, Ed. ICR, Bucure ti, 2018, p. 212 11 Introducere în arhitext. Fic iune i dic iune, Ed. Univers, Bucure ti, 1994, p. 93 12 Cesare Segre, Istorie - cultur - critic , Ed. Univers, Bucure ti, 1986, p. 102

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Doina DR{GU|

Purificare î@ntr-o sintez[ a lini]tii Mihai Du escu, Melancolia, Editura Eminescu, Bucure ti, 1997, 178 p.

J.-B. Camille Corot - Îngeri

Ap rut, la editura Eminescu, într-o form grafic excep ional , volumul de versuri „Melancolia” poart semn tura distinsului poet Mihai Du escu. Cartea, cu teme obsedante ale trupului i ale p rii, se vrea o „risip ” de scrisori de dragoste. Trecerea timpului este perceput ca o îndep rtare sau ca o apropiere de vecin ile intervalului în care poetul simte cum amintirile îl înlocuiesc treptat. De i tie c „dincolo de zbor” este „c derea”, bolnav de melancolie, cu o singur arip crescut la um rul drept, merge într-o singur direc ie, aceea pe care o cunoa te, convins „adev rata ve nicie” o au numai lucrurile pieritoare: „Aripa, vai/ e o scar / ce îl apropie/ tandru/ de moarte” (Trupul meu e o pare).

Admirabil este poezia „Cortegiul”, în care se simt influen e suprarealiste. Elementele componente ale fiin ei umane î i p sesc locurile lor fundamentale, f a- i pierde din atribu iuni, ba mai mult î i sporesc utilitatea i adâncesc convingerea poetului c aerul e

sat pentru zbor, ci nu pentru a fi respirat: „întâi ochiul mergând pe jos,/ pe lâng trup,/ inându-1 de mân / ca pe un orb”.

Când începe ceremonia nop ii, cuvântul este semn de t cere, gestul e nemi care, corabia romantic se apropie de mal cu pânzele sub iate de respira ia p rilor, iar ochiul este singurul care pip ie lumina. Încurcat de zborul unei p ri, care a intit prea sus, ie ind din câmpul gravita ional al p mântului, poetul este cuprins de filosofica îndoial i nu mai tie ce vine dup via sau cine a locuit în trupul lui înainte de na tere. Faustian, dore te ca ceasurile s i amâne m sura cât timp dureaz îmbr area. Când obose te i simte via a se mic oreaz , ca s încap în lacri, când oasele devin „lumin umbl toare”, iar coloana vertebral se face scar spre cer, el se retrage pentru a se purifica într-o sintez a lini tii, care e ochiul.

Uneori, „lumina e neprielnic ”, prietenii nu i-i mai cunoa te decât dac ace tia se îndep rteaz , timpul ia forma unui animal de prad care îl urm re te, „r ritul se îngustea”, „patima se mic oreaz ”, „diminea a se însereaz ”.

Liric prin excelen , poezia scris de Mihai Du escu are un profund caracter reflexiv ceea ce o integreaz în arta modern contemporan .

Poet, prozator i dramaturg, Mihai Duescu face parte din categoria scriitorilor prolifici. El abordeaz , cu dezinvoltur , diverse genuri literare - poezie, roman, eseu, teatru.

Având, în bagajul s u intelectual, o cultur solid , el decupeaz realul i-l filtreaz prin sim ul estetic i sentimental. De i a debutat editorial cu o pies de teatru, Mihai Du escu mâne structural un poet. Opera lui cuprinde 40 de volume de versuri, proz i teatru, publicate la cele mai importante edituri din ar .

Este prezent în toate dic ionarele i istoriile literare din ultimii 30 de ani.

Criticul i istoricul literar Ovidiu Ghidirmic afirm : „Mihai Du escu este una dintre

cele mai reprezentative personalit i culturale din Cetatea Banilor, un scriitor complex, poet, prozator dramaturg i publicist, animator cultural, totodat . Mihai Du escu a f cut parte din prima echip redac ional a noii serii a revistei Ramuri. Dar Mihai Du escu r mâne, mai presus de toate, structural, fundamental poet, autor al unui num r impresionant de volume de versuri (peste 20), publicate pân în prezent.”

Iar istoricul literar Florea Firan spune: „Erosul este o tem predilect în lirica lui Mihai Du escu, atingând profunzimi tragice, confundându-se cu st ri esen iale - este via a îns i, moartea prin frumos, arta purificat , zbaterea i fr mântarea întru crea ie. Volumul „Darul de a iubi” (1978) reprezint una dintre cele mai importante c i de poezie ale sale.

Nevoia de a se m rturisi pân la cap t, de a epuiza un întreg material faptic care invadeaz inevitabil la un moment dat laboratorul s u de crea ie, l-a determinat pe Mihai Du escu s abordeze i proza. «Aceast iubire» (Ed. Eminescu, 1979) reprezint debutul u în calitate de romancier alternând mijloace epice de efect cu o ac iune antrenant desprins dintr-un cotidian cenu iu, f relief.”

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 5(105)/2019

Al. Florin |ENE

Via\a satului românesc ]i a \[rii @în literatura epistolar[ De multe ori s-a pus întrebarea: ce este scrisoarea i ce loc ocup ea în cadrul literaturii, ce statut are? În acest context, nu putem s ne oprim asupra Scrisorilor persane ale binecunoscutului Montesquieu, care intr în alt categorie, fiind eseuri politice i filozofice, i nici la Scrisorile lui Eminescu sau Ion Ghica, recunoscute ca opere ce intr în categoria memorialisticii. În discu ia noastr intr scrisoarea particular , „familiar ”, a a cum au cultivat-o scriitorii i oamenii de rând. A a cum au promovato, urcând-o în vârful celebrit ii, Cicero, Voltaire sau Doamna de Sevigne sau, la noi, M. Kog lniceanu, Al. Odobescu, I. L. Caragiale ori Duiliu Zamfirescu. În accep ia comun , scrisoarea ni se dezv luie ca un mesaj ce emite gânduri i sentimente c tre un destinatar, f preten ii artistice i literare. De multe ori ne întreb m ce confer scrisorii valoarea literar ? Despre acest statut al scrisorii au scris E. Lovinescu, G. C linescu, erban Cioculescu i al ii.

Scrisoarea nu este un dicteu automat, în care filtrul ra iunii ar fi înl turat. Faptul c tonul se modific de la un destinatar la altul, cum este cazul la Duiliu Zamfirescu, ne dovede te c are loc o selectare a spontaneit ii. În unele scrisori, autorul romanului Via a la ar se intereseaz de via a ranilor din Plaine ti, satul natal, de lâng Râmnicu S rat. Coresponden a acestui autor tinde s pun în umbr poezia i romanele, în compara ie cu cea a lui Ioan Slavici, care este inexpresiv - ce nu egaleaz cu Moara cu noroc sau Popa Tanda.

Atât Caragiale, în coresponden a c ruia descoperim nevoia de dialog, legat de cârciuma din Ploie ti, sau la Gib Mih escu, abordând probleme de cultura vi ei de vie, de pe Dealul Viilor din Dr ani, scriitorii, în postura lor de epistolari, nu izbutesc întotdeauna s i ignore condi ia lor de arti ti, de personaje deprinse a se adresa unui public. Aceast observa ie a subliniat-o G. C linescu în genul epistolar, în volumul Scriitori str ini, ap rut la E.L.U, 1967: „Scrisoarea în general uzeaz de anume conven ii, de procedee retorice specifice, i oricine tiind c are un public, fie i de o singur persoan , compune mai mult sau mai pu in con tient. Cât despre scriitor, acesta, având obi nuin a, pe de o parte, de a transforma totul în fic iune, de a se transporta pe sine în plan ideal, iar pe de alta, intuind c scrisorile sale vor c dea pe mâinile posterit ii, el e mai atent ca oricare altul la compozi ie.”

Unul din participan ii la revolu ia din 1848, Ion Heliade R dulescu, care a fost silit s porneasc pe drumul pribegiei, în scrisorile sale trimise se vait de dorul de ar , de Târgovi te, locul s u natal, de dasc lul Alexe, din Bucure ti. În momentul izbucnirii revolu iei, Heliade este încurajat i de o serie de împrejur ri, cum ar fi primirea sa triumfal în Bucure ti, care, îi d deau sentimental grandorii i al unui destin providen ial: „Când am intrat în Bucure ti, asear , era toat cetatea la barier pe Podul Mogo oaiei i pân la palat, palatal era plin de lume i iluminat. La barier mi-au desprins caii i în aclama ii neprecurmate traser tr sura cu mâinile pân

la palat, în fug . De pe toate ferestrele ploua flori i coroane. tr iasc Eliad ce-a murit i-a înviat era necontenita strigare” (scrisoare c tre so ia sa din 3 iulie 1848 - Magazin istoric, 1968, nr.78, p.114-116 ).

Autorul poeziei Zbur torul se socotea privit cu invidie i c zut prad intrigilor, iar c in a a devenit un leitmotiv al Scrisorilor din exil: „Cine m-a pus a-mi sacrifice zilele i nop ile, s de tept opinia?, se va întreba el”. Într-o scrisoare c tre Barbu tirbey: „(...) ci pricepea ea ce în elegi Domnia-Ta cu ara; cel pu in se linguea c ara este dumneaei cât vei domni Gospod ria Ta”.(F dat ). În alt scrisoare scris în tonul profetic, retoric i mesianic în felul Cânt rii României de Alecu Russo, poetul scrie: „O, Români!

Români... pe incai (îl l sa i) a murit cer etor (...) O, Români! Din streini ce venir la voi, to i v am gir , to i v despoir , to i se înavu ir din drepturile i patrimoniurile voastre i to i v batjocorir , v tr dar , v înjurar , v calomniar ...” (C tre G. Gr di teanu, 27 aug./ 8 septembrie 1852) Coresponden a lui Nicolae B lcescu, lipsit de culoarea i savoarea epistolelor lui I. Ghica, sau ale lui M. Kog lniceanu, care aveau un farmec i savoare lexical , este în primul rând oglinda înfl rat a voca iei de revolu ionar vizionar i iubitor de istorie. În rândurile ei scrise la repezeal , de parc ar fi con inutul unor telegrame, descoperim gândurile unor speran e pline de patriotism. Acestea fiind înc rcate de o structur romantic . B lcescu era obsedat de ideea revolu iei i a unirii pân la sacrificiu de sine. Moartea eroic îi apare ca un ideal suprem, precum dacilor: „... i eu - i spun drept i din fundul inimii, ie, Ghico, ca mai bun prieten al meu, doresc mor, i de aceea merg bat.” (C tre Ion Ghica, 8 iunie 1849,Opere, IV, Coresponden , p.187). Dup înfrângerea revolu iei din 1848, autorul Istoriei românilor supt Mihai Vod Viteazul crede în continuare într-o revolu ie viitoare, i de aici destinul u de erou tragic, suferin a moral , pe lâng cea fizic , a ultimilor ani de via . O aur a demnit ii lumineaz chipul revolu ionarului, care nu în elege s i ob in sufragiile nici prin cereri umilitoare, nici prin meschin ria trucurilor teatrale: „...nu tiam decât o popularitate, aceea ce e rezultatul faptelor mari i adev rat folositoare”. (Scrisoare c tre A. G. Golescu,12/24 martie,1849, Opere, IV, Coresponden , p.144). Coresponden a lui B lcescu ne transmite ecoul ideilor sociale i politice fundamentale ale gânditorului. Descifr m în ea preocuparea dramatic a unui iubitor de ar i de ideea drept ii sociale i a unit ii na ionale, scriind profetic: „România va fi iubita noastr ” (C tre A. G. Golescu, 4 martie 1850, Opere, IV, Coresponden , p.278).

Scrisorile lui Mihai Kog lniceanu sunt prin excelen familiare i ele au fost expediate la o vârst când viitorul scriitor i om politic nu avea con tiin a de mai târziu. Ele ne apar ca o expresie indiscutabil a naturale ei i spontaneit ii. El scria p rintelui s u c în Fran a

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Duiliu Zamfirescu în 17/29 nov. 1891, Duiliu Zamfirescu i Titu Maiorescu în scrisori, Ed. Casa coalelor, p. 361) Coresponden a lui Titu Maiorescu ne descoper un intelectual prin voca ie care se intereseaz de situa ia rii, nu numai d ruit studiului. În timp ce pentru Mihai Eminescu scrisoarea e un accident în via a lui, de natur a-i contrazice personalitatea i a-l pune într-o stare afar din comun, o recunoa te personal într-o edificatoare autodefinire: „Eu pentru a scrie o epistol trebuie s am o dispozi ie deosebit de u oar , nepotrivit oarecum cu caracterul meu,(...)”

(C tre I. C. Negruzzi, 1871, în Convorbiri literare, 1892, Num r jubiliar, p. 39.). Dup ce nefericirea s-a ab tut pe de-a-ntregul asupra poetului, scrisorile nu mai sunt altceva decât sfâ ietoare momente ale tragediei: „Eu a vrea s scap cât se poate de curând i s m întorc în ar , m satur de m liga str mo easc , c ci aici, de când m aflu n-am avut niciodat fericirea de-a mânca pân la sa iu. Foamea i demoralizarea, iat cele dou st ri continue în care petrece nenorocitul t u amic.” (C tre A. Chibici-Râvneanu, 12/24 ian.1884, din sanatoriul Doobling din Viena, în Convorbiri literare, 1906, p.

1000). Aprecierea entuziast a Epigonilor, de Veronica Micle, îl face pe Eminescu s se confeseze: „E o concep ie pe care o f urisem la Viena, într-un élan de patriotism. Trecutul m-a fascinat întotdeauna. Cronicile i cântecele populare formeaz în clipa de fa un material din care culeg fondul inspira iunilor”.(C tre Veronica Micle, 8 nov.1874, vol. IV, p. 127).

Ion Creang în scrisori pare un mucalit. Lui Slavici, om colit, îi scrie în termeni „intelectuali”: „Ca fiu din popor, admit întru totul rerile dv.” La care adaug „Dar oamenii no tri de stat. Ochi au i nu v d; urechi au i nu aud, c ci totdeauna au luat c rbunele cu mâna s rmanului ran, care la urma urmelor tot el a pl tit gloaba. Vorba ceea Capra b. i oaia trage ru inea” (...) (C tre I. Slavici, 21 oct. 1878, în I. E. Toru iu, Op. cit., vol. III, p. 119-121). În secolul nostru, dac inem seama de mijloacele moderne de transmitere (internet, telefonie mobil etc.), scrisoarea pare a fi condamnat la pieire. Tocmai de aceea apari iile unor c i con inând coresponden e sunt savurate de cititori.

J.-B. Camille Corot - Biserica din Marissel

„Slobozenia mi-i mai scump decât un rang mare i bog ia”. Tot el, la vârsta june ii, scria, prevestind concep iile omului politic de mai târziu: „Adev rata civiliza ie const în respectarea legilor, în abolirea sclaviei care mai rezist în ar la noi, spre ru inea noastr , în egalitatea persoanelor, f deosebire de starea social i de origin ...; ru ine moldovenilor care î i pierd astfel onoarea în ochii Europei!” (C tre surorile sale, 1/13 feb.1837). Scrisorile lui Kog lniceanu îl a eaz pe acesta în rândul marilor noastre talente epistolare, a c rui autenticitate complex , de sensibilitate i de exprimare, poate satisface cele mai înalte exigen e estetice.

La Vasile Alecsandri predomin pl cerea de a scrie. Aceea i bucurie o simte citind scrisorile altora, ajungând s fac abstrac ie de rolul lor de comunicare sau de confesie. Dragostea sa de ar cap accente deosebite în timpul R zboiului de Independen , când vitejia osta ilor no tri îi întrece toate a tept rile: „Am nevoie s fiu scutit de orice preocupare personal pentru ca s admir în voie vitejia îndârjit a tinerei noastre armate. Ce lucru uimitor: nu-i a a?

Simpli rani, smul i de la plug, s devin dintr-o dat eroi. Inima mea a luat propor ii care m în bu e de când cu cele petrecute la Grivi a. În sfâr it, sîntem cineva în lume. E mult! E mai mult decît sar fi putut n jdui.” (C tre Aglae Allaux, 5 oct.1877, în vol. V. Alecsandri, Coresponden ). Poetul i prozatorul, care ne încânt nu o dat cu suvenirurile i memorialul s u de c torie, î i reg se te ritmul i în coresponden a particular . Incendiul bisericii din Mirce ti este relatat ca o imagine cinematografic : „În satul Mirce ti exista o biseric veche, durat din lemn de stejar i ornat cu arabescuri foarte frumoase, pe care le s pase un sculptor necunoscut de-a lungul grinzilor. Acel templu modest, cap d’oper pierdut în câmp i înconjurat de mormânturi, era deservit de un preot care printre alte daruri avea i darul be iei. Într-o duminic , or fi acum câ iva ani, prea sfin itul, doritor de a schimba potirul pe stacan i de-a si mai degrab altarul pentru ca s se duc la crâ , ceti liturghia din fug i alerg la jupânul Moisi, uitând s sting lumân rile în biseric . Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat g si de cuviin a fâlfâii perdeaua i a o apropia de para unei lumân ri. Îndat perdeaua lu foc i dete foc bisericii... Palalae!! Templul centenar arse din stra ine pân n temelie i se în a la cer ca fumul unei gigantice c delini e.”

(C tre Titu Maiorescu, 25 martie, 1875, în vol. V. Alecsandri, Scrisori, 1, pag.6-7).

Tân rul Al. Odobescu se întristeaz de situa ia jalnic în care a ajuns conacul i starea de mizerie a ranilor, jefui i ca la drumul mare: „Eu însumi nu mi-am putut st pâni lacrimile v zând casa, grilajul p ginit, gr dina f teras i aleile neîngrijite; pe alocuri, drumurile nu se mai cunosc, iar satul e într-o stare de mare mizerie. Arenda ul acesta i-a întrecut pe ceilal i în escrocherii; ranii cu to ii sunt revolta i contra lui i 11 dintre ei vor s plece începând de anul viitor; le pretinde zile de clac mai mult decât prevede legea; le ia pui i cereale pentru orice fleac; în sfâr it, încaseaz biruri ca pe timpul domnilor fanario i”.(C tre Catinca Odobescu, 31/12 iulie 1856, în vol. Al. Odobescu, Pagini reg site, edi ie îngrijit de Geo erban, Editura pentru literatur , 1956, p.233).

Coresponden a lui Odobescu ni se relev i ca un jurnal de c torie, care ajunge s se confunde cu notele de drum ale scriitorului.

Publicarea ineditului Epistolarium, con inând bruioanele a peste 850 de scrisori, din tinere ea lui Titu Maiorescu, pe când era la studii în str in tate, contureaz portretul tân rului intelectual pe deplin format la 21 de ani.

Mai târziu, criticul de la Junimea avea o capacitate de munc deosebit („nu cred s fie ast zi doi oameni în România care s lucreze mai f preget decât nevast -mea i cu mine” - îi scria lui

9

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 5(105)/2019

Ionel POPA

Cezar Petrescu - spa\iul dezr[d[cin[rii, al alien[rii ]i pr[bu]irilor „Printre autorii care au contribuit la înflorirea contimporan a romanului, Cezar Petrescu este f îndoial acela care dispune de cel mai întins câmp de observa ie. Nimeni altul, al turi de el, n-a erijat o fresc la fel de complet a societ ii noastre” (T. Vianu, p. 361).

Adept al poeticii i esteticii realiste de tip balzacian, autorul Întunerii a imaginat un „discurs narativ generos ca inven ie” (Ion Vlad) prin care a realizat Cronica româneasc a secolului XX. În realizarea acestei fresce social-morale un rol important îl are spa iul. Romancierul i-a creat o hart a rii cu ora e, sate, peisaje, spa ii de locuit, variate. Între topografia locurilor imaginate i realitate exist o permanent coresponden , care d realismului paginii un caracter sociologic-descriptiv. În romanul cezarpetrescian cu tematic social i de moravuri politice exist un set de invarian i spa iali: ora ul, satul, casa (spa iul locuirii i al tranzac iilor amoroase, politice, economice), strada cu diferitele ei chipuri, spa iul fizic natural. Întunecare (1928) - De la Cazinoul de pe falez prin r zboi la „lacul asfaltit”. Între cele dou spa ii, aflate simetric la începutul i sfâr itul romanului, se desf oar drama protagonistului, Radu Com a, cel care a dorit i sperat c va ajunge în „înalta societate”.

Prologul - A zburat o pas re neagr - descrie o atmosfer de Belle Epoque. Înalta societate petrece voioas i incon tient , dinaintea marii catastrofe produc toare de cicatrice care desfigureaz fizic i moral (N. Manolescu). Pentru un moment „Orchestra t cuse”, se auzea „larma glasurilor”, „sunetul cristalin al paharelor”, „comenzile” ner bd toare ale mesenilor, „u a cazinoului larg deschis las se vad s lile de joc”. Pe teras clanul Vardaru („ eful”, Alexandru Vardaru, avocat i deputat, cu fiica Lumini a i nepotul Mihai Vardaru, fratele, colonelul Paul cu so ia, „tanti Laura”) petrece ultima zi de vacan la mare. E a teptat Radu, fost secretar al lui Alexandru Vardaru, acum asociatul lui în biroul de avocatur i prezumptivul so al domni oarei Lumini a Vardaru. În sfâr it i Radu „târând” cu el pe amicul Virgil Probod , fostul profesor al tinerilor Mihai i Lumini a. În scena de pe teras gesticula ia stilat i vorba solemn ale lui Radu i cele stângace ale lui Virgil, care provoac situa ii comice, distoneaz cu atmosfera de bun dispozi ie. Pe m sur ce se succed, situa iile hazoase provocate de stâng ciile i sfiala lui Virgil devin semne pentru alte semne. (Î.1, p. 19-20). De jos, de pe teras , privirile se ridicar sus: „R sare luna! murmur încet Mihai. Ochii se întoarser tre mare [...] Trecu prin mul imea risipit la mese o înfiorare [...] Pe lâng fiecare trecu o umbr , o p rere de r u” (Î.1. p.225). „De la fereastra camerei vilei care g zduie te familia Vardaru, Radu prive te marea i ascult zbuciumul valurilor care izbesc faleza.

La orizont se adun nori negri. Din noapte, un duh al brizei, umed i întunecat îi zvâcni în fa . i deodat „O umbr nea teptat fâlfâi, atingându-l aproape, acoperindu-l cu dou aripi de funingine. Se

trase înd t ridicând mâinile cu o tres rire de spaim . Pas rea se zb tu, neagr , izbi orb în fereastr , b tu din aripi, cercând s se aga e. Se auzi scrâ netul ghearelor lunecând pe sticl ... Se r suci, apoi, risipindu-se [...] i cerul era acum întunecat [...] În larg, furtuna cu fulgere lungi trecu dintr-o parte în alta” (Î.1, p. 444).

Inconfortul creat de lungirea prologului peste limitele rezonabile e compensat de finalul mise en abyne, excelent alegorie. În finalul romanului „Radu cel Frumos” va ajunge „Radu de la Afuma i”. Desfigurat de rana de r zboi, bolnav fizic i suflete te, Radu e sf tuit de medic s fac b i de soare i n mol la Techirghiol.

Aflat la mare, în una din zile, pe plaj o vede pe Lumini a, acum doamna altui Radu, Radu erban, cu cei doi copii, Mihai i Mimi.

Vederea îi r scole te i agraveaz cicatricile nevindecate. Caut izolarea. În zadar. Pe plaj întâlne te pe Elena Bilbor, prietena Lumini ei, pe „tanti” Laura Vardaru, pe Magda, care uitând repede pe Mihai, prima iubire, a devenit doamna maior Iona cu. Cu toat prezen a uman (maturi i copii) plaja este pustie, trist . Pentru Radu to i cei pe care îi întâlne te sunt strigoi fa de care nu are nici o fric , ci doar scârb i ur . To i „i-au furat via a”. Gestul cu care distruge cetatea de nisip construit de copiii Lumini ei este cutremur tor în semnifica ia lui. Desp it i de Virgil i fiul acestuia, care îi aminte te de Maria de care, în tinere e, de teama s ciei, a fugit, Radu r mâne singur împresurat de „amurgirea fumurie”: „cerul noros se l sase peste mare, de unde nu se mai întoarce nici o pas re alb ”. (Î.2, p.384, 382, 386, 400-407, 408) În întuneric, rezemat de trunchiul chimpos al unui salcâm, Radu prive te la geamul vilei în care Lumini a, b rbatul i cei doi copii stau la mas , „prive te la via a, a lui, care i-a fost furat ” (Î.2, p. 410). Pe fereastra deschis , atras de lumina l mpii, intr un fluture, care cade pârlit de c ldura l mpii. Lumini a l-a luat i îl arunc afar , pe fereastr . În întuneric, Lumini ei i se pare c z re te o umbr ce se desprinde de copac fugind. „Umbra” fuge i nu se opre te decât în apele „lacului asfaltit” a c rui ap „e atât de grea i blestemat , încât nu prime te trupul nici unui înecat”. (Î.2, p. 413) Dincolo de semnifica ia ei psihologic i moral , r cirea lui Radu prin Bucure ti, dup ie irea din Biroul de avocatur , e pretext pentru scriitor de a descrie atmosfera plin de speran a, ner bdarea i nelini tea oamenilor din ceasurile premerg toare intr rii rii în zboi. Întreg spa iu fizic al ora ului e configurat prin denumirea bulevardelor i str zilor, a institu iilor. Prins în mijlocul „puzderiei de oameni” care se fr mânt , vorbesc, se strâng grupuri, Radu e asaltat de gânduri i întreb ri: „Necunoscu i f num r. F nume. Nu tii cine sunt - cum po i ti ceva? Cum po i hot rî ceva grav, unanim, etern, în numele lor?” (Î.1, p.59) O imagine de ora , mult mai ampl i complex , con in paginile

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

despre Ia ul refugiului. De data aceasta, constatarea - simpla privire, e dep it de ochiul critic. Punctul de fug al tabloului este contrastul, Ia ul e spa iul suferin elor, mizeriei, s ciei, al haosului i nelini tii provocate de r zboi, dar i al speran elor. Asta pe de o parte. De cealalt , locul în care i-au g sit ad post prin fel de fel de birouri cei care au fugit de front, profitorii de r zboi, e locul în care i-a g sit culcu bog ta ii i afaceri tii de r zboi, care sfideaz lumea în suferin prin lux i petreceri (v. cap. „Acolo ezum i plânsem”) Tehnica contrastelor e omniprezent . Alternan a dintre spa iile frontului i cele din spatele frontului are menirea de a pune în lumin ideologia romanului i caracterul personajelor. Un exemplu: imaginea frontului unde lupt eroic ranul-soldat i ofi eri precum Virgil Probod , Constantin Ionescu, „papa” Ple ea, colonelul „una la mân ”, i imaginea mo iei de la Ar pe ti, unde Alexandru Vardaru, cu spiritul u de „disciplin i organizare”, pune la ad post averea clanului.

Prezent la conacul de la Ar pe ti, dar str in i absent fa de ce se petrece în jurul s u, Radu viziteaz odaia Lumini ei, al c rei interior evoc copil ria fericit a iubitei, iar lui îi treze te nostalgia dup copil ria sa nefericit pe care a îngropat-o în subcon tient. (Î.1, passim, p. 161-193).

O imagine tragic a existen ei amenin at de r zboi i a soartei intelectualului în societate (una din temele majore ale operei cezarpetresciene) este odaia în care zace bolnav, tr indu- i ultimele zile, Dan cheianu, „speran a poeziei române ti”. Descrierea este una din paginile romanului înc rcat ideologic (Î.1, p. 299-325). În aceea i cas , alte epave ale vie ii: Alcibiade Gân u, „ex-profesor de filosofie, logic , psihologie, estetic , greac i latin ”, Mitic Episcopescu, sculptor, un „gigant pletos”, Eliazar Ciuc „matematic i astronom”, Sami Gold tein, care î i semneaz poemele Vlad Tism neanu, Alecu Iovin „kantian incorigibil”, (nume cu adres ?) Din p cate naratorul nu- i poate canaliza i clarifica spiritul critic ner mânându-i decât ironia amar la adresa acestor „ilu tri” intelectuali. Naratorul se confund cu Radu Com a, un intelectual fin, de înalt clas . În Bucure ti „La col ul str zii Domi ian cu strada Centaurului se afl o cas lung ca un vagon, cu un paravan de sticl , o singur fereastr la drum i grilaj de lemn, cu verdele sp cit i înecat de praf” (Î.l, p. 84). Este Pensiunea Cimbru. Genera ii s-au perindat una dup alta, prin cele trei camere închiriate. În momentul mobiliz rii „în pritvorul cu geamalâc, masa e întins pentru patru persoane. Trei au sosit: L tu Codreanu, Stelian Minea, Ionel Cristea.” To i trei îl teapt pe Onisfor Sachelarie. Pentru ardeleanu Onisfor „mobilizarea înseamn r zboi pentru Ardeal”. (Î.1, p.90) În mod simbolic, cei patru tineri reprezint provinciile române ti. Aici se poart discu ii înfl rate despre r zboi, despre Europa, despre întregirea rii, despre schimbarea lumii prin purificarea ei prin foc. Ei au credin a i speran a cei care se vor întoarce de pe front vor fi al i oameni. Dialogurile lor se încheie la miez de noapte alegoric cu o imagine premonitorie: „Prin ferestrele deschise, fluturi m run i [...] pâlpâiau orbi, atra i de lumin , se izbeau de sticla fierbinte, se zb teau cu aripile arse, mureau încleia i în petrolul scurs pe piciorul de nichel”. (Î.1, p.97) În alt col al Bucure tiului, tân rul Mihai Vardaru, „ereticul” clanului, avea acelea i gânduri i singura lui grij era „numai de nu s-ar termina zboiul înainte de a ie i el din coal ”, „simt, sus ine el, c am s vâr esc o bravur ” (Î.1, p.153,154).

Dup „dou zeci de ani”, Pensiunea Cimbru g zduie te „feciorul unui fost chiria de odinioar ” venit s i sfâr easc înv tura. Întâlnindu-se cu Minea, Onisfor, sub pretextul vizit rii nepotului, dar cu povara nostalgiei tinere ii, propune revederea pensiunii. În înf are „Academia Platonian ” este aceea i, doar chiria ii sunt al ii, o alt genera ie tân : Liviu Moldovan, nepotul lui Onisfor, Petru Dumba, Matei S eanu, Leon Constantin i domni oara

11

Nadia Ciobanu. Între vechii i noii chiria i, în aceea i odaie, în jurul aceleia i mese cu mu ama v rgat , are loc o discu ie încins . Noii tineri fac „genera iei care s-a tr dat” un adev rat rechizitoriu: „A i câ tigat victoria i pe urm n-a i tiut s o duce i la sfâr it [...] Acum via a v e o succesiune de regrete! Via a v st tea înainte i a i c utat-o în urm [...] Sunte i nemul umi i i nu ti i de ce! Dori i ceva i nu ti i ce!... [...] ave i fric i ur de via ! i v scandalizeaz c noi vrem s ne tr im via a, a a cum o în elegem... [...]. Noi suntem tineri i înseta i de o alt lume pe care o vom cl di” (Î.2, p.335-336). Confruntarea dintre trâni i tineri cuprinde deopotriv idei clare i idei nebuloase, realit i i idealuri. E simptomatic c paginile lui Cezar Petrescu sunt contemporane cu cele ale liderului genera iei tinere, Mircea Eliade din Itinerariu spiritual (1927), Scrisori c tre un provincial (1927-1933) i anticipeaz problematica romanelor elade ti: Întoarcerea din rai (1934) i Huliganii (1935).

Criza de con tiin a lui Radu Com a intr în linie dreapt din momentul revenirii în sat pentru înmormântarea mamei: „Întâia oar smuls din preajma Vardarilor, cu recep iile i cu automobilele lor, cu mo iile i huzururile lor, str bate ara cea adev rat , a celorlal i. ara ciei, a beznelor i a suferin elor i a orfanilor i a scrâ niturilor prin somn - care fusese i ara lui” (Î.l, p. 331). „ ara lui” a r mas o amintire în pericol s se tearg cu totul. Venind spre casa copil riei se chinuia s i aminteasc chipul mamei i nu reu ea. La c tâiul moartei „în loc de durere i lacrimi un gol sufletesc.” Casa p rinteasc , satul cu împrejurimile lui sunt spa ii ale „amintirilor scufundate”.

Starea de gol sufletesc i de str in sunt reliefate nu atât prin subtilit i de analiz psihologic , cât prin descrierea atent a acestor spa ii, cu marcarea unor detalii semnificative. Întors la Ia i, Radu îmbrac uniforma militar de front i p se te culcu ul cald de birou unde l-a vârât Alexandru Vardaru. Din acest moment subiectul nara iunii devine r zboiul i urm rile lui morale i politice asupra tuturor categoriilor sociale. Trebuie f cut o precizare pentru a în elege i aprecia corect romanul Întunecare. Cezar Petrescu nu i-a propus s scrie romanul r zboiului eroic pentru întregirea rii; în epoc s-au scris destule, de diferite calibre, cel mai realizat fiind Cartea Facerii de Eugen Goga (v. Ionel Popa, Citiri i recitiri din literatura român 2, Ed. Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2016 i Addenda (în manuscris) la Scrisori despre Liviu Rebreanu 3 durea spânzura ilor - De la clopot la cupol , Ed. Samuel, Media , 2014). Îns nici nu urmeaz ad litteram modelul Rebreanu, i nici nu anticipeaz Ultima noapte de dragoste, prima noapte de zboi, de Camil Petrescu. Cezar Petrescu scrie un roman socialmoral în tradi ia realismului balzacian având ca nucleu epic r zboiul. Întunecare face parte din familia romanului despre Primul R zboi Mondial al turi, cu drepturi egale, de contemporanele: Focul (H. Barbusse), Crucile de lemn (Roland Dorgele), Moartea unui erou (Richard Aldington), Pe frontul de vest nimic nou (Erich Maria Remarque), Adio, arme (Ernest Hemingway).

Pe front, Radu se simte în mijlocul „ai lui”, nu se mai simte str in.

Aici, al turi de solda ii- rani din plutonul pe care îl comand i al turi de camarazii „tata” Ple ea, Stelian Minea, Gabriel Ghenea, Ionecu, Cernegur , colonelul „una la mân ”, Radu g se te adev rata mul umire sufleteasc . Aici, pe front, se înf ptuie te, în viziunea naratorului/autorului, solidaritatea dintre rani i intelectuali.

Spa iile frontului (luptele, peisajul desfigurat de obuze, gândurile i discu iile solda ilor i ofi erilor, mul imea de mor i i r ni i, spitalul de campanie) se succed fiecare anticipând pe urm torul i toate întregind imaginea de apocalips a r zboiului, i anticipând, gradat, sfâr itul dramei protagonistului. Sunt de re inut imaginile-spa ii devenite obsesii pentru con tiin a lui Radu.

Prima este cea a focului (Î.2, p. 18-19). Ca într-un ritual la altarul

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

focului ase solda i („mo ” Vasile Pohrib, Marcu, Boc ne , Stângaciu, Mucenicu) vorbesc despre cei l sa i acas i necazurile lor, despre zboi, cu speran a c lumea se va schimba în bine. Soldatul Mucenicu le poveste te despre semnul ce i s-a ar tat pe cer. Lyceum din pensiunea Cimbru s-a mutat pe front. Între solda i i ofi erii Radu i Ghenea, care îi surprind în plin dezbatere, repede se stabile te o rela ie de apropiere i în elegere. Ghenea, la desp ire, îi asigur : „- Da! N-are mai fie cum a fost, b ie i [...]. Când s-ar sfâr i toate, dac se va ar ta nevoie, noi ofi erii, o s fim cei dintâi lâng voi... De asta s nu îndoi i o clip ! Nu vorbesc numai pentru mine... tiu ce gândesc i al i camarazi...” (Î.2, p. 14) A doua imagine-spa iu este „ochiul de ap st tut ”: „Com a înconjoar ochiul de ap st tut . Nu e o ap din care s po i bea!

Ap verzuie i neagr , cu vegeta ie filamentoas plutind i cu broa te [...]. i e un om care a c zut cu fa a în jos, cu capul pe jum tate înfundat în n mol. Un mort [...] Radu Com a a pus genunchiul în mânt i s-a aplecat s -l întoarc . Când trupul cu mâna eap sa rostogolit cu pieptul în sus, atunci din mâl, cu scame de m trea vegetal , cu un sigur ochi alb, fiinc cel lalt era scurs i din el spânzura o lipitoare i fugeau gâng nii de ap , i-a privit stârvul copilului Mihai Vardaru. Lipitoarea s-a desprins cu un spasm în trupul, gros i vâscos” (Î.2, p. 47, 49-50) Imaginea naturalis-expresionist , cu mare putere de premoni ie, este cutremur toare.

A treia imagine-spa iu este spitalul, din spatele liniei frontului, în care se afl Radu, grav r nit la piept i cu fa a desfigurat , în urma exploziei unei grenade. E în pericol de a- i pierde vederea. Cu jum tate de corp bandajat e un „morman de vat ”. Capitolul respectiv are un titlu cât se poate de simbolic: „În întuneric se afl lumina”. În întunericul de afar i lumina dinl untru, lui Radu îi ine tov ie un alt nit, cinicul camarad Vasile Mogrea.

Dup desp irea sufleteasc de Vardari, la p sirea spitalului, revenit în Bucure ti, Radu se desparte i fizic de Lumini a i clanul ei. Decep ionat, cu „via a furat ”, Radu, un cadavru viu, se îndreapt spre actul final al vie ii sale, al „genera iei care s-a tr dat”: sinuciderea.

Ideologia romanului cezarpetrescian, excelent exprimat de imaginile-spa iu, e oarecum una paradoxal . Scriitorul e preocupat numai de descrierea fe ei urâte a societ ii, a vie ii. Spiritul critic, acut, e

J.-B. Camille Corot - Carul

Anul X, nr. 5(105)/2019

str tut de suflul unor idealuri abstracte, indefinibile, de respingere a vie ii moderne a ora ului respingând în acela i timp i satul arhaic, rac i înapoiat, pentru care are o anume nostalgie. Cezar Petrescu mâne un scriitor sceptic.

Dac Întunecare, într-un impresionant spa iu narativ, ofer imaginea unei societ i surprins într-un dramatic proces istoric, Calea Victoriei (l929) poate fi considerat un fragment al dramei din Întunecare. Calea Victoriei e romanul despre, „Capitala care ucide”, „spa iul Molohului modern de devorarea c ruia nimeni nu scap .

Romancierul, de la prima la ultima pagin , zugr ve te numai fa a bolnav a capitalei” (Perpessicius).

Romanul începe cu imaginea unui spa iu mobil, ca mesager din alt lume: „Un întuneric dens, materializat, de pâsl . Nici o constela ie sus.

Nici stea polar . E de mirare din ce duhuri vr jma e a deschis peste câmpuri o bezn atât de opac i grea [...].

Numai ferestrele trenului (s.n.) preling dintr-un cap t în altul un ir de lumini, ireal i fantast. V zut de departe arat ca pachebotul fantom cu pasagerii strigoi. ti i, vasul n luc [...] navigând [...] pân la dezlegarea blestemului r u. [...] Locomotiva cu picuri ro ii pe piept spintec pârtie în întunericul de smoal , [...] Acolo, în fund, mije te o gean fosforic . i când ai ajuns, nimeni nu mai prive te înapoi” (C.V., p.7).

Preambulul primului capitol, „Bucure ti - Gara de Nord” e metafora iadului, a diavolului.

Trenul, simbol al destinului, în care, nev zute, c toresc ursitoarele, aici a treia curm toarea, aduce în Capital , spa iul nara iunii, dintr-un târg de provincie de la marginea rii, familia magistratului Constantin Lipan: so ia Elena i cei patru copii (Ana, Costea, Sabina, Nelu). Numele personajelor lui Cezar Petrescu au totdeauna o anumit semnifica ie acompaniat de o anumit sonoritate. În cazul celor pomenite, prin evenimentele imaginate, scriitorul r stoarn sensul lor etimologic-istoric. Fiecare membru al familiei viseaz un Bucure ti conform vârstei, temperamentului i idealului s u. Pentru Constantin Lipan, magistratul incoruptibil i con tiincios pân la exces, Bucure ti înseamn încununarea carierei sale prin întronarea justi iei la nivelul întregii ri; pentru so ia Elena, destul de anost i m rginit , înseamîntâmplarea fericit care o scap de mizeria vie ii de târg, de bovarismul incon tient mascat de iubirea matern , mai ales fa de fiica cea mare, Ana; pentru Ana, asem toare mamei îns mai cu aplomb, „care de un an terminase pensionul, i tânjea în mocneala ora ului de provincie”, Capitala însemna decorul în sfâr it vrednic de f ptura ei înalt , rece, aristocratic i âfnoas . Loja la teatre i la oper , rela ii cu alt lume decât aceea vulgar de unde venea i de a c rei atingere se ferise cu orgoliu - poate o prieten de neam ales, poate un logodnic; pentru Costea „«rebelul familiei» [...] absolvent cu elogii al liceului, dar adolescent înc ânat i ursuz, Capitala reprezenta Facultatea, conferin ele i biblioteca Academiei, anticarii i cursurile savante. i însemna, mai ales, camaradul (s.n.) necunoscut, care îndoial se afl undeva, a teptându-l i c utându-l [...] pentru al consola de orizontul m rginit al familiei unde se sim ea str in, dispre uindu-i pe to i de-a valma, cu excep ia Sabinei, din pricina meschinelor prejudec i burgheze i a egoismului lor orb, de soboli”; Nelu „[...] închipuia Capitala ca un fabulos garaj de unde nu lipse te nici o marc de automobil din cele mai rarisime i ca o vast aren sportiv , unde în fiecare zi se dezl uie competi ia între dou echipe, doi campioni, dou celebrit i m car europene, dac nu mondiale”; pentru adolescenta Sabina „Capitala însemna larm , prilej de înveselire i de încântare a ochilor, forfota de bâlci a mul imii, un necurmat film în care comedia irezistibil i drama patetic se alterneaz într-o reprezenta ie f pauze [...]” (C.V., p.l2).

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Acela i tren îl aduce în Capital , c torind în vagonul de clasa III-a, din coad , pe tân rul Ion Ozun aspirant la gloria literar .

Metropola îi întâmpin cu un avertisment înfior tor, cu un semn premonitoriu: „Atunci trenul se opri brusc, patinând cu toate frânele încle tate [...] Un glas r gu it vorvi în întuneric: - A c lcat o femeie [...] (C.V., p.29 i 30) În noapte o alt voce strig : «- Domnilor! Domnilor! P zi i, sose te expresul!»

Dou bra e puternice îi smulse pe amândoi [pe Costea i Sabina] de pe linia vecin , tr gându-i înd t!” (C.V., p.32) Era Ion Ozun, care, apoi, remarc de adânc cunosc tor: „- E teribil acest Bucure ti! [...] În fiecare zi, dou -trei sinucideri...

Un Moloh care nu se mai satur !...” (C.V., p.33).

Gara de Nord, spa iu emblem pentru capital , ofer imaginea rev rs rii f istov a oamenilor sosi i în metropol din toate col urile rii în c utarea „Cheii visurilor”. Dar, f s cuno ti „tainele Bucure tiului” i nu i le însu ti e ti o victim sigur , hran Molohului. În Gara de Nord nimeni nu a teapt pe nimeni.

Spa iul Capitalei va fi jalonat de câteva repere, adev rate c i de vizit : „Bulevardul Academiei”, „Palatul”, „Calea Grivi ei”, „Hotel Continental”, „Cap a”, „Palatul Justi iei”, „Arizona-Bar”. În contrast cu centru apare periferia: labirintul str zilor de mahala, birturi precum „La Calul B lan”, pensiuni ca cea a lui kir Panait - „Bursuc ria”, o adev rat „cavern ”. Acest spa iu în care închiriaz o camer celul , la sfatul amicului care nu l-a a teptat în gar cum îi promisese în scrisoare, îl intrig : „Niciodat n-ar fi crezut c într-un spa iu atât de strâmt, poate vie ui, atât de divers i trist umanitate” (C.V., p.

43). Aici, în „micul univers, trivial”, în odaia „cea mai din fund”, Ion Ozun zace câteva s pt mâni r pus de foame i boal , pân reu te se aranjeze. „Din curiozitate” î i propusese s numere câte trepte are scara pe care urc i coboar de câteva ori pe zi. Îns mereu num toarea îi era încurcat de diferite obstacole: întâlnirea unui locatar, grija ca pe întuneric s nu se loveasc de ceva, din pricin c uneori î i amintea de num toare dup ce a coborât sau a urcat jum tate de scar . Totu i era convins „c în clipa când va izbi, reu ita va fi semnul cel mai sigur, providen ial, c s-a încheiat cu toate peregrin rile de arte care-l descurajau i c toate îi vor merge din plin.”

(C.V., p. 36). Nu tim dac a reu it s numere treptele sc rii, dar providen a vine din parte celebrului scriitor Teofil Steriu. Îns pentru a urca va trebui s „tri eze”: renun la cur enia sufleteasc i la idealul gloriei literare cu care a venit în Capital .

Ie it pe Calea Victoriei, „ora ul furnicar pe Ozun”: „[...] fu înghi it de cele dou puhoaie, pentru care trotuarul era prea strâmt [...] încle tat în coloana de mar a necunoscu ilor [...] Se sim ea din cale afar str in într-o lume str in i f nume, [...] l-a sorbit tumultul mul imii, anonim redat marelui anonim [...] nu exist singur tate mai crunt decât cea din mijlocul mul imilor.” (C.V., p. 51-52.

Astfel de imagini, care exprim singur tatea, lipsa de comunicare, depersonalizarea fiin ei umane, mai sunt în roman. Nici în familie nu exist unitate, comunicare i afec iune. Fiecare din membrii familiei Lipan „era în camera lui z vorât (s.n.), singur i du nos. i pe fiecare îl desp ea de cel lalt un zid mai gros decât p retele de c mid i var.” (CV.,p.89). Înainte de a trece în sicriul mor ii, omul locuie te în co ciugul vie ii. Lumea uit repede de „moartea din via ” i caut refugiu în „Arizona-Bar.” Ilustrative sunt paginile 289-302 în care este relatat înmormântarea marelui scriitor Teofil Steriu. Descrierea cortegiului mortuar este prilej pentru naratorul cezarpetrescian de a lumina imaginea de bâlci al de ert ciunilor i minciunilor, al idealurilor sf rmate, al bârfelor mondene i al moravurilor politice. Imaginea cortegiului

13

mortuar face pandant cu sala teatrului în care se reprezint piesa Cheia Visurilor de poetul Leon M saru (C.V., p.251-254, 255- 256).

Bucure tiul, demonizat la modul exagerat, este v zut prin ochii „prin ului Anton Mu at”, descendent dec zut, de familie domnitoare.

Acesta, într-o plimbare la osea, m rturise te lui Ion Ozun, care îl înso ea, de ce iube te i ur te Bucure tiul cel „mai apropiat” de Orient, decât de Apus: „Aceast a a-zis Capital , aceast a a-zis cetate f nimic de cetate în ea, a tr it i tr ie te într-un ve nic azi, ieri, mâine (s.n. în text). [...] E un ora de «ce-am avut i ceam pierdut!». Care cum izbute te a împrumuta câteva sute de lei, se arunc într-o birj ori într-un taxiu i strig oferului sau birjarului: «Înainte!... D -i drumul înainte, oriunde!». Ce suflet s aib un asemenea târg i cet enii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectur , monumente, muzee?... Simbolul e Calea Victoriei, tenia aceasta de strad lung -prelung i strâmb , cotit , sucit , unde to i î i vântur o via tot a a de strâmb , cotit , sucit , corcit ?... Atunci îi ur sc ii osândesc [...] Pe urm , m trezesc iubindu-i cu înduio are, cum îmi iubesc i târgul acesta în care am s mor f s fi tr it ceea ce se cheam o adev rat via : via a! [...] Probabil c tot a a î i iube te viermele, putreziciunea în care s-a n scut i tr ie te...” (C.V., p.72). i în Bucure tiul, de odinioar , al lui Anton Mu at, i cel de azi, al lui Ion Ozun, „unii se înal , al ii coboar ”. To i care au venit în marele ora dorind s dea ceva bun i frumos veacurilor au fost înfrân i, mânând în urma lor doar imaginea de Sodom a ora ului. Iat p rerea babei Catrina, servitoarea Lipanilor: „Dac aista-i un târg de tâlhari, bat r se cheam c i-au f cut singuri temni e, ca pentru dân ii.” Pentru r zvr titul anarhist, Costea, dezam git i el, Bucure ti este o „bucat de câteva sute de metri, e bâlciul vanit ilor”, al „lait ilor i vânz rilor...” (C.V., p. 172). i ceilal i Lipani î i schimb rerea ini ial despre Capitala la care visau. Ana lipan, devenit Annie Mereutza, se convinge c „Bucure tii î i iau din via totul i nu- i dau nimic.” La plecarea din Capital , în ora ul de provincie unde so ul e numit, de unchiul Gicu, ministru, pre edinte de tribunal, pentru „frumoasa Annie”, pare „un pustiu lunar”.

Coloana vertebral , e drept cam flexibil i fragil , a acestui ora demonizat cu înver unare este Calea Victoriei. Ovidiu Papadima nu are dreptate când afirm c romanul lui Cezar Petrescu are „titlul cel mai pu in sincer” i c nu este „romanul acestei artere”. Criticul se exprim i destul de ambiguu. Titlul e perfect justificat. Scriitorul folose te numele emblematic al Capitale la modul ironic-amar în conformitate cu viziunea sa pesimist-sceptic asupra lumii, sintetizat în sintagmele: „Ora ul care ucide” i „Civiliza ia distruge orice etic ”.

Casa e simbol i metonimie pentru fic iunea româneasc . Spa iul de locuit, prin m rime, înf are, interioare, este hieroglif a celor care îl ocup , e toposul-oglind în care vedem condi ia social , caracterul, morala locatarului. Vorba poetului, acest spa iu e „palat de nunt i cavou”.

Locuin a Lipanilor, veni i în Capital , e „strâmt ”, cu „înc peri mici”. Au str mutat aici, din târgul de provincie, mobila, tablourile i cu ele modul de via . În marele ora tr iesc risipi i adunându-se numai la orele de mas i la culcare, dup care, fiecare se „z vora” în odaia sa. Se pare c nu vor avea o locuin nou , corespunz toare noii func ii a lui Constantin Lipan, Consilier la Curtea de Apel i, apoi, de Procuror General.

Situa ia de început a lui Ion Ozun - promisiuni de erte din partea unuia sau a altuia, foame, boal , singur tate - o citim în înf area „Pensiunii Panait” i a camerei închiriate aici. Începe s urce dup ce înva „tainile Bucure tiului”. La fel, citim spiritul de revolt anarhic i ur a lui Costea Lipan împotriva „ora ului care ucide”, în odaia auster , de mansard de pe Calea Victoriei în care locuie te dup p sirea familiei (C.V., p. 316-317). Situa ia „prin ului” Anton

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mu at este ilustrat de locuin a acestuia: „Locuin a lui Anton Mu at nu-l surprinse [pe Ozun]. Era prevenit c intr în cas de om ruinat”; casa era „înghesuit ”, „pr fuit ”, „coclit ”, „mucezit ” „ruginit ”. mas singur, pentru moment, musafirul prive te tablourile i fotografiile atârnate pe p re i. O fotografie de grup cu Anton Mu at în mijloc „arat ca o caricatur a timpurilor disp rute”. Interiorul locuin ei e ca un muzeu în paragin .

O sinecdoc a lumii mondene a metropolei este „ceaiul dansant” din „saloanele doamnei i domnului ministru al justi iei Gic Elefterescu: lume mult i pestri , muzic , b uturi, bârfe, aranjamente matrimoniale, afaceri i tranzac ii politice (C.V., cap. „Ceaiul dansant”).

Cu ironie amar (am men ionat aspectul de câteva ori) romancierul descrie cabinetul ministerial al lui Gic Elefterescu, unde este chemat procurorul general Constantin Lipan pentru a fi „îndrumat” în instrumentarea „unor” dosare, în numele justi iei. În vastul cabinet ministerial pe un perete trona „Justi ia urm rind crima”, tabloul lui Prud’hon. Constantin Lipan, care voia s priveasc , „cu toat venera ia”, la „m re ia solemn a înc perii ca unul care p ea pentru întâia oar în via ” în „sanctuarul divinit ii sale simbolic legat la ochi”, e „cople it” de vorb ria afabil a ministrului Gic Elefterescu, pe care îl aprecia drept „b iat bun” (C.V.,p. 91-93).

Zelosul magistrat se înham la c ru a justi iei, îns atunci când interesul politic i cel personal o cer, ministrul îl cheam din nou pentru a-l „îmblânzi” cu amenin area arest rii fiului urm rit de Siguran , b nuit c este implicat în asasinarea primului-ministru. Incoruptibilul magistrat devine neputincios i nevoit s renun e la toate principiile justi iei. Abdicarea lui definitiv e excelent în relatarea discu iei-confruntare cu fiul tocmai în odaia acestuia de la mansarda de pe Calea Victoriei. În timpul discu iilor în care cere fiului s vin pe „calea cea dreapt ”, p rintele „înclin fruntea”, apoi „coboar mai jos fruntea”, iar la ultima replic a b iatului apleac „ochii în mânt” (C.V., p. 338-340). Întors la ministru, incoruptibilul magistrat implor „Fac -se voia dumnitale, domnule ministru” (s.n.). În capitolul „Groaznicul asasinat” întâlnim un alt spa iu emblematic politicienilor i afaceri tilor, aureolat cu negru: vila ministrului justi iei, mâine premier în locul celui asasinat de anarhistul „Spartacus”, „camaradul” lui Costea Lipan. Vila viitorului premier este o copie a vilei lui Iorda Hagi-Iordan, magnatul petrolului românesc (C.V., p. 341). Culme a ironiei (a scriitorului), vila magnatului, monument arhitectonic, construit de celebrul arhitect Mincu, este un cuib de viespi, locul unde politicienii i afaceri tii vero i decid soarta rii, a oamenilor i justi iei.

Vila Iordan este loc fatal i pentru tân ra Sabina Lipan. Aici cade prad drogului i este violat de Niki, beizadeaua lui Iordan HagiIordan. Trezindu-se din lugubrul vis fuge i ajunge în odaia „f flori” a fratelui, din mansarda de pe... Calea Victoriei. Aici se împu cu pistolul pe care îl tie în sertarul mesei: „O rochie albastr , o câr; o umbr r pus de copilandr într-o zdrean de rochie albastr , zut pe pragul ferestrei. Deasupra perdeaua neagr a fâlfâit, ca dou aripi întunecate care se închid. A a le strânge Arhanghelul negru, de câte ori popose te a teptând” (C.V., p. 396). De data aceasta, camera lui Costea e descris în toate detaliile f când din ea o metafor a „capitalei care ucide”.

Lumea descris în roman este un hipodrom în care se desf oar o curs infernal (v. cap. „Mâine mergem la curse”). Visul „I want to be happy!” - „Epilog”, al Sabinei, al lui Costea, al Anei, al magistratului Lipan i al tuturor ca ei este sf rmat.

Din cele 15 capitole al romanului, 8 au titluri care denumesc spa ii; primul, Bucure ti - Gara de Nord este de generic. Fiecare capitol e precedat de câte un „mic poem în proz ” - „epigrafii sintetici” (Perpessicius). Aceste „introduceri lirice” (Ov. S. Crohm lniceanu) scrise

Anul X, nr. 5(105)/2019

în dublul limbaj al poeziei (simbol, metafor , sugestie de mister), chiar de ar fi „o neglijen tehnic ” din partea „polemistului i cronicarul cotidianului” al „ora ului care ucide” (Perpessicius), au rostul de a prepara interesul i sufletul cititorului pentru a intra în subiectul, atmosfera i problematica romanului. În plan simbolic-metaforic aceste „introduceri” sugereaz ruptura dintre uman i cosmic, alienarea de transcendent, singur tatea. Aceste preambuluri sunt ca versetele biblice care îmbrac haina alegoriei sau a parabolei pentru a cea imaginea „perdelei negre ce fâlfâie deasupra ora ului ca dou aripi întunecate ale Arhanghelului negru”.

Prin pesimismul i sceptimismul s u, Cezar Petrescu st al turi de George Bacovia. Spa iul literar cezaretrescian i cel bacovian sunt tangente. „Având un cert sentiment al naturii”, Cezar Petrescu cheam „anotimpurile i semnele lumii s prezideze sau s acompanieze înfioratele mi ri ale vie ii”. Nu accept m opinia lui Ion Vlad. Un sentiment al naturii incumb obligatoriu o viziune cosmic -cosmogonic i o stare poetic (un posibil termen de compara ie, Sadoveanu, venerat de Cezar Petrescu). Or, Cezar Petrescu nu are sentimentul naturii. El este un observator realist atent la tot felul de detalii. De aici lungile digresiuni descriptive i lungirea excesiv a „discu iilor” personajelor, care dau o „excesiv vegeta ie discursiv i retoric ” (Ion B lu).

Romanele lui Cezar Petrescu au o structur modern aparte în raport cu romanul nostru, atât cel tradi ional, cât i cu cel modern al epocii. În romanele sale faptele nu decurg unele din altele, ele sunt grupate în al tur ri i suprapuneri (Ovidiu Papadima). A a procedeaz i cu descrip iile spa iului. Aproape fiecare secven narativ e preg tit sau finalizat cu o imagine sau element de spa iu. Acest tip de structur narativ i alternan de peisaj (spa iu restrâns sau panoramic) sunt similare „secven ei i montajului cinematografic” (Ion Vlad).

Prin Întunecare i Calea Victoriei (primele romane, i cele mai realizate, ale scriitorului), Cezar Petrescu este primul care impune în romanul românesc imaginea Bucure tiului ca metropol ; pentru prima oar apare ora ul ca spa iu literar bine conturat i deplin capabil s semantizeze textul literar în numele unei poetici (aici realiste) i al unui Weltanschauung propriu. „Topografia geografic ” imaginat , Cezar Petrescu o populeaz cu o tipologie social i moral-caracterologic pe m sur ” (Mircea Popa). Cezar Petrescu aduce în romanul românesc interbelic cel mai bogat i variat spa iu literar.

Dac romancierul i-ar fi strunit mai bine digresiunile i retoric, Întunecare i Calea Victoriei puteau fi la un pas de mari romane.

Edi ii i sigle folosite Cezar Petrescu, Întunecare (Î.), Ed. Minerva, BPT, 1962; Calea Victoriei (C.V.), ESPLA, 1957 Bibliografie consultat 1 P. P. Perpessicius, Cezar Petrescu - Calea Victoriei (cronic , 1930) apud „Repere istorico-literare în Calea Victoriei”, Ed. Minerva, 1982 2 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români (1941), Ed. Albatros, 1977 3 Mihai Gafi a, Cezar Petrescu, EPL, 1963 4. Ov. S. Crohm lniceanu, Literatura român între cele dou r zboaie mondiale, proza, 1967 5. Ion B lu, Cezar Petrescu, Ed. Albatros, 1972 6. Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. l, Ed. Minerva, 1980 7. Mircea Popa, Cezar Petrescu sau romanul ca sociologie a mediilor în De la N. Filimon la G. C linescu, Ed. Minerva, 1982 8. Ion Vlad, Roadele p mântului, Postfa la Cezar Petrescu, Apostol, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984 9. tefan D mu , Cezar Petrescu - fascina ia romanului, Ed. Casa c ii de tiin , Cluj-Napoca, 2011

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Livia CIUPERC{

Focul suferin\ei – focul credin\ei Mul i dintre noi avem tenta ia s credem c acest Prezent este prea tensionat. Avem, n-avem dreptate?

Dar cum tim prea bine c armura Drept ii î i are ale ei fa ete, se impune s fim ceva mai tempera i i s accept m, cu mult calm i în elegere, tot ceea ce ni se-ntâmpl , ca pe un examen pe care, contiincio i, se cuvine s -l promov m.

Avem modelul înainta ilor - spre care, cu evlavie s ne-nturn m, preluându-le exemplul i continuându-le lucrarea. În acest nobil scop (cred) s-a n scut, spre exemplu, o emisiune, intitulat „M rturii i evoc ri”.

Dar iat , cu pu in timp în urm , cu Voia Domnului, din Porunc Divin , s-a vrut ca o lumin mistuitoare s aduc durere, mare durere - peste toat Cre tin tatea.

Paris, Catedrala NOTRE DAME, capodoper arhitectural , simbol universal - în mare suferin ! zice c întreb rile care izvor sc în adâncul fiin ei noastre doar nou s ni le adres m. Nou , fiin e vulnerabile - care suntem.

«De ce-ul» s se îndrepte doar spre noi, întru îndreptare pe calea cea dreapt . i pentru c tocmai am ascultat, sub form de serial, o evocare ERNEST BERNEA (1905-1990), cunoscut sociolog, etnograf i filosof

Corot - Semur - Catedrala v zut de la

român, gândul mi-a fugit c tre verticala sa judecat cre tin-ortodox . i-am r scolit în minte în elesurile adânci rostite în timp de c tre acest mare gânditor, privind „urcu ul” nostru prin via . „Cel ce urc muntele plin de credin , lumineaz c rile i biruie moartea”. i iat cum, de la o reflec ie atât de judicioas , privim c tre acest prezent. Direc ia? Cerul Fran ei. Mai precis, punctul 0 al Parisului.

Da, am asistat, cu to ii, de departe - unii, de aproape - al ii, la o mare dram . Real . Incendierea Catedralei NOTRE DAME din Paris.

Un monument istoric i spiritual de secol al XII-lea.

Lacrimi, suferin , regrete!

Dup ce i-a revenit cumva din oc, fiin a uman a con tientizat se cuvine mobilizare pentru reconstruc ie. i gesturi umanitare au înflorit, de pretutindeni. Cât dreptate are filosoful: „Omul care d ruie cre te, se înt re te, se elibereaz pân la des vâr ire” (Bucuria d ruirii).

Ei bine, umanul triumf , dar nu i lamenta iile, adic acele „voci” care rostesc sunete înainte de a le trece prin filtrul judec ii.

Paris, luni, 15 aprilie 2019, ora 17.50.

Zi i or a dramaticului! i totu i, dragi cre tini de pretutindeni... S realiz m avertismentul pe care ni-l transmite Sfânta Cruce de deasupra Altarului, care a r mas neclintit .

Vocea Mântuitorului R stignit pe Cruce ni se adreseaz de dincolo de timp.

«CRE TINI: a) focul necredin ei poate mistui, deopotriv , i cl dire, i suflet! b) o cl dire incendiat poate fi reconstruit prin efort COLECTIV; c) cur enia i puritatea sufletului se pot redobândi - doar INDIVIDUAL, prin credin post - rug ciune!»

Se cuvine s avem în vedere c lacrima i suferin a fac parte din via a noastr . Ne-o spune limpede i tran ant, acela i Ernest Bernea: „Omul adev rat, omul f ptur a luminii, nu se teme de r u i nu alung suferin a. El tie c r ul poate fi biruit de un suflet arz tor i c suferin a este o cale a bucuriilor, cale a luminii i puterii.

Suferin a este pre ul valorilor nepieritoare: aderul i frumuse ea, cântecul i îndemnul la des vâr ire. Prin ea omul se apropie de firea lucrurilor, de sensul vie ii, de Dumnezeu. Pe calea ei câ tig m lumina min ii i a inimii. Suferin a adev rat este înalt , bogat i purificatoare” (Colina lacrimilor).

Cu iertare, n dejde i iubire cre tin , izbândiArmancon vom!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul I, nr. 5(105)/2019

Daniel MARIAN

Modelarea p[mântului dup[ fapte Valeriu Bârg u, mântul tuturor faptelor, Editura C uza v.b., 2019

tr ie ti în dou vremi i mai cu seam ancorat între acestea, cu privirea i gândul, i indicator i punte. Eu cunoscându-l pe omul de lâng mine din ambele vremi, i p rându-mi la fel de el precum la fel de eu preumblându-m prin cele dou vremi, i tot ancorat între acestea. Ce nebunie trebuie s fie, dac nu cumva chiar mai i e, neg sindu-te întreg nic ieri i împ indu-te a a la nesfâr it.

Iar aici se mai adaug un dualism: e i nu e, deodat cum ar veni. Alba-neagra cu percep ia asupra datului existen ial i a potenialului de asemenea. Sau, s reformul m datrebuie i pare-se c trebuie.

Dac via a real ar fi atât de grozav , nar mai fi nevoie de sublimul ingredient de imaginar. Sau poate c exist o singur realitate i doar sistemul de referin ce-l mai putem mi ca i amenaja dup o aproximare a ceea ce am vrea s cunoa tem i sim im.

Ceea ce e cert, Valeriu Bârg u a tiut întotdeauna s umble cu tolba plin de surprize, iar acum din sertare de memorie i memorii de sertar, înc vin i vor mai veni ca ni te borne de via neînregimentat tempo-

ral, lucrurile care au r mas pentru a mai fi i dup lipsa sa vremelnic dintre noi. Iar Mariana Pândaru-Bârg u îmi spunea deun zi c departe de a fi la dimensiunile memoriilor, sertarele sunt îns largi i nu se întrevede curând vreo secet de niciun fel.

Romanul de fa , „ mântul tuturor faptelor”, confirm c e posibil ceea ce spuneam la început, ca balansul cu pricina s fie chiar întâmplat i nu doar eventual. În roman se intr brusc, cu salopete, uniforme de camuflaj, accesorii pentru orice fel de situa ii pl cute ori nepl cute. Toate având ca motiv de design zâmbetul, complicitatea, trucurile, viziunile senzoriale, m iestria scenaristic . Personajele sunt la datorie, nu vin pe rând ca pe scen , e un vacarm de imagine i sunet i sim ire într-un decor aflat la în lime: Stânca.

Aici se întâmpl o întreag epoc , sistematizat , canalizat i ’curentat ’ dup norme improbabile dar nu imposibile, nu avem finalit i ci avem variante de a relua oricare poveste din oricare situa ie desigur absolut

întâmpl toare.

O adaptare dramatic oricând s-ar putea face, colegii de la Teatru au suficiente capacit i reproductive artistic, o Stânc se g se te i m gândesc c i alde Ti a Ro cata, Ica, grecul Stravinos, Albu, Cap de Nuc , tefan i dac a sc pat careva va veni de bun voie sau o/îl vor prinde.

Interesante sunt incursiunile din acolo în altundeva, adic planul se face extraplan.

Au loc inserate dizerta ii inedite în direc ia lui Marin Sorescu, Nichita St nescu, Geo Dumitrescu, iar leg turile cu marele clasicism universal sunt ceva obi nuit.

Se petrece cam tot ce se poate, cu o mulime de am nunte, are loc aproape permanent o dublare cu iluzii i via a curge înspumat . Dac nu era de Caragiale neap rat, o Tanti Chiri a tot apare învolburat pe undeva pe parcurs.

Avem i arpe, cu o întreag pledoarie pentru acest animal sublim, doar c nefiind pomenit Mircea Eliade al turi de al i ilu tri, nu ne cuprinde de-a dreptul ezotericul.

J.-B. Camille Corot - Ora ul Avray

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Florica R. C~NDEA

La ceasul lecturilor Al. Florin ENE, Un ocean de de ert, Ed. NICO, Tg Mure , 2019 Însumând aproape trei sute de pagini, romanul Un ocean de de ert este structurat pe dou p i distincte. Partea întâi însumea, la rându-i, zece p i, precedate fiecare de motto-uri desprinse din opere ale unor consacra i scriitori sau filosofi. Partea a doua însumeaz opt capitole, la fel precedate de citate din care se desprind pilde, în elesuri, eresuri. În literatura româneasc (prefer m a ne limita), construc iile antinomice (vezi titlul) au str tut pagini celebre, iar deslu irea metaforelor nu a fost, întotdeauna, la îndemâna oricui. De pild , Vasile Alecsandri propune în poezia „Iarna” ...un ocean de ninsoare... care a p truns nem rginirea, iar la Mihai Eminescu vom reg si construc ii între rigoare i inefabil: „Sufletul omului e ca un val, sufletul unei na iuni ca un ocean” (1870, Din ocean de vise), „Oceanul cel de ghea ! (De câte ori, iubito). În cazul de fa , asocierea unui ocean într-un de ert ar putea fi i invers perceput întrucât în ambele sensuri imensitatea se updateaz pe retina unui lector i developeaz scene de care nici nu se lini te te, nici lini te te. i pentru c nu este nici o b smuire, cartea-roman întrege te virtu i de narator demn de crezul s u, acela de a spune aderuri care, de cele mai multe ori, dor. De aceea, pornind din titlu, romanul curge între

dou maluri, ca între dou lumi, v zute prin casa de sticl a peni ei.

Valoarea omului se m soar dup greuile biruite de el (Voltaire). Am ales înadins acest citat de pe pagina de titlu a romanului tocmai pentru a ne îndrept i a scrie cum trebuie s invit m la o lectur de lector inocent. Fresc a societ ii de azi, romanul pune pe tav adev ruri despre ocupa ia sovietic (de temut ca o cium ro ie), dar scoate la iveal , dând în vileag nume de prieteni scriitori i nu numai care au bântuit trecutul înspre un prezent, la fel de r u sim it-tr ite, valabile povestiri în oglind , prin tehnica bulg relui de z pad , sau poveste în poveste. i poate nu întâmpl tor, i poate tocmai de aceea, în roman se penduleaz personaje cu nume Roianu, un pseudonim, de altfel al autorului, desprins real din numele bunicii Ana Ro ianu. Un traseu, pe cât de sinuos pe atât de vijelios, str bate paginile, precum sania în ninsoare i albatrosul în de ert, personajele compun romanul, simple la nume dar agitate i ascu ite la minte. Adresarea este direct : Florin, Titina, Floarea, Marin, Saveta, Leana, Giorgic , Lie, Z ba etc., nume care ne amintesc de Marin Preda i galeria personajelor sale. Personaje care, în opera enian , îndr znim a spune faptul c nu numai c sunt reale sau vinovate ci i furnicu e din Furnicarul vremurilor sale. Care nu-i dau pace. Pace care, indiferent dac este voalat pe un „ocean în de ert”, fie în Lumina casei, este viabil . Orice înv are i dezv (op. cit., pag. 41) Ascuns sub plato a Ro ian , autorul ia parcurs traseul printre scriitori precum Jebeleanu, Beniuc, Bogza, Radu Demetrescu .a. din ale c ror felinare, pe drept spus, ardea fumul anilor, al consacr rilor, iubirilor de ob te sau al tr rilor, îndeob te. Scris la persoana a treia, romanul are, ca mijloace de expresie, dulcele stil al adres rilor directe, cu dialoguri, fr mântate în r spunsuri, cu nara iuni epice i dezvoltate în întâmpl ri pe care autorul le-a întâlnit, ca într-un refrigerateur, în drumul s u, pe lanuri câmpene ti de scriitur . Popoare de credincio i care î i adresau formula „Tovar e!”, credincio i ascun i sub sutane sau hlamide mai pu in ortodoxe, locotenen i obedien i ai „Culturii române ti, picur din con inutul romanului precum ploaia pe buze de s ruturi.

Partea a doua sau Absurdul sacrificiului scoate la lumin istorie roas de molia ciumei holerate de sumbre suferin e. R scolitoarea poveste în poveste este totu i un imbold la împ carea cu ziua de azi, prin imagini de mut cere, de refugiu al nep trunsului cuprins i de acceptare a fiin ei umane z vorâte prin chei sovietic r zboinice, prin idei revolutobscure, dar lipsite de ansa cuminec rii prin spovedanie. Povestirea care parcurge descrierea din roman decripteaz teama c lac tul eliberator la care cu to ii am sperat are secretul cheii nimicitoare. „Sim eam c devenisem altceva, un fel de trup cu multe pagini. O carte despre mine” (op. cit., pag. 197-198) Iat cum, din nume de cognomen, pseudonim, personajul Ro ianu nu se teme nici de el, Copacul-Carte cât o Scriptur de acatiste. Având de povestit atât cât înc are de spus, autorul nu î i joac ... Finala, ci se afl înc la Catedra de Profesorat! Unde nu î i nânc nici anxios cuvintele, ci st la Poarta oceanului din de ert, când nu se închid por i, ci se restabilesc ordini. Cartea nu este întrun De ert unde se tânguie tot P mânteanul, ci este prezent în istoria ocupat de bol evismul rela iilor inexistent umane, iar scris din plin tatea for ei scriitorice ti Înviaz ! Iat cum un scriitor devine personaj, î i ia Tovaa de Via , i converge înspre mult speratul glamouros moment, decembrie 1989, O clasicitate de evenimente ...pe zile ... „Titina, din când în când, mai citea la el, i apoi discutau pe marginea lui” (op. cit., pag. 248). ... i poate, cine tie... mai citesc i azi, amândoi, în luni de prim var cu amiros de Florar. C ci, nimic nu e întâmpl tor, romanul e tivit pe margini de cuvinte aflate antinomic la doi poli, dar cu plisee de perdele prin care am z rit, ca un lector, nu numai ninsoarea florilor, ci i ochiul de sticl al autorului argumentându- i via a împerlat dintr-un de ert cât un paradis dezbr cat de frica rebeliunilor trecut-prezente! „Cât Luciditate atâta Dram ”, spunere camilptrescian , reg sim în noul roman de o vibra ie personal , aparte. Luciditate, care este arma, gândirea sau Condi ia uman de fin analist, aflat pe oceanul epicului transferat pe de ert de îndoial , dar de o acut problematic . Care nu devoreaz ci... ancoreaz la rm de ocean. De Carte!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul I, nr. 5(105)/2019

Nicolae ROTARU

Rememor[ri incomode Dinu S raru, Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea, Editura RAO, Bucure ti, 2018, 160 p.

Unul dintre prozatorii incomozi (de curând i-a lansat volumul de memorii intitulat Jurnalul unui personaj controversat), Dinu raru public al treilea micro-roman-confesiune dictat maicii stavrofore Ambrozia Rureanu, stare a M stirii Arnota, dup „Ura din ochii vulpii” i „Corinda”. E vorba de cartea Marele Premiu la Monte Carlo sau dedublarea” scos (tot) la RAO, care e inspirat de a XII-a edi ie a Festivalului interna ional de film tv, din cunoscuta cetate a filmului aflat în Monaco, pe malul Mediteranei, între alte urbe ale metaforei de celuloid, italiana San Remo i franceza Cannes, i unde se detaliaz tribula ii i întâmpl ri (ilustrate cu documente fotografice din acei ani, dar i cu interesante desene ale lui Mircia Dumitrescu, inclusiv al copertei!) ale autorului (atunci director al departamentului Cultur din Televiziunea Român ), unul dintre cei „ apte magnifici” membri ai juriului (chiar un vicepre edinte al stafului!) din anul 1973. Din

negocierile mediate de o fost românc Nadia Lacoste (secretara Palatului i asistenta prinesei Grace), S raru propune ca pre edinte al juriului pe preferatul suveranului micu ului regat (c torit cu frumoasa actri de la Holliwood, Grace Kelly), Robert Stack (Eliot Ness din serialul american „Incoruptibilii”), propunere cu câ tig de cauz împotriva italianului Amedeo Nazzari, rusoaicei Jeane Fomina, britanicului Berkeley Smith, americanul Horst Buchholz (interpret al unui rol în cunoscutul film „Cei apte magnifici”), francezului Georges-Emmanuel Clancier (un vicepre edinte) i, desigur românul Constantin raru (propun torul i al doilea vicepre edinte). La marea manifestare „cu ghinion” România a participat cu ecranizarea piesei realist-socialiste „Zestrea”, a lui Paul Everac, i a ob inut bronzul, ca rezultat al sus inerii de c tre român i ai lui a peliculei americane „Într-o var anume”, un film care aborda problema homosexualit ii.

Cartea (una dintr-o trilogie a romanelor dictate, care survine dup „Trilogia neasc ”, „Trilogia Dragostei i Revolu iei” i „Trilogia Ciocoilor”, îns , este o împletire memorialistic a cel pu in dou planuri legate de tinere ea autorului: cel al suferin elor acestuia la vârsta de nici 20 de ani într-un lar la recoltat de stuf i r bdat agresiunea lipitorilor (din pricina originii sociale boiere ti, dar i a comportamentului s u âfnos) i întâmpl rile legate de prezen a în spa iul monegasc i participarea activ a unui jurnalist din „Estul s lbatic” la prestigiosul festival din lumea capitalist . (Interesante sunt descrierile din Roma precum Basilica Santa Maria Maggiore, întâlnirea cu „transfuga” excentric i pictori a de valoare Magdalena dulescu, rememor rile contactelor avute cu pictorul rus Ilya Glazunov, plimb rile prin parcul Pinii lui Respighi i comentariile anti PCR, care la revenire avea s -l coste din parte num rului doi al partidului din USR, unde-l turnase vestitul profesor italienist, mentor

iubit al s u, lider al Casei di Roma. Toate personajele (de i cu onomastica ascuns în func ii i joburi) sunt reale, faptele sunt analizate f menajamente, inclusiv din unghi autocritic (e.g. îmbr area cizmelor securistului i mplorarea clemen ei penru a-l scapa de lag r, pentru a se dedica - ceea ce a i f cut - efortului de zidire a societ ii comuniste!), cartea fiind de fapt un volum de amintiri. Cred c subterfugiile onomastice, ca in cazul „Urii...” (unde se identific u or actri a Valeria Seciu) nu sunt de natur a acoperi, ci dimpotriv a incita cititorul a c uta i a descoperi... „acoperi ii” de tipul Baconski sau Balaci.

Octogenarul cu baston cu mâner de argint din Sl tioara, vestitul sat din Oltenia de sub munte, este înc apt combatant i, dup ce a scos în lume aceast carte la „Cap a” i dup ce a dat la iveal i „Jurnalul” (la „Novotel”), s-a angajat s continue odiseea existen ei sale pus în slujba condeiului. A tept m cu interes recidivele maestrului Constantin Grigore S raru.

Corot -

lcii la Marissel

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Nicolae BUSUIOC

În orizontul rigorii, dar ]i al sensibilit[\ii Vasilica Grigora , Seninul din inima c Editura PIM, Ia i, 2019

A mai scrie azi i despre i este un act oarecum temerar, e ca i cum ai încerca s aduni frânturi în cioburi de oglind în ideea de a ob ine întregul r sfrânt în oglinda compact . Dar cu riscul c unele c i (poate cele mai multe) s se piard printre pu inele care recl desc principii i configura ii neb nuite, sem nând miracole, esen e i tr iri solare, asumarea critic asupra lor înc se justific , chiar în condi iile în care ambiguit ile o duc bine, se desf oar în voie.

Critica literar , fie ea i de întâmpinare, vine înaintea cititorului debusolat pentru al ajuta s în eleag i s discearn între textele lipsite de valoare i cele care ofer neîndoielnic mesaje, înv minte i idei de a fi re inute. Cititorii nu au cum s nu observe cum ei în i pot trage foloase în selec ia c ilor. Între critica literar i lectur se creaz o punte necesar i important , o rela ie interdisciplinar în care evaluarea critic i receptarea textului intr într-o ecua ie cu mecanisme subtile de func ionare, cu un echilibru sus inut de sim ul critic i, pe cale de consecin , de gustul lecturii.

ilor,

Am citit cu interes manuscrisul (printul) doamnei Vasilica Grigora Seninul din inima ilor, manuscris care iat a luat înf area frumoasei c i pe care acum o r sfoim cu voluptatea celui atras de noutate i prospeime. Vasilica Grigora se plimb cu dezinvoltur printre c i, îi „parafeaz pe autori”, le analizeaz textele nefor ând canoanele potrivit c rora mesajul etic al literaturii este integrat în emo ia general . Miracolul operei conduce spre universul unei lumi expresive ca reflex al unei profunde cunoa teri a lumii reale.

Autoarea cronicilor literare (unele ar putea fi etichetate i ca minunate eseuri) din volum, constat c pleac de la ideea c este greu s te impui într-un noian de c i scrise sub semnul reflexelor reci de stele, altele inundate de metafora tandr pân la iubire i înc alte i alte puzderii de pagini în care dau val , sub aripa ocrotitoare a (ne)inspira iei, ideile eului vis tor de iz baladesc i romantic, metafizic i realist, pân la existen a socialcultural din vremurile noastre.

Vasilica Grigora desprinde cu u urin abilit ile i harul autorilor invoca i, caracterele tipologice i semnifica iile intuite ale personajelor creionate în nara iile în cauz , subliniaz esen ele i semiotica evenimentelor amintite. Vom întâlni surprinz toare interpret ri, este suficient s arunc m o privire asupra cuprinsului c ii pentru a ne forma o idee despre capacitatea de analiz literar , re- inând reunirea detaliului cu axioma, a medita iei cu iluzia, a exilului interior cu faptul divers, a misterului cu realul.

O prim investiga ie este cea asupra volumului „C utând dup mere”, în fapt o „c utare” a fericirii omului care se soldeaz cu ecul c ut rii sau mai curând al nec ut rii cunoa terii de sine, dup care vom întâlni diverse scrieri ale c ror autori sunt mai mult sau mai pu in cunoscu i.

Vasilica Grigora dispune de mijloacele identific rii elementelor „de baz ” ale c ilor comentate, între care amintim: „Universul tainic între Dumnezeu i umbr ”, „Un pod binecuvântat între antipozi”, „Valeriu Lupu -

cu pa ii destinului”, „Urma Soarelui în lumina anotimpurilor Anei Urma”, „Valea poete între ironie i luciditate”.

Cum se tie, cititorul este un „consumator” ce se las u or influen at de gust, în dauna exercit rii unei judec i proprii, de i a posteriori poate emite o justificare a actului lecturii. Gust ceea ce i se ofer i, pân la urm , hot te singur dac îi place sau nu ceea ce cite te. El are o motiva ie afectiv sau intelectual , func ie de care se îndreapt spre anumite genuri literare sau spre c ile care-i ofer posibilitatea inform rii i document rii într-un domeniu sau altul.

Cartea Vasilic i Grigora face parte mai mult din aceast zon a lecturilor de ordin profesional.

Criticul tr ie te în orizontul rigorii i al cerebralului, într-o etic impus de scrisul autentic, dar ideile lui nu sunt numai ra ionamente reci, pot fi umplute de suflul existen ial al fiin ei autorului. În cazul de fa luciditatea, într-un melanj firesc cu sensibilitatea, cu care construie te discursul critic îi este de mare ajutor autoarei acestui volum pentru ca demonstra ia specula iei s fie cât mai conving toare.

Referin ele pe care le are deja Vasilica Grigora o confirm nu numai ca poet , eseist , publicist , monograf, ci i ca un impun tor critic literar.

Aici re inem nume cunoscute precum Teodor Pracsiu, George Anca, Petrea Iosub, Mircea Regneal , Ioan Micl u, Dan Pl u, Cezarina Adamescu, Victor Cilinc , Mariana Gurza, Tudor Cicu...

Autoare a peste 15 volume, cu o încrentur literar divers , Vasilica Grigora î i leag numele de via a cultural-literar vasluian i nu numai, de lumea filtrat coerent i armonios chiar în condi iile neg rii con tiente a nepl cutului înconjur tor, ale refuzului asumat în spatele cuvintelor din c i i chiar din Seninul din inima c ilor la care se adaug automat i sufletul lor.

Da, c ile care nu sunt altceva decât oglinda timpului, un timp al memoriei i al cunoa terii umane.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 5(105)/2019

Drago] NICULESCU

Impasurile fenomenologice ]i condi\ia transcendental[ (completare) 1. Analiza semnifica iei în cadrul cercet rilor logice husserliene Cel de-al doilea volum al Cercet rilor logice se deschide cu o analiz a semnifica iei. Fiind de acord c actul de semnificare reprezint partea cea mai important a inten ionalit ii, c la r cina fenomenologic a logicii st un sens durabil, unic al tuturor actelor de semnificare care vor s spun acela i lucru, ni se pare pripit formularea lui Ricoeur referitoare la aceast dialectic originar a sensului, pe care Husserl o abandoneaz , dup ce o sesizeaz ca direc ie la începutul operei sale: oare s existe atât de incipient, chiar în percep ie, deci în percep ia nedevenit înc reflec ie, „o anticipare a unit ii de sens care face posibil determinarea fluxului apari iilor lucrului”? Îndeob te, prin percep ie se în elege colectarea empiric de date referitoare la fenomenul pe care-l experiment m, cu care ne confrunt m, colectare care se realizeaz prin sim uri, dar i prin mentalul con tient. Totu i eul psihic i spiritual nu este înc în m sur , în aceast prim faz a contactului fenomenologic, s prelucreze aceste date pentru a anticipa un sens bine determinat, care s fie condus prin intui ie înspre programarea apari iilor i declan area analizelor de ansamblu ale fenomenului. Sensul începe s fie intuit abia atunci când percep ia a oferit suficiente informa ii pentru ca aceasta s fie posibil , urmând ca din acel punct percep ia s continuie a oferi doar unele date suplimentare, care s finiseze sensul inten ional deja constituit i integrat de acum actului reflexiv i constructiv. Legat de aceasta, ne îndoim de primatul percep iei în rândul actelor inten ionale, prin care Husserl se elibereaz de propriul s u logicism, adic de obiectivitatea logic a prezen ei obiectului în con tiin i se îndep rteaz de filozofiile criticiste ale judec ii. Ideea de „primat al percep iei în rândul actelor inten ionale” este ambigu prin îns i formularea i, de aici, construc ia ei. Ce s se în eleag din aceast formulare? C percep ia reprezint prima i fundamentala inten ionalitate sau c percep ia ocup în mod absolut treapta actelor preinten ionale, creatoare de acte inten ionale? În acest sens ordinea intr rii în rol a acestora a fost sugerat anterior, unde lucrurile sunt echivoc descrise.

2. Despre con tiin a fenomenologic a timpului În Husserl i sensul istoriei, Ricoeur pare s nu mai ias din dilema timpului, ce e drept, subiect extrem de delicat i riscant de atins.

Chiar dac pare bine orientat în detaliu - „Dar dac , la rigoare, putem în elege faptul c pluralul con tiin elor i singularul istoriei pot deveni corelative prin mijlocirea unei sarcini comune, a doua dificultate

pare mai greu de dep it: „în” care con tiin este stabilit pluralitatea con tiin elor? Pluralitatea care caracterizeaz eventual un sens unificator, o sarcin istoric , nu poate fi survolat , astfel încât eu, tu, noi i ceilal i s ap rem inter anjabili într-o totalitate; ar însemna s facem din aceast totalitate un absolut care ar detrona ego-ul” -, afirmând c „timpul ego-ului nu este unica istorie a oamenilor, ci timpul fiec rui ego, i nici pluralitatea ego-urilor nu este istoria”, el ajunge totu i, f s i dea seama, la contradic ie, c ci negând unicitatea particular a tr irii timpului istoric global de c tre un singur ego, adic a nereprezent rii adecvate a timpului istoric global prin timpul propriu individual al unui singur ego, afirmând apoi, vrând de fapt apoi s afirme prin „timpul fiec rui ego” posibilitatea constituirii timpului istoric global prin însumarea timpurilor subiective diversificate, ceea ce nu poate fi din nou interpretat decât prin pluralitatea timpurilor subiective, el vine, prin ultimul segment al lan ului hermeneutic-deductiv - „ i nici pluralitatea ego-urilor nu este istoria” -, s nege pluralitatea anterior, indirect afirmat . În schimb, Ricoeur eviden iaz foarte precis leg tura dintre ideea de atemporalitate a sensului obiectiv, deci i a sensului istoric - idee dificil , care nu poate fi abordat , nu poate fi surprins printr-o genez de natur empiric a aproxim rilor subiective ale acestui sens - i opera ia husserlian de „reduc ie eidetic ”, care pune între paranteze cazul individual i nu re ine decât sensul i semnifica ia conceptual care îl exprim i care devine prin ea îns i o reduc ie a istoriei. Ad ug m noi, o istorie care î i pulverizeaz , care se purific de orice dat obiectiv i care nu p streaz decât un sens abstract i izolat. Formal, lucrurile sunt corect articulate de Ricoeur, dar intrând mai în adâncul problemei, în condi iile în care reduc ia eidetic sufer din partea noastr critici similare celor aduse reduc iei fenomenologice, a cum dificil este a sus ine o „atemporalitate a sensului obiectiv”, la fel de dificil este a sus ine existen a unei „reduc ii” a istoriei, care este un fenomen amplu i esen ialmente obiectiv, la un sens în sine, abstract, izolat i neobiectiv, care i-a uitat originarul i geneza, fondat pe baza unei „abstrac ii eidetice” (mult mai corect spus) de aceea i factur , în care ideea, omolog sensului, este abstras din individualul subiectiv, opus al colectivului obiectiv istoric. Aceasta chiar dac plasarea individualului subiectiv la baza colectivului obiectiv istoric este corect .

Din nou Ricoeur nu se vede dispus la o critic în for , la solu ion ri tran ante, inhibat poate de proeminen a personalit ii i operei lui Husserl. Îndr znim s o facem noi. Dificult ile radicale pe care le ridic constituirea primordial a con tiin ei fenomenologice a timpului, c reia Husserl i-a dat o prim formulare înc din 1905, în Zeitbewusstsein („Despre fenomenologia con tiin ei interne a

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

timpului”) nu pot anula recunoa terea, prin sus inerea categoriei „timpului transcendental”, a naturii de fapt transcendente a timpului i a diferen ei sale de istoria transcendent , în calitatea ei de corelat al unei con tiin e care o elaboreaz pornind de la în elegerea urmelor i a documentelor. În cadrul acestei problematici, Husserl opereaz , înainte de toate, o nou „reduc ie”: este vorba de reduc ia timpului cosmic la timpul fenomenologic, „care este forma unificatoare a tuturor tr irilor”, „absolutul în care natura, oamenii, culturile, istoria se constituie ca obiecte”. La acest capitol legat de istorie, în particular, de istoria filozofiei, apropierea lui Husserl de Jaspers este evident : conflictul pe care îl degaj în elegerea istoriei filozofiei ca sarcin infinit i reduc ia sa naturalist , sau, cum se spune în Krisis, între transcendentalism i obiectivism, în circumstan a în care, pentru Husserl, iluzia este pozitivismul i nu metafizica, rezoneaz cu dispropor ia lui Jaspers dintre c utarea fiin ei absolute i caracterul limitat al existen ei noastre, pericolul limit rii noastre fiind aici cunoa terea obiectiv . S subliniem un aspect central al problematicii timpului: exist , sincron, atât timpul particular al fiec rei individualita i („monad ”, cum o nume te Husserl pe filier leibnizian ), dup cum exist o lume particular pe care o tr ie te, o experimenteaz fiecare dintre noi, cât i un timp comun pentru to i, timpul obiectiv unic, mundan, purt tor al unui caracter unitar, i o lume obiectiv unic , a tuturor, nediferen iat i egal în evolu ia ei fenomenal deschis .

Cu privire la existen a categoriei „timpului aprezentat al celuilat”, pe care Ricoeur pare s o în eleag i s o accepte - „tocmai contiin a intern a monadei primordiale st la originea 1. timpului aprezentat al celuilalt i 2. timpului obiectiv comun, sau timpului lumii” -, ne declar m acela i scepticism ca i cel exprimat cu privire la existen a categoriei „aprezent rii”.

3. Obiectivismul tiin ific i tensiunea intern a sensului de la Descartes i Hume la Husserl Dac Descartes este fondatorul motivului transcendental, singurul capabil s distrug naivitatea dogmatic a naturalismui, i merge pîn la cap tul „suspend rii universale” a existen ei prin descoperirea „solului apodictic” Ego cogito cogitata, în Krisis, interpretarea lui Kant este legat de cea a lui Hume, sensul ascuns al

J.-B. Camille Corot - Golful Somme

21

lui Hume fiind mai profund decât cel al lui Kant. i aici nu este vorba de Hume, cel care înseamn „falimentarea filozofiei i a tiin elor”, ci de acela care ascunde în scepticismul s u adev ratul principiu filozofic de sl bire a obiectivismului, acela de a face posibil radicalizarea reduc iei carteziene; îns atunci când Descartes schimb sensul reduc iei în favoarea justific rii obiectivismului, scepticismul lui Hume descoper întreaga cunoa tere - pre tiin ific i tiin ific - a lumii ca pe o uria enigm . Ricoeur este de p rere c „Era nevoie de o teorie a cunoa terii absurd pentru a descoperi c îns i cunoa terea este o enigm ”. În contextul rela iei dintre cogito-ul cartezian, problema lui Hume, criticismul kantian i pseudo-eviden ele lui Galilei, care, „descoperind lumea ca natur matematic aplicat , o eludeaz ca act al con tiin ei”, Ricoeur sintetizeaz exemplar întreaga problematic transcendental , care „graviteaz în jurul raportului acestui eu, al eu-lui meu, al ego-ului, cu ceea ce are un loc bine stabilit i de la sine în eles, adic sufletul meu; În continuare, ea se mai refer la rela ia acestui eu i a propriei vie i a con tiin ei cu lumea de care sunt con tient i a c rei existen adev rat o recunosc în rezultatele con tiin ei mele. Se mai poate cineva îndoi de faptul c dezvoltarea sensului, cre terea tensiunii lui interne str bate etapele istoriei filozofiei, reprezentat de na terea filozofiei în Grecia, c derea acestei descoperiri în tradi ie, coruperea ideii de filozofie prin obiectivism, de teptarea lui Descartes, scepticismul lui Hume, na terea fenomenologiei husserliene, în climatul unei responsabilit i stringente a omului cuget tor, care poate deter-mina înaintarea, stagnarea sau distrugerea Ideii? Credem c nu, iar, la rândul lui, Husserl crede c reu te acolo unde Descartes i Hume au e uat, prin idealismului s u inten ional, care are capacitatea de a constitui orice alt existen în eu, constituire care este o dep ire, o irup ie.

4. Nefiin a voin ei Ajuns în acest punct, Ricoeur se angajeaz la demersul aplic rii fenomenologiei unor noi tematici, cum este cea a voin ei. Foarte interesant este aducerea de c tre el în discu ie a unei nefiin e a voin ei, ba chiar specific voin ei, v zut de el ca „deficien ontologic proprie voin ei”. Trebuie s ne oprim aici i s coment m, c ci ideea este foarte frumoas . Descoperim c , pentru Ricoeur, abordarea temei voin ei din unghi fenomenologic nu reu te s realizeze o trecere definitiv de la o fenomenologie transcendental la o fenomenologie propriu-zis ontologic . Statutul eminamente existen ial al acestei func ii psihice, al acestei for e l untrice dinamizatoare, propulsoare a sufletului i a fiin ei, de i pare c dep te contururile fenomenal-transcendentale pentru a ocupa spa iile mundane i pasionale ale ontologicului, prin relevarea existen ei i a unei forme vide a voin ei, viabile, se întoarce în transcendental. Nefiin a voin ei înseamn o lips activ a voin ei i nu pasiv . De asemenea, ea nu reprezint contrapolaritatea voin ei, ci aceasta reprezint caracterul negativ al voin ei, o contravoin , o voin nefast , care s-ar opune pân la distruc ia entit ii umane, începând cu personalitatea sa, oric rui imbold, oric rui impuls al voin ei creatoare. Existen a nefiin ei voin ei, prin faptul c semnific „o deficien ontologic a voin ei”, iese din domeniul ontologicului, p se te acest spa iu vital, ac ional i pa-sional, pentru a se retrage în universul Atotputernic i misterios al transcendentului. Apartenen a la transcendental a nefiin ei voin ei este cea mai bun sus inere a tezei naturii transcendentale, care îi men ine în via forma vid , a apartenen ei ei la domeniul fenome-nologiei transcendentale.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 5. Eroarea husserlian în aprecierea sensului con tiin ei

Analizând problemele din Ideen II, într-o not de subsol în care face referire la tema sensului, Paul Ricoeur are perfect drepate s reclame starea de confuzie, semnalat i de E. Fink, în 1933, pe care o las cititorului ambiguitatea lui Husserl în tratarea acestui subiect.

Husserl sus ine negru pe alb c a) „orice realitate este sensul con tiin ei i c sensul se bazeaz pe o intui ie”; b) c „sensul d form unei materii - hylé - noninten ional ”; c) c „sensul vizeaz , la rândul u, dincolo de el însu i, un obiect care îi d acestuia marca «realit ii» i pe cea a «ra iunii» con tiin ei înse i”. Confuzia i cauza ei sunt u or de decelat i limpezit: dorind s exprime c sensul, declanat de o intui ie i aplicat unei materii „noninten ionale” este orientat tre obiect, c întemeierea acestuia poart ca o pecete, aprioric, în sine, matricea realit ii acelui obiect i c purtând-o, aceast matrice îi confer acestuia statut aprioric de realitate, Husserl tran eaz reduc ionist aceast schem , identificând formal sensul con tiin ei cu realitatea obiectului, ceea ce este gre it. „Orice realitate este sensul con tiin ei” nu numai c este o aser iune teoretic nevalid , ci este i cauzatoare de grave confuzii, anulatoare a în elegerii unor func ii de baz ale con tiin ei.

6. Fenomenologia husserlian în calitate de filozofie lipsit de ontologie Referitor la raporturile fenomenologiei cu ontologia, Ricoeur ia în calcul i o a treia posibilitate pentru fenomenologie, în afara st rii de conflict cu o ontologie, sau st rii de aproape desfiin are într-o ontologie, i anume aceea de a fi reduc ia radical a oric rei ontologii posibile; aceea în care fiin a sau fiin area n-ar mai fi nimic decât ceea ce apare omului i prin om. El se întreab : „Fenomenologia lui Husserl nu ar fi oare un uria efort de patruzeci de ani de a elimina ontologia, atât în sensul clasic, mo tenit de la Platon i Aristotel i p strat de Descartes i de Kant, cât i în sensul hegelian sau heideggerian? Nu s-ar îndrepta ea spre o filozofie f absolut?” În acest punct, Ricoeur aduce în discu ie un excelent studiu consacrat de Pierre Thévenaz lui Husserl i posterit ii sale spirituale, intitulat „Ce este fenomenologia?” i care este o parcurgere valoroas a bibliografiei mi rii fenomenologice (Husserl, Heiddeger, Sartre, Merleau-Ponty) i, în acela i timp, o introducere simpl i p trunz toare a inten iilor, metodelor, temelor i rezultatelor fenomenologiei. Concluzia lui Thévenaz este aceea c „patosul” metodei lui Husserl îl reprezint dorin a unei filozofii lipsite de ontologie. Reduc ia fenomenologic , care conduce la eu, nu mai este considerat o renegare; ea reprezint actul global de ruptur aplicat rela iei noastre cu lumea, i nu numai unei anumite p i din cunoa tere, „dar aceast ruptur nu separ , la rându-i, o pretins realitate interioar de realitatea a a-zis exterioar , la fel cum am deosebi o regiune de alta, dimpotriv , ea scoate la iveal raportul nostru autentic cu lumea, rela ia noastr inten ional , rela ie care r mâne ascuns în atitudinea noastr natural ”.

De aici, se desprind mai multe direc ii de apreciere. În primul rând, din punctul de vedere al inten ionalit ii, a întemeierii intenionale a actelor i func iilor con tiin ei, conceptul de realitate în sine, sau de obiect absolut, devine absurd, în orice caz de neconceput. În al doilea rând, Ideea (cea cartezian , de exemplu) unei con tiin e închis în sine, care nu va percepe lumea îns i i care ar avea ca prim sarcin s se asigure de perceperea corect a realita ii „în original” este, de asemenea, exclus . Iar dup „dep irea” fenomenologiei de c tre Heiddeger, care urc de la Dumnezeu la Divinitate,

Anul X, nr. 5(105)/2019

de la Divinitate la Sacru i de la Sacru la Adev rul Fiin ei, se ajunge la existen ialismul francez, care îi apare lui Thévenaz ca o radicalizare a fenomenologiei lui Husserl, dar în linia gîndirii sale. Cum altfel putem privi con tiin a sartrian , golit de sine i de în sine, situat cu totul în afara sinelui, decât ca pe o hiperreduc ie a con tiin ei husserliene?

Al turi de Sartre, dar diferit în concep ie, Merleau-Ponty continu ultima filozofie husserlian , c ci, neacceptând ruptura sartrian de lume, în elegînd reduc ia în sensul ei profund, de distan are care ne asigur de imposibila noastr îndep rtare fa de lume i care ne înva c apar inem lumii, ne reangajeaz universal în lume i rea eaz lumea vie ii ca teren prealabil al tuturor tiin elor, al tuturor aderurilor i al judec ii înse i. Aceast dubl ipostaz a fenomenologiei apare ca derutant , iar Ricoeur se întreab , foarte pertinent, în cazul c schema dezvolt rii fenomenologiei, prezentat mai sus, este corect , dac aceast descenden dubl i contradictorie a lui Husserl, cu radicalizarea reduc iei în sensuri diferite, nu pune sub semnul întreb rii coeren a proiectului fenomenologiei husserliene, care ar putea con ine dou proiecte pe cale de excludere: „Ne punem întrebarea dac existen ialismul nu dezv luie o lacun ascuns a înse i fenomenologiei lui Husserl i dac nu întâlnim aici motivul ezit rilor sale de a publica aplica iile efective ale metodei i cauza scrupulelor lui retrospective în privin a lucr rilor publicate, care mân pur programatice, ca Ideen I, care dezvolt îndeosebi o interpretare filozofic a metodei, sau ca Medita iile carteziene”. Problema este de mare importan i, din p cate, asemeni altora, r mâne deocamdat deschis . Cel mai probabil este ca un r spuns cât de cât muritor pentru statutul fenomenologiei s vin dinspre existenialism. Sau poate c fenomenologia nu poate fi fondat decât de ceea ce o limiteaz .

7. Divinul, între cogito-ul decartian i alter ego-ul husserlian Husserl i Descartes. Dac la Descartes, Dumnezeu transcende cogito-ul, la Husserl, ego-ul transcende alter ego-ul, Husserl c utînd într-o filozofie a intersubiectivit ii fundamentul superior al obiectivit ii, pe care Descartes îl caut în veracitatea Divin . Limitele preten ie de absolut al cogito-ului cartezian, închis în sine, depinde de lume, nu este îns dep it de preten iile modelului fenomenologic, ci constituire transcendentei celuilalt în imanent sferei mele proprii este ori o iluzie, ori utopia puterii con tiin ei creatoare asupra con tiin ei generice. În timp ce Descartes acord dublu sens existen ei lumii prin cogito, care sus ine domeniul gândirii, dar i prin Dumnezeu, care sus ine crea ia, Husserl sus ine un singur mod de legitimare a existen ei i a lumii, cel care apar ine con tiin ei proprii „lumea nu este pentru mine decât ceea ce exist i este valabil pentru con tiin a mea într-un alt fel de cogito”; „eu nu pot ac iona i emite judec i de valoare în nici o alt lume decât în cea care î i g se te în mine i prime te de la mine sensul i validitatea sa” - i care transform problema ontologic într-o problem epistemologic .

8. Diferen a dintre Kant i Husserl la nivelul interpret rii inten iei i intui iei Din nou, Kant i Husserl. O înrudire ai c rei membri, de i purt tori ai unor personalit i distincte, par a se legitima unul prin cel lalt, chiar dac aceasta se realizeaz prin distinc ie, la nivelul inten iei i intui iei. Se ridic chiar întrebarea dac fenomenologia lui Husserl, care a servit drept ghid i revelator pentru o fenomenologie descriptiv

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a kantianismului, nu trebuie s fie examinat , la rândul s u, din punctul de vedere al ontologiei kantiene. Diferen a fundamental dintre Kant i Husserl se înregistreaz la nivelul inten iei i intui iei.

Kant deosebe te radical „raportarea la ceva” de viziunea a ceva.

Aceast concep ie a kantianismului nu are corespondent în fenomenologia husserlian . Ca i neokantienii, Husserl a pierdut m sura ontologic a fenomenului, totodat pierzând posibilitatea unei reflec ii asupra limitelor i fundamentului fenomenalit ii. În leg tur cu func ia ra iunii, ea difer total la Kant i Husserl: la Kant, ra iunea reflect asupra „sensului” categoriilor în afara câmpului de ac iune empiric ; la Husserl, ra iunea, asociat cu termeni precum realitatea i adev rul, este o comparare a fiec rui tip de semnifica ie (lucrul perceput ca atare, lucrul imaginat, judecat, voit, sim it ca stare) cu eviden a originar a tipului corespondent. Din acest moment, fenomenologia va miza totul pe conceptul de eviden originar , fie c aceast eviden este perceptiv , categorial sau altfel. Cu toat diferen a dintre ele, nu putem s nu remarc m pregnan a a ceea ce au comun cele dou critici: este vorba de idealitatea abstract , care trimite la esen .

Conceptul de eviden originar reprezint în sine un sens prim al unei semnifica ii epurate de conjuncturile, ocuren ele i determinantele empirice care îi deturneaz ipostaza ontologic de la o prezen întemeietoare. Iar „sensul” kantian al categoriilor reprezint semnificarea activ , pur i fundamental a acestora. Putem astfel concluziona c prin idealit ile superpozabile care marcheaz punctulzero, polul magnetic al fiec reia dintre ele, cele dou concep ii se întâlnesc, a a cum este i firesc, în dimensiunea lor întemeietoare i coordonatoare - cea transcendental . Ricoeur spune: „la Kant, intui ia trimitea la ra iune (Denken), care o limita; la Husserl, „simplul fapt de a gândi” trimite la eviden a care îm-pline te. Problema plenitudinii (Fülle) a înlocuit-o pe cea a limitei (Grenze). Definind adev rul prin eviden i realitatea prin originar, Husserl nu se mai confrunt cu vreo problem a în sine-lui”.

9. Sentimentul Este greu de g sit locul potrivit al sentimentului în ansamblul gândirii filozofice. În acest domeniu trebuie înaintat cu grij , c ci lucrurile sunt extrem de delicate: o filozofie a intelectului reduce sentimentul la derizoriu, iar, pe de alt parte, o filozofie a sentimentului cere „inimii” revela ii asupra lucrurilor necunoscute de intelect.

Ricoeur vorbe te de „dubla spiral a sentimentului i a ra iunii”.

Calea de ac iune a sentimentului este cea inten ional , cu afectarea profund a eului. i, de aici, pleac paradoxul stânjenitor: coinciden a inten ionalit ii i a interiorit ii, a intui iei i a afec iunii în aceea i tr ire. Cum este posibil ca aceea i tr ire s desemneze un aspect al lucrului i, prin aceasta, s exprime intimitatea eului?

Ricoeur d urm toarea explica ie, pe care o sintetiz m: sentimentul ofer stabilirea unei rela ii cu lumea mult mai profund decât cea pe care o ofer reprezentarea, c ci reprezentarea instituie aceast rela ie pe baza polarit ii subiect-obiect. Ori sentimentul, al turi de comportament, stabile te leg turi antepredicative, prereflexive, preobiectiv. Tendin a simultan une te direc ia obiectiv a unui comportament i, în acela i timp, vizarea unui sentiment. În schimb, noi invers m pozi ia celor dou func ii inten ionale: dac , la Ricoeur, „sentimentul nu este nimic altceva decât îns i direc ia resim it a comportamentului”, la noi, comportamentul este prelungirea activ , volitiv a prealabilei intui ii i inten ii a sentimentului; incipien ei sensului declan at de sentiment (în colaborare cu intelectul) îi r spunde inten ionalitatea i direc ia finalit ii efectoare i împlin toare

23

a gestului comportamental. i astfel se relev func ia sentimentului, ac ionînd pe baza afinit ii noastre, particip rii, a armoniei elective cu realit ile a c ror imagine efectiv o purt m, de a conferi unitate tuturor manifest rilor vitale, psihice i spirituale. Apari ia sentimentului este propor ional cu apari ia ra iunii. Exist o genez reciproc a ra iunii i a sentimentului. Sentimentul i ra iunea apar în acela i timp i se dezvolt împreun : „numai o fiin ra ional este i una a sentimentului”.

Acest semn al misterului sentimentului, care face ca sentimentul s nu mai poat fi descris, decât în mod paradoxal, ca unitate a unei inten ii i a unui afect, a unei inten ii îndreptate spre lume i a unui afect al eului, i care confer temei leg turii indivizibile a existen ei mele cu celelalte fiin ri prin intermediul dorin ei i iubirii, este, de asemenea, expresia fondului esen ial transcendental, prezent în toate compartimentele care alc tuiesc fiin a noastr .

10. Fericirea i necesitatea iluziei În leg tur cu sentimentele de pl cere i de fericire, sau cu dimensiunile resim ite uman ale pl cerii i fericirii, interesant este cuantificarea, o cuantificare calitativ , pe care Ricoeur, amintind i studiile de fenomenologie a fericirii întreprinse de S. Strasser, o acord celor dou registre afective. Delimitând scopul final al pl cerii de întregul afectiv i de o sum simpl a pl cerilor, Ricoeur aduce o critic lui Kant, a c rui viziune gre it asupra fericirii, în eleas de el ca o adunare a unor percep ii secven iale ale con tiin ei în registrul liniar, monoton i reduc ionist al unei pl ceri extinse - „pl cerea vie ii, care înso te neîncetat întreaga existen ” - se bazeaz pe concep ia unei identific ri a fericirii cu suma unor dorin e elementare, concrete, satisf cute. Ori fericirea nu este o sum , i nici concret : ea tr ie te în orizontul unor speran e ample, bogate, consistent împlitoare i ridic toare ale fiin ei, în universul unei proiec ii beatificante, care urm re te i d n dejde, ca un liman scânteietor, dificilului destin fiin ial: „Exist numai semne i promisiuni ale fericirii; dar aceste semne sunt mai pu in ni te satisfac ii care satureaz dorin ele limitate, cât ni te evenimente, întâlniri care deschid ni te perspective nelimitate, ca printr-o eliberare a orizontului”. Analogia pe care o simte Ricoeur este excep ional : „Fericirea sau Beatitudinea este un sentiment cu aceea i amplitudine ca cea a ra iunii”. Îns , prin intuirea „puterii iluziei”, a „necesarei iluzii”, Kant parc i mai atenueaz eroarea, c ci valoarea iluziei, necesitatea iluziei sunt importan i factori proiectivi, necontura i ai speran ei, ai puterii de a lupta spre atingerea acestui „bine suprem al unei lumi posibile”, care este fericirea.

Corot - Iazul din Ville d’Avray

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 5(105)/2019

Luca CIPOLLA (Italia)

sul mare della mutevolezza, candido fotone nel raggio incalcolato ed assopito venuto a consolare l’orda passeggera.

Myosotis Né da primo o ultimo sole ricavo linfa e quale voce assuma il verbo che carezza mano di sorella e mi sorregge in cilestrine vesti.. annullami.. ch’io sia piuma che trascende il velo, bruma, assorto nel primo refolo di mattino che si desta e di petalo in petalo infine vibrare.

Beatitudine Când o deschiz tur se dezv luie, fenix mut doar o clip e ti, beatitudine. vrea s plutesc pe marea mutabilit ii, candid foton în raza nenum rat i a ipit ce a venit s consoleze hoarda trec toare.

Myosotis Erato Erato, nata da terra, su corde apparenti cuciture del tempo, trecce, silenti battiture, ospedale di coriandoli e colori, calvario surreale!

Così, isola spersa sei, Erato, volpe in fuga, dove il maestro e dove il resto.

Erato Beatitudine Quando uno spiraglio s’apre, fenice muta solo un istante sei, beatitudine.

Vorrei galleggiare

Erato, scut din p mânt, pe corzi cus turi aparente ale timpului, cosi e,

Piegato Piegato e ben disposto a sentire il peso della luna ...scintille cristalline trascendono l’istante ed è meglio piuttosto che limitarsi alle memorie.

Il lago cela silenzi di morte e il cigno stride all’ultimo bagliore.

Profuma l’erba e saliva è la terra che sa di ferro, scherma l’orizzonte e chiude gli occhi all’ultimo sipario senz’applausi.

Corot - Vila italian cu pini în spate

Nici de primul ori ultimul soare nu primesc limf i care voce preia verbul mângâind mân surorii i m sus ine pe dup ve minte alb strui.. anuleaz -m .. fiu eu pan care transcende v lul, pâcl , absorbit de prima adiere a dimine ii care se de teapt i petal cu petal în fine vibrez.

cute tast ri, spital de confeti i culori, calvar suprareal!

Astfel, insul pierdut e ti, Erato, vulpe fugar , unde maestrul i unde restul.

Aplecat Aplecat i bine dispus simt povara lunii ...scântei cristaline transcend clipa i e mai bine decât s m limitez la amintiri.

Lacul ascunde t ceri de moarte i leb da strig ultimei sclipiri.

Parfumeaz iarba i saliv este p mântul ce are gust de fier, ecraneaz orizontul i închide ochii ultimei cortine aplauze.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

25

Andru]a R. V{TUIU

C[ut[ri @în negura timpurilor Înc din cele mai vechi timpuri, omul a încercat s afle r spunsuri la o serie de întreb ri la care nu g sea explica ii.

Ce este fiin a uman ? Care este rolul nostru în Univers? Care este originea speciei umane i care-i va fi evolu ia în viitor? Suntem produsul unui accident cosmic, rezultatul unui act de crea ie, sau al unei evolu ii de la simplu la complex? Via a este o treapt în metamorfoza biologic , un ciclu perpetuum sau o etap întâmpl toare?

Sunt numai câteva dintre întreb rile, r mase f un r spuns clar.

Consider m c acestea au fost „motorul” care a pus în mi care o serie de ac iuni umane care trebuiau s aduc clarific rile dorite. utând s afle cât mai multe informa ii despre specia uman , despre geneza i evolu ia ei, cei mai mul i gânditori i speciali ti din diverse domenii i-au dat seama c cercet rile arheologice efectuate, ce au adus la lumin evenimentele vechi din istoria omenirii, asigurau par ial informa iile a teptate. Punându-se aceste rezultate într-o ordine cronologic , s-a observat c din acest puzzle planetar lipseau mari intervale despre care nu se tia nimic. Cercet torii i-au l rgit aria c ut rilor, studiind pe lâng descoperirile arheologice i alte izvoare scrise i orale precum legendele, folclorul popoarelor, documente religioase. Datorit revolu iei tehnico- tiin ifice s-au creat i anumite metode sau instrumente de cercetare, care au putut, în primul rând, data cu oarecare precizie vârsta probelor analizate.

Astfel, omenirea s-a trezit în fa a unor enigme care, unele dintre ele, nu au putut fi elucidate nici pân în prezent, acum când suntem în plin program de c torii cosmice. A a a ap rut Paleoastronautica, ca un câmp imens de cercetare.

Izvoarele scrise antice, descoperirile arheologice, unele forme din folclorul popoarelor, documentele religioase i urmele materiale care d inuie pân în zilele noastre sunt analizate ast zi i interpretate într-o strâns interdependen disciplinar . „Materialul amorf (mituri, tradi ii, monumente de art i arhitectur sau construc ii rituale) se acumuleaz grabnic în depozitul de informa ie al cercet torului de azi - scria Victor Kernbach în superba lucrare „Enigmele miturilor astrale”, unde urm re te o explicare a genezei miturilor printr-un sistem organizat în untrul obiectului cercet rii.

Mitul ca form a culturii spirituale specific societ ii primitive, incluzând o reprezentare generalizat a realit ii i o încercare de explicare a ei, deosebindu-se atât de simbolul religios sau artistic, con ine înc un sens nou (acceptat numai în parte), acela de memorie a unor evenimente petrecute cândva.

Referitor la interesul omului în fa a necunoscutului, J.G. Frazer ajunge la o concluzie „F s arunc m o privire în viitorul îndep rtat, putem ar ta, mult mai limpede cursul urmat de gândire pân aici,

comparând-o cu o pânz esut în trei fire deosebite - firul negru al magiei, firul ro u al religiei, firul alb al tiin ei, dac prin termenul tiin ne este îng duit s în elegem, tot astfel, totalitatea adev rurilor simple extrase din observarea naturii, a acelor adev ruri pe care oamenii din toate vremurile le-au posedat în num r mare. Dac ne-ar fi cu putin s examin m es tura gândirii de dup debutul ei, am vedea atunci c urzeala esut cu alb i cu negru alc tuie te ceva ca un covor de no iuni adev rate i false, abia montate de firul ro u al religiei... a b at i vopsit , str tut de fire multicolore, dar schimbându- i culoarea pe m sur ce se desf oar treptat, es tura poate fi comparat cu gândirea omeneasc din stadiul ei modern, cu toate aspira iile ei divergente, cu toate tendin ele ei contradictorii.”

Reflectarea realit ii în mit are în prezent foarte mul i adep i: Yvan Ke, un specialist al acestui domeniu scria: „Mult lume consider c miturile sunt un produs al fanteziei omene ti. Aceasta este o eroare profund ”. El sus ine c la baza tuturor miturilor se afl via a real . ezarea cronologic a unor evenimente ce ar fi avut loc cu mult timp în urm este destul de greoaie i nu se poate realiza decât prin corelarea dintre unele evenimente cosmice i terestre, precum i a datelor din cele patru calendare: egiptean, asirian, indian i maya .

De exemplu, datarea pieirii Atlantidei, de c tre Platon, a p rut mult vreme conven ional .

Dup filosoful grec antic Platon, în urm cu 12.000 de ani, în Oceanul Atlantic, în apropierea strâmtorii Gibraltar, se g sea o insul locuit de un popor numeros i puternic, atlan ii.

Str mo ii atenienilor au dus un r zboi de ap rare pe rmul Mediteranei, amenin i de invazia atlan ilor, locuitori ai unei insule situat la apus de Coloanele lui Hercule, care era „mai mare decât Libia (Africa) i Asia (Asia Mic ) la un loc”. Curând dup aceea s-ar fi produs un cataclism „cu potopuri i cutremure de p mânt”, care a înghi it întreaga insul „într-o singur zi i o noapte de urgie”.

Un atlantolog renumit, N. F. Jirov, doctor în tiin e chimice, i-a dedicat o parte a vie ii cu studiul legendei Atlantidei.

Referitor la încheierea istoriei acestui r zboi, se spune c dup aceea au avut loc cutremure de p mânt i inunda ii i într-o singur zi i o noapte str vechiul popor atenian, care locuia în Grecia, a disrut, fiind înghi it de p mânt, ca i insula Atlantida, care s-a scufundat în mare.

N.F. Jirov subliniaz urm toarele fapte mai importante: „1. Preotul vorbe te de cutremure de p mânt i inunda ii la plural, i de faptul c ele au precedat pieirea ambelor state; 2.. El nu indic precis c Atlantida a pierit în aceea i zi cu str -

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vechiul stat atenian; 3. Nu se tie la cât timp dup înfrângerea atlan ilor a avut loc catastrofa, dup cum arat Amatto, data specificat de Platon indic data r zboiului i nu cea a pieirii Atlantidei; 4. Lipsesc complet indica ii referitoare la pieirea continentului transatlantic i a celorlalte insule.

Cea mai interesant i cea mai nea teptat concluzie este, îns , aceea c , de fapt, Platon nu spune când anume a pierit Atlantida...

Atlantologii accept ipoteza c pieirea Atlantidei a avut loc în foarte scurt timp dup terminarea acestui r zboi.”

Dan D. Farca ne men ioneaz faptul c literatura cunoa te i „Atlantide ezoterice”, diver i „vizionari” au c tat, prin „revela ie” ocult , date despre o pretins civiliza ie atlanta, care a înflorit acum un milion de ani, i de atunci a început s decad , culminând cu catastrofa de acum 11.500 -12.000 ani, care, de fapt, era ultima dintr-o serie de catastrofe succesive.

Colonelul J. Churchward, bazându-se pe interpretarea unor manuscrise din templele budiste din Birmania i Tibet, ne vorbe te despre un caz asem tor, respectiv continentul Mu care s-ar fi aflat în Oceanul Pacific i care s-ar fi scufundat i el acum 12.000 de ani.

Partizanii Atlantidei - spune Dan D. Farca - pun în leg tur scufundarea ipoteticului continent cu legendele atât de r spândite despre potop, plasând aceast catastrof tot în urm cu 11.500 ani.

Urme geologice indic în perioada respectiv o ridicare a nivelului rii, cu aproximativ 200 m. Acest lucru ar fi putut genera masive inunda ii. „Între altele, în perioada men ionat trebuie s se fi petrecut ceva neobi nuit, odat ce în Alaska, la nord de Fairbanks i pe valea Yukonului, ca i în Siberia, s-au g sit turme întregi de mamu i îneca i, îngropa i gr mad , congela i atât de rapid încât mâncarea din stomacul lor nu prezint semne de descompunere pân în zilele noastre.

La un moment dat, în secolul trecut, în Siberia se g sise un mamut într-o excelent stare de conservare; din p cate, pân s se ia m surile de transport c tre un muzeu, câinii apucaser s -i m nânce o parte din tromp .”

Imaginea potopului o g sim ilustrat în multe legende din toate inuturile lumii i în textele diferitelor religii. În Poemul lui Ghilgame se arat c : „Toate furtunile de nemaipomenit putere se dezl uiser deodat . În aceea i clip , potopul înec cet ile credin ei. i-n vremea în care, apte zile i apte nop i,

Anul X, nr. 5(105)/2019

potopul m tura p mântul, când marea corabie fu zgâl âit de furtuni pe ape, ie i Utu, el care- i vars lumina peste cer i p mânt. Deschise atunci Ziusudra o fereastr a uria ei sale cor bii, se închin regele Ziusudra atunci dinaintea lui Utu.” În „Cartea lui Chilam Balam” se scrie precis: „Oamenii au fost acoperi i de nisipurile rmurilor i de apele m rii. Iar apele s-au izbit unele de altele i s-au n pustit pe p mânt. Când a fost r pit Marele arpe (probabil Quetzalcoatl), cerul s-a pr bu it i uscatul a fost cotropit de ape.”

Potopul biblic se poate data conform analizei f cut de V. Kernbach: „Considerând vârsta fiec rui patriarh, în clipa când se na te principalul succesor (potrivit relat rilor din Facere) de la Adam la Noe i inând seama de faptul c Noe avea în momentul potopului 600 ani, rezult c au trecut 1656 ani biblici între apari ia omului pe mânt i diluviu.”

Oamenii de tiin sunt de acord c acest eveniment se potrive te cu perioada ultimei glacia ii care s-a încheiat în urm cu aproximativ 12.000 ani. Polul Nord al planetei era acoperit cu un strat de ghea de aproximativ 1 km, care, prin topire, a dus la cre terea nivelului oceanelor i m rilor cu 150-200 m. „Dac s-ar produce a a ceva în zilele noastre - afirm D. Farka - n-ar disp rea numai ora e ca Londra, Tokio, New York, Rio de Janeiro etc. ci i ri întregi (de pild Olanda sau Bangladesh) sau ora e aparent ferite ca Bucure ti, Moscova, Pekin, Viena, Berlin, Paris etc.”

Supravie uitorul potopului, conform textului biblic, Noe, a asigurat cu ajutorul unei cor bii (arc ) i supravie uirea animalelor i plantelor. Mult discutata arc a lui Noe, care fusese acceptat mai mult simbolic, a intrat în aten ia speciali tilor odat cu escaladarea de c tre alpinistul francez Fernand Navarra, care descoper sub stratul de ghea din vârful muntelui silueta unei cor bii, din care reu te s extrag o bucat de lemn. La cercet rile de laborator a reie it c este lemn de stejar i are o vechime de peste 5.000 ani. S-a estimat cu aproxima ie i masa acestei cor bii, în jur de 50 de tone.

Mitul salv rii postdiluviene se g se te oglindit în tradi ia tuturor popoarelor lumii. Un mit maya - Crearea lumii în dou zeci de zile spune: „În ziua 1 Chuen el î i arat dumnezeirea i f uri cerul i mântul. În ziua 2 Eb el a f urit întâia scar . Ea a coborât din mijlocul cerului în mijlocul apei, c ci înc nu era p mânt, nici stânci i arbori.” „În lumina ipotezei noastre - spune V. Kernbach - textul însu i pare destul de limpede. Dar trebuie ad ugate semnifica ia celor dou nume calendaristice „Chuen”, care înseamn „artificial” i Eb, care înseamn „scar ”; i atunci coborârea din cer dobânde te semnul firesc al c toriilor, cel pu in extraatmosferice, pe care le reg sim la Enoh, Iezechil, Etana, Ghilgame .a., în cazul de fa în vederea salv rii. De altfel versetul 64 din Mitul II (publicat de Knorozov) al acelora i texte maya spune: „Atunci ei au venit din inima cerului”.

Acela i autor c utând s r spund la întrebarea „cine erau ei?” a f cut apel la primele dou versete ale Genezei, în confruntare cu primele patru din Evanghelia lui Ioan. Desigur, traducerile canonice aflate în circula ie, propunând unele unific ri de termeni, ne îndep rteaz de obiect. Dar dac în versetul 1 („La început a cut Dumnezeu cerul i p mântul”), în loc de traducerea fals „Dumnezeu” citim pluralul „elohim” (de la singularul „eloah”), ne d m seama numaidecât c este vorba de ni te zei secundari, cu func ie precis de reconstructori, din panteonul ebraic ini ial. Versetul 2 indic pre-

J.-B. Camille Corot - Podul de la Narni

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cis activitatea acestora: „ i p mântul era f chip i pustiu i întuneric era deasupra adâncului, iar duhul (mai exact suflarea, suflul) era Dumnezeu (elohimilor) se purta deasupra apelor.” Robert Charroux interpreteaz acest text drept o descriere a recl dirii cerului i p mântului, deci a zonei noastre din sistemul solar, dup cataclism.

Dac relu m ideea, citind versetele ini iale din Evanghelia lui Ioan („La început era Cuvântul i Cuvântul era la Dumnezeu i Dumnezeu era Cuvântul” .a.m.d.), se vede clar, „cuvântul” (de fapt logosul) nu este altceva decât memoria consemnat de elohimi, care veneau s reconstruiasc o lume inundat i distrus . „În cazul acesta, elohimii puteau fi sau supravie uitorii planetei explodate Phaëton, sau naufragia ii din Atlantida scufundat , sau poate o expedi ie tehnic trimis de undeva din spa iu pentru repara iile necesare men inerii echilibrului galactic. Aici, precizarea este mult mai dificil , de i unele urme stranii au persistat pe P mânt”.

Pornind de la ipoteza interven iei extraterestre, putem g si motivat existen a unor construc ii sau desene de pe suprafa a p mântului de dimensiuni a a de mari încât nu pot fi v zute în întregime decât din spa iul cosmic. Imensele desene din câmpia Nazca i de la Tarapacar, imensa teras de la Baalbek (dintre Mun ii Liban i Antiliban), pot s î i g seasc o oarecare explica ie în acest cadru.

Unii istorici afirmau c terasa de la Baalbek, fost templu roman (închinat zeului Jupiter) nu prezint nici un element senza ional. Dar cercet ri arheologice ulterioare au scos la iveal faptul c romanii au ridicat între anii 660-250 î.e.n. o serie de construc ii pe o teras existent aici cu mult timp înainte. Cu toate c se stabilise un scenariu privind realizarea acestei construc ii, în a c rei componen se g sesc blocuri de piatr de 21,49 metri lungime, 4,80 metri l ime i 4,22 metri în ime, în prezent oamenii de tiin încep s caute o alt explica ie.

Problema transportului acestor blocuri dintr-o alt zon fusese foarte simplist tratat , f a se face un mic calcul privind realizarea acestuia.

Calculând volumul blocului la 435,3 mc, cu o densitate estimat la 4 kg/dmc, rezult o greutate de 1.813,2 tone. Luând în calcul un coeficient de frecare de 0,6 i considerând c deplasarea s-ar face prin trac iune uman , fiecare om putând tracta 40 kg for , rezult un necesar de 27.295 de oameni. Chiar dac presupunem c a fost rezolvat problema prinderii blocului cu funii - ne explic Mihai E. erban - i muncitorii au fost dispu i pe 10 rânduri, tot era nevoie de frânghii lungi de 4 km i care s reziste unei uria e for de trac iune. Frânghiile

J.-B. Camille Corot - O rafal de vânt

27

de asemenea lungime ar fi fost a a de groase încât oamenii s-ar fi încovoiat sub simpla lor greutate.

Considerând i faptul c este imposibil de a realiza o coordonare a eforturilor mai multor zeci de mii de oameni i c trac iunea oblic nefiind eficient e nevoie de dublarea efortului, rezult c ar fi nevoie de o for compus din mai mult de 40.000 de oameni.

Dac inem cont i de faptul c nici macaralele moderne nu pot ridica o astfel de greutate, e absurd s credem c au reu it acest lucru cu mijloace rudimentare romanii sau alte popoare primitive.

O alt construc ie, de data aceasta pe continentul sud-american, în Peru, în apropiere de Nazca, este cetatea Tiahuanaco, care surprinde prin dimensiunile ei i elementele constructive. Cu o vechime de aproximativ 12.000 de ani, cu elemente constitutive deosebite, a atras aten ia speciali tilor din toat lumea.

Dintre elementele cele mai ciudate consider m „Poarta Soarelui”, o sculptur monolitic de 10 tone, ce are un basorelief care-l prezint pe zeul Viracocha într-o companie de animale antropomorfe. Interpretarea simbolurilor, f cut de c tre Garcilaso de Vega, pe vremea Conquistei i publicat mai târziu de nepotul s u Beltran Garcia, ne relateaz despre „coborârea pe lacul Titicaca a unei nave cosmice str lucitoare, din care a ie it o femeie originar de pe Venus, pe nume Orejona. Trupul s u era identic cu cel al oric rei femei din zilele noastre, dar capul era mai conic, gura mai mare i urechile cl uge, cu lob proeminent” (M. E. erban - Semeni întru ra iune). „Aceast c toare interplanetar ar fi avut drept scop crearea unei rase omene ti i ca urmare s-a împerecheat cu un tapir, animal comun în acele locuri. Rezultatul împerecherii nu era prea reu it, fiind o fiin umanoid cu o inteligen sc zut i cu organe reproduc toare de tapir.

Dezam git de rezultatele experien ei sale, Orejona s-a urcat în nava str lucitoare care îi servise la venire i a pornit spre planeta ei natal spre a- i reg si semenii”.

O serie de cl diri din centrul cet ii construite din blocuri masive, care se îmbin perfect cu jil uri s pate în piatr de 3 metri în ime, sau sc ri cu trepte foarte late pe m sura unor uria i, cu unele conducte care înc nu se tie ce destina ie au avut, existen a i a unui ora subteran, sunt obiectul de cercetare a sute de speciali ti care sosesc aici din toate col urile lumii.

Având unele date care genereaz ipoteza sosirii unor c tori extraterestri, trebuie s c ut m i urme ale aparatelor de zbor care iau purtat spre P mânt. Diferite surse sanscrite i în special poemul „Mahabharata” ne indic „un car aerian prev zut cu aripi de fier”, pe care îl numesc „vimana”. „Poemul epic Ramayana face o descriere precis a unui „vimana”, prezentând-o ca pe un aparat cu dou pun i circulare, cu hublouri i cu un dom central.

Aparatul zbura „cu viteza vântului” i emitea un sunet melodios, putea s se opreasc i s r mân imobil deasupra norilor. „Ramayana” descrie i imaginea pe care p mântul o prezenta aeronau ilor: oceanul ap rea ca un ele teu minuscul i malurile m rilor i deltele fluviilor erau perfect vizibile” (M. erban ) Se g sesc atâtea detalii tehnice încât ne este greu nu compar m o „vimana” cu o ma in de zburat foarte modern . Poemul „Saramangana Sutradhara” îl putem compara cu un adev rat manual de avia ie, în care sunt precizate tehnici de construire a unei „vimana” i moduri de exploatare. Astfel afl m i performan ele lor: decolare vertical , raz de ac iune mare, viteza a a de mare încât nu putea fi v zut de la sol.

Propulsia se realiza cu mercur înc lzit, existând 49 de

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

feluri de focuri propulsive. „Faptul i mai surprinz tor, constat M. erban, este diferen ierea pe tipuri i pe destina ii a aparatelor de zbor. Astfel este vorba despre „vimana aqnihotra” (cu dou focuri propulsive), „vimana surymandala” (care poate str bate sistemul solar) i „vimana nalasatramandala” (care putea p si sistemul solar pentru a se avânta spre astre)...

Acestea din urm aveau dimensiuni enorme, care s asigure toate condi iile necesare bunei desf ur ri a zborului.

Se pare c „vimana” nu erau folosite exclusiv în scopuri pa nice, ci în „Saramangana Sutradhara” se vorbe te i despre arme teribile, cu care acestea erau înzestrate. În spe , era vorba despre Samhara, o rachet care cauza groaznice infirmit i i Moha, o arm care provoca o paralizie total i pe care cu siguran i-ar dori-o belico ii strategi ai zilelor noastre”...

Academia Interna ional pentru Studii Sanscrite din Mysore (India) a transpus în limba modern un text al unui poet care a tr it cu mult înaintea erei noastre, Maharishi Bharadvaya. „Un aparat care se mi prin for a intern , ca o pas re, fie pe mânt, în ap sau în aer, se nume te vimana... care poate s se mi te în cer din loc în loc... de la o ar la alta, de la lume la lume... este numit vimana de c tre preo ii tiin ei. Secretul construc iei de ma ini zbur toare... care nu se sf râm , nu pot fi împ ite, nu pot lua foc i nu pot fi distruse... secretul construirii de ma ini care zboar r mâne ascuns. Secretul de a face ma inile zbur toare invizibile... Secretul auzirii zgomotelor i conversa iilor din ma inile zbur toare inamice... secretul fotografierii interiorului ma inilor zbur toare inamice... secretul calcul rii mersului ma inilor de zbor inamice... secretul de a aduce fiin ele din ma inile zbur toare inamice în stare de incon tien i distrugerea ma inilor inamice”.

Se observ descrierea unor aparate de zbor ideale, cu siguran în zbor, i instala ii perfec ionate pe care nici avioanele cele mai moderne de ast zi nu le posed . Pentru realizarea acestor func ii, tiin a contemporan nu este în stare s explice modul de realizare. Construirea unui avion ultrasofisticat sau a unei nave spa iale cu zborul asistat de calculator, cu tehnici de colectare, analiz i prelucrare a unor mostre i date, pare un aparat primitiv pe lâng cele descrise de poetul indian. fie acesta rodul imagina iei unui om care pentru perioada respectiv , teoretic, nu putea de ine informa ii despre performan ele unui aparat de zbor, care nu se poate realiza nici azi, sau este rezultatul

J.-B. Camille Corot -

Anul X, nr. 5(105)/2019

unui contact pe viu.

Dup ce am trecut în revist date privind existen a unor aparate de zbor înc din cele mai vechi timpuri, s urm rim i câteva despre cei care au condus astfel de vehicule. În prezent, dup ce omul a truns în spa iul cosmic, o nou palet tehnico- tiin ific ne genereaz posibilitatea de a interpreta unele am nunte care nu au putut fi în elese pân acum.

Azi, când avem un model al unui costum de cosmonaut, când cunoa tem teoria relativit ii i efectele ei, când tim efectele unei explozii nucleare, toate vechile mituri ne apar în alt lumin . S-ar putea ca dup un num r de ani, când tiin a i tehnica vor ap rea cu alte noi descoperiri s în elegem mai bine enigmele care mai d inuie înc . În anul 1952, arheologul Alberto Ruz Lhuillier descoper în fostul ora Palenque al civiliza iei maya un tunel s pat în corpul unei piramide. La cap tul tunelului, într-o camer mortuar , se afla un sarcofag de piatr , având un capac de 6 tone i o lungime de 3,80 metri.

Ani la rândul, speciali tii din toat lumea au sosit aici pentru a studia acest sarcofag. Cu greu au reu it s ridice capacul i au g sit în untru resturile p mânte ti ale unei persoane ce avusese o în ime de 1,70 m - lucru destul de ciudat, deoarece în imea medie a maya ilor se situa pân la maxim 1,54 metri.

A trebuit s treac 10 ani, timp în care to i speciali tii i-au îndreptat aten ia numai asupra con inutului sarcofagului i abia dup ce explorarea spa iului cosmic a devenit realitate s-au interesat i de interpretarea sculpturii de pe capacul acestuia.

Un grup de oameni de tiin japonezi, ului i de asem narea ce exist între sculptura de pe capacul sarcofagului i o nav cosmic , au declan at noi cercet ri. i într-adev r - scrie Mihai E. erban, referindu-se la sculptura de pe capac - dac privim basorelieful a a cum îl prive te toat lumea care nu urm re te s -i dea explica ii prea savante, adic având spre noi latura lung i picioarele personajului, imaginea prinde brusc via . i atunci, vedem cu claritate pe pilotul navei cosmice cum st într-o pozi ie de observare atent , aplecat înainte. Mâinile sale in fiecare o pârghie, în fa a ochilor se afl indicatoare i cadrane, iar în nas îi p trunde o conduct , probabil prefigurând o masc de oxigen. Îmbr mintea personajului este de o form total str in îmbr min ii uzuale a maya ilor i seam mai mult cu un combinezon modern sau cu un ansamblu alc tuit dintr-o vest scurt i un pantalon colant.

Dac identitatea personajului este incert , identitatea vehiculului pe care acesta îl piloteaz este evident - este vorba despre o nav cosmic , care apare pe piatr într-o reprezentare schematic i esen ializat . Dar elementele furnizate sunt suficiente pentru a permite identificarea: fuselaj conic, un motor rachet situat în spatele pilotului i jetul de gaze care iese de la partea posterioar - toate acestea sunt perfect vizibile în basorelief i nu pot apar ine decât unei nave cosmice.

Basorelieful ne ofer informa ii i asupra sursei de energie pe care nava cosmic o utiliza: este vorba de energia solar .”

Cercet rile mai continu i acum, unele semne aflate pe o bordur în jurul basoreliefului r mânând nedescifrate. În general, studiul civiliza iei maya ridic unele întreb ri la care înc nu avem un r spuns, nivelul cuno tin elor lor tehnice i tiin ifice ridicânduse mult peste nivelul unor civiliza ii care au urmat.

durea din Fontainebleau

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Se pare c înaintea lor, olmecii, un popor misterios care a tr it pe acelea i locuri, dispuneau de o via social organizat i de bogate cuno tin e în domeniul astronomiei i a altor tiin e. Din perioada lor au r mas capuri uria e sculptate în blocuri de piatr , de peste 20 de tone, am-plasate la distan e de sute de kilometri de locul extrac iei din carier . În majoritatea scrierilor antice i a scrierilor religioase vechi se sesc pasaje care, de i redate într-un limbaj simplist, ne reproduc întâlniri cu anumite personaje supranaturale, care seam uluitor cu astronau ii i cosmonau ii de azi, iar ac iunile lor sunt asemenea unor ac iuni de cercetare sau de implicare în unele evenimente terestre.

Din perioada celui de al treilea rege din dinastia sumerian Kish, Etana, dateaz un poem asiro-babilonian, dedicat acestuia. În desf urarea lui g sim unele descrieri uluitoare, care nu puteau fi rodul unei imagina ii. Numai un participant direct putea descrie, de i întro form simplist , am nunte care nu puteau fi eviden iate decât printr-o experien practic . Descrierea P mântului v zut din spa iu, în mod gradual cu cât observatorul se îndep rteaz , corespunde perfect cu imaginea pe care o are un cosmonaut modern, care zboar în spa iul cosmic. Vom observa i alte am nunte ale unui zbor pe care ast zi doar îl intuim, omul neajungând s p seasc sistemul solar.

Vehiculul lui Etana este descris ca un vultur i textul spune: „Dup un dublu ceas - de zbor repezit - îi spune Vulturul - lui Etana - Prive te prietene, - cum e p mântul acum, - prive te marea - dinspre lan ul de mun i - P mântul arat ca un munte, - marea arat - ca apa din fluviu. - Dup dou ceasuri duble /de zbor repezit/ îi spune vulturul/ lui Etana: /Prive te prietene, / cum e p mântul acum / mântul arat ca un crâng./ Dup trei ceasuri duble /de zbor repezit, / îi spune vulturul lui Etana: / Prive te prietene, / p mântul, acum ce e cu el? / Marea-i acum / cât stropitoarea gr dinarului.” Eroii fiind obliga i s urce i mai sus, textul ne descrie: „Dup un dublu ceas / de zbor repezit/ Prive te, prietene / cum e p mântul acum? /P mântul acum arat / ca discul lunii, / iar marea îndep rtat / cât o curte-i de mic , / Dup dou ceasuri duble / de zbor repezit / Prive te, prietene, / cum e p mântul acum. / P mântul acum arat / ca o turt / i marea îndep rtat / nu-i mai mare decât un co de p ine. / Dup trei ceasuri duble / de zbor repezit / Prive te, prietene, / cum a disp rut p mântul de tot ! / i pe marea îndep rtat / nu s-a mai odihnit ochiul meu.”

(Sursa Victor Kernbach) În alte texte vom g si i descrierea senza iei de suprasolicitare a

29

organismului în timpul accelera iei vehiculului spa ial sau chiar a st rii de imponderabilitate.

Victor Kernbach re ine urm torul text: „Dar una dintre cele mai senza ionale surprize ne-o ofer tot Iezechil, într-un pasaj, unde senza ia fizic a suprasolicit rii din timpul accelera iei este atât de evident , încât relatarea ar putea fi semnat de fiecare dintre cosmonau ii no tri contemporani. Atunci, zice profetul, m-a ridicat Duhul i am auzit la spatele meu un huruit mare ca de cutremur, când slava Domnului s-a în at din locul ei. Fâ iitul aripilor care se atingeau una de alta, huruitul roatelor i vuietul surd al cutremurului. i Duhul ridic i m duse în zbuciumul duhului meu în vreme ce mâna Domnului ap sa din greu peste mine (Iezechil, 3, 12, 14 ). Pe lâng efectul cre terii greut ii, atent ca întotdeauna, profetul auzea - localizat precis în urechea lui - pân i zgomotul jeturilor de propulsie care neau din duzele posterioare.”

Senza ia st rii de imponderabilitate (de unde provine probabil i vechea no iune de levita ie), sugerat i în apocrifele lui Enoh, apare nea teptat de bine i la Dante.

Edificatoare sunt i textele Bibliei, ale Coranului i ale unui apocrif ebraic denumit „Cartea Jubileelor”, unde personajul Enoh (Hanok în Biblie, i Edris în Coran), este prezentat ca p rintele astrologiei pe care a înv at-o de la „îngeri”, i care a ar tat oamenilor secretele mi rii astrelor. În „Cartea lui Enoh” g sim relat rile acestuia despre sosirea unui grup de îngeri condu i de c tre Semyaza, care „s-au pogorât pe Terra, pe vârful Ardis al muntelui Hermon”.

Unele p reri planteaz muntele Hermon aproape de Baalbek, sind explica ia existen ei terasei gigantice ca loc de aterizare i decolare pentru grupul lui Semyaza. „Cartea lui Enoh” pomene te de 200 de „îngeri” i d numele numai ale c peteniilor.

Referindu-se la expedi ia lui Semyaza, M. erban consider c : „Scopul grupului expedi ionar, condus de Semyaza, a fost în mod sigur civilizarea popula iei terestre. Din text rezult c întreaga ac iune a fost realizat din ini iativa grupului de membri ai expedi iei, i nu la indica ia unor foruri superioare de pe planeta de origine.

Ca o dovad a faptului c aceast expedi ie a fost ilegal , este deruta care i-a cuprins pe Mikhael, Uriel, Rafael i Gabriel, care, din în imea cerului (probabil de la o baz circumterestr ), v d ce se întâmpl pe p mânt i cer instruc iuni de la autoritatea suprem probabil, forurile de cea mai înalt competen de pe planeta de origine), care este, dup cum era de a teptat, Dumnezeu.”

Ac iunea lor fiind de durat , oamenii au înv at cum s f ureasc arme, cum s prelucreze metalele etc.

Cea mai interesant relatare din „Cartea lui Enoh” este aceea a împerecherii „îngerilor” cu fiicele oamenilor. „Fiecare i-a ales câte o femeie i au început s intre la ele i s aib leg turi cu ele... dar ele au z mislit i au adus pe lume uria i puternici a c ror în ime era de trei mii de co i „.

Dar, rezultatul acestor împerecheri, fiind o experien nereu it , a generat un ir de evenimente nedorite. Uria ii „au înghi it toate roadele trudei oamenilor, pân când oamenii nu au mai fost în stare s -i hr neasc . Apoi uria ii sau îndreptat asupra oamenilor ca s -i m nânce. i-au început s p tuiasc împotriva rilor i a dobitoacelor, târâtoarelor i pe tilor, apoi i-au mâncat unii altora carnea i i-

J.-B. Camille Corot - Civita Castellana

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

au b ut unii altora sângele.

O parte din „Cartea lui Enoh” ne vorbe te despre o c torie la „îngeri”.

Referindu-se la zborul lui Enoh, ne sunt povestite preg tirile necesare unui zbor, câteva relat ri despre aspectul Terrei v zut de departe i modul cum a fost instruit în astronomie. „ i am v zut cum se ridic stelele cerului i am num rat por ile prin care ele se ridic i am scris toate în rile lor, deosebit pentru fiecare, dup numele i num rul lor, dup construc ia i a ezarea lor, dup timpul i luna lor, a cum mi-a ar tat Uriel... El mi-a ar tat i a scris totul pentru mine, legile stelelor i rotirile lor... i mi-a ar tat c luna z bove te fa de soare, dup legile stelelor, la cinci zile într-un r stimp f gre ...

Acestea sunt vedenia i chipul oric rei lumini pe care mi le-a ar tat Uriel, marele înger care este c uza acestora.”

Ni se pare extraordinar faptul c Enoh la acea vreme a luat cunotin despre legea atrac iei universale, alc tuirea universului, mi carea de rota ie i revolu ie a corpurilor cere ti în timp ce mult mai târziu (anul 1600) Giordano Bruno era ars pe rug pentru c sus imea infinitatea Universului i configura ia sistemului nostru solar.

Descrierea unei c torii în afara p mântului o g sim i în apocriful slavon „Vedenia lui Isaia”, unde profetul este luat în cer. O discu ie interesant are loc la reîntoarcerea pe p mânt, când Isaia întreab : „Pentru ce a a repede? C ci la tine aici numai dou ceasuri am stat!” la care îngerul i-a explicat: „Nu dou ceasuri, ci treizeci i doi de ani!”

Isaia închipuindu- i c va îmb trâni odat cu întoarcerea pe p mânt, prime te r spunsul: „Nu te întrista, c ci nu vei fi b trân „.

Acest dialog a stârnit un interes în rândul oamenilor de tiin abia dup ce Albert Einstein a pus bazele teoriei relativit ii generale în 1916. Citind textul, este destul de clar eviden a rela iei spa iutimp, comprimarea timpului în cazul unor vehicule care se dep rteaz de p mânt cu vitez foarte mare. Aceste descrieri le vom reg si i în unele basme populare, a c ror origine se pierde în negura vremii.

Dou basme române ti „Trei copii s raci” i „Tinere e f b trâne e” sunt edificatoare.

Referindu-se la eroul basmului „Trei copii s raci”, se spune: „Trecuser mii de ani de când zbura el ca gândul din stea în stea i, când sim i c -i vine dor de fra i i de p mânt, se l ca gândul în adâncurile zduhului i porni în zdren ele lui vechi spre palatul fra ilor. Mergând

J.-B. Camille Corot - Sena i podul vechi

Anul X, nr. 5(105)/2019

pu in cam îngândurat c i-a venit vremea de însurat i n-are nici un rost pe lume, b de seam c p mântul era copt i pârjolit de ar a soarelui, c nu mai are pe el nici iarb i nici via . Toate pieriser !

Nu mai erau nici oameni i nici ierburi. Numai palatele de marmur ale fra ilor mai str luceau în b taia fierbinte a soarelui. Nu- i putea da seama nici când au murit i nici unde sunt îngropa i. Soarele î i arunc razele dogoritoare din bel ug c era gata-gata s -l topeasc , dac nu-i trecea prin minte s i pun fesul pe cap i s fug la coadele m rilor, la marginea p mântului, unde ar putea g si o înghiitur de ap s se r coreasc ”. (C. S. Timoc) În mod magistral, Victor Kernbach, referitor la acest text re ine urm toarele: „Consecin a zborului în paradoxul timpului (tân rului abia îi vine vremea de însur toare când fra ii lui au disp rut de mult i chiar p mântul a suferit o prefacere geologic , posibil în durate milenare) i, de asemenea, modificarea climei (care aminte te uimitor de situa ia Saharei, inut odinioar cu vegeta ie bogat i cu fluvii mari); mai e notabil i faptul c tân rul se salveaz de ar i de taia ucig toare a soarelui, punându- i fesul pe cap, procedeu care aminte te nu de casca ciudat colonial , cum am fi tenta i s ne imagin m ci unul din globurile de scafandru pe care le cunoa tem din desenele rupestre sahariene de la Tassili i Hoggar, din a a numita perioad a „capetelor rotunde”.”

Comprimarea timpului în cazul unor zboruri interastrale, ne este foarte bine ilustrat i în basmul „Tinere e f b trâne e”, unde F t -Frumos, dup ce a c torit cu un cal ce mânca j ratic, se întoarce i se te numai ruine i paragin . Interesându-se la oamenii întâlni i pe drum i se r spundea c bunii lor auziser de la str bunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri.” „Cum se poate una ca asta? se întreba F t-Frumos, mai alalt ieri am trecut pe aici.” De fapt, zânele din ara vie ii f de moarte i a tinere ii f b trâne e îi explicaser c „P rin ii t i nu mai tr iesc de sute de ani i chiar tu, ducându-te, ne temem c nu te vei întoarce”.

Aceast tem se reg se te în multe alte basme din Rusia, Japonia, Vietnam, Irlanda etc. „Toate datele existente converg c tre imaginea unui homo sapiens adânc ancorat într-un spa iu cosmic, cu bogate cuno tin e în domeniul astronautic, al zborurilor spa iale, cunosc tor al legilor universului i nicidecum (a a cum ne obi nuiser pân acum manualele colare) un primitiv aflat într-o perioad lent de dezvoltare. Îns i teoria evolu ionist a lui Darwin se clatin în fa a acestor probe. Întrebarea care se pune este ce s-a în-tâmplat cu omenirea care dup o anumit pe-rioad de înflorire a cunoscut un regres teribil. S fi existat acest progres sub influen a unor fiin e sau misiuni extraterestre, a cum par s explice o serie de mituri, i care s-au stins o dat cu plecarea acestora sau sub amenin area producerii unor cataclisme naturale sau o parte din vechile civiliza ii s-au refugiat pe alte pla-nete?

La acest ultim punct g sim p rerea d-nei Reuth Reyno, fizician la Universitatea din Pundjab (India), care sus ine c „spre mileniul III î.e.n. locuitorii V ii Indului au plecat pe planeta Venus cu un mare vehicul spa ial.”

O alt etap important este mitul mesianic potrivit c ruia, odat încheiat vizita extratere trilor, a r mas promisiunea întoarcerii, dup o anumit perioad de timp. duiala întoarcerii o reg sim în toate de la Limay textele religioase i vechile mituri.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Blânde\ea vs. Agresivitatea „Puterea e îngem nat cu blânde ea, lb ticia e un semn de sl biciune.” - Seneca Blânde ea, aceast calitate a omului, se refer la comportamentul nostru fa de semenii no tri. Unii oameni sunt mai lini ti i i mai bd tori din fire, al ii se înfurie mai u or. Blânde ea este primul rod al în elepciunii i iubirii aproapelui, semn al civiliza iei. Ea creeaz o stare de lini te sufleteasc , în care nu dorim s sup m pe nimeni, fim împ ca i cu to i i cu toate din jurul nostru. Mul i ar vrea s fie mai blânzi i mai îng duitori, dar le este greu s se comporte în acest mod, al ii chiar nu vor i prefer s se manifeste agresiv, s lbatic.

Agresivitatea este definit ca fiind o interac iune social , cu inten ia de a provoca daune sau nepl ceri altui individ. Se manifest ca r spuns sau ca provocare, în mod verbal sau fizic. Se consider agresivitatea este întotdeauna o consecin a frustr rii. În mod normal, omul blând când e agresat nu trece la ap rare cu armele agresorului, chiar i atunci când este atacat pe nedrept. El nu reac ioneaz agresiv când este tratat josnic, cel mult se justific în mod calm, ra ional, f a uza de agresivitate în ap rare. Blânde ea este cea care îi determin comportamentul.

Acest a a numit cândva „duh al blânde ii” nu exclude cuvintele clare i comportamentul cald, dr stos.

Uneori, când suntem ataca i, blânde ea se manifest prin t cerea noastr . Ar fi o not de noble e. Dar, ast zi când atacurile au devenit atât de r ut cioase, agresive, lipsite de bun sim i de cele mai multe ori false, mincinoase, sigur c nu mai putem t cea, cu atât mai mult cu cât mahalagiii invoc fraza: „A, tace, înseamn c e vinovat!”, provocând astfel adversarul. În predica remarcabil de pe muntele M slinilor, Domnul a spus: „Ferice de cei blânzi, pentru c ei vor mo teni p mântul”. Trebuie tim c blânde ea este mai puternic decât agresivitatea. Blânde ea

J.-B. Camille Corot - Peisaj italian

este o tr tur distinctiv a caracterului nostru i ea î i are izvorul i r cina în smerenie. Blânde ii, am putea spune, îi este foame de lumin , pe când agresivit ii îi este foame de întuneric. De ce de fiecare dat când ne afl m în fa a unei icoane, ne sim im impresiona i de blânde ea i iubirea ce o transmite chipul sfântului? Deoarece un sfânt nu putea fi decât un om blând i când a luptat, a luptat pentru credin i dreptate. Exemplu poate fi dat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe care s-a luptat toat via a pentru a p stra dreapta credin , fiind întemni at i îndurând torturile cele mai cumplite.

Lipsa blânde ii duce la agresivitate i agresivitatea la o stare de tulburare a lini tii necesare oamenilor. Se spune c „nu ajunge s rim hambarele, trebuie s ne rodeasc inimile”. i cum s fim lini ti i când suntem lacomi în a ne m ri „hambarele”, iar de sufletele noastre nu ne pas ?

Avem parte de atâta agresivitate în zilele noastre! Copiii se încaier , sunt obraznici cu profesorii, le adreseaz cuvinte urâte, îi agreseaz uneori, familiile au b ii lor, politicienii adreseaz cuvinte vulgare care r nesc mai tare ca o palm etc. O societate descump nit , pentru care anormalul a devenit normalul i invers, totul este desfigurat i supus pericolului. Pare c to i suntem în gard , gata pentru atac. Unii spun c este un adev rat r zboi civil pe care-l tr im, to i împotriva tuturor.

De ce se întâmpl toate acestea? Nu mai exist respectul i polite ea oferite celor din jur, nu se respect ierarhia valorilor adev rate, nu mai exist frica de Creator, nu se mai respect legile divine, nici cele p mânte ti. Nu se mai crede în legea compensa iei, c odat iodat pentru r utatea, agresivitatea i p catele f cute, oamenii vor fi tra i la r spundere, pentru a se reveni la echilibrul pierdut.

A fi blând cu cei din jur, a ajuns s fie considerat drept o sl biciune, sau chiar la itate, nemai inându-se cont de faptul c s tatea noastr este legat de atitudinea, reac ia fa de tot ce este în jurul nostru. Este bine de tiut c o palet larg de afec iuni fizice este urmarea direct a st rii noastre spirituale.

Blânde ea este una dintre manifest rile iubirii, în sensul de agapé sau catharsis. Blânde ea se poate i cultiva, ea nu are nimic de-a face cu sl biciunea, cu lipsa de fermitate, cu toleran a vinovat sau cu nep sarea. Ea are nevoie de un zâmbet, de o und de c ldur sufleteasc , care s mearg spre ceilal i.

Omul blând este deci tolerant cu ceea ce de multe ori este intolerabil pentru oamenii închi i în sinele lor, exclusivi ti i autoritari.

Apostolul Pavel, când era întemni at la Roma, scria

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

celor din Efes (4, 1-2) sau mai degrab tuturor bisericilor din Asia Mic : „ sf tuiesc s v purta i cu toat smerenia i blânde ea, cu îndelunga r bdare; îng dui i-v unii pe al ii cu dragoste [...] nu apun soarele peste mânia voastr ”. rintele Dumitru St niloae (1903-1993) - una dintre autorit ile proeminente ale teologiei europene din secolul XX i cel mai mare teolog român - considera blânde ea a fi sprijinul r bd rii i u a iubirii.

O bun analiz ra ional a situa iei, un sever examen de con tiin pentru în elegerea vinov iei, o încercare de a în elege pe cel lalt / ceilal i, în elegerea c nici unul dintre noi nu este des vâr it, îng duin i iertare, delicate e în rezolvarea problemelor, precum i, în unele cazuri, compromisul inteligent i generos, toate acestea pot face minuni în rela iile noastre.

Dar pentru asta trebuie pornit de la ideea c este nevoie de blânde e i a nu recurge la agresivitate. Este deci nevoie de o anumit calitate a sufletului, mai degrab înn scut , cum spuneam, dar putând fi i cultivat , dobândit ca disciplin interioar , luând exemplele bune din via .

Sigur c exist în jurul nostru, în zilele noastre, din ce în ce mai mul i oameni neru ina i. Neru inarea lor a întrecut cu mult limitele bunei cuviin e i este greu de a-i aduce la blânde e când r utatea este atât de adânc în sufletele lor. Limita coabit rii este ajuns întrun punct pe care este greu a-l administra. Calitatea vie ii s-a degradat, corup ia este cea care a împiedicat s ne cl dim o via mai bun , de i calea ne-a fost deschis . Ca un flagel, o boal a secolului, corup ia i-a îndreptat antenele în diversele p i ale lumii, degradând calitatea vie ii oamenilor. Uneori suntem în situa ia de a r spunde cu aceea i moned , adic a-i judeca, a le ar ta gre elile i a nu le mai tolera. Cred s-a ajuns într-un moment în care peste tot, la orice nivel trebuie luat o atitudine ferm împotriva acestei boli - corup ia. Este o b lie grea, dar problema trebuie rezolvat , dreptatea instaurat , adev rul trebuie s fie cunoscut i recunoscut, date la o parte toate minciunile i denigr rile asupra oamenilor nevinova i - practic de deturnare a adev rului, de ascundere a vinova ilor -, demasca i to i oamenii prin i în caracati a mafiei i pedepsi i conform legilor de c tre cei care au îmbr cat haina onorabil de justi iar. i toate acestea deoarece s-a pornit o adev rat ofensiv asupra drept ii, asupra oamenilor nevinova i, mascând i ap rând din r sputeri ho ia, denigrând ideea de stat bazat pe justi ie i integritate.

Acum pare c ridicarea p tosului din gre eal nu se mai poate face cu duhul blânde ii, fiindc cei slabi i vinova i i-au asumat masca puterii, au devenit de o cruzime exacerbat , în contra blânde ii

J.-B. Camille Corot - Peisaj de var

Anul X, nr. 5(105)/2019

celor puternici.

Sunt certuri i neîn elegeri între partide. Politicienii nu- i disput ideile, doctrinele politice ori proiectele privind redresarea economiei, stârpirea ho iei, ci se lupt unii împotriva celorlal i pentru interesele lor personale. În loc de colaborare vedem h uire. Lovesc unii în al ii cu cinism, minciun , agresare verbal , c reia îi poate urma cea fizic . i nu asta se dore te! Se pare c au început s se trezeasc ! În fiecare partid exist oameni competen i i necompromi i, la ace tia trebuie s se apeleze, glasul lor trebuie auzit: ideile lor, proiectele de viitor în care oamenii s i pun speran ele ie irii din dec derea moral i s cia degradant la care s-a ajuns.

Aristotel (384 î.Hr.- 322 î.Hr.) - unul dintre cei mai importan i filozofi i gânditori ai Greciei Antice, care a studiat la Academia lui Platon din Atena - vorbea de Cump tare în lucrarea sa „Morala mare”, ca fiind mijlocia între desfrâu i insensibilitate în materie de pl ceri lacome, ea fiind i o excelent dispozi ie moral ; animalele nu au acest sentiment de cump tare, fiindc ele nu posed ra iunea care le-ar servi pentru a distinge i a alege ceea ce este bun, dar omul posed pre uita ra iune. În „Etica c tre Nicomac”, Aristotel spune: „Trei lucruri trebuie evitate: r utatea, lipsa de re inere i primitivitatea animal . […] Un om s lb ticit, animalic, este o apari ie rar . Mai des apar asemenea naturi printre barbari. Dar noi numim cu aceast expresie batjocoritoare i pe oamenii înc rca i în mod deosebit de vicii”. Printre care, desigur i agresivitatea. Despre raiune, Aristotel afirm c ea este în compara ie cu oamenii ceva dumnezeiesc, si în acest caz trebuie ca i viata condus de ra iune s fie în compara ie cu via a uman - dumnezeiasc . O via fericit este condus de ra iune, este p rerea lui, dac admitem c ra iunea apar ine mai mult omului.

Poetul i filozoful francez Jean-Marie Guyau (1854-1888) sf tuia: „Tr ie te via a cea mai intens i cea mai expansiv ”, dar o via moral , ceea ce înseamn blânde ea comportamentului, iar morala sociologic ne spune: „Tr ie te ca i cum ai fi solidar cu to i”, adis voie ti a tr i în societate cu fiin e bune i într-o atmosfer a blânde ii. Sufletul omului este drept i el ar trebui s iubeasc dreptatea; dac lumea este nedreapt este pentru c omul i-a alterat sim urile sufletului.

Scriitorul (poet i dramaturg) irlandez Oscar Wilde (1854-1900), cel ce „picta prin cuvinte”, spunea c unul dintre marile secrete ale vie ii este „ i vindeci sufletul prin intermediul sim urilor i sim urile prin intermediul sufletului”. Ar fi un sfat bun pentru cei care i-au vândut sufletele i în l comia lor s-au dedat ho iei (corup iei la nivel înalt!), s cind popula ia rii.

Dup ederea în închisoare, Oscar Wilde nu mai f cea risip de paradoxuri str lucitoare, ci povestea cu mare durere în suflet despre zbuciumul s u, gre elile sale. Concluzia sa asupra vie ii?

Un vârtej de suferin e pe care oamenii i le pricinuiesc unii altora, idee care st v dit la baza ultimului s u poem: „Balada închisorii din Reading”, scris sub impresia l sat de executarea unuia dintre de inu ii care se aflau cu el în închisoare i care fusese condamnat pentru uciderea iubitei: „ ci to i ucidem ce ni-i drag/ i-ntindem mor ii prada,/ Unii ucid cu dezmierd ri,/ Mul i cu priviri de-otrav ,/ Cei la i ucid cu s ruri/ Iar cei viteji cu spada... ”.

Ast zi, cu vorbe de otrav ! Mâine, Dumnezeu tie de ce sunt în stare, drept r zbunare!

Sufletul! Sufletul care se refer la tot ce nu este fizic în noi. i este atât de mult ceea ce este în afara fizicului nostru! i gândul - mai presus de celelalte alc tuiri ale sufletului! Gânduri tima e au rodit în sufletele celor corup i. Au gre it, i gre elile trebuie pedepsite, i onorabil ar fi din partea lor - s fie i recunoscute.

Anul X, nr. 5(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Radu IVAN

Încântare

Aripi de cear

desc în stele azi cuvinte, Un râu de maci, lipsit de fard, Când timpul nu- i aduce-aminte, i clipele în mine ard. simt abandonat de suflet, Iar trupul mi-e golit de sev , Încrâncenat de-atâta umblet Pe mun ii goi ce se relev .

Port peste ochi un crin albastru i unul alb, ca un n tâng, Cu inima zidit -n astru Nu cred c voi putea s plâng...

Chiar i cire ii înflori i lumineaz -acum în noapte, De-atâtea flori înz pezi i Str lumineaz to i prin oapte!

Nu mai pot s-ating lumina Troienit -n anii grei, S-a amestecat cu tina Izvorând din ochii mei.

Nu mai tace adierea Crinilor de peste drum, Li-i ucis mângâierea i roman a cu parfum.

Nu mai vreau s strig în barb Dorul pentru Dumnezeu, Când pe mine cre te iarb Str lucind sub curcubeu.

Nu mai vreau s cred c omul Se va r ci în cea , utând de-a pururi pomul Stelelor din alt via ...

Ard cuvintele solare, Totul pare un pustiu, Iar fecioarele din mare Ies în lume prea târziu.

Scrisoare

Vin troienele s vad , crimând lâng o cruce, Ni te oameni de z pad !

Caii Nu mai miroase esu-a cai Iar hamurile-mi par hilare, Copite-aud în dep rtare...

To i sfin ii sunt c lare-n rai.

Cer potcovarii un servici, ci tractori ti nu vor s fie, Chiar de le-ai da pe zi, o mie, i mor ii s-ar sim i complici. Îmb trânesc ultimii cai Ce-n fuga lor roteau p mântul i de aceea iau cuvântul i urlu peste lume: vai!

Privesc în z ri din umbra mâinii i nu-mi miroase esu-a cai, Ei poart -acuma sfin i prin rai, nu mor caii când vor câinii...

Eu sunt plecat, iubito, c tor, caut rim i la alte nume Îns de tine, prea pribeag prin lume, Prea dulcea mea Maria-mi este dor.

Din câte-un pat, emancipat de dor i-mb ls mat de spray-uri mult prea fine, Plec c tor spre altul, dar de tine Prea buna mea Maria-mi este dor.

Femeile frumoase m mai vor i m vor vrea în veci, dar de tine Când prea îndestulat de-atâta bine Prea simpla mea Maria-mi este dor. i te mai rog, scriindu- i despre mine, m salvezi de-atât-amar de bine!

-ncearc iar i o t cere, Ca pentru oamenii n tângi, Sim ind în inim durere Când ast zi te-am f cut s plângi...

Eu merg, i trec, t cut, prin timpul, Care zide te multe cre e, Alunecând în anotimpul Obrazului cu multe fe e. i vine plânsul din cuvinte, Copila mea, zidit -n lume, vezi cum sfin ii nu au minte Iar oamenii nu mai au nume!

Viziune

Nostalgie

Scrisoare c tre Maria

Cerne peste to i m linul Înc rcat de suferin , Dorul în spre te vinul Botezat din nefiin ...

Se apropie Potopul, Sufletele s le sting , Oamenii devin ca focul, Nu mai pot s se ating ...

Plânge timpul, curge-n valuri, Tot îi v tuci i cea , Apa a ie it din maluri, Transformat , azi, în ghea ...

Cerne iar i disperarea, Focul nu mai po i s -l vezi, Se a terne-încet uitarea...

Ninge azi peste aezi.

Sunt ca o cariatid Sprijinind cu capul cerul, Fluturi albi din crisalid Îmi transcend prin sânge gerul.

Ca Sisif, cu-nfiorare, O s urc mereu Cuvinte, Când ninsoarea asta doare În aceste zile sfinte.

Undeva, la o r scruce,

Prea dulcea mea Maria, de-atâta prim var , Ca un be iv, ora ul, st rezemat de gar , i mor de râs acarii, c -n vreme ce te-a tept, Înfipt pâ’n la pr sele, port un cu it în piept.

Prea buna mea Maria, de-atâta lun nou Eu sparg fereastra Po tei c-un bulg re de rou , i mor de râs po ta ii, c -n timp ce-a tept scrisori Din carnea mea- i iau zborul spre nic ieri...cocori.

Prea simpla mea Maria, de-atâta iarb verde, Pe sub p mânturi grele, probabil, m vei pierde, i mor de râs eu însumi, c -n alb zi de Pa ti, Culcându-te cu al ii chiar tu o s m na ti...

Încântare

Pas în doi Mirosul t u cu gust de vânt i mare, Str luminând din cercuri de amor, Îl recunosc mereu din dep rtare, Când ast zi de iertare-mi este dor.

Lovesc în mine valuri i destinul...

Sunt ca un rm ce-a risipit Lumina, Îmi scot din talp , l crimând, veninul, lcând pe ghimpi ce- i arondeaz vina. i-mi trec, în timp, prin minte, peste mal, Cuvinte care vin de dinafar , Culcându-se mereu pe-acela i val În inima ce bate-acum spre sear .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constantin MIU

Însemn[ri de c[l[torie ale unei firi independente, de sorginte camusian[ Zully Musafa, Al treilea c Al treilea c tor - carte semnat de Zully Mustafa - este o ampl colec ie de însemn ri de c torie ale unui peregrin, însetat de aventuri pe cont propriu, precum i de peisaje, descrise cu lux de am nunte. Cartea este structurat în trei p i, la care se adaug i un Epilog: I. Hai-hui prin lume; II. De capul meu; III. rbatul de la cap tul p mântului; Epilog: A doua intrare în Santiago de Compostela.

Cum era de a teptat, autoarea m rturise te c de mult vreme avea obsesia plerii, evadarea din cotidianul anost i de o meserie - cea de jurnalist -, care presupune stres i risipirea energiilor, spre a da publicului senza ionalul de moment, încât pentru autoare „...nu conta decât c plecam pentru o vreme departe de tot”. (p. 23).

Din primele însemn ri, în elegem c prima dovad a începerii aventurii este întâlnirea i discu ia avute cu un sociolog, originar din

tor, Ed. Cartea Daath, Buc., 2013, 549 p.

Mexic, care „a acceptat s -mi vorbeasc , s mi spun povestea plec rii lui pe Camino.” (p. 50). Acesta îi va trimite autoarei, printrun mail, cântecul pelerinilor, în francez , urându-i „Buen Camino!” - cf. p. 59.

Nu pu ine sunt paginile în care Zully Mustafa eviden iaz puterea sa de a se deta a de ceea ce este în jurul ei, aceast capacitate venind dintr-o luciditate accentuat : „În balconul meu, de la etajul 3, se l sa întunericul.

Claxoanele ma inilor spintecau ora ul în mii de voci asurzitoare, sfâ iind timpane i urcând colesterolul unora peste limitele acceptabile. O lini te ciudat mi-a îndopat urechile i o senza ie de calm a urcat rece spre timpane. Zgomotele din jurul meu s-au estompat. Nu mai eram acolo cu sufletul. Nici cu inima (într-o convorbire telefonic avut cu fostul iubit, de la care î i lua r mas bun, înainte de a pleca în excursie - n.n.). Vorbeam la telefon cu ceea ce mai r sese dintr-un amor de capital . i nu de la el îmi luam r mas bun, ci de la mine, cu luciditatea aceea t ioas , la fel de ireal ca acele ultime zile care se scurseser pân la plecare, luciditatea aceea pe care o aveam de fiecare dat , când tiam c încep ceva important, c fac ce trebuie i c voi ajunge unde mi-am propus, l sând destul loc pentru suferin i bucurie, dar mai ales pentru t cere.” - s.n. (p. 59-60). În alt loc, sim nota ii despre adrenalina oboselii, tot cu luciditatea specific unei firi independente: „Când eram foarte obosit dup ce dep eam un anumit prag, deveneam mai lucid ca niciodat , i ceva ludic se trezea în mine, o chicoteal inexplicabil . Un râs negru care se n tea în pântece i urca sus, spre tâmple, ame indu-m de o bucurie fantastic .

O fericire asem toare cu nemernica asta de insola ie, dar în loc s plâng de durere, hohoteam i mai ceream alte fichiuiri.” (p. 255).

Descrierea unor locuri cu înc rc tur istoric ia forma unor reportaje, în care autoarea

i etaleaz informa iile livre ti. Iat ce noteaZully Mustafa despre faimosul Cântec al lui Roland: „Pe drumurile astea s-a n scut Cântecul lui Roland, o viziune epic a b liei dintre francezii lui Charlemagne i sarazini, o cruciad pornit pe motive religioase între cre tini i musulumani (...) Mi-a pl cut varianta lui Alexandru Mitru, repovestit pentru copiii din România. În care vorbea într-un stil cantabil, aproape optit, despre onoare i tr dare, despre prietenie i sacrificiu, insistând mai mult pe motiva iile personale care lau împins la lupt pe Roland, i anume r zbunarea mor ii lui Olivier, prietenul lui (acest fapt aminte te de acelea i motive care l-au determinat pe Ahile s intre în r zboiul troian, dup moartea nefericitului s u prieten, Patrocle - n.n.) (...) Pare-se c exact pe poteca asta, pe care urcam noi, trecuser armatele franceze (...). Aveam s d m un pic mai încolo peste fântâna lui Roland...” (p. 80-81).

Descrierea unei statuete a Fecioarei Maria - sufocate de fel de fel de obiecte prin care pelerinii credincio i voiau s lase ca amintire dovada devo iunii lor îi prilejuie te autoarei - de religie musulman - reflec ii amare, rod al lucidit ii deta ate: „...am dat peste o statuet a Fecioarei Maria. Avea bra ele înc rcate cu tot felul de suveniruri l sate de pelerinii ce trecuser înaintea noastr , cu ani în urm sau doar cu câteva ore. M rgele colorate, talismane, scoici, hârtii cu dorin e, cu rug ciuni, cruci de lemn micu e, buchete de flori arse de soare, br ri de mân (...) Cum ar putea s te protejeze o statuie sau o simpl rug ciune de tot r ul pe care oamenii i-l fac unii altora?” (p. 88). Vederea statuii de porelan „ca un pom de cr ciun mai ciudat, în care în loc de globuri str lucitoare, necunoscu i atârnaser vise efemere, sute, mii...” (p. 88) îi creeaz autoarei o imagine deplorabil , semn c nu aceasta este adev rata manifestare a credin ei.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Prezentarea bulevardului Hemingway din Pamplona, ca i descrierea statuii scriitorului sunt realizate sintetic, re inându-se esen ialul, comunicat cititorului i unor virtuali al i pelerini: „Bulevardul Hemingway, unul dintre principalele din Pamplona, se afl chiar în centrul ora ului, în fa a Corridei. La cap tul bulevardului, chiar în partea dreapt a por ii principale a marii arene de unde n leau taurii pe str zi, atunci când le venea i lor vremea, se afl bustul scriitorului. Ochii lui din bronz înc mai cercetau adev rul din atâtea istorii, pe care le-a notat în carnetele lui, atâtea subiecte pe care le-a verificat la fa a locului.

Pamplonezii se mândreau cu faptul c ora ul lor a g zduit cândva unul dintre cei mai mari scriitori i reporteri ai lumii.” (p. 134).

Chiar înainte de a porni la drum, Zully Mustafa î i exprimase dezacordul fa de inten ia prietenei sale, ALexandra, de a-l invita al turi de ele pe ioghinul Alin - mare specialist în astrograme, dar mai ales un masor des vâr it. (cf. p. 29-31). La un moment dat, ruptura autoarei de grupusculul amintit se va produce: „Mi-am scos carnetul de drum i-am început s scriu, ca s m mai lini tesc (...) Cel pu in acum nu m mai sim eam vinovat c -mi v d de treburile mele. Eram pe cont propriu, cum fusesem mai mereu.” (p. 267). a cum apreciam la începutul considera iilor noastre despre acest op i felul de a se manifesta al autoarei, firea sa independent , u or revoltat , relev structura sa de sorginte camusian : „În rela iile cu oamenii, am înv at s nu mai am a tept ri, ci doar s mi le împlinesc pe ale mele.” (p. 165). mai spunem doar c la o eventual a doua edi ie a acestei c i, îi suger m autoarei renun e la a a-zisul cuvânt înainte, c ci prin nimic nu stârne te cititorul nici spre lectur i nici spre apeten a pentru c torie!

35

George Teodor DINC{

Bradul negru de Cr ciun Bradul însângerat de Cr ciun Cu globuri mici de coroane funerare din Cale, Lumân ri înl crimate i din cetin jerbe, Împodobit de un minuscul fulg de nea ca de t ciune În vârf, un suflet plecat la stele.

Mi-a vorbit P mântul În ultima mea noapte pe p mânt Mi-a vorbit P mântul.

Nu dorea s m mai duc -n spate, Acum voia s -i devin frate.

Vremuri Sunt vremuri i oameni „goi” Unde fiecare are un r zboi, Numai ducem în tran ee pe front zboiul celor ca noi, Acum s rim la lupt pentru-n mic afront.

Pas rea

J.-B. Camille Corot - Prim vara vie ii

O pas re-n cioc c-un vis Mi s-a oprit pe um r Venind din paradis, Iar eu f s am astâmp r Zbor din vis în vis

luca Omul de lâng noi Ca o n luc se repede Voind s posede Pân i iubirea l sat de p rin i pentru voi.

Hai-hui Am ag at sufletul în cui i am plecat pe strad hai-hui, Acum m strecor ca mort printre voi Sufletul din cui va vuii, -ntorc s -mi iau sufletul înapoi.

Vidul Aerul dintre noi e un vid, Fiecare ne-am transformat într-un zid

Ne apropiem, f când un pas în minute, Parc am escalada un munte.

Înger Un înger translucid Mi s-a a ezat pe um r, Ca tot r ul din jur devin arid.

Din înv tur un pic s fur i s m a ez pe alt um r.

Haiducul Hei tu, care c re ti timpul Descalec , dar nu- i tâlh ri sufletul i pentru a- i câ tiga ve nicia, De te-ai caza la hotel Pâna vine timpul t u.

tarul Se spune c to i Suntem datori cu o moarte, Nu este adev rat.

Moartea ne este nou datoare i întotdeauna î i achit datoria.

Ploaia Ploia, ca un paroxism al durerii, Doar lacrimi ale îngeri lor, dureros de reci Pentru suferin ele i atrocit ile noastre, Iar soarele, începutul unei st ri a iubirii; Astrul iubit al îndr gosti ilor.

Judecata Nu înfrico area de ve nicia iadului Ar trebui s ne îngrijoreze, Cât ru inea de a sta În fa a Domnului Hristos Cu faptele noastre.

Al aselea sim Dumnezeu ne-a înzestrat cu cinci sim uri, Noi oamenii am dezvoltat al aselea sim : Credin a!

Credin a ne men ine sim urile i fiin a.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul X, nr. 5(105)/2019

C[t[lin TURLIUC

Generosul Neagu Gheorghe Andrei Neagu, ez mântul , Editura StudiS, 2018 Când Gheorghe Andrei Neagu mi-a oferit, cu mult generozitate, câteva din întreprinderile sale literare ,le-am citit cu o nedisimulat curiozitate i am descoperit un om fascinant nu numai prin prezen a sa, ci i prin talentul s u polivalent. E un lucru tiut c ast zi sunt pu ini aceia care sunt ancora i într-un singur gen literar, care pot tr i decent din scris i care, mai ales, nu încearc s expandeze mereu talentul lor în multiple direc ii. Gheorghe Neagu, un energumen, în cel mai bun sens al cuvântului, s-a avântat în via a literar cu patosul celui care a vrut s fac totul: jurnalism, poezie, critic literar , promotor cultural i editor de revist al turi de multiple alte activit i care fie i-au adus pâinea de pe mas , fie i-au umplut sufletul candid i i-au satisf cut aspira iile spirituale. În persoana sa umorul s-a întâlnit cu gravitatea, judecata a ezat cu replica spontan , generozitatea cu un anume spirit de chiverniseal înv at de-a lungul unei vie i în care ca s prime ti trebuie s tii ceri dar i s oferi, zeflemeaua cu tonul grav al adev rurilor greu de spus, în fine, o dimensiune histrionic i una tragic realist generat de împrejur rile unei vie i tr ite din plin. Acum, când în curând va intra în al 15

lustru al vie ii - pe care i-o dorim lung i la fel de rodnic ca i pân acum - Gheorghe Andrei Neagu se poate uita cu satisfac ie la dâra pe care a l sat-o în cultura vrâncean i cea na ional . Posedat de geniul locului, ca mul i dintre moldoveni, coborât din inutul Neam ului, cu înf area lui care tr deaz bonomie, omul despre care vorbesc are deopotriv i pe savoir vivre i pe savoir faire.

Destul îns despre autorul care mai are înc destul vreme spre a se l sa descifrat i spre a- i ocupa locul cuvenit în panteonul oamenilor de cultur .

Romanul s u „A ez mântul”, publicat în anul Centenarului Marii Uniri, este un roman fresc al unei institu ii aflat la periferia preocup rilor nop ii totalitare prin care a trecut România regimului comunist. Tema adesea întâlnit în marea literatur , cea a marginalilor i exclu ilor, a celor neprivilegia i de natur i de soart , tem fecund i generatoare de emo ii profunde, exploatabil mereu din perspectiva gândirii magice, provoac autorului abordarea caleidoscopic a unui univers aparent m runt, dar care, epitomizeaz o lume complex i complicat în care suntem cu to ii tr itori i trec tori. Un roman de „râsu-plânsu” care încapsuleaz pasaje de strig tor cinism al turi de pagini pline de sensibilitate, poetic chiar. Firul epic ne conduce spre o poart a unui infern situat în pro-ximitatea noastr i ignorat de mul i dintre românii care au cunoscut realit ile „raiului socialist”, infern devenit vizibil dup anul 1989 când o parte din ororile lui au devenit publice i au stârnit revolt i empatie i poate, cine tie, mustr ri de con tiin colective pentru ignoran a de care a dat dovad o bun parte a societ ii noastre. A ez mântul este locul în care se întâlnesc o galerie de personaje diverse - bine conturate i aspectate prin har scriitoricesc de c tre autor cu realit ile crude i nemiloase ale unui sistem cvasiconcentra ionar, aberant i lipsit de umanitate, birocratizat i opresiv, populat de dou categorii distincte de indivizi: asista ii i cei care ar trebui s fie furnizorii de asisten . Prima categorie este nu numai divers i caleidoscopic din unghiul personajelor care o populeaz , ci i voit descris ca victima

unei lumi f busol moral , f repere, o lume în care boala dar i inadaptarea pot fi prilejul potrivit ruperii de societate i interrii într-un adev rat lag r, în care munca for at devine „terapie ocupa ional ”, iar efortul de supravie uire revine deopotriv asista ilor i celor chema i s -i asiste. Cea de-a doua categorie, a furnizorilor de asisten, este i ea expresia dec derii de la demnitatea condi iei de om fiind populat de mici i mari profitori, de obedien i, intrigan i i oportuni ti. Conectat prin rudenii, interese comune i complicit i vinovate cu lumea a azis normal , aceast a doua categorie oglinde te în diversitatea ei tarele unei societ i care clama prin toate mijloacele c este pentru om i c dore te edificarea unui lumi populate de „oameni noi” constructori con tien i ai socialismului multilateral dezvoltat.

Romanul lui Gheorghe Neagu poate fi privit i ca un violent denun al unei lumi schizoide prins inexorabil în capcana unei distopii care se autohr nea i autogenera cu vigoarea unei tumori maligne. Între aceste dou categorii (lumi) evolueaz directorul ez mântului, Daniel, personaj cu destule lumini i pu ine umbre, un om care sub presiune devine un adaptat al sistemului i care încearc s treac prin furcile caudine ale acestuia p strându- i umanitatea i sanitatea moral . Un detaliu biografic al autorului romanului, acela al perioadei în care a fost director al C minului atelier Odobe ti, poate dezlui i o dimensiune autobiografic . Dac nu asta a fost inten ia lui Gheorghe Neagu, cu certitudine, experien a sa de acolo poate fi g sit , hiperbolizat desigur - sper - în paginile „A ez mântului”.

Grotescul se îmbin cu ging ia în paginile romanului, iar sentimentele ca i emo iile puternice provocate de scriitur genereaz fireasca dorin de a da repede o nou pagin a volumului spre a descoperi noi episoade ale captivantei desf ur rii narative. Gheorghe Neagu a tiut cum s dea ritm i cursivitate firului epic, a creat o urzeal care, de i populat cu multe personaje, are o remarcabil coeren , a dovedit un har de povestitor care are tiin a de a antrena cititorul în siajul

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Teodor Gherasim NISTOR (Anglia)

Dar s rat cu-atâta putere a putea s urlu prin ministere i s dau firma de ap plat În judecat .

Avertisment Pentru siguran a dumneavoastr , rug m s l sa i la intrare: Bricege, cu ite, vorbe r stite, Foarfece, bice, gloan e, alice, Sfori, cing tori, lumin , culori, Luna, eclipsa, apocalipsa, Dureri de-acas (chiar nu ne pas ), Co maruri, vise, vreri interzise, Vreri inocente, mari sentimente.

Am mâncat atâta miere Încât s-a-ncruntat pervazul. inea borcanul cu greutate, Dar acum s-a redus la jum tate i s-a-ncurcat hazul Cu necazul.

Am mâncat atâta miere Încât s-a r sturnat istoria.

Ru ii cu mitraliera au uitat s trag , Americanii la urne au putut s aleag , i-au pres rat prin comitate gloria i victoria.

Mul umim.

Am mâncat atâta miere Am mâncat atâta miere Încât apa pare s rat .

J.-B. Camille Corot - Peisaj cu un râu

unei ac iuni mereu alert . De la limbaj i situii „sulfuroase” capabile a stârni revolta moral a pudibonzilor i pân la pasaje de profund ging ie, scriitura lui Gheorghe Neagu este captivant neîng duind timpi mor i i fraz ri inutile. Num rul mor ilor din acest roman îl întrece pe cel întâlnit îndeob te în romanele poli iste, reac ia autoriilor este una „oblomovian ”, nefirescul devine un soi de firesc cotidian i aproape ajungi s devii în eleg tor cu mecanismele puse în mi care de galeria divers a unor „anestezia i” morali care plaseaz în banal adev rate drame i tragedii ale celor neputincio i i neadapta i lumii.

Romanul lui Gheorghe Neagu poate fi citit i în cheia „banalit ii r ului”, dar i ca un caveat la adresa unor situa ii pe care genera iile de dup 1989 sper s nu le fi întâlnit i s nu le întâlneasc vreodat în aceast ar . Cu certitudine subiectul ales de autor este unul care st m rturie revoltei sale nedomolite fa de ororile unui trecut nu atât de îndep rtat, tragedii ascunse opiniei publice de atunci, situa ii aflate în conflict deschis cu mesajele propagandistice ale epocii care vorbeau despre grija pentru om i bun starea lui.

Nu e o afirma ie nou aceea c scriitura lui Gheorghe Neagu (proza evident) se circumscrie unui soi de naturalism care, pe alocuri, aminte te de E. Zola i al i contemporani ai lui, dup cum nici ”verismul” s u (relatarea nud i frust a unei realit i în limbajul tipic acesteia) nu a trecut neobservat de c tre criticii s i. Trebuie îns subliniat c for a sa i o bun parte din patosul s u scriitoricesc se reg sesc cel mai bine în aceast formul adoptat pentru prozele sale, formul c reia îi corespunde i o parte din profilul lumesc al scriitorului. i Gheorghe Neagu, ca i mul i dintre noi, este rezultatul unei alchimii ciudate care a combinat sensibilitatea i ging ia, tandre ea i subtilitatea unor emo ii delicate i fragile cu nest pânita i tumultoasa exprimare direct a unui caracter puternic, rebel i nesupus, vituperant cu o realitate pe care o în elege, dar nu o accept , fiind contrar codului s u moral interior i principiilor i valorilor în care crede. Nu trebuie s v în ela i, c ci Gheorghe Neagu crede în în elepciune, for i frumuse e dup cum este încredin at c nimic nu trebuie s r mân neîn eles i necunoscut crea iei nepereche a lui Dumnezeu: Omul. Închei cu gândul c „A ez mântul”, aceast recent întreprindere scriitoriceasc a lui Gheorghe Neagu, se va ad uga la panoplia succeselor sale literare i va fi un nou imbold pentru el în a n scoci noi subiecte provocatoare care s -i pun în valoare incontestabilul talent i astfel s devin , din nou, un „ho al timpului fiec ruia dintre noi” care ne las în schimbul pr zii sale prilejuri de încântare i reflec ie, ca i de desf tare estetic .

37

Am mâncat atâta miere Încât am început s aud culorile.

Din ecran gl suie te un cortegiu, Curcubeul cânt un arpegiu i m -n eap -n timpan comorile i florile.

Am mâncat atâta miere De s-au z cit spa iul i timpul. teleportez nestingherit între repere, i în trecut m întorc cu pl cere Ca s m nânc mierea fermecat Înc o dat .

Obicei De pe culmea unui obicei Privesc în jos spre vale.

Cl dit cândva cu grij i temei, Acum îmi st în cale.

Urcând spre acest vârf monumental s tiu de mine, El s-a f cut impediment banal; Din cale-acum m ine.

Blocat i doar un singur sens g sind Degeab-ajung departe Când tu, prin verdea vale-ncet p ind, Po i merge-n orice parte.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 5(105)/2019

Varga Istvan ATTILA

Sensul Catedralei, pentru actualitate Prezentul material se dore te a fi un scurt eseu, în care se va reflecta asupra distrugerii unui simbol na ional, suprana ional, artistic, religios i cultural. În acest scop, pentru început, se stabile te natura obiectului distrus, plecând de la natura simbolic i ajungând la acea de obiect-memorie. Dup ce va fi ar tat esen a obiectului, se va prezenta dedublarea suferin ei, de vina neasumat .

I Catedrala Notre-Dame din Paris, pentru omul redefinit de c tre Ernst Cassirer ca fiin simbolic , apare în ipostaza de simbol al artei medievale-occidentale, cât i a credin ei i culturii cre tin-europene.

Conform autorului, în timp ce animalelor le corespunde doar un sistem receptor i unul efector, fiin a uman a fost d ruit de un sistem simbolic. Omul, fiind în posesia i sub posesia sistemului simbolic, nu mai tr ie te doar universul realit ii imediate, ci existen a îi trece într-un univers simbolic. Iar plecând de la viziunea lui Cassirer, în universul simbolic, obiectele cap alt în eles, situându-se deasupra func iei lor. Astfel i catedrala devine un construct, ce nu poate fi st pânit de o ar , dar nici chiar de catolicism, ci apar ine culturii noastre europene. Este rodul unei culturi în apus, dar care a luminat asemenea unui far secolele trecutului.

Monumentalul Notre-Dame a fost ridicat între secolele XII i XIV, construc ia începând în anul 1163 i inând pân în 1345. Astfel, este considerat primul monument al artei i al spiritului gotic, reprezentând amintirea unei epoci zbuciumate de desele conflicte religioase i dinastice. A rezistat aproape apte secole, nefiind distrus de un cel lalt ne tiut, de un str in temut, cum erau arabii în evul mediu

târziu sau otomanii în epoca modern timpurie, dar a fost profanat de iacobini. De asemenea, a sc pat i de cele dou conflagra ii mondiale i chiar de pulsiunile distructive ale fanatismului islamic, care lovea în Europa începutului de secol XXI. Îns , într-o însorit zi de 15 aprilie a fost r pus de fl ri.

Pierzania fiin ei simbolice, resim it din cauza fl rilor ce mistuiau un asemenea simbol, este îns umbrit de revolta celor tr ind în realitatea imediat . Revolt ce s-a datorat îngrijor rii lumii pentru distrugerea unui obiect i ignoran a fa de un copila înecat, în aceea i zi la noi în ar , într-o fos septic din curtea coli. Din aceste reac ii se poate observa ignoran a fa de valorile epocale i modul în care obiectele î i pierd func ia simbolic , astfel putând fi dedus schimb rii judec ii de valori. Deci, nu este vorba de distrugerea unui simbol, ci de erodarea lumii culturale, care se dezvolt în i prin universul simbolic. În plus, este necesar de în eles c pentru o mas important Catedrala Notre-Dame, dincolo de obiect, chiar dincolo de simbol, este un obiect-memorie. Ca atare, natura de obiect-memorie nu este ab nihilo de sine st tor, ea, ca substan , existând în i prin dat p str tor. În cazul de fa , Notre-Dame fiin eaz în to i cei care au tras i trag seva din cultura unei Europe cre tine. Deci, nu este un obiect sau doar un simbol (ce reprezint doar un semnificant sau un discurs construit în jurul semnificantului), ci publicul se reg se te în fa a unei tr iri, ce fiin eaz în i prin el.

II Dup ce, în cele anterioare, s-a stabilit natura Notre-Dame-ului, a sosit momentul s ne întreb m asupra cauzei incendiului, dac a fost provocat, dac a fost un atentat terorist, dac ..., dac ..., dac ...? R spunsurile vor întârzia, dar tragismul devine tot mai mare. Pe de o parte, motivele incendiului nici nu conteaz , fiindc durerea tragismului este oricum prezent , indiferent de cauzele fl rilor. Focul, distrugerea provocat de fl ri, este cauza suferin ei. Pe de alt parte, a a cum am afirmat, în timp ce înc mistuiau fl rile corpul Catedralei, fie c a fost voit sau se datoreaz erorii umane sau neaten iei, ori unui accident, este un act cauzat. Iar una dintre cauze suntem noi, superficialitatea i ignoran a cu care tr im. În final, se poate observa cum durerea devine dedublat , când se în elege c vina nu poate fi transferat . Fiindc , atâta timp cât nu se g se te un cel lalt, un str in, care s fie pus în ipostaza apului isp itor, vina r mâne personal . Astfel, neputând exterioriza culpa, din victim , cet eanul francez, omul occidental, devine din victim i condamnabil în responsabilitatea purtat . Prin urmare, intervine o situa ie, ce duce la isterie, peste care se va trece doar asumându- i, ceea ce este. Îns , dac isteria nu este tratat prin asumarea vinov iei, atunci frustr rile rezultate vor putea fi folosite pentru a direc iona pulsiunile împotriva unui du man imaginar.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Fiscalitatea, na]terea, via\a ]i r[stignirea Mântuitorului Iisus Hristos „Cristos a fost condamnat la moarte pentru litera legii (Biblia, In 19,7), dar a înviat pentru spiritul legii i vrea ca noi s ne g sim fericirea prin uciderea literei legii prin spiritul ei”. (Biblia, Rom. 8.11-17) „... pentru c litera ucide, iar duhul face viu”. (Biblia, 2 Cor. 3, 6).

Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem? sunt cele trei întreb ri fundamentale ale existen ei. Orice om, care gânde te i la existen a sa (1), î i pune aceste întreb ri, i (2) caut r spunsuri la acestea, r spunsuri în func ie de care se manifest atitudinea sa fa de lume, fa de via , fa de religie. Pentru o mare parte din popula ia omenirii r spunsul la aceste întreb ri se g se te în Biblie, în special în relat rile despre na terea, via a i moartea Mântuitorului Iisus Hristos. Sper ca articolul acesta, intitulat „Fiscalitatea, na terea, via a i r stignirea Mântuitorului Iisus Hristos”, prezinte interes pentru orice persoan care î i pune întreb ri i cu privire la religie, indiferent de vârst , de religie, de preg tire, de preocup ri, de concep ia sa despre via , i indiferent dac prive te religia (1) ca un act de cultur general , (2) ca o c uz (ca un îndrumar în via ), (3) sau ca o tr ire în Dumnezeu. Albert Einstein a spus c „religia f tiin este schiload i neconving toare, iar tiin a f religie este oarb .”. * Biblia ne ofer informa ii pre ioase cu privire la reglement rile fiscale din cele mai vechi timpuri. a dup cum se va vedea din cele ce urmeaz , unele dintre cele mai drastice reglement ri fiscale din istoria omenirii au leg tur cu îns i na terea, via a i r stignirea Mântuitorului Iisus Hristos, cu „Cel ce s-a n scut f r’ de-nceput”.

J.-B. Camille Corot - Cascada la Terni

1. Evenimente istorice premerg toare na terii, vie ii i r stignirii Mântuitorului Iisus Hristos „Biblia este o carte a credin ei, o carte a înv turii, o carte a moralei, o carte a religiei, o carte prin care Dumnezeu ni se face cunoscut: dar de asemenea o carte care îi arat omului responsabilitatea sa i rela ia pe care trebuie sa o aib cu aproapele s u”.

(Daniel Webster).

Pentru a se în elege cât mai bine reglement rile fiscale existente în perioada Mântuitorului, leg turile acestora cu locul de na tere, cu via a i cu motivele pentru care Iisus Hristos a fost condamnat la moarte, se impune prezentarea urm toarelor aspecte. (Sublinierile ce urmeaz ne apar in). În jurul na terii, vie ii i r stignirii (mor ii fizice) Mântuitorului Iisus Hristos, Israelul (cu sensul de neamul lui Israel, de poporul evreiesc, care locuia în ara Palestina) a cunoscut urm toarele evenimente: 333 î.Hr. Grecia devine imperiu sub Alexandru Macedon, iar Israel ajunge în anul 332 sub st pânirea greac .

312 î.Hr. Israel ajunge sub st pânirea regilor Ptolemei greci, care st pânesc în Egipt.

198 î.Hr. Israel este cucerit de seleucii din Siria.

167 î.Hr. Regele sirian Epifanie Antiohul cucere te Ierusalimul i aduce urâciunea pustiiri în templu.

164 î.Hr. Iuda Macabeul (evreu) recucere te Ierusalimul i este resfin it templul (s rb toarea înnoirii templului - Ioan 10:22).

142 î.Hr. Regii Macabei (evrei) st pânesc 100 de ani peste Israel.

63 î.Hr. Comandantul roman Pompei cucere te Ierusalimul, Imperiul Roman ocupând ara Palestina pân în anul 326 d.Hr. 40 î.Hr. Arabo-edomitul Irod cel Mare îl înl tur pe Antigon, ultimul rege macabeu i devine rege peste Israel.

Pe timpul Mântuitorului Iisus Hristos, ara Palestina (care era locuit de poporul evreiesc, de neamul lui Israel) cuprindea trei provincii: Iudeea, la sud, în care se afla ora ul Ierusalim, iar lâng acesta localitatea Betleem; Samaria, la nord, în care se afla localitatea Nazaret; Galileea, la vest de râul Iordan.

Dup un asediu de trei luni, legiunile romane, conduse de generalul Pompeius, intr în anul 63 î.Hr. în Ierusalim.

Iudeea, în care se afla i Ierusalimul, devine o provincie roman , pierzându- i independen a politic .

Preluarea puterii depline de c tre Imperiul Roman a avut loc dup ce împ ratul roman Iuliu Octavina a învins la 2 septembrie anul 31 î.Hr., în renumita b lie maritim de la Actium, pe ultimul din cei patru diadohi greci (diadohi = titlu purtat de generalii lui Alexandru Macedon care i-au împ it imperiul dup moartea acestuia).

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Imperiul grec era condus atunci de împ teasa egiptean Cleopatra, care era ultima urma a lui Ptolemeu, general al lui Alexandru Macedon (mort în anul 323 î.Hr.). În anul 37 (cu aproxima ie) Irod, numit rege de c tre Roma, ia Ierusalimul cu asalt, Ora ul Sfânt pierzându- i astfel i independen a administrativ . a dup cum am mai ar tat, Imperiul Roman a ocupat ara Palestina din anul 63 î.Hr. i pân în anul 326 d.Hr.

2. Conduc torii din perioada na terii, vie ii i r stignirii Mântuitorului Iisus Hristos „C ci Eu tiu c nelegiuirile voastre sunt multe i c p catele voastre sunt f num r: asupri i pe cel drept, lua i mit i c lca i în picioare la poarta cet ii dreptul s racilor”. (Biblia, AMOS1 5.12).

1 Amos: unul din p storii din Tecoa, ce a v zut despre Israel, în zilele lui Ozia, împ ratul lui Iuda, i în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împ ratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de p mânt.

Iisus s-a n scut în perioada în care împ rat al Imperiului Roman era Iuliu Octavian August, primul împ rat al Imperiului Roman, care a domnit între anii 27 î.Hr. - 14 d.Hr., iar în ara Palestina rege era Irod cel Mare.

Iisus a fost r stignit în perioada în care: 1) Imperiul Roman era condus de împ ratul Tiberius Cezar Augustus, între anii 14-37, care a fost al doilea împ rat al Imperiului Roman; 2) provincia roman Palestina avea: 2.1) un procurator pe Pontius Pilatus, între anii 26-36, magistrat roman, îns rcinat cu conducerea provinciei „imperiale”, cu strângerea d rilor i cu repartizarea cheltuielilor; i 2.2) un rege (subordonat guvernatorului), pe Irod Antipa, fiul mai tân r al lui Irod cel Mare.

3. „Reglement rile fiscale” i „na terea, via a i r stignirea Mântuitorului Iisus Hristos” „Ori te-or asculta, ori nu, tu fiul omului, s nu te temi de ei i de vorbele lor s nu te sperii; de i ei vor fi pentru tine spini i ciulini, ai s tr ie ti între ei, ca între scorpii; s nu te temi de vorbele lor,

Anul I, nr. 5(105)/2019

nu te sperii, ci s le spui cuvintele Mele, ori te-ar asculta, ori nu te-ar asculta.”. (Biblia, Iezechiel 2, 5 -7).

Atât (1) „locul de na tere al Mântuitorului Iisus Hristos”, cât i (2) „motivele pentru care a fost condamnat la moarte Mântuitorului Iisus Hristos”, au leg tur i cu reglement rile fiscale existente în perioada respectiv .

Dou exemple sunt edificatoare în acest sens.

3.1. Leg tura „locului de na tere al Mântuitorului Iisus Hristos” cu „reglement rile fiscale existente în anul na terii sale” „Iisus Hristos este eternitatea care puncteaz istoria”. (Defini ie celebr de Petre ea).

Din relat rile biblice rezult c recens mântul decretat de împ ratul Augustus a avut loc în anul na terii lui Hristos. În cazul în care nu ar fi fost predestinat obligativitatea „înscrierii”, la recens mântul fiscal, dispus de Imperiul Roman (care a ocupat Israelul între anii 63 î.Hr.- 326 d.Hr.), Maria nu ar fi parcurs distan a de 170 km, de la Nazaret (din nordul Palestinei, din provincia Galileea) la Betleem (care se afla în sudul Palestinei, în provincia Iudeea, lâng Ierusalim) ,cu atât mai mult cu cât era îns rcinat în ultima lun i ar fi n scut pe Iisus în Nazaret. „Na terea lui Isus Hristos 1. În zilele acelea a ie it porunc de la Cezar August: se fac recens mânt în toat lumea.

2. Recens mântul acesta s-a f cut întâia oar pe când Quirinius era guvernator în Siria.

3. i to i se duceau s se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4. Iosif s-a suit i el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David numit Betleem, pentru c el era din casa i din neamul lui David.

5. Ca s se înscrie împreun cu Maria, cea logodit cu el, care era îns rcinat .

6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea s nasc .

7. i ea a n scut pe Fiul s u, Cel întâi-n scut, L-a înf at în scutece i L-a culcat într-o iesle, pentru c în casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:1-7).

Deci, în lipsa predestin rii respectivului recens mânt fiscal, Mântuitorul s-ar fi n scut tot în ara Palestina, dar în provincia Galileia, în localitatea Nazaret, i nu în provincia Iudeea, în localitatea Betleem, în alte condi ii, respectiv în casa lui Iosif, dulgherul, i nu într-o pe ter , într-o iesle, i evenimentele ar fi cunoscut un alt curs.

Respectivul recens mânt a fost predestinat, adic a fost dinainte hot rât de divinitate pentru a face ca Mântuitorul s nu fie n scut în provincia Iudeea (din ara Palestina), în localitatea Betleem, în casa dulgherului Iosif, ci în provincia Galileia (tot din ara Palestina), în localitatea Nazaret, într-o iesle dintr-o pe ter , în condi ii cu totul diferite.

3. 2. Leg tura dintre „motivele pentru care a fost condamnat la moarte Mântuitorul Iisus Hristos” cu „reglement rile fiscale existente în anul mor ii sale” „Pe voi lumea nu poate s v urasc , dar pe Mine M ur te, pentru c Eu m rturisesc despre ea c lucrurile ei sunt rele”. (Iisus Hristos).

Pentru a fi prins i omorât, Iisus a fost supus unor provoc ri de tre ni te oameni mitui i care urm reau „ca s -L prind cu vorba i

Corot - Drumul spre Sin-le-Noble

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

-L dea pe mâna autorit ii i a guvernatorului” pentru c „a sucit mintea poporului, oprind a pl ti bir Cezarului”. „Birul Cezarului” este relatat în Biblie, în Noul Testament, în 3

15

Atunci Fariseii s-au dus i s-au sf tuit cum prind pe Isus cu vorba. Marc 12.13;Luc 20.20; 16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreun cu Irodianii, care I-au zis: „Înv torule, tim e ti adev rat, i c înve i pe oameni calea lui Dumnezeu în adev r, f s i pese de nimeni, pentru c nu cau i la fa a oamenilor.

17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade s pl tim bir Cezarului sau nu?”

18 Isus, care le cuno tea vicle ugul, a r spuns: „Pentru ce M ispiti i, f arnicilor?

19 Ar tati-Mi banul birului.” i ei I-au adus un ban (Grece te: dinar).

20 El i-a întrebat: „Chipul acesta i slovele scrise pe el, ale cui sunt?”

21 „Ale Cezarului”, I-au r spuns ei. Atunci El le-a zis: „Da i dar Cezarului ce este al Cezarului, i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”. Matei 17.25;Rom 13.7; 22 Mira i de cuvintele acestea, ei L-au l sat, i au plecat.

dintre cele 4 Evanghelii, respectiv 1) în „Matei 22:15-22. Birul”, 2) în „Marcu 12.13-17. Birul Cezarului” i 3) în „Luca 20. 20-26. Birul Cezarului”, cu textele men ionate în Tabelul de mai jos. Am adoptat aceast variant , cu prezentarea comparativ a celor 3 texte, pentru este cea mai sugestiv .

Luca 20. 20-26.

Birul Cezarului.

Marcu 12.13-17.

Birul Cezarului

Matei 22.15-22.

Birul 13

Apoi au trimis la Isus pe unii din Farisei i din Irodiani, ca s -L prind cu vorba. Mat 22.15;Luc 20.20; 14 Ace tia au venit, i I-au zis: „Înv torule, tim c spui adev rul, i nu- i pas de nimeni; c ci nu cau i la fa a oamenilor, i înve i pe oameni calea lui Dumnezeu în ader. Se cade s pl tim bir Cezarului sau nu?

15 pl tim sau s nu pl tim?” Isus le-a cunoscut f rnicia, i le-a r spuns: „Pentru ce M ispiti i? Aduce i-Mi un ban (Grece te: dinar.) ca s -l v d.”.

16 I-au adus un ban; i Isus i-a întrebat: „Chipul acesta i slovele scrise pe el, ale cui sunt?”. „Ale Cezarului”, I-au r spuns ei.

17 Atunci Isus le-a zis: „Da i dar Cezarului ce este al Cezarului, i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” i se mirau foarte mult de El.

Deci, „26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea poporului; ci, mira i de r spunsul Lui, au t cut.” (Luca 20:20-26).

Cu toate provoc rile la care a fost supus de c tre ni te oameni mitui i (de c tre autorit i), care urm reau s -L prind cu vorba c „îndeamn poporul de a nu pl ti bir Cezarului”, Mântuitorul a fost condamnat la moarte pe baza unor m rturii false conform c rora „Pe Omul Acesta L-am g sit sucind mintea poporului nostru, oprind a pl ti bir Cezarului i zicând c El este Hristos, un împ rat.” (Luca 23 : 2).

Cele trei acuze mincinoase, pe baza c rora Pilat a hot rât condamnarea la moarte a lui Iisus, au fost: 1) a a at neamul la r scoal , sucind mintea poporului; 2) a oprit poporul de a pl ti bir Cezarului; 3) s-a declarat Hristosul, împ ratul (s-a f cut pe Sine Fiul Lui Dumnezeu).

Deci, într-un regim criminal, precum cel al lui Irod, fie i numai o singur vorb -îndemn la neplata impozitului, dac ar fi fost spus , constituia motiv pentru a fi condamnat la moarte.

4. Rolul i atribu iile pe care le aveau, în familie i în societate, b rba ii i femeile, în perioada vie ii Mântuitorului „Iar dac tu ai prevenit un p tos s se abat de la calea lui i el nu s-a ab tut, atunci el va muri pentru p catele lui, iar tu iai mântuit via a.” (Biblia, Iezechiel 33, 9).

Pentru a se în elege corect i deplin problema în discu ie, sunt necesare unele explica ii.

Pe baz de documente s-a demonstrat c Maria a fost fiic din

41

20

Au început s pândeasc pe Isus; i au trimis ni te iscoditori, care se pref ceau c sunt neprih ni i, ca s -L prind cu vorba i -L dea pe mâna st pânirii i pe mâna puterii dreg torului. Mat 22.15; 21 Iscoditorii ace tia L-au întrebat: „Înv torule, tim c vorbe ti i înve i pe oameni drept, i c nu cau i la fa a oamenilor, ci-i înve i calea lui Dumnezeu în adev r.

Mat 22.16;Marc 12.14; 22 Se cuvine s pl tim bir Cezarului sau nu?”

23 Isus le-a priceput viclenia, i le-a r spuns: „Pentru ce M ispiti i?

24 Ar ta i-Mi un ban (Grece te: dinar.). Al cui chip, i ale cui slove sunt scrise pe el?”. „Ale Cezarului” au r spuns ei.”.

25 Atunci El le-a zis: „Da i dar Cezarului ce este al Cezarului, i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”.

26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mira i de r spunsul Lui, au t cut.

casa lui David (care a domnit ca rege 40 de ani peste întregul Israel, respectiv între anii 1.012 - 972 î.Hr.) i de aceea apar inea semin iei lui Iuda, ca i David de altfel.

Din studiul Bibliei rezult c atunci când se vorbe te de popor, în special de implicarea acestuia în rezolvarea problemelor sociale, se face cu referire numai la rba i (vezi Pilde 31 : 1 - 31). În Orient, b rba ii erau aceia care se ocupau de probleme familiei în afara acesteia, în societate, în confruntarea cu lumea, în rela iile cu statul, ei se ocupau de asigurarea celor necesare traiului.

Femeile jucau un rol secundar în societate, atribu iile acestora fiind în interiorul familiei, de care se îngrijeau. „Ea î i face învelitori, are haine de in sub ire i din purpur ”.

(Pilde 31 : 21). „Ea vegheaz asupra celor ce se petrec în casa ei i nu m nânc pâinea lenevirii” (Pilde 31 : 27). „So ul ei este cunoscut la por i, când st printre b rba ii rii”.

(Pilde 31 : 23).

5. Recens mântul dispus de împ ratul Iuliu Octavian (Augustus), scopul i influen a (predestinat a) acestuia asupra condi iilor i a locului de na tere a Mântuitorului Iisus Hristos 5.1. Scopul recens mântului „Am mai v zut sub soare c în locul rânduit pentru judecat domne te nelegiuirea i în locul drept ii este r utatea”. [Biblia, Eclesiastul 3 (16)].

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Documentele eviden iaz faptul c în Imperiul Roman se efectua periodic, la fiecare patrusprezece ani, recens mântul.

Recens mântul era practicat în dou scopuri principale: 1. În scop militar: pentru a ob ine date în leg tur cu recrutarea rba ilor pentru serviciul militar. Acest scop era mai pu in urm rit în rile subjugate deoarece serviciul militar era asigurat, în principal, de cet enii romani (cives romani).

2. În scop fiscal: pentru ob inerea de venituri pe calea impozitelor. În rile subjugate romanii efectuau recens mântul mai mult în scopul perceperii impozitelor (a identific rii i a eviden ierii materiei impozabile i a veniturilor ce trebuiau ob inute prin stabilirea de impozite). tributul stors de la coloniile sale, în special pe calea impozitelor, Imperiul Roman nu dispunea de resursele proprii necesare de a tr i în lux i desfrâu, de a realiza construc ii atât de m re e, de a asigura clasei conduc toare, i chiar propriului popor, un trai din bel ug (chiar f munc sau cu munc pu in ), de a efectua cheltuieli publice enorme, în special cu func ionarea aparatului de stat.

Pe seama veniturilor stoarse de la coloniile sale, Imperiul Roman i permitea s asigure poporului s u „pâine i jocuri” (panem et circenses) pe gratis.

Fiecare colonie contribuia cu tribut, în bani sau în natur .

Pe timpul împ ratului Iuliu Octavian, care a primit i supranumele de August (27 î.Hr. - 14 d.Hr.) recens mântul a cuprins atât cet enii romani, cât i pe cei din rile subjugate (Spania, Galia, Egipt, Siria i Palestina). a dup cum am mai ar tat, recens mântul din colonii avea ca scop principal identificarea materiei impozabile, a proprietarilor acesteia i stabilirea impozitelor în sarcina b rba ilor, în calitate de contribuabili întrucât numai b rba ii erau aceia care contau în rela iile cu statul.

Mai precis, prin recens mânt se urm rea ob inerea de date în leg tur cu b rba ii (1) care pot fi recruta i, în diferite perioade pentru serviciul militar, i (2) care de ineau propriet i, pentru care datorau impozite Imperiului Roman (în calitate de contribuabili).

5.2. Influen a, predestinat , a recens mântului asupra condi iilor i a locului de na tere a Mântuitorului Iisus Hristos „Când se înmul esc cei drep i, poporul se bucur , dar când st pâne te cel r u, poporul geme”. (Proverbele 29:2). În condi ii normale, efectuarea unui recens mânt nu implica obliga ii din partea unei femei. Cu toate acestea, Biblia ne relateaz

J.-B. Camille Corot - Pl ceri de sear

Anul I, nr. 5(105)/2019

Maria a fost nevoit s efectueze o c torie pentru a se „înscrie” la recens mântul dispus de împ ratul August, în anul na terii lui Hristos. Dac mai avem în vedere i faptul c aceast c torie s-a efectuat de Maria (1) numai pentru înscrierea la un recens mânt, (2) recens mânt la care, în condi ii normale, se înscriau numai b rba ii, (3) în timp ce era îns rcinat în ultima lun , i (4) pe o distan plin de pericole, de 170 km, respectiv de la Nazaret la Betleem, putem în elege cât de drastice erau constrângerile (în scop fiscal) pentru a participa la aceast „înscriere”, la acest recens mânt.

Mai precis, problema care se pune, i pe care Biblia nu o explic , este urm toarea: ce motive, atât de întemeiate, au determinat-o pe Maria s parcurg o distan atât de mare, de 170 de km, când pe un gar, când pe picioare, în condi ii pline de pericole, de drum i de sarcin în ultima lun , numai pentru a se înscrie la un recens mânt la care, în împrejur ri normale, se înscriau numai b rba ii?

Trebuie avut în vedere faptul c o asemenea c torie, care era i este i în prezent) dificil chiar i pentru un b rbat tân r i s tos, era foarte grea i periculoas , atât pentru Maria, dar în special pentru copilul pe care-l purta în pântece, c rora li s-ar fi putut întâmpla lucruri dintre cele mai nepl cute, inclusiv fatale, în timp ce str teau, când pe picioare, când pe un m gar, acest drum lung i anevoios, care se presupune c a durat câteva s pt mâni.

De ce a trebuit Maria (în vârst de numai 16 ani) s i ri te via a sa i a propriului copil numai i numai pentru a merge (împreun cu Iosif, care avea în jur de 80 de ani) s se „înscrie” la acest recens mânt?

Biblia nu explic de ce era atât de important aceast „înscriere”.

Din studiul aprofundat al Bibliei, în ansamblul s u, rezult îns motivele întemeiate care au determinat-o pe Maria s efectueze o asemenea c torie foarte grea, plin de riscuri pentru ea, pentru copilul s u i pentru Iosif. spunsul la aceste întreb ri este urm torul: Maria avea o motenire în Betleem, care era supus recens mântului. Ea a trebuit mearg s se înscrie la acest recens mânt ca orice b rbat pentru devenise fiic mo tenitoare, poseda o avere pe care trebuia s o înregistreze, ca orice b rbat, la acest recens mânt „înscriere”.

Astfel s-au împlinit profe iile despre na terea Domnului Isus Hristos.

5.3. Legea cu privire la fiicele mo tenitoare „To i gre im în multe feluri. Dac nu gre te cineva în vorbire, este un om des vâr it i poate s i in în frâu tot trupul.” (Biblia, Iacov, 3.2). „Legea cu privire la fiicele mo tenitoare”, numit i „Legea asupra mo tenirilor”, este amintit în cartea Numeri, în care se relateaz cum cele cinci fete ale lui elofhad au mers la Moise i i-au cerut mo tenirea, pentru c tat l lor murise în pustie f s aib fii.

Moise a adus „pricina” lor înaintea Domnului i Dumnezeu i-a dat Legea cu privire la fiicele mo tenitoare: „Numeri 27:1-11. Legea asupra mo tenirilor 27:1 Fetele lui elofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, i ale c ror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca i Tir a, 27:2 s-au apropiat i s-au înf at înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor i înaintea întregii adun ri, la a cortului întâlnirii. Ele au zis: 27:3 „Tat l nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au r zvr tit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru p catul lui, i n-a avut fii.

27:4 Pentru ce s se sting numele tat lui nostru din mijlocul familiei lui, pentru c n-a avut fii? D -ne i nou deci o mo tenire

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine

între fra ii tat lui nostru.”

27:5 Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.

27:6 i Domnul a zis lui Moise: 27:7 „Fetele lui elofhad au dreptate. S le dai de mo tenire o mo ie între fra ii tat lui lor, i s treci asupra lor mo tenirea tat lui lor.

27:8 Iar copiilor lui Israel, s le vorbe ti i s le spui: „Când un om va muri f s le lase fii, s trece i mo tenirea lui asupra fetei lui.

27:9 Dac n-are nici o fat , mo tenirea lui s-o da i fra ilor lui.

27:10 Dac n-are nici fra i, mo tenirea lui s-o da i fra ilor tat lui u.

27:11 i dac nici tat l lui n-are fra i, mo tenirea lui s-o da i rudei celei mai apropiate din familia lui, i ea s-o st pâneasc . Aceasta s fie o lege i un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.” În conformitate cu aceast lege, fiicele mo tenitoare puteau acum primeasc în întregime mo tenirea tat lui lor, cu o singur condi ie: o fiic mo tenitoare nu putea s se c toreasc decât cu un b rbat din neamul (semin ia) ei.

Fapta de a nu declara, la recens mânt, averea, de a nu pl ti birul datorat, i/sau de a îndemna pe al ii de a nu pl ti impozitul constituia una dintre faptele cele mai grave care, în anumite împrejur ri i pentru anumite persoane constituind chiar motiv pentru condamnarea la moarte.

Nedeclararea, la recens mânt, de c tre Maria, a mo tenirii pe care o avea în Betleem echivala cu o sustragere de la plata impozitelor tre Imperiul Roman, ceea ce constituia o fapt grav . a dup cum am ar tat, ni te oameni mitui i au c utat s -l prind cu vorba pe I isus în sensul de a afirma c nu trebuie s pl teasc bir (impozit) împ ratului (Cezarului), ceea ce ar fi constituit un motiv serios pentru a fi dat pe mâna autorit ilor romane i omorât.

Fie i numai din acest aspect rezult c fapta de a nu- i pl ti birul (impozitul) datorat constituia una dintre faptele cele mai grave care, în anumite împrejur ri i pentru anumite persoane, constituia motiv pentru condamnarea la moarte.

Pare incredibil faptul c pentru neplata impozitelor sanc iunile puteau s fie atât de dure, inclusiv cu condamnarea la moarte, f a mai vorbi de confiscarea averii, dar dac avem în vedere regimurile de dictatur , conduc torii nemilo i, cruzi, criminali, despo i din perioada respectiv ( i nu numai) putem în elege foarte bine cum o persoan , fie ea i femeie, chiar i îns rcinat în ultima lun , putea fi omorât pentru motivul c nu i-a pl tit impozitele sau a îndemnat pe al ii s nu le pl teasc .

Orice fapt , chiar i minor , care privea neplata impozitului (biru-

43

lui) era considerat ca fiind deosebit de grav din cauza faptului c pune în pericol sursa cea mai important de venituri a Imperiului Roman, existen a sa, via a sa.

Pentru ob inerea veniturilor sale, Imperiul Roman, ca orice alt imperiu, nu se gândea la via a altora, ale c ror fapte sau vorbe contra-veneau legilor i/sau intereselor sale.

Pentru a se în elege cât mai bine regimurile de dictatur , condutorii nemilo i, cruzi, criminali, despo i din perioada na terii, vie ii i r stignirii Mântuitorului Iisus Hristos, în cele ce urmeaz se prezint descrierea f cut de Flavius Josephus lui Irod cel Mare.

5.4. Irod cel Mare „El n-a fost un rege, ci cel mai crud tiran suit vreodat pe tron”. (Flavius Josephus).

Irod cel Mare, care „a domnit ca o fiar ”, a murit în anul 4 d.Hr. la vârsta de aptezeci de ani, dup ce domnise treizeci i ase de ani.

Câteva decenii mai târziu, Flavius Josephus îl va judeca aspru pe Irod cel Mare în scrierile sale: „El n-a fost un rege, ci cel mai crud tiran suit vreodat pe tron.

A ucis un mare num r de oameni, iar celor l sa i în via le-a aplicat un asemenea regim, încât ace tia preferau mai bine moartea.

El a chinuit nu numai pe supu i lua i în mod izolat, ci chiar comunit i întregi.

Pentru a înfrumuse a ora e str ine, le-a jefuit pe ale sale i a f cut altor neamuri daruri pl tite cu sângele evreilor. În loc de prosperitate i lini te, poporul a cunoscut doar o neagr cie i demoralizare. În cei câ iva ani ai domniei lui Irod, evreii au suferit mai mult decât au suferit str mo ii lor în îndelungata perioad ce a trecut pân la p sirea Babilonului i întoarcerea lor care a avut loc în timpul lui Xerxe. În 36 de ani n-a existat aproape nici o zi în care s nu fie cineva condamnat la moarte. Irod nu i-a cru at nici familia, nici prietenii, nici preo ii.

Pe lista victimelor figurau numele celor doi so i ai surorii sale «Salomea», al so iei sale Mariamne i ale celor doi fii ai s i Alexandru i Aristobul.

Cumnatul s u a fost înecat în Iordan, iar soacra sa Alexandra lichidat .

Doi înv i care au smuls vulturul roman de aur de pe poarta mare a templului au fost ar i de vii.

Hyrcanus, ultimul dintre Hasmoneeni a fost de asemenea ucis.

Familii nobile au fost exterminate în întregime i mul i farisei au pierit.

Cu cinci zile înainte de moarte, b trânul Irod l-a asasinat pe Antipater, fiul s u.

Acestea nu sunt decât o parte din crimele acestui «om» care «a domnit ca o fiar .»”. În istorie Irod cel Mare nu este o excep ie de criminal care „a domnit ca o fiar ”. În toate timpurile omenirea a fost condus i de Irodieni, de criminali care „au domnit ca o fiar ”.

5.5. Masacrul pruncilor din Betleem

Corot - Stânci în P durea Fontainebleau

„Jur minte, minciuni, ucideri, ho ii, adultere se dezl uie; rs ri de sînge”. [Biblia, Osea 4 (2)].

Masacrul pruncilor din Betleem, de care este r spunz tor Irod cel Mare, se potrive te perfect cu caracterul lui de „odios rege criminal”.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Matei 2:1-16. Masacrul pruncilor.

2:1 Dup ce S-a n scut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împ ratului Irod, [...].

2:3 Când a auzit împ ratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; i tot Ierusalimul s-a tulburat împreun cu el.

2:4 A adunat pe to i preo ii cei mai de seam i pe c rturarii norodului, i a c utat s afle de la ei unde trebuia s Se nasc Hristosul.

2:5 „În Betleemul din Iudea”, i-au r spuns ei, „c ci iat ce a fost scris prin proorocul: 2:6 i tu, Betleeme, ara lui Iuda, nu e ti nicidecum cea mai neînsemnat dintre c peteniile lui Iuda; c ci din tine va ie i o C petenie, care va fi P storul poporului Meu Israel.” […].

2:13 Dup ce au plecat magii, un înger al Domnului se arat în vis lui Iosif, i-i zice: „Scoal -te, ia Pruncul i pe mama Lui, fugi în Egipt, i r mâi acolo pân î i voi spune eu; c ci Irod are s caute Pruncul, ca s -L omoare.”.

2:14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul i pe mama lui, noaptea, i a plecat în Egipt.

2:15 Acolo a r mas pân la moartea lui Irod, ca s se împlineasc ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”.

2:16 Atunci Irod, când a v zut c fusese în elat de magi, s-a mâniat foarte tare, i a trimis s omoare pe to i pruncii de parte b rteasc , de la doi ani în jos, care erau în Betleem i în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai de la magi. […].”

Au fost uci i circa 14.000 de prunci de sex b rb tesc, de la doi ani în jos, care erau în Betleem i în toate împrejurimile lui.

Caracterul de odios rege i de criminal al lui Irod, care era în stare extermine, cu ajutorul trupelor romane, oricât de mult din popula ia rii (chiar i în totalitate, dac era cazul), numai pentru a- i p stra rangul regesc, rezult i din faptul c familiile i neamurile celor circa 14.000 de prunci uci i (cei mai mul i de la sânul mamei) nu s-au putut scula pentru a-i ap ra.

5.6. Pontius Pilatus „Limba lor este o s geat ucig toare; ei spun minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, i în sufletul inimii îi întind curse”. [Biblia, Ieremia, 9(8)]. În leg tur cu condamnarea la moarte a lui Iisus Hristos se impune a preciza faptul c legea în vigoare în perioada respectiv prevedea c orice sentin de condamnare la moarte trebuia s fie confirmat de c tre procuratorul roman, ruia îi apar inea a a numitul ius gladii.

Procuratorul roman era organul care putea îng dui aplicarea sau nu a pedepsei cu moartea. În anii 26-32 dup na terea Mântuitorului Iisus Hristos, procuratorul Iudeii, era Pontius Pilatus.

Contemporanii ca Flavius Josephus i Philo din Alexandria îl descriau (în perioada cuprins între 25-50 d.Hr.) pe Pontius Pilatus ca fiind un om avid de bani i setos de sânge, un tiran i un caracter coruptibil. „Era crud i inima lui împietrit nu cuno tea mila. În zilele lui, guvernarea Iudeii a însemnat corup ie, violen , jaf, asuprire, nenorocire, execu ii f judecat i o nelimitat cruzime.”

Evreii tiau bine c Pilat îi ura i îi dispre uia.

Pilat trebuie s i fi dat seama imediat c acuzatul Iisus era victima urii dezl uite a fariseilor. Acesta putea fi singurul motiv în baza ruia el avea dreptul s le refuze cererea i s -L achite pe cel învinuit. i într-adev r, f a ezita, Pilat L-a declarat nevinovat:

Anul X, nr. 5(105)/2019

„Pilat a zis preo ilor celor mai de seam i noroadelor: «Eu nu sesc nici o vin în omul acesta»”. (Luca 23:4). Înt râtat de c rturari i de preo ii cei mai de seam , gloata a cerut cu hot râre pedeapsa cu moartea. Pontius Pilat a cedat.

Dar cum se face oare c acest tiranic du man al evreilor a dat curs unei cereri a lor?

Evanghelia lui Ioan con ine o l murire precis : „Dar Iudeii strigau: «Dac dai drumul omului acestuia, nu e ti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împ rat este împotriva Cezarului» (Ioan 19:12).

Aceasta era o serioas amenin are pentru situa ia lui Pilat, în cazul în care Roma ar fi aflat c el a iertat pe unul acuzat c 1) a a at neamul la r scoal , sucind mintea poporului; 2) a oprit poporul de a pl ti bir Cezarului; 3) s-a declarat Hristosul, împ ratul (s-a f cut pe Sine Fiul Lui Dumnezeu). A se face pe sine împ rat, însemna tr dare fa de împ ratul roman, ceea ce era pedepsit prin Lex Iuliana, cu moartea.

Pilat se temea de aceast amenin are f fiindc tia c evreii sunt gata s mearg pân la cap t fapt pentru care a admis sentin a de condamnare la moarte a lui Iisus Hristos.

Arestarea, procesul i condamnarea lui Iisus Hristos de c tre pretorul roman Pilat din Pont sunt descrise de cele patru evanghelii, a lui Marcu, a lui Matei, a lui Luca i a lui Ioan. * Am prezentat aceste aspecte pentru a se în elege cât mai bine contextul, predestinat, în care fiscalitatea are leg tur nu na terea, cu via a i cu r stignirea Mântuitorului Iisus Hristos.

Gre it se poate crede c fiscalitatea, prin recens mântul dispus de împ ratul Augustus, a avut o influen decisiv asupra na terii, vie ii i r stignirii Mântuitorului Iisus Hristos în sensul c , dac nu s-ar fi dispus acest recens mânt fiscal, Mântuitorul nu s-ar fi n scut în provincia Iudeea, în localitatea Betleem, într-o pe ter , într-o iesle, ci s-ar fi n scut tot în ara Palestina, dar în provincia Galileia, în localitatea Nazaret, în alte condi ii, respectiv în casa dulgherului Iosif, i evenimentele ar fi cunoscut un alt curs.

Interpretarea corect este c respectivul recens mânt a fost predestinat, adic a fost dinainte hot rât, de la facerea lumii, de divinitate pentru a face ca „Cel n scut Cel f r’ de-nceput” (Mântuitorul) s nu fie n scut în provincia Iudeea (din ara Palestina), în localitatea Betleem, în casa dulgherului Iosif, ci în provincia Galileia (tot din ara Palestina), în localitatea Nazaret, într-o iesle dintr-o pe ter , în condi ii cu totul diferite. În alte lucr ri ale subsemnatului se prezint consemn rile pe care le con ine Biblia despre „legi”, „d ri”, „zeciuial ”, „biruri”, „taxe” i „impozite”, de la facerea lumii i pân în urm cu circa 2000 de ani.

Cei care doresc s elaboreze fie o istorie a fiscalit ii, de la origini i pân la ce dat doresc, ar trebui s înceap cu studiul Bibliei, cartea de fa , fiind edificatoare în acest sens.

J.-B. Camille Corot - Cascada la Tivoli

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Nicolae GEORGESCU

„Omul nou” ]i interculturalitatea Galina Martea, Universul umanit ii evolu ie i involu ie , Ed. Anamarol, Buc., 2017 De la prolifica eseist basarabean Galina Martea mai re in (dup cartea În dialog cu crea ia uman , despre care am scris) volumul „Universul umanit ii - evolu ie i involu ie” (publicistic , eseuri), o culegere de studii i articole, majoritatea publicate în reviste literare din stânga dar i din dreapta Prutului, cu toatele r spândite mult pe Internet unde „fanii” autoarei le consult i comenteaz de regul silabic-imagistic („Da”, urmat de un num r oarecare de stele), dar uneori i mai consistent. Autoarea este foarte atent la fenomenele sociale, culturale i politice din Republica Moldova, dar i din România, analizându-le din dou puncte de vedere oarecum fixe: acela al educa iei i al pedagogiei de grup. Galina Martea este convins c lumea se va schimba prin educa ie - i insist ca aceasta s se desf oare în siajul umanismului european.

Delimit rile sunt, desigur, importante. În fond, perioadele istorice de dinaintea noastr au avut, mai toate, modele proprii de edificare a omului social. S ne amintim doar de obsesia omului nou, din perioada interbelic , când

opunea lui homo sovieticus construit cu vorba i pistolul de lumea lui Stalin - omul italian de sub semnul fasciilor, ori cel german al lui Hitler; a fost o disput european la care a luat parte i cultura român , prin Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulc nescu (în mare parte, prin reprezentan ii genera iei Criterion, la care s-au raliat intelectuali de vaz precum Constantin R dulescu-Motru cu teoria sa despre „românism”, dar i al i filosofi i sociologi ce discutau specificul na ional în genere). Acea dezbatere definea diferitele tipuri (imagini) culturale, pentru a se putea reconstitui un om nou european din cât mai multe modele subiacente - iar cultura român a sim it nevoia s participe la ea atât din sentimentul egalit ii cu celelalte culturi sincrone, cât i pentru c tia c are ce s arate, c „omul românesc” este o sintez european demn de luat în seam . A fost, repet, o obsesie a secolului, aceea c se poate construi un om nou dincolo de grani ele politice, culturale, lingvistice chiar. S ne amintim, îns , dup r zboi modelele au fost puse în conflict, homo sovieticus fiind exaltat - iar în paralel revolu ia cultural chinez creând un model nou, iar democra iile populare din umbra împ iei de la r rit încercând, cu timpul, s se delimiteze, s se individualizeze.

S-au f cut, i la noi, congrese, s-au elaborat studii pe tema eticii i echit ii socialiste, a culturii i educa iei socialiste etc. Fiecare epoc pune adjectivul ei lâng termenii de cultur i educa ie, iar acesta, al nostru de dinainte de 1989, era, desigur, la fel de paradoxal ca celelalte, pentru c dorea s împace un sistem global, socialismul, cu unul local, specificul na ional. În general, imperiile mizeaz pe construirea unui om nou, indiferent fa de na ia din care provine, de limb chiar.

Galina Martea discut , în articolele i conferin ele sale, despre „evolu ie i involu ie” în preluarea i prelucrarea modelelor, i ne atrage, tocmai de aceea, aten ia c orice nou sistem educa ional trebuie s in cont de cuceririle mari, necontestate, ale umanis-

mului european, de teoriile filosofice care iau dovedit viabilitatea în timpul lung. Exist , desigur, calit i umane care se pot transporta dintr-un popor într-altul, mai ales în zona civiliza iei, dar mai departe de atât nu se poate vorbi de un „om global” - i în acest sens str daniile eseistei mi se par, ele însele, pedagogice: tie c nu se poate i întinde plasa argumenta iei numai cât se poate. Ca s fim înc mai tran an i, am putea s -l recitim pe inflexibilul, tonicul Eminescu vorbind, de pild , despre o sintez imposibil , cea grecoromân : „ Expresia greco-român e atât de improprie, ca i afirma ia c iedul e fiul zimbrului. Nu exist greco-român precum nu exist greco-spaniol ori greco-englez. (…) Ori cineva e grec, ori e român; una din dou : amândou deodat nu poate fi nimeni.” Ra ionamentul se poate repeta la rela ia ruso-român, din Basarabia, i ne d m seama de ce este sfâ ietoare drama basarabenilor când o privim cu ochi eminescian: în stânga Prutului nu po i fi „amândou deodat ”, ori ti român - ori rus. Autoarea nu abordeaz subiectul atât de tran ant, dânsa se sprijin în tiin ele noi ale secolului, cum ar fi comunicarea intercultural , atât de profitabil social pentru spa ii mari ca cele americane ( i nu numai), tiin în care s-ar încadra mai lejer aceast carte. Vreau s spun c Galina Martea îndeamn la „s facem ceva”, s nu m lucrurile a a, s încerc m o comunicare dup coduri moderne, europene, dup formula umanismului (în care s reintegr m divinitatea).

Cartea este scris cu patos feminin a zice, se cite te cu încântare ca es tur de ra ionamente, cuvântul Galinei Martea este cel al unui poet implicat în treburile mari ale cet ii, g sind mai des frumosul din oameni; cum se spune, dânsa laud cu dou guri ce e de l udat, i ceart cu jum tate de gur ce nu(-i) place. Conven iile pe care le propune sunt mai degrab protocolare, un fel de cod social-deontologic, dac pot spune a a, iar pedagogia i educa ia ca puncte de pornire implic protocolul în vârst , con tientizeaz copilul înc de la devenirea ca om c trebuie fie el însu i în interior, în suflet, iar când iese în public trebuie s aib comportament

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

public, s i uniformizeze, s i standardizeze reac iile. O experien de via profitabil , în fond - cu condi ia s fie respectat i de c tre cel lalt - iar autoarea se adreseaz cu imperativul moral mai ales c tre cel lalt.

Rezumând esen ialul despre cartea „Universul umanit ii - evolu ie i involu ie”, de Galina Martea, a reafirma (a a cum au remarcat i al i scriitori i oameni de tiin în prefa a c ii - Virgil Mândâcanu, Valentin Tomule , Nicolae Dabija, Iurie Colesnic etc.) c aceasta este o lucrare de natur social i educa ional , cu eseuri jurnalistice de valoare, care reprezint fenomenele existen iale ale omului i societ ii acestuia în epoca contemporan . Prin formula „identitatea universului uman” autoarea eviden iaz elementele principale ce definesc rela ia dintre identitatea societ ii i cea a omului, cu toate componentele sale. Cu referire la cele men ionate, Virgil Mândâcanu (dr. hab., prof.univ., scriitor) se pronun astfel: „Pe lâng descrierile realizate într-un stil destul de clar i minu ios, Galina Martea ne prezint din plin no iuni cu caracter filozofic prin care ne mobilizeaz s medit m asupra faptului care este esen a existentei umane în siste-

mul valorilor/ în sistemul social i, corespunz tor, prin aspectele ce definesc rolul i importan a omului în societate, cu toate necazurile i nedrept ile vie ii cotidiane.

De o valoare aparte sunt ideile autoarei cu privire la rolul clasei dominante într-o societate i despre efectele guvern rii statale în dezvoltarea omului i comunit ii, componente ce produc evolu ia sau/ i involu ia dezvolt rii factorului uman”. În continuare Virgil Mândâcanu spune: „Galina Martea vorbe te i descrie cu demnitate i claritate despre leg tura reciproc dintre om i societate, dintre evolu ie i involu ie, marcândule ca prioritare în dezvoltarea uman i social . Aceste lucruri ea le vede prin prisma procesului evolutiv al existen ei umane. Prin complexitatea ideilor filozofice prezente în aceast lucrare î i g se te teren i termenul de valoare, ca expresie prioritar a existen ei umane. Prin con inutul valorii autoarea sincronizeaz omul, societatea, sistemul de înv mânt, întreaga complexitate a sistemelor/ subsistemelor din societate, via a i existen a uman . Ea contureaz cuvântul i ideea conceptului de creare a frumosului prin bunuri i valori spirituale, intelectuale i culturale pentru fiin a uman i societatea acesteia.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Galina Martea, mereu preocupat de problemele sociale i educa ionale, prin propria creie încearc s deschid calea acelor schimri evolutive care s produc cu adev rat bun stare în via a omului i în dezvoltarea prosper a sistemelor din societate. Cu aceast dorin , autoarea scrie i mediteaz în cel mai inteligent mod, astfel redând ideea printr-o form filozofic i tiin ific prin care ne sugereaz acceptarea schimb rilor de rigoare în rela ia i atitudinea statului fa de om, fa de întreaga societate, nemijlocit, spunându-ne: „Aspectele birocratice trebuiesc eliminate integral din fenomenul mentaliii i al ac iunilor realizate de c tre om, fenomene care nu mai reprezint nici o valoare pentru nimeni la ziua de azi, ci din contra sunt elemente ale trecutului i nu a prezentului din lumea modern …”. Iar Iurie Colesnic (scriitor, cercet tor, istoric literar) scrie: „Scriitorul, pedagogul i filozoful Galina Martea este cea mai în drept s scrie despre marile noastre probleme. Autoarea î i contureaz sintezele nu din surse împrumutate, nu dintr-o lume imaginar creat special ca spa iu ori platform pentru medita ie. Experien a proprie a facut-o s cunoasc problema identit ii i pe cea a autoexil rii”.

Mircea Dorin ISTRATE trânii mei De-ave i cumva b trâni ce mai încurc O zi cu alta, nume i-ntâmpl ri, i ce cu greu o treapt -abia mi-o urc Cu multe poticniri i-n r sufl ri, Îng dui i i nu b ga i în seam , Ierta i c i iertarea-i omeneasc , i ine i minte, tineri mai cu seam , ast boal -n to i, o s loveasc .

poate-a a o fi i-a voastr mum , i voi pe mai încolo-n chin i-n greu.

Cât înc îi ave i, chiar de v -ncurc , Le da i respect c-o vorb mai frumoas , i nu uita i, c via a le-a fost munc Pl tit greu, pu in norocoas . trânii mei, cuibar de-n elepciune, Voi martori vii ai vie ii ce-a trecut, În boaba unei lacrimi v voi pune tiu c drum pe-aicea, mi-a i avut.

i ei au fost cândva, în ast lume, Când în puteri erau i în avânt, Persoane respectate, cu renume, i în elep i în spusa din cuvânt.

Gânditu-v-a i vreodat ?

i-n fapta lor, ei pus-au vrednicie, Iar truda lor a fost amar i fiere, În ce-au f cut n-a fost f rnicie Ci în esat via cu durere.

De vre i s nu r mâne i în trecut Cu boaba cea de minte ce vi-i dat , ta i al LUMII steia-nceput i când veni-va timpul de se gat .

În urma lor, ei n-au l sat ru ine Ci loc de-ntors l sat-au mai mereu, i-au câ tigat cu munc grea o pâine i l-au urmat pe Bunul Dumnezeu.

i-o s -mi vede i, c n-are început i nu se gat -n timpul ce-o s vie, Ea e CLIPITA cea f trecut i f viitor, c e VECIE.

Nu-i sup ra i cu vorbe, ce-o s -i doar , Nu-i oc râ i, c n-are nici un rost, sa i-le speran a s nu moar , via a lor atâta doar a fost.

Ea e un AZI CONTINUUM, f ieri i f mâine care n-o s vin , În ea se nasc de-a pururea i pier Lumi dup lumi, cât înc-o s mai in .

Le da i mai bine dar o ,,ziua bun ” i vorb s le face i mai mereu,

Cu ea doar INFINITUL se m soar , Cel f r’ de margini, VASTUL NECUPRINS,

scute-s din vecie i-o s -mi moar Cu ea de-odat -n MARELE ABIS. Pân aici, cea MINTE-a mea m-o duce zic c-am priceput ce e prin jur, i nu tiu z u, de ea o s apuce -mi poat tie, tot adev rul pur.

De-aceea eu m -ntreb, a câta oar , Când începuta cela început?

Ce-a trebuit ’naintea lui s moar aib ce rena te din trecut?

Cum de sunt eu, NIMICUL, cel în stare pot pricepe MARELE ABIS? i cum de pot s urc pe-a lui c rare Cu GÂNDUL doar, pe-o arip de VIS? El, gândul min ii noastre-nfl rate Îmi e scânteia ceea de-nceput, Cu el putea-vom înc a str bate Prin infinituri drum necunoscut.

Iar când vom ti la întreb ri r spunsuri Vom fi atunci ai lumii stei zei?

Sau vom r mâne tot a a, nimicuri, Ce ne-am crezut o clip , Dumnezei.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Vasilica GRIGORA}

De la alfa la omega doar iubire Lupul a mâncat iezii pentru c era nefericit (Luca B.) Dac suntem obi nui i ca în primii ani de via copiii s spun lucruri „tr snite”, afirma ii, formul ri ca cea de mai sus ne las masc , ne surprind cu adev rat. S încerc m, totu i s în elegem tâlcul spuselor micu ului Luca B. Genera ii de copii s-au speriat auzind povestea „Capra cu trei iezi”. Îi comp timeau pe bie ii iezi ori i îl urau pe lupul hr re . De data aceasta, un copil pre colar al zilelor noastre a fost foarte impresionat de gestul lupului, empatizând cu el, g sind i o explica ie mai mult decât generoas a gestului acestuia. Reactiveaz imagini din alte pove ti, probabil un câmp împodobit cu o mantie verde imprimat din bel ug cu flori de prim var . Pe un ima din colina satului, mieii zburdau în voie, se hr neau cu frageda i suculenta iarb ori cu laptele oi elor. Zborul fluturilor, cântecul cosa ilor i trilurile p rilor se-armonizau cu dang tul clopotelor i clopo eilor de la gâtul ovinelor mari i mici. Armonie deplin , toat fericirea din lume. Apare dintr-o dat un lup h mesit de foame, poate alergat de-un vân tor... sau cine tie câte alte necazuri mai avea. Atac turma de oi, prinzând un miel pe care îl m nânc în grab . În inocen a sa, copilul a în eles perfect motiva ia gestului lupului. O în elegere intuitiv , empatic , comp timitoare. Pare o în elegere simplist , îns el trece dincolo de aceasta la pasul urm tor, la acceptare (da, s-a întâmplat, asta e...), apoi la iertare. i s trecem de la poveste la via a real . Se pare c pentru a vedea i sim i aceast triad - în elegere-acceptare-iertare - trebuie s avem suflet de copil, necontaminat de viru ii provoc rilor i problemelor vie ii. Atunci când nu te sim i amenin at i nici nu te împiedici de ciulinii usca i de vreme i vremuri care î i r nesc inima.

Majoritatea oamenilor spun c iertarea este un lucru greu de realizat. A a este, dar via a ne-a dovedit c este posibil s iert m.

Este ceva foarte personal, iar noi suntem foarte diferi i i fiecare ierm în felul nostru. Printr-un exerci iu continuu, devine o deprindere, un fel de a fi. Începând cu acea con tientizare i în elegere obiectiv a situa iei reale se impune o bun inten ie de a o dep i, apelând la resursele interne de care dispunem. Trebuie s ne întreb m, la ce ne folose te dac nu iert m pe cei care ne-au gre it pentru a în elege de ce este nevoie s iert m. Pentru c „A ierta înseamn a elibera un prizonier i a descoperi c prizonierul erai chiar tu” Lewis B. Smedes. În elegerea acestui lucru este esen ial. Iertând, nu mai suntem proprii captivi, ne desc tu m în primul rând pe noi, apoi i pe ceilal i.

Ne eliber m de durere, disconfort, stres, ne îndep rt m de p cat. Iertarea înseamn renun are la ur , r zbunare, resentiment, ranchiun , sup rare..., pentru c toate acestea distrug lini tea sufleteasc . Iertarea este cea mai eficient ac iune pentru vindecarea sufletului. Iisus pe cruce a spus: „P rinte, iart -le lor, c nu tiu ce fac!” (Luca 23, 24).

Mil i compasiune fa de r uf torii s i. Rug ciunea „Tat l nostru” este chintesen a actului iert rii: „ i ne iart nou gre elile noastre,

precum i noi iert m gre ilor no tri”. Dac noi nu iert m altora, nici gre elile noastre nu vor fi iertate. Nu vom intra în Împ ia Cerurilor dac nu vom ierta gre elile celorlal i, iar pentru acest lucru suntem singurii r spunz tori.

Iertarea înseamn cur ire, purificare, este binecuvântarea cu ajutorul c reia atingem starea de iubire. Iertarea i iubirea sunt indisolubil legate. „Iart pentru iubire” spune dr. Federic Luskin.

Cuvântul iubire este întâlnit atât în Vechiul cât i în Noul Testament. Dumnezeu este dragoste, ne vorbe te despre dragoste i ne porunce te s iubim: „S iube ti pe Domnul, Dumnezeul t u, cu toat inima ta, cu tot sufletul t u i cu tot cugetul t u i cu toat puterea ta”. Aceasta este cea dintâi i cea mai mare porunc . Iar a doua, asemenea ei, adresat poporului Israel înainte de a intra în ara promis , este: „S iube ti pe aproapele t u ca pe tine însu i” (Marcu 12: 30-31). rintele Arhimandit Arsenie Papacioc ne spune c : „Iubirea spunde la toate întreb rile”. De la alfa la omega, de la început la sfâr it, de la na tere la trecerea spre înviere, factorul esen ial al vie ii este IUBIREA. Iubirea este principala piatr de hotar pe drumul spre lumin , c tre adev rata noastr natur divin .

Iubirea este singura u spre o via duhovniceasc . „Iube te- i aproapele” nu este un concept abstract, lipsit de con inut, complicat, sens. Ne invit la reflec ie. Prin iubire descoperim i înv m c ea este lumin i presupune lumin , i acolo unde este lumin , nu poate fi întuneric, se opun, se resping. În lumin ne reg sim ca fii ai lui Hristos, crea i dup chipul i asem narea Sa. În elegând acest lucru îl descoperim pe Hristosul din noi, îl alegem drept c uz , îmbr ându-L pentru a ne îmbr a. Iubind pe Domnul i acceptând iubirea Lui, ne conect m la iubirea divin .

Iubirea este „o compozi ie muzical ”. Prinde via când cineva o interpreteaz . Dar nu oricum, ci cu acurate e, inspira ie, virtuozitate, cu har i d ruire. Fiecare not din solfegiu are mireasma ei, precum fiecare gând, cuvânt, gest al nostru de iubire are str lucirea lui. i acest lucru deoarece iubirea are limbajul s u propriu, mai bogat decât limbajul cuvintelor. Ne putem exprima în cuvinte, dar trebuie s trecem dincolo de ele, la gesturi, la fapte. Doar astfel ne sim im confortabil în propria inim i intr m în inima altora.

Iubirea este o practic . Asta nu înseamn c nu facem gre eli.

Important este s le recunoa tem, s le m rturisesc i s ne str duim înv m din ele. Nu exist nimeni care s refuze iubirea, de i la prima vedere ar exista asemenea persoane. Putem vorbi de cazuri patologice sau manifest ri ale unor traume, frustr ri sau de un comportament deghizat, îns în adâncimea sufletului to i avem mare nevoie de iubire. De aceea în fa a iubirii trebuie s ne înclin m.

Iubirea este acolo unde nu se pun condi ii. Categoric trebuie s -l

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

înl tur m pe „dac ” din gândirea, sim irea i conduita noastr . Acest condi ional este o manifestare a r ului. iubire, suntem condamna i de vii la moarte, iar pe aceasta o putem învinge doar prin exerci iul iubirii. În primul rând s d ruim, pentru c este tiut c vom primi cu aceea i sur , lucru explicat de unii prin legea atrac iei, de al ii prin m sura lui Dumnezeu întru iubire de oameni i crea ie. A a cum în natur nimic nu se pierde i nimic nu se câ tig i în iubire, ceea ce oferim vom primi, mai devreme sau mai târziu. D ruirea iubirii este un pact cu Dumnezeu, care din iubire i-a dat Fiul spre r stignire i cu Hristos Domnul care a acceptat r stignirea pentru a ridica p catele lumii, ale noastre.

Este foarte adev rat c ast zi, i de când Lucifer a c zut din Împ ia Îngerilor, pe p mânt exist Dumnezeu i Diavolul. Depinde de noi cât de vigilen i suntem în a alege o cale sau alta. Atât timp cât ne vom l sa am gi i de lucrarea celui r u i nu ne vom concentra asupra noastr cu dorin a de a ne înduhovnici, r ul va prima, iubirea va lipsi, întunericul va trona nestingherit în inimile noastre. încerc m s ne îndrept m aten ia asupra noastr i nu a celorlal i, s nu mai învinov im pe nimeni de ceea ce ni se întâmpl , ne asum m gre elile, s fim responsabili de alegerile i de atitudinea noastr , s alunm gândurile dezm ate, provocatoare, insinuante i s adun m un florilegiu de iubire.

-l ud m cu apa vie din izvorul inimii noastre, oferindu-l semenilor. S ne îngrijim propria gr din oferind florile nemuritoare ale iubirii pentru a ie i înving tori din „R zboiul nev zut”.

Sfântul Nicodim Aghioritul ne spune: „Obi nuie te-te a iubi pe to i oamenii i a fi cu to i în pace, pe cât depinde de tine, dup cuvântul Sf. Pavel: «Pe cât atârn de voi, tr i cu to i oamenii în pace»” (Rom. 12.18).

Corot - Fat la râu

Anul X, nr. 5(105)/2019

Daniel LUCA

Întâmplarea de a iubi

Luând „ad litteram” titlul volumului de versuri ampanie cu Veveri e de Daniel Marian, ne a teptam s descoperim aici referiri concrete la mirobolantele sale veveri e... bipede, îns ele constituie de aceast dat numai un pretext, f când parte din ludicul propriu autorului, care nu e de suprafa , ci de o profunzime clocotitoare de via .

Politica, demagogia, fanfaronada i chiar statul... paralel î i fac loc în poezia lui Daniel Marian („când împodobe ti deopotriv urcuurile coborâ urile / pân i statul pe loc paralel cu orice încercare de gând”), dar au un rol secundar, un fel de ambient ostil pentru ceea ce se întâmpl propriu-zis în volum, cheia de descifrare aflându-se în ultimul poem, f titlu („singurul lucru pe care / am fost în stare s / îl fac treaz: / s m îmb t”) pentru c da, suntem în fa a unei be ii de cuvinte i a unor atacuri prin înv luire spumoase dar i înfrico toare în acela i timp, îns care nu fac decât s dezv luie adev rul ascuns în haine spectaculoase („acolo to i treb luie / încontinuu pe albii / s albeasc dosare / i nimeni nu mai viseaz / c ar putea zbura de acolo / i se gudur i in speechuri / imnuri ode b lm jeli cu bale”) ori s

aduc în discu ie tema vie ii i a mor ii ori cea a iubirii.

Iubire care se ive te ca o întâmplare în via a oric ruia dintre noi, numai c nu întotdeauna suntem preg ti i a o întâmpina cum se cuvine („s iube ti este singurul lucru perfect care / i se poate întâmpla în via - dar / nu fii atunci i acolo la întâmplare”), îns o întâmplare cât o întreag existen („e ti împletirea îng duit a iubirilor tale”) i întotdeauna complicat („iubirile cum sunt toate complicate / le las într-un mic dejun pentru cine tie / ce capriciu al înc vie ii”) i un semn de în are în aer f nici un aparat ajut tor („cândva, f importan : tot eu tot te iubesc alina / acesta nefiind bun -seara nici diminea a ci un semn de zbor”).

Iubire care trece dinspre iubit spre via i spre moarte, îns cu n ile aferente („ i înc o rela ie ratat cu via a / i înc o rela ie ratat cu moartea / niciuna nu m vrea / dar nici nu îmi dau bun pace”), de o duritate a limbajului asem toare cu a lui Mih Talpalaru („ i-n via a de apoi tu via s tii / c tot ne-o tragem! / ne-o punem i ne-o zbenguim / pân nu ne l m i / pe ea curva de moarte tot o aducem - la / un sex în grup. / deci: futu-i!”). zuin a de a zbura este prezent aici în dublu sens: spre iubit , dar i spre Iisus, ca o c utare a sinelui prin iubire i credin („cubul de p mânt cu flori galbene cu gheare / c tu e la p mânt iar Iisus se în a la cer tot mai tare. am întins mâna brusc dup El. m-am trezit pe jos la destul de mare distan de pat i perpendicular pe acesta. c zusem. zburasem. c zusem”).

Poemul vulpe este o m rturisire de credin a lui Daniel Marian fa de cuvânt („voi mai scrie / tân ra poezie / doar pe limba / i pe aripa care / n-au fost înc / umblate în cuvinte i n-au fost / c lcate în mâini / acolo va fi plin / de toate presupuse / virgulele nespuse”). a cum afirm acesta într-un alt poem nenumit, de poezia sa nu te po i apropia decât cu speran , în caz contrar radioactivitatea-i te va afecta iremediabil.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Ion POPESCU-BR{DICENI

Aventuri imprevizibile @în imaginarul lotusian Rezumat Literatura este pentru orice scriitor o aventur imprevizibil într-un imaginar. Azi cercetarea imaginarului în func ie de noi concepte i noi metode specifice vârstelor post-, meta- i transmodernit ii a luat un uria avânt cunoscând „o amplificare imaginar ” ci nu „o reduc ie conceptual ”.

Interesant ar fi s putem recupera nucleul de fascina ie care lucreaz acoperit în noi. S d m fic ionaliz rii aparen a de non-fiction dar i un „obiect interior”, un numinosum. Exerci iul de fa î i propune s aplice ceea ce americanii numesc critifiction, un alt mod de a scrie critic , în care se renun la critica explicativ , conceptual , în favoarea unei gândiri poetice.

Ea înlocuie te metafora care este textul prim, aproximând-o cu o alt metafor cea a textului critic. Pentru c orice conceptualizare porne te de la un mecanism de metaforizare, singurul cu adev rat fidel lucrului despre care vorbe te prin analogie, dar în litera i spiritul media iei cosmologice dar i în cele ale legilor destructur rii. Un asemenea tip de fic iune este romanul „Dorin a” al autorului gorjean Silviu D. Popescu, cel dintâi nou roman transmodernist din România.

Cuvinte-cheie: viziune, revela ie, fantasm , anarhetip, centru.

1. Marele Înghi itor Personajul-cheie al romanului lui Silviu D. Popescu este „Marele Înghi itor”. Func ia lui e cea suprem : mare alul generalilor Ordinului de Lemn. La comand fiind, intr cu tancurile în Noua Provincie a Min ii, urmând a se manifesta transmental i transverbal.

El este doar „dictatorul”, „tiranul totalitar” posesor al multor nop i nedormite, al multor „insomnii” grefate pe subcon tientul prea plin. Raportul între cuvintele vinovate i cel nevinovat este de 1 la 5.

Pe cel nevinovat îl devoreaz de viu (adic în timp ce e doar sunet i vorbit, adic doar în timp - n.m.). Andrei rescrie alte cinci cuvinte pentru fiecare noapte de trezie, de veghe reveriant , ca s se nasc i scrierea (arhiscrierea - n.m.) clarvoaiant .

Dar, dup „noaptea dement a generalilor”, „noua provincie a min ii” devine „noua provincie a co marului”, în care Marele Înghi itor se reg se te dormind pe sc rile de la intrare, gol i zdren uit, i plin de sânge, adic pe treptele capitalei/ a cet ii Mercator.

Ce se întâmplase? Pierduse r zboiul de cucerire? Fusese el însu i învins, b tut, alungat cu pietre, dezbr cat i schingiuit, carnea atârnându-i zdren uit pe corp? Oricum, prev tor, adusese cu sine cele apte harpii ale somnului. Dar care e rolul lor? Îl r piser prunc din leag n? Romanul ne va ar ta! Sau poate sunt simple personific ri ale vârtejurilor i uraganelor din sufletul s u care, murind, va fi luat de harpii. Sau aceste harpii sunt mult mai arhaice întruchipând ceata de tâlhari, r pitori, lacomi ai Marelui Înghi itor (Kernbach, 1989, 213).

2. Harpiile Harpyae sunt de fapt ni te genii înaripate din genera ia preolimpienilor având înf area unor p ri de prad cu capete de femei, iar Marele Înghi itor le st pâne te în folosul s u, r pind sufletele mor ilor c zu i în r zboaiele de cucerire purtate de el ca s i tr iasc nemurirea pl tit cu pre ul sângelui în Mercator (Balaci, 1966, 171) o LUME VIRTUAL videotoposic .

Dar autorul romanului î i dedubleaz personajul care î i nareaz existen a la persoana I (deci ionic - n.m.) (Manolescu, 2000, 297516), procedeul, complicat, permi ându-i s i „scrie” existen a din mers, pe traseul ini iatic al celor dou lumi: una real i cealalt imaginar (uneori pur fantastic - n.m.).

Pe de o parte harpiile evoc norii negri i repezi ai furtunii, pe care doar fiul lui Boreu, vântul, le-ar putea izgoni. În alt ordine de idei, harpiile reprezint latura diabolic a energiilor cosmice. Ele alimenteaz infernul cu victime prin mor ile bru te pe care le provoac .

Harpiile simbolizeaz patimile vicioase ale eroului principal Andrei, atât obsesiile pe care le na te pofta lui cât i remu rile ce urmeaz satisfacerii ei. Când Harpagon, când Orfeu, protagonistul Andrei las s se cread c harpiile ar putea simboliza i eriniile pedepsitoare, dar nu e cazul întrucât mult mai degrab ele întruchipeaz ac iunea viciilor i provoc rilor r ut ii. Iar vântul, care, repet, doar el singur le-ar putea alunga, este suflul spiritului (Chevalier/ Gheerbrant, 1996, 119-120).

3. Abstinen a i Castitatea Dar cine-i Marele Înghi itor? Cu care Andrei naratorul î i substituie eul multiplicat în transpuneri imaginare?

E arpele supradeterminat de înghi iri, de ouroboros i de temele resurec ionale ale reînnoirii, ale rena terii, pe care Andrei mizeaz enorm, ducându- i crucea autosacrificial în „corpul” s u (C rt rescu, 2006, Corpul) asemenea lui Iisus Hristos ori Sfântului Pavel (cel din „Întâia epistol c tre corinteni” - n.m.).

Romancierul, pe deplin con tient de temele imaginare care-l duc cu sine, are viziunea fluviului infernal, i pe cea co maresc a intestinului-pr pastie spre care ar p rea s se rostogoleasc Andrei, Prin ul spurc ciunii sexuale. În secven a a doua sigur pântecele Anei (cea manolic - n.m.) sub dublul s u aspect, digestiv i sexual, e un microcosm al pr pastiei morale, e simbolul unei c deri în miniatur a Îngerului, e deopotriv indicativul unui dublu dezgust i al unei duble morale: cea a abstinen ei i cea a castit ii.

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Într-o perspectiv freudian se pare c în stadiul fixa iei bucale se pot deosebi dou faze: prima ar corespunde suptului i înghi itului labial, cea de-a doua vârstei dentare, când se mu . „Trecuser dou ore de când plecasem de la ea. Înc mai aveam gustul dulce al buzelor i al sânilor pe limb . Dac închideam ochii, îi sim eam lobul urechii între din i, ea suspinând, eu fascinat de mirosul discret al sexului care m f cea s m pierd, s uit de propria-mi persoan .”. În afar de aspectul c iubirea carnal este echivalat / transvaluat proustian cu o pierdere, cu o uitare transpersonal , secven a de mai sus sugereaz c mu catul fuzioneaz cu fobia pântecului digestiv. Înghi irea nefast , mu catul mai mult sau mai pu in sadic, în care botul din at al monstrului (c pc unului - n.m.) animal din Andrei vine s înt reasc spaima de înghi irea pr pastiei, rezerv pentru mai târziu imaginile valorificate pozitiv. „Nu numai c pântecele nefast e înarmat cu o gur amenin toare, dar mai e i-un labirint strâmt, o strung dificil , i tocmai prin aceste armonici angoasante se difereniaz de desf rile suptului i ale simplei înghi iri. A a e conceput iadul aman ilor de c tre W. Blake, ca un „vârtej” format de-un „intestin erpuitor.”

4. Intelectualul Andrei adar Marele Înghi itor ar putea fi Andrei care î i rezum intui ia poetic la izomorfismul dintre animalizare, c dere, groaz labirintic , ap neagr i sânge, toate într-un co mar având drept schem coborârea în propriile-i bolgii dante ti în care curge un sânge ro u de animal h ituit i de individ ancestral ru inat c tubul s u digestiv e cel care face s comunice gura lui i gura iubitei lui, de care sunt reciproc mândri, cu anusul infectat de fecalele moi, gelatinoase i pu ind îngrozitor, pestilen ial. Când intelectualul Andrei are revela ia c tubul u digestiv sap de-a lungul întregului trup o întortocheat i lipicioas tran ee se cutremur , ca s realizeze, la rigoare totu i, c , secundar, se pot recunoa te în aceste imagini simbolismul intimit ii i al casei (un apartament din Gheorghieni, camera orientat pe lungime, canapea-pat etc. - n.m.).

De i mie mi se pare c aspectul de „moliciune” al aventurii interioare, în pofida eufemiz rii carnale i a intimismului corporal e tenta sumbr a marilor arhetipuri ale fricii. „Dac tubul digestiv e întradev r axa dezvolt rii principiului pl cerii, el e totodat , în noi, reduc ia microcosmic a Tartarului tenebros i a meandrelor infernale, e abisul eufemic i concretizat. Gura din at , anusul, sexul feminin, supraînc rcate cu semnifica ii nefaste de c tre traumatismele care diversific în cursul ontogenezei sadismul în cele trei variet i ale sale, sunt realmente por ile acelui labirint infernal în miniatur pe care-l constituie interioritatea tenebroas i sângeroas a trupului.”

(Durand, 1977, 148).

5. Transmutarea valorilor Dar Marele Înghi itor poate fi i Marele Înghi it. Chitul i Iona în (dis)continu dedublare i inversare de roluri. Aceast inversare inspir întreaga imagina ie a coborârii i în special complexul lui Iona. Iona este eufemizarea înghi irii apoi antifraza con inutului simbolic al înghi irii. El transfigureaz sfâ ierea voracit ii dentare întrun blând i inofensiv supt, a a cum Hristos înviat îl transforma pe crudul c al mor ilor într-un protector binef tor al unei c torii de pl cere. „M a ez la alt mas (e vorba de Andrei la o cet uie la Hotel Transilvania - n.m.) mai aproape de marginea terasei, de unde se vede panorama ora ului. Primesc b utura i, dup ce iau câteva înghi ituri, încep s m relaxez.” (Popescu, 2015, 10). Acest mic citat este explicit. Un hermeneut poate descoperi transmutarea valorilor înghi irii care psihanalizeaz i catharsizeaz . Fantasmele înghi itorului înghi it de propriul s u trecut, cel al adolescentului de 16 ani,

Anul X, nr. 5(105)/2019

cel care p ise ce i se întâmpl oric rui copil care î i vede înghi it copil ria de c tre dragostea pentru Roxana, iubirea de-o var din ultimii ani de liceu. Acest mit este spontan developat de Silviu D. Popescu i prezentificat în scriitura anarhetipal a c rei prim tr tur este arta fantezial , care d na tere la pl smuiri (phantasma). Astfel romanul „Dorin a” este o form anarhetipic i arhetipic în aceea i plac turnant . O oper arhetipal are o profunzime care nu îi permite amplific ri i dezvolt ri nelimitate i necontrolate. „Dorin a” poate fi la prima lectur receptat a a ca admi ând dezvolt ri imprevizibile, dar aceasta în limitele unei toleran e care garanteaz coeren a întregului. Îns cu inteligen a-i excep ional , prozatorul, de-acum profesionist des vâr it, dep te aceast m sur înspre forma deschis , prelungit , continuabil (ca la Umberto Eco i Mircea C rt rescu n.m.). Secven ele, 19 de toate, abia împlinind suta de pagini, romane ti, se înl uie ca s imagineze un experiment teoretic, în care miezul are o carna ie epic periferic glisând ea îns i între un co mar îmbr cat în basm (ca în Alice în ara Minunilor) i fresc de ordin confesiv reconfigurat cultural-social. Practic, în „Dorin a”, canonul postmodernist se transmodernizeaz , virând spre noua paradigm , bazat pe tehnica dezintegr rii, pe haosul exuberant, c toria extraordinar , satira fantastic , pe conceptul de anarhetip (vezi filmele lui Fellini, Bergman, Tarkovski - n.m.).

Cum Silviu D. Popescu l-a avut la Cluj, direct, ca profesor, pe Corin Braga, influen a magistrului asupra ucenicului (ne)ascult tor este benefic . Proza înv celului o redimensioneaz pe cea a mentorului, de asemenea romancier din prima linie post- i transmodernist . Dar modelul nici nu-i transcende stilul dezinvolt, pe alocuri eseistic, nici nu-l preseaz ci doar îl tensioneaz , densificându-l, profitabil.

6. Drumul spre Centrul Fiin ei Andrei î i consum existen a parc suspendat între vis i spasm simptomatic, ca un somnambul. Colegii lui, studen ii, roiesc, ca ni te albine în stup, prin fiecare cafenea sau bar, al ora ului, anticariat sau libr rie, cinematograf sau teatru în c utarea unor senza ii noi. Ora ul cu aerul atât de familiar, confortabil i sentimentul de acas care i-l inspir , îl reîntoarce într-un „persomn” contemplativ, când prive te flegmatic cerul senin... orb c ci - constat eroul principal - nu mai vede dincolo de lucruri. Citez: „Bineîn eles c exagerez, dar a a suntem noi, vis torii, mai preten io i de la via i cu ambi ii proste ti sau copil re ti, (Popescu, 2015, 20) precum s mai beau o cafea în Flowers - Tea House (o cafenea din Cluj-Napoca „în zona Pia a Unirii” - n.m.) sau s mai fac o plimbare prin centru”... Deci Andrei vrea s revin în Centru, c ci î i ignorase propriul «centru»: sufletul s u de fapt liber i autonom; simte acut nevoia s întrerup amnezia provocat de suferin i dram ; s i aminteasc adev rul, s i recunoasc sufletul (nu atât ca psyche i anima, considerat ca o manifestare subtil a „materiei”, ci, ca nous, spiritus, entitate ontologic - n.m.). Acest adev r este în om, el c utând chiar centrul fiin ei sale (tat tvam asi n.m.). Drumul spre „în elepciune” sau spre „libertate” este drumul spre centrul fiin ei oric ruia dintre eroii romane ti. Dar aceasta este cea mai simpl defini ie care se poate da metafizicii în genere, dar i religiei-ca-atare. i în „Dorin a” Andrei iese din zona profan (care ar corespunde în ordine metafizic ie irii din devenire, din „via ” i din „istorie”) întru intrarea într-o zon sacr (templu, loc sacrificial, timp liturgic, „starea rug ciunii”). Dar zona sacr prin excelen , templul (sau altarul) este considerat, în toate tradi iile religioase, Centrul Lumii. adar, intrarea sacrificial într-o zon sacr este un drum spre „Centru”, spre Realitatea Absolut . C ci «sacrul» înseamn esse, realitatea absolut , opus profanului, devenirii, vie ii, într-un cuvânt lui non-esse. Desigur Andrei are aceste dou drumuri spre centru cu

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

direc ii opuse: metafizica descoper centrul în ou (tat tvam asi) iar religia îl descoper în sacru, în afara omului (în ganz anderes). Dar Andrei nu le consider incompatibile; pentru el itinerariul metafizic (pe parcursul c ruia el descoper în sine realitatea absolut (atman)), este un principiu ontologic care nu-i apar ine de fapt omului-caatare, ci îl preced( ) i îl transcende. Astfel Ana i Andrei se plimb de mân prin „tot centrul vechi”, urc „pe Cet uie” etc. Centrul Vechi e locul sacru, Cet uia e templul, c zute în profan, în derizoriul postmodern, dar ele anarhetipal persist , au r mas, sunt, iat , prezente, doar s fie i instinctiv recuperate din timpul pr bu it în istorie.

Iat ce afirm despre sine naratorul Andrei, c ci el e autorul romanului dar i personajul central ca atare: „Sunt un alchimist al timpului. Am rupt es tura lui delicat pentru a m putea întoarce la mine.” P ianjenul-timp este practic i scriitura-ca-atare a romanului - repet - uluitor prin densitate, viziune, schimbarea perspectivei temporalit ii narative, prin realism i construc ie epic (C linescu, 1978, 90-94), unul, iat , în cazul lui Silviu D. Popescu ba critic, ba psihanalitic, ba antropologic, ba magicomitic, ba resurec ionist, în fine ba fantastic (vezi prezen a transcendent a Consumatorilor de Lotus în Andrei care reprezint totalitatea lor).

7. Demiurgul: St pân al Inelelor Aici plenipoten iarul autor al „Dorin ei” ofer criticului hermeneut înc o cheie. Cine sunt Consumatorii de Lotus? Ei sunt chez ia na terilor i a rena terilor. Floarea de Lotus e prima floare, i care se deschide pe apele st toare i tulburi cu o perfec iune atât de senzual i de suveran încât i-o po i lesne imagina in illo tempore, drept apari ia primordial a vie ii pe imensitatea neutr a apelor primordiale. Din inima lotusului, deschis , apar demiurgul i soarele.

Pe acest demiurg, în chip de st pân al inelelor (adic al lumilor concentrice, una n scut din cealalt , sensibile precum pielea fin a Cristinei (ce metafor proasp i mai degrab ce mai transmetafor de o mare frumuse e - n.m.), de maestru inventator al acestor lumi misterioase, necunoscute tiin ei, dotat cu o imagina ie bogat l sat de Andrei s -i alerge prin „câmpiile i v ile arhaice, unde R ul primordial i Binele str vechi se întâlneau deseori în b lii uria e (aici hiperbola str luce te holonic - n.m.).”

8. Cartea Genezei i a Metagenezei Dac exist dou tipuri de creatori, Silviu D. Popescu apar ine celui dintâi: cel care valorific într-un sens nou, „personal” adev rul existen ei (Sartre, 2000, 189-191); introvert, prive te înl untrul s u (spre lumea lui personal i personant - n.m.), sim ind i judecând realitatea prin criterii onirice. Într-adev r somnul este caracteristica oric rei culturi istorice. El înseamn reculegere, introversiune, întoarcere la unitatea organic primordial . Somnul este aproape o stare prenatal , embrionar , în care via a nu era desp it de con tiin , în care nu existau libertate, p cat, dram . Aceea i concep ie a somnului - ca o stare creatoare i extatic - se întâlne te i în alte culturi de tip istoric în spe la cele orientale, unde somnul este simbol al perfectei reculegeri, al autonomiei, al crea iei. Capitolul „Andrei g si Cartea Genezei” ilustreaz considera iile mele de mai sus. Asemenea eherezadei, asemenea Svetlanei (Nanei) din REM-ul lui Mircea rt rescu (C rt rescu, 2000, 163-288) „Cristina tia povestea dar nu voia s îi spun i lui de team s nu i se adevereasc visul. De fapt, Andrei este Eru Ilúvatar Creatorul, el nu scrie romanul „Dorin a” ci doar continu s citeasc din Cartea Genezei. Pentru el, via a e o art . Povestea lui e banal , plin de poteci care se închid, scurt turi în el toare i relu ri enervante. Realizeaz c artisticiatea Cristinei îl revitalizeaz , îl reîmprosp teaz . Genetica îl urm re te peste tot.

Mediteaz . Ceva trebuie s se schimbe, trebuie s se reconecteze la lume, la realitate. Andrei e bipolar. Se chinuie între episoadele de ma-

51

nie i depresie, ast zi euforic, mâine deprimat. Trecând de faza echilibrului dintre manie i depresie, are halucina ii i nu poate dormi noaptea, când regimul nocturn se chinuie s -l ucid , ca Iuda, pe cel diurn.

9. Sfântul Andrei Scris într-un spa iu virtual, mercatoric (Mercator e un video f cut cu tehnologia time lapse - n.m.), romanul „Dorin a” e totodat un eseu despre facerea i corpul romanului, implicit i explicit, implorator i explorator, e o „list nesfâr it cu lucrurile care-i fac pl cere lui Andrei printre care scrisul, muzica: navigatul pe internet, lectura online a unei c i. Când intr într-o libr rie din Pia a Operei cu inten ia se informeze despre ce se mai scrie i ce se mai gânde te în prezent, Andrei constat c „dup zidul de Coelho i literatur clasic , bariera de c i tiin ifice, motiva ionale, istorie i alte abera ii pe aceea i tem ” nu prea are ce g si, întrucât - citez - „Nimic concret despre oameni, despre cum î i petrec zilele, despre ce simt i despre cum sufer ”.

Prin urmare „Dorin a” o asemenea concretitudine î i propune.

Andrei se revendic din magii str vechi. În sufletul lui, magul tie c trebuie s î i lase corpul nemuritor i s revin pe p mânt ca poat sim i, s fie om, s sufere, s îmb trâneasc , s moar . R e din vie i anterioare îl bântuie în somn. Scenarii nesfâr ite deruleaz în fiecare noapte, în apartamentul din M na tur. Adesea el viseaz c e un explorator prin ri necunoscute, în c utarea unor comori pierdute sau a unor mituri vechi. C tore te singur, el cu consumatorii de lotus, avatarele sale, reprezent rile schingiuite ale propriului suflet.

Dac ar fi s compar „Dorin a” lui Silviu D. Popescu îl a ez în serie cu „Citadela” lui Antoine de Saint-Exupéry sau cu „Alchimistul” lui Paulo Coelho. Precum ace tia, Silviu D. Popescu are nostalgia de ertului. Andrei, îmbr cat în beduin, se îndreapt spre oaza Tamerza.

Avatar al lui Moise, se îndreapt spre Marea Ro ie. Astronomia i ocultismul se num printre interesele lui. Ca atare apeleaz la o vr jitoare ca s -i prezic viitorul. În capitolul urm tor apare i Apollyon, un Demon din timpuri de mult apuse, Satan adic , care asemenea lui Dumnezeu a girat antigeneza. Cartea Genezei este complementar cu Cartea Antigenezei. „Singura parte din mine care arde în iadul sta personal este cea care nu vrea s renun e la amintiri” - reflecteaz Andrei care i el este un avatar c zut în profanul postmodern al Sfântului Andrei, cel care i-a cre tinat pe sci ii din Dobrogea de azi. Acest sfânt, Andrei, a fost cel dintâi chemat dintre apostoli, împreun cu fratele s u Petru, de c tre Iisus Hristos. De meserie pescar, a fost mai întâi ucenicul lui Ioan Botez torul. A suferit martiriul în Patras fiind r stignit pe o cruce în form de X. Are drept simbol aceast cruce (denumit „Crucea Sfântului Andrei”). E ocrotitorul Sco iei, iar românii îl consider p rintele cre tinismului pe teritoriul dacoromân (Evseev, 2000, 35-36).

Bibliografie: Victor Kernbach: Dic ionar de mitologie general ; postfa de Gh. Vl du escu; Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1980 Anca Balaci: Mic dic ionar mitologic greco-roman; Ed. tiin ific , Buc., 1966 Nicolae Manolescu: Arca lui Noe: Eseu despre romanul românesc; Editura 100+1 Gramar, Bucure ti, 2000 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dic ionar de simboluri. Volumul 2 (E-O); Editura Artemis, Bucure ti, 1995 Mircea C rt rescu: Orbitor. Corpul; Editura Humanitas, Bucure ti, 2006 Gilbert Durand: Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia general ; traducerea de Marcel Aderca, prefa i postfa de Radu Toma; Editura Univers, Bucure ti, 1977 Corin Braga: De la arhetip la anarhetip; Editura Polirom, Ia i, 2006 Al.C linescu: Perspective critice; Editura Junimea, Ia i, 1978 Antoine de Saint-Exupéry: Citadela; traducerea de erban Florea; Editura Junimea, Ia i, 1977 Paulo Coelho: Alchimistul; trad. de Gabriela Banu; Ed. Humanitas, Buc., 2006 Ivan Evseev: Dic ionar de simboluri; Editura Vox, Bucure ti, 2007

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 5(105)/2019

}tefania OPROESCU

P`inea p[m`ntului Tlac, tlac, secundele mu din timp cu limba sub ire a pendulei din cutia dreptunghiular de lemn ag at pe unul din pere i, printre ornamente de hârtie colorat . În înc perea sufragerie a cabanei izolat în vârf de munte, suntetul d iluzia de viu, de animal a c rui inim bate calm, departe de zgomotele lumii. Afar , dincolo de geamuri, ninsoarea zgârie întunericul, sfâ iindu-i hainele.

Luminile restaurantului din vale proiecteaz prin ferestre dreptunghiuri galbene peste pulberea alb ce se a terne neostenit. Pân la ora 0 mai sunt câteva minute. Aici, în cabana izolat , domne te o lini te atemporal . Sem nând cu interiorul unui fruct ai c rui sâmburi n-au miez.

St pân înc pe propria-mi r bdare stau de ore în scaunul eap n ca într-o stran de biseric . Mestec lini tea c utând s -i simt gustul, lini te pentru care consumasem timp i energie r scolind ofertele agen ilor de turism. Ceilal i meseni t cu i, serio i, îmi par cel pu in ciuda i în indiferen a cu care- i mestec fripturile garnisite cu cartofi pr ji i. F pocnete de dopuri, f exclama ii de surpriz se toarn ampanie în pahar, preg tindu-se momentul trecerii peste ani.

Simt brusc chemarea spaimei o dat cu gustul singur ii ce mi se prelinge pe limb ca un arpe spre fundul gâtului, sufocându-m . ridic din scaunul ca o stran i m furi ez spre ie ire, m strecor pe lâng pere i în vârful picioarelor s nu atrag aten ia. Temere nejustificat , precau ie inutil . Nim nui nu-i pas la fel cum mie nu-mi pas de singur tatea animalelor din p dure. Mai sunt câteva minute. Cred dac alerg, mai am timp s ajung la via . Deschid u a, z pada se ternuse mult, oare când ninsese a a, picioarele mi se afund pân deasupra genunchilor. Un picior se ridic , altul se cufund . Luptândus înving albul acesta pufos în care m scufund mereu, ca într-o mla tin , m trezesc în fa a unui h u alb, o vale abrupt , pe care n-o zusem la urcare. Cu atât mai bine îmi spun, va fi mai u or s -mi dau drumul, ca la s niu , spre luminile restaurantului pe care înc le z resc printre fulgii învolbura i ce vin din toate direc iile. C derea, alunecarea, se frânge brusc, lâng dou bra e de ap , ca dou izvoare, desp ite de o limb de p mânt, pe care z pada se tope te înainte de a se a terne. Nu-mi este de loc team , de i în jur acum e întuneric bezn , ba chiar zâmbesc în fa a acestei apari ii. Parc -i limba pendulei între cele dou secunde. În lumina slab , iradiind din albul z pezii, descop r urme de pa i. Pe aici s-a trecut de curând, a adar m str dui calc pe urmele celor care-au mai trecut. esc peste primul izvor, m cufund apoi câ iva pa i prin noroiul cleios, iar un pas peste al doilea izvor i abia cum, privind în jur, descop r c nu se mai v d nic ieri luminile restaurantului spre care pornisem. Doar un nou urcu , în acela i alb al z pezii. Cum n-am încotro, încep s urc. Cu mâinile i cu picioarele m ag de urme. Ca un animal, în patru labe înaintez spre o alt lumin , albastr l ptoas , ca de ghea . Ajung f s tiu cum, în fa a unei intr ri care nu-i nici , nici fereastr . O bolt larg , sem nând cu intrarea într-o pe ter .

Plecasem din caban cu un gând scurt, nefondat, mai mult o c utare, aflu acum în fa a unei realit i care-mi treze te instinctul de conservare. Trec „pragul” l sând urme în zap da neatins . Urme peste care împ ia albului va pune cu siguran st pânire în curând.

Interiorul seam cu un iglu, doar c pere ii i plafonul nu au str lucirea i luciul ghe ii ci par nin i de o ninsoare care nu ine cont de legile gravita iei. Înaintez u or prin lumina alb strie, l ptoas , ca

printr-o pânz de paianjen. De-a lungul pere ilor v d l zi mari, ca ni te cufere dreptunghiulare de ghea , asemeni l zii pendulei. Ridic un capac, f s aud nici un zgomot. În untru, ocupând tot spa iul, colonii translucide de ciuperci vibreaz u or ca o respira ie.

- Ai g sit? aud de undeva din spate o voce care seam bine cu vocea tatei. tiu c tata e de mult mort, dar nu mi se pare nefiresc.

Nici nu simt nevoia s m întorc s v d de unde vine sau dac cineva se mai afl aici. Toate par la locul lor, în înc perea acesta i l zile i ciupercile i eu, chiar i vocea tatei, aceia i, cea care m strig când colindam împreun dealurile i când fiecare ciuperc ap rut în cale era s rb torit ca o izbând .

- Am g sit, optesc, numai c nu le cunosc. Nu tiu dac sunt bune, spun apoi, i încerc s ating una, dintr-un buchet. O senza ie stranie de repulsie m cuprinde la contactul cu materia aceea tremutoare, umed i rece, frângându-se prea u or sub degetele mele.

- Nu sunt otr vitoare, po i s le gu ti, mai aud din spate vocea tatei.

Culeg ciuperca frânt din buchet i o miros, a a cum o f ceam alt dat în p dure, când cunoa terea st tea în cump . Mu c apoi din ea, a a cum tot alt dat mu cam din pâinea p mântului. Nici pâinea p mântului, ciuperca aceea moronie sem nând cu mân târca, dar f „buretele” de dedesupt, cu gust fad-am rui, nu-mi pl cea. O mâncam, pentru c a a ne înv aser p rin ii, c e bun crud i c e hr nitoare. Nici ciuperca asta nu-mi pl cea, seam cu o bucat de gelatin rece. Mâncând simt gelatina alb curgându-mi prin trup asemeni sângelui pân devin tulpin alb, mijlocul unor alte tulpini ce cresc din mine ca ni te ramuri, pulsând u or în transparent alb alb strui. simt vag, abia acum, c nu-mi place locul acesta i simt în acela i timp cum sunt gata s -l accept ca pe un dat, dincolo de împotrivire.

O mân str in m atinge, la fel cum f cusem eu mai devreme, o mân str in m rupe de colonia de ciuperci c reia eram gata s m ofer. Apoi, sub r suflarea cald simt dureros col ii acelei fiin mu când buc i din trupul meu cu limbi de foc. Tlac, Tlac, palme puternice îmi lipesc obrajii.

- M doare, spun greu de parc cele doau cuvinte ar fi bolovani pe care trebuie s -i împing afar din gur cu limba.

- Î i revine, aud i apoi alte mâini îmi fr mânt trupul, aducând în el c ldura o dat cu durerea.

- Hai, hai, deschide ochii, vino- i în fire, m car o mul umire s avem, dac tot erai gata s ne strici revelionul.

Cine naiba te-a pus s umbli singur noaptea, prin mun i?

- Eu? - Da cine, noi? S mul ume ti câinilor i paznicului de la caban care te-au g sit aproape îngropat în z pad , pu in dup miezul nop ii.

- Ee, unde-i, întreb din nou, mestecând cu greu cuvintele.

- Pe aici, pe undeva, bea o t rie. Ai face bine s iei i tu o înghi itur , pân vine salvarea pe viscolul sta...

La ce bun s le explic tinerilor tia pe care-i v d bine acum, frumo i în tinere ia lor, cu toate piept turile lor aiurite, cu cerceii lor în urechi, cu lan uri la mâini i la gât, frumo i în veselia lor pu in agitat , c nu de paznic întrebam au ci de tata. Apoi, b utura pe care mi-o strecurau în gur cu linguri a pe care-o sim eam iute, ca ardeiul, îmi mole ea treptat trupul i-mi limpezea mintea de albastrul acela ptos în care mai pluteau vag voci, altele decât ale lor i ciuperci translucide pulsând gre os.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

George BACIU

Profesorul, un manual dotat cu sentimente Titlul de mai sus nu ridic o problem . El d un r spuns. Un spuns care vrea s arate c e necesar o privire mai atent asupra încerc rilor de apreciere a competen ei profesorilor unde un pas înainte îl reprezint mai degrab recunoa terea unor limite decât vehicularea unor p reri îndoielnice.

Ac iunea profesional a educatorilor are o serie de particularit i, de neg sit altor profesiuni, particularit i care, dintr-un anumit punct de vedere, îl pun pe acesta într-o pozi ie social unic . A fost format într-un mediu socio- colar în care se întoarce pentru a forma pe al ii.

Cu nici un alt profesionist nu se întâmpl a a. Prin coal trec pretutindeni i totdeauna to i membrii societ ii, dar numai dasc lii se întâlnesc cu aceast ans : se întorc de unde au plecat.

Profesorul este, de obicei, un adult, adesea, dac nu întotdeauna, mai în vârst decât cei educa i. Fiind singurul adult într-un grup de tineri, el apare f îndoial aproape de ei, dar apare i ca (unic) judetor al faptelor lor.

De i se cunoa te c a înv a pe al ii este o activitate de înalt tehnicitate (în fiecare clip , în clas ori în afara ei, acesta trebuie s ia numeroase decizii i nu de pu ine ori, instantaneu, sub presiunea evenimentelor zilnice), numai rareori, profesional, profesorul se poate baza pe, s zicem, reguli scrise, precum o program ori un regulament de ordine interioar . În cele mai multe cazuri, el se bazeaz pe reguli nescrise i mai ales, pe deciziile personale. A le controla mereu pe acestea, a se autocontrola, cât i a le pune în concordan cu dorin ele elevilor, ori a tept rilor p rin ilor, ca i cu cerin ele colii i ale socieii se dovede te a fi o problem dificil . i dac mai este nevoie de o ilustrare, vom recurge la o compara ie. Într-o situa ie similar , judec torului îi este mai u or. El nu condamn ca personalitate, ci ca reprezentant „în numele poporului, suveranului, lui Dumnezeu .a.” În schimb educatorul trebuie s dea pedeapsa personal i s r spund pentru ea. i el va fi doar atunci conving tor când atitudinea sa va fi identic cu atitudinea care i se cere. C ci, greu de crezut sunt situa iile în care educatorul interzice fumatul, cu toate c el este un aprig fum tor, în care cere tinerilor ini iativ proprie, când el abia î i îndepline te obliga iile, în care cere punctualitate cu toate c punctualitatea lui las de dorit.

O metod adecvat de m surare a competen ei profesionale a educatorului nu a fost înc unanim recunoscut , de i activitatea i competen a acestuia au f cut i continu s fac la noi ca i în alte i, de ani de zile, obiectul unor atente observa ii.

Informa ia ob inut pare îns a fi fost util întrucât am descoperit cel pu in cum s ne punem întreb ri.

Desigur un anumit grad de inteligen trebuie s fie o condi ie necesar succesului, oricum acesta este determinat, c ci, indiferent de ceea ce cred ori spun elevii i (uneori) p rin ii, nu se cunosc, pân azi, persoane înapoiate mintal, care s fi devenit profesori. La foarte pu ini gradul de inteligen ajunge la punctul critic.

Dac la acest cap t este cât de cât u or s înfier m, dincolo ce putem afla? Inteligen a înalt conduce automat la competen i autoritate? Se pare c nu. i istoria ne ofer atâtea i atâtea cazuri bizare. Întrucât m surarea gradului de inteligen ne las f un r spuns conving tor s vedem dac evaluarea profesorului poate fi mai autentic în m sura în care urm rim rezultatele elevilor.

Cercet rile arat c evalu rile profesorilor nu pot fi neap rat legate de rezultatele elevilor întrucât realitatea arat c ceea ce un elev înva de la un profesor, în timpul cât este într-o clas , este în parte func ie a ceea ce a înv at în trecut i ceea ce înva tot timpul i oriunde. Iat de ce atribuirea responsabilit ii pentru câ tigurile lui cognitive este un fapt ireal în majoritatea cazurilor. În plus aceste varia ii sunt multiplicate i de diferen ele dintre elevi. lu m atunci, drept criteriu al m sur rii competen ei, alt parametru: metoda. Este i ea surs de confuzii?

R. M. Travers, într-o serioas cercetare asupra problemei, tocmai la aceast concluzie ajunge. El arat c diferen ele în reu ita elevilor, la diferite metode de predare, sunt mici i când profesorilor li se cere predea la dou clase prin metode diferite, ei arat doar o capacitate limitat de a- i schimba modul de comportare când trec de la o metod la alta. Acest fapt explic , zice el, diferen ele mici de reu it ale elevilor dovedind c efectele folosirii metodelor în predare asupra elevilor sunt de acela i nivel. Travers recunoa te, îns , c însu i termenul de metod este vag, fapt ce ne aduce aminte de remarca lui Lucian Blaga „De câte ori aud vreun om de tiin pronun ând cuvântul metod am impresia c v d un arpe care a înghi it penibil un corp mai mare decât el”.

Revenind la problem , re inem ca neconving tor i faptul c metoda ar asigura competen a i autoritatea. Efectul ei, când nu a fost generat, a fost de obicei presupus, dar niciodat demonstrat.

Dincolo de aceste pernicioase dificult i, când îi sunt, totu i, recunoscute profesorului, autoritatea i competen a? probabil atunci când temeinicia i solida sa preg tire tiin ific sunt „ca la carte”, în sensul în care i sub care se înf eaz i altora cu greutatea i prestigiul celor consemnate într-un manual i tot atunci când conduita lui moral îl recomand a fi un om adev rat, dotat i el ca i al ii cu fire ti sentimente umane.

El trebuie s „însufle easc ” tiin a, iar aceasta odat transmis poarte pecetea sufletului i sentimentului lui de om. Pentru c dimensiunea „cald-rece” a comportamentului profesorului poate înt ri sau, tot a a de bine, sl bi „calitatea manualului”.

Dar pân când se vor stabili cu certitudine atributele de autoritate i competen ale bunului dasc l, nu trebuie s pierdem vremea pentru a-i g si locul i a-i ocroti ac iunea în coala contemporan . C ci, nu f temei afirma Simion Mehedin i: „Atât pre uie te coala, cât pre uie te profesorul”.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 5(105)/2019

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Importan\a jurnalistului ]i a jurnalisticii @în societate Dac ne referim la importan a genului jurnalistic, atunci acesta este inegalabil în existen a uman , deoarece f informa ia public , informa ia zilnic a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate i universalitate omul devine extrem de limitat în posibilit ile intelectuale. Având la baz obiectivul principal de a promova crea ia i arta jurnalistic , în mod special, de a reflecta i a transmite publicului informa ia adecvat despre evenimentele ce au loc în via a social , jurnalismul, domeniu distinct al vie ii spirituale, î i dedic întreaga activitate intereselor sociale ale cet enilor, totul fiind realizat în limite posibile de transparen , form a cunoa terii ce garanteaz dreptul la libertatea cuvântului i dreptul de a ob ine libertatea necesar pentru a exista într-o societate civilizat . Astfel, realizându-se prin diverse forme ale mas-media (presa scris , presa online, audiovizual etc.) importan a gazet riei/jurnalisticii în via a omului este inegalabil , deoarece este conceput pentru a sus ine o cauz nobil , o cauz social i anume: de a onora societatea prin respectarea normelor juridice ce reglementeaz raporturile de drept civil, întemeiate pe adev r i dreptate; de a asigura transparen a informa iilor conform realit ii prin care exist omul i societatea acestuia. Cu certitudine, nu este absolut deloc u or de a realiza uneori acest lucru întro societate, îns obliga ia legal / moral / profesional a ziaristului este raportat c tre rigori de o anumit etichet care trebuiesc respectate în limitele decente ale convie uirii sociale i în limitele principiilor prev zute de legisla ia na ional i, respectiv, cea interna ional din domeniul jurnalismului. Îns , cu regret, realitatea prin care exist individul, realitatea prin care exist omenirea deseori este contradictorie regulilor i principiilor decente de coabitare social . Acest lucru limiteaz a tept rile omului, iar valorile i libert ile sociale care urmeaz a-i fi atribuite în totalitate sunt limitate, uneori chiar reduse la minim. Astfel, se formeaz un mediu social nes tos unde personalitatea omului este supus umilin ei/ sentimentului de inferioritate, iar ziaristul, acela i om al societ ii umane, este impus deseori s i onoreze profesiunea prin forme mai pu in transparente, fiind nevoit în multe cazuri s i expun opinia public prin informa ii controversate realit ii, doar ca aceasta s plac unor grup ri de interese sociale sau, în mai multe cazuri, acelor persoane ce fac parte din puterea statal . Asemenea lucruri se întâmpl i au loc în comunit ile unde dezvoltarea uman i social este plasat înc în limitele involu iei. În respectivele societ i i jurnalistul este supus aceluia i proces, îns , în acela i timp, acesta tinde i î i îndreapt n zuin ele/ activitatea spre atingerea unui obiectiv i anume: de a- i realiza profesiunea cu demnitate, nec tând la riscurile ce îi pot afecta via a. În a mod, indiferent de dificultatea i riscul împrejur rilor, jurnalistul este acel care evolueaz continuu spre o anumit direc ie: de a transmite tirea respectiv a evenimentelor sociale în limitele care s corespund a tept rilor autentice ale omului. Astfel, numai prin forma corect i veritabil a informa iilor difuzate se contribuie benefic la formarea unei societ i s toase, existen a uman fiind orien-

tat pe libertatea individual i social , pe posibilitatea de a ac iona liber dup propria voin , pe posibilitatea de ac iune con tient în condi iile cunoa terii adev rului social i a legilor decente ce pot dezvolta o societate, pe posibilitatea de a exista dup bunul plac i pe deplin tatea drepturilor civile într-un stat, pe posibilitatea de a nu fi umilit de clasa dominant i a celor persoane care vor s domine lumea/ societatea i s o transforme într-un lag r al obscurit ii etc.

Urmând calea civiliza iei, omul tinde mereu spre acele culmi prin care s ob in posibilit i cât mai pozitive în a forma întregul necesar pentru o dezvoltare adecvat cerin elor contemporane. În a a mod i jurnalistul, prin ac iunile sale, tinde s se manifeste în modul cel mai transparent, aducând numai beneficii vie ii sociale. Astfel, informa iile publice cotidiane, uneori prin eforturi majore, sunt oricum urmate de realitatea existent a lumii înconjur toare. Toate sursele de informa ie, în majoritatea cazurilor, sunt prezente într-un mod cât mai transparent i ele, la rândul lor, sunt ca o punte plin de semnifica ii ce deschide omului orizonturi nelimitate în a- i evolua capacitatea, puterea de în elegere i de orientare, evolu ia în nivelul intelectual/ spiritual/ material. Este un adev r i o realitate extrem de interesant , aceasta fiind tratat sau în eleas prin no iunea materiei care exist în afara con tiin ei omene ti i independent de ea, dar care, la rândul ei, atrage i une te în sine colectivit i de oameni; personalit i din via a politic , social , cultural ; unit i administrative, institu ii, asocia ii, parteneriate etc., care doresc s desf oare activit i onorabile menite culturaliz rii i dezvolt rii propriei societ i.

Nemijlocit, acesta este un proces social care dezvolt lumea prin cele mai înalte forme ale civiliza iei umane. Deci, prin intermediul jurnalistului i/sau prin intermediul jurnalismului, domeniu i profesiune extrem de important pentru via a social , au loc acele schimb ri prin intermediul c rora se pun bazele unor rigori în a ob ine libertatea deplin a mass-media publice pentru ca aceasta s stimuleze existen a omului, deschizându-i nemijlocit drumul c tre informa ii veritabile despre realitatea vie ii umane. Aici este cazul de men ionat cuvintele lui Thomas Jefferson, acesta afirmând: libertatea noastr depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitat f a fi pierdut .

Prin ac iunile pozitive ale jurnalismului contemporan are loc procesul de unificare a tuturor domeniilor de activitate public , acestea, la rândul lor, construind societatea modern dezvoltat . Prin mijloacele performante de comunicare ziaristul are posibilitatea de a transmite mesajul/ tirea curent printr-o form nespus de rapid i eficient . În a a mod, publicul este informat la timp, iar procesul de mediatizare devine ca un centru de leg tur universal dintre produc torul mesajului transmis i a receptorilor/ ascult torilor. Prin forma respectiv de comunicare social are loc, în mod prioritar, procesul de dezvoltare cultural a unei societ i care, în rezultat, de fapt este evolu ie spiritual / intelectual / academic / material etc.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Totul se define te prin expresia cunoa terii umane, iar contribu ia major în acest proces al cunoa terii este meritul jurnalistului, persoana care deseori i risc via a pentru a trata i a transmite corect lucrurile din societate i nu numai. Astfel, ziaristul respect i încearc prin toate formele posibile s promoveze, în mod onorabil, crea ia jurnalismului ce are drept scop promovarea i ap rarea intereselor sociale prin intermediul tuturor mijloacelor de informare în mas , are drept scop revendicarea drepturilor i obiectivelor comune în interesul omului i, în mod special, al celui ce este implicat nemijlocit în meseria de jurnalist. Corespunz tor, prin ac iunile sale pozitive întemeiate tot mai mult pe experien i fapte reale, jurnalistul î i îndreapt mereu aspira iile spre atingerea unui obiectiv rentabil pentru întreaga societate civil i anume: de a stabili conexiunea autentic cu institu iile publice din cadrul societ ii în scopul de a promova în mod transparent i echitabil imaginea crea iei publicistice i imaginea presei na ionale/ interna ionale; de a consolida credibilitatea fa de profesiunea jurnalistic i, totodat , de a stimula i motiva aceast profesie intelectual prin orice mijloace care, în rezultat, s -i asigure i o existen decent .

Fiind parte component a culturii na ionale, jurnalismul este domeniul care este protejat prin uniuni, asocia ii i organiza ii profesionale, patronale i sindicale, nemijlocit activând în baza Codului deontologic - statut al jurnalistului. Astfel, cu tot respectul i considera iunea, ar urma s transmitem cele mai frumoase cuvinte de mul umire jurnalistului i, nu în ultimul rând, jurnalismului, domeniu spiritual ce promoveaz cultura i dezvoltarea uman , libertatea cuvântului i dreptul civil la opinia public , totodat , dreptul la totalitatea normelor juridice ce reglementeaz rela iile sociale dintr-un stat. Respectiv, ar urma s aducem mul umirile de rigoare tuturor uniunilor i asocia iilor de crea ie jurnalistic din România, Basarabia, cât i din întreaga lume, acestea având drept scop protejarea i favorizarea drepturilor ziaristului.

Deci, ar fi cazul de men ionat, în mod respectabil, c în rândul institu iilor de crea ie jurnalistic este prezent Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România (UZPR); Asocia ia Ziari tilor Independen i din România (AZIR); Asocia ia Jurnali tilor din România/ Asocia ia Jurnali tilor i Scriitorilor din Turism etc. În acela i timp, le mul umim tuturor jurnali tilor ce activeaz în cadrul revistelor i ziarelor (un lucru enorm de greu), sector al mass-media na ionale, pentru faptul c în fiecare zi bucur publicul cititor cu tiri i informa ii de ultim or pentru ca omul societ ii s cunoasc lumea i tot ceea ce se întâmpl în universalitate. Prin urmare, în rândul acestor valori jurnalistice este prezent omul, omul de crea ie care elaboreaz i pune în aplicare ac iuni extrem de necesare societ ii, aceasta reprezentând o continu mi care în evolu ia jurnalismului modern, cât i în evolu ia dezvolt rii umane.

J.-B. Camille Corot - Peisaj din Coubron

55

Calendar - Mai 1.05.1896 - s-a n scut Mihai Ralea (m. 1964) 1.05.1904 - s-a n scut Paul Sterian (m. 1984) 1.05.1921 - s-a n scut Vladimir Colin (m. 1991) 1.05.1934 - a murit Paul Zarifopol (n. 1874) 2.05.1893 - a murit George Bari iu (n. 1812) 2.05.1928 - a murit George Ranetti (n. 1875) 2.05.1940 - s-a n scut Ion Lotreanu (m. 1985) 2.05.1979 - a murit Leti ia Papu (n. 1912) 2.05.2003 - a murit George rnea (n. 1945) 2.05.2006 - a murit Patrel Berceanu (n. 1951) 3.05.1992 - a murit Emil Giurgiuca (n. 1906) 4.05.1893 - s-a n scut Endre Karoli (m. 1988) 4.05.1922 - s-a n scut Vlad Mu atescu (m. 1999) 4.05.1940 - s-a n scut Anton Cosma (m. 1991) 4.05.1977 - a murit Drago Vrânceanu (n. 1907) 5.05.1912 - s-a n scut George Usc tescu (m. 1995) 5.05.1919 - s-a n scut Mihnea Gheorghiu (m. 2011) 5.05.1933 - s-a n scut Gheorghe Zarafu 5.05.1940 - s-a n scut Toma Grigorie 5.05.1948 - a murit Sextil Pu cariu (n. 1877) 5.05.1993 - a murit Dumitru St niloae (n. 1903) 5.05.2006 - a murit Zoe Dumitrescu Bu ulenga (n. 1920) 6.05.1938 – amurit Octavian Goga (n.1881) 6.05.1943 - s-a n scut Lauren iu Ulici (m. 2000) 6.05.1961 - a murit Lucian Blaga (n. 1895) 7.05.1920 - a murit C. Dobrogeanu Gherea (n. 1855) 7.05.1925 - s-a n scut G. I. Toh neanu (m. 2004) 7.05.1937 - a murit George Topîrceanu (n. 1886) 7.05.1947 - s-a n scut George Stanca 7.05.1968 - a murit G. Ciprian (n. 1883) 7.05.2007 - a murit Octavian Paler (n. 1926) 8.05.1923 - s-a n scut Petru Dumitriu (m.2002) 8.05.1923 - s-a n scut Traian Iancu (m.1997) 8.05.1937 - s-a n scut Darie Nov ceanu 8.05.1948 - s-a n scut Vasile Dan 8.05.1950 - s-a n scut Gheorghe Cr ciun (m. 2007) 9.05.1885 - s-a n scut Al. T. Stamatiad (m. 1956) 9.05.1895 - s-a n scut Lucian Blaga (m. 1961) 9.05.1918 - a murit George Co buc (n. 1866) 9.05.1945 - s-a n scut Sterian Vicol 9.05.1946 - a murit Pompiliu Constantinescu (n. 1901) 10.05.1858 - s-a n scut D. Teleor (m.1920) 10.05.1929 - s-a n scut Ion Horea (m. 2019) 11.05.1924 - s-a n scut Aurel Gurghianu (m. 1987) 11.05.1931 - s-a n scut Lauren iu Cerne (m. 2008) 11.05.1990 - a murit Theodor M nescu (n. 1930) 11.05.2001 - a murit Paul Lahovary (n. 1909) 12.05.1916 - s-a n scut Constantin Ciopraga (m. 2009 ) 12.05.1933 - a murit Jean Bart (n. 1874) 12.05.1934 - s-a n scut Lucian Raicu (m.2006) 12.05.2001 - a murit Corneliu Omescu (n. 1936) 12.05.2002 - a murit Florica Mitroi (n. 1944) 13.05.1889 - s-a n scut Ion Trivale (m.1916) 13.05.1924 - s-a n scut Iv Martinovici (m. 2005) 13.05.1931 - s-a n scut Dan Grigorescu (m. 2008) 13.05.1940 - s-a n scut Mircea Ciobanu (m.1996) 13.05.1964 - a murit Tompa László (n. 1883) 13.05.1974 - a murit tefan Roll (n. 1903) 14.05.1957 - a murit Camil Petrescu (n. 1894) 15.05.1884 - s-a n scut Octav Botez (m. 1943) 15.05.1926 - s-a n scut Aurel Martin (m. 1993) 15.05.1931 - s-a n scut Petru Ursache 16.05.1864 - a murit Simion B rnu iu (n. 1808) 16.05.1930 - s-a n scut Titus Popovici (m. 1994) 16.05.1938 - s-a n scut Florin Costinescu 16.05.1939 - s-a n scut Constantin Cuble an 16.05.1980 - a murit Marin Preda (n. 1922)

continuare în pag. 56

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George PETROVAI

Moravurile-n dec[dere sunt man[ pentru hahalere!

Motto: Cu cât un ins mai sus ajunge/ prin procedee deocheate,/ cu-atât esen a lui de om/ e mai s rac în carate. (În varianta popular avem superba formulare: „A fi mare nu-i mirare,/ a fi om e lucru mare”.)

Se spune c omul a fost croit s doreasc tot mai mult i c acesta ar fi motorul progresului s u. C , adic , f a a ceva, n-am fi ajuns neferici ii beneficiari ai unei civiliza ii care se întoarce nimicitor împotriva noastr : apa, aerul i alimentele infestate ne îmboln vesc, medicamentele contraf cute ne creaz iluzia îns to irii, ma inile ne fac zob peste tot, aparatele electronice ne sporesc suferin ele prin perfidia lor l untric , iar propaganda oficial a globalismului ne transform , încet dar sigur, din cobai „numai trup i numai lut” în robo i eficien i i joviali, i indistincte i dirijate într-o viitoare omenire temeinic dezumanizat .

De ce s-a ajuns aici? Deoarece, în goana turbat dup efemer (bani, putere, faim , pl ceri degradante), prea tiin ificul (unde-i spusa socratian „ tiu c nu tiu nimic”?) i preami elul om modern, a ajuns s i ucid îns i esen a sa atunci când a îndr znit s afirme c „Dumnezeu a murit”! Iar pentru aceast incalificabil dovad de nerecuno tin , înclin s cred c Dumnezeu a decis s -l pedepseasc pe om în maniera Sa atotiubitoare, adic luându- i mâna ocrotitoare de deasupra lui i l sându-l s se izbeasc cu capul de zidul neputin ei, pân în clipa când se va dezmetici i din adâncul inimii se va c i. O atare ipotez este în concordan atât cu afirma ia c r ul provine din libertinajul în care omul preface liberul arbitru ruit lui de c tre Creator, cât i cu dou celebre puncte de vedere: 1) Abraham Lincoln, cel de-al aisprezecelea pre edinte al Statelor Unite, considera c Biblia „este cel mai pre ios dar pe care l-a f cut vreodat Dumnezeu oamenilor”, c ci f ea „noi n-am putea distinge binele de r u”; 2) La rândul lui, juristul britanic William Blackstone sus inea c toate legile umane se sprijin pe legea naturii i a revela iei (Biblia), drept urmare, „nu trebuie permis nici unei legi umane s le contrazic pe acestea”.

Da, a a a fost cu ani în urm , când credin a sincer în Cel ce toate le-a f cut îi între inea omului con tiin a limitelor sale i-i inspira respect fa de întreaga crea ie, pe scurt, îi conferea valoare. Nu i ast zi, când - încurajat pân la incontien de feti urile tiin ifice i tehnologice (religia antropocentrismului pragmatic) - omul se închin doar la trinitatea consum-comoditate-confort i astfel, nechibzuit i dispre uitor cu tot ce nu-i apar ine, el se înstr ineaz din ce în ce mai mult de Dumnezeu, de semeni i de sine însu i.

Nici nu-i cu putin altminteri, având în vedere faptul c aparenta evolu ie material (de fapt, câteva dinastii de in controlul asupra banilor i bunurilor din întreaga lume) este copios surclasat de substan iala involu ie moral-spiritual a omenirii: continuu rafinate, minciuna i ipocrizia sunt tot mai prezente în via a de zi cu zi i de-a binelea indispensabile în politic , iar nesim irea i ho ia au fost ridicate la cote planetare (vezi uria ele averi plasate de regi, pre edin i, mini tri i al i nenum ra i megar uf tori în paradisurile fiscale, manevre tic loase prin care to i tia î i jefuiesc propriile ri). ...La noi problema degrad rii moravurilor se pune mult mai acut ca pe alte meleaguri, asta deoarece cam to i ale ii i cârmuitorii postdecembri ti s-au dovedit i în continuare se dovedesc nu doar tâlhari i necalifica i, ci i tr tori de doctrin , neam i ar .

Vorba scriitorului Victor Eftimiu: M-am s turat de lichele, da i-mi o canalie!

Anul X, nr. 5(105)/2019

Calendar - Mai

continuare din pag. 55

17.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954) 17.05.1901- s-a n scut Pompiliu Constantinescu m.1946) 17.05.1920 - s-a n scut Geo Dumitrescu (m. 2004) 17.05.2008 - a murit Pop Simion (n. 1931) 18.05.1822 - s-a n scut G. Sion (m. 1892) 18.05.1928 - s-a n scut Domokos Géza (m. 2007) 18.05.1968 - a murit Oscar Lemnaru (n.1907) 18.05.1993 - a murit Aurel Covaci (n.1932) 18.05.2011 - a murit Mircea Horia Simionescu (n.1928) 21.05.1855 - s-a n scut C. Dobrogeanu-Gherea (m. 1920) 21.05.1880 - s-a n scut Tudor Arghezi (m. 1967) 21.05.1906 - s-a n scut Profira Sadoveanu (m. 1967) 21.05.1933 - s-a n scut Horia Zilieru 21.05. 1946 - s-a n scut Balogh Laszlo (m. 2003) 21.05.1953 - s-a n scut C lin Vlasie 21.05. 1964 - a murit Tudor Vianu (n. 1897) 21.05. 1991 - a murit Ioan Petru Culianu (n. 1950) 22.05.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863) 22.05.1822 - s-a n scut G. Sion (m. 1892) 22.05.1908 - s-a n scut I. C. Chi imia (m. 1995) 22.05.1939 - s-a n scut Miron ic 22.05.1942 - s-a n scut Vasile Andru 22.05.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.05. 1956 - a murit Ion C lug ru (n. 1902) 22.05. 1957 - a murit George Bacovia (n. 1881) 22.05.1985 - a murit Ion Lotreanu (n. 1940) 22.05.2008 - a murit Matei Gavril (n. 1943) 22.05.2012 - a murit Irina Mavrodin (n. 1929) 23.05.1871 - s-a n scut G. Ibr ileanu (m. 1936) 23.05.1902 - s-a n scut Vladimir Streinu (m. 1970) 23.05.1942 - s-a n scut Gabriel Liiceanu 24.05.1812 - s-a n scut George Bari iu (m. 1893) 24.05.1923 - s-a n scut Ion Caraion (m. 1986) 24.05.1923 - s-a n scut Victor Felea (m. 1993) 24.05.1924 - s-a n scut Antoaneta Ralian (m. 2015) 24.05.1947 - s-a n scut Adrian Popescu 24.05.1954 - s-a n scut Florin Iaru 24.05.1966 - a murit Alexandru Cazaban (n. 1872) 24.05. 2011 - a murit F nu Neagu (n. 1932) 25.05.1933 - s-a n scut Eugen Simion 25.05.1984 - a murit Henriette Yvonne Stahl (n. 1900) 25.05.1998 - a murit tefan B nulescu (1926) 25.05.2002 - a murit tefan Aug. Doina (n. 1922) 26.05.1916 - s-a n scut Vintil Corbul (m. 2008) 26.05.1917 - s-a n scut Mariana ora (m. 2011) 26.05.1947 - s-a n scut Ion Scorobete 26.05.1950 - s-a n scut Ion Dur 26.05.1996 - a murit Ovidiu Papadima (n. 1909) 26.05.1997 - a murit Cezar Baltag (n. 1939) 27.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954) 27.05.1899 - s-a n scut Petre Strihan (m. 1990) 27.05.1928 - s-a n scut Tudor opa (m. 2008) 28.05.1912 - s-a n scut Ani oara Odeanu (m. 1972) 28.05.1913 - s-a n scut George Macovescu (m. 2002) 28.05.1963 - a murit Ion Agârbiceanu (n. 1882) 28.05.2011 - a murit Ion Zuba cu (n. 1948) 29.05.1933 - s-a n scut Stan Velea (m. 2007) 29.05.1945 - a murit Mihail Sebastian (n. 1907) 29.05.1949 - s-a n scut Paul Aretzu 30.05.1935 - s-a n scut Ovidiu Zotta (m. 1996) 30.05.1966 - a murit Oscar Walter Cisek (n. 1897) 30.05.1979 - a murit George Suru (n. 1940) 30.05.1993 - a murit Ion Sofia Manolescu (n. 1909) 31.05.1883 - s-a n scut Onisifor Ghibu (m. 1972) 31.05.1938 - a murit Max Blecher (n. 1909) 31.05.1946 - s-a n scut Adriana Bittel 31.05.1990 - a murit Vasile Nicolescu (n. 1929)

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Ion M. UNGUREANU

Nobile calit[\i native române]ti eviden\iate de savantul Henri Coand[ Într-una din toridele zile ale lui iulie 1967, ie eam de la ultimul examen, din anul V de la Facultatea de Drept din Bucure ti. Mam îndreptat spre u a principal de ie ire, îns am fost oprit de portar, spunându-mi s ies pe a din spate, pentru c din clip în clip , trebuie s soseasc Henri Coand , care era a teptat în aula mare a facult ii, de spuma tiin ei române ti, de la acea vreme. Politicos, i-am cerut voie a tept i eu sosirea savantului, pentru a-l privi cu emo ie, portarul ascultându-mi rug mintea. Citisem, prima dat , despre inventatorul Coand într-un Almanah al Satelor, din anul 1956, ceea ce ma impresionat, ulterior aflând de mai multe realiz ri ale acestui cutez tor român.

Am coborât treptele sc rii principale, iar când am ajuns la ultima treapt a sosit un autoturism, de culoare neagr , care a oprit chiar lâng mine, eu r mânând pironit locului. Am z rit prin parbrizul u ii din dreapta autoturismului pe distinsul om de tiin , la care m uitam ca la un Zeu. oferul a coborât din autoturism, a ocolit prin spatele autoturismului i i-a deschis portiera. Când a coborât Coand , acesta l-a tut pe um r pe ofer, rugându-l s mearg la hotelul de unde venise i s îi aduc o map , care r sese pe mas . oferul s-a conformat, iar organizatorii întâlnirii l-au întâmpinat i l-au condus în aula mare a Facult ii de Drept. Postul na ional de televiziune a redat în emisiunea de sear unele secven e interesante de la acea întâlnire i îndeosebi relat rile savantului despre realizarea avionului cu reac ie cât i a altor inven ii, precum i încuraj rile adresate oamenilor de tiin români.

Este una din cele mai frumoase ocazii ce mi le-a oferit via a.

A mai avut, ulterior, i alte întâlniri cu oamenii de tiin români, care l-au înconjurat cu admira ie i respect.

Presa vremii a relatat despre activitatea savantului Henri Coand , mai ales când a stat o perioad bun în ar . I s-au luat interviuri, dar trebuie s remarc m aprecierile sale pozitive la adresa multor români.

Publicistul ( i scriitor care a activat la ziarul „Scânteia Tineretului”) Carol Roman a intervievat mai mul i laurea i ai premiului Nobel, de pe toate continentele, pe tema: „Laurea ii premiului Nobel r spund la întrebarea: EXIST UN SECRET AL CELEBRIT II?”.

Edi ia a III-a a acestei c i dateaz din 1981 i în ea este redat , ca o prefa a acesteia, intitulat „Un punct de vedere” al lui Henri Coand , atât dactilografiat, cât i olograf, datat: iunie 1971. Îmi permit s redau câteva remarci ale savantului: „Întreprinzând aceast anchet , autorul ei a mizat pe un mare i

frumos adev r: tinerii i tinere ea constituie un subiect de dialog unanim acceptat din motive lesne de în eles. În mod special, asemenea tem se afl la ordinea zilei ast zi, c ci asemenea abord ri ale acestei problematici privesc viitorul însu i al acestei lumi, perspectivele ei.

Problemele tineretului sunt strâns contopite cu cele ale viitorului omenirii.

Tinere ea este lefuit de secole în a ti s contopeasc elanurile cu cele ale genera iilor înainta e, c ci nu po i îndr zni, nu po i n zui spre nimic dac n-ai sub picioare edificiul de cuno tin e ori de valori morale l sate de înainta i; nu neap rat în chip de model, cum se vorbe te atât de mult, ci cu ambian i mediu cultural-spiritual în care se dezvolt genera iile. Poate c nici eu n-a fi putut visa cu ochii deschi i dac o seam de oameni de mare valoare nu m-ar fi f cut s în eleg - nu neap rat prin intermediul unor lec ii, ci prin modul în care lucrau i se realizau - c f a visa cu ochii deschi i nu exist nici imagina ie tiin ific , nici fantezie creatoare, nici intui ia, inegalabila intui ie... mai apela la un argument în explica ia pe care încerc s-o dau succesului acestei anchete: românii au dat omenirii, mai cu seam în epoca contemporan , o mul ime de celebrit i, înscrise cu majuscule în forul de cultur i de civiliza ie al epocii. Ancheta nu porne te dintr-o ar anonim , cu vacuum de aport la inteligen a mondial , ci dimpotriv , de pe meleaguri pe care au tr it i de pe care i-au luat zborul c tre în imi ilu tri inventatori, descoperitori, mari oameni de cultur i de art , adev rate genii cu care omenirea se f le te. A dori s amintesc numai câ iva dintre ace ti oameni celebri români, pe care i-am cunoscut i apreciat. La începutul secolului (1906), Traian Vuia, constructorul aviator, primul în lume, s-a în at de la sol prin for a motorului instalat pe propriul avion, zbor celebru pentru acele vremuri. Îl pomenesc apoi pe Aurel Vlaicu, un alt aviator constructor, „om al zilei”, la Viena, înc în anul 1912. În cortegiul evoc rilor îmi amintesc de renumitul inginer Anghel Saligny, f ruitor al sistemului de poduri metalice de peste Dun re i Borcea, precum i ini iator al rea ez rii pe baze moderne a portului Constan a. Îl numesc apoi pe prietenul meu de faim mondial M. Costinescu-Ghica i pe inginerul Gogu Constantinescu, p rintele tiin ei sonicit ii, cu care m-am întreinut deseori în laboratorul s u de pe o insul de pe Tamisa. i matematicienii Gh. Botezatu, Serghiescu... În aceast sumar evocare o amintesc pe sensibila poet care a fost Elena V rescu, care a desf urat o lung i sus inut munc în diploma ie, la Liga Na iunilor, la Geneva, al turi de un alt mare diplomat român, pe care atât eu, cât i întreaga Europ ra ional l-am apreciat: Nicolae Titulescu.

Pânza timpului îmi cerne pe dinainte alte i alte figuri remarcabile...

Genialul Brâncu i, p rinte al artei moderne pe plan mondial, al turi de care m-am aflat deseori în atelierul lui Rodin; doctorul Gheorghe Marinescu, acel mare om de tiin care e întemeietorul colii române ti de neurologie; ilustrul sociolog Dimitrie Gusti, pre uit peste hotare, solicitat s devin profesor la diverse universit i i colegii

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din America, animator al sectorului României la Expozi ia universal din 1937 de la Paris; gigantul Nicolae Iorga, ale c rui servicii aduse rii, culturii române ti i celei universale i-au atestat virtu ile pe plan interna ional, l-au f cut celebru... la care se adaug genera iile mai noi de cultur i de tiin , z misli i pe p mânt românesc...”.

Cred c alte comentarii de ale noastre ar fi de prisos.

Anul X, nr. 5(105)/2019

Anul X, nr. 5(105)/2019

Constela\ii " ´ s "diamantine q ë X

59

Marius Valeriu Dan M{LAI scut la 3 septembrie 1937, la Satu Mare. A absolvit Liceul „Emil Racovi ” i Facultatea de Construc ii, la Institutul Politehnic, ambele din Cluj. A lucrat pe antiere de construc ii, între care barajele Vidraru (Arge ), Gil u (Cluj), Le u (Bihor). Este membru al Cenaclului „Satiricon”, din Cluj-Napoca i al Uniunii Epigrami tilor din România, al cenaclurilor literare „Vasile Sav” i „Octavian Goga”, al Societ ii Cultural- tiin ifice „Virtus Romana Rediviva” i al Asocia iei refugia ilor persecuta i etnic, 1940-1945. Scrie poezii, epigrame, memorialistic , public în presa local i din ar , a primit mai multe premii pentru crea iile literare.

Apari ii editoriale: Ce mare-i epigrama... (2009), trei volume de versuri i dou volume monografice.

Gol N-are practic nici-o form i nu intr -n nici-o norm .

Dac reu ti s -l dai, Po i spera i la... lai!

Co bucian „S nu dea Dumnezeu Cel Sfânt vrem noi sânge, nu p mânt”.

Dar vremurile s-au schimbat: Avem p mânt, dar nu-i lucrat!

Obsesie a cum pe iubit Nu pot s-o scot din gând, La crama p sit Revin din când în când.

Ne ans În concediu merg la mare; Fac nudism întins la soare, Mai ochesc câte o fat .

Reciproca, niciodat !

Adev rata fa Mereu ai fost umil, supus i-n lingu iri, pot spune „as”, Iar dac ast zi e ti sus pus, Tot târâtur ai r mas.

Emancipare „Bun sfâr it de s pt mân ” Nu mai merge în român ; Ast zi au chiar i ranii „Week-end” ca americanii.

Regret În vara asta prea târzie Au înflorit din nou castanii. În jur e-atâta poezie cat c nu se-ntorc i anii.

Gavril GLODEANU scut la 4 octombrie 1944, în localitatea Chiure ti, jude ul Cluj, decedat la 21 iulie 1993, la Cluj-Napoca.

A absolvit Facultatea de Automatic i Calculatoare, la Institutul Politehnic Cluj i a lucrat ca inginerinformatician la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj-Napoca.

Rebusist i epigramist valoros, fost membru al Cenaclului „Satiricon”, din Cluj Napoca, alintat Gavroche de c tre colegii de cenaclu. Este inclus în circa 20 de volume colective de epigram .

Unor duelgii în epigrame Lupta este foarte strâns , ci se bat scrimeri de ras ; În literatur îns , d c urme nu prea las .

Unor antologatori de epigrame Scrisu-i factor de progres Ce-a f cut ca prin viu grai se spun -atât de des. „Prost s scrii, noroc s ai!”

Cuplu ideal Mi-e nevasta rebusist Fericirea pe p mânt C-o aud când nu rezist : „Drag … spune-mi un cuvânt”.

rb toarea recoltei Iat , spune cronicarul, La acest „moment istoric” Trec recoltele cu carul...

Alegoric.

Futurologic Se întreceau la ghicitoare Ce anse au în viitor O secretar iitoare Cu-al efului… loc iitor. În ograd Preafericit coco ul este i cel mai mare crai, nici vorb , are-o curte de neveste i nici o soacr . Toate-s ciorb !

Testamentul meu Eu v las ca mo tenire Epigramele, cu vraful; De n-a crede-n nemurire, V-a l sa i epitaful.

Epitaf unui punctual În elege i-mi impasul: N-am p it în via a mea Ca s -mi sune mie ceasul i s nu m pot scula…

Epitaf unui centru atacant I-a fost dat s-ajung -n rai.

Generoas i-a fost soarta.

Toate bune! Îns , vai…

Iar n-a nimerit poarta!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Zvon O veste m-a cutremurat, Prim-Ministrul a c zut, Dar pân’ la urm am aflat, n-a c zut cum a fi vrut!

Democra ie ara geme-n s cie Guvernan ii ne zâmbesc i-n TV ... ce ironie Ne arat cum tr iesc.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 5(105)/2019

Philip TUDORA (Anglia)

Jean-Baptiste Jean-Baptiste Camille Camille Corot Corot Jean-Baptiste Camille Corot a fost cel mai mare pictor peisagist Dar iat c amurgul din în imi coboar ;/ i umbra, tot mai francez al secolului XIX. Camille Corot este pictorul care elibereaz deas , prin v i se desf oar ;/ Se pierd în tonuri calde seninurile peisagistica de restric iile impuse de neoclasicism. A fost un maestru clare./ Cu ochii grei, apusul se duce la culcare./ Tac greierii; al picturii plein-air i, prin urmare, a influen at impresionismul, curent str bate, prin lini tea adânc / Numai suspinul apei c torind la a c rui na tere a asistat, f a-l fi în eles pe deplin. Corot poate fi prin lunc ./ Tot universul doarme, iar orele t cerii/ es plete umezite socotit precursorul impresionismului. de lacrimile serii;/ În col ul cel mai sumbru, sub raza ce se stinge,/ Camille Corot se na te pe 16 iulie 1796, la Paris, ca fiul lui Louis- Corot, modestu- i nume, abia se mai distinge.

Jacques Corot i al Mariei- Françoise Oberson, proprietari ai unei În 1842 Corot prezint Salonului cinci pânze, dintre care Juriul case de mod . admite numai dou . În 1806, Corot ob ine o burs na ional , care îi asigur intrarea la În mai - august 1843 întreprinde a treia c torie i ultima în Italia, liceul din Rouen. În 1812 p rin ii îl retrag de la colegiu pentru a-l la Roma i împrejurimi. înscrie într-un pension din Poissy. EleCarot abordeaz tehnica acvaforte vul Corot, silitor în cursul primar, v (1845) (Amintire din Toscana). Pentru de te un interes tot mai sc zut pentru Vedere din p durea Fontainbleu priînv tur . În 1814 revine la Paris i me te Crucea Legiunii de Onoare. În este angajat func ionar în pr lia unui 1848 Salonul îi prime te toate cele nou negustor. lucr ri propuse. E ales chiar în Juriu (al La 26 de ani, a abandonat cariera de nou lea cu 353 voturi). comerciant în favoarea artei, ar tând, de În 1851 viziteaz Anglia. La galeria la început, o voca ie pentru peisaj. ducelui de Westminster se arat deoCorot-tat l, de i foarte sceptic în prisebit de impresionat de Rafael i Hobvin a talentului lui Camille, îi face o bema. Se pare c în urma acelei vizite, rent anual de 1.500 de franci, îng pictorul s-a decis s coboare linia oriduindu-i astfel s se ocupe în lini te zontului în peisajele sale. de pictur . În acela i an, Camille intr În 1855 Salonul anual se confund în atelierul lui Achille Michallon, discu Expozi ia Universal . Corot este unul cipol al lui David. Mai târziu, referindudin cei 34 de membri ai Juriului, numi i se la un studiu lucrat sub supraveghede însu i Napoleon al III-lea. rea acestuia, pictorul va spune: „E mai În 1861 Corot ilustreaz în acvaforte mult un studiu de supunere, decât unul poemele pe care Edmond Roche i le dede pictur ”. Curând îns , Michallon dicase înainte de a muri. moare i Corot e primit de profesorul În 1866 expune la Salon dou tablodefunctului, Victor Bertin, adept statoruri i o acvaforte. nic al peisajului istoric. În 1867 particip la Expozi ia UniÎn nov. 1825, Camille Corot face versal . Este medaliat, dar cu medalia J.-B. Camille Corot - Autoportret prima c torie în Italia. În 1827 trimite secund , în schimb prime te titlul de de la Roma la Salonul anual din Paris Ofi er al Legiunii de Onoare. De aici dou peisaje. În prim vara lui 1828 Corot viziteaz Neapole, Ischia, înainte Corot se va bucura de o tot mai larg popularitate.

Capri i se întoarce în Fran a prin Vene ia. În 11 iulie 1872, Corot este s rb torit; face o c torie prin ar . În anul 1831 la Expozi ia de la Luvru, Corot prezint patru pânze În 1874 trebuia s primeasc o medalie de onoare. O prime te pe care critica le calific drept plate. îns , în locul lui, un oarecare Gérôme. Corot se întristeaz . În 1833, expune Magdalena în rug ciune pentru care este meLa 22 febr. 1875, la 23:30, Corot moare. Dou zile mai târziu au loc daliat. Philippe Burty consider c aceast lucrare marcheaz ruptura funeraliile la cimitirul Père-Lachaise. Dup mess , în cadrul c reia sdefinitiv cu peisajul istoric i apogeul primului stil al lui Corot. Anul a cântat Requiemul prozodiat, dup dorin a defunctului, al lui Beeturm tor expune la Salonul anual trei pânze. În 1834 întreprinde o a hoven, Chennvières, director la Ecole des Beaux-Arts, a inut un doua c torie în Italia. Continu s expun la toate Saloanele anuale. discurs. Dar cu mult mai semnificativ a fost „discursul” unei femei În 1839, la Salonul anual, Corot expune Seara, care avea s -i inspire din popor, care, întrebat a cui e înmormântarea, a r spuns: „nu tiu Lui Theophile Gautier versurile: cum îl cheam , dar e un om de bine”.

(Sursa: Wikipedia)