Constelatii diamantine, nr. 7 (107) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 7 (107) Iulie 2019

Semneaz : Varga Istvan Attila Mihai Batog-Bujeni Livia Ciuperc Florian Copcea Doina Dr gu Virgil Ene Adrian Grauenfels Mariana Grigore Nicolae Grigorie-L cri a Lucian Gruia Daniel Luca Daniel Marian Mihai Merticaru Marin Mihalache Irina Lucia Mihalca Constantin Miu Gheorghe Andrei Neagu Tudor Nedelcea Drago Niculescu tefania Oproescu George Petrovai Ionel Popa Liliana Popa Ioan Popescu-Br diceni Ioan Popescu-Chebacea Vavila Popovici Paula Romanescu Nicolae Rotaru Florentin Smarandache Emilia Stroe Mircea tef nescu Ben Todic Nicolae Topor Philip Tudora Al. Florin ene Titina Nica ene Marian Vizescu

Umberto Boccioni - Viziuni simultane

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Florian Copcea, Mihai Eminescu sau noua ipostaz a geniului ......................................pp.3-6 Ionel Popa, Hortensia Papadat-Bengescu Spa iul cet ii vii .......................................pp.7-11 Mihai Merticaru, O carte cutremur toare .....................................................................pp.12-13 Livia Ciuperc , Dor de Macedonski ............p.13 Tudor Nedelcea, Oamenii din via a lui Arghezi .....................................................................pp.14-15 Al. Florin ene, Metafore ce in de mân ideile nu r ceasc .............................................p.16 Doina Dr gu , Sintez monografic .............p.17 Constantin Miu, Sacrificiul drumului spre lumin ...............................................................p.18 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a i Politica (II) ................................................pp.19-21 Drago Niculescu, Ideea de unitate a universului în dialectic , cu interpret ri transcentive ......................................................................pp.22-24 Daniel Marian, Proiect de revolt în erudi ia întâmpl rii universale a fiin ei ....................p.25 N. Rotaru, Desf urare cu înf ur ri ....pp.26,27 Florentin Smarandache, Trubadurul spa iului rural ..................................................................p.27 M. B.-Bujeni , Tâlcul dest inuirilor ...pp.28,29 Titina Nica ene,Poeme ...............................p.29 Lucian Gruia, Daniel Marian - c re ul din zorii unei unei iubiri amânate .....................p.30 Virgil Ene, Mihai Eminescu, dincolo de geniul poetic, este i om de tiin , astrofizician, promotorul dacopatiei i primul cosmonaut al lumii ............................................................pp.31-35 George Petrovai, Al. Ioan Cuza, artizanul moderniz rii României ..................................p.36 Ion Popescu-Br diceni,Poeme .....................p.37 Irina Lucia Mihalca,Poeme ..........................p.38 Marin Mihalache,Poeme ...............................p.39 Marian Vizescu,Poeme .................................p.40 Liliana Popa,Poeme .......................................p.41 Varga Istvan Attila,Poeme ............................p.41 Mariana Grigore,Poeme ...............................p.42 Gheorghe Andrei Neagu, Cultura de provincie între agonie i extaz.................................pp.43,44 Emilia Stroe, Lumina i iubirea în psalmii lui Dumitru Ichim i în cei arghezieni .......pp.45-48 G. Petrovai, Suntem la mâna întâmpl rii?...p.48 Paula Romanescu, Carte i Arte române ti în Fran a ........................................................pp.49,50 Nicolae Grigorie-L cri a, Teocra ia ...........p.51 tefania Oproescu, Lecturile elefantului de la Loto ...................................................................p.52 Mircea tef nescu, Silvan Negru iu, un pianist de mare art .....................................................p.53 Adrian Grauenfels, Pictorul Arie Lamdan - la 75 de ani ....................................................pp.54-56 Daniel Luca, Triste e, numele t u e Alina! ..p.57 Ben Todic , Versul poetei I. L. Mihalca .......p.58 Nicolae Topor, Ioan Popescu-Chebacea, Constela ii epigramatice .................................p.59 Filip Tudora,Pic tur de pictur ................p.60

Anul X, nr. 7(107)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Umberto Boccioni

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Florian COPCEA

Acad. Mihai Cimpoi:

Mihai Eminescu sau Noua ipostaz[ a geniului Mihai Cimpoi, Dic ionar enciclopedic Mihai Eminescu, Ed. tiin a, Chi in u, 2018, 799 p.

Acad. Mihai Cimpoi este un nume distins al Basarabiei, cunoscut în spa iul spiritual-cultural european prin contribu ia sa substan ial la elucidarea i interpretarea unor fenomene literare i întregirea biografiilor unor spirite luminate promovate sub semnul „con tiin ei estetice universale”, între ace tia figurând: Mihai Eminescu, Fr. Nietzsche, F. Dostoevski, C. Noica, P. Celan i E. Cioran. C rturar renumit, stâlp al vie ii culturale, cum îl nume te Eugen Simion, Mihai Cimpoi a devenit o figur polarizant a culturii române ti, care a continuat direc ia dat de Eminescu de recuperare, salvare i universalizare a fiin ei na ionale. Reputat critic literar, estetician i istoric al culturii, Mihai Cimpoi este autorul celei dintâi sinteze critice referitoare la complexitatea literaturii române de dincolo de Prut - O istorie deschis a literaturii române din Basarabia. Opera sa, divers i impresionant , include peste 50 de lucr ri de critic i istorie literar , filozofie i istorie a culturii, toate concepute cu voca ie, urmând criteriile i principiile c linesciene, modelul fiin ial noicist i experien a ontologic heideggerian . Traseul s u existen ial cunoa te o racordare direct , care nu poate fi în niciun fel contestat , la parametrii literaturii universale, el dezvoltându-se sub semnul etnosului i sacrului, al unui mesianism care, într-adev r, a generat rena terea „miturilor spiritualit ii na ionale” (observa ia apar ine lui Eugen Simion). Exegezele lui Mihai Cimpoi asupra operei lui Eminescu aveau s -i aduc statutul de cel mai reputat eminescolog român. F îndoial , lucrarea sa capital , de excep ie pentru întreaga cultur româneasc ( i nu numai!), este Dic ionar enciclopedic Mihai Eminescu (Editura Gunivas, Chi in u, 2012), lansat cu fast la primul Congres mondial al eminescologilor organizat la sfâr itul anului 2012 de Academia de tiin e a Republicii Moldova. Respectiva lucrare (rezultat al unei munci de cercetare tiin ific de peste trei decenii), unic în spa iul european, aduce ordinea în „haosul” operei eminesciene risipite în nenum rate corpusuri i restituiri, unele dintre ele sc pând nejustificat aten iei celor care continu s îl considere pe marele poet „zeul tutelar al limbii române”. Volumul se compune (în forma nedefinitiv dat de autor în edi ia I) din nou sec iuni, prima axându-se pe biografia poetului, ultima can-

tonându-se în zona de receptare în limbi str ine a acestuia. Mihai Eminescu. Dic ionar enciclopedic este, nu încap dubii, o oper fundamental , de referin , care ne introduce în universul eminescian spre descifrarea multor enigme de care a avut parte în via i care înc îi mai înconjoar opera, provocând orgolii i contesta ii f temei.

Acad. Mihai Cimpoi, dup ce efectueaz un portret-sintez al „luceaf rului poeziei române ti”, îi „retu eaz ” biografia comentând i analizând (în spirit constructiv, estetic i entuziast, desigur!) investig rile/ interpret rile celor mai autoriza i biografi ai lui Eminescu: George C linescu, Vladimir Streinu, Nicolae Georgescu etc. El se dep rteaz de stilul clasic al literaturii universale (termen propus de Goethe), întrucâtva roman at i nesemnificativ în ceea ce prive te destinul unei personalit i de seam a literelor române ti, i utilizeaz metode noi, progresiste, de abordare a operei eminesciene. El dispune de un alt limbaj, mai elevat, îmbog it de substan filozofic , de metode moderne specifice cercet rii tiin ifice i „atac ” din alt unghi complexa bio-bibliografie a lui Mihai Eminescu. Sunt valorificate lecturile avute de-a lungul vie ii din lucr rile marilor filozofi ai lumii, formându-l astfel spiritual i dându-i ansa de a completa biografia eminescian cu elemente în m sur s -l deta eze net de modele.

Asemenea lui G. C linescu, el face din biografia lui Eminescu un pretext necesar atât pentru a-l introduce pe poet în universalitatea genialelor idei pe care se sprijin con tiin a lumii întregi i pentru a ne determina s descoperim geneza Crea iei.

Metoda sa exegetic identific f obstacole omul eminescian pe care îl define te drept un homo ethicus.

Arborele genealogic al lui Eminescu, propus de Mihai Cimpoi, de i în linii mari red rezultatul cercet rilor întreprinse de al i istorici, reconstituie o bun parte din tinere ea poetului, marcat de cele mai fundamentale teme ale filozofiei i literaturii mondiale. Se disting la Eminescu - scrie academicianul Mihai Cimpoi - o lume a cercului strâmt, a realului limitativ-existen ial, o lume romantizat (în sensul programatic al lui Novalis). Mihai Eminescu a fost continuu obsedat de eternitate, de arhetipuri i de fiin , toate la un loc sprijinindu-l în demersul s u genial s „tematizeze

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

o deschidere i o închidere de natur ontologic ” asupra lumii. Nu gre im sus inând c într-un fel destinul lui Mihai Cimpoi se suprapune peste cel al lui Mihai Eminescu. Criticul în elege, prin urmare, s i asume travaliul misiunii de Creator i c lui Eminescu niciodat nui putem accepta moartea intelectual „sau vidul spiritual din perioada 1884-1889”, de vreme ce devenise posesorul viziunii moderne „a unei pluralit i de mi minte” f de care lumea / ideea ar deveni „forma cuget rii reci” (Memento mori). Acad. Mihai Cimpoi, atras de dorin a (de altminteri, foarte necesar !) de a-l încadra pe poet într-un anumit contingent / curent / într-o anumit mi care, în capitolul II al sintezei Dic ionar encyclopedic. Mihai Eminescu, cuteaz -l a eze pe poet, respectând „criteriul estetic” în vârful „sc rii de valori” a literaturii universale, cazul evalu rii sale fiind similar „cazului evalu rii lui Shakespeare”. În acest context, complexa, inegalabila oper a lui Eminescu este decodificat de acad. Mihai Cimpoi prin prisma realit ii timpului, trecut fiind prin filtrul curentelor care iau pus puternic amprenta în literatura român : clasicismul, romantismul, barocul i simbolismul, toate influen ându-l pozitiv, fapt demonstrat cu prisosin în construc iile sale. Concluzia exegetului: Mihai Eminescu, unul dintre reperele-cheie „în dialogul cu cultura universal ” (Eugen Barbu), este de o modernitate rar întâlnit la un clasic. Iat cum explic acad. Mihai Cimpoi capacitatea lui Eminescu de a dep i valen ele limbajului clasic: modernitatea lui Eminescu se cere în eleas nu prin opozi ia cu clasicismul, ci printr-o complementaritate dialectic , poetul nel sându-se încadrat în forme canonice.

Toate acestea se datoreaz culturii enciclopedice a poetului, reia acad. Mihai Cimpoi îi consacr multe pagini din lucrare. În concep ia sa, Eminescu a avut privilegiul, cunoscând mai multe limbi, ia contact cu marile culturi ale lumii de unde a preluat idei novatoare pentru progresul limbii române, i, fire te, al culturii autohtone, pe care le-a trecut, fire te, prin filtrul min ii sale, lucru ce i-a permis s creeze o oper vast , f egal. Studiind Caietele eminesciene, acad.

Mihai Cimpoi decreteaz : Eminescu a fost un spirit universalist, cultura servindu-i tocmai drept model de universalitate valoric . Gra ie efortului lui M. Cimpoi afl m „am nunte” despre 300 de personalit i istorice, figuri culturale, eroi literari, autori de lucr ri din toate sectoarele tiin ei, care, într-un fel sau altul, l-au influen at spiritual pe poetul român. Un capitol aparte din monumentala lucrare a lui Mihai

Umberto Boccioni - Pavele pe strad

Anul X, nr. 7(107)/2019

Cimpoi este rezervat eminescianismului, curent care, dincolo de sensul s u semantic, trebuie în eles ca o „manifestare a des vâr irii estetice” a întâist torului poeziei române ti, conceput fiind ca o „Fiin întru poezie”.

Energicul critic ne propune „regândirea lui Eminescu din perspectiva noilor provoc ri culturale”, dar nu urmând traseul predecesorilor i, ci raportându-ne mereu la idealismul antologic eviden iat de opera poetului, cum ne sugereaz i Rosa del Conte, cu care el este de acord, întrucât semnifica ia universal a eminescianismului const în excep ionala compenetra ie i dreapta cump dintre supremele valori umane, ce constituie „tot ce-i frumos i bun”. Plecând de la afirma ia lui Mihail Dragomirescu potrivit c reia Eminescu nu se se te nici în proza lui, nici în postumele lui i mai pu in în articolele sale politice (aici acesta nu are dreptate, dar nu-l învinov im deoarece la timpul respectiv nu ie iser la lumin , sau erau ignorate, manuscrisele eminesciene - n.a.), Eminescu este cu adev rat numai în poezia lui, i anume, în capodoperele sale lirice, Mihai Cimpoi analizeaz 430 de poezii, prilej de a demonstra unitatea lor structural , dialogul Poetului cu Demiurgul i vizionarismul s u „asupra misterului ultim” (Rosa del Conte). Hot rât lucru, f Eminescu cultura român ar fi stagnat la nivelul „oficializat” de Titu Maiorescu înainte de a-l descoperi. Este un adev r pe care Mihai Cimpoi îl scoate în eviden în sec iunile Coresponden i Odiseea recept rii, ultima având drept obiectiv conturarea personalit ii lui Eminescu, cel care avea fie considerat un mare poet al fiin ei. Criticul, prin comentariile sale pertinente, autorizate, spulber înc o prejudecat eminescologic : calificativul de ultim mare romantic nu mai corespunde actualit ii, este inexact atât sub raport cronologic, cât i din punctul de vedere al complexei structuri moderne. Pentru a-si sus ine demonstraiile, Mihai Cimpoi apeleaz , cu obstina ie, la constat rile din studiile Svetlanei Paleologu-Matta - Eminescu i abisul ontologic - i Rosei del Conte - Eminescu sau despre Absolut -, care au adus un spor de noutate la descifrarea/interpretarea arhitecturii prozodice eminesciene.

Marea calitate a întreprinderii a acad. Mihai Cimpoi const i în faptul c a reu it s parcurg un labirint i s confirme „caracterul deschis” al operei eminesciene. El nu ezit s se pronun e asupra a ceea ce presupune eminescologia i pentru prima oar ofer informa ii biobibliografice despre eminescologii care i-au dirijat eforturile c tre studiul operei i vie ii poetului. Eminescologia româneasc i cea str in este pus în paralel i explicat cu autoritate, astfel încât constat m c Eminescu a avut un impact deosebit i asupra altor culturi, de aici deducându-se incontestabila sa universalitate. Dic ionar enciclopedic Mihai Eminescu este un instrument de lucru capabil s te orienteze, f riscuri, în cosmosul eminescian pentru a cunoa te dimensiunea unui mit, parte a tezaurului spiritual românesc.

Personalitate artistic i intelectual cu caracter erudit, universalist, Eminescu a f cut ca „literatura poetic român ” s înceap în secolul al XX-lea „sub auspiciile geniului lui”, iar „forma limbii na ionale”, care i-a g sit în poetul Eminescu cea mai frumoas înf ptuire pân ast zi s fie „punctul de plecare pentru toat dezvoltarea viitoare a vestmântului cuget rii române ti”. Este concluzia profund , esenial , la care ajunge acad. Mihai Cimpoi i, la sfâr itul „spectacolului lumii eminesciene”, oferit în aproape 550 de pagini, ne confirm : Eminescu este un poet exponen ial, paradigmatic, poet-mit. În concluzie, Dic ionar enciclopedic Mihai Eminescu este o lucrare de mari propor ii care reu te o veritabil proiec ie a tot ce s-a scris pân acum despre marele poet. Acest lucru este obligatoriu întrucât, nui a a?, rea ezarea noastr româneasc i lini tirea con tiin ei noastre de sine tot prin Eminescu trebuie s ne vin . Acad. Mihai Cimpoi este categoric în acest sens: alt solu ie nu ne ofer Istoria. *

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Edi ia a II-a (rev zut i ad ugit ) a Dic ionarului enciclopedic Mihai Eminescu (Editura Gunivas, Chi in u, 2018) demonstreaz interesul deosebit al savantului Mihai Cimpoi fa , mai ales, de identificarea unor noi, inedite i des vâr ite c i de a p trunde în universul eminescian spre a-i dezv lui i dezvolta tr turile reale, reformatoare.

Demersurile eseistice i filozofice, impresionante, ale exegetului, scot în eviden , printre altele, concep ia sa unitar , exhaustiv i, în acela i timp, militantoontologic asupra necesit ii actualiz rii/ tezauriz rii uneia dintre cele mai complexe i valoroase personalit i ale culturii române ti: Mihai Eminescu. În opozi ie cu denigratorii marelui poet, dar f a i propune s polimizeze cu cei care înc mai consider „luceaf rul poeziei române ti” a încetat s exercite fascina ie pentru viitorimea româneasc , i nu numai, Mihai Cimpoi ne propune „o reevaluare a personalit ii lui Eminescu în contextul relativiz rii nietzcheene a valorilor, al conceperii identit ii/ alterit ii vs. de procesele integra ioniste care au loc ast zi în lume, al devenirii antropologice a culturii i al confrunt rii/concilierii tiin elor umane cu filosofiile existen ei” (p. 11). Evident, revizuirea tiin ific a conceptelor anarhice, antieminesciene, promovate de adversarii culturii na ionale, în general, ajuns prin Eminescu s marcheze esen ial întreaga civiliza ie universal , nu este unanim acceptat , fapt care impune o luare de pozi ie ferm din partea celor care mai cred în „limba cumpenei Universului”. Lucrarea în discu ie, fundamental pentru istoria literaturii române, unic i, în acela i timp, monumental , vine (re)întemeieze mitul Eminescu, reînnoiasc , paradigmatic, eminescianismul, s -i poten eze virtu ile imuabile, în m sur s ne dea o dimensiune hermeneutic a unei opere care va supravie ui tu-

Umberto Boccioni - Materia

5

turor curentelor i fenomenelor ostile europenit ii i universalit ii „ultimului mare romantic” al poporului român.

Arhitectura lucr rii, desigur, sus ine, neîndoielnic, faptul c Mihai Cimpoi este înzestrat cu un inegalabil har de a consolida, în accep ie lovinescian-c linescian , efigia „omului deplin al culturii române ti” (Constantin Noica), c ruia îi dator m sincronizarea spiritului eminescian cu mi rile intelectuale revolute i înnoitoare produse în lumea literar , o parte a ei tot mai interesat în a- i promova propriile valori în detrimentul celor apar inând altor na ii, altor literaturi. Eugen Simion este cât se poate de explicit în cuvântul-înainte al lucr rii: „Este analizat opera în toat alc tuirea ei i modul în care a fost receptat de-a lungul timpului...” Tot marele critic apreciaz : „O lucrare, dar, vast , primejdios de vast , îndr znea , o lucrare necesar . Ea apare în cultura român într-un moment în care Eminescu este disputat, zgomotos i inutil, de detractorii de serviciu si zelatorii de serviciu, deopotriv de înver una i i aberan i...”. F îndoial , manifest rile eminesciene, indiferent de forma în care au avut loc, produse sau nu sub imperiul interferen elor istorico-filozofice potrivnice culturii române, trebuiau definitiv cristalizate i exact interpretate astfel încât s avem în literatura român imaginea exact , spa ial , dac vre i, a geniului nostru tutelar. Reputatul critic, Mihai Cimpoi, utilizând metodele i instrumentele ontologice de cercetare, pe care deja le-a definit în prima edi ie, ap rut în 2012, a Dic ionarului enciclopedic Mihai Eminescu, se remarc a fi un solid promotor al unei noi viziuni despre opera in integrum a „poetului nostru na ional” (G. C linescu), dar i despre mecanismele care au fundamentat-o, imposibil de atins de al i bineinten iona i anali ti ai durabilei opere a acestuia, care, dac ar fi comentat-o prin prisma magic ce o avea tot tipul în con tiin , altfel ar fi fost pozi ionate lucrurile.

Mihai Cimpoi a descoperit, bineîn eles, cheia cu care a deschis miturile eminesciene, superb „detectate” de Eugen Simion, descifrându-i enigmele care au gravitat în jurul fiec rui text liric, publicistic, filozofic, sau de alt gen literar. De remarcat continuitatea procesului de „disecare” i a ezare pe un alt nivel piramidal a operelor eminesciene, anun at în edi ia I, aceasta reprezentând, cu siguran , cea mai temerar ini iativ de a conferi viabilitate imaginii poetice universale a lui Eminescu, peste care se suprapune matricial cele ale filozofului gânditor, ale ziaristului etc. În context putem sus ine aser iunile dovedit valabile emise de Mihai Cimpoi c „Eminescu i-a reprezentat cultura universal ca un Întreg, în sensul Weltliteratur, despre care vorbea Goethe secretarului s u Eckermann” i c reflec iile sale asupra culturii „denot concep ia sa organicist , ea fiind v zut ca o organizare pe un sistem complex de cercuri concentrice care formeaz un Mare Cerc”, culturile având „ca punte de comunicare un fond general uman i simpatii de natur intelectual , etnic , lingvistic ”. i Mihai Cimpoi î i focalizeaz discursul critic pe nenum ratele ipostaze sub care este fixat Eminescu în istoriografie, „iradiind” impostura unor corifei afla i în eroare i în deficit de na ionalism, ca s ne referim la „nuan rile” cu care l-au gratulat culturnicii învr jbitei noastre culturi.

Noua edi ie a Dic ionarului enciclopedic Mihai Eminescu cuprinde „noile realiz ri ale eminescologilor, apari iile bibliografice (edi ii, monografii, studii, traduceri) inând cont de imperativele impuse de schimb rile de paradigm , de procesele integra ioniste i de discu iile care se duc în jurul valorilor, culturii, studiului interdisciplinar, modelelor, limbajului, raporturilor Eu/Cel lalt, dialogismului, pluriperspectivismului, fiin ei i fiin rii”. Cele aproximativ 300 de pagini în plus fa de prima edi ie aduc în prim plan bibliografia eminescian de la începuturi pân în zilele noastre i, ceea ce este mult mai important, ne prezint glosarele necesare descifr rii/ explic rii a mii de cuvinte i termeni utiliza i de Mihai Eminescu.

Glosarul I, având drept baz Dic ionarul limbii poetice a lui

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i mijloacele de comunicare ale limbii, cuvintele i combina iile între ele, altfel spus: limba se îmbog te. Aceasta este mai întâi un produs pur natural pe care oamenii îl folosesc a a cum r sare nemijlocit din spirit, f s mai reflecteze asupra acestui lucru i f ca arta s aib vreo influen asupra form rii ei. Dar aceast situa ie se schimb curând. Pe m sur ce spore te cultura general a poporului, se divide munca i în aceast privin : numai o parte a poporului se ocuexclusiv de cultur i o promoveaz , rapid; cealalt parte r mâne în urm . Partea cult i cea necult a poporului încep curând s se deosebeasc prin semnele exterioare ale gândirii, a a cum se deosebesc prin tezaurul însu i de idei. Dup ce limba cult s-a desprins îns de trunchiul comun, î i urmeaz propriul drum; prelucrat de art , tiin , de formele mai rafinate ale rela iilor umane în sferele mai înalte ale societ ii, ea se îndep rteaz din ce în ce mai mult de limba popular i cap un caracter deosebit de-al acesteia, cu toate c a ie it din sânul ei. Acesta este i raportul firesc al limbii române literare fa de cea popular ” (Opere, XIII, p. 566).

Glosar V, cuprinzând termeni rari întâlni i în textele din volumul Fragmentarium (editat de Magdalena Vatamaniuc, Bucure ti, 1982), ne ofer prilejul de a cunoa te atât universalitatea gândirii eminesciene, cât i aviditatea sa în a adopta/adapta forme i în elesuri noi unor cuvinte, majoritatea dintre acestea existente i azi în vocabularul limbii române.

Glosarul VI preia fondul de cuvinte utilizat de Mihai Eminescu în dramaturgie. Aici sunt inclu i termeni din texte originale, traduse, aferente, din poeme dramatice i fragmente. Spune Mihai Cimpoi: „Dramaturgia lui Eminescu se cade considerat ca f când parte din unitatea organic a operei sale. Un argument în sus inerea acestei aser iuni ni-l ofer limbajul, caracterizat prin m rcile stilistice pe care le depist m i în poezie, proz i publicistic i care-i asigur acel timbru de unicitate de care vorbea Tudor Vianu în 1968.Reg sim, ca atare, mai multe registre ale vorbirii scenice, specific graiului cotidian, expresia verde, crud , virulent satiric proprie comediei ateniene, rostirea retoric monologic , platonizant sau shakespearean , stilul intelectual cerut de drama de idei sau tragedia psihologic ” (p. 600).

Concluzionând, Dic ionarul enciclopedic Mihai Eminescu al academicianului Mihai Cimpoi este, a adar, o lucrare monumental care ni-l înf eaz pe poetul nostru na ional în toat plenitudinea sa valoric , raportându-l permanent la marele spirite ale lumii. De subliniat modestia cunoscutului eminescolog când se m rgine te a ne avertiza c „este greu s cuprinzi Totul în cazul personalit ii i operei lui Eminescu”, i de a recunoa te c a c utat, totu i, s recupereze „golurile inerente de interpretare [...] din perspectiva postmodernit ii, cel pu in prin trimiteri la abord ri eminescologice vechi i noi i la cele mai recente postul ri teoretice din domeniul filozofiei culturii, al hermeneuticii, al po(i)eticii, al fenomenologiei, al epistemologiei”. Mihai Cimpoi este de p rere, r sturnând astfel teza unui, de pild , Lucian Boia, care sus ine în Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea i desfacerea unui mit (Ed. Humanitas, 2015) potrivit c ruia „Eminescu, în lume, r mâne un necunoscut”, c Eminescu este un geniu na ional, cu o rostire universal i actual . Cu o astfel de gândire el se al tur lui George C linescu care decidea: „[...] Toate materialele i uneltele lui Eminescu n-ar da nimic în mâinile altuia, fiindc izvorul tainic al efluviilor eminesciene e ascuns undeva departe, în p durea subcon tiin ei lui. Acest aer ascuns al liricei sale trebuie g sit i gustat, descris i m rit, f alte senza ii decât acelea scute din repetarea lui, pentru ca spiritul nostru s -i fotbal simt densitatea i s poat pluti în el”.

Eminescu (Bucure ti, 1968) al lui Tudor Vianu, ne d posibilitatea, cum sugereaz Mihai Cimpoi, s p trundem „în lumea eminescian ce poart marca ontologic a romantismului, fiind esen ialmente o lume ce vorbea în basme i gândea în poezii”. Dac înainta ul s u se limita la un lexic extras din textul a 60 de poezii (din edi ia princeps T. Maiorescu), Mihai Cimpoi l rge te aria de cercetare i formeaz un fond de „cuvinte pu in cunoscute i necunoscute, arhaisme, regionalisme i poetisme” din întreaga oper liric a lui Eminescu, situat la 500 de poezii. Necesitatea Glosarului este capital pentru a ne determina s în elegem vastitatea, diversitatea i expresivitatea limbajului poetic eminescian.

Glosarul II, avându- i originea într-un studiu din 1918 al lui Eugen Simion, ne prezint unit i lexicale descoperite în proza poetului.

Noutatea const în faptul c „tezaurul” de cuvinte a fost alc tuit pe seama tuturor prozelor eminesciene.

Glosarul III, reprodus dup volumul Mihai Eminescu. Literatura popular a lui D. Mur ra u, vine s certifice cât de mult venera ie avea Eminescu pentru filonul str vechi al limbii române i cât a contribuit acesta la formarea personalit ii sale. George C linescu era întrutotul de acord c poetul nu aduna „pentru arsenalul poetic i pentru documentarea sa teoretic decât materiale autentice, prin care s poat p trunde în adâncul psihologiei populare, s deprind datele sistemului poeticii folclorului, s i îmbog easc limba cu elemente din toate graiurile române ti”.

Glosarul IV se constituie într-o adev rat releva ie. Mihai Cimpoi semnifica ia unor termeni, unii dintre ei inedi i în publicistica vremii, adic de nimeni utiliza i pân la Eminescu. Reiese de aici faptul indiscutabil c acesta avea un adev rat cult pentru primenirea i standardizarea limbii române literare, f îns a renun a m car o clip la „limba veche i-n eleapt a cronicelor b trâne”. Parcurgând paginile acestui glosar ai în fa cu adev rat dimensiunea preocup rii lui de a înnobila limba matern , de a o îmbr ca în alte haine, aceasta fiind, la urma urmei, „emblema unit ii unui neam” (W. von Humboldt).

Iat cum gândea Eminescu la îngem narea dintre limba poporului i limba cult : „Paralel cu dezvoltarea spiritual a unui popor sporesc

Boccioni - Dinamismul unui juc tor de

Anul X, nr. 7(107)/2019

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Ionel POPA

Hortensia Papadat-Bengescu -

Spa\iul cet[\ii vii

Unul din argumentele pentru care Fecioarele despletite (1926), i psihic , elibereaz fiin a de lumea fizic i temporal . Or, în romanele Concertul din muzic de Bach (1927) i Drumul ascuns (1932) scriitoarei noastre, dup cum vom vedea, exprim cu totul altceva, formeaz o unitate prozastic , pe care o numim Ciclul Hallipa, este anume golul „trupului sufletesc”, orgoliul i snobismul ca semne unitatea spa iului fic iunii „v zut de romancier ca mediu al con tiin ei” sociale i morale. De asemenea „cetatea vie” modific ideea de familie (Constantin Ciopraga). Noi am spune «spa iul psihologic», deoarece i imaginea ei. Familia gentilic întemeiat pe înrudirea de sânge este la Hortensia Papadat-Bengescu psihicul precede con tiin a, spre înlocuit de familia întemeiat pe un contract social, pe un târg, deosebire, de exemplu, la Camil Petrescu la care con tiin a precede devenind un simplu „echipaj” (Al. Protopopescu). În FD familia de psihicul. Pentru cunosc torii romanelor scriitoarei este clar c nu „sânge” a Hallipilor se destram , membrii ei sunt „v rsa i” , absorbi i drumul eroilor s i spre anumite pozi ii sociale constituie obiectivul în/de „cetatea vie”. În CB i DA romanciera urm re te avatarurile prioritar - H.P.-B. nu este un balzacian conformist -, ci complicatul psihologice i morale în noul mediu ale partenerilor de grup: Elena proces psihologic ascuns al accederii în lumea nou : „Cetatea vie”. Dr nescu; Lina - Rim; Maxen iu - Ada-Lic ; Lenora - Walter-CocaCeea ce este, spre exemplu, natura în opera lui Sadoveanu este Aimee. Pasager, dar nu lipsite de anumite semnifica ii, apar i alte „Cetatea vie” în romanele HP-B. Dac la noi Eugen Lovinescu este cupluri nematrimoniale: Mika-Le - Grig; cuplurile tinerilor de la Clubul teoreticianul spa iului literar citadin, atunci creatorul lui este Hor- Sport, care pe cât de u or se fac, pe atât de repede se desfac. În noile tensia Papadat-Bengescu. Dup contribu ia lor, men inerea romanului familii exist rela ii politicoase, dar nesincere, exist un echilibru nostru în ruralism (cu problematica i toate cutumele lui) este impo- fragil i fals (N. Cre u). Partenerii cred c ascunderea adev rului sibil . Chipurile sub care apare spa iul citadin în proz d seama de înseamn inexisten a sau necunoa terea lui de c tre ceilal i. Reevolu ia ei spre modernitatea urban . Saltul de la pionierii romanului uniunile de familie, la s rb tori sau marile evenimente familiale (c românesc (Kog lniceanu, Ghica i al ii, afar de Filimon care evoc toria, înmormântarea) i-au pierdut sensul consacrat prin tradi ie, nu via a în ora ul Bucure ti, ci moravuri fanariote), care descriu fiind înlocuite de serate, dineuri, vizite protocolare. Locul bucuriei via a într-un ora -târg, la autoarea trilogiei Hallipilor este astronomic. întâlnirii îl ia interesul. Totul se reduce la etichet . Totul e „minciun Scriitoarea proiecteaz „epicii urbane” dând romanului românesc i spoial ”. discursul epic al ochiului care prive te vizibilul i vede invizibilul Conform indicilor temporali prezen i în romanele ciclului, lumea (Ioan Holban). universului bengesian apar ine deceniului 1920-1930. Este perioada Observa iile asupra sa iului din opera autoarei FD sunt pu ine i declan rii moderniz rii rapide a rii dup primul r zboi mondial sumare f cute în contexte colaterale. Un exemplu: în studiul s u Toposul acestui proces de destructurare i restructurare social , monografic, Florin Mih ilescu, f când „radiografierea operei”, sta- economic , cultural , moral , psihologic este „Cetatea vie” (Doina bile te urm toarele „categorii de constante”: „1) personajele, 2) Modola). Sintagma „cetatea vie” desemneaz în viziunea scriitoarei rela iile, 3) ac iunile, 4) situa iile i 5) ezarea uman în plin proces de dezmediile [social i natural].” Dup cum voltare în paradigm modern , dar i în se vede, criticul nu acord aten ie «casensul de ora pestri cu o popula ie tegoriei spa iului», acesta (spa iul) fiind aflat permanent într-o mi care brownconsiderat element periferic i înglobat ian . în ceea ce nume te la modul general Ora ul ca realitate urban , ca „ce„mediu natural”. În modul acesta opera tate vie” devine toposul ideal i necesar bengesian e v duvit de un element pentru analiza chirurgical f cut indicompozi ional i de semnifica ie fundavizilor ei de c tre romancier . mental, ar fi, vorba poetului, «un cub Prima imagine a cet ii vii o furnitirb», implicit i comentariul critic. zeaz Mini (FD) în momentul coborârii Romanciera creeaz nu doar un spaîn Gara de Nord, având sentimentul, iu urban general i înglobator (FD), ci spune personajul, „cald c am ajuns în i un spa iu proprietate a personajului port, c am atins p mântul f duin ei (CB, DA). În aceste romane se r stoarn i c vin de departe, dup atâ ia ani, s vechiul raport natur /cultur . A a se cunosc via a, acolo unde pulsul ei bate explic câteva aspecte care dau o not mai bogat”. Primele embleme ale topoaparte, puternic romanelor la care facem sului urban sunt gara („drumul de fier”) referire. Noul raport aduce în roman, i hotelul (nu hanul!).Imaginea lui princonsecvent i cu scop bine definit, prede contur treptat din fragmente de spaHortensia Papadat-Bengescu zen a artei. Arta, prin esen a ei spiritual

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iu public i privat. Privirea desemneaz topografia urban : bulevarde, hoteluri, automobile, tramvaie, institu ii, magazine multe i diverse cu vitrine str lucitoare, club, cinematograf etc., etc. Mini ar o mare pl cere s se plimbe prin „cetatea” care o „îmbr a”, sim ind „via a imens care vibreaz în Cetate”. Cet ii vii, „ora sacru”, scriitoarea îi închin mereu, prin vocea lui Mini, personajul-reflector, adev rate ode. Ochiul personajului reflector i, apoi (în CB i DA), cel al naratorului obiectiv surprinde caracterul eterogen al ora ului. „Cetatea vie” este înc în acela i timp centru i periferie, mare i mic , urban i rustic , capital i provincie, civilizat i vulgar . Personajele scriitoarei iubesc: strada, aglomera ia, str lucirea vitrinelor, automobilul, clubul, dansul, manifest rile mondene, iar din snobism particip la vernisaje ori ascult muzic clasic . Bucure tiul din romanele HP-B e cel din „anii nebuni” de dup primul r zboi, când trecutul i viitorul, vestigiile i virtualit ile sunt vecini, iar prefacerile repezi, de-a dreptul aiuritoare. Dincolo de imaginea concret-material a Cet ii vii se profileaz imaginea metafizic a ei. Cât deosebire între optica neotorist a lui Cezar Petrescu i cea modern a Hortensiei Papadat-Bengescu. Semn al devenirii urbane a Bucure tiului este drumul de la casa boiereasc a Hallipilor de la mo ia Prundeni la Palatul Walter, sanatoriu i muzeu. „Cetatea vie” atrage personajele, dar cele r mase închise în spiritul vechi nu se adapteaz i vor muri (Lenora, Maxen iu, Dr nescu, Sia, iar Dorul Hallipa „cel care lucrase mântul i purtase cizme trainice de lut, acum cernut prin sita ora ului, cutreier cu picioarele de argil în c utarea casei de închiriat”); cele care sunt deschise spiritului modern se adapteaz cerin elor noi impuse de ora , i vor tr i (Elena, Ada, Coca-Aimee, Mika-Le, Walter, Lic ) În FD „cetatea vie” e „trupul fizic” în care vie uiesc diferite „trupuri suflete ti”. De la scena deschis care este „cetatea vie” în CB i DA romanciera î i focalizeaz aten ia pe culise (casa) privirea fiind înlocuit de vederea analitic prin care scriitoarea face chirurgie psiho-moral . Dac în primul roman al ciclului, „cetatea vie” poate fi considerat axis mundi, atunci în celelalte dou romane ale ciclului axis mundi este CASA. Autoarea Hallipilor m rturisea într-un interviu: „Punctele de reper îmi sunt casele”.

Din imaginea ora ului ca decor de fundal, ca scen se desprinde i înainteaz în prim-plan casa, metonimie a noii geografi citadine.

Primele linii ale acestui nou reper apar deja în primul roman. Prezen a

Umberto Boccioni - Elasticitate

Anul X, nr. 7(107)/2019

sau absen a casei are consecin e în realizarea portretului-biografie a personajului. Membrii familiei Hallipa p sesc vechea cas - conacul de la Prundeni. Dup divor ul de Lenora, Doru Hallipa împreun cu noua consoart , veri oara Eliza, caut în „cetatea vie” cas de închiriat, iar Lenora „senzualitatea despletit ” (Alina Pamfil) este g zduit în sanatoriul lui Walter c ruia îi va deveni so ie. Elena i Lina sunt proprietarii unor case noi; Mika-Le, r utatea despletit , r ce te/ popose te pe rând în atelierul pictorului Greg, la Gramantula, sora lui Dr nescu, apoi la Elena Dr nescu, sora vitreg , i din nou la Gramatula; Coca-Aimee, „o creatur ”, „p pu de por elan”, „f caracter”, adus din pensionul vienez, este g zduit în palatul sanatoriu i muzeu al turi de „mamila” sa i de Walter, tat l vitreg, unde, perseverând, ajunge „ministrul” palatului i dup moartea mamei, so ia doctorului Walter; Bruna Ada, f in reasa cea bogat se c tore te cu prin ul Maxen iu pentru blazonul aristocratic simbolizat de „hodoroaga” de palat i mo ia p ginit de la Pl iesele. Sia, pui de cuc, î i înceteaz peregrin rile pe la mamele sezoniere, prin plantarea ei de c tre Lic , tat l, în cuibul matern, casa cea nou a Linei, antecamera mor ii; gemenii Hallipa, b ie ii Lenorei i Doru, î i au cuibul lor misterios i mefistofelic în vechea cas Hallipa din strada Minerva. Dintre toate personajele ciclului numai Lic , poreclit trubadurul, nu are locuin , el fiind g zduit sezonier de amantele sale din mahala sau din zone mai centrale. Pân la un punct el duce o via nomad , e un „plein-artist n vit”, „haiduc modern” a c rui p dure este ora ul.

Din schimbarea domiciliului i plimb rile personajelor, scriitoarea face instrument narativ, deschizând noi fire epice.

Drumurile personajelor bengesiene prin „cetatea vie” sunt în cea mai mare parte de la o cas la alta. Via a lor se consum „între pere ii unui interior”. În afar de Mini, doar Lic i Coca umbl mult prin Bucure ti, fiecare în scopuri diferite. În cronica la FD, Mihail Sebastian scrie: „Observa i: capitolul I - vizita Linei, Noryei i Mini la Prundeni; capitolui II - vizita celor dou tinere prietene la Lina Rim; capitolul III - alt vizit la menajul Rim; capitolul IV - dejunul Minei la Rimi; capitolul V - noua vizit la Prundeni; capitolul VI pu in mai complicat, se rezum de fapt la interiorul Elenei Dr nescu, iar ultimul în sala expozi iei lui Greg sau în sala Ateneului.” Tot în acea cronic , M. Sebastian mai consemneaz c de câte ori autoarea vrea s introduc pe cititor în „miezul unei întâmpl ri” sau s -i aminteasc un erou p sit o vreme mai întâi „desemneaz cadrul”, „cerceteaz mobilele”, „analizeaz interiorul”. Altfel spus, naratorul p trunde dincolo de scen , în culise.

Romanul FD începe cu vizita personajului-reflector, Mini, la conacul Hallipilor, o „cas gospod reasc i a a de lini tit ”.

Obiectele din interior (pendula, bufetul, pianul, masa) de i acelea i din totdeauna apar lui Mini altele: „Conacul cu dimensiuni i propor ii aparent imobile petrece azi în timpul s u, totu i sensibil, drama vie ii laolalt cu fiin ele pe care le încorpora”. De la intrarea în curtea conacului Mini sim ise c ceva s-a schimbat la Prundeni, de la ultima vizit , contrar ordinii tiute, acum „por ile mari ale cur ii” erau deschise i b tute de vânt încât „poarta venise peste tr sur ” i „lovise un cal peste picior... Calul s rise [...] Vizitiul rise i el jos” i asfel „curba vestit , de care erau a a de mândri proprietarii, curba aleei largi, a a de tare b tut cu nisip fin, c rea un asfalt, curba nobil a tr surii care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi i se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatr cubic din fa a sc rii principale, curba aceea clasic fusese compromis ”. Terasa era pustie, u ile verandei erau deschise i într-un târziu Mini, Lina i Nory au fost întâmpinate de Elena, fiica cea mare a Hallipilor. La o alt vizit , Mini constat c la Prundeni totul a intrat în paragin .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Semnul cel mai pregnant al dezordinii i dramei familiei lui Doru i Lenorei este „vestibulul cel nou, început i neispr vit” de un „artist” italian. Acum pere ii lui erau „mânji i ici-colo cu ciudate desenuri în c rbune, f perspective, absurde de felurite închipuiri: oameni, draci, animale, flori, f cute de Mika-Le”, fructul p catului Lenorei cu italianul. Vestibulul neterminat e un „fragment r cit într-un templu egiptean”. Mika-Le provoac i ruptura logodnei Elenei cu Maxen iu. Aflat între impunere i proprie ini iativ , ea este prima care se rupe de familie. Vina tragic a Lenorei este de a cere „înn direa casei”, iar cea a lui Doru c a acceptat.

Drama Halipilor înainte de a fi povestit e anun at , dup cum am ar tat, de portretul conacului realizat de puzzele-urile lui Mini. În CB autoarea î i focalizeaz aten ia asupra casei Elenei Dr nescu, fiica cea mare a Hallipilor, cu accentul pe „sala de muzic ”; asupra casei Rimilor (veri oara din Tecuci a Lenorei); i asupra casei („hodoroaga de palat”) lui Maxen iu, ex-logodnicul Elenei, ajuns rbatul bogatei f inerese Ada Razu.

Al doilea roman, ca i primul, începe tot cu o vizit , a aceleia i Mini, la casa cea nou a Rimilor, semn de prosperitate ... material .

Dup pu in c utare, Mini descoper noua proprietate a prietenilor datorit „t bli ei str lucitoare” de pe zidul imobilului: „Dr. Lina Rim - Mamo ”. Vizitatoarea „atinsese cu precau iuni porti a grilajului vopsit proasp t i urcase scara [de marmor ]. Se oprise în fa a unei u i mari cu geamuri galbene, cre e ca o foaie de celuloid gofrat, i care nu-i pl ceau, apoi sunase” a teptând „cu o u oar spaim ce vibra în ea ca i soneria” i se deschid (acest microtext, ca multe altele din trilogie merit un „comentariu de text”). Întâmpinat de Lina, Mini „Intr apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, din nou, str lucea de cur enie. U ile înalte, uleiate cu roz i cu dungi aurii sup toare, stau închise”.

Lina î i invit prietena s viziteze palatul: „Mini admir [prive te i vede] un salona zugr vit i decorat cam conven ional cu mobile cam pres rate. [...] Cabinetul de consulta ie, foarte spa ios, era prev zut cu tot confortul [...]. Cristalul meselor i dulapurilor, uneltele variate str luceau; [...] Mini admir luxul i ordinea”. În „salona ” Mini e „întâmpinat ” de o adun tur eteroclit de obiecte:

Umberto Boccioni - Visul

9

„vestigii tecucene” al turi de piese de mobil modern . Citorul va descoperi contrastul puternic dintre str lucirea cabinetului de consulta ie i murd ria moral din casa Rimilor. De asemenea interiorul „cam” arat lipsa organului estetic al locatarilor, chiar dac Rim are „ureche muzical ” pentru vioar i flaut. Casa Rimilor, nou i frumoas dup chipul i asem narea st pânilor, ascunde un infern. sind „palatul” Rimilor, Mini vine dintr-o lume c reia îi v zuse adâncul. Ie ind în strad „un u or mal de mer st ruia în vidul pieptului”. Merit consemnat i aprecierea f cut asupra casei de c tre Vera, vecina de peste drum: „Halal cas !... Asta cas !... O dat cas . În adev r, cu ipsosurile intacte, la col de dou strade, cu por ile de fier poleite din bel ug, greoaie ca un mausoleu de lux, casa iadului a teapt lini tit în marginea de trotuar un fulger [...]” În „hodoroaga de palat” de la Pl esele, prin ul Maxen iu, în „egoismul s u de bolnav”, i face zilnic „igiena interioar ”, i urm re te evolu ia bolii cu ochii „întor i în untru”, stând în patul „maculat, cu un fel de voluptate”. Ada i-a transformat camera în „apartament sanitar” cu geamuri mobile f perdele, permanent deschise, cu mobilier pu in. Interiorul e ca un trup deschis în fa a „hirurgului”. „Igiena exterioar ” i-o asumase „bruna Ada”. Tot la porunca ei s-au amenajat grajdurile i hipodromul pentru caii de curse, iar pe Lic , pentru ochii lumii, îl luase ca „maitre d’ecuries” , în realitate fiind „loc iitorul” prin ului.

Prima apari ie a casei Elenei Dr nescu, din Bulevardul Lasc r Catargiu, are loc în FD cu prilejul inaugur rii ei, suprapus cununiei Elenei cu Dr nescu. Prezent , lui Mini casa „impun toare, înalt ca o biseric ” îi pare „orânduit ca un galantar”. Portretul complet al casei este realizat în CB cu ocazia altei vizite a lui Mini i Nory.

Casa e spa ioas , scump mobilat , cu od i „specializate”: una destinat dineurilor, alta biroului i bibliotecii, alta muzicii. În casa Elenei „scaunele, tablourile, consolele sunt, ca i edificiul, de dimensiuni mari” (Constantin Ciopraga). Distribu ia i destina ia camerelor, obiectele f cute din materiale scumpe, pân i materialele folosite la zugr vit, afi eaz în mod ostentativ luxul. Toate sunt m ti ale orgoliului i vanit ii. La un loc, toate sunt înlocuitori ai blazonului aristocra iei autentice, de altfel lui Dr nescu, proprietar i ac ionar la diverse b nci, nu-i iart descenden a dintr-un neam de cârciumari din Dealul Spirii. Casa Dr nescu este excesiv de sever , lipsit de ldura unui c min. Toate evenimentele casei se desf oar dup un riguros protocol, nici o abatere de la etichet nu e admis . Dogma etichetei, rigiditatea gesturilor, fie ele cât de insignifiante, au ucis naturale ea, sinceritatea, afectivitatea. În salonul tip „nu se vorbea nici de politic , nici afaceri”, avea loc decât „emula ie de limbaj i de idei, dar mumai în conformitate cu calitatea superioar a mobilierului i cu inuta perfect a gazdelor.” Naratorul constat cu mali ie: „Totul era bogat, bine între inut i rece”. Portretul e definitivat cu imaginea „camerei de muzic ” în care au loc repeti iile pentru „concertul din muzic de Bach”, care trebuie s fie mai presus decât orice concert de la Ateneu, Iat chipul „s lei de muzic ”: „Un Bechestein demi-quene, un Bosenderfer grande-quene glorificau pianul, [...].O vioar de valoare, violoncelul de fabrica ie superioar , harpa, flaute i alte instrumente complementare [...]. Biblioteca muzical era orânduit i ea pe compozitori i instrumente i era completat de la clasici la moderni.” „Camera de muzic ” pare mai întâi muzeu i numai apoi sal de concert func ional . Casa cu tot ce are este expresia snobismului i vanit ii îmbog ilor de dup r zboi. În CB mai sunt dou spa ii de interior echivalente casei. Primul este „od a de lâng grajd care slujea de cancelarie”. Aici are loc „confruntarea” dintre Ada i Lic pe tema calului de curse preg tit de Lic , pe care Ada îl calific „cal de regiment”. Ada nu ispr vi

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aprecierea c Lic o plesni peste mâni cu crava a, apoi o apuc de bra i o trase pe „lupoaica care mu ” în od pentru a-i doftorici urmele l sate de crava a: „Pe scânduri... iganc ” „mesteca” în gând i „Trubadurul se descarc .” Interiorul od ei e pe potriva „lupoaicei” i a „calului”: „o mas de lemn, dulapul, o etajer cu registre i h uri în cui. Sumar!” Lucruri care nu puteau stânjeni pe nici unul. Interiorul i evenimentul au în spate „arhetipuri str vechi” de „animalit i i violen e erotice înf ptuind supunerea femelei” (Doina Modola).

Al doilea spa iu la care trimitem este Biserica Amzei, unde are loc ceremonia înmormânt rii Siei. Dup unii exege i ai romancierei prin lumea „atrizilor moderni” (Mircea Tomu ) ar sufla un vânt tragic, argumentul lor fiind „povestea nefericitei Sia” sfâr it prin moarte.

Respectivii comentatori uit c nu orice suferin i moarte sunt tragice. Suferin a i moartea Siei, i ceremonialul înmormânt rii n-au nimic din sublimul i grandiosul tragicului. Totul este un spectacol grotesc al „lumii bune”, o lume bolnav . Solemnitatea grav a ceremonialului e surpat de ostentativul fast („slujea un arhimandrit”), e surpat de caracterul de adun tur a asisten ei: pe de o parte, lumea monden având în centru familia Hallipa, iar pe de alt parte, „vecinii” i lumea curiuos care nici nu tiau cine e înmormântat („unii spuneau o artist de la Oper , al ii un deputat”); mai erau prezen i cliente de ale Linei, studen i zelo i de-ai lui Rim, colege de coal de infermerie ale Siei. Acestea din urm „aveau p rii de culori vii i unele chiar cu flori ro ii a a c se ascundeau înapoia unui rând des de haine negre. Unele din fete recuno teau câte un tip”. Pentru to i „era o ceremonie indiferent . Mai to i au fost adu i acolo din considerente indirecte”, fiecare cu gândurile i interesele sale. Pe lâng cor, Lina angajase i „muzica militar c a se obi nuia la Tecuci pentru fete”. Din „sicriul diform [...] printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat”. Tot tacâmul! Lipsea doar triste ea, remarc naratorul. În al doilea rând tragicul e anulat de puternicul contrast dintre starea asisten ei i muzica grav , solemn a Oratoriului din Bach, care „trecut prin filtre impure i deformante [...] va fi tr it , ca spasm” nu „catharhic” (Alina Pamfil). Descrierea ceremonialului funerar începe

Umberto Boccioni - Peisaj

Anul X, nr. 7(107)/2019

cu propozi ia: „…Biserica Amzei pare în s rb toare”. Ironia scriitoarei, subtil i bine mânuit , î i atinge scopul. În bibliografia consultat am întâlnit i afirma ia cum c în moartea Siei se întâlne te Thanatos cu Eros. Afirma ia trebuie rectificat . În moartea Siei, ca de altfel mereu în trilogie, dup cum sus ine scriitoarea într-un interviu, se întâlnesc „via a i moartea, lupta cu peripe ii diverse între cele dou puteri egale”. Confruntarea nu e de ordin metafizic, ci cât se poate terestru - profan i instinctual. Via a i moartea Siei sunt mizerabile, urâte i i-au fost h zite nu de o for suprem transcendent , ci dat de genitorii ei, de lumea în care i-a fost dat s vie uiasc . Lui Thanatos i Eros, unii le al tur i Arta.

Da! Dar arta simul rii i disimul rii. În DA pentru complexa înc rc tur simbolico-metaforic , sanatoriul- muzeul Walter poate fi considerat protagonistul romanului, purt torii lui de cuvânt fiind Walter i Coca-Aimee. El este vizibil de la osea, situat la „stânga rondului întâi ce leag Calea Victoriei cu aleea de plimbare a p duricii bucure tene” „castelul bavarez i pavilionul tirolez [corpul de case vizibil de pe osea] au fost cl dite de prin ul Barodin, însurat cu o prin es Basarab. Cump rat de b trâna Efraim, cunoscuta banchereas [...] palatul [fusese] strecurat drept dar de Cr ciun în pantoful de lac al tân rului doctor Walter” pentru pre ioasele servicii aduse st pânei. Vechea cl dire era numai „centrala institu iei”. Ei i s-au ad ugat „trei pavilioane impun toare i noi erau simetric repartizate înapoi în mijlocul parcului i legate de corpul principal prin lungi coridoare: pavilionul de chirurgie, cel de boli interne i cel de boli nervoase; în fund, izolat sub ocrotirea brazilor i a teilor, se afla un al patrulea pentru contagioase, ca stil cu adev rat pavilion de vân toare”.

Dr. Walter „avea o mare pasiune” pentru art (tablouri, bibelouri, mobilier, tapi erii). Pasiunea l-a apropiat de bancherul Efraim, care va sa anume obiectele de pre so iei, Salomea, tiind” c vor fi st pânite „cu dragoste de c tre Walter”. În muzeul Walter se g sesc dou piese de art de maxim înc rc tur simbolic : portretul Salemei i cel al lui Darwin „expresie a grimasei ancestrale a omului ce nu se mai sfia în oglinda con tiin ei de a fi bestie” (Alina Pamfil).

Portretul uria al Salemei ocup un perete întreg din salonul cel mare. Al turi de Walter, Coca „contempl îndelung” marele tablou apreciind „carna ia” i „coloritul”. „Cu mâinile gra ios împreunate într-o poz de contempla ie”, spontan i bine calculat Coca rezolv „drama” lui Walter decretând: „Donatoarea”.

Ultimele achizi ii de art f cute de Walter sunt ... Lenora i fiica acesteia, Coca. Iat portretul obiectului de art pe eticheta c ruia scrie „Coca-Aimee”: „pielea alb rozat , ca de por elan, gura colorat palid cu un roz de majolic , ochi mari ca pe portretele litografice, alba tri ca unele faian e, sprâncene blonde, trase sub ire ca din pensul pe o frunte dreapt : oval admirabil. O p pu f caracter, nici expresiv în frumuse e, dar perfect [...]. Corpul propor ional ca în ime i ca dezvoltare, n-avea nici voluptate a formelor, nici nubilitate - o statuie. [...] o creatur de por elan i de m tase, bibelou totodat mai fragil i mai rezistent ca cele ale palatului Barodin; obiect de art pe care nu-l puteai molesta i care te inea la respect.”

Prin dimensiuni i topografie, palatul cu „scara grandioas ”e mai de grab o cript . Pentru a intra în cript trebuie cobori. În acest spa iu se petrec fel i fel de evenimente, cel major fiind coliziunea a dou for e de-a dreptul monstruoase prin energia pus în slujba vanit ii, egoismului, în slujba instinctului de domina ie i a poftei nes ioase pentru gloria monden , mai ales din partea Coc iAimee, care din „ministrul” palatului va ajunge st pâna lui. Înc de la instalare în palat al turi de „mamila” sa, lui Coca casa Walter îi ap ruse „m rea prin ordine i bog ie” spunând cu orgoliu „La

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

noi! La noi!” Cu poft de m rire i st pân gânde te: „Negre it c o cas , o avere i un nume [...] trebuiau s aib o cât mai larg expansiune” , pentru a trezi invidia protipendadei „cet ii vii”. Mai în r sf , mai silit, Walter îi spune Coc i „ministrul palatului”, iar ambi ioasa ia în serios apelativul i porunce te „mici” renov ri i schimb ri în interiorul de locuit i muzeu, ca apoi s organizeze recep ii. Curând „Casa Walter” devenise punctul de atrac ie al lumii „chic” pentru care „invita iile în Casa Walter erau socotite ca o favoare i un brevet de cinste.”

Dup r zboi, sanatoriul „cunoscuse o mare prosperitate deodat cu valul de lux ce cople ea totul. Clientela noilor îmbog i g sea în el confortul dorit, numele lui Walter cre tea tot mai mult [...], iar sfor rile lui reale în domeniul neurologiei aveau acum câmp larg de cercetare în neurastenia genera iei”, ajungând „medicul la mod ”. Doctorul Walter i-a dotat sanatoriul cu aparatur , instrumentar i mobilier de cea mai bun calitate. S lile aveau „paturi albe, [...] instrumente ciudate i miros antiseptic”. Culoarele erau „lungi cu pre uri imaculate, [...] holl-uri cu rogojini simple sau linoleum, ornate cu plante a c ror frunze erau reci i lustruite i unde pe scaune de trestie, se odihnea vreun covalescent [...] îmbr cat cu halatul dungat al casei, [...] ca un ocna .” Atmosfera, obiectele sanatoriul-muzeu dezv luie nu atât boala trupului, cât pe cea a sufletului.

Dac urm rim drumul personajelor (dar i rela iile dintre ele) spre moarte în elegem c logica „ascuns ” a romanului /romanelor a impus pentru moartea fiec ruia un anumit loc. Sia nu putea muri decât întrun spa iu misterios, mefistofelic (locuin a gemenilor, b ie ii Lenorei).

Când e dus la la spital ea era „moart ”, spitalul nefiind decât ultima încercare de a ascunde murd ria moral . „Prin ul” Maxen iu, bolnavul de pl mâni care toat via a s-a luptat ca s respire nu putea muri decât în peisajul Alpilor unde sfâr itul îi e precedat de viziunea mistic de etern logodnic al Elenei. „Fluidul vital” al Lenorei mereu în hybris erotic i stare de nevroz i al lui Dr nescu , bolnav de miocardit , nu- i puteau afla fini ul decât în sanatoriul lui Walter. Nici unul nu putea muri acas , adic într-un spa iu al ocrotirii i iubirii pe care nu l-au avut niciodat . În romanele HP-B casa nu este un c min, cuib cald i primitor în care s tr ie ti bucuria vie ii. Personajele romancierei nu au nostalgia casei natale (Gh. L rescu). Fiec rei psihologii scriitoarea îi atribuie o cas pe m sur . Cunoscând sau nu psihanaliza, romanciera noastr se întâlne te cu Freud. Casa este, afirm savantul „singura reprezentare tipic , normal a persoanei în întregul ei.” (apud Gh. rescu); casa a devenit, în romanele bengesiene, canapeaua psihanalitic .

Dup dep irea „migra iei” din FD „cele trei acte din epopeea Hallipilor se desf oar succesiv în trei edificii simbolice: conacul, blocul (sic!) i spitalul” (Al. Protopopescu). Fiecare roman al ciclului are un topos emblematic care închide în el ca într-o monad lumea imaginat de scriitor. Acest topos este, dup cum spuneam, casa, decorul fizic i social fiind „cetatea vie”. Un aspect care nu trebuie trecut cu vederea este regimul diurn al tuturor toposurilor prezente în cele trei romane. Explica ia ar fi c autoarea sus ine un laudatio „Cet ii vii”. tiin a select rii am nuntelor cadrului general, tehnica „portretiz rii” obiectelor, noua rela ie dintre personaj i spa iul s u existen ial, percep ia senzorial acut i aliajul stilistic de impresionism i expresionism dau unicitate textului bengesian. Hortensia PapadatBengescu dep te coordonatele realismului clasic al privirii tasând ferm pe cele ale vederii. Spa iul din romanele scriitoarei, sub toate chipurile lui, e element hot râtor în construirea unei realit i psihice originale i unice în romanul românesc i de nivel universal.

11

Romanele doamnei literaturii noastre deschid prozei mar ul spre universul citadin, cu adev rat modern. F a exista vreo influen , termen de compara ie sunt romanele lui John Galsworty i Virginia Woolf, contemporanii s i absolu i.

Sigle folosite HP-B - Hortensia Papadat-Bengescu FD - Fecioare despletite CB - Concert de muzic din Bach DA - Drumul ascuns Edi ia operelor din care am citat: Hortensia Papadat-Bengescu, Fecioare despletite; Concert din muzic de Bach; Drumul ascuns, postfa i tabel cronologic de Doina Modola, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986 Bibliografia consultat l. Valeriu Cristea, Spa iu în literatur - forme i semnifica ii, CR, Buc., 1978 2. Gaston Bachelard, Poetica spa iului, Ed. Paralela 45, Pite ti, 2003 3. XXX Hortensia Papadat-Bengescu, Antologie critic de Viola Vancea, Ed. Eminescu, 1976 4. Mircea Zaciu, Masca geniului, 1967 5. Constantin Ciopraga, Hortensia Papadat-Bengescu, CR, 1973 6. Florin Mih iescu, Introducere în opera Hortensei Papadat-Bengescu, Ed. Minerva, Buc., 1975 7. Al. Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Ed. Eminescu, 1978 8. Viola Vancea, Hortensia Papadat-Bengescu - universul citadin, Ed. Eminescu, 1980 9. Nicolae Manolescu, Arca lui Noe - eseu despre romanul românesc, vol. 2, Ed. Minerva, 1981 10 Nicolae Cre u, Constructori ai romanului românesc, Ed. Eminescu, 1982 l1. Gheorghe L rescu, Romanul de analiz psihologic în literatura român interbelic . Ed. Minerva, 1983 12. Ioan Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, Ed. Albatros,1985 13. Alina Pamfil, Spa ialitate i temporalitate. Eseuri despre romanul interbelic, Ed. Dacopress, Cluj, 1993 14. Mircea Tomu , O mitologie a unor atrizi moderni în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, Ed. Limes, Cluj-Flore ti, 2015

Umberto Boccioni - Diminea a

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Mihai MERTICARU

O carte cutremur[toare Nicolae Dabija, CONTRA AMNEZIEI, Ed. PapiruS Media, Roman, 2018, 319 p.

O carte astral , cutremur toare, intitulat CONTRA AMNEZIEI, ne-a sosit din Basarabia de la poetul, redactorul- ef de revist i academicianul Nicolae Dabija, carte intermediat de Editura PapiruS Media din Roman, coordonat de Dan-Gabriel Arv tescu i Cornel Paiu.

Aceast carte este o adev rat biblie a basarabenilor, un memorial al durerii, o istorie însângerat . În prefa a acesteia, prof. dr. Lucian Strochi scrie, cu deplin îndrept ire: „Dac , printr-un cataclism oarecare, ar disrea tot ce este scris i tot ce este imagine despre Basarabia, cartea lui Nicolae Dabija ar putea reconstitui singur , prin complexitatea ei, aceast parte de ar cu tot ce are ea etern, semnificativ, eroic, tragic i unic .Cartea lui Nicolae Dabija este o carte astral ”. Unele titluri sunt mai mult decât semnificative: „Îmbog ii de r zboaie”, „Cine num morii?”, „1812, anul când s-au pus gratii la cer”, „Basarabia, între gulaguri i anse”, „Basarabia e România”, „Comunismul, un alt sinonim al crimei” .a.

Pentru a afla de la început cine erau „prie-

tenii” no tri care ne-au „eliberat” la 23 August 1944, Nicolae Dabija ne prezint datele KGB-ului sovietic, care n-a fost deloc interesat s umfle cifrele, din care rezult c , între 1 ianuarie 1935 i 22 iunie 1941, au fost aresta i 19 milioane 840 de mii de „du mani ai poporului”. Dintre ace tia - 7 milioane au fost împu ca i, câte un milion pe an. Celelalte milioane au murit în GULAG-uri. Dup calculele lui A. Soljeni în, în perioada 1917-1953, ar fi fost exterminate 66.700.000 de oameni. Câte 3.000 de asasinate pe zi. Foametea organizat în anii 1930 a secerat vie ile a înc peste 10 milioane de oameni.

Basarabia avea, în 1939, o popula ie de 5 milioane de locuitori, iar în 1952 - doar 2,5 milioane. Deci, jum tate din popula ie a disrut.

Pe bun dreptate, autorul scrie: „Fiecare om este un univers întreg. A omorî un om înseamn a ucide un univers. Fabrica mor ii, declan at de Lenin, Tro ki i Stalin în fosta URSS, a lucrat f odihn pân dup 1953. În Republica Moldova, pân la moartea lui Stalin, a func ionat ultima camer de gazare din Europa”.

Un capitol întreg este intitulat BISERICA MARTIR . Iat ce consemneaz autorul:

„Ura cu care l-au tratat comuni tii pe Dumnezeu e lipsit de orice logic . Credin a este declarat antistatal , preo ii - du mani ai omenirii, bisericile-l ca e ale întunericului .a.” Autorul trage concluzii amare: „credincio i împu ca i în biseric , icoane în care s-a tras cu mitraliera, preo i uci i în altare, c luri spânzura i ca ni te furi, preo i asasina i, lug ri e violate, clopote aruncate în veceu, ca e de cult f cute una cu p mântul .a.”

Bibliotecile m stire ti, în care se aflau aderate comori, au fost arse, icoanele puse pe foc, clopotni ele d râmate, clopote trimise la topit etc. To i preo ii basarabeni au fost declara i români i sco i în afara legii, fiind aresta i, uci i, deporta i, umili i.”. Urmeaz apoi un pomelnic nesfâr it cu al i preo i condamna i, în fruntea c ruia se afl Serafim Dabija i Nicodim Onu (unchii lui Nicolae Dabija). În 1940, 10 mii de lucr tori ai securit ii sovietice au fost trimi i în Basarabia s fac ordine. Problema locativ i-o rezolvau simplu. Mergeau prin centrul Chi in ului i, unde vedeau o cas mai ar toas , intrau, completau un mandat de arestare pentru proprietari i în jum tate de or erau st pânii imobilului.

La pagina 135, autorul consemneaz ;

Umberto Boccioni -

taie în galerie

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Basarabia e o r stignire. E partea de ar care a dat cerurilor cei mai mul i martiri ai Neamului Românesc. P mântul Basarabiei e plin de sfin i. C lc m pe oase de sfin i. Dreptatea trebuie s ne-o facem noi, cei de pe o parte a Prutului, i noi, cei de pe cealalt parte a Prutului”.

Mai departe, la pagina 211, citim: „În acest spa iu, dreptul de a vorbi limba român a fost pl tit de multe ori cu via a. Peste 30 de lingvi ti i scriitori au fost împu ca i , în 1938, pentru c au îngunoio at limba moldoveneasc cu cuvinte române ti. Pentru simpla folosire a alfabetului latin, mai mul i conceeni de-ai no tri au f cut închisoare. Scriitorul Petre tef nuc a fost condamnat la moarte, pentru c a încercat, în 1940, s afirme limba vorbit de basarabeni e român , iar scriitorul Tudor M lai a fost împu cat, pentru a introdus în limba moldoveneasc termeni i expresii române ti”. Cei 200 de ani de „prietenie” au însemnat, de fapt, 200 de ani de genocid, de jaf, de suferin , de deport ri, de batjocur , de masacre.

Aceast prigoan continu i în zilele noastre: „Osta ii ru i omoar copiii la Nistru, îi umilesc zilnic pe românii din stânga Nistrului. Ambasada Federa iei Ruse din centrul Chi in ului, care e cea mai mare din lume, ca spa iu întrecând sediul ONU, este izvorul tuturor provoc rilor la adresa statului suveran Republica Moldova, pe care ea îl dore te înglobat cât mai curând în Uniunea Euroasiatic (cite te-Federa ia Rus )”.

Poetul Nicolae Dabija ne dezv luie i alte aspecte pu in sau deloc cunoscute de noi.

Afl m cu uimire c au fost câteva momente astrale favorabile salv rii Basarabiei, dar nu s-a profitat de ele. În 1914, arul Nicolae ai IIlea a f cut dou vizite la Bucure ti, cu intenia de a o m rita pe fiica sa, Oga, cu viitorul rege Carol al II-lea, în schimbul renun rii la Basarabia, dar Carol al II-lea, care avea s fac i alte deservicii României, n-a acceptat. În perioada interbelic , URSS propune în câteva rânduri recunoa terea revenirii Basarabiei la trupul României în schimbul ced rii Tezaurului românesc care se afla la Moscova, dar conduc torii de atunci ai rii n-au acceptat târgul. La începutul anului 1960, a mai fost o în elegere cu Nikita Hru ciov, dar c derea acestuia de la putere a z rnicit proiectul. i dup 1991 au existat tentative de a readuce Basarabia la ara-mam , dar au e uat din cauza ambi iilor politicienilor de pe ambele maluri ale Prutului. „Surghiunul Basarabiei continu ”, scrie Nicolae Dabija, dar a spus-o i prin viu grai, la lansarea amintit , f când un apel disperat tre politicienii români: „Salv i-v salvându-ne!”

13

Livia CIUPERC{

Dor de Macedonski

Cât dreptate are Constantin Noica! „Cuvântul este un arbore”. Cu cât îi cresc mai multe ramuri cu atât devine trainic. i-un model. Doar dac ramurile-i cresc însufle ite de valorile teologale i morale împ mântenite din str buni.

Despre originea cuvântului „cuvânt” navem a ne contrazice. Nu vreau sau nu sunt capabil s dovedesc un punct de vedere sau un altul?! în ela i, dac ve i pune la îndoial vreo posibil afirma ie a mea. Oricum, m voi opri doar la o constatare general . Pute i crede orice. F sup rare. Ceea ce tiu sigur, dar SIGUR de tot, graiul nostru într-acest spa iu numit în str -str -vechime DACIA, a cunoscut un perpetuu dans lingvistic. Fiecare semin ie ce s-a tot perindat pe AICI a îns mânat - ce-a avut de îns mân at - dar b tina ii nu i-au uitat LIMBA, ci doar au lefuit-o. fim în ele i, doar au lefuit-o. Punct. adar, m ria sa cuvântul a iubit, a jelit, s-a împlinit sau a dorit; a doinit, a horit, a colindat. i câte, Doamne, câte!...

Doar ne cunoa tem destul de bine.

Semenul nostru, ROMÂNUL, este un om sensibil. De ce doine te, hore te i colind ?

Simplu. E o fiin frumoas i foc de sim itoare.

Cât prive te cuvântul „dor”, filosoful Constantin Noica îl definea (superb!) drept o „alc tuire nealc tuit , un întreg f p i”, o „contopire” dintre „durere” i „pl cere”.

A fost pentru noi o mare, pl cut i minunat uimire - aceast definire.

Ei bine, re ine i!, cu peste un secol înaintea lui, Alexandru Macedonski, poetul simbolist, meditase asupra „radicalului” DOR, considerându-l - „floare sacr ”. Acesta a fost ( i va r mâne) sentimentul poetului, un „dor zadarnic”. Un „vis, o n luc .../ R mân cu trista mea nevroz , / Cu dorul meu nespus de duc / Spre râul blond, spre ziua roz ”.

Da, lui Alexandru Macedonski îi dator m aceast subtil explica ie: „DOR” este „radicala” de la dorin . Poe ii - i cei dinaintea lui - i cei de dup ei -, spune poetul, „au f cut cu dorul un abuz nem rginit, preschimbând în toate felurile în elesul acestui termen”. „Dor a ajuns astfel, aci sinonimul durerei, aci al amorului, i mai niciodat al dorin ei”. „Dor”, sinonim durerii, i mai pu in dorin ei. Îns , „argumentele de acest fel intr prea mult în domeniul sofismelor, ca s fie primite definitiv i f discu iune”. DOR „ar putea se întrebuin eze în acela i timp, cel mult pentru dorin i durere” („Literatorul”, 1884). exemplific m? Iat : „copil cuprins de dor i de tain ” (Mihai Eminescu); „mi-e dor de tine, zvelta mea femeie” (Tudor Arghezi); „de dor de tine v d iarba r rind” (Nichita St nescu) etc.

Iat cum ne-a podidit (dar deloc întâmpl tor) un a a DOR de Alexandru Macedonski cel despre care... înc nu se dore te cuvântat! i-au trecut 165 de ani de la na terea sa.

Dar nu-l vrem uitat. Orice-ar fi!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul X, nr. 7(107)/2019

Tudor NEDELCEA

Oamenii din via\a lui Arghezi Zenovie Cârlugea, Tudor Arghezi. Dic ionar esen ial.

Oamenii din via a lui, Ed. Tipo Moldova, 2019 Zenovie Cârlugea face parte din categoria c rturarilor români care tac i fac (nu zgomot ca toat mediocritatea intelectual ) oper de cercetare autentic , în care acribia tiin ific i pioneratul în domeniul istoriei literare sunt demne de apreciat. Dar, a a cum am mai scris, faptul c Zenovie Cârlugea (ca i Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, I. Filipciuc, Al. Ruja, Viorel Dinescu, arh.

Veniamin Micle, Lucia Olaru Nenati, I. t.

Laz r etc.) nu locuie te în Capital (unde i interlopii sunt superiori celor din provincie), spre a fi în centrul aten iei (tele)criticii, ci în ora ul lui Brâncu i, nu-i a ezat în rândul intelectualilor de frunte ai momentului din România.

Poet, critic i istoric literar, eseist, publicist i editor, Zenovie Cârlugea s-a n scut la 28 octombrie 1950, în localitatea gorjean Cru etu-Maiag, în familia preotului Nicolae i a Eugeniei (n. Milculescu). A absolvit liceul la Bal i Facultatea de Limba i Literatura Român a Universit ii din Bucure ti, în 1975.

La Universitatea din Sibiu î i sus ine doctoratul cu teza Lucian Blaga - dinamica antinomiilor imaginare, în 2004. Dup un profesorat la o coal general din Prigoria, din 1976 se transfer prin concurs la Liceul „Ecaterina Teodoroiu” din Tg. Jiu, de unde se pensioneaz . Este pre edintele Societ ii de tiin e Filologice, filiala Gorj, colaborator la numeroase reviste literare, el însu i a fondat i a coordonat/coordoneaz revista Portaliastra, pe care a impus-o pe plan na ional i nu numai.

Studiile sale sunt numeroase, pertinente i variate, în domeniul crea iei lirice (Fericirile, 1995; Desenin ri de cle tar, 1995; Ghea la mal, 1997; Foi or în Heliopolis, 1997; Ochiul înrourat, 1999, 2013; Lythiada, 2014) i mai ales în critica i istoria literar , aplicându-se cu sim critic asupra unor clasici ai literaturii române: Lucian Blaga (Poezia lui Lucian Blaga, 1995; Dinamica antinomiilor imaginare, 2005, 2013; Studii, articole, comunic ri, evoc ri, interviuri, 2006; Solsti iul sânzienilor, 2010; L. Blaga, între amintire i actualitate, 2011; Sfâr it de secol, început de mileniu, 2012; Blaga-Goethe, 2012; L. Blaga. Dic ionar esen ial, vol. 1-2, 2017-2018; L. Blaga la Bistri a, 2018; L. Blaga i lumea Banatului, 2018), Al. Macedonski (Palatul fermecat, eseu asupra barocului macedonskian, 1997), Brâncu i (Brâncu i, azi, 2000; Orizonturi critice, 2009; Studii i eseuri, 2009), Tudor Arghezi (Tudor Arghezi i spiritul Olteniei, 2008; Un elogiu al Gorjului, 2010), Eminescu (Mitografii ale daco-românit ii, 2011, 2013; Drumuri i popasuri în Gorj, 2016). A scris i despre Arethia T rescu - Marea doamn a Gorjului interbelic (2007), Dacoromânia profund (2006), Folclor de pe Valea Amaradiei (2008), Editura Ram-Aninoasa (2014), Spiritul pandur i sufletul gorjenesc (2014), De neamul Cartienilor (2015), dar i un Panopticum. Studii i eseuri de critic i istorie

literar , I (2013).

Mai nou, Zenovie Cârlugea a ini iat i realizat un proiect literar-cultural, unic în spa iu românesc: sub genericul de Dic ionar esenial, exegetul gorjean dezv luie „Oamenii din via a lui... Un prim volum din acest Dicionar esen ial a fost dedicat lui L. Blaga, în 2017.

Recent, în deja celebra colec ie „Opera Omnia” de la TipoMoldova (director: Aurel tefanachi), Zenovie Cârlugea tip re te un dic ionar cu oamenii din via a lui Tudor Arghezi (Tudor Arghezi. Dic ionar esen ial.

Oamenii din via a lui, 2019), un volum substan ial, de peste 800 de pagini! Este „un fel de monografie, dintr-o nou perspectiv , aceea a rela iilor avute de scriitor cu semenii s i, cu preponderen provenind din lumea scriitoriceasc ”, cum ne avertizeaz autorul în cuvântul înainte.

Cum era de a teptat, în via a i opera titanic a lui Tudor Arghezi au interferat mari personalit i din epoc , din varii domenii de activitate, prieteni sau adversari, colaboratori, importan i sau efemeri, Zenovie Cârlugea catagrafiind un num r de 240 de personaje, unele de referin , precum Felix Aderca, Agârbiceanu, Anania, Baba, Balaci, Blaga, Bogdan Duic , C. Brâncu i, Caracostea, Cioculescu, Rosa del Conte, Co buc, Crainic, Eminescu, Enescu, Galaction, Goga, Grigurcu, Ibr ileanu, Eugen Ionescu, Iorga, Macedonski, Maiorescu, Minulescu, Odobescu, Emil Palade, Pârvan, Perpessicius, Camil Petrescu, Pienescu, Rebreanu, Rosetti, Sadoveanu, Slavici, Marin Sorescu, Stancu, Strere, Streinu, Titulescu, Topârceanu, ugui, Vianu, Zerifopol etc.

Aceste personaje/personalit i din biografia spiritual lui Arghezi sunt prezentate sub forma unui fi ier biobibliografic, înso ite de date privind intersectarea cu arghezologia. Valeriu Anania, de pild , prime te, în

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

1943, de la Tudor Arghezi, din lag rul din Tg. Jiu „o îmbr are” printr-o scrisoare; Arghezi „s luia, prin apropiere, la schitul Polovragi”, scrisoare ce s-a constituit ulterior în predoslovia la poemul lui Anania, Miori a. Scrisoarea în sine are valen e artistice incontestabile: „Sunt localnic al Târgului Jiilor lui Tudor, a c rui statuie mic a teptam s o g sesc de multe ori mai înalt , grandioas ca i destinul pe care la servit, cum îl mai slujim unii din noi, în sp r cu vremea, i azi de la Zintâi ale lumii”. Z. Cârlugea relev i rolul pozitiv jucat, în acele condi ii, de col. Leoveanu, comandatul lag rului de interna i politici din Tg. Jiu, Arghezi fiind „localnicul” acestui lag r, între 2 octombrie - 20 decembrie 1943, pentru pamfletul „Baroane”. Chemat ca martor în procesul intentat mare alului Ion Antonescu în mai 1946, pentru a depune rturie despre „cum am fost maltratat în Lag rul de la Tg. Jiu”, Arghezi a refuzat s l acuze pe mare al, declarând c în lag r erau condi ii „blajine”, „în fond, el [Antonescu] ne-a sc pat de la moarte, pe mine i pe al ii”.

Cu obiectivitate, pe baz de argumente, este prezentat rela ia Arghezi-Blaga, nu întotdeauna cordial , autorul Cuvintelor potrivite salutând primirea în Academia Româ, la 5 iunie 1937, a lui L. Blaga („ i, salutându-te pe tine, Lucian Blaga, salut litera ii de ast zi ai rii mele, cari, chiar dac î i permit uneori licen e în arta lor, sunt o genera ie de scriitori plini de avânt i talent”).

Lui C. Brâncu i îi dedic , înc din 1914, dou tablete în care-i recunoa te spiritul modern, înnoitor al sculpturii sale („unda uria a lumii a g sit o expresie nou , o expresie Brâncu i”). Înc de la debutul editorial din 1927, Arghezi prime te elogiile cuvenite de la dou mari personalit i: G. C linescu („cel mai mare poet român contemporan”) i M. Ralea („cel mai mare poet de la Eminescu încoace”).

Informa ii pre ioase se g sesc în Dic ionarul esen ial. Tudor Arghezi de Z. Cârlugea privind marii oameni politici ai vremii, i mai cu seam referitor la articolul distrug tor al lui Sorin Toma, Poezia putrefac iei sau putrefac ia poeziei. R sfoind volumele lui Tudor Arghezi („Scânteia”, 5, 7, 9, 10 ianuarie 1948). Fiul lui Al. Toma (devenit poetul oficial al guvern rii staliniste), Sorin Toma m rturise te, dup emigrarea în Israel din 1979, c articolul cu pricina, care l-a scos pe Arghezi din via a literar timp de ase ani, n-a fost o „ini iativ strict personal ”, a fost întradev r „scris de mine, dar din ini iativa, din îns rcinarea i sub controlul conducerii de partid, care l-a aprobat atât înainte, cât i

dup publicare”, implica i fiind Iosif Chiinevschi i Gheorghiu-Dej (de i Niculae Gheran î i aminte te c Arghezi i se adresa lui Dej cu „Ghi ”, fiind „coleg” în lag rul gorjean). Dup reabilitare, Arghezi a colaborat, într-o oarecare m sur , cu noul regim.

Editorul s u, Gh. Pienescu depune i el m rturie despre sfâr itul vie ii. Venind la „M ror” continue edi ia de Scrieri, Arghezi i-a prevestit moartea în stilul s u inconfundabil: „de mâine nu mai lucr m [...] Te rog m ier i, dar trebuie s mor”; iar Mitzurei i-a spus, cu o or înainte de a muri: „Eu cu domnul Pienescu ne în elegem pe calea îngerilor”.

La funerariile Poetului, din 14 iulie 1967, noul lider politic, N. Ceau escu, a f cut de gard la catafalc, dup ce, în 21 mai 1965, împreun cu Ion Gh. Maurer îl viziteaz la or (fotografia din carte este elocvent ).

Un sprijin nesperat, în acei ani nefa ti, la primit Arghezi de la Pavel ugui, ef al Seciei de tiin i Cultur a CC. al P.M.R. Aflând familia Arghezi n-a primit cartelele pentru alimente i combustibil pentru înc lzire, pentru iarna 1951/1952, „am decis s m implic direct, f vreo aprobare din partea efilor direc i, L. R utu i Ofelia Manole [...] am limpezit lucrurile rapid, iar Patriarhul de la M or a primit cartelele cu pricina”.

Recunosc tor, ca un bun cre tin, patriarhul îi mul ume te în scris prin epistole sau autografe în versuri gr itoare.

Arghezi l-a cunoscut în timpul ederii sale în Elve ia (1906-1910) i pe Lenin („cel mai ursuz i cel mai primejdios”, „un terorist de un superlativ nestins la noi”, „e un maniac din specia comunist ”).

15

Debutul publicistic arghezian se petrece la 25 iulie 1896, în „Liga ortodox ” a lui Macedonski, autorul Rondelurilor apreciind Arghezi este „un artist de viitor de mare valoare”, pentru c are „originalitate foarte rar întâlnit în trecutul actual i sufleteasc noble e ce se r sfrânge nu numai în versurile sale, ci i în toate actele sale de om”. Cu timpul, datorit temperamentului fluctuant al celor doi mari scriitori, rela iile cunosc o descre tere.

Pe Eminescu îl aprecia la justa sa valoare. În conferin a inut la Ateneu, în 1943, m rturise te c l-a v zut pe autorul Luceaf rului „în carne i oase. Eram copil de nou ani.

L-am z rit pe Calea Victoriei”. Omagiul adus Poetului na ional este îndrept it „Eminescu e sfântul preacurat al ghersului românesc.

Din tumultul dramatic al vie ii lui s-a ales un Crucificat [...] Fiind foarte român, Eminescu e universal”.

Chiar i pe carismaticul ran i politician gorjean, Dinc Schileru, Tudor Arghezi îl încondeiaz pentru posteritate, numindu-l „Mo Ion Roat al Gorjenilor”.

Noua carte a lui Zenovie Cârlugea, Tudor Arghezi. Dic ionar esen ial. Oamenii din via a lui, este una de referin , o enciclopedie a universului arghezian, în care informa iile, documentele editate sau inedite sunt puse plenar în valoare, oferind cititorilor o lectur deosebit de pl cut , instructiv i educativ , ceea ce ne îndrept te s a tepm cu ner bdare dic ionarul esen ial dedicat lui Eminescu. Zenovie Cârlugea are deja un nume i un renume în literatura român contemporan , cl dit pe o munc istovitoare i o pasiune debordant .

Umberto Boccioni - Ora ul se înal

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul I, nr. 7(107)/2019

Al. Florin |ENE

Metafore ce \in de mân[ ideile s[ nu r[t[ceasc[ - A inova, a a cum am procedat prin intertextualitate în romanul Insula viscolului înseamn întotdeauna a l rgi cadrul existent, a devansa prezentul, dar nu am f cut-o în limitele în care premisele deja cucerite o permit. (Ion Pascodi). În conservatorismul s u, scriitorul român se limiteaz doar la premisele doar cucerite i la modul de permitere a lor. Vai de cel care încearc rup „limitele”. Îns , viitorul d dreptate întotdeauna celui care a îndr znit s ias din conservatorismul acestor premize deja cucerite.

- Comunismul i nazismul sunt dou doctrine asem toare, una de extrem stânga i alta de extrem dreapta, ele închid cercul unei viitoare împ iri în segmente ale doctrinelor politice. Comunismul avea la baz lupta de clas pentru anihilarea opozan ilor, iar nazismul propov duia lupta de ras , pentru dominarea rasei ariene.

- Se vorbe te foarte mult despre holocaustul nazist, dar de ce nu se condamn i holocaustul comunist? Poate c exist în fiecare intelectual occidental o gen a criminalit ii comuniste care influen eaz spre stânga atitudinea lor i a maselor.

- Succesul unei opere de art depinde de mai mul i factori: felul recept rii artei, nivelul de cultur al receptorilor, felul de interpretare a acesteia i modul de reflectare a societ ii i talentul autorului în interferen cu interven ia i rolul societ ii.

- Nu exist opere accesibile sau opere inaccesibile. Valoarea estetic a operei ce cuprinde profunzimea esen ei, complexitatea structurii, noutatea limbajului, rafinamentul expresiei, polivalen a sensurilor incluse, nu define te accesibilitatea. Între cele dou concepte, accesibil i inaccesibil, nu trebuie interpus o fals antinomie. Trebuie p strat raportul între opera de art i public.

- Omul, în incon tien a sa, în prima parte a vie ii se str duie te din r sputeri s i distrug s tatea, prin fumat, alcool, excese sexuale, droguri i activit i care suprasolicit organismul, sau goana dup înavu ire, ca în a doua parte a vie ii s i cheltuie economiile agonisite cu trud pentru a- i „repara” s tatea, dac se mai poate, distrus în prima parte a vie ii. Putem compara via a noastr cu reflec ia într-o oglind care inverseaz imaginea.

- Sartre spunea: poezia înseamn cine pierde câ tig , eu generalizez, poezia înseamn neîn elegerea lumii prin suferin minus în elegerea.

- Friedrich Schlegel consemna: Nu poate fi frumos decât ceea ce con ine o rela ie cu infinitul i cu divinul. i mai spunea c poezia îns i nu e nimic altceva decât expresia pur a acestui cuvânt l untric etern, la care mai adaug c este oglindirea sufletului uman în puritatea cuvântului. Fiindc acesta din urm nu este altceva decât expresia oglindirii a ceea ce în elegem i percepem. Ea este cuvântul lefuit în care s-au turnat: toat în elegerea i neîn elegerea sufletului uman.

- Un lucru sigur i u or demonstrat celor care ar putea s aib îndoieli în privin a lui este antipatia natural criticului fa de poet - a celui care nu face nimic fa de cel care face - a trântorului împotriva albinei -, a mâr oagei împotriva arm sarului, scria Theophile Gautier, de aceea critica f cut de un creator fa de un alt creator este echilibrat , de bun gust i la obiect, fa de critica aceluia care nu

a creat niciodat o oper de art , care este f cut f obiec ii pertinente, care este filozofard , abstract , mai concret criticul de aceast factur este precum musca la arat, din bine cunoscuta fabul . Limbajul critic trebuie s fie bivalent, bastard, straniu i baroc, care, pe lâng faptul are propria-i utilitate, trebuie s aib frumuse ea lui. Va veni vremea ca operele literare scrise în secolele trecute s fie în elese i „gustate” în secolele viitoare prin critica literar contemporan viitorului.

- Proza este fotografia realit ii scris cu sufletul scriitorului, pe când poezia este o muzic de idei armonizat , în timp ce muzica este arhitectura unor sunete într-o construc ie edificat de o ureche muzical n scut pentru acest lucru.

- Filosofia este tiin a de dat în leag n gândul în fuga lui spre curiozitate, i apoi revine, dar nu de unde a plecat, dup care venim i noi s -l prindem, îns el o ia la s toasa. i a a mereu, pân când...

Teognis din Megora spunea, i era convins, c divinitatea se exprim prin poet. M întreb, atunci când poetul este ateu, de ce divinitatea îi toarn în cuvinte în elesuri? R spunsul îl a tept de la Divinitate.

- Democrit: cineva nu poate fi mare poet f înfl rarea inspira iei. Deci, inspira ia vine de la muze, o spune tot Democrit, iar acestea sunt foarte setoase. S poat transmite poetului mesajul trebuie ad pate cu elixirul vie ii, adic cu vin. Numai a a îmi explic i îi absolv de vinov ia be iei pe acei care se cred poe i.

- Exist în unii ziari ti o r utate atavic . De aceast boal nu pot sc pa prin educa ie, fiindc frustrarea de care sufer nu poate umple lipsa de inactivitate i talent.

- ...Poetul e un r sf at al închipuirii lui, un nabab i un risipitor de lucruri m runte, spune Mihai Gafi a în Flautul lui Marsias. Accept m pozi ia regretatului critic numai dac Poezia i-ar aduce un venit Poetului, m car pentru supravie uire, altfel poetul este o victim a s ciei i a închipuirii omului ce prive te din afar .

- Poezia a devenit o curiozitate f curio i. Nu se mai cite te. Nici car poe ii între ei. Îns poezia r mâne Doamna artelor i trece printre noi în vârful degetelor de la picioare mereu înainte, spre viitor.

Pe când noi am r mas în tiparele internetului. Ea ne cheam am gitor cu degetul. i nu ne în elegem menirea cum noi nu o în elegem.

- Romain Rolland afirma: Când ordinea înseamn injusti ie, dezordinea e într-un fel un început de justi ie, este un paradox pe care l-am trecut noi, românii, în timpul dictaturii comunismului i în perioada de început de tranzi ie. Injusti ia „ordinii” comuniste provenea de la nerespectarea Drepturilor Omului. Se prosl vea libertatea, egalitatea i în numele acestora se comiteau crime, se prosl vea libertatea i egalitatea prin dictatura minciunii.

- E în elept s tii s în elegi ce ascul i i s vorbe ti dup o gândire profund i echilibrat .

- Nicolae Iorga, f când aluzie la valoarea cuget rilor, spunea: sunt cuget ri care-s stele i altele simple licurici, minimalizând rolul licuricilor. Dar, eu afirm c atât stelele care c uzesc spre portul mult visat pe omul c tor pe m ri i oceane, cât i licuricii care indic omului puritatea mediului în care tr ie te, sunt stele de prim rime ce-l conduc pe om spre salvarea de propria-i îndr zneal .

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Doina DR{GU|

Sintez[ monografic[ Andrei Potcoav , Cenaclul epigrami tilor olteni i revista “Cugetul” de-a lungul timpului (2008-2018), Ed. Grafix, Craiova, 2019, 416 p.

Volumul „Cenaclul epigrami tilor olteni i revista «Cugetul» de-a lungul timpului (2008-2018)”, al scriitorului Andrei Potcoav , ap rut la Editura Grafix Craiova, în anul 2019, constituie un omagiu pentru profesoara Monica Aurora Potcoav (so ia autorului), personalitate marcant a înv mântului românesc. În cele 416 pagini, format A4, ale volumului, autorul define te epigrama, ca specie literar , i încearc s -i stabileasc pozi ionarea în literatura român , realizeaz o istorie roman at a epigramei i a publica iilor care au g zduit-o, totodat referindu-se la dezvoltarea presei i tip riturilor în Oltenia, aduce în aten ie realiz ri epigramatice care definesc epigrama, vorbe te despre coala româneasde epigram , pornind de la concluzia c , în societate, sim ul umorului constituie una dintre cele mai importante arme, i, de asemenea, scrie despre cenaclurile literare i epigrami ti.

Convins c epigrama este un produs al

oamenilor cu o anumit eleva ie i c de-a lungul secolelor a devenit un joc al min ii, ce scoate în eviden elegan a spiritului satiric al gândirii, Andrei Potcoav aduce în aten ie personalit i, care r mân în istoria epigramisticii: Socrate, Platon, Mar ial, Richelieu, J. J. Rousseau, Alexis Piron, Voltaire, Lessing, Bernard Shaw, Ibsen, Mark Twain etc. În mod deosebit, autorul se ocup de realizatorii de literatur umoristic din Craiova în secolul al XIX-lea [Nicolae Or eanu (18331890), Mihail Str jan (1841-1918), Nicolae Burl nescu Alin (1869-1912)], de realizatorii de literatur umoristic din Craiova în prima jum tate a secolului al XX-lea [Ion C. Popescu Polyclet (1883-1962), C. S. Nicol escuPlop or (1900-1968), F. Lobod (1898-1980), Nicolae Cruceru (1893-1972)], de realizatorii de literatur umoristic din Craiova în a doua jum tate a secolului al XX-lea i începutul secolului al XXI-lea [ tefan Bossun (19071993), Valentin Bleoanc , Barbu Morcovescu-Barmo (1916-2006), Gheorghe Dragu (1919-2003), Petre Gigea Gorun, Nicu Vintil , Mircea Ursei, Janet Nic , Laurian Ionic , Valentin Smarand Popescu (1928-2011), D. F. Ionescu Ghindeni (1921-1989), Miltiade Ionescu (1920-2011), tefan Marinescu (1929-2016), Nicolae Paul Mihail Nicomah (1923-2013), tefan Ardeleanu, George Geafir, Marius Goge, George Ceau u, Sorin George Vidoe, Ion V leanu Vâlceanu, Gabriel Bratu, Lucian Bul tan (1956-2014), Ion P tra cu (1921-2015), Dumitru Botar, Potcoav Andrei, Ion Dr goianu, Ana (Any) Dr goianu, Constantina Cristina Dr goianu, Nicolae Drago , Cornelia Georgescu, Elena Bu u, Nicolae Maroga Enceanu, Radu Alexandru, Petre Ion Florea Vasilescu (Pif), Marius Robu, Vasile Vulpa u]. În continuare sunt descrise activit ile desf urate în cadrul Cenaclului epigrami tilor olteni, întâlnirile periodice ale membrilor cenaclului, redactarea i editarea revistei „Cugetul”, vizite ale unor oaspe i de pretutin-

deni la revista „Cugetul”, noi apari ii editoriale i publicistice ale epigrami tilor olteni etc. În ultima parte a c ii sunt redate recenzii de carte i articole ale autorului publicate în paginile revistei „Cugetul”: Petre Gigea Gorun - Printre epigrami tii olteni, Nelu Vasile Inteligenti pauca verba, Miltiade Ionescu La ceas aniversar, Nicolae Cruceru - Un epigramist pe nedrept uitat, Alexandru Ioan Cuza - Onoare i demnitate în conducerea statului român, Lucian Bul tan - Un grafician între epigrami ti, Conexiuni epigramatice Craiova - Montreal, In memoriam Bul tan - Zbor spre infinit, Nicolae Maroga Enceanu - Zguduieli umoristice - epigrame, aforisme, reflexii, Janet Nic - Un juvete printre pe ti, Ioan Pena - un scriitor uitat, Petre Ion Florin Vasilescu - Un sportiv între epigrami ti.

Volumul „Cenaclul epigrami tilor olteni i revista «Cugetul» de-a lungul timpului (2008-2018)”, al scriitorului Andrei Potcoav , este o carte-document de cert valoare, care nu ar trebui s lipseasc din nicio bibliotec public .

De profesie inginer chimist, Andrei Potcoav a intrat la facultate f concurs pe baza diplomei de merit conferit de Liceul „Traian” din Tr. Severin. A lucrat în industria de chimie i petrol timp de 40 de ani. În legislatura 1992-1996 a fost senator în Parlamentul României unde, începând cu toamna anului 1993, a îndeplinit func ia de vicepre edinte al Comisiei de privatizare a Senatului.

Jurnalist talentat, a publicat în diverse reviste i ziare din ar . Activitatea sa jurnalistic i filatelic a fost recompensat cu numeroase premii i distinc ii, printre care Insigna de aur a Asocia iei filatelice Române (1998) i a Federa iei Filatelice Poloneze (1997).

Activitatea sa literar este recunoscut i apreciat prin cele ase volume de filatelie i literatur , ce însumeaz mii de pagini, publicate pân în prezent.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul I, nr. 7(107)/2019

Constantin MIU

Sacrificiul drumului spre lumin[ C.H. Covatariu, Virgina, Ed. Timpul, Ia i, 2018, 278 p.

Virginia este al optulea roman publicat de dl C. H. Covatariu. Titlul, ca i povestea trist de dragoste a protagonistei, aminte te de romanul lui Bernardin de Saint Pierre Paul i Virginia. Structurat în nou capitole, ac iunea romanului Virginia relev fluxurile i refluxurile unui suflet de femeie, care atâta timp cât a tr it a tânjit dup iubire i în elegere, pe care nu le-a g sit la b rbatul de care a fost legat f voia ei.

Cartea are la baz jurnalul Virginiei Logof t, pe care cea mai bun prieten a acesteia - Nona - i-l înmâneaz autorului: „Este vorba despre via a unei doamne (...) V rog primi i jurnalul care a apr inut celei mai bune prietene din via a mea (...) V împrumut jurnalul acesteia, pentru a scrie romanul pe care-l doresc s -l am amintire despre aceea care a fost Virginia.” (p. 18, 19).

Calvarul Virginiei începe de când î i d consim mântul s fie înfiat la 17 ani de un domn director - Emanoil Logof t. A a cum declar , fata ar fi putut s refuze (cf. p. 41), îns î i dorea cu ardoare s ia via a pe cont propriu i s scape din acel a ez mânt pentru copii orfani sau abandona i, spa iu-carcer care îi încorsetase sufletul. Ajuns în apartamentul lui Emanoil, Virginia prime te instruciuni care nu o deosebesc cu nimic de menajera din cas (cf. p. 43). La scurt timp, dup

împlinirea vârstei majoratului, Virginia va avea parte de o mare dezam gire când, f a fi întrebat dac este sau nu de acord, va fi ritat cu protectorul ei. ocat de acest eveniment, în intimitatea sa, Virginia î i pune câteva întreb ri, care dezv luie triste ea cutremur toare a unui suflet sensibil (cf. p. 54).

Acest eveniment - paradoxal, unul nefericit!

- o va marca pentru tot restul vie ii: „Cât voi tr i, n-am s uit c în ziua de întâi ianuarie în acel an, mi s-a înc tu at i mintea, nu doar via a, tinere ea mea.” (p. 57). Nu de pu ine ori, în nop ile de nesomn i de veghe, Virginia va realiza c este doar o toare ”prin via , derutat i dezorientat ”. a cum i-a dorit, Virginia va termina coala pedagogic i va ajunge înv toare la o coal din One ti. Dup pensionarea fostei directoare, va fi chemat la partid i va primi decizia de numire în postul de director, mas vacant, f a ti c so ul ei tr sese ni te sfori, c doar f cea parte din nomenclatura de partid a ora ului Sufletul Virginiei va înflori din ziua când l va cunoa te ( i se va îndr gosti de la prima vedere) pe Matei, tat l unei eleve din clasa prietenei sale, Nona. Virginia îi va m rturisi, la un moment dat iubitului rolul s u în metamorfozarea ei: „- Dup ce ne-am cunoscut, dragul meu, m-am n scut pentru a doua oar .

Mai mult, am sim it c ne iubim i c niciodat nu ne vom desp i.” (p. 88-89). Autorul se vede nevoit s comenteze aceast metamorfozare: „A adar, Virginia a p sit sarabanda vie ii ei de pân atunci, continuând c toria vie ii, cu mai mult curaj i mai mult speran tre viitor. (...) Povestea vie ii, pe care a purtato pân l-a cunoscut pe Matei, a desc rcat-o trecutului, privind c tre un viitor cu ochi lumino i, coordona i de speran e.” (p. 89, 90).

La hotel, la M ti, cei doi îndr gosti i se vor d rui unul altuia, trupe te i suflete te, autorul realizând pe câteva pagini poemul deflor rii Virginiei (cf. p. 108-112). Dup acest eveniment, romancierul va puncta din nou metamorfoz rile de care va avea parte protagonista: „Cu sprijinul iubitului ei, Virginia a primit lumina în suflet, i-a dobândit lini tea spiritual cât i încrederea în via ” (p. 115); „Dup ziua de la M ti (de fapt, dup noaptea d ruirii reciproce - n. n.), melo-

dicitatea cuvintelor Virginiei a înflorit, i s-a înseninat sufletul (...) Virginia traversa o metamorfoz . Valen ele Virginiei erau complexe i era preg tit s fac fa oric rei st ri schimtoare din via a ei.” (p. 116-117).

Cu alt ocazie, Virginia se vede nevoit clarifice pozi ia ei, spunându-i lui Matei nu a urm rit s aib o aventur cu acesta (cf. p. 131), de ce nu consider c i-a tr dat so ul, doar în acte (cf. p. 133), dar mai cu seapentru c , f acordul ei, cel care se purta ca un v taf i o considera doar ca pe propriul obiect al bunului s u plac chemase preotul i dasc lul, s -i cunune, iar dup pseudocununie s-a culcat i a sfor it, în timp ce „mireasa” a privit viscolul de afar (cf. p. 134).

Capitolul al nou lea este cel mai tensionat dramatic: Virginia îi va m rturisi lui Emanoil c este îns rcinat în luna a patra, cu rbatul pe care îl iube te din tot sufletul; so ul îi strig femeii c ar face orice s afle cine este cel care l-a încornorat i s -l distru. Lucid , Virginia î i justific alegerea f cut i-i arat lui Emanoil care sunt motivele pentru care a ales libertatea sufletului: „Crezi oare c o persoan poate tr i f un dram de mângâiere, în cazul meu o femeie virgin ? (...) L comia b rbatului de a avea o femeie virgin , dar s n-o iubeasc nimeni, cu ea s se mândreasc doar el, nep torul (...) Am torit pe o cale a singur ii, pân am întâlnit acest suflet, un adev rat b rbat, care mi-a ar tat calea vie ii.” (p. 230, 240).

Lipsesc totu i în carte crizele de gelozie ale lui Emanoil, mai ales c acesta e anun at de Virginia c are de gând s se despart i i va reface via a al turi de b rbatul iubit.

Scena înc ier rii celor doi so i, numai pentru faptul c Emanoil vrea s -i smulg Virginiei jurnalul, el ne tiind ce ar fi putut s noteze ea acolo - este neverosimil . M car de s-ar fi cut aluzii, în sensul c citind acel jurnal, Emanoil ar fi putut afla cine este cel care i-a luat locul de b rbat!

C. H. Covatariu se dovede te a cunoa te profunzimile de gândire i sim ire ale unui suflet de femeie însingurate, care nu s-a mulumit cu statutul de simplu c tor prin via (aceast metafor simbol ap rând de mai multe ori - ca un laitmotiv în jurnalul Virginiei), dorind cu ardoare s i ghideze sufletul spre lumin , c ci lumin i împlinire înseamiubirea partenerului ales i nu impus.

Acest drum s-a dovedit a fi unul sacrificial.

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a ]i Politica (II) „Cunoa te-te pe tine însu i i Fii în elept, e totuna.” - Platon Dac Pitagora - despre care am vorbit în eseul trecut - î i îndemna înv ceii s -i asculte vorbele într-o t cere pioas , Socrate (470 î. H.399 î. H.) era un vorbitor p tima , glasul lui r suna în conversa iile pe care le utiliza, ajutându-l la exprimarea clar a adev rurilor. Astfel, dialogul se potrivea de minune cu firea lui exuberant . N-a l sat nimic scris, dar ideile lui filozofice au fost astfel reconstituite în scrierile elevului s u Platon i în cele ale continuatorului - Aristotel.

Se spune c Socrate a v zut în vis, pe genunchii s i, un pui de leb c ruia îi crescuser deodat aripile i care zburase dup ce scosese un sunet puternic i dulce. Ziua urm toare, Platon i se prezenta ca discipol, iar Socrate a recunoscut în el leb da din vis.

Aceast „leb ” spunea mai târziu despre Socrate c „a fost un om loial, sincer i amabil, st pânit de puternice sentimente morale i religioase, plin de spirit i umor, totdeauna cu r spunsul gata atunci când era nevoie, plin de curaj civic i gata s înfrunte pentru dreptate, furia poporului”. De i avea un caracter nobil, însufle it mereu de luminarea tineretului i de binele poporului, a fost acuzat s vâr te nedrept i, c stric pe tineri, c nesocote te pe zeii în care crede statul i c se închin la alte zeit i. Condamnat fiind, a preferat s bea paharul cu cucut , dând astfel omenirii o pild minunat de cet ean care respect legile rii sale i poate muri senin i demn. Socrate ar fi putut s fug din Atena dup ce a fost judecat i declarat vinovat, dar a ales s r mân , s respecte legea înmânat de un juriu format din atenieni. Înainte de moarte a fost înconjurat de ucenici fideli i aten i, care-i sorbeau cuvintele, în vreme ce el - imperturbabil i luminos - sorbea otrava nedureroas oferit de temnicer.

A fost un om profund religios, ceea ce îl deosebea de sofi ti, care erau impregna i de scepticism. Pentru Socrate, Zeii statului atenian erau ni te puteri vii, a c ror importan pentru via a poporului n-a pus-o la îndoial . El a crezut chiar i în preziceri i oracole, pe care le considera, ca de altfel i contemporanii i, a fi indica ii divine c rora le da ascultare cu inima plin de pio enie. Cu toate acestea, Socrate era Socrate filozoful care c uta

neîncetat temeiurile ra ionale i în problemele religioase. Avea credin a c Divinul (Logosul) se reveleaz în sufletul i con tiin a moral a omului, vocea care-l opre te pe om s fac fapte care-i primejduiesc sufletul. Socrate vorbea i despre o singur Divinitate, ceea ce însemna c el dep ise totu i politeismul antropomorf al concet enilor i, pe care nu-l mai accepta din motive morale. Totu i, filozoful nu s-a atins de formele înalte ale religiozit ii poporului. Se poate spune îns cu siguran c la Socrate era vorba de convingerea c în lume domne te o Ra iune mai înalt i c ra iunea omeneasc este o parte din aceast Ra iune universal , care este temelia ordinii morale a lumii i a existen ei adev rate a omului. Concep ia lui era c procesul lumii i al vie ii omene ti are în ultim analiz un adânc sens moral.

Ideile lui descoper convingerea c tot ceea ce se întâmpl în lume este dirijat de o putere divin i aceast putere o identifica cu Binele, Adev rul i Frumosul. Este motivul pentru care unii dintre P rin ii Bisericii îl numesc pe Socrate - cre tin, iar zugravii bisericilor noastre îl zugr vesc pe zidurile externe ale l ca urilor sfinte, ca unul care „sa ridicat cu gândirea lui pân la marginile cre tinismului”. Divinitatea este identic la Socrate cu „Providen a”, o Providen care nu este independent de voin a omului, dar nici nu înl tur libertatea de voin a acestuia. Astfel las s se în eleag c omul trebuie s se hot rasc în toate împrejur rile vie ii, ca un spirit liber, i cu credin a numai ceea ce este moral are valoare ve nic .

Socrate avea i umor, în sensul în care unele erori ale vie ii trebuie acceptate cu u urin , mai ales dac ele sunt lipsite de valen e negative. Drept exemplu, cu privire la c torie, sf tuia: „Orice ar fi, însoar -te! Dac i iei o so ie bun , vei fi fericit. Dac i iei o so ie rea, vei deveni filozof.” Socrate voia s se cunoasc pe sine i s deprind i pe al ii s fac acest lucru, adic s filozofeze, c ci, pentru el, nu exista decât o singur via tr it cu sens - via a în filozofie. Numai a a omul poate deveni bun i fericit. Sufletul î i are fiin a sa în virtutea ce se fundamenteaz pe cunoa terea de sine.

Platon (427-347

Platon

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

î.Hr.) a vrut pentru suflet le cele adev rate podoabe: cump tarea i dreptatea, curajul, libertatea i adev rul. Al turi de profesorul s u Socrate - i de cel mai cunoscut student al s u - Aristotel - a reprezentat culmea gândirii filosofice antice. Platon a pus bazele filozofiei Occidentale i ale tiin ei. Dincolo de importantele sale contribu ii care au ajutat la închegarea filozofiei, tiin ei i matematicii pe continentul european, Platon este adesea considerat ca fiind unul dintre importantele personaje fondatoare ale religiei i spiritualit ii occidentale. Influen a lui asupra gândirii cre tine a constituit un act de adânc medita ie pentru Fericitul Augustin de Hipona, unul dintre cei mai importan i teologi i filozofi din istoria Cre tin ii.

Platon a fost considerat cel mai mare gânditor idealist al acelei perioade. A tr it într-o perioad de timp a istoriei Greciei foarte fr mântat când, dup un regim democrat al lui Pericle (443-429 î.H.), toate valorile recunoscute anterior se modificaser . Gândirea sa p rea ca rupt de realitate în acel moment, sistemul lui filozofic având la baz Ideea. Ap rea pentru prima dat desprinderea de materie. Gândirea sa mitic i-a permis realizarea unei opere cu valen e literare.

Cele mai cunoscute mituri se refer la dreptate i nedreptate, la adev r, la dragoste. Aproape toate scrierile platoniciene poart forma dialogului - capodopere ale prozei clasice grece ti -, Socrate fiind pretutindeni prezent, conducând discu ia cu m iestrie. i totu i iese în eviden ideea de baz a filozofiei lui Platon, aceea c adev rata realitate o constituie Ideile, cea de frumos, de bine, de adev r.

S-a n scut în Atena, într-o familie aristocratic cu str mo i ilu tri.

Numele s u de na tere a fost Aristocles, dar a primit porecla de Platon, datorit pieptului s u lat. În jurul vârstei de 20 de ani a devenit un ucenic fidel al lui Socrate, pe care nu l-a p sit niciodat , pân la condamnarea la moarte a acestuia. Fiind bolnav îns , Platon nu a putut participa la ultimele momente din via a maestrului s u.

Este cel dintâi filozof de la care au r mas scrieri complete: 35 de dialoguri i 13 scrisori. Dialogul creat de el este, de fapt, o specie literar în care problemele filozofice sunt abordate prin discu ia dintre mai mul i interlocutori, dând posibilitatea ajungerii la adev r, unul aducând ni te argumente i cel lalt având posibilitatea de a i le r sturna sau a le accepta. Dialogurile platonice sunt împ ite în: Dialoguri de tinere e, Dialoguri din perioada de tranzi ie, Dialoguri de maturitate, Dialoguri din epoca b trâne ii.

Primele dialoguri platonice trateaz în special teme de moral , doctrina platonic nedeosebindu-se înc suficient de cea socratic ; dialogurile de maturitate aduc îns doctrina proprie a lui Platon.

Una dintre lucr rile cele mai de seam este „Republica”, în care se ocup de organizarea statului-model, adic de organizarea cet ii ideale, criticând prezentul i aspirând la viitor. Platon arat în ce sens trebuie în eleas aceast lume inteligibil . „Mitul pe terii” este o imagine alegoric a lumii i a modului cum poate fi cunoscut : Prizonierii lega i într-o pe ter nu v d niciodat lumina soarelui; ei d doar umbrele obiectelor din afar , proiectate pe pere ii pe terii de c tre un foc; între prizonieri unii disting trecerea umbrelor cu mai mult perspicacitate; memoria îi ajut s recunoasc ordinea în care se perind obiectele. Alegoria: Pe tera este lumea sensibil , lumea noastr obi nuit , prizonierii suntem noi; ni se pare c aceast lume este singura real . Lipsi i de lumina soarelui, nu cunoa tem decât lucrurile ei f a ne putea da seama de sensul, de adev rul lor ultim.

Noi nu vedem în mod obi nuit decât un aspect superficial al lucrurilor, cuno tin ele noastre obi nuite servesc vie ii. Dar aceast cunoa tere nu ne va da niciodat în elegerea ultim , metafizic , a lucrurilor. Sensul lucrurilor const în ideile, în esen a lor; degeaba vom privi corpurile frumoase sau ac iunile virtuoase, drepte. Nu vom în elege sensul adânc pân ce nu ne vom ridica la ideea de frumos în sine, sau la ideea de dreptate. Ne desp im greu de lumea sensibil pentru a ne ridica pân la contemplarea ideilor. Prizonierul care este smuls din

Anul X, nr. 7(107)/2019

pe ter i adus cu for a c tre lumea ideilor are nevoie de o obi nuin progresiv , ochii îl dor, dar odat ce a v zut lumina i lucrurile aderate, prizonierul nu mai vrea s se întoarc în pe ter ; el tie acum realitatea adev rat nu este cea a umbrelor, a sensibilului, dar este cea care se descoper inteligen ei.

Alegoria pe terii este aceea de a trezi con tiin a asupra realit ilor sensibile, religioase, spirituale, morale, pe care lumea material nu ne permite s le întrez rim atât timp cât suntem condamna i s tr im doar în întuneric i necredin . Contempla ia realit ilor spirituale, via a adev rat promis de Dumnezeu omului ne permit s sc m de lan urile sclaviei noastre i s ne în m, trup i suflet, spre bunurile cere ti. Omul eliberat din aceste lan uri este filozoful, iar filozoful este persoana capabil s deslu easc forma Binelui i deci bun tatea absolut i adev rul. Datoria lui este de a reintra în pe ter . Aceia care au v zut lumea ideal , reprezentat de Soarele care lumineaz lumea dinafara ei, au datoria s educe oamenii din lumea material , sau s spândeasc lumin acelora din întuneric. De vreme ce filozoful este singurul capabil s recunoasc ce este cu adev rat bun, el este singurul potrivit s conduc o societate, dup spusele lui Platon.

Adaug umila mea p rere cum c aceast judecat trebuie s fie urmat i în zilele noastre. Lumea are nevoie de conduc tori în elep i, a c ror cultur , moralitate i viziune s fie exemplar . Nu putem face rabat principiilor înalte la care s-a ajuns cu greu, dup nenum rate experimente, de-a lungul secolelor. Doar felul în care trebuie condus fiecare popor, stabilirea legilor care trebuie s corespund nivelului de civiliza ie, exigen a respect rii acestor legi, sunt probleme asupra rora trebuie s gândim, deoarece fiecare etap a istoriei aduce ceva nou cu ea i nu avem dreptul la dec dere. Legisla ia trebuie s vin în ajutorul vie ii, s aduc oamenilor lini tea i fericirea i nicidecum s duc la un minus de moralitate.

Dar s revin la „Republica”, care se încheie cu „Mitul lui Er”, prilej pentru Platon de a prezenta ideile sale despre suflet i despre via a de dup moartea trupului. Platon credea în nemurirea sufletului i în r splata pe care zeii o preg tesc celor buni, i pedeapsa rezervat celor r i, corup i, care au impus sisteme politice în defavoarea poporului, gândindu-se doar la propriul interes i prestigiu. Pentru el, Filosoful-Rege este guvernantul ideal format pentru a conduce sufletele subalternilor în împ ia zeilor, unde se tr ie te adev rata via pentru care au fost crea i. Dezordinea într-un stat se produce când legile sunt rele sau ele nu sunt respectate.

Ideile sunt ale sufletului, care este simplu, nemuritor. Cunoa terea Ideilor este doar o reamintire a sufletului încarcerat în corpul fizic.

Menirea sufletului este s preg teasc omul pentru moarte (eliberarea sufletului nemuritor i întoarcerea în lumea ideilor); condi ia eliber rii definitive a sufletului este o via virtuoas ; filozofia este preg tirea sufletului pentru recunoa terea imortalit ii sale.

Platon a fost un spirit întreprinz tor i activ, ve nic în c utare de noi cuno tin e, însetat de realizarea unor noi opere sau de ascultarea unor mae tri. A reu it s deschid la Atena o coal filosofic , printre ucenici num rându-se i Aristotel, transformat mai târziu în Academie. Se spune c pe frontonul Academiei erau trecute cuvintele: „Cine nu e geometru nu poate intra aici”. Matematica (geometria) a jucat un rol deosebit atât în structurarea planurilor de studii în Academie, cât i în fundamentarea teoriei metafizice a lui Platon.

Fiind preocupat nu doar de filozofie, ci i de studii politice, Academia înfiin at de el a devenit în timp o adev rat pepinier de func ionari i oameni politici. Ea a func ionat aproape 1.000 de ani. Dup înfiin area Academiei, Platon s-a întors în Siracuza, sperând s poat înf ptui planul s u de a face o leg tur între filozofie i politic .

Dionysos cel Tân r, care domnea la acea vreme în Siracuza, l-a dezam git, acesta alegând rolul tiranului, excluzând treptat filozofia din via a sa, pentru care fusese instruit asemeni tuturor conduc -

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

torilor. Platon îl sf tuise s renun e la expedi iile de jaf împotriva etruscilor, fiindc erau imorale, nu ele fiind cele care puteau îns to i finan ele rii, solu ia fiind reducerea cheltuielilor la curte i încurajarea agriculturii. Cred c Platon nu luase în seam c oamenii care nu mai vor s „creasc ” nu mai primesc sfaturi. Ei se cramponeaz de o limit a cunoa terii, a în elepciunii.

Platon a plecat din lumea aceasta la vârsta de aproape 80 de ani, îngândurat în privin a viitorului politicii i filosofiei. S-a stins din via , dup cum spunea Cicero, „cu condeiul în mân ”. Ne-a l sat numeroase sfaturi privitoare la eficacitatea conducerii i modurile în care aceasta trebuie exercitat . În esen , acestea se reduc la trei principii fundamentale pe care orice lider trebuie s le respecte. Primul dintre acestea se refer la cunoa terea binelui. Fiecare conduc tor este dator ca, printr-o disciplin intelectual i moral , s ajung la deosebirea binelui de r u i s urmeze calea cea bun . Cel de-al doilea se refer la necesitatea unei continue educa ii, instruiri. În opinia lui Platon, fiecare om care aspir s devin liderul celorlal i este dator s aib o cultur i o preg tire cu mult superioar maselor. Cel de-al treilea principiu cuprinde existen a timpului liber. Cine nu î i poate permite luxul de a gândi i nu are suficiente resurse materiale pentru a o face, nu va reu i s se des vâr easc suficient. rerea lui Platon cu privire la Imperiul Atlantidei înghi it de potop a fost c aceasta s-a întâmplat deoarece locuitorii lui s-au scufundat în corup ie i materialism, corup ia i orgoliul conducând la ruin . Astfel cataclismul a ters pentru totdeauna Atlantida de pe harta lumii.

Foarte incitante sunt parabolele pe care le-a adus în discu ie în scrierile sale. El spunea c este imposibil s devii o persoan dezvoltat intelectual dac evi i s gânde ti. Oricât de mult am ac iona sau citi, f gândire i f o practic sus inut a principiilor adoptate nu putem cre te spiritual.

Platon sus inea c divinitatea, ca i sufletul, nu este corporal ; numai astfel este ea nepieritoare i nu este supus schimb rilor.

Ideile sunt cauzele i principiile prin care lumea obiectelor naturale este ceea ce este. A admis dou principii ale tuturor lucrurilor: divinitatea i materia; divinitatea o nume te ra iune i cauz ; materia nu are nici o form , nici limit i din ea se formeaz lucrurile compuse; la început ea se afl în mi care dezordonat , iar divinitatea socotind ordinea preferabil dezordinii, a strâns-o într-un singur loc. Aceast substan a fost transformat în patru elemente: focul, apa, aerul i mântul, din care s-a n scut lumea i tot ce se afl într-însa. Dintre aceste elemente numai p mântul nu este supus schimb rii, cauza fiind particularitatea figurilor geometrice care îl constituie.

Pentru frumuse ea i profunzimea dialogurilor, voi transcrie doar câteva dintre concluziile cuvânt rilor, în prim plan fiind cele ale lui Socrate: „Universul este compus din foc, ap , aer i p mânt; din foc, ca fie vizibil, din p mânt ca s fie solid; din ap i aer, ca s fie propor ionat.” „Timpul a fost creat ca o imagine a eternit ii. O dat cu crearea universului ia fiin i timpul.” „Materia prime te ideile i astfel d na tere substan elor.” „A fi în elept, în elepciune i cuno tin a de sine înseamn s tii ce tii i ce nu tii.” i apropo de umorul lui Socrate: „Ce bine ar fi, Agaton, dac în elepciunea ar avea darul s se scurg , ori de câte ori ne atingem unii de al ii, de la cel ce are mai mult la cel cu mai pu in ; s fie a, ca apa care trece prin fitilul de lân , din vasul mai plin spre cel mai gol!” „Nu orice Eros este frumos i vrednic de laud ; ci numai acela care ne îmbie s iubim în chip frumos.” „Ar trebui prin lege s se opreasc iubirea celor prea tineri,

21

pentru a nu se risipi atâta zel în vederea unui lucru nesigur; c ci la copii este nesigur dac împlinirea îi conduce spre viciu sau virtute, în ce prive te spiritul sau trupul.” „Cine iube te, chiar dac ar c lca jur mântul, este iertat de zei...” „R u este iubitorul de rând, cel ce se îndr goste te de trup mai mult decât de suflet. (...) C ci odat ofilit floarea trupului ce a iubit, dragostea „zboar i dispare”, dând de ru ine multele vorbe i f duieli ce-a f cut. În schimb cel care iube te însu irile suflete ti, tocmai fiindc are aceast înzestrare superioar , r mâne îndr gostit întreaga via , ca unul care se contope te cu ceea ce este permanent. ” „Pentru orice om cu minte, cei pu ini dar inteligen i sunt mai de temut decât pro tii mul i la num r.” „Astfel crea ia este cauza ce stârne te orice lucru s treac de la starea de nefiin la aceea de fiin . În chipul acesta, crea iile ce se fac prin orice tehnic sunt poesis-uri, iar creatorii lor, oricare ar fi, s-ar numi poe i”. „Este o veche credin de care ne aducem aminte, potrivit c reia sufletele plecate de aici exist dincolo; apoi, ele se întorc aici, scându-se din lumea celor mor i. Dac lucrul este a a, dac cei vii renasc din sânul celor mor i, atunci unde ar putea sta sufletele noastre decât acolo?... Putem recunoa te i acest lucru, c cei vii întru nimic mai pu in nu provin din cei mor i, pe cât cei mor i din cei vii. Acesta fiind faptul, ne este îndeajuns dovedit c sufletele celor mor i neap rat exist într-un loc de unde iar i s se poat ivi... C ci iat : dac ar fi numai c dere în somn i n-ai încuviin a exist i o trezire a ceea ce este adormit, toate ale naturii s-ar curma într-o zi... dac -ar muri tot ce se bucur de via i dac , o dat murind, ar r mâne în aceast stare i n-ar mai reînvia, oare n-ar mai urma cu necesitate c , murind toate, le va st pâni moartea, iar via a va disp rea cu des vâr ire? C ci dac din cele moarte nu se nasc cele vii i dac cele vii mor mereu, ce mijloc este de a nu se pomeni totul într-o zi cufundat în moarte?” „La moartea fiec ruia dintre noi, se zice c un înger p zitor, zit de soart drept c uz înc din timpul vie ii, îl duce întrun loc unde trebuie s se adune to i mor ii, spre a fi judeca i.” „Trebuie s spui deci cu toat hot rârea c înmormântezi trupul meu. i s -l îngropi cum î i va pl cea, sau dup datina care i se va rea mai bun .” Încheind aceste scurte cuno tin e despre cei doi filozofi de seam ai Greciei antice - Socrate i Platon - , în elegem c s-au preocupat de sufletele oamenilor, de spiritualitate, atr gând în acest mod aten ia asupra faptului c lumea fizic nu e tot ceea ce exist . Fiin ele umane nu sunt numai materiale, ci, de asemenea, posed un suflet-duh. În jurul nostru exist o lume spiritual , de care trebuie s fim con tien i i c reia trebuie s -i acord m aten ia cuvenit . Adev rata valoare a spiritualit ii este faptul c ne trimite înspre ceva i cineva care exist dincolo de aceast lume fizic , cu care trebuie s intr m în leg tur .

Spiritualitatea este Roada Duhului Sfânt pe care acesta îl produce în via a unui om: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga r bdare, bun tatea, facerea de bine, credincio ia, blânde ea i înfrânarea poftelor” (Galateni 5.22-23). Religia este îmbr mintea pre ioas a spiritualit ii, constituit dintr-un set de credin e i de ritualuri care duc o persoan într-o rela ie corect cu Dumnezeu. În zilele noastre valorile morale au fost înlocuite cu cele materiale precum l comia, interesul omului fiind doar cre terea avu iei materiale i nicidecum a celei spirituale care-i pare de prisos. Or, lipsa credin ei, a moralei, pervertirea spiritului curat într-unul mizerabil, sunt cauzele tuturor relelor, ale neajunsurilor, ale dezechilibrului social. Este ceea ce spune autorul francez Jean-Claude Larchet, în cartea sa „Terapeutica bolilor spirituale”, despre duhul nelini tit al acestui veac care „spore te f încetare num rul celor mutila i suflete te”.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Drago] NICULESCU

Ideea de unitate a universului @î n dialectic[, cu interpret[ri transcentive La începutul studiului, câteva note, ca linii directoare: „nu doar materialitate i idealitate; i nu dualitate, ci materialitatea ca dat i creat, coordonat, poten at i valorificat al spiritualului”; „explicarea existen ei i rostului materialit ii prin dorin a i scopul idealit ii, al Spiritului Absolut”; „explicarea existentului prin transcendent”; justificarea materialit ii spirituale (existentului obiectiv) prin Planul i scopul precis al transcendentului”; „angrenarea celor dou planuri sub semnifica ia transcentivit ii, care nu le izoleaz , autonomizeaz polar, ci justific pe unul prin existen a celuilalt”; „materia - form de obiectivare a Energiei spirituale Absolute, în calitatea ei de esen secund ”.

1. Concep ia ra ionalist-materialist asupra ideii de unitate a Universului. Întreg existentul, inclusiv forma lui superioar , omul, este de fapt o întrupare energetic spiritual , esen spiritual secund . Substratul material al proceselor cognitive, chimic, biochimic, fiziologic, chiar dac va fi b nuit sau chiar dac se prezint sub diferite forme, va r mâne o credin la fel de în el toare ca îns i fiin a în întregul ei, în materialitatea ei iluzorie. Omul nu este materie superioar i materia nu este esen a existen ei, dup cum crede Hegel, ci omul i materia sunt spirit, energii spirituale. Materia, ca form energetic posedînd

Umberto Boccioni - Idol modern

memorie, vibra ie, cîmp, nu este altceva decât energie spiritual transformat în vizibil, f cut accesibil sim urilor, supus constrângerii spa io-temporale, întrupat vremelnic în form existen ial de Flux (v. Teoria Înaltului Determinism Energetic, Drago Niculescu).

Acestei forme, care este energie spiritual joas , rezultat al scind rii megaenergetice din cadrul Circuitului transcentiv, îi este permis desprinderea, apari ia i mai cu seam evolu ia într-o form con tient de sine i de al ii, pe care ea i-o poate organiza i prelucra specific, individual i cu care va contribui la reîmprosp tarea, Regenerarea for elor energetice ale Entit ii spirituale Perfecte din care a provenit i în structura c reia se va întoarce. Astfel, materiei spirituale, dândui-se na tere, i s-a dat marele dar al con tiin ei, care nu i se va retrage nici dup p sirea trec toarei, mediocrei materialit i, când iluminarea (starea pur spiritual în care se va g si fiin a existen ial înglobat Masei energetice Luminare, în urma particip rii la Ciclul transcentiv) îi va deschide ochi eterni, ce vor uita pentru totdeauna timpul i spa iul. Îl vor vedea doar, de sus, îl vor în elege i îl vor protegui, dar nu îl vor mai tr i i sim i niciodat , în Cromatica i Armonia cople itoare, mirabil , din care vor face parte.

Friedrich Engels i Karl Marx, de i cred c nu se în eal , simplific enorm lucrurile, gre ind astfel calea c tre adev r i întârziind efortul de aflare a acesteia. Pur i simplu ei nu v d mai departe de stratul material, fenomenal al energiei spirituale, pe care, de altfel, îl exploateaz cu consecven , g sindu-i valen e fecunde exclusiv în existentul concret, vizibil. Metafizica lor nu accede c tre înalt, se las purtat i fermecat de meandrele perisabile i vicisitudinile istorice, devenind astfel, dec zând, mai bine spus, într-o filozofie a palierului superficial; mi pietrele, le azvârle, pe una o mai numesc proprietate, pe alta mijloc de produc ie, pe alta con tiin de clas , le mai terg cu mâneca, le mai lustruiesc, dar nu iau niciodat sond de teren din mântul de dedesubtul lor; s o ia, s o adulmece i apoi s o arunce în v zduh, s vad dac se pierde undeva sau se tope te în lumin . Materiali ti de voca ie, ei r mân filozofi ai istoriei brute, f elan spre t rii. Dac ar ti c vorbesc despre ni te forma iuni energetice numite aglomer ri energetice, aflate într-o dinamic existen ial convulsiv , dac ar putea m car b nui efemeritatea materiei c reia iau construit statuie i viitorul ei statut spiritual etern, dac ar putea sim i c materia este materie doar pentru a avea con tiin , pentru a putea îmbog i prin drumul s u cresc tor Energia tutelar care i-a dat na tere, nu ar putea s persiste în clamarea acestei viziuni defectuoase. Pe lâng gre eala pe care o fac în derivarea unit ii i unicit ii Universului din concep ia lor monist-dialectic-materialist , derivare nesus inut în nici un fel de dimensiunea cantitativ i de împr tierea ei calitativ-ontic , ei lucreaz , se pare, cu un singur

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

referen ial, cel existen ial-terestru, adic cel de Flux. Cum s în elegem unicitatea în unitate? A cui? A lumii? În raport cu ce? Termenii devin largi, vagi, i prin neputin a de racordare î i demonstreaz insuficien a flagrant , arat cum î i con in propria eroare. Îndep rtarea de integrativul spiritual îi duce pe cei doi gânditori, automat, la defect în afirmarea categoriilor materiale de unicitate i unitate, categorii care, prin esen a lor energetic-spiritual , trebuie obligatoriu conjuncturate referen ial unui cerc amplu, Integrator. Desigur, impunerea în aceste condi ii, în mod necesar, a unific rii materiei i con tiin ei în definirea structurii onticului reprezint o evolu ie într-un astfel de sistem de gândire, dar numai în m sura în care ia calea drumului corect, adic a aceluia care justific , care d sens existen ei formei materiale a energiei spirituale prin introducerea în onticul de joas frecven (de Flux) a con tiin ei evolutive întrupat în individualitatea spiritual , în fiin a uman (la nivel terestru) i în alte specii de fiin e (la nivel de Flux transcentiv extraterestru), i nicidecum a drumului care încearc tentativa vicioas de a acorda statut existen ial ideativit ii, de a întemeia teza existen ei i func ion rii con tiin ei i cognitivit ii, a proceselor psihice simple i complexe pe baza existen ei unui substrat material chimic i biochimic, parte a materialit ii întregului organism uman. Acestea sunt dou lucruri complet separate. Operarea gre it , cu ultima variant , transform necesitatea unific rii materiei i con tiin ei dintr-o solu ie salvatoare, de spiritualizare, de în are a pauperului materialism marx-engels-ian într-o adâncire în el. Primul, în schimb, se refer la o con tiin a materiei i prin materie, care nu este acela i lucru cu „materia con tient ”, cu men inerea autonomiei ideale, transcendente a con tiin ei; pe când cel de-al doilea sus ine materia con tiin ei, existen a unui substrat material al con tiin ei spirituale eterice, ideale, cu înl turarea transcendentului supraordonator i creator.

Dac ateismul celor doi gânditori impregneaz i s ce te fondul lor reflexiv, generând simplific ri i unilateralita i regretabile, deschizînd guri de evacuare materialist-dogmatice pentru un foc steril religios, produc tor doar de fum, noi nu trebuie s amplific m gre eala lor prin vehicularea în sens defectuos a unor concepte ori principii.

S-ar p rea totu i c Marx i Engels reu esc s fundeze temelia conceptului modern de unitate a lumii nu prin sond ri directe la nivelul con tiin ei individuale, ci prin rezolvarea materialist-dialectic a

Umberto Boccioni - Strada spre cas

23

raportului dintre existen a social i con tiin a social , prin dezvoltarea conceptului de praxis comunitar, concept care confer statut existen ial obiectiv atât con tiin ei plurale a colectivit ii umane, cât i, prin ea, con tiin ei individuale, con tiin ei „de sine”, pe care o leag , prin motorul st rilor afective, cognitive i voli ionale care o alc tuiesc, de practica nemijlocit pe care o genereaz , de transformare a realului. De i pare verosimil acest sistem de judecat , de i logica pe care o întreprind vine s ne spun c , iat , nu este vorba de punerea în rela ie i de sprijinirea celor dou concepte, ale existen ei i con tiin ei, în palierul individualului, ci al multiplului societar activ, beneficiar prin sine, prin roadele con tiin ei sale practice, de schimrile radicale, progresiste ale mediului istorico-dialectic în care tr ie te i se obiectiveaz ca un întreg, e afodajul construc iei lor teoretice este din nou ubred: 1. În primul rând, pentru c for eaz puterile con tiin ei colective la un gen de praxis brut, la produc ia material cu orice pre , v zând în aceasta i unica justificare a existen ei reale a acestei con tiin e i unicul motor al procesului de obiectivare util istoric, ac ional al existen ei sociale. Se simte cum materialismul dialectic nu mai împline te o condi ie a libert ii de existen i ac iune ( i aici este vorba atât de existen a social , în calitate de subiect obiectivat, cât i de existen uman , subiectiv , în calitatea ei de obiect subiectivat), ci o condi ie a constrângerii existen ial-ac ionale, i aceasta pentru c modul în care aleg cei doi gânditori s tran eze dialectic-ontologic problema unit ii existen ei i con tiin ei utilizeaz un materialism tratic, ca s -i spunem a a, constrâng tor în dou ipostaze suprapuse: una este ipostaza formal , corporal a obiectului, sau a materiei în sine, cu determina ii rigide i perisabile, iar a doua este ipostaza func ional , cea produc toare, multiplicatoare nu atât a esen ei spirituale interne, ci în special a materiei, suficient sie i i justificatoare de existen , de sensul i menirea existen ei; 2. În al doilea rând, pentru c gliseaz explicativ nepermis de or în derivarea spriritualit ii con tiin ei „de sine”, individual (subiectiv ), ancorat prin defini ie în reflexivitate i nu în produc ia material , din „materialitatea” con tiin ei sociale (obiectiv ) a oamenilor, ancorat în praxis-ul dialectic i istoric concret, palpabil, m surabil. De i au sus inut c existen a social este cea care influen eaz i determin con tiin a individului social i nu invers, deducerea invers , echivalent , a con tiin ei intime (subiective) a individului din con tiin a lui social colectiv , de i neprecizat formal astfel, este mai mult decât evident . Pe aceast cale, ei rateaz punerea în rela ie corect a celor dou structuri - singurul mod care poate încerca reflectarea cu succes a unei viziuni sincrone unitare a acestor categorii i, prin acestea, a lumii.

Construc ia lor teoretic încerc s schimbe raporturile de implica ie, subordonând spiritualul subiectiv, individual, materialului obiectiv, social i colectiv, când, în realitate, onticul i ontologicul sunt specii ale filozoficului de aceea i natur , spiritual , întemeierea onticului realizându-se prin ontologic, existen a obiectivat , unitatea în diversitate (unitas multiplex) având la baz , ca semnificant fundamental de întemeiere, con tiin a particip rii la diversitatea din Unitate. i în energetica transcentiv , unitatea energetic existen ial (individualitatea spiritual , fiin a uman ), aflat în evolu ie spiritual în câmpul de presiune transcentiv (alveola energetic ), particip la parcursul de Flux atât în stare individual , cât i angrenat (predeterminant i autonom-controlat) în complexele reprezentate de aglomer rile energetice. Coexisten a alveolelor energetice nu reprezint readus din nivelul energetic în nivelul existen ial obiectiv, fenomenal, altceva decât existen a social , în care existen a individual fiin eaz ca element i temei s u.

Marx i Engels v d în om o for predispus la însumare, prede-

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

stinat particip rii la ac iunea colectiv . Astfel, puterea ei singular este neglijat , for a ei se datoreaz mobiliz rii masei semenilor în care se g se te. Energia colectiv creaz i poten eaz energia individului; izolat acesta nu are nici un fel de putere, fiindc omul tr ie te social: unus homo, nullus homo. Formula cu-pentru-contra a raporturilor umane reprezint societatea. Neangajat, al turi de semeni, unei lupte colective, el î i epuizeaz steril resursele, f nici un be-neficiu pentru societate. Cî tigul material, obiectiv-societar, se produce în grup, în uniune de for e. Crea ia spiritual individual , lupta cu sine, dezvoltarea autonom , nedisiparea resurselor în scopuri neap rat ac ionale, economia i autogestionarea r spunz toare i lucid a resurselor personale nu sunt acceptate. Unitatea lumii î i revendic statutul din puterea de organizare a societ ii, putere pentru care îns individul nu mai exist , el topindu-se în mul ime pierzându- i identitatea, specificul spiritual propriu, prin înglobare, constrângere i uniformizare. mânând în acest cadru al monismului de factur materialist , edificat pe baza praxiologiei - disciplin filozofic ce consolideaz atât fundamentele ontice ale unit ii Universului (în sensul c practica e definit ca statut existen ial al umanului) -, cât i construc iile epistemologice ce decurg din viziunea integralist , unitar asupra acestuia, nu putem l sa neamendat i necorectat o alt nuan esen ial , pe care Marx fie c n-o simte, fie o simte, dar se face c nu o observ , dar în mod cert a c rei eroare o practic . Oare filozofii s sufere i ei de aceea i orbire, ori discern mântul lor, rigoarea lor analitic prefer , comod, s perpetueze schematic, pentru pl cerea rimei, ni te abloane false, s sus in linii de gândire eronate? Este vorba de a sus ine premisele materialit ii ideilor pe baza motiva iei obiective a oamenilor de a transforma, prin intermediul ac iunii, condi iile vie ii lor materiale i spirituale, proces al cunoa terii care stimuleaz geneza, formarea i dezvoltarea func iilor cognitive. Se practic astfel un tip de argumenta ie complet nevalid, strident i pueril, a c rui caducitate se sprijin pe articula iile sale interioare. Eroarea const 1. în extrapolarea tezei apari iei i evolu iei numai a unor idei (cu siguran c gânditorul nu viza, printre acestea, ideile abstracte, estetice, axiologice, conceptualtiin ifice), a ideilor provenite din necesit i practice i orientate c tre scopuri practice sau a celor izvorâte din imboldul îndreptat înspre atingerea unor n zuin e social-istorico-obiective, ambele de factur materialist , asupra tuturor celorlalte forme ideatice (pe care le-am i enun at) i 2. în implicarea grosier a dinamicii ontologice reale a acestui gen strict delimitat de idei în fundarea materialist a structurii intime a ideilor, în declararea substratului material ca fiin ând originar, genetic i evolu ionist, de jure i de facto, în structura abstract a esutului morfologic i fiziologic al func iei i procesului cognitiv. Acest dublu abuz, pe care îl denun m vehement, constituie eroarea care st la baza e afodajului teoretic al acestei viziuni monist-materialiste limitate, limitative i superficiale, eroare care permite trecerea de la apari ia i dezvoltarea unui tip de idei la apari ia i dezvoltarea tuturor ideilor i, mai departe, la sus inerea existen ei unui substrat material al ideilor, al func iilor psihocognitive. Se practic astfel trecerea gre it de la particular la gene-ral (generalizare for at ) i de la general, ca premis , la deducere structural : particular -› general -› structural. Dou inferen e înl u-ite, care construiesc eroarea ce fundamenteaz o teorie! Nemaivorbind c din punct de vedere al tranzitivit ii, lan ul particular -› general -› structural , A ^ B ^ C, se poate restrânge la A ^ C, adic particular -› structural, ceea ce, tradus, înseamn deducerea structurii materiale general-valabile a ideilor doar din elemente ideatice reprezentative formal i substan ial, nu morfo-fiziologic, sau, altfel spus, deducerea structurii intime a procesului fiziologic cognitiv din con inuturi logico-gnoseologice particulare ale sale, i, în acela i timp, investirea cu aceast materialitate a structurilor abstracte ideale, pur spirituale.

Anul X, nr. 7(107)/2019

Chiar dac izvorâte, unele dintre ele, din motiva ii de ordin material, chiar dac prelucrate i dezvoltate în cadrul teleologic al unui materialism uman func ional, cu descenden hilozoist i orientat praxiologic, ideile nu î i deriv esen a, structura din nivelul sc zut vibra ional (frecven ional) energetic, care este nivelul material, nu se impurific , ci r mân în nivelul transcendent, superior, spiritual, înalt vibra ional i frecven ional, drept componente directoare ale unicului registru energetic - cel spiritual. Transcenden a, idealitatea, spiritualitatea pur , pe de o parte, i a a numita „materie”, spiritual , pe de alt parte, nu sunt altceva decât dou niveluri frecven ionale diferite ale aceleia i naturi energetice unice - Energia spiritual (Luminar ), forme ale acestei energii, esen e de ordin secund, ambele func ionând ca niveluri suprapuse, dar corelate, ale stratului existen ial obiectiv (ale Fluxului transcentiv). Vedem astfel limpede cum începe s se lumineze ideea unit ii Universului, i aceasta numai prin practicarea permanentei critici energetice (fire te, este vorba de „critic ” în sens kantian), prin interpretarea sever i aducerea la esen a substratului energetic a oric rui demers filozofic ce opereaz în strat, care î i închipuie c gradele de obiectivare în marea mas energetic sunt cu atât mai dep rtate de esen a ei cu cât poart un contur mai ferm, mai vizibil. Ei nu tiu c ochiul nu poate distinge, oricât ar vrea, nici un fel de forme în aceast energie, ochiul este orb, doar mintea poate str punge imaterialitatea ei i poate intui for a ei incomensurabil . Astfel în eleas unitatea Universului, prin for a unicit ii ei energetice, prin perceperea individualit ii umane ca entitate spiritual energetic elementar (alveol sau aglomerare alveolar ) cu func ie sporitor energetic a Energiei Originare, vizi-unea metafizic corect asupra ei detecteaz u or orice abatere i o corecteaz , pentru c orice persisten în gre eal , din neputin sau comoditate, a autorului, exegetului sau utilizatorului creativ, sau a tuturor trei la un loc, nu face decât s m reasc h ul dintre adev r i neadev r, dintre adev r i în elegerea corect a adev rului. R mâne atunci, ca pasionanta problem a existen ei i a actorului ei dramatic s i transfere reciproc subiectivitatea i obiectivitatea f nici o tain , f nici un dublu în eles, i s i asume în comun rezolvarea statutului particirii la unitatea cosmic prin topirea simpl , nedilematic în dimensiunea unic , integratoare a energiei spirituale. Iar în semnifica ia acestei rezolv ri nu trebuie s distingem lumini ele unei dualit i complementare, ce vine s se a eze mai bine în temeiurile ini iale, ci izomorfismul energetic permanent i ubicuu, epifania gran-dioasei Lumini ce ne te pe P mânt în izvoare care se vor strânge la matc .

Umberto Boccioni - Dizgra iosul

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Daniel MARIAN

Proiect de revolt[ @în erudi\ia @întâmpl[rii universale a fiin\ei George G. Asztalos, Liber poezionist, Editura Grinta, 2018 Fascinanta, str luminata, scârbavnica i rturisitoarea via pune la loc de cinste dragostea, invidia i ura, geniul cu nepriceperea i indiferen a. Încropeala t rcat cu numele de via ca o c ea bolund care se mu de coad .

Analiza simpomatologiei vie ii ca boal dependent de a fi, se face din interiorul unui mecanism gen forez care lini te te materia i duhul abia dup ce le sfârtec sistematic i laborios. Nu scap nimic de aici nici în elesurile i nici sensurile vie ii. „Liber poezionistul” George G. Asztalos e tr itorul con tient de a fi vinovat de toate câte se întâmpl fenomene în jurul lui i concentrate pe el.

Deta at ca la marginea lumilor când de fapt fierbe fix la intersec ia unde lumile se rostogolesc unele într-altele ca într-un accelerator dublat de o centrifug , poetul face studii de caz f anestezie, pe organism viu

deschis. E cinic i e realist, e minu ios i cu bdare pân în punctul imprevizibil în care cu toate justificat de izbeli tea de ert ciunii.

Larg deschidere înspre eventualitate, dar asta neîmpiedecând institu ia fatalit ii din a- i vedea de treab . Cu „aici i acum. complici de o noapte. i al i licurici” este dat sura complicit ii elementelor firii i nefirii, în împ irea vie ii pe dimensini i capitole toate defragmentate ar tându-se interesante cât c inutile. „dac e s spunem pe nume aici i acum/ religia caut adev rul de ieri/ tiin a defini ia de mâine/ i doar poezia simte realitatea de aici i acum// pentru c aici i acum e tot ce avem/ tot i nimic sau Via sim it cu toate sim urile/ în nebunia pr denia i bucuria ei/ de la primul cuvânt care era fiul lui Dumnezeu/ i al Solitudinii mama tuturor lumilor de sub stele// de la primul cuvânt i pân la locul i timpul/ în care totul se face lumin / uite aici i acum/ toat bucuria pr denia i nebunia zilei:// s vezi copiii/ s vezi poe ii/ s vezi animalele/ i s i spui doamne...// iat ni te oameni adera i!”

Cu propriile concepte-viziuni, omul de la cap tul cuvântului/cuvintelor nu-ncearc s descâlceasc minunile gândirii, ci le-ncâlce te mai r u pân le z ce te definitiv. Pentru c el este cine i cum, dar obligatoriu „nu sunt nebun de nimic. sunt de tot”: „da vere e ca la pia a de pe ti/ vinde i fe e nevinovate/ pentru luz ri îndr gosti i// suna i exasperarea i nu/ vine nicio salvare/ o s fie doar/ un serviciu post-mortem// mai încolo unde to i vor iubi/ pentru c / nu mai sunte i printre ei/ io ce s fac/ m-am gândit s profit/ de ce mi-a r mas de tept/ din via / i s -mi îndr gostesc min ile din cap/ pe urm s ne lu m la trânt cinstit/ pentru dreptul meu fundamental/ de a nu fi iubit// desigur c o

femeie bun / e r u de aflat/ dar la mine e furtun de z pad / la ecuator/ nu tiu s apreciez o zi/ lini tit de var // fac bine i le g sesc mereu pe alea rele// sunt ca orbul acela voluntar/ care o ia/ ontâc pe întuneric/ curios ce-o s -l opreasc / dar ea nic ieri/ tiu/ vorbesc numai’ tâmpenii/ i-mi fac ni te nervi aiurea mereu/ schizofrenia m -sii i întunericul plânge/ ca un copil/ pe um rul meu”. În seria apocalipticului interminabil ce guverneaz , ajungem la înfrico torul necircumstan ialul ci globalul numitul „marele Zid de pe Lun ”: „pr li i gr mad de-un jind i-o ambi ie/ am s rit s ne împr tiem prin lume/ s -i bâzâim dement toate minun iile// cerul l-am dat disp rut/ am zburat prin dedesubturile p mântului/ am înotat prin nisip am plutit prin cea // am Umblat pe Ape tr sni i le ina i/ pân când totul s-a f cut drum la picioarele noastre// ajun i aproape la Cap tul Lumii/ unde nu-i regret i suspin/ unde vedem doar Apa i Marele Zid/ ne reg se te a din senin/ o Pace i-o i-o Prietenie de Cas de Nebuni// acolo ne ridic setea s ne tragem sufletul/ cu sângele p tat de sabie în mân // mare mila Ta Doamne: realitatea e s te treze ti zâmbitor/ i s ar i ca dracu// praful i pulberea sunt ultima minune a lumii/ pe urm tragem i ne duce apa”.

Condi ia uman dup ce e dezbr cat de iluzii e luat la rost cu biciul. Nenorocirile lumii se fac gem i dispar l sând locul uneia singure, aceleia de a fi programa i genetic s nu suport m lumile f cute prost cum nici ele pe noi.

De aici evadarea continu c -i cu pa aport sau cu s rit gardul, în fericiri nebune cu trup de idee fl mând de imposibil.

Poezia lui George G. Asztalo aduce toate vremile vrute i nevrute mai aproape, pentru a le desfiin a ca inoperabile, printr-un afi at not found 404.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Nicolae ROTARU

Desf[]urare cu @înf[]ur[ri Mircea C rt rescu, Solenoid, Ed. Humanitas, Buc., 2017, 864 p.

Nu pot spune c sunt rezonant cu Nicolae Manolescu, pre edintele meu (ca membru al USR), dar îi dau dreptate când îl calc -n picioare pe autorul c ii (m feresc s -i zic roman, cum i jurnal m tem s -i spun hibridului narativ autobiografic eterogen, inegal, banal numit „Solenoid” ), scriitor de... Nobel mereu reportat, care e, la urma urmelor, chiar i) produsul s u de lider de cenaclu. Acum academicianul critic zice: „Solenoid este un roman inegal i dezarticulat, cu pagini absolut de prisos, înecat într-un talme -balme de simboluri”. Sentin a, dac nu cumva execu ia public a r sf atului editurii Humanitas ( i nu numai), „cenaclist de luni” (în carte e vorba de Cenaclul Lunii) al magistrului (acuzat de plagiat în poezia „C derea” cu ecouri în presa str in , poem invocat... acoperitor-justificativ în economia jurnaluluiroman-eseu-poematic) vine dup ce acela i, plus mai marii culturii (inclusiv ICR, prin finan ri fabuloase) l-au l udat, sus inut, tradus (vezi aventura „Orbitor” care se dorea nobeliabil!), trimis în lume pe bani publici,

împreun cu so ia, porno-poeta Ioana Nicolae. Se repet vâlva plagiatului mai ceva can cazul lui Eugen Barbu (cartea „Faruri, vitrine, fotografii” a autorului BCA-ului actual fiind plin de furti aguri dovedite), i din pricina, se pare, a rivalit ii dintre Manolescu, ca fost „t tic” al copilului teribil, i Liiceanu (editorul care conduce Humanitas, editur ce a luat cu japca patrimoniul Editurii Scânteia a CC al PCR), actual „protector” al vestitului (al doilea dup Dinescu „f -te-c -lucrezi” al decembriadei!) Mircea. De i nu mi-e confortabil (vorba altui Mircea, actor, dar i scriitor arge ean, Diaconu, nemaisocotind c -i i politician fost europarlamentar, dintr-un scheci: N-am g sit alt rim !) neg sind altceva mai adecvat citez înc din autorul „Istoriei critice a literaturii române” cu care sunt întru totul de acord: „Solenoid se sfâr te banal, chiar din punct de vedere al scenariului autorului... Solenoid este un roman amorf, f o construc ie limpede, în orice caz, vizibil cu ochiul liber, curgând la întâmplare, pe sur ce e scris, încrustând în epica lui pove ti diverse i minunate, biografii legendare, parabole str lucitoare, dar l sândune finalmente sur notre soif. P cat!”

Mda. i, totu i, de ce a i pierdut atâta timp, pentru a citi o monstruozitate sub-mediocr ,

U. Boccioni - Cap de femeie

pe alocuri pornografic , de-a dreptul infantil , edulcorant-banal despre cre terea i descre terea unui profesora repartizat la o coal de mahala (cincident cu habitatul meu de acum: Colentina!), dup ce a copil rit (paradoxal) în vecin tatea Circului i a Miliiei, ori s-a t duit la preventoriul prahovean Voila, stimate maestre, în timp ce la unele i, de departe superioare celor date pie ei de poten atul i sus inutul, nici nu v-arunca i o privire, ca s nu spun de scris dou rânduri despre ele, chiar i atunci când v-au parvenit cu dedica ie scris pe cover page? Acum a i avut r bdare s desf ura i numeroasele înf ur ri ale acestui uria ... solenoid cvasi-inutil, osârdie pentru care, e drept, merita i laude, comp timiri i un premiu pentru tenacitate! Întrucât „ac iunea” (numit de unii exege i „fic iune speculativ ”) se petrece (cvasireal, cu aportul unor p i din jurnalele anterioare) într-un spa iu foarte cunoscut mie (dat fiind reziden a i activitatea didactic a so iei!) am parcurs paginile i cu o anume curiozitate dat de metoda pedagogic a înrii prin descoperire. Dar, pentru un cititor de aiurea care nu cunoa te CC-ul (zona Circului-Colentina) acest element nu poate avea nici un pic de magnetism, indiferent c se folose te sau nu un solenoid cu miez metalic! Încerc rile de a trata comparativ un text minor (mâini de ajutor salvatoare ale unor prieteni s ritori la nevoie!) prin raportare la autori precum Kafka, Eco i Pynchon nu fac decât s maculeze i mai mult o scriere tern i edulcorat , o suit eterogen de fapte diverse banale i medita ii enciclopediste inutile. i prin raportarea la alte scrieri c rt resciene, acest nou op este asem tor, aproape sosie. (O spun de pe pozi ia unui bolnav cronic de lectur , cu sute de c i din biblioteca personal num rând câteva mii de volume, printre care se num i destule volume c rresciene, citite în întregime, dar i din bibliotecile institu iilor prin care m-am perindat, parcurse într-o via de cititor care i scrie!)

Chiar autorul (p. 657) tu eaz , aparent auto-

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ironic, dar, de fapt, sincer: „Scriu (...) o anticarte, opera pentru totdeauna obscur a unui anti-scriitor.”

Aceast dare de seam luxuriant (patru i conven ionale cu 51 de capitole în peste 850 de pagini) despre „anomaliile vie ii”, dupropria m rturisire a colegului meu bucure tean de genera ie (n. 01.06.1956) prof. univ. dr. la Litere, în Universitatea din Bucure ti este, în viziunea majorit ii cititorilor ( i judec torilor) lucizi, c rora m al tur, un e ec sun tor, un raport asupra unei vie i banale pe care o scoate în eviden prin umbrele proprii comunismului, accentuând culise i decoruri stridente, sexuale, vulgare, atipice sau enciclopediste, de la, s zicem, penisul lui Terente de la muzeul Morgii „Mina Minovici” numit „Gioconda a acestui Luvru morbid” la caseta cu copia misteriosului Manuscris Voynich de la Vila Monderagon. Citind mi s-a p rut c am în fa un ditamai minereul pe care-l tot disloc cu privirea, pentru a ajunge la pu inele i m runtele pepite (e.g. cap.

35 i 43, cu specifica ia c ultimul con ine i 12 pagini pe care se afl reprodus de 2853 de ori doar cuvântul ajutor!) care, oricum, nu merit travaliul înl tur rii ditamai cantit ii de steril.

Cartea e ca o burt de ca alot epic în care evolueaz un Iona din mediul didactic, un recurs la un dichis tehnic (o bobin numit i solenoid, cu înf ur ri menite s produc fenomene fizice diferite într-un circuit la trecerea unor curen i diferi i, stârni i prin lectur , obiect îngropat chiar sub casa sa, ca i sub cl direa Morgii din Bucure ti!), o parcurgere de h purtând în cârc ditamai povara de crengi ale unui arbore genealogic i copac narativ, o încercare (reu it ) de ispitire a curio ilor (mai ales cu ajutorul editorului i pe baza exacerb rii antecedentelor literare ale autorului), o prezentare eterogen de evolu ii sexuale în parteneriat cu colega de catedr , de frânturi familiale cu mama feti ei lui, de vise stranii i de frânturi de jurnal anterior, o carte grea, dar foarte u oar , a c rei lectur îmi d dreptul i mie s scriu pe cartea de vizit , ca filosoful-editor, discipol al gânditorului de la P ltini , cu prenume de arhanghel: „Eu am citit Solenoid”. Cu apostila: Degeaba!

I-am repro at profesorului Manolescu pierderea de timp pentru lectur i analiz , dar sunt la fel de blamabil, prin pierderea planificat de acela i tip. Nu acela i lucru, la capitolul avantaje, se poate spune despre autor i editor, desigur) care (ambii) din orice cronic (favorabil sau ostil ) au de câ tigat, dincolo de vânzarea c ii. La urma urmei nici cititorul (cronicar sau nu) nu are ce mai pierde. Dimpotriv .

27

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Trubadurul spa\iului rural

Cu antologia-bilan Trubadur la por ile neamului, Ion I. P ianu revine în aten ia publicului iubitor de poezie, încercând s ofere o imagine de ansamblu a unui parcurs literar care- i l rge te mereu drumurile prin aderarea la un sistem de idei i norme estetice îmbog ite continuu cu sensuri i motive noi, în forme i atitudini nu arareori surprinz toare. Aceast imagine are ca tr tur dominant adâncirea expresivit ii lirice, dar i creionarea, realist , a unui spa iu fr mântat de lumini i umbre de n zuin e luminoase i anxiet i într-o accentuat not de originalitate.

Poetul se define te, astfel, drept un tradi ionalist într-o postmodernitate degringolat , oscilând între poezia intimist i cea social , între o abordare pastelat a naturii i invectiv cu iz politic, configurând o atmosfer în care fragilitatea i delicate ea fiin ei i a tr irilor ei se conjug cu ironia, sarcasmul sau revolta, pentru a e ua, în cele din urm , întro resemnare deplin mioritic Tematica rural - satul ca centru al lumii i spa iu al propriei vie i - se pliaz perfect pe modul liric de cunoa tere al poetului, pe

contemplativitatea i medita ia sa, oferind chei de decriptare, de descifrare a sensurilor existen iale ale unei comunit i str vechi, cu practici ritualizate.

Casa, biserica, coala, copil ria, p rin ii, tenii, muncile câmpului, anotimpurile i rb torile tradi ionale, prietenia i prietenii, dar i gr dina, izvoarele, codrul, natura în general, cultivate cu exuberan i nostalgie, apar într-o solemnitate simpl , de i spectacolul lor e plin de culoare i rafinament, punând în eviden un puternic sens etnic i moral, ceva din voca ia gnomic i paremiologic a spiritului românesc. Starea sufleteasc iradiat creeaz impresia c ne afl m acas , într-un spa iu consensual al binelui, frumosului i adev rului, al familiarit ii cu divinitatea i natura.

Este, apoi, de relevat i capacitatea lui I. I. ianu de a condensa, în unele poezii, momente de autentic reverie, dar i de elogiu, secven e de un dens dramatism al ideii, ori tr iri spiritualizate, uneori euforice, ca în versurile dedicate Limbii Române, lui Eminescu, orului sau mamei, captând aten ia lectorului i în ându-l în sferele înalte ale tr irilor fabuloase. Predilec ia pentru farmec i fermetor î i g se te, uneori, contraponderea în momente, când lucid realiste, în reflec ii amare, dureroase sau izbucniri autoironice sau sarcasme, poetul demistificându- i propria condi ie i sfâr ind într-o atitudine sceptic , întro stare difuz , de incertitudine.

Pe acest tipar al satului, privirile poetului se opresc pe fundalul unui cer sumbru, plin de în elesuri i prevestiri tulbur toare. Este imaginea acelui spa iu labirinitic închis în sine, din care î i iau zborul tainele lumii, ajungând pân la urm la acea înseninare tragic , specific Miori ei. Este, în fond, destinul interior al unui neam prins în schimbarea necontenit a Universului.

Cu Antologia Trubadur la por ile neamului, Ion I. P ianu î i contureaz definitiv profilul liric, versurile antologate fiind expresia unei experien e existen iale proprie, ca-re confer prin ea îns i valoare textelor.

„

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Mihai BATOG-BUJENI|{

Tâlcul dest[inuirilor Sergiu Brandea, Dest inuiri, Editura 24 Ore, Ia i În urm cu aproape cinci ani l-am întâlnit pe domnul Sergiu Brandea la o memorabil activitate cultural organizat de d-na Doina Meiseles în splendida sa re edin din Tel Aviv. Ne-am adunat atunci aproape o sut de scriitori, poe i i publici ti de limb româ, majoritatea din Israel, iar onoranta participare a ambasadorilor României i Republicii Moldova la acest eveniment a fost de natur sublinieze importan a sa.

Sunt i acum convins de faptul c dincolo de prestigiul gazdei, dar i excep ionala sa capacitate managerial , ceea ce a contribuit la succesul evenimentului a fost i farmecul uria ei personalit i a bunului nostru prieten Harry Ross pe care l-am s rb torit cu acest prilej.

Pe domnul Brandea nu-l cuno team personal îns citisem cartea Strâmba, lansat în anul 2010 i care urma s fac o str lucit carier aflat atunci abia la început. Am discutat despre carte, am mai povestit câte unaalta, deoarece ne legau unele amintiri comune din Bârladul tinere ilor sale i am r mas în contact, astfel c peste un timp când a ap rut volumul Confiden e am scris despre carte

cu un entuziasm absolut firesc având în vedere faptul c eram deja familiarizat cu stilul autorului. i, iat , dup aproape un deceniu de la prima apari ie editorial , Sergiu Brandea m onoreaz d ruindu-mi un nou volum intitulat de data aceasta: Dest inuiri. Volumul, ap rut la editura 24 Ore din Ia i i prefa at de cunoscutul critic literar Ioan Holban dovede te i prin aceasta faptul c numele autorului tinde devin renume, un bun i apreciat renume, cu cititori nu numai în Israel, ci i în România.

Voi începe discu ia despre aceast carte cu m rturisirea de credin a autorului care ne spune c el este „un patriot i un na ionalist” sintagm pe care nu o va pierde din vedere pe tot parcursul scrierii, îns ne va demonstra c exact din aceast postur publicistul Sergiu Brandea se va dovedi un umanist de for care nu în elege prin cele dou cuvinte: patriot i na ionalist, în nici un caz, ruperea de amintirile copil riei tr ite în România i nici ridicarea în sl vi a vreunei concep ii strict na ionaliste în care to i cei care nu sunt ca tine î i devin automat vr jma i, într-un fel sau altul. Greu de crezut pentru mul i al i „na ionali ti” c po i fi iubitor al valorilor fundamentale specifice, dar s ar i, cu mult în elepciune c , în sine, omenirea este un întreg func ional, iar multiculturalismul exact for a care duce la dezvoltare i ar trebui s duc , firesc, la bun în elegere.

Construit prin comasarea articolelor ap rute de-a lungul timpului în prestigioasa publica ie Jurnalul S pt mânii, cartea are, deloc surprinz tor, o fascinant coeren , un fel captivant de a fi lecturat , f când astfel deliciul cititorului care va afla multe lucruri despre autor, despre problemele rii sale, despre oamenii de acolo, dar i despre perspectivele ei, a a cum le-au visat cei din veacul trecut, aceia care au muncit i au luptat de-a lungul unor genera ii întregi i care nu aveau atunci decât speran a. Una cât se poate de realist precum vedem acum!

Nu voi intra desigur în miezul povestirilor sau în analiza punctelor de vedere exprimate

de autor în articolele sale. Fac îns precizarea de i, aparent, subiectele abordate sunt preponderent specifice statului Israel, s nu facem gre eala de a le considera lipsite de interes pentru noi to i. Trebuie s fim perfect con tien i de faptul c orice eveniment de pe teritoriul israelian are repercusiuni în întreaga lume i cu atât mai mult aici, în România, având în vedere rela iile profunde i complexe dintre cele dou state, atât cele moderne cât i cele tradi ionale.

Totu i, voi relua unele teme care mi se par foarte importante, dar fac precizarea c eu nu voi putea reda i farmecul scrierii a a cum numai autorul a tiut s o fac .

Redau doar un aspect al paranoiei care ajunge uneori la cele mai stranii forme. Un lider palestinian afirm c lupt torii s i, pentru libertate evident, au reu it s ucid întrun num r de ani 11.000 de israelieni (nu numai solda i!). Pentru asta s-au sacrificat 150.000 de eroi r ma i pe câmpurile de lupt .

Sergiu Brandea, inten ionat, d aceste cifre care chiar pentru un nespecialist reprezint o catastrof din punct de vedere militar i ar impune, dac am putea gândi logic, o renunare la lupt i abordarea unor c i pa nice de ob inere a libert ii. Te po i întreba, i autorul chiar spre aceast concluzie conduce ideea, oare în ce lume tr im? Dar, ca întotdeauna în scrierile sale, Sergiu Brandea nu se erijeaz în comentator, nici în judec tor, nu d sentin e i nici solu ii. Cu o subtil ironie specific evreiasc , dar i cu mult în elepciune, ne las pe noi s g sim r spunsuri.

Apoi pune în discu ie opiniile unei tinere cu dubl filia ie, polonez i român , care face o scurt vizit în România i emite, cam cu arogan , o mul ime de evalu ri total nerealiste referitoare la locurile pe care le-a vizitat, dar i despre oamenii pe care i-a întâlnit. Autorul, s nu uit m, patriot i na ionalist, cu acela i spirit fin i pu in caustic, d o replic ferm acestei tinere cam prea plin de propria importan , spunând-i, cu calm i realism c nu po i cunoa te o ar în doar câteva

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zile, pe fug , într-o vizit . Ce bine ar fi dac to i comentatorii din lume ar citi aceste rânduri! M car pentru a reevalua no iunea de bun sim .

Mi s-a p rut de un dramatism firesc punerea în discu ie a unei probleme cu dureroase implica ii care a inut, pe bun dreptate, prima pagin a dezbaterilor politice i militare din Israel mai mult timp. Este vorba de cazul acelui soldat care, aflat în realitatea câmpului de lupt , a împu cat un terorist care tocmai cuse o victim , colegul soldatului. Într-un mod greu de explicat chiar i prin abordarea excesiv de democratic a situa iei, soldatul ajunge s fie acuzat de crim . Da, ni te oameni pentru care ai tot respectul, stau pe scaune, lini ti i, pentru c acest soldat îi ap , i îl judec f s in cont de condi iile specifice unei confrunt ri în care armele de foc au primul cuvânt. Nici aici Sergiu Brandea nu d verdicte. Se întreab , ne întreab , i ne pune s gândim... De mai multe ori, fiindc a spune i un vechi proverb evreiesc despre croitorul care m soar de dou ori înainte de a t ia…

Nu voi uita nici întâlnirile autorului cu diferi i compatrio i, nume care au pentru noi to i rezonan e de-a dreptul istorice fiindc de la ei am înv at nu numai meseria scrisului, ci i morala sa, iar nume precum: Lucian Raicu, Virgil Duda, Alexandru Mirodan, Ionel tiru i multe, multe altele ne aduc în ochi lacrima amintirilor, a neuit rii i a pre uirii.

Cu mult sinceritate îndemn orice cititor care aude vorbindu-se, vede sau are aceast carte, s o citeasc asumându- i riscul ca la sfâr it s încerce o oarecare p rere de r u c lectura s-a terminat parc prea devreme.

De aceea, dar i pentru c mi-a dori s mai citesc i alte volume ale lui, îi urez din toat inima lui Sergiu Brandea: Ad me’ah ve’esrim!

29

Titina Nica |ENE

Amurg de întoarcere M-am întors în satul meu natal cea a se rostogolea peste el ca un val cump na fântânii avea plânset de miel lumina, din crucea zilei, raze de o el Am coborât pe un drum pr fuit de amintiri gleznele-mi c utau trecutele iubiri în satul meu str juit de dealuri crucile se-nmul iser pe maluri...

Nu am g sit nimic din ce a fost timpul o luase din loc f rost florile se ofiliser pe mas parc nu eram acas ... În satul meu m-am reg sit sufletu-mi era, pe drum de întoarcere, stignit.

Am plecat în lume...

Miroase a fum i l mpile-s aprinse Fumul se îndoaie pe co uri, în afar , Copacii par în floare cu crengile lor ninse i m cuprinde iar un dor de prim var . cuprinde un dor de satul de departe Gândurile, stol, alearg spre cei dragi am plecat în lume, ca s înv carte, sând copil ria lâng p duri de fagi.

A doua tinere e…

Demult, demult în tinere e, pe aicea umblau pa ii mei i ce n-a da s îi g sesc, ca s m folosesc de ei...

Pe cei care îi am acum, îi simt din ce în ce mai grei, nu-i recunosc, sunt altcumva, de parc n-ar mai fi ai mei... i dac acum în plin var , timpul este o frumuse e, cum nu putem, Doamne, i noi s-avem a doua tinere e?

Case frumoase i triste…

Case frumoase i triste, pe dealuri împr tiate, nimeni nu v locuie te, sunte i case-nsingurate...

Pe dealuri împr tiate, case frumoase i triste, mai c -mi vine, când v v d, -mi v rs lacrima-n batiste...

In voi nu e s rb toare, nu v vin colind tori, ci, cei ce v-au construit, sunt pleca i în alte ri...

Puteau g si bucurii, chiar aici, la ei acas , cum c ar sta cu to i cei dragi, aduna i la aceea i mas ...

Cum c ar asculta cucul, în p durea înverzit , admirând pe sub copaci, vioreaua înflorit ... ci averea pe p mânt, nu are nicio valoare, omul se duce s rac, dincolo, atunci când moare...

Umberto Boccioni - Natur moart

Nu mai chinui i copiii, care plâng r ma i în ar !

Niciodat nu uita i: Ei sunt singura Comoar ...

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Lucian GRUIA

Daniel Marian - c[l[re\ul din zorii unei iubiri amânate Daniel Marian, în volumul re ul din zorii unei iubiri amânate se dovede te un postmodernist pur sânge datorit lu rii în r sp r a temelor abordate. Prima exemplificare distruge mitul lui Noe: „acum s-au dus ploile/ i noe n-are nici o treab / bea lini tit la cârcium / înc un potop” (aici e locul cu tine).

Dar cea mai puternic amprent postmodernist poetul o las în viziunea unui rai cârcium : „paradisul era o crâ de la ar / unde mu tele se scobeau în nas/ b utura picura din tavan/ mahorca se fuma din pere i/ visele în pielea goal / op iau în draci pe mese” (se tr ia în vecin tatea vie ii).

Dumnezeu este un deus otiosus care s-a dus s doarm pu in: „sau n-a i auzit cum Dumnezeu/ a fost prins dormind/ la facerea lumii/ de aceea atâtea apocalipse/ i nici una teaf (...)/ i mai grav Doamne/ hai s vezi ce ai f cut!/ la jum tate de norm ” (minciuna). În aceast situa ie, poetul se revolt împotriva condi iei sale de om muritor: „pe când s m nasc/ înnebunisem/ Doamne e prea mult/ asta e crim / s -mi iei mie ve nicia i/ s-o-mpar i/ pe coclauri/ i mai ales/ s-o vad toat lumea” (ve nicia-n pielea goal ).

Apoi prive te cu cinism extinc ia: „într-o ordine fireasc a lucrurilor i fiin elor/ Dumnezeu tr ie te/ ca s ne-ngroape pe to i” (f titlu).

Moartea este luat i ea în r sp r: „de frigid ce e moartea/ se vinde ieftin/ pe o coaj de nuc / i nici m car/ aia de cocos/ pe o sticl goal / de verde de paris/ pe o igar învârtit / dintr-o scrumbie” (denigrarea mor ii).

Dar tema principal a c ii o constituie dragostea pentru Alina, privit la fel de incitant. Subiectul este abordat prin demontarea simbolului transcendent al aripilor care apropie sentimentul acesta de divin: „mie nu mi-a convenit niciodat / c aripile nu- i cresc direct din cap/ din gur din urechi sau din ochi dar/ cel mai bine din ochi de acolo/ s i creasc odat cu v zduhul// dar s i creasc aripi pe la spate/ de parc i-ar fi ru ine cu ele/ i nu trebuie s se vad / când le

plimbi ce prostie/ s i plimbi aripile ca pe evantaie” (ordinea nefireasc ).

Iubita las impresia de frigid , noroc cu poluarea planetei: „la por ile tale alina/ s rutul înghea / de a teptare/ pân te dezghe i tu/ o s ai de-a face cu/ înc lzirea global ” (incendierea lui unu pentru a începe doi).

Apoi poetul revine la gânduri mai bune în versuri de sorginte chiar romantic : „voi ti i de ce inima/ nu bate niciodat la fel?/ pentru c ea fuge/ dup o alt inim / încearc s o imite” (cardiografia înc unei inimi). În lumea asta imperfect Dumnezeu a f cut femeia ca s o bulverseze apoi cu frumuse ea ei: „Ce gre eli mari a f cut Dumnezeu/ când i-a pus lumea în cap/ s-o fac s arate ca lumea/ pe care a visat-o/ beat drogat sau numai nebun/ te-a f cut pe tine/ i a fost destul/ s dea cu lumea pe jos” tiam c numele t u este iubire).

Tot în stilul acesta de profunzime luat în derâdere, poetul aduce un alt elogiu femeii: „iau pâinea i o fac femeie/ pentru c femeie trebuie s fie/ s ajung la to i fraierii de pe lume” (Alina - chiar dac nu te cheam Ana care-i plecat în weekend).

Poetul este sensibil i la darurile naturale ale iubitei: „ i-am remarcat ochii i urechile i nasul/ i gura i pulpele i celelalte/ ar ri dumnezeie ti precum sânii” (deci a a s tii). ptura iubitei îi provoac insomnii matrimoniale: „în noaptea deas / crud prin eas / i-e nu- i pas / c am insomnii/ de m tas / tu nu tii/ câte stihii/ te îmbrac mireas / (...) // insomnii feline/ insomnii alene/ insomnii cu tine” (ascuns -n pove ti).

Iubirea aceasta v zut oximoronic nu poate fi decât imposibil : „vremea-i o scorpie se vede c -i/ vremea unei iubiri amânate/ i aia tot scorpie sau vreo/ ceva asem tor” (numai scorpii i un timp scorpios).

Toate acestea îl conduc pe poet la concluzia: „nu exist frumuse e nebunie” (trebuie c sunt o pacoste ame it ).

Ca la poe ii blestema i, alcoolul aduce alinarea. „de câte ori sunt îngeri i asta/ se întâmpl de câte ori beau / cele patruzeci de pahare” (cum mai vine -asta?).

Daniel Marian nu merge pe c i b tute, se fere te de abloane de limbaj. Chiar i triste ea lui trebuie s fie original : „colec ionez triste i/ limpezi i adânci/ (...) / caut un nou fel de triste e/ care n-a mai fost/ trebuie s am o triste e a mea/ s poarte numele meu/ cu triste ea alina/ nu mai pot s-o duc mult/ a început se ofileasc / în suflet” (prea devreme pentru inventar). Într-adev r vremea inventarului nu a sosit înc , Daniel Marian dup ce a publicat vreo aizeci de c i (poezie i comentarii literare), ajuns la maturitatea crea iei sale. În poezie ia creat un stil inconfundabil, ludic i expresiv cu accente abisale, chiar tragice. Viziunile sale, uneori ocante, totdeauna surprinz toare, incit la medita ie. Fantezia sa este inepuizabil .

Critica literar s-a aplecat prea pu in asupra c ilor sale de versuri. Merit mai mult aten ie, fiind un poet original.

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Virgil ENE

Mihai Eminescu, dincolo de geniul poetic, este ]i om de ]tiin\[, astrofizician, promotorul dacopatiei ]i primul cosmonaut al lumii Înc din secolul trecut, patru mari academicieni, eminescologi de marc , anticipau c în opera lui Eminescu exist lucruri de o deosebit valoare pentru cultura noastr . Primul a fost Mihai Beniuc, care în prefa a unui volum, Eminescu poezii, edi ie îngrijit de Perpessicius, ap rut în anul 1963, scria: „Dar trebuie s spunem despre Eminescu , înc nici pân ast zi nu s-a spus tot i c înc vor veni, dup noi genera ii, care vor descoperi în opera i în via a lui, lucruri noi, de o deosebit semnifica ie pentru cultura noastr , pentru literatura i poezia noastr ”.

Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, academician, singurul profesor cu titlul de eminescolog, atunci, spunea studen ilor: „cercetarea eminescologic pe m sura mileniului III, abia acum începe, pe toate laturile unei mirabile crea ii”.

Academicienii Gavril Istrati i Egdar Papu, mai pragmatici, susineau c „previziunile tiin ifice odat descoperite în opera sa, vor fi atât de valoroase, încât noi vom fi mai contemporani cu Eminescu, decât contemporanii lui de leat”.

Anticipa iile acestor patru exege i ai operei eminesciene au fost puternic înt rite de autobiografia tiin ific a poetului descoperit de noi în Scrisoarea I: „Iar colo b trânul dasc l cu-a lui hain roas -n coate, Într-un calcul f cap t tot socoate i socoate i de frig la piept i-ncheie tremurând halatul vechi,

i înfund gâtu-n guler i bumbacul în urechi; Usc iv a a cum este, gârbovit i de nimic, Universul f margini e în degetul lui mic, ci sub fruntea-i viitorul i trecutul se încheag , Noaptea adânc-a veciniciei el în iruri o dezleag ; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r a el sprijin lumea i vecia într-un num r” Din aceast autobiografie tiin ific în elegem c , însu i Eminescu se considera un om de tiin cu multiple preg tiri, dac ar fi ajuns la vârsta avansat a dasc lului. El ar fi devenit astfel un om de tiin capabil s îndeplineasc urm toarele profesiuni: de matematician, care socote te continuu, dup cum reiese din primele dou versuri; de fizician, care ine universul în degetul mic; de astrofizician care, chiar în Scrisoarea I, formuleaz teoriile genezei i apocalipsei lumii, i ultima este de mare astrofizician, care va descoperi num rul, ce sprijin lumea i vecia. Acest num r ar putea fi ecua ia lui Einstein, E = mc2, pe care putea s -l descopere el, dac ar fi tr it cât Einstein.

Acest fapt reiese din evolu ia lui spre tiin , înc de la Viena, unde lua lec ii de calcul diferen ial i spera s pun în ecua ie formula universal a cosmosului, a a cum se g sea el într-un timp al primordialit ii. În ceea ce prive te previziunile autorilor de mai sus, ele au fost decriptate de subsemnatul, sub form de previziuni tiin ifice, ce au fost studiate i expuse în cele trei volume publicate, Previziuni tiinifice în opera lui Eminescu (2010), Eminescu versus Einstein (2012), i Mihai Eminescu, neb nuitele enigme ale nuvelei S rmanul Dionis (2014), toate tip rite la editura Brumar Timi oara.

Dar cum cercetarea noastr nu s-a terminat, dup cum însu i spunea Eminescu, „în prezent cuget torul nu- i opre te a sa minte, ci-ntr-o clip gândul duce mii de veacuri înainte”, am descoperit dou noi preocup ri în opera lui Eminescu, una istoric i alta cosmologic , de care ne vom ocupa în cele ce urmeaz .

Mihai Eminescu e promotorul dacopatiei

Boccioni - Dinamismul capului de b rbat

Acest nou titlu istorico-literar- tiin ific, l-am descoperit punând în valoare aser iunea c „limba român este limba cea mai veche din lume, fiindc se trage din limba traco-dac ”.

Aceast idee halucinant pentru unii, de un adev r indubitabil pentru al ii, re inut de dr. Obersteiner dintr-o convorbire cu Eminescu, în timpul deselor plimb ri prin Viena, în momentele de autentic revenire la normal a s ii lui, fiind spus îns în „noaptea nebuniei”, dup Noica, i deci, neprezentând o garan ie a veridicit ii ca fond a acesteia, a r mas necercetat de eminescologi, i mai ales, de critici emeri i ai operei eminesciene.

De i p rea un paradox, fa de teza mai veche, expus de Nicolaus Olahus, înc din anul 1550, în lucrarea sa, Hungaria, „c noi de la

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Râm ne tragem”, idee împ rt it cu entuziasm de curentul latinist, i care a fost utilizat ca un fel de slogan politico-istoric, cu dedica ie obligatorie, poporul român se trage numai din romani, iar limba latin este mama limbii române. În aceast confruntare, între teza lui Olahus i sinteza lui Eminescu, ne lipse te antiteza, ca triada s fie logic . De fapt, aceast aser iune eminescian m-a preocupat înc din lucrarea Eminescu versus Einstein, dar neavând antiteza, adic lucrarea de unde s-a inspirat Eminescu, a trebuit s-o înlocuiesc cu ce am g sit în mai multe c i, care confirmau adev rul acestei aser iuni. a de exemplu, în cartea De la T rt ria la ara Luanei, de Toncilescu, prin cele trei t bli e ce con ineau cea mai veche scriere din lume, datând de cinci mii de ani î.e.n., considerat a fi a protosumerienilor, a demonstrat f echivoc, c în Transilvania s-a n scut cea mai veche civiliza ie din lume. De altfel, W. Schiller, un arheolog american, citat de Daniel Roxin pe internet, se exprima: „civiliza ia i istoria au început acolo unde locuie te azi neamul românesc”.

Dup plecarea protosumerienilor pe calea ar tat de cultura r mas în urm , de la rt ria-Turdas-Vincea-Sitagroi (Bulgaria)-Antiohia - ace tia stabilindu-se în anul 4000 între Tigru i Eufrat. Din cei r ma i, s-a n scut poporul trac, care în decurs de 3000 de ani, între 5000-2000 de ani î.e.n. a devenit cel mai numeros popor din lume, dup indieni. Acesta ajunsese la peste o sut de triburi cunoscute, al c ror epicentru a r mas în Transilvania. Interesant, c toponimia protosumerian ce poart numele zeului Saue, este prezent i ast zi, cu nume de localit i sau râuri, ca Seulia, Seusa, Sieu, Simeria etc., pe ile apelor din toat Transilvania. Deci, triburile dacice care au mo tenit aceste denumiri, vechi de 5000 de ani î.e.n., dovedesc c noi suntem urma ii direc i, nu numai ai tracilor, ci chiar i ai protosumerienilor, vechime ce dep te 7000 de ani. În ceea ce prive te limba, e destul s -i pomenim pe Dio Cassius pe Herodot, pe Ovidiu, i chiar pe Traian, în De bello dacico, to i afirmând c tracii i dacii vorbeau o limb latin vulgar . Tot Daniel Roxin pune cirea a pe tort, în privin a diferendului istoric, privind prioritatea vechimii limbii române fa de cea latin , când îl citeaz pe Miceal Ledwith, consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, un savant de renume, ce a fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford, care într-un interviu video la Cluj, din anul 2012, scoate la iveal unul din marile secrete ale Vaticanului, c „nu limba român este o

Boccioni - Dinamismul capului de femeie

Anul X, nr. 7(107)/2019

limb latin , ci limba latin este o limb româneasc ”.

Cu aceast ocazie se descoper i antiteza, necesar veridicit ii sintezei emis de M. Eminescu, când îl citeaz pe Petru Maior, membru al colii Ardelene, care, studiind la Roma, la De Propaganda Fide, a cunoscut aceste secrete ale Vaticanului, i, ca urmare, a scris Istoria pentru începutul românilor în Dacia, în anul 1812. În aceast carte, la pag. 316, scrie „De aceea m car c ne-am deprins a zice c limba român e fiica limbii latine ti, adic mai corect , totu i dac vom avea a gr i oblu, limba româneasc e muma limbii latine ti”.

Dac ad ug m la aceste m rturii istorice elocvente, în ceea ce prive te formarea limbii române, spusele lui Traian din „De bello dacico”, sper c -l vor convinge despre acest adev r chiar i pe Dan Alexe, care în cartea sa, Dacopatia i alte r ciri române ti, dovede te cât de r cit este el, în aceast privin . ci, iat cât de bine gl suie te Traian în aceast carte: „limba lor nu este greu de înv at de c tre noi, romanii, întrucât prezint mari asem ri, i dup spusele unor cunosc tori, s-ar apropia de vechea noastr latin , cunoscut sub denumirea de limba prisc sau ausonic , adic în inuturile dacilor, afla i mai demult sub st pânirea noastr , c ci dacii, tot semin ie de traci sunt (...) De limba latin o despart mai mult înglobarea unor vocale aspre, necunoscute în latin , i pe care un roman numai cu greu poate s le reproduc ”. În alt parte, tot Traian arat c dacii i-au p strat tradi iile. „Am în eles c numai l sând popoarele s i continue traiul lor str vechi, sându-i conduc torii loiali, putem aspira la însu irea aurului i a celorlalte bog ii”.

Deci, e clar c Traian n-a dorit i n-a f cut romanizarea dacilor.

Interesul lui era jaful i cotropirea a 14% din teritoriu, atât cât s ajung la Ro ia Montan . A adar, Traian recunoa te c dacii vorbeau limba latin veche, pe care i ei au vorbit-o, i c n-a avut nici un interes s for eze romanizarea noastr , fiindc numai l sându-le limba i tradi iile lor, puteau aspira în lini te la jefuirea aurului, bog iilor i recrutarea de tineret pentru legiunile lor. i atunci, de ce s-a sup rat Eminescu pe Traian? Iat de ce. Tot în „De bello Dacico”, Traian însu i m rturise te c a venit ca un cotropitor, i s-a purtat ca un barbar. „Atunci când am intrat în cetatea dacilor, am dat foc la tot ce putea s ard , i-am distrus zidurile cu berbecii, am dat prad focului satul aflat în fa a columnei, i altor ez ri, destul de numeroase, care împânzeau coastele dealurilor, unde am dat foc caselor i le-am împr tiat temeliile ”. Sau în alt parte scrie: „N-am cru at femeile, am ucis pe copii i strangulat pe trâni, am nimicit pe rani i am distrus poporul dac”. i dac a distrus poporul dac, pe cine a mai n it Traian? Poate r spunde cineva! zboiul daco-roman s-a terminat odat cu t ierea capului i a mâinii drepte ale lui Decebal, de c tre Tiberius Claudius Maximus, care au fost duse la Roma ca trofeu, împreun cu 165.000 kg de aur i 320.000 kg de argint, plus 50.000 de prizonieri, toate acestea au încununat victoria lui Traian? R mânea în urm Dacia Romana, pe timp de 165 de ani, timp în care s-a mai jefuit cam tot atâta aur i argint de la Ro ia Montan . Depopularea Daciei de b rba i a continuat prin între inerea cu solda i a celor 9 legiuni auxiliare i a dou legiuni de lupt . Distrugerea cet ilor i mai ales a irului de regi, cum bine gl suia Co buc în poezia Regina ostrogo ilor, când scria: „n-ai ucis în el un rege, ai ucis un ir de regi”, aser iune ce se potrive te foarte bine, extrapolat la cazul Decebal. Fiindc o dat cu moartea lui, s-a sfâr it un ir de 26 de regi daci, socoti i de la Antyras, din 514 î.e.n., cel care s-a luptat cu Darius. Acest dezastru, ce a cuprins întreaga Dacie, a avut repercusiuni nu numai imediate, dar mai ales tardive, fiindc au favorizat n lirile barbare ce au urmat, care, neîntâlnind nicio rezisten , au jefuit Transilvania, iar cei din urm , ungurii, profitând de aceast situa ie, au ocupat-o pân în anul 1918.

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iat de ce Eminescu, cunoscând aceast epoc trist prin care a trecut poporul daco-român, ca urmare a r zboiului purtat împotriva Daciei, urmat de cotropire, de jaf, de depopulare de b rba i, de distrugere a cet ilor i satelor, i mai ales de întreruperea irului de regi, prin t ierea capului lui Decebal, l-a g sit vinovat în fa a istoriei pe împ ratul Traian. De aceea prin blestemul lui Decebal, a fost exonerat de toate drepturile acordate servil de c tre istoricii no tri, i, în mod special, de la titlul de str bun al poporului român. Iat blestemul lui Decebal, din poezia Memento mori, scris în anul 1872: „Vai vou romani puternici!... Umbr , pulbere i spuz Din m rire-v s-alege! Limba va muri pe buz Vremi veni-vor când nepo ii n-or pricepe pe p rin i Cât de nalt -vi-i m rirea tot a a de-adânc c derea Pic cu pic secând paharul cu a degrad rei fiere, Îmb ta-se-vor nebunii, dispera-vor cei cumin i” Acest blestem avea s fie r zbunat peste câteva sute de ani, când, în anul 395, împ ratul Teodosius I, înainte s moar , avea s împart Imperiul roman, în cel de R rit i cel de Apus, i ambele aveau s dispar dup nici o sut de ani, odat cu limba latin . Deci, marele Imperiu roman a disp rut din istorie i limba latin creat s l sus in a disp rut de pe buze, devenind o limb moart .

Eminescu, în anul 1872, avea s -l viziteze pe Alexandru Ioan Cuza, la Dobling, în Austria, când a sus inut întemeierea Regatului Dacia. În sfâr it, în 1881, în Scrisoarea III-a, îl reaminte te pe Traian în versurile urm toare, din care reiese clar r zbunarea blestemului lui Decebal: „Mul i durar , dup vremuri, peste Dun re vreun pod, De-au trecut în spaima lumii i mul ime de norod; Împ ra i pe care lumea nu putea s -i mai încap , Au venit i-n ara noastr de-au cerut p mânt i ap i nu voi ca s m laud, nici nu voi s te-nsp imânt, Cum venir , se f cur to i o ap -un p mânt” Deci, e clar, mânt i ap înseamn r zboi; ap i p mânt înseamn moarte sau aclimatizare. inem s subliniem c în blestemul lui Decebal am descoperit o nou previziune tiin ific , care reiese din versul: „Vremi veni-vor când nepo ii, n-or pricepe pe p rin i”, în care nepo ii suntem noi, dacopa ii, cei de ast zi, iar p rin ii sunt genera iile trecute de istorici

Umberto Boccioni - Volume orizontale

33

i eminescologi, ce au „furat istoria”, când au sus inut c „de la Râm ne tragem”, adic împ ratul Traian cu romanii lui sunt singurii str buni ai no tri i c limba lor latin e mama limbii române.

Cu aceast succint expunere, consider c este motivat noul titlu, descoperit de noi, c Eminescu este promotorul dacopatiei, fiindc , blestemul lui Decebal, din poezia Memento mori sau Panorama de ert ciunilor, ap rut în 1872, i reluat în Scrisoarea I, în anul 1881, dep te, cu 42 de ani, aceea i teorie expus de N. Densueanu, post mortem, în Dacia Preistoric , ap rut în anul 1913, de i era finisat de autor înc din 1886.

Mihai Eminescu - primul cosmonaut al lumii Aceast categorie tiin ific extraordinar se întinde dincolo de grani ele obi nuite ale lumii terestre, ea dep ind orice închipuire, pentru vremea aceea, i face parte din cosmologia literar-filozofic i tiin ific ini iat de Eminescu. Ea are r cini înc din copil rie, când colinda singur câmpiile i p durile de pe dealurile Ipote tilor.

Gândurile existen iale încep s -l chinuiasc , de la vârsta de 16 ani, când, la Blaj, în compania lui Filimon Ilie, f când dese plimb ri prin împrejurimi, îi va dedica versurile: ii minte oare când m întrebai Ce este omul? Ce-i omenirea?

Ce-i adev rul? Dumnezeirea? i tu la nouri îmi ar tai?”

Trei ani mai târziu, în poezia intitulat Amicului F.I, continuând parc acela i gânduri celeste, le va aprofunda în versurile: „Dar dac gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, i dac pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele; Vai, când mi-or duce îngerii s i lindu-mi umbr în albul munte, -mi pui cununa pe a mea frunte, i s -mi pui lira de c tâi”. i dac complet m cele de mai sus cu caracterizarea sincer i la obiect a lui G. C linescu c Mihai Eminescu este un „lunatic”, cred terenul e preg tit pentru a în elege sintagma de lunatic-cosmonaut.

Tema de mai sus am g sit-o dezvoltat în trei lucr ri distincte, nuvela rmanul Dionis i Povestea magului c tor în stele, ambele scrise în acela i an, 1872, i Luceaf rul, scris în 1882.

Aceast tem îndepline te condi ia de cosmonaut, fiindc pentru prima dat planeta P mânt este v zut de sus, în toat frumuse ea ei, generat de culoarea albastr . Întrucât pare o continuitate între primele dou , de i ac iunea se petrece în mod diferit, vom începe cu rmanul Dionis, când „de o mân nev zut ”, el era tras înapoi (...) i liniile semnului astrologic se mi cau cumplit, ca erpii pe jeratec. „- Unde s stau? Auzi el un glas din centrul de jeratec al c ii - Alexandru cel Bun! Putu el opti cu glasul ap sat (...)

Se trezi lungit pe o câmpie cosit , fânul cosit mirosea, cerul de înserare deasupra-i albastru i limpede (...), tremur torul glas al clopotului umplea sara, chemând la vecernie, i el? - el - ce îmbr minte ciudat ! O ras de iac un comanac negru - în mân cartea astrologic i ce cunoscute-i p reau toate. Dar el nu mai era el. Ciudat. C lug rul Dan se visa mirean”! Întrucât enigmele din rmanul Dionis au fost decriptate în volumul „Neb nuitele enigme ale nuvelei S rmanul Dionis”, dori le amintesc pe scurt, acolo unde, apar ascunse ca ni te momente mirabile. A a de exemplu, în citatul de mai sus, alegoria „de o mân nev zut el era tras înapoi”, face parte din previziunea tiin ific

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„timpul imaginar”, care a fost formulat ca un concept matematic de Stephen Hawking, în anul 1985, i este utilizat când se încearc unificarea gravita iei cu mecanica cuantic . Schematic, acest timp se reprezint printr-o abscis perpendicular pe o ordonat , care reprezint timpul real. În timpul imaginar, îns , dac cineva merge spre nord, se poate întoarce spre ce direc ie dore te, fiindc nu e o diferen important între direc iile înainte i înapoi.

Cartea astrologic este cartea sacr mazdeist al lui Ahura Mazda, care se nume te Avesta. Reluând ac iunea, Dan merse i-l întâlni pe Ruben, prof. de filozofie i matematic la Socola, un evreu chemat de Alexandru cel Bun din Polonia. „Dasc le, zise Dan, dac în aceast sear a încerca s m duc într-un spa iu zidit cu totul dup voia mea?

- Vei putea-o ... ci îl ai în tine, în sufletul t u nemuritor. În cartea ce i-am împrumutat-o, cea astrologic , pe fila a aptea stau toate formulele ce- i trebuie. Tot la a aptea fil de oriunde vei începe s numeri, vei avea o limpezime dumnezeiasc în fiecare ir. Aceasta e o tain pe care nici eu n-o pricep, i se zice c niciunui om cu team de Dumnezeu, nu-i poate veni în minte s încerce.”

Cifra 7 este un cifru din codul biblic „Dan î i lua r mas bun de la b trânul tat c ci se gr bea s ajung acas , s studieze cartea. Mergând, el dorea s -i fac o surpriz iubitei sale Maria, fata sp tarului Tudor Mesteac n. Acas aprinse o lamp mare i umbra lui începu a prinde via i parc optea ceea ce dorea el s -i r spund .

Tu tii, cuget umbra, i el îi auzi cugetarea (e vorba de telepatie), c sufletul t u din începutul lumii i pân acum a f cut lung torie prin mii de corpuri (metempsihoz ), din care azi n-a mai mas decât praful. Deci sufletul t u a fost odat în pieptul lui Zoroastru, care f cea ca stelele s se mute din loc. Taina c ii tale numai eu pot s-o dezleg, fiindc eu, umbra ta, vorbeam cu Zoroastru, cum vorbesc cu tine acum.

Deci, apropiindu- i prin vraj fiin a mea, i d ruindu-mi mie pe a ta, eu voi deveni om de rând, uitând trecutul meu, iar tu, vei deveni ca mine, etern, atot tiutor, i cu ajutorul vr jii puternic c po i lua i p mântul, pref cându-l în m rg ritar, pe care s -l ag i la gâtul iubitei”.

Vraja a mers ca la carte. Umbra a adormit pe veci, iar el a mers la Maria i-a dus-o în lun , unde vor tr i ferici i, fiindc o or acolo va fi cât o sut de ani pe p mânt. (Relativitatea) „C toria lor nu fuse decât o s rutare lung (fenomenul de teleportare). Dup ce o puse

U. Boccioni - Acuza ia de la Lancers

Anul X, nr. 7(107)/2019

pe marginea unui lac albastru, se întoarse, i de pe un nor întinzând mâna asupra p mântului, îl contrase într-un m rg ritar albastru.

Introducând o lunet prin cerul p mântului, v zu oamenii mici cât ni te infuzorii, care n-au sim it schimbarea”. (Neil Amstrong va ajunge pe lun în anul 1969). În excursiile lor solare, au întâlnit numeroase stele albastre (ast zi observatorul Kepler a descoperit 13 astfel de stele), dar abia în anul 1986 s-a descoperit prima planet (ast zi sunt 200 de miliarde numai în galaxia noastr ). Au descoperit i doma lui Dumnezeu - o poart cu un ochi magic, deasupra cu un proverb din patru litere (camera de luat vederi). Îngerii cântau imediat ceea ce gândea (telepatia). Atunci i-a venit în gând c el este Dumne... i deodat „roiuri de fulgere, de tunete b trâne, i se auzea vuirea nem rginirii, ce tremura mi cat ”. „ inea strâns în mân , cartea lui Zoroastru, smulse m rgeaua p mântului de la gâtul Mariei, iar pe aceasta o las s cad liber , strigând disperat : „Dane! Ce m-ai f cut pe mine?”

Un glas r sun în urm : „Nefericite, ce-ai îndr znit a cugeta? Norocul t u c n-ai pronun at vorba întreag ” (...) „În c dere d du drumul m rgelei p mânt pe care o smulsese de la gâtul Mariei, care c dea ca fulgerul i se desf ura încet, pân o zu departe, asemenea unei lune. El cobora cu cartea în mân , apropiindu-se de p mânt. Deschise ochii în aerul r coros i mirositor al unei gr dini cu flori”. „Fusese vis, visul lui cel dat de aievea, sau fusese realitate de soiul vizionar, a toat realitatea dumnezeiasc ”?

Da, fusese un vis halucinant, cât o previziune tiin ific real , care se va întâmpla peste o sut de ani cu Apollo 11, i cosmonautul Neil Amstrong, când a pus piciorul pe lun , a rostit celebrele cuvinte: „Un pas mic pe lun , un pas mare pentru omenire”. *** În poezia Povestea magului c tor în stele, circumstan a în care apare ipostaza de cosmonaut este cu totul paradoxal . În fond, este vorba de un împ rat „b trân, cu ani o sut pe fruntea lui de nea” / Nainte de-a se rupe a vie ii mele tort / Rog cerul -nmul easc a vie ii mele clipe / Pe-a fiului meu umeri voi pune pân-tr iesc / Imperiul gigantic, purpuru-mp tesc”. „Dar cum via a are multe alunecu uri rele”, s-a gândit c „Nainte de-a pune pe brunele lui plete / Coroana mea de aur - eu voi ca s -l încerc”, -l trimit la coala „unui b trân mag / care / când înc eram tân r, el tot b trân era / În fruntea lui e strâns un ev de-n elepciune / Via a lumii toate în minte-a-i a-nc put / Trecutul - viitorul, el poate-a i le spune”.

Copilul ascult glasul p rintelui s u i-i promite c se supune surei ce i-o destin . i zice: „Pe mâne, pe când noaptea v-aprinde blându-i soare / Atunci eu m voi duce, pe calul pârg c lare, / Moi duce pân la poala muntelui Pion / -apoi, pe jos de-acolo eu muntele-am s sui / Ca gândurilor mele aripe s pui”. În leg tur cu muntele Pion, din cartea cinile neamului românesc, de Gh. Voina, se pare c este vorba de muntele KogaiononKogaion, sau Cozia de ast zi, care era ocolit de râul cu acela i nume, cu ap termal . Pe vremea dacilor era un centru energetic al p mântului i, aici, armata lui Traian se trata de reumatism. Nu întâmpl tor, tot aici au tr it marii preo i Zamolxis, Deceneu, Vezina etc., într-o pe ter s pat în munte, ce con ine dou camere i un tunel.

Feciorul de împ rat urc muntele i-l g se te pe mag, „retras întro sal de marmur tradafirie”, „încins în str lucitul i negrul lui talar, vorbind de unul singur „c orice om în lume când se na te un înger, o stea din cer s-aprinde / i pe p mânt coboar în corpul

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui de lut / a gândurilor aripi în om el le întinde / i pune graiul dulce în pieptul lui de lut”.

- „P rinte - el zice - i-adânc, se-nchin / B trânul meu tat aici m-a trimis” - Venit-ai? - b trânul r spunde - i c-o mân el cartea cea veche a-nchis / V zut-am din carte ca via a b trân curând se sfâr te” - Copile, îi zise - De-ai fi ca al i oameni, atuncea se poate / Ca soarta ta-n bine din r u a schimba, / Dar semnul t u nu st în cartea mea toat , / A sor ilor stele de mine-s purtate / Dar tu în tot cerul nu ai nici o stea.”

Aici este momentul mirabilis, ce con ine paradoxul ac iunii. Faptul acest copil nu are o stea, înseamn c nu s-a n scut înc , i acest fenomen l-am explicat în tema din rmanul Dionis. Sufletul acestui copil este, înc , conform metempsihozei - la pieptul lui Zoroastru.

Deci, n-a fost încarnat în niciun trup, n-a avut nicio stea. Înseamn toat aceast poezie a fost scris din amintirea acelei tr iri, când era numai suflet, la pieptul lui Zoroastru, fenomen care se cheam déja vu. i fiindc el nu se putea deplasa singur, magul - care-l întruchipeaz pe Zoroastru - îl va adormi i va pleca cu el, întruchipat ca o umbr , s -i arate lumea din cer. i fiindc prima stea ce-i ie i în cale este p mântul, înseamn c i p mântul este în cer, lucru ce-l va înt ri în c toria lui printre stele, când o va defini ca pe o stea albastr . i iat cum descrie el panorama p mântului, în timp ce se îndep rteaz de el, la o distan relativ egal cu cea a cosmonau ilor Iuri Gagarin (1961) i Prunaru, care au ocolit p mântul la aproximativ 300 km.

- „Vezi tu - zice umbra - pe-a h ului vale / P mântul cu mun iii ce fumeg stins, / Cu m ri adormite ce murmur -n jale; / Dorm populii, ri i cet ile sale. / Deasupra- i oceanul de stele întins / mântul departe-ntr-un punct s-a contrage / ci lumi de departe în puncte se schimb, / Dispar a p mântului viziune vag ”. p mântul de departe într-un punct s-ar contrage, este dup noi o previziune tiin ific , ce s-a împlinit în fotografia p mântului, cut de sonda Cassini-Huygens, de la 1.300.000.000 km, când a trecut printre inelele lui Saturn.

Iar imaginea p mântului dispare, când soarele e un punct v zut de la distan a de 1.000 de ani lumin , de la Antares, care e de apte milioane de ori mai mare ca soarele nostru.

O alt plimbare mai lung o face când „magul se suie-n vârf de munte, o stea din cer coboar , / Pe ea mergând c lare în infinit el zboar / Deasupra vedea stele i dedesubtu-i stele, / El zboar f preget ca tunetul r nit, / În sus, în dreapta-n, stânga, lanurile de stele / Dispar - El cade-un astru în caos azvârlit / C ci la un punct albastru privirea-i a intit , / L-a haosului margini un astru blând, or, / Cale de mii de zile el cade-ntr-o clipit , / Zboar ca gândul care l-arunc -n viitor, / Cu ochii plini de lacrimi la acea stea prive te / Ce lumina albastr mergându- i drumul s u, / Ce lini tit -i dânsa, în pace ea p te / O, cum iubesc eu steaua, unde m-am n scut eu! În ceea ce prive te ipostaza de cosmonaut din poezia Luceaf rul, ea întâmpin oarecare dificult i, din cauza cuplului Luceaf r-Hyperion, ce par a fi ca ni te fra i siamezi, dar în realitate sunt dou personaje astrale total deosebite. Pentru a le identifica personalit ile, va trebui s apel m atât la folclor, cât i la cartea lui Jaques Brosse, Mae tri spirituali. Din folclor, îl vom identifica pe Luceaf r, care în realitate e planeta Venus, cunoscut în popor ca Luceaf rul dimine ii, având o lumin puternic cotat imediat dup lun . Din Mae trii spirituali vom cunoa te gnosticismul, un curent precre tin, care sus ine c sufletul este înc tu at în trup. În 1945, la Nag Hammadi, în sudul Egiptului, s-au descoperit noi colec ii de scrieri gnostice.

Unul din cei mai vechi mae tri gnostici ar fi Simon Magul din Samalia, care apare în Faptele Apostolilor. Un discipol al s u, Basilide, sus ine

35

sunt trei lumi suprapuse, prima în care s luie te Dumnezeu Tat l, a doua format din 365 de ceruri populate de eoni i cea de a treia, de jos, este lumea noastr , creat de Demiurg, care nu este altul decât Iahve. Un alt discipol, Valentin, sus ine c Dumnezeu Tat l se une te cu Gândirea (Ennoia), dând na tere la 15 perechi de supereoni, care pot fi considera i hiperioni, deci fii ai lui Dumnezeu.

Ace tia sunt arhonii, care conduc fiecare un num r din cele 365 de ceruri. Se pare c Hiperion este arhonul care r spunde de cerurile de jos, i, deci, el ar fi, într-un fel, daimonul care se întrupeaz în Luceaf r i beneficiaz de popularitatea acestuia în a se îndr gosti de „fata din rude împ te ti” pe care o vede în fiecare sear într-un palat de pe p mânt. Aceasta este prima ipostaz de cosmonaut, care datorit privirilor lui idilice, fata îi va r spunde c „de dorul lui i inima - i sufletu-i se umple”.

A doua ipostaz este când Luceaf rul apare metamorfozat de dou ori, fie în tân r voievod, fie, a doua oar , într-un prin , care îi ofer , cum s-ar spune în popor, luna de pe cer, adic o cere în c torie cu promisiunile urm toare: „O, vin în p rul t u b lai - s-anin cununi de stele -/ pe-a mele ceruri s r sai / mai mândr decât ele”. Reiese de aici c , acordându-i nemurirea, o coroan de stele i un loc în cerurile lui, el este în adev r fiul lui Dumnezeu. Cum fata îi promite c accept c toria, cu condi ia ca el s vin pe p mânt, „fii muritor ca mine”, Luceaf rul îndr gostit consimte sacrificiul. Dar, cum nemurirea e un apanaj dumnezeiesc, el trebuie s ia consim mântul tat lui ceresc. Pentru aceasta, „Porni Luceaf rul, / Cre teau în cer a lui aripe, / i c i de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe”.

Aceasta este a treia ipostaz , când zboar în cosmos, ca un cosmonaut adev rat. Într-un singur vers sunt dou previziuni tiin ifice: prima - faptul c aripile îi cre teau în cer corespunde ast zi cu panourile solare ale sondelor spa iale, care se desf oar în zbor i sunt cu atât mai mari cu cât vor avea de str tut distan e mai îndep rtate de soare. Exemplu, ultimele sonde ca Rozeta, care a întâlnit o comet dup 10 ani de zbor la 6 miliarde de km, sau New Orizont, care a cercetat planeta Pluton, situat tot la miliarde de km de soare. A doua previziune din versul respectiv este din domeniul relativit ii.

Ajuns la Dumnezeu, acesta îl recunoa te imediat i-i spune pe nume, dar îi respinge cererea de a renun a la nemurire, cu urm toarele cuvinte: „Hyperion, ce din genuni / R sai c-o-ntreag lume / Nu cere semne i minuni / Care n-au chip i nume”.

Mai târziu, îi va repeta iar i numele înt rindu-i identitatea, când spune: „Iar tu Hyperion r mâi / Ori unde ai apune. / Tu e ti de forma cea dintîi / E ti ve nic minune”. În sfâr it a patra ipostaz de cosmonaut din aceast poezie se define te când: „În locul lui menit din cer / Hyperion se-ntoarce”.

Deci se întoarce acum ca Hiperion i, rev rsându- i lumina ca un luceaf r, descoper c : „Pe c rile din crânguri / Sub irul lung de mândri tei / edeau doi tineri singuri”.

Cum ace ti tineri, în via a cea aievea, erau Veronica i Caragiale, la apelul ei de a reveni: „Cobori în jos, Luceaf r blînd!”, el, recunoscând-o, r spunde mânios: „Ce- i pas ie, chip de lut / Dac -oi fi eu sau altul. / Tr ind în cercul vostru strâmt / Norocul v petrece, / Ci eu în sfera mea m simt, /Nemuritor i rece”.

Faptul c el r mâne în cer i nu se mai întoarce pe p mânt, îl putem asem na cu viitorii cosmonau i pe care NASA îi va trimite pe Marte, în anul 2030, i care vor r mâne acolo definitiv. Iat , deci, o nou previziune tiin ific ce reiese din aceste ultime versuri ale Luceaf rului, ce se vor realiza în viitorul apropiat. În încheierea lucr rii noastre, ca r spuns la decizia Luceaf rului de a r mâne acolo sus, ca un „nemuritor” dup cum merit , cred c cel mai bine se potrive te salutul gladiatorilor din Roma, adresat împ ratului înainte de a începe lupta în aren , r spuns extrapolat la situa ia noastr , Ave Hyperion, „morituri” te salutant!

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

George PETROVAI

Al. Ioan Cuza, artizanul moderniz[rii României Din ciclul „La trecutu- i mare, un prezent minor” (De la politicienii trecutului la politrucii prezentrului) Cu o domnie de numai apte ani (ianuarie 1859-februarie 1866), colonelul Al. Ioan Cuza, primul domnitor al României ap rut pe harta lumii dup unirea Moldovei cu ara Româneasc , va r mâne de-a pururi în istoria i con tiin a neamului românesc nu doar ca marele b rbat de stat ce- i impune reformele spre binele rii i în dauna sa, ci i ca un veritabil personaj de legend . C ci iat ce ne spune reputatul istoric Petre P. Panaitescu în Istoria românilor (Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti 1990): „Cuza vod era un om inteligent i vioi. Îi pl cea s stea de vorb cu oamenii de jos i se spune c adesea obi nuia s umble cu haine schimbate ca s poat surprinde mai u or abuzurile i nedrept ile”, precum - adaug eu - cel cu ocaua statornicit prin lege (ocaua lui Cuza) i ocaua mai mic la care recurgeau negustorii necinsti i.

Cât prive te obâr ia, studiile i caracterul viitorului domn, iat ce afl m de la acela i istoric: „Alexandru Cuza f cea parte dintr-o veche familie boiereasc din jude ul F lciu, înrudit cu familia cronicarului Miron Costin. F cuse studii în Fran a i luase parte la mi carea de la 1848, al turi de tinerii na ionali ti. În vremea lui Vogoridi (Nicolae Vogoridi, domnitorul Moldovei de origine bulgar i adversarul unirii - nota mea, G.P.) fusese numit ispravnic (prefect) al jude ului Covurlui, dar î i d duse demisia, nevoind s -l ajute pe caimacam la falsificarea alegerilor”. Îndeosebi dup reforma agrar , precizeaz Ioan Scurtu în opul mai sus men ionat, reform „în urma c reia au fost împropriet rite 463.554 de familii cu 1.810.311 ha” (Constantin C. Giurescu i Dinu C. Giurescu avanseaz în Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pân ast zi o suprafa de 2.038.640,2697 ha ce a revenit la 511.896 familii ne ti, cifre la care se opre te i Neagu Djuvara în O scurt istorie a românilor - „S-au împ it atunci vreo 2 milioane de hectare la peste 500.000 de familii de plugari”), dup reforma agrar din august 1864, vas zic , popularitatea lui Cuza a fost a a de mare în rândul s tenilor/poporenilor, încât - dup detronarea i înlocuirea lui cu principele Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen - „Radu Rosetti nota c ranii din comuna C iu i (jud. Bac u) au declarat c ei «nu au niciun temei de nemul umire împotriva lui Cuza care le-a dat p mânturile i i-a sc pat de boieresc i nu vor s aleag pe Hopîn ol, un neam pe care nu-l cunoa te nimenea»”.

Dup secularizarea averilor m stirilor închinate grecilor (Petre P. Panaitescu ne face cunoscut în cartea sa: „Aceste mo ii erau a a de întinse, încât alc tuiau cam a cincea parte din totalul României de atunci”!), lege dus la îndeplinire în 1863 cu ajutorul lui Mihail Kog lniceanu, principalul s u sfetnic, Al. Ioan Cuza nu ezit ca, în urma plebiscitului din 3 mai 1864, s dizolve Camera doldora de mari latifundiari i s instaureze un gen de dictatur personal prin Statutul cei permitea împropriet rirea ranilor, fapt care - treptat, dar inevitabil - „a provocat împotrivirea tot mai energic , atât a conservatorilor, afecta i mai ales de reforma agrar , cât i a burgheziei radicale („ro ii”) care-l acuza pe domnitor de tendin e autocratice” (Ioan Scurtu).

Întrucât la începutul anului 1863 s-a reactivat ideea aducerii unui domn str in, acela i I. Scurtu ne în tiin eaz c „În cursul anului 1865 îndemnurile la detronarea lui Cuza deveniser tot mai frecvente”! i astfel, neluând Cuza nicio m sur de ap rare împotriva complotului asupra c ruia fusese avertizat, în noaptea de 11/12 februarie are loc ceea ce Nicolae Iorga nume te „o murdar conspira ie de politicieni” i P. P. Panaitescu taxeaz drept „o fapt urât , care r mâne ca o pat în istoria noastr ” (Neagu Djuvara este convins c „monstruoasa coali ie” anticuzist „a fost realizat de masoni”), asta dup ce Mihail Kog lniceanu apreciase cu mâhnire c „nu gre elile l-au sturnat, ci faptele lui cele bune”: comploti tii (ofi eri i civili) for eaz a camerei în care dormea domnitorul, cu pistoalele în mâini îi cer s abdice, acesta nu protesteaz , ci semneaz decretul de abdicare pe spatele c pitanului Pilat, dup care este scos din palat „printre dou rânduri de solda i întor i cu spatele” ca s nu-l vad pe fostul domn („A a de mare era teama de o eventual reac ie a osta ilor”, comenteaz generalul Al. Candiano-Popescu în Amintiri din via -mi), este suit la iu eal într-o tr sur cu co ul ridicat, dus în casa unui devotat al lui C. A. Rosetti i, în noaptea de 14/15 februarie, expediat peste grani .

S-a stabilit în Germania, refuzând s se mai amestece în disputele politice din ar , ba chiar „respingând propunerile celor care voiau -l aduc înapoi în domnie” (P. P. Panaitescu). De-abia dup moartea survenit în anul 1873, corpul lui a fost adus în ar i îngropat pe mo ia sa Ruginoasa, loc de pelerinaj pentru zecile de mii de rani, ce veneau de pretutindeni ca „s se închine la mormântul aceluia care le d duse o soart mai bun ”...

De re inut ultimele cuvinte ale lui Cuza la p sirea Bucure tiului: „S dea Dumnezeu s -i mearg rii mai bine f mine, decât cu mine. S tr iasc România!”, cuvinte care seam izbitor cu cele rostite de mare alul Ion Antonescu înaintea execu iei sale. Ce vre i, eroii i martirii neamului se înfr esc în eternitate i neuitare, pe când mi eii i g uno ii se încumetresc în vremelnicie i opulen !

Care sunt „faptele bune” ale lui Cuza? P i sunt cele dou mari reforme men ionate mai sus, plus legea instruc iunii publice (pentru prima dat înv mântul primar românesc devine gratuit i obligatoriu), legea comunal , legea Consiliilor jude ene, legea Cur ii de Conturi, legea contabilit ii publice, legea Consiliului de Stat, legea introducerii sistemului de m suri i greut i metrice, autocefalia Bisericii române, înfiin area Universit ii din Ia i în anul 1860 (cea mai veche universitate româneasc ) i a aceleia din Bucure ti în 1864, gândul nobil i statornic de-a uni to i românii în nou înfiin atul stat România (acest nume referen ial dateaz din 1862), trecerea din anul 1863 de la alfabetul de tranzi ie la cel cu caractere latine.

N.B.: În cei 48 de ani de domnie (cea mai lung cârmuire din istoria noastr ), regele Carol I a dus mai departe procesul moderniz rii României, a a cum fusese el conceput i pus în practic de Alexandru Ioan Cuza i valoro ii s i sfetnici.

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Ion POPESCU-BR{DICENI

Dreptul la femeie Pe un mal în dos, pe un cal vânjos trece F t-Frumos. i mai trece-n jos pe-un cap r pciugos chiar Iisus Hristos.

Cum î i v d de cale prin adânca vale stânca se pr vale.

Inima de jale mi se umple mie care-i dinchilie, d din când în când munte coborând, iar urcând pe creste ca-n orice poveste i-o mândr cr ias a lumii mireas , cu maci prin i în p r, lucind în r sp r soarelui s -i deie dreptul la femeie de din mo i-str mo i când cânta coco i numai-n zori de zi

de n-ai mai muri iubind trupul curat cu adev rat.

Poema unui anarhetipal truver D-lui Gabriel Chifu cu benefic umilin , seniorial

treng re te, ea- i pusese-o basc .

Eu desigur vechea-mi protectoare masc .

Trupul înzeit i-l tot iubeam: se tr gea din neam de neam de prin i ba din Levant ba din Atena.

I-au purtat la nunt -mi trena tot prin ese din Vene ia, Bizan , de i ca om de-afaceri abia câte un sfan le-am dat, simbolic. Dar o fost un vis întemeietor al Noului Paradis.

Prea încrezutele de domni oare se l saser curtate ca i când ar fi fost cele mai frumoase de pre p mânt: urmând s redevin c toare. cu-adânc mister i taine-n dedesubt cu care, eu, menestrelul, n-am de gând s lupt. treng re te, ea- i pusese mai întâi

Umberto Boccioni - Râzând

o coroni împletit din sânziene, ea, regeasc spi , ce se colise tocma-n Centrul Lumii, unde, de-atâtea mii de veacuri, boaba spumii devine alef, monad ori secret ini iatic, spre-a inventa Noul Alfabet i Transpoeziei, de care mi-s întrucâtva vinovat, între Mallarmé i Derrida.

O contemplasem vr jit de bucuria ei de-a se l sa ispitit de Marile Idei.

Aveam în mine titlul de rob al libert ii ei de a-mi fi dat un scop în via a asta tic loas , corupt i mizer : -mi strâng întreaga oper -ntr-o sfer s-o dau de-a dura pe o mare de m rgean, cu însu i Dumnezeu de-o vreme cosângean.

Metafora l sat s existe l m metafora s delireze.

A delira e totuna cu înflorirea coralilor în Marea Pontic . l m metafora s ne reveleze în mari rb tori coborârea îngerilor în mierea limbii noastre.

Revela iile sunt totuna cu idea ia tradus în contempla ie. l m metafora, copii ai imaginarului, s transgreseze prin declicul harului o lume necunoscut .

Orice transgresiune se aseam azi cu o levita ie levantin , cu o ar tare în lumin a Logosului izb vitor. l m metafora, robi ai bibliotecilor arse de-atâtea imperii, s curg precum o lav pe interior.

-i red m libertatea de-a reconstrui universul vers cu vers i verb cu verb, a a cum Acteon transformat în cerb o iube te pe Diana într-un lac str pur de poeticitate tot mai frust i mai eontic .

-i ced m metaforei dreptul nostru la limbajul des vâr it ca s genereze în fine textul infinit al aspira iei noastre la nemurire. În timp ce metaforei i se d ruie un cor de lire i de preotese ale lui Orfeu.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Irina Lucia MIHALCA

Lumina clipei În mâini ii o carte îng lbenit de timp, prizonier devii în clepsidr , pe marginea pr pastiei ascul i t cerea, cuvintele incantate cu sonorit ile unei limbi vechi, antice, te poart într-o alt lume, i ating, în acela i timp, fiin a, purificând-o.

Totul e interconectat.

O alt for , fluid , subtil .

Cât lumin doarme în clip !

La tine revii. Inocen . Joc. Un copil e ti! Copiii v d esen a. mântul nu tace, în culori î i vorbe te.

Mi care pendular de umbre.

Un punct albastru. Corabia din ceruri.

Un continent s-a scufundat sub apa m rii.

Lumina dintre maluri. De neatins, trecutul e la distan , nu-l mai po i ajunge.

Mai important decât cunoa terea, imagina ia te duce, simultan, peste tot, în splendoarea ei, prin visul purtat în prezent.

Prin ochii t i e timpul s citim povestea.

Un har ai!

Schimbi direc ia.

O nou destina ie alegi, explorezi fascinat întinderile, în inima ta, un val de bucurie, pu in nebunie, evadezi din timp, cau i sursa, îmblânze ti uraganele, tergi gre elile, ridici greut ile, nu încetezi s lup i, atent e ti la toate diferen ele.

Pentru a atinge imposibilul, de tine depinde.

Ai puterea, creatorul e ti tu!

O poart grea se deschide...

Chemarea Un gând alb, ca un porumbel, se rote te

pe cerul inimii lor.

Un gând alb.

Un gând alb se rote te.

La rm de mare se opresc inuturile prin care au traversat încântate cuvinte, ursite cuvinte, înflorite cuvinte, pl dite, în lumina lunii, la rev rsatul zorilor, din lut i dintr-un nou p mânt, sc ldate în apa de izvor i-n roua lacrimilor.

La rm de mare.

La rm de mare se opresc. În c utarea lor, în noapte, oapte imperceptibile plutesc peste ape, peste ape întinse plutesc în splendoare, printre pleoape, cuvinte albite de dor i lumin zboar prin timpuri, spre noi inuturi, spre inuturi de vis, peste p duri, câmpii, pezi, focuri, nori i ape, departe, departe, tot mai departe, în inima pietrei, în inima apei, la marginea lumii, sub cerul cu stele se reg sesc în iubire. În c utarea lor. În noapte.

Black Opium Între timp i netimp un strig t, o durere, o speran .

Ca o prelungire a visului, întind mâna, încerc s i mângâi chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cau i cheia în unica c torie a vie ii.

Plou ca în vechile mele poeme

- un fulger a sfâ iat cear aful cerului... cerea curge din bol i în mâinile noastre, pe unda sufletelor pereche, un labirint f sfâr it în respira ia unui timp comun ce pare be ie a umbrelor nop ii, emo ie furat din astre prin frunzele risipite de toamn , împr tiind fiori din adierea visului...

Explozia de emo ii te-nv luie, te domin , un contrast tulbur tor, o tensiune dintre lumin i întuneric, un clar-obscur vibrant, senzual, cople itor i obsedant i trezesc sim urile, ca un drog.

Totul se contope te într-un v l misterios, electrizant.

Arome suave în note incitante dezv luie acorduri solare, delicate, o armonie între note disparate.

Este lumina de pe un alt t râm, dar este i c ldur , i visare, i nostalgie.

O lumin patinat pare a încifra magia fericirii.

Cu delicate e ne cuprinde, încremenind în timp sentimente i gesturi irepetabile care ne-au apar inut într-un timp i care ne vor apar ine pentru eternitate.

Mereu se vor c uta la vederea unui zâmbet r sfrânt, un dans mut în care au intrat de dincolo de timp.

Lega i prin soart sunt mai puternic decât orice gând. Între veghe i somn, praful purtat de vânt - misterul, cheia timpului...

Dincolo de marginea vie ii, undele se propag pe pietre, pe frunze, pe drumul unde zefirul le risipe te zi i noapte, trecutul uime te aburul prezentului pe drumul început din nostalgie, devenit pas, devenit glas, unind durerea i iubirea, clipa i speran a. În pove ti magice se desf oar pe ei în i. Împletirea pietrelor i-a oamenilor este un dar.

Las culorile s vorbeasc prin pictura esen ei cuvintelor!

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Marin MIHALACHE (SUA)

i se ridic -n zbor spre absolut Spre zari ti de lumini imaculate.

Cai albi La rm sub nisip se usuc Oasele albe i-un craniu de cal O stranie i nelumeasc n luc Împietrit în chip mineral.

Acela chiar a fost calul meu Ce m-a purtat de copil pe coline Ce s-a luptat în cer cu un zmeu i-a înviat în cugetul din mine.

Nu am nimic s î i mai spun, i-am zis Pa te, deci, calule din mine, iat Trupul acesta de p mânt i vis Care în umbra mea i se arat .

Pa te deci, calule, i nu m ocroti Cu’-acest l ca i sac de oseminte Doar cu speran a c -ntr-o bun zi Ne-om întâlni pe rmurile sfinte.

Unde cai albi nu pasc decât Jar d tor de for e-naripate

Ajuns pe undeva printr-o cetate Calul meu bun, mai car -m odat Eu care te-am hr nit pe s turate Cu visul meu o vreme-ndelungat .

Sunt sigur c va fi frumos atunci i rupi z bala hamului buiastr pa ti netulburat prin lunci Dup perdeaua zorilor albastr .

Satul pustiu Morminte-s pline de o tiri de oase i carnea gintei-i pulbere i scrum Trag pluguri brazde dureroase Prin cimitire la r scruci de drum. i umbra umbl oarb prin ograd E fum i cea în z voi i lunci i câinii slobozi se pornesc la prad Prin garduri putrezi i uluci.

Prin lume risipi i de-o vreme Printre str ini noi r cim pribegi În sat nu mai e nimeni s ne cheme i-i iarba înalt pe pustii poteci.

Se face sear câ i i-au g sit rostul? În cer de mult vreme s-a f cut târziu.

Doamne, adu- i aminte de norodul nostru Ce-a r cit de-un secol prin pustiu.

Destin Ce vânturi bat s lbatic peste pl pânde oase Prin trupul nostru tainic trec râuri de fiori Durerea ca o roab în suflete ne coase Ve minte luminoase de sfinte s rb tori.

Speran a împlinirii nu î i mai are rostul La cei care s-au stins acuma-i prea târziu Ei i-au g sit în ceruri pesemne ad postul L-e sufletul departe dar este înc viu.

Cei ce-au ajuns la tine i îi încearc dorul -i Doamne oimi i îngeri, trimite-i înapoi stea cu noi o vreme s ne înve e zborul Atunci când bate vântul potrivnic înspre noi. i azi treze te iar i pe cei ce dorm sub glie Care vegheaz înc i-a teapt doar un semn S-aduc din adâncuri izvod de bucurie La cei ce duc povara unui proscris blestem.

Eterna întoarcere Ca rostogolul apei în cascade Prin v ile p mântului uvoi Am înv at prietene s ’ardem Dup m sura patimii din noi.

Cât viscolul durerii mai r mâne În schimbul devenirii s înhame Copii zvârli i în vidul dep rt rii Cu nostalgia-ntoarcerii în mame.

Umberto Boccioni - Trei femei

Din umbr ne împinge iner ia Rotind destinul lumilor pe-o sfoar Vai, am trecut prin noi de-o ve nicie i mai ne-ntoarcem pentru a câta oar ?

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul I, nr. 7(107)/2019

Marian VIZESCU

Povarna ve niciei Uneori sufletul rotund i ascu it va râde, vor râde din adâncul cavernelor bra ele deschise benevol.

Pleoapele î i vor plimba s rut ri ca o cump a vie ii sau se vor ascunde în orbitele adâncite de sub marginea frun ii. În lipsa ta, te vei întinde pe un divan negru, ca pe valurile m rii, iar ridurile tale î i vor oferi fiorii unui cheia sol, demult uitat în gr dinile de rou ale anilor nostalgici. i-atunci, un ceas va bate ora din abisul nop ii, vei închide ochii i vei adormi în somn adânc, un somn cules cu vâsla lui Charon, aruncat în barca mut , leg nat somn ascuns dincolo de tenebre, într-un adânc de crini ai mor ii, negri.

Prin sufletul t u plimbat, ip tul somnului va face cale, va deschide u a nelini tii i va pune paz povarnei ve niciei!

Un col de stea Te-ai apropiat, ezându-te o clip lâng mine doar cât s -mi tergi o lacrim i s -mi întinzi ca sprijin mâna.

Te-ai oprit i ai r mas!

Purtai cu tine un col al unei stele, rupt din focul Zeilor atunci când i-ai iubit prea mult pe oameni. În schimb, i-ai oferit ficatul vulturilor.

Eu m temeam!

Eram un vultur ce nu vedea i f aripi necrescute.

Poate c atunci, cândva, fra ii mei gustaser din tine.

Poate c am f cut-o i eu, lacom fiind de sângele- i fierbinte, dar într-o alt via .

Ai fi putut s m alungi, te-a fi-n eles.

Dar ai ales s -mi fii un sprijin de col ul stelei rupte, luminat sub piatr . i-acum î i odihnesc în

coaste pe t râmul de cle tar din piept.

Inimilor noastre Înghe ate i f ...

Sentimente.

Poemul iubirii

Speran

Iubirea ta este poemul meu cel nou, în care toate cuvintele dulci mân.

Fiecare mângâiere este o fraz cursiv .

Fiecare s rut, o propozi ie ce scoate în relief o nou defini ie...

Nu ne desparte decât distan a.

Distan a i timpul.

Tu visând la jum tatea ta, eu înc a teptându-te.

Eu murind mai des decât tine, tu tr ind mai mult f mine.

Noi a teptând urm toarea via sperând în mai bine.

Lumea departe dezl uit i indiferent .

Pe-o margine de vis

Mâini r

M-ai cuprins în bra e!

Trecuse o eternitate pân s m g se ti, mi-ai adunat lacrimile oarbe din rân .

Nu ai tiut de unde vin i nici pe unde am r cit.

Dar mi-ai r mas!

M-am ridicat i m-am a ezat pe-o margine a visului r nit pe care a teptai.

Nu ai tiut niciodat c -mi ascunsesem sub ea toate speran ele.

Tu nu tiai, dar le înc lzeai la ldura fiin ei tale.

Sub greutatea inimilor noastre, marginea visului s-a frânt.

M-ai cuprins în bra e!

Prin tine mi-am g sit aripile iar r nile ce m-au durut s-au închis de-atâta strâns la piept.

O singur b taie de inim , în rest, toat dragostea pus într-o clepsidr de jad.

Te-am prins i i-am pictat mâna strâns în strânsoarea sufletului meu iar mâinile mele au r cit peste ale tale, unde au întâlnit îmbr ri edulcorate.

Miza destinului Ne-am g sit întâmpl tor pe un col al unei lumi de poveste.

Atunci când nop ile i zilele se îngânau într-o tandre e trec toare.

Am alergat gr bi i dup un destin care a vrut s ne a tepte.

Destinul ne f cuse c ile!

Miza lor era con tiin a

cite

i ascult t cerile i optesc prin fream tul frunzelor i prin mirosul parfumat al florilor de iarn , te strig prin toate râurile ce izvor sc din mun ii ce- i scald crestele în nori, prin vânt î i cânt iubirea pentru tine.

Te înc lzesc cu c ldura sufletului i te înmiresmez cu aroma inimii. i ascult t cerile din l untrul t u încercând s s desc în tine toate dorin ele mele cele nebune. tii tu, nu sunt atât de departe, sunt în sufletul t u iar de pe buza timpului ce zboar , îmi fac vreme i s rut stra ina inimii.

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Liliana POPA

adagio în balet clasic timpul s-a înscris într-un cerc sau într-o tiar pe care i-o scoate uneori mângâie safirele amintirilor când aude stropii r ci i de vântul nereg sit în sufletul de poet f anotimpuri, sub cetina norilor dezam gi i i descul i. doarme pu in, dup model bizantin sau florentin abia trezit, i zorn ie diamantele diademei de ce nu crezi fiin de alabastru în rostirea mea neblând timpul e soare senin i aprig furtun ce-ncunun al nostru zenit noi to i suntem anonimi nu vezi frunza pl pând zând pe caldarâm, nu vezi cum ne frângem privirile în finit când clipa de via e un infinit? doamn a nostalgiilor privesc în ochii t i o lacrim rezemat în ziua alb de ce nu pui un zâmbet în palma pentru s rut de ce nu închizi amarul într-o cup de iubiri? damnat s urc treptele de vis argintate, sticloase încrustate cu arpegii ce nu se mai sfâr esc o s m ascund în c ul palmei alb, translucid. la por ile timpului paznicul încremenit i zorn ie c tu ele.

oim vân tor Lumina stelelor vânezi Sf mi c ri ascunse

41

Varga Istvan ATTILA

În care semne te încrezi Din piscurile stinse Pe creste, sus, nu po i vâna.

Caprele negre, solitare Aleg u or calea cea grea Piscul seme , în soare.

Ai devenit s lb ticiune, Ce carnivor diminea , Vei respira mai greu, mai chinuit Sub masca- i vesel pe fa .

formele m rii de ieri

Adio în netr iri Adio...

Un cuvânt...

O încheiere, zeci de ori...

Repetat!

A ne-ncheia, vie ile din noi, viile tr iri!

A termina... oarecum...

Oricum...

Repede, mult prea... reped...

Rostit!

Gr ind din neant

formele m rii de ieri sub lumin de luceaf r ca-ntr-o biseric mi-au întins covor de catifea între lini ti unduind armonii de vise ude

Totu i, Niciodat ...

Spus, sincer.

Voit, a fi!

în spuma alb ternut la picioare pove ti aduse departe împletite în Bizan sau mai departe miros st ruitor de ambr i de alge...

A nu rosti viile tr iri

un pesc ru coboar desenând sfere perfecte. credea c am uitat ve nicia m rii i a oaptelor ramurilor de m slin

Mult prea... multe durei!

Nespus, în t ceri!

Nerostit, în netr iri!

A nu rosti, acel cuvânt, un adio!

A ne rosti, multe...

Gr ind, cu voci... tremurând...

Acel sfâr it!

Din arogante, Dulci, dar...

Dureroase!

Cu sufletul, Plin de...

Triste i!

Astfel, terminând, într-o clipa, Ratat ! Într-o via ...

Netratat ! Într-o existen ...

Nefiin at

la rm de mare în fiecare diminea alt catedral i scutur pe marama mea de borangic flori albe de liliac... peste um rul meu se uit clopotni a din zare clopotul profetizând lacrimi, m rg ritare...

Umberto Boccioni - Ora ul

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Mariana GRIGORE

Locul meu secret!

M-am retras din imuabila nep sare a inefabilului gând care m întreab obsedant dac simetria este o m sur , sau un sentiment pe care îl a eaz vântul în antiteza mea dintre culoare i lumin Închid ochii min ii în uitarea de sine, calc cu urme de pa i ag i de glezna timpului din care beau ciutele dumnezeirea ro ului la chindii neumblate i ating întunericul r mas în umbra amintirilor cu linia orizontului dintre infinit i esen a dep rt rii Sunt înfometat de aceast splendoare difuz pe care o palpez cu lini tea dintre imaterialitate i reg sirea de curcubeie Ating cu degetele imaginii ren scute, închiderea unei u i ce m cheam în afara mea rup de teluricul sentiment c am fost lut i p strez secretul na terii în focul ce m arde pe rug...

Privind flac ra, doar tu vei în elege de ce te chem când mistuirea sufletului mai cere o ultim culoare.

Memoria vie ii!

Niciodat nu am tiut ceva despre moarte doar c undeva se pr bu te o câmpie peste mun ii întor i cu vârful în jos Când atinge teluricul pas, în urma t lpii cresc ciulini ce în ep în suflet, soarele Nu tim dac trecerea la alb este cur area negrului în care ne-am strivit melcii, nici cre terea firului de iarb nu tim dac învie în verde când raiul num zilele cu puste l sate în grija focului Nu tim nici cine ne suntem în unde, sau de ce i dac lutul ce ne-a curs în trup a fost ap vie din râu f mal.

Nu ne amintim altceva decât uitarea i m rul discordiei mu cat de p cat În memoria semin ei nelocuit va r mâne doar albastrul înnodat de firul na terii i acea p dure cu lumini ul întors în palma frunzei de care trunchiul ar fi doar un lemn... i atât Cu înc o via se face prim var !

Din fire invizibile de soart Din fire invizibile de soart es pe îndelete pânze cu borangic rupt d ochiurile g urilor sunt tivite pe la marginile pr stiilor i colorate în raiuri cu u ile închise ianjenii înva tabla adun rii de fluturi

în hamacul încurcat cu prea multe i e de artizani ce împletesc în prispa nop ii trezirea la prea pu in diminea Tu stai retras la un col de expectativ care m prive te cu ochiul întreb rii ti indecis în precizii precare i în timiditatea sensului unic al t cerii întrebi dac sunt lun sau lunatic himer în trecere prin tine Habar nu am dac m croiesc hain de trup sau în detrupare alerg bezmetic în forma geometric a aburului mi-e imprecis sensul exact al filosofiei decriptat în homo sapiens dar, în eleg nonsensul pauzei dintre dou emisfere care î i caut pân la în are, punctul vernal Am atins cu epuizarea substantivului via , bucuria de a p lmui cu zile obrazul nop ilor care m pierd pe drumuri ce pleac diminea a i se întorc în aceea i sear , tot noapte Din fire invizibile de soart ... ce s mai împletesc?

Elegie cu inimi!

Pe str zile sunetului gol al caden ei îmi aud pa ii cuvintelor alergând printre pietrele gândurilor în sensul privitului peste um rul umbrei Încerc s opresc ploaia dintre dou silabe ce tremur sub strea ina unui semn uimit de întrebare De ce cade în cuibul cu vr bii, prada sfâ iat de p ri r pitoare?

Nimic, este totul când r spunsul îmi aminte te de un fluture cu aripi ce bâjbâie prin zboruri asimetrice între lumin i resturi de crisalid , sau de un copil ce- i împrumut candoarea, chipurilor de lut care cioplesc bucuria în piatr i fum ...

Iar plutesc printre nori de hârtie care modeleaz albastrul în baloane f ghidrop !

Cred c m voi întinde pe drum dep rtare, prind din întâmplare lungimea infinitului între ar torul luminii îndreptat c tre „unde” i nordul înfipt ca o suli în indecisul „de ce” Totu i, mai las -m pu in înainte de r ritul supraaglomer rii nuan elor de gri matur Vreau s desenez pe asfalt inimi cu form de suflet!

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine

43

Gheorghe Andrei NEAGU

Cultura de provincie @între agonie ]i extaz Recent, am s rb torit, în fel i chip, un secol de la marea unire.

Nu-mi amintesc ca guvernan ii sau Uniunea Scriitorilor s fi organizat un concurs de literatur cu specific unionist.

Sporadicele ini iative private proveneau fie din lumea festivalurilor consacrate, plasând teme referitoare la centenar, fie din lumea unor patrio i cu dare de mân . i gata. N-am mai v zut programat pentru anul acesta vreo ini iativ care s poarte cu ea ceva referitor la centenar. Dar nu a a se întâmpla pe vremea când Carol al II-lea era „capul rii” i se ocupa printre altele de promovarea culturii. Pentru Carol nu exista cultur de provincie, chiar dac existase un glas regal în lumea poeziei. Lumea bun de acum o sut de ani importase stilul ez torilor literare franceze i al promov rii talentelor locale la nivel na ional. Este adev rat c provinciala „ coal Ardelean ” s-a promovat singur , c Eminescu a fost în at pe tronul poeziei române. masoneria acelor vremuri a promovat cu mult ardoare poe i i scriitori care, altfel, nu ar fi fost cunoscu i decât în locurile de provincie.

Dup cum tot atât de adev rat este c mari valori din lumea literar de provincie s-au neantizat, fie din lipsa unui talent zguduitor, fie din lipsa promov rii.

Eminescu însu i, de i tr ia în capital , a fost tip rit în volum post-mortem. Pân i în familia genialului Eminescu, sora poetului, Aglaia Drogli, care i-a aprins inima lui Titu Maiorescu i i-a influen at pe compozitorii Ciprian Porumbescu i Teodor Flondor, s-a stins a se putea realiza nici m car în Bucovina.

Actri de teatru, pianist , cu o voce instruit , Aglaia s-a impus o vreme scurt la Cern i, sprijinind folosirea versurilor din „Som-

U. Boccioni - Cap+Lumin +Ambient

noroase p rele” ale genialului poet, în „serenada pentru bariton i cor”, scris de Flondor.

Nu putem pune e ecul pe seama provincialismului. Dup cum am spus, pân i într-o familie, e ecul poate fi pus pe seama altor factori. Dintotdeauna în literatura român s-a sim it nevoia agentului literar, care în unele ri din Europa a sprijinit cu succes editarea scriitorilor valoro i. Eminescu a fost acuzat de cosmopolitism, în revista Federa iunea nr. 38 i 39 din luna mai a anului 1870, explicând ce în elege el însu i prin cosmopolitism, face câteva afirma ii referitoare la sus inerea autonomiei Transilvaniei, de „f râmare a dualismului, a unei forme ce contrazice natura obiectiv a monarhiei, drepturi ce are fiece popor de a- i determina voin a prin legi i de-a avea un propriu organ”. Ecoul unei asemenea atitudini a trecut fruntariile române ti i a ajuns pân la judec toria din Pesta, pentru c procurorul ungur l-a citat i a cerut pedepsirea lui. Mai mult, într-o „epistol deschis c tre domnul Dumitru Br tianu (vezi Românul din august 1870) împreun cu fratele Dan în numele Comitetului Central a spus cum c în munca genera iunilor trecute... ne-au dat ideea întregului i noi avem a o realiza”. Dup cum se vede, Eminescu f cea apel la fr ie pentru reîntregirea visat , fiind acuzat, de c tre ispravnic, de filosemitism i cosmopolitism. Azi este acuzat de na ionalism, xenofobie i antisemitism. Iat ce înseamn s ai valoare, chiar dac România este doar o provincie literar în context european.

Este adev rat c un scriitor i-a dorit atunci ca i acum s fie stimat i r spl tit pentru a- i p stra onorabilitatea cât timp este în via . Este gre it ideea potrivit c reia suferin ele unui scriitor stimuleaz actul de crea ie. Dac un scriitor este sus inut de un posesor de mijloace materiale, nu trebuie condamnat. În realitate, el nu- i vinde sufletul, ci î i conserv existen a pentru a se putea exprima. Numai atunci când mecenatul condi ioneaz modul de exprimare, scriitorul dispare sufocat de neputin .

Ca locuitor al ora ului Unirii Principatelor, nu pot s nu remarc extazul ce l-a cuprins pe Duiliu Zamfirescu când a fost desemnat drept prim guvernator al Basarabiei revenite la ara mam . La 20 februarie 1918, p rintele romanului modern î i împlinea visul unionist, promovând la Chi in u bunele inten ii ale guvernului.

Generalul Averescu l-a ap rat de ura liberalilor lui Br tianu, c rora în tinere e le stricase aranjamentele în „dota ia coroanei” p strândui intrarea în Academia Român . Ura liberal s-a manifestat i împotriva lui Eminescu. De aceea trebuie s fim solidari cu valorile spirituale ale neamului, a a cum Alecsandri i Kog lniceanu l-au ap rat pe Zamfirescu.

Ast zi, scriitorii, pe lâng faptul c unii sunt prigoni i, sunt trata i i cu dispre întru neantizare, de parc ar fi disp rut. De la solidaritatea scriitoriceasc de dinainte de al doilea r zboi mondial, s-a ajuns la ur confratern p guboas pentru însu i spiritul na iei române.

Prostia a ajuns s fie exact cum a descris-o celebrul Ion Pribeagu.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii ODA PRO TILOR Motto: Cu prostul care n-are coal Te lup i pu in i-ai câ tigat.

Dar duci o lupt colosal Cu prostul care are coal !

De-ar fi s -i lu m pe to i la rând, i actualii, dar i fo tii, Cei mai de tep i de pe P mânt Au fost întotdeauna... PRO TII. Nu te ruga la ursitoare i fac -n via a ta vreun rost, Mai bine url -n gura mare : „Iubite Doamne, f -m ... PROST!” De ce s tragi ca la galer , -nve i atâtea f rost, De vrei s faci o carier , Ajunge numai s fii... PROST. În lumea asta cu de toate, Unde se-nva contra cost, cat c nici o facultate Nu d i diplom de... PROST. Avem impozite cu carul, Dar înot m în s cie i ce buget ar avea statul Dintr-un impozit pe... PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul, nu-i jigne ti, s nu-i împro ti!

O, Doamne, de ne-ar cre te grâul Cum cresc recoltele de... PRO TI. Si-n lumea asta r sturnat , Unde cei strâmbi sunt cei mai drep i, Savan ii no tri mor de foame Si numai PRO TII sunt de tep i.

De aceea nu po i pune accent pe ceea ce unii numesc ast zi „provincialism literar”. Academicianul Alexandru Dabija afirm , cu mult umor, c în Carolina de Nord „sunt importan i doar scriitorii de succes, în Fran a sunt importan i to i scriitorii, în Anglia nu e important niciunul, iar în Australia trebuie s explici ce e aia un scriitor. Literatura român are mai multe complexe: a unei literaturi de provincie a Europei, apoi i de provincie a provinciei, în sura în care un scriitor trece dincolo de barierele Bucure tiului sau dincolo de grani ele României”.

Devoalând câte ceva din experien a lecturii în S.U.A. când la Chicago toat lumea citea aceea i carte, academicianul N. Dabija a propus o ini iativ asem toare în Moldova. N-a avut succes. Scriitorii l-au b nuit c ar avea avantaje personale, ascunse. În realitate, provincia este adeseori animat de câte un scriitor care se dovede te are mai mult talent i în elegere: Cassian Maria Spiridon - la Ia i; Victor Munteanu - de la Bac u; Gelu Dorian - la Boto ani; George Vulturescu - la Satu Mare.

Din p cate nu po i spune c Manolescu, C rt rescu, Vosganian, L.I.S. i al ii ca ei, au reu it s promoveze în afara grani elor rii cele mai reu ite produc ii literare din provincie. Ace ti domnii habar n-au de scriitorii valoro i din diverse zone ale rii, care, în publica iile zonale scot la lumin crea ii net superioare bucure tenilor. aminti i cum au fost neantiza i Buzura, P unescu, Breban, E. Simion i al ii ca ei. Sco i, prin diverse uneltiri, din structurile literare de mare succes cum ar fi i revista Cultura, literatura de provincie se

Anul X, nr. 7(107)/2019

dovedea a fi chiar un pericol prin calitate pentru amploaia ii dâmbovi eni. A a se face, c au r mas în picioare tot revistele girate de regimul comunist. În plus, ele au devenit un fel de feud destinat prietenilor literari. Cum nimic nu este nou sub soare, este de ajuns s ne amintim de fondatorul Daciei Literare, Kog lniceanu, care în articolul „Filozofia provin ialului în Ia i”, face o analiz pertinent a inuta ului (provin ialului). Este plin de umor descrierea inuta ului, apropiindu-se de capitala Moldovei: „s fie de departe sau de aproape, de la miaz -noapte sau de la miaz -zi, dintr-un târgu or sau dintr-un ora , de la Adjud sau de la Foc eni, de la Gala i sau de la Cotnari/… / Îndat ce harabagiul sau surugiul i-a spus c se z resc turnurile, întocmai ca patru fesuri, ale Mitropoliei, provin ialul î i freac ochii, î i întinde vederea/…/ î i scoate capul afar /…/ i se înal , dându-se cu totul priveli tii /…/ Cu inima zvâcnind de emo ie, bietul om î i zice: Iat -m în cel mai frumos ora al Principatului Moldaviei/…Bucuria îi este de scurt durat . Când se apropie de bariera intr rii în cetate, vame ul, un fel de amfibie îmbr cat jum tate turce te, jum tate c ce te) opre te tr sura i-l întreab : … O alt amfibie îl întreab de ce nu are marf … i-i ia bagajul la o verificare am nun it … iar când d peste ni te cârna i usca i cu usturoi îi confisc … inuta ul care nu în elege nimic din otcupuri i monopoluri i care tie c (sic!) carnea-i l sat de Dumnezeu s fie mâncat , î i iese din min i i ajunge la un schimb de ghionturi cu amfibiile. În fine, jefuit i îmbrâncit, eroul merge la un han, unde slav Domnului va fi tratat rege te, dându-i senza ia c a ajuns în capital … Îns când sose te nota de plat , provincialului i se smulge ziua în amiaza mare, punga cu bani, la fel cum i s-ar fi putut întâmpla noaptea în codrii”. da i seama c scriitorul provincial, într-o am rât de capital , provincial i ea, nu mai are niciun fel de sc pare în fa a universalit ii literare pariziene. În general, în provincie se pun bazele crea iei literare de valoare, dup care autorii sunt ademeni i în capital , mai greu la Paris sau în America. Uneori, nici nu trebuie s ajungi în capitala luminilor - vezi cazul Tristan Tzara, fondatorul Dadaismului. Sunt i situa ii când provincialii valoro i pot e ua atunci când purced la o transhuman literar de o asemenea anvergur . Deci, literatura a a zis de provincie, plute te în permanen între agonie i extaz. Depinde numai de clasa politic - s i asume r spunderea i promovarea unor valori autentice chiar dac valorile promovate se aliaz împotriva noilor veni i - cum a fost în comunism, când un „ inuta ” între ale literaturii nu prea reu ea s i tip reasc parte din crea ie în presa sau editurile centrale.

Se zice c era cenzur comunist . Adev rat. Dar tot atât de nemiloas era i cenzura confratern , unde nume grele din literatur acaparase în interes personal editurile finan ate de comuni ti.

Agonia i extazul crea iilor literare au fost dintotdeauna apanajul jocului de culise ca atare, indiferent de perioad .

Umberto Boccioni - States of Mind I

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Emilia STROE

Lumina ]i iubirea @î n psalmii preotului-poet Dumitru Ichim ]i @în cei arghezieni Personalitate de prim rang în cultura româneasc actual , pe care o promoveaz în spa iul canadian, unde locuie te din 1974 cu familia, preotul Dumitru Ichim, având un doctorat în Teologie dogmatic , a publicat atât în ar , cât i peste hotare, versuri i proz , devenind un nume de referin . Preot paroh la biserica „Sfântul Ioan Botezatorul” din Kitehener, Ontario, din 1978, Dumitru Ichim a debutat editorial cu volumul de poezii De unde începe omul, editura „Litera” Bucure ti, 1970, i a continuat cu poezie de tip haiku i tanka, gen de poezie scurt japonez , care i-a adus un succes imens. În ar a publicat la revistele: „Luceaf rul”, „Tribuna”, „Gazeta literar ”, „Curierul românesc”, iar in str in tate la revistele: „Cuvântul românesc”, „Luceaf rul românesc”, „Lumin lin ”.

A publicat volumele de proz : Planeta Ichtys - 1974, Vinerea Mare - 1975, Sub umbra Sfinxului, în colaborare cu Petru R zu 1978, Urmele (poeme haiku) - 1977, Constantin Brâncoveanu (poem istoric) - 1981, Melcul - 1981, Agape - 1982, împreun cu Nicolae Novac i so ia sa, Florica Batu Ichim. Critici consacra i i-au apreciat talentul creator, maturitatea scrisului, cultura i sensibilitatea sa. rintele mitropolit Bartolomeu Anania, care a fost i scriitor, spune „arta lui se maturiza de timpuriu i mai r sese perspectiva consacr rii prin litera tip rit ”. Fiica p rintelui Dumitru St niloae, doamna Lidia St niloae-Ionescu î i aminte te de anii de studen ie ai preotuluipoet Dumitru Ichim: „studentul Ichim frecventa cenaclurile literare ale Bucure tiului, împreun cu viitoarea sa so ie, Florica Batu i toata lumea era de acord în a spune c ambii se distingeau printr-un dar deosebit al cuvântului scris”.

Exist în poezia sa mai recent unele poeme intitulate Psalmi, care au ap rut la editura „eCreator”, Baia Mare, 2018. Ca form , ele

Umberto Boccioni - Cal i c

re

sunt sonete de tip shakespearian, amintindu-ne cumva de Vasile Voiculescu, cu Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginar . Fondul, con inutul lor, plecând de la Psalmii davidieni, binecunoscu i p rintelui poet din textele biblice, ne poart cu gândul la cel lalt mare poet al nostru, Tudor Arghezi i Psalmii i.

La o prim abordare, psalmii p rintelui Dumitru Ichim par o poezie închis , ermetic , cifrat . R mâne în minte o muzicalitate specific , nemaiîntâlnit pân la dânsul, iar aceasta te face s mai cite ti o dat i înc o dat poemul, pân când din urzeala-i deas încep s transpar motive poetice i teme biblice, cuvinte i în elesuri noi.

Suntem în fa a plurivalen ei i ambivalen ei textului poetic. Poezia este prin excelen textul literar în care cuvintele genereaz imagini noi, multiple, pornind de la un centru, de la un motiv sau tem dat ce r sfrânge în jur lumina lor, asemenea unor raze de soare. Tema iubirii i a luminii este o constant a psalmilor p rintelui Dumitru Ichim. Iubirea îmbrac atât forma poeziei clasice, în care cei doi îndr gosti i str bat timpurile i lumea, înfrângând opreli tile, cât i forma unei poezii mai subtile, în care personaje biblice ne invit la medita ie i transfigurare. Sonetul, ca poezie cu form fix , are o elegan aparte i solicit un plus de concentrare, de unde frumuse ea sa, locul s u de regin a poeziei. Unele dintre sonetele p rintelui Ichim au titluri hazlii, sunt u or umoristice, dar numai aparent: Psalm în doi i-o soacr -n plus; Psalm cu cârlion i de aur; Psalm cules din spini de cactus. Al i psalmi se refer la teme biblice: Psalm cu pilda carcasei; Psalm la u a foi orului, Psalmul Apokastazei; Psalm dintr-un ciob de psalm.

O alt tem este aceea a condi iei poetului, a destinului s u: Psalmul cresc torului de stele; Psalmul la modul gramatical al iubindului. Peste toate domin îns iubirea, cuvânt magic ce guverneaz universul, transcris de poet cu majuscul . Iubirea este de esen divin , iubirea dintre b rbat i femeie este cheia vie ii i surs de lumin . Aproape toate sonetele fac referire mai mult sau mai pu in voalat la acest sentiment nobil, rafinat, uneori p tima , care este dragostea. Câteva sonete se deta eaz chiar prin titlu: Psalmul iubirii nebune; Psalm din p gâna hum ; Psalm cu Rumi în gradin ; Psalm de închipuire a trandafirului. Pornind de la versetele biblice din Facerea (I,3): „ i a zis Dumnezeu s fie lumin ! i a fost lumin ” i Ioan (XIII, 34) „V dau porunc nou , ca unul pe altul s v iubi i.

Dup cum eu v-am iubit pe voi, a a i voi unul pe altul s v iubi i”, poetul Dumitru Ichim, reluând tema iubirii i a luminii în Psalm în doi i-o soacr -n plus, adreseaz Iubirii întreb ri, f a a tepta r spunsuri. Ea este asemenea unei n luci care se înal pân la cer, trecând peste barierele silogismelor i ale matematicii, peste ecua iile ce se pretind de in toarele secretelor universului. Sonetul este construit antitetic, pe opozi ia gândire logic /iubire, sentiment. Antiteza nu

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este o simpl figur de stil, ci un mod de concep ie i construc ie, de unde rafinamentul poemului i frumuse ea sa.

Poetul pune în opozi ie „vocala”, adic poezia, „duhul” ei „de aur”, calitatea sa, puritatea sa, „zvonul din lumin ” cu „ecua ii”, „kilul i calupul”, mintea: „Dar sceptrul îl vrea mintea, c -algebrei e despin , totul se m soar cu kilul i calupul, C-ar prinde-n ecua ii chiar zvonul din lumin , Ma in rii de glande ispr vnicindu-mi trupul.”

Poetul Dumitru Ichim este un inovator în materie de limb i vocabular, el creeaz cuvinte noi: „despin ”, „ispravnicind”, „luminând ”. Acest „zvon din lumin ” se une te cu „alchimii de cântec”, întrucât lumina de esen divin devine cântec, caleidoscop de melodii, mozaic pentru icoana cea nef cut de mâna omeneasc .

Dragostea este „un num r”, iar nu „stupar de constela ii”. Poetul achieseaz la ideea num rului de aur din Rena tere, esen a perfeciunii. Poetul se adreseaz iubirii: „Eu una tiu, iubire, când p ru-l la i pe um r, Chiar Dumnezeu fereastra deschide i prive te.”

Un proverb popular românesc spune: „Ce-i frumos i lui Dumnezeu îi place.” Într-un psalm arghezian intitulat Sunt vinovat c am râvnit, Arghezi contureaz un portret feminin, amintindu-ne parc de picturile lui Paul Gauguin, cu femeile din Tahiti: „Iar când plecam, c lare cu trofee, Furasem i câte-o femeie Cu p rul de tutun, (...) cu ochii de l stun.” Într-un alt poem, Mâhniri, Arghezi pare a-i r spunde: i Dumnezeu ce vede toate, În zori la cinci i jum tate, Pândind s ias prin perdea, O a v zut din cer pe ea.”

Iubirea este pictura unei nun i tradi ionale, cu lacra de zestre adus de mireas ca ofrand . Poetul închin iubirii un adev rat imn, în cele dou versuri finale, care sunt i concluzia sonetului. Iubirea învinge totul, inclusiv ra iunea, mintea, care se opune i este ca o „soacr , poam acr ”, cum se spune in folclor:

Umberto Boccioni - Revolta

Anul X, nr. 7(107)/2019

„L-atâta bucurie, ce n-o po i strânge-n lacr , De-i nunt , ce conteaz c mintea- i va fi soacr ?” În Psalm cu Rumi în gr din , serenada cu cuvinte ambigue este cântat de însu i poetul iubirii nemuritoare, Omar Khayyam, lâng un ulcior cu vin, spre eterna amintire a faptului c i noi oamenii, tot din p mânt suntem f cu i, ca i ulciorul. Poetul continu pledoaria sa pentru iubire i pentru îndr gosti i, pentru tr irea clipei ca sum a trecutului, prezentului i viitorului, pentru iubirea care tope te inclusiv iadul, mustrând înc o dat ra iunea, „cugetul r u i acru” : „Iube ti? Ce mai conteaz trecutul, viitorul!

Nu-n toate e prezentul ce-ai fost, vei fi Iubirii?

Precum e ve nicia chip al dumnezeirii, Sub ire duh ce-ntrup , unul din altul, dorul.

Când pân -n cer sunt cântec, taci, cuget r u i acru: Iubesc, chiar însu i iadul îl v d frumos i sacru!”

Poetul ne ofer o prim i ingenu icoan a dumnezeirii în versul: „Precum e ve nicia chip al dumnezeirii”.

Sintagma „sub ire duh” ne trimite cu gândul la cealalt persoan a Sfântei Treimi.

Arghezi, în Psalm - Ruga mea e f cuvinte, vorbe te i el de ve nicia dumnezeirii, la care se raporteaz : „Ruga mea e f cuvinte, i cântul, Doamne, mi-e f glas, Nu- i cer nimic. Nimic i-aduc aminte, Din ve nicia ta nu sunt m car un ceas.”

Cât despre p catul care are drept plat iadul, Arghezi este ironic la adresa jalnicei sale f pturi, incapabile de a-i mul umi Creatorului pentru ce i-a dat: „Vreau s pier iîn bezn i în putregai, Nencercat de slav , crâncen i scârbit. i s nu se tie c m dezmierdai i c -n mine însumi tu vei fi tr it.”

Continuând cu Psalm de închipuire a trandafirului, poetul Dumitru Ichim trece de la un aparent elogiu adresat Iubirii, prin binecunoscutul simbol al trandafirului, la o poezie cu tem religioas , în care trandafirul este subiectul unei profe ii despre o iubire jertfelnic , „zdrobit ca un strugur”.

Este iubirea Celui ce s-a întrupat, a murit purtând pe cap o coroan cu epi, dar a înviat pentru noi to i, pentru a ne ierta i a ne ar ta un model.

Iubirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tat l, care a luat trup de om, n scut de prea Sfânta Fecioara Maria, anun at de arhanghelul Gavriil c , ceea ce s-a z mislit in pântecele ei este de la Duhul Sfânt (Buna Vestire): „Cum mama dibuie te mireasma care doare, ea-i dumnezeirii cu lutul n sc toare, Fiin ei dând din lacrimi s mân a de v paie”.

Poetul creeaz un adverb de mod, „petalic”, de la un substantiv, ceea ce confer un în eles cu totul aparte sintagmei „zboar petalic în arip ”. Aripa este ca o petal de floare, zborul este „rotund vârtej Luminii”. Aceast emana ie a luminii face referire atât la Schimbarea la fa a Mântuitorului, cât i la îns i taina Învierii, când El nu a putut fi recunoscut i a fost confundat cu gr dinarul: „L rgindu-mi intirimul cu spinii i hotarul, N-a fost normal, Iubirii, s cred c -i Gr dinarul?” În Psalmul polenului de cenu , poetul face o compara ie între curcubeul r rit dup ploaie, in metafora „se bea sfios din moarte” i „polenul de cenu ” care „d focului fiin a”, pentru a sublinia ideea regener rii vie ii din moarte.

Patima Mântuitorului, jertfa Sa pe cruce i apoi Învierea au ar tat

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

omenirii c iubirea Sa pentru oameni a învins timpul, vremelnicia.

Asemenea este i dragostea Tat lui Creator, despre care ni se spune „ atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Fiul S u Unul scut, pentru ca oricine crede în El s nu piar , ci s aib via ve nic .” (Ioan, III,16).

Iubirea este etern , ea învinge temporalitatea, spa ialitatea: „Iubirea nu-i speran ei i nici credin ei roaba.

Ce-i ve nic totdeauna a râs de tot ce timp e.

Cum i-ar purta coroana, din scris de spin i ghimpe?

Crezi roua, plânsul nop ii, c -i ochiului degeaba?” În Psalmul pariului pe nemurire, tema iubirii universale implic cel pu in dou tipuri de lectur : aceea a iubirii dintre un b rbat i o femeie, incluzând subtema fericirii, dar i a nefericirii, a „pelinului”, i iubirea mult mai discret , aceea christic , ce aminte te de Sfânta Euharistie: „Bea vinului pariul ce-ai pus pe nemurire, C-ai câ tgat to i spinii coroanei de Iubire!”

Ca o replic personal la Cântarea Cânt rilor din Vechiul Testament, dar i ca un joc de cuvinte ce îndemn la o alt cheie de lectur , poetul spune: „N-au fost lumin torii, ci a luminat s rutul Cânt rilor cântarea îngem nând-o-n zodii.”

Cântarea Cânt rilor, considerat de unii exege i drept un poem de dragoste ce nu are a cauta între c ile Bibliei, a primit interpretarea cea mai frumoas i adev rat , anume dragostea dintre Hristos Mirele i Biserica - Mireasa, tema fundamental .

Psalm dintr-un ciob de psalm revine la tema Creatorului-Olar i a crea iei sau a creaturii, printr-un paralelism între ceea ce creeaz olarul „ce ti, idoli, por elanuri” i ceea ce Dumnezeu-Olarul-Creatorul a f cut din lut, adic pe om, c ruia i-a dat apoi „suflare de via ”: „Atunci luând Domnul Dumnezeu rân din p mânt a f cut pe om i a suflat în fa a lui suflare de via si s-a f cut omul fiin a vie”. (Facerea, II, 7).

Iat versurile poetului Dumitru Ichim: „Ce ti, idoli, por elanuri, nu voi ca s te mustru, car un spin de via , un fream t pus pe chicl , Din zeci de oglinzi, f arnic, când te r sfa lustru, La cin , chiar i pâinea e me terit -n sticl .”

Maestru al cuvintelor i al îmbin rilor acestora, precum: „spin de via ”, „chicl ”, „lustru”, poetul Dumitru Ichim, el însu i un „culeg tor de stele din stih de atlantid ”, ne dezvaluie în finalul poemului c este vorba de Cina cea de Tain , unde Mântuitorul instituie taina Sfântei Euharistii pentru totdeauna. Întrebarea retoric asupra r stignirii Mântuitorului insist pe ideea de neputin a umanit ii de a

Umberto Boccioni - Nud

47

gândi i de a face binele: „M -mbat nebunia i-n patim viesparul: De ce n-au spart ulciorul i-au r stignit Olarul?”

Arghezi vorbe te i el despre cin în psalmul Ruga mea e f cuvinte: „G tit masa pentru cin mâne pus de la prânz.

Sunt, Doamne, prejmuit ca o gr din , În care pa te-un mânz.”

Ambii poe i sunt obseda i de lumin ; la Arghezi aceasta se r sfrânge pe obiecte, recompunându-le, dându-le o nou via , un sens nou: „Tare sunt singur, Doamne i piezi !

Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar i cu frunzi epos i aspru-n îndârjire vie. (...)

Nalt candelabru, straj de hotare, Stelele vin i se aprind pe rând În ramurile-ntinse pe altare.”

La p rintele Ichim, lumina este iubire i cântec, transfigurare mistic , icoan bizantin : „Se lumineaz lemnul sub dalt i geal uri. a-mi mustra Teslarul întregul trup nemernic.

De slab te la i Iubirii, atunci îi e ti puternic.

Au fluierul d cântec din cioturi, sau din g uri? (...) rutul din lumin se-nfrupt , nu din gânduri.

Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoa te-i!

Altfel, ce toarce gândul, e doar m tasea broa tei!”

(Psalm de luminare a lemnului) La Arghezi, lutul se împlete te cu visul i cântecul; ideea de dumnezeire este pus pe seama neputin ei sfin ilor de a- i imagina transcendentalul, în timp ce el, poetul, cade la picioarele Mântuitorului din icoan , s rutându-i-le cu lacrimi ca o „boab de m rgea”: „Doamne, izvorul meu i cântecele mele! dejdea mea i truda mea!

Din ale c rui miezuri vii de stele Cerc s -mi înghe o boab de m rgea. (...) ti ca un gând, i e ti i nici nu e ti, Între putin i-ntre amintire.”

(Pentru c n-a putut s te-n eleag ) Câteva sonete i anume: Psalm cules din spini de cactus, Psalmul Apokastazei, Psalmul la modul grammatical al iubindului i Psalm din p gâna hum au ca tem eternitatea iubirii. Poetul creeaz imagini plastice i auditive, într-un simbolism rimbaldian uneori, iar alteori utilizeaz expresii proprii, umblând la gramatic i vocabular, reînnoindu-le ca i cum ar zidi un templu, un templu al cuvintelor i necuvintelor. Iat de exemplu, dativul etic, una din construc iile sale preferate: „cui oare mi-a-nflorit cire ul?” (Psalmul Apokastazei).

Gerunziul devine substantiv: iubindul: „Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindul” (Psalmul la modul gramatical al iubindului) Unele verbe sunt folosite f prefixele obi nuite sau desinen ele specifice de persoan : „se-oglind ” în loc de „se oglinde te”; „floresc” în loc de „înfloresc”, în sintagma „floresc colindul”. Efectul poetic este inimaginabil, rimele curg, traducând o atmosfer esut exclusiv din lumin si cântec; este vibra ie pur , flac divin : „Fl mând cântec din cântec” (Psalmul Apokastazei)

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Junghierea din lumin , când perla se r zbun ?”

(Psalmul la modul gramatical al iubindului).

Tr irea paroxistic a acestui în tor sentiment de iubire l sat umanit ii de Cel care a creat-o îl conduce pe poet la recunoa terea faptului ca „totul e iubire”: „Iar Fiul t u Olarul, i-a fost luat ca fire, Cu os de axiom c totul e Iubire!”

(Psalmul Apokastazei) Psalm din p gâna hum aminte te deopotriv de celebra pictur a lui Tizian Dragoste sacr i dragoste profan i de poemul eminescian Venere i Madon .

Poetul creeaz o rim care surprinde, între „Vorone ” i „triste i” pentru portretul iubitei, asociind elemente contrare, asemenea unui mit. Frumuse ea, ca i iubirea, genereaz armonie, dar i dizarmonie, poate închide în ea raiul i iadul. Poetul se adreseaz iubirii ca unei fiin e, folosind un vocativ la fel de expresiv ca i celelalte sintagme proprii: „La tine vin, Iubireo , cu flac ra p gân : Cred c din toate iadul i-a cam sc pat din mân !” În Psalmul iubirii nebune, poetul creeaz mai întâi o imagine feeric , idilic în care îns i „pr bu irea” este sinonim cu „cântecul”: „Nu-i pr bu irea cântec?”

Iubirea trebuie pre uit la maximum, nicidecum desconsiderat : „S nu aduci Iubirii nedreapta înjosire C-ai ti pe unde iarna i-a înflorit salcâmul” Un verb nou, „a flauta” pentru „a cânta la flaut”, al turi de dativul etic din „ i-a înflorit” rezoneaz puternic imagistic: „Ce- i pas violetul c i flaut prin ramuri...”

Din nou apare o alt structur lingvistic i poetic , generatoare de ame itoare adâncimi: „inimile noaste îi galopeaz caii” Finalul sonetului, iubirea tragic , iubirea profund intrat în propria-i nefiin are, prin ardere, aduce un dialog straniu al poetului cu îns i moartea: „Râzând îmi sari în bra e: Ne caut , -i la u !

Zi-i: Moarteo, mai a teapt , pân vom fi cenu !”

Vocativul „Moarteo!” ca i vocativul „Iubireo!” aduce o semnifica ie aparte în registrul expresivit ii stilistice a poeziei p rintelui Ichim, acesta plecând de la o form popular pentru a ajunge la o structur superioar , în care cele dou guvernatoare ale Vie ii, Iubirea i Moartea se întrep trund i lucreaz în mod tainic.

La Arghezi, în Priveghere, poetul îi spune ceasului din urm s plece: i-am auzit aripa de scrum, Cat i de drum” La p rintele Ichim, nu Moartea este cea care are ultimul cuvânt, ci Iubirea: „Chiar iadul f r‘ Iubire ar fi lipsit de straie, De n-ai fi fost, de unde ar fi furat v paie?”

(Psalm cu cârlion i de aur) Estetica, a a cum este ea cunoscut ca ramur a filosofiei, ce trateaz problemele artei i ale frumosului, a reu it oare s dea un r spuns categoriei sau no iunii de „sublim”?

Sonetele p rintelui Dumitru Ichim il ofer „cu asupra de m sur ”.

Anul X, nr. 7(107)/2019

George PETROVAI

Suntem la mâna @î ntâmpl[rii?

Alexandre Dumas afirm într-unul din romanele sale c „întâmplarea este solu ia de rezerv a lui Dumnezeu”. M rog, a spus-o el (câte nu se spun în literatur , filosofie, tiin i via a de zi cu zi!), dar asta nu-i o garan ie c lucrurile stau în acest chip mai degrab metaforic decât logic necesar. Într-adev r, c ci apelând la dreapta judecat , constat m urm toarele: 1) Întâmplarea, la fel ca probabilitatea, posibilitatea, indecizia sau imposibilitatea (limita posibilit ii în descre tere), sunt concepte logico-matematice adecvate omului, nicidecum de rang divin. Da, pentru c Dumnezeu este perfect prin atotputernicie (conceptul „neputin ” devine gol i lipsit de sens la nivelul metalogicii divine), prin atot tiin (doar El, în calitate de Creator, cunoa te tainele crea iei, strune te timpul i cite te gândurile) i prin atotiubire (din dragoste pentru crea ie, îndeosebi pentru om, El nu vrea tot atât cât poate).

2) Chiar dac Nietzsche a decretat c „Dumnezeu a murit”, iar ast zi - din teribilism, prostie sau abjec ie moral - tot mai mul i r ci i sunt de acord cu neam ul z rghit i procedeaz în consecin (vezi amploarea ateismului i a sodomiei la popoarele îmbuibate), adev ra ii cre tini tiu c Dumnezeu este etern viu i mereu lâng omul care nu-L t duie te, drept urmare, ei lupt din r sputeri cu abera iile prezentului satanizat.

Fiind întâmplarea eminamente uman , prin aceea c ea constituie rezultatul neîncetatului conflict dintre ambi iile i puterea real a omului ce vrea cu mult mai mult decât poate, doar el, pentru a- i justifica e ecurile i a- i putea deplânge fragilitatea condi iei sale în raport cu Absolutul, avea nevoie de concepte precum „timp r u i bolnav”, „viitor imprevizibil”, „destin inexorabil”, „ ans ”, „întâmpl ri nefaste”, respectiv „întâmpl ri norocoase”. Iar pentru a- i lini ti întrucâtva contien a pozi iei sale tragice în lumea accesibil i în infinitatea celei inaccesibile, ceea ce, a a cum opina Blaga, nu face decât s schimbe neîn elesul în neîn elesuri i mai mari, tot el î i pite te incertitudinile dup spuse de felul urm tor: „Timpul tace i trece”, „Nu aduce anul ce aduce ceasul”, „De-ar ti omul ce-ar p i, dinainte s-ar p zi”, „Prost s fii, noroc s ai”, „Norocul i-l face omul cu mâna lui”, completare la „Dumnezeu te ajut , dar nu- i bag -n traist ”, „Destinul cu suspin e degetul divin” etc.

Privind la escaladarea f precedent a cruzimii, egoismului i fariseimului de la nivel familial i pân la cel planetar, oare nu-i un noroc c , a ezat pe butoiul cu pulbere al planurilor globaliste (poluare i inginerii climaterice, alimente chimizate i medicamente contraf cute, democra ii sodomizate i dispre fa de valorile tradi ionale, decre tinare i nebunia consumului, terorism i pandemia înarm rilor), omenirea cumplit de dezorientat mai face umbr p mântului? P i dac omenirea înc nu i-a t iat cu totul craca de sub picioare, cu certitudine c acest fapt se datoreaz r gazului pe care ni-l acord Dumnezeu pentru îndreptare (El nu vrea moartea, ci izb virea p tosului!), întrucât - ne spune F. M. Dostoievski - mai sunt câ iva drep i, care se roag pentru noi i ale c ror rug ciuni sunt ascultate de Cel ce toate le-a f cut.

Tot a a, nu-i un noroc, ori mai degrab un veritabil miracol, c noi, românii, mai exist m, dup jaful i încerc rile la care am fost supu i de-a lungul istoriei, în primul rând de turci, muscali i austrieci (pân la urm am mâncat coliva celor trei imperii!), dup enormele pierderi umane i materiale din cele dou conflagra ii mondiale, dup atrocele experiment bol evic i alte substan iale pierderi umane prin lichidare, marginalizare i expatriere, iar ast zi dup crucificarea României, respectiv dup punerea economiei na ionale pe butuci i plecarea din ar a peste patru milioane de suflete, cel mai cumplit exod din întreaga noastr existen multimilenar ? Dar, cu toate marile pierderi suferite în cei aproape 30 de ani de jaf generalizat (bani, resurse, speciali ti), România î i va reveni din nou, va judeca nelegiui ii cu taif i astfel va face dubla dovad : (a) c refacerea ei nu este rodul întâmpl rii sau al ajutorului venit din partea unor „binevoitori”, ci al vrerii divine întru împlinirea misiunii sale istorice; (b) c nu mor caii când vor câinii interni i externi.

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Paula ROMANESCU

Carte ]i Arte române]ti @în Fran\a Invitat la Salon du Livre, edi ia a XX-a, 15-16 iunie 2019, Montmorillon (Muntele micului maur), un ora de lâng Poitiers, asem tor cu Sinaia noastr , dar mult mai lini tit, s-a întâmplat ca ziua deschiderii s corespund cu cea de a 130 zi de la mutarea Luceaf rului românesc în locul lui menit din cerul Poeziei. Teii î i scuturau floarea i pe acolo, dar numai cei cu suflet românesc tiau de sensul tainic al acestei minuni.

Iat cum prezentarea volumului de poeme Eminescu, Passe le temps, vienne le temps!, ap rut la Editura TipoMoldova, 2014, de a rui traducere în limba francez sunt r spunz toare, a fost o punte de leg tur între poezia romantic francez - Hugo, Musset & comp.

(Baudelaire y compris!) - i poezia român concentrat în acele toate care trebuind s poarte un nume li s-a spus Eminescu. Cel de al doilea volum prezentat - Antologia de poezie francez Trecea un cântec peste veacuri, ed. TipoMoldova, 2016, i al treilea - La Roumanie vue par les Français d’autre fois, editura ICR, Bucure ti, 2013, edi ia a doua, o selec ie de texte - m rturii despre România, sate de francezii care vor fi trecut (sau r mas) pe p mântul românesc de-a lungul timpului, începând cu perioada domniilor fanariote în rile Române, când trimi ii Por ii veni i s ne fericeasc neamul aveau nevoie de t lmaci spre a li se face în elese poruncile de c tre

Steagul liturgic al lui tefan cel Mare

oamenii p mântului. Iar t lmacii erau cel mai adesea francezi, scribi, preceptori, gr tici.

Dar s începem cu începutul. Înainte de a ajunge în Cité du Livre et de L’écrit / Cetate a C ii i a Scrisului, cum mai este numit ora ul Montmorillon, datorit p str rii vechii sale tradi ii întru cultivarea me te ugului scrisului ca art i a tip ririi de texte (Muzeul Scrisului i al ma inilor de scris de aici st rturie i este vizitat cu interes de publicul iubitor de carte!), o escal la Paris mi-a prilejuit vizitarea Muzeului Luvru unde, chiar în aceast perioad - La Saison Franco-Roumaine, 2019, în aripa Richelieu a fostului Palat Regal este expus comoara de Broderie i Tapiserie Bizantin din vremea lui tefan cel Mare i Sfânt ( i nu numai!).

Aduse din România de prin l ca e sfinte sau de prin muzee, ba chiar i din alte ri pe unde odoarele române ti sfin ite de mâini de muritor vor fi ajuns, d ruite sau însu ite samavolnic, acestea î i etaleaz acum splendoarea în celebrul Luvru parizian, rivalizând princiar cu alte comori de art de aici.

Fiecare institu ie româneasc de in toare de obiecte de patrimoniu a oferit exponate întru realizarea amplei expozi ii de la Luvru, dar un rol cu totul aparte l-au avut Patriarhia Român , Mitropolia Moldovei i Bucovinei, Arhiepiscopia Sucevei i R ilor i, nu în ultimul rând, Ministerele - al Culturii i Identit ii Na ionale, al Ap rii Na ionale, al Afacerilor Externe.

Exponatele par puii clo tii, de aur, aduna i în jurul imaginii simbol a steagului liturgic al lui tefan cel Mare, pe care este brodat chipul Sfântului Gheorghe, lucrare executat de c lug rii de la mân stirea Putna în urm cu peste 500 de ani, la comanda Domnitorului în cel de al 43-lea an de domnie a acestuia, ajuns nu se mai tie cum i când la Mân stirea Zografu de pe Muntele Athos, recuperat de armata francez în Primul R zboi Mondial i restituit României în 1917 în cadrul unei ceremonii solemne care a avut loc la universitatea Sorbona, întru pecetluirea sub semn simbolic al bunelor rela ii culturale dintre Fran a i România. S ne amintim c la ceremonia de defilare a regimentului românesc al turi de francezi de la Paris, dup încheierea luptelor din Primul R zboi Mondial, generalul Berthelot, care se afla în tribun al turi de Mare alul Foch, i-a optit acestuia: Saluez-les, Monsieur le Marechal, ils sont de la famille! / Saluta i-i, domnule mare al, sunt de-ai no tri, fac parte din familie! Între exponate - Evangheliarul de la Humor, cu ferec turi de argint, o hart a Principatelor Române (de ce mi se pare c locul nemarcat în care tim c e Transilvania parc ar fi ecoul surd al ip tului acela sfâ ietor din tabloul lui Munch?), portretul lui Eremia Movil i irul numeroaselor lui progenituri (Sucevi a), tefan cel Mare (P tr i; Vorone ), Epitaful de la Cozia din anul 1400 (Muzeul Na ional de Art Bucure ti), un iconostas adus de pe la Moscova, un epitraf d ruit de Domnul tefan fiului s u Alexandru (Mân stirea Putna), alte i alte ofrande f cute mân stirilor din Govora, Bistri a, Cotroceni, Salonic etc. Iat i acoper mântul tombal al lui Simion

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Movil , cel al lui Eremia Movil , inscrip ionate în slavon cu fir de aur i argint: Sunt în mâinile Domnului; iat portretele brodate în fir de aur ale lui Ion, fiul lui Vasile Lupu i al Tudosc i, so ia mult bogatului Domn, alte i alte alese broderii la care mâini iscusite de doamne i domni e, c lug ri i c lug ri e, vor fi înnobilat fiecare centimetru trat de es tur cu aurul artei lor blagoslovite. Sunt expuse deopotriv fotografii realizate de artistul fotograf Gabriel Millet (18671953) în special cele f cut dup crea iile de art bizantin în Balkani.

Ar mai fi de ad ugat c în anul 1925 s-a organizat tot la Paris sub patronajul Reginei Maria prima mare expozi ie de art româneasc la Musée du Luxembourg / Jeu de Paume, iar în 1947, la Presse Universitaire de Paris, ap rea albumul Broderie religieuse de style byzantin.

Cu ocazia expozi iei de art bizantin din România de la Luvru (17 aprilie - 29 iulie 2019) a fost editat albumul Broderies et tradition byzantine en Roumanie du XV-e en XVII-e siècle. O bijuterie editorial . i prin aceasta s-a vrut s se marcheze împlinirea unui secol de când Regina României Întregite a mers la Paris s sus in în fa a marilor puteri recunoa terea de c tre acestea a drepturilor istorice ale românilor.

Trebuia s ajung la Paris ca s am privilegiul de a vedea laolalt atâtea splendori de art medieval româneasc pentru care în ar ar fi fost nevoie de mult c utare prin diversele locuri în care acestea sunt împr tiate!

De ce mi s-or fi p rut acum somptuoasele sarcofage egiptene de la Luvru atât de severe i terifiante cu toat pictura lor menit s -i îmbuneze chiar i pe zei? tiu: nu aveau c ldura mâinilor celor care vor fi brodat ca într-o rug ciune de tain fie un acoper mânt tombal, fie o icoan , fie un stindard de domn ap tor de glie str bun i de neam.

De ce surâsul Giocondei un pic mai enigmatic? Pentru c avea concuren loial în portretele bizantine de art medieval româneasc , aflate acum la Galeria Richelieu de la Luvru, s spun în felul lor despre o ar frumoas cu numele de România. Când ni s-au întâlnit privirile, aceasta (de Gioconda vorbesc!) mi-a gr it în felul ei inconfundabil: Ce oameni minuna i, românii ace tia!

Eram obligat s v aduc aceast m rturie. Acum ti i.

Dac ajunge i prin Paris pân pe 29 iulie a.c., nu rata i aceast expozi ie! *** Montmorillon - Muntele Micului Maur este un or el devenit pentru dou zile (15-16 iunie 2019) un pic mai mult Cité de l’Écrit et des Métiers du Livre - Cetate a Scrisului i a celor ce in de Me teugirea C ii, este un ora cu veche tradi ie în fabricarea berii i a vinului, totdeauna aceste dou licori f când cas bun cu scriitorii de oriunde ar fi ei pe p mântul oamenilor. În Grand-Place - Pia a Mare - corturi albe sub care editori, scriitori, traduc tori, graficieni, tipografi, din Fran a i din alte z ri ce- i spun francofone, treb luiesc de zor s i etaleze pe ni te mese lunge/scurte, niciodat înc toare, „marfa” lor de dulce z bav ajuns în ultima vreme frunz rit în grab de publicul (ne)cetitoriu.

Identific pe planul detaliat f cut de organizatorii Salonului spa iul ce-mi fusese rezervat, apoi îmi ofer r sf ul de a m „balada” pu in prin ora ul acesta ca din poveste, str tut de râul Gartempe care uneori, când capriciile meteorologice înva apele s ias din corsetul malurilor, se umfl -n valuri i ajunge pân la zidurile catedralei NotreDame la Grande de secol al XIII-lea unde, într-o firid , avea s fie ezat un secol mai târziu o statuie a Fecioarei spre aducere aminte de marea inunda ie când, potrivit legendei, Fecioara îns i, purtat pe bra e de locuitorii ora ului pe str zi, ar fi st vilit furia apelor care amenin au ora ul cu un nou potop, aducând acestuia un aer de Vene ie f gondole i înscriind pe zidurile care str juiesc în t cere i

Anul X, nr. 7(107)/2019

neclintire malurile urmele vijelioaselor sale treceri..

O fresc i un altorelief în piatr evoc evenimentul de atunci: Fecioara cumin ind potopul.

Tot de prin veacul al XIV-lea, an de an, de Ziua Sfintei Maria avea loc pân mai ieri o procesiune în semn de mul umire pentru salvarea ora ului, cu statuia Fecioarei purtat pe umeri.

Numai c , de ni te ani buni, procesiunea a fost dat uit rii pe motiv c greul pa ilor mul imii ar d una podului de peste Gartempe...

Adev rul este c omenirea se închin ast zi altor idoli, altor sfin i, de când cu Revolu ia Francez care i-a înscris pe regi între cet enii de rând, opera iune de „nivelare” social la care a „semnat” cu sârg i sânge i ghilotina…

Str zile sunt înguste cam cât s îng duie unei tr surici (de alt dat ) s se strecoare pe-nserat, cu ocupantul ei cu tot, pân la casa cu flori în fere ti a vreunei frumoase.

De-ar fi s se ghideze doar dup florile ca element distinct, supirantul de ast zi ar fi în mare încurc tur fiindc toate casele au ferestrele înc rcate de flori, flori la col ul zidurilor în ni e special gândite in înmiresmatele poveri, flori în balcoane, flori în ghivece, flori vii dup perdele...

Pe str zi circul mai nou motociclete furioase, sf râmând cu uruitul lor insolent lini tea patriarhal a cet ii.

Impozantul fost Palat al Justi iei cu donjonul prev zut cu o ferestruic în partea superioar i cu, în josul zidurilor, apa râului Gartempe, se r sfrânge în oglinda apei când curgerea e abia perceput .

Câ i neferici i prin i în p ienjeni ul legilor î i vor fi a teptat în temutul donjon sentin a i, cum se va fi înclinat balan a Judec ii pentru ei de-a lungul timpului?

Ast zi la Montmorillon Justi ia nu mai are Palat. Are Muzeu!

A pierit i breasla dogarilor, iar butoaiele pântecoase de mai ieri i dorm somnul doagelor prin golul fostelor pivni e ale urma ilor podgorenilor de alt dat .

Nici berea n-a rezistat concuren ei impuse de marile trusturi. Se bucur de mare c utare dou caricaturi cu parfum de hamei, f cute postere i care aduc bani buni celor care au mirosit afacerea, promovând-o cu asiduitate.

Ca pretutindeni în lumea liber , îndr gosti ii se s rut cu patim , ignorând trec torii (care nu se s rut !), abandona i chem rii rugului mistuitor.

Umberto Boccioni - For ele str zii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Teocra\ia Rezumat. Cuvântul teocra ie înseamn „domnia lui Dumnezeu”, „a domni prin Dumnezeu”, „a domni prin zei” sau „a domni prin încarn ri umane ale zeilor”.

Cuvinte i expresii cheie: teocra ie; stat; biseric ; rege; împ rat; evrei.

Sistemul de guvern mânt prin „domnia lui Dumnezeu”, „prin bun -voin a lui Dumnezeu”, „prin ghidare divin ” sau „a domni prin Dumnezeu”, a pornit de la forma de guvern mânt specific evreilor, întâlnit pentru prima dat la ace tia, în care doar Dumnezeu i legea Lui sunt suverani, în care guvernul pretinde s conduc din partea lui Dumnezeu, dup cum e specificat de religia lor, institu iile guvernului i legile având aprobarea divin .

Deci, teocra ia este o form de guvern mânt în care 1. Statul este guvernat prin ghidare divin imediat sau prin oficiali, care sunt privi i ca fiind ghida i divin 2. Puterea politic i religioas este concentrat în aceea i persoan , care poate fi: 2.1) ef de stat (precum împ ra ii bizantini); 2.2) conduc tor de biseric (precum papii Bisericii de Apus); 2.3) i ef al statului, i ef al Bisericii, i Rege, i Zeu, având în-treaga putere, considerat de origine divin , edificator în acest sens fiind teocra ia faraonic , care a fost o form de guvern mânt caracteristic lumii egiptene.

3. Monarh, rege, împ rat, faraon, care domnesc „prin bun -voin a lui Dumnezeu”, „prin ghidare divin ”.

Credin a oamenilor era c în spatele conduc torului teocratic (rege, împ rat, faraon) se g sea Dumnezeu Însu i. eful Statului teocratic era i eful Bisericii, sau invers, eful Bisericii era i eful Statului, acesta având întreaga putere religioas , statal , administrativ etc., considerat de origine divin .

Preo imea, fiecare la nivelul s u ierarhic, de inea atât puterea religioas , cât i puterea statal .

Deci, caracteristica esen ial a teocra iei o constituie faptul c autoritatea conduc torului statului era considerat ca emanând de la divinitate, în cele mai multe state ale antichit ii aceasta fiind exercitat , pe scar ierarhic , de preo i.

Teocra ia a avut ( i înc mai are i în zilele noastre) caracteristici foarte diferite la popoare, state, monarhii, imperii etc.

Spre exemplu, o caracteristic aparte a existat în teocra ia evreilor ca urmare a faptului c ace tia, mii de ani: a) nu au tr it ca un popor distinct, într-un teritoriu distinct; spre exemplu, peste 70 de ani, între cca 597-538, au fost în robia babilonian ; în zeci de alte cazuri au fost ocupa i, împr tia i, uci i în mare parte; b) nu au avut un conduc tor statal al lor (Saul, care a fost primul rege/împ rat al lor între 1047-1007, a fost ales de Dumnezeu pentru a instaura monarhia, „pentru a reprezenta prin propria-i persoan domnia lui Iahve/Dumnezeu asupra poporului S u”; c) nu au avut un stat i o ar a lor (statul i ara Israel a fost declarate la 14 mai 1948); d) s-au considerat întotdeauna „poporul ales al lui Dumnezeu”, „poporul condus, ghidat de Dumnezeu”, manifestând adeseori o maxim rezerv fa de stat.

O teocra ie poate s fie (1) fie monist , unde ierarhia administrativ a guvernului este identic cu ierarhia administrativ a religiei, (2) fie poate avea „dou bra e”, dar cu ierarhia administrativ a statului subordonat ierarhiei religioase.

Tendin e teocratice au ap rut în unele tradi ii religioase inclusiv

în Iudaism, Islamism, Confucianism, Hinduism, Cre tinism, Catolicism, Ortodoxism, Protestantism, i Mormonism.

Exemple istorice de conduceri teocratice sunt la evrei, egipteni (prin faraoni), Imperiul Bizantin (330-1453 d.Hr.), Imperiul Carolingian (800-888 d.Hr.) etc., despre ai c ror conduc tori poporul credea c ceau parte din ordinea crea iei. În prezent, state care (înc mai) au conduceri teocratice sunt: Andorra, Republica Islamic a Iranului, Regatul Arabiei Saudite i Statul Vatican. Teocra iile actuale, care sunt de numai 4, sunt foarte diferite, motiv pentru care am considerat c este necesar o scurt prezentare a acestora Andorra. Andorra, oficial numit „Principatul Andorrei”, înfiin at în 1278, este o ar f ie ire la mare, aflat în sud-vestul Europei, în estul Pirineilor, la frontiera între Spania i Fran a. Are capitala la Vella, o suprafa de 468 km i o popula ie (90% romano-catolic ) în jur de 84.100 de locuitori. Limba oficial este catalana, cu toate c se mai vorbesc spaniola, portugheza i franceza. Rolul de monarh este exercitat împreun de doi co-principi, episcopul de Urgell (Catalonia, Spania, ara f când parte din dioceza de Urgell) i pre edintele Fran ei, în calitatea sa de principe al Andorrei. Andorra este o ar prosper , în special datorit turismului, care deserve te circa 10,2 milioane de vizitatori anual, dar i datorit statutului s u de paradis fiscal. Nu este membru al Uniunii Europene, dar euro este de facto moneda utilizat . Cu un num r, anual, de circa 250 de turi ti pe o persoan activ , i cu statutul s u de paradis fiscal, locuitorii din Andorra au una dintre cele mai mari speran e de via din lume, de 82 de ani. S tot tr ie ti i s munce ti într-un asemenea stat teocratic.

Republica Islamic a Iranului. Iranul este considerat ca o „republiteocratic ”. Clericul Islamic, numit pe via de c tre un consiliu ales, este „Conduc torul Suprem”, care este i „Conduc torul de stat” (al Guvernului) i „Conduc torul religios”. „Consiliul Protector” este considerat ca parte a ramurii executive a guvernului, acesta fiind responsabil cu verificarea, determinarea i punerea de acord (asigurarea compatibilit ii) legisla iei statale cu legea i obiceiurile Islamice. În caz de „incompatibilit i” poate interzice candida ilor s participe la alegeri.

Regatul Arabiei Saudite. Arabia Saudit este o monarhie absolut , cu un sistem legal bazat pe legea Islamic , Sharia. Legile seculare au fost stabilite pentru a guverna zone, cum ar fi disputele comerciale, care nu sunt tratate de legea Islamic tradi ional . Succesiunea la tron este i ereditar (care se transmite ca „drept de mo tenire”), dar i electiv prin faptul c noul rege este ales de c tre un consiliu al familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii regelui decedat.

Statul Vatican. Vatican, numit oficial „Statul Cet ii Vaticanului”, este un mic stat suveran al c rui teritoriu const dintr-o enclav (de aproximativ jum tate de kilometru p trat) în ora ul Roma, capitala Italiei. Conducerea statului (care are o structur unic ) se exercit de pap , ales pe via , care de ine autoritatea suprem executiv , legislativ i judec toreasc , atât peste statul Vatican, cât i peste Sf. Scaun.

Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Teocra%C8%9Bie; https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezaropapism; https://ro.wikipedia.org/wiki/Vatican; https://ro.wikipedia.org/wiki/Andorra

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

}tefania OPROESCU

Lecturile elefantului de la Loto Se confeseaz scriitorii prin presa literar despre cum sunt curta i de prieteni/ cuno tin e pentru recomand ri privind lecturile din avalan a de apari ii. Posibil s fie vorba de cititori de mod veche, necontamina i de spa iul virtual i deprin i s citeasc altceva decât tabloide zute în mocirla îndobitocirii sau s vizioneze emisiuni TV grote ti.

Se scrie, cel pu in la noi, infinit mai mult decât se cite te. Scrie oricine vrea i orice îi pofte te neuronul. Critica de întâmpinare sufocat , alergat i uneori chiar interesat face i ea ce i cum poate s p streze continuitatea patrimoniului cultural. În plus, accesul la piesa literar este îngr dit de câteva bariere: volumul mare al publica iilor, slaba difuzare i, trist dar adev rat, pre ul care nu acoper costul de apari ie, dar este prea piperat pentru majoritatea doritorilor.

Prin anii ’80, frecventam prin rota ie la mica în elegere cu al i colegi secundari (reziden ii de ast zi) cursuri de economie politic în cl direa ASE Bucure ti. Prin rota ie, ca s nu fie sala goal i s nu enerv m profesorul care, altfel, era deschis dialogului pân la limite periculos de abrupte. Rar se închegau dezbateri pe teme adev rat serioase pentru c nu în elegeam atitudinea profesorului. Nu tiam dac libertatea sa venea din propria-i nesupunere, din vreo protec ie înalt sau era o nad un mod de testare în cadrul unui program bine regizat. Era obligatorie promovarea examenului de economie politic , de care nu aveam dreptul s sus inem la finalul stagiului examenul de specialitate. Cum ne aflam în plin heirupism de plata datoriilor externe, cu toate dezastrele care au decurs de aici, unul din colegi mai îndr zne i l-a întrebat pe profesor ce se poate întâmpla cu o ar care nu- i pl te te datoriile externe. Va fi acaparat , înglobat de ara la care este datoare? „Dragule, - a venit r spunsul - asta ar fi ca i cum ai câ tiga un elefant la loto. Azi îl câ tigi, dar mâine ce faci cu el? Asta a fost tot dup care s-a f cut lini te. N-am în eles nici atunci, nici pân azi sensul real al r spunsului, de i p rea cumva optimist dar f finalizare. Ce în elegeam bine îns era faptul c elefantul cu pricina, subnutrit, înfrigurat, avea foarte multe cozi. Cozi lungi, cozi de zi, cozi de noapte, la orice, de la vat i hârtie igienic , pân la trofeele alimentare, sau mult visatele portocale i banane verzi de anul nou. Cele mai spectaculoase cozi erau îns la libr ria Eminescu din Bucure ti când se aducea carte bun . La libr riile din provincie nu, în ora ele mici se aduceau pu ine (economia, de!) i erau vândute înainte de a intra în magazie. Când s-a adus „Cel mai iubit dintre p mânteni”, oamenii au stat ore i ore a teptând, în contul unor zvonuri o s mai soseasc un transport. Adrian P unescu a avut i el momentele lui de glorie. Dup revolu ie, imaginea lui a fost cel mai adesea asociat cu slug rnicia i lauda dictatorului. Sigur c i se pot repro a multe poetului. Personal i-a pune în cump relele i bunele, car pentru c în unul din volumele retras rapid de la vânzare au ap rut câteva poezii de genul: „E prea lung drumul pân în comunism/ De nu-l scurt m cu g ri i cu etape,/ E prea lung drumul pân în comunism/ De nu-l aducem totu i mai aproape”. Sau „Ast zi sunt trist fiindc sunt comunist/ Nici nu mai tiu pentru ce s mai lupt”. Cartea a reap rut dup câteva zile în acela i format, dar f poeziile care

ne-au îndulcit m car pu in amarul supravie uirii. i pentru c a recitat în 1984 pe un stadion poezia Doina, a lui Mihai Eminescu, dup mul i ani de interdic ie. Elefantul exporta toate produsele i importa literatur . E drept, f Cioran, Ionescu, Soljeni în. Trecuse vremea Anei Ro cule i al lui Mitrea Cocor, l sat în urm era Tân ra Gard .

Editura Univers oferea traduceri din autori de renume în colec ia Romanul secolului XX, sau în colec ia Globus, Cartea Româneasc publica nuvelele lui Mircea Eliade. BPT de la Minterva aducea autori de la Kafka pân la Vasile Voiculescu i versuri de Michelangelo. Î i publica i Dumitru Popescu-Dumnezeu - scrierile fluviu, eclipsat îns de D. R. Popescu i Nicolae Breban. Intrai într-o libr rie, r sfoiai în voie, alegeai dup intui ie, instinct sau autori deja cunoscu i. i statul la coad g seai un Camus, un E. M. Remarque, un Faulkner.

E greu de listat toat panoplia care ne-a salvat de alienare. i poate incorect s aminte ti doar câteva nume: Scott Fitzgerald, Thomas Mann, Virginia Wolf , Ernesto Sabato, C. Aitmatov (cineva din Paris uta la un anticariat O zi mai lung decât veacul, spre surprinderea anticarului, c se mai cite te Aitmatov). Acum ne alien m cu E-uri alimentare din bel ug i cu E-uri culturale asemenea.

Presupunerea lui Daniel Dr gan despre viitorul prozei „îmbrac forma speran ei” (Spa ii culturale nr. 29, iulie-august 2013) i m car teoretic salveaz Povestea: „nu tim cum se va scrie peste o jum tate de secol sau peste un veac. Poate c nici nu se va mai scrie. Dar de la Homer pân la Jojo (personajul s u) i literatura, i via a au mustit de poveste. Pove tile dau chip vie ii i via a d suflu pove tilor. Nu-mi pot imagina una f alta i, oricât ar fi de imprevizibile formele prin care ne va purta viitorul cred în eternitatea gândului divin i omenesc deopotriv ”.

U. Boccioni - Compozi ie cu femeie

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Mircea }TEF{NESCU

Silvan Negru\iu, un pianist de mare art[

În seara zilei de 14 iunie 2019, la Aula Palatului Cantacuzino din Bucure ti a avut loc recitalul pianistului Silvan Negru iu, un muzician de o extraordinar constituent moral i estetic i, în sens foarte larg, cultural .

Temperamentul s u artistic este cuceritor, iar condi ia sa instrumental este realmente admirabil . Întregul program s-a desf urat în emo ia publicului de a se fi întâlnit cu unicitatea de valoare o dat cu sentimentul intensei satisfac ii de a-l întâlni, de a-l asculta i de a-l admira pe acest pianist de adev rat revela ie.

Silvan Negru iu este un pianist uluitor i credibil, cu o impetuoas bog ie imaginativ i cu vigoarea str lucirii pe care o acord , inteligent i sensibil, paginilor componistice pe care le interpreteaz .

Virtuozitatea, velocitatea, precizia i splendoarea sunetului s u pe claviatur se înscriu f îndoial într-o realitate supra existent .

Silvan Negru iu a început s cânte la pian de la vârsta de 7 ani, sub îndrumarea profesoarei Emilia Baziotis la Liceul de Art din Târgu Mure , apoi cu profesoara Magda St nescu a Liceul de muzic Dinu Lipatti din Bucure ti. A absolvit Universitatea Na ional de Muzic din Bucure ti, unde a studiat cu profesorul Viniciu Moroianu. A ob inut Diploma de Master în interpretarea muzical de la Academia regal Irladez de muzic i a fost distins de Universitatea din Dublin cu o foarte important distinc ie de excelen în muzic .

Dup anii petrecu i în Irlanda, el s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde i-a finalizat studiile doctorale la Conservatorul Universit ii din Shenandoah, statul Virginia. De asemenea, el i-a aprofundat studiile pianistice cu personalit i pedagogice de mare prestigiu academic în acea parte a lumii.

Silvan Negru iu este invitat frecvent de filarmonici i de institu ii muzicale celebre din Statele Unite, din America de Nord i de Sud, din Europa, din Asia, inclusiv din China i Japonia pentru a sus ine recitaluri i concerte, în compania unora dintre cei mai mediatiza i efi de orchestr .

Silvan Negru iu s-a confirmat paralel i ca profesor de pian, având elevi care sunt cunoscu i i aprecia i în via a muzical interna ional .

Pe acest pianist de art mare, publicul de la Aula Palatului Cantacuzino l-a admirat în programul care a debutat cu Sonata în Re major op. 10 nr. 3 de Ludwig van Beethoven, realizat cu for întro atmosfer de gra ie, ca simbol al triumfurilor spiritului asupra demotiva iilor i aplatiz rilor de toat felurimea.

Suita a treia pentru pian op. 6 nr. 1 de Constatin Silvestri, cu p rile Preludio, Dueto, Capriccio, Notturno, Danze sacre i Baccanale a fost redat într-o viziune de teatru muzical cu figura ii i episoade vii, cu imagini distincte, într-o lume cu speciala sa ra iune de a fi.

Silvan Negru iu a excelat în punerea în oper a acestei partituri i asta cu atât mai mult cu cât i Constantin Silvestri a fost un pianist redutabil.

Un moment de vârf în acest recital de vârfuri pulsatorii a fost Sarabanda din Suita pentru pian în Re major op. 10 de George Enescu celebrat de Silvan Negru iu cu timbrele unei orgi de clopote cu ecou r sun tor la por ile cerului i dincolo de ele.

Am ascultat în continuare Dansurile argentiniene de Alberto Ginastera, o lucrare despre care îndr znesc s spun c a fost în priaudi ie absolut .

Dansul b trânului negustor, Dansul fetei frumoase, Dansul re ului nebun s-au derulat fiecare cu o risip în maree de energii în contextul c rora Silvan Negu iu s-a profilat ca un magistru.

A existat i un bis... O hor din Ardeal de Ciprian Porumbescu ascultat de cei prezen i într-o în lumina a ceea ce se nume te a fi o restitu io.

Acest recital s-a conturat ca eveniment muzical important, determinat i dup ultimele note auzite i dup ultimele aplauze am r mas cu dorin a de a-l revedea pe Silvan Negru iu poate i în una dintre edi iile Festivalului Interna ional George Enescu. Ar fi frumos.

Umberto Boccioni - States of Mind II

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 7(107)/2019

Adrian GRAUENFELS (Israel)

Pictorul Arie Lamdan la 75 de ani Voi renun a la introducere i alte curtoazii, am în fa pe fenomenalul pictor i om de art Arie Lamdan, pe care îl întâlnesc în carne i oase, în locuin a-studio din Rishon le Zion. Mi-a promis un interviu i iat -m la datorie, cu camera de luat vederi i un caiet de noti e.

AG: Hai s începem direct, cu o scurt biografie.

AL: M-am n scut în Israel, în 1944, la kibutzul Saad. Eram o familie religioas , la vârsta de 10 ani ne-am mutat la Herzila. De acolo am plecat cu p rin ii în Statele Unite pentru 12 ani. C torit i tat l a trei copii. Am absolvit, în 1966, Colegiul de Arte din Massachusetts, Boston, cu licen în arte frumoase, i Colegiul profesorilor ebraici din Boston, cu licen de educa ie evreiasc . Sunt membru al Asocia iei Arti tilor Israelieni din 1970. Am studiat gravur cu Tuvia Beri în anul 1974.

AG: Stai, de ce s te obosesc, z resc în aceast bro ur tip rit tot ce am nevoie, deci transcriu: Din 1974, dup ce i-a terminat serviciul militar, Arie a fost angajat ca profesor de art în diverse institu ii: Colegiul Profesorilor „Talpiot”, Tel -Aviv; cursuri de anatomie în coala de Art din Tel-Aviv; coal de Arte „Bustan”, Netanya; Centrul Cultural, Rehovot; din 19881994 a predat pictur i desen la Universitatea Bar-Ilan; din 19891995 a predat proiectare de ferestre la Liceul Rishon-Le-Zion. A predat pictur i desen la Universitatea „Everyman’s”, Rishon-Le-Zion, i ofer prelegeri despre istoria artei. În 1994 a încheiat un curs pentru liderii de turnee în str in tate, iar în 1995 i 1996 a ghidat grupuri de studen i de art prin Italia i Fran a. A fost membru al grupului „Hexagon”, în 1981, i a participat la toate expozi iile. A ilustrat c i pentru copii pentru Dvora Omer i a fost angajat de c tre ora ul Rishon-Le-Zion pentru a desena 15 site-uri istorice. A reprezentat ora ul s u într-un schimb de arti ti cu ora ul geam n Munster - Germania. În 1989, a pictat o serie de picturi murale pe cl direa Vinului, Rishon-Le-Zion. A fost membru al Comitetului de art „Bet Yad Lebanim” timp de 12 ani i unul dintre fondatorii Asocia iei arti tilor din Rishon-Le-Zion. Azi lucreaz i pred pictur în studioul s u din Rishon.

AG: Te-am cunoscut în prim vara anului acesta la o expozi ie la noul muzeu-galerie al ora ului nostru. Prima mea impresie a fost aceea a unui artist multi-disciplinar. Am dreptate?

AL: Când studiez lucr rile din studioul meu, v d picturile mele privindu-m de pe pere i, de pe rafturi, în picioare, pe podea sau ezate pe evalet, i nu pot s nu pun întrebarea: „Sunt acestea operele unui artist?” Cu fiecare lucrare nou m confrunt cu nevoia

de a alege unul dintre multele stiluri diferite pe care le exercit, prin care îmi exprim gândurile sau sentimentele actuale. Este experien a îns i care dicteaz modul de exprimare adecvat. Timp de mul i ani am pictat b trânii din ora , jucând ah în parc sau a eza i pe b nci, ochii lor obosi i fixându-se pe oamenii care se plimbau. Am încercat surprind grimasa de triste e a fe ei unui b trân sau schi a unui zâmbet pe fa a întunecat a unei femei Yemenite. Pentru a surprinde acest lucru în ulei, m întorc la impresionism, folosind linii rapide de culoare pe pânz , pentru a crea o simfonie pictat folosind toate culorile curcubeului. Uneori sunt cople it de gânduri întunecate despre aceast „ ar de lapte i miere” care a devenit pentru mine „o ar care î i devoreaz poporul”, cea cu atâtea atacuri teroriste, cu exploziile care au f cut r u în pie ele ora ului, în mul imea de trec tori.

Apoi, din triste e i din mânie suprimat , m g sesc lucrând la „disperare” (de i sunt optimist, prin natur ). A trebuit s m îndrept spre

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

simbolismul surrealist pentru a-mi exprima sentimentele de fric , de mister i de a traduce acest co mar în linie i culori puse pe pânz .

AG: Am z rit cu coada ochiului, construc ii de lemn i metal, desene, obiecte pictate, sculpturi i instala ii de tot felul, ce te atrage cel mai mult?

AL: Pentru mine, pictura este un mijloc de a exprima, într-o form vizual i interpretativ , tot ceea ce simt i se întâmpl , fie în realitate, fie în somn, în vise. O atingere a pensulei pe pânz poate fi lovitur blând a mâinii unui amant, sau daraban nervoas a unei persoane agitate, sau înjunghierea unui uciga mânat de o furie nelimitat .

Pensula mea se înmoaie în vopsea, apoi danseaz în fa a ochilor mei i din când în când r mân plin de uimire s descop r unde m poate duce pensula mea. Stilurile se schimb , tehnica r mâne. Prefer pictur în ulei, acuarele i mai ales gravur în metal. Dar folosesc i acrilice, crete-pastel sau pasteluri grase, baza poate fi carton, hârtie, pânz .

AG: Merg adesea prin muzee i galerii, remarc la noi, în ultimii ani, o efervescen a artelor vizuale f precedent. Mul i tineri adreseaz desenul, pictura, grafica i mai nou video i anima ie. Care este dup p rerea ta viitorul artei în Israel?

AL: Hai s privim evolu ia artei plastice în ar . La început primii pictori au c utat s importe un stil clasic, european cu care s descrie peisajul arid de aici. În artele plastice, a existat i dorin a de a crea o art „israelian ”. De la sfâr itul secolului al XIX-lea i începutul secolului al XX-lea, când un num r semnificativ de evrei au început se stabileasc în Israel cu visuri zioniste, artele plastice au ocupat un loc proeminent în via a israelian . Artistul Boris Schatz a venit la Ierusalim pentru a stabili „ coala Bezale”, numit dup figura biblic aleas de Dumnezeu pentru a ridica primul Templu. Nu spun c arti tii noului Israel au avut o via u oara în raport cu restul lumii artei. Pictorii israelieni timpurii, ca Nahum Gutman, au încercat s creeze un stil unic de art „ebraic ” - capturarea entuziasmului de a înfiin a un stat sionist - men inând în acela i timp influen ele sale aduse din arta modern european . Al i mari arti ti israelieni, cum ar fi Reuven Rubin, au trebuit s p seasc Israelul pentru a primi recunoa terea dorit ; prima expozi ie major a lui Rubin a avut loc în Statele Unite, datorit prietenului s u, celebrul fotograf Alfred Stieglitz. Am fost membru în mi carea avangardist „Hexagon”. De i eram o grup de arti ti talenta i, nu am c tat simpatia publicului, care respingea arta figurativ în favoarea celei abstracte sau minimaliste, care mima greut ile materiale din ar la acea vreme. Dar azi avem o mare reîntoarcere la realism i la figurativ, care reflect societatea i ce se întâmpl cu noi. Tehnologia modern , comunicarea i informa ia î i spun cuvântul i influen eaz artele care au evoluat teribil i s-au adaptat la noile medii. Arta nu se opre te.

55

AG: Privesc acest complex tablou („Toat lumea în mâna lui” ulei pe pânz ) despre care îmi spui c a fost pictat în anii 80 i reprezenta spiritul mi rii „Hexagon”. Pe vremea aceea purtai barb i fumai pip . Ai scris c ai 89 de pipe, obiect care este f cut s fie inut în mân i c rotunjirile i forma pipei aminte te de trupul femeii, a a cum o piatr este lefuit de apele izvorului de munte. Când e frig, pipa te înc lze te, iar fumul ei se ridic ca norii pe cer luând mereu alte forme. Mult poezie ai pus în aceast descriere. Dar s revenim la Hexagon. Ce caracteriza mi carea cel mai bine?

AL: Numitorul comun al mi rii era interesul profund în psihicul uman ca subiect, ca stimulant al mediului înconjur tor prin culoare, natura visului în timp de somn i de trezie, planuri de prezent i aspira ii pentru viitor, persoana iubit , persoana suferind , fricile, vis torul i speran ele lui. Abordarea era aparent fantastic , dar profund umanist a subiectelor, ea venea s încalce conven iile t cerii i ale ru inii, pe care societatea le-a impus opresând visele i aspira iile cele mai intime ale omului.

AG: Mi-ai oferit cadou o superb carte: „Gravuri i reflexii”, produs în 2008. La interior g sesc o lume mult diferit de a uleiurilor.

Gravuri, portrete, peisaje i caricaturi, toate realizate în sepia i în spiritul european clasic, realist, aproape fotografic. Dar pân la un anume punct marcat de cele dou mari iubiri: Vespa i Anne. Iat litografia „El, Ea i motociclet ”- 1981 - 15x20 cm. Voi doi cu ghivece în cap c rind o Vespa.

Iat explica ia acestei fantastice lucr ri: În 1968 m-am însurat cu Anne. Aveam o Vespa pe care o pictasem în albastru i alb, culorile steagului israelian. Dup nunt am urcat pe motociclet ca s vizit m Golanul i s petrecem luna de miere. Pe valiz am scris „Just Married” i goneam înspre nord dep ind ma ini din care ni se striga „Mazal tov!” Anii au trecut i ne-am continuat via a folosind motociclete asem toare. Visez ca peste 100 de ani s împlinim visul de a face ocolul p mântului tot pe o motociclet ca asta.

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

AG: Nu pot s nu remarc afar , un col fermecat de gr din cu plante, statui, construc ii, un muzeu în aer liber... Îl putem vizita?

AL: Desigur ...hai cu mine ... te duc în Kodesh hakodashim, studioul meu, locul unde îmi petrec cele mai multe ore din via . „A mai trecut un an i iar e ziua mea. Nu tiu de ce sunt mul umit pentru c am mai tr it un an întreg sau pentru c e normal s fii vesel de ziua ta. Oricum Anne îmi va f cea o tort frumoas , special pentru mine iar toat lumea îmi va ura „La mul i ani” i eu voi zâmbi la auzul ur rilor de s tate ... i m voi gândi ce minunat e s începi un an nou, acum de Succot, când mânc m cu poft din rodiile str lucitoare i ur m unui altuia: „... IE cel care ne ii în via , i ne-ai l sat s ajungem la aceast vreme...”

Ca i olandezul Rembrandt, Lamdan este fascinat de b trâni, care apar frecvent în gravurile sale. Figuri torturate, împov rate, adesea provocând compasiune, ar tând gentile e, i dragoste de om. Fe ele i mâinile sunt r nite, zbârcite de vreme i de munca grea. Unele au o triste e patetic , altele sunt iluminate de bucurie sau pl cere, numai un artist sensibil i atent la modelul s u poate reda apropierea sufleteasc i intim cu subiectele pe care le deseneaz .

Drumul spre atelierul de pictur trece printr-o curte plin cu obiecte i construc ii n stru nice, toate f cute de Arie. Este un fel de gr din / muzeu/ loc de joac / odihn , curios la vedere, hazliu, un hocus-pocus vizual i fo nitor în b taia soarelui sau a ploii. Am luat multe vederi, dar nu sunt sigur c suficiente. Arie îmi explic o statuie cinetic , pe care o ac ioneaz cu o manivel , reu ind s o pun în mi care, o inim pulseaz i apare cuvântul LOVE, litera A din fir de metal i umbra lui pe perete... toate produc magie... cu un scâr âit metalic, dar cât de uman este mesajul.

Mai z rim o cas de joac pentru copii coco at între pomi, statui, instala ii, o plimbare în timp i în sufletul unui artist care declar senin: „pictez tot ce mi ” . În casa so ilor Lamdan vom g si u i pictate, pere i desena i ba chiar i frigiderul este decorat copios.

Nimic nu scap neprelucrat, regândit, spa iul cap o unic func ie:

Anul X, nr. 7(107)/2019

de a pune în lumin arta lui Arie. U a atelierului este ea îns i un mixaj eclectic de obiecte i culori. Este intrarea în pe tera lui Aladin, cea plin de minuni i idei, în cazul nostru e vorba de art produs i acumulat în zeci de ani de munc .

AG: Înainte de a-l studia în am nunt - ce exact se petrece în sanctuarul acesta, Arie?

AL: Aici petrec ore i ore. Am, de ani, dou grupe de elevi, de 7 persoane fiecare, ne întâlnim de dou ori pe s pt mân . Sunt câteva femei care vin aici, de ani, de i nu mai au ce înv a, le place atmosfera i discu iile noastre. Uite, acum câteva zile, am proiectat diapozitive ca s ilustrez o conferin despre istoria artei.

AG: Constat cu bucurie c mai exist proiectoare în func iune.

Azi totul se face digital, pe ecrane plate. Dar, timp de ani buni, noi cei mai în vârst , am fotografiat pe pelicul sau cu diapozitive color.

Avantajul era u urin a cu care se putea c ta o imagine mare, i proiectat ca la cinematograf, de bun calitate. Observ un alt obiect „preistoric” - un patefon cu discuri vinil 33, în func iune. Aici timpul a stat pe loc, nu e nevoie de modernism, de tehnologii, arta se face cu capul, cu mâna i cu talent. Sanctuarul artistului este de fapt o colec ie filozofic a întregii sale vie i. O sintez a mesajului s u care pare a spune „tot ce se poate desena sau picta, va fi”. Femeia, copiii, nepo ii, c toriile, bolile i c ut rile unui drum care s combine firea sa pozitiv , curiozitatea i creativitatea nest vilit se întâlnesc aici, în acest spa iu magic, ticsit de amintiri, desene, litografii i tablouri din toate timpurile i sezoanele. Discut m de evolu ia Israelului, la 70 de ani de existen , i Arie m uime te cu luciditatea cu care puncteaz marile e ecuri ale societ ii noastre post moderne. Nu numai în art dar în politic , rela ii inter-umane i mai ales dezbinarea colosal i ireparabil produs de guvernul nostru actual. Lamdan simte i descrie starea lucrurilor dup noile alegeri astfel: AL: Ce necaz.. sunt trist i nu tiu de ce. Vreau s zâmbesc, s -mi sesc optimismul meu natural, pozitiv, dar nu-s în stare. Simt c am ceva greu pus pe cre tet... poate un rinocer. Rinocerii nu zâmbesc nu-i a a? Ei î i in capul în jos, aproape de p mânt, într-o permanent depresie. Uite a a m simt i eu.

AG: Observ ghete cu patine, p pu i diverse, linguri, tigve de animale, tig i pictate, robinete, telefoane de tip vechi... de unde toate aceste obiecte fermecate?

AL: Din c torii prin lume, dar i obiecte de uz abandonate.

Anne (so ia) vroia s le arunce, m-am opus vehement i am creat acest animal (o broasc estoas ) cu carcasa f cut din tacâmurile nefolosite. Trompeta aceasta pr fuit pe care o admiri este autentic , apar inea unor solda i americani în r zboiul de independen .

AG: Nu te temi c vei fi jefuit? Ai multe lucruri de valoare aici.

AL: Ba am fost c lca i de ho i în dou rânduri. Nu au luat nimic, ce s fac cu art ? Ei caut bani de droguri. Dar dac întrebi sunt totu i prudent cu sculele mele de tâmpl rie. Hai s vezi un ascunzi pe care nu ai s tii cum s -l deschizi. i într-adev r îmi arat un perete vertical, din lemn, care pare solid ancorat de zid rie. Dup mi carea iscusit a 3-4 scânduri protuberante i extragerea unei vergele laterale, peretele coboar ca s ne dezv luie o ni secret . Îmi ar t entuziasmul în fa a acestui artist-b rbat-copil la suflet i improvizator de geniu. Serios în art , zburdalnic cu mediul înconjur tor.

Realist la extrem când e vorba de accidente personale pe care le descrie i imortalizeaz în sculpturi multi-media. Din ghips, os, pânz , ulei i fier forjat. Sincer, m simt inundat de o cople itoare Niagar de impresii, de pove ti i emo ii... simt nevoia unei pauze.

AG: Drag Arie, ne apropiem de sfâr itul acestei discu ii interesante, instructive, pentru care î i mul umesc ...ultima întrebare pentru azi, ce planuri de viitor ai?

AL: Cât mai multe excursii în lume, cât ne in balamalele. Curând plec m în Alaska... Iar în art vreau s aplic non-rutina în rutina muncii mele de zi de zi.

Anul X, nr. 7(107)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Daniel LUCA

Triste\e, numele t[u e Alina! Înc un volum de versuri semnat Daniel Marian, torul din zorii unei iubiri amânate, vede lumina tiparului, avându-l pe copert pe autor c rat pe dric în a teptarea înh rii cailor spre a purta la groap sentimente decedate i pove ti de dragoste neîmplinite, în vremuri de o vitregie f seam n („vremea-i o scorpie se vede / c -i vremea din zorii / unei iubiri amânate / i aia tot scorpie sau vreo / ceva asem tor / de aia am preg tit eu / dricul cu pove ti”).

Ar putea p rea c suntem în prezen a unor poeme anti-iubire adresate Alinei, îns , în fapt, e vorba de iubire la cote maxime, de i r mas la stadiul de neîmplinire.

Ceea ce nu scade, ci spore te intensitatea mesajului poetic, m cinat de amintiri i triste i („cu triste ea alina / nu mai pot s-o duc mult / a început s se ofileasc / în suflet” - triste ea are un nume).

Este firesc, a adar, ca versurile s ard la propriu („c arta poeziei vine / din latinescul ars poetica / deci poezia trebuie s ard / ce foc frumos de tab ”).

Cu atât mai mult cu cât cuvintele odat scrise nu mai apar in autorului, ci tuturor („am visat sau poate a a era / cum o gr mad de lume / st tea la tâiul meu a teptând / s mor ca s -mi poat fura cuvintele / degeaba le explicam c sunt ale lor”).

Iar iubirea nu face altceva decât s înte easc i mai mult flac ra, fericirea fiind de-a dreptul iluzorie i periculoas („azi am refuzat tratamentul cu fericire / prea complicat i cu riscuri majore / cel cu lacrimi vine la un pachet optim / i nu con ine substan e compromise / vândute la pre uri de bâlci”).

Dezastrul destr rii sentimentelor e iminent i acceptat, dar nicidecum cu senin tate, ci cu mânie („a minunilor care în termeni tiin ifici / se numesc dezastre iar în termeni ocul i / se cheam aline - de când s-a întâmplat / ultima oar s dispar fotografiile tulburi / în care erai ca pe aret c lare pe-un dric / i tr gea de vânt bunul Dumnezeu”).

A iubi înseamn a tr i, a a încât i Alina e vie, tr ie te, tulbur destine, în pofida tuturor aparenelor („s fiu al naibii dac / m-a fi gândit la asta: / tu chiar e ti vie”).

Exist , îns , lumin în întuneric, dup cum exist o raz de speran în orice dezastru, fie el i sufletesc („nu te preocupa cu lumina / ea vine de la sine i pleac / doar cât s fac drumul înapoi / aici e cald uscat i bine”).

Sensibilitatea poeziilor lui Daniel Marian nu e calm , ci dimpotriv , violent , clocotitoare, n scând reac ii contradictorii, nea teptate, dar nicidecum de respingere, ci de luare aminte.

57

Calendar - Iulie 1.07.1925 - s-a n scut Ion Maxim (m. 1980) 1.07.1926 - s-a n scut Gheorghe Ursu (m. 1985) 1.07.1929 - s-a n scut Costache Ol areanu (m. 2000) 1.07.1954 - s-a n scut Alexandru Mu ina (m. 2013) 1.07.1972 - a murit Basil Munteanu (n. 1897) 1.07.2006 - a murit Georgeta Horodinc (n. 1930) 2.07.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973) 2.07.1914 - a murit Emil Gârleanu (n. 1878) 2.07.1919 - s-a n scut tefan Fay (m. 2009) 2.07.1926 - s-a n scut Octavian Paler (m. 2007) 2.07.1938 - s-a n scut Szilágyi Domokos (m. 1976) 2.07.1947 - s-a n scut Dan Verona 2.07.1951 - s-a n scut Isabela Vasiliu Scraba 2.07.1954 - s-a n scut Ioan Holban 3.07.1923 - s-a n scut Paul Nicolae Mihail (m. 2013) 3.07.1929 - s-a n scut Zeno Ghi ulescu (m. 2017) 3.07.1942 - s-a n scut Victor Rusu 3.07.1950 - s-a n scut Ioana Dinulescu 3.07.1950 - s-a n scut Nicolae Oprea 4.07.1923 - s-a n scut Haralamb Zinc (m. 2008) 4.07.1951 - s-a n scut Vladimir Tism neanu 5.07.1920 - s-a n scut Iulia Soare (m. 1971) 5.07.1931 - s-a n scut Al. Oprea (m. 1983) 5.07.1958 - s-a n scut Bogdan Ghiu 5.07.1999 - a murit Liviu Petrescu (n. 1941) 6.07.1940 - s-a n scut Horia Vasilescu 6.07.1944 - s-a n scut George Alboiu 6.07.1945 - s-a n scut Doru Davidovici (m. 1989) 6.07.1947 - s-a n scut Gabriela Negreanu (m. 1995) 6.07.1958 - s-a n scut Adrian Alui Gheorghe 6.07.1964 - a murit Ion Vinea (n. 1895) 6.07.1979 - a murit George Lesnea (n. 1902) 6.07.2004 - a murit Horia Gane (n. 1936) 7.07.1939 - s-a n scut Voicu Bugariu 7.07.1988 - a murit Mihail Cruceanu (n. 1887) 8.07.1941 - s-a n scut Angela Marinescu 8.07.1942 - s-a n scut erban Foar 8.07.1968 - a murit Petre Pandrea (n. 1904) 8.07.1989 - a murit Horia Stamatu (n. 1912) 9.07.1900 - s-a n scut Al. Graur (m. 1988) 10.07.1978 - s-a n scut Ana Karolina Dovaly 11.07.1797 - a murit Ienachi V rescu (n. 1740) 11.07.1943 - s-a n scut Radu F. Alexandru 11.07.1949 - s-a n scut Liliana Ursu 12.07.1925 - s-a n scut Radu Enescu (m. 1994) 12.07.1933 - s-a n scut Alexandru Ivasiuc (m. 1977) 12.07.1939 - s-a n scut Doru Mo oc 12.07.1999 - a murit Mircea Nedelciu (n. 1950) 13.07.1921 - s-a n scut L. M. Arcade (m. 2001) 13.07.1928 - s-a n scut tefan Berciu (m. 2000) 14.07.1927 - s-a n scut Szász János (m. 2006) 14.07.1965 - a murit Matila C. Ghyka (n. 1881) 14.07.1967 - a murit Tudor Arghezi (n. 1880) 14.07.1999 - a murit Maria Banu (n. 1914) 14.07.1999 - a murit Cornel Regman (n. 1919) 15.07.1948 - s-a n scut Nicolae Dabija 16.07.1872 - s-a n scut Dimitrie Anghel (m. 1914) 16.07.1936 - s-a n scut Sergiu Adam 16.07.1943 - a murit E. Lovinescu (n. 1881) 16.07.1945 - s-a n scut Virgil T nase 16.07.1955 - s-a n scut Petre T soaica

continuare în pag. 58

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ben TODIC{ (Australia)

Versul poetei Irina Lucia Mihalca Dac suntem f cu i din atomi, din atom venim, în atom ne întoarcem i din nou rena tem. Versurile Irinei Lucia Mihalca ne fac s ne sim im aproape, un tot unitar, o atrac ie, o dorin de unire i întregire întru Dumnezeu, care e întru totul. A fi sau a nu fi, o pulsa ie a creatorului. Creatorul pulseaz , inspir prin via i moarte, început i sfâr it. La început am avut senza ia c eu sunt subiectul/ destinatarul i aici e secretul Irinei - ne face pe fiecare s ne sim im la fel, discriminare. E atât de clar . Privind comentariile b rba ilor, chiar i ale damelor, deduci reac ia de atrac ie. E atât de clar i sincer încât o în elegi ca i cum i-ar vorbi un p rinte sau frate/ sora, so ia/ so ul sau fiica/ fiul. Nici nu se discut sim mântul de str in sau dominator. Versurile te ung la suflet, dar te i trezesc. Metaforele ei sunt construite din real, sunt tratate serios i în asta const secretul multitudinilor de mesaje care mustesc în poezia sa. Un copil o interpreteaz ca pe un basm, un matur ca pe un punct cotidian, un agricultor ca pe un moment din natur , un îndr gostit ca pe o declara ie reu it i, iat poezia care poate fi dezvelit precum ceapa, pân în inima ei.

Am senza ia c sunt trei muze în Irina, care compun poezia. To i avem mai multe muze de-a lungul vie ii, îns pe m sur ce ne maturiz m, ne desp im de cele tinere, nu i Irina. Ea are o experien de via intens , are respect pentru tot ce se mi în jur.

Se pare c poeta s-a apropiat de toate din credin i comuniunea cu divinul. În versurile ei, totul e posibil i explicat cu claritate. Ea te poart într-o lume bine definit . Î i deschide u a i te invit într-un loc total, armonic, vibrant, f luciri sau imagini derutante. Nu te plictise te, nu te adoarme cu vr jeli sau talente filozofice, îns te sim i bine i iubit.

Irina tie ce vrea, unde e inta i i-o arat clar spunându- i: Nu te speria!

Aceasta e lumea i raiul e ti tu!

Poeta Irina Lucia Mihalca scrie pentru toat lumea. Folose te un limbaj activ, simplu i direct chiar i atunci când introduce în vers cuvinte dintr-o alt limb , cuvinte u oare care ne par familiare. Ele nu irit pentru c sunt des folosite în via a cotidian . Limbajul pasiv în poezie puncteaz , limiteaz , define te, dicteaz i atunci poezia devine mai greu accesibil omului nepreg tit, îl irit . Azi, marii majorit i, nu ne place s fim încadra i.

“Eu sunt cel ce sunt”, ne dovede te prin versul ei c suntem crea i dup chipul i asem narea Lui, i c ea a r mas credincioas locului de unde vine, a mas credincioas iubirii care a adus-o pe lume i c cele lume ti nu o deranjeaz sau convinge s renun e la origine, la puritatea cu care a venit pe lume. Noi suntem aici pentru în are, nu pentru seduc ia celor din jur, suntem aici s cre tem în frumos! Suntem egalii florilor i-ai gâzelor, ai p rilor, ai vântului, ai stelelor i ai întregului univers, ne spune Irina. s vrei înve i s nu mai fii rasist, egoist i singur în trai, vei vedea dintr-o dat c se ridic soarele i lumineaz întreaga lume, vei sim i c o adiere de vânt, î i mângâie fruntea - este raiul din suflet, cititorule!

Anul X, nr. 7(107)/2019

Calendar - Iulie continuare din pag. 57 16.07.1993 - a murit Traian Co ovei (n. 1921) 17.07.1882 - a murit Pantazi Ghica (n. 1831) 17.07.1936 - s-a n scut George Almosnino (m. 1994) 17.07.1945 - s-a n scut Daniel Dimitriu 18.07.1931 - s-a n scut Micaela Ghi escu (m. 2019) 19.07.1923 - s-a n scut Constantin oiu 19.07.1936 - s-a n scut Norman Manea 19.07.1943 - s-a n scut Maria Luiza Cristescu (m. 2002) 20.07.1905 - s-a n scut N. Carandino (m. 1996) 20.07.1912 - s-a n scut tefan Popescu (m. 1995) 20.07.1927 - s-a n scut Matilda Caragiu Mario eanu (m.

2009) 20.07.1943 - s-a n scut Adrian P unescu (m. 2010) 20.07.1986 - a murit Liviu Damian (n. 1935) 21.07.1808 - s-a n scut Simion B rnu iu (m. 1864) 21.07.1904 - s-a n scut Ion Biberi (m. 1990) 21.07.1906 - s-a n scut Traian Chelariu (m. 1966) 21.07.1921 - s-a n scut Violeta Zamfirescu (m. 2006) 21.07.1932 - s-a n scut Corneliu Leu (m. 2015) 21.07.1938 - s-a n scut Mircea Cojocaru (m. 1995) 21.07.1947 - s-a n scut F nu B ile teanu (m. 2008) 21.07.1979 - a murit Ion Pascadi (n. 1932) 21.07.1986 - a murit Ion Caraion (n. 1923) 21.07.2011 - a murit Mircea Iv nescu (n. 1931) 22.07.1911 - s-a n scut George Iva cu (m. 1988) 22.07.1939 - a murit I. I. Mironescu (n. 1883) 22.07.1945 - s-a n scut Daniel Turcea (m. 1979) 23.07.1869 - s-a n scut Gheorghe Adamescu (m. 1942) 23.07.1913 - s-a n scut Gherasim Luca (m. 1994) 23.07.1922 - a murit Ion Scurtu (n. 1877) 23.07.1939 - s-a n scut Gheorghe Azap (m. 2014) 23.07.1990 - a murit Ada Orleanu (n. 1916) 23.07.1994 - a murit Radu Enescu (n. 1925) 24.07.1909 - s-a n scut Constantin Noica (m. 1987) 24.07.1977 - a murit Emil Botta (n. 1911) 25.07.1876 - s-a n scut Mihai Codreanu (m. 1957) 25.07.1958 - s-a n scut Varujan Vosganian 26.07.1939 - s-a n scut Cezar Baltag (m. 1997) 26.07.1976 - a murit Dominic Stanca (n. 1926) 26.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947) 27.07.1881 - a murit Alexandru Pelimon (n. 1822) 27.07.1921 - s-a n scut Eugen Co eriu (m. 2002) 27.07.1925 - s-a n scut Marcel Gafton (m. 1987) 27.07.1937 - s-a n scut Pan Izverna (m. 2016) 27.07.1966 - a murit Ion Mu lea (n. 1899) 27.07.1978 - s-a n scut Sorin Stoica (m. 2006) 27.07.1983 - a murit Teodor Bal (n. 1924) 28.07.1951 - s-a n scut Constantin Stan (m. 2011) 28.07.1991 - a murit Oltea Alexandru (n. 1930) 28.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947) 28.07. 2010 - a murit Cornelia tef nescu (n. 1928) 29.07.1895 - s-a n scut Victor Ion Popa (m. 1946) 29.07.1912 - s-a n scut N. Steinhardt (m. 1989) 29.07.1992 - a murit Lucia Demetrius (n. 1910) 30.07.1887 - s-a n scut Franió Zoltan (m. 1978) 30.07.1893 - s-a n scut Mihail Celarianu (m. 1985) 30.07.1894 - s-a n scut Al. O. Teodoreanu (m. 1964) 30.07.1934 - s-a n scut Tita Chiper-Ivasiuc (m. 2002) 30.07. 2007 - a murit Victor Frunz (n. 1935) 31.07.1910 - s-a n scut Grigore Popa (m. 1994)

Constela\ii diamantine " """" l """"""" """~•""—"

Anul X, nr. 7(107)/2019

59

Nicolae TOPOR N.18 sept. 1950, în com. T tule ti, jud. Olt. A urmat cursurile Facult ii de Filologie, la Inst. Pedagogic Pite ti i ale Facult ii de Istorie-Filozofie, la Univ. din Bucure ti. A lucrat ca profesor de istorie la CN „Nicolae Titulescu” din Slatina, iar dup pensionare a revenit în localitatea natal .

Este vicepre edinte al Clubului de Umor „Pa aport de Oltean” din Slatina, membru al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al Ligii Scriitorilor din România. Are zece apari ii editoriale, între care: Cu toporul printre epigrami ti (2004, în colaborare cu Nicolae Z rnescu), La abordaj! (2006, culegere de epigrame dedicat lui Traian sescu), Cu toporu’ peste tot (2019, epigrame).

Unui poet care este i epigramist Când v zur , zeii, marele s u har, Îl purtar , iute, în al artei zbor, Când spre poezie, unde-i sedentar, Când spre epigram , unde-i migrator.

Se apropie iarna Eu ce-o s fac, de data asta, Când iarna-aduce-atâta ger; S-o înc lzesc va vrea nevasta, Dar nu mai am... calorifer.

So iei supraponderale Dup -atâ ia ani de zile, Tot cu drag privesc la ea...

Chiar când are-atâtea kile, Ea e sl biciunea mea.

Uneia cu minijup Pe-al t u ciorap cu firul dus, Urcam cu ochii tot mai sus, Curând ciorapul se cam duse, Dar fusta înc nu-ncepuse!

So iei mele, fum toare O admir, peste m sur , Când ea scoate fum, pe gur , ci iubirea-s ferm convins E un foc ce nu s-a stins!

La 70 de ani La vârsta mea, c-a a sunt eu, Tot m mai uit în decolteu, Dar nu mai sus, c mi-e ru ine i nici mai jos, c nu v d bine.

Gramatic la vârsta a treia Avea o fust cât un tiv, Ce-abia masca un substantiv...

La vârsta mea ar fi un chin, De-ar zice ea s îl declin.

Ioan POPESCU-CHEBACEA N. la 15 nov. 1944, în loc. Stoene ti, jud. Vâlcea; D. la 1 mai 2006 la Târgu-Jiu, unde este înmormântat.

A absolvit Fac. de Electronic i Telecomunica ii, la Bucure ti, devenind inginer i a ajuns, îmbr ând cariera militar , pân la gradul de comandor de avia ie i func ia de comandant de unitate militar . Dup pensionare a activat în cadrul Ligii Aeriene Române, Filiala Gorj, remarcându-se ca publicist, îndeosebi ca reporter sportiv. A fost membru al Societ ii Umori tilor Gorjeni „Adrian Becherete”, primul pre edinte al Cenaclului „Hohote”, din Târgu-Jiu, redactor la revista cu acela i nume i a ini iat, împreun cu Valentin Groza, revista „U(f)mor (F)estival” (a ap rut doar un num r). Este inclus în câteva culegeri colective de epigram .

Unui rival Spunându-i purul adev r S-a repezit la mine-n p r.

Am vrut s procedez la fel...

Dar, din p cate, era… chel!

Unui „prieten” inând, firesc, la igien , Crezând c e cereasc man , L-am pus i eu, cu drag, la ran i… m-am ales cu o cangren !

Orientare Cu efu- i prinzi nevasta-n pat, Salu i umil i-n oapt zici: „Scuze efu’, c n-am stat i noaptea asta la servici.”

Estival Ce bine-i ca venit iar vara i zboar tinere ea-n noi, La Eforie sau Amara m reumatismul pe... noroi. „Orientare” la examen O student frumu ic Venind la examinare Într-o fust strâmt , mic , Iese cu o not mare!

Unei faine judec toare O astfel de judec toare De m condamn , nu m sup r, Stau un mileniu la r coare De dorul ei s m astâmp r.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Lupta anticorup ie Multe mâ e, chiar motani, Sunt în saci la barosani Dar poli ia, la noi, Prinde câte-un biet pisoi.

Capcana c sniciei În capcana lui Amor Eu te-am prins, atunci, u or, i-am aflat, cam târzior, -s vânat, nu vân tor.

Colegilor epigrami ti Îi admir tiind cum fac pe Morali tii ce nu iart ; Nu rezist un gând s -mi scape: Râde ciob de oal spart !

Petrolistului Neva Neva e la în ime, El vizeaz clar perfectul.

Tot forând în adâncime i-a descoperit talentul!

Comandorului Chebacea Ca petrolist, forând atent sesc în strat, destul talent.

Iar tu zbori, cred, fi’ndc i dai seama, i e în aer epigrama! (Nelu Vasile)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul X, nr. 7(107)/2019

Philip TUDORA (Anglia)

UMBERTO UMBERTO BOCCIONI BOCCIONI Umberto Boccioni s-a n scut la 19 oct. 1882 la Reggio Calabria, Italia. Copil ria i-a petrecut-o în condi ii grele, determinate de murile dese dintr-o localitate în alta impuse de serviciul tat lui s u, Raffaele Boccioni, func ionar inferior în administra ia de stat. Curând dup na terea lui Umberto, familia s-a mutat la Forlì, apoi, în 1885, la Genova, la Padova, iar în cele din urm , în 1897, la Catania, în Sicilia.

Aici, Umberto a frecventat Institutul Tehnic, a colaborat la unele ziare locale i a scris romanul Pene dell’anima (Suferin ele sufletului). În 1901, Umberto pleac la Roma, unde ia primele lec ii de pictur .

Aici, îl cunoa te pe Gino Severini; împreun î i fac ucenicia în atelierul de la Porta Pinciana al pictorului divizionist Giacomo Balla. Datorit lui Balla, Umberto Boccioni descoper impresionismul i tehnica divizionist neoimpresionist . Începând cu anul 1903, frecventeaz Scuola libera del Nudo, unde întâlne te pe Mario Sironi, i el elev al lui Giacomo Balla, de care îl va lega o trainic amici ie.

Din aprilie 1906, c tore te prin Europa. La Paris (1906), cunoa te operele lui Van Gogh, Cézanne i Toulouse-Lautrec. În Rusia, vine în contact cu pictura rus . În aprilie 1907 se înscrie la Scuola libera del Nudo a Institutului de Belle Arti din Vene ia. R mâne doar câteva luni, apoi - spre sfâr itul anului - pleac la Milano.

La Milano, un ora în plin ascensiune economic i cultural , Umberto intr în iure ul noii fervori artistice. Se împrietene te cu al i pictori, Romolo Romani, Carlo Carà, mai târziu cu Luigi Russolo i Gaetano Previati, prin care se apropie de maniera simbolist , i devine membru în Società per le Belle Arti ed Esposizioni Permanente, cunoscut sub numele „La Permanente”. În timpul unei seri organizate

Umberto Boccioni - Autoportret

la opera din Milano, are ocazia s -l cunoasc pe poetul Marinetti, care tocmai publicase, în februarie 1909, „Manifestul futurismului”. În numai câteva s pt mâni, public împreun cu Carlo Carrà, Luigi Russolo, Giacomo Balla i Gino Severini „Manifesto dei pittori futuristi” (Manifestul pictorilor futuri ti, 8 martie 1910), c ruia îi urmeaz „Manifesto tecnico del movimento futurista” (Manifestul tehnic al mi rii futuriste), în care sunt expuse tezele mi rii: obiectivul artistului modern ar trebui s fie eliberarea de modele i de tradi iile figurative ale trecutului, pentru a se consacra lumii contemporane, dinamice i în continu evolu ie. Ei î i propun s redea vivacitatea citadin , realitatea haotic a realit ii cotidiene.

Un an mai târziu, Boccioni ia parte la prima expozi ie major a grupului futuristic din Milano, iar în februarie 1912 ace tia vor expune la galeria Bernheim-Jeune din Paris. În operele sale, Boccioni reu te s exprime mi carea formelor i structura concret a materiei. De i influen at de cubism, c ruia îi atenueaz staticitatea excesiv , Boccioni evit în picturile sale liniile drepte i folose te culori complementare. În tablouri ca Dinamismul unui juc tor de fotbal (1911) sau Dinamismul unui ciclist (1913), reprezentarea subiectului în stadii temporale succesive sugereaz ideea deplas rii în spa iu.

Aceea i preocupare se constat i în sculpturile sale, de altfel pu ine la num r. „Liniile-for e” i „planurile care se întrep trund” confer obiectului continuitate în spa iu (Forme unice de continuitate în spa iu, 1913). În 1915, Italia intr în r zboi. Boccioni se înroleaz voluntar împreun cu alt grup de arti ti, consecvent teoriei futuristice enun at de Marinetti, dup care r zboiul este „singura igien a lumii”.

Pe 17 august 1916, în timpul unor manevre, desf urate la Chievo, în apropierea ora ului Verona, Umberto Boccioni se accidenteaz , c zând de pe cal, i moare.

Avea doar treizeci i patru de ani.

Primul tablou care poate fi considerat ca o afirma ie a simultaneit ii a fost Viziuni simultane. Tabloul (1911) reprezint , în esen , sinteza mai multor principii futuristice.

Dinamismul este sugerat prin descompunerea i deformarea structurii spa iului, tensiunea artistic destabilizeaz construc ia formelor care recreeaz ora ul, absorbindu-le în haosul spectacolului str zii. Pictorul urm re te redarea vacarmului, luminilor, culorilor i formelor ora ului în mi care. În aceast compozi ie este inserat un motiv iconografic tipic pentru futurism: deschiz turile ferestrelor, care contribuie la sporirea intensit ii tr irilor senzoriale, unghiurile ascu ite, formele concentrice, suprafe ele t iate ale pere ilor ce contribuie la redarea, în viziunea artistului, a ora ului modern.

(Sursa: Wikipedia)