Constelatii diamantine, nr. 8 (108) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 8 (108) August 2019

Semneaz : Mihai Batog-Bujeni Radu Boti Florian Copcea Livia Ciuperc Doina Dr gu Stelian Gombo Nicolae Grigorie-L cri a Mircea Dorin Istrate Daniel Marian Galina Martea Mihaela Meravei Mihai Merticaru Constantin Miu Tudor Nedelcea Drago Niculescu Ion Nijloveanu Corina Pendus George Petrovai Nicanor Pl deal Liliana Popa Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Horea Porumb Viorel Roman Paula Romanescu Nicolae Rotaru Dan Sandu Florentin Smarandache Florentina Stanciu Mircea tef nescu Ben Todic Philip Tudora Al. Florin ene Ioan Ursu

Arnold Bรถcklin - Jocul Nereidelor

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, Alian a discret i fecund dintre Poezie i Filozofie .............................pp.3,4 Doina Dr gu , Trecere fugar ...........................p.4 Livia Ciuperc , Centenar Ion D. Sîrbu .....pp.5,6 M. Dorin Istrate, Scursori de lep dat ...........p.6 Tudor Nedelcea, I. D. Sîrbu ..........................pp.7,8 Ion Popescu-Br diceni, Influen a existen ialismului francez asupra literaturii române moderne i postmoderne ...........................pp.9-16 Nicolae Grigorie-L cri a, Distinc ia dintre Religie i Credin ..................................pp.17,18 Liliana Popa, Poeme ........................................p.18 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a i Politica (III) ..............................................pp.19-22 Drago Niculescu, Ideea de unitate a universului în dialectic , cu interpret ri transcentive (II) ...............................................................pp.23-25 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (I) ...............................................p.26 Nicolae Rotaru, Un roman excep ional ........p.27 Galina Martea, Crea ia artistic în “Areopagus” .............................................................pp.28,29 Mihai Batog-Bujeni , Valorile spiritului transcendent ...............................................pp.30,31 Mihai Merticaru, Sonete .................................p.31 Daniel Marian,Acas i ne-acas ...................p.32 Mihaela Meravei, Emo ia nedisimulat în poezia “c re ului din zorii unei iubiri amânate” ...................................................pp.33,34 Corina Pendus, Poeme ....................................p.34 Florian Copcea, Fantasmele i ipostazele unui poet al “timpului pierdut” ....................pp.35-37 Horea Porumb, Poeme .............................pp.38,39 Constantin Miu,Poeme ..................................p.40 Florentina Stanciu, Poeme .............................p.41 Stelian Gombo , Încerc rile vie ii ................p.42 Paula Romanescu, Carte i Arte române ti în Fran a (II) ..................................................pp.43-48 Dan Sandu, Porunca I .....................................p.49 Ben Todic , Macaroanele din avatarul lui George Anca sunt sigur albastre? .........pp.50,51 Viorel Roman, Feudalismul actual moldovalah i clanurile interlope ............................p.51 Florentin Smarandache, Nu-i timp de pierdut timpul! .........................................................pp.52,53 Mircea tef nescu, Muzic vocal de CarmenPetra Basacopol ...............................................p.54 Radu Boti , Percep ii ......................................p.55 Ioan Ursu, Am întâlnit oameni mul umi i..pp.56-58 Ion Nijloveanu, Constela ii epigramatice ......p.59 Nicanor Pl deal , Const. epigramatice ..p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ...............p.60

Anul X, nr. 8(108)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Arnold Böcklin

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

Alian\a discret[ ]i fecund[ dintre Poezie ]i Filozofie Rela iile între Poezie i Filosofie îi preocup foarte mult pe filosofi, poe i i pe esteticieni, încercând s descopere aderen ele ori inaderen ele organice pe care le trezesc cele dou , poezia ca art i filosofia ca tiin , r sunetul l untric oricât de îndepartat al acestora.

Tudor Vianu, în „Filosofie i poezie”, prima edi ie din 1937, scria: „...Evident, ca întotdeauna în astfel de cercet ri, partea de ipoteze i de experien e personale este destul de întins . Dar dac , pe baza lor, cercetarea de fa a putut câ tiga no iuni mai precise în judecata mai multor curente de art i gândire, ca i în problema poeziei filosofice ca art i a interpret rii filosofice a poeziei, poate c str dania noastr nu va fi fost cu totul zadarnic ”. Cum se întâmpl mai în toate lucr rile lui Vianu, problema enun at în titlu e f cut s apar ca parte a unui întreg i ca etap dintr-un proces.

Eu precizez, spre deosebire de ilustrul critic, c schimb rile reciproce între filosofie i poezie sunt a ezate în cercul mai extins al interferen elor între art , filosofie i religie, inclusiv poezia. Criteriul confluen elor îl constituie faptul c aceste patru forme ale spiritului se deschid, precum corola unei flori, asupra totalit ii lumii i presupun transcenden a unui absolut. Epoca noastr este epoca autonomiz rii valorilor, a fragment rii spiritului pe planuri separate de cunoa tere, a activit ii limitate i intensive înl untrul unei singure specialit i.

Prin acest eseu încerc sa refac postkantian unitatea spiritual înf ptuit de poe ii i filosofii romantici.

De fapt, într- o ampl lucrare a mea, publicat în anul 1998, scriam dup postmodernism a ap rut un nou curent, pe care l-am denumit globmodernul. Scriam atunci c se observ o întoarcere a artei i mai ales a poeziei pe jum tate la clasicism. În acest context, cum spunea Croce „formele spiritului sunt distincte, nu separate”. Fapt ce ne duce cu gândul c atât filosofia, cât i poezia, sunt distincte prin ele însele, dar exist o leg tur între ele ce nu ne permite a le separa.

Astfel resping separa ia excesiv care sacrific exigen a totalit ii, dar i contopirea ce anuleaz specificul. Au existat perioade când a degenerat ideea romantic a filosofiei ca poezie în estetism. Din cate raporturile poeziei cu filosofia au fost deteriorate de „poezia filosofic ” practicat de autori mediocri. Înrudirea profund între formele spiritului, face ca spiritul tiin ific i tehnic s nu disimuleze înrudirea acestora, operând acel scepticism de proast calitate care anuleaz con tiin a. Exist o rela ie dintre cele dou printr-o filia ie. Îns , la rândul ei, aceast filia ie se încredin eaza mai degrab logicii decât istoriei. Reprezentarea specific romantic despre poezie i filosofie este ca despre dou momente succesive ale spiritului i apare dedus din modul nu mai pu in romantic de a considera identic func ia lor. Ideea identit ii o provoac logic pe aceea a succesiunii; o invoc pentru a explica diferen ierea care totu i exist .

Doresc s amintesc c Vico este cel care a vorbit de o vârst iniial a poeziei i de una a filosofiei înc înainte de romantism, deci înainte de confundarea func iei lor spirituale.

Ma gândesc c ideea reîntoarcerii poeziei la izvoarele mitului ar fi

o reac ie i ca o solu ie salvatoare la teza hegelian a dispari iei artei.

Succesiunea istoric a fost necesar , dar ordonarea problemelor trebuie s se fac într-un plan în care stringen a logic s provoace asemenea intervertiri. Succesiunea istoric , atunci când o urm rim în chip explicit, se arat a fi întotdeauna i în întregime consecutiv .

Astfel doctrina „artei pentru art ” cred c este un fel de oboseal , cum spunea Vianu, fa de inten iile metafizice, religioase i sociale.

Poezia filosofic reprezint o încercare de a înt ri prin efort speculativ demnitatea artei amenin ate s piar în sistemul lui Hegel.

Al turi de reîntoarcerea la mituri, care e, de fapt, o etern reîntoarcere. Aceste doua orient ri, dup p rerea mea, se constituie ca moduri de a rezolva dialectica între filosofie i poezie, moduri radical deosebite, dar unite prin refuzul punctului de vedere hegelian.

Istoria ideilor î i descoper mai târziu coeren a, istoricul tinde s se confunde cu logical. Ipoteza hegelian trebuie c utat în poetica simbolist i postsimbolist . Tot aici trebuie c utate raporturile între poezie i filosofie. Ideea „purific rii” i cea a „reîntoarcerii” se integreaz în conceptul de complex al poeziei moderne. Dar nu f s serveasc unor rosturi metafizice. Resping în acest context specula ia versificat ori a pledoariei sentimentale fiindca func ia cognitiv a artei r mâne la fel i rafinarea i adecvarea ei la posibilit ile specifice.

Un act metafizic îl descoperim în jocul subtil al coresponden elor, în descoperirea i resim irea unit ii lumii, prin proiectarea analogic .

Simbolul a devenit principiu însu i al crea iei, cultura delicat a nuan ei, în determinarea provocatoare i stimulatoare, mijloacele muzicale ale sugestiei chiar sunt semnele unei alian e discrete, dar fecunde între poezie i filosofie.

Psihologia recept rii se întoarce dialectic asupra psihologiei creiei. Poetul adev rat gânde te imediat cu cuvinte, limbajul însu i gânde te uneori în poemul lui. „Ceea ce creeaz în noi nu are nume”, spune Valery, nu în sensul c poezia ar fi „dictat ” autorului, ci în sensul c polivalen a ei semnificativ o îndep rteaz de origine, o face s nu-i mai apar in în exclusivitate. Limbajul devine purt torul unei ambiguit i revelatoare ce transform poemul într-un act, iar receptarea lui într-o participare. Exegeza va descoperi filosofia poemului, nu pe cea a poetului. Nici un poet modern nu î i transpune concep ia despre lume într-un poem, ci ajunge la aceast concep ie prin el.

Dac pentru mine poezia filosofic este o poezie interioar , extins în subcon tient i în absconsul ideilor, pentru Tudor Vianu aceast poezie este exterioar , neterminat , e uat , un concept negativ în definirea c ruia sunt rechemate i verificate distinc iile principale de la început între poezie i filosofie.

Trebuie subliniat, în aceast faz a lucr rii noastre, c ideile reprezint un mod de adâncire a viziunii poetice cu condi ia s apar , nu sa pre-existe, s men in dispozi ia contemplativ , nu s-o transforme în curiozitate gnoseologic . Expertiza poeziei deschide per-

4

Constela\ii diamantine

spective catre viata suprema a spiritului, neavând nevoie de atitudini doctrinare ori de simboluri dificile. Poezia adevarat poart un mesaj de universal semnifica ie în care se ascunde filosofia ei. O filosofie latent , dar eficace, difuz în substan a poemului.

Ast zi, dup mâzga poetic postmodernist care a fost la noi, noul curent, globmodernul, ne descoper o savoare a poeziei gnomice în chiar supunerea neab tut a versurilor la o idee, în înlantuirea lor necesar , în caden a lor previzibil , în ecoul lor meritat. Poezia înseamn forma cea mai înalt de cunoa tere uman , singura în sur s garanteze accesul la absolut.

Nu numai c filosofia trebuie s primeasc sugestiile artei i s pun la contribu ie facult i specifice poetice, dar actul însu i de a filosofa începe s fie privit sub specia stilului, iar construc ia unui sistem drept o problem de compozi ie de form .

Keyserling scria c „filosofia e art pur ” (Philosophie als Kunst, Darmstadt, 1920, p. 3), iar valoarea unei concep ii despre lume e o problem de stil. Identitatea unui gânditor o d felul propriu de a pune problema, modul de formare a unui material neutru i general cunoscut. Ca i artistul, gânditorul e în c utarea unui „cum”, la care nu poate ajunge f voca ie i chiar f inspira ie spontan .

Veritabila profunzime a filosofiei st în puterea de construc ie i în libertatea ei de poezie abstract . Poezia ine s îndeplineasc o func ie filosofic , una formal , poetic ; sau mentinându- i fiecare func ia, î i împrumut reciproc mijloacele.

Nu conteaz dac , de pild , „poetul-filosof” renun la func ia liric a poeziei pentru a exprima idei sau sper c abia prin conceptualizare s ajung la adev rata poezie, confuzia mijloacelor i pierderea func iei specifice submineaz ini iativa lui.

Conceptual modern al poeziei se constituie, în genere, prin renun area la sintaxa ra ional , la gândirea discursiv în genere, evolu ia de la simbolism la suprarealism se confund cu o îndep rtare treptat de filosofie. Poezia modern nu ni se pare a fi mai departe de filosofia modern decât poezia romantic de filosofia romantic .

Opozi ia dintre poezie i filosofie nu trebuie stabilit între poezia modern i filosofia modern , ci între poezia modern , poezia tradi ional i cea globmodernist , între caracterul ei filosofic de atunci i de acum. Îndep rtarea poeziei de filosofie nu implic pierderea apetitului ei metafizic, ci doar satisfacerea lui prin mijloace diferite.

La fel, modelarea filosof iei de c tre poezie nu provoac dispari ia efortului de riguroas abstractizare, ci ml dierea i extinderea lui asupra unor domenii pân atunci evitate. Exist o rela ie de suprafa , manifestat în filosofie prin prezen a metaforelor, iar în poezie, prin cultivarea expres a ideilor i o relatie de adâncime, de permanente subiacente i implica ii tacite.

Am putea spune c exact în momentele de desf urare culminant , când filosofia sau poezia ajung s se exprime în parte în mod stralucit i deplin, atunci limitele dispar i aprofundarea func iilor se rezolv printr-o încruci are a efectelor. Adev rata rela ie de adâncime între filosofie i poezie apare abia atunci. Efectul estetic al filosofiei decurge din coeren a înalt a ideilor, din tensiunea i pasiunea demonstra iei, din caracterul ei irefutabil.

Aspecte ale unei profunde reciprocit i, filosofia poeziei i poezia filosofiei trimit imagina ia spre un strat de laten e inseparabile spre un spa iu l untric în care organul virtual al poeziei i acela al filosofiei palpit al turi.

Unitatea originar determin o convergen a efectelor i astfel pagina sever de filosofie ne aduce la vibra ie, iar poemul ne rezerv o ini iere i un acces pre ios spre cunoa tere. Unite prin r cinile lor în spirit, filosofia i poezia se întâlnesc - tot în spirit - ca purt toare de absolut.

Anul X, nr. 8(108)/2019

Doina DR{GU|

Trecere fugar[ Îmbr cat -n orice form , peste tot m reg sesc, fluturii desprin i din gândurile mele zboar pe covoare de lumin , r cini sporesc celestul i în vârfuri de teluric se-adâncesc. Clipa o dezbrac de umbr i o cresc în câmpul ondulat de brazde întoarse-n univers.

Ca pe o frunz vântul m poart , eu, ca o frunz , îmi plimb avântul i, ca un ecou, vântul îmi spore te cuvântul. Mi-e team de prea mult în are, c-a putea s -mi pierd echilibrul, mi-e team s alerg prea repede, c-a putea s nu ajung prea departe. Se sparg în stele geamurile universului meu, urmele mele se v d în aer, via a e o preg tire pentru trecerea fluviului de lumin . O pl cere infinit , din afar m împov reaz , în dorin e timpul se pierde, rev rs ri de fantezii nestingherite în al vie ii cerc gonesc. Îngr di i de timp - cel în care locuim -, sim im mul imi de curgeri unite-n mare - în marea care nu se umple niciodat -, ceea ce cunoa tem nu este pe sura a ceea ce nu cunoa tem. Unii se întorc spre sine ca s caute lumina, al ii se arunc -n bra ele v zduhului ca s o culeag . i unii i al ii ceea ce nu tiu este profund, iar ceea ce tiu este superficial. Când cobor lumina scade, ziua tot mai strâmt mi se pare, m cuprinde farmecul când m înal , noaptea mi se face dep rtare, i într-un timp evanescent pierderea duratei, într-o lini te subtil , m îndeamn -ntr-un urcu , ca-ntr-o curgere în adâncime, în lumin i în gând. Oglinzile se sparg, de umbra unui gând, în fluturi de cuvinte, inima în ve minte de fiori se-mbrac , pe umeri falduri de credin se înal , din fantezii voi întocmi c rare, din ape mul imi de curgeri voi împleti, larg i deschis, precum rev rs rile preapline, prin valuri de lini ti voi ajunge la tine, în lumin i în gând. Vârste-n c ut ri pierdute se deschid în fa a clipei cu petreceri tulburate de mister. Forma locului ne define te sensul i ne-ndep rteaz -n cercuri rupte de imagini cu petreceri difuzate-n taina visului ce spore te în lini ti i n dejdi, amân ri ce se scufund -n dep rt ri ascunse în uit ri. Cl tinându-mi vântul firea, plin de taine timpul m adun în însum ri de goluri ce discret se revars -n jurul meu i m -ndrum s m sprijin, printr-un fluviu de lumin , de dragostea celor din jur. Printre clipe faima se scufund în deschideri, pr liri în adev r m r spândesc în amân ri. În aer despicat subtil a tept ca o trecere evolutiv , prin suciri ramificate-n infinit, o cuprindere în lini te i în mi care, ca o pierdere în dezvoltare i-o împlinire-n împliniri. În fo net de oapte sub iri, s te întorci spre tine, cu univers cu tot, în ame itoare adâncimi po i g si adev rul, e de ajuns s p trunzi numai cu gândul spre centrul ce sistematic se mut . Izbucnit din adânc de cer, în deschidere de valuri, ziduri incolore-nal , ca o pierdere de lume, steaua mea de gânduri. Într-o blând adiere, în lac umbra arborii i-o odihnesc, tonuri grave, tente luminoase pe o ap lini tit , armonii i echilibru prelungesc uimirea-n lini te contemplativ . S fie arcul ne-mplinirea unui cerc? S fie zidul semnul epuiz rii? S fie floarea uitarea frigului din urm ? S fie numele meu, îndep rtat de timp, doar o trecere fugar ?

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Livia CIUPERC{

Centenar Ion D. S@îrbu În eventualitatea cre rii unui Muzeu al Triste ii (sugera, cândva, Petru Cre ia), din acel „tezaur” n-ar putea lipsi... Zidul de sticl , masivul volum care adun -ntr-un corolar toate documentele din Arhivele Securit ii, având ca protagonist pe Ion Dezideriu Sîrbu (1919-1989). Acest slalom, prin „labirintul dosarelor” (dup cum apreciaz prefa atorul c ii, Antonio Patra ), a cerut mult munc din partea cercet toarei Clara Mare .

Lectura c ii este atât de captivant , încât cele 500 de pagini ale volumului nu- i dau odihn pân nu le parcurgi, i astfel, în final, s resim i t ul suferin ei unui om înzestrat cu mult har, pe care îns via a l-a supus unui „joc cu reguli ne tiute”(Alexandru Dragomir). În deten ie sau cu domiciliu for at, printre prieteni sau neprieteni, pân la sfâr itul vie ii, I. D. Sîrbu nu a fost un „preferat, promovat, propulsat” al societ ii timpului s u, ci dimpotriv , un „suspectat, suportat, tolerat în limitele unei vie i onorabile de lepros politic” (Jurnalul unui jurnalist f jurnal), ochiul s u fiind obligat s str pung , neputincios, „zidul de sticl ” al unui sistem vitregit, traversând „iadul pu riilor”, îns „cu fruntea sus i zâmbetul pe buze” (Clara Mare ).

Ion D. Sîrbu a apar inut unei genera ii „obligate s treac peste sârma înghimpat , peste terenul minat, prin ara nim nui...” Curajo ii care au îndr znit totu i s „treac ”, „au r mas infirmi pentru toat via a...” (I. D. Sîrbu). i-un plauzibil exemplu este chiar acest prolific scriitor.

Prin natura sa moral , I. D. Sîrbu nu- i va îng dui s pactizeze cu ul, preferând suferin a, izolarea i însingurarea, decât s i tr deze prietenii. A preferat s fie ca un „Robinson n tând multilateral traumatizat” (Arca bunei speran e) - din momentul în care i s-a decis domiciliul for at, la Craiova -, fiind decis s înfrunte toate consecin ele, scriind i distribuind prietenilor (spre cunoa tere, spre conservare) scrieri considerate subversive.

A fost con tient c prietenia este o floare de col , pe care ar fi preferat-o (ce e drept!) f col uri, dar în timpii zvârcolitelor decenii pe care-i traversa (6-8/XX), din nefericire, nu s-a putut vorbi de compatibilitate vibra ional . În cele mai multe cazuri, omul Ion D. Sîrbu a fost obligat (pentru stabilitate) s pun punct unor prietenii, în momentul în care a înflorit neîncrederea, arm cu t uri contondente. A fost nevoit, precum gl suie te N.Iorga, „s se fereasc de prietenia du manului i de du nia prietenului” i aceasta, pentru toat via a lui a fost un lucid, con tientizând c încornorata tr dare este lâng el,

cu el, permanent... i, ca s i impun doza de calm, de st pânire psihic , î i optea sie i, adeseori: „Tr iasc prietenia ve nic între mine i... între mine i... între... întru” (Lupul i Catedrala).

Tortura psihic la care a fost supus, în anii de deten ie sau în cei de domiciliu for at, l-au ajutat pe Ion Dezideriu Sîrbu s uite c mo ul din el nu are voie s risipeasc mo tenirea str mo easc . Îmi place cred c în fiin a sa, mutilat de atâtea rele (nu m refer la torturile fizice, ci mai ales la cele psihice), r suna vorbele unui confrate mai mare, transilv nean de vi sacr : „Dac tu te-ai n scut român cu frumoase podoabe suflete ti... trebuie s tii c în mare parte nu e meritul t u... ci... le datore ti... p rin ilor, mo ilor i str mo ilor...”

(Ion Agârbiceanu). adar, tabla legilor cre tine l-a c uzit pân -n clipa hot rârii Divinului. Cuvântul îi va fi singura arm prin care se desc rca întrucâtva. i-aceasta o dovedesc miile de pagini l sate posterit ii. Fire te, a fost con tient c „Nu totul trebuie rostit (a se citi, i scris), c „exist i adev ruri pe care e bine, chiar recomandabil, s le ocolim...”

(I. D. Sîrbu).

Din masivitatea de documente pe care ni le prezint Clara Mare în volumul Zidul de sticl , în elegem c „obiectivul” Ion Dezideriu Sîrbu (uneori, cu prenumele Dezideriu, schilodit), avea interdic ie i de a gândi, pentru c orice form de „gândire” (în acele timpuri) era „depistat” i... de cele mai multe ori devenea „cap de acuzare”. Ce s re inem? O spune însu i, transferând acest adev r în rostirea unui personaj din Lupul i Catedrala: „E ti un încarcerat. i gândirea- i este interzis ”. E o mare art s fii lucid i s con tientizezi ceea ce rostea Miguel de Unamuno, în zorii secolului al XX-lea: „Datoria de a fi sinceri ne porunce te s veghem i s p zim adâncurile sufletelor noastre...”

(Miguel de Unamuno). Mai ales când (f a ne minuna), „dezv luirea prin cuvânt creeaz un thaumazo...” i când „logos-ul va fi înv luit într-un deinon...” - ceva primejdios, plin de for dezl uit (Alexandru Dragomir).

Dar cum „limba e termometrul prudenei...” (Tratat de rienologie), scriitorul va alege for a cuvântului - „magnetism i vra”, pentru a rosti multe adev ruri (care, îns , îi vor spori suferin ele, ajungând pân la noi i, iat , fac istorie). De i traverseaz multe momente de dezechilibru psihic, el dovede te demnitate, verticalitate i for . Pentru c a fost un „atlet al lucidit ii”, conchide Clara Mare .

A fost mereu con tient c rostirea are urile ei, precum bumerangul. O spune

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

personajul s u, Limpi, din romanul Adio, Europa!: „... eu sunt singur de vin : i-am spus odat tovar ului „cîrcserdar” de la pa apoarte c fericirea noastr e ca un cu it f lam c ruia nu-i lipse te decât mânerul: a în eles - i de atunci, de fiecare dat , în felul s u, îmi dovede te c acest cu it are i lam , i mâner...” (Adio, Europa!).

Cât de contondent este frazarea calambur dintr-o alt replic : „<Cine este acela care, p zitor fiind, p ze te p zind pe cei care-l p zesc, p zinduse?> ... Chiar, cine este acela? Eu cred c este frica. Frica, Spaima, Groaza, Grija, Cutremurarea...”(Adio, Europa!). Striden a consonantelor accentueaz pân la nebunie confruntarea dintre victim i c u. Iar victima Ion D. Sîrbu a avut grij , mereu, s alimenteze i c ului „frica, spaima, groaza...” „M gândeam la tinere ele mele pierdute sau furate, sau r cite, sau... risipite...”. i-atunci, cum s nu respiri m car prin scris?! Cum s nu- i rever i veninul sincerit ii, i-al nevinov iei... în pagini autobiografice?! În fapt, la I. D. Sîrbu nu numai paginile de autobiografie devin „un simplu exerci iu de dezgolire...” (Lupul i Catedrala), ci toat proza sa.

Tr ie te mereu momente de co mar, de disconfort psihic, dar numai scrisul îl elibereaz de spaime. E sincer cu sine însu i... „Dac continuu a mai scrie... se datoreaz gândului - jalnic, dar i reconfortant - c niciodat , într-un viitor previzibil, aceste nevinovate m rgele pe a nu vor putea vedea lumina tiparului...” (sublinierea apar ine memorialistului).

Singura raz (nu a spune speran , pentru c nimic nu era sigur) spre un viitor c ruia nu-i mai apar inea, r mânea „... crea ia de sertar, cea mai nobil dintre chem rile înalte ale astei vremi...” ( Tratat de rienologie).

Drama vie ii sale de artist!

Cu luciditate i cu o triste e p mântie con tientizeaz c prin scrisul u, el, omul nimicit de inumanitate i m cinat de boal , va deveni... „o simpl liter de plumb dat la topit...”(Lupul i Catedrala). Din contra, spunem noi, prin opera sa (dar cu ce pre ?!), Ion Dezideriu Sîrbu a devenit întru eternitate o liter de aur în corola capodoperelor istoriei literaturii române de secol al XX-lea.

Prin lectura volumului semnat de Clara Mare ne vom reg si în atmosfera timpului tr irilor unei epoci, deopotriv , omagiu unui scri-itor cu o via care traverseaz un secol încorsetat, cu împlinirile i deziluziile lui.

Anul X, nr. 8(108)/2019

Mircea Dorin ISTRATE

Scursori de lep[dat Privesc cum biata ar se-afund în nevoi i m gândesc cu groaz c fi-va vai de voi În timpul care vine de-acuma înainte, nu mi-a i fost în stare i n-a i avut nici minte, v gândi i la ar , la neam, de-atâtea ori Când pusu’-v-a i în frunte, mai peste tot, SCURSORI, LING I, ce-n dulci cuvinte ades v am gesc, AVARI, cu-averi ho ite pe-a rii speze cresc i VÂNZ TORI ce la str ini se-nchin , SLUGOI f de num r cu con tiin a-n tin , De voi inu i în bra e pe-un pumn de m run Ce îl primi i slugarnici,în tain , pe furi . a se ine ara curat i-n putere? i mai dori i s -i creasc mereu a ei avere?

Voi nu vede i cum dânsa cu cât în an sl be te Pe ei, afla i în frunte, de-acum i-mbog te, Îi urc în m rire, le d curaj, putere, i sature tot neamul, cum inima le-o cere. a v trece via a în zile pic cu pic, Voi vara cu o bere al turea de-un mic, Ei pe nisipuri fine, la umbr r coroas , Cu o pipk -n bra e, frumoas i focoas , îi mai stoarc înc de vlag i de bani, i s le-ntinereasc trecu ii ceia ani.

Te plâng popor SLUGARNIC ce plin e ti de P CATE, nu mai ai în tine nici pic de DEMNITATE, e ti de-acum în tin , de to i BATJOCORIT Pr dat de-a tale toate, ÎNVINS i UMILIT, Împr tiat prin lume cu NUMELE ÎN RÂS, Tr ind ca frunza-n vânturi, ajuns de-acum de PLÂNS. Întoarce-te cu gândul la mo ii t i str mo i Ce-au fost în fala lumii SMERELNICI i PIO I Ce n-au avut în minte decât a RII VRERE, EI S ÎI CREASC FAIMA m rindu-se-n putere, dac ea e tare i noi avem t rie -i ap m via a, s-o tim în VREDNICIE.

Arnold Böcklin - Peisaj

Când v -ndulce te gândul s aduna i avere, Când vre i apoi putere cum inima v-o cere, Când banul v mome te i-n toate v subjug , Când prin tr ri ajunge i la alt str in, o slug , SUNTE I DU MANII RII i-a neamului P CAT NEMERNICI f suflet, SCURSORI de lep dat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

7

Tudor NEDELCEA

I. D. S@îrbu Centenarul na terii lui I. D. Sîrbu „Atlet al mizeriei”, figur emblematic a epocii ante i postbelice („Via a mea este tratatul meu de Moral i Politic ”), Ion Dezideriu Sîrbu se na te la 28 iunie 1919, în „colonia minereasc polietnic i mozaicat ” Petrila, unde- i începe studiile primare, cele gimnaziale i liceale urmându-le la Petro ani. În vacan a de var a anului 1937, lucreaz la Atelierele Centrale din Petro ani, având ocazia s lefuiasc „ni te forme trapezoidale”, care formau Coloana Infinitului.

Aici a avut ocazia s -l cunoasc pe C. Brâncu i („un fel de pop mic i al dracului”, care „venea i ne înjura m runt i într-o olteneasc repezit , de neîn eles [...] i popa la, de ne înjura gorjene te, era Brâncu i, bag -l-a oltene te «în infinitul muic -sii»”). Dup susinerea bacalaureatului la Deva (iunie 1939), a fost încorporat, devine elev al colii de ofi eri de rezerv din Craiova, l sat la vatr la 25 noiembrie 1940 ca sublocotenent. În septembrie 1940, se înscrie la Facultatea de Litere i Filosofie a Universit ii din Cluj (mutat la Sibiu, datorit raptului teritorial hot rât prin Diktatul din Viena). Aici îl cunoa te pe Lucian Blaga, care-i va deveni p rintele s u „moralmetafizic” i are profesori renumi i: Liviu Rusu, D. Popovici, O. Ghibu, D.D. Ro ca, N. M rgineanu. Devine unul din membrii marcan i ai Cercului literar de la Sibiu (Radu Stanca, I. Negoi escu, E. Tudoran, t. A. Doina , O. Cotru , Cornel Regman, N. Balot etc.). Cu simpatii proletare, public în ziarul ara” (Sibiu), articolul Muncitorii, se înscrie în PCR, este pedepsit prin trimiterea pe front, în iunie 1940. „A f cut r zboiul în Est i Vest, este om de stânga i, pentru c are sim ul justi iei i nu îng duie turcirea spiritelor este b gat în mai

multe rânduri în închisorile comuniste”. (Eugen Simion). Un destin asem tor cu al lui Petre Pandrea. În martie 1945, sus ine licen a cu teza De la arhetipurile lui C.G. Jung la categoriile abisale ale lui Blaga, chiar la idolul s u, autorul Poemelor luminii, iar în 1947 î i sus ine doctoratul cu teza Func ia epistemologic a metaforei. Devine profesor suplinitor la Academia de Muzic i Art Dramatic din Cluj, apoi asistent-suplinitor i apoi titular la Catedra de estetic a Universit ii clujene i conferen iar la 1 febr. 1940, post din care e înl turat dup doar opt luni. Odat cu el, pentru „orient rii idealiste”, sunt sco i din înv mânt prin reforma înv mântului L. Blaga, Liviu Rusu, refuz categoric s -i dema te pe L. Blaga i L. Rusu (în dosarul s u e men ionat „A afirmat c marxismul nu este moral). Este atacat dur de stalinistul A.E. Baconsky („poet ultraj danovist i hiperproletcultist din anii 1945-1955”).

Dup o scurt perioad de profesorat la mai multe coli, se transfer la Bucure ti la „Revista de pedagogie”, apoi, din 1956, la revista „Teatru”. Este, din p cate, i ultimul an când îl vede pe Blaga „plângând. F lacrimi, f cuvinte, rezemat de contrafortul bisericii reformate: «To i m vor uita, opera mea va pieri, voi muri singur ca un câine»”. Este atacat dur de Andrei B leanu, Horia Bratu, H. Zalis, apoi destinul s u este marcat de o mare lovitur : la 16 septembrie 1957, este arestat pentru „omisiune de denun ”, pentru „nedenun area lui Doina ” i condamnat ini ial la un an, apoi la trei i în final la apte ani de închisoare i patru ani de interdic ie, pentru

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„uneltirea contra ordinii sociale”. Destinul s u, de la conferen iar universitar la pu ria , l-a inspirat pe Marin Preda în realizarea personajului Victor Petrini din romanul Cel mai iubit dintre p mânteni.

Tr dat de propria so ie i de prieteni, unii devenind martori în proces (Mihu Dragomir, I. Olteanu, Al. Mirodan, t. Aug. Doina („Doina - martorul fatal al acuz rii în primul meu proces”). Pân la sfâr itul vie ii, I.D. Sîrbu a a teptat cu bagajele la u s fie ajutat de t. A. Doina s revin în Bucure ti.

Ordinul de arestare este semnat de oribilul Nicolski, iar printre tor ionari figura i Tudor Vornicu: „Foarte calm, m surat, dozându- i hipnotic vorbele i privirea, mi-a explicat c dac nu renun la înânarea mea, organele vor fi nevoite s -mi «rup ira spin rii» [...] pe Tudor Vornicu l-am reîntâlnit pe holul Televiziunii, prin 1983 (ultima mea vizit la sec ia de teatru TV). El m-a recunoscut. «E ti Sîrbu?», mi-a zis. Am f cut semn c da. «Cum, s-a mirat el, tr ie ti!?» i, f cându- i cruce, s-a îndreptat spre ascensor. Sit tibi, Tudor, terra levis”. În timpul efectu rii pu riei, moare Lucian Blaga i tat l s u („o figur uria , numai cu Blaga l-am putut compara).

Este eliberat la 6 februarie 1963, dar nu i se permite s r mân în Bucure ti, unde i avea domiciliu, ci e trimis vagonetar la Petrila.

Gra ie directorului adjunct al Teatrului Na ional din Craiova, Al. Dinc (care-l ia pe propria r spundere) este transferat, la 1 august 1964, secretar literar la Na ionalul craiovean, unde are realiz ri notabile: festivaluri na ionale, organizeaz arhiva teatrului (cu C. Gheorghiu), e fondatorul Societ ii Culturale „I.L. Caragiale”, ini iaz „conferin e experimentale”. Nu i se permite, îns , s sus in conferin e i la Universitatea din Craiova. Prime te drept de publicare abia în vara anului 1967. Se pensioneaz medical la 10 octombrie 1973. În octombrie 1981 pleac în Germania, Fran a, Belgia, Olanda, Danemarca, Elve ia, invitat de un nepot. Este prima i ultima sa vizit în Occident. Se întâlne te cu Monica Lovinescu i Virgil Ierunca („cu totul altfel decât mi-l închipuiam din scrisori firav i plâng re ”), cu Paul Goma („eu nu citisem nimic mai de Doamne-ajut de el, ca s m fac s -mi schimb opinia proast ”).

Dup o grea suferin (cancer în gât), I.D. Sîrbu se stinge din via la 17 septembrie 1989, la Craiova. cându- i bilan ul, I.D. Sîrbu i se dest inuie lui Ion Jianu: „trebuie s recunosc c via a mea, biata mea via , nu a fost nici tragic i nici comic , nici aventuroas i nici banal . Am supravie uit, subexistând. Am durat i îndurat, sperând”.

S-a vorbit mult despre exilul craiovean al marelui scriitor, ora ul fiind numit „Isarlâk”. De i aici, în Cetatea B niei, a publicat 10 c i i avea preg tite înc patru, totu i, el nu s-a sim it ca acas . („Dintre toate pu riile mele, Craiova mi se pare ast zi a fi cea mai cumplit i cea mai absurd . Fiindc e pe via ”). Aici a avut prieteni adev ra i; în primul rând, pe Grigore Traian Pop, absolvent al Filosofiei clujene ca i el, apoi pe cei din Na ionalul craiovean (Amza Pellea, Al. Dinc , Emil Boroghin , Marian Barbu, I. Jianu, Al. Firescu, C. Gheorghiu, Nata a Raab, I. Colan etc.), pe unii intelectuali locali (Ovidiu Gherman, D. Velea, I. Jianu, Lucian Cherata, Marian Barbu, Romulus Diaconescu, C. Matei, Ov. Ghidirmic, T. Nedelcea etc., etc.).

Dar, din p cate, au fost unii, cu func ii politice i administrative sau cu mari rela ii securiste care l-au am git profund. Unul dintre ace tia, de pild , i-a furat i un post, a a cum scrie, dezam git, I.D. Sîrbu Etei Boeriu: „am cerut aici un post de lector, a fost trimis un bou de înv tor cu licen la seral, o lichea sinistr , pred Româna la Pisa, st la Roma, la Academie, a înv at italiana în tren, nu m-a mira, tocmai fiindc nu tie nimic, s nu fie ales membru al unei Academii, acolo”.

I.D. Sîrbu este autorul unei opere însemnate: proz , dramaturgie, eseistic , memorialistic , el fiind unul (dintre pu inii) care a avut o literatur de sertar: Jurnalul unui jurnalist f jurnal, Lupul i

Anul X, nr. 8(108)/2019

Catedrala, Adio, Europa! Ascensiunea sa real a crescut postmortem, dup revolu ia din 1989. Au scris sau au editat din crea ia sa Marin Sorescu, I. Vartic, D. Velea, Marius Ghica, Toma Velici, Ov. Ghidirmic, Virgil Nemoianu, Mihai Barbu, Marian Barbu, Gh. Grigurcu, C. Cuble an, Toma Grigore, I. Lascu, Lelia Nicolescu, Sorina Sorescu, Elvira Sorohan, N. Oprea, Antonio Patra , Tudor Nedelcea etc.

Dar, cel care l-a impus cu argumente irefutabile, a fost Eugen Simion.

A r mas încântat la citirea primului volum din Jurnalul unui jurnalist jurnal. Ca atare i-a dedicat nr. 10-12 /1995 din Caiete Critice (244 p.), cu participarea lui Valeriu Cristea, t. A. Doina , Cornel Regman, Virgil Nemoianu, Grigore Traian Pop, Tudor Nedelcea, Daniel CristeaEnache, Viorica Guy Marica, Val. Silvestri, Marin Sorescu, R zvan Voncu, D. Velea, D. Micu, Adrian Dinu Rachieru, O. Sovianuy, C lin liman, Ileana Berlogea etc. Apoi, în renumita colec ie „Opere fundamentale” a Funda iei Na ionale pentru tiin i Art , Eugen Simion a editat, în 2013, în dou volume, Jurnalul unui jurnalist f jurnal i Coresponden a (1598 p.), cu un pertinent studiu introductiv, din care cit m: „spirit acut pân la vehemen , cu nuan e mesianice, moralist de clas pus mereu pe har , sarcastic pân la cruzime, totu i nu într-atât încât s suprime în el umorul. Pentru o vorb de spirit este în stare s sacrifice discursul tragic”. (Eugen Simion). * La Centenarul I.D. Sîrbu, Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor, Teatrul Na ional „Marin Sorescu”, Consiliul jude ean Dolj i Biblioteca judeean „Alexandru i Aristia Aman”, au organizat colocviul na ional „Locul i importan a operei lui I.D. Sîrbu în literatura român postbelic , cu participarea unor scriitori locali sau din ar : I. Lascu, N. Coande, Mihai i Luiza ora, Antonio Patra , V. Spiridon, O. Pecican, Al. Laszlo, Adrian Dinu Rachieru, M. Barbu, N. Oprea, I. Dur, Sorin Lavric, R zvan Voncu, I. Munteanu, Ionel Bu e, Horia Dulvac etc.

Astfel, Isarlâkul se r zbuna în sens invers, benefic.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Ion POPESCU-BR{DICENI

Influen\a existen\ialismului francez asupra literaturii române moderne ]i postmoderne Abstract. Proiectul i În elegerea în orizontul psihologic al autorealiz rii Existen ialismul francez l-a predeterminat pe cel românesc. De altfel, influen a literaturii franceze asupra celei române a început odat cu genera ia pa optist i a continuat s -i preformeze pe scriitorii români înc multe epoci încoace. (Albérès, 1968, in integrum).

Cu o bibliografie, minimal totu i, am cercetat fenomene de intertextualitate i de transdisciplinaritate, mereu sub presiunea imperativelor sintezei, nerenun ând fire te la serviciile analizei pe text, mereu salutare.

O prim tr tur a existen ialismului literar - am constatat - a constituit-o Daseinul ca mod al realului. Cu accentele metacritice la îndemân , aduc în orizontul lucr rii/investig rii odat cu Dasein-ul i conceptul de Existenz (realitatea uman conceput ca existen în lume). Existen a (realitatea uman , das Dasein) este istorie i doar ea redeschide calea c tre instaurarea unei subiectivit i etice i revoluionare. (Ghi e, 1967, p.74-153).

Am demarat proiectul de fa prin a-i evoca pe fondatorii existenialismului care au fost Schopenhauer, Nietzsche, Kierkegaard, Miguel de Unamuno, Pia Baroja. Cel din urm crede c , pentru a experimenta sentimentul autentic al vie ii, omul are nevoie de fic iune, ci nu de cunoa tere, de i dramaturgii existen iali ti i-au transformat personajele în con tiin e, preocupa i fiind (Ibsen, Sartre, Camil Petrescu, Lucian Blaga) de existent i de „condamnarea omului la libertate” (Grünberg, 1981, p.118-166).

Apoi existen ialismul i-a apropiat fenomenologia i dimpreun i-au fixat temele fundamentale: responsabilitatea în fa a propriei existen e, asumarea existen ei chiar autosacrificial , c utarea unei esen e care s fie asociat existen ei, con tiin a mor ii inevitabile etc. (Stere, 1975, p.50-169). În ansamblu, literatura existen ialist conjug proiectul cu în elegerea, libertatea cu transcenden a, puterea cu munca. Cât prive te fic iunea, existen iali tii o consider o practic ce dubleaz sintaxa visului i o recalibreaz ca scriitur n scând , genetic , estetic .

(Vanina, 1974).

Unui roman existen ialist, nu-i recomandabil s -i efectuezi o cercetare narativ f s -i transvaluezi con inutul emo ional, relevat de „calea regal a autorealiz rii”.

Astfel existen ialismul pune accent pe libertatea omului în fa a existen ei. Dac existen a este pur facticitate, sensul poate veni numai prin intermediul omului, prin proiectele, alegerile i actele sale.

Pentru existen ialism, nu exist sens prealabil existen ei, i nici un alt sens în afara celui pe care omul îl d . Sensul se creeaz tr ind efectiv, poete tragic. În opera lui Malraux i Camus, Preda (Preda, 1968, 2010, 2016) i Aldulescu (Aldulescu, 2006, 2008, 2009, 2010, 2011, 2013,

2015), Eugen Barbu (Barbu, 1998, 1969, 1985) i Alui Gheorghe (Alui Gheorghe, 2004, 2012), Gellu Dorian (Dorian, 2005, 2009) i Mihail anu (G anu, 2008, 2009, 2013, 2014) tragedia face ca moartea devenit sublim s dea vie ii semnifica ia eternit ii. În romanu-i captivant „To i oamenii sunt muritori”, Simone de Beauvoir mediteaz sclipitor - paradoxal i profund - asupra puterii, dragostei, istoriei, nemuririi, ba cu ironie ba cu gravitate.

Doctrinar ori nu, existen ialismul î i trage seva din teme comune unor filosofi ca Berdiaev, Heidegger, Jaspers, Kierkegaard, Marcel, Sartre .a. Nu pot intra în laboratorul lor personalizat decât punctând esen ial câteva coordonate stabile axiologic: sinteza finitului i a infinitului, raportarea activ a sinelui la adev r, împlinirea individului, angoasa i neantul, preocuparea i grija pentru cel lalt, realizarea sensului.

Printre istoricii i criticii literari preocupa i deci de existen ialism ca nou curent literar (model, paradigm etc.) îi avem pe CassianMaria Spiridon, Alexa Visarion, Modest Morariu, Eugen Simion, George C linescu, Alex tef nescu, Nicolae Manolescu, Mirel Talo , Mircea Eliade, Eugène Ionesco, Mihail Sebastian, Constantin Noica, C. R dulescu-Motru, Marta Petreu.

Alexa Visarion reduc ioneaz existen ialismul european la ase tr turi ale omului ca actor al propriei vie i: este actor al propriei fiin ri, c torul înstr inat de destin, juc torul absolut, condamnatul la libertate, existent (fiindc are con tiin a mor ii) etc. Împotriva uit rii trebuie s lup i cu inteligen i voca ie (Visarion, 2017) împotriva Timpului prin Crea ie. utând existen ialismul în literatura român , am început cu I.L. Caragiale, cel care l-a anticipat pe Eugene Ionesco. I-au urmat Paul Georgescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, mai mult sau mai pu in reinventând modelele Kafka, Camus, Malraux, Sartre, Gide, Cioran, Ro ca. i s-au al turat Luca Pi u, Sorin Antohi, Liviu Petrescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Ple u, Ion Negoi escu, Dumitru Micu, Georgeta Horodinc .a.

Dup strict necesarele popasuri în romanele lui Camus: Str inul, Ciuma; Sartre: Grea a, Cuvintele; Kafka: Procesul, Castelul; Marlaux: Cuceritorii, Oglinda de la hotarul cet ii. Laz r; le-au venit rândul românilor Eugen Simion, A.E. Baconski, Corneliu Mircea, Alexandru Boboc, D.D. Ro ca. Eugen Simion a dedicat existen ialismului o carte întreag : „Structura unei existen e”, în care a admirat la Camus: dreptul de a iubi f m sur , a apreciat la Malraux via a ca anti-Destin, a subliniat la Simone de Beauvoir agresiunea nara iunii asupra istoriei, a observat la Marguerite Yourcenar un alt stil de a tr i, a surprins la Sartre pasiunea totalit ii, a reliefat la Preda omul moral i blestematele chestiuni insolubile, a eviden iat la Ionesco literatura i lumea primei zile, s-a pliat la Mircea Eliade pe cultura i probele sale ini iatice, iar la ultimul Barthes a re inut strategia curtenitoare (Simion, 1981, p.141424).

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

De altfel Eugen Simion este autorul unui excelent metaroman „Jurnalul parizian. Timpul tr irii, timpul m rturisirii” (Simion, 1977, in integrum). I s-au al turat Panait Istrati, D.R. Popescu, Augustin Buzura, George B , Al. Ivasiuc, Sorin Titel, Octavian Paler, ei urmându-le unor Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu, Mihai Sebastian, M. Blecher .a.

Romancierii români (Petru Dumitriu, Paul Georgescu, Ana Blandiana, Livius Ciocârlie, Dan Stanca, Viorica R du ) s-au deta at de marile modele europene, fiecare cu aportul vocii sale auctoriale, distincte, originale, orgolioase, eliberate de tutela str in .

1. Metoda de a gândi în libertate pedagogic i reformator al mediului socialpolitic În cultura modern european , existen ialismul r mâne filosofia omului i a condi iei umane în secolul XX. În România, el s-a prelungit i în secolul al XXI-lea prin postexisten iali ti notorii, numai Gorjul dând cel pu in doi prozatori: Aurel Antonie (Antonie, Cenu a, 2006) i Cristian-George Brebenel (Brebenel, Guvern mântul General al Genezei, 2003).

Pe teren românesc au ap rut câteva lucr ri despre existen ialism semnate de Grigore Popa: Existen i adev r la Sören Kierkegaard, Georgeta Horodinc : Jean-Paul Sartre, Dumitru Ghi e: Existen ialismul francez i problemele eticii; Silvia Cernichevici: Existen ialismul i problema educativ contemporan ; C. I. Gulian: Problematica omu-lui i existen ialismul contemporan; Ernest Stere: Doctrine i curente în Filosofia francez contemporan ; Tudor Ghideanu: Percep ie i moral în fenomenologia francez ; Andrei-Iustin Hossu: Existen ialismul francez, Viorel Rotil : Tragicul în filozofia existen ialist francez .

Pentru G. C linescu, existen ialismul este apanajul noii genera ii de la 1933 care se arat adep ii filozofiei nelini tii i ai aventurii i scriu o literatur a experien elor (C linescu, 1985, p.947-970). Vreo 15 ani România a fost contemporan Europei prin cursurile lui Nae Ionescu, acesta urm rind, la cursurile sale, s provoace tr irea problemelor, experien a, aventura. Izvoarele acestui program se ghicesc u or. Metoda de a gândi în libertate, trecând f temere printre contradic ii. Nelini tea, tragicul vie ii, ra ionalismul vin de la Kierkegaard, de la Martin Heidegger i de la Lev estov. Adep ii lui Nae Ionescu au fost cuceri i de no iunile de tr ire, experien , structur , ac iune, mai scumpe decât acelea de crea ie, absolut, destin etc. (Ionescu, 1998, 1994, 1993).

D.D. Ro ca a fost un transkierkegaardien în „Existen a tragic ” (Ro ca, 2010). Emil Cioran a întemeiat i el un postkierkegaardianism

Arnold Böcklin - Vila de lâng mare

Anul X, nr. 8(108)/2019

în „Tratat de descompunere” (Cioran, 1992), iar Petru P. Ionescu e i el ancorat în Heidegger i în incomparabilul, mereu acela i, Kierkegaard, face pe fa „filozofie existen ial ”, interesându-se de „esen a tr irii imediate” (Angst), „tragica goliciune” a individului. Anton Holban era un gidian în c utare de experien e tragice, problema capital fiind - ca la existen iali ti - cea a mor ii (vezi „O moarte care nu dovede te nimic”, „Ioana”, „Conversa ia cu o moart ”, „Bunica se preg te te s moar ”). Proza lui Anton Holban e autobiografic , e ironic (vezi „Ionicul” lui Nicolae Manolescu din „Arca lui Noe”: vârsta con tiin ei de sine, individualism, subiectivitate, fragmentarism, autenticitate, exterioritate, intimitate, neputin , idealism, defensiv , drama personal , relativismul, sim ualismul (superior vie ii i refleciei), psihologism, eroul ca subiect narator-personaj, „reflectorii, confesiunea, biograficul, trucarea construc iei: asimilarea formei romane ti cu forma sentimentului, lirismul subiacent narativit ii, evolu ia paradoxal , discontinuitatea etc”) (Manolescu, 2000, p.297-516).

Mihail Sebastian este în „Ora ul cu salcâmi” un analizator; în „De dou mii de ani” eseizeaz polemic, clar i distinct cum mai târziu, la anul 2019, Marian Dr ghici în „P ru ul” (Dr ghici, 2019), ca în „Cum am devenit huligan” s descrie inconsecven ele lui Nae Ionescu, cel care-i semnase prefa a la „De dou mii de ani”; în „Accidentul” manifestându- i adoptarea esteticii iubirii. C. Fîntîneriu (cu „Interior”) cultiv un hermetism aparent, o anume incoeren voit i o acceptare nep toare a absurdului, în scopul de a da impresia unei înregistr ri autentice a vie ii interioare.

Din I.L.R.-ul lui Dumitru Micu, afl m c „Racul” lui Al. Ivasiuc se integreaz în romanul politic de tip Malraux-Sartre, c psihologia eroilor lui Radu Cosa u se exprim asemenea celei a oamenilor lui Camus, Sartre, Saint-Exupèry i a tuturor scriitorilor în a c ror în elegere esen a nu precede existen a ci se creeaz prin ea. Octavian Paler e un eseist într-o oper de fic iune ca-n Malraux (vezi „Via a pe un peron” i „Un om norocos” - care-s în egal m sur i romaneparalele). Iar Ion Vitner este autorul unui eseu: Albert Camus sau tragicul exilului (1968).

M. Blecher - afirm Dumitru Micu - are v dite afinit i cu Kafka i Beckett. Mai „Kafkian ” este atmosfera. Personajul din Inimi cicatrizate i Vizuina luminat se aseam cu oamenii lui Kafka prin pasivitate, prin total inapeten , pentru real i prin impulsurile involutive ale fiin ei. Aspira ia la condi ia canin face din el un virtual Gregor Samsa. În linia lui Kafka, el este îndeosebi prin ceea ce construie te imaginativ i prin modul în care o face. Spa iu al damn rii, unul Kafkian, lumea lui Blecher e un panopticum, i o nota ie în acest sens din Întâmpl ri în irealitatea imediat poate fi considerat o mise en abyme.

Parabolicul se g se te, prin defini ie, la antipodul „autenticit ii”. „Autenticitatea”, a a cum a fost în eleas i practicat în perioada interbelic , implic analiza psihologic , adic ceea ce - stricto sensu - nu exist la Kafka, Beckett, Blecher, unde totul e viziune i construcie. Construind numai cu aparen a de a se confesa doar, sau de a redacta confesiuni ale altcuiva, naratorul român de „întâmpl ri în irealitatea imediat ” suport formal plasarea istorico-literar în rândul „autenti tilor” din genera ia sa îns , prin structura intern , crea ia lui este de alt tip.

Tot un personaj kafkian este i Chiril Meri or, protagonistul Galeriei cu vi s lbatic . Un kafkian prin anxiet i, un obsedat al absurdului, un emul al eroilor lui Camil Petrescu.

Sorin Titel împrumut i el din Kafka proced ri inovative i motiva ii filozofice din Kierkegaard. În „Noaptea inocen ilor” (1970), modalitatea dominant a construc iilor vizionare e... tot kafkian . „Lunga c torie a prizonierului” (1971) confer ineditului naratologic o func ionalitate produc toare de sens explicit, creatoare de viziune existen ial . Acest roman eman direct din Procesul lui Kafka, dar

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

realizarea literar este cea a „noului roman” francez. Cu ara îndep rtat , asist m la simultaneizarea situa iilor: Instantanee diverse apar în textura epic într-un chip analog celui din Les Sursis i La Mort dans l’âme, de Sartre.

Geo Bogza, A.E. Baconski par s fi practicat i ei parabola antitotalitar de tip kafkian. Cel dintâi în „ ara de piatr ”, „La por ile mor ii”, „Lumea petrolului”, „ ri de piatr , de foc i de p mânt”, cel de-al doilea în „Biserica neagr ”.

Pân i Matei Vi niec relev în teatrul s u absurdul existen ial.

Piesele con in îns i semnifica ii mai largi, transistorice. Multe sunt parabole ale înse i existen ei umane, ale condi iei umane eterne i amintesc fie de Kafka fie de Sartre i de Camus (vezi „Artur osânditul”, „Spectatorul condamnat la moarte”, „Apa de Havel”, „Caii de la fereastr ”, „P ianjenul din ran ”, „C torul prin ploaie”, „Angajare de clovn”).

Camil Petrescu este existen ialist în romanescul s u: tefan Gheorghidiu gânde te filozofic existen a concret imediat i identific „idei” în fapte de fiecare zi, în propria sa experien , de via tr it la temperaturile cele mai ridicate, uneori paroxistic, i î i comunic descoperirile cu frenezie. i Platon Pard u se exprim în spiritul literaturii lui Malraux în „Ora de diminea ” (1972). La fel i Augustin Buzura (cu „Absen ii”), ori Paul Georgescu (cu „Doctorul Poenaru i „Înainte de t cere”). În a teptarea execu iei, un tân r comunist, condamnat la moarte, se autoanalizeaz cu o luciditate de clinician i i motiveaz conduita cu o logic a fanatismului revolu ionar, supraomeneasc . În spiritul eticii eroilor lui Malraux i ai lui Sartre, condamnatul î i spune c , de vreme ce nimeni nu poate lua putin a de alegere între a muri demn sau nedemn, adic între a r mâne om sau a deveni zdrean , op iunea pentru demnitate e singura suportabil . Puterea de-a i-o asuma îi procur un sentiment al libert ii interioare fericite (Micu, 2000, in integrum).

La pagina 204, în „Istoria...” sa, Dumitru Micu face o precizare, datorit c reia devine sigur c tr irismul de la Criterion este varianta româneasc a existen ialismului teoretizat de Heidegger, anterioar celei franceze, lansat de Sartre. Tr iri tii (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulc nescu, Constantin Noica) concep însu irea culturii i cu atât mai mult producerea ei, ca participare patetic la istoria spiritului, ca act existen ial. S-au inspirat din Sartre Nicolae Breban, Augustin Buzura, Paul Georgescu, Radu Cosa u, Sorin Titel, ba chiar i postmoderni tii (optzeci tii), de care s-au ocupat Radu G. eposu (în „Istoria tragic / grotesc a întunecatului deceniu literar nou ”) îns i Dan C. Mih ilescu, în „Literatura român în postceaism (I+II)”, pe care v invit s-o reciti i, dup cum am procedat i

Arnold Böcklin - Peisaj cu ruine

11

eu, selectându-mi câteva aspecte: cotidianul prozaic i bufon, gnomicii i ezotericii; manierismul, fantezismul abstract i hermetic, criza interiorit ii, patosul sarcastic i ironic, criticismul teatral i histrionic, comedia literaturii, sentimentalii rafina i, textuali tii, mitologia derizoriului, fantezismul alegoric i livresc, anali tii, spiritul teoretic, cultivarea uneltelor, eseismul, spiritul artistic, melancolia textului, hipnoza României interbelice, împlini i i înfrân i, exerci iile de supravie uire, tr itul departe, timpul ce ni s-a luat, metabolismul, existenialismul romantic, nara iunea ca peniten , realismul apocaliptic i deriziunea, umorul bonom sau monstruos, viziunea crud , cinismul, ecografia ca provocare, triumful narcisiac sau nevroza, autoscopia exuberant i melancolia neputin ei fic ionale, romanul de ga / sictir.

2. Orientarea spre ac iune din perspectivele postbologneze (Re)citind „Structura unei existen e” (Simion, 1981, p.141 i urmat.), care se deschide cu Albert Camus, pricepi de ce Eugen Simion devine el însu i metascriitor i se arat în rol de critic doar în plan secund.

Cum decodeaz fenomenul «Camus»? Ca pe o mare con tiin , unitar , a unui gânditor i în egal m sur a unui om al ac iunii, a unui autentic militant. Conceptul de angajament moral, pe care îl introduce în literatur , îi c uze te i destinul social. Angajamentul lui moral este esen ialmente, un angajament politic i radicalist.

O idee care agit genera ia lui este aceea de a transforma o existen într-o experien i de a face, din experien , un act de con tiin . A pune în acord experien a (via a, practica, ac iunea) cu con tiin a este un act moral fundamental. Camus - ca i Malraux - nu face din el o ascez . Omul nu renun la nici una din formele vitalit ii lui.

Filozofia nu se desparte de eros, con tiin a nu împiedic bucuriile sim urilor. Ea împac o pozi ie moral intransigent cu un mare apetit pentru existen . În „Omul revoltat” (Camus, 1994, p.207 i urmat.), Camus vrea s salveze ceva în mecanismul revoltei: individul, s opun marelui mecanism personalitatea ireductibil a omului. JeanPaul Sartre evoc , postum, în opera lui Camus - „umanismul înc ânat, strâmt i pur, auster i senzual” (Simion, 1981, p.150).

Malraux - în accep iunea lui Simion - este de o exemplaritate rea , c ci în opera-i incendiar cultiv un exaltat umanism tragic pe care îl ilustreaz în numele unui angajament moral i al unei fraternit i virile. O asemenea pozi ie se bazeaz pe o idee mai profund despre grandoarea individului într-un veac care tinde s deposedeze individul de pasiunea grandorii. Malraux a f cut din e ec o valoare i din experien o metafizic . O via poate fi o mare oper : se poate citi cu pasiune. Ea transform un individ cu o stare civil precis într-un personaj aproape romanesc. Citind biografiile lui Malraux, î i vine s exclami: ce roman, ce intrig complicat , ce personaj picaresc.

Un roman nescris, bineîn eles, un roman nici fals, nici adev rat; un roman tr it. „Explic el na terea celuilalt roman, adev ratul roman? Întrebare r u pus . Sursa artei nu e via a, ne avertizeaz Malraux, ci o alt oper de art .” Fie, dar preg tirea spiritului pentru a primi arta generatoare de noi opere este, oare, str in de via a omului, de aventurile lui în istorie? „Arta este anti-destin” - spune, în alt loc, Malraux, cu alte cuvinte: arta poate învinge destinul. Dar i o via poate fi anti-destin pentru c încearc s surpe prestigiul fatalit ii i s dea derizoriului, limitatului, fragilit ii dimensiunea grandioas a tragicului. Împotrivirea fa de destin poate fundamenta o moral i poate construi un destin în istorie. Ceea ce s-a întâmplat cu „aventurierul prolix” Malraux, scriitorul care, de foarte tân r, este hot rât s dea operei prestigiul unei vie i. Lui André Malraux i-a reu it via a, cum ia reu it i opera literar . El intr în istorie ca amândou , triumf tor.

Simone de Beauvoir opteaz - ca i Jean-Paul Sartre - pentru o

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

literatur angajat în ac iune. Dac no iunea de libertate guverneaz opera lui Sartre, cea de transcenden (pur omeneasc ) inspir morala Simonei de Beauvoir. Aceast revendicare a unui subiect transcendent i liber împotriva „miturilor” care au îngr dit-o avea s se exprime în Le Deuxième Sexe (de Beauvoir, 1949). Înainte de a da femeii de azi Evanghelia existen ialist , Simone de Beauvoir descrisese în L’Invité (1943) odiseea ei dureroas , pe linia c ii lui Sartre, La Nausée. Dar Les Mandarins, abia, este odiseea existen ialist laureat cu premiul Goncourt; i este totodat un bun roman al existen ialismului bine organizat i optimist, datorit temelor generoase: politica, fericirea, ac iunea public , cinstea, sinceritatea, crearea moralei proprii, singur tatea, moartea, lumea absurd .

Ca eseist , Simone de Beauvoir î i execut partitura în tonalitate minor , în concertul existen ialist. Pyrrhus et Cinéas (1944), Pour une morale de l’ambiguité (1947) dezvolt în termeni limpezi, i uneori percutan i, o filozofie orientat spre ac iune; o moral aproape masculin datorir voin ei: omul trebuie s i abat aten ia de la un infinit inaccesibil, s g seasc un punct de sprijin în el însu i, s i asume spunderea unei lumi care este i opera lui i din care nu are dreptul evadeze.

Simone de Beauvoir afirm c absen a lui Dumnezeu, departe de a justifica abaterile, confer angajamentelor omului un caracter absolut i definitiv. Ea nu concepe libertatea omului decât în afirmarea ei concret pentru to i: pe de o parte bucuria de a exista f constrângere, de a pleca în voie întru descoperirea p mântului (cea a oamenilor a fost mai grea i mai în el toare); pe de alta, groaza, de a trebui întro bun zi s i tr iasc propria-i absen , s i apropie adev rul aparent îndep rtat, ireparabil, iremediabil, al mor ii sale; în fine, cea de-a treia alternativ e ter ul inclus: mântuirea prin scris ca fiind z rnicie (de Boisdeffre, 1972, p.110).

Simone de Beauvoir - în analiza / interpretarea / receptarea lui Eugen Simion - apare ca memorialist . C ile în care ea vorbe te despre sine ar putea intra în sfera autobiografiei, a a cum o definesc teoreticienii noi ai genului: „o povestire retrospectiv în proz pe care o persoan real o face despre propria-i existen , punând accentul pe via a sa individual , în chip special pe istoria personalit ii sale.” (Lejeune, 1975, p.14). Povestirea face mai vie istoria, naraiunea, d un mai mare sentiment de autenticitate în privin a faptelor.

Nicolae Manolescu i Simona Popescu consacr fiecare destul spa iu conceptului de autenticitate în proza interbelic i postbelic . Simona Popescu pune semnul egal (=) între existen i crea ie, iar Nicolae Manolescu în „Ionicul” înf eaz o vârst a con tiin ei de sine axat pe coordonate ca: autenticitate, interioritate, intimitate, sexua-

Arnold Böcklin - Vila de pe litoral

Anul X, nr. 8(107)/2019

litatea ca frustrare, neputin , idealism, defensiv . Formula romanesc este jurnalul, confesia, (auto)biograficul, autoscopia .a.m.d.

3. Anomia i Substan a: nuclee constitutive ale curriculumului „fluidit ii” Liviu Petrescu include în „Romanul condi iei umane” pe... Ion Creang i pe Mihail Sadoveanu (Petrescu, 1979, p.30), dar ca existeniali ti sunt prin i în carte Alexandru Ivasiuc, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu.

Alexandru Ivasiuc este existen ialist prin viziunea lui oarecum filosofic (vezi Vestibul, din 1967, Interval, din 1968, Cunoa tere de noapte, din 1969 - propriu-zis o trilogie) asupra existen ei care s-ar confunda cu starea de libertate pur , cu agita ia i fenomenul permanentei germin ri. Legea, spiritul, intervin tocmai pentru a pune limite, pentru a conferi lucrurilor oarecare fixitate, pentru a le face s d inuie. În Apa (1973), dialectica aceasta va fi adus din orizontul strict ontologic într-un orizont al socialului, aflat sub semnul Legii, i în fa a unor epoci de criz i de mari convulsii ale istoriei (a a numita Anomie devenind o categorie existen ial ). În Racul (1976) scriitorul Ivasiuc postuleaz Anomia ca principiu metafizic absolut. Roman politic fiind, cartea nareaz o lovitur de stat într-o ar fictiv , din America Latin . Resortul acestei opera iuni nu este îns numai unul politic (de dobândire a puterii), ci i unul metafizic. Autorii loviturii de stat adopt , în conducerea treburilor publice, un model metafizic, acela al Destinului. Tema capital a romanului este hazardul, arbitrariul, adic profunda insecuritate de care e ve nic amenin at condi ia uman .

Fenomenul existen ei este definit de scriitorul român Camil Petrescu - dup exemplul lui Henri Bergson sau al lui Edmund Husserl - prin simbolul „fluidit ii”. Personajele sale iau cuno tin de-o existen descris ca „o curgere de st ri interiore, de imagini, de reflexii, de îndoieli etc., de ceea ce constituie materialul imagina iei i al gândirii.” (Petrescu, 1936, p.44).

Fiin a uman se supune unui principiu de unitate, pe care scriitorul îl în elege în cel mai pur spirit fenomenologic, ca pe o „unitate de perspectiv ”, ca pe o unitate a „privirii”, a lui „video”. Privirea nu înseamn îns numai o visare a realului, ci - dimpotriv - i o interpretare a lui. În felul acesta, privirea are, în cele din urm , o calitate constitutiv , cu ajutorul ei, subiectivitatea confer lucrurilor propriul ei tipar; înainte îns ca acest proces s aib loc (un proces de deformare i de re-constituire a obiectivit tii), subiectivitatea va fi interesat în a se constitui pe sine îns i, în originalitatea ei absolut , în a se degaja din uniformitatea obiectiv a existen ei, în a se sustrage r ului ontologic.

Teza î i g se te concretizarea în conceptul substan ialit ii. Substan ialitatea fiin ei se constituie în chip exclusiv într-un domeniu al existen ei pe un plan al concretului, din chiar „fluxul tr irilor”. Tocmai printr-o astfel de particularitate se deosebe te de fapt „substan a” de „concept”. Substan a apare ca o expresie a subiectivit ii, în vreme ce conceptul este definit ca o categorie a obiectivit tii, între un termen i cel lalt existând aproximativ aceea i rela ie ca între eul adânc i cel superficial.

Iat îns c , dup ce a pus în seama subiectivit ii sarcina de a se constitui pe sine, de a- i eviden ia unicitatea, de a se structura din nediferen iatul obiectivit tii, Camil Petrescu o va supralicita, conferindu-i atribute demiurgice, acelea de a constitui realul însu i i de al reflecta.

Asemenea eroilor lui Marcel Proust, i eroul lui Camil Petrescu se define te prin orgoliu, prin n zuin a de a anula condi ia de creatur , revendicând-o pe aceea de creator, de demiurg. El vrea s devin cel

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ce fundamenteaz lumea, cel prin care acesta se constituie, rezultatul fiind, dup cum am ar tat, „o fenomenalitate secund ” (Petrescu, 1979, p.164-169).

4. Din „Istoria critic ...” a lui Manolescu în sensul cercet rii lucide Liviu Rebreanu i Camil Petrescu pot fi reciti i i din perspectiva prozei camusiene, pe tema legitimit ii pedepsei capitale. „Intrusul” lui Marin Preda (din 1968) are ca protagonist pe C lin Surup ceanu, pe care Eugen Simion îl compar cu Meursault al lui Albert Camus, iar romanul este net superior „reportajului pasionat” al existen ialismului francez.

Eugen Barbu în „Soarta unui om” transcrie (în termenii lui Camus din „Malentendu”) tragedia unui osta român întors cu bine din prizonieratul la sovietici i omorât de ni te cona ionali într-o crâ , fiindc îi jignise insistând s le achite b utura. A adar, tragedia nu este prizonieratul, cele dou decenii de mutilare sufleteasc i de rupere a leg turilor cu familia, ci o ceart prosteasc pentru un motiv absurd. În „Scrisori imaginare”, Octavian Paler se adreseaz apropia ilor întru „iubire, singur tate i în elepciune”, precum Unamuno i Camus, de la care a deprins arta îns i a eseului. Mircea Mih ie se las sedus de Jurnalele lui Stendhal i Camus în „De veghe în oglind ” (1989).

Realismul socialist în proza româneasc se trage par ial din Sartre, Malraux, Aragon i Eluard. Numai c scriitorii români ai realismului socialist au caricaturizat influen ele în cauz într-o „art totalitar ” i un „na ional-comunism” à la roumaine. În „Friguri” Marin Preda se las sugestionat de ideea c Malraux a devenit scriitor mare când s-a inspirat din problematica revolu iei asiatice.

Petru Dumitriu semneaz eseuri în „Despre via i c i” (1954) i „Noi i neobarbarii” (1957) în care aduce critici la adresa formalismului, decadentismului i ira ionalismului culturii europene, în ansamblu socotit cripto-modernist sau suprarealist . Între scriitorii trata i cu severitate se num i Camus, Malraux, Ionesco, Gide, Kafka.

Paul Georgescu î i redacteaz romanele inteligent, cultivat, sclipitor, modern în gusturi. Se educ critic, v dind o fantezie bine temperat , comentându-i pe Valéry, Malraux, Beckett, Garaudy.

Ana Blandiana - inspirat de Antimemoriile lui Malraux - public un Antijurnal, adunându-le în „Calitatea de martor”. De ce un antijurnal? Fiindc opera nu exprim ceea ce poetul a tr it, nu e o transcri-

Arnold Böcklin - inutul lui Prometeu

13

ere a existen ei, ci e un act prin care poetul intr în posesia existen ei sale. Este fire te o idee curent în gândirea estetic a lui Malraux, a rui paradoxal propozi ie (în care afirma c dac scriitorul ar crea spre a se exprima ar fi foarte simplu, dar el se exprim tocmai spre a crea) o reg sim în finalul tabletei - confirm la rându-i lapidar c arta nu-i efect, ci scop. Ana Blandiana emite aser iunea postmalrauxian poetul e un martor ideal care particip la via , f a fi implicat total. C ci datoria lui, fantastic , existen ial este aceea de a spune adev rul, pentru ca în func ie de spusele lui aproape sacre s se justifice impecabil procesul.

Radu Petrescu este amplasat de Nicolae Manolescu în compania lui Malraux: „Deschiderea extrem a compasului intelectual (ca i obscuritatea ce rezulta)” îl face s de gândeasc la L’homme précaire a lui Malraux, numai c Radu Petrescu are mai pu in patos.

Ca i Ana Blandiana, Octavian Paler semneaz dup 1989 jurnale intime iar, dup exemplul lui Malraux, un contra jurnal: Via a ca o corid (1987), De ertul pentru totdeauna (2003), Autoportret într-o oglind spart etc.

Al. George relev unele reflec ii ale lui Mateiu I. Caragiale (apud Matei C linescu, 2002) care-i probeaz luciditatea. „Dar ca i în cazul lui André Malraux cine va desface vreodat nodul acesta inextricabil de mitomanie i calcul rece, de legend i adev r?” - se întreab Nicolae Manolescu.

Livius Ciocârlie e un Tel Quel-ist mai degrab metodic decât ideatic i-l define te pe Malraux ca produsul unei importante transform ri a unor modalit i literare anterioare.

Eugen Negrici preia din Qu’este-que la littérature o idee de-a lui Jean-Paul Sartre conform c reia textul e o pur laten pe care abia actul critic o manifest (vezi „Expresivitatea involuntar ” - n.m.).

La Paris, Virgil Ierunca î i comenteaz , în exil, întâlnirile cu Bréton, Brauner, Caillois, Bataille, Sartre, Ricoeur .a. într-un jurnal egal valoric cu „Jurnalul unui jurnalist f jurnal” al lui I.D. Sârbu. (Manolescu, 2008, in integrum).

5. Existen iali tii români i Reinventarea doctrinar a Paradigmei Ion Negoi escu aloc în „Istoria...” sa (Negoi escu, 2002, p.416 i urm toarele) un capitol întreg, pe cel de-al XV-lea i ultimul intitulat „Na ionalismul. Existen iali tii”. Ace ti existen iali ti ar fi Nae Ionescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Constantin Noica, Emil Cioran, M. Blecher, Eugen Ionescu. consemn m succint de ce au fost ei existen iali ti. Pentru: - Valorificarea suferin ei cre tine, ca form pasiv de spiritualitate.

- Aspira ia la o revolu ie mistic .

- R sf ul libert ii, produc tor nu numai de excese dar i de fervori spirituale.

- Moartea extatic , tr it în numele eternit ii, ca o victorie asupra „macera iilor” vie ii, ca o suprem op iune, ca o eliberare din sclavia vie ii.

- Nihilismul dezvoltat pe de o parte printr-un misoginism de natur metafizic , iar pe de alt parte prin transpunerea concep iei existen iale a mor ii în plan colectiv.

- Contradic ia dintre totalitarismul iluminat i individualismul delirant.

- Fascina ia unui anarhism cultivat extravagant i elitar.

- Setea de quietudine i plenitudine anistoric i paradiziac .

- Factorul incertitudinii ontologice, menit s oculteze realitatea istoriei, i pe care scriitorul l-a preluat din vastul arsenal al literaturii fantastice proprii.

- Atingerea unor tragic ispititoare zone metafizice, în numele c -

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rora se întâmpl o resurec ie în zona moralei.

- Ura la adresa istoriei, refuzarea ei cu toat sim irea regulat , c ci istoria fiind non-geometrie (în locul ei instituindu-se abstrac iunile, lumea ideatic pur ; în locul lumii reale ce se pierde prin tiin , se vor câ tiga toate lumile posibile - n.m.).

- Stilul binevoitor, captant pedagogic.

- Sensibilitatea la problemele specificului na ional românesc.

- Sfera gândirii române ti ca fiind una tr it la treptele înalte ale spiritului.

- Continua sintez , amestecul tezei cu antiteza în simultaneitatea lor: întru însemnând totodat o închidere i o deschidere.

- Situarea culturii române întru Orient i Occident, evident utopic .

- Dualitatea Sinelui cu Sinea, a Naturii naturate cu Natura naturans.

- Amestecul de na ionalism turbat i disperare pr stioas (formal nietzschean i sensibil kierkegaardian ).

- Be ia total a fiin ei, exaltarea organic , în pragul nebuniei.

- Nelini tea chinuitoare, în vederea unei supravie uiri superioare.

- Structura unei spiritualit i dezl uite, vital înr cinate, în care intr contradic iile mari i periculoase, antinomiile interioare irezolvabile, în clocotirea lor exasperant , haotic , frizând neantul, semn paroxistic al st rilor boln vicioase, în care sperma trebuie s invadeze creierul i angoasa intempestiv s nasc adev rurile min ii noastre debordând de via .

- Beatitudinea prin descompunere i degradare.

- Tr irea realului obiectual ca aparen a unui vid mai plin de sens.

- Suferin a care reveleaz neantul pretutindeni în lume prezent, neantul resim it fie ca un plin paradiziac râvnit cu dezn dejde, fie ca un gol absurd, menit s interzic orice n dejde.

- Claritatea i intensitatea senzorial cu care este adus dovada caracterului inconfortabil al realului, real al c rui în eles îi apare doar în momentul asem tor clipei când condamnatul la moarte î i d seama de ceea ce imediat îl a teapt .

- Atmosfera ca transparen existen ial (deci de ordin extraestetic).

- Suferin a ca situa ie-limit , suferin a integrat în fiin a uman .

- Paradoxul c ut rii fericirii.

- Personajele care str d fericirea prin cea a de neînl turat a suferin ei ca nesfâr it ispit transcendental .

- Dobândirea con tiin ei de sine.

- Suferin a ca fiind manifestarea îns i a existen ei în fiin a lor.

(Negoi escu, 202, p.416-436).

Marta Petreu în „De la Junimea la Noica” (Petreu, 2011, in integrum) acord existen iali tilor Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen

Arnold Böcklin - Insula Dead

Anul X, nr. 8(108)/2019

Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Gherasim Luca onoarea de a fi studii de caz. Dar despre aceast surs bibliografic de ultim ceas, voi pronun a cu alt prilej.

Concluzii. Existen ialismul francez expresie filosofic a crizei spiritului european În concluzie, reconstituim sintetic tr turile caracteristice, din punctul de vedere al con inutului lor filosofic i politico-ideologic, ale existen ialismului francez: Este o filosofie de criz , crepuscular , alexandrin a spiritului european al secolului XX. Inspirat fie din marele ra ionalism clasic francez de la Descartes i Pascal încoace (Marcel i Camus), fie din metafizica ira ionalist german (Sartre), existen ialismul francez, oscileaz între un bun ra ionalism (Camus) i un r u ira ionalism (Sartre).

Gânditorii acestui curent filosofic sesizeaz just i în spiritul adev rului atât insuficien ele ra ionalismului, cât i insuficien ele ira ionalismului. Sterilitatea c ut rii lor metafizice este complementat necesar de sterilitatea solu iilor practice, morale i politice, preconizate de ei.

Mistificarea valorilor liberalismului de c tre marea burghezie, din 1789 pân ast zi, provoac repulsia acestei intelectualit i fa de ideologia burghez . Concomitent, spaima de revolu ia comunist îi provoac repulsia i distan a teoretic fa de ideologia marxist .

Situându-se între cele dou ideologii constituite fiindc deasupra nu po i fi, în pofida oric ror iluzii aristocratice, într-o confruntare ideologic ! -, existen ialismul francez exprim o atitudine distinct i nuan at , îns f ample consecin e social-politice: critic deopotriv liberalismul i marxismul; critic deopotriv politica marelui capital i politica partidelor comuniste i muncitore ti; repudiind atât ata area la marea burghezie, cât i alian a cu clasa muncitoare; preconizeaz angajarea politic , fie în sens anticomunist (Marcel, Camus), fie necomunist (Merleau-Ponty), fie comunizant (Sartre).

Existen ialismul francez acord prioritate perspectivei antropologice în abordarea i solu ionarea problemelor social-politice, ceea ce îi confer elemente iluminist-utopice viziunii politice i o integreaz idealismului istoric în concep ia general asupra societ ii.

Tocmai aici - a a cum just arat gânditorul marxist Adam Schaff - se se te punctul de plecare al opozi iei ireconciliabile dintre marxism i existen ialism: „Fondul opozi iei dintre concep ia existen ialist i concep ia marxist poate fi, în problema care ne intereseaz , redus la aceasta: când analiz m problemele umane, trebuie s alegem ca punct de plecare individul autonom, care ac ioneaz dup în elegerea sa i creeaz ceea ce numim via a social , sau, dimpotriv , trebuie s plem de la societate, care formeaz individul i determin felul s u de a ac iona? Acest mod de a pune problema este, bineîn eles, foarte general i cere nu numai detalii, dar i comentarii; totu i, în aceasta rezid esen ialul. Restul - implicit problema esen ei i existen ei - nu este decât o consecin .

Subliniem c , dac pleac de la concepte diferite, aceasta nu înseamn c existen ialismul respinge total rolul societ ii, iar marxismul pe cel al individului. Este vorba, aici, de o metod de analiz , dar aceast metod (dup cum e regula în problemele de metod ) este strict legat de o concep ie teoretic determinant ”. Dialectica marxist conduce necesar la materialismul istoric i la socialismul tiin ific, realizând explica ia fals a individului prin sclavajul lui sub societatea totalitar , comunist . Metafizica existen ialist conduce necesar la idealismul istoric i la iluminismul rezonabil, realizând explica ia complex a individului, prin integrarea lui diferen ial , personalizat , democratic în societatea pluralist , occidental .

Existen ialismul francez acord prioritate condi iei umane -

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

postulând universalitatea primordial , originar a naturii umane fa de condi ia social a individului i adânce te complexitatea acestei infinit de nuan ate raport ri. Gabriel Marcel concepe condi ia uman în spirit pascalian, ca nelini te i speran cre tin ; Simone de Beauvoir i Merleau-Ponty o concep în spirit ateist-nihilist, ca proiect al omului de sine însu i; Camus, spirit de o clasicitate stoic , o concepe ca nelini te - disperare revolt metafizic i istoric - sfâiere tragic - moarte; Sartre o reduce, în spirit ateist-nihilist, la angoaf sens, o dat ce omul este pentru el „o pasiune inutil ”. Pesimist în privin a condi iei umane, Camus este optimist în privin a omului.

Pesimist în privin a condi iei umane - de altfel, el nici nu recunoa te existen a unei naturi umane universale, o dat ce sus ine contingen a original a „realit ii umane”, Sartre este, deopotriv , pesimist în privin a omului. Concep ia lor metafizic asupra condi iei umane îi livreaz pesimism istoric: separând condi ia uman , spiritual de condi ia social , material , persoana uman de individul socialistoric uman, ei instituie o ruptur ontologic între cele dou planuri ale omenescului.

Noble ea existen ialismului francez consist în caracterul s u anticomunist (Marcel, Camus) i necomunist (Merleau-Ponty). Afiridentitatea spiritual a omului împotriva marxismului care neag pe Dumnezeu, omul i sensul spiritual al omului. Ap fragilitatea trestiei gânditoare pascaliene împotriva strivirii ei de c tre universul concentra ionar, totalitar, comunist i fascist. Contest marxismul în toat falsitatea lui filosofic i monstruozitatea lui criminal politic (capodopera Omul Revoltat de Camus). În cultura modern european , existen ialismul r mâne filosofia omului i a condi iei umane în secolul XX. Spre deosebire de ceea ce totu i s-ar putea numi na ionalismul stilistic-metafizic, al lui Blaga, na ionalismul lui Nae Ionescu, politicrasist, este bine axat în vremea i în etnia sa, el fiind nu mai pu in ortodox decât Nichifor Crainic i considerându-se la rândul s u urma al lui Iorga. Na ionalismul elevilor s i, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulc nescu (1904-1952) i C. Noica are, în pofida tangen elor

Arnold Böcklin - Peisaj italian

15

lor politice, o semnifica ie îndeosebi literar-filosofic ; ceea ce s-ar explica, în afara voca iei, prin faptul c maestrul lor cu prestan de guru i-a subjugat primordial la cursurile sale de logic i metafizic , imprimându-le în gândire frenezia existen ialist . În Dimensiunea româneasc a existen ei (1943), Mircea Vulc nescu deduce specificul nostru na ional pe temeiul semanticii filosofice care de la Iorga încoace începe a deveni tradi ie. Apar astfel la lumin , cu prospe ime i fine e expuse de Mircea Vulc nescu, tr turi sensibile alc tuind etosul „românesc”, precum sentimentul vastei solidarit i a tuturor elementelor universului între ele, sfera moral confundându-se cu sfera cosmic , încât ideea gânditorilor medievali c universul e o carte de semne i c toate lucrurile au un sens se impune acum fiec ruia, prin îns i etnia vie i activ , între natural i supranatural, între real i mitic, între lumea de aici i cea de dincolo s-a produs o neîntrerupt osmoz . Acesta ar fi fatalismul românesc, în eles ca integrare a f pturii în ritmul universal. Nega ia româneasc , mai arat pe aceea i cale M. Vulc nescu, este întotdeauna t duirea unui quomodo ori a unui quod esse i nu a lui esse pur i simplu, în sens existen ial, astfel c trecerea la fapt se face la români nu în virtutea unui categoric „po i”, ceea ce presupune ferm decizie (a a se întâmpl la apuseni), ci în virtutea împrejur rii c „nu mai po i”, adic n-ai încotro, ci nu tu determini fapta ta, ci conjunctura i-o determin .

Iar dac apoi Mircea Eliade i M. Sebastian arunc , prin literatura lor, o proiec ie existen ial asupra societ ii române ti contemporane, societatea noii genera ii, care printr-în ii se define te, Emil Cioran încarneaz , liric-filosofic, aceast genera ie patetic i sado-masochist , infestat de Dostoievski i de Kierkegaard, al c rei existenialism r zbate i în operele lui M. Blecher i Eugen Ionescu, doi scriitori str ini oric rui na ionalism.

Biblioraft R.-M. Albérès: Istoria romanului modern; în române te de Leonaid Dimov; prefa de Nicolae Balot ; Editura pentru Literatur Universal , Bucure ti, 1968.

Pierre de Boisdeffre: O istorie vie a literaturii franceze de azi; traducerea de Sanda Râpeanu i Cirea a-Gabriela Grecescu; prefa a de Valeriu Râpeanu; Editura Univers, Bucure ti, 1972 Dumitru Ghi e: Existen ialismul francez i problemele eticii; Editura tiin ific , Bucure ti, 1967 Ludwig Grünberg: Op iuni filozofice contemporane; Editura Politic , Ia i, 1981; vezi capitolul 4. Existen ialismul i „condamnarea omului la libertate”, pp. 118-166 Ernest Stere: Doctrine i curente în filozofia francez contemporan ; Editura Junimea, Ia i, 1975; vezi II. Existen ialism i Fenomenologie, pp. 50-179 Nicolae Vanina: Tendin e actuale în estetica fenomenologic ; Editura tiin ific , Bucure ti, 1974 Alexa Visarion: Împotriva uit rii; Ed. Ideea European , Buc., 2017 Aurel Antonie: Cenu a; Editura Funda iei „Constantin Brâncu i”, Târgu-Jiu, 2006 Cristian George Brebenel: Guvern mântul general al Genezei. Prea îndelung tratat de panic i patetism exorcizat benign sub form de roman; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 2003 Nae Ionescu: Filozofia religiei: Curs de filozofie a religiei (19241925); prefa de Nicolae Tatu; postfa de Mircea Vulc nescu; Editura Eminescu, 1998.

Nae Ionescu: Prelegeri de filozofia religiei; edi ie îngrijit , cronologie, not asupra edi iei i indice de Marta Petreu; Biblioteca Apostrof, Cluj, 1994 Nae Ionescu: Nelini tea metafizic ; Editura Funda iei Culturale Române, Bucure ti, 1993

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Emil Cioran: Tratat de descompunere; Ed. Humanitas, Buc., 1992 D.D. Ro ca: Existen a tragic ; Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2010; prefa de Vasile Musc .

Bibliografie: - I. Negoi escu: Istoria literaturii române (1800-1945); Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002 - Marta Petreu: De la Junimea la Noica. Studii de cultur româneasc ; Ed. Polirom, Ia i, 2011.

- Nicolae Manolescu: Istoria critic a literaturii române. 5 secole de literatur ; Ed. Paralela 45, Pite ti, 2008.

- Nicolae Manolescu: Istoria literaturii române pe în elesul celor care citesc; Ed. Paralela 45, Pite ti, 2014.

- Camil Petrescu: Noua structur i opera lui Marcel Proust, în Teze i antiteze, Bucure ti, Editura Cultura Na ional , Bucure ti, 1936.

- Romul Munteanu: Introducere în literatura european modern ; Ed. Alfa, Bucure ti, 1996 - A.E. Baconsky: Meridiane; Editura pentru literatur , Buc., 1969 - Liviu Petrescu: Romanul condi iei umane; Ed. Minerva, Buc., 1979.

- Eugen Simion: Întoarcerea autorului. Eseuri despre rela ia creator-oper ; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1981.

- Albert Camus: Fa a i reversul/ Nunta/ Mitul lui Sisif/ Omul revoltat/ Vara; Edit. RAO International Publishing Company; traducerea: Irina Mavrodin, Mihaela Simon, Modest Morariu; introducerea: Irina Mavrodin; Bucure ti, 1994.

- Pierre de Boisdeffre: O istorie vie a literaturii franceze de azi; traducere: Sanda Râpeanu i Cirea a-Gabriela Negrescu; prefa de Valeriu Râpeanu; Ed. Univers, Bucure ti, 1972.

- R.-M. Albérès: Istoria romanului modern; în române te de Leonid Dimov; prefa de Nicolae Balot ; Editura pentru Literatur Universal ; Bucure ti, 1968.

- Philippe Lejeune: Le pacte autobiographique, 14, Seul, 1975 - Andrei-Iustin Hossu: Existen ialismul francez; Ed. Institutul European, Ia i, f.a.

- Nicolae Manolescu: Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc; Ed. 100+1 Gramar, Bucure ti, 2000 - Simona Popescu: Autorul, un personaj; Ed. Paralela 45, Pite ti, 2015.

- Constantin Pavel: André Malraux. Literatura valorilor umane;

Arnold Böcklin - Insula vie ii

Anul I, nr. 8(108)/2019

Editura Junimea, Ia i, 1980.

- André Malraux: Omul precar i literatura; trad., pref. i note de Modest Morariu; Ed. Univers, Bucure ti, 1980.

- Eugen Simion: Întoarcerea autorului. Eseuri despre rela ia creator-oper ; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1981 - Eugen Simion: Timpul tr irii, timpul m rturisirii. Jurnal parizian; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1987 - G. C linescu: Istoria literaturii române de la origini pân în prezent; edi ie i prefa de Al. Piru; Editura Minerva, Bucure ti, 1985.

- Nicolae Manolescu: Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc; Editura 100+1 Gramar, Bucure ti, 2000 - Dumitru Micu: Istoria literaturii române. De la crea ia popular la postmodernism; Editura Saeculum; Bucure ti, 2000 - Radu G. eposu: Istoria tragic / grotesc a întunecatului deceniu literar nou ; prefa de Al. Cistelecan; Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002 - Dan. C. Mih ilescu: Literatura român în postceau ism I. Memorialistica sau trecutul cu re-umanizare; II. Proza. Prezentul ca dezumanizare; Editura Polirom, Ia i, 2004.

- Marin Preda: Intrusul; Editura pentru literatur , Bucure ti, 1968 - Marin Preda: Întâlnirea din p mânturi; editura Curtea Veche Publishing, Bucure ti, 2010 - Marin Preda: Marele Singuratic, Curtea Veche Publishing, Bucure ti, 2000 - Marin Preda: Via a ca o prad , Curtea Veche Publishing, Bucure ti, 2010 - Radul Aldulescu: Mirii nemuririi; Editura Polirom, Ia i, 2006 - Radu Aldulescu: Sonata pentru acordeon; Ed. Cartea Româneasc , Bucure ti, 2008 - Radu Aldulescu: Proorocii Ierusalimului; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 2009 - Radu Aldulescu: Ana Maria i îngerii; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 2010 - Radu Aldulescu: Îngerul înc lecat; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 2011 - Radu Aldulescu: Amantul Coliv resei; Ed. Polirom, Ia i, 2013 - Radu Aldulescu: Cronicile genocidului; Ed. Polirom, Ia i, 2015 - Adrian Alui Gheorghe: Tinere e f b trâne e i sentimentul tragic al timpului; Editura Conta, Piatra Neam , 2004 - Adrian Alui Gheorghe: Contribu ii la Estetica Umbrei; Editura Tracus Arte, Bucure ti, 2012 - Eugen Barbu: Groapa; Editura 100+1 Gramar, Bucure ti, 1998 - Eugen Barbu: Princepele; Editura tineretului, Bucure ti, 1969 - Eugen Barbu: S pt mâna nebunilor; Ed. Albatros, Buc., 1985 - Gellu Dorian: Împotriva noastr ; Ed. Cartea Româneasc ; Bucure ti, 2005 - Gellu Dorian: O lume de lep dat (Bleadiu ka i Stafia). Romane siameze; Editura Limes,Cluj-Napoca, 2009 - Mihail G eanu: Stradivarius; Ed. EuroPress Group, Buc., 2008 - Mihail G eanu: Despre art , nebunie i misticism. Corpus Christi. Eseuri; Editura Paralela 45, Pite ti, 2009.

- Mihail G eanu: Elixirul. Corpus Hermeticum; Editura Tracus Arte, Bucure ti, 2013 - Mihail G eanu: Ultimul Karamazov; Ed. ALLFA, Buc., 2014 Marian Dr ghici: P ru ul; Editura Junimea, Ia i, 2019

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Distinc\ia dintre Religie ]i Credin\[ „Avem mii de religii care ne fac s ne urâm unii pe al ii, dar nu avem nici o credin care s ne uneasc .” (N. Grigorie L cri a) Distinc ia dintre „religie” i „credin ” este o problem de foarte mare interes pentru majoritatea popula iei, cu atât mai mult cu cât clarific rile pe aceast tem sunt i pu ine i sumare.

Religia este modalitatea prin care omul încearc o conexiune (leg tur ) cu divinitatea.

Religia se înva cu mintea, se dobânde te în familie, la coala, în biseric , prin studiul individual etc.

Credin a nu se înva , ci se tr ie te cu sufletul!

Exist ore de Religie, dar nu exist i ore de Credin .

Religia este un set de concep ii i practici comune ale unui grup de oameni, a a cum se reflect ele în rug ciune, ritual i dogma religioas .

Religia are în aria ei de ac iune concep ii i tradi ii culturale i istorice, mitologie i mistic , precum i convingeri personale sau locale.

Termenii de „religie” i „practic religioas ” sunt adesea folosi i interschimbabil.

Prin „practicile religioase” se poate aprecia, se poate evalua, se poate m sura religiozitatea unei persoane.

A. Böcklin - Castelul ruinat cu doi vulturi în zbor

Credin a omului nu este m surabil , i nici nu are cum s fie evaluat , m surat .

Credin a este o stare psihologic , sufleteasc , tr it în intimitate, în care o persoan este convins (1) fie de o existen pozitiv supranatural , imaterial , precum Dumnezeu, Duh Sfânt, Sfânta Treime, Mesia etc., pe care o consider adev rat , (2) fie de o existen negativ , precum în supersti iile cu draci, stafii, strigoi, fantome, cu spirite rele, cu farmece i vr ji, cu semne prevestitoare, cu numere fatidice etc.

Religio i sunt mul i, dintre care numero i nu sunt credincio i adev ra i, dar care se manifest voit, bine gândit, ca „tr ind în sfinenie”, i aceasta pentru putea s induc mai u or în eroare pe al ii, pentru a- i ascunde adev ratele lor fapte reprobabile.

Ipocrizia religioas este practicat tot mai mult de numero i oameni arnici, în el tori, care una gândesc, alta spun i cu totul altceva fac, devenind tot mai evident faptul c „Limba lor este s geat ucig toare i gr ie te viclenii; cu buzele lor gr iesc prietenos c tre aproapele lor, iar în inim ei f uresc c tu e.”. (Biblia Patriarhiei României, Ieremia 9:8), sau „Limba lor este o s geat ucig toare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, i în fundul inimii îi întind curse.”. (Biblia Cornilescu, Ieremia 9:8). Am exprimat versetele din cele dou biblii deoarece Albert Einstein a avut perfect dreptate când a spus c „Citesc adesea din Biblie, îns textul ei original mia r mas inaccesibil.” În condi iile în care s-a ajuns ca activitatea bisericii s fie caracterizat tot mai mult prin „dogm i profit”, i ipocrizia religioas s se manifeste tot mai mult i în rândul „slujitorilor bisericii” „Pentru fiecare din ei, de la mic pân la mare, este robit de l comie i, de la prooroc pân la preot, to i se poart mincinos.”. (Biblia Patriarhiei României, Ieremia 6:13), sau „C ci de la cel mai mic pân la cel mai mare, to i sunt lacomi de câ tig; de la proroc pân la preot, to i în al .”. (Biblia Cornilescu, Ieremia 6:13).

Pentru a se în elege cât mai bine deosebirea dintre „religie” i „credin ”, mai exprim i urm toarele considerente personale: 1. Religia a îngr dit, îngr de te i va îngr di permanent gândirea omului. Credin a nu.

2. Numero i lideri religio i au fost extremi ti, fanatici, criminali, ipocri i, pref cu i, f arnici, imorali, deprava i, incestuo i, abominabili, i care au f cut tot posibilul s arate altfel de cum erau în realitate.

Exemple. Unul dintre cei mai deprava i lideri religio i consemna i dea lungul istoriei a fost Papa Ioan al XII-lea, mort în timpul unui act sexual. Despre el, Louis Marie de Cormenin scria c era „Un uciga , un tâlhar i o persoan incestuoas , nedemn de a reprezenta pe

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Hristos pe tronul pontifical. Acest preot abominabil a murd rit tronul Sfântului Petru timp de nou ani i merit s fie numit cel mai depravat pap ”. Papa Alexandru al VI-lea, cu numele de mirean Rodrigo Borgia, a fost un obsedat sexul, organiza petreceri luxoase inclusiv cu tent pornografic , a comis o multitudine de crime (în special prin otr virea cu arsenic a rivalilor politici i / sau religio i), adulter, trafic cu lucruri sfinte, furturi, violuri, mituiri, incest cu fiica sa Lucrezia, o femeie depravat i uciga , care s-a culcat, pe lâng tat l s u, i cu fra ii s i Cesare i Giovanni (cunoscut fiind faptul c Cesare l-a ucis pe fratele u Giovanni într-o criz de gelozie când a aflat i acesta s-ar fi culcat cu sora sa Lucrezia). La credincio i nu se petrec asemenea groz vii.

3. Religiile au fost cele care au cauzat numeroase i groaznice r zboaie, crime, torturi, masacre, violuri, ucideri în mas , acte de te-rorism i numeroase alte nenorociri. Credin a nu.

4. Mul i religio i ur sc. Credincio ii nu.

5. Oamenii religio i se concentreaz pe tradi ii, pe dogme, pe „crede i nu cerceta”, pe „trocul cu religia”, pe fantasme, pe himere, pe obscurantism etc. Oamenii credincio i se concentreaz pe For a Divin , indiferent cum este numit aceasta. Credinciosul este ata at de în For a Divin , unic , etern i infinit , religiosul crede în una dintre cele circa 2.400 de religii existente i scute din imagina ia oamenilor.

6. Religia se manifest în închin ri (unele cu adev rat caraghioa-se), în slujbe, în respectarea unor porunci (cu sutele în cadrul unor religii), în ritualuri, de la cele mai ciudate, pân la cele mai violente, crude, inumane, în pelerinaje la moa te etc. Credin a este o convingere i o tr ire intim , sufleteasc care, în general, nici nu se rturise te, i nici nu se argumentat .

7. Biserica a promovat i promoveaz prea mult religia, dogmele, ipocrizia, i prea pu in credin a, fapt pentru care chiar Papa Francisc a ajuns s spun c „Decât catolic ipocrit, mai bine ateu” cinstit.

8. S rutul / îmbr area / prietenia ipocritului este dezonorant pentru omul moral. Cea a omului credincios însufle te, d via , onoreaz .

Distinc ia dintre „credin ” (ceea ce gânde te) i „religie” (ceea ce face) la o persoan se în elege destul de bine i din unele „caracteristici ale ipocritului”: „Ipocrit: omul care i-a ucis amândoi p rin ii... cerând mil pe motiv c este orfan”.

(Abraham Lincoln). „Ipocritul este acea persoan care, dup ce a scris o carte ateist , se roag la Dumnezeu s aib succes”. (Autor necunoscut). „Ipocritul, ignorând, din interes, propria lui în el ciune i imoralitate, aplic m suri diferite pentru aceea i fapt sau persoan ”, sau, altfel spus, „Ipocritul are mai multe fe e i niciun obraz.”. (N. Grigorie L cri a).

Anul I, nr. 8(108)/2019

Liliana POPA

sigiliul nem rturisit în fiecare zi vreau s te scot din inima mea dar reg sesc mereu sigiliul nem rturisit abesen e, reveniri cu sclipiri fl mînde de lup fereastra se deschide singur diminea a atunci Mediterana are ochii t i iar eu nu mai tiu ce culoare au ochii mei

moartea lebedei nu a existat moartea lebedei nu a existat a existat doar un compozitor i cântecul lui un violoncel i un arcu dar mai ales un artist care tot umbl prin lume noaptea se opre te pe o stânc în calea celor apte vânturi cântecul lui se aude peste p mânt i ape iar diminea a când Dumnezeu se treze te din somn îl ascult

Ceasul aruncat pe fereastr am dat timpul mai departe cu o or nu tiu c tii ce tiai c basmul imoral fuga de iad a de cristal neterminatul bal. ceasul aruncat pe fereastr îmi mai tic ie în piept chiria pentru un timp

tiu,

eherezada în fiecare sear i-am spus câte o poveste Shahryar stelele aveau voaluri i alvari de m tase i tremurau la fiecare oapt te-am purtat spre nem rginirile lumii i suflet t u a prins culoarea cerului. am alunecat pe fl ri în cioburi de nop i ascu ite de lun . i-am adus în palme vinul strugurilor nestor i

eu îl s rut i mai plutesc o vreme

între dou nop i stelele s-au sinucis

Secol de singur tate

Shahryar i r ce te umbra mai jos de cer printre pietre de râu...

mantia fumegând a vântului arip prins pe um rul serii adun frunzele ce albesc cu timpul, cu secolul de singur tate, cu moartea, cu via a. peregrinul anonim are mereu rezervat ultimul vals i umbra str vezie a ce ii. trei frunze mi s-au prins în p r dou mi s-au a ezat în palme i sub petecul meu de cer vom dep na fiecare poveste pe care o voi scrie cu degetul pe geamul ferestrei, pentru alt veac.

scrucea de gânduri la fiecare r scruce o t cere cât o mirare înstr ineaz cum fream p durea... i degetele viorii prea multe întreb ri uitate pe frunzele rourate i pentru c azi mi-am vopsit rul i ochii cu verdele frunzelor voi pl ti alt vam aici - în p durea cu n prasnic i fragi la r scruce de gânduri

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a ]i Politica (III) „Un sistem politic ce nu ine cont de ascensiunea moral a cet enilor i de practicarea virtu ilor de c tre guvernan i este destinat pieirii i scufund Statul în corup ie i înstr inarea de Dumnezeu. ” (Aristotel) S-a spus despre filozofie c este încercarea de a g si o form de cuno tea c în cunoa terea tiin ific se pot înregistra progrese i echilibru a omului cu lumea. De i bazele filozofiei au fost puse de se pot face revizuiri. Mihail Eminescu poetiza: „Ce-un secol ne zice Platon, a a cum am spus în eseul anterior, Aristotel, i el unul din cei ceilal i îl dezic...”. mai importan i filozofi ai Greciei Antice, a fost cel care a tras concluziile Pentru a explica lumea înconjur toare, erudi ii greci din Antinecesare din filozofia acestuia i a dezvoltat-o, putându-se cu sigu- chitate se bazau pe capacit ile lor de observa ie, de deduc ie i pe ran afirma c Aristotel este întemeietorul tiin ei politice ca tiin ra ionamentul logic i credeau c în acest mod pot ajunge la concluzii de sine st toare. Spirit enciclopedic fiind, a întemeiat i sistematizat corecte. L sându-se îndruma i de aceast metod , ei au ajuns la mai domenii filozofice ca Metafizica, Logica formal , Retorica, Etica. De multe concluzii corecte, de pild c în univers exist o ordine fundaasemenea s-a ocupat de tiin ele naturale, studiul naturii constituind mental . Îns impedimentul lor l-a constituit faptul c observa iile o tradi ie a familiei sale. Despre filozofie spunea c toate celelalte ti- lor se limitau la ceea ce puteau percepe cu ajutorul sim urilor, limit in e sunt mai necesare decât ea, dar niciuna nu o întrece în excelen . care i-a dus pe mul i filozofi geniali, inclusiv pe Aristotel, pe piste S-a n scut în anul 384 î.Cr., în ora ul Stagira din nordul Greciei, gre ite. De exemplu, ei credeau c planetele i stelele se mi în juca fiu al medicului cur ii macedonene. R mas orfan, la optsprezece rul p mântului i la acea vreme, acest crez era considerat un indiscuani pleac la Atena, unde se al tur ilustrului grup al celor care lu- tabil. crau i studiau la Academie sub conducerea lui Platon. Devine elevul În Europa „cre tin ” a Evului Mediu, unele dintre înv turile lui acestuia, având o natur spiritual realist , diferit de cea a profe- Aristotel au ob inut statutul de adev r recunoscut, acceptate fiind sorului s u. Acesta avea obiceiul s -l numeasc „Mânzul”, tiindu- pe scar larg ca fiind corecte. Teologi romano-catolici, cel mai cuse c mânjii î i lovesc mamele când ele nu au destul lapte. R mâne la noscut fiind Toma d’Aquino (sec. XIII), au inclus în studiile lor teoAtena timp de 20 ani. În anul mor ii lui Platon a p sit Atena. Avea logice fragmente din lucr rile lui Aristotel.

37 ani, era un savant i un cercet tor consacrat. A fost profesorul Pentru Aristotel, sufletul este principiul vie ii i al mi rii fiin elor acelui b iat din Macedonia care mai târziu a întemeiat un imperiu i vii, în cazul omului ad ugându-se principiul inteligen ei, diferit de a fost cunoscut în istorie drept Alexandru cel Mare. A murit în anul Platon care separa complet i dramatic sufletul de trup. Meritul cel 322 î.Cr. mai mare al lui Aristotel este de a fi dat Era un bun vorbitor, se exprima limgândirii tiin ifice metoda silogistic pede în discursurile sale, era persuasiv procedeul dialectic de gândire care ne în conversa ie i avea un spirit caustic. duce la adev r, prin el g sind adev rata A crezut c to i oamenii au s dit în firea natur a lucrurilor. A introdus conceplor dorin a de a cunoa te, c dobândirea tele de materie, form , putere, act. tiîn elepciunii oamenii o doresc instinctiv. in a are de explicat cauzele acestor deFericirea pentru el consta într-o via alveniri, iar metafizica - cauzele ei, încetuit dintr-o activitate intelectual i pând cu Dumnezeu „primul motor”, din contempla ie. N-a fost îns un intecare mi totul i care gânde te toat lectual retras. Via a contemplativ pe cadevenirea lor. În cartea sa „Despre sure o recomanda nu trebuia petrecut întrflet” define te sufletul drept un „act” un fotoliu sau într-un turn de filde . Doal corpului, cu regiuni deosebite: cea rin a cea mai nobil a unui om este s inferioar - cea vegetativ (comun ajung nemuritor sau s imite zeii, pentru plantelor i animalelor), cea senzorial astfel devine mai des vâr it i mai îmrezervat animalelor i cea ra ional replinit ca om. Erorile lui, se presupune c zervat omului: „Ceea ce este propriu au fost f cute din neaten ie sau din lips fiec rui lucru, este din fire cel mai bun a tehnologiei avansate (aparatur ). El reAristotel

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i mai pl cut acestuia - pentru fiin ele umane, de aceea, via a conform cu ra iunea este cea mai bun i mai pl cut , de vreme ce ra iunea mai mult decât orice altceva este omeneasc . Astfel de via , prin urmare, este totodat i cea mai fericit ”.

Spiritul uman se na te ca o tabula rasa în care se imprim experien a câ tigat - constituind intelectul pasiv, dar în afara lui exist i un intelect activ, nemuritor, ve nic, partea pe care o are omul comun cu zeii.

Ca i magistrul s u, Aristotel a scris mult. Opera lui Aristotel se compune din: Scrieri despre Logic , Scrieri despre tiin , Scrieri metafizice, Scrieri etice, Scrieri estetice, Scrieri politice. Scrierile au fost descoperite pentru cultura european în timpul Evului mediu.

La început cultura aristotelic a fost preluat de arabi, prin traducerile siriene, de unde a trecut în Evul Mediu cre tin. A dominat toat filozofia cre tin , scolastic , pân la venirea timpurilor moderne.

Ceea ce a determinat dezvoltarea filozofiei aristotelice a fost mai ales concep ia platonic despre Idei. Aristotel considera aceast viziune a lui Platon a fi singura realitate adev rat i temeiul determinant al lumii apari iilor, ca fiind o concep ie pe nimic fundamentat i care are ca urmare o dublare a realit ii, f s poat îns explica cum este posibil ca lumea ideilor s produc lumea real . Concep ia platonic despre idei nu poate l muri de unde î i are originea deosebirea caracteristic prin care lumea apari iilor se deosebe te de lumea ideilor, a adar ea nu poate l muri originea devenirii i a evolu iei.

Aristotel inea la convingerea c lumea ca totalitate este un organism uria fundamentat pe un temei unitar spiritual, împ rt ise i concep ia platonic despre idei, dar cu o corectur important c acestea nu mai sunt ni te entit i supra-senzoriale, ci ele sunt potente active în lucruri; ideile sunt în lucruri i f de acestea nu este posibil nici un lucru. Ideile, lucrurile i materia nu sunt trei grade deosebite ale realit ii, ci factori corelativi ai aceleia i realit i, factori ce colaboreaz pentru a produce ceea ce este esen ial în evolu ia naturii i a vie ii. Ideile sunt, desigur, acelea care fac s apar lucrurile din

Arnold Böcklin - Centaur i nimf

Anul X, nr. 8(108)/2019

lume i care le dau acestora forma lor. C lumea este un proces evolutiv presim ise i Platon, dar nu a putut explica originea acestei deveniri, ceea ce a reu it Aristotel.

Pentru el ideile nu duc o existen lini tit în transcendent, cum credea Platon, ci ele sunt puteri active în aceast lume. Ca atare Aristotel înlocuie te no iunea de „idee” cu aceea de „form ”. Substratul tuturor schimb rilor din lume îl constituie materia, f ea nu poate exista nimic, excep ie f când doar Divinitatea. În materie ac ioneaz factorul creator, principiul form rii ce structureaz i formeaz materia haotic . Fiecare obiect este de aceea un produs al materiei i al formei. i forma, ca o putere creatoare se afla în materie, f s fie îns la rândul ei un produs al materiei, sau determinat de materie. În substan a materiei ac ioneaz forma care este puterea imanent ce mi i formeaz fiecare lucru i-i d acestuia o configura ie conform cu ideea lui. Din acest motiv forma este în acela i timp i cauz i scop al lucrurilor. No iunea de form este sinonim cu aceea de scop.

Filozoful român Constantin Noica (1909-1987), într-un eseu al u din cartea „Eseuri de Duminic ”, explic succint celebra teorie filozofic a lui Aristotel: „Form i materie, acestea sunt no iunile cu care ne juc m f s tim. A informa înseamn în latine te a da form unui con inut. Exist o materie care poate lua mai multe forme, aproape orice form ; exist o materie nedeterminat . Forma, în schimb, e ceva determinat, iar ea vine s determine materia, s i dea un con inut, s-o scoat din anonimat. Dai form , informezi o materie oarecare, i ai f cut s existe ceva.”

Dar, pentru ca procesul de devenire s aib loc, mai este necesar i un al treilea factor, pe care Aristotel îl nume te „cauza extern ” pe care o nume te „mi torul”, fiindc forma (ideea) este cauza intern de care depinde ce va deveni materia. În acest raport metafizic conceput de Aristotel se afl ceea ce modernii numesc legitatea devenirii, explicat în acest mod: Forma sau formele sunt principiile active în lucruri, ele constituie esen a lucrurilor, f s fie îns lucrurile însele. Pentru a se forma un lucru este necesar i materia. de materie, ca i f form , nu este posibil nici devenirea i nici lucrurile. Forma este principiul activ, mi tor, dinamic în lucruri.

Materia este principiul mort, nemi cat; ceea ce trebuie mi cat i format. De aceea este necesar prezen a atât a formei, cât i a materiei pentru a se forma un lucru, c ci forma nu poate ap rea decât prin materie, iar materia prin form , ceea ce este în sine scop i realizarea scopului. Materia n-are o realitate în sine: ea poate deveni orice, care singur nu este nimic decât spa iul neformat ca la Platon. Materia este substan a nemi cat i lipsit de form . Ca s existe, materia are nevoie de form , de activitate. Exemplul foarte bun dat este bronzul i marmura care constituie materia, statuia arat forma; p mântul, lemnul i pietrele sunt materia, iar casa este forma acestora. La om corpul este materia, sufletul i via a forma acesteia. Materia, deci, nu poate exista f form . ...Atâta timp cât procesul de devenire nu este pus în mi care de cauza extern , lucrul nu exist în realitate. Dar fiindc acesta are în sine, ca predispozi ie, n zuin a - impulsul intern s aspire la form teptând numai s fie tradus în procesul de realizare -, se poate spune c lucrul exist deja poten ial sau ca posibilitate. Deosebirea aceasta între conceptul de „posibilitate” i „realitate” este hot râtoare pentru în elegerea filozofiei aristotelice. Conceptul „posibilitate” este la Aristotel identic cu acela de materie, iar conceptul „energie” sau „realitate” este identic cu acela de form . Forma este cea care trece materia de la poten ialitate la realitate. Realitatea nu posed decât materia format , adic lucrurile. Ele sunt existen a îns i sau substan a. Forma pune st pânire pe materie, pe care o mi i o formeaz . Atât forma cât i materia sunt absolut necesare pentru formarea lucrurilor. În timp ce materia este ceva pur pasiv,

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

forma este dimpotriv partea activ : ea este „entelechie” (no iune introdus de Aristotel) care, prin configura ie, î i g se te realizarea.

Când se ajunge la o form , s-a realizat în acela i timp i un scop. Se schimb forma exterioar , se schimb i scopul, sau, mai corect, forma se schimb când se schimb i scopul, în natur existând tendin a înspre scopuri din ce în ce mai superioare (înalte). S ne gândim la tehnologiile zilelor noastre care produc forme din ce în ce mai diferite, cu scopul de a ne u ura via a. În felul acesta lucrurile se schimb mereu, ele g sindu-se într-o evolu ie. Curios este faptul c , în decursul acestei evolu ii, fiecare lucru ia o pozi ie dubl : în raport cu materia din care el este format, lucrul este form , dar pentru scopurile mai înalte lucrul constituie iar i numai materie. Acest lucru înseamn la Aristotel c în natur nu exist o materie f form , ci orice materie are o form , bun oar blocul de marmur avea el însu i o form mai înainte de a fi transformat într-o oper de art . Deci, la Aristotel, materia i forma sunt ni te termeni relativi: ceea ce este form pentru o materie, poate deveni din nou materie pentru o alt form superioar .

Ne este dat exemplul - pietrele i lemnul care au un scop al lor „casa”; casele - materie pentru strad ; str zile - materie pentru ora etc. Pe fiecare scop se fundamenteaz alte scopuri mai înalte, pe acestea altele i mai înalte i a a mai departe pân la un scop ultim, cu care toate celelalte se unesc pentru a sluji lumii ca totalitate.

Astfel gândea Aristotel lumea ca fiind o ierarhie uria de scopuri.

Care este îns , dup Aristotel, scopul ultim al acestei evolu ii? R spunsul: Întrucât lucrurile ajung la forme i scopuri superioare, raportul acesta se schimb în favoarea formei. Pe m sur ce evolu ia aceasta progreseaz , materia dispare din ce în ce mai mult. Dac un sculptor ltuie te dintr-o bucat de marmur o statuie, materia dispare în sura în care forma sau ideea se reliefeaz mai mult, pân când noi nu mai privim marmura, ci numai forma pur . Acela i lucru se întâmpl în orice evolu ie, a adar o dep ire a materiei, ce are ca urmare ca scopul ultim al lumii - eliberarea absolut a acesteia de materie, deci o spiritualizare des vâr it a întregii existen e. Aceasta este, dup Aristotel, forma cea mai înalt posibil a lumii, scopul ei ultim i cel mai înalt.

Aristotel arat c trecerea de la posibilitate la realitate este dependent în chip necesar de mi care, care nu este schimbarea exterioar a lucrului, adic a locului, ci procesul de trecere de la materie la form . Mi carea este, în acest sens, realitatea nedes vâr it , o realitate ce se afl înc pe drumul ce duce la des vâr ire. Mi carea este energie. i tot ceea ce este în mi care trebuie s aib o cauz a sa.

Deoarece timpul i spa iul sunt f de sfâr it, ajungem la ideea c

Arnold Böcklin -

durea sacr

21

exist un „Prim mi tor”, care este nemi cat, imobil si etern; el este o Fiin des vâr it , nematerial , a adar ra ional , ceea ce înseamn o Fiin divin , sau, cum mai zice Aristotel, un spirit divin.

Acesta este act pur „actus purus”. Aristotel îi atribuie acestei Fiin e toate atributele pe care Platon i le d dea Ideii de bine. Ea este etern , neschimbabil , în sine i pentru sine, desp it de toate celelalte fiin e i totu i cauza suprem a acestora. Esen a Divinit ii este, pentru Aristotel, spiritul pur i, ca atare, gândirea pur , sau, cum se exprima el însu i, „gândirea gândirii”, ceea ce înseamn o gândire în care deosebirea între subiect i obiect este suspendat . Spiritul pur n-are nevoie de om i nici de lucruri, iar lumea este chinuit de nostalgia Lui. Autocontempla ia reprezint ve nica Sa fericire. El este de aceea înaintea lumii.

Aristotel nu nume te Divinitatea cu epitetul de „Creatorul”, ci numai cu acela de „Mi tor al lumii”. Divinitatea este ordonatoarea lumii; o ordine ce nu se sus ine prin sine i în sine, ci numai prin ceea ce este divin. Cu aceast idee, Aristotel s-a ridicat deasupra opozi iei dintre teism i panteism. Caracteristica teist a ideii de mai sus este Dumnezeu, ca activitate pur , se deosebe te cu totul de lume, prin aceea c El este înaintea i în afara acesteia.

Ca o parantez , relatez afirma ia fizicianului, scriitorului englez Paul Charles William Davies AM (n. 1946), profesor la Universitatea de Stat din Arizona, în cadrul unei conferin e de pres : „Problema care apare în momentul în care spui c Dumnezeu este Creatorul, este aceea c Dumnezeu nu poate fi explicat. În felul acesta, facem trimitere c tre un Creator inexplicabil i asta nu demonstreaz nimic.

Dar s spui c legile fizicii au permis apari ia vie ii inteligente a a cum o cunoa tem ast zi, ei bine, nici asta nu este o explica ie”.

Conform unui aforism antic, Aristotel era „un scrib al Naturii care i-a înmuiat peni a în Gândire”. Spunea el: „A gândi i a utiliza intelectul este func ia cea mai divin ”, astfel încât corpurile cere ti, fiind divine, trebuie s fie vii i inteligente. Aristotel sus ine existen a unei surse neschimb toare de schimbare - „mi torul nemi cat”. Mi torul exterior „imprim o mi care în acela i fel în care obiectul iubirii pune în mi care pe cel care iube te acest obiect i împreun cu ceea ce e mi cat, în acest fel le mi i pe celelalte”. ci totul este rânduit în vederea unui scop.

La întrebarea cum dou lucruri atât de diferite precum sufletul i corpul pot s coexiste i s conlucreze, p rerea lui Platon era c sufletele pre-exist na terii i supravie uiesc dincolo de moartea trupurilor pe care le-au însufle it, iar Aristotel nu credea în aceast posibilitate, întrebând: „Cum pot s supravie uiasc aptitudinile, temperamentul sau caracterul meu dup mine?” Aristotel întreba de unde vine sufletul i cum încep s tr iasc fiin ele vii. O opinie acceptat de amândoi a fost aceea c via a începe când sufletul intr în corp. R mâne doar gândirea care poate intra din afar , i care doar ea singur este divin , ceea ce însemna c gândirea poate exista separat de corp. Pentru a putea s existe, gândirea necesit alte activit i corporale, chiar dac ea nu este în sine o activitate corporal .

Un exemplu de diferen iere a gândirii dintre Platon i Aristotel: Aristotel a sus inut c pentru a exista albiciune este necesar ca anumite substan e s fie albe. Platon, din contr , afirma c pentru ca o substan s fie alb , trebuie ca ea s participe la albiciune. În opinia lui Aristotel, lucrurile albe sunt anterioare albiciunii, deoarece existen a albiciunii este pur i simplu un fapt al existen ei lucrurilor albe. În concep ia lui Platon, albiciunea este anterioar lucrurilor albe, deoarece existen a lucrurilor albe este pur i simplu un fapt al particip rii lor la albiciune. Aristotel: substan -efect; Platon: efect-substan .

Aristotel considera omul a fi un animal politic. Prin natur - un „animal social”, adic omul nu este suficient lui însu i, are nevoie de cel care-i seam lui pentru a tr i i pentru a perpetua. Societatea

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este natural pentru om ca i pentru animale, ideal fiind cea fondat pe proprietate i familie, indispensabile supravie uirii omului..

Ca i Platon, Aristotel consider politica legat de etic . Dac obiectul eticii este acela de a asigura binele suprem, scopul tuturor activit ilor, scopul politicii este cel de a lucra pentru binele comun.

Statul are ca scop, conform lui Aristotel, perfec ionarea omului. Este cadrul unde se poate realiza idealul unei vie i umane perfecte, este mijlocul în care omul poate atinge fericirea prin exersarea virtu ii în respectul justi iei. Statul este astfel modul de a tr i un ideal de via .

Nefiind o asocia ie financiar , ci una politic , scopul statului nu este îmbog irea, ci promovarea unei vie i morale, perfec iunea i fericirea omului prin exersarea virtu ii i activit ilor rezonabile. Democra ia poate fi justificat în m sura în care to i cet enii sunt egali în virtute.

Omul nu- i poate realiza fericirea perfect decât în societate; în afara ei, refuzând legea i, revoltat împotriva justi iei, omul devine un animal s lbatic, un monstru de temut. Un om incapabil s se integreze într-o societate uman , rebel vie ii comune, este incapabil s i realizeze perfec iunea vie ii.

Conform opiniei lui Aristotel, politica este activitatea care îi leag pe oameni, îi organizeaz i îi conduce. Politicii i-a rezervat opt c i grupate tematic. A analizat i clasificat constitu iile pe care le cunotea la acea vreme, ajungând s le împart în 3 categorii dup num rul celor care guverneaz : regalitatea sau monarhia (când guverneaz o singur persoan ), aristocra ia (când guverneaz un num r de cet eni ale i) i regimul constitu ional civil (când to i cet enii au acces la decizie). Apoi, în func ie de scopul guvern rii, sunt împ ite în constitu ii bune (regalitatea, aristocra ia, regimul civil) i rele (tirania, oligarhia, democra ia în forma ei negativ ).

Organizarea politic optim trebuie s se întemeieze pe o rela ie special între indivizi, nu pe vreun interes particular, ci pe interesul tuturor pentru o via bun , rela ie numit prietenie politic . Aceasta se bazeaz , printre altele, pe evitarea exceselor, Aristotel pledând pentru calea de mijloc. Dintre monarhie, aristocra ie i democra ie prefera democra ia: „Principiul fundamental al constitu iilor democratice este libertatea: dreptul fiec ruia de a tr i dup cum îi place, de a conduce i a fi condus, în mod succesiv...”.

Aristotel pleda pe larg împotriva comunismului. „E mai bine ca proprietatea s fie privat , dar oamenii trebuie s o pun în comun la folosin .” El atribuie Statului o func ie pozitiv , presupunând c elul s u este promovarea bun st rii.

Constitu ia, spunea Aristotel, este ordinea stabilit în Stat, felul în care sunt distribuite cet enilor magistraturile, reparti ia exers rii autorit ii. Ceea ce define te cet eanul, ceea ce-l distinge de celelalte elemente ale Statului este participarea lui la exersarea autorit ii, la delibera ii i la deciziile publice, îndepline te func ii de suveran i judec tor. Acest lucru este specific democra iei. Originalitatea democra iei este participarea liber a oamenilor la putere. Oamenii se bucur de drepturi egale, sunt cet eni egali. Oligarhia, dimpotriv , este puterea politic acaparat de o minoritate, iar monarhia este exersarea puterii de c tre o singur persoan . Cele trei moduri de guvernare sunt justificabile. Un lucru este esen ial îns : asigurarea binelui comun i exersarea justi iei. Atunci când puterea politic serve te interesului personal al guvernan ilor, forma de guvernare este corupt , constitu ia este alterat i suport devia ii. Regalitatea, monarhia legal , degenereaz repede în tiranie; aristocra ia, domnia virtu ii i a meritului, degenereaz în oligarhie sau despotismul celor boga i; republica, participarea tuturor la guvernare, degenereaz într-un fel de tiranie a masei populare. În opinia lui Aristotel, nici democra ia, nici oligarhia, dou forme de guvern mânt rivale, nu- i pot reclama justi ia de partea lor.

Aristotel constat îns c într-o societate, în ce prive te practi-

Anul X, nr. 8(108)/2019

carea virtu ii, sunt i vor r mâne mereu inegalit i; cei mai buni, cei mai capabili în via a politic , adic cei mai în m sur s contribuie la binele public sunt o minoritate i trebuie s colaboreze cu mul imea.

Dar, nu uit s aten ioneze c „Prietenia (a se în elege cârd ia) între oameni r i devine o comunitate în rele.”

Referitor la democra ie, Aristotel distinge dou feluri: în una, to i cet enii particip la guvernare, îns autoritatea apar ine legii; în cealalt , puterea este distribuit în mod egal, iar suveranitatea este sat mul imii, i nu unei legi: acest lucru se produce când deciziile depind doar de vot, nu i de o lege.

Aristotel consider c este imprudent s se încredin eze puterea unui singur om, deoarece omul nu este niciodat total dezinteresat i este mereu ispitit de goana dup avere i dup propriul interes în detrimentul interesului public. Atunci când popula ia crede c totul se poate regla doar prin votul exprimat de mul ime, în afara oric rei legi, democra ia se transform subtil în despotism popular: poporul devine un tiran multiplu. Într-o asemenea democra ie denaturat nu exist o justi ie mai bun decât în oligarhie: în oligarhie, bog ta ii sunt cei care de in puterea i o exerseaz în profitul lor, iar în democra ie, mul imea este cea care guverneaz , mul ime dominat de racii care se opun tuturor deciziilor determinate de dorin a necumtat de îmbog ire. Democra ia i oligarhia sunt deci sisteme politice care, în opinia lui Aristotel, sunt dominate de participarea masei popula iei i nu r spund, precum monarhia sau aristocra ia, unui ideal definit ra ional de organizarea politic ; fiecare dintre ele pare a fi un fel de devia ie a guvernului legitim, sunt constitu ii degenerative.

Pentru a surmonta opozi ia între oligarhie i democra ie, Aristotel imagineaz o form de guvernare c reia îi d numele politeia, care ar putea fi tradus prin „republica”. Caracteristica principal a acestei forme de guvernare este participarea tuturor cet enilor la putere, iar antagonismul între boga i i s raci este redus la minimum, intervalul dintre ei fiind umplut de o clas social de mijloc ata at binelui comun i gata s se dedice bun st rii na iunii. Acesta este un sistem politic de mijloc ce tempereaz institu iile democratice prin exigen a unei politici moderate în care se practic virtutea. Dup monarhie i aristocra ie, republica este al treilea regim politic legitim. I s-a repro at nu vedea evolu ia politic a timpului s u care se orienta spre instaurarea marilor monarhii sau imperii. Pentru Aristotel asemenea guvernare politic era incompatibil cu binele comun, scopul vie ii politice.

Aristotel concluziona: „Un sistem politic ce nu ine cont de ascensiunea moral a cet enilor i de practicarea virtu ilor de c tre guvernan i este destinat pieirii i scufund Statul în corup ie i înstr inarea de Dumnezeu”.

Arnold Böcklin - Raid de pira i

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Drago] NICULESCU

Ideea de unitate a universului @î n dialectic[, cu interpret[ri transcentive (II) 2. Unitate i sintez în gândirea holist contemporan Venind generos în întâmpinarea nevoii explic rii unit ii lumii, liniile directoare ale gândirii holistice contemporane fundamenteaz un monism de factur integratoare, bazat pe conceptele de structur , parte, întreg, rela ie, sistem de rela ii. În cadrul acestuia, teoria sistemic încearc s arunce o lumin l muritoare, sintetic , dar în acela i timp unitar-contradictorie asupra sistemului v zut în integralitatea lui, dar i în componen a dinamic , interrela ional a p ilor lui alc tuitoare, pledând pentru în elegerea integratoare dar i dialectic a structurilor sistemice globale, în construc ia lor articulat- i unitarsubsitemic . Astfel, teoria sistemelor î i g se te larg aplicabilitate în mai toate domeniile tiin ei, pentru c vine s pun ordine, s normeze obiectul existen ial, s -l delimiteze, luminând atât unitatea în diversitate, cât i diversitatea din unitate, întregul existând prin ile sale i p ile prin întreg. În aceast viziune, apare clar conturat ideea rela iilor de coordonare i de subordonare a sistemelor, prin mijlocirea c rora fiecare sistem trebuie conceput ca un univers de subsisteme, lumea fiind un ansamblu infinit de universuri. Christian von Ehrenfels descoper Gestaltul (1890), pe care F. Krueger îl aplic nivelului psihic subcon tient i chiar ideilor. Kurt Levin, la rândul lui, aplic Gestaltul i holismul în sociologie. Henri Bergson, prin evolu ia creativ i C. Lloyd Morgan, prin emergen a evolutiv , ating ideea de organism, conceput ca întreg, punând bazele, al turi de psihologi i biologi, holismului modern, al c rui întemeietor propriu-zis a fost Jan Christian Smuts, prin lucrarea „Holism and Evolution” (1926). Dar Smuts lucreaz organizat, omogen cu întregul, neputând s nu constate progresivitatea, prin complicare structural , a Universului, ajungând pân la ra iune i personalitate, care permit formei supreme a progresului holistic - umanitatea - s desc tu eze personalitatea i s fundamenteze astfel o nou ordine în Univers, ordine în care apare creativitatea ca form suprem de afirmare a personalit ii. Structuralismul genetic surprinde structura fix în mi care, în diacronia timpului i a cauzei. i astfel, ajungem la Teoria general a sistemelor, a lui Ludwig von Bertalanffy, din 1945, teorie care acrediteaz o metodologie structural-func ional pluriholistic de cercetare. Sus in tori ai holismului, precum O. Spann, L. Gabriel, R.G. Jones, G. Gerber fac trecerea c tre Marx i Engels, care etajeaz , prin practic , palierele sistemului social, prin ceea ce reprezint forma iunea social-economic i rela iile de produc ie. „Holismul” sociologiei marxiste este evaluat prin interac iunea dintre om i mediul s u natural i dintre individ i colectivitate, a ezând o perspectiv deopotriv analitic-structuralist i sitematic integratoare. Al turi de ei, men ion m în constela ia holist a gânditorilor,

în deceniile de mijloc ale secolului XX, pe G. Gurwitch, Claude LéviStrauss, P. A. Sorokin, T. Parsons, A. Toynbee, R. Merton, care lefuiesc ideile fundamentale de structur i totalitate, edificând func ia metodologic a no iunii de sistem. i iat cum întregul se tot rge te, devenind exhaustiv, universal, c ci „modelele de sisteme, dovedindu-se izomorfe în diferite ramuri ale cunoa terii, pot fi adesea transferate de la un domeniu la altul (Bertalanffy)”, i astfel, cu sisteme echivalente plurifunc ionale integrate tiin ei, i ea, la rândul ei, „devine unitar i deductibil din uniformitatea construc iilor conceptuale sau a modelelor aplicabile la diverse domenii de fenomene i tiin e, care sugereaz unitatea lumii în structura sa”. Calitatea unit ii devine func ie i se transfer mediului în care se manifest .

Holismul contemporan, subliniind tendin a c tre sintez a cunoa terii contemporane, opereaz cu rela ia complet dintre parte i întreg, vorbind despre adev rata metodologie general a integr rii, prin care unitatea este perceput în diversitate, excluzând rela ionismul extrem prin punerea la baz a conceptului de sistem sau de întreg. i astfel, ajungem la punctul în care se simte nevoia metodologic a reproducerii structurii unitare a Universului, în orice sistem, în orice pas teoretic (Romano Galeffi), unitate pe care Leibniz o intuie te în sistemul s u monadic i pe care o vede „constând dintr-o grandioas unitate”. Diversitatea unit ii este, la rândul ei, unitar .

Iat cum fixul devine dinamic i opera ional prin apari ia i punerea la lucru a metodologilor moniste, holismul înscriindu-se ca teorie genetico-structural a corela iilor dintre parte i întreg.

3. Teilhard de Chardin i monismul dialectic evolu ionist Pierre Teilhard de Chardin, cu educa ie i puternice reflexe neotomiste, se apropie de adev r. El une te materia i spiritul, le integreaz ca pe „dou st ri, dou fe e ale aceleia i substan e cosmice”.

Unitatea, în viziunea lui, nu este doar a Universului, ci i a lumii, dar la în elegerea acesteia din urm nu se ajunge decât prin practic , prin ac iunea uman în care spiritul se angajeaz în lumea material .

Promovând sinteza materie-spirit, chiar declarând perspectiva religioas a sa asupra lumii i cercet rilor sale, el nu sus ine un monism static, contemplativ - i acesta este modul s u gnoseologic de abordare a tiin ei i ontologiei -, ci îl circumscrie unei dinamici evolu ioniste, ac ionaliste, aruncând o perspectiv praxiologic asupra uniii material-ideal, în în elesul c reia ac iunea uman necesar este aceea în care spiritul se angajeaz în lumea material . Ce-o fi vrut de Chardin s spun prin: „materia nu este un fond stabil al lumii, ea este o direc ie în care lucrurile dispar totdeauna în m sura în care- i

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pierd unitatea”. Tainice cuvinte, care î i dau fiori! Vedem în ele o materie nesigur , pieritoare, dominat de spirit, care îi este origine i punct de întoarcere, cale final de dispari ie i întregire a materiei care i-a terminat rostul, a spiritualului convertit care i-a îndeplinit menirea ontologic . Tot ce gânde te i face Teilhard de Chardin vizeaz finalmente omul. Antropocentrismul s u îi permite s i închipuie un gen de „fenomen uman”, o tiin care s integreze omul, total. Îi permite s afirme c „omul d un sens istoriei”, c omul este „parametrul unic i absolut al evolu iei”, c „via a nu este o întâmplare, o ciud enie cosmic , ci esen a îns i a fenomenelor”, c exist o sfer a gândirii esen ial umane, o noosfer , c apari ia gândirii constituie „efortul de cerebralizare a biosferei”. Trecând apoi mai departe, la social, la mijloace de ac iune, la autonomia social , la personalizare. i, la sfâr it de tot, finalul acestei „aventuri umane”, „Punctul Omega” - „autodep irea i autonegarea noosului”. În optica sa asupra unit ii Universului, Teilhard de Chardin nu trebuie s se desprind de tradi ia teologic în care s-a format, el d tiin ei creditul necesar, precum i Spiritului Universal i celui particular care anim materia, care anim omul în lucrul asupra materiei.

Iar „Omega” poate r mâne, i trebuie s r mân Dumnezeu, „cupola” cuprinz toare a întregului Univers.

4. Jean Piaget i constructivismul genetic De la concep ia holist-dialectic a lui Teilhard de Chardin, trecem la metodologia structural-genetic a lui Jean Piaget, filozof care trateaz problema unit ii lumii prin prisma integr rii constructiviste - uzitând de metode tiin ifice multiple, interdisciplinare - a individului în social, în multiplu. Nu numai atât, afirm c orice tiin considerat a apar ine, pân acum, sferelor de operare i analiz ale individului, ale entit ii izolate, cum este, de exemplu, psihologia, este de fapt inclus în multiplu, în social, îi serve te necondi ionat acestuia. Iar acest constructivism al s u este unul genetic, pentru c izvorul tuturor capacit ilor ra ionale ale omului, maniera lor de manifestare, Piaget sus ine c reprezint mo tenirea genetic pe care acesta, ca urma , o preia de la înainta ii lui. El realizeaz , din biologie, psihologie i sociologie, un construct rela ional pe baza c ruia pozi ioneaz statutul cunoa terii ca proces gnoseologic ce se refer la rela ia dintre obiect i subiect, la unitatea lor dialectic , i nu la ipostaza lor autonom . Apropiindu-se de Marx prin viziunea social diacronic ac ional a praxisului, el critic fenomenologia clasic husserlian , care lucreaz cu concepte statice, imobile, pe care le surprinde în câmpul ei observa ional. „Cunoa terea uman este esen ial colectiv ”, spune el, iar „sociologul i psihologul interfereaz în structurarea raportului dintre obiect i subiect”. El mai spune c nu exist trei naturi umane, „omul fizic, omul mental i omul social”.

Realizând sinteza dintre sincronic i diacronic, dintre genez i structur în problema unit ii lumii, la Piaget avem de-a face cu un monism consecvent, tiin ific i riguros fundamentat, care edific de fapt o imagine dialectic asupra unit ii lumii. Nu critic m nimic.

Aducem doar complet ri. Fiindc toate aceste c i de analiz filozofic , toate aceste perspective de abordare apar in, a a cum denumim noi, etajului filozofic de strat, în care lucrurile sunt vizibil conturate, care opereaz cu entitatea uman structurat , pe care o analizeaz i o surprinde într-o ipostaz ontologic static , izolat , sau, la pol opus, într-o ipostaz ontologic dinamic , complex , interrela ional . Pe când, Teoria Înaltului Determinism Energetic vizeaz etajul filozofic de substrat, etajul energetic, dinamica transcentiv de ansamblu, pentru care ontologia etajului de strat, pe care o denumim ontologie relevat , cea apar inând Fluxului transcendent, reprezint doar un segment. Energetismul, care alimenteaz toate aspectele de evolu ie

Anul X, nr. 8(108)/2019

ontologic relevat , vizibil , simple sau complexe, nu poate interfera cu ontologia de strat, pentru c reprezint o cu totul alt dimensiune conceptual , o cu totul alt form de energie, cea nev zut , neobiectualizat , nefenomenalizat , dar care, pe segmentul fundamental al Fluxului transcentiv, obiectiveaz , fenomenalizeaz , materializeaz , aduce în vizibil, converte te spiritualul nev zut în spiritual încarnat. Îns , f a o tulbura în eforturile i c ut rile ei, o poate lumina, acordându-i direc ie de orientare, pe care filozofia existentului vizibil o poate integra fertil în studiul propriului s u construct teoretic. În acest sens, ultima ipostaz despre care am vorbit - ipostaza ontologic dinamic , complex , interrela ional - î i revendic extrac ia din teoretiz rile de factur structuralist , care s-au impus cu putere, în cadrul acestora, orient rile plasate sub conceptul de complicare structural fiind cele care absorb centripet direc ia eforturilor explicative din mai toate ramurile tiin elor pozitiviste, umane sau ale naturii.

Din ce în ce mai mult, individul nu mai poate figura ca existând, judeca i manifesta izolat, mecanismele gândirii lui sunt în mare parte preformate i preluate ereditar de la înainta i, ba chiar nici restul nu îi apar ine, restul fiind rezultatul educa iei, al contextului, al mediului social în care se dezvolt . Omul nu mai poate avea valen e autonome, el devine rezultatul lumii în care tr ie te, el nu mai reprezint o entitate în sine, ci, prin încreng tura rela ional care îl condi ioneaz i formeaz total, devine o mic cantitate constituent a întregului în care tr ie te. Paradigma istoric nu mai avanseaz prin elemente, ci prin mase mari de oameni, prin blocuri sociale vaste, în care specificitatea se pare c piere (similitudinea cu viziunea marxist este evident ), cedând locul uniformit ii constrâng toare.

5. Necesitatea asimil rii metodologice a energeticii transcentive de substrat Realitatea pe care nu o cunosc i nu o simt filozofii stratului obiectiv este c sub acest nivel al fenomenului existen ial palpabil, vizibil, obiectiv i obiectual, entitiv i plurientitiv se afl substratul energetic de fond, care reprezint atât matricea formatoare, cât i substan a esen ei stratului ontologic obiectivat. Lipsa de cuno tin a acestui strat, a acestui nivel secund esen ial, pe care pentru prima oar îl pune cu limpezime în eviden Teoria Înaltului Determinism Energetic, prin conceptul s u fundamental, care este transcentivitatea, face ca judecata, calea de analiz i evaluare s alunece în tenta ia spre complicare, spre forme compuse i întrep trunse, i aceasta nu este deloc condamnabil, c ci este reac ia reflexului fiziologic, din ce în ce mai puternic i progresist, de a percepe lumea sistemic, în întreguri i p i componente, adunat i demontat în piese.

Dar aceast complicare, socializare materialist cantitativ vrea s acopere, s sufoce idealul, care apare, ca manifestare, individual, are termen de gesta ie individual, pân într-un moment când, prin for , frumuse e, putere de influen are i de inducere a binelui, mai binelui, valorii, va fi îmbr at, ocrotit i recunoscut cum se cuvine de cei mul i, în numele societ ii i al prop irii ei. Energetismul filozofic transcentiv, în calitate de matrice i substan esen ial a stratului ontologic obiectiv, sus ine fundamental, prin factorul s u transcentiv ft , importan a decisiv a entit ii spirituale, cu tot poten ialul ei individual specific energetic, poten ial distinct, cu care este dotat la întruparea în Flux i pe care entitatea îl dezvolt , aducându- i contribu ia capital în cadrul procesului Regener rii transcentive, prin specificitatea energetic unic cu care contribuie la Integrarea în structura Luminar tutelar . Deci, poten ialul energetic i specificitatea calitativ a energiei entitive sunt cei doi factori, care, f a impune o distan are polar sau o înfierare de ordin contrar a structuralismului i colectivismului materialist, impun, plecând de la sub-

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

stratul energetic transcentiv i ajungând în masa obiectiv a stratului ontologic corporal, valoarea fundamental a elementului, a individualului, a entit ii dotat cu - i st pân pe determina ii intrinseci, unice, f de care rostul Universului nu poate fi explicat i sus inut.

Emergen a valoric a elementului irumpe, firesc, abia de la el încolo, i în zonele sale coagulante de manifestare, în care el î i p streaz în mod necesar specificitatea, pentru a- i aduce prin ea i prin nivelul spiritual atins, contribu ia la Integrarea final , în Transcendentul Regenerativ. Alterarea, obnubilarea acestor dou elemente esen iale - specificitatea energetic i caracteristicile individuale ale potenialului energetic intrinsec - nu este posibil . Suma total , de for a determina iilor exterioare pe care le suport individul obiectiv sau entitatea energetic , împreun cu factorul genetic, de transfer a unor date bio-psiho-fiziologice, nu sunt în m sur s altereze sau s în bu e fondul energetic specific (propriu) i unic, cu care este înarmat fiecare individ destinat a fi participant la procesul Regener rii transcentive i, prin acesta, destinat a fi d ruit cu lumina con tiin ei i a drumului existen ial.

Sub aceast corect perspectiv , orice forme deja enun ate sau posibile de evaluare cantitativ a situa iei ontologice î i pierd sensul dac se abat de la c mida temeliei i a edificiului lor teoretic, care este elementul singular, individual i specific - singura structur capabil a emana idealul pur, nepervertit i, în acela i timp, amplificabil. Masa de oameni, societatea, grupul nu pot emana idealuri, ci doar norme de aplicare, adaptare i demers al idealului, ideal preluat îns de la un element al angrenajului social, de la un individ, i amplificat sau doar modificat, f cut predictibil. Trebuie îns s specific m teoria energetist a transcentivit ii, metafizica i ontologia Înaltului Determinism Energetic lucreaz , în palierul s u filozofic de substrat, cu energia spiritual , cu dimensiunea spiritual neobiectivat , nedesf urat în formele ei create, unitar întrupate, de materie i spirit sau de materie i con tiin , sau de amândou unite într-un tot monistic al lumii i existen ei. De cealalt parte, formele fenomenale ale energiei spirituale - materia i idealul (con tiin a) subiectiv, la care putem ad uga, deocamdat , ideea obiectiv a lui Popper sunt daturile, dimensiunile ontologice ale filozofiei de strat, dimensiuni cu care lucreaz îndeob te câmpul ontologic curent, cel care vizeaz locul, func iile i evolu ia fiin ei umane corporale, ale entit ii energetice spirituale întrupate, materializate. Am inut s facem aceast precizare pentru a nu se crede c sus inând, din punct de vedere transcentiv, existen a unui fond energetic spiritual distinct i specific al fiec rei individualit i, fond care suport transform ri i evolu ii în timp prin contactul cu sfera de evolu ie ideatic (cognitiv i gnoseologic ), dar care î i perpetueaz , pân la cap t, ca pe un obligatoriu criteriu de func ionare transcentiv , matricea originar a datelor sale bazale, unice, intervenim deviant asupra c ilor de p trundere teoretic i metodologic în universul dimensiunilor, categoriilor ontologice obiective, apar inând ontologiei de strat. Nicidecum.

Atragem îns aten ia asupra faptului c eforturile de conturare a unor perspective de lucru sistemice i dialectice nu vor fi niciodat complete, par ialitatea lor va fi insuficient atât sie i, cât i sumei care sper s întregeasc o viziune exhaustiv , dac nu vor ine cont c se afl i judec de pe terenul profund al dimensiunii energetice spirituale de fond, transcentive, dac statutul, valorile, func iile i în elesul primordial al acestei dimensiuni nu vor fi în elese i integrate oric rui pas teoretic de ascensiune spre adev r. F aceasta, nu numai c dezideratul unei perspective integratoare nu va fi atins, dar chiar i pa ii metodologici realiza i vor suferi permanent de o organic , mereu stringent lips , care nu se tie de unde va proveni, dar care va fi resim it i imposibil de acoperit.

Ca s ne folosim de o imagine plastic pentru a sugera erup ia

25

substratului energetic în stratul existen ei obiective*, utiliz m un model sugestiv, pe care îl denumim „b ica vie ii”, i care este cel mai apropiat ca reprezentare de aspectul spa io-temporal i energetic al fenomenelor existen iale care au loc în stratul obiectiv, cel apar inând Fluxului transcentiv. Utilizând acest model, sus inem c fenomenele existen iale de mici dimensiuni, pe care le tr ie te fiin a uman , ca i cele de mari dimensiuni i chiar fenomenul vie ii în întregul lui, raportate la timpul existen ial al vie ii (cele din interiorul vie ii, alc tuitoare ale vie ii unui individ, din interiorul unui segment referen iat de Flux) i la timpul cosmic (via a unui individ ca unitate, luat în ansamblul ei, raportat la Ciclul trascentiv c reia îi apar ine, parte, la rândul lui, a Ciclului transcentiv total, universal, multiciclic) au, în scurtimea manifest rii lor energetic-temporale, aspectul unei ici, care erupe, plesne te i apoi se dezumfl , aplatizându-se i intrând în masa uniform din care a provenit (ne putem închipui icile unui vulcan noroios sau ale unei m ligi în fierbere, la foc mic). Acesta este aspectul desf ur rii energetic-temporale a evenimentelor vie ii i chiar a vie ii în context cosmic ( i de aici, se poate, desigur, extrapola în social): scurt acumulare - izbucnire, cre tere, erup ie - spargere (climax, apogeu) - i stingere (faza de epuizare, de reintrare în masa energetic originar ). Modelul icii existen iale ilustreaz fidel energetica fenomenologic existen ial de caz, constituit din trei faze: acumulare, dezvoltare, cre tere (I) –› apogeu, climax (II) –› epuizare, topire în masa energetic originar (III). El reprezint cea mai sugestiv imagine energetic-temporo-spa ial pe care o putem asocia fenomenului, evenimentului existen ial.

Stratul superficial (por iunea din Ciclul transcentiv ocupat de Fluxul transcentiv) nu este decât o form de manifestare (esen secund ) conceput i creat de Esen a prim (Luminar ) pentru a servi scopurilor Regener rii transcentive a Luminariului. Existen a acestei forme de manifestare esen ial nu numai c este absolut necesar func ion rii procesului Regenerativ, dar reprezint sectorul func ional, componenta fundamental a acestuia, constituind nu numai pentru structura transcentiv ciclic ce creaz i poten eaz energetic civiliza ia uman , ci i pentru toate Ciclurile transcentive din Univers - care creaz , poten eaz i apoi Integreaz energetic celelalte civiliza ii create -, segmentul de dinamic eficace i eficient al acestuia. Privind global, putem de aceea spune c la nivel universal, suma existen elor civiliza iilor din Univers (suma Fluxurilor transcentive) reprezint sectorul eficace i eficient al Unit ii Universale totale, multiciclic energetic-transcentiv , cu p strarea îns , în aceast sum , a specificit ii i valorii calitative a fiec rei existen e civilizaionale în termenii inalterabili ai distinc iei, a a cum i în cadrul fiec rui segment existen ial civiliza ional în parte se p streaz specificitatea i calibrul valoric al fiec rui individ. Astfel, unitatea din diversitatea din Unitate a Universului ne apare limpede ca fiind structurat pe dou paliere: un palier civiliza ional - ca modalitate a particip rii fiec rei civiliza ii, individual, la construc ia universal i un palier multiciviliza ional - ca modalitate de participare a tuturor civiliza iilor, în specificitatea lor particular , la construc ia Unit ii universale. În aceast evaluare, palierul civiliza ional apare subordonat, sau component nivelului sistemic multiciviliza ional, el reprezentînd o unitate în cadrul diversit ii din Unitatea Unic , Absolut (Divin ). * Termenii de substrat i de strat nu trebuie în ele i ad litteram, în sensul de dispozi ie spa ial suprapus de niveluri ale formei energetice, ale formei esen iale, ci în sensul de includere a stratului în substrat, stratul obiectiv, pentru substratul energetic transcentiv fiind factorul func ional, structur func ional a marelui circuit transcentiv, iar substratul energetic transcentiv, pentru stratul obiectiv, pentru existen a în sine fenomenalizat , fiind suport, esen originar i fundamental , natur intim .

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (I) 1. Intercondi ionalitatea specific geografic - specific istoric specific cultural-filosofic Întrucât, vorba cronicarului Miron Costin, „Nu sunt vremurile supt cârma omului, ci bietul om supt vremuri” (altfel spus, nu-i timpul la cheremul omului, ci omu-i la bunul plac al timpului), practic este imposibil s ne imagin m profilul moral-spiritual al lumii noastre f covâr itoarea contribu ie a culturii antice indiene, ba chiar f acel ceva caracteristic ei, care a fost generat în urm cu mii de ani de intercondi ionalitatea specific geografic - specific istoric - specific cultural-filosofic. Da, c ci citându-l pe istoricul englez Henry Thomas Buckle, iat ce scrie gânditorul român Petre P. Negulescu în primul volum al tratatului Geneza formelor culturii (BPT, Ed. Minerva, 1993): „(...) întinderea i adâncimea misticismului la indieni, în trecut, s-a datorat influen ei deprimante a naturii în mijlocul c reia au tr it i a organiz rii ap toare ce le-a reglat activitatea. Cea dintâi, cu m re ia ei cople itoare, i-a f cut s i simt prea mult sl biciunea sau chiar neputin a în fa a for elor ei uria e; cea de-a doua, cu regularitatea castelor ei tradi ionale, le-a m rginit prea mult ini iativa i le-a împiedicat prea mult dezvoltarea. De unde, renun area inteligen ei i exaltarea sensibilit ii, adic atitudinea mistic în fa a lumii i a vie ii”.

Acuma, tot ce se poate ca Buckle, deodat produsul i promotorul pragmatismului occidental, s aib dreptate în ceea ce prive te iniiativa, dezvoltarea economico-social , sensibilitatea i atitudinea mistic a indienilor. Dar tot Negulescu ( i în acela i tratat) recurge la Schopenhauer, un redutabil gânditor occidental i bun cunosc tor al filosofiei indiene înc din anul 1816, pentru explicarea diferen ei categorice dintre omul obi nuit i filosof: „Pe când omul obi nuit e compus din trei sferturi voin i un sfert numai inteligen , la filosof raportul este invers: trei sferturi inteligen i un sfert numai voin ”.

Punctul de vedere schopenhauerian ne ajut s în elegem urm toarele dou lucruri: a) Cu o asemenea structur sufleteasc , filosofii sunt realmente condamna i „s se in departe de via a practic , al c rei factor de petenie este voin a” (P. P. Negulescu); b) Având în vedere fascinanta profunzime i subtilitate demon-

Arnold Böcklin - Tribut

strat de indienii antici în întinsa lor literatur filosofic , teologic i profan (Vede, Brahmane, Upani ade, Sutre, budism, Codul lui Manu, Mahãbhãrata, Rãmãyana), nu doar c sintagma „renun area inteligen ei” (fie c locuitorii Indiei au l sat inteligen a s dormiteze, fie c aceasta - „ofensat ” din pricina gradului sc zut de întrebuin are - se îndep rteaz de ei) nu este nicicât întemeiat , dar, potrivit opiniei avansat de cuget torul german, vechii hindu i st teau la acest capitol mult mai bine ca alte popoare megie e i de mai departe, la drept vorbind chiar cu o idee mai bine ca mesopotamienii, vechii egipteni, chinezii antici i greco-romanii, cu to ii mari furnizori de spiritualitate întru constituirea culturii universale. Îns , potrivit unor spectaculoase descoperiri arheologice f cute cu ceva timp în urm pe teritoriul României (precum misterioasele t bli e de la T rt ria) i spre mândria tuturor românilor, urma ii daco-ge ilor, hindu ii nu stau cu cultura i civiliza ia lor mai bine ca tracii, nici la capitolul vechime (dimpotriv , mul i înv i din str in tate i de la noi sunt de p rere c axul spiritual al lumii antice era la nordul Dun rii!) i nici la cel axiologic.

Iar dac lu m aminte la reu itele economico-sociale ale Indiei zilelor noastre (una dintre rile emergente îmboldit de ambi ii pe sura enormelor resurse umane i materiale de care dispune), se poate vedea c ea nici la capitolul voin nu st tea r u. Atâta doar , de-a lungul mai multor veacuri („indienii nu sunt gr bi i i timpul nu joac mare rol la ei”, ne în tiin eaz ilustrul indolog ie ean Teofil Simenschy în cartea Cultur i filosofie indian în texte i studii; Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1978), mai exact pân la dobândirea independen ei, voin a na iunii a fost inut în frâu ba de anacronicul i contraproductivul sistem al castelor, ba de contemplativismul îmbibat cu misticism...

Acesta fiind sistemul tridimensional al specificului indian, consider c el poate fi mai lesne în eles i, desigur, mai corect încadrat în istoria omenirii doar dup l murirea sintagmei „specific na ional”.

Mai întâi, ne face cunoscut P.P. Negulescu, se impune concluzia „via a în comun este principalul factor determinant în formarea caracterelor psihice ale individului” i c , în pofida deosebirilor fizice dintre indivizii ce compun un popor, se constat cu u urin un aer de familie comun, manifestat printr-un mod specific de reac ie la ac iunea factorilor naturali i sociali, respectiv printr-o anumit comportare cu semenii.

Apoi c nu trebuie confundat ideea de ras cu aceea de popor sau na iune, deoarece „cea dintâi e o no iune biologic , cea de-a doua o no iune psihologic i sociologic ”. În fine, dar nu în ultimul rând, pentru c nu poate fi caracteristic o tr tur unificatoare, ci doar una diferen iant , Negulescu subliniaz faptul c „ortodoxismul nu e specific românesc”, tot ortodoc i fiind „ i grecii, bulgarii, ru ii i sârbii”. În aceea i ordine de idei, gânditorul român consider c literatura constituie compartimentul cultural predilect pentru afirmarea/detectarea specificului na ional i c tiin a sau filosofia nu pot avea caracter na ional din simplul motiv acest aspect le-ar deposeda de valoarea universalit ii. Vas zic , sus ine Z. Ornea în Prefa a tratatului, nu se poate vorbi de filosofii na ionale, cu toate c exist „moduri na ionale de filosofare”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

27

Nicolae ROTARU

Un roman excep\ional tefan Mitroi,

derea în cer, Ed. Cultural Libra / Humanitas, Buc., 2003

Surpriza pe care o face poetul i jurnalistul tefan Mitroi cititorilor s i este nu c a publicat un roman, ci c volumul este unul de excep ie.

De i se poate spune c avem de-a face, prin subiect i circumstan ele de timp sau de loc, cu un „alter ego” al „Morome ilor” sau al „P durii nebune”, cartea „C derea în cer” este o scriere original prin acurate ea ruralludic i autenticitatea narativ-umoristic . Se poate spune c avem de-a face cu romanul lui Marin Biolaru Mancioac , unul dintre cei ase copii ai ranilor Ion i Tudora din Grosu, Teleorman. Dup ce „pe Ion Biolaru îl prinsese moartea cu toate bucuriile amânate” (pag.12), într-un toi de var cu capul a ezat pe primul snop de grâu secerat, Mancioac preia „comanda” gospod riei.

Om dintr-o bucat , gospodar autoritar, lui îi era de ajuns prezentul, considerând p mântul de sub t lpi tot un fel de cer. De la

„trunchiul romanesc principal” se ramific destinele celorlal i fra i (Ivan, Dudic , Vasile, Petrana i Vasilca) dar i ale v rului s u de la Bucure ti, Dumitru B ureanu, precum i ale unor Fane Lic i Pietrocil (prietenii s i, „tartori” de oi înaintea lui), Petre iric , Ion Corcil , O et, Curc nete, Mo Zdroanc , Badea Ghinea, Ghirode (clarinetistul) i al i rani din Grosu ori din Râzmiri ti, Pielea, Valea Adânc , Gabaru i alte a ez ri teleornene.

Moartea tat lui îl îndep rteaz de prieteni i de crâ ma lui Gogonaru, iar r zboiul (unde este chemat printre ultimii i c ruia îi supravie uie te) îl treze te la o nou realitate la care l-a racordat Stana (so ia sa, luat cu un copil de la b rbatu-s u care s-a pr dit sub ro ile unui car cu porumb), femeie aprig , capabil s plece din curtea lui M ncioac , unde era inta certurilor cu Petrana cea r mas v duv , i s i cl deasc singur casa nou la marginea satului.

Na terea fiicei lui, Miala, vâjul întov irilor i al colectiviz rii, moartea lui Dudic , pedepsirea cumnatului s u, experien a de paznic la un depozit de geamuri în Capital , aventurile cu mândrele (culminând cu r fuiala fiic -sei cu una dintre ele, Romi a), drumurile la târg, cump rarea oilor, „mituirea” pentru strigatul prin tâlv la L sata Secului, scena din biseric (acomodarea cu masa-n lie i privirea prin turla tronat de icoana Precistei cu Iisus în bra e), zborul cu avionul utilitar peste istoria de rân a cimitirului, pe deasupra geografiei a ez rii i uluirii nevoia ilor satului natal ca i peste impasibilitatea so iei i, în fine, sub ierea firului vie ii sunt scene de o savoare greu de descris.

Me te ugar des vâr it al nara iunii cu miros de grâu din B gan, creator minu ios de geniale simplit i rurale autorul reu te compun , tu cu tu , un volum pictural, realist i fantastic deopotriv , o aducere cu picioarele pe p mânt a mitului, dar i o alc -

tuire de mitologie nou , la fel de enigmatic i greu de în eles ca i ce mo tenit din b trâni. „Întunericul începea s se sub ieze. Te uitai prin el ca printr-un geam afumat” zice autorul (pag.21) descriind dimine ile ce-l apucau pe Mancioac deranjându- i fra ii i prietenii, c rind un asin, dup ce eliberatorii ru i îi „rechizi ionase” calul alb furat la rândui din zona P durii lui Pamfil. „... pân acas , b use i mâncase lumin , cu lumina soarelui tr ise” (pag.67) scrie în alt loc, descriind întoarcerea de pe front, autorul trecând destul de rapid i f a dramatiza cum ar fi fost de a teptat, episodul r zboiului. „Fugise din sat cu speran a de art c fuge în felul acesta i de vârsta în care intrase.

Dar vârsta venise la ora odat cu el”, scrie Mitroi, când Marin Biolaru, îndemnat de fiica sa Mielu a, hot te s devin paznic, s i seasc slujb de viitor pensionar, dar s suporte priva iuni noi, inclusiv traiul la gheret , de revelion, cu l pt reasa sau gluma lui gineri-s u care s-a dat eful s u i i-a cerut fac altceva decât prevedea fi a postului, a încât a hot rât se renun e urgent la prezent i viitor, s lase ora ul i s se repatrieze ran. „Pip ia dep rt rile cu privirea însomnurat ” (pag.244) se divulg poetul din romancierul tefan Mitroi, descriind împu inarea vederii mamei lui Marin - Marinic - Mancic - Mancioac , mutat în cimitir ca i Petrana i Dudic , acolo unde, c zând în cer i din cer în cer, spre Rai sau spre Iad, avea s plece i el natural i simplu, împ cat i f a-i putea convinge pe to i c s-a stins, mai ales c dantele clopotelor vesteau Învierea, de dup Joia Mare când lui Marin Biolaru nu i-a mai fost de ajuns nici prezentul, necum viitorul!

Fapta epic a bardului cu vân de jurnalist tefan Mitroi este una interpretat rubato, cartea sa g sindu- i u or locul în rafturile cu opere române ti fundamentale.

„

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Crea\ia artistic[ @în „AREOPAGUS” Recent, la Ed. Mu atinia, editor Emilia uianu, a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacra ii scriitori i jurnali ti Veronica Balaj i Cristina Mihai. Într-o tinut editorial admirabil , lucrarea în cauz este captivant prin con inutul s u plin pân la limit de subiecte nespus de interesante ce dateaz ac iunile fire ti ale omului creator din acest univers. La fel i coperta ii este demn de aten ie i foarte frumos ilustrat , realizator Dorin Dospinescu ( i redactor ef al editurii), imaginea în cauz reprezentând organul suprem de judecat i control din ora ul stat Atena din regiunea Attica, dar i sculptura cu zei a-patroan a ora ului Atena. În aceast ambian estetic se înscrie, cu mult prestigiu, i prefa a c ii realizat de Paul Eugen Banciu (distins scriitor, în mod aparte romancier i eseist, editor de reviste literare, scenarist de film, ziarist român), întitulat „Judecata literatorilor”.

Construit pe elementul fundamental al muncii creatoare, Areopagus este o lucrare de interviuri sau, mai bine zis, este o crea ie jurnalistic prin intermediul c reia se reg sesc scriitorii români contemporani din întreaga lume. Cu un con inut de 202 pagini,

cartea Areopagus a Veronic i Balaj (poet , prozatoare, romancier , publicist , jurnalist ) i a Cristinei Mihai (jurnalist , poet , publicist ) este opera literar scris sub forde dialog prin care se înregistreaz convorbirea dintre personaje, comunicarea dintre genera ii, dar mai ales convorbirea între reprezentan ii culturii române ti de ieri i de ast zi, personalit i care tiu cum s proiecteze lucruri pline de valori spirituale necesare societ ii române ti. Anume prin ac iunea tr irilor spirituale aceast lucrare reprezint forma unui obiect care evoc evenimente vitale ale omului creator, ale omului creator care conform principiilor individuale se zidesc publica ii literare cu subiecte concrete sau lucr ri în baza c rora se pot întemeia teorii tiin ifice, în rezultat ideile i conceptele respective fiind înregistrate într-o varietate enorm de monografii pentru diverse domenii sociale. În contextul dat, Paul Eugen Banciu în prefa a c ii scrie: „Tr im un timp cu intensitatea celui datorat unor mari evenimente, din ce în ce mai gr bit, mai superficial, în care via a se interfereaz cu fic iunea, cu lumea imaginarului, coborând din universul structurat al culturii în decursul câtorva milenii. Tr im o vreme a inter anjabilit ii valorilor culturale, dup principiul facil al psihologiei individuale, al gusturilor formate acum dup alte principii, complet distonante cu acumul rile i criteriile celor de dinaintea noastr cu doar jum tate de secol. Lumea ii, fie ea a editurilor, fie a libr riilor i bibliotecilor, las acum la o parte fic iunea, parabola exemplar , personajul de excep ie, construit dup toate regulile tipologiei unui specific al unei zone, na iuni, continent, ca în prim plan s apar jurnalul intim al unor personalit i reale, memoriile unei vie i tr ite într-un dat istoric, astfel c eroul devine însu i autorul c ii, ca într-o perpetu confesiune scris la persoana întâi”. În peisajul acestei c i, ca parte component a unei vie i tr ite în afara meleagului natal, se contureaz în mod deslu it dorin a omului creator de a înregistra în limbaj artistic sentimentele i realiz rile ob inute în timp pe t râmul literar/cultural/intelectual. În acest

sens, o pleiad întreag de scriitori români contemporani din întreaga lume fac parte din aceast lucrare inedit care se nume te Areopagus - patrimoniu literar pentru cultura na ional român . Soarta acestor scriitori din afara grani elor rii române ti este o istorie plin de tr iri emo ionale, cu o dragoste constant fa de râna natal , cu dragoste nobil fa de origine prin care curge sângele românesc, indiferent de faptul c sunt în dep rtare. Este trist acest lucru, îns prin descrierea real a sentimentelor acest om creator reu te s înfrunte greul i, totodat , reute s creeze frumosul original care treze te admira ie i pune bazele unei culturi morale i spirituale. A a fiind, în cuprinsul volumului Areopagus ne întâlnim cu scriitorul George Astalo , poet român stabilit la Paris, care discut cu consacrata scriitoare Veronica Balaj i la rândul s u spune: „Am tiut c voi pleca din ar din noaptea când l-au arestat pe tata... Mama a fost condamnat la moarte...

Am o b taie de inim în plus pentru poezie...”. În paginile lucr rii ne întâlnim i cu scriitorul român Nick Bogdan din Canada, care dialogeaz cu Cristina Mihai i la rândul u consider existen a uman în modul respectiv: „Via a, un document de scris”. Din discu iile realizate se în elege clar c „Nick Bogdan poart cu el înc acel parfum al timpurilor de alt dat ”. Este foarte interesant i discu ia dintre Veronica Balaj i Shaul Carmel, Pre edintele Asocia iei Scriitorilor Români din Tel Aviv - Israel, care red propria emo ie astfel: „...Când sunt în Israel, mi-e dor de ara de unde vin cu amintiri, sentimente, tr iri, cu o limb în care scriu , respir, când sunt în România, mi-e dor de mântul str bun...”. Foarte constructiv este i întâlnirea Veronic i Balaj cu poeta de limba român Alex Amalia C lin din NewYork, care exprim : „Libertatea te ajut s te reg se ti pe tine însu i. Poezia m-a ren scut, ea îmi dirijeaz pa ii i-mi contureaz via a”.

O alt convorbire este înregistrat între Veronica Balaj i Alexandru Cet eanu, Pre edintele Asocia iei Scriitorilor Români din Canada i unul dintre fondatorii/coordonatorii revis-

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tei „Destine literare ”, editat în limba român la Montreal, unde ultimul dintre ei men ioneaz : „Pe vremea comunismului tind s cred c exilatul avea nevoie de mai mult curaj...”. Având în convorbiri tema comunismului i procesul migrator în str in tate, cât i multe alte subiecte, Veronica Balaj realizeaz un dialog i cu Flavia Cosma, poet , scenarist TV, produc tor, regizor TV din Toronto, Canada, în cele din urm doamna Cosma afirmând: „Eu am fugit din ar tocmai pentru a putea s scriu. Poezia este în opinia mea, cel mai elegant i mai scurt drum c tre con tiin a cosmic ”. Interviurile realizate de c tre Veronica Balaj i cu al i scriitori români din str in tate sunt nespus de interesante, accentul forte fiind pus pe tematici vitale precum integrarea în societ i str ine, integrarea în arta culturii i literaturii, rturisiri despre via a privat în corela ie cu cea scriitoriceasc , despre leg tura cu scriitorii din ar i str in tate, despre promovarea literaturii române în lume, despre imaginea societ ii române ti în str in tate, despre voca ia scriitoriceasc i refugiul în arta scrisului, i multe alte subiecte de discu ie.

Printre intervieva ii Veronic i Balaj sunt prezen i: Maia Cristea-Vieru, poet , critic de art , stabilit în Toronto, profesoar de limba francez ; Theodor Damian, prof., dr., Director al Institutului de Teologie i Spiritualitate Ortodox din New York, poet, redactor ef al Revistei „Gracious Light”/„Lumin lin ”, New York, fondator - coordonator al cenaclului „Mihai Eminescu” din New York; Francisc Dworschak, medic, autor a trei tomuri - În ap rarea lui Eliade, i al unor volume despre personalit i române ti de renume mondial; George Filip, poet din Montreal, fost redactor ef al revistei „Destine Literare”, coordonatorul Editurii „Destine”, fost Director de Centru Cultural din Montreal; Dinu Fl mând, poet, traduc tor, jurnalist o voce la Radio France International; Corneliu Florea/Dumitru P deanu, publicist remarcabil prin nota pamfletar , eseist, autor al mai multor volume istorico-politice, exeget, scoate o revist cultural , de autor, este de profesie medic, în Winnipeg, Canada; Lucian Hetco, publicist, eseist, poet, editorul revistei „Agero” din Germania; Ioan Micl u, scriitor, editorul, timp de decenii, al Revistei de Art i Cultur Iosif Vulcan, fondatorul bibliotecii române ti „Mihai Eminescu”, în Australia; Alexandru Nemoianu, renumit profesor universitar în S.U.A., publicist, istoric, eseist de marc ; Livia Nem eanu, poet , vicepre edinta Asocia iei Scriitorilor Români din Montreal; Adam Puslojic, scriitor, curând Pre edinte al Asocia iei de prietenie scriitoriceasc numit Fr ia româno-sârb , un

pod cultural; Iulia Schiff, scriitoare de origine român afirmat în Germania, exeget în limba german a operei lui Ion Barbu, traduc toare; Ana Simon, hispanist , scriitoare, traduc toare, autoare de scenarii de film, so ia fostului actor François Simon, fiul marelui actor Michel Simon; Florentin Smarandache, recunoscut matematician pe plan interna ional, poet original, teoreticianul curentului paradoxist în poezie, SUA; George Usc tescu, fost profesor de filozofie la Universitatea din Madrid i profesor asociat la Universitatea din Floren a i Sorbona; preedinte al Societ ii europene de filozofie, autor a 100 de volume, traduc torul lui Lucian Blaga în limba spaniol ; fost prieten cu Brâncu i. În acela i context se înscriu i dialogurile realizate de Cristina Mihai cu scriitorii români de pretutindeni, precum: C linAndrei Mih ilescu (scriitor, profesor universitar de literatur comparat i de limb spaniol la Western Ontario University, Canada, teoretician al literaturii i un om legat de jurnalismul radio - Radio Free Europe, BBC, CBC i de ziaristica din diaspora); Mia P durean (scriitoare, Asocia ia Scriitorilor Canadieni de Limb Francez din Outaouais, regiunea Ottawa-Gatineau); Rodica Raliade (scriitoare din România, scrie i despre românii din Ungaria i cei din Canada); Nick Sava (scriitor din Canada, Vancouver); Elena tefoi (Ambasadoare plenipoten iar a României în Canada, poet , de in toarea mai multor premii i medalii); Lumini a Suse (autoare a cinci volume de poezie, membr a Uniunii Scriitorilor din România i a mai multor asocia ii canadiene, printre care Canadian Federation of Poets i Valley Writers’ Guild); Miruna Tarc u (scriitoare, Québec, Canada); cât i mul i al i condeieri.

Evident, dorin a de expresie este destul de prezent în Areopagus, iar sinceritatea scriitorului intervievat cu certitudine este o realitate tr it , o realitate redat în contextul limbajului artistic. Astfel, printr-o confesiune reciproc atât realizatorul interviului, cât i intervieva ii sunt motiva i i încânta i de fenomenul discu iilor, unde schimbul de p reri este necesar în elucidarea subiectului propus. Deci, lucrarea în sine este un model de medita ie al omului creator prin dorin a de ai deschide sufletul, de a- i împ rt i emo ia i sentimentul pentru neam, cultur , art . Prin urmare, volumele de interviuri sunt la fel de interesante ca i alte opere literare, ba chiar uneori pot fi i mai interesante i mai deosebite prin faptul c dialogul realizat dintre dou persoane poate contura sau deschide tunelul unei vie i tr ite de-a lungul timpului, corespunz tor prin dialog scriitorul intervievat î i înaripeaz i- i motiveaz i mai mult spiritul pentru a crea în continuare lucruri frumoase/

29

inedite. În contextul dat, este pl cut s retranscriu cuvintele redate în prefa a c ii de tre distinsul scriitor Paul Eugen Banciu cu referire la scriitoarele i jurnalistele Veronica Balaj i Cristina Mihai, care au reu it cu mult dib cie s pun în lumin o lucrare extraordinar de interesant pentru publicul cititor: „Ca scriitoare, care s-a impus atât în proz cât i în poezie, Veronica Balaj transform interviul gazet resc într-un dialog uman, cultural, preluând ceva din maieutica celor desurate între oameni de aceea i meserie, ici i acolo punctate cu fapte inedite din biografiile mai mult sau mai pu in cunoscute ale personalit ilor cu care st de vorb , ori cu detalii necunoscute marelui public din crezurile creatorului român din diaspora, de contextul în care a evoluat i s-a impus ca om de cultur . Citind interviurile sim i comuniunea stabilit între cel ce- i deschide sufletul i cel care iscode te, între reporter i cel intervievat”... „Contribu ia Cristinei Mihai, cu acuitate, vine s întregeasc imaginea jocului, anume acela de convorbire, de t if suire pe marginea vie ii, a credin ei în art , a lumii în care tr im, cotropit de evenimente ce se succed cu repeziciunea imaginilor de la un buletin de tiri, f cându-ne p rta i la via a tuturor oamenilor de oriunde din lume, cu dorin a expres de a-i iubi, spre a putea s le oferim partea noastr de suflet convertit în crea ie literar .

Mai pragmatici sau dimpotriv , scriitorii chema i la dialog întregesc poate imaginea complex a lumii literare de azi, pe care cititorul român o cunoa te prin miile de traduceri ce se fac la noi, prin continua comunicare stabilit intermediat între creator i cel ce trebuie s i reg seasc propria sa personalitate, propriile sale gânduri i speran e în arta literatorului”. În încheiere a men iona: volumul de interviuri Areopagus trebuie lecturat în întregime de fiecare dintre noi doar pentru a în elege ce înseamn triste ea i durerea sufleteasc a omului creator care exist departe de râna natal .

La acest subiect Dinu Fl mând (poet, traduc tor, jurnalist o voce la Radio France International) scrie: „Exilul nu e un cuvânt.

E o formul de via , dac o prive ti cu toat seriozitatea”.

Iar George Filip, renumit poet din Montreal, i revars dorul de ba tina natal prin versul liric doar a a: Lume bun , unde-i fericirea?/ Dorul greu în suflet de ce-l port?/ Fericirea mi-a r mas acas ,/ Fericirea nare pa aport...

Pe când Lucian Hetco (publicist, eseist, poet, editor minunat i profesionist al revistei „Agero” din Germania) exlam cu mult optimism: „Cred în Românul planetar”.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

Mihai BATOG-BUJENI|{

Valorile spiritului transcendent

Personal consider conceptul „întâmplare” ca fiind doar rezultatul spaimei care ne cuprinde pe noi oamenii la gândul c deasupra noastr exist o logic superioar , aceea c reia îi d m tot felul de nume, dar de care ne temem, doar pentru c nu o putem controla i atunci ne prefacem c o ignor m. Acestui context îi datorez, în mod sigur, faptul c de mai mul i ani m aflu în contact cu un personaj absolut fascinant, domnul Sorin Finchelstein, aflat tocmai h t, în Canada. Cum deocamdat Canada, mai precis Toronto, locul unde tr ie te prietenul Sorin este pentru mine cam la fel de departe precum fa a nev zut a lunii, r mân recunosc tor miracolului numit internet, cel care-mi favorizeaz sear de sear o mic uet cu admirabilul causeur ce- i are cinile genealogice, unde altundeva decât în Boto ani, adic exact t râmul legendar al spiritualit ii moldave.

Nu voi aplica termenul de întâmplare nici faptului c , la un moment dat, în via a autoru-

lui s-a produs o schimbare, una dintre acelea care, ini ial, nu dau nici un semn al importanei lor. S-a întâlnit cu Iolanda, fiica marelui epigramist i sonetist Mircea Trifu. Mircea Trifu, cel care nu numai c a reprezentat cu cinste epigrama în anii când aceasta putea fi folosit mai ales drept cap de acuzare, dar a i organizat mi carea epigramatic na ional fiind întemeietorul actualei Uniuni a Epigrami tilor din România. Întâlnirea s-a produs, ne imagin m, sub semnul fast al epigramei, a c , firesc, Mircea Trifu, aflat de o vreme la conducerea Cenaclurilor Eterne a aflat despre întâlnire i, inspirat ca totdeauna, a dat binecuvântarea, iar cei doi au devenit un minunat i fertil exemplu de prietenie i colaborare familial .

Revenind îns la conversa iile noastre, ele au ca temei dragostea fa de aceast mic bijuterie literar , epigrama, în timpurile în care ea, dac ar fi neglijat , ar putea disp rea din peisajul cultural al limbii române a a cum s-a întâmplat în alte limbi europene precum franceza sau germana. i, sprijinindu-ne unul pe cel lalt, nu numai c reu im s ne aducem zâmbetele pe fa , dar uite, mai iese i câte un volum precum cel despre care voi vorbi în continuare: Epigrame Incendiare, al doilea în numai apte ani, aproape un record dac

st m s ne gândim c volumul are prezentate circa apte sute de epigrame. Adic acele minuscule scânteieri de spirit puse în numai patru versuri, dar în care avem i o poveste i un prilej de medita ie, îns totul cu binecuvântarea final a unei poante, cea f de care epigrama nici nu s-ar putea numi astfel.

Precedentul volum, Epigrame Ireverente editat în 2013, a fost cel care l-a f cut cunoscut i l-a propulsat pe autor în primele rânduri ale epigrami tilor români, impunându-l ateniei publicului, dar i f cându-l r sf atul publica iilor de gen. Lucru firesc pentru un talent evident, a a cum rareori se întâmpl în domeniu unde, de regul , este nevoie de o destul de lung perioad de convie uire în mediu pentru a înv a cum trebuie s arate o epigram . Asta i pentru c genul este, în ciuda aparen elor, extrem de dificil i marcat de reguli stricte a c ror înc lcare te descalific , de cele mai multe ori definitiv.

Acest al doilea volum ne dest inuie îns i o mic tain con inut în chiar motto-ul u: Iolandei, f de care... Sincer, elegant i discret ca orice om de lume, autorul ne indic deci numele îngerului s u p zitor, al muzei, dar cu certitudine i al celei care i-a stat al turi pe timpul muncii de crea ie, a a cum numai o

Arnold Böcklin - Odiseu i Polyphemus

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

femeie tie s o fac , atunci când vrea. De altfel am putut s-o admir pe Iolanda în chiar recitalul sus inut cu prilejul lans rii volumului.

Da, Sorin, ai dreptate! de care...

Prefa at de distinsul pre edinte al Uniunii Epigrami tilor din România, poetul George Corbu, cel care are i un volum de referin , Duelul celor o sut de sonete, editat împreun cu maestrul Mircea Trifu, augmentat de grafica satiric a domnului Neculai Viziteu din Vaslui (e ceva cu moldovenii ace tia!) volumul este construit pe capitole, optsprezece la num r, astfel încât cititorul s se relaioneze lecturii f discrimin ri, dar în total cuno tin de cauz (subiect abordat!).

Nu voi exemplifica citând epigramele din volum deoarece în prefa ele au fost folosite suficient de conving tor, îns parcursul capitolelor de la istoria veche cu daci i romani, la istoria modern cu ho i, mincino i, be ivi ori c zu i în cele multe p cate ale omului, români, evrei sau alte etnii ori religii, figuri notorii din punct de vedere istoric sau artistic, prieteni, amici i colegi de peni , Sorin Finchelstein are pentru fiecare câte o mic în ep tur , absolut elegant , plin de har i stil. Chiar nu po i s pui în pagin ce i-a pl cut sau ce i-a atras aten ia, pentru c , în fond, tot ce cite ti tu devine personal, pare c autorul are cu tine un dialog prietenesc, o mic uet destins , inteligent i spumoas a a cum ar trebui s fie toate întâlnirile între oameni de spirit care poate î i doresc s mai schimbe câte ceva din nedrept ile acestei lumi, iar pentru asta au ales for a cuvântului, a ironiei de bun calitate, pe scurt a epigramei.

Trebuie s recunosc îns c , a a cum se întâmpl de cele mai multe ori în acest domeniu, lectura volumului are nevoie de o tratare de tip homeopat. Nu po i citi pagini întregi în timp record fiindc vei pierde savoarea indescriptibil a fiec rei compozi ii. Este la fel ca atunci când mergi în taini ele unde sunt expuse bijuterii ale nu tiu c rei coroane i nu po i admira lucr tura sau minunea unei singure pietre sau piese fiindc te pierzi în haosul mult prea plinului i vei ie i de acolo având convingerea c nu ai v zut mai nimic.

Prin urmare, cititorule nu te gr bi! Toari în suflet câte o pic tur de umor versificat, inhaleaz -i aromele, simte-i savoarea, se te-i miezul i apoi treci la urm toarea...

Doar a a vei sim i c e ti una cu cel care a scris pentru tine i vei avea un bun prilej de a-i mul umi, dându- i seama c el a mizat pe tine, a a cum i eu recunosc într-un catren: Volumele lui S.F. Sorin cu stilu-i consacrat: Incendiar, ireverent, Atrage, este constatat, Un cititor inteligent.

31

Mihai MERTICARU

Sonetul unei triade Pe lumea asta, toate-s trec toare, Intr -n ale mor ii pepiniere, Accept pietrificarea-n t cere, Din întâmplare, dar i din eroare.

Triste e, bucurie i avere Se trec u or ca o pl cut boare, Ca mâine-i cenu sl vitul soare, Dar prima-i frumuse ea care piere.

Tot ce exist -i lege s dispar !

Furia i l comia barbar , Invidia, puterea, m re ia, Vor trece toate prin foc i prin par .

Doar o triad gust ve nicia: Cuvântul, Dumnezeu i poezia.

Sonetul contiguit ii Din ceruri vin misterioase oapte, Îndemnuri vagi p trunse de nep truns, În argintii v tuci de nori ascuns, Precum în faldurile cifrei apte.

Cristal de gând sfin it, acuma, ajuns La urechile mele tot mai apte disting ce-i luminos în noapte i s se închege în umil r spuns. bucur mult, Doamne, c Te în eleg, C-am reu it s -mi însu esc cutuma, m-ai ispitit cu taine întruna i chiar mi-ai dat libertatea s aleg.

Aflu c - n-am tiut-o-ntotdeauna Cu-ntregul -infinitul, Tu e ti una.

Sonetul unei viziuni cind prin labirintul unui gând i tot visând o gean de lumin , pomenii cu-o cup arhiplin Cu-ambrozie, Dumnezeu al turi stând, ream un bo palid f cut din tin , Cu sufletul eteric str luminând,

Înghe atele-mi oapte susurau blând, Rev rsându-se din gur str in .

Domnul a-n eles perfect ce l-am rugat, Un semn discret a binecuvântare, Spre noapte s-a întors i s-a luminat, Ca-n prima zi, cu toat bolta-n soare.

De-atunci am r mas cu lumea împ cat i-o pot privi prin lup m ritoare.

Sonetul desc tu rii Te a teptam cu ochii lipi i de geam Când Te-am z rit cum p ti pe alee, Umbra- i str lucea pe Calea Lactee i-n toat m re ia v zutu-Te-am.

Din ochiul T u drept s ri o scânteie, Era soarele spre care slobozeam Efluvii de uimiri i în schimb primeam Câte-o lun , o stea, o orhidee.

Erai ocean infinit de lumin , De luceferi, str juit, i-aurore, Mult nimbat cu raze multicolore. i-am cerut binecuvântarea divin i, în acorduri de org sonore, M-ai miluit cu-o privire calin .

Sonet paranomal L-am z rit sp lându- i fa a cu rou , A intrat pios într-o catedral , Avea o figur destul de pal , Când s -L prind, a i început s plou i-a disp rut pe poarta triumfal .

M-am închinat cu mâinile-amândou , Sperând s v aduc o veste nou Cu o întâmplare paranormal .

De ce-ai fugit, Doamne, iar de mine Când eu Te-a teapt, Te caut din pruncie, Vrând s merg, prin lume, la bra cu Tine, i admir infinita-mp ie?

Nu- i mai cer s -mi vii cu bra ele pline, , dinspre rai, o briz s adie!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul X, nr. 8(108)/2019

Daniel MARIAN

Acas[ ]i ne-acas[ Menu Maximinian, Crucea nop ii, Ed. coala Ardelean , 2018, 80 p.

Poetul este, cu predilec ie, o f ptur nocturn , ancorat între mitic i mistic. El g se te noaptea i ceea ce nu exist , ca un pr tor cu instincte neb nuite. Câte minuni ar putea înc pea într-o noapte, poetul le strânge la el în tolb i când le d drumul ziua peste zare, este mirare de înc o facere de lume.

Ca fin observator spiritual, Menu Maximinian se afl în permanen în untrul fenomenelor de gândire i sim ire, fiecare carte a sa de poezie este un aflux energetic care-i reconfirm perseveren a de colec ionar de emo ii, nelini ti, de iluzii, de vise. „Crucea nop ii” poate fi privit sub aspect religios ori astronomic, dar i multidirec ional, poetul nefiind adeptul sensurilor unice, fixe, de altfel la el neexistând linii drepte doar curbe i spirale. În prima parte, „Copilul de ap ”, construcii terapeutice cu lumin , culori i elemente esen iale vie uirii, un dans al formelor care e zit s amestece substan ele în simbioze prielnice unei desf ur ri ludice benefice. Voi exemplifica în aceast privin : „Prim var în Transilvania”: „Când sticla l mpii crap sub ger,/ Cerul e sprijinit de vârful c pi elor

de otav ,/ Satul plute te.// Sfârcurile mugurilor tresar./ Vine prim vara,/ O simte calul alb.../ Pe uli a din cap tul de sus al lumii.// Nu e nevoie de fluier,/ Mioarele pasc/ Pe rarea cât un fir de a .// Biserica înfipt în mijlocul satului/ Miroase a cer./ Maica Sfânt bea ceai din fructe s lbatice...”

Faptul c satul are o conota ie aparte, fiind extins la scar universal , ne duce cu gândul f doar i poate la Lucian Blaga, care a fost artizanul des vâr it al imagisticii ideatice, dac nu e prea mult spus prin acest termen. Printr-o subtil apropiere de marele poet transilvan, se explic cred i fenomenul care îl sus ine i cumva miraculos îl propag pe Menu Maximinian. Îl vedem îns în partea a doua a c ii, „Stingher în mijlocul lumii”, pe poet str tând dibaci mai multe coordonate exotice.

Când ar trebui s fie extatic, se întâmpl dea-ndoaselea, deoarece ce-i al lui e pus deoparte acas : „Î i scriu un poem din Madrid/ Cu gust de expreso f zah r/ A tept avio-

nul/ Ce niciodat nu duce spre tine// Gând al libert ilor/ Pierdute în mii de suflete// Bilet ifonat/ Cu miros de leandru// Î i scriu un poem din Madrid/ Ca o s geat / Ce str bate norii.” (Scrisoare din Madrid).

Sau, la modul global privind, impactul fiind atât de mare încât meditativul devine piatra pre ioas a c torului. „Frica de necunoscut// Precum pruncului de prima sc ld toare/ Ursitoare i ierburi necunoscute// Ce se ascunde dincolo de pasul pe lun / Dar în adâncul oceanelor,/ Dar în privirea oamenilor.” (Lumi).

Oricum, întoarcerea poetului în ambientul lui aproape sacral este asigurat : „Casa mea/ Are culoarea sufletului t u/ i e mereu cu mine.” (Tu).

Cu o prefa generoas de Constantin Cuble an i un „Profil de poet” de Andrei Moldovan, Menu Maximinian se plaseaz într-un block-start prielnic i de ast dat , eu nef când mai mult decât a sublinia prilejul unei c i reu ite.

Arnold Böcklin - Asaltul pira ilor asupra unui fort

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Mihaela MERAVEI

Emo\ia nedisimulat[ @în poezia „c[l[re\ului din zorii unei iubiri amânate” Daniel Marian, c

re ul din zorii unei iubiri amânate, 2019

Cu un curriculum vitae impresionant, rod al sârguin ei literare de care d dovad din 2011, de la apari ia primului volum de versuri „C pi de fluturi, îngerii mei” i pân în prezent, a a î i începe cel mai recent volum de poeme - „c re ul din zorii unei iubiri amânate” - jurnalistul, poetul, criticul Daniel Marian, volum postfa at de alte dou nume cunoscute ale literaturii actuale, poetul i criticul Lucian Gruia, membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala de poezie, Bucure ti - i poetul Daniel Luca, consistent prin num rul de poezii, omogen i concludent, totodat , prin emula ia liric vizavi de propria crea ie. a cum a remarcat criticul Lucian Gruia: «Daniel Marian, în volumul „c re ul din zorii unei iubiri amânate” se dovede te un postmodernist pur sânge datorit lu rii în r sp r a temelor abordate.

Prima exemplificare distruge mitul lui Noe: „acum c s-au dus ploile/ i noe n-are nici o treab / bea lini tit la cârcium / înc un potop” (aici e locul cu tine).

Dar cea mai puternic amprent postmodernist poetul o las în viziunea unui rai cârcium : „paradisul era o crâ de la ar / unde mu tele se scobeau în nas/ b utura picura din tavan/ mahorca se fuma din pere i/ visele în pielea goal / op iau în draci pe mese” (se tr ia în vecin tatea vie ii)» Poetul abordeaz un limbaj familiar, în construc ia poemelor, eliberându- i fantezia, desolemnizeaz discursul poetic, mitologizând voit lucruri comune sau demitizând personaje arhetipale: „noe n-are nicio treab / bea lini tit la crâ ” (pag. 8, „aici e locul de tine”); „de câte ori sunt înger i asta/ se întâmpl de câte ori beau/ cele patruzeci de pahare/ cu otrav ecologic ” (pag. 13, „cum mai vine -asta”);

„stai a a seara pe deal i te minunezi/ vezi ma in ria de f cut lumini e/ i nu- i merge mobilul s -l suni/ pe Dumnezeu la centrul de raportare/ a minunilor (...)” (pag. 20, „cum te-ai pricopsit cu fericirea în fl ri”); „sau n-a i auzit cum Dumnezeu/ a fost prins dormind/ la facerea lumii/ / de aceea atâtea apocalipse/ i niciuna teaf / jum i sferturi/ pi-uri de ceruri/ sau alea cu pi-uri sunt cercuri/ i mai grav Doamne/ hai s vezi ce-ai f cut!” (pag. 26, „minciuna”); „în rai nu se fumeaz nu se bea/ nu se face sex i copiii apar/ numai prin minuni în rca i gata/ f sug la vreo / iar singura pl cere ar fi aceea/ de a fi pân la urm i totu i// în rai unde totul este/ desigur interesant/ constipat de interesant de data asta/ te ui i pe un afi unde scrie/ b ! e ti nebun!” (pag.

48, „dizerta ie principial despre pisici cu pene de veveri ”) Pe o anume nebunie, pus în ghilimele, fire te, se bazeaz compozi ia volumului, o libertate dincolo de limite pe care i-o îng duie poezia postmodernist , titlurile fiind a ezate oscilant, când la început de text, când la final, func ie de tr irea intrinsec a poetului. Ironia i ludicul se simt intens în temele abordate, de cele mai multe ori acestea se pliaz pe realitatea ora ului sau a unor sentimente superfluu, tr turi care imprim textului o savoare aparte, cititorul fiind deconectat de la starea tensionat a cotidianului ap tor sau a unei iubiri neîmplinite. Alina, protagonista c reia îi este adresat iubirea re ului din zori este mai vie ca niciodat , nu doar în sufletul r pus de triste e al poetului, în fa a unei iubiri z rnicite, dar i în cel al cititorului: „s fiu al naibii dac / m-a fi gândit la asta: / tu chiar e ti vie” (pag.

53, „nu - nu azi nu vine moartea”) În iubirea pentru Alina, ca tem de referin a volumului „c re ul din zorii unei iubiri amânate”, poetul Daniel Marian demistific simboluri prototip cum ar fi cel al aripilor, zborului sau al Anei lui Manole: „ai v zut cum zbor/ cu gesturi mecanice/ tot zbor/ dau în clocot/ pe radare/ atâta zbor// - mai las -l dracului/ de zbor/ e ora de lini te/ dac ’asta mai poate/ fi numit or / ce s zic de lini te” (pag. 16, „ai vrut s spui ceva”); „mie nu mi-a convenit niciodat / c aripile nu- i cresc direct din cap/ din gur din urechi sau din ochi da/ cel mai bine din ochi de acolo/ s i creasc odat cu v zduhul/ / dar s i creasc aripi pe la spate/ de parc i-ar fi ru ine cu ele/ i nu trebuie s se vad / când le plimbi ce prostie/ s i plimbi aripile ca pe evantaie” (pag. 9, „ordinea nefireasc ”); „(chiar dac nu te cheam Ana care-i plecat -n weekend)/ / orice mije ti seara se destram în zori/ ai luat cu tine numai ceai i nori/ pentru o construc ie care seam a libelul / i vrei s-o zugr ve ti sub form de deja-vu” (pag. „Alina”). În c utarea fericirii, prezumtive cum vom vedea, a iubirii (ne)împ rt ite, greu de atins, Daniel Marian colec ioneaz

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„triste i/ limpezi i adânci/ ca valea seac / în care plou prima dat / caut un nou fel de triste e/ care n-a mai fost/ trebuie s am o triste e a mea/ s poarte numele meu/ cu triste ea alina” (pag. 25, „prea devreme pentru inventar”). Sentimentul este i mai cople itor „de când a dat faliment buticul cu aline/ s-a deschis un supermarket chiar dup col / nu- i la i memoria la intrare nici/ nu te prind u ile rabatante/ i ai de toate veveri ele/ i scumpe i ieftine” (pag. „tr iasc psihologia comer ului liber ales!”) i poetul va avea o c dere în propriul sine, o pierdere a eu-ului, o decelare a identit ii spirituale: „m pr bu esc eu în mine/ s m caut dup ce/ avuseser o-nmormântare i o nunt / toate ar rile din temni a/ capului meu ambientat cu/ asparagu i i dinamit / du-te de te culc ei n-a / acum vine plimbarea prin gânduri/ din care nu va ie i altceva/ decât viermele care st s nasc ” (pag. 21, „mai vino pe aici”); „dezbrac -te de trupul t u/ i întinde-te pe p mânt pe mare pe cer/ cu mâinile pe piept i inima sub cap/ s auzi prin inim cum ea/ bate la un loc cu o g rg ri i/ cu în elepciunea lucrurilor în mi care/ dac i-s i tâmplele pe acolo/ e i mai bine de dou ori mai bine/ vei muri i vei învia la fiecare/ b taie de clopot a sângelui” (pag. 29, „ tran ee în tibetul min ii”) Daniel Marian în volumul „c re ul din zorii unei iubiri amânate” atinge teme profunde. Via a, moartea, ve nicia, timpul, problematica poetului m cinat de umorile iubirii, dar i natura cu vie uitoarele ei, veveri e, g rg ri e, fluturi, sunt doar câteva dintre laitmotivele poemelor sale. De remarcat este viziunea poetului i raportul eu-lui poetic în fa a mor ii, viziune nu mai pu in ludic , îns profund mai ales prin trama textului.

Arderea în slujba crea iei, a iubirii neîmp rt ite i neîn elese, aduc poetul la topire, dezintegrare emo ional , o stare apropiat mor ii, a ie irii sufletului din trup când, înainte de a se hot rî s plece definitiv/sau nu, prive te de sus spectacolul vie ii: „am visat sau poate a a era/ cum o gr mad de lume/ st tea la c tâiul meu teptând/ s mor ca s -mi poat fura cuvintele/ degeaba le explicam c sunt ale lor/ au trecut pe la mine bete cântând/ i dansând cu toate str zile dup ele/ cele de prin cartierele cu nebuni/ pe unde de obicei nu trece nimeni// st teau to i cu ochii pe becurile vie ii/ i pe butoanele mor ii care tremurau/ i acestea de îndelung teptare/ numi amintesc cine a mutat reanimarea/ în sala de a teptare i care plutea/ între via a care ar fi fost i via a de dup ea/ pe unde se ineau de toart picura ceva timp/ ca într-o perfuzie cu dorin e i regrete/ oricum era bine c eram i eu acolo” ( pag. 67, „când se în-tâmplau toate acestea/ nu tie nimeni era prea târziu de tiut”) Volumul „c re ul din zorii unei iubiri amânate” este o reu it liric , nu doar pentru maturitatea liric la care a ajuns autorul, stilul lui Daniel Marian cu accente soresciene pe alocuri, dinesciene prin altele, este unul deja consacrat, ludicul, ironia sau cinismul postmodernismului fiindu-i caracteristice, volumul despre care am discutat este remarcabil prin emo ia pe care o transmite cititorului, o emo ie nedisimulat , venit din sentimente puternice i adev rate, iar acest fapt este o noutate cu totul salutar .

Anul X, nr. 8(108)/2019

Corina PENDUS

tase în vis În pânza ce se vrea m tase Stau mângâieri, de mult, retrase În veghea sim irilor nebune Cu gândul mi-au f cut c rbune.

Urzeli întoarse-n es tur Cu ochi lega i la uit tur , Ne-adun -n patimi de feline Cu pânda spaimelor str ine. În pânza ce se vrea m tase Cer vântului s mi te lase, Adiere-n trupul meu sub ire, Cu jar pe gean , tras în fire, i-n primele sim iri nebune ardem doi, într-un c rbune (!)

(Sunt vinovat ) Sunt vinovat în triste i ce m coboar Într-un balast de r ciri, r mas la moar ina nedospirii, smuls i r mas -n cioc, Atât de vulnerabil m sur , într-un troc.

Inutil vin , în triste i ce-nchid o poart Peste grumazul cailor de bronz, din soart , Ce- i calc în copite, crude - alunec ri în larg i nu orbesc în mângâierea unui vânt mai cald.

Sunt vinovat , în triste ea nisipului din Stea, Ce nu va fi vreodat’ castelul meu, în mâna ta, Cu aurul din ochi, r sfrânt în galaxie, ci, mii de ochi, castelul are, în coregrafie.

O vin f vin , m coboar în triste i, Printre cai cu aur zbuciumat în dimine i, Cu c stru-n rozariul zilei viitoare (?)

Cu bucuria ta, m car, de i e trec toare.

Felinar inutil Un felinar mai solitar ca mine Siluet frânt -n umbrele feline În noaptea cu cochet rii de smoal Împlete te cozi ce-i cad, apoi, în poal .

Lumina lui atât de neconvins În pânze de p ianjen parc prins Se duce s jertfeasc piruete În muzica nescriselor librete.

Liliac pedant în zborul lui trezit Întretaie cea a în v lul putrezit i crengi cu vârf înm nu at în negru Nu vor g si acum, ceva integru.

Arnold Böcklin - Joac în valuri

Un felinar mai solitar ca mine Sp it întoarce umbra c tre sine Când zorii vin, tablou mi cat de ape Alte lumini s i in zilele aproape.

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Florian COPCEA

Fantasmele ]i ipostazele unui poet al ,,timpului pierdut” Versurile din Ma ina de b tut (Ed. Prier, Drobeta Turnu Severin, 2015) ale poetului de expresie româneasc din Serbia, Mihailo Vasiljievici, p trunse de impetuozitate i atingere nemijlocit a absolutului existen ial, continu viziunea exaltat cu care ne-a obi nuit în cele din volumul Cu ochii deschi i (Ed. Lumina, Drobeta Turnu Severin, 2010). i unele i altele poart amprenta în elegerii orfice a crea iei, poetul fiind posesorul unui limbaj f pre iozit i, sus inut ,,prin hazardul cuvintelor” (Roland Barthes), cu adeziune la ,,discursul clasic”, hiperrafinat, al poeticii lui Adam Puslojic, pe care, se pare, îl are drept model. Spre deosebire de acesta, îns , el p trunde ca un biruitor, cu sabia ridicat în humilitudinea cotidian a lumii.

Mihailo Vasiljievici nu este, a adar, atras de elementele imediatit ii, precum Puslojici, ci de subtilit ile livre ti pe care le descoper în memoria spa iului thanatic în care „tr ie te”: ,,P eam prin întuneric/ i a teptam diminea a/ S prind razele de soare,/ Acesta fiind prezentul./ Memoria mea/ Cu timpul tirbit / ine minte doar acea noapte/ i acea diminea /. Aici nu a fost zi,/ Soare sau lun / / Aici s-au scos ochi/ i ochii s-au pref cut în stele/ Iar sufletele au r mas s pluteasc /

Deasupra câmpiei precum florile celeste/ Aici totul a ars/ i sim eam trupuri/ Sub talpele mele/ i printre ele, trupul meu./ Poate nu e decât un co mar/ Îmi ziceam i c lcam mai departe/ Scheletul umbrei mele” (In memoriam), sau: ,,Precum într-un spa iu vid multe levita ii/ se-nvolbur pentru a atinge lucruri/ i s pocneasc gândul.// Precum într-o deap dure între s lb ticiuni lacome mârâie visul./ i sfâ ie./ Mult sânge în timp ce eu esc pe vârfurile degetelor/ i sunt o ureche mare/ cu membrana întoars spre cuvinte nerostite/ cu gura deschis dintr-un spa iu vid dintr-o p dure deas / cu ecoul r cind pentru înc un veac” (Sunt o ureche mare).

Astfel se explic dorin a sa, exprimat la modul discursiv-retoric, de a recupera dimensiunea recognoscibil a timpului istoric, în care predomin sentimentul pierderii de sine: ,,O mie de trec tori str ini/ Trec pe drumul nelini tilor mele./ Eu nu îi chem/ Nu-i alung./ Nu sunt eu un f sens/ Dar nici rob al lini tii./ Urmele lor sunt mereu ascunse/ Iar drumul tot mai clar” (Sensual).

Poetica lui Mihailo Vasiljievici, racordat fiind la o realitate acosmic , se relev prin convertiri ideatice con inând un suprarealism în descompunere: Aceasta este o poezie/ Ce începe cu o jum tate de gur / Vorbesc cu cineva/ Care este undeva în întuneric, vizavi de mine./ Cine e ti?, întreb cu oarecare indiferen ./ Eu sunt tu, aud gura lui f s o d” (F nume).

Poetul are o propensiune sadic pentru banal: ,,Visam o femeie/ Visam mâinile ei cum atingeau/ Coastele mele perfect rânduite/ Adâncitura r stignit între palme/ Adunate în rug ciune/ Acel neschimbat spectacol/ Document în oglind / Când m-am trezit cu lpile ei/ P ind pe craniul meu/ L sând u or se rostogoleasc doar chipul/ Undeva departe de toate sim urile” (Rostogolire).

Identific m, în Ma ina de b tut, efluvii de st ri i idei pulsatorii care indic un travaliu liric hipnotic, dominat de reprezent ri cvasiteratologice. Poetul d impresia c locuie te înl untrul textului infinit, adic ,,în visul Istoriei” (Roland Barthes), aflat sub tu-

tela unei permanente recluziuni poetice: ,,Amân ora mor ii/ Am spus la ora unu, duminic / Stând drept/ Ascultând alternativ/ Contemplându-m , cum adun resturi/ Dezgrop da i, utilizabil, neutilizabil/ Toate lucrurile, la ora în care am adormit/ La ora în care m-am trezit,/ Dup aparen e, normal/ L sând câ iva ani sub piatr / Ca i când a pleca întro plimbare scurt ” (Câ iva ani sub piatr ).

Pentru Mihailo Vasiljievici, poezia este un substitut proteic, protector: ,, i dup mine/ se scriu poeme/ Înalte i adânci/ În fa a mea/ Ni te ochi vin/ i îmi terg/ Versurile de lacrimi” i dup mine), i: ,,Aceasta nu este poezie/ ci o discu ie optit / cu cineva eu vorbesc/ este undeva în întuneric, aproape de mine” (Anonimi).

Poetul este un disperat. Lumea este st pânit de heliotropii care confer lucrurilor, i nu numai acestora, percep ia unei anumite efemerit i a spiritului i eleatismului existen ial, destul de vulnerabil în golul abisal din care se na te poezia: ,,E timpul s se fac ultima scrisoare/ care înc nu promite nimic/ au adus sicriul de fag.// Mi-am ridicat picioarele, i s vezi minune!/ încep s mi c!/ Scopul e uitarea/ eu am ajuns mai devreme./ Dou mâini ridicar piatra,/ i pentru prima dat sa întâmplat moartea/ ca i când juca i ah figuri/ în timp f spa iu. […]/ Pentru c aici nimic/ nu exist ,/ aici nimic nu e.../ Aceasta este o poezie goal ” (Poezie goal ).

Poetul se revendic aici drept increatul.

Când Fiin a devine lucid aneantizat , el se metamorfozeaz , împrumut chipul muritorului de rând i î i exprim neputin a de a reac iona: ,,Beat i neputincios/ Mi-e ru ine de privirea str mo ilor/ Din fotografiile înlbenite de pe perete./ F a bate la u / Mi-a intrat în cas o femeie necunoscut / Ne-am privit reciproc/ i nimic mai mult./ Din nou vulcanii/ Mi-au zguduit nervii/ Lava cu chip de demon/ Se pr bu ea în trupul tau” (Demonul).

Metaforele sale sunt destul de aride. În distonan cu canonul lui J. L. Borges: „Metaforele trebuie s surprind imagina ia”, putem

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

deduce c Mihailo Vasiljievici ar fi o entitate involuntar , într-un univers palimpsest, textualiza(n)t, în care clipa i-a reg sit identitatea: ,,Acela care- i zâmbe te/ i spune c i e ti drag/ C te vede/ Nu, acesta nu sunt eu” (Nu, acesta nu sunt eu). În consecin , poemele din Ma ina de tut „tezaurizeaz ” obsesiile i spaimele omului în fa a spectacolului himeric, sugerat de medita iile asupra nefiin ei. Ca o concluzie general , lirica lui Mihailo Vasiljievici, urmând regulile ,,unui limbaj produs în mod liber” (Roland Barthes), în expansiune în spaiul literar românesc din Serbia, este ecletic , desf urat la confluen a dintre conven ii i un histrionism par ial real.

Având con tiin a misiunii sale de a schimba ceva în literatura momentului, Mihailo Vasiljievici va recunoa te: „Îndârjit scriu o poezie f / sfâr it”.

Volumul de poeme Urletul (ap rut bilingv româno-sârb la Ed. ICRV Edit, Zrenianin, 2016), al lui Mihailo Vasiljievici, abund de reflexe livre ti, configurând astfel un experiment imagistic ,,consumat”, cum sugereaz prefa atorul Nicu Ciobanu, în ,,vârtejul c urii propriei identit i”, lirice, am completa noi, având în vedere c poetul i-a format un stil al s u de a exploata deopotriv sensurile vie ii i ale crea iei literare.

Tema privilegiat a poemelor din cartea în discu ie - spaima de nefiin (întâlnit obsesiv i în Ma ina de b tut, Ed. Prier, Drobeta Turnu Severin, 2007), confirm sentimentul interiorizat c a ezând ,,crucea/ pe focul cuvintelor” (Smuls din cotidian), abandoneaz la garderob m tile banalului, ar tându-ne dexterios, desigur, dincolo de aparen e provocatoare, adev ratul s u har, de a lefui idei ,,în diverse scopuri/ ca pe ni te

chei universale/ care deschid fiecare u ” (Descrierea zeului).

Miracolul existen ei, bine tu at în erezii poetice, vine s consacre un ritual tranzitoriu: ,,cine sunt eu/ îndelung m-ascund/ de mine însumi/ unde am fost/ în tot acest timp/ tot mai greu/ m reg sesc/ i îmi amintesc de teoria/ lumilor paralele” (Pauz de dejun).

Versurile lui Mihailo Vasiljievici împrumut , constat m, simboluri din medita iile lirice, extaziante, ale lui Adam Puslojici, cele ale mor ii i c derii în neant a fiin ei fiind cele mai des uzitate: ,,...vremea întunericului/ m-a luat sub aripa sa/ nu vei putea s crezi /c fl ul t u doarme ve nic/ i poate c pentru prima dat sincer/ vei v rsa lacrimi” (Moartea), sau: ,,m sufoc/ din mine / n le te/ ip tul de moarte/ mi-e team / cât voi mai putea/ s r mân cu mine /[...]/ amintirile p lesc/ i aici e sfâr itul” ip t de moarte).

De fapt, nu ne afl m numai sub imperiul unor lament ri în întregime justificate, ci i a unei ini ieri în c toria f întoarcere ,,prin lumi v zute i nev zute”, poetul fiind ,,marcat de insomnia cunoa terii i a propriului discurs”, cum remarca acela i Nicu Ciobanu: ,,oamenii cu care nu am schimbat un cuvânt/ por ile prin care nu am trecut/ paharele pe care nu le-am atins nici cu buza nici/ cu mâna/ înc mai z ng ne/ înc mai îndeamn la t mu/ i r spândesc dragostea/ i frumuse ea/ dau na tere vie ii sem nând moarte” (P sirea sufletului).

O alt caracteristic a poeziei lui Mihailo Vasiljievici este cea a nevoii de comunicare cu abisalul din lumi imposibile care, crede, ,,glorific existen a” (Splendoare) i favorizeaz , bineîn eles, excursul c tre un univers metafizic, impalpabil: ,,am în eles/ c drumul este însemnat dinainte/ i c suntem la u ile/ infernului i altei învieri/ c toresc în mai

Arnold Böcklin - Acas

Anul X, nr. 8(108)/2019

multe direc ii/ prin taifunul de hârtie al insomniei/ trecând prin cuvinte/ precum prin timp/ i devin tot mai prezent /în acest timp” (C tor în mai multe direc ii), i: ,,adio/ lume putred / adio/ inuturi/ în care nu am fost niciodat / […]/ unde urma t lpilor mele/ în acest nisip/ nu mai exist ” (Adio).

Dac Heidegger considera poezia un ,,glas al fiin ei”, Mihailo Vasiljievici o define te a fi ,,un ip t ascu it” a c rei menire, sublim , este ,,s -mi înjum easc sufletul meu pierdut” (Rug ciune). Când cel din urm experimenteaz lirismul, în spirit nichitast nescian, ies la lumin veritabile giuvaieruri, e drept, cam abstracte, nereductibile, totu i, la spiritul consacrat al inimitabilului s u confrate, împrejurare în care î i arog dreptul de a dezvolta f ezitare delirul fic iunii în jocul poetic al unei realit i fic ionale: ,,nu tiu de ce/ am întins mâna cuiva,/ nu tiu unde am privit./ a zburat o pas re r cit / deasupra cretetului meu/ i s-a-ndreptat spre sud./ miam pus aripi în loc de ochi/ i am c zut în nisipul viu,/ nici o mi care, nici un cuvânt,/ aici nu conteaz ,/ am plâns/ iar lacrimile de al ii le-am ascuns./ a mai zburat o pas re/ întârziat / peste trupul meu/ i a plâns pentru totdeauna” (Pas rea).

Conexiunile dintre cuvânt - timp - spa iu - liman - moarte, sunt explorate din toate unghiurile în care textul devine oglinda prin care ,,apa trece în timp ce pietrele plâng”: ,,...sunt pierdut la mijloc de via / o pr pastie e sub mine/ i nimeni nu e/ -mi întind mâna/ s m salveze m car pentru o clip ” (Pierdut).

La Mihailo Vasiljievici, cum este i firesc, gândul însu i este transformat în cuvânt, acesta intersectându-se, nu întotdeauna fericit, cu prozaicul, fapt care viciaz emo ia i o las s se piard precum un ecou în ambiguit i inocente. La acesta se mai adaug fantasmele unui primitivism artistic care, volens-nolens, mutileaz deseori limbajul: ,,M h ituiesc m vâneaz ca pe o fiar / pa ii mei sunt la fel de potoli i/ i foarte vigilen i/ oriunde m-a opri/ p mântul se deschide/ tr gându-m spre pântecele-i în infern/ universul s-a pr bu it/ timpul i spa iul/ nu au fost de partea mea” (Când a putea s nu scriu).

Exist , totu i, aici, o stare ra ional de a celebra via a, via a însemnând i un arhetip de extrac ie oniric , al hipnoticului efemer, i de a propulsa ideatic fiin a spre misterii expresionist-vaskopopiene. Eul liric este pus în situa ia de a legitima, prin induc ie poetic , paradoxul: ,, i ne va trece timpul/ i lacrimile nu vor mai conta/ când pe o întreag lume/ doar tu i eu/ am tr it par ial:/ eu via a ta/ tu via a mea/ i nimeni pe a sa” (Ne vom reîntâlni).

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

utându- i continuu refugiu în poem, Mihailo Vasiljievici î i disimuleaz tr irile punând, mai ales, accent pe contrarii: ,,se pierde lumina zilei/ în întunericul nem rginit/ sufletul îmi este/ în totalitate singur/ îmi sunt num rate/ zilele pe p mânt/ […]/ în aceast lume/ exist oare/ vreo ans / pentru mine” (C in ).

Este i motivul s credem c Mihailo Vasilievici are voca ia extragerii din oglinzile ,,amintirilor” a unor viziuni poetice inedite.

Antologia Nu, acesta nu sunt eu (Ed. Terra Grifonis, Drobeta Turnu Severin, 2018), este un ,,album-puzzle” în care fiecare dintre poemele ce-l compun revendic marginile unui timp recuperabil, convertit în glose de con tiin . ,,Demonul” creator al poetului român din sudul Dun rii, poart în sine, am spune, voca ia de a domina fiin a, ipostaz în care, deseori, ,,Auzi cuvinte f sens/ Auzi cuvinte deja spuse/ În râs sau plâns ” (Nu, acesta nu sunt eu). Ecourile liricii acestuia pot fi identificate, dup cum ne sugereaz prefa atorului Zoran Ieftovici, în universul baudelarian, probabil acesta din urm a avut în vedere, fascinat de discursul lui Mihailo Vasilievici, câteva, recunoa tem, vagi i comune viziuni polimorfe despre crea ie, frumuse e i poet, întâlnite în ciclul Spleen et idéal din Les Fleurs du mal.

Exerci iile poetice ale lui Vasilievici, fictive sau lucide, î i au sorgintea în interiorul imagina iei i al amintirii, lucru care genereaz reflec ii existen ial-onirice dintre cele mai contradictorii: ,,Pân te mai visez înc ,/ Pân te fur acestei nop i/ Prun coapt ,/ Soarele te iradiaz ./ Te ud/ Ca i în visul meu/ S mâi cât mai mult.../ Pân te mai visez” (Pân te mai visez încd), sau: ,,Te privesc în oglin/ La r scruce, unde arunci treangul/ Pe

semafor, imaginându- i/ Gâtul iubitului/ C te a teapt acolo.// Aceea i,/ F întreb ri, ca i când ar fi/ Ie it dintr-un vis neterminat/ i ia locul printre cuvintele/ Poeziei mele./ Tu, femeie de neatins” (Femeie neatens ). În elegem ambi ia poetului de a- i construi o lume numai a lui, unde tr irile, semnifica iile acestora, compun o mitologie intens livreasc , contaminat de un efemer ,,timp f spa iu”, aflat, presupunem, ,,în gândurile mele ascunse,/ singure”. Dac a reu it sau nu s i ating inta putem intui din poemul Dac auzi i pe cineva spunând: ,,Dac auzi i pe cineva spunând/ Mi-e fric de singur tate,/ Ierta i-l,/ Da i-i mâna./ Dar dac v este singur tatea/ R sad de cuvinte i sunete -/ Într-o zi v ve i trezi/ F team , în împ ia ei/ i prizonier va fi via a ta!”.

Puterea de seduc ie a poetului nu const în jocul imaginilor, ci în aparentul s u travaliul de a afla calea spre propria sa supravie uire textual , el fiind con tient c nu altfel poate asigura ,,siguran cuvintelor” i nici ,,întoarcerea ideii” sale: ,,...C ci în sufletul meu, eu doar privesc,/ În chipul oglindit în ap ,/ În neobi nuitul uciga din lac/ terg sudoarea de pe eava pu tii./ Partea important din ceea ce a putea înc spune,/ U or se tope te cu umbra i se scutur ,/ Imagineai!” (Versuri în în elegere cu infernul).

Mihailo Vasilevici este un artist care conciliaz , totu i, ,,fiorul galvanic” cu dezordinea l untric , pentru a re-crea infernul, ,,r stignit pe coarnele unui taur”, evident, în scopul declarat de a trece ,,printre cuvinte/ ca i prin timp/ i sunt tot mai prezent/ în acest timp” (C tor în mai multe direc ii), unde ,,...Memoria mea/ Cu timpul tirbit / Memoreaz doar acea noapte,/ Acea diminea . Aici nu a fost zi,/ Soare sau lun /Aici s/au scos ochii/ i s/au pref cut în stele/Ochii sco i/Sufletele au r mas s pluteasc / Deasupra câmpiei precum florile celeste./ Totul a ars./ i s-a înnegrit de praf./ Pomii despica i s-au aplecat de triste e/ Iar mâinile sale rupte/ Scurm în p mântul însângerat...” (Întinderile ruinelor pustii).

Este u or de detectat, cum în poeziile care alc tuiesc volumul Nu, acesta nu sunt eu, sunt dizolvate gânduri istovite de obsesii, sentimente metamorfozate în tot felul de fantasme, i multe alte elemente fragile din retorica unui creator care, în viitor, ar trebui s renun e la contempla ia propriului eu, spre a nu fi acuzat de narcisism.

Demersul editorial, f îndoial , trebuie apreciat la adev rata sa valoare, cunoscându-se faptul c în comunitatea românilor din Serbia de nord-est lirica de expresie româneasc este o cenu reas , iar etnicii români cu veleit i literare înc nu sunt sincroniza i la marile curente ale literaturii universale.

37

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul X, nr. 8(108)/2019

Horea PORUMB (Fran\a)

ara mo ilor ara Mo ilor este unul dintre cele 18 inuturi din spa iul circumtransilvan, cu specificitate i elemente de unicitate* proprii...

ar , ce înseamn s cie; „Un om a trecut muntele”, vi-l aminti i? ar , ce înseamn bravi viteji; de Horea, voi mai ti i?

Istoria-i întip rit -n calcar i în ghea ; urme, ce zeci de mii de ani aici au stat.

De secole se scoate aur; dar pân i sterilul e bogat. În sate-crâng s-au înmul it familii; i me te uguri, ce s-au mo tenit, i legi, înscrise-n cear , în adâncuri, i povestiri, la nesfâr it...

O ar între ri, în ar ! * 1. Ro a Montan, cu aur, argint i metale rare; 2. Situl minier unic în lume, ca extensie în spa iu i timp; 3. T bli ele cerate, temelie a dreptului roman; 4. Ghe arul subteran milenar de la Sc ri oara; 5. Muntele G ina, mitul g inii cu ou de aur; 6. Arta prelucr rii lemnului; 7. Satele-crâng r sfrânte pe culmi; 8. Pe teri de calcar, cu amprente ale omului preistoric; 9. Revolu ionarismul; 10. S cia...

Rama Urm resc marcajul punct ro u - un soare rotund lipit pe arbori i stânci. Urc. Amanita, obraznica, i se ofer chiar pe marginea potecii.

Un con de brad îmi cade tocmai la picioare - mototol uscat cu mân de via Aud dou pocnete surde, ca un schimb de mingi, la tenis. fie-un urs?

Plesnet cumplit, ca de odgon. Îmi fac curaj strigându-mi mie însumi. F ecou.

Doar lemne - spiritele p durii. Kuravas. Dinastia lunar .

Alt fr mântare, trosnet prelung. A, da, sunt arbori care- i freac trunchiurile. Stânci rostogolite din v zduh îmi bareaz calea, capace de sarcofag i pl ci de cavou: S-a dat o lupt - lupta dintre fiii soarelui si fiii lunii.

Tot urc. Covor de cetini macerate, seci, moi la c lcat. i r cini ca erpii de o el.

Un râule , gâlgâie sub pietre i-un petic de mu chi. i mai sus.

Brazii sunt deasupra brazilor de adineaori.

Ating limita: platoul alpin.

Vârfurile ultimilor arbori unduiesc precum coama frumos piept nat a unui arm sar: În vale, un splendid murg m împunse cu botul, ca s -mi cear m rul.

Soarele-i arz tor. Lumin . Foc. Spicele ierbii se agit frenetic ca o mul ime ce aplaud cerul.

Pandavas.

Tot plaiul dogore te, m rginit de culmi. Eu soarele sta-l caut?

Ar a?

Nu, lumina-i dincolo de astre!

Cea din ziua-ntâia.

Lumina lui Rama. tept înserarea.

Groapa Seac , Parâng, 15 august 2008

Coliva Mentalul intuitiv este un dar sacru, iar mentalul ra ional este un servitor fidel. Noi am creat o societate care onoreaz servitorul i care a uitat darul. - Albert Einstein

În coliva ce-o prime ti la pomeni e grâu. Îi în elegi mesajul cum vrei, ai patru niveluri de p trundere, a ne-nva misticii Scripturii.

Grâul îl semeni toamna, trebuie s a tep i prim vara ca s încol easc i s rodeasc .

Deci orice rod e a teptare, r bdare, incertitudine. În elepciunea aceasta o po i spune oricui, o va în elege, e primul nivel de pricepere.

Bobul de grâu germineaz în rân , a teptând s -i putrezeasc mai întâi coaja. Nu poate nimic r ri f a l sa ceva în urm , putrezirii. P mântul accept totul.

Bulg rele de hum aruncat pe sicriu nu-i doar ca s i aminteasc de unde vii i unde te-ndrep i, ci prilej de adunare a gândurilor „p mânte ti”, ca s te lepezi de ele, precum grâul de coaj , s te desprinzi de ceea ce a fost, ca s po i înainta. Îndemnul la desp irea de trecut îl g se ti i-n simbolul focului de sânziene. Obiceiul ne vine de la Eleusis: ardeai pergamentul pe care- i marcase i numele. El ducea cu sine grijile anului str tut, pe care le-ai l sat cenu ii.

Nu po i înainta, crea, rodi, dac nu tii s te dezlipe ti de trecut.

Cenu a e p mânt. Acolo se p se te ceea ce e dep it.

E al doilea prag al în elegerii.

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Grâul din prim vara viitoare va fi sem nat iar, el î i va perpetua existen a. Anotimpurile se succed i, tot în succesiune, ciclic, moare i se reînnoie te natura. Poate c a a se perpetueaz i via a omului, în cicluri succesive, de via i de moarte.

E speran a într-o via a ulterioar .

E nivelul urm tor.

Persefona - divina secer toare - petrece o jum tate de an prizonier a lui Hades. O dat cu venirea prim verii, e din nou liber . Se întoarce la lumin , reg se te imponderabilitatea în cel de-al aptelea Cer, unde- i are obâr ia.

Tot a a i sufletul, locuie te înc tu at de trupul omenesc.

Aspir la lumina pierdut , la Sursa din care s-a n scut.

Tânje te dup libertate.

Via a merge înainte ca o lupt .

Dar ciclul înc tu rii se întrerupe la moarte.

Sufletul devine iar slobod, se reîntoarce la Lumina de-afar , care-i era atât de familiar , din care i el purtase un crâmpei.

Unde era aceast Lumin , când sufletul era captiv?

De ce n-o vedeam, de ce n-o sim eam?

N-o b m în seam , tulbura i fiind de grijile terestre, de nimicniciile p mânte ti, de neastâmp rul min ii!

Dac am ti s st pânim tumultul gândurilor, am intui noi în ine prezen a Luminii în suflet, frântur din Lumina cereasc .

Doar când apa-i calm vezi comoara ce zace pe fundul lacului!

E în elegerea la nivelul cel mai înalt.

Grâu; r bdare, desprindere, reînnoire, calmul apei, Lumin .

Apa. Apa sfin it , atât de luat în derâdere, e simbolul cel mai înalt al dumnezeirii din noi.

Coliva e un imbold la lini tirea apelor.

Culorile apei Cunoa te-te pe tine însu i! (gnóthi seaftón)

I Iarba adus de furtun era tocat i fr mântat la un loc cu pietrele, dând m rii o nuan ro iatic . Mai încolo, apa r scolise nisipul i b tea în galben oranj. În fine, domina în larg întinderea verde familiar ce se întrep trundea cu albastru. Spre linia orizontului totul devenise violet intens cu o dâr indigo, parc pentru a marca limita vizibilului.

Voiajori - care avem voin sau r gaz - tim c dincolo de physis, mai departe de „orizontul” lumii noastre fizice, tangibile, accesibile, m surabile, se afl un alt liman, perceptibil doar prin intui ie. Dincolo, adic meta…

Cunoa terea înseamn ra iune plus intui ie.

II Dup furtun , marea era calm ca un lac. Nicio und nu o tulbura i totu i, la mal, un val mai mic de o palm se r sturna pe pietri cu înc ânare: splash. Semn c marea respir . E vie.

Descoperim sufletul nostru juvenil - precum o ap limpede, pe fundul c reia zace o comoar pân atunci ascuns privirii.

Intuim o lumin ascuns , fragment din Lumina universal .

Nea Skioni, Grecia, iulie 2019

La umbra m slinului Sub m slin nu e umbr , Ci lumin cernut .

La fel i norii.

Or fi ei albi sau întuneca i, Dar sunt z misli i din lumin .

Omul nu e nici bun nici r u, ci în suflet poart lumin i el.

Alt vin ancestral nu are, Decât dorin a cunoa terii.

Ar fi putut sorbi adev rul, Ad postindu-se la umbra arborelui în elepciunii, Atunci, cândva...

Acum i-a r mas ca refugiu doar m slinul, Cel cu frunze de argint.

Atenienii au tiut de ce i-au ales ramura!

Tu, c torule prin via , Dac ai ajuns, ai reu it, i-ai permis, ai avut privilegiul s adormi sc ldat în solzii de lumin de sub m slin, Înseamn c în sufletul t u e pace.

Nea Skioni, Grecia, iulie 2019

i b iat culegând flori

Dincolo de culorile curcubeului, cum ar veni în ultra violet, se afl o lume pe care nu o vedem, dar putem c tori într-acolo, o cunoa tem, s o explor m.

Intra i în mare redevenim tineri, suntem copii, c ci nu mai purt m povara oaselor - i nici povara vie ii.

Arnold Böcklin - Fat

Cluj-Napoca, 29 iulie 2009

39

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constantin MIU

Floarea din poveste Bluza ta de p die E frumoas ca o ie.

Tu o ai de la bunica Ce-a purtat-o duminica i la zi de s rb toare Mândr foc, nevoie mare!

Ochii t i - dou migdale Inimii i-au dat târcoale i-am v zut cum înflore te Ca o floare din poveste Ce-i stropit cu lumin , Lacrim f de vin .

Minune Rochia ta de cicoare i-ai pus-o la s rb toare, Când Fecioara noi pr znuim În cântecul verii, sublim.

Obrajii pudra i doar cu vise, Numai din nop ile-aprinse, Îngerii s i-i s rute, Pe ochi i chiar i pe frunte! ci tu e ti acuma MINUNE, Ce gura-mi, doar ea, poate spune: Mi-ai dat i venin, dar i miere Balsamul de suflet - avere!

Podoabe

Floarea nemuririi

Balsam de suflet

i-ai pus luna la ureche i luceferii - cercei; Tu nu ai acum pereche, Ai cununi de brebenei!

Pur trandafir, b tut în cuie Pe-a mea cruce, r stignit.

Suferin ca a ta nu e, De oriunde te-ai ivit!

iart : nu te-am alintat a cum se cuvine! iart : nu te-am ridicat În templul meu din mine,

Împlete ti cununi de maci Doar mie s îmi placi.

Cu a a podoab , Mie cea mai drag ,

Ghimpii t i ce-au sângerat Sunt martorii jertfirii.

Adev r ce ai aflat: ti floarea nemuririi!

a de sus cât ai fi vrut, a cum se cuvine! ci poate eu nu am tiut fac s i fie bine…

Inima împodobe te În gr dina de poveste, ci ea cre te i iar cre te Peste v i i peste creste.

La umbra ta s m p strezi, fii a mea simbrie! i dac tu mai sângerezi, E semn de ve nicie!

Dar tu ai luat un singur loc: Al mamei ce n-o mai am i-ai devenit al meu noroc Pentru suflet doar balsam!

Suflet

Temere

Col de rai

Suflet preschimbat în pâine, Fr mântat doar din vise, Tot n jduie ti un mâine, Aburind în mâini întinse.

Glezna ta de c prioar Iar începe s m doar , Când sari noaptea peste vise, Nu te-opre ti la mâini întinse…

Tu e ti col ul meu de rai Cu fântâni de ap vie, Lâng mine tu s stai, Setea potole te-mi mie!

Cin’ te-o frânge, stând la cin , Semnul crucii s î i fac !

Inima s -i fie plin , i de foame s îi treac !

Umbra inimii se las Peste jari tea de gene…

Dor de tine m apas , În ochi, lacrima se teme

i-am s i fac cununi de stele, ci tu e ti împ teas Pentru dorurile mele, Floarea florilor - aleas .

Suflet - lacrim divin Plâng inima, suspin , Doar pe tine te-oi chema Ca s stai la masa mea!

C-o s ui i de glasul meu u i chiop tat Glas de drac sau semizeu Ce pe tin’ te-a alintat…

Col de rai, învrednice te Sufletul s i ia avânt Spre lumina care cre te Din altarul t u cel sfânt.

Închipuire

Flori de curcubeu

În p r visele i-am pus; Str luceasc în m rgele!

Te-oi juca de-a v-a i ascuns Doar cu dorurile mele…

Doamna mea de rou Uite cum mai plou ; Plou -n vise, plou -n gând, Plou -n suflet, a teptând

i-o s pui în calendar Sfin ii ce te-au miruit Cu nardul primit în dar, Pentru tot ce n-ai iubit!

te-ar i zei Ce i-a pus alti Vrejul de la vie, Ca s -mi plac mie. i-apoi s musteasc Dragoste de iasc Ce-o vis m mereu Flori de curcubeu.

Arnold Böcklin - Îndr gosti i

Treci din vise în pove ti Pentru sufletu-mi copil…

Povestindu-i lui, abil, Tot mereu întinere ti!

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentina STANCIU

ora ul de piatr ora ul m cheam deasupra guri de trandafiri înghit h urile dintre noi „Fii cuminte, inim , fii cuminte” i prim vara îmi bate în ochi într-un fel anume la col ul ochilor desene de miere sub coaste timpul bate din ce în ce mai moale, în seara aceasta fantomele r scolesc culori de mai

greieri vintage nu mai adie nicio culoare pe str zi ultima frunz se stinge cine a suflat fum de pere în cartierul meu absent? greieri vintage îmi url sub unghii când strâng de gât nesomnul parc ar fâlfâi în mine o pas re care nu- i mai poate lua zborul

zile uitate zile de mâl de fiere se înghesuie unele în altele în lupta secundelor sunt prins de mult nu-mi mai apar in cunoscu ii trec cu r zuitoarea peste timpul mintea, via a mea lini tea din tomberoane îmi acoper urmele crude se aude soarele viu cum împr tie semin e de prim var

str zi dup o prim var de p cat r mân mai beat decât harna amentele în care sunt prin i trandafirii gândurile mele se preling peste ale tale ca de pe gâtul unei sticle în Parcul Catedralei sub tavanul albastru aprilie se rostogole te spre sud-vest

întotdeauna toamna sunt înnegrit de gânduri, în ochiul stâng am o griblur de trandafiri usca i cu ochiul drept înghit p ri, scuip câini simt durerea mesteac nului care se lupt cu ploaia luna trece u or blurat prin insomnia mea, la vârsta a treia

ecouri de noiembrie ecouri de noiembrie pe hol se umplu evile de urlete mov platanii umbl pe sârme e timpul s îmi cos insomniile îmi smulg unghiile pielea de pe gânduri, pândesc ultima frunz cum învinge gravita ia lâng mine trandafirii latr a ploaie

octombrie în giratoriu octombrie - un poster întins între pere ii copacilor în fiecare toamn lacrimile mele se pietrific în locul fluturilor apar întâmpl ri, oameni, saci de fum în cartier se învârte deja via a în sens invers cu atacuri de panic sta iile cad din copaci octombrie ultramarin în giratoriu

începuturi de prim var iarba str luce te ca z pada sunt atins de lini te i totu i gata de zbor în burta cald a luminii ascult cum Dumnezeu pocne te din degete pe partea unde stau s-a dezbr cat de prim var

***

str zile musc noaptea

e un loc confortabil acolo unde perdeaua î i las cearc nele unde gândurile umezesc podeaua un loc numai bun s ne reobi nuim unul cu cel lalt i dau voie iat în via a mea, ro ie ca cerneala în cuvintele mele m runte ce bine c sunt frumoas înc i pot s m dau cu schiurile pe sternul t u, goal i nezidit , ce bine c pot s î i eviscerez trecutul s te fertilizez pe kilometri întregi de sinapse cu porii mei cu saliva mea cu irisul meu galben-ascuns

str zile mu cartierele

e un loc confortabil acolo unde doar picselii t i mai supravie uiesc...

în ora de unul singur în ultima vreme cearc nele mele sunt de neoprit mai ales noaptea când ferestrele flutur a furtun în untrul meu este altcineva - o oglind lichid cu cicatrici i vân i, pân pe la ora 6 diminea a sunt sincer dup aceea întuneric t cut

noaptea, claxoane i faruri încercuiesc

41

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul X, nr. 8(108)/2019

Stelian GOMBO}

Încerc[rile vie\ii... În multe locuri, condi ii i împrejur ri îl putem întâlni, vedea, percepe i sim i pe Dumnezeu, mai corect spus, oriunde i oricând dar, cel mai bine, îl putem descoperi i (re)cunoa te în situa iile noastre limit , în clipele noastre de (grea)cump i (în) momentele noastre de (dificil ) încercare!...

Pe Dumnezeu, cred eu, cel mai bine îl putem „atinge” în Sfânta Liturghie (bineîn eles, i în celelalte slujbe biserice ti), în rug ciunea noastr particular sau personal , în toat fapta cea bun pe care o vâr im dar i ascultând, cu luare aminte, adic cu mult aten ie, reflec ie i concentrare, Sfânta Slujb a Prohodirii, a Înmormânt rii ci, aici în elegem, cel mai bine, fragilitatea, perisabilitatea i vulnerabilitatea uman precum i locul, rostul i folosul nostru pe acest mânt, în aceast via !...

Revenind, la încerc rile vie ii, to i Marii Sfin i P rin i, Teologi, rin i Duhovnici i Scriitori Biserice ti au afirmat/sus inut, la unison, c pe Dumnezeu îl putem întâlni, descoperi i cunoa te, îndeosebi, în împrejur rile i încerc rile concrete ale vie ii noastre, în momentele limit i situa iile cheie din via a, petrecerea, nevoin a ori vie uirea noastr !...

Da, încerc rile vie ii, constituie irul ori suita de examene la care noi, fiecare în parte, suntem supu i, prin dragostea proniatoare i (prin) purtarea de grij providen ial a lui Dumnezeu, cu timp i f timp, cu scopul, fortific rii noastre spirituale, vindec rii noastre morale, t duirii noastre duhovnice ti i consolid rii noastre suflete ti!... În i din încerc rile vie ii înv m, remarc m i re inem c , pân la urm , Dumnezeu este totul în toate, în tot locul i în tot ceasul, c f El nu avem i nu suntem nimic, c , dac îl avem pe El, de fapt, am câ tigat i, deci, avem totul iar dac nu-l avem pe El, practic, am pierdut absolut totul!... Drept aceea, în timpul încerc rilor vie ii îl descoperim pe El în toat m re ia Sa dar i în toat ging ia, delicate ea ori sensibilitatea Lui, constat m, cu adânc umilin , cât de mult ne iube te, cât (ne) este de p rintesc i de iubitor cu noi, realiz m, cu profund smerenie, cât este de iert tor, îndelung milostiv i mult r bd tor; altfel spus, aici i acum, ni se reveleaz P rintele nostru, în toat c ldura, pedagogia, dreptatea, blânde ea i bun tatea Sa!... A adar, în asemenea clipe, momente, ipostaze sau condi ii, ne d m, în sfâr it, seama, con tientizând, pân la str pungerea inimii, c , numai El ne-a ajutat/ne ajut i numai El ne mai poate salva, scoate ori ap ra în i din orice situa ie, , de fapt, (numai) la El ne (mai) este salvarea, pav za, scutul, traversarea, dep irea ori gestionarea în i din orice boal , povar , necaz, ec, insucces, rateu, dilem , neputin , sl biciune sau strâmtorare!...

De aceea, vorba lui Blaise Pascal „chiar merit s -l cuno ti pe Dum-nezeu, m car s încerci: dac El nu exist , încercând, nu ai pierdut nimic dar, dac El exist iar tu te-ai înc ânat s negi acest fapt, ai pierdut totul!”... Altminteri, f a vrea sau urm ri s fiu patetic, v pot recunoa te i m rturisi c , potrivit propriei mele credin e, convingeri sau, mai bine spus, încredin ri, Dumnezeu se afl în spatele (sau în fa a) oric rei încerc ri, c orice situa ie de acest fel îl (poate) con ine pe Dumnezeu i, mai mult decât atât, este un mesaj destinat, anume,

special, fiec ruia dintre noi - protagonistul ori protagoni tii încerc rii respective; important este s încerc m i, s i reu im, s recunoa tem acest lucru i s ne str duim s în elegem, s descifr m taina acelui mesaj, noima acelei încerc ri, pedagogia acelui prag, folosul acelui obstacol, fie c vorbim de o boal (poate chiar incurabil ), avarie, incident, incendiu sau accident fie c vorbim de un sfâr it subit ori praznic, de pierderea cuiva drag, de pierderea casei, familiei, so ului/ so iei, serviciului i multe, multe altele!...

Prin urmare, vede i, fiindc via a omului are sui uri i coborâ uri, este bine ca, „atunci când e ti prea sus s nu ame ti iar când e ti foarte jos s nu desn jduie ti!” (Mitropolit Bartolomeu Anania).

Iar „când îl vezi pe un om foarte sus, l udat i aplaudat de to i, s nu ui i c este numai un om iar când îl vei vedea sau întâlni pe (un) altul (de)c zut, foarte jos, uitat, ignorat i izolat de to i s i aduci aminte c i acela este un om!” (Episcop Ioan Mih an). În alt ordine de idei, dincolo de faptul c (toate) încerc rile vie ii au un motiv pedagogic i un scop moral, izb vitor, sfin itor, soteriologic (mântuitor), cur itor i purificator, eu cred c Dumnezeu (ne) mai trimite sau (mai) îng duie lucrarea diferitelor încerc ri, în via a noastr , în forme i moduri variate, odat : pentru a în elege c „toat darea cea de folos i tot darul (cel) des vâr it de sus este, de sus vine, de la Tine - P rintele luminilor” iar, alt dat : pentru a (re)activa umanitatea, originalitatea, unicitatea, inspira ia i creativitatea din noi! Cu alte cuvinte, atunci, acolo, jos, Dumnezeu ne pune la treab , c ci, când am (de)c zut am fost f El dar când ne ridic m o facem cu El de fa , fiind nu doar El cu noi dar, mai cu seam , noi cu El, iar Lui îi place s vad c tim, c putem, c reu im s ne (re)venim, s ne (re)dres m, s ne (re)calibr m, practic, s ne (re)invent m, s (re)devenim cei dintâi, „fim, iar i, ce am fost i, mai mult decât atât!” (Petru Rare ). În concluzie, încerc rile vie ii noastre, formeaz /alc tuiesc crucea vie ii noastre, pe care, dac o vom purta cu demnitate, onestitate, f ov ial , comentarii sau cârtire, adic , f a fi ni te resemna i, rata i, fatali ti ori defeti ti, vom (re)deveni oameni zdraveni, vindeca i, t dui i, s to i, nealtera i, neafecta i, nedeteriora i i nedegrada i, fiind, pân , la urm , „ce nu te doboar te face mai puternic, te înt re te!”

Altfel spus, f a (ne) plânge, v ic ri sau a ne lamenta, avem posibilitatea, capacitatea, calitatea ori ansa de a pricepe i în elege c „momentele de suferin i de jertf sunt clipe de binecuvântare, c ci lâng fiecare cruce se afl i o înviere!” (P rintele Efrem Filotheitul). În încheiere, voi afirma, sus ine i sublinia faptul c noi suntem chema i i îndemna i ca într-o atare ipostaz ori situa ie s -i cerem, în rug ciune, veritabil i autentic , sincer i neîncetat , serioas , asumat i responsabil , ajutorul i binecuvântarea lui Dumnezeu, precum i luminarea min ii, cugetului i ra iunii noastre, spre a în elege, exact i precis, cum anume trebuie s dep im, s gestion m, s travers m: pragul îndoielii, capcana dezn dejdii, cursa îmboln virii, momentul însingur rii, clipa izol rii, abisul disper rii, hotarul necredin ei i, deci, obstacolul încerc rii! Dumnezeule, milostive te-te spre mine, p tosul, necuratul i (mult) încercatul! Amin!...

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine

43

Paula ROMANESCU

Carte ]i Arte române]ti @în Fran\a (II) Alte arte, noi culturi Tot la (aproape de) Montmorillon se afl Futuroscope - Ora ul viitorului, ora al robo ilor.

Aici observ m i noi cum arat via a fiin elor gânditoare v zut prin ochi de insect sau de cameleon, un zoo super-robotizat în care obiect de studiu este omul.

Futuroscopul este un fel de Disney Land à la française unde vizitatorul trebuie s uite de num rul anilor (dac vrea s r mân adult, riscul lui!) i, redevenind copil, s înve e s zboare cu p rile doar de- i întinde aripile, s înoate cu delfinii i balenele doar schi ând gestul înotului tiut de el, s porneasc în c torie instalat comod într-un fotoliu, în vreme ce în juru-i se perind o întreag lume de imagini reprezentând chiar departamentul Viennei franceze, s galopeze pe cai n zdr vani în cavalcade de poveste, arm sari care nu doar c în eleg limbajul omenesc dar cultiv i nobilul sim al prieteniei fa de bipedul cu minte pu in , lucru din ce în ce mai rar întâlnit la oamenii... ra ionali!

Când seara alb stre te v zduhul i umbrele amurgului se sting, aici se intr în durea Viselor - feerie de muzici i lumini cu efecte speciale de imagini proiectate pe ecrane de ap - pove ti de o indicibil poezie într-o halucinant , stranie atmosfer de bal-carnaval, pe o coregrafie de Kamel Ouali (n. 1971), genial coregraf algerian naturalizat francez, provenit dintr-o familie modest (a se citi sc tat r u!) cu 12 copii (a se citi bogat !).

Kamel Ouali a început prin a-i înv a dansul pe copiii str zii. i disciplina pe care dansul o impune. Energie aveau ace tia destul .

Canalizarea energiei lor era defectuoas .

A devenit repede coregraf principal la Star Academy, a creat coregrafia pentru mari spectacole la Théâtre du Chatelet: Cele zece porunci (anul 2000), Pe aripile vântului –- dup celebrul roman de Margaret Mitchell (2003), Regele- Soare (2005), cu ocazia intr rii pe ultima turnant spre comemorarea tricentenarului care marca apusul Regelui-Soare - Ludovic al XIV-lea. În aprilie 2006 a fost creat Dansând cu robo ii - spectacol-feerie fantastic , special conceput pentru inaugurarea Ora ului Viitorului.

Eu cred c a f cut-o tiind c veneam noi din ara lui... Dracula, personaj care i-a înfl rat i lui imagina ia i, pentru care va crea în 2011 Dracula sau Mai tare decât moartea e iubirea… În Dansând cu robo ii, publicul spectator devine participant foarte activ la spectacol.

Partenerii de dans - robo ii - te antreneaz în ritmuri endiablés de salsa, rock’n’roll, vals, tango, disco, pân nu mai tii exact dac a fi om cu sânge cald în vene i-un suflet mult prea mare în prea m runtul trup, nu-i cumva o eroare de calcul a unor min i ce nu cunosc m sur dar nici graiul cu articul ri de cânt, bucuria mi rii pe muzic neavând nevoie de nimic altceva.

Halucinant este termenul cel mai exact pentru definirea Ora ului Viitorului.

Planeta este parc prea mic pentru uria a / minuscula vietate cu numele de om a c rui minte tot vrea s dep easc limitele gândirii de când gândire este.

Când ie i din Ora ul Viitorului i redevii a a cum i uitase i c ti - om obi nuit adic , este ca i cum te-ai vedea trân f r’ a fi fost vreodat adult (mul umesc, Jacques Brel!) i i-e un dor cumplit de copilul care vei fi fost cu, drept unic bagaj lexical, zâmbetul i, jocul drept în elepciune. i mergi a a surâzând, cu o lumin nou pe chip, printre oameni care s-ar putea s te priveasc îng duitor, cu un scurt oftat repede stins cât s nu le tulbure cumva siesta…

Nu, s nu cumva s râzi în hohote privindu-i la rândul t u i observând cât sunt de încorseta i în cenu iul grijilor cotidiene din care nici nu se gândesc s evadeze.

Zâmbetul li se pare poate o mult prea grea povar . i foarte suspect. Dac plâng, e bine, înseamn c totul e în ordine... * Între viitorul care ne ajunge mult prea curând i trecutul care mâne înscris în ce avem noi mai trainic - în sufletul nostru p str tor de amintiri i însetat de ce va fi mâine (de poimâine înc nu ne sinchisim c oricum vine cu sau f noi!), lâng piatra catedralei cu a ei uluitoare arhitectur -dantel rie... nimerim într-un târg de obiecte vechi - La Brocante - modul cel mai autentic de a te afunda în antichit i pour mieux cuieillir le temps qui passe.

Nimic mai potrivit dup o vizit în Ora ul Viitorului!

Vedem la târgul de vechituri obiecte de orfevrerie, rindele de dulgher (ale tatei erau mai fine i foarte bine lustruite de mâinile lui care tiau s mângâie i s înnobileze lemnul!), râ ni e de cafea, pl ci de patefon de 33, 45, cu muzic de stele cânt toare - Brel, Arléty, Piaf, Gréco, Brassens (déjà vieux?!) ce se vindeau, iat , pe câ iva gologani când mai ieri cump torii le vânau pur i simplu de cum se puneau în vânzare prin marile case de discuri!

Iat i patefoane cu pâlnie, cum aveau i noi în copil rie unul din lemn de trandafir i cinci discuri r mase cât de cât utilizabile între care unul pe care-l puneam mai des, amuzându-ne când acul din vârful bra ului „cititor” intra în câte un an al ebonitei i nu mai ie ea pân nu-i d deam un bobârnac.

Cam a a ajungea pân la noi cupletul lui T nase Ce-i via a f de amor?. Dup ce placa intra într-un vârtej f ie ire iar îndr gitul cupletist de la bu lansa cu aplomb întrebarea care ne ardea i pe noi de i de hârjoana copil riei ne ardea cu mult mai mult: Ce-i via a f de amor?/ Este un chin îngrozitor… este un chin îngrozitor… este un chin îngro…, hâr ti, intervenea pumnul lui Mircea, fratele meu mai mare, care ar fi vrut s afle i el odat , de la un avizat nu de la un ageamiu, cam cum e cu afurisitul acela de amor... i nase nu spunea decât ce-i via a „f ” de amor: O gr din f iarb , / domnul Iorga f barb , / o privighetoare f glas/ i nase f nas… i T nase f nas… i T nase f nas… i nase f nas… Alt h ti, alte hi-hi-hi-uri în corul îngerilor i alt

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dezam gire pentru cel care b nuia c Amorul trebuie s fie ceva cu mult mai important i mai grav decât l sau adul ii s se cread c-ar fi, un secret p zit cu str nicie de ei ca nu cumva copiii s -i afle înainte de vreme dulcele amar…

Fiecare genera ie cu zeii s i.

Simt pr pastia care se casc între adolescen ii de ast zi i... b trânii ajun i la treizeci de ani c , pe cei „matusalemici” care au dep it jum tatea de secol, cine s i mai bat capul s -i ia în seam !

Privit dinspre adul i spre copii, via a pare i mai terifiant c , de atâtea drepturi ale enfantului precoce, omul adult nici nu mai îndr zne te s cârteasc . Înapoi la cultur ! Mie mi-o ordon, nu-mi permit s-o fac i altora.

Carte i Arte la Montmorillon i-a fost ziua de 15 iunie 2019.

Cetatea C ilor i a Me te ugului Scrisului cum i se mai spune or elului Montmorillon de lâng Poitiers, p rea tab ra lui Vlad epe frem tând în a teptarea n lirii... cititorilor înseta i de carte (da, mai exist !), în diminea a zilei care, pentru noi, românii, marcheaz mutarea de-a pururi în cerul poeziei a stelei ce-a murit luând ve minte de lut când teiul sfânt î i scutur de floare creanga.

Tocmai vizitasem Muzeu Ma inii de scris i de calcul din apropierea Salonului de Carte. Puteam (?!) calcula cu aproxima ie cât timp i-ar fi trebuit fiec ruia dintre cei 120 de invita i la Salon ca s i prezinte c ile. Dar am renun at cu o ridicare din umeri. Veniser scriitori din Fran a, din Africa, din toat Europa cea unit nu doar prin Cuvânt i, bineîn eles, din România cea european i ea.

S-a întâmplat s fim „trei gra ii” - La littérature roumaine au féminin, trei scriitoare de origine român , între care dou - Anca Visdei i Marina Anca, tr itoare în Fran a de mai mul i ani i, respectiv, subsemnata, r mas acas , pe ogorul str mo esc întru sem nat i cules de litere sous le ciel de la francophonie/ sub cerul francofoniei, cer care ne cuprinde i pe noi, ca ar francofil de mai bine de dou veacuri, i francofon cu acte-n regul din anul 1993 de când cu Sommet-ul de Francofonie desf urat în Insulele Saint-Maurice.

Anul X, nr. 8(108)/2019

Discursuri, zâmbete, strângeri de mân , cânturi i, Salon du Livre de aici, ajuns la cea de a XX-a edi ie, î i deschide... u ile corturilor albe din Place Régine Deforges din fa a bisericii de secol al XVI-lea de aici, pentru vizitatori-cititori.

Prima observa ie: vizitatorii „vâneaz ” cu mare interes c ile expuse, mai cu seam dup ce acestea au fost i prezentate, iar prezenrile se fac non stop.

Rândul c ilor mele a fost s fie în chiar prima zi a Salonului. i am început, cum am socotit c se cuvine, cu Eminescu - Passe le temps, vienne le temps / Treac vreme, vin vreme!, selec ie de 125 de poeme din crea ia liric a poetului nepereche, ultimul mare poet romantic din Europa. Se împlineau exact130 de ani de la stingerea lui.

Foarte apreciat de auditoriu a fost sonetul Vene ia; paralelismul între lirica lui Musset i profunzimea liricii eminesciene a dus la un foarte întregitor i viu dialog cu publicul, uluit i încântat deopotriv afle c în România se studiaz (se studia, îmi optesc eu cu o umbr de amar) poezia francez , ba chiar se i recit firesc în original.

Deloc întâmpl tor, de i nu era în programul de prezentare, am asociat versurilor lui Eminescu în traducere francez , poeme traduse în limba român din lirica francez (Hugo, Baudelaire, Verlaine, Prévert) din antologia de poezie francez din secolele al XIV-lea- XXI-lea, Trecea un cântec peste veacuri, editura TipoMoldova, Ia i, 2016, realizat dup o munc de mai bine de dou decenii - cât pentru a l sa s se observe c marea poezie francez î i g se te perfect a ezare în limba român ( i invers!), f s se tr deze deloc acel verlainian de la musique avant toute chose / muzica înainte de toate. Ce alta este po-ezia lui Ion Minulescu! Iar dac secolul al XX-lea a dat un Jacques Prévert, cam ce este în literatura român din aceea i perioad poezia lui Marin Sorescu! Le-a pl cut Muzeul Satului, Trebuiau s poarte un nume i Shakespeare. De ce nu m mir! Sunt adev rate diamante poetice!

Timpul, acest mare mincinos, mi-a dat de veste c i-a g tat rezerva care-mi fusese destinat de organizatori. i alte voci voiau s se fac auzite - José Frèches, Nous étions deux/ Am fost doi; Michel Quint, Les aventures de Cilento/ Aventurile lui Cilento; Mireille Calmel, La prisonnière du diable/ Prizoniera diavolului; Gilles Képel (invitat de onoare), Je rêvais de changer le monde/ Am visat

i cu care a participat Paula Romanescu la Salon du Livre, edi ia a XX-a, Montmorillon, 2019

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

schimb lumea i totu i n-a fost decât un vis, lumea-i cum este i ca dânsa suntem noi, i-ar fi spus de dincolo de stele Eminescu al nostru…); Eric Giacometti, Le triomphe des ténèbres/ Triumful întunericului; Mohamed Sifaoui, Où va l’Algérie?/ Algeria încotro?; Pascal Picq, L’intelligence artificielle/ Inteligen a artificial ; Anca Visdei, Alberto Giacometti, monografie. Numai inim i inteligen în aceast românc scriitoare, dramaturg, om de teatru, memorialist. L-a mai men iona pe poetul Thierry Jouet, mândru de volumul u Poésies saisonnières/ Poezii din anotimpuri, un împ timit de haiku (pe care haiku-ul îns nu-l prea iube te...), tiind de mul i poe i de la societatea român de haiku, un fermecat de regnul vegetal amintind de delicatul poet René Guy-Cadou (1929-1951).

Dup ce a fost epuizat timpul rezervat prezent rii volumelor mele, am fost „preluat ” de Radio local în direct i mi s-a oferit un spa iu generos unde am putut vorbi pe îndelete, mai întâi despre densul volum de m rturii despre români i La Roumanie vue par les Francais d’autrefois /România v zut de francezii de alt dat , editura ICR, 2013, Bucure ti, dar i despre francezii de azi care, nu tiu de ce, nu mai reu esc s ne vad cu sufletul, când bine tim c l’essentiel est invisible pour les yeux, cum zice Micul Prin ... Am încheiat interviul cu recitarea poemului J’ai cherché mes amis inconnus (c de cântat nu m-am priceput!), care, pus pe muzic de Lauren iu Profeta, a devenit „Chant à la francophonie”. A trebuit s explic totu i de ce apar în text numele de Enesco, Brancusi, Barbara, Brest... Primele dou nume amintesc: 1. de genialul compozitor român de talie interna ional care odihne te la Père Lachaise, George Enescu, nume de referin în muzica româneasc , compozitor c ruia, la 16 ani, i s-a interpretat de orchestra parizian Colonne, Poema Român , i, 2. Constantin Brancusi despre a c rui influen în revolu ionarea sculpturii mondiale din secolul al XX-lea, nu a mai fost deloc nevoie s amintesc.

Sunt creatori români care au adus Ora ului-Lumin i artelor lumii un plus de str lucire care- i are miez de foc în sufletul românesc. Cât despre Barbara i Brest, a se reciti Prévert, am sugerat eu... Întrebarea Cum se face c voi, românii, vorbi i atât de bine (literar) limba francez ?, mi-a dat prilejul s aduc un omagiu acestei limbi elegante i lefuite de mai bine de dou milenii: Pentru c este cea mai frumoas limb din lume! În loc s tac i s aprecieze elegan a r spunsului meu, reporterul francez a plusat u or ironic cum mi s-a p rut din surâsul lui mali ios: Dar limba voastr , româna, cum este? - Româna noastr , stimate domn, este unic ! E limba dorului.

Arnold Böcklin - Peisaj din Campagna

Art

45

i istorie la Poitiers

S-a încheiat Salonul de Carte, edi ia a XX-a, Montmorillon. Iat la Poitiers.

Pu in istorie ca o poveste de sear n-are cum s ne strice dac tot am ajuns i pe aici.

Nu departe de Muzeul Sainte-Croix se afl austerul Palat de Justi ie cu la fel de austera Sal a Pa ilor Pierdu i prin care va fi trecut, temerar i tem toare, ca s se prezinte „la giude ” în fa a mai marilor Bisericii, Fecioara aceea din Orléans, dup ce- i p sise oile pe colina de la Domrémy, unde Fecioara coborâse special din locul Ei menit din cer s -i dea porunc s nu mai taie frunz la câini - cione tii maidanezi aduna i pe lâng turme - i s porneasc la lupt i scape ara de n litorii englezi care nu voiau s se dea du i de bun voie cât nevolnicul rege Carol al VII-lea era foarte prins cu joaca de-a r zboiul cu c lu ii lui de lemn, cu vân toarea produc toare de adrenalin fierbinte i cu amorurile c ldicele.

Biserica veghea îns vigilent i teribil s nu care cumva s fie cuprins de erezie vreo oi din turma bipedelor vorbitoare iar feti cana aceea analfabet - Ioana D’Arc - pretindea c a intrat în dialog cu Sfânta Fecioar f ... translator angajat de slujitorii religiei cu scaun de la Roma.

Lucrul acesta total nepermis ar fi fost socotit prea îndeajuns ca i se rezerve cu gr bire „ereticei” Ioana un loc pe rugul... purificator al „dreptei credin e”.

Istoria i-a mai dat îns un r gaz.

Avea o misiune de împlinit! A împlinit-o! Abia apoi - rugul! * ind pe dalele reci de piatr de aici, am sim it i eu fiorul pe care, înmiit, trebuie s -l fi sim it i cei chema i la judecat din varii pricini cât vreme Biserica inventase cea mai cumplit m sur de „îndreptare” a r ci ilor, versus Inchizi ie - for suprem al Judec ii de la care iadul ar fi putut împrumuta cu umilin diavoleasc procedee greu de imaginat de o minte normal i, instrumente ultrasofisticate de tortur întru tratarea umbrelor rebele...

Dar cine poate spune ce va fi sim it cu adev rat ncu a din Domrémy pornit s -l g seasc pe regele ei (bastardul al c rui tat nici mama lui cam u uric nu tia exact ce nume purta!) i s -i spun a a nu mai merge, c Fran a trebuia eliberat i c ea era gata s porneasc la lupt cu o tenii care i începuser s-o înso easc , gata s-o urmeze cu credin unde era nevoie de bra ul lor de fier!

Atunci, la Poitiers, Biserica i curtenii prip i pe lâng rege la castelul din Chinon, au decis s -i întind o curs -mascarad vizionarei fanatice în credin a ei c a fost h zit de ceruri s salveze Fran a.

La mascarade i carnavaluri se pricepeau de minune i purt torii de cruce, i monarhii cu liota lor de curteni m sc rici, dar i... stupid people care cam ducea lips de circ i de pâine.

Au preg tit cic întâlnirea (audien a, am zice noi ast zi!) dintre trimisa cerului i unsul (neuns înc !) al tronului, având grij ca pe scaunul regal s instaleze o paia în straie regale iar el, imaturul rege, s fie amestecat printre participan ii la fars .

Este de la sine în eles c pe atunci, nefiind nici ziare (pentru cine, când majoritatea francezilor erau ne tiutori de carte!), nici televiziune care s prezinte pân la grea chipurile închipui ilor încorona i, mutra lui Carol cel cu num rul VII nu-i era cunoscut nici Ioanei d’Arc. Istoricii îns ne-au l sat m rturie ( i scripta manent!) c ea a f cut câ iva pa i spre tronul (jil episcopal-regal) pe care era a ezat falsul rege, l-a m surat din priviri i, rotindu- i apoi ochii prin sal , l-a „v zut” pe neispr vitul c utat i i s-a înclinat îngenunchind înaintea-i.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Se pare c era cel mai urât, deci u or de recunoscut...

Restul se tie.

Istoricii au trebuit s mearg la teatru i, prin veacul al XX-lea, un dramaturg pe nume Jean Anouilh a f cut din Ioana o ciocârlie din cerul Fran ei dup ce un altul (Ibsen), în ara lui norveg , o prezentase pe scen drept sfânt - Sfânta Ioana.

Se mai tie c a fost i un episcop de Beauvais, unul Couchon, care avea s-o condamne pe Ioana la ardere pe rug în pia a ora ului Rouen, spre oroarea ( i încântarea) spectatorilor ahtia i dup execu ii publice. De unde s fi b nuit ei pe atunci de viul ecou al trompetelor cu zurg i din marele circ al „execu iilor-butaforie” din parlamentele democratice din zilele noastre! * Ies din Palatul de Justi ie, iar bruma mea de ra iune-realitate m adap cu amar. M fac a n-o lua în seam i-mi ofer o bere rece, hidratant , frumos disimulat într-un pliant ecleziastic, pe care-o înghit discret, cu sorbituri mici, a ezat pe treptele bisericii din apropiere, tocite de pa ii multor genera ii de c ut tori de cale care s semene a iubire, adev r i via .

Nimeni împrejur. Nimeni pe strad . i cerul înalt i indiferent deasupra mea. * Organizatorii Salonului de Carte - Montmorillon, 2019, s-au îngrijit printre altele i de dus-întorsul invita ilor de la Paris la Poitiers i retur. Nu oricum, ci în TGV - train de grande vitesse, cu vagoane ca ni te saloane de primire din re edin ele doamnelor cu jour fixe, cu fotolii confortabile (nu, ceai nu ni s-a oferit!), unde amfitrionul, rud dep rtat cu „na ul” de pe la CFR-ul nostru, nu ne-a deranjat decât ne întrebe dac totu-i în ordine i nu întâmpin m nici un disconfort.

De bilete nu ne-a întrebat. i aveam!

Am ajuns în Ora ul-Lumin când cerul alb strea v zduhul tot i, pentru noptateci se anun a o nou poveste. Eu eram foarte obosit i nu voiam decât s ajung mai repede la camera care (credeam eu!) a tepta la Palatul Béhague, sediul Ambasadei României la Paris, „hebergement” care-mi fusese aprobat de ICR-ul din România pentru dou zile (17 i 18 iunie), confirmat printr-o în tiin are oficial pe care, mul umescu- i, Doamne!, am avut inspira ia s-o iau cu mine ca document necesar.

Ajuns în fa a por ii de metal de la „Casa Româneasc ” din rue de l’Exposition, am sunat, mi-am declinat numele, am spus cu ce rost aflu acolo i, în loc de „Bine a i venit”, o voce neutr mi-a r spuns nu s-a primit nici o adres din ar de la institu ia competent d toare de astfel de aprob ri, în privin a g zduirii mele. Micului Sânt

Arnold Böcklin - Câmpiile elizee

Anul X, nr. 8(108)/2019

Petru cu cheile împ iei de aici i-am cerut s -l vesteasc pe mai marele s u (nu chiar pe Acela, fiindc , duminic fiind, î i luase i El o zi de odihn !) iar dup o mic eternitate de vreo dou zeci de minute, aflam în camera de a teptare înconjurat de trei persoane „cu mari responsabilit i” care citeau i reciteau adresa de la Bucure ti cu care venisem „înarmat ” i, nu tiau cum s scape de mine de i acolo se scria negru pe alb c dreptatea era de partea mea... Argumentul lor - ICR-ul care mi-a dat aprobarea, nu a în tiin at MAE-ul ca s dea dezlegarea... Deci dezavantaj - acarul P un! Numai c „acarul” care eram, nu i nu!, c el nu accept s lipeasc oalele sparte din nepriceperea unor neaveni i coco i pe fotolii capitonate i moi prin Institute de Cultur ... Îndatoritoare, directoarea ICR de la Paris, a butonat mobilul personal i m-a vestit fericit c a reu it s -mi rezerve o camer la Hotel de la Paix (Pace vou !) cu „doar” 140 de euro pe noapte, o nimica toat ! Am surâs îngere te: - N-am atâ ia bani. - i-atunci?! Aici nu pute i r mâne. - Ba pot. Îmi place Sous les ponts de Paris cântat de Edith Piaf dar, în seara asta, la ora asta târzie, nu prea cred s mai fie loc pe acolo i, de altfel, apele Senei iau în at bini or nivelul. Situa ia în care ne afl m, to i având dreptate, nu trebuie s fie o problem a mea. Deci nefiind problema mea, rezolva i-o! i au rezolvat-o: mi s-a pl tit hotelul.

A doua zi, ES d-l Ambasador al României, cu autoritatea cu care era investit, a f cut ce trebuia s fac nepriceputul func ionar culturnic din Bucure ti.

Câ i oameni ca mine se vor mai fi aflat în astfel de situa ii din pricina unor neaveni i func ionari superiori mult prea m run i pentru marea c ciul pe care-o poart pe capul lor cu minte cât un bob de mei! * Un du reconfortant, i iat -m un om nou! Ce simplu pare totul!

De ce n-or fi priceput comuni tii c pentru a crea omul nou ar fi fost de ajuns un du bun i un dram de confort i nicidecum terifiantele „reeduc ri prin tortur ” din temni ele iadului care împânziser România dup 1949 i r riser ca ciupercile dup ... explozia de la Cernobîl!

A doua zi am sim it nevoia s evadez în alt epoc , în alt secol, în alt Paris, sau, de ce nu, în lun , fiindc am aflat c st pâna nop ii ar fi ad stat la Grand Palais cel de la capu’ podului cu cai înaripa i de peste Sena, s tul s tot lunece de-a surda pe a lumii bolt . Poate pentru a vedea i ea mai de aproape ce-o fi însemnat nebunia aceea pe fond ro u însemnat cu secera i ciocanul, „expus ” în prezent tot la Grand Palais (în aripa stâng !) spre a-i face ei concuren neloial în care este expert . i-a fost s -mi împlineasc visul mai întâi Musée de la Vie Romantique din 16, rue Chaptal din apropiere de Pigalle cea cu feti e vesele de s mori de râs privindu-le i, domni tri ti de s le plângi de mil v zându-i n rui i sub greutatea contului în banc sau a ierbii toare de culoare ip toare cenu iului vie ii lor f z bale...

Metroul parizian, plin i el de culoare - au noir fixe, adic negru integral. Monotonia alunec rii prin lungile tuneluri este întrerupt / luminat când de un cânt de ciocârlie r stignit pe vioar , care aduce vag a Enescu, când de un banjo amintind de condorii din Anzi, când de un nai de verde plai (unde e ti tu, Zamfir!), când de vreo litanie lancinant îngânat de o nesp lat ... Cel mai pitoresc mi s-a p rut un tip ferchezuit care a început prin a cere scuze de deranj onor c torilor pe care „se vedea obligat” s -i deranjeze în fiecare zi ca s i poat i el pl ti un prânz (hai, i-o cin !) la restaurant, ba ca hotelul pentru noapte... Deci, bag sama, acela era fieful lui adjudecat la licita ia locurilor de... nemunc . Uite c mie nu mi-a dat prin minte s le povestesc apaticilor c tori metronarzi despre situa iunea mizericordioas în care m aflam de asear i, c o mas la restaurant nu mi-ar fi stricat deloc...

Cobor la Sfântul Gheorghe din Pigalle i ies la soare. Direc ia muzeu!

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Casa din rue Chaptal, Musée de la Vie romantique de ast zi, a fost cl dit prin anii 20 ai secolului al XIX-lea de un pictor/profesor neam , Ary Scheffer, pentru el i tân ra lui so ie Cornelia ca s le fie ad post, atelier pentru el i fratele lui, unde veneau i ucenici-elevistuden i (între care i odraslele Ducelui d’Orléans, viitorul rege Louis Philippe) dornici de a descifra tainele picturii i, mai cu seam , salon de primire de jour fixe - vinerea, unde se întâlnea lumea bun a Parisului din perioada de apogeu a Romantismului - George Sand & Chopin (Musset nu, fiindc de i ajunsese ditamai academinian la 42 de ani, frumoasa brune aux yeux bleus nu-l mai vrea lâng ea de când Chopin îi tot cânta nocturnele lui r itoare de suflet!), Delacroix, Rossini, Gounod (f Faust!), Listz & Marie d’Agoult, splendida La Malibran, diva incomparabil a scenei lirice din acel timp, disp rut la doar 28 de ani din pricina unui cal care, neîn elegând cine-l c re te, a aruncat-o din a contrariat de neconcordan a dintre ur tatea trupului ei i, ustur toarea fichiuire a crava ei... Pauline Viardot, utâ ica ei sor mai mic , avea s mai a tepte câ iva ani pân la a se ad uga ilustrei societ i romantice i, a deveni la rândul ei, compozitoare, pianist (a concertat cu Clara Schumann, la patru mâini, pianele lor r ind de încântare i farmec auditoriul), cânt rea de oper , div adulat de public, femeia c torit i mam a patru copii, pe care Ivan Turgheniev, scriitor rus fran uzit, a urmat-o ca o umbr , r mânând mereu în umbra ei de jaruri i r coare, pân la a se stabili în „dascha” lui la Bougival, cât mai aproape de vila familiei Viardot, ca s nu mai plece pân în ziua marii treceri. Rareori trecea vinerea pe la Schefferi i Hugo, Balzac i mai rar, ace tia ocupa i peste poate cu scrisul lor, dar i oameni politici de talia unui Adolphe (nu acela!) Thiers, monarhistul, pre edinte interimar republican, prim-ministru, politicianul abil, adaptabil din mers oric rei schimb ri de regim etc.

Sunt cu to ii ast zi în Muzeul Vie ii romantice din rue Chaptal ca nu mai plece niciodat i s ne îng duie i nou s le fim al turi efemere treceri prin timpul lor imobil: Chopin prin nocturnele lui, Aurore Dupin, alias George Sand, prin marmura în care s-a mutat i, deopotriv , prin peisajele sale dendrite (fiindc mai to i romanticii au i pictat c doar nimic din ce se m sura cu frumosul nu le-a r mas str in), La Malibran înve nicit în rolul Desdemonei, portretizat de François Bouchot, Pauline Viardot în rolul ei, v zut de Ary Scheffer, fra ii Ahile i Eugen Deveria, Alftrd de Vigny care, zice-se, citind în salonul Mariei d’Agoult lucrarea „La Frégate”, a l sat auditoriul

Arnold Böcklin - Sanctuarul lui Hercule

47

într-o mu enie din care doar ambasadorul Austriei l-a trezit când... sa trezit întrebând: Acest domn este un amator?! La plecare, nefericitul Alfred de Vigny a mai g sit puterea s -i opteasc frumoasei contese d’Agoult (la a c rei ureche doar Liszt avea îng duin a s i depun oaptele!) un trist Ma frégate a fait naufrage dans votre salon / Fregata mea a naufragiat în salonul dumitale... Mare pagub !

Al ii au naufragiat cu via a lor cu tot în ochii de limpezi ape cu mâl în afund ale unor femei tulbur toare, i nu s-au mai lamentat deloc!

La cenaclul lui Victor Hugo se citea piesa Hernani - dându-se prin aceasta statut de noble e Romantismului i, generând lung prilej de vorbe i de ipoteze... (A teapt i timpul t u, Topîrceanu!). La Clubul Ha inilor se mânca ha sub form de dulcea (î i aminte ti, Baudelaire?). Turma poe ilor romantici avea i un p stor - Victor Hugo, pe al c rui steag era înscris: Le laid c’est le beau / Un chip urât poate ascunde frumosul (a se vedea Quasimodo al lui din NotreDame de Paris!). Fotograful Nadar (Felix Tournachon) a creat un adev rat panteon al scriitorilor din acel timp (249 de portrete); sculptorul David d’Angers a realizat 510 medalioane ale acestora, de busturi impun toare bucurându-se doar Hugo i Adam Mickiewicz, poet romantic polonez îndr gostit i el de via a romantic din Paris.

Ce-ar zice oare aceste mari figuri romantice de-ar vedea cohortele de Gilets jaunes clamându- i pe baricadele democra iei, cu arme contondente sau doar cu for a bojogilor, drepturi sociale de tot felul de la politicienii de un singur fel (incapabili adic ), sau rev rsarea pe largile bulevarde a mareei diversit ilor - culturale, religioase, sexuale, de culoare, f culoare, care se vor intrate-n rândul „expira ilor” cu toate drepturile legale perpetuate de mii i mii de ani de când se vor fi ivit pe lume legi, ba chiar de când cu izgonirea din Rai a primilor to i care nu voiau, inocen ii, decât s pun în practic porunca Lui: Cre te i i v înmul i! * Poate c Romantismul lor, reumatismul meu agrementat cu oboseala din t lpile care cer eau odihn , c ldura de var devenit adev rat canicul , sau toate la un loc, mi-au purtat pa ii într-un p rcule din apropierea muzeului.

Lini te i r coare. Doar câteva b nci ocupate. E or de program pentru cei care mai i muncesc. Eu vreau s mai r mân pu in cu gândul la lumea celor pe care tocmai i-am frecventat. i s tot visezi cu ochii deschi i! i, dac tot îi aveam deschi i, ochii mei au prins s priveasc i în jur i, deodat , cu o uimire neîncercat înc , de care doar gura a dat semne cum c a avea oarece dificultate de respirare i s-a c scat a uluire ca proasta-n târg, v d cum pe una din b ncile ocupate, dou femei pierdute (de vraj !) efectuau un foarte minu ios i febril studiu anatomic, agrementat cu s rut ri de o ar care f cea s p leasc jarul soarelui acelei zile toride.

Pe o alt banc , o b trân citea o carte. Pierdut i ea. În lectur .

Un b rbat tân r, cu feti a de mân , se îndreapt spre o alt banc , sub un copac umbros. Alt cititor împ timit, îmi zic, v zând cum se preg tea i el lini tit de lectur .

Voiam s plec... voiam s i r mân. Lini tea de aici era greu de aflat pe lungile str zi pariziene lipsite de vegeta ie i, picioarele mele implorau repaos.

Am închis ochii, umbra binef toare m reconforta, m revedeam copil în gr dina bunicilor de la Bo tii de Arge , cu mere de rai neinterzis i flori în fânea , cu întreg Raiul copil riei limpezindumi apele sufletului. Când i-am redeschis, lân mine se oprise un înger cu chip de copili care-mi zâmbea i-mi silabisea ceva într-un grai necunoscut i totu i atât de u or de-neîn eles ceva precum o tain sfânt . A fluturat apoi din aripa-mânu un la rededere (sau adio!) i a plecat mai departe. S-a oprit i-n fa a b trânei cu cartea,

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

repetând ritualul pe care-l împlinise pentru mine. Prin dreptul cuplului adâncit în explor ri anatomice a gr bit pasul. Dup un timp i-a reluat rondul. Acela i zâmbet, acelea i f râme de vorbe optite (sau altele!), aceea i fluturare a mânu ei, acelea i silabe, acelea i opriri.

Curând parcul tot s-a umplut de îngeri. Era ora de sfâr it de program de la Maternella din apropiere i adul ii profitau i ei de tihna parcului ca s i trag sufletul i s -i lase pe pruncii lor s zburde pu in.

A fost întrerupt i lec ia de anatomie comparat , din drastic lips de intimitate, provocat de prezen a regimentelor de îngeri foarte vocali care luaser cu asalt b nci i alei. B trâna cu cartea plecase.

Banca ei era acum plin de mici necititori zglobii.

Am plecat i eu spre alte (ne)în elesuri.

Metroul m-a dus în lun , în plin zi. Expozi ia de la Grand-Palais - La Lune / Luna - Du voyage réel au voyage imaginaire/ De la torie real la c torie imaginar - marca împlinirea a o jum tate de secol de când omul î i l sase urma pa ilor pe obrazul ei de pulberi, br zdat de foste râuri (de lacrimi?!) din alte lumi, din alte ere...

Multe fotografii legate de Expedi ia Apollo, talpa bocancului lui Niell Armstrong conturat pe solul lunar precum steaua ori mâna celebrit ilor din lumea artelor i a muzicii de pe Walk of Fame din Los Angeles - Bulevardul Hollywood, ori de la Cannes, ori din Cetatea lui Bucur din Pia a Timpului peste care planeaz umbra Cocorului Magazinul cu de toate.

Era în expozi ie i o machet a „ma in riei” care l-a transportat pe cosmonautul Niell pe satelitul P mântului, acea lun d toare de vise roze pe care de veacuri îndr gosti ii fe i-frumo i le-o promite aleselor lor ca dar nepre uit i semn de vitejie. Acum, slav cerului frontiere, cuplurile de toate sexele pot porni in corpore à décrocher la lune i s i-o împart în feliu e sub iri la cinele lor cele de tain , lâng un croissant i-o cea de lapte i miere ori, i mai bine, o cup de ampanie.

Pe mine m-a atras mai mult pictura inspirat de lun - un Paul Delarouche cu un tablou din 1856 care cred c ar fi ilustrarea perfect a fetei acelea din rude mari împ te ti în odaia c reia intr Lucearul i pe trupu-i se revars / pe ochii mari b tând închi i/ pe fa a ei întoars ... Cum? Luna nu e Luceaf rul? Sunte i siguri? Poate ar trebui le afl m p rerea i celor dou femei din parcul de lâng Musée de la Vie Romantique. Dac le ve i întâlni, nu rata i ocazia de a le întreba...

Am mai ad stat în fa a picturii lui William Dyce - Francesca da Rimini i Paolo Malatesta (1864) care m-a dus cu gândul tot la ale noastre pove ti de iubire, sau cum s-or mai numi ele când ne poart n jocul lor - Mitte Kremnitz i Eminescu, el citindu-i nem oaicei mult prea plin de (ne)importan a ei, un fragment din Infernul lui Dante, iar fruntea lor atingându-se, l sând cale unui s rut dup care „n-a mai fost nici zi i nici lectur ...”.

Un alt tablou, de Silvester Meinzer - Luna, ca un cap de mort, mia amintit de Topîrceanu cu Apostroful (lui) à la lune, pe care nu m îndur s -l fragmentez c prea e de tot frumos: Glob r citor de stânc rece, trist ca mormântul,/ Fiic stearp a-ntâmpl rii, lun , sor cu mântul,/ În zadar de mii de veacuri (trimiterea la Scrisoarea I de Eminescu este evident ), tu cu raze-mprumutate/ Fermecat-ai parazi ii uria ului t u frate!/ Arc v psit pe bolta rece de-un penel muiat în aur,/ Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur,/ Câ i s raci din lumea asta, când luce ti în noaptea trist ,/ N-ar voi s fii moned , te lege-ntr-o batist ?/ Sloi de-argint ce se tope te în azurul dimine ii!/ Ve nic te-au iubit aman ii, ve nic te-or cânta poe ii/ L udând în osanale mincinoasa ta splendoare,/ Dar tu vei r mâne ve nic rece i nesim itoare./ Apari ie banal ca un fund de farfurie!/ Talere cu dou fe e! Cap de monstru f trup!/ Orologiu f ace! Nastur de manta! Chelie!/ Felinar! Conrup toare de minore! Cantalup!/ Cum po i tu privi de veacuri globul nostru de argil / i atâta sufe-

Anul X, nr. 8(108)/2019

rin , - f s te stingi de mil ?/ Pieri în noaptea nefiin ei, rece simbol de minciun ,/ Piei i las -ne mai bine cerul nop ii f lun !!

Dar cea mai cu mo lun din toat expozi ia de la Grand-Palais mi s-a p rut Infanta Margarita a lui Dali, dup Eugène Delacroix. A strat (salvat!) Salvadorul genial Dali tot înveli ul de „paruri” cu care era împopo onat infanta care-i va fi pozat lui Delacroix, ca o pu împ iat , dar în locul fe ei sale, spaniolul so al Galei a ales plaseze rotundul gol al lunii... Ce-o fi vrut s ne sugereze artistul?

Eu a avea o idee dar nu vreau s v-o impun. Nimic mai d un tor gândirii decât preluarea i promovarea unor idei gata f cute. Au mai încercat unii când cu doctrina aceea agresiv „Ori cu noi, ori contra noastr , cale de mijloc nu exist !” Ba exist ! Latinii cei în elep i o numeau aurea mediocritas, care în traducere ar da: Calea de mijloc este de aur. Vreau s -i cred pe latini.

Cu aceast convingere am ie it de pe... Lun , am ignorat Expozi ia despre Comunism (mi-a ajuns c l-am tr it i c mi-a pus z voare setei mele de c torie în cei mai frumo i ani dintr-o via de om tinere ea!), am traversat Champs Elysees i am intrat la Petit-Palais unde tronau tot Romanticii... Erau acolo cu to ii: Sarah Bernard, Rachel, La Malibran, bruna cu ochi alba tri - George Sand cu flori în negrele-i plete, de Auguste Charpentier, în dreapta ei Chopin, de Eugène Delacroix, Liszt tân r, de Ary Scheffer, Marie d’Agoult (alias Daniel Sternem scriitoare) de Théodore Chassériau. Foarte talentatul pictor portretist mort la 37 de ani, îndr gostit pân peste poate de ie eanca Marie Cantacuzino, cea pe care Puvis de Chavannes avea s-o nemureasc împrumutând chipul ei Sfintei Genoveva - patroana ocrotitoare a Parisuluim lucrare care se afl la Pantheonul din Paris.

Marie d’Agoult a avut cu Liszt trei copii (recunoscu i de Liszt), între care Cosima care avea s devin so ia lui Richard Wagner. Oare Carol Davila nu tot fiul lor va fi fost? i, dac da, a a cum s-ar putea în elege din coresponden a lor, de ce s fi r mas întemeietorul colii de Medicin i Farmacie din România „cu p rin i necunoscu i”? Rela ia dintre Liszt i Marie era de notorietate public i nu mai constituia deloc un secret. P strarea aparen elor?! Care aparen e! Marie îl l sase cu buza umflat pe contele ei so cu care mai avea dou fete) i plecase cu mai tân rul decât ea cu ase ani Liszt, pe unde-l purtau pe acesta turneele de concerte. Între timp ea f cea copii i scria. Via romantic , de!

Pauz de refacere a for elor.

A doua zi - Musée d’Orsay.

Fosta Gar d’Orsay nu cred s fi cunoscut pe vremea când trenuri puf iau pe aici atâta afluen de public... c tor prin lumi de frumuse i.

A. Böcklin - Pan fluierând la o pas re

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Dan SANDU

Porunca I i, fiindc b rba ii plecau ades la r zboi i r mâneau acolo pentru mai târziu, copiii purtau nume de v duv timpurie: Adochi ei, Amariei, Afloarei...” a bate la u destinul i-atunci în elegi, În taina fiorului-crâng, Risipirea de-o clip ...

Noroade, la rând, Mâna i-au dat i treac osânda u or, Albite de oase, iscate în prip i voi a i turnat sura timpului trac.

Aici î i are i apa tr irile ei Întru blestem i pr d Str ine poveri. Încearc , de vrei, Sudalm i sânge.

Cu sufletul trag. i înc o tean te mai v d Cu soarele-n vatr i, z u, Nu mai gândi la ai t i i nu mai muri pentru noi înc o dat , Ioane, sfânt la câmpul sângelui, Când porunce ti pentru vii, Când te rogi r sfirat Sub pragul gr dinii de-apoi.

Orele p mântului dorm lâng tine i plugul se na te în palme, Nu r scoli prin „gazeturi” r boj cu numele t u i nu amurgi, m i cre tine; De-o fi bete ug de lumin Sau prea mult ninsoare, Încearc un ultim asalt i f semnul acela, tii tu care...!

Plevna, Mausoleu - aprilie 1977

PS. Coinciden sau nu, eram în 10 mai 1977. Tocmai m întorsesem dintr-o frumoas peregrinare de suflet la „locurile sfinte” din Bulgaria. Îmi amintesc c la Balcic ne îmbr au b trânii, pe strad , vorbindu-ne române te, spunându- i p surile Toat suflarea româneasc serba cu sufletul, cu mintea, cu bucurii i cu lacrimi (mai mult ascunse!) Centenarul Independen ei. Se f cea ( i nu numai!) c -l aniversam i pe poetul Ion Vinea într-una din edin ele Salonului literar-artistic „ION VINEA”, din suburbia Bucure tilor - Buda Cornetu, cenaclu „patronat” cu abnega ie i devotament de profesoara de „vorbe” Alexandra (Sanda) Popescu, o cultivat bucure teanc , bun prieten cu so ia marelui poet. Lume mult , lume bun , în sala de festivit i a colii - gazd . Program înc rcat, de rarisim calitate. Crea ie plastic afi a pictorul Teodor R ducan, inerentul montaj literar semnat Viorel Cozma i animat de corul i orchestra

colarilor se desf ura sub genericul „În lutul rii odihnesc eroi” Invita i noroco i! Spicuiesc, din afi , în „ordinea de b taie”: VIRGIL CARIANOPOL, ELENA TEACU, TOMA ALEXANDRESCU, CONSTAN A IORGA, CONSTANTIN BIVOLARU, DAN SANDU, VIOREL COZMA. Când mi-a venit rândul, am evocat, sumar, „foaia de parcurs” prin cele inuturi balcanice i le-am recitat celor prezen i una dintre cele vreo zece crea ii care se voiau a fi chiar poezii inspirate de m re ia hagealâcului prin Balcani. S-a aplaudat, potrivit obiceiului mântului, s-a comentat, s-au f cut „m sur tori”. Toate, favorabile!

Eram tân r de tot i, pe-atunci, chiar c m credeam a fi poet! Pe una dintre copiile „produc iunilor” mele i-au depus, cu generozitate, aprecierile trei dintre veteranii literaturii române din acea vreme, mae tri de ceremonii la „seansa”cu pricina: Constantin Bivolaru, Virgil Carianopol i Toma Alexandrescu. I-am pomenit în ordinea semn turilor. Cine mai era ca mine?!?... Rev d, dup ce-am dat la topit secolul 20, filmul unui parcurs într-o tumultuoas june e. N-am a-mi repro a nimic! Îl reîntâlnesc, astfel, pe veritabilul poet român Virgil Carianopol, „poreclit”, pe rând, avangardist, tradi ionalist, „neoclasic...” etc. În fine, nu-i da, Doamne, omului cât poate duce!

Alur de sfânt r cit prin inconsecven ele timpului... Straturi de vremi i de lumi parc nelalocul lor... Nimic nu i se mai p rea normal... i plângea trecerea... Ne reg seam, la chemarea corifeilor de la Comentar, prin coli, în l ca uri de cultur , c mine culturale, oriunde se „producea” i se „consuma” cultur ... El, Poetul, umbla ab tut, ca de sine, umbr sfielnic de m tase, rug în apari ie serafic , glas gâtuit de sinceritatea triste ei. Toate acestea-i aprindeau i-i însc unau fiorii patriotismului nedisimulat: „Muic , suntem neam de piatr !/ Când e vorba despre vatr ,/ Suntem neam de Brâncoveni,/ De panduri i de Jieni.” i, pentru c era intelectual i fost purt tor de „c ma ”, a stat la Aiud i la Periprava... Ani mul i! Auzisem pu ine despre el. Nici nu m interesa. Vorbeau, în surdin , cei mai în vârst , „atot tiutorii”. Radu Gyr, Nichifor Crainic, Petre Pandrea sau Constantin Noica i-au fost colegi de suferin . Când recita „Prea târziu...”, auditoriul se f cea stânc de t cere, topit , mai apoi, numai cu lacrima triste ilor f de num r... „O lumin -nalt , zâmbitoare, A privit la chipul meu zbârcit, Apoi, lung, la p rul alb ca neaua, De furtuna vie ii viscolit.

- Cine e ti? Am întrebat-o-n oapt , Ai ceva cu mine? Vrei ceva?

Eu sunt fericirea, mi-a spus dulce i-am ajuns acum la dumneata. ..................

Ce puteam s fac? Venea zadarnic.

Troienit de vreme i pustiu Am trimis-o al turi, la un tân r, Pentru mine prea venea târziu!”

Azi e, poate, prea târziu i pentru mine s -l privesc drept, în fa , prin candela amintirilor f de istov. Acest poem i se dedic !

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

Ben TODIC{ (Australia)

Macaroanele din Avatarul lui George Anca sunt sigur albastre?

Cartea începe cu un dar: ai p lmui p mântul cu deltele prea grele n-a plâns din s lcii forma precum bujor spre scrum de-a sângerat lucerna din sexul mamei mele nu m uit la tine ce- i povestesc de-acum George Anca e unul dintre cei mai aparte scriitori ai secolului 21, v-o spun de la 80 de ani dep rtare de România, un literat care poate fi încadrat într-o categorie numai de el inventat . Norocul nostru ca el s fie publicat azi este func ia de director al Bibliotecii Na ionale Pedagogice din Bucure ti, Literatura român beneficiind astfel cu 40 de ani mai devreme de a fi în eles de istorie. Textul, pentru cititorul obi nuit, e ca un desen tehnic. Nespecialistul neantrenat s -l interpreteze, dup ce descoper întruchiparea, se minuneaz , se aprinde în entuziasm i pl cere. V-a i putea întreba de ce nu scrie simplu/obi nuit. A putea spune ca textul obi nuit ca sa fie transportat în istorie trebuie sa devin art i atunci el trebuie sa sar din pagin în scântei/ stele în toate direc iile. Informa ia con inut / delivrat de o fraz gen Anca poate ocupa în mod obi nuit o pagin i nu numai. Dar Anca amorseaz emo ia i tr irile tale împletindu-le, povestea devenind a ta.

Anca, într-o fraz , depune o întreag pagin , pe care dac , scris normal, ar putea sau nu s te transporte sau s creeze emo ia în tine, din cauza lipsei de conec ie a ta cu firul povestirii i chiar ai putea s ui i, ajuns la sfâr itul paginii, începutul ei. Formula Anca, dup ce înve i s o sim i, garanteaz succesul transportului istoric. Ca s -l apreciezi pe Anca i s beneficiezi de tehnica lui este ca i cum ai îna s mergi pe biciclet singur, f profesor. E greu i enervant, ba chiar plictisitor la început, îns , dup ce înve i s mânuie ti cu m iestrie cititul, te vei bucura i vei beneficia de o vitez aproape f limite.

România e norocoas s -l aib i ar fi normal s -l aprecieze cat e prin-

tre noi. Îns , ca mai toate personalit ile istoriei noastre, ne vom bucura de ele i le vom s rb tori dup plecarea dintre noi, atunci când nu vom mai fi obliga i s -i remuner m i s d m socoteala interpret rii muncii lor, a darului.

Tehnica Anca, autorul a dezvoltat-o de-a lungul unei vie i i a multe încruci ri cu diverse culturi ale lumii. Citi i-i biografia i civiliza iile prin care a trecut i unde a studiat i profesat meseria de literat.

Va pot spune din experien a personal c s rutul în fiecare cultur are gust specific culturii în care s-a n scut. Nu v l sa i am gi i de vise.

Din început, Anca ne spune c nu exista 10 f 9 i c nu va fi un 11 f 10, adic prezent, i cât de important e pentru existen trecutul.

Deci v da i seama, citindu-l, c în 10 vezi contopindu-se macro i maxi infinitul cifric al tr irii. Din primele fraze tr im timpul aboriginezului australian prin care toat istoria de la poalele Carpa ilor r sare. Oriunde i întorci privirea prin fraz , istoria curge stroboscopic în înc perea emo iei create peste c ldurile nesa ului nostru. Îmi v d bunicii i str bunicii împreun cu p rin ii i noi la gura sobei a teptând lacomi macaroanele albastre, tr ind avatarul 12 Anca, în ciuda faptului c în România lui Ceau escu erau doar dou ore de televiziune pe sear , în Avatar suntem sc lda i în emisiuni televizate 24 din 24. „Tata vrea s se îmbog easc , a cump rat un aparat de filmat, a filmat macaroanele i, peste 100 de ani, va deveni milionar. Se apropie filmul italian i m duc i eu s -l v d (ora 10.00-10.21 p.m.)”

Când cite ti textul nu încerca s ra ionalizezi fraza, ci las -te furat de imaginile create, citind (relax, relax) care n lesc peste tine din subcon tient, din memoria tr irilor tale i atunci vei fi sc ldat în emo ii/ tr iri/ m rturii. Domnul Anca aproape c î i preveste te viitorul, marele succes, zic eu, pe care îl va avea stilul sau în viitor, un viitor de 200 de ani (vom fi molu te ale con tiin ei atunci încercând ne imagin m ce înseamn s fii om, om în secolul 21).

Anca face dragoste for at cu cititorul presupunând c acesta are nevoie de protec ia i c uza lui, de vindecare de scoaterea din stana de piatr în care tr im azi. Aceast boal de care vindec Anca e supersofisticat i deci egal i bandajul, zeci de ani de medicin literar pentru a fi în eleas . În patru pagini de „text anca” treci prin 40 de ani de experien personal , în cazul Avatarului 12 Comunism. Înc din prima povestire, un necunosc tor, un extraterestru poate reconstitui întreaga Romanie cu vecinii ei europeni, cu toate evenimentele istorice, climatice si geografice în laborator i s func ioneze la prima cheie, trecând prin general i liceu.

Jargonul romanului de strad la nivel academic i apoi planetar, îl numesc i deci ca s -l savurezi pe Anca trebuie ca mai întâi s fi fost un golan de strad , jigodie maxim , deci coala vie ii care el/ea apoi satul/a, aventuriera/ul a urmat o universitate cu doctorat „la

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pai pe ani e nervoas , dac nu-i iese o linie, face scandal de tragedie, asear mi-a recunoscut c ce-o fi apucat-o, conversa ie tibetan , orez himalaic, o iubesc, sun , n-aud, c la tine, ba da, crea ia, am întrebat, pâine, tichete, vitrina albastr , trateaz b ie ii cu indiferen , telepatie, în privire ner bdare de a pleca, m-am gândit apoi la nepo ica lor leucemic , focuri de stins, se pronun ase” imagini peste imagini, reclame peste tiri, anun uri urgente peste filme de dra-goste toate într-un vacarm peste trecutul i prezentul nostru fulger tor, un Jazzz, Jazz, Jazz textul lui Anca pentru c a a ceva nu se poate preda, pentru ca e unic i nu se repet . Explozia povestirii e unic i ca atare creeaz în tine, cititorul, prin materialele experien ei tale unice o unic experien . O lingur de zah r peste o durere de sea nu se va mai repeta niciodat sincronizat cu segmentul citit i emo ia textului. Dar i povestirea are momente de durere unic , de extrem durere i s cie compus din r ele vie ii create precum covorul oltenesc, din cârpe r mase, din haine rupte vechi i noi, neinând cont de nepotrivirea fibrei textile, dac e natural sau sintetic , din lemn, hârtie sau chiar metale, câteodat din p r de cal sau hârtie etc. „Pedagogia oriental , gur la guru, garou în gar , aparte de templu aparat. I frig mi, I laib r, freegdom. În eles-ai Zagreb în pofida Londrei. Geta ziarista are cancer urcat la ganglioni. a Anica Stejar, masonul Devotto. Ap rai ap , rai. La coad la ou , carnetul de munc mi-a c zut în noroi. Terente în ap , respirând prin trestie. Elvira nu r spunde, da, Grete-Selic . Ce-am mai tu it pt mâna asta.” Iar tr irile anilor se scurgeau cu viteza fotogramelor prin proiectorul cinematografic personal. Via a e o caricatur , e un desen animat, ni te p pu i din cârpe luate în serios, foarte luate, exagerat de mult luate de-a dura prin curtea cerului. Cineva acolo sus râde!

Cartea Avatar 12 este un dar al fiicei autorului.

Cu plec ciune, Ben Todic

51

Viorel ROMAN (Germania)

Realitatea Zilelor Noastre

Feudalismul actual moldovalah ]i clanurile interlope

Arnold Böcklin - Roger eliberând-o pe Angelica

Feudalismul actual moldo-valah i clanurile interlope nu sunt pe picior de r zboi, ci se completeaz i colaboreaz de la invazia turcilor, de cinci secole, legal.

Nicolae Filimon, în „Ciocoii vechi i noi, Ce na te din pisic oareci m nânc ”, 1863, ne prezint , cu sim didactic inegalabil, un adev rat catalog de f delegi, de o actualitate surprinz toare, la care sunt supu i ranii, prostimea, de st pânire în strâns colaborare cu tâlharii, sau ceea ce noi numim azi, elevat, interlopi sau mafio i. Romanul e lectur obligatorie. https://ioncoja.ro/ viorel-roman-statul-la-romani/ „Oc râtoarea mit ” de M. Udrea https://de.calameo.com/read/005516518f4d2f6a3f859 In tranzi ia de la turco-fanariotism la periferia occidentului capitalist, chiar i Dinu P turic , eroul principal al c ii, un luceaf r al tuturor viciilor i f îndoial al tuturor tranzi iilor, e surprins c i tâlharii de drumul mare, din P durea Vl siei, contribuiau anual cu pungi de galbeni la st pânire, î i cump rau astfel licen a, în limbaj modern, s i exercite profesia legal, f nici o problem .

Dup tranzi ia la UE/NATO, baronii ortodoc i moldo-valahi, cu drept de proprietate i imunitate occidental , ceea ce nu au avut nici sub turci i nici înainte de Revolu ia de Cr ciun, 1989, sunt obliga i, pe lâng colaborarea cu lumea interlop , s treac „politic corect”, dup moda vremii, i prin Parlamentul din Bucure ti, legi „pentru mafio i politici, pentru favorizarea sp rii, eliber rii infractorilor, pu ria ilor etc.” (Péter Eckstein-Kovács) Cine caut pe goole - interlopi mafio i - g se te peste o jum tate de milion de documente.

Acest blog este extrem de bine documentat i instructiv pentru realitatea zilelor noastre, mai mult sau mai pu in legal , din întreaga Românie

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Nu-i timp de pierdut timpul!

Note de c

torie în Arabia Saudit

Decembrie 2018 M-am adaptat la stilul de via american... rapid, schimb tor... munc enorm pentru a rezista... organizat, programat ca un robot cu agend zilnic ... spre a te men ine la nivel...

Nu-i timp de pierdut timpul (!)

Lupt permanent i din ce în ce mai dur în fiecare domeniu de cercetare. Atacuri sub centur , pe care s le parezi... * Era într-o mar i, cu dou zile înainte de plecare spre Arabia Saudit ... i n-aveam nici pa aportul, nici viza! Erau la Consulatul Saudit din Houston. La telefon vorbeai doar cu robotul, te trimitea dintr-o parte în alta... * Am rezolvat, p la urm , printr-o companie din Florida: Rush MyTravelVisa.com. Îmi fusese de dou ori returnat aplica ia, ba tip risem pe ambele i ale foii, ba poza nu era prea bun ... i de fiecare dat r spundeam printr-un over-night service cu FedEx sau UPS...

Dup euforia primirii vizei saudite, m simt eliberat de stresul extrem. O viz în care nu mai speram. Dintr-o dat un val de energie m înv luie. * Tr ire tumultoas , agitat , gr bit , nesigur ... i tot mai mult în gând, vorbind cu tine însu i.

Via a noastr real e mai mult... virtual ! * În avionul Dallas-Madrid am nimerit lâng o student saudit în America, Fatwa, înscris la Universitatea din Oklahoma. Se întorcea în vacan la Jeddah.

Guvernul saudit trimite cu burse circa 55.000 de studen i în SUA.

* i guvernul saudit cump armament american de ultim r cnet în valoare de peste o sut miliarde de dolari - dup cum a declarat Pre edintele Donald Trump la televiziune. * Arabia Saudit de ine cea mai mare rezerv de petrol din lume, plus gaze naturale - de unde provine bog ia acestei ri. * Jeddah (în englez ) nu-l g seam pe hart în Larousse-ul francezpentru c era ortografiat: Djedaa. În arab : Jidda. * Fatwa m înva arab : Ei esmik? = Cum te cheam ?; Keif hálek? = Ce mai faci?; Tamam = Bine; Shukrâm = Mul umesc; Haf on = Cu pl cere; Jeid = Bun; Jeid jâd n = Foarte bine {Am redat transcrierea fonetic româneasc .}

duc în Arabia Saudit ca Om de Afaceri! - pentru c nu se putea aplica pentru viz educa ional sau turistic . Eu n-am f cut biznis în via a mea! Iar viza se ob ine numai cu invita ie din partea unei institu ii saudite!

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

* Fun în avion, discutând cu mexicana din dreapta, Lus, i bând vino rojo exalta i, i cu saudita Fatwa, din stânga, în zborul nocturn: nou ore din Dallas pân la Madrid.

Dup aproape dou zile i dou nop i, am ajuns la destina ie pe 15 decembrie. * În spatele avionului exist un loc de rug ciuni pentru musulmani.

Iar la aterizarea în Jeddah au început s cânte Talpia („Tot binele tre tine”). * Dac nu întâmpini opozi ie, înseamn c nu e ti pe drumul bun.

Cu cât ai mai mult opozi ie, cu atât drumul e mai important.

M-au a teptat la Aeroportul Interna ional „King Abdulaziz” din Jeddah, Conf. univ. dr. Mohammed Alshumrani (dreapta) i Prof. univ. dr. Cenap Ozel (stânga). Ultimul predase anterior la Universitatea din Izmir, Turcia. Bucurie... am f cut poze împreun .

Când ai colegi, prieteni, sau colaboratori care te-a teapt în str in tate, te sim i în siguran . * Am fost cazat la Nabarees Hotels Groups, aproape de Universitatea King Abdulaziz, unde voi avea prezentarea neutrosofic pt mâna viitoare.

De la fereastra camerei 608, la etajul ase, unde locuiesc, am o priveli te întins cât vezi cu ochii, de cl diri albe-g lbui, geometrice.

53

Am întrebat dac pot ie i în pantaloni scur i pe strad . Fiindc ... În site-ul Departamentului de Stat American se avertizau turi tii c vestimenta ia i tradi iile sunt stricte în Arabia Saudit . În ora , da; la Universitate, nu. * Iar prin fa a hotelului trece Bulevardul Abdullah Suliman - o arter larg de circula ie. * Am luat micul dejun între 7-10 diminea a, iar piscina e deschis între 9-17. Hotel de confort mediu. Am înnoptat, la via a mea, prin sute de hoteluri i moteluri pe glob. * Îi zic lui Mohammed c îmbr cat în costumul tradi ional saudit [al zai alsaudi], cu manta alb (bisht sau thobe) lung pân la p mânt, arf (ghutran sau takia) ro iatic pe cap, sus inut cu un cerc negru (agal) - arat ca un prin .

Zâmbe te i r spunde: - Mâine, când vii la Universitate, o s vezi mul i... prin i!

În camera hotelului, mi-arat recep ionistul, exist un covora (kabla) i un loc anume indicat unde s te rogi (salah).

Am dat, cu autografe, câte un exemplar din ultima carte tip rit , „Neutrosophic Personality” (2018), lui Mohammed i Cenap, care fuseser referen i. Iar la Biblioteca Universit ii King Abdulaziz trei i, pe hârtie: - a-Discounting Method for Multi-Criteria Decision Making (a-MCDM), 2015, în care am generalizat metoda lui T. L. Saaty, intitulat Analytical Hierarchy Process (AHP); - Neutrosophic Operational Research, vol. 1, 2017, editat de Prof. Dr. F. Smarandache, Dr. Mohamed Abdel-Basset & Dr. Yongquan Zhou; - i Let’s Flying

by Wing / Mathematical Combinatorics & Smarandache MultiSpaces, 2017, de Prof. Dr. Linfan Mao. Am discutat cu Mr. Ahmed M. Bugis, Director, i cu Dr. Nabil Abdullah Komsani, Decan privind Afacerile Bibliotecii.

Departamentul de Stat American (NOTAM Service) avertiza pe torii occidentali s fie foarte precau i, în special atacurilor posibile cu proiectile i prin drone în Arabia Saudit din partea rebelilor din Yemen. În orice ar mergi s vizitezi, trebuie s respec i legile acelor ri - î i plac sau nu. Legea Islamic are o interpretare Wahhabi strict .

Nu se admit critici la adresa Islamului. Consumul de alcool este pedepsit, iar femeile nu pot c tori singure. Afi area de obiecte ale altor religii nu se permite. Înve i de la fiecare na iune, cultur , i religie, câte ceva care s te uzeasc în via . Cu cât mai multe cunoa teri c tate, cu atât mai controversat devii!

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 8(108)/2019

Mircea }TEF{NESCU

Muzic[ vocal[ de Carmen-Petra Basacopol Muzeul Na ional George Enescu a organizat în seara zilei de 13 iunie 2019, la Aula Palatului Cantacuzino un recital având în program o selec ie din crea ia pentru voce i pian a venerabilei compozitoare Carmen-Petra Basacopol.

Soprana Yolanda Constantinescu i pianista Inna Oncescu au realizat o spectacular transpunere în sonor a paginilor componistice care le-au fost încredin ate.

Yolanda Constantinescu este dezinvolt în registrele grave i medii, pentru ca în acut s apar striden e pe care eu le-am v zut în expresia lor existen ialist i teatral i cu efecte realmente reu ite. Oricum nu ne g sim aici cu impunerea unor tehnici de belcanto.

Pianista Inna Oncescu, n scut la Bucure ti în 1956, i rezident acum în Germania, se bucur în ara de adop ie de o evident apreciere a condi iei sale profesionale i artistice, în public, cât i în rândurile speciali tilor i presei de specialitate. Inna Oncescu, în timp, a fost distins cu numeroase premii la concursuri na ionale i interna ionale de interpretare muzical , printre care Premiul II ob inut la Concursul interna ional de pian de la Caltanisetta, Italia. Din 2015 este Doctor în tiin e muzicale, iar în 2011 a ob inut Bursa George Enescu pentru un stagiu de 3 luni la Paris.

Inna Oncescu, a a cum am v zut-o i cum am admirat-o în crea ia sa pianistic în acest recital, i-a conturat distinct rolul s u de comentator cu o mare bog ie de inflexiuni, accente i game de policromie a lumilor i orizonturilor ideatice înscrise în muzica compozitoarei omagiate i în suporturile de versuri alese pentru a fi la rândul lor astfel celebrate.

Sigur mai este la Inna Oncescu i un element formativ special care este rar de întâlnit chiar i la piani ti dintre cei mai mediatiza i, i anume cântul eufonic de o anumit tensiune liric despre care vorbea cândva i Chopin. Astfel pe Inna Oncescu am apreciat-o ca solist cu întreaga sa fabulozitate de traiectorii, imagini i spa ii muzicale desprinse cu talent i art de pe claviatur .

Primele piese din program au fost cele cuprinse în Ciclul Psalmii lui David, op. 84, i anume Pân când - Psalmul 13 -, Scap -m , Doamne -, Psalmul 54 -, Când te-am chemat, m-ai auzit - Psalmul 4, O cântare a lui David - Psalmii 53 i 68 -, Carmen-Petra Basacopol a realizat aici o evocare muzical de expresie puternic i emo ie distins i destins a acestor str vechi scrieri.

Din Ciclul Imne II, op. 93. am ascultat Izvorul, pe versuri de Ioan Alexandru, din Ciclul Me terul Manole, op.8, Întreb ri pe versuri de Marin Sorescu i din Ciclul Ofrande, op.29, Întoarcere, pe versuri de Mariana Dumitrescu, compozi ii în care este concentrat o întreag fluen ideatic i confluen afectiv , cu unii dintre marii poe i cu care compozitoarea a fost contemporan , dar care acum au trecut de mult dincolo.

Din Ciclul Kyrie eleison pe versuri de Paul Velaine, op. 122, am avut pl cerea de a audia, cu textul original în limba francez , poezia La mer est plus belle, în care Carmen-Petra Basacopol a acordat prioritate frumuse ii emisiilor sonore i unui farmec inefabil.

Din Ciclul Îngerul a strigat, op. 96, pe versuri sacre, am ascultat Axionul Îngerul a strigat o crea ie relevant în care compozitoarea a ilustrat preocuparea sa pentru acel crez, ca s -l citez din nou pe Paul Verlaine, care spune tept ecoul îns i m re iei mele.

Pomule, copacule, pe versuri de Nichita St nescu din Ciclul Cântece naive pentru Nichita, op. 102, tre greier, din poezia greac , Anacreon, din Ciclul cântece naive, op. 146, Lupii, pe versuri de Mariana Dumitrescu, op.85, Perspectiv pe versuri de Marin Sorescu sunt pagini componistice de o elegan tran ant i ca întotdeauna la Carmen-Petra Basacopol, o atitudine distinct i o fervent pledoarie pro domo pentru mari nume ale poeziei române ti. În acest context, ne-am întâlnit din nou cu poezia lui Nichita St nescu transpus muzical în Ciclul Cântecele vie ii, op. 53, cu titlurile u de frumuse e i Emo ie de toamn , muzic în care a vibrat farmecul simplit ii în elepte.

Din Ciclul Iadul pe p mânt, op.125, pe versuri de Ioan Bogdan tef nescu, am urm rit cu interes piesele Sentiment i Pas rea de foc, care, componistic au fost corolate de un frumos efect sonor.

Ultimele compozi ii din programul acestui recital au avut grandoarea lor grupând un set de importante pagini poetice înve mântate sonor cu m iestrie i în spectaculare întruchip ri de melos esen ial de Carmen-Petra Basacopol, i acestea au fost La steaua i Peste vârfuri, op. nr. 2, de Mihai Eminescu i liedurile pe versuri eminesciene postume Nu e stelu a, Din cerurile albastre, Prin nop i t cute, apoi Noiembrie pe versuri de Lucian Blaga, din Ciclul Triptic, op.79, Prim var i Psalm de Ioan Alexandru din Ciclul Imne I, op. 65, i Zorile î i mân cerbii de foc pe versurile poetei Mariana Dumitrescu.

Acest recital prefa at admirabil prin scurta alocu iune rostit de compozitoarea doctor Carmen Cârneci, coordonatoarea stagiunii Muzeului Na ional George Enescu, s-a înscris în succesiunea unor manifest ri muzicale de excep ie i care tot atât de bine s-ar fi putut desf ura în s lile de recital i de concert ale Filarmonicii de stat George Enescu i sub sigla acesteia.

Asta denot faptul ca la Aula Palatului Cantacuzino prezen ele artistice concureaz cu succes crescând legendara scen de concert a Ateneului Român.

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Radu BOTI}

Percep\ii Volumul de teatru „Percep ii”, autor Ana-Cristina Popescu, dup cum îi spune i titlul, ofer o reflectare obiectiv asupra realit ii.

Acesta se deschide cu o pies de teatru „Mirosul p mântului i gustul cire elor negre” ce surprinde prin personajele ei evenimente din cele dou zboaie mondiale. Evenimentele sunt relatate prin personajul Iova, ce istorise te nepotului via a sa. Aceast pies de teatru e foarte complex . Întâlnim pe parcursul piesei personaje precum Iosif Alboni, un semnatar la actului Unirii de la Alba Iulia, conduc torul delega iei din Cercul Ha egului, primar al comunei Bucova; Ionic , ofi er rezervist, nepotul lui Ion Pop Retegan, fost înv tor la B ar i scriitor; Miron Cristea, episcop al Caransebe ului când a fost semnat actul Unirii de la Alba Iulia; Iuliu Hossu, episcop greco-catolic, cel care a citit proclama ia de unire a Transilvaniei cu Regatul României; Alexandru Vaida Voevod, medic; Vasile Goldi , delegat ar dean pentru actul Unirii de la Alba Iulia; George Adam, delegat al localit ii Voislova pentru actul Unirii de la Alba Iulia etc. Totodat piesa surprinde i traumele unor solda i români ce au participat la luptele ce s-au dat în Mun ii Tatra în al doilea r zboi mondial când personajul Nicolae Mâ u al turi de Iova, dup ce zboiul s-a sfâr it, reu esc s supravie uiasc o s pt mân pe munte doar cu o pung de bomboane.

O alt pies de teatru a volumului „Vând cas cu vedere spre viitor” este o comedie ce surprinde moravuri ale societ ii. Vederea spre viitor este de fapt cimitirul din fa a ferestrelor casei, un mesaj c acolo vor ajunge to i, atât afaceri tii ce încercau s vând imobilul, cât i femeia de moravuri u oare ce a alergat toat via a dup so i boga i i care ajunge s ofere vila cu vedere spre viitor unui tân r artist pentru o clip de fericire, o noapte ce spera s nu se mai termine. Astfel vila reintr în posesia celui ce dorea s recupereze casa rinteasc de care-l legau sentimente. „Frontiera sim mintelor mute” surprinde drama prin care trece un grup de oameni dup ce r mân bloca i într-un tunel, într-un vagon de tren, încerc rile lor de a supravie ui i a evada din acea închisoare.

Fiecare pies de teatru din volum surprinde diferite aspecte ale realit ii, fie c e vorba despre reac iile oamenilor când sunt într-o situa ie critiprecum cei care r mân bloca i într-un vagon de tren pe când traversau un tunel, fie reac ia omului în fa a mor ii, în fa a r zboiului, fie în fa a unei percep ii a viitorului printr-o anumit loca ie simbolic .

Recomad spre lectur i punere în scen piesele de teatru din volumul „Percep ii”, autor Ana-Cristina Popescu.

55

Calendar - August 2.08.1937 - a murit Pavel Dan (n. 1907) 2.08.1950 - s-a n scut Val. Condurache (m. 2007) 2.08.1864 - a murit Ioan Maiorescu (n. 1811) 2.08.2005 - a murit Sanda Stolojan (n. 1919) 3.08.1889 - a murit Veronica Micle (n. 1850) 3.08.1932 - s-a n scut Ion Pascadi (m. 1979) 4.08 1931 - s-a n scut Nicolae Ciobanu (m.1987) 5.08.1922 - s-a n scut Marin Preda (m. 1980) 5.08.1937 - s-a n scut Viorel Cacoveanu 6.08.1938 - s-a n scut Serafim Duicu (m. 1996) 6.08.1941 - s-a n scut Cezar Iv nescu (m. 2008) 6.08.1941 - a murit Izabela Sadoveanu (n. 1870) 7.08.1907 - s-a n scut Ion Zamfirescu (m. 2001) 7.08. 1998 - a murit George Damian (n. 1927) 7.08. 2002 - a murit Petru Vintil (n. 1922) 8.08.1902 - s-a n scut Sa a Pan (m. 1981) 8.08.1936 - s-a n scut Bianca Balot (m. 2005) 9.08.1934 - s-a n scut Romulus Cojocaru (m. 2007) 9.08.1991 - a murit Cella Delavrancea (n. 1887) 9.08. 2011 - a murit Constantin Stan (n. 1951) 10.08.1884 - s-a n scut Panait Istrati (m. 1935) 10.08.1921 - s-a n scut Ion Negoi escu (m.1993) 10.08.1927 - s-a n scut Barbu Cioculescu 10.08.1937 - s-a n scut Dan Lauren iu (m. 1998) 10.08.1968 - a murit Eugen Schileru (n. 1916) 10.08.1980 - a murit I. Peltz (n. 1899) 10.08.2008 - a murit Tudor opa (n. 1928) 11.08.1900 - s-a n scut tefan Lupa cu (m. 1988) 11.08.1929 - s-a n scut Modest Morariu (m. 1988) 11.08.1930 - s-a n scut Teodor Mazilu (m. 1980) 11.08.1961 - a murit Ion Barbu (n. 1895) 12.08.1816 - s-a n scut Ion Ghica (m. 1897) 12.08.1924 - s-a n scut Nicu T nase (m. 1986) 12.08.1965 - a murit Constantin Kiri escu (n. 1876) 13.08.1864 - s-a n scut Spiridon Popescu (m.1933) 13.08.1917 - s-a n scut Ovidiu Bârlea (m.1990) 13.08.1917 - a murit Alexie Mateevici (n.1888) 13.08.1928 - s-a n scut Ion L ncr njan (m.1991) 13.08.1937 - a murit Alexandru Sahia (n. 1908) 13.08.1943 - s-a n scut Florin Muscalu (m. 2001) 13.08.1956 - a murit Victor Papilian (n. 1888) 13.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 14.08.1960 - s-a n scut Radu Paraschivescu 14.08.1984 - a murit Vasile Lovinescu (n. 1925) 14.08.1991 - a murit Alfred Kittner (n. 1906) 14.08.2000 - a murit Ion Omescu (n. 1925) 15.08.1883 - s-a n scut Corneliu Moldovanu (m. 1952) 15.08.1894 - s-a n scut Ion Chinezu (m. 1966) 15.08.2007 - a murit Dan Alexandru Condeescu (n. 1950) 16.08.1920 - s-a n scut Virgil Ierunca (m. 2006) 16.08.1921 - s-a n scut Ovid S. Crohm lniceanu (m. 2000) 16.08.1931 - s-a n scut Ileana Berlogea (m. 2002) 17.08.1925 - a murit Ioan Slavici (n. 1848) 17.08.1952 - a murit George Magheru (n. 1892) 17.08.1964 - a murit Mihai Ralea (n. 1896) 18.08.1916 - s-a n scut Neagu Djuvara (m. 2018) 18.08.1931 - s-a n scut Paul Anghel (m. 1995) 18.08.1957 - a murit G. Tutoveanu (n. 1872) 18.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 18.08.1999 - a murit Mircea Sântimbreanu (n. 1926) 19.08.1914 - s-a n scut I. Vitner (m. 1991)

continuare în pag. 58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul X, nr. 8(108)/2019

Ioan URSU

Am @întâlnit români mul\umi\i „Scriu pentru mine... Ca s în eleg. Ca s nu mor bou!”

(Alexandru Dragomir) „Orice om îi este team ”! Iat c a fost (re)descoperit deun zi un adev r universal, la mintea coco ului. Da, orice om îi este team , nu e clar?! Stafia acestui scâncet-adev r, rostit pe leau sau în barb , pe lumin sau pe întuneric, bântuie de când lumea prin toat lumea i la toat lumea, dar mai abitir parc la neamul nostru carpato-dun rean. Neam care a boicotat atâta amar de vreme istoria (afirm Lucian Blaga) - mai mult de un mileniu, i o boicoteaz i azi, dându-le cu tifla lora de la Bruxelles: „s zicem ca ei i s facem ca noi”, adic s facem cât mai pu in din ce ne cer! De ce adic am boicotat istoria?

Pentru c ... ne-a fost team , atunci, de barbarii migratori i am fugit în codri. i ne e team i azi, azi ne e team s nu ni se ia bucuria pensiilor i salariilor, taman recent m rite, pe datorie, care ne fac îns ferici i. Ni te români ferici i! Sau m car mul umi i.

O chemare l untric , „chemarea str bunilor”, m-a dus iar, de S rtorile Pa tilor, pe meleagurile natale de pe malul Mure ului. Trenurile de odinioar s-au r rit mult, ba chiar au început s dispar cu încetul din peisaj. Greu e acum s ajungi din Bucure ti pân pe malul Mure ului pe calea ferat ! Pe cale de consecin , c tot se face uz i abuz de acest nou intrat în uz cli eu, fu nevoie de s rit iute-de-picior din tren în alt tren la Sibiu, i apoi din tren în taxi la Sebe . Nota bene, peste satul meu trece o autostrad acum, dar ce s fac dac nu sunt adeptul autostr zii i al autoturismului proprietate personal ?! Pe cale de consecin , iar i!, c toria din cartierul Titan la T rt ria a durat vreo zece ore b tute pe muchie. Zic îns c e bine i a a, c nu fu i mai mult, adic i mai r u... Vede i cum începem noi, mul i dintre noi, s ne mul umim cu din ce în ce mai pu in...

Frumos preambul la S rb tori, climatic vorbind: o zi de Joia Mare cu c ldur de var ! Abia sosit cu o sear înainte la casa p rinteasc , iat -m joi la Alba Iulia pentru un walking pe Bulevardul Transilvania.

Gândul ascuns era acela al cump rii unui sacou, pentru a evita bârfa tacit sau explicit a drept-credincioaselor adunate în Sfânta zi de Pa ti la biseric : „uite-l i pe sta cum a venit de la Bucure ti, în pulover”. Cu pu in noroc, g se ti ceva lucruri faine în magazinele de pe bulevard! Uite c o vânz toare cu accent „moldovinesc” m-a convins: „V st foarte bine în bleu-ciel, i carourile i t ietura v vin bine”. Deh, cine nu e sensibil la laude, fie ele i interesate?! En passant, am intrat i la libr ria Humanitas de pe col , dar am ie it repede, pentru c „nu ne merge sistemul” (calculatorul, adic . Dup o minicanicul la vreme de prânz am plecat din Alba Iulia, Mecca noastr , dac nu chiar fericit, m car mul umit.

A doua zi vremea s-a schimbat a ploaie i vânt i grade Celsius sc zute cu vreo zece unit i. Am stat mai mult în cas , mie îmi mergea calculatorul, c tot aveam de lucru. Disput cu profesorul H. pe abordarea dânsului privind ideea pus în joc pentru a demonstra o Propozi ie matematic . Întrucât domnul H. era vioara întâi în articolul în cauz , l-am l sat s mearg înainte, a a cum voia, dar iat c acum suntem cu manuscrisul în pioneze, plimba i de la Ana la Caiafa, pân se va fi hot rât vreun editor s îi dea drumul spre recenzat sau pân

ne vom fi hot rât noi s îl facem beton în fond i în form . Aveam pe agend i o treab mai mig loas , anume preg tirea unui pachet de tematici pentru examenul de grad profesional al cercet torilor din Institut, în sesiunea din primul semestru al anului curent. Eram mul umit c pe direc ia asta nu depind de altcineva i c avansasem cu lucrul pân spre final.

Seara, la Denia Prohodul Domnului. Am ajuns la biseric în ultimul moment, pe la ora zece seara. La cântatul Prohodului i la înconjuratul bisericii cu „Sfântul Epitaf, icoana pe pânz care simbolizeaz trupul Mântuitorului”. Dup terminarea slujbei, lumina lumân rilor aprinse la morminte; aici odihnesc în rân mama i tata i tata b trân i muma (p rin ii mamei), i sora mea plecat din via la ceruri la patru ani, atins de epidemia de poliomielit din 1957. Vaccinul antipoliomielitic avea s vin abia peste vreo patru ani... Oameni mul i, din sat, dar i mul i dintre cei pleca i din sat i veni i special, ca mine, de rb tori. Când eram copil în clasele primare, în sat, m trimitea mama la spovedanie, tot în vremea aceea spuneam rug ciunea de sear , i am înv at c nu trebuie s sudui. Cu aceast din urm înv tur am mas pân azi, din p cate doar cu atâta. Pentru c au venit anii de coal la ora , anii de liceu: la examenul de maturitate eram ascultat din „Bazele Darwinismului”. Instruc ia în regimul comunist dur al anilor 50-60 a diluat pân la inconsisten biata mea credin de copil nevinovat. Din ea a r mas acum doar nostalgia vremurilor cu Înger, îngera ul meu, la culcare i a celor din S pt mâna Mare, când, în genunchi i cu capul acoperit de piesa de vestimenta ie preo easc , rintele Pompiliu Radu m spovedea. O, i ce bibliotec avea popa Pompiliu, din lemn de mahon sau de cire , cu sute de volume pân în tavan, legate în piele! Fascina ia c ilor poate atunci înmugurise în sufletul meu. Acea minune de cas în care locuia în sat, un adev rat conac, i o imens cram , poate i biblioteca, apar inuser grofului Barcsay Janos, rezident la Budapesta i vilegiaturist vara în sat, la mo ie. Erau ultimii ani ai Imperiului chezaro-cr iesc. Popa Pompiliu a murit i el, demult, casa s-a degradat apoi ca vai de lume la începutul anilor 60, devenit hambar al cerealelor „întov irii agricole”, apoi în anii postdecembri ti a cump rat-o unul venit de pe dealuri în sat, i acum parc nimic nu mai e din ce a fost...

Dar s revin în prezent. Sâmb , vremea s-a ameliorat. Seara târziu privesc luminile bisericii din gr dina casei. La slujba de Înviere, cu biserica plin , Miezonoptica pascal ine ore bune, pân spre trei diminea a, când enoria ii bisericii, dar i to i cei prezen i, primesc Pa tile (anafora pascal ). „Pa tile”, pâinea sfin it i vinul pe care cre tinii le duc acas , reprezint trupul i sângele Domnului. „Se binecuvânteaz i se sfin te pâinea aceasta, prin stropirea cu aceast ap sfin it , în numele Tat lui i al Fiului i al Sfântului Duh. Amin”. i Lumina Sfânt : flac ra de la Sfântul Mormânt se aprinde numai la ortodoc i, „ca o dovad incontestabil c numai ei p streaz dreapta credin apostolic ”!

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cu neastâmp rul cercet torului, incitat de lecturi pe Internet, descop r o captivant epopee a calendaristicii Pa tilor i a celorlalte rb tori pascale (Rusaliile etc.), ca S rb tori mobile, care nu cad la date fixe în calendarele lumii occidentale, iulian i gregorian, calendare care urmeaz ciclul Soarelui i al anotimpurilor. Povestea este c Pa tile sunt determinate pe baza unui calendar lunisolar, precum al evreilor, tibetanilor, chinezilor, în care conteaz i fazele lunii. Pagini în limba român de pe Internet (https://ro.wikipedia.org/wiki/Calculul_datei_de_Paste) ne spun c în primul Conciliu de la Niceea, în anul 325, s-a stabilit ca Pa tile „cad” în prima duminic dup prima lun plin care cade dup sau de echinoc iul de prim var . O exprimare care pare abscons , dar textul este chiar traducerea ad litteram a versiunii în limba englez : „The Sunday following the full Moon which falls on or after the equinox will give the lawful Easter”( https://en. wikipedia.org/wiki/Easter). Debitez în minte aceast mantr , m concentrez i deduc: Identific m deci momentul primei luni pline care cade dup sau chiar la echinoc iul de prim var ; dup acest moment identific m prima duminic : aceasta e Duminica Pa tilor! Textul integral de pe website-ul în limba englez contrazice îns pe cel în limba român , în alt privin : Conciliul de la Niceea nu a dat explicit nici o regul de calcul al datei Pa tilor! În schimb, printre altele, a stabilit dou reguli clare: independen a fa de calendarul evreiesc i „the worldwide uniformity” (aceea i regul în toat cre tin tatea). Nici car inciden a Pa tilor în ziua de duminic nu a fost decretat , de i aceast practic începuse deja s se generalizeze. Legea „The Sunday following the full Moon which falls on or after the equinox will give the lawful Easter” apare în tratatul De temporum ratione, al celebrului c lug r Bede, „the Father of English History”, scris în latina medieval în anul 725, în era anglo-saxon a regatului Northumbriei. i mai spune Noua Bibliotec Universal-Accesibil a Lumii Internetului: „În vreme ce Biserica Catolic i Bisericile Protestante iau în considerare echinoc iul real de prim var , bisericile ortodoxe i grecocatolice pornesc calculul de la ziua de 3 aprilie, socotit drept echinoc iu (21 martie pe stil vechi)”. De aici rezult date diferite, derivate din referen iale diferite, pentru calculul „originii”, al punctului zero, adic al echinoc iului: calendarul gregorian, pentru catolici i cel iulian pentru ortodoc i. În anul 325, biserica cre tin era universal , dar nu avea cum s prevad Marea Schism care a ap rut în 1054.

Papa de la Roma ceruse ajutorul Împ ratului i implicit al Patriarhului de la Constantinopol împotriva atacurilor normanzilor în sudul Italiei.

Esticii erau dispu i s dea asisten vesticilor, dar orgoliul hegemonic al celor din urm , dublat de dispute reciproce privind practicile ecleziastice i teologice (Frângerea pâinii, în Taina Euharistiei, se face cu pâine dospit sau nedospit ? Filioque - Duhul Sfânt purcede numai de la Tat l, sau i de la Fiul?) au dus la excomunicarea Patriarhului la data de 16 iulie 1054. Pa tile au r mas s fie s rb torite în comun, pân când, brusc, la 1582, biserica catolic a trecut la calendarul zis gregorian, decretat de Papa Grigorie al XIII-lea pentru reglarea pierderilor de 11 minute anuale ale calendarului iulian fa de anul astronomic. Biserica ortodox a r mas fidel calendarului iulian, care a intrat în uz sub Iulius Cezar la 45 î.H. i s închei acest excurs cu nota c Regatul României Mari a adoptat calendarul gregorian în 1919, data de 1 aprilie devenind 14 aprilie. i cu precizarea c nu vom avea Pa te ortodox în afara intervalului 4 aprilie - 8 mai, nici Pa te catolic în afara intervalului 22 martie - 25 aprilie! i cu opinia c biserica catolic este cea care a întrerupt mereu firul tradi iei, introducând disputa azim versus pâine dospit , gregorian versus iulian...

Noi, r ritenii, ne-am mul umit s r mânem cu cele de la început date nou de Parin ii Bisericii. Cu merite, dar i cu neajunsuri, pe care filozofii culturii (unul dintre ei e Lucian Blaga) i ai dogmelor le am nun esc la nesfâr it.

57

În ziua de Duminic , la prânz, o zi luminoas , cu soare blând, slujba este inut de trei preo i, în prezen a a nu mai mult de vreo treizeci de enoria i. Sfânta Evanghelie dup Matei 28: 1-20: cutremutorul episod de la mormântul gol, „când se lumina de ziua întâi a pt mânii (Duminic )”, cu Maria Magdalena i cealalt Marie, cu îngerul Domnului pr lind piatra i ezând deasupra ei, apoi cu dubla înf are a lui Iisus înviat, mai întâi femeilor care mergeau s vesteasc ucenicilor Învierea, apoi celor unsprezece apostoli în Galilea: „Duce i-v i face i ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tat lui i al Fiului i al Sfântului Duh”. Nu pot trece peste splendida muzic bizantin exclusiv omofon (în care nu g sim cântarea pe mai multe voci) i melodic , numit psaltic , prezent în serviciul liturgic din bisericile ortodoxe române ti. Este o muzic în care în loc de notele do re mi fa sol la si do din muzica occidental avem o nota ie cu un mare num r de semne, numite neume, p strate de la reforma Sfântului Ioan Cucuzel de la Muntele Athos, în secolul XIV (https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzica_bizantina). Semnele muzicii psaltice se împart în semne urc toare, semne coborâtoare, semne temporale i ison. Nota propriu-zis pe care psaltul o execut se deduce ca un fel de integrare automat a pozi iilor celorlalte semne.

Psaltica are opt glasuri sau ehuri, fiecare cu o tonic i scar (gam ) proprie, iar gama se scrie astfel: ni pa vu ga di ke zo ni, corespondent în muzica liniar -occidental cu do re mi fa sol la si do. i ce texte, Doamne!, se cânt în psaltic ! Troparul (sau stihira): este o strof poetic , o prezentare pe scurt ori a Sfântului din ziua respectiv , ori a S rb torii respective. Exemplu: Hristos a înviat din mor i cu moartea pre moarte c lcând... sau: În Iordan botezându-te Tu Doamne... a a aflu acum, dup mul i lu tri de via , c aceste lag re biserice ti (dac nu e cu p cat spus) se numesc tropare! Condacul: o compozi ie poetic de o strof care se cânt dup tropar pe acela i glas cu acesta, în care se laud cu alte cuvinte înc o dat Sfântul sau S rb toarea zilei. Exemplu: „Fecioara ast zi pre Cel mai presus de fiin na te, iar mântul pe tera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu p storii slavoslovesc, iar magii cu steaua c toresc. C pentru noi s-a n scut prunc tân r, Dumnezeu cel mai înainte de veci”. Acesta este Condacul Na terii, al Sfântului Roman Melodul din secolele V-VI, socotit cel mai mare poet al Bizan ului i al literaturii cre tine de limb greac .

Canonul: un imn alc tuit din nou ode sau cânt ri; se deosebe te semnificativ de condac i tropar prin importan a acordat muzicii. În condac/tropar strofele sunt cântate pe melodia irmosului, a primei strofe adic , preponderent fiind textul. În canon, centrul de greutate se deplaseaz de la cuvinte la muzic , una ornamental . Exemplu: Canonul Invierii, autori Sfin ii Grigorie de Nazianz i Ioan Damaschin: Hristos a înviat din mor i!/ Cu moartea pre moarte c lcând/ i celor din mormânturi/ Via d ruindu-le. Cântarea 1-a: Ziua Învierii, s ne lumin m, popoare,/ Pa tile Domnului, Pa tile!/ C din moarte la via i de pe p mânt la cer,/ Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,/ Cei ceI cânt cântare de biruin ./ Hristos a înviat din mor i!... rb torile Pa tilor in 3 zile, toat lumea tie. Dezlegare la mâncare: carne de miel, ou ro ii, vin, cine poate i are voie. „Cum ai petrecut de S rb tori?” voi fi întrebat, din polite e sau din curiozitate. i, ca întotdeauna, îmi va fi greu s -mi disimulez disconfortul provocat involuntar. (Cu ce sentimente a i intrat în lan? era întrebarea într-o emisiune TV în care Toni Grecu i ai lui incomparabili Diverti i încercau demanteleze la începutul anilor 90 pârdalnica limb de lemn, proliferat peste tot în vechiul regim, inclusiv în media). Caut s nu m enervez, deci, dar nu prea reu esc. Îmi aduc aminte de gândurile lui Noica cel din Rostirea filosofic româneasc despre pervertirea, chiar dezastrul suferit de acel în eles vechi al limbii române, trecere/ petrecere („Tr ind în cercul vostru strâmt/ Norocul v petrece...”) devenit azi petrecere/chef, distrac ie. Toat lumea româneasc profit

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de contextul Pa tilor, Cr ciunului etc. ca s intre în tradi ia (oare?) petrecerii, a ghiftuirii. Coborând la vale pe uli a satului, nu cu turme de miei, c s-au t iat, am râ ii de ei, ci ca s fac mi care, sunt întâmpinat, cum e n ravul din vechime, de privirile femeilor vârstnice care ed ( i cuget , zice un banc cu ardeleni, dar aci nu e cazul), ed deci gr dite pe sc unele la câte o poart , s panorameze pe oricine trece în stânga sau dreapta. Nu ai cum s scapi de aceast scanare, dai buna ziua i treci mai departe. i admiri sau sca-nezi, la rândul t u, frumuse e de case pe cele dou laturi ale uli ei, de fapt, str zii. „Case” pentru unele este impropriu zis, întrucât sunt adev rate vile cu etaj. Dotate cu toate facilit ile traiului de azi, de la înc lzire electric sau cu gaz, la baie, toalete, faian e i mobilier. Intrasem nu demult într-una, f cându-l mul umit, poate fericit pe moment, pe prietenul meu din prima copil rie, vecin de pe uli . Pe peretele care str juia scara interioar atârnau tablouri cump rate de la pia sau de la mall...

Au început s dispar din sat casele cu gurd n (un gen de fronton care acoper poarta de trei metri în ime de la strad , asigurându-se astfel o total pav împotriva privirilor indiscrete ale trec torilor), a a cum e casa p rinteasc la care vin de dou -trei ori pe an. Sunt acostat în tura mea pe uli de o rud din genera ia mea. Hai, nu intri o âr ? S vezi cum e la noi. Adev rul e c în casa asta (cea veche) mergeam cu p rin ii când nu aveam mai mult de zece ani, la neamuri, la o m tu , Cri ca (Cristina), sor a mumei, bunicii adic , Sâmza (Sânziana). Curtea e pavat toat cu gresie. Dou rânduri de case noi, pe stânga i pe dreapta cur ii. Doamna, pensionar de fost CAP („coope-rativ agricol de produc ie”), cu fiul, pensionar de fabric pe caz de boal . Repede sunt îndemnat s „servesc” ceva, de i erau orele patru dup mas : friptur de miel, s beau ghinars ( uic ) sau ghin (vin). Nu, mul umesc, sunt cu burta plin , m ap r eu, tocmai am luat masa. No, cum e la Bucure ti? Ce mai fac Miticii? P i, cum ti i de la televizor, nimic în plus, nimic în minus. Dar dvs. cum o duce i? Bine, suntem mul umi i! Acum ne-a m rit i pensiile. Chiar a a? Cu cât ? Ap i, acolo, cu câte un milion. Care milion, m i oameni buni? P i s v zic atunci milionari! Gazdele bat în retragere, gândind c poate îi iau peste picior.

No, p i noi nu ne-am obi nuit cu banii cei noi, îi tim mai bine pe ia vechi (?). mul umesc pentru pl cint , e foarte bun . Camera era de fapt o tind , cu macrameuri pe pere i, din vremea m tu ii Cri ca.

Nu în eleg de ce sunt a a de mul umi i. A, poate se bucur de copii sau nepo i! i de casa cu multe camere, dormitoare de fapt, pe care oricum nu au cum le ocupe. Întrucât copii i nepo i nu prea mai sunt nici prin alte case similare din sat, fiind pleca i la ora sau în Spania, Italia, Germania etc., de unde vin bani cu care se ridic vile sau cu care î i duc zilele de azi pe mâine bunicii ma i acas . Cam a a stau lucrurile peste tot, în sat, în Ardeal, i în toat ara.

La vedere sunt doar oameni vârstnici, sau ceva mai tineri, cu fel de fel de beteuguri. De regul , gra i-gra i; în baza conceptului ardelenesc: „gras i frumos”?. i v zut cum arat femeile la ar dup treizeci-patruzeci de ani?! N-ar fi neap rat cazul s v dau vreun reper, dar îl invoc totu i: cam cum arat în filmele ruse ti, de altfel formidabile (filmele). Erau dou femei, de exemplu, în lina ro ie, filmul lui Vasili uk in, cea zdrav bine, zdarovaia, înc tân , care încercase s îl salveze suflete te cu un început de iubire cum numai Nata ele tiu, pe protagonistul proasp t ie it de la pârnaie, i cea babu ka, o matu ka a a cum o cânta inegalabila Ludmila Zîkina, dar cine s mai tie azi de „glorioasa” er sovietic ?! „Antren m perfect cai pentru galopuri spre inte nedeslu ite. Iar mijloacele i banul, mai ales banul, într-o bun parte a lumii i în atâtea inimi, reprezint contextul prin excelen . ... Dar care ne e textul? Iar contextul se vede, în timp ce textul nu se vede. ... Dac vin dou fete s afle ceva despre textul unei existen e, le voi pune s planteze un strat cu flori, cum vor vroi ele, în fa a casei.... Dar iubirea este pentru un text, nu pentru un context, iar textele nu se v d, sunt ale celor ce au devenit din via umbre. Cred c nu încape ordine în lume, în suflete i chiar în cunoa tere, decât atunci când ne sim fiecare textul, devenind i v zând în jurul nostru bune umbre. De altfel, ce suntem, ce e în via , decât mijlocitori între umbrele care nu mai sunt i cele care nu sunt înc ”. (https://www.activenews.ro/prima-pagina/ VIDEO- Singura-filmare-cu-marele-filosof-Constantin-Noica-32815si)

Anul X, nr. 8(108)/2019

Calendar - August continuare din pag. 55 19.08.1935 - s-a n scut Oltyán Laszló (m. 1990) 19.08.1935 - s-a n scut Dumitru Radu Popescu 20.08.1872 - a murit Dimitrie Bolintineanu (n. 1825) 20.08.1900 - a murit G. Dem. Teodorescu (n. 1849) 20.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 20.08.1920 - s-a n scut Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (m. 2006) 21.08.1723 - a murit Dimitrie Cantemir (n. 1673) 21.08.1972 - a murit Nichifor Crainic (n. 1889) 21.08.1990 - a murit Al. Cerna-R dulescu (n. 1920) 21.08.1991 - a murit Eugen Jebeleanu (n. 1911) 22.08.1890 - a murit Vasile Alecsandri (n. 1818) 22.08.1914 - s-a n scut Alice Botez (m. 1985) 22.08.1917 - s-a n scut Alexandru Piru (m. 1993) 22.08.1981 - a murit Sa a Pan (n. 1902) 23.08.1924 - s-a n scut Paul Everac (m. 2011) 23.08.1933 - s-a n scut Corneliu tefanache (m. 2009) 23.08.1943 - s-a n scut Mircea Iorgulescu (m. 2011) 23.08.1948 - s-a n scut Andrei Ple u 24.08.1820 - a murit Ion Budai-Deleanu (n. 1760) 24.08.1868 - a murit Costache Negruzzi (n. 1808) 25.08.1849 - s-a n scut G. Dem. Teodorescu (m. 1900) 25.08.1902 - s-a n scut Camil Baltazar (m. 1977) 25.08.1907 - a murit Bogdan Petriceicu Hasdeu (n. 1838) 25.08.1975 - a murit Romulus Dianu (n. 1905) 25.08.1977 - a murit Kós Károly (n. 1883) 25.08.1980 - a murit D. D. Ro ca (n. 1895) 25.08.2010 - a murit Baru u T. Arghezi (n. 1925) 26.08.1913 - a murit Panait Cerna (n. 1881) 26.08.1953 - s-a n scut Ion Simu 26.08.1955 - s-a n scut Emil Hurezeanu 26.08.1997 - a murit Val. Condurache (n. 1950) 27.08.1897 - s-a n scut Tomcsa Sándor (m. 1963) 27.08.1905 - s-a n scut Pimen Constantinescu (m. 1973) 27.08.1917 - a murit Anton Naum (n. 1829) 27.08.1918 - s-a n scut Leon Levi chi (m. 1991) 27.08.1924 - s-a n scut Mariana Dumitrescu (m. 1967) 27.08.1928 - s-a n scut Mircea Zaciu (m. 2000) 27.08.1930 - s-a n scut Z. Ornea (m. 2001) 27.08.1937 - s-a n scut Ion Dumitru 27.08.1942 - s-a n scut Ovidiu Ghidirmic (m. 2017) 27.08.1965 - a murit Eusebiu Camilar (n. 1910) 28.08.1909 - s-a n scut Astalos István (m. 1960) 28.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 28.08.1917 - a murit Calistrat Hoga (n. 1847) 28.08.1919 - s-a n scut Mikó Erwin (m. 1997) 28.08.1934 - s-a n scut Ion B lan 28.08.1938 - s-a n scut Ion Nete 28.08.1939 - s-a n scut Rodica Ojog-Bra oveanu (m. 2002) 28.08.1943 - a murit George Ulieru (n. 1884) 28.08.1944 - s-a n scut Marin Mincu (m. 2010) 29.08.1881 - s-a n scut N. Dun reanu (m. 1973) 29.08.1953 - s-a n scut Dumitru Augustin Doman 29.08.1961 - a murit George M rg rit (n. 1910) 29.08.1975 - a murit Theodor Constantin (n. 1910) 29.08.2005 - a murit Radu Anton Roman (n. 1948) 30.08.1910 - s-a n scut Augustin Z. N. Pop (m. 1988) 31.08.1874 - s-a n scut Eugen Herovanu (m. 1956) 31.08.1907 - s-a n scut Andrei Tudor (m. 1959) 31.08.1927 - s-a n scut Radu Petrescu (m. 1982) 31.08.1927 - s-a n scut Dan De liu (m. 1992)

Anul X, nr. 8(108)/2019

Constela\ii diamantine "

59

Ion NIJLOVEANU scut la 27 sept. 1913, în satul R de ti, com. Oporelu, jud. Olt; decedat la 23 iunie 2000, în Craiova. Clasele elementare i gimnaziale le-a urmat în Dr ani, liceul la Slatina, apoi a absolvit Facultatea de Litere i Filosofie a Universit ii Bucure ti (1940). A func ionat ca profesor de limba i literatura român la licee din Râmnicu-S rat, Târgu-Jiu, Drobeta Turnu Severin, Bucure ti, Slatina i Craiova, iar din 1975 a fost inspector colar la Inspectoratul pentru Preg tirea Cadrelor Didactice Craiova. Doctor în tiin e filologice. Poet, prozator, folclorist, epigramist, colaborator la diverse ziare i reviste, inclus în circa 10 volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: ase c i, între care Epigrame (1995).

Unui cârciumar Crâ ma lui îi sporea leii Chiar a a ca din senin, Ca la Cana Galileii, Apa se pref cea-n vin.

Unui epigramist închipuit A scris mult i cam în van, Fapt tiut, de bun seam , Dar de mai tr ia un an, Ar fi scris o epigram .

rturisirea unui prieten al lui Bachus So ia m-a certat din plin beau, în loc de ap , vin, Iar eu, fidel, s -i fac pe plac, De-atunci beau numai coniac.

Metamorfoz Când cu perdea, când mai f , Acum nu se mai d bac . fie, oare, f r’inten ii, Când se ofer mici... „aten ii”?!

Vernisaj Admiratorii, cât frunz , Se-mpart în dou taberi grele: Unii rostesc: „P cat de pânz ”!

Iar al ii: „P cat de vopsele”!

Unei doamne în doliu S-a îndoliat rapid Blestemându- i zilele -ntr-un accident stupid I-a decedat câinele.

Epitaf unei cochete Aicea zace pe vecie În somnu-i binecuvântat; Cât a tr it, precum se tie, N-a contrazis nici un b rbat.

Nicanor PL{M{DEAL{ scut la 14 iulie 1937, în Linc i, Basarabia. Clasele primare le-a f cut în com. Corbeanca, dup care a absolvit Liceul Sfântul Sava din capital i Facultatea de Medicin Veterinar Bucure ti (1959).

A lucrat ca medic veterinar la IAS Dolj, ef de circumscrip ie veterinar , apoi inspector la Agen ia de Protec ie a Mediului Dolj, pân la pensionare. Membru al Cenaclului Umori tilor C. S. Nicol escuPlop or Craiova, membru al Cenaclului Literar Alexandru Macedonski Craiova, membru al Societ ii Scriitorilor Olteni, membru al Cenaclului Epigrami tilor Olteni, membru al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al societ ii Medicilor Sciitori i Publici ti din România, vicepre edinte al Asocia iei Culturale Pro Basarabia i Bucovina. Scrie versuri, schi e umoristice, reportaje, epigrame.

Catrenelor mele Muza nu m-a ocolit, Dar z bava e normal : Le-am pus doar la dospit Fi’ndc sunt de... Pl deal .

Scrisoare c tre un amic M-am mutat în cas nou , Avantaje-s ca la carte, Primul dintre astea dou : Sunt de soacr mai departe.

Chiulul Fenomenul e peren i preponderent, Prinde, v d, teren i în... Parlament.

Violatorilor Dezinvolt în chirurgie, Am castrat doar patrupezi, Îns , f -anestezie, da buzna i-n bipezi!

La mine acas Nevasta este procuror, Cumnata observator, Soacra de la S.R.I....

Chem minerii într-o zi! În Parlamentul României nu este nici-un ran Talpa rii în Divan Cuvânta chiar în suman; Azi, de-atâtea papioane N-ai s-auzi „Bade Ioane”

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Unui medic ce trece Styxul „Jucând în via -un rol de seam , Charon, ce dare îmi impui?” „Ca medic, e ti scutit de vam , mi-ai trimis clien i destui.”

Unui tân r fum tor De-ai fuma chiar via a toat , Mult i bine po i s-o duci, r-a-mb trâni vreodat …

Pentru c … nu mai apuci.

Pensionarea Când la pensie-am ie it Împlinindu-mi astfel cheful, Cel de Sus mi-a i optit: „Vezi, de-acuma, eu i-s eful”! rerea unui medic uman Veterinaru-i cel mai mare: Când e ueaz tratamentul, Recurge la sacrificare i î i m nânc pacientul ( t. Marinescu) Chirurgului t. Marinescu Pe lâng un veterinar re ti ades un m celar. i eu, în cazuri de sincop , Al turi de chirurg, v d pop . (N. P.)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul X, nr. 8(108)/2019

Philip TUDORA (Anglia)

ARNOLD ARNOLD BÖCKLIN influen e italiene au dus la crearea figurilor alegorice i mitologice care se reg sesc în mai toat crea ia sa.

Se reîntoarce la München, în anul 1856, unde r mâne pentru o perioad de patru ani. Aici expune primele lucr ri în care trateaz teme din mitologia antic . Din aceast perioad au r mas picturile Nimf i Satir, Peisaj eroic, ambele realizate în 1858, i Sappho (1859). Aceste lucr ri, care au fost mult comentate de critica de specialitate, la care se adaug recomandarea lui Franz von Lenbach, au dus la numirea sa ca profesor la Academia Weimar. A de inut func ia timp de doi ani timp în care a pictat Venus i Iubire, portretul lui Lenbach, i Sfânta Ecaterina.

S-a întors la Roma, unde a r mas în perioada 1862-1866 i i-a dat liber fanteziei i a gustul s u pentru libertatea cromaticii în Portretul doamnei Böcklin, Un anahoret în pustie (1863), O tavern roman i Vila de pe rmul m rii ( 1864). În 1866 merge la Basel pentru a termina frescele sale de galerie i picteze o serie de portrete, Magdalena cu Cristos (1868), Anacreon’s Muse (1869) precum i Castelul r zboinicilor (1871). În perioada 1886-1892 se stabile te la Zürich. Dup 1892, Böcklin a locuit la San Domenico în apropierea Floren ei.

Böcklin murit la 16 ianuarie 1901 în Fiesole . El este îngropat în Cimitero Evangelico degli Allori în suburbia de sud a Floren ei, Galluzzo (Italia).

(Sursa: Wikipedia)

Arnold Böcklin - Autoportret Arnold Böcklin (n. 16 octombrie 1827, Basel - d. 16 ianuarie 1901, Fiesole) a fost un pictor simbolist elve ian.

Arnold Böcklin s-a n scut la Basel. Tat l s u, Christian Frederick Böcklin (n. 1802) f cea parte din vechea familie aristocrat de Schaffhausen, fiind de meserie comerciant de m tase. Mama lui, Ursula Lippe, era originar din acela i ora .

Arnold a studiat la Academia de Arte Frumoase din Düsseldorf, sub directa îndrumare a lui Johann Wilhelm Schirmer, i a fost prietenul apropiat al lui Ludwig Feuerbach Andreas. El este asociat cu coala de Pictur din Dusseldorf. Schirmer, care a v zut în el un student de perspectiv , l-a trimis la Anvers i Bruxelles, unde a realizat copii ale mae trilor flamanzi i olandezi.

Böcklin s-a stabilit apoi la Paris, a lucrat la Muzeul Luvru i a pictat mai multe peisaje.

Dup ce a efectuat stagiul militar, Böcklin s-a stabilit la Roma în luna martie 1850. La Roma, s-a c torit cu Angela Rosa Lorenza Pascucci în anul 1853.

Pentru Böcklin majoritatea obiectivelor istorice din Roma au constituit un puternic stimulent în dezvoltarea sa artistic . Aceste

Arnold Böcklin - Artist i femeie