Constelatii diamantine, nr. 9 (109) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 9 (109) Septembrie 2019

Semneaz : Dumitru Andreca Nicolae B la a Valentina Becart Lucre ia Berzintu Hora iu Buzatu Mihai Caba Alexandru Cazacu Florian Copcea Doina Dr gu Sebastian Golomoz Dumitru Ichim Nicolae Grigorie-L cri a Daniel Marian Galina Martea Corina Matei Gherman Mihai Merticaru Marin Mihalache Constantin Miu Floarea Nec oiu Tudor Nedelcea Drago Niculescu George Petrovai Ionel Popa Valer Popean Vavila Popovici Victor Ravini Nicolae Rotaru Virgil Sc rl tescu Florentin Smarandache Ben Todic Philip Tudora Voichi a Tulca Macovei Al. Florin ene Nicolae V reanu-Sârbu

Josef Chelmonski - Cai goni i de lupi

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , Rela ia cu timpul ......................p.3 Florian Copcea, Viziunea cosmic eminescian ..........................................................................pp.4-6 Al. Florin ene, torie prin “vegeta ia luxuriant ” a exegezelor nietzscheene .........p.7 Ionel Popa, Lucian Blaga - Luntrea lui Caron .........................................................................pp.8-11 Victor Ravini, Unii au în eles Miori a pe dos ......................................................................pp.12-15 Lucre ia Berzintu, Cezar Iv nescu - 78 de ani de la na tere ..............................................pp.16,17 Galina Martea, Poeme .....................................p.17 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a i Politica (IV) ..............................................pp.18-21 Drago Niculescu, Ideea de unitate a universului în dialectic , cu interpret ri transcentive (III) .............................................................pp.22,23 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (II) ......................................pp.24,25 Mihai Caba, “Drag i dulce Veronic ” ............ ......................................................................pp.26-28 Daniel Marian, Încuia i u ile i ferestrele, vârcolacul! .......................................................p.29 Nicolae Rotaru, Spovedania spioanei ..........p.30 Voichi a Tulca Macovei, Ecouri din Sodoma i Gomora ......................................................pp.31,32 Tudor Nedelcea, O remarcabil exegez teologic ....................................................pp.33,34 Constantin Miu, Gh. A. Neagu - maestru al ironiei ...............................................................p.35 Floarea Nec oiu, Pe acoperi ul unui veac .p.36 Valentina Becart, Nimic nu-i imposibil, când spiritu-i boem... ........................................pp.37,38 Dumitru Ichim,Poeme ...................................p.39 Nicolae V reanu-Sârbu,Poeme ................p.40 Sebastian Golomoz,Poeme ............................p.41 Alexandru Cazacu,Poeme .............................p.42 Valer Popean,Poeme ......................................p.43 Mihai Merticaru, Sonete ................................p.44 Ben Todic , Despre credin ..................pp.45,46 Marin Mihalache, Teopoesis .................pp.46,47 Nicolae B la a, Despre mituri i Dumnezeu concediat ..................................................pp.48-51 Florentin Smarandache, Ora ul Jeddah, ca un ciorchine aprins .......................................pp.52,53 Corina Matei Gherman, Calistrat Robu i diluviul durerii .........................................pp.54,55 Nicolae Grigorie-L cri a, comia îmbog irii ......................................................................pp.56,57 Hora iu Buzatu, „Povestea pompierului atomic” i ironia Pre edintelui .....................p.58 Dumitru Andreca, Virgil Sc rl tescu, Constela ii epigramatice ...........................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur .............p.60

Anul X, nr. 9(109)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Josef Chelmonski

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR{GU|

Rela\ia cu timpul Alunec timpul, vorbele cresc în dep rtare, extremele se ating într-un sentiment complex, se tulbur lumina în partea nev zut a adev rului, iar simbolul înnobileaz vârfuri. De i posibilit ile curg, dep ind m sura sim urilor, lipsa de timp devine obstacol i, în spa iul din nelini ti, rela ia adânc se sparge în f râme.

Deschis în toate direc iile i de loc neata at vine de la sine i, oriunde ar fi, r mâne. Umbrele grele distribuie dep rt ri, printre clipele ce trec cu noi cu tot, gândurile se scutur i decupeaz zone de t cere, absentul ocup spa iul, în care ne cl tin m, iar golul umple formele p site de corpuri. Ini ieri concentrice, în sminteala de amurg a unei ore, r cite se destram , în oglinda ce fur imagini, apoi t cere, singur tate. Elegant i dezinvolt, sar în spa iul dintre pun i, fluturi prin i de umeri, câte clipe sunt în timp, m desprind de pr bu ire i în unduiri de alb m descop r înafar . Zvâcnirea de sub pleoape adun de pretutindeni, lini tea cre te i p streaz egalitatea, nimic nu r mâne dincolo de orice fixare, se prelinge cântecul în cer de pe p mânt, isc armonie chipul meu întreg. Aproapele se învecineaz cu departele, deschiderea se rânduie te cu închiderea, orice acumulare sufer

Josef Chelmonski - Cruce în viscol

pierderi, decorul interiorului reune te extremele, limita nu desparte, ci une te, cel ce se învinge pe sine reg se te ordinea. În alunec ri de vânt printre amiezi, totul este prelungire, gol, pierdere în orice form , apoi, dezbr cat de râu, r mâi doar mal pustiu. M întorc spre lucrurile din urm , nu mai adaug nimic, înveli ul nop ii se desface, pretutindeni p trunde neplin, m rginiri diforme i absen e neîn elese, vorbe spulberate, oglindire în r sp r, unde începe vântul i unde se sfâr te este limita, iar trupul meu, îmbr cat în aparen e, este o plecare ce devine privire i umbr i lumin . Profund îndep rtat, în simplitatea firii sale, când gloria i dezonoarea îl tulbur în mod egal, iar calea pe care merge nu este zut , presupun c merge de jos în sus, în fa , deasupra, nu este lumin , în spate, dedesubt, nu este întuneric, liber de orice rginire, renun ând la form , în vecin tatea amurgului, când toate par mai adânci, în nedefiniri se-mparte. Se scade m sura, se ofer diferen e, lumina se distribuie în libertate pân la dezordine, marginile nop ii risipite se adun în umbra spa iului din vis, irul nul al clipelor pline va fi returnat, func ia se bucur de victorie, întreaga alergare rupt de-nceput din unghiuri se adun , iar când vântul bate, ore vechi scad în treac t dep rtarea i curg aproxim ri în orice am nunt. Ochii verzi prelungesc câmpia în spa ii tremurate, totul este nea teptat, umbra i lumina se joac , aripile se adaug una câte una, regnul se mi plin de fantezie, iar pornirile trec ritmându- i nep sarea. R ci i i ata i de efemer, locuim splendori i spulber m în profunzime orice diferen , pretutindeni se-nfirip forma în contur i ceea ce nu are nume este numele pe care-l d m. Cuvintele r spândesc în ritm n valnic cerea, draperiile se muleaz dând m rginire fiec ruia, privirile fulger vedenii, ve nic deschis sufletul destram c torii, iar cel ce îmbr eaz tot, abandonându- i forma, cu picioarele str punse de fug , alunec tot mai adânc prin noi vecin i.

Evaluarea luminii încre te materia dând valoare numeric suprafe ei adâncului, lucruri nev zute tulbur privirea i asimileaz ceea ce este ascuns atât de târziu. Intr m anevoios în începutul albastru, c deri ridicate în mun i i rug ciune, seara, macin lumina, apele nesc i se strâng într-o mare libertate, lucrurile se despart p strându- i egalitatea, privirile iroiesc printre frunze spre cer. Dincolo de t ceri, doar privirile, surându-ne singur tatea, ne ad ug m clipelor, a a cum vântul ascuns între frunze se adaug fo netului, gândurile despletesc salcia, iar lacrimile ei curg râuri-râuri. Mergem i ne risipim, atin i de trecerea timpului, încerc m s dep im limitele, fiecare depinzând de posibilitatea de a se deschide liber, ne cl tin m în aceea i direc ie cu vântul, în toate ne împ im, f determinare cim la întâmplare, cine urc se aseam cu cine coboar , pragul vitezei luminii se dep te într-un timp anulat. Lumina se ruie tuturor, dup m sura fiec ruia, rela ia special cu timpul, cuprins în sine însu i, este asumat prin credin .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul X, nr. 9(109)/2019

Florian COPCEA

Viziunea cosmic[ eminescian[* *Versurile eminesciene au fost preluate din volumele: Mihai Eminescu, Opere, I., Poezii i Opere, II. Proz , teatru, literatur popular , edi ie îngrijit de D. Vatamaniuc, cu o prefa de Eugen Simion, ap rute în anul 1999 sub egida Academiei Române la Editura Univers enciclopedic.

Esen iale pentru n zuin a omului de a în elege logic avatarurile scurgerii implacabile a timpului i, totodat , condi ia sa de muritor, întruchipat de „imaginea eternit ii”, sunt viziunile eminesciene care sugereaz ideea c , dincolo de „nelini tile metafizice”, Fiin a, aflat în nem rginirea abisal a universului este „O raz fugit din chaos lumesc” (Mortua est!) în împrejur ri enigmatice: „La-nceput, pe când fiin nu era, nici nefiin ,/ Pe când totul era lips de via i voin ./ Când nu s-ascundea nimica, de i tot era ascuns.../ Când p truns de sine însu i odihnea cel nep truns./ Fu pr pastie? genune? Fu noian întins de ap ?/ N-a fost lume priceput i nici minte s-o priceap ,/ ci era un întuneric ca o mare f r-o raz ,/ Dar nici de v zut nu fuse i nici ochi care s-o vaz ” (Scrisoarea I).

Infinitul i finitul sunt, în opera poetic de sorginte filosofic a lui Mihai Eminescu, dou dintre elementele concentrate/metamorfozate într-o f râm de mister: „Câte stele sunt cuprinse într-o pic tur de rou sub cerul limpede al nop ii” ( rmanul Dionis) spre a „domestici” haosul. Poetul, cu o „sete de cosmos” (Svetlana PaleologuMatta, Eminescu i abisul ontologic, 1988, p.89) u or de explicat la un geniu care i-a propus s descifreze tainele lumii, aspir s seasc „în elesuri” la realit ile tragice, paradoxistice, care traumatizeaz înc omenirea: „Atâtea lumi care rotesc în haos/ Cu zborul lor sur tor de vreme,/ În veci pe cale, neaflând repaos” sau ,,Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,/ Doar ceasornicul urmeaz lunga timpului c rare...” (Scrisoarea I).

Imaginarul cosmic din Scrisoarea I, constata Zoe DumitrescuBu ulenga în Eminescu. Orizontul cunoa terii (Ed. Nicodim Caligraful, 2016, pp. 19-20) „este o pagin de geniu, este o pagin unic în istoria literaturii europene, o pagin modern i derutant ”. Na terea timpului, ireversibilitatea lui, sunt arhetipuri care îl determin pe Eminescu s p trund în esen a absolutului i s identifice, urmând epistemologia kantian , cum „Timpul mort i-ntinde trupul i devine vecinicie,/ C ci nimic nu se întâmpl în întinderea pustie,/ i în noaptea nefiin ii totul cade, totul tace,/ C ci în sine împ cat reîncepeterna pace...”. Medita iile sale de tip metafizic, cu ecouri cosmogonice extrase din vechile scrieri indiene (Rig-Veda), din miturile biblice i grece ti, din reflec iile lui Kant, Hegel i Schopenhauer, ilustreaz armonia dintre fiin a uman i ordinea universal : „Timp, ci din izvoru- i curge a istoriei gândire,/ Po i r spunde la-ntrebarea ce p trunde-a noastr fire,/ La enigmele din cari ne sim im a fi compu i?/ Nu!... Tu m suri intervalul de la leag n pân’ la groap ./ În st spa ’ nu-i adev rul. Orologiu e ti [ce sap ...]/ Tu nedând v-o dezle-

gare, duci l-a dezleg rei u i” (Memento mori), sau: „Sunt ne-n elese literele vremii/ Oricât ai adânci semnul lor ters?/ Suntem pleca i sub greul anatemii/ De-a nu afla nimic în vecinic mers?/ Suntem numai spre-a da via problemei,/ S-o dezleg m nu-i chip în univers?/ i orice loc i orice timp, oriunde,/ Acelea i vecinice-întreb ri ascunde?”

(O, -n elepciue, ai aripi de cear !). Din perspectiva ini ierii în arta descifr rii tainelor cosmice, Scrisoarea I este cât se poate de semnificativ pentru definerea/sus inerea/justificarea osmozei dintre cosmic i terestru, dintre etern i efemer. Poemul dezvolt ipostazele motivelor literare universale ale timpului i spa iului, trecute prin filtrul spiritului s u creator: infinitul, haosul, geneza, universul. „Panorama de ert ciunilor”, creaz , estetic, sentimentul contradictoriu al efemerului, impactul acestuia asupra vie ii: „Lumea toat -i trec toare./ Oamenii se trec i mor/ Ca i miile de unde,/ Ce un suflet le trunde,/ Treierând necontenit/ Sânul m rei infinit.// Numai poetul,/ Ca pas ri ce zboar / Deasupra valurilor,/ Trece peste nem rginirea timpului...” (Numai poetul), sau: „Începând la talpa îns i a mul imii omene ti/ i suind în susul sc rii pân’ la frun ile cr ie ti,/ De a vie ii lor enigm îi vedem pe to i munci i,/ F r-a ti s spunem care ar fi mai nenoroci i.../ Unul e în to i, tot astfel precum una e în toate,/ De asupra tuturora se ridic cine poate,/ Pe când al ii stând în umbr i cu inima smerit / Ne tiu i se pierd în tain ca i spuma nez rit -/ Ceo s -i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?.../ Ca i vântu-n valuri trece peste traiul omenesc” (Scrisoarea I).

Din punct de vedere ideatic eul liric eminescian este, „la nivelurile cele mai înalte ale imaginarului” (Zoe Dumitrescu-Bu ulenga), în sur s exprime destinul omului de geniu, predestinat s supun imaginea gnoseologic a misterelor, evident, raportându- i spiritul la dimensiunile atemporale ale „universului cel himeric”. trânul dasc l „cu-a lui hain roas -n coate”, de i tinde/se iluzioneaz s ob in eternizarea prin genialitate - Au e sens în lume?

(Mortua est!) dovad de fatalitate în fa a ascunselor mistere existen ialo-axiomatice: „Usc iv a a cum este, gârbovit i de nimic,/ Universul f margini e în degetul lui mic,/ C ci sub frunte-i viitorul i trecutul se încheag ,/ Noaptea-adânc-a veciniciei el în iruri o dezleag ;/ Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r/ A a el sprijin lumea i vecia într-un num r” (Scrisoarea I), i: „De atunci i pân ast zi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure v i de chaos pe ri necunoscute/ i în roiuri luminoase izvorând din infinit,/ Sunt atrase în via de un dor nem rginit...”.

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Invocarea timpului cosmic, primordial, ofer , cum stabilea Mihai Cimpoi în Dic ionar enciclopedic Mihai Eminescu (Ed. Gunivas, Chi in u, 2018, p.264), „un dialog cu Fiin a i cu propriul sine al poetului, pigmentat cu ironie, sarcasm, m rire, etic , lirism subtil creator de atmosfer ”. Coexisten a contrariilor, în viziunea Rosei Del Conte (Eminescu sau despre Absolut, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990), este cifrul care poate descifra/interpreta sensul medita iilor lui Eminescu asupra na terii „din genuni” a unui univers situat, în directa descenden a lui Nietzsche, la „apus de Zeitate -asfin ire de idei”, în afara realului adic : „Umbra celor nef cute nu-ncepuse-a se desface,/ i în sine împ cat st pânea eterna pace!.../ Dar deodat-un punct se mi ... cel dintâi i singur. Iat -l/ Cum din chaos face mum , iar el devine Tat l.../ Punctu-acela de mi care, mult mai slab ca boaba spumii,/ E stâpânul f margini peste marginile lumii.../ De atunci negura etern se desface în f ii,/ De atunci r sare lumea, lun , soare i stihii...”. G. C linescu (vezi Opera lui Mihai Eminescu, Bucure ti, 2000, p.506) remarc infiltra iile mistice, neoplatonice, ale poetului asimilate din cultura german : „De altfel, magie începe s devin la el o gândire ce ignoreaz fenomenul ca moment imprevizibil, dar explicabil, i care face din univers un sistem de mecanic exact a c rui formul criptografic o pot de ine câ iva ini ia i, genii matematice sau erezi patriarhali ai unei str vechi civiliza ii. De altfel aici ajut i concep ia spiritualist a Cosmosului. La crearea unui univers a c rui origine este spiritul divin operând mecanic putem participa i noi intrând ca p rta i în actul prin care Dumnezeu cuget i calculeaz lumea. A dispune îns de for ele cosmice prin cifrul lor l untric, a înl ui supranaturalul, care în acest sistem panteistic reprezint fa a absolut a naturalului, este adev rat teurgie”.

Revenind la partea cosmogonic din Scrisoarea I trebuie s ar m c similitudinile identificate de exege i i eminescologi în medita iile poetului i în „m iestoasele izvoare ale antichit ii” (vezi scrisoarea lui Iancu Alecsandri c tre Titu Maiorescu din martie 1884) sunt, dincolo de orice specula ie, dovezi clare ale intui iei i vizionarismului poetului în explicarea teoriilor de mai târziu cu privire la originile Universului. Însu i C. Dobrogeanu-Gherea semnala apropierea unui fragment din Scrisoarea I de un text aluziv la cosmogonia vedic al lui F. Lenormant: „La-nceput nu era nimica, nici fiin , nici cer, nici orizont. Ce înv luia deci totul? Ce cuprindea acel tot? Fu ap ? Fu pr pastie adânc ? Nu era nici moarte, nici nemurire. Nu se lumina de ziu în noapte. Numai el singur respire f suflare, i nimica nu era afar de dânsul. Întunericul domnea, acoperind totul ca un ocean întunecos. Sâmburele ascuns în adâncimile întunericului a r rit singur prin puterea c ldurii” (Manuel d’historie ancienne, vol. 3, p.618). De asemenea, am putea s remarc m i ecourile din Imnul Creatiunii al lui Hermann Grassmann, din Pelerinul lui Al.

Josef Chelmonski - Prin ul, în dep rtare

5

Dep eanu.Oricare ar fi fost îns sursele de inspira ie ale lui Eminescu, un lucru este clar: cuget rile sale asupra aser iunilor existeniale despre spiritul universului i de ert ciunea himerc a fiin ei poart amprenta unei originalit i greu de comb tut. El (re)creaz lumea, condamn muritorul la nemurire, abandoneaz timpul real i se întoarce în sine con tient c dac ar disp rea fiin a, (este locul s ar m c în direc ia statornicirii sentimentului situ rii acesteia în timp i spa iu, Eminescu se întâlne te cu A. Schopenhauer:) „lumea ca reprezentare nu mai exist ”: „Ce-o s aib din acestea pentru el, trânul dasc l?/ Nemurire, se va zice. Este drept c via a-ntreag ,/ Ca i iedera de-un arbor, de-o idee i se leag ”. Con tientizarea percep iei c ,,viermele vremilor roade-n noi” (În van c ta-ve i) exprim aspira ia, ra ional , a demiurgului de a st pâni i domina timpul i cosmosul, excluzând haosul, teluricul, teama de nem rginire: „În acea nem rginire ne-nvârtim uitând cu totul/ Cum c lumea asta-ntreag e o clip suspendat ,/ C -nd tu-i i-nainte-i întuneric se arat ./ Precum pulberea se joac în imperiul unei raze,/ Mii de fire viorie ce cu raza înceteaz ,/ Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adânc ,/ Avem clipa, avem raza, care tot mai ine înc .../ Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr -n întuneric,/ C ci e vis al nefiin ei universul cel himeric...”.

Dezlegarea tainelor de nep truns, încifrate, ale spa iilor cosmice i în elesurilor „lumii cea aievea” a c rei tain i vecie sunt încorporate „într-un num r” constituie pentru lucidul cuget tor un pretext iluzoriu de a se pronun a vis-a-vis de trecerea inerent , ireversibil , a timpului care las urme adânci în universul metafizic al „omului schimb tor [...] pe p mânt r citor”: „Iar timpul cre te-n urma mea - m -ntunec” (Trecut-au anii).

Discursul b trânului filosof din Scrisoarea I, (care poate fi asemuit i cel al ,,magului c tor în stele”), se axeaz , a adar, pe „dialectica contrariilor” (Rosa Del Conte) unde „vom vedea cuvântul poetului supunând cu îndr zneal finitul infinitului; oasele desc rnate, pulberea tiin materiei astrale, ve nic izvorând în cosmos atomul punctiform al clipei, v ilor f cap t ale ve niciei”. „Cugetarea sacr ”, ireductibil la dialectica Ideii, invocat în Scrisoarea I, este generatoare de „realitate total ”, Mircea Eliade definind-o, analizândo fenomenologic, drept Cosmos, acesta fiind identificat cu TimpulDemiurg. În context Mihai Cimpoi explic : „În mitopo(i)etica eminescian , gândirea apare ca topos, poetul raportându-se atât la fiin afiin are, cât i la gândirea care gânde te întreaga problematic a acesteia. În spirit hegelian, Cugetarea = Existen , a a cum Gândirea Divin = Univers, iar Ve nicia cea B trân = «Cugetare în mite» (Op. cit. p.164).

Incursiunea poetului în geneza Cosmosului ne dezv luie „încurcatele sofisme” (Memeto mori) care graviteaz între (ne)fiin a existen ial i fiin a etern , între Abis i Absolut. Timpul devine haosul etern care „st pâne te raza ta i geniul mor ii”, în pofida iluziei c muritorul-geniu, „fiin f de stea”, fiind în via , a posedat miticul „sceptru al universului i gânduri/ ce-au cuprins tot universul”.

Poezia La steaua accentueaz faptul c din centrul galaxiei noastre a pornit spre noi raza „stelei ce-a murit” care „Poate de mult s-a stins în drum/ În dep rt ri albastre...”. Motivele literare, de tip romantic - steaua, cosmosul i dorul - certific idealismul „poetului nepereche” privitor la vastitatea traiectoriei lumii explicat , mult mai târziu, la aproape un veac dup el, de oamenii de tiin . R ritul i asfin itul stelei în Cosmos, fenomene care s-au produs, cu mii de ani înainte ca lumina ,,s ne-ajung ”, sugereaz imaginea dorului care de i pierit, la rându-i, ,,în noapte-adânc ”, odat cu sfâr itul iubirii de arte, înc mai tr ie te în sufletul neîmplinit al îndr gostitului.

Mesajul poetului, expresiv amplificat, este c destinul stelei, asemeni celui al omului, în aparen ve nic, creaz „iluzia unei existen e

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

întoars în nefiin ” (Ioana Em. Petrescu, Mihai Eminescu - poet tragic, Ed. Junimea, Ia i, p.185). Amintirea fiin ei dragi, ca i ,,icoana stelei ce-a murit”, supravie uie te în Timp doar în memoria existen ei universale.

Elemente cosmogonice de mare profunzime depist m i în Rug ciunea unui dac Vom lua în discu ie doar acel pasagiu care sus ine/justific medita iile poetului despre impactul haosului asupra lumii, asupra Zeului-Vid, aflat în dialog cosmic cu Creatorul, a a cum, sub o alt form , îl g sim, cu vagi reverbera iuni din Rig-Veda, i în Scrisoarea I: „Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,/ Nici sâmburul luminii de via d tor,/ Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna/ C ci unul erau toate i totul era una;/ Pe când p mântul, cerul, v zduhul, lumea toat / Erau din rândul celor ce n-au fost niciodat ,/ Pe-atunci erai Tu singur, încât m -ntreb în sine-mi:/ Au cine-i zeul, c rui plec m a noastre inemi?”. Zeul este simbolul lui Unu, cifr aflat la baza materiei vii, localizat la nivelul vidului creator. Dacul este îns st pânul „norocului de a tr i” f blestem, con tient, chiar dac lumea sa este efemer i în „stingerea etern ” a ei va dispare „f de urm ”. În concep ia lui Eminescu Dacul, lumea i Cosmosul, i afl originea în opera Demiurgului care „zeilor suflet i lumii fericire”, el fiind „Al omenimei izvor de mântuire:/ Sus inimile voastre! Cântare aduce i-i,/ El este moartea mor ii i învierea vie ii!”. Ideea necuprinsului i obsesia crea iei sublime întruchipeaz travaliul de demistificare a mitului întoarcerii în nefiin (= genune) a Cosmosului. În capodopera - Luceaf rul, „punctul de vârf al întregii crea ii erotice i filozofice” (Mihai Cimpoi, Op. cit., p.250), poetul propune o viziune escatologic a destinului geniului într-o lume m rginit i ostil , incapabil s accepte/în eleag comuniunea dintre fiin i univers.Aspirând spre o iubire des vâr it , utopic chiar, el „tinde creeze un univers în semicerc [...], având ca orizonturi na terea i moartea lumii, între care se întinde arcul istoriei universale”. Imaginile cosmologice din Luceaf rul redau absurditatea dorin ei fiin ei celeste de a se metamorfoza în muritor pentru a beneficia de voluptatea iubirii terestre. Luceaf rul, neputând rezista chem rii ispititoare, cuprins de dor, a C linei, se hot te s i asume riscul, f s prevad c , nu peste mult timp, va fi dezam git: „Da, m voi na te din p cat,/ Primind o alt lege;/ Cu vecinicia sunt legat,/ Ci voi s m dezlege.// i se tot duce... S-a tot dus./ De dragu-unei copile,/ S-a rupt din locul lui de sus,/ Pierind mai multe zile”. Pentru a atinge acest ideal Hyperion c tore te în Cosmos, s fie dezlegat de P rintele Demiurg „de greul negrei vecinicii”, „izvor de via i d tor de moarte”, i în schimbul oric rui pre cere s -i fie h zit o alt soart : „Reia-mi al nemuririi nimb/ i focul din privire,/ i pentru toate d -mi în schimb/ O or de iubire...// Din chaos, Doamne, -am ap rut/ i m-a întoarce-n chaos.../ i din repaos m-am n scut,/ Mie sete de repaos”. Renun area la ve nicie, rostit liric cu un tragism emo ional, este un supliciu. Iubirea este oarb nu numai pentru muritori, ci, se dovede te, i pentru Luceaf rul „r rit/ din lini tea uit rii”: „Porni luceaf rul. Cre teau/ În cer a lui aripe,/ i c i de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe”. Ale „...Chaosului v i,/ Jur împrejur de sine” se umplu de „lumine”, dar „...Unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoa te,/ i vremea-ncearc în zadar/ Din goluri a se na te.// Nu e nimic i totu i e/ O sete care-l soarbe,/ E un adânc asemene/ Uit rii celei oarbe”.

Demiurgul, nu se las sedus de rug min ile lui Hyperion i, cu în elepciune, îl convinge de efemeritatea lumii: „Tu vrei un om s te socoti/ Cu ei s te asameni?”. Concluzia este definitorie pentru destinul lui Hyperion: „ i pentru cine vrei s mori?/ Întoarce-te, tendreapt / Spre-acel p mânt r citor/ i vezi ce te a teapt ”. i pentru a deveni conving tor, s -l îndep rteze definitiv de moartea care l-ar

Anul X, nr. 9(109)/2019

pa te în cazul în care ar coborî printre oameni, îl avertizeaz cum c oamenii „numai doar dureaz -n vânt/ de erte idealuri”.

Poemul Memento mori îi prilejuie te poetului posibilitatea de a explora „lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur” i „lumea cea aievea”, a realit ilor din istoria lumii, care, în orice împrejurare, nu pot fi schimbate: „Toate au trecut pe lume, numai r ul a r mas”.

Tema haosului sugereaz i aici de ert ciunea vie ii: „Vecinicia cea trân , ea la lumi privea uimit ./ Mii de ani cuget -n mite la enigma încâlcit / Care spa iul i-o prezint cu-a lui lumi i cu-a lui legi;/ i din secoli ce trecur ea s-apuc s adune/ Toat via a i puterea, sucul tot de-n elepciune/ i s pune s zideasc -un uria popor de regi”.

Na terea i amurgul zeilor, gloria i degradarea apocaliptic a Ideii, reprezentate în imagini simbolice, sunt temeiuri fundamentale pentru a dovedi c pentru Mihai Eminescu, vizibil preocupat de deconstruc ia dialecticii lumii materiale în devenire, divinul, cosmicul adic , leag , totu i, cele dou lumi, de i pare aparent: „E apus de Zeitate -asfin ire de idei”. Motivul efemerit ii fiin ei dominat de gândire întâlnit în lirica poetului este reluat: „...Cum în fire-s numai margini, e în om nem rginire/ Cât geniu, cât putere - într-o mân de mânt”, sau: „Cine-a pus aste semin e, ce-arunc ramure de raze,/ Într-a caosului câmpuri, printre veacuri numeroase,/ Ramuri ce purced cu toate dintr-o inim de om?/ A pus gânduri uria e într-o east de furnic ,/ O voin -atât de mare-ntr-o putere atât de mic ,/ Gr dind nem rginirea în sclipitul-unui atom”. Indiferen a divinit ii (a c rei identitate „nimeni nu o tie”), fa de „Via a turbure i mare a popoarelor trecute,/ A veciei v i deschise-s cu-adâncimi necunoscute” este poten at , cu acela i sentiment revolt tor detectat i în Scrisoarea I: „Moartea-ntind peste lume uria ele-i aripe:/ Întunericul e haina îngropatelor risipe./ Câte-o stea întârziat stinge izvorul ei mic./ Timpul mort i-ntinde membrii i devine ve nicie./ Când nimic se întâmpla-va pe întinderea pustie/ Am s -ntreb: Ce-a r mas, oare, din puterea ta? - Nimic!!”.

Discursul poetic din Memento mori reface vizionar motivul vie ii ca vis i legitimeaz , al turi de imaginar, sentimentul existen ei în lume a sfâr itului, a z rniciei omului de a fi nemuritor i st pân al Cosmosului: „La nimic reduce moartea cifra vie ii cea obscur -/ În zadar o m sur m noi cu-a gândirilor m sur ,/ C ci gândirile-s fantome, când via a este vis”. Ideea de eternitate, cum în elegem: destul de iluzorie, sugerat de elementele constitutive ale Cosmosului - infinit, timp i spa iu - este, într-adev r, o fantasm mitic , sau, cum o explic Eminescu, o roat a vremii aflat într-o perpetu mi care: „C ci etern i numai moartea, ce-i via -i trec tor”. rmanul Dionis continu aventura Luceaf rului spre nem rginire, spre Absolut. În lumea sa, vis al sufletului, „nu esist nici timp, nici spa iu”, iar realitatea este fictiv . Monologul misteriosului magician Dionis, dedublat, c tre sfâr itul nara iunii, în c lug rul Dan, este focalizat pe ideile filosofice ale lui Immanuel Kant. Timpul i spa iu, al turi de alte „subtilit i metafizice”, se suprapun, se întretrund cu mituri provenite din credin e str vechi, uneori f o ordine i logic prestabilite. Dionis c tore te, hieratic, prin intermediul acestor dou elemente, dincolo de timpul s u istoric, în vidul onirico-cosmic. Gândirea lui Dionis ajunge, a adar, dincolo de „visul sufletului nostru”, dincolo de orologiul din „afumatul p rete”, „fidel interpret al b trânului timp”, „c tr înduratul Dumnezeu”. Confuzia Eu-Dumnezeu, încâlcând „ordinile realit ii”, revendic , experimentând o formul magic descoperit în cartea de astrologie a lui Zoroastru, avatarul demonic al unei nefiin e. Libertatea de a str bate prin lumi cosmice, unde nu exist „spa iu de ert”, este o lec ie memorabil de ini iere, armonioas , în nemurire. Metafizicul se substituie divinului, lucru care ne oblig s accept m aser iunea c Demiurgul i p streaz puterea de a recrea, prin gândire, deopotriv lumi imaginare în golul margini al Cosmosului.

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Al. Florin |ENE

C[l[torie prin „vegeta\ia luxuriant[” a exegezelor nietzscheene Cu mul i ani în urm , m-am încumetat s c toresc prin lumea exegezelor nietzscheene i de atunci nu am mai reu it s ies din „vegeta ia luxuriant ” a acestora. Am impresia c , înc , m aflu întrun inut brazilian, sau mai bine zis într-o indefri abil i misterioas mla tin amazonian , unde fiecare op m face s tai cu maceta min ii o vremelnic potec prin liane i h uri, repede crescut la loc de vigilen a vegetal a naturii ce nu dore te ca o simetrie aleatorie s -i tulbure „propria orânduial “.

Opera de filosofie poematic „A a gr it-a Zarathustra”, scris între anii 1883-1885, este un astfel de „ inut amazonian” în care este concentrat , ca un transfocator, întreaga gândire filosofic a lui Nietzsche. Treptele de gândire i crea ie ale unei biografii complicate pân la infinit, ce provoac de ani buni discordia i înv lm eala de turn Babel a exege ilor, sunt limpezite de Nietzsche însu i, ce m rturise te „marile schimb ri la fa ” în propria lui via : Nietzsche cel aflat în echilibru între „înainte” de Zarathustra i „dup ” Zarathustra.

Dar cine este acest misterios personaj? El vine din istorie, fiind un profet persan, i Nietzsche i-l asum ca pe alt eu al s u, identificându-se cu acesta i, str fulgerat de „fulgerul” crea iei, este iluminat i îi contureaz o nou via în cultura european . Dar cine este acest Zarathustra? Este un tân r care, împlinind 30 de ani, a p sit lumea îmb trânit a tinere ii sale, speriat de ridurile ei, i a pornit spre mun i, urcând spre în imi, unde i-a g sit s la într-o pe ter întunecoas ce l-a ap rat i ocrotit cu ospitalitate timp de un deceniu.

Acolo medita, întov it de arpe i vultur, martori fideli ai str duin ei lui întru o înv tur înfrico at ; în elesul ei profund, adânc i t lm cit însemnând primejdie i acest fapt îi schimonose te chipul în diavol în momentul când se prive te în oglind . Simte, astfel, c îi este prea greu s poarte singur povara acestei cunoa teri, îi lipsesc oamenii, asupra lor dore te s i încerce puterea. În aceste condi ii, într-o diminea invoc soarele s -i binecuvânteze gestul de a se întoarce între semeni i a le-o duce în dar. Astfel, soarele are bucuria de a-i privi pe cei ce-i lumineaz , i el, astrul luminii, are soarta de a apune pogorând spre alt t râm. Zarathustra vrea s cunoasc i el aceast fericire i aceast soart . i cu coborârea printre oameni a început i apusul acestui personaj îndr git de filozoful german, n scut la 15 octombrie la Rocken.

Inspirat de povestirea mitologic , Nietzsche scrie „A a gr it-a Zarathustra”, în care concentreaz aproape toate ideile sale filosofice.

Acesta, cel înainte de Zarathustra, i cel de dup Zarathustra, rena te transfigurând nu doar destinul s u, cum crede Nietzsche cu pu in infatuare, dar i în întreaga cultur a omenirii: „Am dat umanit ii cea mai profund carte pe care o are, al meu Zarathustra”, scrie cu orgoliu în Amurgul zeilor (F. Nietzsche, Werke, Klaussiker Ausgabe, Band 1-9). Acest poem filozofic, în anii de eclips a min ii, îl va reciti plângând, înfiorat.

Scrisorile filozofului despre acest hibrid ciudat între filozofie i poezie sunt revelatoare pentru norii ce-i vor întuneca gândurile. În acest context el scria: „Despre al meu Zarathustra înclin s cred c

este opera cea mai profund care exist în limba german , dar i cea mai m iastr ca stil” (F. Nietzsche, Lettres choisies, traduites et reunies par Alexandre Vialatte, Paris, Gallimard, deuxieme edition, 1931, p.203). Nietzsche, cel mai necredincios filozof, avea credin a Zarathustra întruchipeaz un nou Mântuitor, exclamând: „Aut Christus, aut Zarathustra!” (ibidem, p.208 ). Tot într-o suit de scrisori, la fel în Ecce Homo, însemn ri memorialistice, scria: „Eu mân de altfel poet pân dincolo de limitele extreme, ale cuvântului” (ibidem, p.217). Filozoful î i caracterizeaz acest poem-filozofic, scriere filosofic , poem, carte sfânt , simfonie în stilul primei p i a simfoniei a noua, ba, mai este i un dans - „stilul meu este un dans”, scrie el în scrisoarea c tre Erwin Rohde din 22 februarie 1884 (F. Nietzsche, Lerttres choisies, edi ie citat , p.217): „N-a putea crede decât într-un dumnezeu care ar ti s danseze”, declar Zarathustra în lucrarea lui Nietzsche „Werke”, Band 6, p.58. Mai este caracterizat aceast lucrare drept tragedie. Toate aceste caracteriz ri denot dorin a filozofului de a crea o oper complet , des vâr it , la care s contribuie în armonie un întreg evantai: filosoful, poetul, profetul, muzicianul, iubitorul de ritm i tragicul Nietzsche.

Opera pe care Nietzsche dorea s o ridice la nivelul c ilor sfinte, partea senten ioas pentru a fi poezie, prea adânc liric pentru a fi filozofie, prea re inut pentru a fi dans, prea s lt rea pentru a fi tragedie, a intrat în contradic ie cu multe. C torind i urcând pe crestele montane la Sils-Maria (Engadine), plimbându-se pe malurile lacului Silvaplana, filozoful are str fulgerarea eternei reîntoarceri spre el în zbor Zarathustra. În confesiunile sale persuasive acest Zarathustra european, revelat pe vârfuri de munte, ar fi mai tân r cu aproape dou mii cinci sute de ani decât legendarul întemeietor al religiei persane cristalizate în Avesta; iar insistenta reîntoarcere, ciclic , a acelora i personaje, n-ar fi, a a cum este, un motiv dominant al str vechii mitologii indiene i asiro-babiloneene, ci rodul inspira iei lui Nietzsche. O paternitate incert contrazis chiar de nota iile sale ulterioare. Zarathustra creat de filozof se deosebe te esen ial de omologul s u antic, deoarece, în timp ce acela propov duia opozi ia dintre bine i r u, personificate de spiritul luminos Ahura-Mazda (forma grec Ormuzd) i de spiritual întunecos Angra-Mainyu (Ahriman), acesta propov duie te trecerea dincolo de bine i de r u, cere imperios sf râmarea tablelor morale. De fapt, în contradic ie cu prorocul persan, Nietzsche construie te un anti-Zarathustra, spirit luciferic al unei c i pe care autorul i-o închipuie Evanghelie, i numai ca o Evanghelie a amoralismului. Fiindc Zarathustra lui Nietzsche proclam moartea lui Dumnezeu. Colindul lui Zarathustra prin lume aminte te de colindul cotidian al lui Socrate prin cetatea Atenei; Zarathustra este un virtuos în a dialoga, ca Socrate, alt dat . Încheindu- i poemul, Nietzsche era convins c moartea lui Zarathustra va stârni durere a a cum a stârnit moartea lui Socrate, de atunci i în veci: lacrimi i lacrimi. Dar la moartea lui Zarathustra, personajul lui Nietzsche, nici m car o lacrim n-a curs, nemaivorbind de ve nicia durerii.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

Ionel POPA

Lucian Blaga Luntrea lui Caron Luntrea lui Caron vede lumina tiparului în 1990, la Editura Humanitas, în condi ii (format, hârtie, tipar) de-a dreptul execrabile; o adev rat pat pe opera i memoria poetului i filosofului. Graba, în elanul imediat postdecembrist de a reda literaturii operele de sertar, nu e o scuz . Editorii (Mircea Vasilescu i fiica scriitorului, Dorli Blaga) au dat c ii titlul Luntrea lui Caron. „Cum o sintagm revine oarecum obsesiv în textul însu i, înclin s cred, afirm Mircea Zaciu, Blaga i-ar fi botezat romanul Robie p mânteasc , robie cereasc , inând seama de condi iile i semnifica iile sintagmei titlul i-ar fi avut justific ri profunde. Oricum mai credibil în text, fa de convenionalul Luntrea lui Caron” (Mircea Zaciu, Ca o imens scen , Transilvania, 1996, p.420). Dincolo de toate obiec iile posibile, am mas cu titlul pus de editori, îns prin raportare la coordonatele istorice i social-politice ale romanului, titlului îi putem atribui o semnifica ie la fel de valabil ca i cea a ipoteticului titlu la care trimite Mircea Zaciu.

Cele dou proze literare sunt i nu sunt chiar o surpriz , în absolut, în crea ia lui Lucian Blaga, deoarece gândul de a scrie proz l-a vizitat mai demult. În 1933, revista „Via a literar ” î i informa cititorii poetul lucreaz la „un roman de lume interioar .” Aflând vestea, Ion Breazu, într-o scrisoare îi cere confirmarea. Din p cate nu se tie dac a existat sau nu r spunsul. Într-un interviu din 1935, Octav Sulu iu îl întreab dac va scrie roman. Blaga îi r spunde: „Da! M preocup s scriu roman. Dar cred c asta nu se va întâmpla a a curând [...] Cred c dup 50 de ani voi scrie i roman.” În ceea ce prive te formula virtualului roman, poetul precizeaz c va fi „tot în formula teatrului meu, a acelui realism mitic care îmi este cel mai organic.” Într-o scrisoare din 1958, Rosa del Conte (între 1942-1950 a predat la universitatea bucure tean i la cea clujean ) îl informeaz pe Basil Munteanu c printre lucr rile manuscris ale lui Blaga exist „un roman în trei volume în curs de redactare” (cf. M. Zaciu, op. cit, p. 418). De asemenea, Dorli î i aminte te c prin 1959-1960 p rintele ei i-ar fi vorbit despre un roman nefinalizat înc . Din respectivele informa ii rezult c e vorba despre o proz -fresc c reia n-a ajuns s -i dea forma definitiv . Lucian Blaga p se te aceast lume în mai 1961.

Din fresca în trei volume, Blaga a scris numai dou , Hronicul i Luntrea. Credem Blaga i-a dat seama c nu e nevoie de trei volume, de continuare a romanului Robie mânteasc , robie cereasc i nici de un volum care s acopere intervalul de timp dintre Hronic i Robie... pentru c ceea ce a avut de spus despre EL i LUMEA în care a

vie uit a spus tot în prima i a doua proz .

O prim redactare a romanului dateaz din 1951-1953. Dup opinia lui Ion B lu (Via a lui Lucian Blaga, vol IV, 1991, p. l76) scrierea lui ar fi început înainte de iarna lui ’50-’51. Conform m rturisirilor fiicei, Blaga avea de gând s revin asupra textului, probabil pentru o îmbun ire epic . Din p cate timpul n-a mai avut r bdare. Majoritatea comentatorilor consider Luntrea lui Caron o simpl scriere autobiografic , chiar un jurnal. Ace tia au inventariat numai minusurile romane ti ale textului. Neg m astfel de opinii, deoarece sunt suficien i indici care indic reu ita lui Blaga în dep irea statutului de proz memorialistic . Departe de noi gândul de a face din Luntrea lui Caron o capodoper sau un mare roman, dar d m cezarului ce-i al cezarului.

Indicii romane ti îi putem grupa în dou clase de complexitate diferit .

Mai întâi sunt numeroase aspecte care plaseaz textul în sfera realismului necesar pentru a da viabilitate de roman unui text ca Luntrea... În primul rând cartea lui Blaga îndepline te unul din principiile realismului: veridicitatea. În textul blagian, prin întâmpl ri, figuri umane, recunoa tem chipul unei societ i dintr-un anumit moment istoric i un anumit spa iu. Romanul realist i-a elaborat un specific de construc ie: un început cu o imagine emblematic care va domina trama epic , i un sfâr it echivalent, care rotunje te construc ia dând operei caracter de Lume. „Începutul” i „sfâr itul” con in elemente concrete de situare în timp i spa iu. Or, aceste caracteristici ale romanului realist clasic le g sim în Luntrea lui Caron: „Începutul prim verii coincidea cu începutul unui haos ce se rev rsa peste meleagurile rii”; „Fila calendarului de perete indica pentru noi, pa nici cet eni ai patriei ajuns la r scruce, ziua acestui început de prim var i haos: 15 aprilie 1944”; „Locuiam la marginea dinspre dumbrava Sibiului”; „În ora se refugiase, cu patru ani mai înainte, Universitatea din Cluj, când un nedrept verdict a t iat Transilvania în dou ”. Tot romanul realist a impus o anumit func ionalitate descrierii spa iului fizic, estompându-i func ia decorativ-pitoreasc .

Astfel de descrip ii realiste înc rcate de semnifica ii sunt suficiente în textul blagian.

Una din speciile romane ti n scute de realism este romanul fresc sau romanul cronic . Cartea lui Blaga, prin amploarea narativ , prin mul imea destinelor detailate sau numai schi ate, prin paginile înc rcate cu semnifica ii politice, sociale morale, se înscrie tocmai în aceast specie prozastic .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Pornindu-se de la ideea preconceput c Luntrea... ar fi doar proz memoriealist nu roman, lui Blaga i se refuz obiectivitatea, i se repro eaz c e prea implicat subiectiv. Obiectivitatea refuzat exist . Dovada: similitudinile dintre ceea ce scrie Blaga i alte scrieri de sertar, sau nu, care se refer la aceea i perioad .

Romanul realist modern ne-a obi nuit cu introducerea, în textura narativ i semantic a textului, a documentului, fie socio-politic, fie personal (scrisori, fragmente din opera autorului: poezie, eseu etc.).

Or, asemenea texte sunt prezente în cartea lui Blaga. S nu uit m c scriind despre o epoc i un om, Blaga se afl , dup o reflec ie a cronicarului sub vremi. Subiectivitatea autorului ine de egotismul protagonistului romanului modern care vede, gânde te, raporteaz totul la sensibilitatea i con tiin a sa. i s nu ignor m un alt aspect.

Luntrea... con ine observa ii despre actul creator i rezultatul lui. De exemplu, într-o discu ie cu Octavia, care scrie poezii, naratorul, poet i el, î i exprim câteva p reri în leg tur cu actul poetic, face referiri la poezia sa furnizând indici de în elegere i interpretare a poeziei i a rela iei ei cu religia, aminte te de ideologia literar a unei reviste din perioada interbelic . Asemenea „m rturisiri” i „reflec ii” g sim suficiente în romanul contemporan. Trecerea autorului (deci a realit ii) în fic iune literar este marcat prin scindarea personalit ii autorului în dou personaje gemene bine individualizate, viabile ca fic iune literar , viabilitate transmis i nara iunii. Cei doi gemeni sunt poetul Axente Creang , c ruia i se încredin eaz rolul de narator, i filosoful Leonte P tra cu. La aceast tehnic de fic ionalizare se adaug prezen a personajelor simbol: Octavia i Ana corespuntoare semanticii presupusului titlu al manuscrisului.

Timpul este o coordonat esen ial pentru roman. În cel clasic timpul este cronologic i teleologic. În Luntrea lui Caron timpul este prezentul scriiturii care se suprapune peste prezentul istoric (1944-1958), în care sunt introduse câteva scurte analepse provocate de o anumit situa ie sau de un anumit personaj din prezentul nara iunii (momentul Lisabona, când era diplomat; bombardarea Bra-

Josef Chelmonski - În gr din

9

ovului îl întoarce în trecut la anii adolescen ei; o discu ie cu Simion Barta despre soarta doamnei Marga Mure an îi aduce aminte un episod din 1939). Din alt perspectiv , timpul din romanul lui Blaga e stratificat arheologic: exist un timp empiric, al profanului, al istoriei din prezent i un timp mitic i al spiritului. Corelând toate aspectele, putem identifica în es tura textului mai multe nivele narativ-stilistice care interfereaz : nivelul narativ-stilistic realist cu semnifica ii direct politice; nivelul poetic; nivelul simbolic i filosofic al rela iei ErosCrea ie, Via -Moarte, Ra iune-Barbarie.

La un scriitor ca Blaga nu trebuie s ne surprind prezen a mitologicului. Acesta, al turi de problema crea iei, este opozantul barbariei istoriei i al comunismului criminal. Romanul se deschide i se închide cu imaginea transhuman ei, cu dubl semnifica ie, de permanen i de apocalips . Spre mit i istoria veche trimit i anumite spaii: muntele Blidare, cet ile dacice de la Coste ti, vestigiile de la Gr di te, C pâlna, sat de munte, Râpile Ro ii din satul Câmpul Frumoasei (Lancr mul natal). În aceea i sfer de semnifica ii se încadreaz a ez rile istorice: Sibiu, Alba-Iulia. Toate aceste spa ii sunt legate între ele prin parcurgerea unui drum al recunoa terii i regener rii. Valoare simbolic au i cele dou ascensiuni montane, una la început, cealalt în final. Sfâr itul romanului îl constituie poemul blagian Gr di te. Cuvintele care închid romanul sunt rostite de Ana, nu de alt personaj, naratorului, poetul Axente Creang : „Acolo sus, pe-o lespede, vreau s i spun i eu: iat supremele izvoare!”

Afirmam c titlului dat romanului de c tre editori îi putem acorda sens de simbol. Podul plutitor de pe Mure ul b lgr dean i podarul sunt echivalen ii luntra ului Caron i al râului Hadesului, Acheron.

Iat ce spune mitul: „Acheron e râul grani între lumea de pe p mânt, a viilor i lumea Hadesului a celor mor i. Peste el, Charon trece cu luntrea sa sufletul celor mor i, de aici, dincolo, în lumea subp mântean . În romanul lui Blaga situa ia este invers : lumea Hadesului este aici i acum, iar cea a viilor este cea de dincolo.” Scriind romanul, autorul lui înf ptuie te, pentru sine i lumea sa, trecerea, adic ie irea din Hadesul comunist.

Dac în Hronic exista o prezen a mitului într-unu spa iu i un timp ancorate într-o realitate, în Luntrea... asist m la invazia unei realit i barbare într-o lume ce mai p stra urmele i amintirile mitului. În Luntrea lui Caron sunt prezente numeroase personaje: patru protagoni ti (Poetul, Filosoful, Octavia, Ana), altele numai schi ate, altele doar n scute din capriciile memoriei, uitate i abandonate pe parcursul nara iunii. Autorul Luntrei... exceleaz într-o portretistic savuroas , expresiv , fie prin tu a poetic spiritualizat , fie prin pasta balzacian , fie prin linia caricatural i a grotescului expresionist, i prin ironie. De aceste calit i de prozator, Blaga a dat dovad mai demult în textele sale polemice i pamfletare (vezi Ionel Popa, Polemici i pamflete în Glose Blagiene III, Ed. Limes, 2018).

Personajele axiale ale romanului sunt naratorul poetul Axente Creang , filosoful Leonte P tra cu, Octavia i Ana, care ilustreaz cele dou fe e ale erosului. Prin crea ie (poezie i filosofie) „gemenii” Axente Creang i Leon P tra cu se opun barbariei comuniste. Poetul supravie uie te acestei barbarii prin Iubire, filosoful prin Cuvânt.

Dup sinucidere, act simbolic de refuz total al prezentului comunist, care i-a furat destinul, manuscrisele filosofului sunt salvate de Ana - principiul feminin al re-na terii, care le înmâneaz poetului.

Coordonata principal care face din scenariul epic mesagerul vie ii i speran ei este erotica. „Experien a succesiv a b rbatului matur trece de la Afrodita Pandemian la cea Uranian , una ipostaziat în Octavia, cealalt în Ana Rare . În amândou , erosul e întruchiparea vitalit ii, a principiului salv rii i supravie uirii” (Mircea Zaciu, op. cit, p. 417). Octavia e întruparea erosului dionisiac, „robia p mânteasc ”. Octavia e de un senzualism frenetic. Dragostea Octaviei i

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

atrac ia fizic pe care o sim ea pentru ea, provoac poetului Axente Creang o adev rat dram deoarece sim ea c este una care îi blocheaz inspira ia poetic . Erosul teluric al Octaviei se manifest în dansul de bacant arzând ca-ntr-o pierzanie, jucat în fa a iubitului. În plin dans bacanta sare pe fereastr i dispare. Moartea (sinuciderea) ei îl salveaz pe poet de „robia p mânteasc ”. Întregul capitol cu scena erotic i cu Podaru (so ul Octaviei) care îl trece pe misteriosul cioban cu turma de oi peste râu, este o excelent povestire mitico-fantastic . Capitolul publicat înainte de tip rirea romanului a fost intitulat de editori „Chemarea lupilor”.

Ana Rare este iubirea spiritualizat i care spiritualizeaz . Ea este Muza. Prin ea Axente Creang redescoper izvorul vie ii.

Cele dou personaje feminine sunt create i introduse în roman prin tehnica contrapunctului. În portretizarea Octaviei domin elementul senzual, imagine de pictur rubensian ; în portretul Anei domin elementul spiritual, inefabilul poetic. Pe Octavia o ine în bra e i îi simte formele, ea e numai trup; cu Ana poart dialoguri, sfoie te un vechi manuscris poetic persan, ea e numai suflet. Spaiul fizic al întâlnirilor cu Octavia este unul închis, senzitiv, cel de lâng podul plutitor e Mure ul cu ape când tulburi, când limpezi, când n valnice, când înghe ate: spa iul fizic al întâlnirilor cu Ana este natura deschis spre zari tea cosmic sau cel cultural. Al turi de Ana, poetul se simte desc tu at de „robia p mânteasc ” i se las îmbr at de „robia cereasc ”. Un detaliu semnificativ: pe Ana, farmacist naturist , o nume te „mam a plantelor de leac”. Ana este simbolul principiului feminin, a a cum l-a închipuit poetul Lucian Blaga în lirica sa de iubire. În aceste pagini Blaga roste te adev rat Laudatio iubirii.

Luntrea lui Caron are un puternic i evident caracter politic, de opozant la teroarea comunist . Acest caracter al romanului dovede te poetul i filosoful Lucian Blaga nu era abstras din realitate în sferele hyperionice. Lucian Blaga e un gânditor de înalt i aleas inut moral i intelectual , cu o experien diplomatic prin care a cunoscut lumea i momentul istoric interbelic. Toat via a Blaga a refuzat angajarea politic în numele vreunei ideologii a vreunui partid.

Josef Chelmonski - Cocori

Anul X, nr. 9(109)/2019

Acest lucru nu înseamn c era lipsit de gândire politic , c nu era capabil s citeasc politic evenimentele. În Luntrea lui Caron se dovede te a fi un analist politic i social realist i obiectiv .El a gândit i a v zut în perspectiv cu gândul la viitorul imediat sau mai îndep rtat al rii. Gânditorul din Lancr m s-a dovedit a nu fi o minte utopic în ceea ce prive te „înv tura” marxist-leninist . Prin romanul u, Blaga arat ce preg tesc rii „eliberatorii cu tancuri” i comuni tii din ar fabrica i de ei. Pu ini scriitori din genera ia lui Blaga i din cea urm toare, i doar dup 10-20 de ani de comunism, s-au convins ce înseamn comunismul i numai atunci au început s scrie despre el, mai pu in pentru sertar, mai mult folosind „ op rli ele” sau pe „dac ...”. Atitudinea anticomunist a lui Blaga se întemeiaz pe cunoa tere nu pe un simplu impuls de instinct ideologic; atitudinea lui e constant nu de circumstan . El s-a dovedit a nu fi o minte utopic în ceea ce prive te „înv tura” marxist-leninist . Mai înainte de 23 august 1944, Blaga nu credea c bol elvismul este o solu ie de via .

Toate m surile punitive luate de regimul comunist împotriva sa lau inut treaz la înalte cote de luciditate i de moral , i a forfecat „opera” comuni tilor. Sistemul e descompus pies cu pies , pe câteva direc ii: „eliberarea” adus de „glorioasa armat ro ie”; haosul economic provocat; furibunda ac iune a comuni tilor de f urire a „omului nou”.

Con inutul politic al romanului e turnat într-un epic simplu i sobru de letopise . Romanul începe cu o imagine de transhuman .

Pe drumul refugiului la munte din Sibiul aflat sub teroarea „eliberatorilor”, naratorul explic feti ei sale ce înseamn transhuman : „«Nu draga mea, ciobanii i turmele nu se refugiaz de bombardamente, cum î i închipui; de mii de ani se înf ptuie te mereu acest drum, în aceste zile de prim var . Toamna târziu, când frunzele îng lbenesc ciobanii coboar iar i în v i, la es. Acesta este ve nicul lor cutreier, între es i plai, dup un calendar al lor, mai presus de întâmpl rile i faptele istoriei, care pe noi ne alung acum din ora .»” În multe pagini, naratorul aduce în prim plan pe „eliberatorul” demascându-i adev rata fa . Venirea n litorului înseamn haos.

Peste tot mi un cete de solda i „eliberatori”, turmenta i, care jefuiesc, violeaz , ucid. „Eliberarea duhnea”. Ziari tilor li s-a pus în vedere c despre eroica „oaste ro ie” nu se poate scrie „decât elogios sau nimic”, ea nu poate fi acuzat de „fapte urâte”. Aceasta este imaginea nivelului de civiliza ie a eliberatorului. O imagine, care completeaz pe aceasta, este cea de parabol a generalului sovietic care refuz pentru somn patul moale cu a ternuturi curate. Rusul „dormise pe lavi a de lemn” îmbr cat i echipat de campanie. Diminea a, gospodina casei, cumsecade dar „sub vremi” îi oferi „un ceai [...] pe o tav al turi îi puse brânz , m sline, ro ii. Generalul î i simplific micul dejun, turnând în ceai brânza, m slinele i ro iile t iate felii. Mixtura aceasta, care dup re etele medievale ar fi dat na tere la oareci, fu consumat la repezeal ” (microtextul ar merita un comentariu lexicalstilistic pentru ... decodare!)

Ceea ce vor face în ar comuni tii sub îndrumarea sovieticilor e anticipat de discu ia dintre Leonte P tra cu i Alexa, un personaj trec tor al romanului. Acesta, care a tr it ceva vreme în Rusia sovietic , îi spune urm torul adev r... lung i adev rat: „Ru ii sunt convin i ei de in Adev rul, care va fi impus dialectic [...] Omul va fi asimilat întrutotul coordonatelor sale materiale i redus la automatismele declan ate de groaza foamei i de teroare. La început ru ii vor dezorganiza munca i produc ia. Prin lipsuri impuse metodic i întradins, ei vor încerca s conving c omul este ceea ce m nânc i nimic alt, [...] ei vor desfiin a orice sim de demnitate, pref când pe om, încetul cu încetul, într-un automat al muncii în serviciul statului [...] A a-zisa «linie» va lua locul libert ii spirituale, lozinca va lua

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

locul con tiin ei, partidul va lua locul lui Dumnezeu.” Non comment! Lucian Blaga a luat-o înaintea politologilor i anali tilor postbelici i din postcomunism . În alt pagin , naratorul explic de ce sovieticii tergiverseaz semnarea armisti iului: „nu ni se îng duia s semn m decât dup ce ara va fi ocupat în întregime «dup crâncene b lii». Aceasta ca nu se poat spune, c armatele noaste ar fi contribuit în vreun fel la eliberare. Contribu ia de sânge ni se va lua cu prisosin , dar nu trebuia s se vorbeasc despre ea.” Este un adev r ascuns mult vreme de comuni ti, iar când a fost f cut cunoscut, gestul nu a fost cut în numele i de dragul adev rului istoric, ci în scopurile propagandistice ale na ional-comunismului ceau ist.

Instaura i la putere de tancurile ro ii, comuni tii dezl uie haosul economic. Prin na ionalizarea i „stabilizarea monetar ”, „gangsterism de stat”, „bunurile burgheziei i agoniseala ranilor” au fost spulberate peste noapte. Dar statul român era numai formal noul proprietar. Adev ratul st pân era marea vecin i prieten de la r rit care a f cut din „Banca Na ional un simplu canal prin care elementul nobil, sângele solidificat al economiei noastre se scurgea spre soaresare.”

Un popor e desfiin at prin distrugerea elitei, a culturii, i a spiritului, adic a personalit ii i specificit ii sale. Tocmai aici au bonc luit comuni tii în fel i chip, cu bocancii. Paralel cu programarea dezastrului economic s-a instaurat supravegherea poli ieneasc i s-a desf urat ac iunea de lichidare moral i fizic a elitei i a nimii, i furibunda ac iune de îndobitocire a „maselor populare” îndoctrinarea cu înv tura materialismului istoric i a dialecticii materialiste, predate la obligatoriile cursuri politice, Iat m rturisirea naratorului: „Am mântuit audierea cursului de îndoctrinare stors de orice vlag . O somnolen , ca dup o boal , m-a urm rit vreo câteva s pt mâni. M sim eam ca într-o convalescen .” Orânduirea comunist a cultivat în „noul om” ceea ce era r u i urât: ura, dispre ul, frica, la itatea, suspiciunea, ambi ia parvenirii, f criteriul meritocra iei. „Omul nou” avea nevoie de o „cultur nou ”, de „cultura de mas ”.

Prin supliciul înv mântului politic i cultura de mas omului i se anula libertatea de gândire i crea ie, i se d dea cale liber falselor valori. Rezultatele culturii de mas : „[...] în timp ce casele de prostitu ie au fost desfiin ate, prostitu ia slovei înflore te ca niciodat ”; „vitrinele libr riilor erau, pe-atunci într-adev r invadate de un potop de bro uri. Noua cultur se g sea în faza fi uicilor de propagand , iar ideile a a-zise revolu ionare erau de-o platitudine însp imânt toare, dar debitate cu o pre iozitate ce te uimea”. S-a promovat cultura de „gazet de p rete”. În roman sunt schi ate portretele unor astfel de „oameni noi”.

Un „om nou” este de pild Malva Mogor c reia i s-a încredin at directoratul Institutului Stomatologic, „un tanc de femeie [...] Motorul intern al acestui tanc era ferocea ambi ie de a juca un rol de prim plan în noua orânduire.” Activitatea ei în „câmpul muncii” îi e pe m sura preg tirii, inteligen ei i frumuse ii ei de... tanc. Personajul e întruchiparea brutal a arivistului comunist cu o con tiin pasager . Un om nou este i Simion Bard , un arivist i un oportunist, iar „Vi elul” este mostr a mediocrit ii i r zbun rii. Oportunismul i masca, lustruite, sunt ilustrate de „doamna” Marga Mure an, pe care, o fotografie din 1939, o arat al turi de Goga, so ul, i mare alul Antonescu. Aceste personaje din team , la itate, prostie, credulitate, din dorin a de parvenire accept „noul botez” prin care devin „m dular al noii biserici”. Om nou este i ziaristul de la „Scânteia”, oficiosul partidului, venit de la Bucure ti pentru a solicita poetului Axente Creang [Blaga] un mic articol prin care s i exprime indignarea fa de guvernul capitalist al Olandei care a interzis partidul comunist.

Poetul îl refuz în mod categoric. Dup câteva zile este „invitat” la

11

sediul partidului pentru o „convorbire” cu o înalt „personalitate” din conducerea superioar a partidului. Discu ia, un interogatoriu mascat, ilustreaz metoda înv luitoare de intimidare, de amenin are, de cump rare, de antajare a celor care refuz convertirea la „lumea nou ”. Asta în prima faz de momeal . Un fragment din „dialogul” dintre „personalitatea” politic i poet e elocvent: „- Ce slujb ave i?

- Sunt bibliotecar la Batyaneum.

- Face i fa cu salariul pe care îl primi i necesit ilor de trai?

- Maiestre, situa ia se poate corecta. V-a i gândit la o sum , al turi de salariu, la o sum care v-ar ajuta?”

La ispita în fa a c reia al i contemporani ai s i n-au rezistat, poetul Axente Creang r spunde ferm: „Gândesc mereu doar la un drept al meu. La dreptul de a lucra în meseria mea de scriitor. La un lucru ce l-a putea face în limitele con tiin ei mele i spre folosul literaturii noastre”.

La un moment dat, dialogul-interogatoriu, este canalizat de personalitatea politic spre problema „realismului sovietic”. i de data aceasta r spunsul celui interogat este condamnare f drept de apel. În al pagin , din relatarea înmormânt rii lui Leonte P tra cu naratorul face un rechizitoriu la adresa politicii culturale a regimului de mutilare a culturii, de îngr dire pân la anulare a accesului la cultur , în primul rând al tinerilor, i de „valorificare a mo tenirii culturale”. Discursul reprezentantului puterii de stat, cel al teologului i cel al reprezentantului studen imii ilustreaz tocmai aceste aspecte.

Discursurile rostite la catafalcul lui Leonte P tra cu îi provoac naratorului un cutremur. Prezentând înmormântarea geam nului, naratorul are în fond o... viziune, care duce pe cititor direct în realitate.

Fic iunea romanesc e cu un pas înaintea realit ii... din luna mai a anului 1961.

Punctul culminant în demascarea fe ei adev rate a comunismului criminal este atins în paginile în care filosofia (?!!!) marxist-leninist este demontat punct cu punct, prin psihanaliza ei. Sarcina aceasta îi revine geam nului naratorului, filosoful Leonte P tra cu. Personajul blagian s vâr te gestul necesar, de a trage v lul de pe chipul... zeei. Ideile punctuale ale analizei f cute de P tra cu sunt: marxismul este întemeiat pe „voin a de putere” în sensul cel mai pragmatic i grosolan cu putin ; marxismul provoac instinctul foamei i al fricii nu pe cel sexual cum va proceda Freud; marxism-leninismul confisc ideile, indiferent de natura lor, i le transform în arme ale „luptei de clas ”; filosofia cu pricina nu este altceva decât un vulgar „decalog” întemeiat pe deturnarea unor legi ale existen ei psihice. În paginile de condamnare a puterii comuniste sunt o serie de cuvinte simple sau expresii c rora contextul le confer valori simbolice i metaforice de o expresivitate i ironie necru toare: „doctrin de invazie”; „teologie a materiei”; „loviturile de ciocan din noua stem a rii aveau s cad una dup alta”; „lunecare de straturi geologice”; Stalin era totdeauna genial a cum „în epopeile homerice Hera era aceea i zei «cu ochi de bou»”; „un preludiu al unei perioade seismice”; „haos ce se revars ”; comuni tii înaintau „cu pumnul strâns” spre acapararea puterii; Comunismul este „o nou teologie, o nou ierarhie ecleziastic , o nou mitologie sacrosanct , un ritual în desurarea c ruia litania monoton i citatul dogmatic î i aveau locul bine stabilit într-un calendar cu zile ro ii legate de istoria partidului când au loc inevitabilele procesiuni împestri ate cu prapori i cu icoane de-ale noilor evangheli ti”. Atunci erau tot patru: Marx, Engels, Lenin, Stalin.

Pentru Blaga comunismul nu este un mister care s fie scindat în parte falnic i în parte criptic , pentru el comunismul are o singur fa , monstruoas , pe care ne-o reveleaz prin romanul s u.

Romanul Luntrea lui Caron este revela ia literaturii noastre de sertar, în cadrul c reia este prioritar.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul X, nr. 9(109)/2019

Victor RAVINI (Fran\a)

Unii au @î n\eles Miori\a pe dos De unde vine dispre ul unora dintre noi fa de ciobanul din Miori a? De ce este ponegrit? De ce neg m valoarea poemului nostru na ional? Filologul austriac Leo Spitzer, profesor universitar în Germania i în USA, teoretician al literaturii i fondatorul stilisticii moderne, a afirmat c Miori a este „una dintre marile opere clasice ale literaturii universale.”1 Ce au unii împotriva celei mai frumoase poezii create de str mo ii no tri? Miori a nu poate s le plac celor ce o în eleg pe dos, celor ce nu v d abstrac iunile exprimate prin cuvinte concrete cu sens metaforic i confund con inutul poetic sublim din versuri, cu relatarea unui fapt divers de la ziar. Cum de au în eles gre it? Beneficiaz de scuza c au citit-o în grab i au crezut c textul prezint vreo ac iune din realitatea concret . Nu au observat aparenta nara iune descrie o sim ire din suflet i ceva ce se petrece numai în imagina ia personajului principal. Au clasificat Miori a ca un text epic, narativ, iar nu ca un text liric. Au simplificat defini ia pe care o d deau rapsozii populari - cântec b trânesc - un gen literar extrem de complex, specific literaturii române i au crezut c ar fi o balad despre un fapt întâmplat. Tot din grab i cu o superficialitate la fel de scuzabil , mul i nu au remarcat bog ia de idei frumoase i luminoase din Miori a. Nu au remarcat sensul simbolic, metaforic al cuvintelor i nici m car nu au observat sensul unei simple conjunc ii sau altor cuvinte cheie. S o lu m pe îndelete, b trâne te.

Adelaïde-Marie-Émilie Filleul, marchiz de Souza-Botelho, contes de Flahault de la Billarderie, fiica nelegitim a lui Ludovic XV, a fugit din Fran a ca s nu-i taie gâtul ghilotina, ca so ului ei. A

Josef Chelmonski - Câine la oi

ajuns la Londra f niciun ban i s-a apucat s scrie c i, ca s aib din ce tr i. C ile ei au avut un succes uria , a devenit atât de cunoscut , sub numele Madame de Souza, încât a tras sforile la cel mai înalt nivel diplomatic i a exercitat o putere neoficial asupra mai multor ri, de la Lisabona pân la Moscova. Talleyrand, vulpoiul suprem al acelor vremi turburi, a întrebat-o care era optimismul absolut. Aceast femeie, cu a a inteligen în diploma ie i cu o asemenea capacitate intelectual , încât c ile ei se reediteaz mereu i se vând bine chiar i azi, a dat vulpoiului un r spuns pe m sura lui: „A î i începe testamentul astfel: Dac-o fi s mor...” (Commencer ainsi son testament: Si par hasard je meurs...).2 La fel î i începe testamentul ciobanul nostru din Miori a: i de-a fi s mor (versul 49 din varianta lui Alecsandri). Dac o fi s mor, zic toate variantele Miori ei. Cum de nu au observat savan ii aceast conjunc ie cheie: dac ? Mai sunt i alte cuvinte cheie, care de la în imea celor mai înalte vârfuri intelectuale, au r mas neb gate în seam . Probabil c Jules Michelet i mul i al ii nu cuno teau aceste vorbe ale celebrei scriitoare, când au spus c ciobanul este pesimist. Bonjouri tii no tri nu au pus la îndoial discern mântul francezului. Prima datorie în cercetarea tiin ific este de a pune la îndoial i a verifica tot ce au stabilit autorit ile tiin ifice precedente. Iar Jules Michelet nici m car nu era om de tiin , ci un romantic pesimist, cu o în elegere strict personal a istoriei rii sale, dezavuat de to i istoricii francezi. Ce s în eleag el despre ceva din afara Fran ei? Cercetarea anterioar a Miori ei a neglijat conjunc ia condi ional dac , cât i faptul c ciobanul pune verbele la condi ional i la conjunctiv, moduri prezumtive în Gramatica Academiei noastre.

Antropologul sco ian Victor Turner3 arat c aspectul modal al verbului este hot râtor în comunicare. El analizeaz deosebirea dintre realitatea cotidian i via a oglindit în teatru sau în ritualuri.

Omul în realitatea cotidian face ceva (works), iar în teatru i ritualuri joac (plays). Ac iunea real este dirijat de necesitate economic i ra ionalitate, pe când cea teatral sau ritual e fantezie.

Ac iunea adev rat este la modul indicativ. Cea neadev rat e la modul conjunctiv sau optativ i exprim sentimente, dorin e sau temeri, spre deosebire de atitudinile cognitive, care implic o ac iune ra ional . Modul conjunctiv, optativ i condi ional sunt moduri prezumtive, care exprim o ac iune virtual i neîndeplinit . Pornind de la V. Turner, eu clasific 973 de variante ale Miori ei,

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dup modul verbului referitor la omorul ciobanului: - rapsodul, mioara, uciga ii sau ciobanul vorbesc de un omor viitor, iar verbul este la modul prezumtiv - uciderea e p relnic i nu a avut loc - ciobanul porunce te la modul imperativ s fie ucis - omorul nu se efectueaz niciodat - rapsodul vorbe te de omor la indicativ trecut - faptul e împlinit.

Primele dou categorii concord cu ceea ce spune Dumitru Caracostea4, care respinge istoricitatea ac iunii din poezie; cu Victor Kernbach5, care se îndoie te c Miori a ar fi o poveste despre un omor îngrozitor; cu Al. Amzulescu6, care spune c moartea ciobanului poate fi o moarte ritual simbolic , un rit de ini iere pentru ciobani i cu Ion Filipciuc, care afirm c „Ciobanul din Miori a nu este o victim , ci un ales, un sol, un reprezentant al comunit ii.”7 În unele variante mai vechi, bine p strate, ciobanul cere el însu i fie ucis de trei ori: la r ritul soarelui, la amiaz i la apus.8 Numai la teatru sau într-un ritual simbolic poate cineva s fie ucis de trei ori.

El mai cere s fie îngropat de trei ori la rând, în diferite locuri i s nu pun p mânt peste el, iar el va cânta din fluier pentru oile sale. Cine a mai pomenit s fie careva îngropat de trei ori la rând în aceea i zi? i f s fie acoperit cu p mânt? Niciun etnolog n-a mai întâlnit un asemenea obicei. În alt variant , doi ciobani îl vor omorî cu securi i cu topoar i cu bolovani de moar . Trei substantive la plural, cel pu in ase obiecte, pentru doi uciga i. În alta, îl vor ucide cu nou topoare. De ce a a multe arme pentru doi uciga i? În Baltagul lui Sadoveanu era suficient un singur baltag, dar acolo era o ucidere adev rat . În Miori a nu poate fi vorba de o ucidere real , ci de o punere în scen . Moartea i îngroparea ciobanului sunt scene de teatru popular, un ritual tradi ional, cu sensuri simbolice sacre, unde el este regizorul i actorul principal.

Num rul de 9 topare din Miori a (varianta CXCIII rândul 7, pagina 651 din antologia lui Adrian Fochi9, culeas în Mun ii Apuseni) coincide cu num rul de 9 topoare din bronz descoperite lâng Ia i de tre Cezar Cioran în 2015. Topoarele „acestea erau a ezate în cerc, ca ni te raze solare, ceea ce sugereaz o dispunere cu o semnifica ie ritualic , masculin ” afirm Senica urcanu, arheolog i ef a Muzeului de istorie a Moldovei.10 Miori a prezint un simulacru de ucidere, mimesis, ca la teatru sau ca într-un ritual. Aceea i moarte simbolic a eroului principal are loc i în jocul c lu arilor, moment eliminat din spectacolele coregrafice de azi, desacralizate. Doar în câteva variante omorul este la indicativ trecut, îns ciobanul e reînviat de mama lui. Asem narea cu al i eroi mitologici, din alte culturi, este evident . Cercet torii care au f cut compara ii cu C lu ul sau cu mituri asem toare din alte culturi, au fost discredita i f drept de apel, sanc iona i chiar i de c tre Eliade.

Varianta lui Alecsandri, ca i toate variantele din primele dou categorii susmen ionate, se încheie cu vorbele ciobanului. A adar, dup ce ne-a spus poezia i ne-a l sat cu gurile c scate, el revine la oile sale i pleac cu ele la p scut. Este evident c ciobanul din Miori a nu a fost ucis. Toat ac iunea se petrece în imagina ia lui. El ne poveste te viziunea sa poetic despre o eventualitate - care nu are loc - i ce presupune el c ar putea zice mama lui. George C linescu11 i înc al ii ne-au atras aten ia c Miori a nu este o relatare despre o întâmplare concret , ci e un mit. Îns unii cercet tori l-au desconsiderat pe C linescu i pe ceilal i i au afirmat c poemul descrie o crim adev rat . Cum a putut s fie în elegerea celor mai fini intelectuali mai apropiat de crim , decât de poezie? De la Ovid Densusianu12 i pân la Mircea Eliade13, mul i au confundat frumuse ea poetic i sensurile înalte din Miori a, cu un fapt divers de la ziar.

Academicianul Romulus Vulc nescu afirm c „Variantele care se refer la o culp real i just nu comenteaz moartea ciobanului, ci

13

o consemneaz pur i simplu, ca un fapt divers.”14 El argumenteaz pe larg c ciobanul e condamnat la moarte pe drept sau pe nedrept, pentru unsprezece crime.15 În Miori a nu poate fi vorba de o ucidere cu implica ii juridice.

Cuvântul lege apare în sumedenie de variante ale Miori ei din antologia lui Adrian Fochi16, a lui Virgil Medan17 sau a lui Cristea SanduTimoc18 i s-a crezut f temei c are sens juridic. Celebrit i universitare, prea con tiente de superioritatea lor fa de restul lumii, nu sau gândit s caute în orice dic ionar român-român i s vad c lege are dou sensuri, unul religios - mai vechi i unul juridic - mai nou. În toate textele vechi, de la Coresi pân la clasicii no tri, ba chiar i mai recent, în ziarul Contemporanul (seria postbelic ), lege are un sens religios19. Clasicii zic pravil în loc de lege cu sens juridic, ba chiar i Mihai Beniuc zice pravil , când vrea s dea culoare rural .20 În cultura popular , oral , lege este atestat numai cu sens religios i niciodat cu un sens juridic. Deci, cauza i scopul uciderii în Miori a nu pot s fie juridice, ci religioase.

Este de mirare c Mircea Eliade a acceptat întrutotul interpretarea juridic a lui Adrian Fochi i a filozofului marxist-leninist Pavel Apostol (fost Pál Erdös).21 Eliade ignor ce a spus C linescu i exclude c Miori a ar fi un mit. Nu e nevoie s avem cine tie ce studii superioare ca s vedem singuri c ciobanul din Miori a nu poate fi un personaj concret, ci un personaj literar, exponent al bun ii i perfec iunii omului în general. El este un erou din mitologia pre-cre tin a str mo ilor no tri, ce trece printr-un ritual tradi ional, sacru, ezoteric, de ini iere a ciobanilor în tainele psihicului uman i ale universului, a a cum le în elegeau oamenii pe atunci.

Confundarea mitologiei arhaice cu realitatea de la tribunalele din zilele noastre a fost ini iat de Ovid Densusianu. Caracostea a ar tat gre eala metodologic a acestuia - c Miori a nu poate fi datat pornind de la 37 de sentin e de la tribunal, posterioare public rii ei - dar nu a fost luat în seam i s-a ajuns astfel la regretabila r st lm cire a poemului. Erudi i îngropa i în c i i cu dispre pentru originea neasc a culturii noastre str mo ti, au crezut c str bunii no tri erau pro ti, incapabili de a crea metafore i alegorii poetice. Au citit Miori a cu ochelari opaci, iar tot ce este luminos i în tor în Miori a au v zut ca întunecos i tragic. În acest fel ni s-a b gat pe gât o în elegere pe dos a Miori ei, cum c ar fi vorba de o crim murdar , ciobanul ar fi resemnat, pesimist i un la , iar ca el ar fi întregul popor român. Concep ia c Miori a ar fi d un toare individului i na iunii este fals . D un toare individului i na iunii este interpretarea gre it a Miori ei, din partea unor savan i orbi i de propria lor str lucire. În ap rarea lor, pentru c îi stimez i trebuie s îi stim m, a zice c nu î i deau seama de abera iile pe care le-au scris.

Str bunii no tri nu puteau s fie pro ti sau r uvoitori, ca s creeze i s ne lase mo tenire nou , str nepo ii lor, un poem nociv, a a cum au afirmat unii sau al ii. Nocive i r uvoitoare sunt teoriile unor celebrit i prea mari ca s mai respecte vreun cadru teoretic i vreo metodologie de cercetare adecvat . Singura lor metodologie a fost rerismul, iar cadrul teoretic a fost bunul lor plac. Nu s-au bazat pe nicio lucrare neutr de referin , ci doar i-au atacat rivalii. Au în eles totul anapoda, în lips de orice alte idei. Au pus pe seama ciobanului i a tuturor românilor propriile lor frustr ri, spaime, defecte de caracter i deruta lor existen ial . Doctrina cu care ne-au min it înc de pe ncile colii l-a f cut pe Nichita St nescu s cread c Miori a ar fi coala triste ii noastre na ionale22. Noi nu avem vreo triste e na ional , oricât de tri ti am fi unii dintre noi câteodat . Nu Miori a este coala triste ii noastre na ionale, ci coala interpret rilor tenebroase, confuze i contradictorii, p guboase, pe care ni le-au injectat unii dintre cei mai str luci i intelectuali. Cercet tori, pe care îi respect, au încercat s cenzureze pasaje întregi i ne-au propus s arunc m la

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gunoi cele mai frumoase i mai emo ionante versuri din Miori a. În ce scop? Ei tiau mai bine decât oricine c tiin a nu d voie cercet torilor s modifice textul cercetat. Cam prea mul i au atacat în fel i chip acest poem str bun. Nu putem ti dac exegezele lor v toare au fost o strategie premeditat sau incon tient de a pâng ri cea mai luminoas crea ie a folclorului nostru i s înjoseasc astfel identitatea noastr na ional , de care le-o fi fost ru ine. În toat bibliografia la Miori a nu am g sit cuvântul ran. Nu avem de ce s ne fie ru ine c ne tragem din rani sau din ciobani, ci ne putem mândri.

Sunt cele mai onorabile meserii, la baza oric rei civiliza ii. Eliade se code te s foloseas cuvântul cioban i zice stor, ceea ce pentru Miori a este inadecvat, deoarece acest cuvânt a p truns din latin în român cu sensul de conduc tor religios i abia în vremuri moderne a fost extins de c tre or eni la sensul de cioban. În Miori a nu poate fi vorba de un sacrificiu uman sângeros, ci de un ritual tradi ional sub form teatral , un obicei ce se repet an de an. Cele mai vechi i mai bine p strate variante ale Miori ei sunt colinde. Acestea se cânt în cor în ograda fiec rui gospodar, ca s i ureze trai bun i bel ug în noul an. De la o cas la alta, ciobanul din Miori a prime te numele b rbatului care e n dejdea familiei i care astfel devine personaj în text. ranul respectiv prime te rolul eroului mitologic, ce se sacrific ritual i se une te cu natura divinizat , pentru a o reînvigora cu for a sa. El ascult cu mândrie ceea ce i se cânt lui. Dac în Miori a ar fi vorba de o ucidere adev rat , ce familie i-ar mai fi primit pe colind tori s le ureze moartea b rbatului care e capul familiei? Ar fi azmu it câinii pe ei. Savan ii nu au în eles ceea ce orice ran analfabet i cu palmele cr pate în elegea. Vorba veche din b trâni: „Unde e carte mult , e i prostie mult .”

Savan i, pentru care am tot respectul, au vrut s ne conving c e vorba de o crim adev rat . Nu au v zut c poemul prezint o visare poetic . Au refuzat cu inexplicabil îndârjire s accepte c totul e simbol, metafor i alegorie cu multiple în elesuri abstracte, luminoase i sublime. Mul i savan i l-au ignorat pe C linescu i au tras concluzii pripite, aberante, jignitoare pentru demnitatea de român.

Nu i-or fi dat seama c astfel ei calomniaz i insult propria na ie?

Pentru ap rarea lor, am ar tat în carte c interpret rile lipsite de logic

Josef Chelmonski - Ciobani lâng

Anul X, nr. 9(109)/2019

i contradictorii pornesc de la o documentare insuficient , defini ii gre ite, evalu ri sau clasific ri eronate i alte deficien e metodologice.

Nu pot ti din ce cauz , unii savan i, de a c ror bun credin nu ne putem îndoi, au încercat s ne îndoctrineze cu interpret ri false i otr vite ale Miori ei. Nu tiu nici în ce scop. E inexplicabil.

Mioara îi spune ciobanului s i cheme un câne, cel mai b rb tesc i cel mai fr esc. Deci cel mai... dintre mai mul i. Pluralul e clar. Înc de la început ni se spune c el are câini mai b rba i, la plural.

El însu i spune: În dosul stânii, S -mi aud câinii. Dac ar fi fost vorba s cheme câinele pentru ca s îl apere de cei doi uciga i, de ce i cheme numai un câine i nu to i câinii? Oricine tie c nici cel mai viteaz câine nu poate face fa , când are de luptat cu doi adversari. Înseamn c nu este vorba s -l apere, ci e vorba de altceva. O mioar zdr van nu poate vorbi despre un câine adev rat. Cine a mai pomenit vreo oper literar în care animale fabuloase vorbesc cu sau despre animale reale? Dialogul ciobanului cu mioara este un monolog interior. Mioara este alter-egoul s u. Mioara e o metafor ce poate simboliza acea parte din sufletul omenesc pe care C. G. Jung o nume te Anima, adic partea feminin a sufletului fiec rui om, iar câinele simbolizeaz Animus, partea masculin .23 Toat ac iunea din Miori a se petrece în peisajul l untric, psihologic al ciobanului i este proiectat asupra peisajului exterior, geografic. Autorii anonimi ai Miori ei amestec imagini interne i imagini externe, cu aceea i m iestrie derutant ca i Dante, Petrarca, Omar Khayyam, Baudelaire sau al i scriitori celebri ai literaturii culte, la care farmecul este c autorul reu te s ne vr jeasc cu confuzia dintre realitate i fantezie, încât lu m abstrac iunea din poezie drept adev r concret, în a a fel încât ne trec fiorii, ne transpunem în situa ia eroului principal i ne identific m cu el. Baudelaire ne face s ne transpunem în situa ia unui albatros cu penele zmulse, iar savan ii no tri nu s-au putut transpune în situa ia personajului principal din Miori a i l-au în eles cum l-au în eles. Au confundat sensul luminos al poemului cu o crim murdar , iar în toarea lui experien sufleteasc cu resemnarea, pesimismul, la itatea i ce li s-a mai p rut lor.

Fiecare dintre noi în elegem o oper literar dup cum ne este predispozi ia caracterului i structura din sufletul nostru.

Moartea, îngroparea i nunta cosmic a ciobanului se repet simbolic, în colinde la început de an, iar în unele variante la Sf. Ilie.24 Ciobanul din Miori a moare simbolic, la fel ca atunci când apostolul Pavel, din Biblie, spune c el moare în fiecare zi, pentru a se uni cu Dumnezeu i recomand credincio ilor s fac i ei la fel.25 Multe alte personaje celebre din civiliza ia altor popoare au efectuat experien e psihologice de extaz poetic sau religios i sunt bine analizate de tiin a religiei. Alegoria mor ii i alegoria nun ii cosmice sunt dou alegorii diferite, nu pot fi termenii unei singure alegorii cum s-a crezut, în baza unei clasific ri i a unei defini ii gre ite. Ambele alegorii sunt binecunoscute în istoria literaturii universale i în fe-nomenologia religiilor. Ciobanul moare simbolic pentru a se uni cu divinitatea adorat , zeitatea feminin din ceruri sau care în alte variante apare pe munte ca o fat împodobit cu simboluri solare ori lunare. Fata ce apare pe munte este apari ia (hierofania) unei divinit i, foc

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 3

iar nu o nimfoman , cum au crezut unii cercet tori, c rora li se al tur pân chiar i Eliade, care îi citeaz f rezerve i f comentarii26.

Este vorba de o hierogamie, adic bine- tiuta unire a sufletului omului cu o divinitate, o stare de fericire, cu senza ia de nemurire i c timpul s-a oprit în loc - oricât de trec toare ar fi acea tr ire. Ciobanul din Miori a a reu it, cu îndrumarea spiritual a mioarei (alter-egoul s u), ceea ce nu a reu it Gilgamesh îndrumat de Utnapishtim i nici Faust al lui Goethe cu ajutorul lui Mefisto (tot un alter-ego, al lui Faust i al lui Goethe). Frumuse ea peisajului geografic din Carpa i, în care se desf oar p relnica ac iune din Miori a, simbolizeaz metaforic frumuse ea gândurilor i sentimentelor ciobanului i totodat este o proiec ie în exterior a peisajului l untric, din sufletul lui. Acest procedeu este frecvent folosit în literatura universal i a fost bine analizat de c tre psihologul american James Hillman.27 Principalul peisaj mioritic se afl mai de grab în sufletul eroului principal din poezie, iar el, sau autorii anonimi ai poemului, îmbin peisajul geografic i cel sufletesc cu o des vâr it m iestrie. Tot ce se petrece în jurul ciobanului se petrece de fapt în inima lui i se adreseaz inimii noastre.

Miori a o recept m în inima noastr . Mai depinde i cum o recept m în cap. Au str inii capete mai inteligente decât avem noi? Leo Spitzer sau Ernest H. Latham Jr.28 i al i str ini - care pân la sfâr itul secolului trecut f cuser 123 de traduceri ale Miori ei în diferite limbi29 - preuiesc poemul nostru na ional mai mult decât îl pre uiesc unii dintre savan ii no tri. Chiar a a se poate sfida discern mântul unor intelectuali str ini impar iali sau al lui George C linescu, al lui Marin Sorescu i al multor, multor altor români care acord o înalt pre uire pentru Miori a, la fel ca pentru Luceaf rul lui Eminescu?

Am ar tat cu multe alte argumente în cartea Miori a - Izvorul nemuririi30 poemul nostru na ional folose te acelea i procedee de tehnic literar i are acela i con inut de idei sublime, comparabile cu cele mai valoroase opere din literatura universal . Avem datoria denun m totalitarismul din tiin i s repunem Miori a pe piedestalul pe care au pus-o de la început traduc torii str ini i de unde câ iva din erudi ii no tri au trântit-o în noroiul dâmbovi ean al rivalit ilor universitare, f s î i dea seama c în noroi ne împingeau i pe noi to i, cu str mo i i str nepo i cu tot i cu toat ara, dar în primul rând s-au îmbrâncit pe ei în i. S -i sp m pe cei care au murd rit Miori a i s repunem valorile la locul lor. F valorile noastre na ionale, noi ce valoare avem? Valoarea declarat la fisc?

Aia azi e, mâine nu mai e, ca i fabricile, p durile i orice bog ie material . Dar Miori a este mo tenirea noastr nepieritoare i inalienabil . Miori a e tot ce avem mai scump i nu ne-o poate fura nimeni, nici chiar ai no tri ca brazii, care prin scrierile lor au încercat s ne fac opera ie la creieri i s o arunc m la gunoi. Miori a este contiin a noastr de noi în ine ca na iune i ca indivizi, e mândria noastr de români în lume. Miori a, cu toate cele peste dou mii de variante ale ei, a fost, este i va fi izvorul nemuririi limbii române, al culturii române ti i al eternit ii neamului nostru. Repet i voi repeta: Cui l m Miori a i cum o l m? Voi repeta pân când to i elevii, din toate colile, vor afla ce spune Occidentul, ce gândesc traduc torii str ini, care sunt de acord cu Leo Spitzer, c Miori a este „una dintre marile opere clasice ale literaturii universale.” Pân când profesorii le vor explica elevilor de ce este o capodoper universal în timp i pe toate meridianele.

1

„... eine der großen klassischen Schöpfungen der Weltliteratur...” (Gabony, Anneli Ute, Miori a, în Kindlers Neues Literatur Lexikon, Chefredaktion Rudolf Radler, Band 19, Anonyma, Munchen, 1992 (pp. 120-121).

2 Castelot, André, Talleyrand ou le cynisme, Librairie Académique Perrin, Paris, 1980 (p. 41).

15

Turner, Victor, From Ritual to Theatre. The Human Seriousness of Play, PAJ Publications, A Division of Performing Arts Journal Inc, New York, 1982 (pp. 30-39, 115) 4 Caracostea, Dumitru & Bârlea, Ovidiu, Problemele tipologiei folclorice, Editura Minerva, Bucure ti, 1971 (pp. 105-106, 124-159); Caracostea, Dumitru, Balada popular român , Curs universitar, Bucure ti, 1932/1933 (pp. 543, 777).

5 Kernbach, Victor, Universul mitic al românilor, Editura tiin ific , Bucure ti, 1994 (p. 324).

6 Amzulescu, Alexandru, Repere i popasuri în cercetarea poeziei populare, Editura Minerva, Bucure ti, 1989 (p. 107).

7 Filipciuc, Ion, XXIV contrapozi ii despre Miori a, în Cronica, Ia i, XVIII, nr. 34(917), 1983 (p. 5); Miori a în sistemul colindelor i baladelor, în Miori a, III, nr. 1(5), Câmpulung Moldovenesc, martie 1993 (pp. 18-50).

8 De exemplu varianta DXXXIV, p. 904 r. 69-78 i DXXXV p. 906 r. 71-80.

9 Fochi, Adrian (1964), Miori a, Editura Academiei Române, Bucure ti.

10 <http://www.cunoastelumea.ro/descoperire-arheologica-de-exceptie-iniasi-9-topoare-din-bronz-vechi-de-3-500-de-ani-vide/> 11 C linescu, George, Istoria literaturii române de la origini pân în prezent, Editura Minerva, Bucure ti, 1986 (pp. 58 -59), (prima edi ie 1941).

12 Densusianu, Ovid, Flori alese din cântecele poporului. Via a p storeasc în poezia noastr popular , Folclorul - Cum trebuie în eles, Graiul din ara Ha egului, Editura pentru literatur , Bucure ti, 1966 (Primele edi ii 1915, 1920, 1922-1923).

13 Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Gengis-han. Studii comparative despre religiile i folclorul Daciei i Europei Orientale, Editura tiin ific i enciclopedic , Bucure ti, 1980 (pp. 223-250).

14 Romulus Vulc nescu, Etnologie juridic , Editura Academiei, Bucure ti, 1970 (p. 221).

15 Romulus Vulc nescu, Etnologie juridic , Editura Academiei, Bucure ti, 1970 (pp. 222-232).

16 Fochi, Adrian, Miori a, Editura Academiei Române, Bucure ti, 1964.

17 Medan, Virgil, Cântece epice, Comitetul jude ean de cultur i educa ie socialist , Cluj-Napoca, 1979.

18 Sandu-Timoc, Cristea, Cântece b trâne ti i doine, Editura pentru literatur , Bucure ti, 1967.

19 Lege, în Dic ionarul Limbii Române Literare Contemporane, vol 2 D-L, Editura Academiei Române, Bucure ti, 1956.

20 Pravil , în Dic ionarul Limbii Române, Editura Academiei.

21 Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Gengis-han. Studii comparative despre religiile i folclorul Daciei i Europei Orientale, Editura tiin ific i enciclopedic , Bucure ti, 1980 (p. 240, nota 34 i 35).

22 „F Miori a noi n-am fi fost niciodat poe i. Ne-ar fi lipsit aceast dimensiune fundamental . Miori a este coala triste ii na ionale. Matricea.

Matca. Regina.” Nichita Stanescu, Amintiri din prezent, Editura Sport-Turism, Bucure ti, 1985. Selec ia textelor i însemnarea final de Gheorghe Tomozei.

23 Jung, Carl Gustav, Seelenprobleme der Gegenwart, Rascher Verlag, Zurich und Leipzig, 1941 (pp. 191-202); Jung, Carl Gustav, Psykologiska typer, Natur och Kultur, Stockholm, 1993 (pp. 195-201).

24 Varianta CDIX p. 799 din antologia lui Fochi.

25 Apostolul Pavel zice: „Eu mor în fiecare zi” (1 Cor. 15:31 ), „Tot a a i voi în iv , socoti i-v mor i fa de p cat, i vii pentru Dumnezeu” (Rom. 6:11) 26 Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Gengis-han. Studii comparative despre religiile i folclorul Daciei i Europei Orientale, Editura tiin ific i enciclopedic , Bucure ti, 1980 (p. 240, nota 34).

27 Hillman, James, Re-Visioning Psychology, Harper Perennial, New York, 1997.

28 Latham Jr, Ernest H, Miori a an icon of romanian culture, The Center for Romanian Studies, Ia i - Oxford - Portland, 1999.

29 Ursache, Petru, Miori a în transhumant mondial , în Convorbiri literare, CXXXVI, nr. 1 (85), ianuarie 2003, Ia i (pp. 113-114).

30 Ravini, Victor, Miori a - Odödlighetens källa, Carpati Publishing, Gothenburg, 2012. Ravini, Victor, Miori a – Izvorul nemuririi, Carpati Publishing, Gothenburg, 2012.

Ravini, Victor, Miori a - Izvorul nemuririi, Editura Alcor EDIMPEX, Bucure ti, 2016, 2017.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul I, nr. 9(109)/2019

Lucre\ia BERZINTU (Israel)

Cezar Iv[nescu - 78 de ani de la na]tere (n. 6 august 1941, Bîrlad - d. 24 aprilie 2008, Bucure ti)

„! sufletul nostru-i nemuritor, Iubit discipol, fii-mi ajutor, Poart -mi pe bra e, pe bra s -mi por i, Sufletul trupului meu dintre mor i, Înal -mi sufletul meu de tot Când trupu-mi sânger i nu mai pot, Înal -mi sufletul meu de tot Când trupu-mi sânger i nu mai pot!”

(Cezar Iv nescu, poeme, Ed. Crater, tre discipoli (I), pag. 229) Nu tiu când au trecut 11 ani de când poetul Cezar Iv nescu nu mai este, fizic, printre noi. Parc a fost ieri, parc e prezent printre noi, îi aud vocea, recitând i cântând sau vorbind cu armul lui intelectual de o rar frumuse e... Zile i nop i ne bucuram s fim în preajma lui, s -l auzim vorbind i cântând poezia sa. Era i va r mâne un mare poet, de o mare sensibilitate. Nu a fost în eles la adev rata sa valoare! P cat c a avut o via foarte grea din partea sistemului din România, dar i din partea unor apropia i pe care i-a crezut prieteni, mai ales în ultimele trei luni din via . În 1993, când i-am propus, i a acceptat, fie directorul editurii mele, „Gaudeamus”

Ia i, a fost prima revenire în cetatea culturii române. În acela i an, de ziua sa de na tere iam organizat o frumoas aniversare la Pietr rie, în cartierul Bucium, Ia i, într-o cl dire situat în mijlocul naturii, superb la acea vreme. Printre invita i au fost prezen i: poeta Leonida Lari, regizorul Valentin Vasilescu care a i filmat aproape toat petrecerea, poetul basarabean Ioan Mân scrurt , poetul ie ean Lucian Vasiliu, Clara Aru tei i al ii.

Am petrecut toat noaptea, continuând pân a doua zi la prânz, când am mers cu to ii la o ciorb de burt la Restaurantul Moldova din Ia i. R mâne o aniversare memorabil pentru cei care au fost prezen i. A fost ceva de vis! În aceea i perioad , am înfiin at Editura „Euchronia” Ia i la care era asociat i Cezar Iv nescu. Denumirea a fost dat de poet. La aceast editur a ap rut o singur carte, „Mierla de la Casa Pogor”, poeme, antologie, autor Lucian Vasiliu, 1994, volum premiat de Asocia ia Scriitorilor din Ia i. În anul 1993 sau1994, Cezar Iv nescu a participat la Congresul Scriitorilor din Chi in u, unde a atras audien a prin cuvântul s u, direct i plin de substan . Eram caza i la hotelul „Codru” împreun cu al i scriitori veni i din afara Chiin ului. De la Cern i era venit i poetul Ilie Zegrea, redactor la Radio Cern i în limba român . Într-o camer din hotel ne-am adunat cu to ii la un pahar de vorb , muzic i poezie.

De fapt, ceilal i veniser s -l asculte pe distinsul poet Cezar Iv nescu.

Ne-am cunoscut în anul 1980 la Ia i cu ocazia unui eveniment cultural. A fost o atracie spiritual reciproc . Îmi pl cea s -l ascult vorbind, recitând i cântând. Tot atunci poetul dorea s i g seasc prietenul genial, Petru Aru tei, dup adresa pe care o avea scris într-un carne el. Într-o noapte de iarn frumoas , când ningea cu fulgi mari i pufo i, noi str team str zile Ia ului prin z pad pân la genunchi ca s -l g sim pe „Prietenul Sfânt”, (cum îi pl cea s spun ) din copil rie.

Ce coinciden ! Prietenul s u, Petru Aru tei, era vecin cu mine i locuia într-un bloc apropiat, în cartierul T ra i din Ia i.

Multe amintiri frumoase am cu Cezar Iv nescu i prietenii s i apropia i; de câte ori venea la Ia i mergeam împreun la evenimente culturale publice dup care urmau vizite acas la prieteni ai poetului, inclusiv în casa mea, vizite care ineau pân la ore mici din noapte. Unele se transformau în adev rate cenacluri de muzic i poezie. Ce vremuri!

Ultima perioad din via a poetului Cezar Iv nescu a fost una sinistr . Greu de în eles!

Avea s plece în eternitate pe data de 24 aprilie 2008, dup o opera ie simpl , banal , ce se va dovedi îns fatal , datorit incompeten ei medicale i a precarit ii sistemului de tate din România. Ultimele trei luni din via i le-a petrecut în casa mea din Ia i în timp ce eu m aflam în Israel. În ziua de 4 februarie 2008, Cezar Iv nescu a intrat în greva foamei pentru adev r. Lam sus inut continuu pe Internet prin comentarii la diverse publica ii i agen ii de tiri.

Un semnal al meu lansat la o agen ie de tiri (Amos News) a fost preluat, ca o previziune, de autorul unui articol ap rut în „Jurnalul Na ional” în 30.04.2008. Iat semnalul meu

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de atunci: „Scriitori români, din ar i de pretutindeni, e bine s v uni i pentru dreptatea confratelui dumneavoastr , poetul Cezar Iv nescu! L sa i micile neîn elegeri deoparte! Acum e o situa ie major . S tatea lui e sub semnul întreb rii. Deja, cu dou zile înainte de începerea grevei foamei, nu a putut mânca. Cineva o s r spund dac via a îi va fi pus în pericol. ti i foarte bine ce au f cut a a-zi ii mineri în Capital , în 1990. Cezar Iv nescu se num printre numero ii intelectuali care au fost maltrata i de c tre ace tia. Dac era informator la Securitate ar fi fost protejat de „mineri” i nu ar fi avut parte de atâtea nenorociri. Dumnezeu -l ocroteasc !” În ziua de 6 februarie 2008, Cezar Iv nescu a fost invitat la emisiunea Na ul, B1 TV, unde a r spuns în mod calm i cu adev r provoc rilor. Spre finalul emisiunii a declarat: „... mul i oameni politici au fost tran an i în a lua atitudine în acest moment fa de persoana mea, nu au ezitat nici o clip . Culmea e c din breasla noastr , dintre literaii no tri, dintre care unii îmi sunt datori în eternitate, ei s-au cl tinat. Am o scârb i o stare de grea apropo de ace ti oameni cum nu v închipui i.” În acea perioad , poetul Cezar Iv nescu era directorul editurii „Junimea” din Ia i.

Pe 2 aprilie 2008, Cezar Iv nescu a scris ultima scrisoare, destinat mie, scrisoare pe care am primit-o în Israel cu o zi înainte de a muri, împreun cu patru c i cu dedica ii, un CD i un DVD cu muzic dintr-un spectacol de-al lui. Citind scrisoarea m-am întristat, am sim it c este o scrisoare de adio. Citez: tiu anul acesta e decisiv i dac Dumnezeu va vrea s fie i ultimul în via , vreau s tii î i mul umesc pentru tot ceea ce ai f cut pentru mine în aceast lume, i-n ara Sfânt în care te afli î i trimit gândul meu de dragoste (...) Din casa ta scriu c tre tine i tot pustiul vie ii petrecute printre oameni urâ i i r i, dispare din sufletul meu i r mâne doar gândul meu de dragoste (...) De acum trebuie s tr iesc mai aproape de duhul, vocea i voia Domnului i s -i întorc darurile prin ascultare. Voi face numai ceea ce Domnul îmi va opti s fac... Casa ta m ap i-mi poart noroc! Eu te s rut i v rut (pe tine i pe mama mea, Evreica!)” „Cezar Iv nescu a deschis, atât cât a putut, u ile c tre to i cei ce ar tau talent, dedica ie i pasiune, indiferent de stil, voce liric i timbru de intona ie estetic . Prin cenaclul „Numele Poetului” care a f cut s existe sute i poate mii de scriitori, mai importan i ori mai m run i de pe la noi, opera lui de mentor i de îndrum tor i-a g sit expresia cea mai potrivit . Era, de fapt, expresia unui om liber.” („Cezar Iv nescu - un biruitor”, de Artur Silvestri, fragment).

17

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

În spa iul eternit ii Nici grani e, nici maluri nu mai sunt În drumul traversat de vânt, lumin , Sunt doar ecouri care se înfrunt i se întrec prin ani f hodin .

Sunt doar mistere f de sfâr it Ce- i caut suflarea dup moarte, În spa iul ve nic, drum des vâr it, Ecoul vie ii soarta i-o împarte.

Omul ca i frunza Ca i frunza omul moare, Se tope te, putreze te, i la cruda întâmplare La p mânt se-ad poste te.

Ca i frunza-mb trâne te Peste ar a din var i-n p mânt se adânce te Ca s uite de povar .

Pânzele vie ii Nimic nu e mai dulce decât via a i rostul ei pe care ni-l dorim, prin zbucium lung ne împ m cu soarta care ne face s-o tr im, iubim.

Nimic nu e mai dulce-n ast lume decât un trai printre lumini cere ti, revars zorii în culori, costume, pe-a noastre inimi i-ale noastre vie i.

Povara p catului E legea naturii de face s privim cu dispre falsitatea i omul e acel ce face s nasc minciuna, nedreptatea, E omul acel ce- i pierde crezul divin prin vânt i ploaie i uit c -n lume mai este p catul cumplit i o cruce greoaie.

E omul acel ce face s triumfe cruzimea i nesim irea i taie pe viu

creeze durerea, necazul i r zvr tirea, E omul acel ce- i poart o via din greu povara catului i las crezul divin în b taia de vânt, în b taia amarului.

Prin unda luminii Prin unda luminii ecoul î i leag zborul, prin unda luminii lumea î i deap dorul, prin unda luminii mântul adoarme în noapte, prin unda luminii trec zilele în recunoa tere.

Prin unda luminii mântul respir , ofteaz , prin unda luminii cu-ncetul timpul cedeaz , prin unda luminii vremea p ze te c rarea, treac prin ea doar omul, când simte plecarea.

Regina nop ii Când întunericul se las pe p mânt i-n drumul nop ii lini tea coboar , Natura- i pierde din al s u cuvânt Prin clipele ce plâng ca s nu moar .

Când întunericul se las pe p mânt i palida-amor ire ine pasul, Regina nop ii cu al s u ve mânt Alin visele ce bat în ritm cu ceasul.

Doar amintirile Doar amintirile r mân peste vreme, Cu dorul ce- i face cuibar peste ele, În hain t cut mocnesc printre scheme in etern gândirea sub stele.

Doar amintirile r mân împ cate De via a-i trecut prin val de noroi, Cu simpla imagine în clipe agreate Cuprindem trecutul ce st printre noi.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul I, nr. 9(109)/2019

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a ]i Politica (IV) „Fericirea const în curgerea frumoasa a vie ii” - Zenon

Stoicismul grec - Zenon Filozofia antic european î i are leag nul în Grecia antic , începând cu secolul al VII-lea î. Hr., cu gânditorii presocratici i are leturi cu alte culturi ale antichit ii, precum cea egiptean , mesopotamic , persan i ebraic .

Dup victoriile grecilor împotriva per ilor, i men ion m b lia decisiv de la Maraton (490 î.Hr.), ora ul Athena a devenit centrul politic i cultural al Greciei. Legenda relateaz c un mesager atenian alergase distan a de 42 kilometri de la câmpul de lupt de la Maraton pân la Atena, pentru a anun a victoria asupra per ilor; în momentul în care ajuns a strigat: „Am învins!”, dup care a c zut mort. În amintirea lui, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclus proba de „Maraton” - alergarea pe o distan de 42,195 km - , distan a exact dintre Maraton i Acropola din Atena.

Pe atunci au început dezbaterile filozofice cu privire la probleme esen iale ale existen ei, asupra ordinii cosmice, naturii omului i asupra modului ideal de comportare în societate. Filozofia atenian , simbolizat prin bufni a zei ei Pallas Athena, frem ta în acel centru de întâlnire al sofi tilor, care fusese i ora ul lui Socrate, a c rui filozofie a d inuit prin intermediul operelor lui Platon de-a lungul istoriei pân în zilele noastre. La rândul s u, Platon crease la Athena

Zenon

o coal filozofic în cadrul „Academiei”, iar Aristotel dezvoltase sistemul s u filozofic, politic i moral. Divinitatea o numea „Mi tor al lumii”, fiind ordonatoarea lumii. Astfel Aristotel s-a ridicat deasupra opozi iei dintre teism i panteism, caracteristica teist fiind aceea c Dumnezeu, ca activitate pur , se deosebe te cu totul de lume, prin aceea c El este înaintea i în afara acesteia. Vom vedea în ce mod aceast idee a avut continuitate. În mijlocul vie ii politice i sociale fr mântate i nesigure, ap ruse, pentru oamenii de la sfâr itul veacului al IV-lea î.Hr., o mare nevoie de lini te sufleteasc . S-au perindat mai multe curente filozofice, cele mai importante fiind: epicurismul, stoicismul i scepticismul, filozofii care s-au raportat i mai mult la Divinitate. Epicur spunea c trebuie c tat o independen total fa de lume, c trebuie eliminat i frica de zei, i eliminate de asemenea amintirile trecutului, atunci când ele sunt dureroase. Doctrina epicureic , cu atacul ei contra zeilor i cu egoismul unei satisfac ii strict individuale, a fost îns condamnat de cre tinism. Stoicii au sus inut existen a unei raiuni divine care ar crea materia sau ar prelucra o materie coetern ; scopul lor era Fericirea, identificat cu moralitatea. Scepticii au concluzionat c nici o cuno tin , fie sensibil , fie ra ional , nu prezint certitudine, un adev r cert. Ei s-au îndoit de existen a unui principiu al lumii, fie el corporal, fie incorporal. În plan filozofic, disperarea, indiferen a i nep sarea au preocupat pe to i gânditorii, epicureici sau sceptici. Stoicii îns au c utat un remediu în efortul eroic al voin ei ra ionale, libere. Stoicismul a ap rut într-una din perioadele cele mai agitate din istoria Greciei antice.

Ideea de universal era p sit , individul i fericirea lui fiind singurul lucru real i necesar. De ce era necesar? Deoarece nesiguran a i instabilitatea social - ivite în societ i de-a lungul istoriei - au generat întotdeauna sentimentul renun rii la lupt , au sl bit sentimentul demnit ii na ionale, al tr iniciei virtu ilor civice.

La Roma, împ ratul i filosoful Marc Aureliu, precum i Seneca, au fost influen i profund de stoicism. Propagarea cre tinismului în lumea roman a marcat sfâr itul elenismului i a f cut trecerea c tre epoca medieval .

Stoicismul a fost a treia mare coal ce a reprezentat mi carea ideilor din perioada elenistic , având o via foarte lung , ca de altfel cea epicureic i cea sceptic . A fost fondat în Atena de Zenon din Citium, în jurul anului 300 î.Hr. Numele ei - Stoia - deriv de la un portic cu coloane, stoa poikile (portic zugr vit), decorat de pictorul grec Polygnotos, cu aspecte de la distrugerea Troiei, luptele Atenienilor cu Amazoanele i b lia de la Maraton. Acolo î i inea

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

stoice era eviden ierea determinismului strict dup care se produce totul în natur , totul fiind orânduit i necesar. Stoicii vorbeau de o soart a lumii, de fatalitatea în devenirea lumii, de ordine ra ional fiindc în ea se exprima providen a divin , ra iunea care orânduie te totul i care p trunde totul. Ra iunea lumii era identic cu Dumnezeu.

Nimic din ceea ce este natural, de exemplu moartea, nu poate s afecteze pe cel care a în eles aceast ordine a naturii. Afectele, naturale omului trebuie st pânite, fiindc ele nu sunt judec i, ci numai dispozi ii ira ionale ale sufletului. Atitudinea stoic este considerat a fi dur întrucât nu se accept decât ceea ce este ra ional, conform cu ordinea fatal a naturii care închide în ea ra iunea îns i a lumii.

Natura omului - ra ional în compara ie cu cea a naturii - lipsit de ra iune. Ra iunea îl duce pe om pe calea virtu ii. Etica stoic nu admitea compromisuri; nu exist mai mult sau mai pu in virtute, ea exist sau nu exist deloc.

Grija pentru comportament, pentru a face mai tolerabil via a, era tr tura dominant a gândirii grece ti în epoca elenistic . Stoicii urm reau fericirea, pe care o identificau cu moralitatea, cu ra iunea dreapt . Aceast exigen a umanit ii înlocuia, pentru lumea roman a imperiului, iubirea i mila cre tin .

Stoicii au vrut s în eleag Natura, deoarece ea este preponderent i noi oamenii facem parte din ea. De aceea au studiat lucr rile tiin ifice ale anatomi tilor, botanica, geologia, mai târziu astronomia, tiin ele naturii.

Zenon, fenician de origine, a fost o personalitate aparte. B rbat înalt i usc iv, cu o fa m slinie i crispat , ducea o via cump tat , dispre uind mai întâi de toate îngâmfarea i luxul. Se spune ca dojenea scurt i îndep rta din jurul s u pe tinerii care nu aveau alte preocup ri decât goana dup bog ii i func ii. Era cump tat în vorbe i în fapte, exigent cu cei din jur. Îi sunt atribuite multe cuvinte de spirit.

Astfel, celui care vorbea prea mult obi nuia s -i spun : „Motivul este ca s ascult m mai mult i s vorbim mai pu in”. Împins de soart spre filozofie, a frecventat la început, la Atena, coala cinicilor. Asculta prelegerile cinicului filosof Crates, dar pudoarea sa înn scut , moralitatea lui, îl f ceau s se revolte împotriva vie ii vulgare pe care o duceau ace tia. Nemul umit fiind de cinici, a trecut la alte coli în peregrinare, a a vreme de dou zeci de ani, dup care ia deschis propria coal filosofic . Influen ele colilor frecventate s-au resimit în filosofia stoicilor. Fiind i o fire meditativ , s-a sim it atras de filosofii vechi i mai cu seam de Heraclit, a c rui doctrin o integrat-o mai târziu în stoicism.

Dup acea perioad de studiu, a început s predea el însu i lec ii sau prelegeri de filozofie, formulând o doctrin nou , ce-i purta la început numele. Inten ia lui Zenon era s formeze cet eni to i spiritual, virtuo i, magistra i integri, b rba i capabili de a lupta împotriva viciului i a despotismului, o eli i printr-o conduit a vie ii conform cu legile naturii. Timp de 40 de ani (dup al ii chiar mai mult), cât a condus coala stoic , a îndrumat tineretul la virtute i cump tare prin vorba i prin propria sa conduit .

Zenon obi nuia s spun c lucrul cel mai nepotrivit este îngâmfarea, mai ales la tineri. Mai spunea c nu trebuie muncii

lec iile Zenon i aveau loc discu iile cu discipolii s i, iar Stoicismul devenise ideologia statului universal, cosmopolit, visat de Alexandru Macedon, elevul lui Aristotel.

Stoia a fost cel mai influent curent în filozofie din timpul imperiului roman, înainte ca înv tura cre tin s devin religie de stat. Înv tura central a stoicismului era morala derivat din îns i legile naturii, adic promovarea ra ional , existen a virtuoas sau atitudinea rb teasc în raport cu vicisitudinile vie ii. Acceptarea acestei atitudini compensa durerea i nefericirea, împ ca r ul cu binele , via a cu moartea. O alt tr tur consta în recomandarea iubirii fa de oricare alte fiin e.

Filosofia stoic a influen at i pe unii dintre p rin ii bisericii cre tine, ca Toma de Aquino i Sfântul Augustin. Mai târziu, în timpul Rena terii târzii, Stoia a influen at scriitorii i filozofi importan i ca René Descartes i Emmanuel Kant.

Stoia a avut o audien larg la gânditorii greci i romani, cunoscând o evolu ie de mai multe secole, în trei perioade: Stoia veche (300-200 î. Hr.) cu reprezentantul de seam Zenon; Stoia mijlocie (200-50 î.Hr.) în care este încadrat înv torul lui Cicero i chiar Cicero; Stoia târzie sau „roman ” reprezentat de Seneca, Epictet, Marc Aureliu. Aceast împ ire în perioade nu neglijeaz unitatea fundamental a doctrinei stoice, în care diferen ele doctrinare de la un autor la altul sunt insesizabile. Este aceea i i concep ia despre legea etern , riguroas a naturii i principiul etic de conformitate cu natura ra ional a omului, ca singur criteriu al ac iunii noastre morale.

Stoicismul se baza pe o ampl viziune asupra universului i d dea importan sufletului însetat de adev r, folosind logica, fizica i etica. Etica ocupa locul preponderent, în slujba c reia se afla logica i fizica (cu sensul general de tiin a naturii). Stoicii defineau în elepciunea ca o tiin a lucrurilor divine i umane, iar filozofia ca un efort spre virtute.

Unii consider Fizica stoic fiind o fizic materialist , întrucât totul pentru stoici avea o natur material , chiar Dumnezeu, sufletul, virtutea, activit ile noastre. Elemente ale tuturor doctrinelor fizice anterioare se reflectau în aceast doctrin . Teza esen ial a fizicii

Josef Chelmonski - Plata

19

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

memoram cuvin-tele i expresiile, ci trebuie s ne exers m mintea ca s apreciem folosul celor auzite, nu s le primim de-a gata, ca un fel de mâncare bine fiart i g tit . Socotea c un tân r trebuie s se poarte cuvi-incios, în mers, în inut i în îmbr minte. Numea frumuse ea floarea cump rii sau, dup al ii, cump tarea floarea frumuse ii. Fiind întrebat cum se simte când este bârfit, replica: „Ceea ce simte un trimis (al regelui), când pleac f r spuns”. Când Crates l-a apucat de haine pe Zenon i l-a tras de la Stilpon (filozof interesat în logic i dialectic , sus inând c universul este fundamental separat de individ i de realitatea concret ), Zenon i-a spus: „Felul cel mai dibaci de a prinde pe un filosof este s -l atragi prin urechi; convinge-m deci i du-m a a, c ci dac folose ti violen a, numai trupul meu va fi cu tine, iar sufletul meu va r mâne cu Stilpon”. Dialecticianul Palemon, îngâmfat i el, dar i plin de invidie, i s-ar fi adresat lui Zenon astfel: „Te-ai strecurat, Zenon, pe poarta din dos, nu-mi scapi neobservat, îmi furi doctrinele i le dai înf are fenician ”.

Se spune c Zenon evita contactul cu mult lume, se a eza de obicei la cap tul unei b nci spre a fi scutit a intra în contact cu multe persoane i nici nu se plimba cu mai mult de dou sau trei persoane.

Mânca pâini mici cu miere i bea vin pu in, cu buchet fin - a a spunea Diogene Laërtius, biograful filozofilor greci - , hrana pe care o folosea nu era preg tit la foc, iar haina pe care o purta era sub ire.

De i - sobru, î i d dea frâu liber la petreceri, spunând: i bobul e amar, dar dac -l înmoi în ap , devine dulce. [...]. Fericirea se realizeaz cu încetul i, totu i, nu-i pu in lucru în sine”.

Când urma coala cinic , avea pe lâng el înso itori murdari i zdren ro i, fiindc cei care frecventau aceast coal erau, de regul ,

Josef Chelmonski - Figur în picioare

Anul X, nr. 9(109)/2019

cer etori i vagabonzi. Zenon însu i avea o fire posac i acr i o fa crispat . Sub pretextul economiei, avea o meschin rie de barbar.

Dac dojenea pe cineva, o f cea pe scurt, f vorbe multe, inânduse la distan . Era scurt la vorb .

La începutul operei sale Republica declara c educa ia obi nuit nu este prielnic omului, chiar le d celor lipsi i de virtute epitetele de inamici, du mani, sclavi i str ini unii de al ii, p rin ii fa de copii, fra ii între fra i, prietenii între prieteni; numai omul în elept poate fi cu adev rat cet ean, prieten, rud sau om liber, încât, p rin ii i copiii, dac nu-s în elep i, sunt du mani între ei.

Zenon este cel dintâi care a introdus cuvântul îndatorire, care ar fi creat termenul de datorie i a scris un tratat despre acest subiect, modificând versurile poetului, ranului grec Hesiod, astfel: „E de isprav i-acela ce-ascult de sfatul cuminte; iar i tot bun e i omul ce singur la toate gânde te”. Explica acest lucru spunând c omul în stare s asculte cum trebuie ceea ce i se spune i s trag folos, întrece pe acela care descoper ceva singur, c ci unul are numai o bun în elegere, pe când cel lalt, dând ascultare sufletului bun, mai adaug i fapta.

Amuzant este c Zenon avea obiceiul s jure pe „capre”, întocmai cum Socrate jura pe „câine”. S-a bucurat de o mare aten ie din partea cet enilor; poporul atenian îl cinstea foarte mult, încredin ându-i cheile por ilor cet ii i fiind onorat cu o cunun de aur i o statuie de bronz. Aceast din urm cinstire i-au dat-o i cet enii din ora ul lui natal, care au socotit c statuia lui e o podoab pentru cetatea lor.

Faima lui Zenon s-a r spândit repede în toat lumea greac i din toate col urile ei s-au strâns mul i în juru-i ca discipoli, dornici s -l urmeze. Antigonus Gonatas, regele Macedoniei, l-a invitat la curtea lui s locuiasc cu dânsul, ca s -i înve e supu ii a practica b rb ia i probitatea (adic cinstea, integritatea i onestitatea).

Se pare c nu prea avea darul vorbirii frumoase, de aceea a fost considerat de adversarii s i (c ci cine nu are în via i adversari?) ca un b ran ce nu- i poate sus ine tezele sale, impunându-se mai mult cu exemplul vie ii sale. Vorbea într-un limbaj impur, amestecat cu cuvinte str ine. Cu toate acestea, a avut un succes enorm în acea vreme. A avut un caracter ferm, un mare sim al demnit ii, a dus o via simpl i moral demn de admira ie. Din cauza acestui stil de via s-a bucurat de foarte mult considera ie. Se mai tie c regii Macedoniei i Egiptului rivalizau în a-i arata o deosebit stim i preuire. Nici un gânditor antic nu s-a bucurat de un a a mare prestigiu.

A murit la nou zeci i opt de ani, s-a bucurat de o s tate bun i s-a sfâr it f a fi suferit de vreo boal . De i a fost slab din punct de vedere fizic, a avut o via lung tocmai pentru c a tr it cump tat; din cei 98 de ani de via , peste 50 de ani i-a consacrat studiului i profes rii filozofiei. În afara carierei lui didactice, Zenon a scris multe lucr ri începând înc din perioada studiilor la coala cinic . Opera lui ar cuprinde, dup unii, 19 titluri de lucr ri. Din opera sa, azi se p streaz numai fragmente i numeroase titluri, ca Republica, Despre via în conformitate cu natura omului, Despre pasiuni, Despre datorie, despre lege, Amintiri despre Crates, Despre ra iune, Despre existen , Despre stil i altele.

Câteva din importantele idei ale lui Zenon: „Filozofia se împarte în logic , fizic i etic ”; (Este introdus termenul de logic , care lipse te la Aristotel.) „Reprezentarea este o impresie în suflet”; „Percep ia const în prinderea unui obiect prin sim iri”; „Memoria este tezaurul reprezent rilor”; „Opinia este o aprobare slab i în el toare, în schimb tiin a este în elegerea sigur , pe care te po i bizui, neschimb toare, i urmând o fundare ra ional ”;

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Exist dou principii: unul activ i unul pasiv. Cel pasiv este substan a plin de calit i, materia. Cel activ este ra iunea divin , ve nic i care formeaz în întreaga materie orice existen individual ”; „Legea natural este for a care mi materia, care r mâne mereu aceea i cu ea îns i i care poate fi numit Providen sau Natur ”; „Substan a este materia prim a tuturor lucrurilor care, în totalitatea ei este ve nic , i nu se m re te i nici nu se mic oreaz . ile ei nu r mân totdeauna acelea i, ci ele se separ i se împreun . Sunt p trunse de ra iunea totului care este numit lege a naturii, a a ca semin ele în cre tere”; „Întreaga lume se rezolv , în anumite perioade de timp, în foc, ca apoi s se constituie din nou...”; „Legea universal care const în ra iunea dreapt i care trunde totul este tot una cu Zeus, cârmuitorul ordinii lumii”; „Binele suprem este o via conform cu natura, adic o via virtuoas ...; Datoria este o activitate rezultând în mod necesar din via ...”; „Natura este un foc creator, care progreseaz pe drumul creiei”; „Oamenii nedrep i sunt to i rivali i du mani unii fa de al ii...

Numai cei drep i sunt unul pentru altul concet eni i prieteni, rude i liberi”; „Afectul este o excitare a sufletului nera ional i opus naturii, sau un instinct atotputernic; Caracterul este izvorul vie ii din care izvor sc ac iunile individuale”; „Nu devo iunea trebuie s fac podoaba cet ilor, ci virtutea locuitorilor lor”.

Ca atare, Zenon împreun cu stoicii mai vechi identific divinitatea cu focul creator, acesta cu Zeus, Ra iunea lumii, cu sufletul lumii, cu natura, cu destinul - Providen a con tient de un scop, dar, neintuind calit ile pe care trebuie s le aib Dumnezeu. Modul în care divinitatea material considerat de stoici se raporteaz la lume, este redat în mod sumar, naiv: „Divinitatea interp trunde lumea la fel ca mierea fagurii”. i totu i, în acest mod de a judeca, stoicii ajung de la concep ia despre Divinitate la o concep ie teleologic .

Stoicii mai credeau în semne i prevestiri.

Zenon a scris o carte despre ele.

Stoicismul este, în fond, o filosofie a cunoa terii de sine, a împ rii cu lumea rela iilor, cu întreg universul. Potrivit acestei filozofii nu putem controla ceea ce ni se întâmpl în via , îns putem controla percep ia pe care o avem asupra lucrurilor.

Pentru a reac iona corect în anumite situii din via trebuie s fim con tien i i ne control m emo iile, nu s fim sau s mânem sub controlul acestora, s le gestion m într-un mod productiv, nu distructiv.

Stoicii vedeau întotdeauna jum tatea plin a paharului, motiv pentru care lec iile stoicilor au fost readuse în aten ie în zilele noastre, cu scopul de a ne aminti c , gândirea pozitiv st în puterea fiec ruia dintre noi: 1. Acord i timp s gânde ti Stoicii f ceau o distinc ie clar între gânduri i comportament. O persoan care

21

nu gânde te înainte de a ac iona va lua decizii proaste, pe care le va regreta. Data viitoare când te confrun i cu o problem , ia o pauz i întreab -te care ar fi cea mai bun manier de a rezolva lucrurile.

2. O nou zi, un nou început O zi proast nu trebuie s devin o s pt mân proast . În cazul în care te sim i furios, nu l sa acest lucru s se r sfrâng asupra zilei de mâine. Opre te efectul de domino înainte ca micile dezam giri s se transforme într-o criz major .

3. Stabile te un scop Stoicii tiau exact ce î i doresc, aveau destina ii i scopuri precis determinate. F în fiecare diminea o list cu obiectivele pe care le ai în ziua respectiv . Astfel, vei fi mult mai determinat s le duci la bun sfâr it.

4. bdarea e de aur Oamenii ambi io i tr iesc înaintea vremurilor, iar r bdarea nu este cea mai bun calitate a lor, îns dac vei încerca în permanen s se ti scurt turi, te vei învârti în cerc. Calitatea este sacrificat , uneori, din dorin a de dezvoltare rapid , iar entuziasmul ne poate face s s rim peste etape importante.

5. Raportul succes-fericire Cu to ii credem c succesul i împlinirea aduc fericirea, dar poate func iona i invers - i fericirea poate aduce succesul i împlinirea.

6. Autenticitate Stoicismul a eviden iat armonia dintre schimbare i acceptare.

Practic, acest lucru înseamn s î i accep i ciud eniile i s te folose ti de ceea ce te face unic. Afl care î i sunt talentele i exploreaz le.

7. Fii împ cat cu moartea „Înva a muri!” spunea Seneca. Stoicii priveau moartea în fa i o acceptau ca pe o parte natural a vie ii.

Mereu actual pentru în elegerea corect a ceea ce poate însemna în elepciune practic , aplicabil , curaj, onoare, dreptate i cump tare, stoicismul ofer avantajele simplit ii fa de alte sisteme filozofice mai sofisticate i mai abstracte.

Poate ar fi bine s nu se fac abstrac ie de unele avantaje ale acestui sistem filozofic i a se ine cont de ele în conturarea unei noi filozofii a secolului XXI, pentru binele i fericirea omului i spre mul umirea Divinit ii.

Josef Chelmonski - Berzele

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

Drago] NICULESCU

Ideea de unitate a universului @î n dialectic[, cu interpret[ri transcentive (III) 6. Karl Popper i monismul concep iei pluraliste Solu ii remarcabile la construirea unei imagini unitare asupra Universului au adus V.A. Ambar umiam („ tiin ele contemporane i filozofia”), Ludwig von Bertalanffy, prin „Teoria general a sistemelor ca factor integrator al tiin ei contemporane”, Yvon Gauthier, în „Hermeneutica filozofic i euristica metaforic ”, în care analizeaz con inutul teoriei generale a în elegerii, fundamentat în lucrarea lui Hans-Georg Gadamer, „Adev r i metod ”.

Al turi de ei, aducându- i contribu ia la efortul de edificare a unei concep ii sintetic-integratoare asupra corela iei dintre ideal i material, Karl Popper vine cu o viziune pluralist , care reprezint o abordare nuan at , diferen iat , i care se refer la existen a unei a treia lumi, lumea gândirii obiective, care, al turi de lumea st rilor fizice (obiectiv ) i de lumea st rilor mentale (subiectiv ), formeaz structura pluralist a existen ei. Iat cum construie te Popper aceast lume, i l murim totodat , cu aceast ocazie, datele acestui proces, care poate uneori s par greu de în eles: con inutul proceselor psihice, cognitive, care este de natur subiectiv , se transfer obiectului ideal, reprezentat de lumea conceptelor tiin ei, i, de aici, se aplic obiectului material, lumii obiective a obiectelor fizice. Avem, deci, de a face, pân aici, cu dou etaje ale drumului de la subiectiv la obiectiv: 1. subiectiv -› ideal, sau gândire -› tiin , i 2. ideal -› obiectiv, sau tiin -› obiect fizic. Global: subiectiv -› ideal -› obiectiv. Popper îtemeiaz ac ional acest transfer, a ezînd la baza dialecticii sale prxisul, legea ac iunii eficiente, prin care individul tinde s aduc transform ri condi iei sale existen iale. Dar praxisul nu intervine numai în a doua atap , cea în care omul aplic datele organizate ale cîmpului tiin ific asupra obiectului, ci i în prima, c ci tot prin praxis omul intervine în organizarea i punerea în mi care a conceptelor tiin ifice. Îns procesul nu se opre te aici, nu este liniar, ci reprezint un circuit, c ci ideile obiectivate, ajunse în starea de instrument lucrativ, au c tat un statut valoric nou, îmbog it, devenind entit i vitale, st pâne de acum pe putere proprie, reflectorie, putere prin care se întorc s ac ioneze asupra ideilor prime, subiective, din care provin.

Modificate calitativ prin aceast cale retroac ional , ideile subiective sparg z gazurile ad postului unic (subiectiv) i difuzeaz în social, devenind bun i agent public, civiliza ional. Schematic, procesul poate fi reprezentat astfel:

Schema circuitului retroac ional al gândirii obiective

Se observ cu u urin c ra ionalismul materialist-dialectic popperian se fundeaz neinten ionat pe- sau vine înc o dat s confirme conceptul filozofic al dimensiunii autonome transcendente a ideilor. Sus inerea statutului de „idee-fiin ”, de idee st pân pe capacitatea de ac iune i influen are, nu înseamn altceva decât ajungerea inevitabil la transcenden i la for a transcendentului într-un demers materialist-dialectic, într-un monism „plural”, de factur analitic . Iar faptul apare ca firesc, c ci înscrierea pe calea sond rii problemei unit ii transcendente a lumii i a Universului nu poate s nu ating , mai devreme sau mai tîrziu, indiferent de metoda aleas pentru realizarea acestui demers, orizontul transcendentului. Vrândnevrând, toate explica iile ajung în acest punct, în care materialitatea dinamic , sau cvasimaterialitatea, ori cvasiidealitatea (subiectiv-obiectiv) î i dezv luie, prin cur are metodologic , esen a transcendent , esen a idealit ii prime. În discu ia separa iei unit ii idealului i materialului, a subiectivului i obiectivului, Popper propune o variant autonomist-transcendentist , care nici nu separ , nici nu une te formal cele dou structuri ale existen ei, ci le coreleaz într-o direc ie productiv . Fie c aceast lume a treia, a ideilor, este în stare de a genera structuri autonom-ac ionale, fie c produsul ideativ final, calitativ superior, rezult în urma procesului dialectic continuu de interferen i modelare reciproc a celor dou structuri independente i p se te arealele lor conceptuale distincte pentru a se oferi, mai departe, socialului, varianta propus de Karl Popper se instituie ca premis fertil a c ut rii unit ii sintetice prin decelarea ei analitic , metod care, reclamându-se ca o critic la adresa logicismului pozitivist rigid*, î i cuprinde, în nuan , propriul mecanism logic inferen ial.

7. Ideea de unitatea a Universului, concluzii i deschideri ontologice Dup cum reiese din cele mai sus expuse, conceptul de unitate a Universului, element constitutiv fundamental în reconstruc ia ontologic-dialectic asupra existen ei, se încearc a fi abordat în filozofia modern printr-un monism de factur ontic , care se îmbog te continuu prin câ tigarea de noi virtu i teoretice i metodologice. În cadrul lui, dep irea materialit ii statice prin viziunea dialectic propus de Marx i Engels a fost absolut necesar în constituirea principiului unit ii lumii în temei al reconstruc iei filozofiei existen ei.

Prin includerea în aparatul s u a no iunilor de structur , sistem, întreg, totalitate, cât i prin angajarea analitic-metodologic în diacronia dialectic , s-a ajuns la în elegerea dinamic a dimensiunii existen iale în luminarea conceptului de devenire continu , pro-

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gresist , ireversibil , la abordarea sa procesual , ca sistem în mi care, structurat pe niveluri corelate cauzal-genetic i func ional. Dualismul filozofic a fost dep it, gândirea a sondat în dezv luirea genezei ideilor, a procesului intim de producere a structurilor logice, ca i a func ionalit ilor lor în raport cu structurile materiale. Câ tigul metodologic uria pentru arm tura teoretic de for a complexului gnoseologic ra ionalist const în faptul c tratarea problematicii unit ii Universului nu reprezint numai un efort de sintez , de coagulare i strângere într-un tot, ci i de eviden iere, de punere în rela ie a componentelor acestui sistem, care alc tuiesc diversitatea sa structural . În lumina acestei sinteze structurale dialectic-analitice, Întregul existen ial este v zut ca un sistem în desf urare i ca o succesiune determinat de niveluri structurale. Aceast sintez este construit printr-o viziune monist , cu o mare capacitate comprehensiv , care une te într-un tot materia i ideea, natura i societatea, obiectul i subiectul.

De la holismul lui Jan Christian Smuts la universul evolutiv a lui Teilhard de Chardin sau la viziunea hiperstructural a lui Romano Galeffi, sistemele conceptuale ale unit ii Universului centreaz valoric natura uman , cu noile ei atribute: ra iune, personalitate, libertate, creativitate, ca sens scop i finalitate a existen ei. Acesta este motivul pentru care cerin a tot mai ap sat formulat a filozofilor i a filozofiei este ca abordarea problematicii ontologice s se fac din perspectiv antropologic , antropologia fiind disciplina filozofic care, prin prisma viziunii diacroniei dialectice a existen ei umane, caut explica iile genetice, evolu ioniste, determina iile de grup, sociale, prin care onticul î i relev natura, condi ia i progresul. Numai printr-o abordare din perspectiv antropologic a problematicii ontologice, filozofia poate opera eficient cu criteriile logice i axiologice, în scopul formul rii unor propozi ii normativ-praxiologice eficace. În acest moment, ideea de unitate conduce la ofensiva teoretic de construc ie a unui monism ontologic (ontic) dar ea devine, în acela i timp, i instrumentul hermeneuticii contemporane, pentru edificarea decisiv a unei direc ii umaniste, c uzitoare din punct de vedere praxiologic.

Ideea unit ii material-spirituale a lumii st al turi de ideea multiplicit ii, constanta al turi de variabilitate. Încercarea de a g si o cale pentru surprinderea determinantelor dimensiunii unitare a lumii i a Universului, cu toate eforturile variate i semnificative care se depun de pe frontul cunoa terii i al gândirii constructive, va suferi, din p cate, în continuare, de par ialitate, de insuficien a i neputin a vizualiz rii i cuprinderii problemei în întregul ei. „Întregul” teoretic al sistemului r mâne un ve nic el în cazul Hipersistemului universal. i aceasta deoarece omul, gânditorul, se va afla întotdeauna în interiorul Hipersistemului unitar, lipsindu-i, deci, posibilitatea unei viziuni exterioare, de ansamblu asupra întregului sistemic al lumii i al Universului. Ceea ce îi st în putin este doar luminarea, din interior, a câte unui petic întunecat din cerul acestei vaste dimensiuni, pentru c oamenii, a a cum s-a spus, sunt „puncte luminoase ra ionale în imensitatea ira ionalului”. Iar capacitatea redus de cuprindere, a demersului s u, în afara pozi ion rii sale intrasistemice, se mai datoreaz i structurii de înf ur toare „întreg-parte” a Complexului multisistemic, care prelunge te diversitatea unitar din Unitate pân la cele mai mici elemente, multiplicând matricea structural a Unit ii, în detaliile ei, la toate nivelurile acestui HiperComplex energetic suprapus. În aceast hologram imens , în oglinzile ei ame itoare, ce reflect aceea i figur geometric , acela i tipar spa ial, omul - „inflorescen a terminal a naturii”, cum îl denumea Teilhard de Chardin - nu a putut încerca s g seasc calea Marii Unit i decât ezându-se la mijloc, între „parte” i „tot”, str duindu-se s extrag , din ambele p i, categoriile, obiectele existen ei sale, care îl cuprind i pe care el le cuprinde, pentru a le uni.

23

Aceasta este metoda care îi st la dispozi ie: crearea modelului unui întreg mai mic, pe care s îl proiecteze asupra întregului mare, în iluzia c astfel va ajunge s îl ating , în iluzia c identificarea va duce la palpabilitate, c din aceast suprapunere ar putea încol i m car o mân a Marelui Adev r.

Faptul c omul lucreaz cu fragmente nu reprezint , în fond, nimic r u, accesibilitatea lui la manevre este limitat la atât, trist este faptul c el nu are nici m car limpede conturat forma idealului pe care îl inte te, dac tot sus ine c mintea lui lucreaz de acum cu imagini func ionale de structuri i sisteme. C ci „unitatea” pe care o caut el nu este una singur ; sistemul, structura c reia i se caut aceast unitate nu este izolat , înf ur toarea este prezent i la acest nivel ultim. El un cunoa te realitatea cosmic a existen ei unei gigantice Structuri energetice multisistemice unitare, deci perfect ordonat i echilibrat , total universal , prin care Unitatea Absolut , prim i ultim , Divinitatea, î i men ine capacitatea optim de func ionare energetic . Este vorba, desigur, despre Sistemul multiciclic transcentiv, creat de Luminariu pentru a-i sluji Regener rii for elor sale energetice; este vorba, deci, despre o imens unitate, o construcie utilitar universal , conex Marii Unit i constructoare i coordonatoare. Iat c lucrurile sunt mai complicate, iat c „unitatea” nu mai este una singur i c „unit ile” apar, ca în urma unui plan regizat de un maestru, corelate, subordonate i supraordonate într-un perfect angrenaj multistructurat.

De aceea, gânditorii ar trebui, mai înainte de a aplica demersuri teoretice, analize spectrale, disec ii pe organisme conceptuale, evalu ri fixe i dinamice, autonome sau integrator-evolu ioniste, s î i limpezeasc imaginea obiectului cercet rii i explica iilor lor. Bucuro i au g sit frumuse ea fizicii metafizice a întregului i a p ii, ei scap din vedere - dar vor trebui s-o în eleag - c „unitatea” pe care o caut este alc tuit , la rândul ei, din mai multe p i i servicii la fel de unitare, c privesc cu ochii larg deschi i din interiorul unei Hiperstructuri ermetice, precise, în sus, c tre cupola ei luminoas . Încheiem spunând c nici o direc ie de reflec ie în aceast problem a dialecticii ontologice sau în oricare alta nu va fi corect i fertil f racordarea obligatorie la viziunea energetic transcentiv , la energetismul transcentiv, care nu numai c st esen ial la fundamentul obiectelor conceptuale cu care aceste probleme lucreaz , dar cuprinde i subordoneaz toate aceste direc ii, pentru c energia i dinamica energetic spiritual , cu origine i ajungere ciclic în Transcendent, reprezint calea unitar , structurat într-un grandios Sistem multisistemic, c tre UNITATEA deplin i perfect - Dumnezeu. * Este vorba de dualismul extrem al pozitivi tilor logici apar inînd „Cercului de la Viena”: R. Carnap, Moritz Schlick, Hans Reichenbach, Le Roy. Prin negarea oric ror dependen e a structurilor ideale de structurile materiale, M. Schlick ajunge la sus inerea primatului idealului, sau al psihicului, fa de fizic, de material.

Josef Chelmonski - Plecarea cocorilor

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (II) 2. Limbile (dialectele) indiene i culturile/ filosofiile lor aferente

cluzie (deocamdat ) f replic din partea tiin ificilor: „Caracterul universal al vorbirii complexe este o descoperire care îi cople te Cred c orice discu ie serioas despre limb i limbajul articulat pe lingvi ti i constituie primul motiv care ne determin s ne gândim (al doilea sistem de semnalizare) trebuie s aib permanent în vedere vorbirea este...rezultatul unui instinct uman deosebit”. ceea ce deja am sugerat în al doilea volum din seria Trebuin a i anee) Nu exist limb sau limbi primitive i creierul uman n-a fost voin a în elep irii omului (Editura Echim, Sighetu Marma iei, 2018): „cablat” pentru o singur limb , ci a fost conceput de Creator ca noi a) Concluzia psihologului american David Premack dup încerputem înv a mai multe limbi. De pild , creierul unui copil este rile nereu ite de a-i înv a pe cimpanzei un foarte simplu limbaj al capabil s asimileze rapid o limb complicat , pe când creierul unui semnelor: „Vorbirea uman este un obstacol în calea toriei evolu iei, cimpanzeu nu-i în stare s foloseasc cele mai simple entit i ale limîntrucât ea are un poten ial mult mai mare decât poate explica cineva”. bajului uman. Deoarece for a cuvântului alimentat de Cuvânt are b) Remarca lui William H. Calvin despre faptul c „nimeni nu a mai mult eficacitate decât oricare alt for , originea limbajului r explicat înc ” trecerea de la modul de exprimare al animalelor, care mâne „unul dintre cele mai deconcertante mistere ale creierului uman”, folosesc un sunet pentru un mesaj, la capacitatea unic a omului de lucru recunoscut de tot mai mul i speciali ti din diverse domenii. a folosi regulile sintaxei.

Aceste realit i meta tiin ifice, dar mai ales enorma diferen c) Centrul vorbirii sau zona lui Broca (regiunea lobului frontal produs de limbaj între comportamentul con tient al oamenilor i cel unde se stocheaz informa iile necesare graiului) nu a fost descoperit instinctual al oamenilor, l-au determinat pe teologul elve ian Ludwig la maimu e.

Koehler s spun cu toat convingerea: „Vorbirea uman este o taid) În cartea The Language Instinct (Instinctul vorbirii), canadia; este un dar divin, un miracol”! nul Steven Pinker porne te de la dou premise incontestabile („Nicio...Dup aceast trebuincioas introducere în misteriosul statut dat nu s-a descoperit vreun trib mut” i „N-a existat vreo regiune al limbajului, s vedem cum (în afar de limba sanscrit ) s-a ajuns care s constituie «leag nul» vorbirii, un loc de unde aceasta s-a ast zi în India la „circa 220 de limbi i dialecte diferite, dintre care spândit la grupurile care nu aveau o limb ”), pentru a trage o con- cele mai multe apar in limbilor indo-europene (bengali, hindi) i câteva formeaz grupul limbilor dravidiene i munda sau colariene” (Emilian Vasilescu în Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1982).

Iar Teofil Simenschy, primul român care a tradus direct din sanscrit „mai mult decât to i ceilal i speciali ti români la un loc” (Cicerone Poghirc în „Cuvânt înainte” la cartea Cultur i filosofie indian în texte i studii) ne face cunoscut c în i arienii, cotropitorii Punjabului, „vorbeau o limb indo-european ” i c a a se cheam „orice grai care prezint un sistem fonetic i morfologic asem tor aceluia pe care-l constat m în limba greac , latin , gotic etc.”. Atât de asem tor, continu marele indianist român, încât „s-a observat sanscrita veche prezenta concordane (potriviri) cu greaca lui Homer, cu latina i cu alte limbi europene”, fapt ce-l va determina pe Franz Bopp, care începuse în 1812 studiul sanscritei la Josef Chelmonski - Var indian

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

invadatorii „n-au putut împiedica întru totul amestecul de rase, care a modificat în oarecare m sur caracteristicile lor indo-iraniene i a dat na tere unei mari diversit i lingvistice”.

Se subîn elege, ne aten ioneaz T. Simenschy, c din aceast mare diversitate face parte i dravidiana, o familie de limbi „ce nu pare a fi înrudit cu niciuna din limbile cunoscute”. Dravidiana actual se vorbe te în sudul Indiei i cuprinde urm toarele limbi: tumula sau tamila, vorbit de peste 18 milioane de indieni din sudul peninsulei i nordul Sri Lank i (emigran ii au dus aceast limb pân în Africa de Sud), telugu pe coasta de est (peste 20 de milioane de vorbitori) i canada sau canareza pe coasta de vest a Indiei (circa 10 milioane de vorbitori). În plus, fiecare din aceste limbi are propria ei literatur . De pild , literatura tamulilor este nu doar cea mai veche dintre toate literaturile dravidiene (dateaz din primele secole ale erei noastre), dar valoarea i bog ia ei sunt întrecute doar de literatura sanscrit . rerea autorizat a marelui indolog Simenschy este aceea c indo-iranica a dominat peninsula i c graiul indienilor cuprinde trei stadii de evolu ie: indiana veche (aceasta se împarte în vechea indian propriu-zis sau vedica i vechea indian mai recent sau sanscrita), indiana medie i indiana nou (modern ).

Dup cum îi spune chiar numele, vedica este limba în care s-au scris cele patru Vede (în sanscrit , vedas = înv tur , nume dat tiin ei divine), acestea fiind cele mai vechi scrieri filosofico-literare i religioase ale indienilor: Rig-Veda (Veda imnurilor), Sama-Veda (Veda cântecelor), Iayur-Veda (Veda rug ciunilor) i Atharva-Veda (Veda descântecelor).

Cu urm toarele dou preciz ri în ceea ce prive te rig-vedica: a) Limba întrebuin at în cele 1028 de imnuri, toate în versuri, se deosebe te atât de pu in de iranica Avestei lui Zarathustra, „încât cine cunoa te vedica, poate în elege u or i avestica” (T. Simenschy); b) Unele imnuri sunt scrise într-o limb arhaic , altele (cartea a X-a, de pild ) sunt elaborate într-o limb mai recent , acestei etape de evolu ie apar inând celelalte Vede, Brahmanele (limba acestora mai poart numele de postvedic ), Upani adele i, în parte, Sutrele, ci - ne face cunoscut acela i Simenschy - în ele „mantra, formule scoase din Rig-Veda, reprezint înc vechiul stadiu al limbii”. În secolul al IV-lea e.n., limba vedic a fost codificat de celebrul gramatician Pãnini la un atare nivel semiologic (rezultatul codific rii este limba sanscrit sau „perfect ”, limba sfânt al turi de cea vedic , îns nevorbit în popor, ci doar utilizat de reprezentan ii înaltei spiritualit i indiene), încât Sergiu Al-George vorbe te de „miracolul gramatical indian” în cartea Limb i gândire în cultura indian , subintitulat Introducere în semiologia indian (Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1976): „(...) atât L. Bloomfield, rintele structuralismului american, cât i F. de Saussure, al celui european, au fost nu numai admiratori ai lui Pãnini, dar i totodat profunzi cunosc tori ai operei sale, la care aveau un acces direct, cum atest unele din cercet rile lor”.

Pu in mai departe afirm ritos: „Descifrând structurile limbajului cu ajutorul structurilor mitico-rituale, gramatica indian a procedat invers decât structuralismul contemporan i pân la urm a în eles mai mult despre limb decât în eleg struc-turali tii în domeniul mitului i al ritului”...

La urma urmei chiar în sanscrit sunt mai multe „straturi” cronologice: sanscrita lui Pãnini, sanscrita epic i sanscrita clasic (limba literar de dup Pãnini).

Din indiana medie fac parte graiurile prakritice i pãli (dou din limbile întrebuin ate în budism i jainism), iar din familia limbilor indiene moderne, toate purcese din acela i arian, mai r spândite, iar prin aceasta mai însemnate, Dervish fond sunt sindhi, hindi, bengali i urdu.

Paris, s publice în anul 1816, în limba german , cartea Despre sistemul de conjugare al limbii sanscrite, în compara ie cu greaca, latina, persana i germana.

Acesta-i, de altminteri, anul în care dobânde te consacrare noiunea „familia de limbi indo-europene” (subîmp it în indo-iranica sau arica, greaca, italo-celtica, balto-slava, germana, armeana, albaneza), cu toate c , înc din secolul al XVI-lea, c torul italian Filippo Sassetti a sesizat i semnalat frapante asem ri între sanscrit i limbile europene, înrudirea dintre aceste limbi fiind recunoscut în 1876 de englezul W. Jones i tiin ific demonstrat de Franz Bopp în cartea Konjugationssistem ce apare tot atunci.

N.B. Pe filier german a avut loc atât apropierea lui Mihai Eminescu de cultura i gândirea indian (de ex., includerea Imnului Crea iunii în Scrisoarea I, respectiv poezia Kamadeva), cât i a lui George Co buc. Indologul român nu ezit s afirme c , pentru Antologia sanscrit i a sa Sacontala, Co buc a utilizat varianta bengalez , care cunoa te mai multe traduceri în german : Forster (1791), Hirzel (1833), Fritze (1877).

Cu toate c istoria Indiei este mai pu in cunoscut , „din cauz c indienii nu aveau sim ul istoriei” (T. Simenschy), astfel c despre popula ia cea mai veche a Indiei „nu se tie ceva sigur”, Emilian Vasilescu presupune c „membrii unor triburi (munda, colarieni), împr tia i ast zi prin India central i în insula Ceylon (Sri Lanka din 1972), ar reprezenta urma ii celei mai vechi popula ii indiene”. i iar i se presupune c peste ace ti str vechi locuitori s-au suprapus dravidienii (foarte r spândi i în India înc din mileniul al IV-lea î.e.n. i considera i de unii antropologi moderni drept o ramur a rasei mediteraneene, adic înrudi i cu sumerienii, etruscii, minoenii din Creta etc.), care - între anii 2500-1500 î.e.n. - au creat o apreciabil civiliza ie: „se ocupau cu agricultura i cre terea vitelor, lucrau fierul, aurul i argintul, eseau lân i bumbac, cuno teau scrisul - un scris ideografic asem tor hieroglifelor - aveau leg turi cu lumea civilizat a vremii lor, cu Egiptul, Mesopotamia i Creta” (E. Vasilescu).

Apoi, iar astea nu mai sunt presupuneri, se tie c între anii 20001500 î.e.n., arienii (dup unii termenul deriv din „aryas” = nobili, oameni liberi sau de aceea i ras , dup al ii de la r ciana „a ara”) au venit dinspre Podi ul Pamir i, p trunzând în India prin strâmtoarea Cheiber, i-au împins pe dravidieni spre Podi ul Deccan, astfel punând st pânire pe tot nordul peninsulei.

Tot ce se poate ca p trunderea triburilor ariene în India s se fi cut încetul cu încetul i f s întâmpine o prea mare rezisten din partea b tina ilor. Îns , ne informeaz E. Vasilescu, sigur este , în pofida trufiei arienilor i a dispre ului lor fa de dravidieni,

Josef Chelmonski - Atacul cavaleriei

25

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

Mihai CABA

„Drag[ ]i dulce Veronic[” Titlul epistolar conduce, desigur, la Veronica Micle, cea pe care o alinta astfel Mihai Eminescu ( i nu numai a a!) în nenum ratele sale scrisori de dragoste adresate celei pe care o venera peste poate într-o coresponden înfiripat între ei de-a lungul mai multor ani pentru a suplini cumva calvarul dep rt rii Ia i - Bucure ti, a ternute potrivnic din 1877, când poetul a fost chemat expres de c tre scriitorul i prietenul s u Ioan Slavici la Bucure ti, unde a avut ansa primirii unui post, mai întâi de gazetar i apoi de redactor ef al ziarului „Timpul”.

Iat ce îi scria Emin (a a obi nuia s i semneze epistolele adresate dragei lui Veronicu e!) în acea perioad greu de suportat a exilului u în Capital : „Sunt cinci ceasuri de diminea i eu, luându-m cu lucrul, n-am putut închide ochii înc . Acum, dup ce-am sfâr it câte aveam de f cut, îmi închei ziua gândind la tine, pas rea mea cea sprinten , cea voioas i trist totodat i a vrea s pun mâna pe tine, s te s rut pe arip ... pe locul unde va fi fost odat dou aripi, pe um rul t u cel alb i rotund i frumos. Dar trebuie -mi pun pofta-n cui, c ci în acest moment tu dormi dus , în p tuul t u a ternut desigur c-o fin pânz de in, iar eu m uit în lumânare i gândesc la tine. Dormi i nu te trezi, draga mea Nicu , c eu te p zesc tocmai de aici.” (7 martie 1880) i cuvintele de r spuns ale Veronic i nu se dezmin eau în dorul

Veronica Micle - la 16 ani

ei abia st pânit: „Eminul meu iubit, (...) când vii s te rev d, s te mai pup, s te mai c jesc i apoi s te mai mângâi, i s i cer iertare frumu el i apoi într-o lung i dulce s rutare s se uite toate relele. Când? Mitule când ai putea s vii la Ia i s fim împreun ce bine ar fi! Dar tu nicând nu te gânde ti la a a ceva, v lm agul Bucure tilor î i r pe te dorul de mine, via a ta e plin i nu simte trebuin a prezen ei mele, totu i te pup i te r spup i te îmbr ez doucement et gentilement. Toute a toi Veronica.” (19 martie 1880) Înamorat i impresionat poetul ar fi dat desigur o „rait ” la Ia i, mai ales c i dragul s u prieten Ionic (Creang !) îl tot implora s revin aici (Vino, frate Mihai, c f tine m simt str in!), numai , pe lâng neputin a g sirii unui cât de mic r gaz la redac ie, nu sea nici trebuincioasele cheltuieli materiale spre a- i împlini dorin a.

Iat , în schimb, ce-i propunea mai târziu Veronic i: „(...) i înc mai tii una. Mi-am scos ceasornicul meu de aur de unde edea cu chirie la p rintele Strul Avrum i m fudulesc cu el. tii c în el e pururea posibilitatea imediat de-a te aduce la Bucure ti cu nepus -n mas , c ci el reprezint oricând capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu în Ia i, încât eu îmi imaginez urm toare consecu iune în prezen a celor dou odoare ale mele: când tu vei fi aici, el poate lipsi, când tu vei lipsi el va-

Ultima poz a Veronic i

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ncerca s vie la loc. Î i po i tu închipui a cui prezen o prefer. Ce faci c-un ceasornic? Te ui i la el. Pe când cu tine? Câte nu facem noi de par ceasurile minute i zilele sferturi de ceas?” (7 februarie 1882).

Aplecarea spre aceast coresponden memorabil dintre Poet i Muza lui inspiratoare, fie dintr-o pornire de cititor împ timit, fie i dintr-o simpl curiozitate, are menirea s eviden ieze miezul unei rela ii înrâuritoare pentru istoria literaturii române. Aceast oportunitate este oferit drept un „regal bibliofil” de c tre prestigioasa editur ie ean Polirom care avea s-o dea la iveal în anul 2000, prin apari ia revelatoare a volumului epistolar „Dulcea mea Doamn , Eminul meu iubit, coresponden inedit Mihai Eminescu - Veronica Micle”, considerat pe bun dreptate un adev rat eveniment literar al anului respectiv, în care se împlinea un veac i jum tate de la na terea amândurora. Cuprinzând fragmente sau reproduceri integrale ale scrisorilor celor doi poe i îndr gosti i, volumul în spe acoper biografic mai cu seam perioada anilor 1880-1882 i arunc o lumin clar asupra tuturor accentelor idilice, dr stoase, de zbucium i suferin , de c deri în ispit , de remu ri i de reveniri a speran ei împlinirii iubirii lor.

Dar pentru a în elege mai bine contextul acestor scrisori memorabile, care subliniaz aspecte inedite asupra exegezei liricii eminesciene, se impune mai întâi de toate o scurt introspec ie biografic a vie ii Veronic i Micle: n scut în familia cizmarului Câmpeanu din ud, în 22 aprilie 1850 (la aproape 100 de zile de la na terea lui Mihai Eminescu!) i r mas f tat , dar i f un venit familial stabil, se mut împreun cu mama sa Ana la Tg. Neam i de acolo, în 1853, la Ia i, unde, dup terminarea claselor primare, absolv în 1863, cu calificativul „eminent”, coala central de fete; din comisia de examinare f când parte, al turi de Titu Maiorescu, i prof. univ. tefan Micle, care avea s fie impresionat, deopotriv , de frumuse ea i de inteligen a ei sclipitoare. N-a fost deloc de mirare c în 7 august 1864, la Cluj, la doar 14 ani ai Veronic i, viitorul rector al universit ii ie ene, aflat la 46 de ani, se c tore te cu ea i-i atribuie numele de

27

Micle. De aici încolo grija pentru lipsurile materiale ia un sfâr it convenabil, mai ales c în perioada 1867-1875 profesorul de chimie t.

Micle devine rectorul universit ii. În 1866, Veronica devine mam la 16 ani, când a n scut-o pe Valeria, iar doi ani mai târziu, în 1868, o na te i pe Virginia Livia, cel de al 2-lea copil al familiei Micle. În 1872, rectorul tefan Micle î i trimite so ia la Viena pentru un consult medical, ocazie cu care îl roag pe rectorul universit ii vieneze -i înlesneasc so iei sale cunoa terea capitalei imperiale.

Astfel, în prim vara acelui an, ca un semn sortit iubirii, are loc la Viena întâlnirea dintre Mihai Eminescu, student aici la filozofie, tân r prezentabil cu plete fluturânde pe spate, cu frunte înalt i ochi lumino i i Veronica Micle, „îngerul blond”, cu p rul lung i bogat i cu ochi alba tri, o doamn în vârst de 22 de ani (precum i ai lui!), torit de 8 ani i mam a doi copii, venit la Viena „s se caute pentru o suferin oare icare”, dar s i admire elegan a proverbial a acestui renumit ora european. N-a fost de mirare c s geata lui Cupidon avea s le str pung inimile, iar r cirile lor îndelungate pe str zile vieneze i vizitele de prin muzee ori galerii de art aveau s înfloreasc într-o iubire p tima .

Numero ii biografi i exege i ai operei eminesciene aveau s conchid la unison c de la acest moment magic „a început între cei doi o poveste tumultoas de dragoste, care avea s continue, cu toate meandrele ei pân la sfâr itul vie ii.” Însu i str lucitul critic literar George C linescu avea s -l confirme detaliat în ampla sa lucrare „Via a lui Mihai Eminescu”, reeditat în 1989. În 1874, dup doi ani de studii la Berlin, Mihai Eminescu revine în ar i la 1 septembrie se stabile te la Ia i, ca director al Bibliotecii centrale, poate c i din motivul neuitatelor amintiri ale plimb rilor sale cu Veronica pe str zile Vienei. Într-adev r, în 8 noiembrie 1974, în chiar ziua onomasticii sale, poetul îi adreseaz Veronic i o prim scrisoare în termeni conven ionali: „Stimat Doamn , asear v-am rit într-o loje, pe care o ocupa i la reprezenta ia de binefacere dat în folosul s racilor, în sala societ ii dramatice. Atunci, miam amintit de invita ia primit , de a veni într-o joi la serata dv.

Mihai Eminescu - prima i ultima fotografie

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

literar . (...) Cred c voi putea ceti în salonul dv. o poezie (...).

Primi i respectul meu, Mihai Eminescu.”

S-ar cuveni subliniat acum faptul c , Veronica Micle, dup ce se sase prins în „mrejele aripate” ale minunatelor poezii eminesciene, ap rute dup 1866, mai cu seam în Convorbiri literare, sau poate (cine tie?) dup momentul crucial al cunoa terii poetului la Viena, a debutat i ea în literatur , în 1872, cu dou lucr ri în proz publicate sub pseudonim în Noul curier român, a cum men ioneaz Dic ionarul literaturii române de la origini i pân în 1900, Editura Academiei Române. De aici i pân la seratele literare pe care le organiza s pt mânal Veroica Micle n-a fost decât un pas, bun prilej pentru Mihai Eminescu de a-l frecventa dup sosirea sa la Ia i.

Ce-a urmat e lesne de închipuit, iar pentru biografi o adev rat „man cereasc ”: trei ani (1874-1877) de iubire înfloritoare, cu greu t inuit , dar plin de miez i de culoare; cei doi fiind frecvent v zu i împreun în saloanele literare, la „Foi orul de poezie” al Matildei Cugler Poni, la „Bojdeuca din ic u”, pe banca de sub Teiul Copoului, astfel c bârfele academice ale protipendadei ie ene n-au întârziat s ajung la urechile so ului, rector al universit ii.

Despre aceast perioad fast a iubirii lor avea s se dest inuie chiar poetul îns i, consemnându- i fericirea „pe o margine de carte”: „Ziua de 4/16 Febr. 1876 a fost cea mai fericit a vie ii mele. Eu am inut-o pe Veronica în bra e, strângând-o la piept, am s rutat-o.

Ea-mi d rui flori albastre pe care le voi ine toat via a mea.” De altfel, poezia „Floare albastr ” scris sub influen a cuno tin ei sale cu Veronica Micle i publicat la 1 aprilie 1873 în Convorbiri literare, avea s fie întotdeauna „dulcea” floare a dragostei lor. a cum se întâmpl de cele mai multe ori, i fericirea lor avea s intre în scurt timp în impas datorit clevetirilor lumii, dar i a lui Titu Maiorescu, care nu vedea „cu ochi buni” aceast rela ie i ca urmare, „constrâns” de împrejur ri potrivnice, Mihai Eminescu, „cu suflet nit”, p se te Ia ii i la 1 octombrie 1877 descinde la Bucure ti.

Reluarea leg turii cu Veronica Micle are loc mult mai târziu, dar imediat dup decesul lui tefan Micle din 1879, când, la 8 august, Mihai Eminescu îi trimite o scrisoare de condolean e, dar i rturisitoare a iubirii, considerat de G. C linescu „una dintre cele mai frumoase i mai tulbur toare scrisori de dragoste din literatura român ”. Iat-o, în extrase: „Veronic - e întâia dat c i scriu pe nume i cutez a-l pune pe hârtie - nu voi s i spun, dar tu nu tii, nici nu po i ti cât te-am iubit, cât te iubesc. Atât de mult încât a în elege mai lesne o lume f soare decât pe mine f s nu te iubesc. (...) Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe p mînt; D-zeu e inima noastr . Am în eles c un om poate avea totul neavând nimic, i nimic având totul.”

Cu toate c venise „momentul”, oficializarea leg turii lor era îns departe de a se produce, fiind mereu tergiversat de formalit ile acord rii pensiei de urma , f de care Veronica ar fi fost lipsit de mijloacele subzisten ei traiului. În schimb, în sept. - oct. 1879, venind ea la Bucure ti, dup cum spune Slavici în Amintiri, petrec împreun o adev rat „lun de miere”, dar „fructul” acesteia avea s fie ...avortat. Mai departe, doar coresponden a lor, când patetic , când desn jduitoare, pres rat cu aluzii de gelozie i repro uri, de-o parte i de alta (cazul Caragiale - al ei, cazurile Mite Kremnitz, Cleopatra Poenaru - ale lui), a reu it s p streze aceast iubire pâla sfâr itul sfâr itului celor doi înamora i. Dup apari ia primelor semne ale bolii lui Mihai Eminescu, în 5 iunie 1883, la Ia i, la inaugurarea statuii ecvestre a lui tefan cel Mare, Veronica Micle se arafoarte deprimat i desn jduit de a nu fi fost din nou împreun .

Mai târziu, mereu îngrijorat , în 1888, Veronica merge la Boto ani s l întâlneasc pe Eminescu, aflat în îngrijirea surorii sale Harieta, chiar dac tia c aceasta îi poart de mult vreme o ur neîmp cat . Îi

Anul X, nr. 9(109)/2019

ruie te primul exemplar al volumului ei de poezii cu dedica ia: „Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o m rturisire de ne tears dragoste”. Reu te cu greu s -l ia de acolo i s -l duc la Bucure ti pentru tratament la sanatoriul dr. u. Dar „clipa cea repede s-a lep dat”! Pe 15 iunie 1889, la orele 4 diminea a, Mihai Eminescu devine o Stea în Ve nicia Cerului, dup ce compusese ultima sa poezie „Stelele-n cer”: „Pân nu mor, / Pleac -te, îngere, / La tristami plângere / Plin de-amor. // Nu e p cat / Ca s se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”!

Presa vremii, consemnând Slujba de la Biserica „Sf. Gheorghe” i înmormântarea lui Mihai Eminescu din 17 iunie 1889, sub un tei din Cimitirul Bellu, avea s strecoare i o... noti : „o doamn din Moldova, îmbr cat în negru, a a ezat pe pieptul poetului un buchet de flori „Nu-m -uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care la iubit, l-a inspirat i l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle.”

Premoni ial, precum s-a dest inuit unei prietene din Constan a, dup vizita poetului la spital, Veronica Micle, r pus de jale, avea s compun (în doar 20 de minute!) poezia tulbur toare, Raze de lun , publicat în cotidianul România pe 20 iunie 1889. „Ce n-ar da un mort din groap pentr-un r rit de lun ! / Ai zis tu, i eu atuncea, când pe-a dorului aripe / Du i de al iubirei farmec - privind cerul împreun - / Noi visam eternitate în durata unei clipe.”

Desn jduit , suportând cu greu pierderea dragului ei Emin, dup dou s pt mâni de chin p se te Bucure tiul i se refugiaz în durerea ei imens la M stirea V ratec. Aici, ca o alinare, transcrie într-un caiet toate poeziile ce i-au fost dedicate de poet, cum i poeziile pe care ea le-a adresat iubitului ei drag. Recitindu-i i scrisorile, un paragraf al uneia avea s -i strecoare gândul mor ii: „A a te iubesc i eu - mai mult decât via a, mai mult decât orice în lume i pururea cu frica-n sân, a vrea s mor or s murim împreun , ca s nu mai am frica de a te pierde.” Transfigurat , ideea suicidului prinde i contur poetic: „O! Moarte vin de treci / Pe inima-mi pustie i curm a mele gânduri / S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, / Se plimb în pustie mânat de aspre vânturi, / Mi-e dor de-un lung repaos... S dorm, / S dorm pe veci.” (datat 1 aug. 1889) Trecând de la gând la fapt , tot pe 1 august, îi solicit unei cunotin e (Smaranda Gârbea din Tg. Neam ) s -i fac rost de o sticlu de arsenic, pe care o i prime te în ziua urm toare. Clipa nefast vine în seara lui 3 august, când, dup vizita unor prieteni de la Ia i, s-a retras în camera ei i a b ut întreg flaconul. Încercarea de a fi salvat a e uat i dup mai multe ore cumplite de agonie, pe 4 august 1889, „fix dup 50 de zile de la sfâr itul lui!”, Veronica Micle pleac la Cer s -l întâlneasc i s fie acolo împreun .

A fost înmormântat în cimitirul m stirii „Sf. Ioan” de la V ratec.

Pe placa mormântului i-au fost încrustate pentru posteritate versurile ei memorabile: i pulbere rân din tine se alege / C ci asta e-a lumii nestr mutat lege. / Nimicul te aduce, nimicul te reia, / Nimic din tine-n urm nu va mai r mânea.”

Au trecut de atunci 130 de ani! „Ce s-au ales din dou vie i? / O mân de cuvinte, / C ror abia le-or da un pre / Aducerile aminte.”

De atunci pân acum i poate mai departe r mâne st ruitoare o aceea i întrebare: „Oare cum ar fi ar tat poeziile lui Mihai Eminescu dac n-ar fi fost inspirat de Îngerul blond, a cum o alinta poetul pe cea care i-a furat inima pentru totdeauna, Veronica Micle?” spunsul îl vom g si, desigur, în romanele roman ate ale unor reputa i scriitori i în numeroasele studii monografice ale biografilor i exege ilor vie ii i operei celor doi poe i îndr gosti i, între care îl cit m pe unul mai recent, exprimat în aprecierea poetului Ioan Pintea, cel care în 2008 s-a îngrijit de apari ia unei noi edi ii a poeziilor Veronic i Micle: „Atâta timp cât Eminescu va fi pomenit în literatura român , al turi de el va fi permanent i dulcea Doamn , Veronica Micle. C f ea Eminescu, ca om i ca poet, nu e întreg.”

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Daniel MARIAN

Încuia\i u]ile ]i ferestrele, vârcolacul!

Ion Maria, Fric

i cutremurare, Ed. Limes, 2018 chiar atât de eap , a înv at s umble i parc -mi-a i pe alocuri umbl .

Hai-dihai la poezie: „fricile mele nu sunt abstracte (nu, pe dracu - n.m.) / venind cumva din lumi str ine (adic tot alea prietene ti) / fricile mele au aproape chip de om (eu a zice jum tate ca i în cazul meu) / i nume obi nuite (dar nici într-un caz ion, poate fi daniel sau marian) / nu sunt multe dar sunt puternice (nu mai comentez) / fricile mele tr iesc aici / printre oameni într-un cartier / care a crescut i el ca un om / la început i s-a spus 41 / (nu mai tiu de ce) / apoi (în vremea unui r zboi îndep rtat) / i s-a spus Katanga / mai târziu (în vremea comunismului) / i s-a dat un nume de batjocur : / Statele Unite / i totu i între fric i iubire / printre câini bolnavi i pisici mechere / printre oameni / ca to i oamenii (mai buni ori mai r i) / îmi duc eu via a cu fricile / un scrib umil (de cartier) / un scrib cu aripi frânte / i ochi orbi / care v d departe” (un

spui când nu te-a tep i e clar o fandoseal , po i altfel: când te a tep i mai dincoace sau mai dincolo. Punctul minus cu cel lalt cu plus i înmul it cu zero e o form de gramatic pur limpezit într-o mi unat scânteie de scânteriere care preface lucrurile din dezastrul unei t mâieri ocazionale ce poate deveni colectiv spre obligatorie. E timpul extrateranilor, clar de nu se poate!

Cu Ion Maria se întâmpl lucruri i pân i fapte. Sunt paji ti i sunt mun i de toate culorile care toate pâlpâie ca la balamuc. Se reg se te o dezinvoltur din ascunzi ul epocal al ne rmuririi. Când i se spune s tragi fermoarul pân i la stele, s tii c nu e de glum , fixeaz bine col urile imagina iei i bate-le în cuie!

A venit vremea pentru c trebuia s vin , de „Fric i cutremurare”, când paji tile se schimb în mersuri c lare. Se atrocizeaz semantica încât de la a pica bine se ajunge la a pica pur i simplu cum trebuie nimerit o s geat dinspre cote ul cu g ini înspre o east puternic de coco . Avem de-a face cu o debusolare a îns i clepsidrei care nu mai st

scrib de cartier).

Decât s -l auzi pe poetul Ion Maria recitând i mai ales în biseric absolut despre extratere tri, mai bine te sinucizi! Felin, dac se poate, s nu deranjezi sfin ii de la p catele lor. i e bine. Minunat minun ie f -te iar ce tii tu c ai fi fost, dar tot vârcolac r mâi.

Plus c la dou noaptea în creierii mun ilor se auzi un r get de animal r nit i împreun cu Daniel Mari i Ion Scorobete ajuns m clar la faza de credere c nu putea fi decât poetul Ion Maria descul prin univers mâncând toate lunile care îi st ter în cale. Vârcolacul de duminici adunate ghem spre poft bun luni mar i miercuri joi vineri sâmb .

Iubesc astfel de atitudine în fa a oric rei atitudini, îmi dau seama c ar mai trebui s fiu curios când nu sunt suficient de beat i mai tiu înlocui vinul cu t mâia i a zice ptiu drace! ti i ce trebuie s r mân - i r mâne: „ i totu i între fric i iubire”. Este extraordinar!

Josef Chelmonski - Fum. Toamna

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul X, nr. 9(109)/2019

Nicolae ROTARU

Spovedania spioanei Constantin Constantinescu, Anabela, Ed. RBA Media, Buc., 2019 Un fost colaborator al revistei Pentru Patrie, poli ist pur-sânge i condei exersat, azi, ca i mine înstelat în retragere al Internelor, îmi face o pl cut surpriz contactându-m telefonic i cerându-mi adresa po tal pentru a-mi trimite o zapisc mai consistent . M-am teptat la cine tie ce manuscris, pies de arhive, text legat de Arma din care a f cut parte, tiindu-l pasionat al cercet rii i cunoa terii. Dup câteva zile am primit plicul generalului (r) Constantin Constantinescu, fiindc despre el este vorba, unde am g sit o carte (Anabela), care are pe copertele verzi pe prima, un chip feminin cu ochii ascun i de o p rie, iar pe ultima un desen cu chipul autorului sub care este o interesant captatio benevolentie a sa (de tr tor de... sfori) adresat cititorilor. Fiindc mie, ca cititor i admirator al s u din vremea efiei mele la zisul mensual al MAI, mi-a adresat i o dedica ie „cu mult stim ” cu carte cu tot, am avut posibilitatea i curiozitatea s citesc i restul: numele editurii (RBA Media), persoana de sprijin în tehnoredactare (Doina Tomescu), o „explica ie” a corectorului c ii (tot autorul, desigur) i un start abrupt, editura ignorând punctele obligatorii de trecere ale unei c i încheiate tot brusc la pagina 176,

num r care nu trebuia tip rit fiindc pagina se termin la jum tate, ca i altele care, de asemenea, con in numerotare.

Zic start abrupt, f preg tire (descriere, introducere, atmosferizare) prealabil , care de fapt e un dialog, un aparent interviu derulat pe parcursul a apte seri, cu o femeie (Ioana Vladimirescu, fiica unor profesori de limbi str ine, n scut pe 21ianuarie 1919) care între 1937-1944 s-a numit Anabela i a fost recrutat ca specialist în arta intelligence-ului derulând activit i de spionaj pentru România. Întreb rile sunt fruste, coerente, aparent banale, dar r spunsurile intervievatei sunt narative, interesante, aproape epice. Când cuvintele sunt pu ine pentru a elucida o situa ie, protagonista ofer un caiet-jurnal, din care intervievatorul citeaz copios. De fapt, un agent secret ca Anabela are destul substan pentru a ine cu sufletul la gur i pe „curiosul” interlocutor-autor i, prin acesta, pe cititorii ineditei scrieri pe care am parcurso, tot la ceas de sear , într-o s pt mân de episoade de lectur .

Rememor rile Anabelei sunt f inhibi ii, pudibonderia lipsind, mai cu seam c în aceast meserie personajele feminine trebuie fie frumoase, focoase i, cum ar spune Nichita St nescu, fute e. De la primele aventuri erotice cu profesorul de psihologie din liceu i pân la cele derulate pe canapea din „ra iuni de stat”, doamna Gradick (c toria cu industria ul german (c pitan) Karl Gradick, la rându-i unealt a spionilor adver i din organiza ia Hans Hausmann, recrutat de elve ieni, dar i cu sediu la Paris, pe bulevardul... Hausmann, a f cut parte din strategia devenirii sale ca spioan ) descarc din tolba cu aduceri aminte episoade palpitante, rela ii riscante cu diferite personalit i militare i politice germane, italiene, poloneze etc. Activitatea maiorului Ioana Vladimirescu din Biroul 2 român de informa ii, în rela ii cu MI 5 i MI 6 engleze ti dar i cu Abwehrul german, infiltrat i în Re eaua Hausmann, cunosc tor i ale unor ac iuni ale CIA i serviciului secret francez, derulându-se în plin r zboi mondial gestionat i, în final pierdut de Hitler, episoadele (unele cunoscute, dar nu din perspectiv informativ , ca asasinarea ministrului de externe italian, contelui Ciano Galezzo, promotor al Dictatului de la Viena, chiar de c tre socrul

u Mussolini), prin povestirea dialogic din carte cap o alt nuan i coloratur istoric . De altminteri, toate relat rile, reconstituririle, rememor rile de r zboi, f cute din perspectiva frontului nev zut cap alt savoare, alte ra iuni, alte perspective i profunzimi. E i cazul acestei nara iuni de tip „undoi” conduse de un avizat al domeniului, documentat i din alte surse istorice, arhivistice, jurnalistice, în prezen a unei profesioniste a informa iilor care a supravie uit misiunii i care, desp it de so i repatriat , este tratat dur i incredibil de noile autorit i, care la vârsta dest inuirilor, evoc episoade de-a dreptul emo ionante i omeni cu identit i acoperite, precum revederea cu un fost spion polonez pe litoralul românesc, cu care intr în leg tur folosind parola veche de 40 de ani aflând c so ia lui Edwiga (clu-ul parolei) a r mas la Var ovia, în Cimitirul Militar!

Sau fila de jurnal cu fiul (francezul Frenay) care- i denun mama cu care era în contradic ie de opinii. Printre picanterii de natur secret , story-ul prezint , de fapt, o fa et grav i pilduitoare a unui conflict beligen de propor ie i profunzime f egal. Rezult un portret de femeie pe cât de puternic , pe atât de sensibil , o profesionist a unei profesiuni unde nu po i gre i decât o singur dat , o devotat a unei îndeletniciri riscante în care n-a înregistrat nici un rateu, o spioan „dubl ” aflata la senectute dispus s se spovedeasc unui reporter hârsit de meserie i, la rându-i, profesionist al informa iilor (Padi ) tainele sale (inclusiv iubirea clandestin fa de „sursa” Henry Franay i mai ales sl biciunea pentru mare alul Antonescu, cel ce i-a încredin at majoritatea misiunilor ei, Cod 102. es turile ac ionale, firele informative, siglele denumirilor oficinelor, numele sau doar o linie trasat în text, care le men ine conspirativitatea, confesiunile intime, chiar un tangou de sear (a cincia) survenit pe melodii vechi, se împletesc într-o ofert alert , percutant , terifiant i emo ionant materializat printrun text fluent i apetisant. Care se-ncheie brusc i patetic, prin dispari ia fizic a interlocutoarei astfel c seara a aptea este m rturisirea tardiv i f partener a unei iubiri care s-a dovedit, post factum, reciproc .

O carte demn de aten ia noastr , un autor care merit laude i ur ri de recidiv .

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Voichi\a TULCA MACOVEI

Ecouri din Sodoma ]i Gomora Adrian Melicovici, Ecouri din Sodoma i Gomora, Ed. Independent Film, 2009, 246 p.

Un mare editor al timpului nostru afirma undeva c în zilele acestea, literatura, ca s treac bine, trebuie s fie „manipulare”.

Ast zi, în timpul globaliz rii i al postpostmodernismului, când literatura (asociiile ce o conduc) d girul unor scrieri dezlânate, aiurite, care nu spun nimic, dar potrivesc fantezist cuvintele, pentru a provoca sim urile de bun dispozi ie ale cititorilor, domnul Adrian Melicovici (scriitor român care tr ie te în Italia) se înc âneaz s scrie literatur adev rat , o literatur despre oameni adev ra i, cu oameni adev ra i.

Când am scris despre romanul domniei sale „Lan uri”, am admirat profunzimea i leg tura extraordinar cu via a real . Atunci dumnealui mi-a spus c „Ecouri din Sodoma i Gomora” r mâne pân în prezent (2019) cel mai bun roman al s u.

Curiozitatea i dragostea de arta literaturii m-au f cut s citesc (studiez) i aceast carte. rturisesc faptul c m-a surprins. Infor-

ma iile extrem de bogate (mitologie cre tin , istorie, politic , finan e mondiale, economie, psihologie, filosofia vie ii) dovedesc nu doar o documentare extrem de vast asupra subiectelor tratate, ci i dorin a de a se implica direct în în elegerea i chiar rezolvarea lor.

Romanul în discu ie începe cu o explica ie-motto, din care cit m câteva rânduri: „Aceast carte este un mesaj c tre omenire.

Ea încearc s transmit motiva ia evenimentelor nedorite care se petrec în lume i arate fantastica poveste de dragoste dintre doi tineri, el român s rac, victim a vremurilor comuniste, ea, fiica unui afacerist american... Totul este imagina ie dar asistat de adev ruri care au fost prevenite din timpuri str vechi”.

Ultimul capitol intitulat „Ultimul val” se focalizeaz pe întreb rile grave ale omenirii, întâlnite pe parcursul celor peste 200 de pagini, cu privire la cauzele care determin (permit) planarea atâtor orori, nenorociri peste planeta noastr . Dialogul surprinde reflec ia meditativ a celor doi tineri îndr gosti i, asupra valurilor de nenorociri care se revars peste noi „- Ce p rere ai avea dac i-a spune c un dement scrie acum o carte din care vrea s în elegem c Iisus nu este Neprih nit? C el se va îmbog i nemeritat din aceast minciun i c sute de milioane de oameni vor cump ra mâzg lelile lui proste ti? - A spune c lumea nu a în eles nimic din atunci când Sodoma i Gomora au fost terse de pe fa a P mântului! - Nu în eleg oamenii. De ce dau ei banii pe minciuni? De ce adev rul nu este pl tit i r spl tit? C ci, vorba lui Pilat, ce este aderul? - Cred c Dumnezeu este foarte surat pe oameni... Singurul adev r despre care î i pot spune acum este cel care se îndreapt spre noi”!

Temele romanului sunt multe: comunismul în România, postcomunismul, terorismul mondial, America i visul american, peste care se ridic tema fundamental din litera-

tura tuturor timpurilor: iubirea. Cu ajutorul acestora, scriitorul Adrian Melicovici ese subiectul extrem de complex al c ii, care red via a îns i a omului, soarta lui i oportunit ile din timpul acestei vie i ce st sub semnul tragicului i în care ansele existeniale sunt supuse destinului. Totul este îns minu ios dirijat de ochiul p trunz tor al autorului care caut r spunsuri problemelor în metafizic, dincolo de palpabilul imediat. „Ecouri din Sodoma i Gomora”, cu titlu ce te oblig , în calitate de homo sapiens, s te opre ti i s te întrebi cu privire la acest act biblic al omenirii, pune fa în fa valorile umanit ii cu minusurile acesteia, autorul încercând s în eleag de ce în istoria omenirii exist atât de multe catastrofe. Prin cei doi protagoni ti ingenui (Antonio - Tony, român rac i Rosa Walker, americanc bogat ), adolescen i, iar mai apoi tineri, sinceri, deschi i, c ut tori ai adev rului ca axis mundi, naratorul român exploreaz istoria omenirii din Vest pân la Est: America, t râm al tuturor visurilor, al echilibrului i al bun st rii, Rusia, doritoare a de ine puterea în rile foste comuniste, dar i Orientul Mijlociu, jocul politic al puterilor lumii, între care România s-a transformat, de mult, un pion.

Practic, existen a frumoas i inocent a celor doi tineri creeaz întreg cadrul de desf urare al amplei ac iuni. Lumea întreag e surprins pe doi poli.

America, descris pe pagini întregi cu istoricul ei politic, militar, economic, o descriere realist , milimetric . Nimic neadev rat, sau aproximativ. Totul exact, ceea ce ne descoper în Adrian Melicovici un cercet tor pasionat de adev r. Din aceast perspectiv , se vede clar c domnul Melicovici nu poate scrie orice i nu poate descrie oricum. New Yorkul, Las Vegas, Los Angeles, sunt descrieri de vis, care ni-l relev pe autor i un mare vitor i un optimist în egal m sur .

Simbolul acestei lumi este Rosa, personaj mai mult decât interesant, care îmbin în roman toate lumile descrise. Ea este, deopotriv , deschis experien elor lumii moderne,

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii îndoial . Totul descris cu aceea i autenticitate ce caracterizeaz nara iunea domnului Melicovici.

Tot ca o caracteristic a nara iunii se cuvine s accentu m un fapt remarcabil. Romanul „Ecouri din Sodoma i Gomora” nu are un subiect stufos, nici foarte multe conflicte aprige. Dimpotriv . Este conceput pe baz de scene. Scene care curg, aducând în fa a ochilor cititorilor tipuri de oameni, întâmpl rile vie ii lor (de cele mai multe ori tragice), i care nasc mari întreb ri asupra sensurilor vie ii noastre. Toate scenele se deruleaz într-o normalitate a suferin elor i a dorin elor de zi cu zi i descriu lupta vie ii omului pentru existen . Din aceast perspectiv , putem s denumim romanul drept „o carte-film”, care prezint istoria întregii omeniri. Ca pe o pelicul , se pot urm ri imagini fotografice ale unor importante pagini din istoria Americii, a României, a lumii întregi. Cititorul are ansa cread , s analizeze, dar s i plâng (rar râd ) cu personajele c ii. În construc ia romanului, de mare importan sunt portretele extrem de vii ale personajelor, leg tura dintre caracterele acestora i mediul în care tr iesc (în chipul romanului realist de tip balzacian), dialogurile excelent mânuite respectând limbajul mediului social al personajelor. De asemenea, o valoare important a c ii, sus inând caracterul s u psihologic, este i confesiunea, introspec ia personajelor, fotografierea gândurilor acestora, care le unesc, asemenea unor lan uri ale suferinelor. Extraordinar este faptul c ne putem identifica fiecare dintre cititori, în personajele acestei c i, deoarece ele reprezint tipuri umane ale lumii mileniului III, foarte bine conturate: credulul, încrez torul, puternicul (milionarul), s racul, indiferentul, înving torul.

Concluzionând, putem s accept m, f gre im, c în romanul „Ecouri din Sodoma i Gomora” cititorul poate g si toat istoria

J. Chelmonski - Accident cu sania

fiind un bun medium pentru psihologi i parapsihologi i un auxiliar (necesar) în suportul logistic al serviciilor NATO, dar este i un personaj ancestral, care ine de o alt lume, mitic , sau biblic . Ea are viziuni asupra fenomenelor care urmeaz s se petreac în lume (a prev zut atacurile teroriste de la Turnurile Gemene, cutremurele de p mânt, i alte fenomene care s-au întâmplat cu adev rat în SUA.) Credem, de aceea, c Rosa reprezint în roman „un glas” care str bate veacurile, legându-le între ele, timpurile vechi (cele din Sodoma i Gomora) i cele din cursul întreg al omenirii. Niciodat , oamenii nu au în eles mesajele date de Creator i nici nu au ascultat de viziunile (proorociile) unor oameni care tiau s transmit aceste mesaje. Rosa este i simbolul unui semnal (mesaj): toate nenorocirile vin peste oameni, pentru c ignor cuvântul transmis de Dumnezeu.

Sincer? Interesant mesaj din partea unui mare scriitor - vizionar al mileniului III! Tony (sonoritatea numelui poate fi un indiciu pentru tr irile atât de puternice, care pot fi ale tinerilor mileniului III de pretutindeni) este simbolul României (dar, am zice noi, al tuturor rilor foste comuniste) de du1989. Naratorul transform acest personaj într-o veritabil oglind a st rii sociale, politice, economice din ara noastr între anii 1990-2000. Cu detalii milimetrice sunt fotografiate toate mediile sociale i politice, mass media, cenzura, toate r ele comuniste mase adânc înr cinate în societatea româneasc postdecembrist . Analiza se concentreaz pe în elegerea unei întreb ri dureroase pentru români, înc neelucidate: 1989 a însemnat revolu ie sau lovitur de stat? i, mai ales, pe ideea libert ii! A devenit sau nu liber România dup 1989? Este sau nu o democra ie func ional în acest stat european? Întâmpl rile adev rate se împletesc subtil cu altele fic ionale. Acestea privesc, în special, existen a tinerilor. Pagini excep ionale de psihologie adolescentin ! Pagini excelente care descriu lupta tinerilor (a celor doi protagoni ti, dar i a prietenilor lor) pentru dominarea sim urilor i sus inerea purit ii morale a sufletului. Sunt descrise scene autentice de dragoste, în care autorul se impli, transformând, pe alocuri, nara iunea obiectiv într-una subiectiv : „Mai întârzie câteva minute. Pe urm , plec gr bit. Norocul lui era faptul c liceul se afla la doi pa i.

Când se v zu în clas , î i arunc privirile tre Ana Maria. Acestea, dup cum tim, atentase grav la intimitatea lui, nep truns de nimeni alta i cu atâta tupeu”.

Aici se cuvine s eviden iem c sentimentul iubirii este surprins în toate fe ele lui: sex, suferin , pl cere, încredere, fericire, dor,

Anul X, nr. 9(109)/2019

omenirii, cu deosebire a mileniului III. Criza mondial cu toate zbaterile produse oamenilor, criza terorismului care amenin tot mai mult pacea lumii, via a, fiorul iubirii, dar i al mor ii, toate le reg sim în aceast carte, în cazul în care suntem interesa i.

Se reg se te în paginile romanului, e aderat, în mod aluziv, f ostenta ie, dar cu subîn elesuri adânci, influen a mitului biblic al Sodomei i Gomorei. Astfel, pare fantastic, iar autorul chiar las s se în eleag a a, , în capitolul „Arc peste timp”, Rosa, fata vizionar , începe s plâng , dup ce în bibliotec d peste o carte care „ponegre te Numele Mântuitorului”. Cade în trans , aude „ecouri”, spunând c se afl în Arca lui Noe. Rosa presimte din nou o mare nenorocire pentru P mânt. „- Ce s-ar putea întâmpla? - Nu pot spune. Dar acum m aflu în mijlocul unui ocean.

Chiar pe Arca lui Noe. - Pe Arca lui Noe? Dumnezeu ne vorbe te din nou. - Ai putea s spui ce anume? - C Iertarea Lui va continua dup ce lumea va suferi amarnic. Nu! Rosa strig dintr-o dat i Jane fu pe punctul opreasc hipnoza dar se r zgândi: - Rosa, ce se întâmpl acum? - Moartea vine triumf toare pe deasupra valurilor. Oamenii fug pretutindeni. - i? - i acum nu mai sunt în mijlocul apelor. V d cl diri. Multe cl diri înalte. - Unde e ti? - N-a putea spune. - Poate America? Poate New York City? - Poate.

Sta i… cl dirile se clatin . P mântul se zguduie înfior tor. În acel moment Rosa începu plâng dar Jane Smith nu renun . - E cutremur? - Nu. - E r zboi? - Nu tiu. Nu cred… nu se poate a a ceva… rosti Rosa uimit i ad ug f s mai fie întrebat : Sunt prea mari aceste p ri. Nu am mai zut niciodat p ri a a de mari. Ele zboar lin peste cl diri. - Haide Rosa, o încuraj Jane, încearc s vezi ce fac aceste ri. - Vai… biata pas re… plânse Rosa.

- Ce este? - A intrat într-una din cl diri”.

Am redat acest citat, de dragul ideii c realitatea vie ii de zi cu zi este puternic împletit cu fantascul unei lumi pe care nu o cunoa tem înc ...

Romanul se încheie într-o not optimist pentru cititori i pentru o lume întreag . Cei doi tineri, românul Tony i americana Rosa, oameni cura i suflete te i moral, încrez tori în via i în propriile puteri, lupt tori pentru adev r, r zbesc peste toate greut ile vie ii. racul Tony va ajunge în visata Americ , urmând a- i petrece via a al turi de iubirea vie ii sale.

Am în eles de la Adrian Melicovici c romanul „ apte”, aflat în lucru, va avea o documenta ie mult mai solid decât „Ecouri din Sodoma i Gomora”, ac iunea urmând, aceea i linie, a istoriei omenirii. Îi ur m mult succes!

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Tudor NEDELCEA

O remarcabil[ exegez[ teologic[ Pr. dr. Ioni Apostolache, Teologi daco-romani de seam în Cetatea Etern , Ed. Mitropoliei Olteniei, 2018, 269 p.

Scythia Minor (Dobrogea de azi) a oferit un mare interes ecumenic european, fiind un spa iu de interferen religioas , cre tinii de aici înt rindu-se organizatoric, paradoxal în confruntarea cu m surile anticre tine, drastice ale lui Diocle ian i Liciniu. Cre tinii dacoromani de aici au organizat prima mitropolie a Bisericii Ortodoxe Române în jurul anului 500, din rândul lor s-au ridicat personalit i patristice de anvergur european .

Epoca a fost studiat de teologii I. G. Coman (Scriitori biserice ti din epoca str roman , 1979), Nestor Vornicescu, Scrieri patristice în B.O.R. pân în sec. XVII. Izvoare, traduceri, circula ie, 1983, teza de doctorat susinut la I.G. Coman), Gh. Dr gulin (Cuviosul Dionisie Smeritul sau Exiguul, 1987), D. St niloae (Scrieri ale c lug rilor sci i dacoromani din sec. al VI-lea, 2006), Irineu Popa (Iisus Hristos este Acela i, ieri i azi i în veac, 2010, cap. Hristologia Calcedomului

dup Sinodul de la Calcedon), Mihai Diaconescu (Istoria literaturii daco-romane, 2013) etc. În continuarea acestor ilu tri teologi români, tân rul preot profesor universitar craiovean dr. Ioni Apostolache tip re te, la Editura Mitropoliei Olteniei, în 2018, în edi ie bilingv (român i englez ) o incitant i necesar lucrare, Teologi daco-romani de seam în Cetatea Etern . Lucrarea m rturisitoare a Sfin ilor Ioan Cassian, Dionisie Exiguul i Ioan Maxen iu. Tip rit cu binecuvântarea I.P.S. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei i Mitropolitul Olteniei, care-i i prefa eaz cartea cu studiul Contribu ia hristologic a monarhilor sci i dup Sinodul de la Calcedon, recenta carte este tip rit dup alte dou lucr ri, de asemenea fundamentale, ale pr. dr. Ioni Apostolache: Hristologie i mistic în teologia siriac i Apologetica ortodox - m rturisire i apostolat, ambele ap rute la Editura Mitropoliei Olteniei, în 2014, respectiv 2017.

Spre deosebire de abordarea de c tre Nestor Vornicescu a tuturor scrierilor patristice de la Dun rea de Jos în vremea Sfin ilor rin i: episcopii Tomisului, Teotim I, Ioan, Teotim II, Valentin , Sfântul Ioan Cassian, Dionisie Exiguul, Lauren iu de Novae i Sfântul Niceta de Remesiana, p rinte dr. Ioni Apostolache se ocup doar de teologii care au leg tur cu Cetatea Etern i care au l sat, cum scrie Ioan G. Coman, „pagini originale de teologie sau traduceri din opere teologice din limba greac sau limba latin ”, scrise în mare parte „în afara Scythiei Minor, dar totdeauna între grani ele Imperiului Roman sau Bizantin”, ace tia fiind c lug ri: Sf. Ioan Cassian, Dionisie Exiguul (cel Mic, Smeritul) i Ioan Maxen iu. Autorul ii, Ioni Apostolache, evoc , în spiritul lui I.G. Coman, „specificul ecumenicit ii” în scrierile acestora, specific datorat întrep trunderii spirituale între R rit i Apus, precum i problematica theopasit exprimat de

Josef Chelmonski - Accident cu sania

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lug rii scythi prin formula „Unul din Treime a p timit cu trupul pe cruce”.

Primul teolog daco-roman analizat de pr. dr. Ioni Apostolache este Sfântul Iustin Martirul i Filosoful (c. 100- c. 165), „cel mai de seam dintre apologe ii cre tini de limb greac din secolul II”. scut din p rin i gâni, a fost fascinat ini ial de filosofie (stoi, pitagoreic ), în care nu a g sit r spunsul utat. Întâlnirea cu un b trân în elept i-a îndreptat aten ia spre Sf. Scriptur , „singura filosofie sigur i aduc toare de folos” i astfel devine apologet al Bisericii cre tine, misionar i catehet, întemeietor de coal de teologie la Roma. Sufer moarte martiric prin decapitare. El a consacrat stilul apologetic, prin cele dou Apologii i prin Dialogul cu iudeul Tryfan. Prin lucr rile sale m rturisitoare, Sf. Justin afirm c Adev rul este Hristos i prin el descoper „arta de a tr i virtuos”, în cre tinism aflându-se „adev rata, singura i cea mai de folos filosofie”, iar „dumnezeiasca lucrare a crea iei i mântuirii s-a împlinit prin Iisus Hristos, Logosul, Cuvântul ve nic, În elepciunea ve nic i creatoare”. În Martirologiu, Sf. Iustin r spunde acuza iilor prefectului Romei, Rusticus, cu demnitate, înt rind adev rata înv tur i dogma cre tin , definind-o explicit: „Cea dup care îl pream rim pe Dumnezeul cre tinilor, pe care-l scoatem dintru început a fi f torul i ziditorul întregii crea ii, v zut i nev zut, i Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a fost vestit mai înainte de profe i c va veni i se va întrupa, vestitorul mântuirii i înv torul faptelor bune”.

Sf. Iustin este readus în actualitate de pr. dr. Ioni Apostolache nu numai prin gândirea sa doctrinar , dar i prin rolul i efectul colii teologice înfiin ate de el la Roma, unde „a zidit o adev rat institu ie de doctrin cre tin ”, deschis tuturor spre dialogul privind rela ia dintre cultura greac i cre tinism, ezând cre tinismul antic pe o treapt suprem , iar apologetica greac influen ând profund pe cea latin .

Monahul teolog Sfântul Ioan Cassian (c.

350-435) reprezint , în opinia autorului, „imaginea etalon a unei complexe experien e de via i spiritualitate ascetico-mistic ”. „De neam scit”, a slujit la Constantinopol ca diacon al Sfântului Ioan Gur de Aur, apoi ca preot în Marsilia, unde a întemeiat dou mân stiri, pentru femei i pentru b rba i. ia îmbog it experien a duhovniceasc cu monahismul oriental, de la Betleem. Lucrarea sa, Despre a ez mintele mân stire ti, din anul 420, a stat la baza organiz rii, în epoca patristic a monahismului apusean, a a cum în R rit acela i rol l-a îndeplinit Regulile Sf. Vasile cel Mare. El face o analiz profund

asupra unor idei vehiculate în societate: „cele opt gânduri rele”, „duhul mândriei i al poftei”, „patima întrist rii”, „slava de art ”, „duhul trând viei”. Se implic activ în combaterea ereziei lui Nestorie în lucrarea Despre Întruparea Domnului, contra lui Nestorie, apte c i, „o apologie complet a înv turii ortodoxe de credin”, cum conchide Ioni Apostolache. Spre a înt ri aceast m rturisire de credin de sorginte apusean , Ioan Cassian completeaz lucrarea cu un adaos, Contra lui Nestorie, ambele lucr ri constituind „apogeul teologiei cassiene”. lug rul din Scythia Minor, activând o perioad i la Roma, este unanim recunoscut ca o personalitate marcant ale primelor veacuri cre tine.

Alt scyth erudit, legat i de Cetatea Eter, este Sfântul Dionisie Exiguul (c. 470 -c.

540), care i-a început educa ia într-una din mân stirile aflate în Pontul Euxin. A trecut pe la Constantinopol i ajunge la Roma în jurul anului 500, unde a slujit la zece papi.

Unul din exege ii s i, Nestor Vornicescu, îl considera „un foarte bun cunosc tor al Sfintei Scripturi, neîntrecut în mânuirea limbilor greac i latin , traducând fluent din una în cealalt , era în elept i simplu în atitudinile sale, erudit i smerit, cu vorb pu in , feciorelnic i blând, înfrânt la toate”. Era de neam scit, dar avea maniere „întru totul romane”. Are o oper impresionant , traduceri a ijderea, mai ales în domeniul dreptului canonic. Este socotit ca întemeietor al calendaristicii cre tine, num toarea anilor f când-o nu de la Diocle ian, precum precursorii s i, ci de la Na terea lui Iisus, ajutat fiind i de cuno tin ele astronomice ale reformei lui Deceneu. A încre tinat calendaristica, a ezând în centrul lumii Persoana lui Iisus.

Ultimele trei capitole ale c ii lui Ioni Apostolache, Teologi daco-romani de seam în Cetatea Etern , sunt de sintez . Un capitol trateaz hristologia c lug rilor scythi i lucrarea lor m rturisitoare în Cetatea Etern , subîmit în: premisele hristologiei theopasite îmratul Justinian i hristologia c lug rilor scythi, lucrarea m rturisitoare a c lug rilor scythi în Cetatea Eter, theopatiei sismul o „hristologie apologetic ”. Lucrarea acestor trei mari teologi, cu Chelmonski un pronun at specific al

Anul X, nr. 9(109)/2019

spiritualit ii daco-romane întrege te i împline te „o preg tire hristologic de aproape un secol în Apus, ajutând pe episcopii Romei s aleag calea cea dreapt în lupta cu ereziile din acele timpuri”.

Ultimele capitole a eaz Hristologia theopasit în contextul disputelor pro i anti-calcedoniene, iar spiritualitatea daco-român este prezentat ca argument pentru teologia, filosof ia i cultura româneasc , „dimensiunea româneasc a existen ei” fiind exemplificat prin ideile filosofice ale lui Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Vulc nescu, Emil Cioran, Petre ea sau ale teologilor I. Gh. Savin, Gh. Dr gulin, D. St niloae, I.G. Coman i Nestor Vornicescu („Întreaga elit cultural româneasc afirm cu t rie fundamentul cre tin al existen ei române ti”, consider , cu argumente Ioni Apostolache). Concluzia general a autorului, dup studierea operei celor trei teologi, influen a lor în actualitatea vremii, dar mai ales în posteritate, este c „simbioza daco-roman a imprimat un puternic specific de m rturisire i tr ire autentic cre tin în spiritualitatea i teologia româneasc ”, care a avut o influen fast în epoca începuturilor cre tine din Europa.

Aceea i concluzie asupra acestei c i formuleaz i prof. univ. dr. Magda Jianu: „tân rul autor demonstreaz c via a cre tin emanat din Dacia romanizat a fost extrem de efervescent , c s-a întemeiat pe valorile de credin ale lui Iisus, modelate eficient pe o fibr daco-roman care a avut un exerci iu îndelungat în promovarea moralei religioase”.

Preotul Ioni Apostolache (doctorandul I.P.S. dr. Irineu Popa), modest prin fire, dar harnic i profund în studierea religiei adaug înc o treapt pe scara devenirii sale teologice, o confirmare binevenit .

-

ranc de la malul m rii

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Constantin MIU

Gh. A. Neagu maestru al ironiei Gheorghe Andrei Neagu, Oul de z pad , Ed. StudIS, Ia i, 2019, 233 p. rinimia lui, ierta de p cate to i oamenii cf. p. 118).

Culmea ironiei este atins de hot rârea Tat lui Ceresc de a renun a la serviciile Sfântului Petru: „...î i poruncesc s -l faci pe Sf. Petru s în eleag , pas cu pas, c nu mai am nevoie de serviciile sale! (...) - i o s r mân omer? Ar fi primul sfânt omer! (...) - Ghinion! i sfin ii trebuie s dea socoteal pentru p catele lor.” (p. 119). Replica este dur semn c sacrul, prin p to enie nu mai are nimic din sfin enia biblic , ci s-a degradat, fiind asemenea profanului.

Generalul i bicla ironizeaz autorit ile care deturneaz un eveniment comemorativ într-un fapt banal, dar i genera ia actual de tineri insensibili la trecutul glorios al neamului: „Participan ii vor face un popas i la mormântul Ecaterinei Teodoroiu. Poate se mai rujeaz i ea cu aceast ocazie, c prea arat ca o m icu în tot felul de filme.” (p.

128). Culmea insensibilit ii este atunci când organizatorul unei excursii pe biciclet la Mausoleul de la M ti este interesat nu de exponate sau de cei care s-au jertfit, ci de un lucru stupid: „Domnule muzeograf, sunt ceva pokemoni prin zon ? întreb cu haz i tupeu cel ce p rea a fi organizatorul lor...” (p. 130).

Din cele relevate în aceast cronic , reiese indubitabil c dl Gh. A. Neagu este un maestru al ironiei.

Chelmonski -La vân toare

Un aspect care nu a mai fost adus în discu ie pân acum de critica de întâmpinare, în privin a prozelor scurte ale lui Gh. A. Neagu, este ironia cultivat cu subtilitate de prozatorul din Foc ani.

Un atare tip de ironie transpare din volumul Oul de z pad (Editura StudiS, Ia i, 2018). Bun oar , în Moartea din bostan, la început, autorul ironizeaz arogan a progeniturii unui om de afaceri (care exult , ori de câte ori î i prive te chipul pictat în biseric , în m rime natural , „asemenea marilor voievozi, f s -i pun coroni pe cap” - p. 104, ca urmare a deselor dona ii în bani c tre biserica local ), Petru Marcu fiind obi nuit cu petrecerile sponsorizate de babacul s u: „Î i puse pofta în cui, apucându-se de alt chef prelungit, pe banii babacului.” (p. 104). Într-o discu ie cu fiul s u (care dup cei anun tat l c va da o petrecere de Halloween, îi gâdil acestuia orgoliul: „O s vin cu ga ca s petrecem Halloweenul aici, aca! Trebuie s -mi iei un dovleac ar tos, demn de rangul domniei tale. - s. n., p. 105), Dan Marcu î i etaleaz grandomania, l udându-

se: „O s i aduc cel mai mare bostan din America, s crape lumea de ciud ! O s filmez petrecerea i o s-o dau pe post, s vad toat lumea c unul este Marcu, care trage cu arcu´! (p. 105).

Lini tea de mormânt a ternut în camera chefliilor îl face pe tat l gazdei s cread c zurbagii s-au potolit: „ - Ia te uit , î i zise, sau cumin it copiii, le-a venit mintea la cap, nu alta!” (p. 110).

Finalul prozei aduce în fa a cititorului umorul macabru: în timp ce Marcu î i contempl „chipul de pe perete, întunecat de fumul gros al multelor lumân ri” (p. 110), avocatul tocmit de Marcu, spre a-i ap ra fiul într-un proces cu fiul ambasadorului turc, sufl u urat c a sc pat de corvad , deoarece trulubaticul Petru Marcu murise mu cat de erpii afla i în burta bostanului comandat de tat , taman din America.

Proza Triste ea lui Dumnezeu are ca surs a ironiei desacralizarea sacrului. Aici, Dumnezeu se confrunt cu o situa ie de excep ie: primise o puzderie de reclama ii la adresa Sf. Petru (apuc tur specific p mântenilor - n. n.). „Raiul devenise aproape gol.

Sf. Petru devenise atât de exigent, încât umpluse Iadul (cu oameni p to i - n. n.) pân peste poate.” (p. 114).

Dintr-o discu ie între Talpa Iadului i Belzebut, afl m c diavolii sunt pe punctul de a se revolta, din cauza condi iilor precare de munc . „Înghesuiala din cazane i-a f cut s nu mai aib loc de zmoal (pe care o reciclau la nesfâr it - n. n.), de-au ajuns p to ii s fie mai mult cop i decât fier i, mai mult pr ji i pentru p catele lor.” (p. 115).

Dumnezeu va ine cont de cererea lui Belzebut i va transfera Iadului suflete din Rai, ca i diavolii s i câ tige o pâine cinstit (cf. p. 119). Mai mult chiar, îi solicit Sfântului Petru s -i predea lui Iisus cheile Raiului, iar el s mearg s fac dreptate pe p mânt. (cf. p. 117). Îns , la scurt timp, Tartorul cel Mare va cere iar audien la Dumnezeu, de ast dat , pentru c are cazanele goale: Iisus, în

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul X, nr. 9(109)/2019

Floarea NEC}OIU

Pe acoperi]ul unui veac Nicolae V

reanu Sârbu, Pe acoperi ul uni veac, Ed. Armonii culturale, 2019

Nicolae V reanu Sârbu, septuagenarul fiu al Gorjului, a ajuns, la începutul celui deal optulea deceniu de via , pe acoperi ul unui veac, de la în imea c ruia contempl rile drumului s u existen ial, retr ind emo ii pure, ce curg în versuri de un lirism cople itor, dep indu- i contemporanii condeieri, ce- i vars n duful în cuvinte care „nici, din coad ” nu mai sun .

Acest volum, impun tor, prin impresionantul num r de poezii, demonstreaz c „Românul s-a n scut poet”.

Poezia, care d i titlul volumului, precizeaz c veacul, pe al c rui acoperi a ajuns, este „neintrat în istorie”, deoarece t cerile a teapt agoniile viitoare, strecurându-le prin „pânza luminii”, „sub talpa mor ii”, sp it ce va veni dup ce „sângele preg tit pentru via... se cur de mizeria care-l încarc permanent”. Este imaginea unui veac viitor, al c rui început este greu înc rcat de „mizeria” moral , politic , social , uman pe care o tr iesc to i mântenii.

Cele mai multe crea ii ale prezentului volum sunt dedicate femeii, ce apare în ipostaze multiple: femeia dorit , cunoscut , descifrat , a teptat , adorat , misterioas , temu, dar ve nic înv luit în marea ei tain la care jinduie te s ajung b rbatul îndr gostit i pornit hot rât s guste fructul oprit. De-a

lungul timpului to i creatorii de frumos: poe i, prozatori, pictori, sculptori, compozitori etc.

- au imaginat farmecul femeii în varii genuri i specii artistice, to i fiind atra i de complexitatea fiin ei care le-a oferit clipe de beatitudine i în are, când întreaga lor f ptur fream i cânt sublimul clipei de iubire.

Nicolae V reanu Sârbu omagiaz femeia ca pe o crea ie d ruit b rbatului, cu toate ascunzi urile, meandrele ei interioare, tocmai spre a p trunde în adâncurile acestei fiin e complexe, actul cunoa terii (însemnând chiar dezlegare), descifrarea marii taine a vie ii.

Cunosc torii spun c v zul i auzul sunt cele dou sim uri ce ofer omului cele mai multe informa ii despre ceea ce îl înconjoar .

Se zice, de asemenea , c femeii trebuie s -i încân i auzul prin oapte la ureche (aten ie la ce opti i domnilor!), iar b rbatul î i satisface ochiul prin ceea ce vede, alege, cucere te (aten ie cum ar ta i doamnelor!).

Aceea i atitudine exprim i autorul versurilor „Te v d tân i puternic -n bra e/ cum urci pe trepte voin a/ i m tragi dup tine/ în balconul tr irii depline” sau „Îmi plac privirile care m citesc” (Ochii te caut ). În fiecare obiect pierdut „Tu iubito, îmi îno i prin timp - un delfin zbur tor”. În toate poeziile lui Nicolae V reanu Sârbu se simte un fream t interior de mare intensitate dovedind, spre cinstea sa, o exemplar st pânire de sine. Poetul nu d frâu liber dorin elor, ci le estompeaz , le acoper cu un strai poetic rezultat din cuvinte bine alese i perfect dominate creând astfel inefabilul unei poezii ce se cere citit i recitit -i. „Tot ce o s scriu/ pune s dospeas-n cuvinte/ pân o s creasc aidoma inimii de copil/ când îl mângâie mama”. „Mintea nu are nop i/ i nu obose te niciodat s caute/ cu religiozitate tiin ific / toate c ile l sate libere pentru to i”. Totdeauna are t ria de a recunoa te eviden a, condi iile sale de b rbat, care m rturise te deschis: „E ti o b utur care ame te/ nici nu sim i cum te beau/ dintro dat / nu m la i s gust câte pu in/ te consum fierbinte/ încins la foc iute”. Însetat de iubire - unica eternitate dat omului - o vede pe cea care îl st pâne te drept „o toamn ” anotimp al rodului i-i declar : „Tu te ascunzi în mine ca o n luc ”.

Cititorul însetat de frumos - un frumos exprimat în armonia cuvintelor - va g si multe

astfel de poezii, care îl vor uimi prin bog ia imaginilor poetice, metaforelor, epitetelor acele figuri de stil în care ar trebui s fie creat adev rata poezie -, cântecul fiin ei noastre care ne apropie de Dumnezeu -, c ruia îngerii îi cânt i-i spun poezii.

Nicolae V reanu Sârbu tr ie te poezia ca stare permanent , a a explicându-se surprinz toarele metafore existente în fiecare pl smuire poetic . „ tiu numai drumul metaforei” este declara ie - titlu al poeziei în care complicata i complexa figur de stil este „Ca o c uz / îmi traverseaz prin memorie/ firul de m tase ro ie al poeziei/ înf urânduse dup suflet... tiu numai dreptul metaforei... „C ci ea îi umple sufletul” „cu aureole de miere” ce devin poeme din care î i dureaz „un regat” al st rilor, ideilor, întreb rilor, creiilor, încerc rilor de a dezlega/ de a limpezi chiar sinele însetat de cunoa tere. i ajunge ca, de pe acoperi ul veacului, s -l z reasc pe Dumnezeu în Infinitul Acoperi al Universurilor - „Sunt legat de sinele meu ca un câine de paz / - Nimeni nu ne desparte-/. - Doamne, Tu îl vezi pe fiecare cum este/ Pe to i ne la i mergem la judecat / liberi de orice prejudec i ,/ iar apoi ne mângâi cu mil ” O tr tur de cert originalitate a liricii lui Nicolae V reanu Sârbu, care se singularizeaz în peisajul crea iei contemporane, este versul liber care impune lecturarea strofei sau a întregii poezii prin ingambament ceea ce faciliteaz fluen a ideii sau a st rii clipei (procedeu de versifica ie impus de Lucian Blaga).

Mai trebuie men ionat o alt particularitate a crea iei din acest interesant i atractiv volum: finalul poeziei cuprinde o sindrofie, o medita ie i cade brusc, închizând supapa prin care ar mai fi curs sufletul devenit tr ire.

Iat câteva exemple „de istovirea b ut lumina se apropie”. „Sim i cum sângele te face bogat/ în izbânzi pentru amintiri” etc., etc.

Autorul este în substan a fiin ei sale un romantic con tient de lumea pragmatic în care tr ie te i se cenzureaz cu o cump tare admirabil , spre a nu se expune unei nedrepte critici (la critic ne pricepem to i).

Las cititorilor bucuria de a gusta alte metafore i compara ii care atest c Nicolae reanu Sârbu este un valoros poet al momentului de la cump na mileniilor, creator al unei fascinante lirici erotice i filozofice.

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Valentina BECART

Nimic nu-i imposibil, când spiritu-i boem...

Volumul de poeme „Buze-n templul dimine ii” apare la editura Princeps Multimedia, Ia i, în anul 2018 i poart semn tura poetului Sebastian Golomoz. Se bucur de o postfa semnat de distinsul poet Daniel Corbu. Câteva date: Sebastian Golomoz este licen iat în drept, cu un master în drept i Administraie Public European , la Universitatea Danubius din Gala i. A studiat i la Facultatea de litere din cadrul Universit ii Jean Monnet, Saint-Etienne, Fran a. Este redactor la ziarul Realitatea. Volume publicate: Un romantic incurabil, ed. Zigotto, Gala i, 2012; Scrisoare c tre Alex(t)andra /Lettre pour Alex(t)andra, ed. Armonii Culturale, Adjud, 2014; Sub zodia vis rii, ed. InfoRapArt, Gala i, 2016; Codul iubirii/ The code of Love, haiku, ed. Pompidu, Gala i, 2016. Este prezent în peste 17 antologii colective. A avut i are colabor ri cu diverse reviste literare: Cronica, Ia i; Vatra-veche, Târgu-Mure ; Basarabia literar , Republica Moldova; Tecuciul literarartistic, Tecuci etc.

Tema fundamental a acestui volum este iubirea sub toate aspectele ei: oscilând între „angelic i demonic, între divin i infernal”.

Sebastian Golomoz, aflat la „vârsta promisi-

unilor”, î i deschide sufletul în fa a cititorilor, ca o floare într-o diminea senin . Lirismul u, de o mare delicate e, poart , deseori, amprenta leg rilor nostalgice ale valurilor. cind prin gr dinile imaginarului - de mân cu iubirea visat , „niciun vis nu e prea înalt/ nicio iubire nu e imposibil / pentru cel care iube te f m sur ” - încearc s antreneze în structura versului întreaga-i tr ire pur , sensibilitate.

Metafore relevante, care confer versului profunzime i alunecare fin spre estetismul poetic, se reg sesc în fiecare poem. De exemplu: „dezmierdând cuvinte de por elan”; „docupe de mojito ochii ei”; „în complicitatea difuz a luminii”; „fluturii pleoapelor mele”; „în poeme cu metehne feminine”; „într-o lumin brâncu ian ”; „triste e îmb ls mat ” etc.

Cuvintele sunt cele care ne ajut s comunic m. „Exist dou limite ale cuvântului ca semn, din care deriv un dublu e ec al invoca iei. O limit e în afara noastr ; chemi, dar de „dincolo” nimeni nu r spunde. O alt limit e în noi; nu po i exprima pe de-a-ntregul ce e în tine. „Omul nu poate spune decât lucrurile potolite, împu inate, f cute trup, ale vie ii lui l untrice.” ( N. Balot - Arte poetice ale sec. XX). Poetul Sebastian Golomoz ne face p rta i la zbuciumul s u poetic, lirismul izvorând din apele limpezi ale simbolurilor.

Extrag din volum câteva expresii care miau re inut aten ia, expresii care confer consisten i rafinament versurilor, cuprinzând în es tura lor nuan e variate ale semnificaiilor: „p ea sfioas printre silabe /dezmierdând cuvinte de por elan”; „iubito, cuvintele i se nasc pe ochi / înainte ca gura ta s le ucid ”; „retina ochilor e s tul / de sincerit i selective”; „moartea e singura femeie/ imposibil de cucerit”; „lumina pâlpâie în sufletele noastre/ precum ochii leoaicei în paradis”; „visul se în a vesel ca un lampion”; „ochii mânându-i dou geamantane/ golite de vise”; „ca o not de subsol /la picioarele tale”; „pân când amintirea ochilor t i / se va stinge-ntr-un poem” etc. Pentru ca energiile poetice s str bat întreaga poezie, e preferabil a se c uta verbul cel mai potrivit, ex-

presia cea mai adecvat astfel ca rostogolirea în albia efervescen ei lirice s se fac cu u urin .

Volumul „Buze-n templul dimine ii”, volum în care descoperim un „suflet vinovat de frumuse e”, cuprinde atât poeme în vers alb, cât i poeme clasice, cu ritm i rim . La final, ca bonus, pot fi g site câteva haikuuri. Uneori, textele lirice tind spre o filosofare existen ialist , poetul fiind un „cerebral” care dore te s afle adev ruri, s în eleag sensul lumii, al iubirii, acest „ludic poem”.

Nu tiu de ce, sau poate tiu... voi „începe” cu sfâr itul, cu declinul iubirii. Orice lucru are un început i un sfâr it, din p cate. „În fa a colii albe / gândurile îmi sunt mânate/ de preten ii ambi ioase/ ce refuz s accepte c /visurile noastre nu s-au potrivit”...

Iubirea este cea care d vie ii un sens, ne umple sufletul cu izvoare de lumin , ne urc , ne coboar , ne bucur i ne întristeaz , în acela i timp.

Exist un timp pentru iubire. Aripile se deschid, sufletul î i etaleaz cea mai frumoas stare. De undeva, de la orizont, apare ea: la început seduc toare, înc rcat de taine. O cuprinzi cu privirea, o sorbi cu toat fiin a.

Apoi, discret, începe jocul, începe tangajul inimii. Când alunecând pe ape line, pline de soare, când pe ape învolburate, pline de spaime. i-n tot acest timp, o urm re ti, o cau i, o tep i, o dore ti... Dup cum spuneam: exist un început pentru toate, dar, din p cate, exist i un sfâr it. S vedem cum s-a întâmplat mirajul? Unde î i a tepta poetul iubirea? Se pare „într-o cafenea”, mai spre fereastr , pentru a o întâmpina cu privirea, pentru a-i z ri chipul „de-o frumuse e cuminte”. Atunci când pe „geamul aburit” a desenat o „inim sincer ”... a în eles c e timpul s i m rturiseasc iubirea.

Doar atunci când „buzele ni se ating/ cu o energie prim ratic ” ... abia atunci sim i inima cum î i tresalt i via a se strecoar în fiecare fibr , precum seva în trunchiuri.

Era preg tit poetul pentru iubire? Pentru „vibranta ei sensibilitate?” Iat ce ne m rturise te:

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Ce început sublim,/s rutul pe frunte!/ Când iubirea te surprinde/ nepreg tit pentru fericire”...

Abandonându-se acestui sentiment - ca o lav incandescent - va afla c fl rile pot încânta, dar pot provoca i durere. Iat câteva expresii care scot în lumin frumuse ea i vibra ia sufletului, având al turi „complicitatea difuz a luminii”: „ce frumos ne st îmbr i / în bucle noi onirice”; „trupurile incendiate de s ruturi efuzive”; „ i acum c ma a mea poart amprenta / visului u de femeie îndr gostit ”; „iubito, dragostea a intrat peste noi/ f s bat la u .”

Cu toate c erau „st pânii” clipelor pline de magie, de iubire, pe nev zute, ne tiute „între noi se perindau umbre melancolice”... ne spune poetul. Oare cât a durat pân a ap rut acel „covor hibernal” pe care iubirea nu mai îndr znea s p easc ? i, iat cum..., într-o zi, „cu vântul a plecat cuvântul /iubire”. Cu toate acestea, poetul pare convins c „noi suntem inseparabili / la fel ca poezia i muzica”. Încet, dar sigur, în suflet se cuib re te îndoiala, incertitudinea: „azi plou pe interior/ plou cu a tept ri / plou cu neîmpliniri”... Sub masca cuvintelor se poate deslu i un conflict l untric, o sfâ iere. S fi fost iubirea doar un foc de paie? „Cu fruntea sprijinit de amintire”... poetul î i ascunde o lacrim .

Chiar dac a fost în elat în iubire, dac sufletul s-a frânt... „tot nu i-am putut/ trânti u a în nas iubirii”. Momentele de singur tate l-au curtat adesea. Avea nevoie de ele pentru a se reg si, vindeca. i pentru acest lucru i-a luat ca aliat t cerea. „t cerea se înva / n-am nevoie de cuvinte / acum ascult muzica ploii”. În poemul „Ea nu- i d seama” descoperim triste ea ce-i bântuie sufletul, dezam girea de a nu fi în eles... „ea este un înger de lumin ? În ochii mei ce/ nu mai tiau s verse/ lacrimi de fericire”.... „eu fumez vise cu noi/ purtându-mi triste ea elegant / în poeme cu metehne feminine / i visul meu de a fi împreun / pare un trandafir / ofilit prea devreme”.

Cu toate c a fost r nit... el a az iubita într-o lumin pur , lumin izvorât din sufletu-i delicat, frumos i sensibil.

Exist momente când poetul savureaz „nehot rârea” iubitei: „ochii t i m strig / ca din gur de arpe/ s r mân lâng tine / i mie îmi place/ s m învârt/ în cercul nehorârii tale”.

Te întrebi, de multe ori: dragostea poate ni? E pu in spus! Uneori, durerea te devor , sim i cum altarul iubirii e cuprins de fl ri, i r mâi neputincios în fa a acestei priveli ti zdrobitoare: „când dou r ni se întâlnesc / durerea intr în moarte clinic / i din s rutul / a dou puncte/ iese înving toare / linia inimii.” ( tiu c m iube ti). Ce poate fi o linie?

Un suflet redus la t cere. Sau poate un strig t ce nu r zbate de sub clipele pr bu ite asurzitor.

Remarcabil este poemul „S iube ti femeia”: „S iube ti femeia / care vorbe te cu ochii / i a c rei mângâiere / devoaleaz taina cuvintelor. / S iube ti femeia / care a tr it via de hârtie/ i doar dintr-un zâmbet / î i poate oferi/ o provocare inteligent . Deci, dragostea poate fi „oarb ”, dar pentru poetul Sebastian Golomoz trebuie s fie i „inteligent ”, s aib substan trainic i nobil .

De multe ori, în nop ile lungi de nesomn, „înfruntând demonul nop ii”.- poetul simte cum este cople it de singur tate, de dezn dejde. Redau câteva exemple relevante: „singur tatea amar ”; „într-o or incert ”, „e frig în camera de foc”; „lini tea mea e h uit de cerea ta”; „ i singur tatea poate fi / o femeie frumoas / într-o simfonie nocturn ”; „nelipsindu-mi/ curajul singur ii/ nu mi-e str in / psihologia a tept rii.” ( Autoscopie).

Pân la urm , visul este cel care te hr ne te, î i d aripi. Crede poetul în vis? În „Iubirea ca un vis” avem urm toarea m rturisire: „ în or elul mort/ tocmai se n tea o iubire cuminte / visurile mele au fost/ s rutate de ochii ei.”

Citind versurile lui Sebastian Golomoz nu pot s nu m gândesc la expresia lui Blaise Pascal: „inima î i are propriile ra iuni pe care ra iunea nu le cunoa te”. Dup o experien nefast , poetul nu renun . Î i dore te o iubire intelectualizat , o iubire unde sufletul i intelectul s se întrep trund , s creeze o osmoz , o armonie: „verticalitatea inimii m

Anul X, nr. 9(109)/2019

îndeamn / s nu în el frumuse ea intelectual /Cu o iubit de ocazie / La lumina întâmpl rii / Ci s o a tept r bd tor / pe femeia care, îmi va oferi lini tea perfect .” (Într-o prim var ).

De cele mai multe ori, poetul nu- i iart gre elile..., dar ce inim nu gre te!? Dup ce ai fost provocat, incitat, sfâ iat... trebuie înve i s te ridici, chiar i atunci când ochii mân „dou geamantane / golite de vise”...

Uneori, parc îi auzi chemarea de la miezul nop ii: „Mi-e dor de tine, cu ochii te strig / Ucide-mi visele sau hai s -mi dai / S rutul u, c ma antifrig” ( Prizoniera nun ii necesare). Dar ce-ar putea fi via a f emo ii, aceste tr iri care te înv luie asemenea unei muzici universale!? Din insomnii se hr nesc, adesea, „cele mai nobile gânduri”. Oricât ar fi de greu, de dureros... „cu zâmbetul pe buze / sensibil ca o oapt / eu fac naveta / de la un vis la altul/ f emo ii n-a sim i c tr iesc.”

Luându- i ca aliat - divinitatea -, poetul tr ie te cu credin a c orice emo ie frumoas , orice zbor trebuie s i afle împlinirea dorit .

Redau câteva versuri din poemul „Preludiu în patru puncte cardinale”: „Fream t astral.

Amurg îmbujorat. / Farmec poetic./ Lun ruinoas ./ Fericirea ne întâmpin / În pa i de dans.”

Cum ne întâmpin poetul Sebastian Golomoz? Cu sufletul la vedere, cu întregu-i alai liric, delicat, armonios... tres rind la întâlnirea cu iubirea. Un vis tor cu suflet curat, dornic „smulg ” cuvântului, pe m sur ce vor avea loc noi arderi alchimice, întreaga semnifica ie, întreaga tain ...

Josef Chelmonski - Cazac c lare

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumitru ICHIM (Canada)

Seara castanul...

Seara castanul, ca un elefant, d din urechi de parc s-ar ap ra de ceva.

De cine-ar putea s se apere un castan?

Frunzele lui niciodat nu le-au adiat vreun luceaf r str vezindu- i m rgeanul, niciodat nu i-au rotit ca p unii evantaiul din palmierul lunii.

Seara castanul, frupta închis -n evanghelie de stea, o ascunde sub spini de coroan , zicând - inima mea ar fi.

Dar mai ales seara ca un elefant pân -n târziu, de amar verdeliu d din urechi.

Oare-o fi auzind...?

Cine m strig pe drum cerându-i ve mântul cu epi: Haine vechi, haine veeeeeechi, cump m haine vechi! În cele din urm -l adoarme seninul, dar nici m car visele lui nu pot s ajung din urm beduinul plecat peste ape i podul de fum...

Când mâinile viseaz din cuibul lor c zbor Întotdeauna mâinile mele, (ho te taina de mine i-au ferit) înl untrul lor, ca-ntr-un cuib, ar locui alte mâini, precum cântecul t u ce i tu îl ascunzi în m nu .

Azi noapte, mi-ai spus c-ai visat crengi la fereastr pândind, când p diile cerului înfloriser iazul, i ce-ar putea s -nsemne?

O fi a blestem, o fi a colind?

Dar oare cum a fi putut s tr dez mâinile mele, ale visului, i-au mângâiat azi noapte p rul, obrazul i um rul r ritului de lun ?

ca lutul, când le compari cu floarea ce ne-a-nv at s rutul!

Dac -am fi oameni mari Nu crezi c -n r zbunarea lor ne-ar fi pârât caisului cum l-am furat cu dorul împreun de floare, de lumin i de zbor?

Viitorul continuu, persoana întâi de zbor...

Dac -am fi oameni mari ar trebui s fim mereu încrunta i, cu pova -n privire, a cum sunt desena i stâlpii de-nalt tensiune din cartea de citire.

Pentru mine întotdeauna mâine a fost ast zi, pentru c dac ast zi ar fi ast zi, ast zi te-a a tepta degeaba în parc pentru c ast zi e ziua f cut din scuze.

Ast zi nu a putea s te îmbr ez, pentru c dac ast zi ar fi ast zi, ast zi te-ai întâlni cu altcineva.

Pentru mine i pentru copaci n-ar exista ca ast zi eclipsa, mâine din ast zi e mereu viitor, când stele prin cais înfloresc, ca i noi la persoana întâia de zbor, exemplu fiind: te iubesc!

Dar a a, ce bine e s -alergi descul prin glod i catifeaua ierbii, ca doamna-nv toare s te vad , tiind c fata cu nume de livad , o s te-a tepte pe sub tei, dup ce vei termina s ad pi din c ul palmelor to i cerbii ce-n ochii adânci limpezesc de umbr i noapte toate privirile ei.

Ah, c

Mi-e fric nu fugi în poveste, de aceea atât de strâns în bra e te in...

ile ce grele sunt...

Gre eala ta, cum s o tac?

Dac i-o spun, s nu te sup r. a s-a întâmplat pe lac când întru graiul singurit un nuf r tot a-ncercat prin und rutul lunii s -l ascund sub strea ina din fream t de br det.

Tu e ti poet i-mi cau i numele ce-ar fi putut s -nsemne tot r cind prin spate de cuvânt, nu la izvorul n sc tor de curcubeu, ci-n pod de lexicon, dic ionare, în loc s -mi dai s rutul din vinul alb al lunii s i-l beu.

Ah, c

ile ce grele sunt,

Mi-e fric ...

Numai noi, atât de singuri în strania livad cu pruni!

Deja povestea î i coboar podul...

Iazul vr jit se joac acum cu dou luni, din p rut în p rut, iar noi speria i tot mereu r mânem repeten i la acela i i-acela i s rut...

39

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

Nicolae V{L{REANU-SÂRBU

Imn cu identitate Repet în gând cuvintele care m înal , strâng în mine formele de exprimare într-un imn cu identitate solemn i nu m las s merg pe dincolo de margini unde c rile se înfund .

Pe înser ri sonore de iubire catedrale de suflet zidesc i r mân scrise în file de c i.

Doresc s m cobor din cer, m reg sesc în trupul de lut peste care Dumnezeu a suflat via în ultima zi a facerii.

ca i pân acum nu pot cuprinde cu gândul marginile universului poate nici n-are chinui degeaba cu ceva care nu-i important pentru nimeni nici pentru mine dar nu po i struni gândul îl urm resc dintr-o întâmplare neprev zut i ademenitoare apoi îmi revin i privesc lumea a cum este sau va fi în viitorul apropiat împac cu mine i r mân a a un trec tor prin zile i nop i cu întreb ri i mai pu ine r spunsuri la care pot contribui direct dac voi descoperi ceva palpabil nu m lua i în seam ca i pân acum

Este doar un crâmpei Regia piesei mi-a mâncat din timp, las actorii s joace, privesc i m întreb care parte din mine tr ie te ca ni te cuvinte nefolosite ori se reg se te în gesturi care schimb atmosfera cu emfaz , iar pe nesim ite se spulber cauza invocat , intervin a teptatele aplauze care dau na tere unei rumori când se iese ceremonios la ramp .

Este doar un crâmpei ce rupe din tine sentimente, treci mai departe ca o noapte nebun prin p durile ce te umplu de fric la fel cu o furtun care se înte te dintr-o dat i- i toarn ap -n cap cu g leata încât nu tii cum s faci s te salvezi, la i totul pe seama divinit ii care- i controleaz instinctul i poate scapi. Îmbraci lumea cu frumosul de dup i faci un pariu cu via a moartea te g se te întotdeauna nepreg tit într-un loc unde n-o a tep i, nu mai încapi în durere, nici în bucurie doar într-o clip pierdut s vrei.

unda de lumin gândul în care c toresc s b nuiesc unde las într-un inut din care pleac p rile peste un de ert de ap Dumnezeu pescuie te sârguincios încerc i eu cu undi a de argint dar nimic tept minunea când trag pe tii i se întâmpl simt o und de lumin care m atinge i pleac . n-o urm resc

Nu m las pierdut din fire Nu sunt poet, cine a spus? Îmi fac vorbele s sune, Vântul i ploaia s-au opus Scriu umil o rug ciune. simt i-acum liber fecior i-mi arde-n trup lumânarea, Cu pu ca vie ii la picior Tai p mântul, vântur marea.

Nu m las pierdut din fire

Fac din cinste o virtute, Pun în crezul meu iubire Pe drumuri nestr tute.

Totul e s se întâmple Doar ce-i scris în legi i astre Când se adun pe la tâmple Fire albe ori albastre. i nimicul o s zboare Spre pustiul din legend Cu nisipuri mi toare Unde moartea st la pând .

Lumea-n sine se tot zbate Mult mai repede-n tiin , Liniile sunt curbate i spiral se urc -n fiin .

Blestem Nu m plâng, sunt insul care tace, Drumul vie ii îl parcurg cu trud Intrigat de min ile opace Cu sufletul i inima crud .

N-am s m -ntorc la voi obedient, Nici nu v admir puterea sumbr Sunt arma folosit con tient Când tactic ac iona i din umbr . i liber îmi voi cl di norocul, Cetate la margini de hotare, Voi muri când va veni sorocul N-am s fac la cei trândavi, c rare.

O s m cheme totu i lupt tor În opera iuni de front ascuns Împotriva oric rui tr tor, -mi guste eapa de r spuns.

Tot ce-nseamn desconsiderare i blestemul p mântului natal lacrim de îndurare, Lovit s fie de-un frison letal.

Nici amintire, nici mormânt n-aib Hulit pe veci de vocile în cor Fetid puroi r mas într-o zgaib , O pat neagr pe-un frumos decor.

La judecat merg cu alaiul Niciodat ap i s se prezinte, E un protocol f cut cu raiul i au pentru cei din iad un dinte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

41

Sebastian GOLOMOZ

Era de o frumuse e cuminte ploaia insistent a condus-o pân la prima cafenea unde masa de la fereastr o a tepta s i trag sufletul dezorientat era de o frumuse e cuminte surprinz tor i-a comandat un pahar cu vin de culoarea toamnei în urma c ruia vocea-i ea sfioas printre silabe dezmierdând cuvinte de por elan lefuite la sugestia inimii printr-o prestidigita ie intelectual a reu it s ascund frigul pe geamul aburit desenând o inim sincer în jurul c reia domnea parfumul singur ii doar ascultându-i ochii s get tori puteai în elege c e dureros i frumos în acela i timp mângâi o lacrim .

Buze-n templul dimine ii dou cupe de mojito ochii ei îmi anticipeaz gândurile visul e mereu cu fa a spre viitor

ancora visului meu de a îmbr ca din nou haina poeziei libertatea îmi face o propunere indecent dar nu pot l sa rima din bra e a c -i r spund natural pariind pe metafor : „o femeie vulgar ar însemna o sinucidere intelectual iar eu în locul ei prefer un pas timid de domni oar ”.

Cerul ca un cinematograf Din hamac - sedus de o frumuse e derutant prive te cerul ca un cinematograf i alege o stea i i pune o dorin sperând înc la iubirea ce i-a fost refuzat .

De când soarele

l-a l sat din bra e din ochi îi evadeaz strig tul silen ios al dezam girii un viitor confiscat de îndoieli neputând fi salvat decât cu dragoste.

Femeia ce- i s de te visu-n suflet Femeia ce- i s de te visu-n suflet Purtându- i privirea-n lesa iubirii Îmbrac elegant în legea firii Accesoriul cel mai sexy - un zâmbet Cuvintele-i fac dragoste pe buze Tonul vocii debutând promi tor Nici nu sim i când te-a luat valul u or i stâng ciile- i s o amuze Inteligen a - tinere e vie Dezbrac cu tandre e adev rul i când cu mâna î i alint p rul flirtezi cu visarea te îmbie Cine prefer un buchet de decor De fapt, nu tie cât e de frumoas Floarea rebel ce nu st în glastr i nu-nflore te pentr-un nep tor.

zâmbetul - vitamina inimii vine ca un Preludiu de Bach în aceast ma in de epoc polite ea buzele ni se ating cu o energie prim ratic înv m s savur m via a într-un cuib de lini te sedu i de gimnastica îmbr tr im o iubire livresc .

rilor

Haina poeziei mai sunt apte minute i vor trece apte zile plou senzual peste

Josef Chelmonski -

dure

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

Alexandru CAZACU

Marionetele Dup plecare ar fi nedrept credem c ceva se poate înlocui cu altceva lâng fa a atât de schimb toare i impocrit a locului când pojghi a de aer dintre lucruri începe s crape i în oglinzi z re ti doar umbra zeului îndep rtat i indiferent ce a renun at s administreze lumea Dup plecare i ghinioni tii i noroco ii stau la aceea i mas a primilor cu ochii lucizi ca ni te puncte evadate din semnele de interogare iar sufletul devine un p pu ar care î i salveaz mai întâi marionetele apoi de va mai putea i pe sine

Souvenir d’amour Bucata de tabl ruginit pe care este scris num rul casei interbelice cump rat i vândut de mai multe ori asociat mereu cu fericirea noastr pu in îmb trânit precum chipul unei adolescente dup o noapte pierdut i mirosul de xilin din cabinetele denti tilor înlocuind orice timp de lamento când aura de fum a serii încoroneaz ora ul iar sfaturile bune te pot adânci în pierzanie iar totul devine o simpl plimbare prin spa iul ivit între dou cercuri concentrice

Lectur Voi citi toate însemn rile unei c tori neduse pân la cap t

i toate cuvintele le voi rosti întregi printre acordurile melodiei de acordeon de lâng oficiul st rii civile i ip tul locomotivelor la ie irea din gar când lucrurile renun la dimensiunea i greutatea lor în arhitectura anotimpului intermediar ce- i întinde de ertul în caratele diamantelor i-n noile modele de microprocesoare Voi citi cu vocea ce-o viseaz uneori literele când miercurea lor ne este nou sâmb i cu pre ul a ez rii al turea pe care îl ti i te tie

Campare diile abia înflorite la poalele dealului par ni te p ri galbene gata s se arate înaintea serii lâng locul pipernicit al petelelor de z pad înc vizibile când memoria încearc s creasc pe umeri o crust vie Mâine i poimâine devin ieri i azi unde se depoziteaz golul ce-l con in cuvintele Ceea ce vezi ai vrea s nu fie ceea vei vedea de acum înainte iar zgârietura aflat pe bra nu tii dac e datorat îmbr rii sau m cinilor

Uneori Uneori avem siguran a c exist m pentru ca altcineva s existe în aerul dens,vâscos s -l tai cu cu itul al începutului de iarn când m run ul din buzunar ajunge cumperi dou lumi nu doar una Totul pare înghe at în efigii i orice solu ie implic iluzie sau conformism Cel mai subtil dintre noi devine complice cu s lbaticii i se accept un plus-minus

patruzeci la sut abatere la normele puse în comun pe o tabl rupt din tablele legii Uneori avem siguran a c exist m pentru ca cineva s existe i s ne spun toate acestea

Dintr-o ceain rie Degringolada zilei de Noiembrie cu început de z pad soare i ploi privit din spatele vitrinei acestei ceain ri unde stai de azi diminea i toate amintirile au o valoare din ce în ce mai mic real i sentimental La televizorul din col declamatori sui-generis ai unor lozinci în care nu mai crede nimeni i num rul de telefon format poate a suta oar f s apelez privind amiaza ca pe o fiar ce cândva ai învins-o i dezam girea ta cu a altora incongruente, izolate fiecare în amarul ei ca dou insecte înecându-se în dou pahare cu alcool când spui „Bun seara” ap sat ca o ironie ce a salvat mereu civiliza iile

Elegant Vocea ta frumoas i calm spunând lucruri teribile printre aleile blocurilor tipizate construite acum patruzeci i mai bine de ani când irealitatea de care este nevoie pentru a vedea mai clar lucrurile era acolo între mânie i osteneal ca i cum toate speciile s-ar fi plictisit s existe sub lumina farurilor când orbitoare când absent într-o agonie senin ca un joc al dragonului la începutul fiec rui an nou chinezesc unde atât de elegant putem s nu ne în elegem

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Valer POPEAN

Dincolo de mâine

Al clipei supreme ce-n veci z misle te.

Dincolo de mâine este începutul Timpul se comprim în secunde mii, Reapari o clip r scolind trecutul opre ti plimbarea printre galaxii,

Am tras stele peste mine

i clipa ne cânt tangouri sublime Când timpul ro te în dans devenim Acorduri divine ascunse prin rime

Am tras stele peste mine m-ascund la tine-n gând, privesc cum timpul vine Clipele cum trec pe rând,

Arcu din cuvinte pe strune de vis Tangoul ne-nal -n volute t cute, Iubirea devine etern paradis i clipa se-ascunde în dansuri pierdute.

privesc în dep rtare Peste dealuri cum se stinge Când întind mâna spre zare Cerul simt c -l pot atinge,

Te-a îmbr ca în flori

Dincolo de tine înc-o zi r sare Timpul impasibil trece nemilos, Pa ii t i prin suflet pietruiesc c rare i-n pierduta vreme m simt norocos, Dincolo de mâine este-o alt cale erpuind în timpuri printre amintiri, Dorurile mele pr lesc la vale O durere stins peste înfrunziri, Dincolo de tine cade Universul Se opre te timpul o secund -n loc i se pr bu te peste noapte versul Reu ind în tain clipei s -i de-a foc, Dincolo de mâine vor fi nop i ascunse Ce a teapt -n tain un nou început i ridic -n suflet doruri nep trunse ruind iar lumii drum b tut în lut.

Tangou printre amintiri Mi- e dor s dansez iar tangoul cu tine Sub bolta-nstelat t cut te privesc, Vreau note stelare u or s ne-aline truns sunt de tine ...atât te iubesc. În note suave s batem noi pasul În bra e s strângem durerea din noi, Vioara s cânte, s-aud contrabasul fim o fiin în dans amândoi, Coboar în ringuri lumini milenare În sunete tandre chiar clipe-nvelind M-apropii în tain , se-aprind felinare, Emo ii m -ncearc prin vene vuind, Deci vino cu mine pe ringul de dans La tâmple z pada încet s topim, facem volute adânci, în balans cânte vioara cât noi ne iubim, Mi- e dor s dansez iar tangoul cu tine Pr stii ne leag prin pun i cu suspin, Întoarcerea-acas pe note divine O simt cum m arde de parc -i venin, Ajunge iubito cu lungi desp iri Te uit în urm cum timpul gone te, Tangoul e dansul eternei iubiri

i ating cerul cu mâna Sus pe culmea dealului, opresc pe veci furtuna De pe creasta valului Învelit toat -n rou m-a tep i la asfin it, Doar am rupt p mântu-n dou i vântul l-am cumin it, Am tras stele peste mine dau lumii tale rost i în timpul care vine -i fiu clipei ad post.

Arcu din cuvinte Arcu din cuvinte pe strune de vânt Îmi cânt în suflet sporind înserarea, Se-aude un tainic i sacru cuvânt Ce taie v zduhul scurtând dep rtarea, Sub valul ce vine încerc s m-ascund Puternic lovit de t ceri ne tiute, În marea de alge a vrea s m-afund Pierdut printre maluri i vise trecute, truns sunt de tine-n etern început Cuvintele zboar spre magic albastru, Ne cânt orchestra tangoul pierdut Plutim printre note în dans de sihastru, Dans m printre stele, plutim printre nori Vioara ne cânt în noaptea adânc , Chiar clipa p trunde în vis uneori Love te în mine, love te în stânc , pus de iubire prin dansul sublim Tangoul revine precum o n luc , Un sclav al pl cerii devii când iubim Trecutele clipe mai pot s seduc , Pe note t cute încet ne-nvârtim

i dac macii m -nconjoar truns adânc în lan aprins, Din ei am s î i fac spre sear O ie sau un brâu de-ncins, Din sânziene- i fac cunun i rochia din albul crin, Iar trandafirul vreau s i spun Cât te iubesc i cât suspin, vrea doar flori însângerate i pun în glastra din alcov i-n oapte spuse pe-nserate Cu iri i s te îmbrac în mov, Din toate florile din lume i-a ese voalul fermecat Iar locul t u, un loc anume In inim l-am ferecat.

Izvor de suflet Doar pietrele încurc drumul Izvorului c tre destin, Nisip c rat de val prin fumul scut din zbatere i chin, În erpuiri ame itoare i scrie odiseea-n mal i drumul se sfâr te-n mare Care-l ascunde sub un val, Izvor cu ap cristalin scut din muntele de foc, rarea ta e ca o cin , Tu treci i pietrele-s pe loc, Pe malul t u m-a teapt dorul Sfios în suflet îl a tept, Când mângâi stânca simt fiorul Ce m str punge-adânc prin piept, Se trec i pietrele prin vânturi, trec i eu izvor zglobiu rarea ta mi-e prins -n gânduri, Roman -mi e ti pe mal târziu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul X, nr. 9(109)/2019

Mihai MERTICARU

Sonetul unei întâlniri Ne-am întâlnit într-un decor mirific, Vr ji i de miresme, cântece i flori, Cum nu g se ti în via de multe ori, i vreau, momentu-acela, s -l glorific.

Din t lpi în cre tet, ne-au fulgerat fiori i basmul i-a urmat un curs atipic, C-un arsenal de întâmpl ri prolific, Mustind de farmec, suspansuri i culori.

Pluteam ferici i pe-n imi astrale, Setea de zbor gâlgâind în artere, Azurul, îl placam cu-albastre dale, nu nimerim prin nop i boreale.

Dragostea ne era scumpa avere i speram c -i ultima care piere.

Sonetul zborului Prin pustiuri, tu-mi e ti sacr fântân , De moarte, de-aceea n-am a m teme, Dar nici de neîndur toarea vreme Ce, la tot pasul, mereu m îngân .

Ai pus punct hot rât vie ii-mi boeme i ai decis: nici sclav , nici st pân , Nestingherindu-mi zborul din rân Spre atingerea intelor supreme. easc -se bezna, vin potopul, Cu tine, de nimic, mie nu-mi pas , tu m c uze ti i-mi e ti scopul, Totdeauna m aju i s trec hopul!

Miriadele- i de chipuri îmi zâmbesc, Unul mi s-arat , altul s-ascunde Dup frunze, dup flori, dup unde.

De aceea sunt convins c e firesc De Tine, nicicând, s nu m îndoiesc.

Sonetul vie ii

Sonetul sublimit ii

Miracol, flac i-un fior u or, Haos ce i se culc la picioare, Cu r cinile în ran , floare, Ghem de iluzii, cutezan e i dor.

Al T u nume, Doamne,-i nem rginire, Infinit mil -n sacr pl mad , Trup de lumin f s se vad , Armonie, îndurare, iubire,

tie s urce, dar i s coboare, te sfioas pe-o pânz de nor, Monad i univers multicolor, Eon, eroare, zeiasc licoare.

Minune-univers într-o monad , Punct de plecare, dar i de sosire, Necuprinsul din rod i împlinire, O sublimitate f t gad .

La degetul lui Dumnezeu, giuvaier, Orbe te umbl , n-ascult pova a, O pentagram ce alearg spre cer, Când ea se stinge, stele pe bolt pier.

De pe p mânt, din cer si de oriunde,

Cei mai gr bi i îi citesc doar prefa a.

Ce-ar putea fi asta, dac nu via a?

Libertate mult , iubita-mi las , Între disperare si angoas .

Sonetul ruinelor De ce zâmbesc ruinele în soare?

Ce povesti enigmatice mai de in?

Cunosc oare adev rul genuin i logica t cerii arz toare?

De ce uneori auzim un suspin, i amintesc clipele de oroare, Mul imea de urgii potopitoare Sau vor s i descarce harul sibilin?

Când s-au stins m re ii ani de glorie?

Ce fac st pânii fastelor palate i bravii conduc tori de armate?

Dar regii aclama i de istorie?

Josef Chelmonski - În Zori. Regatul p

rilor

În ce pustiuri s-au spulberat toate?

Dac mai po i, r spunde, memorie!

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Ben TODIC{ (Australia)

Despre credin\[ - p[rerea unui om simplu Misticismul e un ocean i de te afli în el, s zicem citind despre misticismul islamic, atunci cu u urin aluneci i în celelalte mitologii ale lumii. Cite ti mitul evreiesc, apoi pe cel cre tin, musulman etc., descoperi c nu exist grani e, c toate na iunile î i au ritualul i credin a lor. Dac aduni toate aceste credin e cu povestea i tradi iile lor în jurul unei mese rotunde, sunt sigur c se vor în elege i vor îmi pâinea între ei. To i eroii mitologici au lucruri în comun, to i sunt în elep i, viteji i buni, au tr it în timpuri i locuri diferite, îns inta lor a fost aceea i: pace i iubire.

Un credincios din biserica penticostal m-a întrebat de ce am cut filmul experimental cu Alieni de pe You Tube; c ce reprezint , eu ca i credincios nu ar trebui s vorbesc cu copacii, de ce îi tratez ca pe ni te oameni, c vor crede oamenii c am luat-o razna. „Eu cred c exist Dumnezeu, unul care e în tot i în toate i de aceea sunt curios s -l în eleg” am r spuns. Cred în cei ce cred i cred i îi în eleg i pe cei ce nu cred, lucru care m îndeamn s hot sc c trebuie s -i ascult pe amândoi f discriminare, s nu-i separ.

Dac încerc s îi elimin pe cei ce nu cred i r mân cu cei ce cred, atunci valoarea credin ei dispare, ca în povestea cu sarea i zah rul sau cald i rece sau alb i negru. Una f alta devin dogme i dogma e periculoas , e obsesie. Obseda ii credincio i sau obseda ii atei ti se vor bate întotdeauna între ei. Fac r zboaie. Întotdeauna în istorie obseda ii i orgolio ii s-au r zboit.

Actul credin ei în lume este minimalizat i prost în eles i interpretat. De exemplu, când emigrezi i ajungi în alt ar , o faci cu credin a c vei fi fericit, deci e un act de credin , deci chiar dac e ti ateu, te po i numi credincios f s fii incriminat, înfruntat sau bombardat de o opozi ie..., oricare ar fi ea în acest caz. Când scrii o poveste sau o poezie e tot un act de credin pentru c nu tii cum se va finaliza, îns speri i crezi c va fi bine, de aceea continui la ea.

Josef Chelmonski - Idil

Când te îndr goste ti de o fat sau b iat o faci în credin a c se va lega i sfâr i frumos. Credin a vine de la creatorul nostru, de la for a care e Dumnezeu. Deci, Credin a ne formeaz din na tere, se na te cu noi i ca atare nu ne este dat de religie sau alt organiza ie. Când te na ti într-o biseric sau aderi la un grup, acestea te ajut i te îndrum cum s beneficiezi de for a credin ei care e în noi. Când te rogi te echilibrezi, intri în normalitate. Problema care apare i pe care nu o admir este faptul c un grup religios sau altul î i impune i î i cere s crezi numai în drumul ales de ei, considerat de ei drumul spre adev r, i s nu-i ascul i pe ceilal i pentru c sunt gre i. A prefera s fie mode ti i s spun c ei au ales, prefer s fie s to i în felul acesta - de a se ruga i de a crede, de a atinge dragostea pentru care au fost n scu i în religia p rin ilor lor.

Azi, credin a o vedem în acest fel, mâine vom descoperi drumuri noi, descoperind împreun rostul vie ii în func ie de mesajele descoperite i în elese, trimise în dar de creator. El ne conduce ca un aderat p rinte prin toate experien ele vie ii pân în adâncul fiin ei pentru a în elege cine suntem. Ne leag cu aten ie între r u i bine, între bucurie i durere, frumos i urât pân ne g sim echilibrul bun st rii i împlinirii divine.

De-a lungul istoriei omului au fost mul i în elep i i îndrum tori spirituali spre folosirea ritualului de rezolvare i vindecare prin credin a greut ilor de zi cu zi. Ace ti pioneri curio i i c ut tori de drumuri au fost îndep rta i sau, mai r u, au fost ar i pe rug. Astfel au fost elimina i din societate de marile grupuri i conduc tori de grupuri care au v zut o afacere profitabil , manipulând masele prin controlul religiei; independen ii, fiind ignora i, au disp rut în anonimat sau în casele de nebuni, materialele lor cenzurate sau terse din anale, vocile lor în bu ite i scoase din circula ie.

Eu nu sunt jurat niciunei religii, sunt cre tin pentru c sunt n scut din p rin i cre tini într-o ar cre tin , România, i sunt con tient i dedicat credin ei, ea m define te. Societatea i civiliza ia uman dispar f credin , iar faptul c religia a fost scoas din coli i nu este apreciat de politicieni, m sperie. F educa ie spiritual nu pot func iona artele i f ele dispare creativitatea i privirea spre viitor, dispare iubirea de familie i ar ; lipsa credin ei ne îndep rteaz de adev r, de identitatea divin . Cum te po i pre ui f s pre uie ti i f s fii pre uit? Suntem o con tiin sau un mu uroi de viermi incon tien i de existen a i m re ia lor? Cum putem tr i f dorin a de nemurire, de a ajunge acas dep ind moartea?

Via a ne este luat din mân fiind preocupa i cu lupta pentru supravie uire i hr nirea noului mit, banul, materialismul i cultul personalit ii, populismul. Eu nu vreau s creez un cult, ci doar sunt interesat ca o îndatorire fa de identitatea mea i a celui ce sunt, s aflu calea binelui. Tot ce ne este dat este în beneficiul nostru i avem datoria s -l împ rt im. Toate inven iile i descoperirile tiin ifice i tehnologice ne sunt date spre beneficiul general, nu doar corporatist sau individual, pentru c s-a ajuns la ele prin contribu ia tuturor

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i chiar a sacrificiului speciei noastre; ca atare trebuie s fie în folosul tuturor. Ace ti indivizi care se îmbog esc pe spinarea unei na iuni profit de securitatea i siguran a asigurate i nu dau nimic înapoi, de aceea ar trebui f cu i de ru ine în fa a semenilor lor. Aspira ia universal trebuie s aib prioritate înaintea l comiei individuale sau corporatiste lipsit de responsabilitate i echilibru ra ional i moral.

Putem ajunge acum în centrul universului dac o dorim ori nu, s ne extermin m la nesfâr it prin apocalipse în cercuri ciclice.

Conducerea societ ii nu trebuie l sat în mâna unor grupule e financiare sau politice. Trebuie s realiz m asta înainte de a fi du i în râp . Trebuie s particip m i s sacrific m timpul pentru reu ita scopului vie ii, aceasta e credin a pe care trebuie s o recunoa tem dac vrem s nu repet m istoria dispari iilor regulate ale civiliza iilor de pe p mânt. S lupt m pentru i s ap m accesul la adev r. Minciuna ne conduce i e la putere azi! „Îl min i pe urât c e frumos i el te iube te!” Când ne maturiz m? Nu tiu. tiu c sunt multe u ile Domnului i câte suflete sunt pe p mânt, tot atâtea credin e i toate legale i independente. Consum m o viaîncercând s ne întregim, s ne c ut m împlinirea i întregirea întregului, toate demersurile realizate nu prin for are i asuprire, ci prin libera îndreptare i atrac ie c tre locul potrivit. Credin a nu trebuie sat doar pe mâna întâmpl rii sau a celor la putere. Credin a e prea important pentru existen a con tiin ei omului ca s fie l sat la cheremul altora ori s fie divizat i neglijat . Noi suntem inunda i de materialism i s-a creat mitul fericirii prin posesia lui, îns for a adev rat st în con tiin a i sufletul omului, c ci el e etern, materialul îns nu.

Planetele se nasc i dispar, îns con tiin a nu. Când gânde ti te reabilitezi, când crezi exi ti, când î i folose ti harul i talentul spre realizare i împlinire, atunci Dumnezeie ti. Te apropii de cas . Te întrege ti.

Fiecare interpreteaz c toria spre adev r în felul lui i toate ile sunt adev rate, îns „întortocheate i spiralate”. Nu trebuie s dict m nim nui direc ia, ci s fim credincio i în ceea ce suntem i drumul ales. Via a e poezie atunci când con tientizezi c tot ceea este în jurul t u i în univers face parte din tine. La unii mai mult, la al ii mai pu in, de aceea e recomandat s nu-i acuz m sau s ne îndert m de al ii pentru c exist o explica ie i pentru diferen a dintre noi. To i suntem unici în felul nostru. Vecinul t u e gelos i îl acuzi.

Nu o face, pentru c i tu ai o s mân de gelozie în tine care poate exploada. În loc s te ba i cu lumea s o convingi s fie ca tine, mai bine adapteaz -te i în elege-te pe tine. „Scoate- i bârna din ochiul u!” To i suntem un tot unitar, suntem din unul Dumnezeu, Creatorul.

Toat via a ne c ut m s ne complet m. Este loc pentru noi to i în întregul i m re ia credin ei.

So ia mea e budist, eu sunt român ortodox. Merg cu ea la templu i m rog, ea merge cu mine la Biseric i se roag , iar în cas e armonie. Merg la Sinagog pentru a lua interviuri i acolo m rog, merg la bapti ti, la penticostali, catolici, sâmbeti ti etc. i m rog. Am r mas o dat blocat cu ma ina în nisipul de ertului Simson din Australia.

Acolo am c zut în genunchi i m-am rugat Domnului. Toate drumurile se deschid cu cheia lui Dumnezeu, rezolv rile i vindec rile duc i vin de la Creator i tr iesc în bun în elegere cu fiecare.

Este mare diferen între religia organizat corporatist i credin a individual . A nu fi confundat corpora ia cu Biserica mam . Dumnezeu î i d dup puterea ta. Po i începe via a prin a fi ateu, apoi devii ortodox, pe urm penticostal, baptist, catolic, budist, musulman etc.

Cine sunt eu s te judec? Este c toria ta spre acas , spre împlinire.

Religiile corporatiste nu au rezolvat dorin a credinciosului aderat. L-au îndep rtat de suflet i direc ionat spre pl cerile materiale, mântene. Credin a fiec rui cet ean e diferit fa de cel lalt, de aproapele lui, to i avem dorin ele i lipsurile noastre unice de împlinit i nu ar trebui amestecat cu politica.

Anul X, nr. 9(109)/2019

Marin MIHALACHE (SUA)

• La început a fost Cuvântul. Lumina i întunericul erau înc amestecate, pluteau împreun prin haos. Deodat a trecut duhul cu aripile sale ca un înger i a separat lumina de întuneric. Duhul plutea între fiin i nefiin , dislocând cu vibra iile aripilor sale undele crepusculare. i a privit Dumnezeu la crea ia sa ca în apa unei fântâni i a zut c lumina nu poate fi desp it deocamdat de tot de întuneric, lumina devine vizibil doar în întuneric. i atunci a l sat s se contureze umbrele, norii, formele în continu mi care, cerul i p mântul, apa i focul, fiin ele i lucrurile, lumea v zut i cea nev zut . i apoi, ca pe o p rere de pe urm , a creat Dumnezeu i omul, animalul vorbitor, homo loquax, s vad , s perceap i s priceap lumea din jur i s le dea la toate nume prin harul i darul imagina iei poetice.

• Teopoesis este cunoa terea sensibil de c tre om a lumii prin intermediul intui iei, imagina iei i al creativit ii poetice. Teologia sensibil i estetic , teopoetic , sensibilitatea în eleg toare, „poesis”, nu se ocup de cunoa terea adev rului ra ional, logic, obiectiv. Ci prin inteligen sensibil i limbaj metaforic, încearc s se apropie de tainele cuvântului revelat, s p trund în întunericul intuitiv, preconceptual, paralogic al con tiin ei. Candela de lumin a cuvintelor poetice, a teopoeziei, se aprinde numai dup ce intelectul a trecut de v mile conceptuale ale ra ionaliz rii, de la liter la spirit, de la gândirea teologic , filozofic i tiin ific la revela ie.

• Spectrul i viziunea teopoetic nu sunt ra ionale, dar nici ira ionale, sunt mai degrab non-ra ionale. Nu sunt forme statice, definitive, ci sunt mai degrab procese intuitive, schimbare, devenire, precum

Josef Chelmonski - Altar în p dure

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine

un fluviu mai limpede sau mai tulbure care în trecerea spre nem rginirea oceanului adun aluviuni de pe cele dou maluri ale albiei prin care trece, al ra ionalit ii i al sensibilit ii, i le decanteaz , le a teapt pân se limpezesc în mintea i inima poetului, în con tientul i incontientul acestuia.

• Tr irea religioas , percep ia teofaniei, a epifaniei, cunoa terea teo-ontologic i onto-teologic , intui ia spiritual nu pot fi exprimate i împ rt ite altfel decât prin intermediul limbajului poetic. Poeticul nu este tot una cu poiesis, cu theosis, cu procesul îndumnezeirii fiin ei prin har. Dar poeticul face vizibil i inteligibil revela ia, taina nep trunsului. F acest dar al în elegerii i al exprim rii poetice ne putem lesne r ci printre ra ionaliz ri excesive i prin labirinturile pe terii platonice, nu mai reu im lesne s ie im la lumina zilei s facem cunoscut i semenilor viziunea mirific i beatific a lumii, calea liberei cuget ri.

• Acolo unde izvoarele teopoetice creative seac , unde visul a disp rut, sufletele omene ti precum turmele însetate p sesc inutul i pornesc în c utare de noi izvoare care s le potoleasc setea de cunoa tere sensibil . De multe ori îns sufletele sunt nevoite s traverseze deserturi f ap , f s dea de oazele sperate i imaginate.

Dar visul i speran a nu se termin niciodat . Continu pân dincolo de via i de moarte, în transcenden .

•Animalele simt, viseaz , comunic , poate chiar gândesc în felul lor, dar nu par a fi însetate de lumina divin , nici nu intr în starea de nelini te metafizic , nu sunt oricum preocupate s descopere harul i aib viziunea gloriei divine. Omul, preistoric i cel istoric, îns au intuit i sim it totdeauna c exist ceva sacru, ceva nelumesc în om i în natur , în transcenden . Chiar atunci când omul nu a reu it s raionalizeze, s gândeasc , s conceptualizeze i s analizeze realitatea prin spectre i dioptrii abstracte i obiective, s gândeasc filozofic ori tiin ific, omul a intuit i a v zut divinul din lucruri, din natur i din sine, din obiectele de cult religios pe care le-a venerat de multe ori pân la idolatrizare. Omul sensibil îns a visat i a gândit din totdeauna religios i poetic.

•Religia s-a folosit de art i de poezie ca de o funda ie arhetipal , ca de schele de pe care s i proiecteze i s i înal e suprastructura, cultul, riturile i ritualurile sacre. Prin spontaneitatea creativ , exaltarea poetic , prin viziunea spiritual asupra lumii i mai ales prin transcenden a acestora, cultul religios a dat na tere la cultura sacr , iar cultura sacr a devenit existen în duhul binelui, al adev rului i al frumosului. În procesul de creare i de transmitere a valorilor spirituale, estetice i morale ale culturii, arta i poezia au fost la rândul lor inspirate i transfigurate de spiritul religios. Energiile spirituale s-au întrupat în obiect artistic, în viziune poetic , invizibilul devenind vizibil.

• Nu exist frumos f de o anumit sensibilitate mistic i poetic , f ochiul min ii i al inimii deschis i preg tit s vad lumina, s -i intuiasc farmecul. Frumosul este rezonan a, reverbera ia din adâncul l untric a gloriei divine ascuns dup norii necunoscutului, în întunericul fiin ei i al con tiin ei, dar care iese din când în când la su-prafa s lumineze inima omului, s fie perceput prin harul i inteligen a sensibil care s luiesc în om.

• Ceea ce înnobileaz caracterul moral, esen a fiin ei, existen a întru Fiin , este redescoperirea frumosului din om i natur , i înainte de toate inteligen a sensibil , Logosul, care a creat i omul i natura, frumosul moral i spiritual. Frumosul estetic nu este totuna cu frumosul moral i sublimul divin. Între frumos i

47

legile morale exist îns pun i de leg tur . Azimutul axiologic divin se extinde deopotriv peste oceanul nelini tit al vie ii omene ti i al imagina iei poetice.

• Arta are un rol moral i moralizator dar numai în m sura în care descoperind valorile estetice, sublimul, devenim mai con tien i i mai liberi spiritual dep ind cercul îngust al intereselor meschine, dependen a i venera ia idolatr a bunurilor materiale i a celor intelectuale, a cuno tin ele utile i inutile, de care avem sau nu avem neap rat nevoie i care în ultim instan nu ne satisfac suflete te i spiritual ci devin de multe ori o povar în plus, un samar greu de c rat în pelerinajul nostru sufletesc prin pustiul existen ei întru des vâr ire.

• Daimonul estetic îns i poate fi o ispit demonic , un p cat al mândriei, atunci când artistul sau poetul se consider pe ei în i demiurgi, surse ale frumosului poetic, ale inspira iei creatoare, ale harului divin. Creativitatea omeneasc este o manifestare i un efect al luminii incoate care i se reveleaz poetului, creatorului de frumos, gânditorului filozof i cercet torului tiin ific. Creatorii din toate domeniile cunoa terii obiective i sensibile, au darul intui iei, capacitatea de a vedea, de a avea viziunea str fulger rilor care le lumineaz la un moment dat noaptea fiin ei i a con tiin ei. Harul lucreaz i prin om, dar omul nu este sursa harului care li s-a d ruit.

• Impulsul creativ î i are r cina în grundul divin. Înclina ia, predispozi ia creativ , capacitatea intelectual , senzorial i ra ional , intui ia i sensibilitatea estetic sunt ale artistului sau ale poetului care au fost binecuvânta i cu darul i voin a de a le cultiva, de a preti terenul, de a alege s mân a acelor flori ale spiritului care ne încânt sim urile estetice i ne fascineaz mistic prin frumuse e. Dar ploaia de har vine totdeauna de sus.

• Lumea fenomenal , lucrurile i fiin ele, cele v zute i nev zute, sunt legate i organizate într-o ordine coerent care în ultim instan face sens. Numai gândurile, ideile, sentimentele i visele omene ti par de multe ori a fi dezorganizate i lipsite de sens. Cuvintele îl ajut pe om s i organizeze haosul din sine, s creeze o lume l untric sensibil i ra ional . Cuvintele poetice, teopoesis, îl ajut pe om s vad c universul s u l untric, fiin a i lumea fenomenal în care tr ie te i din care este parte intrinsec sunt frumoase, sunt o reflec ie a ordinii i a gloriei divine.

• Viziunea gloriei divine este posibil , devine vizibil fie i ca prin cea ori oglind afumat , prin hierofanii, revela ii, limbaj poetic, simboluri i metafore. Ceea ce era tainic i neb nuit devine viziune, realitate i logic poetic . Harul divin se manifest estetic în existen a i contiin a poetului în chip de cuvinte, de imagini arhetipale, de metafore, în epifanii i viziuni extatice, în teofanii, în teopoezie.

Josef Chelmonski - Peisaj

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul X, nr. 9(109)/2019

Nicolae B{LA}A

Despre mituri ]i Dumnezeu concediat Peste câteva zile, Carol i Iza s-au întors în Anglia. I-am condus la aeroport. Elena s-a eschivat i a r mas acas . Desp irea, de data aceasta, nu a fost una la fel de emo ionant . Ambii r ceau în gânduri, care mai de care, iar eu, tot acolo, d deam în clocot. M obseda trecutul, unul nu tocmai potrivit prezentului.

- Cum s o iei de la început? Povestea cu reîncarnarea din Orientul îndep rtat, p rea a fi un r spuns, îns ... Apoi care început? ... i, mai ales, cum s faci s nu calci strâmb? - m-am tot întrebat, în gând, înainte de a-mi îmbr a fata i pe Carol. În sfâr it, ne-am luat r mas bun, dar, întors în parcarea de lâng aerogar , i-am urm rit pân undeva, departe, deasupra norilor. Faptul îi tiam al turi, îmi d dea o oarecare speran i, de ce nu, un gram de lini te.

Fie ce o fi! - mi-am zis, hot rât s trec peste fr mânt rile din ultimele zile, i m-am întors spre cas . Primul hop pe drumul revenirii, Bucure tiul, tot o h rm laie, iar eu, în mijlocul ei, un ame it al vremurilor. Nu aveam chef de nimic. Într-o astfel de situa ie, ca mul i al ii, abia a teptam s ajung în Craiova, s intru într-o cârcium i s mi înec amarul într-o sticl plin cu vin. Apoi alta i iar alta...

Dup aproximativ trei, patru, ore, de biciuit caii de sub capota ma inii, am intrat în ora . Gândul mi-a fugit la Elena. O tiam singur .

- O discu ie între patru ochi, probabil, ar fi l murit multe - mi-am zis i m-am îndreptat spre casa sa.

La poarta pe care, cândva, de mult, o deschideam, cu inima tremurând, am în epenit. Apoi am f cut un pas înapoi. Iubirea de atunci, din anii de liceu, mai exista, acum, doar ca o umbr ponosit . De altfel, de acolo, de la acea umbr , i de ertul meu interior, apoi moartea Ghi ei. Dincolo de ele, h ul amintirilor, parte din p catul omului, în

genere, încremenit în sentimentul de sine. Con tiin , în amor, la anii adolescen ei, mai rar. Apoi i ea, con tiin a, pân a fi „con tiin -desine”, pân a înlocui slug rnicia individului, într-ale vie ii, trude te cu ea îns i pe stâlcitul drum al devenirii. Asta în condi iile în care nu r mâne cumva în epenit în pl cerile carnale, în absurdul vremurilor i mai ales al doctrinelor în care iubirea de oameni e doar ca zicem c e.

- Domnule, dac nu vrei s fii ridicol, asum i trecutul! - m-am adresat, t ios i r spicat, mie însumi, ca unui str in, apoi am plecat. În drum spre cas , m-am mai oprit doar la o mic dughean , semn al capitalismului firav, plantat haotic, la orice col de strad . Mi-am luat o sticl cu vin i o pung de fursecuri proaspete. Câteva clipe mai târziu, am intrat în apartamentul în care înc se mai sim ea mirosul Izei. Mi se p rea a fi acela i pe care îl avea în copil rie, când Ghi a, în joaca ei de om mare, o parfuma i îi creiona buzele cu rujurile ei fine.

M-am dezbr cat de hainele oricum mototolite i m-am întins de-a lungul patului. Mi-am turnat în pahar din sticla cu vin, cump rat , iar pân a m decide s gust din el, am adormit. Abia seara, târziu, aproape de toiul nop ii, m-am trezit. Al turi mie, un soi de singur tate pufoas , intrat în putrefac ie.

Dincolo de ziduri iscoditoare, t cerea nop ii. Abia atunci, în acel context, am desf cut punga cu fursecuri i am gustat din vin. Nu mai aveam chef de b ut. Totu i, cu cineva a fi stat de vorb , iar din vorîn vorb , i pofta. Ca la comand , mi-a sunat telefonul.

- Dragul meu, nu mai plec în Canada. R mân aici, în Europa, în cadrul Organiza iei Europene pentru Cercetare Nuclear . Peste câteva zile voi fi la Geneva. M-au acceptat ca cercet tor în cel mai mare experiment al lumii. Cele tiute de mine, în acest domeniu, sper s i spun cuvântul. Cu pu in noroc, vom si „bosonul lui Higgs” sau „particula lui Dumnezeu”. Ce s i spun? În sfâr it, Dumnezeu va fi concediat! Misterul se va vinde în pia , la kg, iar popii vor toca urzici la ra e sau vor cre te viermi de tase... Uraaa! Nici nu tii cât m bucur... Hai, fac cinste. M g se ti la cârciuma aia la care m-ai a teptat tu... ampanie pentru noi, ampanie pentru toat lumea! Curând, voi ciocni un pahar i cu Dumnezeu. M ria ta, po i s te odihne ti de-acum! Omenirii, de grij , am s i port eu...

- Ca s vezi! Mare scofal ! Dar poate ai fi b ut ceva mai mult i... Draga mea, utura e bun , numai c trebuie s te ii de ea! Nu te apuca de b ut a a, hodoronc-tronc, dai în alte lea, cum zicea

Josef Chelmonski - Sanie tras de cai, atacat de lupi

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mari a, i te-apuc loaza! Vino- i cu picioarele pe p mânt i mai vorbim... - am încercat eu s o lini tesc, îns mi-a închis. Doamne, ce i-e i cu zurlia asta!

Din curiozitate, dar i dintr-un fel de obliga ie moral , m-am dus la restaurant. Nu o puteam l sa singur , într-un fel de be ie a gândurilor. Într-adev r, era acolo, cu paharul cu ampanie în mân i sticla pus într-o frapier .

- Te a teptam, mon er, i uite c ai venit... Ia loc! - m-a invitat ea i mi-a turnat în pahar.

- P i, a a, doar noi? M a teptam s fie cârciuma plin i mul imi de oameni pe strad , tu s dai autografe, iar eu s fac baie cu ampanie...

- tii ce, nu m lua iar peste picior! Eu am vrut s i împ rt esc o mare bucurie, o prime ti, bine, nu, ne oprim aici i fiecare, pe drumul u. Nu m intereseaz banii t i, dac i-a trecut cumva prin minte c asta a vrea de la tine... Omenirea a investit în acest experiment, miliarde... Valut forte! ... i vrea s afle de unde a început totul. Vrea s tie cine sau ce e absolutul. Restul e pierdere de vreme...

- Gata, accept provocarea, chiar dac nu mi-e pe plac ar agul. Pe vremuri erai mai feminin , mai... Oricare b rbat te voia în pat. Nici eu n-am f cut vreo excep ie, îns pe-atunci, cum m-a fi putut gândi la absolutul omenirii, când sânii, oldurile, tu, toat , din cap pân dincolo de unghii, ardeai ca focul. Ce dracu, domnule, c doar suntem oameni în puterea cuvântului! ...Ori crezi c m-a apucat, acum, la vremurile astea, sacrificiul pentru tiin !

- Pe mine, da! - mi-a retezat-o, scurt, Elena.

- M rog, eu am r mas la datul din cur i la m run uri din care se fac bani... Mai practic!

- Atunci, pe vremuri, în timpul liceului, nu te tiam a a obraznic?!

- Nici c am fost i nici c-a fi! Totul ine de context i perspectiv .

O vezi pe pu toaica asta, chelneri a?... Crezi c ar preocupa-o molecula aia a ta i c ar muri, cumva, dup ea, când î i d chilo eii jos în fa a unui b rbat? Nu, drag , tremur în draci... la fel ca i tine, în noaptea aia din Poiana Bra ov.

- Atunci, r mâi cu ea. - mi-a repro at subtil Elena i s-a ridicat.

- Nu a fi crezut c i-ai pierdut a a de repede umorul... Oricum, sper s mai aud despre tine i descoperirile tale. Într-un fel, te admir. În altul, m tot întreb de ce ne tot face farse prezentul? - m-am ar tat

Josef Chelmonski - Vân tor

49

i eu mâhnit. - S te conduc!

- Nu, mul umesc! Singur am venit, singur am s plec. „E, cam asta e! Singur vii în lume, singur r ce ti prin ea i tot singur pleci... Asta doar dac mai e de plecat, de dus, de întors, de dracu mai tie ce, cum i încotro?!...” - mi-am zis în gând în timp ce am condus-o pe Elena pân dincolo de u a restaurantului. Acolo sa urcat într-un taxi i dus a fost.

Peste câ iva ani, mi-am amintit de ea, citind, o scrisoare, într-o revist despre marele experiment al omenirii: Oameni buni, „1 - Încalc legile interna ionale privind obliga iile contractuale i secretul de serviciu publicând aceste informa ii.

2 - Nu am s v divulg loca ia mea întrucât tiu c orice încercare dovedesc ceea ce am v zut sau la ce am luat parte, va duce la exterminarea mea imediat i definitiv . „Prin urmare, numele meu este Dr. Edward Mantil i eram (teoretic înc sunt) fizician la CERN, situat în Geneva, Elve ia. Sunt specializat în cercetare subatomic a particulelor cu interac iuni de tip quark.

Cu alte cuvinte, studiez particule minuscule i felul în care interacioneaz între ele la viteze foarte mari. Pâna joi, 15 Ianuarie 2014, eram un om de tiin absolut normal, care lucra în campusul de la CERN. Majoritatea oamenilor de tiin implica i în aceea i bran de cercetare, ca i mine, locuiesc aici, în campusul CERN din Geneva i ies foarte rar, doar ca s mai socializeze i, ocazional, s i viziteze familiile. Majoritatea dintre dumneavoastr , care a i auzit de CERN, cu siguran a i auzit de LHC (Large Hadron Colider), Gigantul Accelerator de Particule, cel mai mare instrument tiin ific, cu un diametru de peste 20 de mile, ce se întinde pe teritoriul a dou ari (Elve ia i Fran a). Opinia public a fost informat cum c ar fi fost construit cu costul a zeci de miliarde de Euro în scopul de a studia cum a luat na tere Universul i c ciocnirile care au loc în untrul acceleratorului, ne permit nou s ne facem o oarecare p rere despre un anume fenomen, ce poate fi observat doar atunci când particulele interacioneaz între ele la viteze foarte mari. Eronat! Nu este acesta motivul pentru care a fost creat acceleratorul, i nici nu s-a folosit aceast ma in rie, de la pornirea ei, în direc ia asta. Scopul principal al CERN, când a construit acceleratorul, a fost s deschid un portal.

Da i-mi voie s v explic: Ideea de portal a luat na tere în anul 1960. Dup ani de zile de încerc ri în a ascunde fenomenul OZN, incluzând o scar larg de interac iuni cu publicul, cum ar fi incidentul de la Roswell i B lia pentru Los Angeles, înainte de asta, guvernele Statelor Unite, Marii Britanii i Fran a, au decis s i uneasc for ele în speran a de a în elege ce sunt mai precis aceste obiecte neidentificate. Ideile erau împ ite. Sunt oare OZN-urile de pe alt planet ?

Sunt oare din alt timp? Sau sunt pur i simplu isterie i deziluzie în mas , cauzat de o imagina ie mult prea bogat a oamenilor care erau f cu i pe ei, de fric , de comuni ti i tehnologiile lor? Nu, nu erau nici una din toate acestea. Universul nostru nu este decât o pagin dintr-o mare carte. Gândi i-v la o carte închis , care st pe o mas sau pe nisipul de la marginea m rii: vede i fiecare pagin cum vine una peste cealalt , legate între ele de spatele dintre cele dou coper i. Universul nostru este doar o pagin într-o vast i atotcuprinz toare carte. i pagina noastr nu este nici pe departe singura cu bog ii, gândire i civiliza ie în ea. Fiecare reprezint o alt dimensiune i fiecare are semn tura ei unic , propria ei istorie, i felul ei unic de diferen iere de celelalte pagini. Nici o pagin nu a fost cut s interac ioneze cu cealalt , la fel cum nici cerneala nu se scurge de pe o pagin pe cealalt , într-o carte normal . Fiecare, un Univers de sine st tor.

Dup câ iva ani de calcule matematice, flote întregi de oameni de tiin , care lucrau sub amenin area extermin rii, dac divulgau in-

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

forma ii despre munca lor, au pus în circula ie ideea de carte. De i mul i nu erau de acord, calculele matematice sus ineau ideea de carte i tot matematica ar ta c era imposibil ca o pagin s interac ioneze cu cealalt . Asta pana în anul 1980. Dup miliarde de dolari investi i în cercet ri, în jurul anilor 1980, a luat na tere ipoteza c dac am folosi destul energie i destul for , concentrate spre un punct mic (de m rimea unei împuns turi de ac), teoretic am putea str punge pagina i am putea trage cu ochiul la pagina vecin . În felul acesta am putea deschide o u din universul lor, spre al nostru.

Când FAMILIA (numele de cod al grupului de oameni de tiin care sunt la conducerea fiec rui departament de cercetare de la CERN), a v zut prezentarea ini ial în Martie 1981, multe din tematicile expuse au adus îngrijor ri grave în ceea ce prive te ramifica iile deschiderii unui astfel de portal. Îns în numele tiin ei, FAMILIA a decis s împart aceste informa ii cu guvernul care le finan a constant cercet rile. La o intrunire ce a avut loc în Luxemburg, efilor de state ale noii formate Uniuni Europene, împreun cu Statele Unite i China, le-au fost prezentate planuri pentru construirea unei ma in rii colosale care ar fi în stare s deschid un portal pe care l-am putea închide discret, dup aceea. Portalul s-ar deschide i nivelurile de energie ar fi m surate pentru a demonstra c CERN i-a îndeplinit sarcina, i apoi portalul va fi închis. Deschis - Închis, simplu i atât.

Liderii guvernelor au început s arunce cu fonduri interminabile tre FAMILIE i c tre CERN în speran a de a în elege ce fel de putere se g se te în alt Univers. Gândi i-v la câte posibilit i, surse de energie interminabile, mai rapide decât viteza luminii, armament care ar putea terge, distruge, inamicii cu u urin . Posibilit ile pentru putere erau de-a dreptul cople itoare. A a c publicului i s-a servit o poveste („în elegerea universului”) i doar Familia i Guvernele tiau adev rul. Majoritatea fizicienilor de la CERN erau inu i în ignoran a total despre adev r, la urma urmei, acceleratorul î i îndeplinea func iunile normale i interac iona particule pentru vân torii de finan e, dornici s profite de asta. Îns teste pentru atingerea scopului ascuns erau f cute numai în prezen a Familiei i câ iva fizicieni selecta i. Eu sunt membrul Familiei în divizia mea. Logic, Familia ini ial s-a pensionat, au mai i murit, dar exist acum o genera ie nou , mai tineri i mai dornici de afirmare, i consecin ele acestui

Anul X, nr. 9(109)/2019

fapt au fost i sunt în continuare dezastruoase. rog, acum, dup ce v-am f cut aceast mic prezentare, permite i-mi s v explic ce s-a întâmplat joia trecut . Era o zi normal , cu acceleratorul programat s execute 2 coliziuni, una la 9 AM i una la 6.30 PM. Ambele au decurs perfect i experimentele au fost catalogate un succes. Am asistat la 2 coliziuni întregi i grupul general al cercet torilor au fost foarte mul umi i de munca lor. În jurul orei 7 PM, majoritatea echipei de cercet tori eliberase deja camera de observare, i acceleratorul fusese pus în modul standby. În timp ce camera de observare se golea, dispozitivul de identificare, pe care îl aveam la brâu, a început s vibreze i pe ecranul acestuia a ap rut scris „Living room”. M-am uitat cu coada ochiului i am z rit pe Dr. Celine D’Accord, un alt membru al Familiei i ef al departamentului de fizica plasmei. i ea se uita la dispozitivul de identificare i la fel avea scris „Living Room”. Amândoi am în eles despre ce era vorba i am plecat. „Living room” (Sufrageria) era o camer mare din incinta situat în Sectorul A. Camera nu ie ea în eviden cu absolut nimic, p rea perfect normal . Asta era i ideea ca s ascunzi inten iile adev rate. Dac ne-am fi întâlnit în vreo camer secret pe la subsol, am fi ridicat suspiciuni de fiecare dat când am fi mers s facem un experiment. În timp ce Celine i cu mine ne îndreptam spre accelerator, în Sectorul A, aerul rece al Elve iei mia atins fa a i m-a înviorat. Noaptea era extrem de senin , i acest factor îmi m rea i mai mult suspiciunile. Mereu f ceau aceste experimente în nop i senine ca aceasta. Am intrat în Sectorul A i ne-am îndreptat c tre cl direa principal . U ile s-au deschis cum ne-am apropiat i am f cut drumul spre lifturi, pe întinderea larg a holului cu tavane boltite.

Semnalul transmis de dispozitivele noastre de identificare a f cut ca u ile liftului s se deschid automat înainte ca s ap m m car pe un buton. Cum am intrat în untru, u ile s-au închis i liftul a plecat. „Nu o s m obi nuiesc niciodat cu faza asta” a spus Celine, referindu-se la gradul ridicat de automatizare al cl dirii.

Fusesem programa i la o întâlnire în „Sufragerie” i cl direa tia asta, a a c toate luminile se aprindeau, pe unde erau, i u ile se deschideau ca s ne arate calea. Miracolul tehnologiei! Am ie it din lift i ne-am îndreptat spre camera de consiliu. Odat ajun i, u a s-a în-chis în spatele nostru i în untru era adunat toat „Familia”. În capul mesei era „Father” (Tat l), o doamn ciocolatie, ambi ioas , fizician, pe numele ei, c tat în Canada, Elene O’Reilly, desemnat „Tat l”, întrucât treaba ei era sa dea ordine „Familiei” cu privire la aceste experimente clandestine. Atmosfera în camer nu era niciodat una tensionat , ba mai degrab una de entuziasm controlat.

Familia încercase acest timp de experimente la fiecare 6 luni în ultimii 10 ani i nu au avut mare succes în tot acest timp. Avusesem mai mul i „Ta i” de atunci, începând cu marele Dr. Bertramberg pân la mai pu in cu-noscutul i mereu b ut Dr. Yao. Niciunul nu a reu it s îndeplineasc ceea ce Familia ini ial i-a propus. Miliarde au fost cheltuite, dar nici un portal nu a fost deschis. „În seara asta încercam cu 40 Tera Electron Volts” ne-a anun at Tat l. Anun ul ei a facut lini te în sal . Membrii familiei se uitau unul la altul, unii entuziasma i, al ii foarte îngrijora i, îns to i cu o senza ie general de neîncredere.

Josef Chelmonski - Diminea a în p dure

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Ultimele 4 încerc ri au fost între 10-20 Tera Electron Volts, nu am încercat niciodat nimic la o putere atât de mare! Nu tim dac ma iria poate suporta un test de o astfel de magnitudine” - a protestat Dr. Akava, eful de la Matematic -Fizic i, în acela i timp, ef al Departamentului care era în m sur s spun dac 40 Tera Electron Volts era sau nu posibil i se putea desf ura în siguran .” „Am analizat toate consecin ele posibile, i de i va trebui s folosim dublul de energie din Re ea, Guvernul Elve ian a fost informat i au fost de acord s coopereze” -, a r spuns imediat Tat l.

Tonul ei lini tit i controlat a ajutat mult la detensionarea situa iei.

M-am uitat spre Celine, care în tot acest timp a tot f cut ni te calcule pe o bucat de hârtie, dup care s-a ridicat de pe scaun i a spus: „Tat , chiar dac am încerca s atingem 40 TeV, calculele matematice ne arat c a a ceva nu este posibil!” „Mai ai i alte obiec iuni pe care dore ti s le consemn m înainte de a începe experimentul?” - a întrebat Tat l, ignorând complet încerc rile disperate ale lui Celine. Apoi Tat l s-a uitat la to i, ca nu cumva s mai aib careva obiec iuni. „Excelent, atunci vom proceda la efectuarea experimentului, to i fi i prezen i la ora 22.00 în camera de control”, a anun at Tat l i toat Familia s-a ridicat de la mas i a p sit „Sufrageria”.

Nimeni n-a mai scos un cuvânt, am plecat în lini te deplin , neam îndreptat spre lift, i am ie it din cl dire în r coarea aerului elve ian.

To i oscilam între a vrea i a nu vrea s facem experimentul. Calculele noastre sus ineau 10 TeV, 20 TeV, s zicem chiar i 30 TeV, dar nimeni nu a îndr znit m car s treac vreodat peste. Cu riscurile de rigoare, în cele din urm , to i am spus da. La orele 22.00, împreun cu Familia i câ iva al i angaja i CERN, care tiau despre adev rata natur a experimentului, am început marele nostru experiment. „Începe i” - a fost singurul ordin pe care l-a dat Tat l.

Membrii Familiei s-au pus la posturile lor pentru a ac iona acceleratorul, i astfel fatidicul experiment a început. „Elibera i prima prob de particule!” - s-a ordonat.

La câteva secunde dup , s-a auzit sunetul gazului intrat în accelerator. Gazul i-a început cursa de 20 de mile în jurul acceleratorului câ tigând din ce în ce mai mult vitez . „Elibera i a doua prob de particule!”- i un alt sunet de gaz intrat în accelerator s-a auzit circulând în direc ia opus fa de primul. „Tata, ne apropiem de 30 TeV” - a spus unul dintre membri. „Excelent, m ri i energia la 35 de TeV în urm toarele 3 minute” -

Josef Chelmonski - Rug ciune înainte

51

s-a auzit comanda Tat lui dându-ne mari fiori. Dac era s se întâmple ceva, acum avea s se întâmple. „M rim la 35 de TeV” s-a auzit anun ul pe sistemul intercom.

Cu to i am continuat s ne uitam unul la celalalt, în timp ce îngrijorarea noastr a crescut rapid. „Ajungem la 38 TeV” - s-a auzit alt un alt ordin, apoi: „S-au atins 40 TeV” Ne-am uitat unul la cel lalt uimi i. Am reu it ceea ce credeam imposibil: 40 TeV de energie împingea acum particulele în accelerator i puteam controla aceast putere. „Când doi nori de particule au trecut unul pe lâng cel lalt, am realizat cu to i c urmeaz s se întâmple ceva diferit. Dintr-o dat temperatura în camer a început s creasc , i prima reac ie a fost de panic . „OPRI I ACCELERATORUL” s-a auzit o exclama ie de la un membru al Familiei. „Ma in ria se înc lze te, o explozie este iminen”- a continuat. „A tepta i” - a spus Tat l. „uita i-v la indicatorii de temperatur , nu este nici o schimbare, totul pare normal!”

Cu to ii ne-am uitat la cel mai apropiat panou de control i toate ar tau c totul este în regul , cu excep ia faptului c termostatul din camer acum ar ta 35 de grade Celsius i când începusem erau 20 de grade. „INCEPE I SECVENTA DE COLIZIUNE” - a strigat puternic Tat l în microfon. „Coliziune în 4…3…2…” - vocea automatizat de la intercom s-a auzit. „1…” i o lumin orbitoare a umplut camera.

Temperatura a c zut iar la 20 de grade, i lumina ne orbea efectiv, nu ne puteam vedea nici mâinile lipite de fa . Dintr-o dat s-a auzit un ip t însp imânt tor, ca i cum cineva era b tut groaznic, urmat de o cere de mormânt i apoi întuneric bezn . „Este toat lumea OK?” - s-a auzit Celine din cealalt parte a camerei. „Sunt bine!” - am r spuns eu. „Sound off!” „Mantill, code: Fam-0113? „D’Accord, Code: Fam0115? „Chung, Code: Fam-0114?, membrii Familiei prezen i au început i strige numele i codurile aferente în timp ce ochii no tri începeau sa se adapteze la întunericul care se l sase în camer .

Cu un sunet puternic, lumina ro ie de urgen a început s lumineze camera intermitent. Deja trecuser aproximativ 2 minute de când întunericul cuprinsese camera i nici unul dintre noi nu auzise pe Tat l s i fi strigat numele i codul. „Unde este Tat l?- a strigat Dr. Chang. Cu to ii ne-am întors spre scaunul unde st tea Tal i puteam vedea o umfl tur pe scaun, dar nu pe ea (ca i cum se evaporase din haine).

Am reu it s ajung la panoul de control, am deschis ie irea de urgen , am aprins lumina i, din nou, camera de control s-a luminat.

To i colegii mei erau complet uimi i, nimic în camer nu era modificat, toate erau la locul lor.

Temperatura revenise la normal. Cu toate astea, pe scaunul unde era Tat l era doar o gramad de haine i efecte personale ale acesteia. Celine a alergat repede spre scaun i a început s r easc hainele i efectele personale în disperare. „A disp rut!!! Toate lucrurile ei sunt aici, bijuteriile, hainele, ID ul... absolut tot!” (...)

Unde st tuse Tat l acum erau doar lucrurile ei. A disp rut pur i simplu.

Ca s vezi, dr cia dracului! Elena, într-o alt dimensiune, iar B trânul concediat?! de lupt

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Ora]ul Jeddah, ca un ciorchine aprins Note de c

torie în Arabia Saudit

Fondatorul Dinastiei Saudite, în centrul Arabiei (începând din Nejd), a fost Muhammed bin Saud în anul 1744. Iar prim rege al Arabiei Saudite, Abdulaziz Ibn Saud, p rintele fondator al rii, care a reu it s reuneasc regatele Nejd i Hejaz într-un singur stat, pe 23 septembrie 1932, zi care a devenit s rb toare na ional . În sec. 19, lupta pentru domina ie teritorial în Peninsula Arabic s-a dat între dou familii puternice: Al Saud i Al Rachid. * Cinci piloni, pe care fiecare musulman trebuie s -i respecte: - Exist un singur (Dumne)Zeu i numai unul, Allah, iar Mohamed este Profetul s u.

- S se roage.

- S d ruiasc zaka (2,5% din venitul s u); pentru cei boga i, zadaka (s d ruiasc pân la 1/3 din venitul lor).

- S posteasc la Ramadan.

- Hajj: mearg , dac are posibilit i, m car o dat în via la Mecca (în Arabia Saudit ), unde s-a n scut Profetul Mohamed. * Spre deosebire de Iisus Christos, considerat divin în religia cre ti(singurul fiu al lui Dumnezeu, conceput ca om în pântecele Virginei Maria), Profetul Mohamed este considerat p mântean în religia islamic , dar cu viziuni divine. * Soarele apune brusc în Marea Ro ie... prind câteva instan e video.

Valurile se izbesc de mal, crabii au ie it de sub pietre i se-ntind în lumina neoanelor. Ora ul e un ciorchine aprins.

Pe la cinci i ceva seara se aude hogea, chemând credincio ii la rug ciuni...

Pe malul m rii, în partea de vest a ora ului Jeddah, bând cafea ar beasc , de culoare... g lbuie, credeam c e vreun suc exotic, i mâncând curmale.

* De i au dreptul religios pân la patru neveste, în rare cazuri un rbat saudit are dou neveste (când una e bolnav , sau nu poate avea copii). În general, un b rbat are o singur nevast . * Al doilea ca m rime, dup capital Riyadh, Jeddah este un port la Marea Ro ie. * Via rapid , n-am timp s respir, evenimentele se succed tumultos unul dup altul. *

Ma inile au pl cile de înmatriculare în arab i în englez . În ultimul an s-a permis i femeilor saudite s conduc autovehicule. *

Rochiile lungi pân la glezne, negre, pe care le îmbrac femeile musulmane, se numesc abaya, iar pe cap poart niqab sau hijab. * Schimbat 1100$ la o rat de schimb: 1$ = 3,75 riyals.

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

* Trecut pe lâng Fântâna Artezian King Fahd, lung de 312 metri. * Mohammed m invit la Restaurantul Shami, cu mânc ruri arabe exotice din zona Golfului Persic (Arabic).

Îmi place s degust bucate cât mai variate: tabula, babaganugi, kebab preparat ar be te... * Guvernul Saudit trimite anual la studii (masterate i doctorate) zeci de mii de studen i, sponsoriza i de stat, în special în Statele Unite i Marea Britanie, iar în ultimul timp i în Fran a, Germania, i China. Astfel, Mohammed Alshumrani i-a luat masteratul la Universitatea din Missouri, ora ul Kansas (SUA), i doctoratul în topologie la Universitatea din Glasgow (Sco ia). * Ora ul Vechi (Al-Balad), cu case din sec. 18. O moschee din sec.

7 i ruine din zidul de ap rare al ora ului din sec. 15-16.

Cu Mohammed i Cenap mai vizit m Mall-ul Al Mahmel. Îmi aduc aminte din Maroc (1982-1984), „târg” se zicea „suk”, la fel i aici. * Totul este nou în acest ora ! Arat ca scos din cutie. Modern, curat-lun . * Cunoscut pe eful Departamentului de Matematic , Prof. Dr. Marwan Kutbi, specializat în analiz complex , i pe fostul ef, Prof.

Dr. Hamid Alsulami, specializat în analiz real . Întâlnit pe Prof. Dr. S. Khalid Nauman, specialist în algebr abstract (inele, module, categorii), i Prof. Dr. Abdul Latif (analiz func ional ). * Duminica se lucreaz în rile musulmane, iar ca zile libere în pt mân sunt vinerea i sâmb ta. A a c ast zi, duminic 16 de-

53

cembrie 2018, am fost în campusul Universit ii King (Regele) Abdulaziz s fac cuno tin cu mai mul i profesori. * La Universit ile de Stat saudite, studen ii nu pl tesc tuition (taxe pe studii).

Campusul este împ it în dou : clase pentru b ie i i clase separate pentru fete.

Mul i profesori universitari str ini (din Europa, incluzând România, America, Asia) predau în Arabia Saudit , datorit salariilor ridicate i faptului c înv mântul superior saudit se desf oar în limba englez . i, interesant, profesorii cu pa apoarte americane sau occidentale sunt pl ti i mai mult decât profesorii din celelalte ri.

De exemplu, un profesor plin câ tig 50.000 riyals (aprox. 13.300 $/lun ), iar un conferen iar 35.000 riyals (aprox. 9.300 $/lun ), de 2-3 ori mai mult decât în State. i pân în 2018 nu pl teau taxe de loc, dar din 2018 pl tesc taxe doar 5%. *

Moscheea Al Shrbtli din centrul ora ului.

Mi se permite s intru în untru i s fac poze.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 9(109)/2019

Corina MATEI GHERMAN

Calistrat Robu ]i diluviul durerii Calistrat Robu s-a n scut la data de 4 iunie 1952, în localitatea Pufe ti Jude ul Vrancea. Acum este stabilit în Jude ul Ia i. Debutul artistic are loc în anul 1976. Particip la diferite expozi ii colective i personale atât în ar cât i peste hotare.

Dar acum Calistrat Robu ne propune un experiment literar prin personajul s u Cerber, iar volumul poart parc predestinat titlul Diluviul Durerii.

Autorul ne m rturise te: emo iile nu sunt niciodat eterne, ele sunt totdeauna fulgurante, sunt momentane prin defini ie. A nu se confunda emo iile cu sentimentele sau mai e ceva, st rile de spirit, compuse din sentimente i tr iri, cum ar fi iubirea: Muz cu ochi de ghia / r ce ti speran a i ucizi clipa / în care pl pânda iubire/ se na te/ De ceeee...!?/ Nu vezi suferin a?/ Nu sim i suspinul?/ iroaie de lacrimi prelinse pe inima frânt /te caut... suflet pereche te caut/ iar tu ... tu... tu nu ai ureche/ nu vrei s fii suflet pereche/ nu ai sub gene/ sclipiri de iubire pereche/ plânge sufletu-n mine/ te cheam ... te cheam ... te cheam / te cheam pe tine... secat iubire/ lipsit de dor din privire (Chemare).

St rile de spirit, emo iile i sentimentele formeaz via a unui om i momentele prin care a trecut. Calistrat Robu spune, la un moment dat: eu cred în tine.../ înghe at via a în scândur / decenii topiten iadul durerii. Poate Iadul durerii ar fi trebuit s fie titlul c ii, dar mai potrivit mi se pare Diluviul Durerii: Poate... sau poate o durere mi-a lovit sufletul/ lovitura valului n prasnic... distrug torul de lumi/ în care num rul sufletelor suferinde/ cuprind lumea (...)/ necuprinse blesteme... scâncet de prunci(...) viul durerii... love te din plin.

Via a e ca un torent care adun , sedimenteaz i spal anumite etape din via a noastr . Dar oricât de mult am vrea noi s uit m anumite perioade, nu putem. A a e i în cazul autorului Calistrat Robu.

Oricât ar vrea cineva s -i scoat din creier anumite informa ii nu va putea. Le-a adunat cu grij , acolo într-un col numai de el tiut i lea p strat pân acum. Poate durerea acelor vremuri, poate trecerea printr-un sistem care nu l-a acceptat niciodat , poate neîmpliniriile sistemului dup Revolu ia din 1989, l-au f cut s creeze i s aduc la lumin aceste poezii pline de adev r, de cunoa tere, de în elepciune i de ce nu de nelini tea sufleteasc care nu-i d pace. i spune autorul: nu renun ... tii bine... dar totul e fantastic... e un vis... pe care mi-i team s nu-l alung... pentru mine... e un teren necunoscut... i eu sunt surprins de unele poezii... dar cred eu c vin din alt parte a mea... pe care nu o în eleg.

Dup cum tim suntem forma i dintr-un întreg. Dar însu i Calistrat Robu ar vrea s i cunoasc acea parte care-l domin , acum nu va reu i. Pentru c tot autorul nostru ne întreab : Crezi c e u or ca milioane de genera ii umane s se nasc ?... În final Omenirea va obosi... ori degenera... De ce nu ar începe oboseala acum...!? Dac ne lu m dup grecii antici ei sus ineau c omenirea cea mai evoluat era cea f cut de zei... i a fost denumita ,,cea de aur”. Undei acum aceea genera ie? i tot Calistrat Robu ne spune: din cauza sufletului strâmb, spiritul pierde drumul i iubirea trece în negura vie ii.../ e ca durerea sunetului... dac nu sim i durerea iubirii... nu vei tii cei fericirea...

Autorul nu se opre te aici i se gânde te la unele probleme de identitate: De unde sunt eu... au întrebat demonii/ sunt din mun ii Carpa i i frate cu codrul secular/ câmpia Dun rii îmi poart pa ii/ din locuri minunate îmi sunt gândurile/ iar vorba str bate timpul i Roma a împrumutat slova/ gr dina e sfânt i mama noastr e vie/ i ara mi-e cre tin / din cer p ze te Maica Sfânt / i fiul ei Mântuitorul care se afl în ceruri... (De unde sunt), iar demonul care nu-i d pace cred c vine din perioada comunist pe care Scriitorul Calistrat Robu a prins-o din plin: Vezi s tura comunist ... cum sparge valuri în auz/ se d de moarte elitist ... i democrat f cusur/ e pup tor a noi ere i e plimbat pe la Bruxeles/ a ras tot ce e bun în ar ... i se agit cu temei/ în cor de curve url toarec noi suntem în lumea mare/ un mare i un brav popor... au pus impozit i pe mu te/ tr irea vie ii e un chin... e foame ur josnicie/ i ara e în lumea asta... un rai a ho ilor subtil/ l custe str ine sunt acum în plin festin/ cu surle i cânt ri m iestre... mai scot în fa i un debil ne aduce vestea mare în pragul de cr ciun/ mai este doar... un pic i sigur va fi i miere.../ f de chin... S mori tu!? (Democrat F Cusur).

Din perioada comunist , crede autorul nostru s-au p strat i ni te practici mai neortodoxe cum ar fi în justi ie. Înainta ii no tri ne atrag aten ia: „Un regat cl dit pe nedreptate nu rezist mult” (Seneca) i „Este foarte grav puterea obi nuin ei.” (Ovidiu) iar justi ia este mijlocul prin care sunt aprobate nedrept ile înr cinate (Anatole France).

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iat ce spune autorul nostru: Justi ia Divin / e ti purt toare de Pest Porcin .../ târâi talerul plin de rugin / prin suflete lipsite de vin vinzi libertatea celor cura i/ ho ilor din lumea întreag / cu ho ii turba i sclavia împar i la cei f vin / r stigne ti pe cei care cer de la tine/ dreptatea divin / iar jalea-i st pân în Mun ii Carpa i/ copii i codri dispar sfârteca i de ciuma str in / justi ie... justi ie divin ...! (Justi ia divin ). i de aici poetul Calistrat Robu merge mai departe, blesteam : Blestem pe cei ce au furat copii i glia/ petrolul i gazul... aurul verde i cel ca f clia/ ca-v-ar lumina din ochi mi ei/ copii dorm noaptea în scâncet de foame/ trânii zac putrezi în noapte/ p si i f alinarea fiicei plecate/ cr pav-ar intestinul cel gros/ iar durerea s ajung la os/ Satana s v fr mânte vârtos/ În veci s fi i blestema i/numele vostru fie uitat/ Blestemul loveasc în plin/ în vânz torul de neam i corporatistul hain (Blestem) i se revolt pe via a din sistemul actual: Încerc s sparg tiparul vremii/ timpul e ascuns în cea / de marile puteri str ine/ i sug torii plini de via / ei sunt urma ii cetei ro ii/ ce ne-au vândut de mult lui Stalin / acum sub flamura albastr / ne vând la noile imperii/ îmbog i în hait humii/ au devastat industrii bune/ iau tot din solul rii/ i duc la al ii ca nebunii/ suntem l sa i în disperare/ unii spun c -i bine -n ar / dar enun u-i doar de fal / tr im mai prost acuma/ decât în epoca criminal ...

Dar cum am mai spus Cerrber i iube te: Bun iubire... mai salutat/ eu o fac mereu în inima mea/ în tot momentul dau de tine/ i te salut... bun iubito tu îmi cuno ti inima/ mai bine decât mine c ci nu-i a a locuie ti în ea/ nu trânti u a când vreme e rea... m doare inima/ ai grij la ferestre te rog... lumea v zut prin ele/ e lumea sim it de mine... i tot ce iubesc e acolo în inima mea/ ai grij la ritm... te simte i bate nebune te/ o ia razna de parc alearg prin stele/ îmbr ând iubirea ta. i e normal dac iube te s i pun i întrebarea: Tu ca entitate ce e ti femeie!?/ Împar i fericire... blesteme... nop i... mistere/ i arunci în omenire izvoare de vi i iubire/ dezl ui abisul nep truns de durere/ e dorul t u în lumea ce nu piere/ Tu ca entitate ce e ti femeie!? (Entitate. Ce e ti Femeie!?).

Pân va g si r spunsul la aceast întrebare se gânde te, cum era inevitabil i la moarte. Dar poetul Calistrat Robu vede moartea ca o femeie deosebit de frumoas c reia nu-i po i rezista. i ne se confeseaz autorul c o a teapt în fiecare zi: În fiecare zi/ sunt preg tit s mor/ cum vine seara iau pozi ia mortului/ a a cum îi sade bine omului mort/ cu fa a în sus.../ cu gândul la Domnul i cu moralul ridicat/ în final obosit... las totul pe a doua zi i adorm.

Dar moartea poate veni i sub alte forme: Moarte mirositoare a hoit... sat de gloat h mesit / r ritul planetei zace descompus / calul alb trunde prin norii negrii/ zborul lui stârne te florile gr dinii ro ii ca sângele/ totu i pute a hoit de culoare ro ie/ pe tele se zbate în zodia lui cu semnul cre tin pe arip / pas rea în zborul pe telui las îmbr ri rotunde ca oul/ inima mea bate stoars de dor ascuns/ Doamne... ce duhoare... de ce zborul e ca b taia inimi...!? (De ce zborul) Filosoful i criticul literar Vissarion Belinsky ne aminte te: nu e bine s suferi, e i mai r u s mori, dar s suferi i s mori cu gândul c nimic nu la i în urma ta, aceasta le întrece pe toate. i autorul nostru Calistrat Robu sufer , sufer pentru ar , sufer din iubire, sufer pentru cei dragi i de aceea s-a gândit s lase în urma sa ceva. În afar de picturile sale, recunoscute la nivel na ional i interna ional, ne va sa i acest volum de poezii intitulat sugestiv Diluviul Durerii în care vom si poezii sociale, poezii patriotice, poezii istorice sau filosofice cum ar fi: Str t, Suferin , se gânde te la Trecerea în alt plan al existen ei, la Sensul vie ii, la Curgerea timpului, Ur te-Fiorul urii, Str pungere, are i o Dilem , admir Copacul, Mediteaz , se gânde te la Durerea jertfei, vars Lacrimi amare, studiaz Cartea Genezei, are Imagina ie, nu-i place s fie umilit - Umilin , i aminte te cu nostalgie Chipul mamei, î i caut Copil ria, se gânde te la Mizeria universal i Foamea ca licen , are i Ghinion, vrea s se îmbete de uitare, se uit prin Ochiul Timpului, trece prin Tenebre, este chinuit de Demonii nop ii, dar a teapt cu ner bdare i Anul ce vine.

Calistrat Robu este un scriitor nonconformist. Un nonconformist î i arat i originalitatea, de aceea vom g si în acest volum mesaje mai dure adresate la anumite personalit i, corpora ii i natura înconjur toare, societ ii în ansamblu etc.

55

Calendar - Septembrie 1.09.1940 - s-a n scut Alexandru Grigore (m. 1981) 1.09.1943 - s-a n scut Constantin M. Popa (m. 2016) 1.09.1944 - a murit Liviu Rebreanu (n. 1885) 1.09.1948 - s-a n scut Dumitru M. Ion 1.09.1972 - a murit Ani oara Odeanu (n. 1912) 1.09.1974 - a murit Coca Farago (n. 1913) 2.09.1895 - s-a n scut D. I. Suchianu (m. 1985) 2.09.1900 - a murit Aron Densu ianu (n.1837) 2.09.1952 - a murit Corneliu Moldovanu (n. 1883) 2.09.1962 - a murit Natalia Negru (n. 1882) 2.09.1966 - a murit Teodor Mur anu (n. 1891) 2.09.2002 - a murit Rodica Ojog-Bra oveanu (n. 1939) 2.09.2005 - a murit Alexandru Paleologu (n. 1919) 3.09.1716 - a murit Antim Ivireanul (n. 1660) 3.09.1887 - a murit Timotei Cipariu (n. 1805) 3.09.1907 - s-a n scut Pavel Dan (m. 1937) 3.09.1919 - s-a n scut Ovidiu Drimba (m. 2015) 3.09.1942 - s-a n scut Mihai Cimpoi 3.09.1943 - s-a n scut Valeriu Oi teanu 4.09.1881 - s-a n scut George Bacovia (m. 1957) 4.09.1992 - a murit Dan De liu (n. 1927) 5.09.1858 - s-a n scut Alexandru Vlahu (m. 1919) 5.09.1921 - s-a n scut Adrian Marino (m. 2005) 5.09.1929 - s-a n scut Catinca Ralea (m. 1981) 5.09.1986 - a murit Nicu T nase (n. 1924) 5.09.1997 - a murit Radu Boureanu (n. 1906) 6.09.1817 - s-a n scut Mihail Kog lniceanu (m. 1891) 6.09.1819 - s-a n scut Nicolae Filimon (m. 1865) 6.09.1910 - s-a n scut Dumitru Corbea (m. 2002) 6.09.2009 - a murit Damian Necula (n. 1937) 7.09.1902 - s-a n scut erban Cioculescu (m. 1988) 7.09.1930 - s-a n scut Gheorghe Mih il (m. 2011) 7.09.1993 - a murit Eugen Barbu (n. 1924) 7.09.2008 - a murit Vintil Iv nceanu (n. 1940) 8.09.1884 - s-a n scut George Ulieru (m. 1943) 8.09.1887 - s-a n scut Constantin Beldie (m. 1954) 8.09.1907 - a murit Iosif Vulcan (n. 1841) 8.09.1909 - s-a n scut M. Blecher (m. 1938) 8.09.1926 - s-a n scut tefan B nulescu (m. 1998) 8.09.1930 - s-a n scut Tudor Popescu (m. 1999) 8.09.1930 - s-a n scut Petre S lcudeanu (m. 2005) 8.09.1935 - s-a n scut Gheorghe Izb escu (m. 2017) 9.09.1912 - s-a n scut Horia Stamatu (m. 1989) 9.09.1943 - s-a n scut Dana Dumitriu (m. 1987) 9.09.1951 - s-a n scut Gabriel St nescu (m. 2010) 9.09.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912) 9.09.2002 - a murit Victor Ernest Ma ek (n. 1937) 10.09.1708 - s-a n scut Antioh Cantemir (m. 1744) 10.09.1930 - s-a n scut Liviu C lin (m. 1994) 11.09.1924 - s-a n scut Franz Storch (m. 1982) 11.09.1924 - s-a n scut Ion Rotaru (m. 2007 ) 11.09.1985 - a murit Ion Frunzetti (n. 1918) 12.09.1869 - a murit Constantin Stamati (n. 1786) 12.09.1882 - s-a n scut Ion Agârbiceanu (m. 1963) 12.09.1977 - a murit Ovidiu Cotru (n. 1926) 13.09.1881 - s-a n scut Matila C. Ghyka (m. 1965) 13.09.1904 - s-a n scut Elvira Bogdan (m. 1987) 13.09.1908 - s-a n scut Edgar Papu (m. 1993) 13.09.1911 - s-a n scut Aurel Leon (m. 1996) 13.09.1912 - s-a n scut Kiss Jenö (m. 1995) 13.09.1916 - s-a n scut Eugen Schileru (m. 1968) 13.09.1922 - s-a n scut Sergiu Al-George (m. 1981) 13.09.1923 - s-a n scut Ioanichie Olteanu (m. 1997) 13.09.1952 - s-a n scut Augustin Pop (m. 1998) 13.09.1970 - a murit Sanda Movil (n. 1900) 13.09.2005 - a murit Mihai Stoian (n. 1927) 14.09.1778 - s-a n scut Costache Conachi (m. 1849) 14.09.1853 - s-a n scut Radu Rosetti (m. 1926) 14.09.1856 - s-a n scut Sofia Nadejde (m. 1946) 14.09.1906 - s-a n scut Emil Vora (m. 1979)

continuare în pag. 58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul X, nr. 9(109)/2019

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

L[comia @îmbog[\irii „Aceasta este soarta celor lacomi de câ tig; l comia le aduce pierderea vie ii.” (Pildele lui Solomon 1:19). Omul lacom e nep tor fa de suferin ele s racilor pe care-i apas i a c ror via poate c o scurteaz fie prin lipsuri, fie prin violen , fie prin diferite practici economice i/sau comerciale. Aceste avertiz ri arat c l comia îmbog irii genereaz numeroase i grave consecin e negative rele în întreaga societate. „Pune- i un cu it la gât, dac tu e ti lacom.” (Pildele lui Solomon 23:2). În sfatul acesta, „în gât”, nu exist ideea de sinucidere, ci mai degrab se exprim nevoia de a ucide l comia.

Cel cuprins de comia îmbog irii face din acumularea de bunuri materiale i/sau de bani un scop al vie ii sale, trecând cu vederea nevoile sufletului; pe cât îi cre te averea , pe atât sl be te sufletul.

Numeroase i grave sunt problemele de s tate sufleteasc i trupeasc cu care se confrunt o foarte mare parte dintre „boga ii lumii” din cauza comiei îmbog irii, adic din cauz c în prima parte a vie ii î i cheltuiesc s tatea pentru avere, iar în cealalt jutate, î i cheltuiesc averea pentru s tate. comia îmbog irii nu include, în niciun caz i sub nicio form , acele persoane care au ajuns s de in bog ii, putere în societate, glorie, func ii, titluri (1) prin puterea min ii lor, (2) care au fost dedicate muncii, (3) care au trudit în deplin corectitudine i legalitate. „Dac un om m nânc i bea i tr ie te bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Biblia, Ecclesiast 13:13). Într-o societate puternic dezechilibrat , care are i dou clase „nocive”, respectiv cu numero i „boga i din l comie”, i cu foarte mul i „s raci din lenevie”, ul afecteaz întreaga societate din cauz (1) „pe cei ajun i sus” dup alte criterii decât cel al valorii-munc , bog ia, puterea, func iile îi face s fie neciopli i, iar (2) „s racii

Josef Chelmonski -

lene i” ajung s fie o grea povar pentru societate, mul i dintre ace tia fiind autori a numeroase i grave fapte antisociale.

Boga i-lacomi, care se hr nesc cu mai mult mâncare decât poft , mor din cauza supra-nutri iei (aliment rii excesive, ghiftuirii, îmbuirii), în timp ce racii leneviei, care au mai mult poft decât mâncare, mor din cauza sub-nutri iei (aliment ri insuficiente).

Biblia define te comia i lenea ca fiind p cate capitale.

Conform Bisericii cre tine, „cele apte p cate capitale”, numite i „cele apte p cate de moarte” sunt: 1) mândria, 2) zgârcenia, 3) necur ia, 4) invidia, 5) comia, 6) mânia i 7) lenea. În sens religios, catul înseamn o înc lcare a legilor lui Dumnezeu, legi care ar trebui transpuse i în legile sociale.

Omul lacom este acela care este dominat de dorin a de a acapara cât mai mult; ahtiat, avid, rapace, hapsân, hr re ; care dore te cu ardoare bani, glorie, func ii, putere în societate. „L comia îmbog irii” trebuie în eleas cu sensul de „s nu pofte ti nimic din ce este al aproapelui t u”, adic : „s nu pofte ti casa aproapelui t u; s nu pofte ti nevasta aproapelui t u, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici m garul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui t u.”. „S nu pofte ti nimic din ce este al aproapelui t u”, adic „s nu fii lacom”, este una din „Cele 10 Porunci”, dintre care ultimele 5 sunt: „6. S nu ucizi. 7. S nu fii desfrânat1. 8. S nu furi. 9. S nu ridici m rturie mincinoas împotriva aproapelui t u. 10. S nu pofte ti nimic din ce este al aproapelui t u.”. „Cineva a afirmat ca avem peste 35 de milioane de tratate juridice pentru a impune Cele 10 Porunci”2 (Bert Masterson), Toate p catele i f delegile pe care le facem (inclusiv cele „moderne”), care sunt numeroase i de multe feluri, se cuprind în „cele apte p cate capitale”.

Aceste p cate se numesc „capitale” sau „de c petenie”, pentru c ele sunt izvorul tuturor delegilor s vâr ite de om.

Oameni lacomi au existat din toate timpurile, dar niciodat atât de mul i i de agresivi (sub cele mai mascate i mai în el toare practici) precum în prezent.

Tot mai mult „Oamenii lacomi ademenesc pe cei s raci cu vorbe lingu itoare i-i p gubesc de bunurile trebuincioase.” (Esop). „L comia clasei conduc toare” este cea mai perfid , mai agresiv , mai mascat , mai în el toare, s vâr it inclusiv prin „legi speciale” cute pentru propriul interes, i cea mai p gubitoare pentru întreaga societate. comia „fraudulo ilor demnitari de lux” i a „maleficilor justi iari suprastatalii”, din statul paralel, care i-au f cut „legi speciale”

ru e prin sat, iarna

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

cale” drept scop al vie ii lor i, prin urmare, î i închin via a, timpul, pentru propriul interes, este cea care genereaz cele mai multe i mai mintea, inima i î i sacrific familia acestui scop, ajung s fie unii grave discrimin ri, inechit i i nedrept i marii majorit i a oamenilor dintre cei mai neferici i oameni, cu s tatea trupeasc i sufleteasc zdrobit , judeca i de oamenii one ti ca fiind zgârci i, nedrep i, nemione ti.

Lacomi sunt acele persoane care doresc mereu tot mai mult, lo i i cruzi.

Lacomul nu vrea i nu poate s mai în eleag durerile i lipsurile sunt acele persoane care, în obsesia lor dup bog ia material i dup putere (func ii, titluri) oprim pe oamenii one ti. Ei sunt lipsi i oamenilor one ti, c ci are de toate. În întreaga lume sunt numeroase exemple, de-a lungul întregii de mil i de comp timire. Ei sunt atât de înrobi i de propria lor poft egoist dup avere, bani i putere (func ii) în stat i în societate, în- istorii, de oameni care, fiind st pâni i de duhul l comiei, au sfâr it fie cât folosesc orice metod (unii recurgând chiar i la crime) pentru a- prin a fi omorâ i de al ii, fie prin a se sinucide, precum a f cut Iuda cel i ajunge scopul. Ei nu au nici un respect pentru cerin ele decen ei, iubitor de bani (care a tr dat pentru 30 de argin i).

Pentru c tatea reprezint nou zecimi din orice fericire (iar ale bun ii i ale legii.

Pe zi ce trece se constat tot mai mult c „Din l comie provine uneori chiar 100%), se mai impune a mai aminti oamenilor lacomi i mânia, din l comie ia na tere dorin a, din l comie r cirea i faptul c , frecvent, s-a ajuns în situa ia în care l comia îmbog irii, a puterii, a func iilor pe mul i i-a f cut neferici i, i-a îmboln vit, le-a pierzarea; l comia este pricina faptei rele.” (Hitopadeca). comia genereaz sl birea puterilor suflete ti i trupe ti, cau- întunecat mintea, i-a f cut neciopli i, le-a produs moartea. „Iar dac tu ai prevenit un p tos s se abat de la calea lui zeaz certuri, îndemn la furt, în el torie, înc lcarea legii, crime etc. i el nu s-a ab tut, atunci el va muri pentru p catele lui, iar tu icomia se s vâr te în mod voit, con tient, de bun voie, f ai mântuit via a.” (Biblia, Ezechiel 33. 9). constrângeri. „Cine are minte, s ia aminte! Cine are urechi de auzit s aud !” comia se manifest prin (cel pu in) urm toarele forme: avari ie, (N. T., Luca, 8.3). aviditate, zgârcenie, iubirea de argin i.

Avari ia este obsesia fa de acumularea de bunuri i valori materiale. Ea d na tere la corup ie, tr dare, ho ie, crime, inegalit ii so- 1 „S nu fii desfrânat.”, adic „S nu intri în vreo rela ie sexual ilegitim cu ciale, i creeaz cele mai multe i mai grave conflicte între oamenii so- cineva”, fiind interzis orice rela ie sexual ilegitim , din afara c toriei, ciet ii, mergând pân la anarhie i la dizolvarea na iunilor. Avarul mai precum „adulterul”, care este definit ca fiind „rela ia intim din afara c „incestul” etc. este definit i ca fiind atât persoana care e lacom de a câ tiga bani, toriei”, 2 „Cele 10 porunci”, numite i „Decalogul”, incluse în „Tora” (care cuprinde cât i cea care refuz s d ruiasc ceva, ca omul lacom, zgârcit, care primele cinci c i din Vechiul Testament), au fost scrise pe muntele Sinai de adun bani i nu se îndur s -i cheltuiasc nici chiar dac are nevoie. Dumnezeu pe dou table de piatr i date lui Moise, lucru descris în Vechiul Aviditatea este o alt form de exprimare a dorin ei arz toare, Testament atât în (1) „Exodul (E irea)”, capitolul 20, versetele 1-26, cât i nem surat , foarte puternic pentru îmbog ire, pentru putere, func ii. (2) în „Deuteronomul”, capitolul 5, versetele 1-33.

Zgârcit este omul care face economii exagerate, evitând chiar i 3 „pe orice cale” însemnând, în general, „prin orice mijloace posibile” care, cheltuielile de strict necesitate, care strânge cu l comie bunuri ma- de cele mai multe ori, acestea sunt ilegale i/sau inumane. teriale, care este avar, lipsit de generozitate Bibliografie Iubirea de argint adic „setea de bani”, este unul dintre p catele https://www.crestinortodox.ro/editoriale/pacatele-capitale-141335.html capitale care este observat tot mai des în lumea noastr . https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83cat_capital Fie c este vorba de conduc torii celor mai importante institu ii https://moldovacrestina.md/sapte-pacate-capitale/ ale statului, fie de cei ai institu iilor publice, to ii „iubitorii de argint” https://adevarul.ro/locale/constanta/cele-7-pacate-capitale-biblie-aducmoartea-desfranarea-invidia-mandria-lacomia-pantecului-iubirea-argintiprimesc gi i/sau fur din banul public.

Iubirea de argint nu se manifest în cazul în care aceasta nu de- explicatiile-preotilor-1_55134742448e03c0fde96481/index.html te „o poft ”, „o dorin ”, „o preocupare”, „o pasiune” normal , fireasc pentru dobândirea, prin munc cinstit , a celor necesare unei vie i fire ti.

Iubirea de argint manifestat obsesiv i permanent pentru dobândirea „pe orice cale”2 din ceea ce nu li se cuvine prin munca lor cinstit trece în sfera patologicului, „a bolii”, „a suferin ei” pentru acumularea de averi exorbitante i/sau de putere, func ii, titluri.

Numeroasele i gravele efecte negative generate de l comie pe plan social sunt direct propor ionale cu puterea de decizie (func ia) pe care o de ine cel care o practic (o are în sânge).

La nivelul celor mai înalte func ii din stat, comia, prin toate formele sub care se manifest , d na tere la inegalit i sociale, discrimin ri, nedrept i, tr ri, corup ie i creeaz cele mai multe i mai grave conflicte între oamenii unei societ i, mergând pân la anarhie i dizolvarea na iunilor.

Josef Chelmonski - Evreu în c rui Cei care socotesc îmbog irea „pe orice

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58 Hora\iu BUZATU

Povestea „pompierului atomic” ]i ironia Pre]edintelui Drept s spun, n-a fi crezut, dar se pare c pre edintele Iohannis este înzestrat i cu un deosebit sim al umorului.

Cei care au urm rit ast zi (20 sept. 2019 - n.r.) ceremonialul depunerii de semn turi (la Biroul Electoral Central - n.r.) au remarcat probabil c la ie irea de la BEC, Dan Barna a f cut o remarc nepotrivit la adresa lui Iohannis, pe care l-a comparat cu un pompier care stinge o cas în fl ri.

Evident, reporterii prezen i la fa a locului nu au ratat subiectul i l-au întrebat pe Iohannis cum calific aprecierea f cut de Barna cu pu in timp în urm .

Iohannis a r spuns, cu gura pân la urechi: „Da, am fost un pompier. Un pompier atomic, care a salvat România”.

Dar care-i treaba cu „pompierul atomic”? Ei bine, acesta este titlul unui film mexican (El Bombero Atomico) despre un modest vânz tor de ziare, la care, într-o bun zi, vine o feti care îi d o scrisoare i îi cere ajutorul: mama îi murise, iar tat l (pe care îl chema Silverio i îi fusese bun prieten) era plecat de mul i ani în jungl încercând s se îmbog easc din prospec iuni petroliere.

Din fericire, ac iunea tat lui a dat rezultate, dar s-a îmboln vit de moarte i atunci a chemat un avocat, a întocmit un testament i a l sat toat averea feti ei.

Pân aici, toate bune. Dar pe urmele mo tenirii feti ei mai erau i ni te bandi i odio i care cuno teau toat povestea i, profitând de moartea lui Silverio, încercau s pun mâna pe avere. A a c vânz torul de ziare se hot te s devin pompier pentru a o ajuta pe feti a fostului s u prieten. În final, întâmplarea face ca pompierul s schimbe departamentul i s devin comandantul sec iei de poli ie din cel mai periculos cartier al ora ului.

Acolo se ascundeau i ac ionau bandi ii care urm reau averea feti ei, dar proasp tul comandant de poli ie îi va demasca în cele din urm . În loc de concluzie: la atacul inutil i grosolan al lui Dan Barna, Iohannis spunde cu umor i elegan , dar i cu un avertisment: pân la urm , bandi ii au fost demasca i de pompierul atomic.

Afi ul original al filmului

Afi ul de la premiera din România

Anul X, nr. 9(109)/2019

Calendar - Septembrie continuare din pag. 55

14.09.1993 - a murit Geo Bogza (n. 1908) 14.09.2004 - a murit Ion Chichere (n. 1954) 15.09.1823 - a murit Gheorghe Laz r (n. 1779) 15.09.1911 - s-a n scut Emil Botta (m. 1977) 15.09.1948 - s-a n scut Ioan L cust (m. 2009) 15.09.1950 - a murit I. A. Candrea (n. 1872) 15.09.1984 - a murit Paul Sterian (n. 1904) 16.09.1910 - s-a n scut Lucia Demetrius (m. 1992) 16.09.1937 - s-a n scut Victoria Ana T an (m. 2011) 16.09.1983 - a murit Horia Lovinescu (n. 1917) 16.09.1990 - a murit Aurel Dumitra cu (n. 1955 ) 16.09.2000 - a murit Ioan Alexandru (n. 1941) 16.09.2008 - a murit Dan Horia Mazilu (n. 1943) 17.09.1888 - a murit Iulia Ha deu (n. 1869) 17.09.1892 - s-a n scut Constantin Arge anu (m. 1964) 17.09.1921 - s-a n scut Gica Iute 17.09.1939 - s-a n scut Nicolae Ioana (m.2000) 17.09.1953 - s-a n scut Herta Müller 17.09.1989 - a murit Ion D. Sârbu (n. 1919) 18.09.1875 - s-a n scut Victor Anestin (m. 1918) 18.09.1907 - s-a n scut Ar avir Acterian (m. 1997) 18.09.1931 - a murit Vasile Cârlova (n. 1809) 18.09.1937 - s-a n scut Mircea Moisa (m. 2012) 18.09.1948 - s-a n scut Andrei Oi teanu 18.09.1967 - a murit Tudor oimaru (n. 1898) 19.09.1973 - a murit George Popa (n. 1912) 19.09.1992 - a murit Cella Serghi (n. 1907) 19.09.1994 - a murit Damian Ureche (n. 1935) 19.09.2005 - a murit Emil Manu (n. 1922) 20.09.1866 - s-a n scut George Co buc (m. 1918) 20.09.1937 - s-a n scut Petre Got 20.09.1945 - s-a n scut Mircea S ndulescu 20.09.1986 - a murit Iorgu Iordan (n. 1888) 21.09.1864 - s-a n scut Elena V rescu (m. 1947) 21.09.1961 - a murit Claudia Millian (n. 1887) 21.09.1992 - a murit Ion B ie u (n. 1933) 22.09.1914 - s-a n scut Alice Botez (m. 1985) 22.09.1938 - s-a n scut Augustin Buzura (m. 2017) 23.09.1898 - s-a n scut Alfred Margul-Sperber (m. 1967) 23.09.2000 - a murit Costache Ol reanu (n. 1929) 23.09.2001 - a murit Florin Vasiliu (n. 1929) 24.09.1948 - s-a n scut Mircea Dinutz (m. 2013) 24.09.1989 - a murit Paul Georgescu (n. 1923) 25.09.1881 - s-a n scut Panait Cerna (m. 1913) 25.09.1914 - s-a n scut Marcel Marcian (m. 2000) 25.09.1920 - s-a n scut Dimitrie Vatamaniuc (m. 2018) 25.09.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.09.1943 - a murit Octav Botez (n. 1884) 26.09.1907 - s-a n scut Dan Botta (m. 1958) 26.09.1947 - s-a n scut Dumitru M. Ion 27.09.1827 - s-a n scut Alexandru Papiu-Ilarian (m. 1877) 27.09.1933 - s-a n scut Grigore Hagiu (m. 1985) 27.09.1934 - s-a n scut Ilarie Hinoveanu (m. 2013) 27.09.1990 - a murit Ion Biberi (n. 1904) 27.09.2001 - a murit Iustin Pan a (n. 1964) 27.09.2001 - a murit Florin Muscalu (n. 1943) 28.09.1876 - a murit Costache Negri (n. 1812) 28.09.1882 - s-a n scut Vasile Pârvan (m. 1927) 28.09.1987 - a murit Aurel Gurghianu (n. 1924) 28.09.2004 - a murit Geo Dumitrescu (n. 1920) 28.09.2005 - a murit Bianca Balot (n. 1936) 28.09.2006 - a murit Virgil Ierunca (n. 1920) 29.09.1812 - s-a n scut Eudoxiu Hurmuzachi (m. 1874) 29.09.1888 - s-a n scut Iorgu Iordan (m. 1986) 29.09.2001 - a murit Gellu Naum (n. 1915) 29.09.2003 - a murit Ernest Verzea (n. 1917) 30.09.1882 - a murit Mihai Pascaly (n. 1830) 30.09.1916 - s-a n scut Mihail S ulescu (n. 1888) 30.09.1933 - s-a n scut Negoi Irimie (m. 2000) 30.09.1943 - s-a n scut erban Chelariu 30.09.1955 - s-a n scut Dan Stanca

Anul X, nr. 9(109)/2019

Constela\ii diamantine " """" l """"""" """~•""—"

59

Dumitru ANDRECA scut la 22.02.1949, în loc. Izvoarele, jud. Mehedin i. A absolvit liceul, apoi coala Postliceal de Autoturisme Bra ov. A lucrat ca tehnician la Autoservice Bra ov, s-a pensionat din motive medicale în 1990, a lucrat ca ziarist la Dr. Turnu Severin, iar în prezent este stabilit în loc. Poroini a, jud. Mehedin i. A debutat cu epigrame în revista „Micron” a Institutului Politehnic Timi oara. A publicat în numeroase ziare i reviste, între care: „Urzica” „Jurnalul de Mehedin i”, „Forum dun rean”, „Caligraf”. Poet, publicist, epigramist, membru al U.S.R., a publicat 8 c i, între care Flori de cuie (fabule, 2000) i Parodii (2011).

Blazon Prin praz i cobili suntem tari: Prazul ca spad folosit, ml die, Iar cobili a este, cum se tie, „Argument” ultim pentru adversari.

Echip Votar -n unanimitate Ca prima care se-acordase S-o fac p i egale - ase Iar eful... s le ia pe toate.

Unui ales În teritoriu fi’nd plecat, Legi numai câteva votase, „C multe sunt de rezolvat!”

Iar unele-s foarte geloase.

Canicul Olteanul nu a teapt vreun ucaz, Temeinic, s î i fac datoria: Când semn de febr mare are glia, Îi pune termometru-n fir de praz.

Olteanul (Dorin „pentru mai târziu”) Am 24 de m sele Prinse în albul lor irag; mân -mi una dintre ele, Ca s mai am la ce s trag Unui redactor, sup rat c i-am adresat o epigram „N-ai obraz! S nu te mire nu- i public!” Fi’nd în verv , I-am r spuns c -i mai sub ire, De-aia poate nu-l observ !

Unei fi uici În foaia voastr duhnitoare i pus numai pe scandal, Scrisul e absolut banal; Prostia-n schimb e… sclipitoare!

Virgil SC{RL{TESCU scut la 20 oct. 1930, în Craiova; decedat în 1990. A urmat coala primar i liceul în Craiova, apoi a absolvit ASE Bucure ti i a lucrat ca economist la Întreprinderea de Utilaj Greu Craiova. A debutat cu epigram în 1961, în revista „Rebus”, fiind cunoscut în ar ca rebusist i epigramist. S-a afirmat i în proz i cronic rimat . Membru al Cercului Rebusist „Feroviarul” Craiova, membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” Bucure ti, membru fondator al Cenaclului Umoristic „C.S.Nicol escu-Plop or” Craiova. A colaborat la mai multe publica ii locale i na ionale i este inclus în câteva culegeri de epigram .

Cavaler tomnatec nu r mân de c ru , S-a însurat cu o maimu i în acest menaj, în doi, E un simpatic... maimu oi! rul bun E ridicol, insipid i complet lipsit de har, Dar a avansat rapid, Fi’ndc are-un v r primar.

Diagnostic Pacientul consultat N-avea Kent-uri i nici „plic”; Cum s -i dau certificat, Dac nu avea nimic?

Conformism Din somnu-i greu trezindu- i pacientul, Infirmiera, preg tindu- i serul, I-a spus cu non alan c -i momentul Ca s -i administreze... somniferul.

Chefliul M-am convins acum i eu celebrul Galileu tia, bietul, ce vorbe te, p mântul se-nvârte te!

Explica ii N-a f cut fa la testare, Dar promovarea e fireasc , Fi’ndc -i normal s reu easc Cu câte cuno tin e are!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Unui politician Politice te, n-are clas i-odrasla-i este prost crescut !

Dar n-am s vorbesc despre cas i nici de contul în valut .

Complot C-o min foarte suferind , Se uit unul în oglind : „Nu pot fi eu! M -n al i-asta, Parc -i vorbit cu nevasta!”

Ce- i e i cu autoturismele astea!

Amicul meu e sup rat!...

Mi-a relatat, discret, pe scurt, ieri în zori, i s-a furat Dispozitivul… antifurt!

Femeile sunt mai longevive decât b rba ii Mi-a spus deun zi un om cult adev rul sta este: Femeile tr iesc mai mult, Pentru c ele n-au neveste!

Avantaj... primire Am ni te socri foarte buni, viziteaz rareori: Pe an, de câte dou ori i stau doar câte ase luni.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul X, nr. 9(109)/2019

Philip TUDORA (Anglia)

JOSEF JOSEF CHELMONSKI CHELMONSKI Primele sale picturi au fost f cute sub puternica influen a lui Gerson. Lucr rile ulterioare ale artistului au constat îndeosebi din peisaje.

Din anul 1875, urmeaz consacrarea pictorului Che mo ski dup plecarea sa la Paris, unde deschide mai multe expozi ii importante.

Ca urmare a celebrit ii, Józef Che mo ski are o mul ime de comenzi, din aceast cauz , în efortul s u de a le onora, se constat sc derea nivelului artistic al pânzelor sale.

Urmeaz o perioad de c torii, între anii 1878 i 1887, Che mo ski revine în Polonia, viziteaz Viena i Vene ia. În 1887 se stabile te în Polonia, respectiv în anul 1889 se stabile te în localitatea Kuklówka Zarzeczna. Leg tura sa cu patria i peisajele natale sunt calit ile relevate în majoritatea operelor sale. Din aceast perioad r mân posterit ii cele mai valoroase picturi.

Che mo ski a reprezentat în art , tendin a a a numit „Pictura patriotic polonez ”.

El a murit în Kuklówka, aproape Grodzisk Mazowiecki, în 1914.

Josef Chelmonski - Autoportret Józef Marian Che mo ski (n. 7 noiembrie 1849, Boczki - d. 4 iunie 1914, Kuklówka Zarzeczna) a fost un pictor polonez realist. Artistul a fost primul pre edinte al Societ ii arti tilor polonezi „Sztuka” i a cut parte din Grupul de la Munchen.

Che mo ski s-a n scut în localitatea Boczki de lâng owicz, în centrul Regatului Poloniei (1815-1831) aflat sub suzeranitate rus denumit Polonia Congresului.

Primul profesor de desen al lui Josef a fost tat l s u, pictorul Józef Adam Che mo ski. Dup terminarea liceului din Var ovia, Józef a studiat la Academia de Arte Frumoase din Var ovia (1867-1871), luând în acela i timp lec ii particulare de la Wojciech Gerson. Între anii 1871-1874, Che mo ski tr ie te la Munchen, unde lucreaz cu pictorii polonezi ce gravitau în jurul lui Jozef Brandt i Maksymilian Gierymski, devenind astfel unul dintre membrii Grupului de la Munchen. Aici studiaz câteva luni la Academia lui H. Anschutz i A. Strahuber. În anul 1872 i 1874, Che mo ski viziteaz teritoriile Poloniei f râmi ate, Mun ii Tatra i Ucraina.

Monumentul Josef Chelmonski din Grodzisk Mazowiecki