Constelatii diamantine, nr. 10 (110) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 10 (110) Octombrie 2019

Semneaz : Ion Marin Alm jan Simion Bogd nescu Iulian Chivu Livia Ciuperc Florian Copcea Agafia Dr gan Doina Dr gu Nicolae Grigorie-L cri a Lidia Grosu Alexandra Iancu crimioara Iva Nicolae Mare Daniel L tu Daniel Marian stase Marin Ion N lbitoru Gheorghe Andrei Neagu Tudor Nedelcea Drago Niculescu tefania Oproescu Corina Pendus George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Viorica Popescu Ion C. Popescu-Polyclet Vavila Popovici Victor Ravini Nicolae Rotaru Viorel erban Mircea tef nescu Philip Tudora Al. Florin ene Corneliu Vasile

Sava Hen ia - Flori

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , Iluzii i speran e ......................p.3 Al. Florin ene, Panait Istrati i “ciulinii” din via a lui ............................................................p.4,5 Ionel Popa, Aforismele i cuget rile lui Lucian Blaga ............................................................pp.6-13 Florian Copcea, Întoarcerea la mitul existen ial al lui Mihai Eminescu ...........................pp.14-16 Iulian Chivu, Hume-Newton. Dumnezeu în epoca ra iunii ...........................................pp.17,18 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a i Politica (V) Stoicismul roman ...............pp.19-21 Drago Niculescu, Despre societate i via a social în dialectica modern i contemporan ......................................................................pp.22-24 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (III) ......................................pp.25,26 Nicolae Grigorie-L cri a, Distinc ia dintre “Gr dina Edenului” i “Rai” ...............pp.27,28 Simion Bogd rescu, Înseninat de frumos ..p.29 Daniel Marian, Dac chiar exist a a ceva ...p.30 Nicolae Rotaru, Religie vs. Credin ............p.31 Livia Ciuperc , Ioan Grigorescu - Jurnal nediplomatic ............................................pp.32,33 Viorel erban, ampanie cu veveri e - interior de suflet ............................................................p.34 stase Marin, “Alchimia frunzei” - din laboratorul poetului Gheorghe A. Stroia ...........p.35 Ion N lbitoru, Evolu ie Neutrosofic în spiral ......................................................................pp.36,37 Daniel Luca, Apocalipsa dup Daniel Marian .............................................................................p.38 Alexandra Iancu, Teatru cu p pu i ..............p.39 Ion Popescu-Br diceni, Spiritul crea iei ..pp.40,41 Lidia Grosu, Poeme ........................................p.42 crimioara Iva, Poeme .................................p.43 Agafia Dr gan, Poeme ...................................p.44 tefania Oproescu, Poeme ............................p.45 Nicolae Mare , Maxime i aforisme .............p.46 Mircea tef nescu, Festivalul Enescu 2019 Lumea în armonie ....................................pp.47,48 Tudor Nedelcea, O posibil canonizare - Mihai Viteazul ....................................................pp.49-51 Viorica Popescu, Poeme ................................p.51 Gheorghe Andrei Neagu, Ioana ............pp.52,53 Corina Pendus, Poeme ....................................p.53 Ion Marin Alm jan, “Ar trebui s ne salv m singuri” - Nicolae Corneanu, un mare c rturar i un mare Mitropolit...............................pp.54,55 Victor Ravini, Pân la noi ordine de la Kremlin ......................................................pp.56-58 Ion C. Popescu-Polyclet, Corneliu Vasile, Constela ii epigramatice .............................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul X, nr. 10(110)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Sava Hen ia

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Doina DR{GU|

Iluzii ]i speran\e început i f sfâr it, într-un aici i acum, c dere i în are se urm resc i se adun într-un tot al destinului. R ci i, în gânduri înc pute-n cerc adânc i intersectate de vânt, sprijinim dou maluri care curg pân -n margini de extreme. Timpul, în mi care regresiv , ne desprinde vârsta dintre stele, iar na terea i moartea se amân circular. Umbre prelungite, dintr-un timp orientat, ne aleg ca pe-o dorin i se-amestec cu noi, ici i colo despre tot i din când în când despre nimic. Nu mai suntem noi demult, ne-au r mas puterile-n adânc. Subordonate aproxim rii, chipuri, în trei vârste circumscrise, contopite-n clipe risipite-n nep sare, se revars într-o faim temporar . Ne lupt m cu noi, printre circumstan e, p relnic încerc m s înl tur m un gând, nu mai tim dac r ul este bine sau dac binele e r u, i mereu ne sim im învin i. Sensuri distincte, parcurse simultan, ne îndep rteaz mersul i ne suprapun idei, raporturi dezvoltate deodat , într-un timp de-ntindere profund , se-nsumeaz -n suflet i converg spre o grea alunecare. Uneori, se destram farmecul orbirii, trupul, ca un vas golit, se revars în rân i st ri de fericire-n cercuri cresc - semn ineluctabil c sufletul e-n libertate. Câteodat , ne desprindem din nemi care, suntem ceva i devenim orice altceva, p relnic cea a se ridic , din spate valuri-amintiri se sparg, i, f grab , f -ntârziere,

Sava Hen ia - Doroban în drumul

ne compar m nepotrivirea. Drumul netezit de mers nu ne mai încape, ne revars înafar , în multiplic ri la nesfâr it, iar amintirile, dezarhivate una câte una, iau forme diverse. Dup fiecare noapte, somnul deschide o alt poart , absen ele alunec înl uite într-o risip spre adâncuri, se terg distan ele dintre t ceri, i se irosesc în margini cre terile duse pân -n cer. Dezinvolt i îndr zne , în raporturi spa iale, ordon m i însum m idei, învârtim în jur descântec greu într-o lume ne-n eleas - str lucire efemer într-un aer de tandre e. De multe ori pornim pe drumul întors, înapoi, cunoscut, dar nu ajungem niciodat , pentru c mersul se ramific infinit în jum i de jum i de distan e (necuprins în infinit); cum s ajungem când am intrat cu totul în aporia zenonian ? În priveli tea intern , într-un înveli revelator de atingeri, ce culmineaz -n aspira ii, cu gânduri formatate-n fiecare zi, într-o lini te subtil i într-un timp evanescent, ne pierdem în dorin a de-a transcende idealul. Într-o trecere cuprins în lini te i în mi care, de r suciri ramificate-n infinit, cu urme desp ite de nimic ori de tot, ce cresc i descresc deopotriv , neîmplinirile în împliniri sunt o pierdere în dezvoltare. Ca s fii totul, trebuie s fii întâi nimic, bog ie de s rac strecurat -n hain veche, i cuprins în vreme s cuprinzi în tine vremuri. Gânduri ca valuri ne înf oar i se revars deplin prin toate înc perile universului.

Din vreme, clipa scuturat , început de rânduial -n nesfâr it, prin cerul despicat de aripi, cre te-n zori cerea urmelor de rou i într-un aer de mirare totul se petrece-n faim închis -n form temporar .

Gândul unui drum de încântare ne îndep rteaz -n spa ii rupte de imagini, forma locului ne define te sensul i ne strecoar înafar , aventuri imaginare de întoarceri înapoi ne lipsesc de timpul care-a fost, vârste-n c ut ri pierdute se deschid în fa a clipei cu petreceri tulburate de mister.

Drumul ales sau neales spore te pa ii în nelini ti i n dejdi, deregl ri purtate-n amân ri ne scufund -n umbre, dep rt ri de dureri ascunse în uit ri, cu petreceri difuzate-n ierburi frânte-n rou , ne scot din taina visului adânc sub un cer zut din stele. Iluzii i speran e, împletite-n dep rt ri, plin tatea marginilor n lite din afar , dau nuan a tept rii i deschid o clip spre cas de lumin .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul X, nr. 10(110)/2019

Al. Florin |ENE

Panait Istrati ]i „ciulinii” din via\a lui Primul jurnalist i scriitor român dezam git de ideologia sovietic i crimele comuniste Pe 10 august, anul acesta, s-au împlinit 135 de ani de la na terea jurnalistului i scriitorului Panait Istrati. La aceast dat a anului 1884, la Br ila, se n tea Gherasim Panait Istrati. Este al doilea copil nelegitim al Joi ei Istrati cu Gherasim Valsamis, originar din Faraclata, insula Kefalonia a Greciei, care se ocupa cu contraband de tutun în zona Brailei.

Copil ria -a petrecut-o în satul natal al mamei, Baldovine ti.

Cele patru clase le-a f cut la coala primar „Tudor Vladimirescu” din Br ila, câ tigându- i apoi existen a ca b iat de pr lie, pl cintar, vânz tor într-o b nie, ucenic la atelierele docurilor, zugrav. Între timp, setea de c torii îl poart pân pe meleagurile Egiptului. Intr in contact cu mi carea muncitoreasc i debuteaz în „România muncitoare” cu articolul Hotel Regina, ap rut în 1906.

Din 1916 pleac , chemat de mirajul Occidentului, ducând o via

Panait Istrati

dezordonat , schimbând mereu ocupa iile, în permanent lupt cu priva iunile. A cutreierat Elve ia, ajunge la Paris, iar la Nisa are o tentativ de sinucidere, în data de 3 ian. 1921.

Poart o coresponden a asidu cu Romain Rolland, la insisten ele ruia î i redacteaz , în limba francez , primele povestiri. Tot datorit lui Romain Rolland public în revista „Europe” (nr. din 15 aug. 1923) Kyra Kyralina, ap rut în volum un an mai târziu, în vara anului 1924. Larga audien de critic i de public a acesteia va înso i i volumele urm toare.

Scrierile apar inând anilor 1922-1926 i 1931-1935 sunt organizate în cicluri cuprinzând istorisirile, copil ria, adolescen a i via a lui Adrian Zograffi. Din primul ciclu fac parte Kyra Kyralina, Oncle Anghel , ap rute în 1924, Les Haidoucs (I-II, 1925-1926); al doilea ciclu este alc tuit din Codin, ap rut în 1925; al treilea ciclu cuprinde volumul Mikhail, publicat în 1927; ultimul înglobeaz La maison Thuringer (1933), Le bureau du placement (1933), Méditerranée (1934-1935).

Beneficiind de liantul unui personaj-martor, care îndepline te, pe rând, rolurile de narator, protagonist sau simplu ascult tor, povestirile se reproduc, firesc, unele din altele, în cea mai bun tradi ie a marilor povestitori.

Opere neincluse în cicluri: La famille Perimtter (1927), Le Refrain de la fosse (Nerrantsoula) (1927), Les chardons du Baragan (1928), Tsatsa Minnka (1931).

Au urmat volumele autobiografice: Trecut i viitor (1925), Mes departs (1928,), Pour avoir aime la terre ( 1930).

Paralel cu tip rirea la editurile franceze, c ile sale sunt publicate i în România, unele în transpunerea autorului însu i. În 1925 i 1929 st câteva luni în ar . Viziteaz URSS (19271929), publicând apoi volumul Vers l’autre flamme (Spre cealalt flac ), ce cuprinde textul Confession pour vaincus (Spovedania unui învins), 1929. toria în URSS a reprezentat un adev rat ritual pentru mul i intelectuali i scriitori occidentali. Istrati este i el primit rege te, i se ofer excursii i petreceri, i se pl tesc foarte consistente drepturi de autor.

Scriitorul Istrati vine cu o imagine aprioric favorabil , care va fi îns permanent contrazis de realit ile care îl frapeaz la tot pasul.

Reu te, de la un moment dat, s se debaraseze de „înso itori” i c tore te pe cont propriu. Constat , stupefiat, omniprezen a birocra iei, care a devenit un cancer al esutului social. Vede cum la putere s-a instalat o nou oligarhie (termenul „nomenklatur ” nu ap ruse înc ), la fel de avid i de f scrupule.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Desen semnat de Nina Arbore i datat 1930.

Adev rul literar i artistic din 17 aprilie 1935 Deslu te mecanismele prin care sindicatele i presa sunt folosite ca mijloace de a ine sub control popula ia.

Komsomolul, organiza ia tinerilor, este i el putred i corupt. Îl îngroze te banalizarea denun urilor, care frâng destine i nenorocesc existen e. Are exemple la îndemân : prietenul s u Christian Rakowski sau Rusakov, socrul lui Victor Serge.

Viziteaz mai multe republici sovietice, unde îl oripileaz mizeria i penuria.

Concluziile pe care le trage la cap tul c toriei sale sunt dramatice: „P sesc Leningradul, Moscova i Uniunea Sovietic mult mai am rât decât pe vremea când eram eu însumi unul dintre muncitorii ace tia strivi i sub toate regimurile. A-i exploata pe oameni, a-i face s tr iasc cu o bucat de pâine neagr , luându-le pân i jalnicul drept de a cârti, a-l împu ca apoi pe cel care a strigat într-o zi, a strigat numai ceva mai tare decât de obicei, a a ceva, a a ceva nu exist nic ieri pe mânt, nici m car în ara lui Mussolini”.

Dup apari ia c ii, Istrati a fost inta unor atacuri josnice, iar mitul Uniunii Sovietice a continuat s func ioneze. N-au fost deajuns nici alte m rturii ale unor personalit i celebre, cum e cazul lui André Gide. Cu atât mai mult acum, când s-au împlinit o sut de ani de la octombrie 1917, trebuie s omagiem curajul i franche ea lui Panait Istrati, care a în eles c adev rul, oricât de dureros, trebuie spus pân la cap t.

Istrati c tore te prin Grecia, în compania lui Nikos Kazantzakis. În 1930 se reîntoarce definitiv în ar . Atitudinea lui de independen , expus în eseul L homme qui n’adhère à rien, ap rut în 1933, îi atrage, atât aici, cât i peste hotare, vehemente contest ri. În schimb, exceptând unele reac ii violent negatoare din presa româneasc , opera „vagabondului-scriitor”, revendicat de dou literaturi, marcheaz , dup expresia lui Romain Rolland, „un succes universal”.

Ilie în eleptul, cel care are întotdeauna dreptate, dar pe care, toc-

5

mai din acest motiv, Cosma nu-1 asculta niciodat , istorise te - simptomatic - parabola celor dou „soiuri” de oameni ce populeaz p mântul. Unul, pentru c Dumnezeu 1-a f cut „la sfâr itul s pt mânii, când îi era mintea obosit de-atâtea lucruri minunate z mislite pân-a nu fi z mislit pe om”, a ie it din mâinile creatorului „lini tit, în elept, supus, om de treab ”. Cel lalt, opera diavolului, având „o doag de prisos”, este, dimpotriv , „zurbagiu”, gata „s r easc mântul, s întoarc lumea cu fundu-n sus i s tulbure pacea dumnezeiasc ”. În aceast din urm categorie se integreaz to i marii eroi ai lui Istrate, „zurbagii” inegalabili, care scot toate alc tuirile lumii din ga ul lor firesc, r zvr ti i f leac împotriva a orice fel de constrângere, violen i pân la (auto)distrugere, din moment ce un singur lucru îi las impasibili: consecin ele, asupra lor în i i asupra celor din jur, ale acestei irepresibile impulsivit i vitale incriminate.

Suflet de haiduc, Panait Istrati relev , bun oar , atât cele dou Chire, din binecunoscutul roman, prizoniere ale unei colivii aurite, atât Sara, incorigibil pl smuitoare de himere din lumea Mediteranei (1934-1935), cât i uria ul Codin, emana ie rebel a mahalalei r u famate Comorofca, cel care, ucigând, retu eaz dreptatea omeneasc potrivit codului inimii. „Societatea nu poate avea dreptate împotriva instinctului”, define te Tudor Vianu sensul Chirei Chiralina; concluzie valabil cu referire la totalitatea operei acestui autor. adar, cadrul i evenimentul au mai pu in o valoare intrinsec i mai degrab una secund , derivat din reflexul magic aruncat asupra lor de debordanta vitalitate i de violen a temperamental a protagoni tilor.

Farmecul acestei opere singulare iradiaz nu atât din str lucirea exterioar a decorului sau din insolitul detaliului strict anecdotic, cât, în primul rând, din for a fascinant a unor „suflete tari”.

Acum, când s-au împlinit 135 de ani de la na terea jurnalistului i scriitorului Panait Istrati, mi-a venit în minte ceea ce spunea Lev Tolstoi: „Mereu ni se pare c suntem iubi i pentru c suntem buni i nu realiz m c suntem iubi i pentru c sunt buni cei care ne iubesc.”

Sava Hen ia - Independen a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul X, nr. 10(110)/2019

Ionel POPA

Aforismele ]i cuget[rile lui Lucian Blaga Literatura aforistic e sarea gândirii.

Ele sunt gânduri care vr jesc [Ele] au accent de descântec.

(Lucian Blaga) Aforismul este pentru Lucian Blaga o modalitate de exprimare cu un specific aparte, de fenomen originar, prin raportare la OPERA sa.

Aforismele i cuget rile s-au scut din necesit i interioare articulând idei i sugestii imposibil de exprimat în alt chip (Cornel Moraru).Cultivat permanent, aforismul are prin el însu i durabilitate valoric i frumuse e poetic . Parafrazând chiar un aforism de-al lui, putem spune: cuget rile lui sunt o scoic în care cânt marea.

Cunoscând valoarea i importan a lor, ne intrig bibliografia s rac referitoare la acest sector al operei blagiene. Dup cuno tin ele noastre nu putem cita decât: George Gane, Aforismul lui Lucian Blaga - studiu introductiv la Lucian Blaga, Elanul insulei: aforisme i însemn ri, Ed. Dacia, col. Restituiri, 1977; Traian Podgoreanu Filosofie i aforistic la Lucian Blaga în vol. Lucian Blaga - cunoa tere i crea ie, culegere de studii, Ed. Cartea Româneasc , 1987; Ionel Popa, Despre aforismele lui Lucian Blaga în Steaua, nr.

4-5/1995, Glose blagiene 1, Ed. Ardealul, Tr.Mure , 2003, Glose blagiene 3, Ed.Limes, Cluj, 2018; Cornel Moraru, Lucian Blaga convergen e între poet i filosof, Ed. Ardealul, Tr.Mure , 2005. Cea mai ampl folosire a aforismelor i cuget rilor într-un studiu despre opera lui Blaga g sim la Eugen Tudoran în Lucian Blaga - mitul poetic. vol 1 (1981), vol. 2, (1983) Pentru studiul nostru am folosit: Pietre pentru templul meu(19l9), reprodus în ri i etape (1968); Elanul insulei, edi ie de Dorli Blaga i George Gane, care cuprinde ciclurile: Discobolul (1945), Elanul insulei, Din duhul eresului; Ceasornicul de nisip în vol. de publicistic Ceasornicul de nisip, edi ie de Mircea Popa, la Ed. Dacia, col. Restituiri, 1973.

Pentru a vedea cât mai adecvat ce în elegea autorul Trilogiilor, prin aforism, pentru a stabili locul acestei forme de exprimare în gândirea i opera lui i înainte de a încerca cartografierea acestui sector de crea ie, sunt oportune câteva preliminare: l. Indiferent de câte curente, coli i orient ri str bate i asimileaz orice scriitor mare ajunge la spiritul clasic (un aforism de-al lui gl suie te: „Premis - dumnezeu, dac ar fi fost romantic, ar fi creat al i Dumnezei. Fiind îns clasic, a creat lumea”.); 2. În tot timpul activit ii creatoare, Blaga a scris aforisme. Dup Pietre ... (1919) i Discobolul (l945), în 1946 a preg tit pentru tipar vol. Elanul insulei, dar din cauza ostraciz rii la care l-a supus regimul comunist n-a reu it s -l publice. Din aceea i pricin au r mas la stadiul de manuscris „aforisme i însemn ri” i Duhul eresului, cuget ri dictate de pe patul de suferin din clinica clujean .

Având în vedere aceast permanen , putem spune c n-a renun at la iubirea din prima tinere e; 3.Istoria intern a cuget rilor i aforismelor pus fa în fa cu lucr rile filosofice (poezia nu e exclus ) dezv luie un lucru, anume, permanenta circula ie cu dublu sens: aforisme i cuget ri ini iale sunt dezvoltate i integrate în lucr rile filosofice, iar din acestea sunt extrase pasaje c rora le d statut independent de aforism i cugetare; 4. În 1925, în ziarul „Cuvântul”, public microeseul Studiul proverbului, inclus apoi în vol. Ferestre colorate (1926). Cit m câteva propozi ii: „Proverbele sunt aforismele poporului”; „Cântecul i proverbul au deopotriv un ce greu definibil, aproape cu neputin ...”; „[...] sintez rezumativ a geniului unui popor.”; „proverbele sunt deopotriv : frânturi de sisteme de filosofie, frânturi de psihologie, de pamflete”; „Proverbele ca i aforismele de altfel cuprind de obicei adev ruri v zute dintr-o parte, piezi , sau de la în ime”; „La întrebarea despre ce gl suie te proverbul românesc, s-ar putea r spunde cu mândria doctorului medieval: despre toate lucrurile, cari se pot ti, i altele în afar de acestea.”; „Proverbul românesc are f îndoial o fizionomie a sa, un stil dintr-o bucat , o înf are de-o remarcabil consecven l untric .” Microeseul începe cu o m rturisire ce spune ceva: „Recitesc o carte pe care din copil rie n-am mai luat-o în mân : Povestea vorbei [a lui] Anton Pann, cel «iste ca un proverb»”. i acum o cugetare: „Despre proverb - În proverb se roste te în elepciunea omului care p time te într-un chip sau altul în fream tul lumii. Proverbul este în elepciunea omului p it, iar nu simplu a omului cu experien , care prive te lumea ca spectacol.” La finalul studiului nostru se va deslu i motivul referirii la aceste texte citate.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vizavi de aforismele i cuget rile autorului Pietre pentru templul meu se pot invoca modele precum Heraclid, Novalis, Goethe, Pascal, Schopenhauer, Nietzsche, Lao-Tse, dar la o cercetare mai atent aceste modele se dovedesc a nu fi modelatoare, ci catalitice sau i mai exact „afinit i elective”. mai men ion m o afirma ie a lui Blaga: „filosoful n zuie te s devin autorul al unei lumi” fie sub forma unui „sistem”, fie sub forma unor gânduri notate „fragmentar”, „aforistic”. Alegerea între cele dou feluri de a filosofa ine de înclina ia creativ i de viziunea de ansamblu (Weltanschaunng-ul) pe care scriitorul sau filosoful i-a format-o asupra lumii. Lucian Blaga a ales amândou modalit ile. A adar aforismele i cuget rile au valoare în sine i exprim simplu i adânc viziunea sa unitar asupra TOTULUI. Prin caracterizarea aforismelor lui Lao-Tse, inclus mai târziu în Fiin a istoric , Blaga se autocaracterizeaz ca autor de aforisme: „Ni se vorbe te în aceste aforisme despre tâlcul tainic al lumii, despre eficacitatea rodnic a negativului, a golului, în Cosmos, despre natura matern-feminist a sensului existen ei, despre des vâr irea germinativului i a tuturor lucrurilor.” Putem spune c aforismele, cuget rile i însemn rile lui Blaga sunt expresia ac iunii de captare a tuturor izvoarelor i de orientare a lor spre aceea i i unica vatr : OMUL cu DESTINUL S U CREATOR. Lucian Blaga încearc s identifice i o tipologie a aforismului.

Un prim tip îl reprezint acele aforisme capabile fiecare în parte s exprime o întreag viziune asupra lumii, simpl i tainic cum sunt cele ale lui Lao-Tse i Heraclid; a doua categorie o formeaz cele care, exemplu este Pascal, izolate nu sunt capabile s exprime fiecare în parte universul, ci numai înl uite pot oferi o viziune integral ; o a treia categorie o reprezint acele aforisme cu statut de sine st tor, care nu se întregesc cu altele i, ca urmare, nu particip la închegarea i rotunjirea unei filosofi sau altfel spus, nu rezoneaz metafizic, ele dezv luind doar inteligen , perspicacitate. Acest tip îl ilustreaz aforismele lui La Rochefoucauld (cf. Traian Podgonenu). Dac teoretic este simplu s faci distinc ii i clasific ri în sânul acestei materii, practic opera iunea devine mult mai dificil . Ce tip de aforism cultiv , cu pl cere i preponderent, Blaga? R spunsul nu e u or i oricare va fi el, nu poate fi tran ant, deoarece „luate izolat, aforismele blagiene i au în elesul în sine, al turate, ele se înl uie i fixeaz o perspectiv asupra lumii, asupra unui aspect al acesteia, o atitudine uman .

E un fenomen interesant acesta de constituire din elemente distincte, complet individualizate a unui întreg care are o alt valoare decât suma p ilor [...].Am zice noi c valabilitatea aforismelor blagiene decurge i din armonia ce le cuprinde când se întâlnesc” (Traian Podgoreanu).

Cultivând aforismul în mod insistent i la un înalt nivel valoric, autorul Discobolului a formulat i un num r de defini ii ale aforismului, care mai de care mai profund i mai poetic : „Literatura aforistic este sarea gândirii”: „Ce este un aforism - o floare în stare de gra ie.

Aleas s conceap Logosul i s -l nasc ”; „Greutate cosmic : Un aforism e un simplu gr unte de metal nobil, dar poate avea greutatea unei lumi”. Iat i defini ii în negativ: „Un aforism prost e ca o scoic în care marea nu r sun ”; „O vorb - Are pene, dar n-are aripi”. Alte aforisme pot fi citite ca defini ii indirecte.

Aforismul pentru a fi aforism trebuie, dup opinia lui Blaga, s îndeplineasc anumite cerin e, absolut necesare: „Orice aforism trebuie s fie astfel formulat încât s spun mai mult decât spune”; „Când formulezi un aforism trebuie s -l aduci în situa ia de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie s fie ceva canonic, închegat ca Biblia”. Conform acestor cerin e, aforismul trebuie s fie creator, nu o simpl afirmare i interpretare a unor sensuri preexistente, trebuie s fie creator de sensuri noi care s poten eze metaforic, transemnificativ i revelatoriu misterele (Cornel Moraru). Aforismul este rezultatul

7

unei „gândiri rodnice”. Autorul Elanului insulei afirm : „Exist o incompatibilitate între «a crea» o idee i a o «interpreta»”, i tot din afirma iile lui din diferite texte deducem c aforismul este o „esen ” ob inut dup desf urarea unui demers mental în care silogismul i argumentul trebuie s fie „latente” i „discrete”.

Aforistica ilustreaz constanta preocupare a gânditorului i poetului: relevarea fondului unitar al diverselor manifest ri creatoare (mit, poezie, filosofie, religie, tiin ) i a rela iilor dintre aceste manifest ri. Aceast expansiune tematic se manifest atât prin acumulare numeric (Traian Podgorean a num rat 1500 de aforisme, cuget ri i însemn ri), cât i prin caracterul plurivoc al aforismului blagian.

Autorul cuget rii Genesis i apoi a Trilogiilor afirm c omul e fiin a „înzestrat cu cel mai înalt mod ontologic îng duit în univers”; destinul omului este crea ia: „Crea ia e chiar destinul normal al omului, datorit c ruia omul este ceea ce este. Omul nu mi se pare cu orice pre menit echilibrului, dar e menit crea iei cu orice risc”, fiindc „Crea ia este singurul surâs al tragediei noastre”. Prin crea ie omul i dezm rgine te orizontul i se întâlne te cu misterul întru revelarea i adâncirea lui. „Arta nu poate fi socotit , afirm filosoful nostru, ca o completare, ca o compensa ie a unei insuficien e, a unui gol sufletesc. Nici un mutilat nu- i pune în locul piciorului amputat un picior de marmor .” Actul creator - „elanul insulei” izbucne te ca mister i se ascunde în propria lui imagine, iar ceea ce r mâne dup ac iunea „foarfecelui” este partea fanic .

Autorul Trilogiei culturii nu a urm rit elaborarea unui sistem, tratat de «Estetic », dar considera iile sale estetice sunt prezente peste tot în lucr rile sale. Actul creator i rezultatul lui sunt subiectul a unui lung ir de aforisme i cuget ri. Dac discursul filosofic pe aceast tem e riguros conceptual, în schimb cuget rile p streaz ldura i vibra ia medita iei i a expresiei, iar leg tura cu experien a creatoare personal discret , e totu i vizibil , pe m sur ce opera poetic i filosofic cre te în timp. În ultimele cuget ri, Din duhul eresului, m peste o Autobiografie: „O via întreag am c utat s ridic esurile la nivelul podi urilor getice, s limpezesc elementul mâlos al râurilor pân la în imea mitului, s încoronez empiria cu nimbul unei metafizici, s dezbar pân la Idee orice fiin , s transform oxigenul viciat al ora elor în ozon de p dure i de plai.”

Cuget rile despre actul creator se ordoneaz pe dou coordonate: una general în perspectiv metafizic , cealalt din perspectiv particular , cu referire la crea ia poetic , aceasta fiind o întruchipare individual manifest a destinului creator al omului. Iat câteva cuget ri ilustrative, în acest sens: „Un poet face dintr-o imagine o întreag lume.”; „O poezie se na te totdeauna din realit i psihologice, sociale i materiale, în condi ii fire ti, dar ea n-are nevoie s poarte pe corpul ei nici o urm ombilical .”

Aforismele i cuget rile despre actul creator i rezultatul lui cuprind un evantai de probleme. Poetul, poezia, critica, curentele sunt teme frecvente în aforistica autorului La cur ile dorului. Despre poe i, Blaga spune c s vâr esc acte cosmogonice i de aceea ei ar trebui s socoteasc anii „de la facerea lumii, deoarece ei - prin înptuirile lor - r mân pe linia ce a început cu Geneza.” Nu pu ine sunt defini iile, desigur, metaforice ale poeziei: „Poezia - a a de greu s spui ce e poezia. Un singur lucru e cert: ea este un izvor domesticit.”

Poetul e ridicat la semnifica ii cosmice, este pus în plan ontic: „Nu întreba i! Nu întreba i pe poet ce ocupa ie are. Îl jigni i, întocmai cum i jigni soarele i luna întrebându-i ce profesiune au.” Poezia e echivalentul mitului. Poetul Blaga m rturise te: „orice lucru empiric are pentru mine o importan numai ca reprezentant i purt tor al unei mitologii latente”, iar despre spontaneitatea mitic ; „o socotesc o condi ie a existen ei creatoare”. Mitul, în calitatea lui de axiom , este EUL poeziei.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Autorul poemului Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a sat suficiente cuget ri, aforisme, însemn ri pe care le putem pune sub genericul: sfaturi pentru un tân r poet. El e mereu cu gândul i cu sfatul al turi de poetul scut nu f cut. „Poetul f cut, zice Blaga, ine în grajd, în locul Pegasului, un dic ionar de cuvinte”. Dintr-un aforism afl m c pentru a ajunge „mântuitor de cuvinte” poetul trebuie s lupte cu el ca Iacob cu îngerul, numai a a va descoperi secretul poeziei i va ti c „Într-un cuvânt r sun nu numai sensul u, r sun în el întregul univers, precum într-o scoic marea”. De asemenea, tân rul poet trebuie s tie c „Poezia e o art a cuvântului numai în m sura în care e i o art a necuvântului. Într-adev r t cerea trebuie s fie pretutindeni prezent în poezie, cum moartea e necurmat prezent în via ”. În alt cugetare, autorul Neb nuitelor trepte, atrage aten ia confratelui c : „poetul care se sile te s converteasc în cuvinte toat substan a unei poezii i-o distruge”. În fa a unei poezii în stare n scând poetul trebuie s devin dintr-o dat un om foarte t cut. Urm toarea aser iune e mereu reluat : poezia se na te din cuvânt, dar i dintr-o rezerv fa de el. Mai mult decât în dezvoltarea unui cântec, poetul trebuie s se priceap la suspendarea lui, i s tie c „ceea ce se poate spune implicit s nu spun explicit”.

Prin urmare „adesea calitatea unei poezii cre te în chip nemijlocit în reducere de cuvinte”, mai ales când e vorba de „frumuse ile de detaliu”, deoarece acestea debordând opera devin „celule canceroase” în textul poetic. O alt cugetare mai spune c poezia (crea ia artistic ) nu e oper de cunoa tere, ci „pl smuire”, care aduce un „spor de con tiin ”. Unul dintre cele mai substan iale i frumoase aforisme blagiene este acesta: „Întâia i suprema lege a stilului literar ine de regulile politicii financiare”. Aceasta te înva s nu emi i cuvinte pentru care nu ai acoperire în aur. La aceasta mai putem ad uga: poetul e „un donator de sânge la spitalul cuvintelor”. „T cerea poetic ” pe care a practicat-o i pe care o recomand face parte din „mitul poetic modern”. Despre t cerea poetic autorul Lauda somnului a sat câteva aforisme i cuget ri de mare subtilitate: „Întunericul cerea din care s-a n scut cuvântul”; „Ce este cuvântul, orice cuvânt - Nimic decât o ran a t cerii”; „T cerea e umbra unui cuvânt”; „Duhul interior - O poezie ca s fie eminent nu e nevoie s dea impresia c a fost cl dit pe dinafar i cu multe materiale. Ea trebuie s par f cut pe din untru, cum se alc tuie te un vas, închis i translucid, de sticl , din gra ia unic a unei respira ii, ce se retrage apoi din el,

Sava Hen ia - Hora

Anul X, nr. 10(110)/2019

a-l sparge”. „Elanul coralului, spune poetul în cugetarea Elanul insulei, izbucne te din adâncimi, e între inut de toate nuan ele întunericului [t cerii], dar lumina banal a zilei [cuvintele de prisos] - nu”. În aceste cuget ri se întrevede dialectica t cerii i a cuvântului, ca mit orfic modern [cf. Eugen Tudoran]. În aceste texte decel m intui ii ale teoriilor moderne despre limbaj, în general, i asupra limbajului poetic, în particular.

Printre atâtea cuget ri despre actul creator i oper g sim i referiri la critica literar . Critica, zice poetul trebuie s aib con tiin .

Aceasta e datoare s „cunoasc pe din untru opera [...] pe mai multe direc ii posibile”. i mai afirm cuget torul, „Efortul esen ial al criticii tinde, dup citirea de-un moment al operei studiate, s refac aceast oper [...] exclusiv în rela ie cu opera nu cu omul”, iar pentru a fi „dreptate imanent ” i „cump dreapt ”, critica trebuie s porneasc în analiza operei de la „criterii con inute în chip implicit în chiar opera ce urmeaz a fi examinat ”. Dac în z mislirea operei incon tientului creator i se acord locul ce i se cuvine (dai Cezarului ce-i a Cezarului), în schimb actului critic i se cere un „spor de luciditate”. Actul critic trebuie s vad opera din interior pentru a-i surprinde „elanul” creator i puterea de revelare i sporire a misterului.

Actul critic „trebuie ” (frecvent este în cuget rile i aforismele despre crea ie, poezie, critic , a lui trebuie) fie constructiv nu simplu impresionist. De asemenea ea nu trebuie s aib orgoliul exhaustivit ii. Un alt principiu pe care poetul ine s -l aminteasc este cel al respect rii textului: „spre a da cea mai bun exegez unei poezii nu e nevoie de nici un cuvânt în dincolo de text”. Raportul dintre oper i critic este unul similar cu cel dintre vânat i vân tor. Cugetarea la care facem trimitere con ine o propozi ie ce afirm ideea de oper deschis : „Poezia se refugiaz de obicei în tenebre de unde va continua s cheme”. Odat ce opera a fost creat , ea „se desparte” de creatorul ei i fiin eaz liber i permanent „cheam ”. Ideea e prezent i în urm toarea m rturisire: „Semnifica iile i valorile pe care le-am concretizat în una sau cealalt dintre crea iile mele poetice, dep esc semnifica iile i valorile ce le-am pus în chip con tient în aceste creii. Unele din aceste semnifica ii i valori se ridic în con tiin a mea de ast zi, la o recitire dup decenii. Cele mai multe din semnifica iile i valorile care îmi dep esc con tiin a vor fi puse în lumin de al ii, care vor avea daruri de luciditate mai mare decât am avut eu. Din aceast situa ie precar într-un fel, a creatorului de art , rezult cu necesitate superioar sarcina esen ial ce-i incumb criticului literar i artistic”.

Ne-am fi a teptat ca referirile la experien a sa creatoare fie frecvent în aforismele i cuget rile sale, i exprimate la modul direct, or, constat m c autoreferen ialitatea este discret , exhibat cu gra ie ... aforistic . Aceea i atitudine este prezent i în textele poetice programatice, care pot fi grupate sub genericul autobiografie i autoportrete. În astfel de poezii, de cele mai multe ori Blaga se folose te de masc /intermediari, mesageri.

De-a lungul anilor, Lucian Blaga i-a notat gândurile i observa iile cu privire la rela ia dintre tradi ie i modernitate.

Frecven a lor a crescut pe m sur ce volumele de poezii sau adunat i critica literar a început s -i viziteze tot mai asiduu poezia. i-a dorit s se cla-rifice asupra problemei cu atât mai mult, cu cât lirica sa a fost diferit catalogat : când tradi ional , când modern , fiecare alternativ fiind negat succesiv. Niciodat nu i s-a surprins pân la cap t i definitiv specificul, originalitatea, doar el, cel ce a scris La cump na apelor, s-a edificat, f rest, asupra rela iei dintre „r cini” i „meridiane”. Cel care a elaborat conceptul de matrice stilistic este pentru o înr cinare în propriul p mânt, dar cu deschidere i spre alte orizonturi.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Cu greutatea trecutului ne-am obi nuit ca i cu greutatea atmosferei: nici n-am putea exista f ea”, gl suie te o cugetare, iar alta ne spune: „În piramidele egiptene s-au descoperit, dup veacuri, urmele de nisip l sate de cei din urm lucr tori; astfel de «urme în nisip» se streaz poate c i în noi - din epoci arhaice”. Tradi ia i modernitatea sunt complementare i a a trebuie s r mân : „Putem înnoi case f s modific m câtu i de pu in zidirea”, iar aforismul Lav i marmor ne zice: „C i ciople ti statuile din blocuri de lav sau blocuri de marmor - n-are consecin e pentru c ldura cuvenit operei de art ”. În câmpul artei, în cadrul dialecticii tradi ie-modernitate, creatorul adev rat trebuie s fie unic: „În câmpul cu flori fiecare artist trebuie s fie o floare, nu floare”.

Pentru Blaga tradi ia are un în eles complex. Indiferent de pozi ie, de moment, tradi ia trebuie s fie creativ , s aib rol catalitic, „altfel e o cârj pentru atâtea i atâtea sl biciuni”. Numai raportul corect, echilibrat dintre tradi ie i inova ie poate da seama de valoarea i locul poetului în cadrul istoric al culturii c reia îi apar ine. Noutatea trebuie s se plieze pe tradi ie, care este „comoar adânc îngropat în p mânt”, iar pentru a ajunge la ea trebuie s „sapi” i s „sapi”.

Fiecare nou creator trebuie s d ruiasc un rost b trânelor mituri.

Fenomen complex, tradi ia se integreaz în prezent printr-un adev rat proces de „metempsihoz ”: „Circumscriere - crea ia spiritual obiectiv într-o oper , este un început de metempsihoz ”. Pentru poetul i filosoful Blaga, tradi ia trece dincolo de etnografie, decorativ, pitoresc, ea ine de partea abisal a omului creator, nu de circumstan e istorice, culturale, personale, trec toare. Toate componentele tradi iei cu poten ialul lor de prezen în oper , pentru a deveni „substan iale” trebuie s se întoarc în incon tient, vatra matricei stilistice, ca apoi, prin fenomenul de personan s revin în „platoul con tiin ei”.

Adev rata oper se na te nu se face. În cuget rile sale, gânditorul de la Lancr m face o distinc ie net , metafizic , între n scut i f cut: scutul ine de ontic, f cutul de condi ia istoric trec toare i schimtoare. Din aceast perspectiv autorul Trilogiei valorilor prive te manifest rile moderne i moderniste din sfera crea iei artistice.

Lucian Blaga se delimiteaz de „modernismul excesiv”, acesta fiind cel mai pertinent semn al lipsei de „substan ”: „Poezia unor autori moderni de inspira ie tehnic i urban [adic înstr inat de mit i lipsit de fiorul liric] îmi face impresia unui laborator cu aer condi ionat”. Punctul vulnerabil al oric rui curent nou, sus ine Blaga, este programul, impus. „Imperativul categoric” al acestui „Program” este „sensul unic”: „Sensuri unice - Cu sensuri unice se poate reglementa circula ia mecanic pe str zi, dar nu circula ia sevelor într-un organism i nici circula ia aromelor i elementelor inefabile dintr-un peisaj al spiritului. „Excesul, de orice fel, al „ismelor” duce la dogm i fanatism. Or, acestea nu sunt st ri de spirit favorabile crea iei.

Neiert tor, prin ironie, este cu arbitrariul pus în slujba a a numitului moment de inspira ie al poetului modern/modernist: „Un dic ionar al limbii a înnebunit s rind din raft. Acest lucru a fost suficient ca s creeze curente literare: futurismul i dadaismul.” „Fabricat ” în felul acesta poezia modern este aidoma patimii absurde a împ ratului Caligula de a bea m rg ritare dizolvate în o et. F când distinc ia dintre na tere i facere, Blaga dezaprob zelul, excesul de me te ug i virtuozitate, care duc la demagogie verbal amenin ând inefabilul i mascând mediocritatea. Autorul eseului Art i valoare combate cu atâta fermitate „virtuozitatea” pentru c , probabil, o asociaz teoriei (filosofice!) conform c reia arta i-ar avea originea în joc. Pentru poetul i filosoful român, Crea ia i Jocul sunt incompatibile. S d m cuvântul cuget rii blagiene: „Poe ii care pre uiesc prea mult «podoabele» [perucile, spune Blaga în alt cugetare] într-o poezie sunt c uzi i mai mult de criterii cosmetice, decât de norme poetice”; „Întâia i suprema lege a stilului literar ine de regulile politicii financiare.

9

Aceast regul te înva s nu enun i cuvinte pentru cari n-ai acoperire în aur. Orice abatere de la aceast norm duce la infla ie”. Aceasta este distan a dintre stil i virtuozitate. Me te ugarii versurilor sunt fiii lui Dumnezeu, f cu i nu n scu i. Lor le lipse te fiorul liric. În Geneza metaforei i sensul culturii, Blaga îi va viza direct pe Mallarme, pe Valery (aici Blaga exagereaz pu in) i pe epigonii lor. Ace tia „nu aduc substan e noi, ci numai forme noi”. Nici pentru poe ii i filosofii existen iali ti nu are cuvinte de laud , considerându-i „actori ai existen ei”: „În general existen iali tii exalt aspecte oarecum generale, dar neesen iale, ale existen ei, având totu i convingerea c se g sesc, cel pu in prin aspira ii, în centrul ei”. O caracteristic a existen iali tilor, de toate nuan ele, este febra, pe care i-o între in în mod artificial. Existen iali tii sunt asemeni molu telor care „sf tuiesc vertebratele s refuze a- i alc tui un schelet”.

Cu toate str daniile, modernismele nu ofer decât un elixir imaginar. Ele cad victim unui defect de logic : „Victima logicei - Un cosmos absolut ordonat i perfect logic e nepoetic [vezi Nichita St nescu, Lec ia despre cub; ecouri blagiene sunt de auzit în Opere imperfecte, Necuvintele]. De aici s-a ajuns la încheierea c Haosul ar reprezenta poeticul catexohin. Dar o asemenea încheiere este rezultat al logicei, ea nu se datore te sensibilit ii poetice. Astfel Dada, suprarealismul, i alte isme sunt victime logicei, iar nu reac iunii poeziei”. Ismele sunt amendate i pentru manifestarea ostentativ a „libert ii” poetice, deoarece arta exclude principial orice ostenta ie; libertatea i originalitatea manifestate în felul acesta nu sunt autentice, în limbaj blagian, sunt cute nu scute. De asemenea, modernismele in în „grajd, în locul Pegasului, un dic ionar de cuvinte”. Spiritul critic al lui Blaga la adresa exager rilor i neajunsurile orient rilor moderniste se întemeiaz pe o realitate bine cunoscut . Într-o „însemnare” spune: „Recitesc o antologie de poezie francez ap rut între cele dou r zboaie mondiale i sunt speriat de propor iile pe care haosul le-a luat în arta timpului. Haosul poate fi izvor, dar nu ine de crea ie”. Modernismele pot avea soarta acelor râuri care nu se vars în mare, ci se pierd în nisipurile pustiului. Prin excesele lor, moderni tii „vântur pleav ”, iar spre p mânt azvârl pu ine „gr un e”. Prin exager rile i extravagan ele lor, modernismele au înlocuit inspira ia, mislirea, na terea, adic actul creator, cu „turmentarea” continu .

Or, turmentarea duce la sterilitate. În aceast stare pentru un „asiatic beat de arta sa”, arta greac i se pare „vin trezit”. În aceea i m sur poetul i filosoful Blaga se dezice de arta bazat pe copierea naturii, pe fotografierea realului. De câte ori a avut ocazia a fost neiert tor cu toate „stilurile” întemeiate pe mimesis.

Copierea naturii, a realit ii e o „tr dare” a menirii crea iei. În acest caz, artistul este, dup cum spune Blaga interpretând anecdota despre pictorul antic, un „plagiator”: „A plagia natura - P rile cari, duo str veche anecdot , s-au aruncat asupra unui tablou în care un pictor din antichitate întruchipa ni te cire e, au voit s denun e în chipul cel mai zgomotos un plagiat, iar câtu i de pu in s aplaude din aripi o mare crea ie de art .”

Critica naturalismului, form degradat a mimesului, e o constant în aforismele i cuget rile blagiene (vezi i Fe ele unui veac). Principalele capete de acuzare sunt: oroarea de metafizic ; lipsa transfigur rii („aburii ce se ridic din balta murdar ” r mân murdari ca i balta); lipsa mitului; negarea actului creator ca revelare i adâncire a misterului.

Lucian Blaga condamn nu numai mimesul ca principiu unic al artei, ci i teoriile care fac din art un surogat, deturnându-o de la menirea ei cea adev rat (O teorie a culturii), reducând-o la satisfacerea unor „pofte” i „apetituri” care nu reu esc s se satisfac pe linia lor. E vizat în primul rând Freud care reduce arta la „Libido”. „Cultura, spune filosoful nostru, dac e ceva, trebuie s fie în sine i pentru sine. Altfel, pur i simplu ea nu exist .” Din alt aforism extragem

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

urm toarea propozi ie: „Cu pene de gâsc nu se poate zbura”. În definirea psihanalizei, Blaga este ironic:” „ ii în mân un trandafir i dint-o dat e ti ispitit s -i despoi petalele. Speran a secret cu care degetele purced la aceast despoiere este de a g si sub petale un trup de fat .”

Dat fiind dublul statut, de poet i filosof, e firesc ca în cuget rile i aforismele sale, Blaga s se refere i la rela ia poezie-filosofie.

Pentru el filosofia este „«bemolul» spiritului”. Una din ultimele „însemn ri” spune: „Filosofia este al doilea schelet al omului.” Aforismele i cuget rile ilustreaz elocvent „convergen ele între poet i filosof” (Cornel Moraru). Prima i poate cea mai important idee este c înc lcarea specificului fiec reia duce la hibrid ri. Poezia, sus ine Blaga, este o structur de imagini poetice nu de idei deghizate în imagini mai mult sau mai pu in frumoase. Imaginea poetic e centrul pulsatoriu care organizeaz textul într-o semantic poetic diferit de cea a limbajului comun, cât i de cel al limbajului intelectual, fie el filosofic ori tiin ific. Poezia trebuie s fie un Tot de unitate interioar dat de gândirea poetic . „În orice limb exist o metafizic implicit ” gl suie te un aforism al poetului. Problema i-a preocupat i pe Mircea Vulc nescu (Dimensiunea româneasc a existen ei) i Constantin Noica (Rostirea româneasc ). Datoria poetului este s se foloseasc de acest bun pe care limba i-l ofer , pe credit. Rambursarea creditului se face doar prin actul creator i astfel cuvintele se „boltesc peste lume”, iar poetul devine „mântuitor al cuvintelor”, „donator de sânge la spitalul cuvintelor”. La un poet, spune Blaga, „important i vital nu este filosofia pe care o pune în poezie”, ci cea pe care poezia o degaj . Este negat a a-zisa poezie filosofic . Între poezie i filosofie exist o afinitate electiv , dar i o mare divergen : „Imprecizia filosofiei i precizia poeziei fac cas bun împreun , dând adesea suprem

Sava Hen ia - Fata cu porumbei

Anul X, nr. 10(110)/2019

de valabil poezie de sensibilitate metafizic . Dar foarte rea cas fac împreun precizia filosofiei i imprecizia poeziei. Aceast din urm torie st la baza poeziei a a-zis filosofic , didactice, discursive. „Filosofiei, în comentariile ei despre poezie, i se recomand pondera ie i respect pentru specificul poeziei. În acest sens, Blaga face observaii la adresa lui Hegel i Schopenhaur: „În considerarea poeziei i a artei în general, filosofii de voca ie se las de obicei ispiti i de perspectivele ce se deschid din filosofia lor, dar prea pu in de poezie i de art . În câteva erori n-a c zut estetica lui Hegel i Schopenaur din aceast pricin . Dac în considerarea artei, filosofia ar urma sfaturile modestiei, s-ar ajunge la o mai just filosofie a artei.” Ca produse ale spiritului, poezia i metafizica au „grave puncte de coinciden ”, dar fiecare î i are obiectul i specificitatea ei: „Metafizica inten ioneaz fie o revelare i izbute te s fie doar crea ie. Poezia aspir s fie crea ie i reu te într-un fel s fie revelare. Autorul Trilogiei cunoa terii dezavueaz „turmentarea filosofic ” devenit la mul i „gânditori actuali un scop în sine”, un act narcisiac. Acest gen de filosofie are deficit de crea ie, ea nu e rezultatul unui proces organic, ea nu vine dintr-un impuls interior.

Chiar dac poezia i metafizica sunt „un cap de pod pe care omul izbute te s -l fac în cer”, unii filosofi (nu pu ini) sunt vinova i de o mare eroare. Ei fiind „presbi i: ei v d cerul, dar neag existen a p mântului”. Ei sunt filosofi care nu s-au desp it de ideea c filosofia ar fi ancilla theologiae. În aceea i lumin rezervat i critic autorul eseului Religie i spirit vede rela ia poeziei cu religia.

Mai întâi s poposim pu in în prejma unui moment din biografia scriitorului, care are leg tur cu problema respectiv . Dup cum se tie, între 1914-1917, tân rul Lucian Blaga urmeaz seminarul teologic pentru a evita chemarea sub arme de c tre Kaiser. Studiile teologice au fost benefice pentru setea de cunoa tere i apeten a sa pentru metafizic , au fost benefice în m sura în care l-au ajutat s i clarifice anumite gânduri i l-au pus în contact cu o nou dimensiune a spiritului uman. Îns studiile teologice n-au f cut din tân rul Lucian un teolog. În Hronicul i cântecul vârstelor el m rturise te: „Între mine i teologie [de acum trebuie s preciz m c Blaga face distinc ie între sentimentul religios, sacru i teologie] am pus o tabl de azbest-izolator. Cu toate acestea contactul cu diversele materii imponderabile i abstracte, cu substan a fictiv a Cerului, a izbutit s de tepte în mine o seam de interese de aceea i natur , dar degajate de orice criterii dogmatice. Dac bun oar catehismul budist m vr jise cândva, când eram prin clasa a IV a Liceului aguna, acum aceea i aplecare, multiplicându- i volumul, îmbr a în conul s u de lumin , întreaga istorie a religiilor i filosofia religiei ca atare. De la biblioteca Bruckental din Sibiu îmi procuram diferitele c i, ce r spundeau nesa iului meu, începând cu imnurile rigvedice în traducerea lui Max Muller, i sfâr ind cu istoria dogmelor a lui Hans Harnak.”

Cuget rile i aforismele lui Blaga pe aceast tem sunt cu atât mai pre ioase, cu cât, nu de pu ine ori, s-a încercat subordonarea, cel pu in a unei p i din poezia i filosofia sa, religiei ortodoxe, iar al ii l-au acuzat c tr deaz ortodoxia, i prin urmare, românismul. i unora i altora, Blaga le r spunde clar i ferm c religia e tot o crea ie a spiritului uman i nici de cum revela ie a lui Dumnezeu, i c ortodoxia e numai o parte istoric a românismului, iar într-un aforism afirm : „Nu cerul este promisiunea ce ni s-a f cut, ci crea ia”. Într-un aforism citat mai devreme afirma c în poezie nu are importan filosofia pus în ea, ci filosofia pe care o poate exprima. Acela i lucru îl afirm când spune c în poezie important e doar sentimentul religios care poate genera poezie adev rat , în poezie nu are ce c uta „religia catihetic ”. Un sentiment religios, care produce mult poezie religioas , e suspect în ceea ce prive te consisten a i autenticitatea lui.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pentru un astfel de abuz sunt, pentru Blaga, suspec i chiar Rilke, pe care de altfel îl apreciaz la superlativ, i Claudel. i concluzioneaz : „Ca s po i culege firul din gogoa a de m tas , crisalida trebuie înmuiat mai întâi i ucis .” Ce vrea s zic Blaga prin metaforele sale?

Nimic altceva decât c pentru a da expresie fiorului liric de coloratur metafizic trebuie s te eliberezi de dogma teologic , sentimentul trebuie s fie liber nu sclavul acesteia; sentimentul religios nu este revela ie, ci tr ire intim , personal , de aceea „când cau i comori nu sapi în nori, ci în p mânt”. Într-o alt cugetare spune despre cultura teologic c poate deveni fertil , dar numai „dup ce ai ie it din ea”, întocmai ca i din copil rie. Blaga mereu puncteaz deosebirea de subiect i metod dintre poezie, filosofie, religie. În repetate rânduri autorul eseului Despre con tiin a filosofic a afirmat c el este filosof i în nici un caz adeptul vreunei religii. Dar ce înseamn a avea o religie, se întreab gânditorul, înseamn a fi liber s i pui întreb ri, libertate care exclude revela ia divin a adev rului, pretins i absolut, de aici i regula: „Cât timp nu suntem în posesia adev rului absolut, to i indivizii au dreptul la libertatea creatoare de a-l c uta, fiecare în felul s u.”

Pentru a în elege corect rela ia pe care Blaga o statueaz între cele trei manifest ri ale spiritului creator trebuie pornit de la câteva idei „nucleare” ale gândirii sale. Una dintre ele e exprimat de aforismul: „Crea ia este singurul surâs al tragediei noastre” [apoi va ad uga i iubirea]; crea ia este destinul omului; omul ca fiin istoric ve nic î i dep te crea ia, dar niciodat destinul de creator.

Stârnind revolta ap torilor dogmei religioase, Blaga declar : „Nu cerul este promisiunea ce ni s-a f cut, ci crea ia” i „Cel care creeaz nu simte nevoia mântuirii.” Pentru autorul Censurii transcendent „judecata de apoi” înseamn cu totul altceva decât postulatul bisericii. Pe omul creator îl judec posteritatea: „Un alibi - prin operele sale artistul î i creeaz un alibi în vederea judec ii de apoi.” Ideea destinului creator a omului, care se opune dogmei revela iei divine,

Sava Hen ia - Spre fântân

11

este omniprezent în cuget rile i filosofia lui Lucian Blaga. Chiar dac vom fi acuza i de abuz de citate [fragmentarea i „rezumarea” uneaz în elesului i frumuse ii textului] cit m o cugetare cu not autobiografic : „Cei mai mul i oameni se trezesc la un moment dat cu sentimentul c «exist »; acest sentiment este, pentru cei mai mul i suficient s le comunice i sentimentul s tos c au dreptul la existen sau chiar toate drepturile. Sentimentul meu, în aceast privin a fost din p cate cu totul altul. Înc din adolescen am fost purtat de sentimentul c «exist», dar c numai «crea ia» îmi d dreptul la existen .”

Secole la rând Biserica Cre tin a avut un rol important în evolu ia spiritual i cultural a omului, în evolu ia artei în toate ramurile ei, dar chiar dac acest rost istoric complex, e de neignorat, nu justific gestul bisericii/teologiei de a- i aroga hegemonia. Religiozitatea [sacrul, în terminologia lui Mircea Eliade], spune Blaga, e un „element de dozaj” în toate manifest rile omului. „Sunt, m rturise te el, un adept al acestei religiozit i. Status-quo-ul rela iei religie (teologie) crea ie (cultur ) e subtil definit: „Distinc ie - Picurul de rou împrosp teaz agreabil o floare, dar nu o fecundeaz .” La fel i sentimentul religios (cre tin) împrosp teaz crea ia, dar nu o fecundeaz ; „meridianul ceresc” împrosp teaz numai dac conlucreaz cu „meridianul mântesc - „r cinile”. Aforismul cini i meridiane trimite spre matricea stilistic nu spre harul i revela ia lui Dumnezeu.

Spre acela i în eles trimite un alt aforism citat în alt context („Când cau i comori nu sapi în nori, ci în p mânt”).

Câte religii/teologi atâ ia Dumnezei. Îns problema nu e num rul lor, ci faptul, real i trist, c religiile nu au g sit calea ecumenismului. În stilul s u metaforic expresiv, tocmai aceast situa ie o constat Blaga în urm toarea însemnare: „Între religii - Religiile nu- i recunosc cu reciprocitate dumnezeii, cum statele î i recunosc guvernele. Între diferitele religii rela iile diplomatice sunt deci prin defini ie rupte.” În alt text constatarea e mai dur : „Isus: fariseii l-au r stignit numai o dat , dar cre tinii de nenum rate ori.”

Filosoful Blaga s-a apropiat de religia cre tin i teologia ei pentru a le c uta r cinile spirituale i culturale nu pentru aderarea la dogmele lor. Când fe ele biserice ti i-au dat seama de acest lucru au fost dezam gite i au pornit o campanie împotriva operei lui. Intuim în ce umori s-au sc ldat înal ii prela i i ucenicii lor când au citit aforismele i cuget rile publicate independent sau integrate în lucr rile filosofice. Într-o cugetare, care în mod sigur a oripilat pe prela i, spune c Dogma e „t râ a” cu care a r mas Dumnezeu dup ce „ i-a cernut îngerii pe p mânt”. Omul, sus ine teologia cre tin , a fost cut de Dumnezeu dup chipul i asem narea sa. Replica lui Blaga: asta nu înseamn c Dumnezeu e om în cer, ci c omul e Dumnezeu pe mânt. „Omul, dac are un rost pe p mânt, trebuie s i-l realizeze prin sine însu i”. Spiritual i creator, omul e liber, iar despre îngeri spune, în opozi ie cu biserica, c „sunt un fel de automate” care nu pot fi superioare omului, deoarece au „o perfect con tiin de slug ”. Îngerul care a vrut s fie liber i s cunoasc a fost socotit un r zvr tit, un eretic, prin urmare a fost pedepsit; Dumnezeu l-a azvârlit în iad, iar pentru biserica cre tin a devenit întruchiparea r ului. Blaga se dezice de dogma cre tin i când afirm c nu crede în „via a viitoare”, în învierea mor ilor la judecata de apoi. În fa a mor ii îi e fric , recunoa te poetul, dar nu de moartea în sine care e fenomen universal, inerent vie ii, ci la gândul dac în fa a mor ii va avea o comportare demn ori lamentabil . Moartea, mai spune filosoful, începe nu cu moartea trupului, ci atunci când pe nici un plan de activitate nu te mai po i dep i. Asemeni lui Kant, Blaga poate spune: „cerul înstelat deasupra mea, legea moral în mine”.

Prin tonul polemic la adresa dogmei teologice i a biserici, Blaga pune în lumin fundamentul fiin ei umane: crea ia i libertatea. Fiind fiin liber i creatoare, în structura sa spiritual , între inteligen i

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

credin se instaureaz o anume incompatibilitate. În antologia de aforisme i cuget ri Elanul insulei, la p. 218, sunt patru aforisme succesive despre aceast incompatibilitate: primul enun problema, iar celelalte puncteaz ac iunea negativ a credin ei/dogmei asupra inteligen ei/crea iei. Prin natura ei, inteligen a înclin spre c utare i „necredin ”, tocmai de aceea dogma urm re te s scoat din func iune inteligen a. O cugetare gl suie te: „Din inteligen vine toleran a, din credin fanatismul”. Un semn, în aparen banal, al c derii în fanatism i al pierderii libert ii i demnit ii este rug ciunea (Capituri). Dogmatismul i fanatismul nu sunt prielnice crea iei, ele admit numai reproducerea revela iei divine interzicând realitatea în care, de jure i de facto, „comentariile sunt cu putin la plural, totdeauna.”

De fiecare dat , autorul Trilogiei valorilor se te expresia cea mai potrivit i profund pentru respingerea închist rii în dogm i fanatism. Î i r mâne în memorie o zicere ca aceasta: „Sens unic - Cu sensuri unice se poate reglementa circula ia mecanic pe str zi, dar nu circula ia sevelor într-un organism i nici circula ia aromelor i elementelor inefabile dintr-un peisaj al spiritului”. Spiritul, crea ia, libertatea mor când sunt supuse sensului unic.

Fanatismul este o manifestare a prostiei (Fanatismul). Alt însemnare ne spune: „Sunt doctrinari, care dup ce z resc lumina mântuitoare a înv turilor î i ard ochii ca unii mahomedani fanatici i absurzi dup ce v d piatra sfânt : ca via a întreag s nu mai vad nimic altceva.” Dogma e setoas de sânge ca lupul (Animalitate i spiritualitate). O definire plastic a fanatismului i a caracterului u steril i malefic ne ofer observa ia despre „piatra care st ruie...”

Deosebirea esen ial dintre gândirea filosofic , creatoare, i cea teologic const în faptul c filosofia pune/formuleaz probleme, pe când teologia impune doar o solu ie: revela ia lui Dumnezeu. Metafizicianul Blaga respinge postulatul teologic conform c ruia „paradoxurile divine [alias revela ia divin ] nu pot fi n scociri ale min ii omene ti”. Totdeauna dogma i fanatismul pun limite (Criticismul) stipulând „crede i nu cerceta”. În limbajul metaforic blagian, aceast supunere înseamn castrare (Regretul lui Origene). Teologia sus ine

Sava"Hen ia - Izvorul

Anul X, nr. 10(110)/2019

logosul este „Dumnezeu adev rat din Dumnezeu adev rat”. Raportat la aceast tautologie biblic , filosofia este „erezie din erezie” i tocmai în asta st „onoarea i salvarea ei”. Filosofiile sunt „lumi posibile” pe care Dumnezeu nu le-a creat, ori nu le-a putut crea. Acum se impun câteva remarci: 1. Cel care a privit zari tea cosmic i a s pat în p mânt este refractar misticii, ascezei, sfin eniei pentru c ele „sfarm orice tratat de moral ”. În acela i timp nu agreeaz nici ateismul care se opune, tot dogmatic i fanatic, atât divinului, cât i metafizicii; 2. Lucian Blaga face distinc ie clar între sentimentul religios (sacru), care este intrinsec fiin ei umane, i credin a din formularea teologic , propov duit de biseric ; 3. Elemente din recuzita religiei cre tine sunt folosite în mod liber (de altfel i în poezie) ca material de construc ie pentru compara ii, paralelisme, metafore.

Revin la o afirma ie anterioar : asemeni lui Kant, Blaga poate spune „cerul înstelat deasupra mea, legea moral în mine”.

Nu tim dac autorul Trilogiilor a avut în plan i o „trilogie etic ” sau cel pu in un manual de moral . Pu in probabil, dac avem în vedere c templul s u filosofic a fost încheiat cu Diferen ialele divine (1940), deoarece celelalte dou p i ale Trilogiei cosmologice: Aspecte antropologice (text r mas la stadiul de curs universitar - 1947) i Fiin a istoric (manuscris) au fost publicate postum, în 1976 i respectiv 1977. Nu ne r mâne decât s ne mângâiem cu ideea c „timpul n-a mai avut r bdare”, îns nu trebuie s uit m c „noile” vremuri aduse de regimul comunist i-au fost potrivnice. La acestea s mai ad ug m i opinia sa: crea ia precede morala. Prin urmare a filosofa (act creator) despre crea ie înseamn implicit a medita i asupra eticii i moralei. Cu toate c nu a scris un tratat etic i nici un manual de moral , reflec iile etico-morale sunt permanente i numeroase în aforistica sa, de la Pietre pentru templul meu (1919) la Din duhul eresului (dictate de pe patul de suferin ).

Parcurgând aceste reflec ii morale constat m c pentru filosoful destinului creator al omului Morala nu este o „tabl ” înmânat de Dumnezeu i nici catehism bisericesc, dimpotriv , morala e crea ia omului i îi apar ine. Morala are caracter istoric: „Legile morale se schimb dup locuri i timpuri”, dar asta nu înseamn , mai spune Blaga, s nu ascul i de legile ei.

Toate cuget rile morale blagiene au ca fundament principiul vie ii. Principiul vie ii sus inut de Blaga nu este sinonim cu „filosofia vie ii”. „Lucian Blaga nu a scris nici un fel de «filosofie a vie ii», ci a scris o filosofie a demnit ii singulare a omului în Univers, spre care nici o variant a «filosofiei vie ii» nu a tânjit vreodat .” (Ion Mihail Popescu, O perspectiv româneasc asupra teoriei culturii i valorilor, 1980, p. l0), în schimb a alimentat ideologi catastrofale pentru omenire.

Lucian Blaga a respins ideea lui Kant despre posibilitatea unei morale autonome de provenien transcendent , impus de un „imperativ categoric”. În mod ironic, filosoful nostru aminte te visul unor Sfin i P rin i, care credeau c înmul irea genului uman ar fi posibil i pe cale nesexual . A tr i dup principii morale trebuie s fie ceva firesc, venit din interiorul omului. „Omul dac are un rost pe p mânt, trebuie s i-l realizeze prin el însu i”, imperativul categoric fiind doar un schelet pentru construc ia moral . „morala este vie, spune cuget torul, este organic , are carne, inim , creier i viscere”. Prin es tura ei de principii, reguli, cerin e, morala e un organism viu. Prin urmare, rigiditatea i fanatismul în aplicarea „imperativelor categorice” poate na te mon trii. Odat ce caracterul s-a forjat scheletul se poate d râma (Schele i nimic altceva).

O vie uire moral trebuie întemeiat pe ni te convingeri, cum ar fi: „Dup ce am descoperit c via a n-are niciun în eles, nu ne r mâne altceva de f cut decât s -i d m un în eles”. „Faptul c toate vie uitoarele de pe p mânt sfâr esc cu moartea, nu dovede te c moartea e

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

non-empiric i bazat pe principii cognoscibile a priori. Imperativul moral al autorului Întemeierea metafizicei moravurilor este abstract, formal, lipsit de substan real , dup cum spune autorul Lumea ca voin i reprezentare. i «morala» autorului Trilogiei valorilor e este una a datoriei, îns prezumtivul manual de moral al lui Blaga nu ar fi fost unul prescriptiv i universal obligatoriu. Un motto potrivit pentru un asrfel de manual de moral ar fi urm torul afosism: „Soarele nu- i ascunde petele cu minciuni, ci cu un prisos de lumin ”.Tot atât de bine poate fi folosit urm toarea propozi ie, care ne ofer o defini ie a moralei: „Alt lumin - Mai exist i o lumin care, trecând prin noi, nu îng duie niciodat umbrei s se nasc ”.

Aforismele i cuget rile lui Lucian Blaga se impun nu numai prin plaja larg de cuprindere, ci i prin înf are de corol . Pentru a atinge aceast frumuse e poetic i expresivitate autorul aforismelor i cuget rilor l sate nou mo tenire, se folose te de o palet bogat de procedee de construc ie i expresie. În func ie de con inut, aforismul ia forma i con inutul apoftegmei sau dimensiunea unei înl uiri de propozi ii apodictice în care î i sesc locul epitetul, compara ia, analogia, paralelismul, simetria, metafora, asocia iile surpriz , paradoxul i variantele formule lexicale de nu i da. Nu putem merge mai departe f a poposi la câteva ziceri d ltuite în marmor : „Paradoxul - Strig tul imposibil pe care îl scoate inefabilul când îl împingi pân la paroxism”: „Inscrip ie pe poarta raiului - «Lumina na te vina»”; „Muzee - Sunt cultura oferit în form de conserv ”; „Superlativul - Orice superlativ este mitul sau legenda unui adjectiv”; „Frumuse ea - Frumuse ea e totdeauna o ar a f duin ei în care Moise nu intr ”; „Mul imea verbelor neregulate ilustreaz temperamentul unei limbi”. Exemplele pot continua. Observa ia adânc devine la Blaga expresie lingvistic memorabil : „Întâiul plâns al pruncului, când se na te, este un act comemorativ. El plânge în amintirea lui Adam care p sea Paradisul”. Asocierile surprinz toare metamorfozeaz cugetarea într-un mister: „Existen spinoas - A avea în propria piele o c ma de for i a intra în spini ca s i-o lepezi. Ca arpele”. Iat o cugetare aproape indescifrabil precum un mister: „Trupul meu nu e mai aproape de mine decât stelele. i zodiile, care învârtindu-se cad în apus, nu sunt mai aproape de mine decât propriul meu sânge”. Sunt cazuri când autorul apeleaz la ironie, dovad de subtilitate, ca în acest caz: „Ma ina în ac iune - Fream tul ce-l d ma ina în ac iune indic gradul ei de imperfec iune.

Ma ina îns i se crede îns plin de temperament”. Înc un exemplu: „Con tiin a vacii - Sunt cea mai mare i cea mai frumoas floare din câmpul florilor”.

Ceea ce numim arta aforismului blagian mai ofer un aspect care nu trebuie trecut cu vederea, prezent i în poezie, anume: folosirea elementului religios-cre tin ca material de construc ie a imaginii poetice, pentru a fi capabil s transmit un gând, o idee. Spre edificare amintim doar: Cina cea de tain ; C derea în lume; Urare. Lucian Blaga a fost un creator de aforisme i cuget ri de mare calibru. Cuge-t ri de asemenea profunzime ideatic i susur de izvor nu mai se ti decât la Mihai Eminescu i Constantin Brâncu i i din când în când la Nicolae Iorga. Aceste ziceri ale lui Blaga nu sunt rezultatul unui capriciu de filosof sau poet, ele sunt n scute, ca i poezia, filosofia teatrul din acela i nisus formativus. Literatura aforistic blagian nu are caracter aleatoriu, ci unul cosmotic. Lucian Blaga este printre pu inii no tri cuget tori, dac nu singurul, care „for eaz ... gândirea” (Vasile B ncil , Lucian Blaga energie româneasc , Editura Marineasa, Timi oara, l997, p. 65). Încheiem con tien i c studiul nostru n-a epuizat tema. râului Avem speran a c cineva ne va completa.

inta vie ii”. Calitatea moral se verific prin comportamentul în „ceasul mor ii”, prin felul de a muri. O comportare lamentabil în ceasul mor ii este o pat pe caracter. Tot o pat pe caracter este acceptarea „filosofiei iederii”, care zice: „numai târându-te te po i în a”. În via , indiferent de împrejur ri, pentru a fi cu adev rat moral, omul trebuie s fie precum carul din urm toarea cugetare: „Un car ce umbl pe drumuri strâmbe nu se strâmb mai mult decât un car care umbl pe drumuri drepte”. Un alt principiu al vie ii morale este sinceritatea, dar, aten ioneaz cuget torul, trebuie deosebit de m tile sub care ni se poate înf a, principala masc fiind cinismul. Spicuim câteva exemple: „Viciu i sinceritate - rturisirea unui viciu, a unui p cat.

Porne te cel mai adesea dintr-o tendin secret a m rturisitorului de a constrânge pe cel ce-l ascult s poarte o parte din povara sa, ceea ce reduce considerabil valoarea în sine a unei sincerit i pe care prea lesne i nu tocmai just suntem înclina i s-o socotim ca un început de dreptate”; „Normele morale pe care le accept m, dar nu le aplic m, sunt un fel de parazi i ai con tiin ei”. Cel care f ptuie te cu scopul doar de a impresiona, doar pentru a le da un „exemplu” „are motive dubioase”. Simularea moral înseamn via în minciun , înseamn c iube ti succesul imediat, nicidecum lupta i dorul pentru via , dup cum spune un alt poet al nostru (George Co buc). De asemenea exist virtu i, care, gre it în elese i practicate, în loc s duc la o „îmb trânire frumoas ”, f regrete, dimpotriv , devin periculoase i nu au nimic cu morala. „Falsa modestie e un p cat ca i îngâmfarea”, zice un aforism blagian. În afara moralei, imoral, e ti atunci când la itatea i-o consideri t rie de caracter prin care te-ai „împotrivit” unei „fapte rele”. În aforismele i cuget rile sale, Lucian Blaga r stoarn precepte morale evanghelice: „Egoismul ca exemplu - Iube te pe aproapele t u ca pe tine însu i. Ciudat: în aceast porunc a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat, ca model, ca m sur ”. Iertarea cre tin i „toleran a f margini” sunt „o cochet rie cu sinuciderea” gl suie te o cugetare, iar alta sf tuie te te p ze ti de „intoleran ii din n scare”, deoarece ei ador numai toleran a celorlal i de care abuzeaz sistematic. Prezumtivul manual de moral al gânditorului de la Lancr m ne înva : calitatea moral trebuie dovedit prin fapte, în via a de zi cu zi (Dificult ile con tiin ei etice); morala trebuie s fie eroic , personalitatea trebuie creat prin munc nu „primit ’; nu e suficient „s te împline ti”, ci, permanent, trebuie „s te dep ti”; îns i crea ia este act moral prin faptul c omul î i îndepline te menirea creatoare - destinul.

Dac tot am f cut trimitere la Kant, e necesar s mai spunem c morala lui Kant este una întemeiat pe ideea de datorie, dar conceput

Sava Hen ia - Asfin it pe malul

13

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul X, nr. 10(110)/2019

Florian COPCEA

#ntoarcerea la mitul existen\ial al lui Mihai Eminescu Mihai Cimpoi, Cartea vie ii lui Mihai Eminescu / Spectacolul ontologic al rimei eminesciene, Ed. Bibliotheca, Târgovi te, 2018 În Cartea vie ii lui Mihai Eminescu / Spectacolul ontologic al rimei eminesciene (Ed. Bibliotheca, Târgovi te, 2018), Mihai Cimpoi propune, din perspectiva reconstruc iei biografiei de crea ie a autorului Luceaf rului, un altfel de „mod de descoperire” (Jaap Lintvett, Punctul de vedere, Ed. Univers, Bucure ti, 1994), a mitului arhetipal auctorial care define te via a i opera demiurgului. Atât de mult este implicat Mihai Cimpoi în (re)facerea/reactualizarea „portretului psihognostic” al lui Eminescu, încât se poate aprecia c sensul propriului destin nu poate fi altul decât acela de a „lucra” permanent la descifrarea ontologiei lui.

Ilustrul exeget relev , cu convingere, necesitatea unei noi maniere de receptare istoric a crea iei lui Eminescu i, astfel, de identificare a mecanismelor morfologice, nedescoperite, care s accesibilizeze calea spre „fenomen”. Semnalând un grad zero al (de)scrierii biografice a operei poetului, el ofer „cheia” cu care se poate p trunde în enigmatica sal cu oglinzi a unei personalit i culturale de excep ie, a c rui via , cum se exprima George C linescu, este inclus în poezia sa. Mihai Cimpoi proiecteaz astfel imaginea unui Eminescu real, nu contraf cut de legende sau ridicat pe soclu de biografi care nu l-au în eles i care, de-a lungul timpului, i-au confec ionat diverse m ti pe care le-au colorat cu fard pentru a-i falsifica istoria; fic iunile i anecdotele produse în jurul unui chip artificial obstruc ionând procesul de consolidare, existen ial i estetic, a figurii mitice a celui mai de seam poet al românilor.

Studiul lui Mihai Cimpoi Cartea vie ii lui Mihai Eminescu / Spectacolul ontologic al rimei eminesciene nu se supune modelelor ontologice deja consacrate. Discursul s u transfer , sub „imperiul” elocven ei, dup expresia lui Roland Barthes, inexprimabilul, cel detectat în scriitura eminescian .

Regulile omologate de Mihai Cimpoi, generabile de interpret ri lipsite de constrângere, deconstruiesc, într-un

fel, necunoscutele care înc mai graviteaz în jurul mitologiei eminesciene. Întoarcerea la Eminescu presupune, evident, respingerea haosului instalat în câmpul biografic i în oper , a „metafic iunii istoriografice” (Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Ed. Univers, Bucure ti, 1997), de care a beneficiat nejustificat (cauza fiind necunoa terea deplin a operei). Demistificarea falselor sau insuficient în elese repere biografice sprijin ideea c gradarea valorilor estetice a operei eminesciene devine o obliga ie în condi iile promorii unor practici patologice de deformare, de mimetizare a crea iei literare. Mihai Cimpoi, asemeni lui Eugen Simion (în Întoarcerea autorului, Ed. Cartea Româneasc , Bucure ti, 1981), consider c deplasând accentul de la oper spre creator, vom ob ine un spor de valoare, o semnifica ie aparte, i vom afla exact cine este autorul i care este mediul i cadrul existen ial în care a creat, precum i am nunte despre spiritul timpului s u, „despre acel ineluctabil Zeitgeist Hegelian” (pp. 5, 6).

Fiin a eminescian este o multiplicare a sinelui convertit în limbaj i nicidecum un pretext literar, alternativ la acesta. Substan ialitatea discursului hermeneutic, sus inut ideatic de o realitate distinctiv , devine logic i prelunge te semnificativ adev rul dincolo de imaginar, dezvoltând sensuri contradictorii i punând la index neobiografismul i expresionismul ce i s-a atribuit programatic-exagerat sau incon tient „omului deplin al culturii române ti”. Reexaminarea i (re)facerea exaustiv a elementelor biografice ale lui Mihai Eminescu au reprezentat, pentru eminescolog, o destina ie prioritar a interpret rilor sale în care a ezarea în non-fic iune a timpului biologic a însemnat respingerea tuturor tezelor/aser iunilor c rora le-au -zut victim nenum ra i critici literari. Ori, opera eminescian nu poate fi judecat decât din interiorul ei anatomic, i Mihai Cimpoi a dovedit c a p truns definitiv în universul teoretic, material i exact al miraculosului Eminescu. Maieutica, în sensul obi nuit al termenului, în eleas ca o form de expresie a culturii contrar codurilor tradi ionale, genereaz o alt dimensiune a poetului, (re)creându-i identitatea postum pierdut , înlocuit cu mituri apocrife, contaminate de inven ii hiperbolice spre a p rea mai verosimile, cu inser ii biografice eronate.

Lucrarea Cartea vie ii lui Mihai Eminescu/ Spectacolul ontologic al rimei eminesciene, cum o recomand titlul, completeaz , epistemologic, „tabloul spiritului creator eminescian” (G. C linescu, Opere, XII, Bucure ti,1969) oficializat în lucrarea fundamental , unic - Mihai Eminescu Dic ionar enciclopedic (Ed. Gunivas, Chi in u, 2018).

Umberto Eco în Lector in fabula (Ed. Univers, Bucure ti, 1991) sugereaz c , în art , sunt admise „lumile posibile”, textuale, aflate

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în untrul „universului discursului”. Mihai Cimpoi nu numai c nu respinge teoria respectiv , dar se situeaz pe o pozi ie net organicist , mai pragmatic : „Trebuie, în cazul s u, argumenta el în lucrarea menionat , s te p trunzi neap rat de imperativele gândirii moderne, trebuie legi p ile de întreg, aplici un mod de în elegere circular («Zirkel in Verstehen», postulat de Dilthey), s descoperi structuri în care p ile pot fi în elese prin totalitatea lor articular ” (p. 7).

Pentru c „legenda vie ii proletare a lui Eminescu devine o problem psihologic i biografic de oarecare curiozitate” (G. C linescu), cu încurajarea academicianului Eugen Simion, în prima parte a c ii, Mihai Cimpoi, aprofundând un sistem analitic de orientare obiectiv i epistemologic prin labirintul eminescian, (re)construie te din temelii „fi erul biobibliografic” al „luceaf rului poeziei române ti”.

Plecând de la imperativul c biografia de crea ie a poetului nu trebuie ref cut în baza fi elor aproximative fixate i r st lm cite, exegetul i-a asumat misiunea de a recupera din textele operei acele elemente biografice care, cu adev rat, sunt în m sur s reconstituie portretul psihognostic al Demiurgului-Om. Care este noutatea, sau ce aduce în plus Mihai Cimpoi în tabelul cronologic al vie ii i operei lui Mihai Eminescu? Pentru a r spunde corect la întrebare, s -l chem m în ajutor pe Proust, cu care, în context, criticul afi eaz afinit i comune: „abisul care-l desparte pe scriitor de omul de lume” poate fi c utat acolo unde se b nuie te a fi eul creatorului, se pare, inut captiv în ile sale. adar, eminescologul pur i simplu ignor biografiile de tranzi ie, speculative, chiar i pe cele alc tuite, în fug , de al i celebri biografi, i î i asum riscul unor concluzii categorice evaluative. Asist m astfel la o ini iere tipologico-istoric , motiv care ne determin s sus inem ideea c Mihai Cimpoi, deschiz tor de noi drumuri în eminescologie, reu te fac ordine conceptual în via a i opera lui Mihai Eminescu.

Pentru Mihai Cimpoi „tabelele cronologice de pân acum, unele întocmite de eminescologi notorii (D. Vatamaniuc, I. Cre u, D. Mura u, S. Horvat) nu au putut evita predeterminata fundamentare pe ni te puncte de reper comune, din biografiile lui Maiorescu i linescu, care ne-au oferit moduri de abordare (declicuri hermeneutice) deja clasicizate” (p. 7).

Tehnica de interpretare pe care o aplic teoreticianul se bazeaz pe recuperarea estetic a autorului retras/consemnat în „pe tera” sa.

Departe de noi gândul c ar fi cazul s vorbim, în ceea ce îl pri-ve te pe Mihai Eminescu, de „moartea autorului” (Roland Barthes) produs de el însu i, sau de a invoca iluzia c meticulosul Mihai Cimpoi-naratorul ar avea inten ia de a amenda, în întregime, ariditatea reperelor biogra-

Sava Hen ia - Nunt

neasc

15

fico-statistice laconic scoase în eviden de al i cercet tori.

Dincolo de caracterul reductiv/demonstrativ al interpret rilor sale, clar clasificatoare, intuim prezen a simbolic a poetului în fiecare scriitur analizat . Mihai Cimpoi, convins c biografia interioar este cea adev rat (p. 13), apeleaz la aducerea în text a „biografemelor”, acestea fiind rezultatul informa iilor preluate din opera liric , publicistic i dramaturgic a poetului i literaturizate astfel încât s asigure epicitate i consecven ii Vie ii acestuia. Trecerea în revist a anilor tr i de Eminescu, nu se rezum , cum sugeram, doar la consemnarea datelor biografice „sustrase” din amintirile i din referin ele ap rute în spa iul cultural-literar, ci i la îmbog irea introspectiv a structurii lor existen iale, alchimice, cu ceea ce I.A. Richards (Principii ale criticii literare, Ed. Univers, Bucure ti, 1974) numea „detalii m runte”. Pasiunea lui Mihai Cimpoi pentru reformarea punctelor de vedere emise pân acum în leg tur cu via a i opera lui Eminescu corespunde tendin ei curente de valorizare a „mitului operei i dec derea mitului creatorului” (Eugen Simion, Întoarcerea autorului, Ed. Cartea Româneasc , 1981).

Spre exemplificare, 15 ianuarie 1850 reprezint atât ziua na terii poetului în familia Raluc i i Gheorghe Eminovici, cât i un bun pretext de a l muri câteva enigme din biografia lui Eminescu, acestea începând cu mult contestata i discutata dat a venirii pe lume i terminând cu stabilirea arborelui geanealogic i apartenen a sa identitar . Sunt aduse clarific ri incontestabile despre multe alte pete albe din Cartea Vie ii poetului, în aparen aflat în mâna unui vr jitor care continuu o „deschide” i o „închide” spre a ne m rturisi, cum men ioneaz exegetul la textul circumscris perioadei 1866-1868, imaginile-mit „ale pribeagului nelini tit, ale eternului îndr gostit, ale boemului i cititorului pasionat...” (p.25). În iruirea calendaristic a anilor, comentariile f cute cu lux de am nunte la anumite felii din timpul tr it i, rareori, m rturisit al poetului, ne d senza ia parcurgerii unui jurnal inut de un diarist aflat parc în vecin tatea acestuia cu scopul de a consemna cu acribie, asemenea unui scrib domnesc, tot ce vede, imagineaz , tr ie te i vorbe te în preajma sa Domnul.

Remarc m, în acela i timp, penetra ia spiritului mihaicimpoian, prins în vârtejul scriiturii de, cum spunea Eugen Simion, fantasmele filozofice ale unui discurs v dit modern. Nu degeaba sugeram cândva pe undeva propria sa biografie de crea ie urmeaz avatarurile celei a lui Mihai Eminescu.

Partea a doua a volumului în discu ie, Spectacolul ontologic al rimei eminesciene, este, f t gad , poarta miraculoas prin care intr m în fabulosul, paradigmaticul imaginar al poetului. Incursiunea criticului prin cosmosul mitopo(i)etic eminescian ofer posibilitatea cunoa terii rolului, scopului practic i a func iei rimei în versifica ie, cum se utilizeaz i de ce „imprim versului suprema culme spiritual a vie ii”. „Rima eminescian stabile te Mihai Cimpoi - este, esen ialmente, purt toare de ontos; este o ontogram în care cu o putere de sugestivitate deosebit se transmit înse i mi rile sufletului, re-vela iile/ocult rile fiin ei (vorbind în termeni heideggerieni). Fluxul sonor atinge, la sfâr itul versului, o intensitate, o faz concentrativ corespunz toare în felul intensit ii i concentr rii nucleare a mi rilor ini iale. [...]

Poetului i se relev momentul de tain când î i pricepe demonul s u l untric i patimile de care e p truns... Rimele asigur acest spor de ontologizare a viziunii prin materializarea în acordul sonor a semnifica iei spirituale a momentelor de percepere de sine a acestui demon l untric” (pp.155-156).

Din antichitate rima, cunoscut sub denumirea de homoiotelcuton, a devenit un element de realizare a eufoniei în structura ver-surilor, aceasta fiind asigurat prin organizarea metric a silabelor tonice. Dintotdeauna ea s-a realizat, f s in seama de diversitatea clasific rilor,

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prin omofonia ultimei vocale accentuate, creând în acest fel fluidizare, muzicalitate i m sur ritmului. În spa iul românesc se poate vorbi despre rostul rimei înc din 1673, când Miron Costin, în Predoslovia - În elesul stihurilor, cum trebuie s se citeasc , nota: „Deci are i alt datorie stihul: cuvintele cele la sfâr itul stihului a dou stihuri tocmeasc într-un chip pe o slov s se citeasc , cum ieste: avia a, frunte-munte, lume-spume. C tre aceasta, la citit, unde vor fi cuvintele i trebuiesc s le scurge i, de vei tr na, ii-a p rea c nu este stihul bun, ci trebuie te, unde va fi de tr nat, s tr nezi, unde de scurtat s scurtezi”. Stihul nu este, zice cronicarul (cf. lui Mihai Cimpoi), o scrisoare dezlegat , ci «legat de silabe cu num r» (p. 217).

La rândul s u Ion Heliade R dulescu definea rima astfel: „Precum din timpii moderni este o repeti ie a aceea i idee cu alte sonuri sau vorbe, indoita diction este o rim nu pentru auz, ci pentru inteligen ”.

Autorul Zbur torului, este de p rere Mihai Cimpoi, propune pentru rime în Curs întreg de poezie general , denumiri italiene i alte defini ii, considerate de Vladimir Streinu (piane, tronchi i sdruciole) în Versifica ia modern (1966, pp.115-116, 119) drept amuzante: race sau suferite de felul apropiat-format, boier-cavaler, sunt-ciunt, iaulau; rime disgra iate cu consoana final asonant de tipul cuvântvrând, franc-rang; rime defectoase (sau p toase de tot) precum urs-fus, lut-dud, fruct-rupt.

G. Ibr ileanu ajungea la concluzia: „Eminescu este cel dintâi poet român care face din rim un scop i un lux. El nu se mul ume te s seasc rima, el vrea ca rima s fie prin ea îns i, un element estetic al poeziei” (Eminescu, Ia i, 1974, p.134). De fapt, stabilise i Rosa del Conte, secretul poeziei lui M. Eminescu este conferit tocmai de muzicalitatea sunetelor, rima con inând, carevas zic , „cuvântul ce imprim versului suprema culme spiritual a vie ii”.

Mihai Cimpoi, în studiul în discu ie, consider c o însu ire a rimei eminesciene este aceea c ea nu închide perspectiva sonor a versurilor, ci face ca ele s reverse i dup lectur , fiind asem toare ecourilor pe care le las buciumele în spa iul v ilor. În analiza efectuat acesta constat c rimele la Mihai Eminescu, dincolo de rostul lor mecanic, corect explicat i de C linescu, sunt pachete de sensuri meditativ-existen iale, transcriind în structuri fonetice bine me teugite, conform unei combinatorii a posibililor, pe care o presupune, imaginarul poetic, ilumin rile i ocult rile fiin ei. Rimele eminesciene au f cut obiectul studiilor multor teoreticieni români i str ini, aceast aten ie datorându-se faptului c stilul poetic al poetului a marcat profund evolu ia poeziei române ti. Din p cate, foarte pu in s-a vorbit despre Dic ionarul de rime al lui Mihai Eminescu unde sunt tezaurizate aproximativ 120.000 de „cuvinte purt toare de rime”, aproape 20.000 dintre acestea fiind identificate în propria sa oper poetic .

Este just observa ia lui G. C linescu (Opera lui Mihai Eminescu, Ed. Minerva, Bucure ti, 1970, p. 504) c poetul „nu urm rea rima bogat , ci aducerea la rima a oric rui cuvânt spre a se mi ca în voie, far jertfirea sintaxei, îi trebuiau rime pentru toate p ile de cuvânt”.

Mihai Cimpoi, în comentariul s u s -l numim, în temeiul aser iunii lui Roland Barthes (Romanul scriiturii, Ed. Univers, Bucure ti, 1987, p. 207), hyphologic, ajunge la convingerea c numeroase rime au fost utilizate în versifica ia româneasc pentru întâia oar de Mihai Eminescu, unele dintre ele unice, „cu un statut estetic absolut” (p. 247).

Scrie Mihai Cimpoi în Spectacolul ontologic al rimei eminesciene: ,,Acestea nu se mai întâlnesc la al i poe i din epoc , de dinaintea i dup Eminescu, purtând timbrul exclusiv al eminescianismului: sor ii-mor ii (rim constituit din doi existen iali), omene ticr ie ti, munci i-nenoroci i, smerit -nez rit , recunoasc -l-dasc l, fâ ie-hârtie, cântari-ochelari, spune-depune, admire-sub ire, n riadun ri, suspendat -arat , raze-înceteaz , spa -sc ta i, talesandale, chinuit-gândit, cere ti-prive ti, t bii-cor bii, coatesocoate, fâ ii-stihii, pierdute-necunoscute, infinit-nem rginit,

Anul X, nr. 10(110)/2019

bracuri-veacuri, tace-pace se întâlnesc la Alexandrescu; întreag leag la Budai-Deleanu, Iancu V rescu, Heliade R dulescu; rostfost la Cârlova; mititel-el la Budai-Deleanu; mare-fiecare (fi tecare) la Pann, Budai-Deleanu, Donici, la Dosoftei, Alexandrescu, Bolintineanu, apoi la Arghezi, Pillat, Bacovia, Duiliu Zamfirescu, Vlahu , Co buc, Blaga, t.O. Iosif, Goga, Minulescu, Topîrceanu; teapt dreapt la Iancu V rescu i Heliade R dulescu; minte-înainte la Budai-Deleanu i Iancu V rescu; um r-num r la Alexandrescu; nefiin -putin la Budai-Deleanu; desface-pace la Heliade i Alexandrescu; nimic-mic la Heliade i Alexandrescu; întreag -dezleag la Heliade. Rimele eminesciene sunt preluate ulterior de al i mari poe i, fapt care le confer valoarea deosebit , consfin it de folosirea lor de c tre Eminescu: înnegrit-pierit de Co buc; coad -neroad de Duiliu Zamfirescu; t. O. Iosif, Topîrceanu; gânduri-scânduri de Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Vlahu , Co buc, Minulescu, Arghezi, Barbu, Voiculescu; mici-furnici de Topârceanu; drege-în elege de Minulescu; floare-splendoare de Co buc i Voiculescu; str batesingur tate de Arghezi; ap -priceap de Goga; spumii-lumii de Voiculescu; paie-odaie de Macedonski, Minulescu, Pillat, Arghezi; robi-neghiobi de Co buc; iat -l-tat l de Arghezi ” (pp.206-208). „Ecoul de rezonan ” (Cesare Brandi, Teoria general a criticii, Ed. Univers, 1985, p.199) al cuvintelor „participante la rim ”, aceasta privit ca un factor care - este de p rere Mihai Cimpoi - împreun cu ritmul i cu întregul sistem figurativ contribuie la surprinderea esen ei fiin ei, indiscutabil, meritul lui Eminescu fiind acela „de a face rima nu doar s cânte, ci i s gândeasc ”.

O întreag teorie despre rima eminescian , la fel de inspirat , o dezvolt I. Funeriu în Versifica ia româneasc (Ed. Facla, Timi oara, 1980). Datorit rimei, sus ine acesta, versul dobânde te deopotriv fior, armonie i cantabilitate. Frumuse ea rimei este dat , las s se în eleag G. C linescu, i de pozi ia pe care i-o fixeaz poetul în construc ia stratic a imaginilor i ideilor cu care ob ine fluxul fonic, necesar transmiterii c tre auzul ascult torului a unui anumit sunet.

La Mihai Cimpoi ra ionamentul în cauz , cu referire direct la poet, este descris în termenii urm tori: „Fondul lexical al limbii se orânduie te, în viziunea lui Eminescu, în func ie de structurile fonice i de variantele de mi care ale sunetelor. Ne alegem, în consecin , cu un «tabel uria al polifoniei i deriva iilor, al func iilor i rela iilor muzicale în limba noastr », Eminescu le structureaz într-un ansamblu muzical, rar în contextual limbilor romanice. În cuptorul-laborator sunt introduse aluaturi din cele mai diferite, c ci poetul se arat deschis spre limba curent , spre cea plin de tinere ea naiv a stilului cronicarilor, spre dialecte, argouri, regionalisme i poetisme de epoc , spre expresii preluate din alte limbi, nume proprii i de personaje mitologice spre «vorbe dezgropate» i vorbe «rebele» (dup cum î i aduce aminte Slavici c f cea în anii studen iei)” (pp.233-234).

Ingeniozitatea lui Eminescu în identificarea celor mai gra ioase i potrivite cuvinte-rim , constituind omofonia impus de func ia semantic , sunt realit i cu o semnifica ie deosebit care „face prezent un semnificat” (C. Brandi, Idem, p.202) De ce rima eminescian ?, se întreab Mihai Cimpoi. i tot el ofer i r spunsul: „E o întrebare care, într-o epoc a relativiz rii valorice, pare c situeaz de la bun început eforturile noastre într-o zodie a anacronismului i, bineîn eles, a inutilit ii. «Declinul» rimei îi face pe unii s cread c timpul ei a trecut iremediabil i c e un fenomen clasat i fixat ca atare în istoria versifica iei. [...] Citit i din perspectiva termina iei, a acordului sonor final, versul eminescian ne relev , îns , un adev rat spectacol ontologic, care-i asigur marca stilistic a modernit ii” (p.208). În concluzie, Cartea vie ii lui Mihai Eminescu / Spectacolul ontologic al rimei eminesciene se adaug fericit exegezelor de pân acum i reafirm voca ia criticului Mihai Cimpoi de a (re)scrie, f osteneal i f complexe, „via a lui Eminescu” asemuit , evident, unei i a C ilor, poetul însu i oferind „textul ei cu ajutorul culeg torului Destin” (p.23).

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Iulian CHIVU

Hume - Newton.

Dumnezeu @în Epoca Ra\iunii Inchizi ia, instituit mai întâi ca mi care de conservare catolic împotriva bogomilismului în Italia i în sudul Fran ei în sec. al XIIlea, cu convertirile ei dictate ulterior evreilor i musulmanilor se va men ine în rile catolice ale Europei continentale printr-un izomorfism institu ional pân la începutul secolului al XIX-lea (r zboaiele napoleoniene). Mai accentuat îns se va manifesta în rile iberice sub Regii Catolici, zon tampon a teologiei cre tine. Aceasta îns nu a putut aduce atingeri libert ilor de cugetare în Anglia acelor vremuri: Isaac Newton (1642-1727) i David Hume (1711-1775), de pild , au putut s avanseze nestânjeni i în Epoca Ra iunii idei novatoare, curajoase pornind de la filosofia natural (Newton) spre religia natural (Hume) în vremea când efectiv nu puteau fi decât naturale.

Newton1, ispitit de diavol s cread c poate atinge toate secretele lui Dumnezeu i ale Naturii prin simpla putere a min ii (cum se exprima într-o conferin din 1961, la New-York, profesorul John Maynard Keynes), cu firea lui singuratic era simultan un spirit faustian, dar i unul copernician, iscoditor.

El impunea regulile filosofiei naturale postulând ra iunea c nu trebuie s admitem mai multe cauze decât cele suficiente pentru explicarea fenomenelor i c acelora i cauze naturale le corespund acelea i efecte naturale (regulile 1 i 2). i tot el (regula 4) precizeaz : În filosofia experimental , propozi iile ob inute din fenomene prin induc ie trebuie considerate în mod precis sau aproximativ adev rate, în pofida oric rei ipoteze contrare, pân când vor ap rea alte fenomene care vor face ca astfel de propozi ii s fie mai precise ori mai supuse excep iilor. Astfel, avem cea mai util metod pentru studiul filosofiei naturale, pentru ie irea din provizorat, pentru eviden ierea propriet ilor lucrurilor prin experimente i prin care se poate ajunge la ipoteze - matematica, dup Newton, prive te exclusiv

Sava Hen ia - Oltul

filosofia natural .

David Hume2, din contra, trimite la o observa ie a lui Philon din Alexandria cum c demonstra iile sunt valabile doar în ce prive te fenomenele nu îns i în ceea ce prive te divinitatea. Iar dac materia ar putea p stra în sine sursa ordinii sale, a a cum o con ine mintea3, aceasta tot nu ar fi suficient s demonstreze sursa ca atare: vulgul face deosebirea între ra iune i existen ; de i, dac vom supune ra iunea unei analize exacte, vom afla c aceasta nu este altceva decât un fel de experien 4. Hume admite întreaga alc tuire a naturii v de te un autor inteligent, îns , privitor la religie se precizeaz c aceasta se întemeiaz pe ra iune i î i are originea în natura uman 5.

Omul religios contemporan este sigur c Dumnezeul ipoteric nu se relev prin experien e i scap ra iunii, de i nu poate fi decât raional. La Newton, unde relevan a experien elor conduce spre confirm ri superioare, el domne te, în consecin , nu ca suflet al lumii, ci ca domn al universului7 - suficient cât s fie socotit Domnul Dumnezeu „Pantokrator” sau Împ rat Universal. Ca f uritor al teoriei heliocentrice, Newton ajunge la ideea de Dumnezeu admi ând totodat un plan i o st pânire (consilio & dominio) datorate unei fiin e inteligente i puternice: Dumnzeul suprem este o fiin etern , infinit i absolut des vâr it ; dar, oricât de des vâr it ar fi, o fiin f st pânire nu este Domnul Dumnezeu8, în sensul c nu se mai raporteaz la un referen ial anume, la un spa iu al identit ii în care s se reg seasc . În cele numai dou decenii câte au trecut de la lucr rile lui Newton la cele ale lui Hume, lucrurile nu au evoluat totu i prea mult, de i în Epoca Ra iunii tezele teiste cunosc un avânt spectaculos în lumea liber . Newton î i formula astfel convingerile despre atributele lui Dumnezeu: Iar din domnia adev rat urmeaz Dumnezeul adev rat este viu, inteligent i puternic; iar din celelalte perfec iuni, c este cel mai înalt sau cu des vâr ire cel mai înalt.

Este ve nic i infinit, atotputernic i atot tiutor, adic d inuie din ve nicie în ve nicie i este prezent din infinit în infinit; este st pân peste toate lucrurile i le cunoa te pe toate care sunt i care pot fi. Nu este vecie i infinitate, ci este ve nic i infinit; nu este durat i spa iu, ci dureaz i este prezent.9 Cu alte cuvinte, Dumnezeu este fenomen, atribut imaterial: nu este vecie i infinitate, ci este ve nic i infinit; nu este durat i spa iu, ci dureaz i este prezen .

Hume r mâne i el, în principiu, cam tot aici: ...aceast natur a lui Dumnezeu este absolut incomprehensibil i necunoscut nou . Esen a acestei min i supreme, atributele sale, modul u de existen , îns i natura duratei sale,

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

toate aceste lucruri i toate parti-cularit ile referitoare la aceast fiin divin sunt necunoscute omului.10 Pentru el Dumnezeu r mâne o alt esen , evident de do-meniul sacrului i prin aceasta se situeaz deasupra posibilit ilor noastre de a-l cunoa te, de a-l descoperi ca atare, orice îndr zneal de a o face fiind înainte de toate o impietate: Un nor gros îl fere te de curiozitatea uman ; este un sacrilegiu s încerci s p trunzi aceste taine sacre, iar în afar de necuviin a de a nega existen a sa este i cutezan a de a-i cerceta natura i esen a, poruncile i atributele.11 Mai înainte îns , lordul Francis Bacon (1561-1626) fusese cât se poate de tran ant: pentru el prea pu ina filosofie duce sufletul spre ateism, iar aprofundarea filosofic duce cu certitudine spre religie.

Newton împ rt ea aceea i opinie i socotea ateismul odios i absurd pentru neamul omenesc i de aceea nici nu a avut prea mul i profesori. O astfel de convingere era fireasc pentru un om care a avut evidente înclina ii spre religiozitate cu atât mai mult cu cât acestea se sus ineau prin experierea filosofiei naturale.

Numai a a îi în elegem m rturisirile dintr-un manuscris re inut în sumarul c ii la care facem trimiteri: Dumnezeu a f cut lumea i o cârmuie te în mod nev zut i ne-a poruncit s îl iubim i s ne închin m lui i niciunui alt Dumnezeu; s ne cinstim p rin ii i st pânii, s ne iubim aproapele ca pe noi în ine; s fim cump ta i, drep i i pa nici; s fim milostivi chiar i fa de fiarele s lbatice. i prin aceea i putere prin care a dat via fiec rei specii de animale, el poate s învieze mor ii i l-a înviat pe Isus Cristos, Mântuitorul nostru care s-a urcat la ceruri ca s primeasc împ ia i s preg teasc un loc pentru noi; el este demn de cinste dup Dumnezeu i poate fi venerat ca Miel al lui Dumnezeu i a trimis Sfântul Duh s fie mângâierea noastr în absen a lui i se va întoarce în cele din urm pentru a domni peste noi, nev zut pentru muritori...12 Din acest „nev zut pentru muritori” nu putem în elege decât natura divin a acestuia; sacralitatea vine doar în consecin ca des vâr ire i numai din rela ia cu profanul. El, men iona Newton13, este atotprezent nu doar „în mod virtual”, ci i „substan ial”, c ci virtutea necesit substan - aici lucrurile devenind confuze din perspectiva monofizismului cerut de sacralitatea des vâr it ; Newton în elege prin substan ialitate actul crea iei, acea st pânire de care nu poate fi Domnul Dumnezeu; virtutea i substan ialitatea

Anul X, nr. 10(110)/2019

putând fi astfel dou din cele trei elemente ale Sfintei Treimi - Sfântul Duh i Fiul.

Virtutea i substan ialitatea nu se deduc din fenomenul fizicii newtoniene i, în consecin , in de ipotezele metafizice (planul i st pânirea) i nu au loc în filosofia experimental . Newton inte te îns spre teoriile sale cosmogonice care caut s r spund inclusiv marilor întreb ri religioase i de aceea le face argumente inductive ale reciprocit ii i ale consecin ei: i apoi, dac presupune i c mântul a fost pus în mi care prin aplicarea unei for e progresive i c prima revolu ie s-a f cut în unul din anii no tri, la cap tul unui alt an se vor fi petrecut trei revolu ii, la cap tul unui al treilea cinci, la unui al patrulea apte etc, iar la cap tul a 183 de ani 365 de revolu ii, adic tot atâtea zile câte sunt într-un an; iar în tot acest timp via a lui Adam nu ar fi crescut decât cu 90 dintre anii no tri, ceea ce nu este mare lucru14.

Descartes, Hobbes, Spinoza i Bayle, cei mai reprezentativi filosofi ai Iluminismului, a teptau de la acesta o schimbare semnificativ în ideile oamenilor privitoare la lucrurile esen iale ale vie ii i ale reflect rii acesteia fiindc numai a a, pe temeiurile ra iunii ca dar divin specific omului, s-ar fi putut înlocui monarhismul absolutist cu cel luminat, educa ia popoarelor urma s se fac în limbile na ionale, iar filosoful era chemat s fac trecerea de la cavalerul medieval spre sfântul moral, pios i bonom în condi iile unei depline libert i de manifestare religioas .

Hume spera într-o trecere necesar de la politeism la teism apropiind natura omeneasc de sensurile naturii divine. Or, în continuare, tocmai diferen a de natur l-a men inut pe omul de rând în Epoca Ra iunii sub acela i statut obedient încercând s transfere dinspre zeul particular spre Dumnezeu acelea i laude i m guliri exagerate, iar spre a-i câ tiga bun voin a a p strat sau a dat con inut nou unor vechi ritualuri: Ini ial, vulgul î i reprezint divinitatea ca pe o fiinlimitat i o consider doar cauza particular a s ii sau a bolilor, a bel ugului sau a lipsurilor (...), dar atunci când are dea face cu idei mult mai m re e, consider c este periculos s refuze acceptarea acestora15.

Pentru aceasta ra ionali tii î i puneau doctrina lor la temeiul cunoa terii (Kant, Leibniz). Religia public avea de recuperat autoritatea care se pierduse începând din Roma epocii ciceroniene. Religia primitiv se n scuse din obsedantele spaime colective fa de propriile vulnerabilit i; Epoca Ra iunii era chemat , în consecin , s pun în loc altceva mult mai coerent i mult mai util, fiindc filosofia natural i religia natural nu puteau s fie decât naturale.

1

Sava Hen ia - Moara

Filosofia natural (texte alese), Ed. Herald, Buc., 2015, p. 60 2 Dialoguri asupra religiei naturale, Ed. Herald, Buc., 2015, p. 97 3 Dialoguri..., p.99 4 Idem, p.103 5 Idem, p.199 6 Ibidem 7 Filosofia..., p. 108 8 Idem, p.108 9 Idem, p.109 10 Dialoguri..., p. 93 11 Ibidem 12 Filosofia...,p. 140.

13 Idem, p.109 14 Idem, p.137 15 Dialoguri..., p.227

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a ]i Politica (V) Stoicismul roman „Trebuie s alegem un loc s tos, nu numai pentru corp, dar i pentru moravurile noastre” - Seneca În eseul anterior am vorbit despre Stoicism, ca fiind o coal a filozofiei elenistice fondat de Zeno din Citium, la Atena, la începutul secolului al III-lea î.Hr. O filozofie a eticii personale, inspirat de sistemul de logic a lumii naturale. Conform înv turilor sale, calea tre fericire a omului începe din momentul în care accept s nu fie controlat de dorin a de pl cere sau team de durere, folosind mintea pentru a în elege lumea, când oamenii lucrând împreun se comport corect unul fa de cel lalt.

Filozofia stoic ne vorbe te despre libertate, fericire i virtute.

Scopul stoicilor era, în primul rând, libertatea interioar , sufleteasc - scut împotriva nedrept ii i tiraniei. Ei considerau c „Virtutea este singurul bine” pentru fiin ele umane, iar lucrurile exterioare cum ar fi s tatea, bog ia i pl cerea - nu sunt bune sau rele în sine, dar ele trebuie str tute de virtu i.

Al turi de etica aristotelic , tradi ia stoic formeaz una dintre principalele abord ri fondatoare ale eticii virtu ii occidentale. Astfel, Stoicismul promoveaz în elepciunea practic , având în vedere c orice om trece prin momente grele, orice om se gânde te c într-o zi va muri, orice om este dezam git uneori de cineva din jurul s u i orice om dore te s fie fericit. Sunt principalele sale dorin e, principalele sale obsesii. Pentru a tr i o via bun , omul trebuie s în eleag totul este înr cinat în natur . Stoicismul este o filozofie pentru via a de zi cu zi, care încearc s dea un r spuns printr-un mod de gândire i ac iune. Se pune pre pe comportament, pe fapte i nu pe vorbe. Multe din problemele ivite sau închipuite le consider ca fiind crea ii ale min ii noastre care ne chinuiesc i care poate nici nu vor exista în realitate vreodat . În câteva cuvinte, este o filozofie a cunoa terii de sine, a împ rii cu lumea, cu întreg universul.

Mereu actual pentru în elegerea corect a ceea ce poate însemna o în elepciune practic , aplicabil , curajul, onoarea, dreptatea i cump tarea, stoicismul ofer - am mai spus - avantajele simplit ii fa de alte sisteme filozofice mai sofisticate i mai abstracte. Când Seneca auzim cuvântul „stoic” ne

gândim la o persoan care r mâne calm , chiar în situa ii foarte grele, deci care are un autocontrol, ne gândim la o persoan virtuoas , tolerant .

Gândirea stoic s-a r spândit în secolele urm toare, fiind adoptat de importan i oameni de stat din Roma. Acest nou stoicism din timpul imperiului roman, a fost reprezentat în primele dou secole dup Hristos, prin Seneca, Musonius Rufus, Epictet i împ ratul Marc Aureliu; la Roma a d inuit chiar pân în secolul VI, perioad în care s-au stabilit unele contacte sporadice ale noului stoicism, în noua religie - cre tinismul.

Seneca i Epictet au subliniat c „virtutea este suficient pentru fericire”, un om în elept fiind rezistent emo ional la nenorociri.

Aceast credin este similar cu semnifica ia expresiei „calmul stoic”. Spre deosebire de alte curente filozofice care încearc s i imagineze o lume ideal , stoicismul încearc s se descurce cu lumea a cum este ea i s ne ofere un ghid pentru via .

Cel mai însemnat reprezentant al stoicismului la Roma este Lucius Annaeus Seneca (4 î.Hr. - 65 d.Hr.), spaniol de origine. El a intrat în via a politic , str lucind prin talentul s u. A fost preceptor al împ ratului Nero. În vremea împ ratului Tiberiu, înv atul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, a fost alungat din Roma, ca m sur de prigonire a stoicilor. Reac ia lui Seneca a fost decizia de a p si Capitala. A plecat în Egipt, la Alexandria, unde a r mas, pân în anul 31d.Hr. A fost exilat de c tre Claudius în Corsica, unde a stat opt ani, dup care a fost rechemat de Agrippina, mama lui Nero, pentru a-i încredin a educa ia fiului s u. În anul 62 fiind implicat într-o conjura ie care dorea înl turarea lui Nero, a fost condamnat s i ridice via a. Seneca i-a t iat venele f nici o tres rire, sinuciderea sa oferind un model de stoicism în ac iune.

S-a opus lui Cicero, pentru care via a social i datoria de cet ean se aflau pe primul loc. În elepciunea lui Seneca consta în cultivarea voin ei omului de a- i g si fericirea în virtute, i nu în hazardul bog iei materiale. Originalitatea lui const în p trunderea cu care a surprins viciile i relele contemporanilor s i, de asemeni locul pe care l-a acordat milei i omeniei fa de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au cut ca el s fie consultat nu numai de filozofi, ci i de P rin ii Bisericii i de morali tii cre tini.

Presim irea unui început de lume care se n tea i tonul cre tin al recomand rilor sale morale, împreun cu stilul s u plin de str lucire au asigurat filozofului o îndelungat supravie uire i o puternic în-

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Numele s u original nu este cunoscut, Epictetos fiind cuvântul grecesc care înseamn „dobândit”.

Din câte se tie, Epictet nu a scris nimic. Înv turile sale au fost transmise de elevul s u, în dou lucr ri: „Diserta iile” i „Encheiridion” sau „Manualul lui Epictet”, o versiune condensat a principalelor doctrine. Dac Stoicismul se ocup de trei domenii majore; logic , filozofie natural (fizic ) i etic , Epictet a fost cel care i-a concentrat înv tura pregnant asupra eticii.

Lucrarea principal a lui „Diserta iile” a fost publicat de elevul u, i din opt c i s-au p strat doar patru, concentrate pe via a stoic , îns , înv turile sale despre logic , filozofie natural i etic nu difer mult de ideile originale prezentate cu aproape 400 ani mai devreme, de Zeno de Citium i Chrysippus, fondatorii colii stoice, dar meritul lui Epictet este acela c a dezvoltat un nou sistem de predare practic a stoicismului. „Eudaimonia” („fericirea” sau „o via înfloritoare”), pentru Stoici însemna o via motivat de virtute.

O caracterizare succint i edificatoare a personalit ii i filozofiei lui Epictet o g sim în prefa a unei traduceri recente: „La Epictet totul este linie dreapt . O singur mântuire: filozofia; o singur putere: voin a; o singur noble e: ra iunea; o singur atitudine: demnitatea; o singur direc ie: idealul; o singur metod : lupta; o singur pozi ie: con tiin a; o singur strategie: retragerea în tine însu i; un singur model în toate: natura; un singur r u: viciul; o singur siguran : datoria; o singur armur a personalit ii: caracterul; o singur frumuse e: gândul bun în fiecare clip ; o singur dorin suprem : perfec iunea i apropierea de Dumnezeu, de care ne leag pururea esen a noastr ra ional ”. Câteva idei din „Manualul lui Epictet”: - Ce este al nostru i ce nu este, în care recomand munca încordat , efectuat în sfera putin ei, luând în considera ie i renun area sau amânarea.

- Nu în lucruri ci în p reri st r ul: „În orice piedic , durere sau nenorocire, nu da vina pe altul decât pe tine, adic p rerea ta. C ci prostul la toate d vina pe al ii; cel ce începe a se lumina vina pe sine; iar în eleptul nici pe altul, nici pe sine.

- La orice ademenire exterioar r spunde cu o virtute interioar .

- Pune frâu dorin elor tale: „Acela este domn peste to i i peste toate, care, i când vrea i când nu vrea ceva, g se te în voin a lui i energia de realizare i frâna de renun are.

- Fii pururea cu gândul la ce este al t u, ca s fii de folos i altora i Patriei.

- Gânde te-te bine înainte de a te hot rî, i apoi r mâi la ce ai ales.

- Fixeaz i un model de purtare: „... la petrecere cu oameni str ini i neciopli i nu te pune. bine i s nu- i pese de nimeni.

Ca o parantez , aceasta îmi aminte te de aforismul Fericitului Augustin: „Iube te i f ce vrei”, care ar trebui s -l în elegem în modul urm tor: Dac -L iube ti pe Dumnezeu te vei ruga Lui, i dac te vei ruga, El î i va ar ta calea, vei putea discerne binele de r u i vei dobândi libertatea de a face ce vrei în numele Binelui. Acest cuvânt „Binele” ar putea servi drept deviz i adul ilor, dar i adolescen ilor care trebuie s separe binele de r u din dragoste pentru Dum-nezeu, pentru a p i în viat pe calea cre tin . din ra iune i filozofie cârma i lumina vie ii tale; dar acum, c ci mâine va fi prea târziu.

- În filozofie practica e decisiv , nu teoria. i câteva fragmente care mi-au pl cut, ad ugate la „Manual”, având titlurile: ului - Fericirea ta este darul voin ei tale.

râurire atât asupra scriitorilor cre tini cât i asupra Fran ei în secolele 16 i 17.

Scrisorile trimise de Seneca c tre Lucilius, procurator (magistrat roman) al Siciliei în acea vreme (domnia lui Nero), obsedat de dorin a de a urca mai mult în rândurile administra iei publice i de a g si/ defini fericirea, constituie colec ie superb de sfaturi despre prietenie, pl cere, înfrânare i via bine tr it . Este opera ultimilor ani ai lui Seneca, în care se dovede te a fi nu atât filozof, cât un mare moralist.

Transcriu câteva idei din aceste scrisori: - Câteodat i s tr ie ti necesit curaj.

- Nu avem la îndemân pu in timp, ci pierdem foarte mult timp! exprim m ceea ce sim im, s sim im ceea ce exprim m; vorba s semene cu fapta.

- Via a seam cu o poveste. Ceea ce conteaz nu e lungimea ei, ci valoarea ei.

- Nimic grandios nu se-mpline te dintr-o dat , nici boaba de strugure, nici smochina. i dac spui c vrei smochine, te voi sf tui ai r bdare ca s -nfloreasc , s rodeasc , s se pârguiasc .

- Bog ia este sclava omului în elept, st pâna celui prost.

- Ceea ce- i r mâne nu este copil ria, ci, ceea ce este mai trist, nesocotin a copil riei.

- Cei mai mul i se zbat neputincio i între frica mor ii i chinurile vie ii; nu vor s tr iasc i nu tiu s moar .

- Cine i-a dispre uit propria-i via devine du manul vie ii tale.

- De când ne-am n scut mergem spre moarte.

Filosoful grec asociat gânditorilor cre tini Epictetus (55 d. Hr. 135 d.Hr.) a fost sclav la Roma pe vremea lui Nero. În timp ce era înc sclav, Epictet a studiat cu profesorul stoic Musonius Rufus. Maltratat de st pânul s u din sclavie cu lovituri repetate peste picior, pân la urm r mâne chiop pentru tot restul vie ii sale. Izgonit din Roma i din Italia, pe vremea când Împ ratul Domi ian a alungat to i filozofii de la Roma, s-a stabilit la Nicopolis, în Epir, unde a întemeiat o coal celebr i a continuat s i expun filozofia, numero ilor admiratori care-l c utau.

Epictet, a c rui coal de stoicism a înflorit în secolul al II-lea, spunea: „Unele lucruri sunt sub controlul nostru i unele lucruri nu sunt sub controlul nostru”. i dac ceva nu este sub controlul nostru, considera c nu merit s cheltuim energia. Propov duie te pre uirea esen ialului interior, nu în el toarea aparen ; st pânirea de sine care duce la adev rata for i fericire, nu cedarea în fa a poftei, a instinctului; conducerea vie ii conform ra iunii, i nu dup instincte animalice, adic a ac iona f a reflecta ini ial asupra ac iunii.

Sava Hen ia - Cas la marginea ora

Anul X, nr. 10(110)/2019

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Nu te ridica în contra mersului lumii: (…) ceea ce este o nebunie i nu poate duce decât la zbucium de ert, urmat de durere i am ciune.

- Linia desp itoare între sfera noastr i sfera lumii exterioare: „Din lucrurile lumii, Dumnezeu a pus o parte în puterea noastr , iar alta nu. El a dat tot ce a avut mai înalt i mai sublim, ca un etern fericit ce este, ideea. i unde este ea locul întâi, acolo este libertatea, fericirea, senin tatea i stabilitatea, urmate apoi de dreptate, legalitate, cump tare i toate virtu ile. Restul nu mai este în puterea noastr .”

Frumoase sunt cuvintele dintr-o scrisoare: „...S facem, rogute, Lucilius, a a ca via a noastr , ca i metalele de pre , s atârne în greutate, nu s aib volum mare. S-o m sur m dup fapte, nu dup durat . (...) S -l l ud m deci i s -l socotim printre oamenii ferici i pe acela care i-a dr muit bine timpul, oricât de pu in a avut, c ci el a v zut adev rata lumin . N-a fost unul dintre cei mul i, ci a tr it i a fost plin de via . Uneori a avut parte de zile senine, alteori, cum se întâmpl , str lucirea puternicului astru i-a ap rut printre nori. Ce întrebi cât a tr it? A tr it prelungindu- i via a în urma i i st ruind mereu în amintirea lor.”

Despre Marcus Aurelius, împ rat al Imperiului Roman din anii 161-180, am vorbit într-un eseu anterior. Amintesc cuvintele lui: „Spune i-v la începutul zilei, m voi întâlni cu oameni amesteca i, nerecunosc tori, violen i, tr tori, invidio i i nesportivi.” De i aceast observa ie nu pare a fi foarte util , în m sura în care se con-centreaz aten ia asupra tuturor acestor posibilit i negative i a greut ilor, este totu i un punct important stoic. Epictet ofer un r spuns care ne poate ajuta s anticip m posibilit ile i s ne preg tim pentru ceea ce poate veni. El spune în „Enchiridion”: „Când sunte i pe punctul de a întreprinde o ac iune, aminti i-v ce fel de ac iune este. Dac ie i (în lume) pentru baie, pune i-v în minte ceea ce se întâmpl la i - exist oameni care se strecoar , oameni care se zbat, oameni care insult , oameni care fur ...” Dac Epictet ne spune s fim preg ti i facem fa situa iilor cu o atitudine realist fa de lucrurile care sunt cu adev rat asem toare, Marcus Aurelius ofer orient ri mai specifice privind modul de reac ie: „Eu, deci, nu pot fi niciodat r nit de ace ti oameni, nici nu m înfuriez pe cineva care este apropiat de mine, nici nu-l pot urî, pentru c am venit s lucr m împreun , ca picioarele, mâinile, pleoapele sau cele dou rânduri de din i în ma-

Sava Hen ia - Cap de copil

21

xilarul nostru superior i inferior. Pentru a lucra unul împotriva celuilalt este, prin urmare, contrar naturii i s se mânie cu o alt persoan i s se întoarc de la el este cu siguran s lucreze împotriva lui.”

Toate aceste gânduri spuse sau scrise de c tre filozofi ne sunt transmise pentru a în elege c trebuie s tr im în acord cu natura, s recunoa tem c i cel mai dificil dintre cei pe care l-am putea întâlni în cursul unei zile ar putea fi cineva ca noi - cineva care se poate lupta cu cei care nu în eleg rostul omului pe acest p mânt de a face tot ce poate pentru a tr i fericit. Recunoscând acest lucru, este mai or s iert m i s fim ierta i de cei cu care nu suntem de acord. Dar mai mult decât atât, poate c este mai u or s ne mai iert m pe noi în ine. Ne ajut s recunoa tem o parte a suferin ei i de a fi umani.

Cât prive te Suferin a i solu ia sa, ideea este reluat atunci când Epictet explic sursa suferin ei umane: „Ce tulbur oamenii nu sunt lucrurile în sine, ci judec ile lor despre lucruri.” Remediul, potrivit lui Epictet, este într-adev r o schimbare a atitudinii fa de lucrurile care se întâmpl . Cât prive te oamenii demen i, dezechilibra i mintal, nemernici care produc grave suferin e, Epictet spune: „Nebunii sunt incorijibili i cum spune proverbul, mai degrab ucizi un nebun decât s -l schimbi”.

Am luat cuno tin de o recenzie a c ii lui Runar M. Thorsteinsson, profesor la facultatea de Studii de Teologie i Religie a Universit ii din Islanda, editat în 2010: Cre tinismul roman i stoicismul roman. Compara ia este f cut în Roma, în primele dou secole d.Hr., se compar Noul Testament cu filosofia moral elenist . De altfel stoicismul i cre tinismul au fost considerate de mul i ca având mari asem ri, în special în ceea ce prive te etica. Înv turile etice ale celor dou sisteme le consider deosebit de asem toare: observ c ambele subliniaz c închinarea este modul corect al vie ii umane, atât gândul logic cât i virtutea practic , c ambele sisteme î i bazeaz etica pe imita ie (a lui Hristos i, respectiv, a în eleptului stoic) i c ambele subliniaz dragostea i non-represaliile. Cu toate acestea, într-un capitol eviden iaz diferen a dintre cele dou sisteme: în timp ce stoicismul înva iubirea universal (bazat pe viziunea sa asupra omenirii universale), cre tinismul circumscrie iubirea în interiorul comunit ii cre tine, îndemnând la alte pozi ii virtuoase fa de exterior (respect, r bdare etc.)

Scotocind trecutul putem descoperi perspectiva cu ajutorul tiin ei, studiind rela iile lucrurilor în spa iul respectiv, sau adresându-ne istoriei se pot investiga rela iile dintre evenimente de-a lungul timpului.

Nietzsche spunea c orice filozofie a cedat în fata istoriei. Nu cred c este vorba de cedare, ci de colaborare în scopul definirii adev rului pentru a ajuta la progresul omenirii i a împr tia cea a de pe alocuri.

Or, istoria, ascensiunea Romei, de la un simplu ora a ezat la r scruce de drumuri care se ridica pân la un imperiu universal, cele dou secole de prosperitate i de pace pe care a tiut s le gestioneze f când s triumfe un spa iu atât de larg, expansiunea civiliza iei clasice pe care a r spândit-o în lumea mediteranean i în apusul Europei, lupta sa pentru p strarea unui imperiu înzestrat cu institu ii stabile, contra valului barbar ce îl înconjura, precum i lunga i lenta ei decaden pân la catastrofala pr bu ire final reprezint cea mai mare dintre toate dramele ce s-au petrecut vreodat , dac nu cumva acest statut, observ profesorul, îi revine celei care a început atunci când, la pretoriul lui Pilat, Cezar i Iisus au stat fa în fa , drama ce a continuat pân când, în timp i cu r bdare, o mân de primi indivizi cre tina i a trecut amarnica prob a terorii i a persecu iilor, pentru a deveni mai întâi alia ii, apoi st pânii i, în cele din urm mo tenitorii celui mai vast imperiu din istorie, ar tând omenirii „Calea, Adev rul i Via a” ce trebuie urmat . Roma închidea cercul fatidic, cunoscut de noi i deopotriv de Platon: monarhie, aristocra ie, exploatare oligarhic , democraie, haos revolu ionar, dictatur . Istoria cuno tea leg narea ei continu .

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 10(110)/2019

Drago] NICULESCU

Despre societate ]i via\a social[ @n dialectica modern[ ]i contemporan[ 1. Despre conceptele fundamentale ale ontologiei sociale: munca, valoarea i scopul Munca, valoarea i scopul sunt cele trei concepte fundamentale cu care opereaz i asupra c rora opereaz ontologia social , fiecare dintre ele surprinzând ipostaza de fiin are a unui anumit palier metafizic, dar fiind indisolubil legate între ele prin vectorialit i constitutive, suprapunându-se i alc tuind împreun sfera domeniului de vie uire a omului i de realizare a condi iei sale, de configurare obiectiv , în proiec ie ideal , a universalului. În secolul al XIX-lea, G.W.F. Hegel i Karl Marx aduc semnific ri importante conceptului de munc , declarându-l pivotul central al concep iilor monist-materialiste asupra lumii i existen ei. V zut în dinamica unei dialectici ce laud produc ia material în sensul ei înalt, evolu ionist-istoric, munca, în eleas ca praxis formator, înnoitor i coagulant al con tiin elor individuale, devine un factor de proces capabil de a obiectiva chiar domeniul subiectiv i, de aceea, înc tu at al ideilor. Mijlocul de produc ie este subcategoria central a acestei categorii filozofice centrale, motorul i instrumentul ei de realizare, care capaciteaz for a creatoare a omului, l sându-i, îns , libertatea complet , necondi ionându-l i nesup rându-l prin perisabilitate: realizarea uneltei devine mai important decât îns i bucuria cre rii unui bun, efemer pân la urm ; mijlocul devine mai important decât scopul. Georg Lukács p te pe acela i drum al materialismului dialectic, dar vede, în acest perimetru iner ial, teluric obiecte deosebit de interesante, iar nuan ele cromatice ale viziunii sale filozofice sunt bogate i subtile: dac în calitate de creatoare de valori utile, întrebuin abile, munca se direc ioneaz cu for i se livreaz generos socialului, inversa nu este valabil , socialul nu condi ioneaz sub nici o form munca; ea r mâne o condi ie natural-existen ial extern a omului, mijlocitoare a schimburilor substan iale dintre el i natur .

Specifice omului, gândirea i limbajul articulat, al turi i împreun cu munca, fac posibil comunicarea, rela ionarea în cadrul societ ii, ridicarea de la concret la abstract, în elegerea universului subiectiv dar i deschiderea larg a disponibilit ilor intelectiv-creative ale fiin ei umane în sondarea unor noi lumi în noosfera i axiosfera în care, esen ialmente, î i duce regimul existen ial. Societatea se define te ca un complex de ac iuni i rela ii umane care le condi ioneaz oamenilor existen a, care ac ioneaz cauzal-transformator asupra mediului lor vital, iar organizarea ei institu ional-utilitar nu este altceva decât postarea unor semafoare de ghidaj pe drumurile lungi i obositoare ale umbletului s u p mântean.

Valoarea instituie o scar ierarhic apreciativ asupra bunurilor spirituale i materiale create de om, dar i pe cale de a lua fiin , slujind omului în orientarea asupra lucrurilor înconjur toare i asupra lucrurilor pe care inten ioneaz s le creeze, adic asupra scopurilor i demersurilor sale. Valoarea i criteriul valoric, pe lâng faptul c înso esc orice mod al re elei cognitive, afective i gnoseologice, se constituie în criterii ontologice atât de puternice, încât au c tat chiar i autonome, fiind considerate de c tre unii filozofi structuri metafizice independente de bunul valoric pe care îl m soar i desemneaz , obiectiv tr itoare în sine. Tudor Vianu subliniaz adâncimea ontologic a valorii, pe care, firesc, o leag de con tiin , de puterea ei de p trundere, spre diferen de capacitatea de evaluare spa ial a obiectului, care apar ine sim urilor. Bunul valoric spiritual, necorporal, sau a c rui corporalitate nu este semnificativ , neavând spa ialitate, se supune, în întregimea lui, ca valoare în sine i ca suport al valorii, estim rii exclusive a con tiin ei. Mircea Florian ridic actul valorizator din responsabilitatea intrinsec a subiectului individual, plasându-l sub puterea unor determina ii colective, societare, civiliza ionale - deci, istorice. Intrarea în patrimoniul comun de cultur al omenirii se face pe u a personalizat sub numele mai multor contiin e. Din perspectiv valoric , din punct de vedere al mecanismului aparatului intelectiv, frumoas compara ie face Arthur Schopenhauer între geniu i simplu talent, c ci dac talentul discerne un sector existen ial comun, dar în care se mi mai abil decât al ii, geniul, prin for a sa special , î i poate proiecta cu totul alte lumi, în care intui ia descoper locuri de o frumuse e neb nuit . Lumea valorilor, obiectiv i legic , context existen ial al umanului, îi determin omului condi ia sa specific , constituindu-se în domeniu imanent al socialului. Prin traiul comunitar valoric, omul î i proiecteaz modelul în transcendent, dobândind astfel puterea de a se aprecia pe sine i pe ceilal i. Sub cupola sacrului, omul devine demiurg, fiin natural dar i social care prin crea ie i estimare valoric , dând m sura suprem a condi iei sale, î i plaseaz con tiin a sub semnul unicit ii.

Scopul, ca i valoarea, trebuie gândit în rela ie cu conceptul de munc , care le i integreaz . Aceea i abordare colectiv , societar , astfel încât retrospec ia, prospec ia, explica iile predictice i postdictice fie pârghiile con tientiz rii tr irii istorice, întru racordarea convergent a scopurilor personale ale individului cu cele generale, comunitare. De la anticipare la înf ptuire, scopul mobilizeaz contiin ele, for a i acuitatea psihic i fizic a omului, realizând astfel construc ia teleologic a societ ii, pe temeiuri nomolgice i

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

axiologice. Reliefând caracterul obiectiv al demersului teleologic, filozoful polonez Adam Schaff a eaz abordarea teleologic pe o alt treapt de generalizare decât pe cea subiectiv în explica ia istoric . La Hegel, scopul este chiar violen i chiar vicle ug în ac iunea lui transformatoare, în drumul pe care-l parcurge de la starea subiectiv de poten ialitate, de inten ie la cea obiectiv , de scop înptuit, de realizare concret . Acest „vicle ug” realizeaz umanizarea naturii i o salveaz topirea subiectului în obiect. Subtil, Lukács, referindu-se la ideile lui Hegel i Marx, întrevede, prin aportul umanizator al muncii, al instituirii teleologice, textura existen ial a materialului, al unei „noi obiectualit i”, calitativ îmbun ite, ajungând pe aceast cale la concluzia c munca este o categorie esen ial a ontologiei sociale.

2. Existen

i con tiin

social . Societate i individ

Dimitrie Gusti vede în societate, definit prin structur (obiective, principii de organizare) i caracterizat prin dinamica obiectiv mobilizat prin voin , scopuri i mijloace, esen a vie ii sociale. Karl Marx sec ioneaz pe orizontal corpul societ ii, pentru a-i pune în eviden structura etajat , dar i întrep truns , în tot ceea ce înseamadministrarea i gestionarea acestui vast complex existen ial. i cum acest vast complex existen ial este de fapt un organism multiplu, gânditor i activ, existen a sa (existen a social ) nu poate fiin a f con tiin a social , con tiin care posed atributul obiectivit ii, fiind despov rat de subiectivitate. Cu cele dou niveluri ale sale principale, psihologic i ideologic, con tiin a social , în numele sentimentului vital al existen ei i interesului comun si, prin aceasta, i al celui individual, reu te transcenderea de la con tientizarea de sine, de la nivelul individual la cel social. Cu specificarea îns , important , a lui Petre Andrei, care semnaleaz c domeniul obiectiv al con tiin ei sociale trebuie a fi conceput ca prezentând o unitate func ional i una fizic , morfologic . Acest lucru este extrem de sugestiv i paradoxal, contradictoriu, c ci o unitate fizic , morfologic a con tiin ei sociale nu se poate interpreta decât ca un „înghe ” mental impus, monolitic, constrâng tor i nivelator, pe când unitatea func ional se refer la necesitatea organic a racord rii con tiin elor individuale care o alc tuiesc la re eaua intereselor i c ilor de ac iune comune, la coeziunea i armonia din diversitate, vorbind deopotriv despre instituirea generalului prin individual. Existen a i con tiin a social , aidoma existen ei i con tiin ei individuale, sunt indisolubil legate, una f cealalt sunt de neconceput: fiin a nu poate exista în afara capacit ii de vizualizare i analiz de sine i de al ii, precum i aceast func ie izolat de organism, de fiin , este o absurditate. Mijlocirea dintre aceste dou structuri o realizeaz valorile, omul ca fiin social , diferit radical de animale, fiind în primul rând homo significans, adic fiin tr itoare cultural i, implicit, prin finalitatea axiologic , fiin estimatoare, homo aestimans. re inem sublinierea expres pe care Engels o face, i anume aceea c nici el, nici Marx nu au sus inut mai mult decât c hot râtoare în istorie este producerea i reproducerea vie ii sociale. Nimic mai mult. El contest sus inerea factorului economic ca singurul hot râtor.

Discutabil. Din punctul nostru de vedere, lucrurile, în ceea ce îi prive te pe cei doi filozofi materiali ti, stau în modul urm tor, critica pe care o întreprindem având loc de pe pozi ia energetismului spiritual transcentiv, dezvoltat de noi în cadrul Teoriei Înaltului Determinism Energetic, i anume: Întreg existentul, inclusiv forma lui superioar , omul, este de fapt o întrupare energetic spiritual , esen spiritual secund . Substratul material al proceselor cognitive, chimic, biochimic, fiziologic,

23

chiar dac va fi b nuit sau chiar dac se prezint sub diferite forme, va r mâne o credin la fel de în el toare ca îns i fiin a în întregul ei, în materialitatea ei iluzorie. Omul nu este materie superioar i materia nu este esen a existen ei, dup cum crede Hegel, ci omul i materia sunt spirit, energii spirituale. Materia, ca form energetic posedând memorie, vibra ie, câmp, nu este altceva decât energie spiritual transformat în vizibil, f cut accesibil sim urilor, supus constrângerii spa io-temporale, întrupat vremelnic în form existen ial de Flux. Acestei forme, care este energie spiritual joas , rezultat al scind rii megaenergetice din cadrul Circuitului transcentiv, îi este permis desprinderea, apari ia i mai cu seam evolu ia într-o form con tient de sine i de al ii, pe care ea i-o poate organiza i prelucra specific, individual, i cu care va contribui la reîmprosp tarea, Regenerarea for elor energetice ale Entit ii spirituale Perfecte din care a provenit i în structura c reia se va întoarce. Astfel, materiei spirituale, dându-i-se na tere, i s-a dat marele dar al con tiin ei, care nu i se va retrage nici dup p sirea trec toarei, mediocrei materialit i, cînd iluminarea (starea pur spiritual în care se va g si fiin a existen ial înglobat Masei energetice Luminare, în urma particip rii la Ciclul transcentiv) îi va deschide ochi eterni, ce vor uita pentru totdeauna timpul i spa iul. Îl vor vedea doar, de sus, îl vor în elege i îl vor protegui, dar nu îl vor mai tr i i sim i niciodat , în Cromatica i Armonia cople itoare, mirabil , din care vor face parte.

Friedrich Engels i Karl Marx, de i cred c nu se în eal , simplific enorm lucrurile, gre ind astfel calea c tre adev r i întârziind efortul de aflare a acesteia. Pur i simplu ei nu v d mai departe de stratul material, fenomenal al energiei spirituale, pe care de altfel îl exploateaz cu consecven , g sindu-i valen e fecunde exclusiv în existentul concret, vizibil. Metafizica lor nu accede c tre înalt, se las purtat i fermecat de meandrele perisabile i vicisitudinile istorice, devenind astfel, dec zând, mai bine spus, într-o filozofie a palierului superficial; mi pietrele, le azvârle, pe una o mai numesc proprietate, pe alta mijloc de produc ie, pe alta con tiin de clas , le mai terg cu mâneca, le mai lustruiesc, dar nu iau niciodat sond de teren din p mântul de dedesubtul lor; s o ia, s o adulmece i apoi s o arunce în v zduh, s vad dac se pierde undeva sau se tope te în lumin . Materiali ti de voca ie, ei r mân filozofi ai istoriei brute, f elan spre t rii. Dac ar ti c vorbesc despre ni te forma iuni energetice denumite aglomer ri energetice, aflate într-o dinamic existen ial convulsiv , dac ar putea m car b nui efemeritatea materiei c reia i-au construit statuie i viitorul ei statut spiritual etern, dac ar putea sim i c materia este materie doar pentru a avea con tiin , pentru a putea îmbog i prin drumul s u cresc tor Energia tutelar care i-a dat na tere, nu ar putea s persiste în clamarea acestei viziuni defectuoase. Pe lîng gre eala pe care o fac în derivarea unit ii i unicit ii Universului din concep ia lor monist-dialectic-materialist , derivare nesus inut în nici un fel de dimensiunea cantitativ i de împr tierea ei calitativ-ontic , ei lucreaz , se pare, cu un singur referen ial, cel existen ial-terestru, adic cel de Flux.

Cum s în elegem unicitatea în unitate? A cui? A lumii? În raport cu ce? Termenii devin largi, vagi, i prin neputin a de racordare î i demonstreaz insuficien a flagrant , arat cum î i con in propria eroare. Îndep rtarea de integrativul spiritual îi duce pe cei doi gânditori, automat, la defect în afirmarea categoriilor materiale de unicitate i unitate, categorii care, prin esen a lor energetic-spiritual , trebuie obligatoriu conjuncturate referen ial unui cerc amplu, integrator.

Desigur, impunerea în aceste condi ii, în mod necesar, a unific rii materiei i con tiin ei în definirea structurii onticului reprezint o evolu ie într-un astfel de sistem de gândire, dar numai în m sura în care ia calea drumului corect, adic a aceluia care justific , care d sens existen ei formei materiale a energiei spirituale prin introducerea

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în onticul de joas frecven (de Flux) a con tiin ei evolutive întrupate în individualitatea spiritual , în fiin a uman (la nivel terestru) i în alte specii de fiin e (la nivel de Flux transcentiv extraterestru), i nicidecum a drumului care încearc tentativa vicioas de a acorda statut existen ial ideativit ii, de a întemeia teza existen ei i func ion rii con tiin ei i cognitivit ii, a proceselor psihice simple i complexe pe baza existen ei unui substrat material chimic i biochimic, parte a materialit ii întregului organism uman. Acestea sunt dou lucruri complet separate. Operarea gre it , cu ultima variant , transform necesitatea unific rii materiei i con tiin ei dintr-o solu ie salvatoare, de spiritualizare, de în are a pauperului materialism marx-engels-ist într-o adâncire în el. Primul, în schimb, se refer la o con tiin a materiei i prin materie, care nu este acela i lucru cu „materia contien ”, cu men inerea autonomiei ideale, transcendente a contiin ei; pe când cel de-al doilea sus ine materia con tiin ei, existen a unui substrat material al con tiin ei spirituale eterice, ideale, cu înl turarea transcendentului supraordonator i creator.

Dac ateismul celor doi gânditori impregneaz i s ce te fondul lor reflexiv, generând simplific ri i unilateralit i regretabile, deschizând guri de evacuare materialist-dogmatice pentru un foc steril religios, produc tor doar de fum, noi nu trebuie s amplific m gre eala lor prin vehicularea în sens defectuos a unor concepte ori principii.

S-ar p rea totu i c Marx i Engels reu esc s fundeze temelia conceptului modern de unitate a lumii nu prin sond ri directe la nivelul con tiin ei individuale, ci prin rezolvarea materialist-dialectic a raportului dintre existen a social i con tiin a social , prin dezvoltarea conceptului de praxis comunitar, concept care confer statut existen ial obiectiv atât con tiin ei plurale a colectivit ii umane, cât i, prin ea, con tiin ei individuale, con tiin ei „de sine”, pe care o leag , prin motorul st rilor afective, cognitive i voli ionale care o alc tuiesc, de practica nemijlocit pe care o genereaz , de transformare a realului. De i pare verosimil acest sistem de judecat , de i logica pe care o întreprind vine s ne spun c , iat , nu este vorba de punerea în rela ie i de sprijinirea celor dou concepte, ale existen ei i con tiin ei, în palierul individualului, ci al multiplului societar activ, beneficiar prin sine, prin roadele con tiin ei sale practice, de schimrile radicale, progresiste ale mediului istorico-dialectic în care tr ie te i se obiectiveaz ca un întreg, e afodajul construc iei lor teoretice este din nou ubred: 1. În primul rând, pentru c for eaz puterile con tiin ei colective la un gen de praxis brut, la produc ia material cu orice pre , v zând în aceasta i unica justificare a existen ei reale a acestei con tiin e i unicul motor al procesului de obiectivare util istoric, ac ional al existen ei sociale. Se simte cum materialismul dialectic nu mai împline te o condi ie a libert ii de existen i ac iune ( i aici este vorba atât de existen a social , în calitate de subiect obiectivat, cât i de existen uman , subiectiv , în calitatea ei de obiect subiectivat), ci o condi ie a constrângerii existen ial-ac ionale, i aceasta pentru c modul în care aleg cei doi gânditori s tran eze dialectic-ontologic problema unit ii existen ei i con tiin ei utilizeaz un materialism tratic, ca s -i spunem a a, constrâng tor în dou ipostaze suprapuse: una este ipostaza formal , corporal a obiectului, sau a materiei în sine, cu determina ii rigide i perisabile, iar a doua este ipostaza func ional , cea produc toare, multiplicatoare nu atât a esen ei spirituale interne, ci în special a materiei, suficient sie i i justificatoare de existen , de sensul i menirea existen ei; 2. În al doilea rând, pentru c gliseaz explicativ nepermis de or în derivarea spiritualit ii con tiin ei „de sine”, individual (subiectiv ), ancorat prin defini ie în reflexivitate i nu în produc ia material , din „materialitatea” con tiin ei sociale (obiectiv ) a oamenilor, ancorat în praxis-ul dialectic i istoric concret, palpabil, m -

Anul X, nr. 10(110)/2019

surabil. De i au sus inut c existen a social este cea care influen eaz i determin con tiin a individului social i nu invers, deducerea invers , echivalent , a con tiin ei intime (subiective) a individului din con tiin a lui social colectiv , de i neprecizat formal astfel, este mai mult decât evident . Pe aceast cale, ei rateaz punerea în rela ie corect a celor dou structuri - singurul mod care poate încerca reflectarea cu succes a unei viziuni sincrone unitare a acestor categorii i, prin acestea, a lumii.

Construc ia lor teoretic încerc s schimbe raporturile de implica ie, subordonând spiritualul subiectiv, individual, materialului obiectiv, social i colectiv, când, în realitate, onticul i ontologicul sunt specii ale filozoficului de aceea i natur , spiritual , întemeierea onticului realizându-se prin ontologic, existen a obiectivat , unitatea în diversitate (unitas multiplex) având la baz , ca semnificant fundamental de întemeiere, con tiin a particip rii la diversitatea din Unitate. i în energetica transcentiv , unitatea energetic existen ial (individualitatea spiritual , fiin a uman ), aflat în evolu ie spiritual în câmpul de presiune transcentiv (alveola energetic ), particip la parcursul de Flux atât în stare individual , cât i angrenat (Predeterminant i Autonom-controlat) în complexele reprezentate de aglomer rile energetice. Coexisten a alveolelor energetice nu reprezint - readus din nivelul energetic în nivelul existen ial obiectiv, fenomenal - altceva decât existen a social , în care existen a individual fiin eaz ca element i temei al s u.

Marx i Engels v d în om o for predispus la însumare, predestinat particip rii la ac iunea colectiv . Astfel, puterea ei singular este neglijat , for a ei se datoreaz mobiliz rii masei semenilor în care se g se te. Energia colectiv creaz i poten eaz energia individului; izolat acesta nu are nici un fel de putere, fiindc omul tr ie te social: unus homo, nullus homo. Formula cu-pentru-contra a raporturilor umane reprezint societatea. Neangajat, al turi de semeni, unei lupte colective, el î i epuizeaz steril resursele, f nici un beneficiu pentru societate. Câ tigul material, obiectiv-societar, se produce în grup, în uniune de for e. Crea ia spiritual individual , lupta cu sine, dezvoltarea autonom , nedisiparea resurselor în scopuri neap rat ac ionale, economia i autogestionarea r spunz toare i lucid a resurselor personale nu sunt acceptate. Unitatea lumii î i revendic statutul din puterea de organizare a societ ii, putere pentru care îns individul nu mai exist , el topindu-se în mul ime, pierzândui identitatea, specificul spiritual propriu, prin înglobare, constrângere i uniformizare.

Sava Hen ia -

ncu a

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (III) Caracteristicile înv

turii indiene tradi ionale

Potrivit celor dou moduri fundamentale de filosofare ale indienilor, chinezilor i ale altor orientali influen i de ace tia (unul multimilenar, tradi ional i eminamente meditativ-speculativ, altfel spus ermetico-esoteric i cripto-laconic, cel lalt de dat recent i cu rol de „locomotiv ” economico-social , dovad locul frunta al Japoniei în economia mondial , respectiv spectaculoasele progrese înregistrate de Singapore, Taiwan, Coreea de Sud i China, ba chiar de India sau Thailanda), în educa ia de pe aceste întinse meleaguri asiatice coexist metodele tradi ionale i cele moderne (de inspira ie occidental ). Poate c nu peste tot în Orientul Îndep rtat, îns cu certitudine c pretutindeni pe teritoriul Indiei...

Importan a i scopul avansatei educa ii din Japonia zilelor noastre sunt admirabil înf ate de redutabilul economist Saburo Okita în cartea Cu fa a spre secolul 21 (Editura AGER-Economistul, Buc., 1992), cu ajutorul unei maxime/parabole a unui în elept chinez din vechime: „Dac îi dai unui om un pe te, îl va mânca pe loc; dac îl înve i s pescuiasc , va mânca pe te toat via a lui”!

La rândul lor, indienii se c uzesc în sistemul lor educa ional (tradi ional i oficial, mai exact inspirat de modelul englezesc) într-o atare m sur dup spusa unui în elept antic, cum c mintea, for a i destinul sunt cele trei puteri care conduc aceast lume, precum i dup foarte discutabilul adev r cuprins în proverbul indian „Lumea ar înceta s existe dac filosofii n-ar purta-o în capul lor”, încât Theofil Simenschy se simte dator s precizeze: „Poate c nic ieri în lume, afar de Tibet, înv tura nu are o atâta însemn tate ca la indieni”.

Idealul vie ii indienilor fiind dobândirea în elepciunii, dar cum în elept - ne face cunoscut Ernest Stere în Istoria filosofiei antice i medievale (Editura Didactic i Pedagogic , Buc., 1976) - nu poate devin decât acela „care este capabil de a- i înfrânge egoismul, dovedind prin comportarea sa un sim puternic al respectului fa de om, respectul vie ii în toate formele ei de manifestare, sobrietate i ria de a renun a la proprietatea individual proprie”, iat de ce în literatura lor religioas i filosofic se afirm foarte des c tiin a d putere i c tocmai de aceea ea trebuie s fie inta suprem a omului, idee sus inut prin numeroase relat ri despre discipoli care l-au slujit vreme îndelungat pe un înv tor, cu speran a c acesta se va îndupleca s le împ rt easc vreo tiin , despre regi care sunt dispu i dea gr mezi de aur acelui brahman care le va ar ta calea spre Sufletul universal (Brahma), despre brahmani ce se umilesc înaintea regilor în elep i i despre boga ii ce adesea se smeresc în fa a în elepciunii cer etorilor.

Cu o atare mentalitate, totuna cu rostul de-a fi, este firesc ca fiecare indian din cele trei caste superioare (brahmani, r zboinici-nobili, plugari-negustori), s tie c în via are de str tut patru etape,

adic s tr iasc i s ac ioneze în conformitate cu tradi iile religioase multimilenare, care sunt pe larg prezentate în faimosul Cod de legi al lui Manu, cod elaborat între secolul al II-lea î.e.n. i secolul al IIlea e.n.: în prima etap el trebuie s devin discipolul unui înv tor i s locuiasc împreun cu acesta, convie uirea putând s dureze peste 30 de ani sau mai pu in, func ie de iscusin a maestrului i - mai ales - func ie de priceperea tân rului; în cea de-a doua etap , care începe îndat dup ispr virea înv turii, indianul este dator (în primul rând fa de tradi ii) „s i întemeieze un c min, s aib copii i aduc zeilor jertfele orânduite de tradi ie” (T. Simenschy); a treia etap începe în pragul b trâne ii, când indianul î i p se te casa pentru a duce o via de pustnic în p dure, unde „mediteaz asupra în elesului mistic i simbolic al jertfei”; în fine, când indianul simte i se apropie sfâr itul, renun la tot ce-l leag de aceast lume, „se face ascet i cer etor”, „mediteaz numai asupra lui Brahma, principiul suprem al lumii, i n zuie te s se contopeasc cu el”, astfel parcurgând ultima etap a vie ii sale actuale.

Deosebit de important pentru tema acestui capitol este faza discipolatului. Din urm toarele dou motive: a) P rin ii au obliga ia s i dea copilul la înv tur , c ci o strof din Hitopadesa, cartea de precepte i pove ti morale, este cât se poate de categoric în acest sens: „Un du man este tat l, un du man este mama care nu- i d copilul la înv tur ”; b) Nu numai c aducerea discipolul la înv tor, ne în tiin eaz Simenschy, este riguros stabilit pe caste („pentru un brahman la 8 ani, pentru un r zboinic la 11 ani, iar pentru un vaisya la 12 ani”, copiii din casta oropsit /paria fiind opri i de la înv tur ), dar acest moment referen ial din via a indianului, dimpreun cu „felul s u de via , leg tura dintre amândoi i liberarea discipolului din slujba înv torului sunt descrise am nun it în c ile de ritual”.

Astfel, la prima întâlnire cu înv torul s u, discipolul prime te funia sfânt (oare care-i leg tura cu funia trac de pe por ile de lemn ale maramure enilor?!), pe care „o va purta de aici înainte toat via a, pe um rul stâng”. Da, c ci ea are pentru primitor o semnifica ie atât de însemnat , încât Simenschy o echivaleaz cu „a doua na tere spiritual ”, fapt pentru care membrii primelor trei caste sunt numi i „cei de dou ori n scu i”, ba chiar consider c ar corespunde „întro oarecare m sur cu botezul nostru”.

Rolul covâr itor al înv torului într-o cultur care de mii de ani se bazeaz aproape în întregime pe tradi ia oral (cartea a jucat doar un rol de auxiliar al instruirii prin grai!), reiese atât din faptul c indianul nu face deosebire între p rin i i educatori (amândurora li se adreseaz cu guru), cât mai ales din nem rginita dragoste statornicit între maestru i discipol, a a încât nu numai c elevul nu comenteaz niciodat poruncile primite de la p rintele s u spiritual, ci-l

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ascult orbe te i-l serve te respectuos pe întreaga durat a discipolatului, dar i dup desp ire el „îi r mâne recunosc tor toat via a pentru înv tura primit ”. Întrucât toat cultura indian (foarte subtilele înv turi din teologia brahmanic i budist , sistemele filosofice, întreaga literatur versificat , pân i legile) se transmit chiar i azi pe cale oral , inta ederii îndelungate a discipolului lâng înv tor fiind aceea de-a memora cu exactitate textele (de pild , Rig-Veda a r mas practic la fel - „cuvânt cu cuvânt, silab cu silab , accent cu accent” - din secolul al V-lea î.e.n.!), nicidecum de a le studia, iat motivul pentru care dasc lii indieni recurg la cea mai simpl metod intuitiv (bazat pe nenum rate compara ii), o metod întrucâtva asem toare cu cea întrebuin at de Socrate, pentru ca elevii lor s poat în elege ideile cele mai abstracte. În plus, preg tirea discipolilor pentru efortul intelectual-memorizator în continu cre tere, necesit supunerea acestora la dificile exerci ii fizice, dar mai ales psihice, „pe care cu greu le-ar putea îndeplini un european” (T. Simenschy).

N.B.: Despre oralitatea culturii antice în general i despre fabuloasa memorie a indienilor, iat ce afirm prefa atorul Cicerone Poghirc în notele finale la cartea Cultur i filosofie indian în texte i studii: a) „Oralitatea este o tr tur esen ial a culturii antice în general”, deoarece i la greci „nu numai oratoria, poezia i drama, dar chiar i operele filosofice i istorice erau destinate lecturii publice”; b) La Congresul de sanscrit de la New Delhi din 1972, C. Poghirc cea parte din grupul celor peste dou mii de savan i, pe care o feti de opt ani i-a uimit „recitând pe de rost, la cerere, oricare din cele 3976 de reguli ale Gramaticii lui P nini”.

Theofil Simenschy nu-i dispus s atribuie indienilor nici întâietatea i nici originalitatea versific rii culturii lor, care „s-a n scut arta scrierii i a fost transmis timp de secole f ea”, de îndat ce la greci, Iliada i Odiseea în chip asem tor s-au transmis vreme de câteva veacuri.

De ce i-au versificat indienii antici cea mai mare parte din literatura lor religioas i profan , pân i aceea care n-are nimic de-a face cu poezia? În primul rând pentru faptul c toate literaturile antice încep cu poezia, proza ap rând mult mai târziu. De pild , între primele imnuri din Rig-Veda i primele texte liturgice în proz este o distan „de cel pu in dou mii de ani”! Aproape la fel stau lucrurile în literatura antic greac , iar Cartea cântecelor din multimilenara cultur chinez este o colec ie de poezii ap rute în secolele XI-VII î.e.n., urmat la mare distan în timp de prozastica triad Cartea mun ilor i a m rilor - Cartea apelor - Cartea regelui Mu, forma literar a miturilor i legendelor care circulau oral înc din veacurile III-IV e.n. Lucrul acesta, dimpreun cu absen a scrierii în acele vremuri dep rtate, explic atât oralitatea popoarelor antice, cât i formidabila memorie a omului de-atunci. Cum spuneam mai sus, indienii i-au versificat nu numai textele liturgice, ci i operele tiin ifice de medicin sau astronomie, dar mai cu seam Codul lui Manu, în egal m sur tratat juridic i oper literar . În al doilea rând, ritmul are un rol de prim rang în cultura i educa ia indian , c ci - ne spune acela i Simenschy - „Versul se întire te mai u or în memorie i se p streaz un timp mai îndelungat decât proza”.

Deoarece tradi ia textelor profane difer substan ial de cea a textelor religioase, care fiind considerate sfinte, colarul are obliga ia evite cu grij „orice gre eal în pronun are, accentuare i în modul de a recita” (cea mai neînsemnat gre eal este asimilat cu un mare cat!), Codul lui Manu face din cunoa terea Vedei un privilegiu al castei brahmanice, statornicind urm toarele: „Brahmanul s recite regulat Veda, la timpul potrivit, f sil , pentru c aceasta-i datoria lui cea mai înalt ; orice alt îndatorire st mai prejos”. i mai departe:

Anul X, nr. 10(110)/2019

„Brahmanul devine capabil de-a fi fericit prin simpla recitare a Vedei, indiferent dac îndepline te celelalte ceremonii sau nu”.

Potrivit acestor prescrip ii, chiar dup ce a fost redactat în scris, Veda a r mas o carte atât de esoteric pentru indienii de rând (complet pecetluit i ascuns ), încât - cu excep ia Upani adelor (comentariile vedico-filosofice cele mai recente) - „pân în ziua de azi Veda nu e citit deloc, nici chiar de înv i, oricât ar fi de venerat i oricât ar fi socotit autoritatea ei divin drept o c uz care nu poate gre i” (T. Simenschy).

India nu s-a ab tut de la ceea ce constituia regula popoarelor antice avansate (caldeeni, egipteni, greco-romani, chinezi) cu cunoa terea comun sau exoteric , adic destinat tuturor, i cunoa terea esoteric (destinat ale ilor). A a c , fiind literatura religioas i filosofic rezervat unui num r redus de privilegia i, în primul rând brahmanilor, ultima perioad a instruirii indiene tradi ionale avea/are ca scop ini ierea acestora în mistere i înv turi mistico-filosofice, îndeosebi în cele din Upani ade sau Vedanta (sfâr itul Vedelor), care - sus in cuget torii postupani adi ti - îl ajut pe cel ce le cunoa te s se elibereze de rena teri. Dar cum „upani ade” înseamn „înv turi secrete”, adesea ele recomand cititorului s nu divulge vreo înv tur omului nevrednic de ea: „Aceast înv tur despre Brahma s-o comunice tat l fiului cel mai în vârst sau numai unui colar iubit, nu îns altuia, oricine ar fi, chiar dac i-ar da întreg p mântul înconjurat de ap i umplut cu comori”.

Doar câteva cuvinte despre manuscrisele i manualele indiene.

Conservatorismul indienilor reiese i din faptul c , având în vremea din urm hârtia i tiparul la îndemân , ei continu (cel pu in în perioada când Simenschy î i elabora tratatul) s scrie pe foi de palmier i pe coaj de mesteac n, ambele materiale lesne degradabile, inclusiv cu contribu ia climei excesive de pe aceste meleaguri. Iat motivul pentru care, ne informeaz redutabilul indianist român, „cele mai multe manuscrise pe care le avem i dup care s-au editat mai toate textele indiene de c tre înv ii europeni, dateaz numai din ultimele secole”, manuscrisele din secolele XIII-XIV, de exemplu, fiind extrem de rare, iar cele din antichitate neexistând nici de leac.

Este adev rat c în anul 1900, savantul german M.A. Stein a descoperit în de ertul din Turkestanul chinez peste 500 de t bli e de lemn cu scriere indian , t bli e apar inând secolului al IV-lea sau chiar mai vechi. Atâta doar c respectivele t bli e de in o restrâns valoare muzeal-arheologic , pentru c „nu cuprind nici m car un singur text mai important, care s nu fie cunoscut i din alt izvor”.

Manualele didactice indiene cuprind sutrele (regul scurt , mai exact înv tur comprimat în câteva cuvinte, întru o mai lesnicioas memorare), adic acele entit i lingvistice cu adev rat specifice culturii/literaturii indiene, prin care autorii lor caut „s spun cât mai multe lucruri în cât mai pu ine cuvinte”, chiar dac aceasta d uneaz în elesului i clarit ii. Astfel, c ile indiene de gramatic , potrivit sutrelor lor, nu admit nici m car o singur liter de prisos. Acela i laconism, învecinat cu cripticismul, se întâlne te i în manualele de filosofie, scopul sutrelor din ele fiind acela de-a sugera ideea i dea ajuta memoria. Taman ca scrierile antice chineze (Cartea despre Tao i virtu ile sale, de pild ), cu cât manualul este mai vechi, cu atâta el este mai obscur i, ca atare, mai dificil de priceput f ajutorul unui comentariu. Dar nu de pu ine ori, însu i comentariul are nevoie de un alt comentariu... Desigur, elevii înv au pe dinafar sutrele, iar înv torii le d deau explica iile trebuincioase pentru în elegerea lor. Ulterior, toate aceste explica ii au fost scrise, astfel rezultând ni te voluminoase comentarii la sutre, f de care ele ar fi de neîn eles chiar pentru majoritatea indienilor. Sutrele mai recente, ne face cunoscut Simenschy, „sunt simple colec ii de precepte sau înv turi, formulate i adaptate spre a servi ca manuale pentru diferite tiin e, ca: ritual, filosofie, legi, gramatic etc”.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Distinc\ia dintre „Gr[dina Edenului” ]i „Rai” Rezumat. Gr dina Eden a avut o existen vremelnic , la începuturile omenirii, fiind amplasat pe o mic zon geografic pe P mânt; a fost destinat existen ei fizice a primilor doi oameni, Adam i Eva, pân la c derea acestora în p cat, dup care aceasta nu a mai existat. Raiul, numit i Paradis, a avut (de la facerea lumii) i are o existen ve nic i infinit , existând „la al treilea cer”, într-un loc al lui Dumnezeu; este locul în care ajung sufletele celor merituo i dup moarte; este îmbr area lui Dumnezeu pentru sufletele celor merituo i. * Gr dina Eden, despre care se presupune c s-a aflat pe P mânt, în regiunea râurilor Tigru i Eufrat, adic în fosta Mesopotamie, respectiv în Irakul de azi, a fost destinat tr irii fizice a primilor oameni cu i de Dumnezeu, adic pentru Adam i Eva. Dup ce Adam i Eva au c zut în p cat, prin neascultarea de Dumnezeu, a avut loc „izgonirea” acestora din Gr dina Eden. „Izgonirea din Gr dina Eden a lui Adam i Eva” nu trebuie în eleas cu sensul c ace tia au fost sili i (alunga i, goni i, biciui i, împin i, brusca i etc.) s plece (s se deplaseze teritorial, spa ial) dintr-un anumit teritoriu în altul, „Izgonirea din Gr dina Eden a lui Adam i Eva” a avut loc prin desfiin area acesteia, pentru totdeauna, de c tre Dumnezeu.

Adam i Eva au r mas pe loc, în acela i teritoriu, numai c , dup derea în p cat (prin neascultarea de Dumnezeu), ace tia au fost obliga i ca toat via a „numai prin sudoarea fe ei lor s i m nânce pâinea”. În Biblie, în Geneza, capitolul 3 versetul 19, este înscris pedeapsa dat de Dumnezeu lui Adam i so iei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în gr dina Eden (sublinierile îmi apar in): „17. [...] blestemat este acum p mântul din pricina ta. Cu mult trud s i sco i hrana din el în toate zilele vie ii tale:”.

Sava Hen ia - Lapte pentru copii

18. spini i p mid s i dea i s m nânci iarba de pe câmp.

19. În sudoarea fe ei tale s i m nânci pâinea, pân te vei întoarce în p mânt, c ci din el ai fost luat; c ci rân e ti i în rân te vei întoarce.”.

Raiul nu s-a aflat, nu se afl i nu se va afla niciodat pe P mânt, ci se afl „la al treilea cer”, într-un loc al lui Dumnezeu.

Raiul este locul în care ajung sufletele celor merituo i dup moarte, este acolo unde nu exist nimic necurat.

Gr dina Eden a avut o existen vremelnic , pe P mânt, la începuturile omenirii, fiind f cut de Dumnezeu pentru existen a fizic a lui Adam i Eva. Raiul are o existen ve nic i infinit , se afl „la al treilea cer”, într-un loc al lui Dumnezeu, fiind locul în care ajung sufletele celor merituo i dup moarte, este locul unde nu exist nimic necurat. „Raiul nu este un loc de basm i nici o gr din fermecat . Raiul este îmbr area lui Dumnezeu. Iubirea infinit în care intr m gra ie lui Hristos care a murit pe Cruce pentru noi”, a spus Papa Francisc. „Raiul”, numit i „Paradis”, este locul în care se duc sufletele oamenilor merituo i dup moarte. „Gr dina Eden”, „gr dina cea din Eden”, sau „gr dina Edenului” din Biblie, este men ionat în cartea Geneza (Facerea), în capitolele (cap.) 2 i 3 dup cum urmeaz (sublinierile îmi apar in)1: În Biblia ortodox a Patriarhiei Române, http://bibliaortodoxa.ro/ : Cap. 2 8. Apoi Domnul Dumnezeu a s dit o gr din în Eden, spre r rit, i a pus acolo pe omul pe care-l zidise.

10. i din Eden ie ea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împ ea în patru bra e.

15. i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l f cuse i l-a pus în gr dina cea din Eden, ca s-o lucreze i s-o p zeasc .

Cap. 3 23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din gr dina cea din Eden, ca s lucreze p mântul, din care fusese luat.

24. i izgonind pe Adam, l-a a ezat în preajma gr dinii celei din Eden i a pus heruvimi i sabie de flac vâlvâitoare, s p zeasc drumul c tre pomul vie ii.”. În Biblia Cornilescu, https://mybible.ro : Cap. 2 8 Apoi Domnul Dumnezeu a s dit o gr din în Eden, spre r rit; i a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

10 Un râu ie ea din Eden i uda gr dina; i de acolo se împ ea i se f cea patru bra e.

15 Domnul Dumnezeu a luat pe om i l-a a ezat în gr dina Edenului, ca s-o lucreze i s-o p zeasc .

Cap. 3 23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gr dina Edenului, ca s lucreze p mântul, din care fusese luat.

24 Astfel a izgonit El pe Adam; i la r ritul gr dinii Edenului a

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pus ni te heruvimi, care s învârteasc o sabie înv iat , ca s p zeasc drumul care duce la pomul vie ii.

Deci, „Gr dina Eden”, sau „Gr dina Edenului” din Biblie este locul pe care l-a f cut Dumnezeu pentru Adam i so ia sa Eva s locuiasc acolo i de unde ace tia au fost izgoni i dup neascultare (C derea în p cat).

Stabilirea geografic a teritoriului pe care a existat „Gr dina Edenului” din Biblie este un subiect controversat.

Multe str danii tiin ifice au fost depuse cu scopul de a l muri versetele 10-14 ale capitolului 2 din cartea Geneza (Facerea), dar o explica ie satisf toare probabil c nu va fi g sit niciodat , din cauz c fa a p mântului dup POTOP nu mai seam cu ceea ce era mai înainte.

O catastrof de propor ii atât de mari, a a cum a fost Potopul, încât s ridice înalte iruri de mun i i s formeze întinsele suprafe e de ocean cu greu ar fi putut l sa neatinse suprafe e mai mici, a a cum era Gr dina Edenului.

Din cauza modific rilor f cute de Potop nu se pot identifica zonele geografice de dinaintea producerii acestuia cu suprafe ele de ast zi de pe P mânt, afar numai dac Inspira ia Divin poate face a ceva pentru unii oameni.

Cele mai multe puncte de vedere presupun locul geografic al „Gr dinii Edenului” din Biblie se situeaz în Irak, în zona dintre locul de unde izvor sc râurile Tigru i Eufrat.

Confuziile dintre „Gr dina Edenului” i „Rai”, ca fiind una i aceea i, sunt cauzate i de versetul 10 al capitolului 2, din cartea Geneza (Facerea), din Biblia ortodox a Patriarhiei României, http:// bibliaortodoxa.ro/ , în care se men ioneaz c „din Eden ie ea un râu, care uda raiul”. a dup cum am mai ar tat, una este „Gr dina Eden”, i cu totul altceva este „Raiul”, numit i Paradis.

Gr dina Eden i Raiul nu au fost niciodat la un loc, nu au fost niciodat vecine, nu au fost niciodat una în continuarea alteia, fapt pentru care un râu care ie ea din Eden nu avea cum s curg în continuare prin Rai. În condi iile în care „dup Eden ar fi urmat Raiul”, aceasta ar fi însemnat c Adam i Eva, dup ce au fost izgoni i din Eden s fi ajuns în Rai, adic locul în care s fi tr it în continuare, ei i urma ii lor, adic locul de existen al întregi omeniri, ceea ce este de neadmis i de Biblie. În Biblia Cornilescu, https://mybible.ro, acela i verset î i are logic , respectiv „Un râu ie ea din Eden i uda gr dina” Edenului, adic uda gr dina din care ie ea.

Personal consider c acela i verset 10 din biblia Cornilescu elimin aceste confuzii.

Cu privire la sensul i con inutul no iunilor „Paradis biblic” i „Rai”, se mai impun i urm toarele preciz ri. În Vechiul Testament cuvântul „Paradis” nu este folosit nic ieri în sens escatologic, adic a totalit ii concep iilor religioase referitoare la soarta omului dup moarte, la sfâr itul lumii i al universului. În Noul Testament cuvântul „Paradis” este folosit de trei ori, respectiv (1) în Luca, capitolul 23 versetul 43, (2) în 2 Corinteni capitolul 12 versetul 2 i (3) în Apocalipsa capitolul 2 versetul 7. În Luca, capitolul 23 versetul 43 cuvântul „Paradis” este folosit de Isus Hristos referitor la locul unde merg sufletele merituoase imediat dup moarte.

Din 2 Corinteni capitolul 12 versetele 2-4 se deduce c „Paradisul” este „al treilea cer”, iar din Apocalipsa capitolul 2 versetul 7 se desprinde ideea c „Paradisul” ar exista ca „o gr din a lui Dumnezeu”.

Pentru „gr dina lui Dumnezeu” se mai folosesc i denumirile

Anul X, nr. 10(110)/2019

de „Rai” i de „Împ ia cerului”.

Prin „Rai” se în elege, în diferite religii, locul în care se duce sufletul omului merituos dup moarte, iar „Iadul” ar fi locul în care se duce sufletul omului tos dup moarte. În Rai nu ar exista griji pentru necesit i, astfel c ve nic va fi fericirea sufleteasc . Î n „Sfânta Evanghelie dup Ioan”, Capitolul 17 „Acestea a vorbit Iisus” (versetul 1) : „3. i aceasta este via a ve nic : S Te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adev rat, i pe Iisus Hristos pe Care Lai trimis.” (versetul 3).

1

În Biblia ortodox a Patriarhiei României, redat în format electronic pe Site-ul http://bibliaortodoxa.ro/, exist numeroase i grave erori în redarea corect a unor versete, precum i în urm toarele exemple, dintre cele aproape 100 identificate de subsemnatul. În Geneza, capitolul 3, versetul 19 (sublinierile îmi apar in): „19. Žn sudoarea fetei tale î i vei mânca pâinea ta, pân te vei întoarce în mântul din care e ti luat; c ci p mânt e ti i în p mânt te vei întoarce.”. Corect este „19. În sudoarea fe ei tale î i vei mânca pâinea ta, pân te vei întoarce în p mântul din care e ti luat; c ci p mânt ti i în p mânt te vei întoarce”. Cu toate c am semnalat, înc din anul 2016, numeroase dintre aceste grave erori, nu s-au luat m surile necesare pentru eliminarea acestora. Acesta este motivul pentru care frecvent folosesc fie versete numai din Biblia Cornilescu, în general de pe Site-ul https://mybible.ro , care con ine i comentarii i explica ii foarte importante, fie în paralel din ambele biblii pentru a sublinia erorile (unele cu adev rat grave) din Biblia ortodox a Patriarhiei României, redat în format electronic pe Site-ul http:// bibliaortodoxa.ro/.

Bibliografie (minim ): bibliaortodoxa.ro - Biblia Patriarhiei Române; mybible.ro - Biblia Cornilescu cu comentarii i cu explica ii foarte importante; https://ro.wikipedia.org/wiki/Gr%C4%83dina_Edenului ; https://wwwjw.org/ro/publicatii/reviste/g201301/ce-este-paradisul/; https://ro.wikipedia.org/wiki/Rai.

Sava Hen ia - Întâlnirea

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Simion BOGD{NESCU

Înseninat[ de frumos Un chip u or sidefat, cu t iere cald de priviri, sugerat strânse i ascunse dup rama unor ochelari invizibili aproape, m prinde întro suav reverie de pe coperta unei c i. Pare o nipon alb fug rit de un vifor încet de floare de cire . Este Vasilica Grigora , preoteas de bibliotec precum Pythia de oracol, poet înseninat de frumos, haijin ce se înal în contempla ie, îngrijându-se de sfin enie ca o netulburat biseric , s înfieze flori în trepte.

Fa în fa n-o cunosc. I-am citit unele poezii i articole, câteva haiku-uri publicate prin reviste jude ene vasluience (cum este „Meridianul Cultural Românesc”) . i m pomenesc luat prin surprindere, ca ochiul de frumos, înscris în pas re (pentru c noi, pe la începuturi, am scris cu p ri, cu hieroglife!). Ceea ce înseamn zbor luat din cer i fixat în argil . M pomenesc instantaneu c mi cite te volumul de versuri „Valea, Poete!” i scrie favorabil despre el. Atunci ( i acum!) am luat hot rârea s -i r spund cu ni te hieroglife-pas re! E gândul de a scrie despre cineva care a scris despre cartea mea de versuri f s m cunoasc în fa !

Am primit cartea „Seninul din inima c rilor” (Editura Pim, Ia i, 2019), semnat de Vasilica Grigora , ca un fel de carte de vizit a spiritului creator întrupat în persoana domniei sale i încerc, f culp , s r spund, cam târziu, de i poetul Al. I. Philippide ne atr gea iluminat aten ia c : „Târziu nu-i niciodat i totu-i prea curând.”

Volumul, a a cum l-a conceput i scris

autoarea st ca o teras aristocratic : nu vrea jigneasc pe nimeni, nici persoan , nici oper i are gesturi de încurajare în absolut cum î i ridica, odinioar , mâna, o prin es cu o strategie care te împingea s o s ru i la aer.

Nici nu se putea s nu-l prefa eze un om cult i fin, umblând cu târzie melancolie pe str zile culturale ale Ia ului. L-am numit aici pe scriitorul subtil Nicolae Busuioc. Zice Lumin iaSa: „Vasilica Grigora desprinde cu u urin abilit ile i harul autorilor invoca i, caracterele tipologice i semnifica iile intuite ale personajelor creionate în nara iile în cauz , subliniaz esen ele i semiotica evenimentelor amintite.”

Botezat în inima focului, cartea în discu ie se poate încadra, estetic, în categoria apolinicului, atât prin senin tatea titlului, cât i prin echilibrul judec ilor critice, prin descifrarea din aproape în aproape a rostului fiec rei opere literare interpretate într-un limbaj adecvat, st pânit cu siguran a i fine ea unui spirit trecut printr-o serioas cultur , solid i lucid , scriitoarea are, a adar, ochiul format prin costiniana osârdie a „cetitului c rilor”, de unde i caracterul acut intelectualist al descifr rii sensurilor profunde i al sentimentelor exprimate în fiecare volum luat sub observa ie. De aici, multele i diversele caracteriz ri lapidare, c linesciene, uneori, le-a zice. De pild , elementele de critic estetic : „O asemenea scriitur poate fi asem nat cu biserica satului românesc, cuvântul fiind icoana sufletului românului.” Sau în continuare: „acolo, în pe tera adânc a românismului, «lumina lui Zamolxis» va p stra ve nic vii stalactitele i stalagmitele în care vor str luci perlele profunde ale spiritualit ii poporului român...” Critica, pentru autoarea în cauz , nu este numai tiin , numai interpretare, ci i art , act artistic, liric i epic, muzical i descriptiv. Iat virtu i de prozatoare: „Pe evaletul p durii din dealul Dobrinei, toamna ghidu a r sturnat cu art cutia cu acuarele dintr-o gam larg de culori. Verdele verii abia mai lic rea din loc în loc.”

Semnifica ia general , intuit i c utat cu rigoare, descoperit cu sinceritate i prietenie vreme îndelungat , este aceea c autorii i operele lor contureaz România profund a contemporaneit ii noastre, ara creatoare ce eternizeaz existen ele prin cuvânt i merit a fi l udate i încurajate. De multe ori, în finalul discursurilor sale critice, autoarea aduce sincere felicit ri scriitorilor i operelor - o strategie bine gândit pentru c este u or s

jigne ti, s înjuri i s distrugi, dar este uria de greu s creezi ceva autentic i durabil!

Nimeni nu scrie doar pentru el însu i, ci pentru colectivitatea uman lingvistic i etnic din care face parte. Este aceasta, de fapt i de drept, axioma scriitorului! „Trebuie remarcat c autorul volumului este purt torul de cuvânt i sim ire al fiec ruia dintre noi, al poporului român.”

O viziune a contempla iei în absolut i în miezul unor tr iri esen iale - aceasta este metafora titlului Seninul din inima c ilor.

Calea netulburat , mioritic a însenin rii întru frumos i prin frumos!

Semnifica iile individuale in de natura sentimentelor i ideilor particulare descoperite de autoare în volumele de poezii i de proz ale tuturor scriitorilor aviza i. Cu spirit ludic, Vasilica Grigora ... o grigorise te: „Care-i miza? Care-i scorul? Cine e câ tig torul? Sunt convins : Cititorul!”

Tonalitatea adres rii prin scris are ceva rb toresc. Surprinde un ritual cu accent enconiastic, dar justificativ, nu laudativ peste sura lucrurilor i nu f baz de sus inere. ci mereu intervine cu citate-argument i aceasta tocmai întru luminarea noastr c particip m la descifrarea tainelor lumii prin cuvântul înseninat de frumos i ea nu trimite cuvinte în vânt numai a a de dragul prieteniei sau, pur i simplu, de dragul de a le trimite: „Bog ia limbajului, multitudinea i frumuse ea figurilor de stil au completat suita de argumente spre a-mi exprima aceste gânduri. M rturisesc sincer c le-am scris cu real admira ie pentru c am identificat aici un cor pe mai multe voci, cântând într-o armonie perfect , pe acorduri nipone.”

Seninul din inima c ilor, indubitabil, are i o valoare de istorie literar româneasc pentru sfâr itul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI i, în principal pentru personalit ile i operele vasluiene. E o „sl biciune de patriotism local, dar e. Distinsa noastr nipon , bântuit de o noapte alb de cire i albi, vrea s impun memoriei voluntare a timpului oameni de cultur din acest teritoriu, precum: Petrea Iosub, Valentina Teclici, Theodor Pracsiu, Simion Bogd nescu, Dan Ravaru, dr. Valeriu Lupu, Dorina Stoica, Ana Urma (Haijina), D.V. Marin, Daniel Dragomirescu, Lina Codreanu, Ion Gheorghe Pricop .a. Ea, Vasilica (Basilica), se poate ad uga (sau o ad ug m noi), cu mândrie acestor scriitori, oameni de cultur , pasiona i ai acestui univers magic al C ii!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul X, nr. 10(110)/2019

Daniel MARIAN

Dac[ chiar exist[ a]a ceva George Mihalcea, Anatomia spaimei, Ed. Grinta, 2019

Nu, deci r mâne a a cum stabilir m ultima oar - nu exist un necesar al cuvintelor, ele sunt sau nu sunt e tot una, se pot auzi clar i f a fi, se produc de la distan e imposibil de calculat, te treze ti cu ele âfn drept în moalele capului. i pân la urm ce înseamn cuvintele? Mai nimic, în afar s zicem de acela unul care ar putea însemna Dumnezeu.

Dar Dumnezeu se tot ascunde în spatele fierui cuvânt ce devine imposibil de pronunat pe el însu i, doar eventual le pronun pe altele.

Crearea unor situa ii limit care iau foc ca dup o partid de via cu nena terea pentru a nu fi nimeni vinovat de ce urmeaz . Intabularea neprev zutului pe o muchie din afara locului i timpului. George Mihalcea merge cu trenul altfel decât mergem noi covâr i de mergere i de tren. Cu omul sta nu e de mers i nu e de tren. efa c toriei e una, i aia spasmodic în toate direc iile ducând trenul ca pe o s geat sub form de furculi care te va prinde o dat i o dat i te va mai i mânca.

Dac într-adev r exist frica i nefrica,

lumea înc tot mai st s se gândeasc . Cu frica i nefrica ar fi îns mai simplu, î i tragi ni te palme i te l mure ti de da ori de nu.

Dar s zicem, desigur doar prin absurd, c apare spaima. Gheara ceea în inim care culege sângele ce începe s vulc neasc .

Din „Anatomia spaimei” a adar citire: „trenul acesta al meu/ se deplaseaz / cu cea mai mare vitez / dar nimeni nu tie/ dac la cap tul drumului/ mai exist vreo gar / la fiecare fost sta ie/ înc un grup de c tori/ sare din mers/ în ciuda avertismentului/ deosebit de sever/ al frumoasei efe de tren/ foarte curând/ se pare c voi r mâne doar eu/ în aceast garnitur ciudat / peste care începe s cad / z pada de uraniu îmbog it/ a memoriei mele pline de lacune/ unde se ascund femei/ p ri mesteceni i fiare/ care mu avan/ gâtlejul îngerului c zut/ din ochiul de arpe al Lunii/ efa de tren/ îmi propune o partid / de poker pe dezbr cate/ dar eu prefer dansul/ i iat -ne plutind/ precum balerinii de la Bol oi/ prin mâzga foarte departelui/ dintre noi i destina ia noastr / incert ” (dansul prin mâzga departelui).

George, tu exi ti doar împreun cu no iunea de paradox, nu te v d cu o femeie care nu fie ef de tren în timp ce trenul e locul i timpul în care te afli. Sunt drumurile tale

toate f cute ghem spre a le desface odat i anume efa ta de tren. S-ar putea s nu te fi întâmplat înc , tot preg te ti memoria pentru explozia cea mare a întâmpl rii. Ceea ce totu i are loc i timp este spaima ta de a fi într-o geometrie deocheat care te tot caut cu fierbin eala mulsului de minte i de trup.

Las aici gândurile doar despre acest minunat poem al t u. Pentru c e cartea grea ca o ancor de suflet, atâta ai rotunjit-o f cândo s par f zim i i când colo are mul i. De fapt ce vorbesc, nici nu e carte, e o grimas noptatic splendid în care tu te afli i nu vrei s pleci de acolo bine i pace.

Ia-m deci în trenul t u cu efa ta de tren uimitoare i dup ce dezlegi locomotiva de la Beclean sau Mesteac n în jos, acolo unde chiar nu mai sunt frâne, vorbim. Te salut în timp ce înv m iar fizica dintr-o tombol de p cate în care c zur miri tile în care pasc cuvintele, ce s fac altceva i ele decât s pasc . Ca de-o iasc în a teptarea focului.

P.S. Aceast carte supline te ideea de carte, care, al turi de „Ho ul de ferestre” al lui Costel Stancu, face s nu mai fie de spus nimic pe anul sta.

Singuraticilor îndr gosti i de mama singur ii, ale voastre sunt drumurile, primi ila obeliscul cartografierii!

Sava Hen ia - Osta ii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Nicolae ROTARU

Religie vs. Credin\[ Ion Aion, Spovedania unui preot ateu, Ed. Curtea Veche, 2017, 176 p.

Cartea Spovedania unui preot ateu a lui Ion Aion (pseudonimul preotului buzoian Ilie Toader) este o scriere, aparent ocant , pentru un slujitor al altarului, un melanj de epic i filosofie, de introspec ie i descriere frust , de realism îndulcit ecleziastic i dogm apdatat realist prezentate într-un limbaj când duios i senin, când vulgar i direct. Este, de fapt un fel de roman autobiografic, o scriere a la Ion Creang (pentru a invoca un tiz i un alt caterisit al profesiei), un parcurs aproape ludic, sprin ar i sincer întins pe 173 de pagini, pe care i l-a asumat editorial (de i nefinisat de autor) Editura Curtea Veche.

Personajul Ion a’lu’Ion, este una cu ve nicia (traducerea particulei aion din greac ), de i tân rul preot de ar (p rin el) nevoit s spovedeasc , s împ rt easc , s citeasc molitve i, într-un final, cu ajutorul dasc lului trân i sprijinul groparului be iv Micu i al fratelui s u Petre, s înmormânteze b trânii (mai ales babele, precum Filofteia, Zoi a, Tudori a etc.) este o excep ie liturgic , un pop

care înjur , de despaoie-n biseric spre a sc pa de purici, vorbe te spurcat, scurteaz slujbele, intr în cafenele, face rost de schelete pentru uz medical i... constat c are dou tumori cerebrale, drept care hot te i scuteasc familia de cazne, regizândui moartea i înmormântarea. Este c torit cu o femeie frumoas i evlavioas cu ajutorul viitoarei soacre, are o feti de ase ani i se comport ciudat. Pledoariile lui narative nu neag Divinitatea, discursurile sacerdotale sunt captivante, dar explic diferen a dintre religie (un ceva exterior, artificial i inutil) i credin (un sim mânt interior, profund i sacru). Comportamentul lui profesional ueaz (dialogul cu Andrei, un fost coleg de seminar i teologie, cu care a pierdut în abstinen , nou ani de tinere e) este destul de l muritor. Cartea e o medita ie i o parabol în acela i timp. Finalul este l muritor: cheile personajelor, recârgând la limba greac , a ijderea: Oncel Zoi a (zoe - via ), Irina i Filca (pacea i prietenia), Filofteia (iubitoarea de Dumnezeu), Andrei i Gina (b rbat i femeie), Atanasia i Anastasia (nemurirea i învierea).

Un microroman care încearc s r spund la

întreb ri tabu, declan ând altele f r spuns, scris în stil ludic, tragi-comic, materia (epic ) urmând meandrele concretului (realismului), Personajele (e.g. Colonelul rezervist), specificul parohiei (oameni simpli, resemna i sau e ua i în alcool), convingerile lui (mai mult atee decât religioase), invocarea altor aspecte din mozaism, islamism în raport cu dogmele ortodoxiei, medita iile de om care gânde te, legate de spovedanie, smerenie, participarea la serviciul divin a unor enoria i (bunicu e cu nepo i, tineri, pensionari, so ia neurologului, fiecare dup înzestrarea lui intelectual , fac din scriere un text paradoxal, dar interesant, pe alocuri, chiar captivant. selni ele luptei (necum preo easc , ci una jemanfi ist uman ) cu moartea, meditaiile interferente raportate la furnici i viermi, dar i la destina iile biblice post-mortem, poten ate de poezia supravie uirii i continuit ii reprezentat de feti a sa ridic tensiunea gradual, rezultând o carte de o epic aparte, neîndoios original i, desigur, sup toare în sânul clerului conduc tor, care l-a afurisit i catalogat nebun pe autor.

Sava Hen ia - Psyche p

sit de Amor

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul X, nr. 10(110)/2019

Livia CIUPERC{

Ioan Grigorescu – Jurnal nediplomatic Ioan Grigorescu, Jurnal nediplomatic (1998-2001), Editura Corint Books, 2019, 352 p.

Cu certitudine, una dintre figurile de reporter foarte cunoscute i îndr gite este Ioan Grigorescu (1930-2011). Numele s u r mâne proiectat cu litere de aur în istoria Televiziunii Române, în primul i în primul rând, prin cele 400 de episoade, „Spectacolul lumii”, precum i multe alte filme documentare sau reportaje tv.

Cititorul român îns are ansa de a-l reg si i ca scriitor (nuvelist, istoric de art , reporter). Iat c , de foarte curând, prin grija fiului u, Jon Grieg, i a doamnei Cornelia R dulescu, ni se dezv luie un Ioan Grigorescu în postura de memorialist. Un memorialist în primul rând înv luit în hlamid de diplomat, binecunoscut fiind activitatea domnieisale de ambasador extraordinar i plenipoten iar al României în Polonia, în perioada 1993-1998. i iat c , în acest rol, autorul dezvolt teme i motive de interes general. Iar nu de

pu ine ori, î i permite s fie chiar ironic. Din multitudinea de exemplific ri, a alege, mai mult ca orice (nu v mira i!) o constatare deloc de neglijat, cea care vizeaz - adresarea i salutul. Reflecta i i dvs.! Cât diferen între adresarea noastr c tre Mântuitorul Lumii (Doamne, te rog...) vis-à-vis de „tov escul” practicat de diploma ii „de carier ” (Excelen , v rog...), adic , noi, p mântenii de rând, indiferent de înve mântarea noastr interioar sau exterioar ! În fond, ace tia suntem noi, mai presus decât puterea suprem !

Ei bine, iubitorul de cunoa tere i de investiga ie Ioan Grigorescu nu s-a mul umit se plimbe doar cu degetele pe hart , ci a str tut lumea aceasta, cu setea omului dornic de a descoperi necunoscutul, oferindu-l în imagini, într-o bogat palet interpretativ , elevat i de neuitat. De aceea i afirm c soarta sa a fost mult „mai c toare” decât propria-i voin . Chiar satisf cut, de i, ine precizeze, cea mai „pasionant c torie” va fi fost cea din interiorul fiin ei sale. Iar referirea la Ludovico Ariosto nu este deloc întâmpl toare, pentru c a descoperit similitudini izbitoare: „Teribil îmi place s m plimb pe hart , f s m clintesc din cas ”. Îns „soarta a fost mai în eleapt ”. O dovedesc toate ale sale seriale tv., în num r impresionant. Iar dac s-a sim it vreodat frustrat de acest drept, compara ia cu eroul din Orlando furiosul, pare logic ! De altfel, nici nu ni-l putem imagina pe acest om extrem de perspicace, decât cu aparatul de filmat sub bra !

Posibil, c i acolo, în z rile nemuririi, asemenea!

Ioan Grigorescu a l sat posterit ii imagini i gânduri memorabile, constat ri i aprecieri filtrate inteligent, esen e de gândire, pe baza unor experien e, de cele mai multe ori, unice, greu de cuprins în via a unui om obi nuit. A a se face c invita ia de a medita atotcuprinz tor asupra vreunei constat ri rupte

din cotidian (precum, „t cerea ra iunii dezleag limbile mon trilor”) - devine senten ie amintitoare de Glossa eminescian . În adev r, amintirile se cer filtrate, pentru a l sa posterit ii esen a. Nota iile cuprinse în edi ia Jurnal nediplomatic (Editura Corint Books, 2019) însumeaz perioada 4 ianuarie 1998 - 27 noiembrie 2001. i totul roie te în jurul acumul rilor din perioada polonez - i pân în clipa în care neobositul c tor simte a sosit momentul reg sirii cu sinele.

Iat -ne, de aceast dat , nu în fa a unui simplu Jurnal, ci în fa a omului Ioan Grigorescu. Un traiect fixat de o decizie interioar , un zbor al cunoa terii. A a se face c devenim martorii (t cu i i uimi i) unui traiect, a a cum i-a pl cut dintotdeauna: o c torie dinspre interiorul sufletului s u - înspre cunoa terea cea mare, d toare de în elepciune.

Cu certitudine, cititorul acestui Jurnal are ansa de a traversa o lume de întâmpl ri memorabile, încrusta ii prin labirinticul „spectacol” al mediului diplomatic polonez i nu numai) - i pân în clipa în care, cei dragi, trezesc în fiin a sa acel „prezent al eternului”.

Pline de substan r mân reflec iile desprinde din contactul cu realitatea i pân la cele transmise de diferite personalit i pe care le-a cunoscut, cu prec dere. O desprindere care s-a produs tot a a cum a început, „f iluzii”, „cu u urin ”, cu degajare, dar i cu un vizibil, regret, pentru „timpul” irosit (p.

167), în „«stilata» noastr diploma ie” (p.

172). i, poate, cea mai dur dintre toate consemn rile perioadei amintite, o reg sim în consemnarea, datat , „15 martie 1999”.

E drept, nu de pu ine ori, autorul s-a confruntat cu prostia, dar, mai grav, b nuim, e s te confrun i cu modestia îmbl nit în pene cenu ii de vrabie! Astfel ar putea fi perceput i în elegerea st rilor „de fric ” i „de necesitate” sau „fascina ia mitologiei negative

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

scute din marea aventur a na ional-socialismului” românesc - i nu numai, Recunoa tem multe pagini pres rate de filtrul unei emo ii ancestrale. M-a referi, întâi i-ntâi la evocarea unei frânturi din existen a familiei Lech i Danuta Walesa. i cât de mult conteaz determinarea. Memorabil afirma ie: „Sim eam o puternic lini te interioar , care îmi venea din convingerea c am f cut ceea ce trebuia s facem i c tot ceea ce avea s se întâmple era de neevitat” (p. 23). Asemenea, de neuitat, acea „s pt mân a patimilor” unui bun prieten, profesorul Mikolaj Kozakiewicz, aflat într-un stadiu avansat de cancer! Pentru memorialistul Ioan Grigorescu durerea ia propor ii, gândind la fratele s u, Tudor.

Ochiul s u scruteaz timpul, gândind la pasajele dedicate, s zicem, doamnei Madeleine Albright - „cea mai mediatizat figur feminin de pe întreaga planet ”, la un moment dat (p. 45-46); referirile la „ openia” unor politicieni de-ai no tri (cu prec dere, la perioada anilor 1998); „boala telespectatorului român” care „poart un nume” ce „sun ca un diagnostic: talk-show” (p. 50); imaginea „drobului de sare” românesc (p. 201-202); despre „orgoliu” i „megalomanie” (p. 204) etc. i cum precau ia se dovede te leg mânt al p cii interioare, „diplomatul” Ioan Grigorescu apeleaz i la ini iale... pentru a nu leza imaginea vreunei persoane importante.

Acestora, s-ar cuveni amintite, unele compara ii zguduitoare, precum: „criza ruseasc ”, „mai pu in catastrofal ” decât „degringolada

Sava Hen ia ncu din Muscel

bucure tean ” (p. 57); „« nia polonez » blocarea oselelor de c tre micii fermieri s ci i” care amintesc de „autorii «mineriadelor noastre»” (p. 198); tragedia din 11 septembrie 2011 - pe aceea i lungime de und cu „schimbul valutar” din ara noastr (p. 329) - i exemplele pot continua, impresionant! i cum rolul lui Ioan Grigorescu s-a dorit de observator obiectiv, confra ii cei foarte tineri (f a îndr zni i, „necop i”) ce treb luiesc în acest veac, ar putea reflecta la multele secven e de Jurnal ale maestrului, dar i la constatarea unui decan de vârst al ziari tilor polonezi care spunea, cam a a: „Deosebirea între un ziarist bun i unul prost const în aceea c ziaristul prost scrie ce tie, iar ziaristul bun tie ce scrie!” (p. 204).

Personal, am fost pl cut impresionat s constat cât de pu in cunosc despre românii care s-au afirmat în lumea asta mare. Iar un nume demn de re inut, este Nicholas Georgescu-Roegen (1906-1994), matematician i economist american de origine român , considerat p rintele teoriei bioeconomice. Da, referirile la aceast figur proeminent a economiei mondiale, îl determin pe memorialist constate, cu triste e, c românii (cei cu responsabilitate în domeniu, fire te) nu i-au ascultat sfatul privind „redresarea economiei na ionale”. i-a ad uga, parc de sfaturile profesorului Anghel Rugin (1913-2008) a vrut s asculte cineva?! În mod cert, omul Ioan Grigorescu se simte lezat de lipsa de respect al celor din jurul u. Îl doare pasivitatea. i doar o singur exemplificare i pare suficient pentru a în elege c a fost un artist cu suflet nobil. i nu putem nega. Uit m prea repede de figuri reprezentative ale culturii române ti (30 aprilie 1999). Începe s -l doar c timpu-i nemilos: „încep s am tot mai mul i prieteni sub p mânt decât pe p mânt” (21 iunie 1999)!...

De i activitatea sa de diplomat s-a încheiat, rela iile de colegialitate, chiar de prietenie cu oficiali polonezi ( i nu numai) s-au men inut, f restric ii, i în anii ce vor urma, pân în ultima clip a vie ii sale. În fond, ceea ce d inuie i va d inui este doar prietenia.

Niciun organism militaro-strategic nu va avea sor i de izbând în fa a unui dialog amical, când se pot topi i modela multe divergen e de opinie.

Acesta este, în mod cert, mesajul pe care îl transmite consemnarea datat „7 ianuarie 1998”. Da, acesta este, în fond, i mesajul pe care-l transmite acest jurnal. Iar pân în clipa când vom avea fericirea unor alte pagini inedite, gândind la perioada 2002-2011, s re inem c prin serialele tv. i prin paginile sale tip rite, Ioan Grigorescu s-a d ruit d ruind frumosul, cu iubire pentru semeni, in aeternum!

33

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul X, nr. 10(110)/2019

Viorel }ERBAN

}ampanie cu veveri\e – interior de suflet Daniel Marian, ampanie cu veveri e, Kaitangata New Zealand, 2019 Nu sunt la prima întâlnire cu poezia lui Daniel Marian i de aceea m-am decis ca de data aceasta s m aplec mai atent asupra ei, încerc a o percepe mai bine i s scot, pe cât îmi va fi posibil, la suprafa „gr untele de aur” ascuns în profunzimea versului s u. În acest volum de poezii, Daniel Marian abordeaz un univers fragmentat, dând via obiectelor i înzestrând fiin ele cu caracteristici ale obiectelor. Poezia lui e o reflectare a realit ii i chiar a suprarealului, fiind mai mult de nota ie decât o medita ie. „Una dintre rile inimii/ E aleas cu rândul/ Pentru sufletul/ Care nu doare/ Aici se coc cozonaci/ Aici se bea vinul/ Aici se iube te continuu/ Vâsle te sângele/ Astfel încât s nu doar / Decât în una dintre/ C rile inimii/ Se tr ie te; în celelalte/ Se repet scenariile/ Pentru moarte/ Ceea ce nu are nicio/ Importan .”

Se întâlnesc aici i câteva confesiuni de credin i despre rolul poeziei în via a cotidian . „Atunci când îi cau i poetului loc/ În lumin i în umbr tot la fel/ Caut -i iubirile toate deodat / Vei înghe a sau vei pierde împreun / Aflând da aflând unde-i el.” Sau Versurile: „Eu nu/ Am/ Închis/ Niciodat / Ferestre/ Le-am l sat/ S p trund / Prin dânsele/ În elesul/ Iubindu-se cu/ Neîn elesul/ În untru eram eu.”

Luând via a în r sp r, poetul ascunde, sub acest înveli de suprafa , tr iri pe care parc nu ar vrea s le fac cunoscute i s le in ascunse în interiorul sufletului. Citit , îns , cu aten ie, poezia tr deaz un sentiment de nemul umire, de triste e, pentru ce se întâmpl în interiorul i în jurul lui. „Nu-m în b taia aripilor dup care/ Num în b taia pu tilor/ i num -mi bine inimile-n/ Timpul b ilor altor inimi/ Care s-au mai plimbat prin c tarea ta/ Încercând zborul singurul zbor.”

Se întâlnesc i versuri de iubire, o iubire aparte, în care se caut esen a i t ria sentimentului, unic în felul lui, cu iubita pierzânduse prin anotimpuri i timpuri de-nceput de lume. Con tient c este pierdut , totu i po-

etul încearc s-o smulg , precum „un ir din rginirea unei clipe”, pentru a „cl ti ve nicia” prin straturi de iubire, „fiind singura lumin de la facerea jocurilor sor ii”. Poezia înseamn interiorizare, relevarea lumii i a lumii l untrice. Femeia, aceast flac arzân, se afl pretutindeni i nic ieri, ca o imagine holografic în chemarea zadarnic , uneori, a b rbatului, aici poetul tr ind între poezie i speran .

O poezie cu totul aparte, cea mai tulbur toare i mai înc rcat de sensuri, o adev rat ars-poetica, este cea intitulat , tulbur tor de real, „La pas etern cu moartea”. Metafore tulbur toare creioneaz starea poetului i atmosfera din jurul sinelui. Libertatea acceprii posibilit ii de a fi în locul unei certitudini care se poate dovedi faptic sau nu, dar niciodat perfect , aici poetul tie foarte bine cum s întâmpine i cum s lase întâmplate lucrurile. Scurgerea nemiloas a timpului, c torie prin cele patru anotimpuri, condi ia omului, trecerea clipei, obsesia mor ii, aceaspoezie este deopotriv a rostirii a triste ii i a frumuse ii.

Poezia „La pas etern cu moartea” începe

încânt tor, ca un basm: „Am murit frumos de tot odat prim vara/ Nu prea tiu de ce sprijinit cu capul de ghiocel/ Ca de-un pui de lece nu vorbea cu mine/ Prea verde picurat de gânduri cum venisem”. Metaforele i cuvintele frumos me te ugite curg lin, asemenea unui pârâia de munte, încântând sufletul i punând închipuirea s alerge de-a lungul celor patru anotimpuri, întrebându-se despre cursul inexorabil al timpului, p ind al turi de doamna-n negru, în var , „ i-am mai murit odat în seme ul pisc al verii/ De prea mult încercare a c ratului la stele”. Pa ii curg spre anotimpul celei de-a treia vârste, toamna, la mijlocul ruia a deschis i poetul nostru ochii, spre a admira ruginiul multicolor al ei. i, pe ne tiute, prin covorul fo nitor de frunze în agonie ale toamnei, moartea ne c uze te i spre cel deal patru-lea anotimp, f nicio posibilitate de a mai fi trecut, speran a revenirii la via mai fiind doar a altor ml di e, trezite-n lumina prim verii de ginga ul ghiocel. „Dar iarna-n jil ceam mai avut Doamne iar i iar/ De ni s-a urcat bolund s m -nc lzesc cu moartea când to i/ Se dau de iragul s rb torilor rafinate i scumpe/ F sfâr it se vede treaba cum miemi arde de moarte”.

Volumul de poezie nu poate fi în eles în toat frumuse ea lui, decât în totalitatea poeziilor care-l compun, complementare unele la celelalte, cu balansul perpetuu al poetului între dorin , închipuire i realitate. Se spune, i pe bun dreptate, c poezia nu trebuie în e-leas ci sim it . „În eleg cum poezia nu e despre fericire/ Pentru aceea î i faci timp s o tr ie ti/ În afara alfabetului în care s i rândui/ Cuvinte me terite spre a ine locul fericirii.”

Sunt poezii ce trebuie citite cu aten ie i suflet deschis pentru a deslu i tot în elesul lor profund, fiindc nu ceea ce se întrevede la suprafa e esen a i în elesul adev rat, ci ceea ce str bate din profunzimea lor venit din esen a sufletului de poet, care ne cheam la medita ie i la contemplare i la a în elege lumea i în elesurile ei cu toat profunzimea i adâncurile ei, greu de p truns.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

N[stase MARIN

„Alchimia frunzei” din laboratorul poetului Gheorghe A. Stroia Gheorghe A. Stroia, Alchimia frunzei, Ed. Armonii Culturale, 2018 a fost i poetul Gh. A. Stroia, c ruia i-au fost revelate „în elesurile neîn elese” ascunse în „în elegerea oarb ” („Neîn elesule”). a a p truns poetul în tainele acestui proces tulbur tor, numit „alchimia frunzei”, executat atât de tragic de c ul - Timp. Poetul ne spune c „trecerea prin via ” este o „alergare de beduin prin de ert”, cu „pielea pergament în fl ri” („Pergament”). În retortele talentului s u, cenu iul truism al „trecerii prin via ” cap str luciri diamantine date de multitudinea de fa ete care reflect fascinante sensuri i în elesuri izvorâte din sim irile sale. Prin aceste arderi suflete ti, poetul reduce „alchimia frunzei” la esen a sa tragic : „stropul de lumin care ne îneac ” în valurile Timpului i ne transform în „umbre c toare pe fire de vânt” („Fire de vânt”).

Curgerea de nostalgii din prag de toamn poart cu ea triste ile copacului care- i pierde frunzele. Este un peisaj dezolant la prima vedere, cu schimb ri de culori pe fundal de bocet prelungit, lipit de aripile clipelor. Ceea ce nu se vede în uvoiul de triste e al nostalgiilor este sim irea copacului c î i pierde i cinile, urmând inevitabila uscare i înl turarea sa din infinita curgere de c tre „buldozerul” Timpului. Dureroas în elegere a poetului Gh. A. Stroia, a neîn eleselor legi ale Timpului i a misiunii sale rostuit de Dumnezeu! Anticii au cunoscut acest misterios joc divin, pe care l-au definit cu o sfâ ietoare metafor : „Panta rhei” (Totul curge, nimic nu r mâne neschimbat). Ei au fost mai apropia i de natur decât noi i au reu it s aud puternica voce dintre astre ce stabilise rela iile „oamenilor-copaci” cu Timpul. Dar tot atât de aproape de suflarea divin cred

Poetul ne plimb prin gr dina micropoemelor sale din volumul „Alchimia frunzei”, toate înmiresmate de o melodie astral , împletit din ecouri îngere ti. De fapt, aceste micropoeme sunt ni te cochilii de trecute tr iri, aruncate de timp la mal de via . Ele au str luciri multicolore, dar din adâncul lor r zbat oapte melodice ca ni te plângeri aurii, care teapt compozitorul s le culce în cântec.

Merit s i apleci urechea sufletului asupra lor i s descoperi în ele tânguioasele boabe de în elepciune!

De aceea volumul de micropoeme intitulat „Alchimia frunzei”, publicat de poetul Gh. A. Stroia, în anul 2018, la editura „Armonii culturale”, cu o superb grafic i prezentare trilingv a poemelor (român , englez i francez ), merit s fie citit. Produce o desf tare a spiritului i o energizare a min ii.

Sava Hen ia - Tân r desenând

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 10(110)/2019

Ion N{LBITORU

Evolu\ie Neutrosofic[ @î n Spiral[ în viziunea prof. univ. dr. Florentin Smarandache i a scritorului i jurnalistului Andru a R. V tuiu Volumul „Evolu ie Neutrosofic Uman în Spiral sau Divinul este în Om” (Human Neutrosophic Evolution in Spiral or The Divine is the Man), autori: Florentin Smarandache i Andru a R. V tuiu, este bilingv (româno-englez) i este structurat în dou p i, prima în român i a doua în englez , fiecare având ase capitole: Miracolul biologiei, ut ri în negura timpurilor, C utând viaa extraterestr , De la Leonardo da Vinci a pornit totul, Conexiunea biologiei cu alte tiin e, Tezaurul umanit ii.

Termenul de „Neutrosofie” a fost introdus de d-l Florentin Smarandache în 1995.

Lucrarea de fa este un studiu tiin ific pe care d-l Andru a V tuiu îl prezint pe înelesul cititorilor i încearc s aduc lumin i r spunsuri la multe întreb ri neelucidate despre existen a omenirii.

Autorii, prof. univ. dr. Florentin Smarandache de la Universitatea New Mexico din SUA i d-l Andru a R. V tuiu, scriitor i jurnalist din Or ova, pornesc în textul de fa din adâncurile omenirii, ale originii omului i evolu iei sale, aducând ca dovezi în ipotezele domniilor lor studiile oamenilor de tiin ,

descoperiri arheologice, documenta ii istorico- tiin ifice precum i religioase. Dân ii le interpreteaz , din punct de vedere tiin ific, i le transpun într-o lumin mai clar pentru în elegerea i accesul la aceste informa ii al celor interesa i.

Un rol important în studiul i „explicarea mecanismelor vii, animale i vegetale” pe Terra o are „Biologia” ca tiin a organismelor vii”.

Multe întreb ri, uneori cu r spunsuri confuze, au fost puse despre „când” i „cum” a ap rut via a pe P mânt. În acest sens s-au format dou opinii: „una se refer la evolu ia speciilor prin modificarea unor caracteristici impuse de influen a mediului i de adaptare la acesta, iar a doua se refer la apariia vie ii prin crea ie”.

Prima teorie „evolu ionist a fost a lui Darwin”, iar la cap tul opus teologia care „sus ine teoria crea iei divine”. Cei doi autori iau în studiul lor ambele ipoteze.

D-l Florentin Smarandache „a generalizat Teoria Evolu ionist a lui Darwin la Teoria Neutrosofic a Evolu iei, care cuprinde Grade de Evolu ie / Indeterminare / Involu ie”. Fiecare dintre acestea trei, evolu ie, indeterminare i involu ie, având „un grad” de adev r, indeterminare sau neadev r. i, dup o scurt demonstra ie tiin ific , se ajunge la concluzia c „Adaptarea la un nou mediu înconjur tor înseamn dezadaptarea la mediul înconjur tor anterior. Evolu ie într-o direc ie înseamn involu ie întro alt direc ie”.

Pe baza acestor considerente ( i al multora altele) ia na tere „Teoria Neutrosofic a Evolu iei, Involu iei i Indetermin rii” În carte, d-l Andru a V tuiu vine cu câteva exemple concludente de evolu ie, indeterminare i involu ie. În elegem c procesele i fenomenele se repet , adic este un ciclu, dar ca o spiral (De exemplu: economia cre te, descre te, stagneaz i apoi acest ciclu se repet . Sau imperiile au trei perioade semnificative: se resc, stagneaz i descresc chiar pân dis-

par, iar în locul lor se nasc altele). Cei doi autori abordeaz în continuare cele dou laturi, cea tiin ific i cea religioas despre planeta noastr .

Ca urmare a m sur torilor radiometrice „P mântul s-a format în urma cu peste 4,5 miliarde de ani, iar via a a ap rut mai întâi în oceane, aproximativ cu 4,1 miliarde de ani în urm .” Apoi Florentin Smarandache aduce în discu ie studiile f cute în Arhipelagul Galapagos din Ecuador i Australia de Vest. Ne vorbe te i despre Explozia Cambrian dar i de c derea unui asteroid care a dus la dispari ia dinozaurilor.

Revenind la „celebra scriere < Originea speciilor >, geologul i biologul britanic Charles Darwin a lansat teoria evolu ionist , potrivit c reia toate speciile de forme de via au evoluat din str mo i comuni prin selec ie natural ”. Deci ni se clarific o chestiune despre care mul i dintre noi eram indu i în eroare i anume c Darwin ar fi afirmat în lucrarea sa c omul se trage din maimu . Autorii lucr rii de fa ne confirm c : „Nu exist niciun pasaj în celebra sa lucrare în care s pomeneasc despre om i despre originile sale.” Doar la finalul lucr rii sale Darwin spune: < se va face lumin i asupra originii omului i a istoriei sale >. În realitate Thomas Huxley „a scris prima lucrare elaborata în care vorbea despre asenarea dintre om i maimu ele antropoide asiatice, dar, mai ales, cele africane” (1863) Bineîn eles c teoria evolu ionist îi deranjeaz pe sus in torii religio i. „Fundamentali tii cre tini i evreii ultraortodoc i critic descenden a omului din primatele timpurii pe motiv c aceast teorie contrazice Cartea Genezei”. În prezenta lucrare „Evolu ie Neutrosofic Uman în Spiral ” este analizat i pozi ia religioas , dar din p cate sunt multe neconcordan e cu realitatea. Astfel, dup Biblie omul a ap rut în urm cu 7500 de ani, dar în realitate „primii umanoizi ar fi ap rut în urm cu câteva sute de mii de ani, chiar un

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

milion i ceva.” Iar în Genez se vorbe te despre întreaga Crea ie divin în doar ase zile, când în realitate este vorba de miliarde de ani. i dup p rerea mea Crea ia înc nu s-a terminat; dispar a trii în univers, poate chiar sisteme solare, i apar alte stele i sisteme solare.

Totu i, dac se merge pe linia Crea iei divine, autorii lucr rii de fa î i pun dou întreri: „divinitatea este un personaj singular sau reprezint o anumit comunitate cu un grad ridicat de civiliza ie, capabil s genereze via i arhetipuri structurale? S fie vorba de Sfânta Treime ca form multipl a divinului?”

Se vorbe te apoi despre zei, despre cultura i textele sumeriene, egiptene, chineze, maya e etc. „Speciali tii din domeniul paranormalului” sus in c „omul este o structur vie complex , alc tuit din mai multe straturi sau corpuri, i anume: corp material (fizic sau somatic), corp energetic format la rândul u din mai multe straturi i spirit.” În zilele noastre tiin a a evoluat atât de mult încât „omul este o entitate biologic vie alc tuit din mai multe corpuri situate în planuri diferite sau pe nivele vibra ionale diferite”.

Omul, pentru a intra în posesia adev rului despre el, dintotdeauna a fost obsedat de o serie de întreb ri i pentru a afla r spunsuri, uneori subiective alteori obiective, a cut „c ut ri în negura timpurilor”.„Ce este fiin a uman ? Care este rolul nostru în Univers? Care este originea speciei umane i care-i va fi evolu ia în viitor? Suntem produsul unui accident cosmic, rezultatul unui act de crea ie sau al unei evolu ii de la simplu la complex? Via a este o treapt în metamorfoza biologic , un ciclu perpetuum sau o etap întâmpl toare?”

Cercet rile arheologice au ajutat oamenii de tiin s intre în posesia a noi „informa ii despre specia uman , despre geneza i evolu ia ei”. Ei au coroborat „descoperirile arheologice” cu „legendele, folclorul popoarelor, documente religioase”.

Dar revolu ia tehnico- tiin ific a f cut posibil datarea unor obiecte i schelete cu ajutorul carbonului.

Se vorbe te în carte despre Atlantida dar i despre potopul biblic. În continuare ni se explic despre „elohim” i leg tura acestora cu planeta explodat Phaeton. Nu este exclus nici „ipoteza interven iei extraterestre.”

Autorii prezint descoperirile unor arheologi renumi i dar i izvoare maya e, concluziile unor oameni de tiin japonezi, despre basoreliefuri, dinastii, scrieri antice, scrieri religioase etc.

Autorii fac referire i la „Cartea lui Enoh” i faptul c „Enoh la acea vreme a luat cuno tin despre legea atrac iei universale, alc tuirea universului, mi carea de rota ie i revolu ie a corpurilor cere ti...”

Dar „teoria evolu ionist a lui Darwin” se clatin fiindc omenirea „dup o perioad de înflorire, a cunoscut un regres teribil”.

Prof. Florentin Smarandache „a demonstrat existen a mai multor paradoxuri, inconsecven e, contradic ii i anomalii în teoria relativit ii. Astfel, nu toate legile fizice sunt acelea i în toate cadrele de referin ineriale”. De asemenea d-l Smarandache sus ine existen a unor viteze mai mari ca viteza luminii, fapt demonstrat prin experimentul CERN. În ultimul timp cercet torii caut via a din „spa iul extraplanetar”. Dar în ce condi ii i sub „ce form poate exista?” Uneori facem gre eala i raport m posibilitatea existen ei vie ii doar la condi iile terestre. În schimb ea, în sistemele planetare din spa iul cosmic, s-a format i evoluat în condi ii diferite de ce ne ofer pe p mânt, au alt grad i alte forme de adaptabilitate.

Autorii acestui volum confirm faptul c în galaxia noastr , Calea Lactee, sunt în jur de „400 de miliarde de stele asem toare soarelui nostru”, iar în univers ar fi vreo 200 de miliarde de galaxii.

Mul i astrobiologi sus in c fiin ele extraterestre ar putea s nu fie „dup chipul i asem narea noastr ”. De asemenea biochimi tii accept c elementul carbon „este o component cheie a vie ii de pe P mânt”, dar acest lucru nu se poate extrapola la întreg Universul. În opinia unora i arsenicul ar putea sus ine via a”.

Lecturând aceast carte i g sind plauzibil ideea c am putea fi crea ia unor extraterestri, adic dumnezeii no tri, care la rândul lor s aib i ei creatorii lor, mi-a venit în minte o idee i anume c arhanghelii pot proveni din spa iul cosmic dintr-o civiliza ie foarte înaintat , iar acei heruvimi cu mul i ochi i serafimi cu multe aripi ar putea fi chiar acele nave spa iale cu care se deplaseaz .

Chiar despre Sf. Ilie se spune c a fost ridicat la cer cu un car de foc! Nu cumva este vorba tot de o nav spa ial extraterestr ? Nu cumva i legendele zeilor din Olimp au un dram de adev r i aceia au fost extraterestri care au vizitat Terra? M rog, aceasta este doar o opinie proprie pe care mi-o asum, dar care poate fi totu i o ipotez care ar putea fi luat în considerare pe viitor. În continuare, autorii ne informeaz despre recep ion ri radio din spa iul cosmic, despre observatoare i radiotelescoape, despre primele zboruri în spa iu i primii oameni care au p it pe Lun , despre sateli ii artificiali i telescopul spa ial Hubble. Se preco-

37

nizeaz i primul zbor cu echipaj uman spre planeta Marte.

Un capitol este dedicat pictorului, sculptorului, arhitectului, scriitorului i inginerului Leonardo da Vinci. Lecturând cartea ve i afla cu surprindere despre ce este vorba. Studiile lui Leonardo da Vincii au dus la apari ia noii tiin e, biomecanica. i de aici de-a lungul timpului s-a dezvoltat biologia din care au derivat „biofizica, biochimia, bioelectricitatea, biocomunica ia”.

D-l Florentin Smarandache este omul de tiin care l-a contrazis pe Einstein. Dac Einstein sus ine în Teoria Relativit ii c spa iul i timpul sunt relative iar viteza maxim este a luminii, fizicianul i matematicianul Florentin Smarandache sus ine opusul, el considerând spa iul i timpul ca fiind absolute, dar i existen a vitezelor mai mari ca viteza luminii, dezvoltând astfel Teoria Absolut a Relativit ii. În cartea „Via , spa iu i timp în infinit” d-l Andru a V tuiu explic faptul c „spa iul se deplaseaz pe spirala timpului, care, reunite, evolueaz pe o alt spiral - spirala sistemului spatio-temporal” i c „Viitorul nu poate fi decât al evolu iei neutrosofice spiralice”. i la finalul c ii autorii vin cu exemple concludente „din zilele noastre de evolu ie neutrosofic spiralic ”. a cum afirm i autorii „Lucrarea de fa se dore te a fi o pist de lansare spre orizonturile cunoa terii, spre esen a unor posibile adev ruri universale i bineîn eles spre esen a devenirii noastre biologice i nu numai”.

Autorii ajung la concluzia c „în timp ce acumul m noi date i informa ii care l muresc aspecte necunoscute, avem surpriza s constat m apari ia altor necunoscute, care teapt i ele o rezolvare”. Este un fel de linie a orizontului care cu cât te apropii de ea, aceasta se dep rteaz descoperind noi inuturi. În aceast alergare dup noi descoperiri, în goana de a cunoa te cosmosul i a evada în el, omul uit c nu- i cunoa te îndeajuns planeta pe care tr ie te i propria fiin .

Domnii Florentin Smarandache i Andru a V tuiu stabilesc urm toarea ipotez „corpul uman este tezaurul umanit ii, dar este un tezaur pe care trebuie s -l descoperim numai prin progres tiin ific i tehnologic”adic prin evolu ie.

Volumul „Evolu ie Neutrosofic Uman în Spiral sau Divinul este în Om” (Human Neutrosophic Evolution in Spiral or The Divine is the Man), autori: Florentin Smarandache i Andru a R. V tuiu, este un studiu tiin ific care elucideaz multe întreb ri pe care i le pune omenirea i trebuie lecturat cu interes i pasiune.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul X, nr. 10(110)/2019

Daniel LUCA

Apocalipsa dup[ Daniel Marian Daniel Marian, catalogul cu acopalipse, 2019

Preocup rile lui Daniel Marian din volumul de versuri catalogul cu apocalipse (2019, cu ISBN de autor) nu sunt noi, îns sunt îmbr cate altfel, prin raportare la volumele anterioare: via a, moartea, iubirea, timpul, zborul.

Acum, de pild , încearc s ne conving de faptul c Alina este doar un mit i nimic mai mult, adic pur i simplu nu exist .

Aceasta fiind destul de greu, dup câte a scris despre ea („aline nu exist / decât a a / între o lips / i o rigips / de spa iu / de timp / de preocupare / / de presupunere / de geaba”). Pentru c ia forma unei apocalipse, de distrugere a iubirii, neexistând ca ideal decât în pl smuirea min ii poetului, încrez tor întro iubire absolut , peren .

Inima î i ia soarta în propriile mâni, nep toare la cele ce vor urma, i sare din piept („inima mea nebun / a s rit din piept / i a în-ceput s umble / dup fluturi”; „important e c exist / undeva între cer i alt cer”).

Ceea ce nu înseamn c omul trebuie s se ascund , s fug de iubire, ci doar c trebuie s o tr iasc , indiferent de consecin e („scoate i-mi ochiul drept care nu v vede

bine / (…) // degeaba fraierilor c -n ochiul cel stâng înc / zace iubirea”).

Pentru c între iubire i tr ire exist semnul egal, sunt expresia bucuriei de a fi viu („mai vii de a a doar în c i / îmbr cate în piele de urs / din ambele p i / vie ii-i d m curs”), doar între na tere i moarte nu e nimic altceva mai bun de f cut („nu aveam cum s exist / sau n-a fi tiut dac / a fi existat - ce dracu b / unde a i mai v zut ar tare din asta / care s se tot nasc încontinuu / în timp ce inevitabil moare - ”, inconvenabila existen ).

Poetul este, a adar, singur fiin cu mai multe vie i într-una singur , numai el poate se nasc i s moar de mai multe ori chiar i într-un singur poem, i nicidecum pisica, a cum în mod eronat s-ar putea crede („ia poetul i pune-l / între paranteze de po i / pune-l între virgule sau / pune-i ni te puncte de suspensie / ca i cum s-ar face infuzie / când el atât de indecent / nici m car între ghilimele nu st / i atunci ce s mai tii face cu el / dac tot nu-i bun de nimic / d -l la reciclare-n amaru’ lui / taie poetul în poeme / cât mai discrete cât / perioada de înjum ire a uraniului / care e nimic la scar istoric / acolo pe scara neviului / da taie poetul în poeme / dup care s -l co i s -l desco i”). Îns nici el nu e scutit de o lupt crâncen cu timpul, a c rui moarte anun , de asemenea, o apocalips („la moartea timpului va fi plin / de toate cele f cute i desf cute / balamuc mare poman / f invita ii dezm orgie / nu mai avem timp i / nu mai avem timp / toate vor striga cum timpul lor / s-a dus s se mai fac o dat de ocar / s mai fraiereasc o lume / de n-o fi murit de tot / al dracului vârcolac strigoi i moroi” - timp blestemat). i totu i, de i s-ar p rea c timpul nu îl va putea învinge, poetul sfâr te prin a fi pus, moartea sa fiind o alt apocalips rersat asupra omenirii („ce pot s mai spun eu când / dintr-odat mi-au obosit dimine ile / dac mi-a murit r citorul f umbr / chiar mi-e pustiu de toate cele // Doamne r citorule f umbr / deja mi-e dor de fratele meu

/ mai geam n decât mine!”, poem dedicat memoriei poetului Mih Talpalaru).

Treptat, încetul cu încetul, omenirea ajunge în fa a apocalipsei totale, finale, când cerul se apropie din ce în ce mai amenin tor de mânt („tot mai mult p mântul / se apropiase de cer devenise strâmt i scâr âia / în menghina ruginit / nu mai era loc în picioare / cel mult în genunchi / apoi culcat la firul ierbii / se tot strângea orizontul / i al naibii ce scârâia - catalogul cu apocalipse I).

Singura ans pentru om de a supravie ui este zborul, îns acesta nu se afl la îndemâna oricui, pu ini fiind capabili de a se în a în înalturi („azi nu e pas re azi e zbor”).

Fidel jocului s u cu cuvintele, Daniel Marian nu î i dezam ge te (în majoritatea covâritoare a poemelor) cititorul nici în acest volum, ci îl determin s î i pun întreb ri i s trateze via a la modul serios.

Sava Hen ia - Fra ii

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Alexandra IANCU

Teatru cu p[pu]i Timpul îi explic zilei c e scurt . Ziua î i înva lec ia timpului.

Timpul treze te ziua dis-de-diminea . Ziua alearg în grab printre obstacolele timpului. Obstacolele antreneaz ziua pentru o curs lung . Cursei îi e poft de relaxare. Relaxarea scute te ziua de efort.

Oboseala se scald într-un bazin cu ciocolat topit . Ciocolata se lipe te de pielea fin . Pielea degaj stres în bazinul rotitor. Mintea se învârte în jurul unor ecrane negre, mari. Un buchet de culori înflore te pe ecranele abiotice. Ecranele umanizeaz un teatru cu p pu i. Teatrul ajut p pu ile s prind via . Imaginea vie ii se reflect într-o schi ciocolatie. Din bazin r sar aplauze. Aplauzele trezesc spectacolul ecranului.

Distribu ie: Prin esa cu rochie cenu ie; Micu ul Labu; Leoaica Athena; Prin ul f cuvinte de frumos; Domnul Guten; Bebelu ul cu scutecele-n vânt; Omul cu casca pe cap Durat : aproximativ cât o secund Recenzii: +/-0 Regizor: gr bit Prin esa cu rochie cenu ie Tr ie te într-un castel care nu se vede. Castelul se-ascunde întrun glob de fum. Fumul ese o rochie cenu ie prin esei. Prin esa lumineaz cenu iul cu un zâmbet gri. Zâmbetul filtreaz fumul ce-acoper sufletul. Inima-i pompeaz creierului gânduri fumurii. Gândurile se îneac de fum.

Micu ul Labu Munce te, ca s i creasc p rin ii mari. Munce te, ca s le cumpere juc rii: ma inu e. Ma inu e care s poarte timpul c tre trecut.

Sava Hen ia - Prieteni

Trecutul ademene te prezentul cu dulciuri. Dulciurile impregneaz fotografii pe din ii p rin ilor. P rin ii miros a zah r. Zaharul prinde crust de caramel sub c ldura soarelui. Copilul implor soarele s -i streze caramela.

Leoaica Athena E profesoara p durii. P durea îi mixeaz lec iile i le transform în hit. Oamenii îi ascult înv turile i devin în elep i. Radioul vibreaz în elepciunea leoaicei. În elepciunea sperie vântul i-l preface în furtun . Furtuna mângâie p durea care d volumul mai tare. Volumul dep te nivelul de zgomot al în elepciunii cu un num r neîn eles de decibeli. Decibelii râd în direct. Transmisiunea surze te ascult torii.

Prin ul f cuvinte de frumos Înf area-i distruge mitul imperfec iunii. În jurul lui plute te o mireasm de perfect. Frumuse ea îi ascunde defectele imposibile.

Imposibilul se teme de perfec iune. Perfec iunea r mâne f cuvinte.

Tân rul prin se pierde în perfec iune. R cirea sinelui îi întristeaz cuvintele. Cuvinte pe care nu le-a rostit niciodat . Arta vorbirii uit defini ia cuvântului.

Domnul Guten Condamnat la închisoare pe via , fiindc a f cut prea mult bine.

Not : Binele se pedepse te cu închisoare de la 10 la 25 de ani, dac e s vâr it constant. Cu toate acestea, se poate acorda pedeapsa cu închisoarea pe via , dac se comit fapte de caritate zilnic. În cazul în care binele este f cut accidental, se va aplica o amend contraven ional egal cu dublul binelui comis. Închisoarea îi deschide lac tul spiritului. Spiritul d o petrecere în cinstea eliber rii. Eliberarea umplu paharele cu vinul binefacerii.

Mirosul vinului în eap aerul închisorii.

Bebelu ul cu scutecele-n vânt Vântul înf oar p turile aerului într-o tornad . P turile înc lzesc bebelu ul din tornad . Bebelu ul râde aerului rece cu un aer cald.

Aerul îl ajut s fac primii pa i. Pa ii î i poart viteza printre norii agita i. Nelini tea norilor str punge sufletul mamei. Lacrimi se rostogolesc pe obraz.

Omul cu casca pe cap Se joac de-a melcul în c utarea unei case. Sub casc î i proiecteaz filmul viitorului. Viitorul st singur pe canapea. Canapeaua se toce te singur . Singur tatea se mi cu pa i de melc. Pa ii las în urm o cas . Casa î i scoate c mizile. C mizile se divid în molecule de singur tate. Moleculele danseaz dansul melcului f cochilie.

Publicul impresioneaz finalul.

Curiozitatea aprinde plasticul ce curge prin venele p pu ilor.

Impulsul atinge vârful care ordon evadarea. Ecranul devine complicele evad rii. P pu ile sparg ecranul i aterizeaz în bazin. Aterizarea face un puzzle din buc i de momente. Momentele se unesc în amintire. Amintirea leag prezentul de trecut cu un iret scurt. Viitorul are în mân o foarfec .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul X, nr. 10(110)/2019

Ion POPESCU-BR{DICENI

Spiritul crea\iei 1. Alchimistul i Poetul „Ia loc” îi zic amicului . „Nu înainte de a întreba unde sunt”. „E ti în Zona Nimicului, undeva sub p mânt” - îi r spund aproape mecanic tovar ului meu, mai întotdeauna gr bit „Uit -te la cer! Nu te l sa intimidat de lipsa norilor i a cocorilor.

Apoi permite-mi s i recit din Heidegger!” „Am s te ascult!” - îi gr iesc surâzând mefistofelic „Vezi tu? Ontologia e ca pâinile i ca pe tii lui Hristos. Dar ce folos!?” „Adev r spui. Via a-i un labirint. i, z u dac te mint, are în interior un Levant, un Corint. S comand dou cafele la nisip?” „N-ai decât. Eu o s descâlcesc ni te hieroglife, ni te arhetipuri, ca s i ofer înc ni te embrioane de poem. Tu r mas-ai acela i incorigibil boem, obsedat excesiv de mesaj.” „Dar tot refuzând gramaticalul canon o s cazi la rându- i din poiesis ca Lenore de pe stânc într-o ap neagr i foarte adânc ”. „Ah, e frumos s fii spontan i imprevizibil, dar riscul de a deveni penibil te poate scufunda într-un conformism g unos, într-un postmodernism fals tatuat. Cel autentic precum fantezia se descompune ca s i se reveleze gr un ele de aur. Abia r sar din genune i jocul

epic (de tip puzzle) se barochizeaz subtil, se remeridionalizeaz provocator”. „Adic se ajunge la un stil idiomatic, la un discurs polifonic i reflexiv”. „Apoi se caut un motiv de a refundamenta fic iunile cu (a)postile ba încrezute ba umile, îns proclamând decupajele din realitatea reificat totu i totemic/ totu i poetic (câteva resturi dintr-un limbaj anahoretic)”. „S desubstan ializ m diegesisul compozi iilor ca s prind rod metafizica ambi iilor totalizante”. „Paradigma eului dadaist/ manierist e totuna cu a lui Dante, cu a lui Gellu Naum, cu a lui Gellu Dorian”. „Într-o sear , la Br diceni, mi-am imaginat vocale i consoane mirobolante”. „Probabil vocalele pot fi i precum pocalele zeilor pentru ambrozie i nectar. Iar consoanele i precum icoanele dintr-un altar transreligios.” „Am viziuni magice, într-o splendoare baudelairian . Cu forme dinamice, metamorfozându-se în voci puternice, în m sur a retrezi Spiritul Crea iei”. „Asta e bine! Ca-n eoanele grece ti i latine!”

2. Înot torul Înot în râu, plutesc totu i, ca un lotus, nuf r, crin, poate mor i, poate înstr ina i, de centrum mundi.

Agent al jertfei, scrutez orizontul, dar râul nu urc . i sunt boleroul sau Eroul cartaginez, r sfrânt. Egoul în oglinzile unui orgoliu firesc: cel al Profetului. Înot cu-nver unare, ca s m întorc în mare, gemelar i autentic.

O s urmeze a fi cules de-o Arc Metanoie. Spre a fi trimis chiar la Ninive.

Misiunea-mi, sacr , are, ca rezerv , translocuirea unei Insule, pe care nici o Vân toare nu- i converte te ritualul în Crim -deLezmajestate.

3. Regent noumenal

Sava Hen ia - Secretul

Cioburile poemului-oglind truver Muzeul civiliza iei urbane din Bra ovul „patricienilor”, de lâng Biserica Neagr , ridicat dup anul 1000 e.n. se întind st Inspira ia ca o pânz de paing. Poetul în schimb precum viermele de m tas iar Textul s u e vatra reg sit , e vampa nefericit , e lampa cu petrol sub lumina lunar a c reia citeam ceva despre un Limb greu accesibil. „Mum , Nelu , mai pune-i gaz, cur -i fitilul, aprinde-l cu un singur b de chibrit.”

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Luminat selenar, hodaia p rea-nv luit în mit ca pe la orice schit de m stire. De regul un obiect se reflect în subiectul s u, precum cerul în pu , precum Marele Stru , în Duhul Câmpiei încrezându- i dreptul la nemurire. Acesta este la rându-i regent noumenal peste reorigin ri translate hyperionic.

Ah, Domnule Bob, tiut-ai tu oare c , prunc în sc ld toare, maica m-a rebotezat ca Ioan pe Iisus? Drept care mi-a spus încet/ - optit/ - s n-o aud ursitorile: „Ion o s te cheme! Surori î i vor fi privighetorile din în imi, toate cicorile de din dumbrav , îngerii din slav , fra i îi vei avea pe vâsla ii de pe trireme!”

4. Hubloul i Entelecheia Pe din untru Poemul e însu i frumos. Are o metafizic de sine toare. Se bucur de apari ia vie ii pe p mânt. În Poem se locuie te ca-ntr-un Uter muzical metaforic. Se ia act de existen a cuantelor semantice. Bate vânt ren sc tor de supercorzi.

Adam i Eva privesc prin hublou.

Din afar Poetul se holbeaz la ei invidios, le arat un M r. Dar perechea primordial se strâmb de râs. Î i încol cesc tentaculele unul împrejurul celuilalt, de transmutan i postumani. Execut un salt prin Oul concrescent simultan i între ei se ive te Pruncul: îngemon cu piele de melc trandafiriu. Desigur e viu, e fiu i în viitor. Desigur e o provocare de transhomo computer. Desigur nici un zeu nu-i neag Esen a. Dimpotriv tânjesc s -i d ruie din Seva Lor. Gest de altfel absolut firesc.

Pe din untru Poemul deja începe s se preschimbe în piramid .

Mul imea e vid .

Poetul gravid cu sine însu i din nou nu se mai uit prin hublou.

Se teme cumplit de-o ablu iune. „Entelechia nu este a fi în act. Este a fi în el, în împlinire.” Este un teseract. Este o populare cu lire. A transfinitului ca des vâr ire. st

5. Dou monologuri palingenezice „Ei, da, ce mai pot fi Eu, poetul transmodern(ist), vesel ori trist, autist ori perfec ionist? Calea e înscris deja în noi, iar noi abia de mai explor m nuan ele infinitezimale. A c ror în elegere poate fi transcens printr-o pace l untric i contrapunctic i introspectiv

41

i intemplativ .

Dar mai pot fi tân rul care m scald ritualic în Bistri a din Br dicenii mei arhetipali. Sau pescuitorul de perle în m ri înc virgine. Sau p zitorul Graalului în Cetatea Ideal a Adormi ilor întru Domnul.

Amintirile preced setea de-a mai r mâne. Seara le integrez într-un basm care-mi irig somnul cu viitoarele-mi avataruri al c ror entuziasm îngrozesc. Vor cu orice pre , oarecum cinice, s m transmute „pe dealul spa iului i timpului” ca un mesager al lor.

Un om i un c rucior s-au înfr it c ci de la brâu în jos e retezat în dou . Se târ te prin ora tot învârtind la ro i cu ale sale r mase mâini. Dar nu cer te, nu! Î i care demnitatea sa! i, totu i! Te însp imân i de soarta cea nedreapt ce i s-a dat. Al turi ine o carte din care-n parc cite te negr bit. Pare absent de la al lumii mers. E singur, da, e singur i c zut pe gânduri, de-acedia lovit, i cumva iconoclast: c ci el de fapt e însu i Zeul-Timp. când va muri - c ci trebuie cândva s plece iar - voi plânge de-a dreptul îngrozit. În urma lui în schimb nu o s curg pic de sânge.”

XXX „Eule, am zis c te iert? Nu te-am iertat! Tu, dirijorule al unui mare concert, dac dormi pe un pat de viziuni, nu- i tr da partea nev zut de fiin . i a a limita nu se-mprumut . Afl din spusele mele ambiguie, pofticioase, de polenul unor lalele, c Moartea e-n carne nu-n oase. i te porne te s i construie ti Casa Sufletului: cea nou : CARTEA. Ca un principiu c e ti între lacrima s rat i str vezia rou .”

6. Vi a panorfic Când e co marul concupiscent, arpele-i lent-lucios-luciferic.

Goal e i Solitudinea ca o dian în lacul celest, uitat, eleusinic. La Elsinore, Hamlet identific Portalul imagina iei, de i e întuneric iar liliecii devor fl mânzi r u toate simbolurile.

Când e co marul, r sare hilar în zon un monstru transpitagoric. i în eles: în Republica Poe ilor Transmoderni ti deocamdat important este s birui mon trii retrimi i de zei pe lume. mai exact de tre antizei, cu cercei de platin în urechi, cu belciuge de aur în n ri.

Când e co marul, iragul de m ri adamantine se transform în bolgii dante ti. Tu mai tii cine e ti i ce vrei, ce-ai dori s recite ti?

Poate pe Poe, poate pe Ungaretti, poate pe Pound, poate pe Tagore, Blaga, Trakl, Tzara, Bacovia, poate pe Michaux, Valéry, Esenin, Stoiciu, Artur B a? Fie-le etern vi a cea panorfic !

7. Soarele i Luna

Sava Hen ia - Mama adoptiv

Mi-am cump rat un ceas verde./ Verde-i frunza codrului,/ verde-i iarba câmpului,/ i blana iepurelui,/ dar prin iarb , cu-a lor barb / de psalti ti, greierii tri ti/ zburd pe miri ti,/ iar l custele/ î i tot spal fustele/ prin rou .

Bag seam e o zi nou ./ Soarele/ doarme înc de-ampicioarele/ Toat noaptea Luna/ i-a-mpletit cununa/ cea de sânziene/ îns lui tot îi e lene/ s i spele fa a/ cu apa rece din izvor. „Bun diminea a”,/ - îi spune ea blând / „Ia iacoper i aura arzând ”. i cum v povesteam/ mi-am cump rat un ceas,/ mam întors acas’/ i l-am ag at pe perete: / tocmai sta s fete/ Ora/ Dragostei amândurora,/ aurora,/ curcubeul,/ ne înfr iser eul/ mie Ionaion, domn cu p rie,/ i ie, rie,/ draga mea M rie.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul X, nr. 10(110)/2019

Lidia GROSU

N-am procurat spre-amurguri vreun bilet N-am procurat spre-amurguri vreun bilet...

De „bun diminea a”-mi strig roua Din ochii mamei - parc-ar fi profet Al drume iilor unui toiag ce-o plou .

Popasu-n amintiri f prihan A însumat un gând i o sim ire, i toate-s ca o curgere de ran Ce împrim reaz nesfâr irea.

Cu cât am s

cit doar eu voi ti

Cu cât am s cit doar eu voi ti…

Baladele-mbr cate-n hain verde De Dumnezeu i în are-mi vor opti, De disecatu-mi gând, ce nu m pierde.

Prin cumpene de-onoare voi scinda rturisirile m gulitoare i-n detrimentul propriu voi salva O pagin cu dreptul la eroare.

Cu cât am s cit doar eu voi ti...

Iar El îmi va semna clipa t cerii Ca pe-un demers neostoit de-a fi Ocrotitoare-a sideralelor imperii...

O scar , azi, m-a recrutat...

Pe-o treapt , necomp timit, Un spic de gânduri m alin ...

Suspect tresare-un asfin it Cu a sa mreaj , plin de sine.

O, cât ar consim i s fiu O bucurie prea amar !

Tot ce a ti de vreun pustiu E ca s nu-mi apar -n cale.

Destituita mea privire Din func ia de-a l crima Va sprijini o amintire i-n snopi, noi st ri vor triumfa...

Voi risipi un gând de ar Pe scar - pân -n infinit Ca din anonimat s zboare Înc tu atu-n el, verdict...

... O, ar , cât bog ie De min i i inimi însorite!

Ce- i cânt p tima fr ia În teritorii reîntregite Prin muzic i prin sculptur , Prin dans i datin str bun ... i cât verv e-o pictur Cu-a tricolorului cunun ! ... O-mp ie de miracol, Cuvântul e la el acas Când nu se-arunc în spectacol, Ci e tr it de cel ce-i pas De scara infinit -a vie ii Prin inima Limbii Române, Ce las -n urma ei doar lec ii Neînv ate cu suspine... ... O scar , azi, m-a recrutat Ca s-apelez Muma- rân Nu cred c-ar fi lucru ciudat: Pe ea un infinit se ine

Str fulgerate vor c dea lumini...

Str fulgerate vor c dea lumini... i-n drumul lor spre-alt cap t vor str bate...

Tunel de min i, la cap t de suspin, Vom fi o scurgere de timp f de moarte.

Se va surpa un mal... i înc unul... i ne vom în a pe pr bu iri, i vom înc tu a, din noi, taifunul Necazurilor... i al unor r ciri.

Str fulgerate vor c dea lumini, i-n revenirile din ars zare, Vom ctitori un drum printre ruini De lung , nemiloas a teptare.

rintele meu rintele meu din ne-moarte, Izvor de necaz i suspin, Se-a terne pe file de carte Cu-aceia i, mereu, ochi senini.

-ndrum pe c i ne tiute De nimeni vreodat sfidate i simt cum m dor ni te cute, De inima lui fulgerate, Cu sensuri ce-n sens nu încap Când obosesc s mai caut Un adev r esculap Ce m-ar trata plin de flaut. i-atunci când mai cred în de arte Iluzii, el nu se revolt : Din visele roz îmi împarte Credin a cu-albastra ei bolt . rintele meu din ne-moarte, Cuvânt dintr-o divinitate, Se-a terne sub mâna mea dreapt Suflare de latinitate.

Ce-ar fi cuvântul f

culoare

Nemilo i vân tori de alese cuvinte Arma- i îndreapt , ochind în tr iri...

Se-aleg doar cu spa iul a noi z minte i pierd din vedere al tainelor fir.

Se frânge poemul, fiindu-i str in Obositoarea tornad de litere, i- i caut calea spre-ascunsa gr din C-o-nviorat divin emitere. ... Pentru c n-ai investit vreo sim ire, Prin care-ar rena te un timp în alt timp, Vei fi întrebat... Prea sever -ntocmirea De a g si un r spuns pentru-Olimp.

Ce-ar fi cuvântul f o stare? culoare? Cu ce ne-am alege? Cu-o sond de aur în ermetizarea Min ii, ce nu ar putea s-o renege...

De frumuse ea etern -a candorii Cine s -l apere? Ploi de profane Gândiri - îi consum din hain to i sorii, Iar el, pâlpâind, se înal spre-amvoane...

De sus îi prive te... Rena te-n POE I i-aprinde lumân ri sentimentelor false, i-o singur via î i cere de veci În casa ce-i cartea de CARTE aleas ...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 10(110)/2019

43

L[crimioara IVA (Italia)

Simplificare Unii oameni complic ceea ce este simplu.

Un geniu este furnic : tie s simplifice complexul.

Nu m-a mira dac o furnic ar ti s aduc dou frac ii la acela i numitor comun.

Nu m-a mira dac o furnic ar folosi algoritmi pentru a simplifica calcularea numerelor mari.

Nu a plouat de ceva vreme.

Furnica î i vede cu modestie de drumul s u.

Obiectivism Un corb privindu-se în oglind , vede un corb, nu o leb .

Dac ar gândi oglinda, s-ar reflecta în aceasta o leb !

Doamne, cât de înfumurat ar fi corbul!

Pictur naiv Pietre sculptate de lacrimi.

Iau una i-o a ez în mijlocul clipei.

Va fi punct de reper pentru pe tii ro i.

Lebede mute încondeiaz cerul cu versuri.

Din lemn de bambus este fluierul timpului.

Vântul ia aminte!

Un cerb lop tar îngenuncheaz la tulpina unei s lcii, cerându-i mâna.

Poduri de lemn i piatr , pagode, galerii în zig-zag, uni, c priori, pruni în floare, oglindiri de ap ...

Un haos organizat ce trebuie privit din unghiuri diferite pentru a surprinde armonia las doar sim urile -mi p easc .

Poduri de lemn i piatr , pagode, galerii în zig-zag, uni, c priori, pruni în floare, oglindiri de ap ... i El, M ria Sa, Chio cul a tepta!?!

Chio cul înnobileaz gr dina în armonia gândirii. recunosc i m împac cu mine îns mi. În ochii unei libelule.... str luce te luna.

Chio cul surâde!

spuns în a teptare Bunica împ turea cu m iestrie aluatul pentru creme i trudel i uimitor cu trecerea anilor a devenit o expert în logaritmare. În func ie de grosimea aluatului i de viteza împ turirii acestuia, calcula distan a pân la lun , soare, stele...

Pentru a calcula distan a de la p mânt pân -n rai, de câte ori i cu ce vitez trebuie împ turit aluatul?

Cu siguran , bunica tie!

De câte ori i cu ce vitez trebuie s împ turesc o clip pentru a calcula distan a dintre mâine i ieri?

Sunt la cinzeci i cinci de împ turiri.

Deocamdat !

Îngerii poart rucsac?

Un melc urc pe munte. Îi va atinge vârful?

Da, dac va intra

în rucsacul unui alpinist! Îngerii poart rucsac?

Tare a vrea s ajung în cer!

Lapsus În interiorul meu a intrat un urs. „Va îndep rta spiritele i gândurile negre, va proteja emo iile de atacul lb ticiunilor!”, mi-a garantat timpul ursar iscusit.

Pentru a- i asigura fertilitatea câteva idei s-au l sat c lcate de urs Hop! Hop! Am luat câteva fire din blana ursului le port în sân, ca o amulet ap toare de nenorociri.

Un lucru nu-mi amintesc: numele ursului.

Secundo-transformare Ast zi, pentru câteva secunde, am fost un fulg de nea.

Am ales s am form de prism i am devenit un poliedru rginit de fe e plane, dintre care dou poligonale, egale i paralele, formau baza, iar celelalte, în form de paralelogram, formau fe ele laterale.

Nimeni nu a observat transformarea mea ulterioar !

Nimeni!

15 mentolate * Teac f boabe în podul casei chi it de oareci. * Zbor de fluture.

Va erupe undeva floarea speran ei. * Furnicile car

umbra elefantului, pân la râu. * Lumin de far.

Marea înal valurile, pesc ru ii ...zborul. * Arome în odaie: luna feliaz cerul toamnei. * Aripi de corb acoper luna, lupii url a toamn . * Noapte de var . un ghem de raze în ghearele pisicii * Buchet de cale.

Prin dou verighete trece soarele. * Fo net de frunze.

Lacul reflecteaz rândunele în zbor. * Lacrima cade.

Se isc avalan .

Piscuri gola e. * Zmeul de hârtie sperietoare în lanuri de stele. * Bio-romantism. Între pagini: frunze, lacrimi uscate. * Stârcii cenu ii migreaz spre sud Bunicul bate nucii. * Urme de copit cuiburi pentru rou .

Coco ii cânt . * Omul de z pad crimeaz ghiocei.

Mierle în zbor!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul X, nr. 10(110)/2019

Agafia DR{GAN

ah-mat suntem doar noi, fiecare cu singur tatea lui.

Pas rea din inima nop ii clatin t cerea împietrit -n aer. Îmi faci semn s-o las i potoleasc setea.

Drumul ce-i st înainte pare f sfâr it de i mai este atât de pu in.

Ne-am asumat orce risc când am pornit, pân i pustiul... se izbe te de zidurile camerei.

Deschide fereastra s ias !

Simt t lpile cum se afund -n clip , poate nu este decât un joc al iubirii plictisit de noi.

Fericit cel s rac cu duhul exist o parte închipuire a ceea ce sunt vis i p zitor de vise amestec de îndoial i credin spin negru înfipt în împietrite retine de sfinc i ipoteze ale secretelor într-o zi am s -mi adun ultimele resturi i inima sufocat de mla tini se va dest inui îngerului exilat în penumbra zuin ei de mistere atunci va trebui mai întâi m pr bu esc în miez ating iluminarea unei libert i totale -mi v d descompunerea în transform rile de mâine într-o fericire ne lefuit dincolo de trufia sortitului pl smuitor de nedreapt m sur a m surii lui fericit cel s rac cu duhul ocolitorul de-a îndoielii zvr tire

Azi e ziua ta de na tere Sau poate de moarte te caut s m recuno ti -mi fac un dar din trupul t u gândurile dospesc ag ate în cuvinte adulmec rotirea etern a universului rezemat pe o lacrim r sucit în mo tenirea f tului nen scut înc de fapt nu-i decât o îngâmfare stearp crezi c te voi lua de mâna risipindu-m în parfumul eternit ii de ert ciune grav definitiv ascult cum sap p mântul hohotind nimicnicia rân din rân flori sufocate de drum înfloresc în p ri îmb tate de aromele infintului din amurg lipsesc bra ele tale înfipte în stele arc peste trupul încercuit în nelini tea dep rt rilor toate încap aici cândva se vor risipi în alt rân gânditoare a universului triste ea ta este nu te po i recunoa te în tine cel plecat cel venit

Lupoaic alb risipei dat A fost o vreme când purtam doar orizonturi prin ramurile verzi în trupul nes pat de-a timpului risip frumoase-mi erau livezile toate cu mere ro ii pe aripi purtate zboruri înalte necoapte iubiri a fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchia supus lupoaicei albe risipei date Azi sub ochiul timpului clipind spre iarn dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colind nostalgic la poarta zorilor închis tantal m cheam spre limanul

umbrelor însetate înc de seva dulce amar a lumii azi s r mân în ramul toamnei a vrea lupoaic alb pân în clip acea definitiv când lumina se întoarn în “nous” când m închid în lumin

Quantum satis Exist o clip care m pânde te cânt rindu-mi destinul, creierul, inima dezgolite de iluzii le întoarc în piatr i dac mai r mâne ceva, quantum satis, pân când coco ii unui alt r rit desferec obloane i to i mor ii refugia i în mine, înceteaz s mai joace telegraful f fir (ne tiind c refugiul lor este subterfugiul meu) am s m aflu dezrobit de fantasme.

Mie îmi ajunge o singur privire dincolo de oglinzi.

Mai vino te rog, mai vino de doruri plin, auzi cum sun toamna prin ramuri de castani, duri incendiate în noi, mai cuvânt cu cerul prins în ochi de oim i-o umbr de p mânt pe aripi. te rog, mai vino, auzi cum cade a vorbelor arom i-n piept, ne fulger dorin a aprinzând r ceala ploilor de afar . de doruri pline. te rog, mai vino...

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

}tefania OPROESCU

Lumân ri pentru vise

Intersec ie

Cozi de p un

Uite, mi-am spus Înainte s deschid ochii În care spectacolul somnului Înc juca în reluare, N-am aprins niciodat O lumânare pentru vise.

Gândul pornit s îndrepte gre eala Crezând c Va lumina calea r cirilor, A dat un pas înapoi, descump nit În fa a faptei.

A întrebat gândurile din jur i pe cele mai sigure pe ele i pe celelalte Unde s a eze lumina La vii sau la mor i? scute în amnezia somnului Visele trec libere grani a Dintr-o parte în alta, Sufletele lor leviteaz în lumi ne tiute, Adev rul lor Ascult de cuvântul altui creator.

Le las a adar s se întoarc în lini te De unde-au venit i îndep rtez gândul, cu arogan a în elepciunii.

Pe o tabl de aer O mân nev zut Schi eaz dou linii în cruce Prin gol, vibreaz vocea: Nu conteaz numerele, ci intersec ia, Punctul, Taina.

Ploaia deschide miezul crud Din abia înfrunzitele r zoare de m cini.

Iarba Pulseaz sub dogoarea polenului În r gazul de dinaintea cositului.

Bruma Topit în culori, inventeaz Cicatrici de verde, Melancolice r bufniri ale amintirilor.

Lumina Recompus în alb Înc lze te cuvinte, din ce în ce mai optit.

Nop ile Se înnoad una de alta Prelungind întunericul.

Parc i el se sub iaz în dispari ie.

Toate acestea nu sunt vis Ci Taina, miracolul în care a teptarea S-a intersectat cu sim irea.

Fierbe timpul în clocot m runt Fragile ochiuri de gânduri Cu pielea uzat de îndoieli Se sparg la atingerea cerului.

Halucinant, aburul lor sufoc spa iul Cu iluzii.

Armate de cuvinte Se r zboiesc pentru vreun oarecare adev r, Furtuni de zile Vântur fericiri, Praf în ochi, compromis Cu izvoare de singur i.

Fantezii se rotesc prin aer, Am gitoare cozi de p un Atrag spre lumin alte respira ii, Care vor lua fierberea de la cap t, Mi carea aceasta necontenit În care nimeni înc n-a aflat Când, dar mai ales cum A început ve nicia.

În sens invers

Sava Hen ia ncu cu fuior

Ce copil e ti în moarte, mam , Abia ai împlinit anii primi i de acas , apte.

Ai grij , Pe acolo, sigur lumea e mai versat În n lucirea eclipsei.

Grea trebuie s fie înv area ei, Pe cât de adânc e Înaintarea în uitare.

Mai râde cineva pe-acolo?

Mai plânge vreo desp ire?

Am girile mai încurc singur ile Celor mai de demult primi i în t cere Cu ale celor întârzia i? tiu dac ne vom mai recunoa te cândva.

Ce copile ti în moarte, mam i ce imens e dep rtarea De fulgerul prin care Am v zut împreun via a.

Noaptea pisicilor c runte Trecuse bine de miezul nop ii În amfiteatru, lumina sc zuse Într-un asfin it lene .

Poe ii continuau s se întreac În discursuri crepusculare.

Nu tiam dac recitau poemele proprii Sau vorbeau cifrat despre poezie. Îmi era team nu-mi dea i mie cuvântul N-a fi tiut s spun, decât: - Bun seara, de i era noapte demult.

Ei vorbeau, ei desenau poezii Se a ezau pe podea, gesticulând, i schimbau conspirativ locurile i a ezau capul între mâini pe mese, ceau meditativ minute în ir.

Ei tiau, da, ei tiau ce-i poezia.

Trecuse de mult ora dou Când unul a început s vorbeasc Despre noaptea feeric , nesfâr it A pisicilor c runte.

Se agita, flutura o list de nume Cerea voluntari, garanta cu via a .

Atunci mi s-a f cut team cu adev rat, Întârziasem acas f s spun cuiva, Intrasem periculos de mult în noapte. i dac , pisicile înc run iser între timp...

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 10(110)/2019

Nicolae MARE}

• A da cu a lua nu prea se pot împ ca.

• Drumul des întrerupt devine mai lung.

• N-ai s tii niciodat ce va face cel care tace.

• Nu de trupuri - unele chiar frumoase - lumea lips a dus, ci de suflete, asta mai presus de toate.

• Cultura-i nobila f c t u r , care nu vrea s-aud de ur .

• Un taica-nimenea nu poate deveni c i n e v a • Ce-ai dobândit prea mult, i-i de prisos, sigur te trage în jos.

• Rar g se ti fapta curat ca lacrima.

• Cu bani, faci orice, f bani, te lingi pe degete.

• Neb gat -n seam , munca devine zadarnic .

• Aruncat în pomul cu roade, piatra sigur o s cad .

• Tân rul, care „pe apucate” înva , sigur va pluti via a toat , doar pe la suprafa .

• Dac la inim pui tot ceea ce gânde ti, deja te risipe ti.

• F r de curaj, u or e ti luat pe f ra .

• S nu crede i c nemuritorii i-au tr it via a a a cum i-au dorit.

• Prefer un b trân cu inim tân decât un tân r cu inim b trân .

• Via a dovede te c cei care au capacitatea de-a m sura (ingineri, arhitec i etc.) îi întrec pe cei capabili de-a „literaturiza” (istorici, litera i, arti ti etc.).

• - Nu mai crezi în nimic? - Atunci ai de ce s fii trist.

• Dreptate i Lege. Piloni în care - ca Om - te-ai putea încrede.

• Viitorul, niciodat nu-l tim. Putem doar s -l intuim. „Via a ve nic ” îns , prin moarte-o tr im.

• Dac lumea ar fi piatr (Eminescu), fi-va, oare, mai în eleapt ?

• Niciodat , soarele secetos n-a fost omului de folos.

• Crede i-m . Tr it-am clipe, când am fost Dumnezeu. Asta, în sufletul câinelui meu.

• Ideal ar fi ca to i muritorii s i tr iasc via a a a cum i-ar dori.

• Mai mult decât sim i nu po i suferi.

• R utatea greu afl ce-i dreptatea.

• Iubirea celor care nu mai tr iesc ne împov reaz . Zi de zi, via a de ei ne îndep rteaz .

• Dreptatea se las greu dobândit i tare u or pierdut .

• Vrei s admiri pr pastia? Mai bine ai ti cum se s luie te în ea.

• De ertul de erturilor are cu totul alt fa când are ap .

• Adev rat golan - cel care- i schimb fratele pe-un ban.

• Diplomat - icoan veche i nou la un loc - sol de pace al unei ri, chiar f nici un echivoc.

• A te ridica, poate însemna, i a c dea. A nu se uita, c - a c d e a a fost începutul lui a te ridica.

• Cultura se mo tene te, dar se i cucere te.

• Lucrurile de prisos, mai mult ca sigur ne trag în jos.

• Unde-i mult putere, g se ti i mult durere...

• Un diplomat cu minte, din interesul rii, sigur mai i minte...

• Manifestându-se t e n s i o n a t, liderul sau diplomatul, nu-i nici lider, nici diplomat.

• Te autocontrazici? E ti mai mare nu mai mic.

• Nu to i indivizii au puterea de a se (re)g si.

• Doar cel cu m sur -n toate, ajunge departe.

• Pe oamenii f gust/umor, nici canibalii nu-i vor.

• Multe idei disperate, se nasc, de obicei, moarte.

• Cel care te obide te nu te i mântuie te.

• Kultur - sânge de via d tor - a spus-o b trânul Herder.

Cultur - unic speran azi în lume! F de tine, pierzania ne pa te!

• Prostul trebuie pedepsit, dar nu i-njosit!

• C a n g r e n a generalizat nu mai poate fi vindecat .

• Oameni buni! Televiziuni! Nu mai b ga i r ul în seam , l sa i-l s se sting , s moar .

• Prea mult putere, prea mult onor, îl face iresponsabil pe-a a zisul: c o n d u c t o r.

• Nu doar tinere ea, ci i b trâne ea-i trec toare.

• Poetul adev rat, cânt cu inima, rar cu gura.

• În operele traduse, g si i o parte din sufletul celui care s-a încumetat a le traduce.

• Regula de aur a traduc torului: a nu tr da s e n s u l originalului.

• Fii cât mai exact. Dac n-ai p strat, chiar i ambiguitatea, e proast traducerea.

• Pref torie egal în el torie.

• Când e ti la greu, uitarea e necesar .

• Când primejdia cre te, curajul pe m sur spore te-l.

• Fii bun i cucernic: nu te cost nimic.

• A nu se uita: imperfec iunea diversific existen a.

• Din buchetul numit s p e r a n , nu lipse te s t r o p u l de via .

• Afl c -n via , u r a mintea- i înghea .

• Pe veci vor fi detesta i liderii contemporani de r...t; ei au transformat patriotismul în stigmat.

• Spune-mi cinstit la ceea ce în sinea ta gânde ti i- i spun ce fel de om e ti.

• B rbatul care se m rit nu poate avea o c snicie fericit .

• Prin ce faci, îmi spui exact câte p a r a l e faci.

• Pre ul l i n i t i i e incomensurabil. Atât pentru s tate cât i pentru toate celelalte în via .

• Când n-ai substan , n-ai nici audien , nici rezonan .

• Puterea nestrunit comite nedreptate i suferin .

• Democra ie pur ? - O minciun .

• Pârâtor - altfel spus - r u vestitor.

• Nu odat , l udat fiind, minciuna se perpetueaz .

• Omul f de mil - o dihanie hâd .

• Face i tot ce v st în putin ca r ul s dispar . R ul salvat devine un du man i mai înver unat.

• Aforism - gând pe toate fe ele cizelat, la care nu mai ai nimic de ad ugat.

• Asculta i-i pe copii! În întreb rile i r spunsurile lor g si i doar inocen i adev r.

• Iscodirea se înrude te cu nefericirea.

• Roua: - lacrimile neistovite ale clipelor de tihn , pe veci duse.

• Distinc ia-i un dar f de fruntar.

• Exist indivizi pe care naivitatea i-a ajutat s mearg destul de departe.

• F de curiozitate, omul n-ar fi mers atât departe.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine

47

Mircea }TEF{NESCU

Festivalul Enescu 2019 Lumea @în armonie Cvartetul de coarde Gadeamus în recital Festivalul Interna ional George Enescu i Uniunea Compozitorilor i Muzicologilor din România, în parteneriat cu Muzeul Na ional George Enescu, în seara zilei de joi 19 septembrie 2019, au invitat melomanii la Aula Palatului Cantacuzino la un recital intitulat Repere ale muzicii române ti contemporane. În acea sear cvartetul de coarde Gaudeamus a interpretat excelent i cu vigoare temperamental lucr ri camerale scrise de mae trii ai componisticii române ti.

Componen ii Cvartetului de coarde Gaudeamus sunt Lucia Neagoe - vioara I, Raluca Irimia - vioara II-a, Leona Varvarichi - viol i tefan Neagoe - violoncel, instrumenti ti afla i la un grad înalt de profesionalism i de condi ie estetic . Forma ia este la aceast or singura din ar cu activitate continu i acreditat valoric ca atare.

Cvartetul de coarde nr. 18 Hommage to the Quinte de Corneliu Dan Georgescu este conturat cu linii fine cu dinamica unor energii latente într-un peisaj sonor pe care îl vedem stilizat, purificat, lini tit i condus spre expresiile sale cele mai directe i mai explicite în elegan , a unor calit i cum sunt sinceritatea, onestitatea i spontaneitatea. Textul componistic este explicit pentru interpre i fapt care confer audi iei un plus de claritate, ceea ce este întodeauna bine.

Pas de quatre, cvartet de Adrian Pop relev o solu ie creatoare extraordinar , conducându-i pe auditori cu gândul la fabulozitate imagistic , v zându-se realmente performan ele balerinilor i balerinelor i totul în splendoare i adev r uman. Decupajul se face aici cu delicate e, pe planul ideilor într-o adev rat instaurare a ceea ce a f cut cu mult timp în urm Ravel în poemul s u simfonic Valsul. În plus la Adrian Pop nu avem parte de impetuozitate, nici de rev rs ri de energii, ci doar de vis, de imagina ie de delicate e i de echilibrul aproape miraculos al descrierilor sonore. Adrian Pop a construit aici un poem liric i un omagiu adus artei coregrafice în toat magnificen a ei.

Upiu Vlad în Cvartetul de coarde Înmuguriri face i de acesta dat proba c posed o mare str lucire, o mare bog ie melodic de cânt i dans românesc, îns nu în gen rapsodic. Ulpiu Vlad tie i poate s sugereze totul, cum a spus în antichitate Herodot, anume, despre datoria artistului de a copia m iestria naturii care tie s i ascund esen a. Ulpiu Vlad are fantezia creatoare, sus inut cu luciditatea de maxim inteligen .

Cvartet de coarde de Cornel ranu, scris în 1954, este acum un ecou puternic din acel timp al muzicii române ti din Transilvania, muzic din care s-a nutrit i geniul lui Bella Bartok. Muzica aceasta acum disp rut se p strez numai în partiturile în care a fost fixat , partituri care astfel devin interesante i cu expresie autonom , fiind în realitate desprinse de sursele originale din care au provenit, din simplul fapt c aceste surse au disp rut cu des vâr ire.

Ascultând acest Cvartet de coarde de Cornel ranu mi-am amintit muzica i versurile unui cântec românesc transilvan de demult, un cântec care a f cut epoc - pe Mure i pe Târnav , Nu-i fat s mi fie drag / Numai una-mi place mie, c e de la Or tie.

Acest cântec la vremea lui a f cut epoc , acum totul e tabula rasa, cu alte cuvinte, în uitarea total .

Concertul Orchestrei Britten Sinfonia din Anglia Joi 19 septembrie 2019 la Studioul de concerte Mihail Jora al Societ ii Române de Radiodifuziune un public ales a urm rit cu interes, programul Orchestrei engleze Britten Sinfonia, condus de dirijorul Andrew Gourlay.

Este de spus înc de la început c au existat motive puternice de a-i saluta pe muzicienii englezi pentru performan a de a fi aprecia i excep ional de vreme ce au fost invita i oficial ca oaspe i ai Festivalului Interna ional George Enescu. A a a fost i climatul care domnea în sala de concerte. Calitatea excep ional a forma iei la: corzi, sufl tori, percu ie i inuta de rigoare nobil i superb s-au ivit de la primele serii de sunete. În Anglia exist o tradi ie veche i original a cultiv rii muzicii, fie în familii, fie în coli, gimnazii sau universit i. i astfel o orchestr englez are un sunet inconfundabil. Este vorba inclusiv de practica din colile engleze de predare a cuno tin elor de interpretare la diferite instrumente, cu un specific diferit fa de ce se întâmpl în acest domeniu de cultur muzical dintr-o parte sau alta a Europei, i nu numai.

Istoric, în edi iile, precedente ale Festivalului, Interna ional George Enescu, orchestrele engleze au fost o rara avis.

Acum, am auzit aici un ansamblu instrumental englezesc cu un program în cea mai mare parte cu crea ii semnate de compozitori britanici contemporani, ceea ce ne-a permis - cu impact de fantezie accesul în ambientalul unui concert simfonic de la Londra.

Compozitoarea Charlotte Bray are suflu i energie. În lucrarea sa

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Reflec ii în timp este o expresie cu inflexiuni delicate a unuia dintre cel mai puternic i intim sentiment, i aici este vorba de cel matern.

Ulpiu Vlad cu muzica sa denumit metaforic Prin lumina florilor a avut o primire deosebit de favorabil din partea dirijorului Andrew Gourlay i a membrilor orchestrei, efect care a fost resim it puternic în public. Ulpiu Vlad este o personalitate creatoare pe m sura m re iei artistice i aici, în lucrarea Prin lumina florilor, avem unele dintre paginile cele mai frumoase pe care le-a scris.

Din crea ia compozitorului John Woolrich am ascultat Concertul pentru vioar i orchestr nr 1, o pies monopartit care îl solicit practic debordant pe interpretul solist. Acesta a fost Vikram Sedona, laureat al Concursului Interna ional George Enescu 2018. El exceleaz prin talent i sensibilitate i cu stilul virtuozic spectacular. Muzica lui John Woolrich se impune prin expresiile timbrale bine statuate i prin enun area de noi traiectorii pe care se poate situa arta compozi iei.

Mark-Anthony Turnage a prezentat Refugiat, în prim audi ie un text componistic în care probeaz inten ia sa natural pentru o impresie puternic la auditor. Oricum, britanicii sunt o na iune de navigatori - i asta poate fi în orice direc ie pe terra sau nu, dar i în timp i dincolo de timp în care context putem accepta situa ia de refugia i pe planeta care ne-a adoptat. Din perspectiv strict muzical pe Mark-Anthony Turnage, eu îl v d fantast, original i profetic.

Colin Matthews a scris piesa În spiral care este sinuoas , dar i cu o insisten de a se degaja spre libert i noi. Exist aici o unitate de stil i un randament sonor exact, con tient, m surat i o construcie solid în care apar momente de tumult cu nimic în detrimentul a ce este vitalitatea i o anumit asimptot la ceea ce este din toate timpurile muzica.

Dirijorul Andrew Gourlay are o gestic precis i o vigoare la pupitru care se desprinde direct din excelenta tradi ie britanic a baghetei. El are o personalitate de artist menit prin expansiune la solu iile optime pentru realizarea celor mai bune interpret ri.

Concertul Orchestrei Britten Sinfonia a fost înconjurat de o aten ie special nu numai din partea organizatorilor ci i a muzicienilor oaspe i. Astfel în sal s-au aflat to i compozitorii britanici ale c ror lucr ri s-au auzit, ceea ce a creeat în asisten o stare de autentic insular irepresibil .

Jean François Zygel Joi 17 septembrie 2019 la sala Elvira Popescu de la Institutul Cultural Francez, un public numeros format din persoane oficiale din cadrul Ambasadei Fran ei în România i invita i de clas , tineri, foarte mul i tineri, au asistat la un spectacol în care muzica i filmul s-

Anul X, nr. 10(110)/2019

au îmbinat, într-un succes evenimen ial de propor ii. În fa a noastr s-a revivifiat un timp de pe la 1920, din perioada filmului mut, când ilustra ia muzical se f cea pe viu în s lile de proiec ie de c tre forma ii instrumentale cu componen e variabile sau în situa ia cea mai simpl : cu o vioar i un pian sau pur i simplu cu un pian, de unde i profesia ast zi disp rut , de pianist de cinema. În fapt, am v zut filmul englezesc mut Fantoma de la oper , ilustra ia muzical fiind asigurat ca pe atunci, aici în sala Elvira Popescu, de pianistul francez Jean François Zygel în postura de pianist de cinema. El este un pianist concertist de înalt recunoa tere internaional , un artist de o admirabil versatilitate i de o bogat cultur sonor ambiental în conectare strâns cu imaginile care se derulau pe ecran.

Acest gen de pianist de cinema a fost cunoscut i la noi pentru ilustrarea filmelor mute, în acel timp în care nu se tia nimic despre momentul apari iei filmelor sonore, care au acaparat imediat s lile de cinema din toat lumea. Întruchipându-l pe acest pianist de cinema, Jean François Zygel a intrat în rol, s-a identificat total cu personajul, proiectând publicul în timp, cu un secol în urm , o transbordare în autentic i în factorul de cultur muzical care se auzea la Paris la acea vreme.

Jean François Zygel a fost în acea sear pe scena s lii Elvira Popescu de la Institutul Cultural Francez, pianistul de cinema, profesorul, regizorul, scenaristul i autorul partiturii muzicale care a abundat de citate din opere celebre, de pasaje de admirabil virtuozitate, de avalan e sonore irepresibile. Astfel Jean François Zygel este un confesor, un ghid muzical pasionat care ne-a perindat timp de 90 de minute.

Este de spus c Jean François Zygel a jucat atunci i un rol de teatru pe care l-a interpretat admirabil. Textul spuselor sale s-a auzit de pe claviatur , pentru c el dispune de seva artei în felurimile de expresie ale acesteia.

Cum am spus, Jean François Zygel este un pianist concertist, care ne-a prezentat în seara zilei de 17 septembrie la sala Elvira Popescu de la Institutul Cultural Francez o lec ie de istorie a muzicii i a instrumentului s u preferat, expus la nivel academic i cu o profunzime de informa ii pe aceste teme.

Pianistul francez a sus inut cu o zi mai înainte un master class la Universitatea Na ional de Muzic din Bucure ti, vorbind acolo despre arta improviza iei, iar în seara urm toare în ziua de 18 septembrie, cu un program intitulat Muzica Bucure tiului, el a ap rut al turi de naistul Damian Dr ghici i de saxofonistul C lin Milea în Pia a Festivalului George Enescu, fiind aplaudat i salutat de publicul prezent.

Cum s-a mai spus, prezen a lui Jean François Zygel la Bucure ti în aceste zile a îmbog it i a completat agenda Festivalului Internaional George Enescu. i pentru toate acestea, aduc mul umiri persoanelor cu for de decizie de la Paris i de la Bucure ti care au organizat venirea la Bucure ti a acestui pianist rarisim în complexitatea sa muzical i cultural , o personalitate cu atitudine i talent. i numele lui este Jean François Zygel.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Tudor NEDELCEA

O posibil[ canonizare: Mihai Viteazul Potrivit înv turii dogmatice cre tine, canonizarea (de la gr. canon = catalog) este actul solemn prin care Biserica recunoa te, declar i a eaz în catalogul sfin ilor pe eroii dreptei credin e spre a li se aduce laud , a le face pomenire i a li se în a rug ciuni. În calendarul Bisericii figureaz , astfel, sfin ii Vechiului Testament, sfin ii Apostoli, martiri, m rturisitori, sfin i p rin i i p rin i cuvio i, lupt tori pentru dreapta credin . Sfântul Sinod al Bisericii noastre apostolice i autocefale a stabilit condi iile canoniz rii: „1) Ortodoxia neîndoielnic a credin ei; 2) Prosl virea de c tre Domnul cel pu in printrunul din urm toarele daruri sau puteri: a) puterea de a suferi moartea martiric pentru dreapta credin ; b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau chinuri pentru m rturisirea dreptei credin e, pân la moarte; c) puterea de a- i închina via a celei mai des vârite tr iri morale i religioase; d) puterea de a s vâr i minuni în via sau dup moarte i e) puterea de a ap ra i a sluji cu devotament eroic credin a i Biserica ortodox ; 3) R spândirea miresmei de sfin enie dup moartea lui i confirmarea acesteia prin cultul spontan pe care i-l acord poporul credincios, num rându-l în rând cu sfin ii. De la îndeplinirea acestei condi ii pot face excep ie

mucenicii dreptei credin e” (Nestor, Voievod tefan cel Mare. Cuvânt de pream rire, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1992, p. 35).

Dup ce în 1955, B.O.R., gra ie patriarhului Iustinian Marina, a fost singura biseric din lag rul socialist care a îndr znit s -l canonizeze pe Sf. Calinic de la Cernica, în 1992 Comisia Sinodal de canonizare, condus de mitropolitul c rturar Nestor Vornicescu, a trecut în rândul sfin ilor pe: Sf. cuvios Gherman din Dobrogea, Sf. ierarh Gherasie de la Râme -Transilvania, pe Sf. Daniil Sihastru, pe Sf. ierarh Leonte de la R i, pe Sf. cuvios Ioan de la Prislop, pe sfin ii martiri C. Brâncoveanu cu cei patru fii ai s i (Constantin, tefan, Radu, Matei) i sfetnicul Ianache, pe Sf. Antim Ivireanu, pe Sf. Iosif rturisitorul din Maramure , pe sfin ii preo i marturisitori Ioan din Gale I i Moise M cinic din Sibiel, pe Sf. cuvios Antonie de la Iezerul - Vâlcea, pe Sf. ierarh Iosif cel milostiv, pe Sf. cuvios Ioan Iacob de la Neam u (Hozevitul), pe Sf. tefan cel Mare, precum i proclamarea Duminicii sfin ilor români, Duminica a II-a dup Rusalii. Ulterior a fost canonizat i Sf. mitropolit Petru Movil , continuând canonizarea altor sfin i.

Mitropolitul c rturar de vrednic pomenire, Nestor Vornicescu (1927-2000), de origine basarabean , a fost cel care a elaborat documenta ia pentru recunoa terea Mitropoliei Basarabiei drept component a Bisericii Ortodoxe Române, subordonat Patriarhiei Române, dup ce anterior a încercat s -l conving pe mitropolitul Vladimir s recunoasc aceea i apartenen . Într-una din numeroasele noastre discu ii, mitropolitul Nestor mi-a povestit c , fiind frate la M stirea Neam , un b trân c lug r i-a ar tat ni te „hârtii” în podul m stirii, rugându-l s aib grij de ele ca de „ochii din cap”. Era paktul Molotov-Ribbentrop comentat de b trânul c lug r, din care reie ea Mitropolia Basarabiei, din neglijen a celor doi mini trii-satrapi, nu f ceau parte din Patriarhiei Rusiei (vezi vol. Adev rul despre Mitropoliei Basarabiei, Bucure ti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, 1993 i Tudor Nedelcea, Simple crâmpeie de via , Craiova, Editura MJM, 2015, p. 63-66).

Cum era (ne)firesc în anii tulburi ai tranzi iei f de sfâr it, canonizarea sfin ilor români a stârnit discu ii inutile i penibile, între eliti tii „societ ii civile” i ap torii valorilor na ionale i spirituale. Discuiile au degenerat în isterie atunci când a fost vorba de Mihai Viteazul tefan cel Mare a fost contestat pe motiv c a fost ... afemeiat). În 1995, Societatea de tiin e Istorice, filiala Craiova i-a înmânat mitropolitului Nestor Vornicescu, în calitatea sa de pre edinte al Comisiei Sinodale de Canonizare, o cerere de studiere a posibilit ii de Canonizarea a lui Mihai Viteazul. Nu tiu prin ce împrejur ri un reprezentant al „societ ii civile” a reclamat Patriarhiei Române c un „a a-zis academician” (Nestor Vornicescu) vrea s -l canonizeze pe Mihai Viteazul, o astfel de canonizare fiind o blasfemie, întrucât înving torul de la C lug reni ar fi igan, n scut dintr-o mam u uratic , domnitorul însu i fiind un afemeiat etc.

Fermecat de implicarea cre tin-european a domnitorului român, dar mai ales de valen ele artistice ale memoriilor i scrisorilor sale,

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

am alc tuit o carte: Mihai Viteazul. Scrieri (edi ie îngrijit , note i bibliografie de Tudor Nedelcea, prefa de Marin Sorescu, Craiova, „Scrisul Românesc”, 1993). Reputatul scriitor Marin Sorescu a scris o senza ional prefa intitulat : Cum scria Mihai Viteazul? din care spicuim câteva perle: „Mihai Viteazul apar ine mai degrab eposului popular”, „apari ia sa pare a fi proiec ia ideal a unui vis venind din str funduri” , „Mihai a preluat din zbor buzduganul spa iului mioritic aruncat de Burebista i Decebal, b tând cu el în cuie harta întregit a unei ri care nu se poate ciopâr i. Gestul s u vuie te de trecut”, „Mihai apare ca un vizionar european”, „asumându- i energia împotrivirii la r u prin vitejie i jertf , Mihai Viteazul e un principiu de func ionare a poporului român” etc., etc.

Cu acribie tiin ific i cu râvn patriotic (care i-au i gr bit sfâr itul), mitropolitul Nestor Vornicescu i-a consacrat ultimii ani de via studierii posibilit ii canoniz rii lui Mihai Viteazul. Am fost onorat prin dese consult ri în acest sens, solicitându-mi surse documentare, bibliografice sau discutând despre un aspect sau altul al canoniz rii.

Cu doar trei zile înainte de grabnica sa trecere la cele ve nice (la 17 mai 2000) am avut posibilitatea de a discuta, tête à tête cu regretatul mitropolit, p rându-mi-se extrem de obosit (nu atât de activitatea tiin ific cât de atacurile mâr ave ale presei sau ale unor colaboratori), dar, în acela i timp, satisf cut c munca sa, pentru temeiurile canoniz rii lui Mihai Viteazul, era finalizat . aflam (întâmpl tor) la Mitropolie. F vreo anume problem , voiam s -l vizitez pe Înaltul. Aflând c se afl în audien , dau s plec. Mitropolitul Nestor m aude i m cheam . Era la biroul de la etaj al re edin ei sale. Mi-a f cut impresia unui om obosit i mai ales, din p cate, învins de calomniile din pres , de lipsa de caracter a unor colaboratori, care încurajau astfel de calomnii ale unor a a-zi i ziari ti din presa de scandal. Mi-a mul umit pentru articolele mele de ap rare a sa împotriva unor articole injurioase i total nedrepte ap rute în pres (Vezi articolele subsemnatului: Aria calomniei sau «scrierile unor gazetari» i ale unui prefect (f ghilimele) din „Cuvântul libert ii” (16 aprilie, 1999, p. 3); Memoria mitropolitului Nifon Criveanu - prilej de atac la Sfânta Biseric din „Gazeta de Sud” (2 martie, 1999); Intolerabila intoleran din „Curierul Na ional” (din

Mitropolitul Nestor i Tudor Nedelcea

Anul X, nr. 10(110)/2019

Autograf Mihai Viteazul 12/13 septembrie 1998), toate incluse în vol. Tudor Nedelcea, Interferen e spirituale („Scrisul Românesc”, 2002, p. 543-551).

Cu o voce cald , resemnat , I.P.S. Nestor mi-a m rturisit c i-a cut datoria în aceast lume, c a teapt r spunsurile în problema canoniz rii lui Mihai Viteazul i c se preg te te s -l întâmpine, a a cum se cuvine, pe P.F. Teoctist i invitatul s u grec, Mitropolitul Atenei i a toat Elada, Hristodoulos. Datorit trecerii mitropolitului la cele ve nice, vizita a fost amânat , patriarhul venind totu i la Craiova pentru oficierea slujbei de înmormântare.

L-am întrebat pe regretatul academician tefan tef nescu despre primirea manuscrisului privind canonizarea lui Mihai Viteazul. Mi-a confirmat, exprimându- i regretul c n-a putut r spunde la timp apelului mitropolitului Nestor, pe care-l aprecia în mod deosebit.

Dup urcarea sa la Cer, cu permisiunea mitropolitului Teofan, am consultat inventarul documentelor cu privire la personalitatea lui Mihai Viteazul („geanta cu num rul de inventar 18, registrul cu nr.

2”) i am g sit acest manuscris (vezi anex ), împrumutat (sub semn tur ).

Au trecut prea mul i ani de la elaborarea acestei documenta ii privind canonizarea gloriosului domnitor. Pân la punerea în discu ia actualei Comisii sinodale a Sfântului Sinod al BOR, este, credem, cazul tip ririi acestui manuscris sub îngrijirea i binecuvântarea actualului Arhiepiscop al Craiovei i Mitropolit al Olteniei, I.P.S. Irineu Popa. Teologia i istoria deopotriv ar avea de câ tigat.

Pentru a discuta propunerea de canonizare în Comisia Sinodal i apoi la Sfântul Sinod, mitropolitul Nestor urma s primeasc referate pe aceast tem de la istorici i alte personalit i biserice ti sau ale culturii medievale. Din p cate, timpul n-a mai avut r bdare nici cu mitropolitul nostru, astfel încât lucrarea de canonizare a lui Mihai Viteaazul n-a putut fi pus în discu ia Comisiei Sinodale. Cu toate acestea, atacurile asupra mitului i canoniz rii viteazului domnitor n-au încetat, repro ându-se canonizarea unor domnitori români care au folosit spada, au mai t iat i capete în r zboaie. Fire te, leahta de demistificatori români nu are în vedere c în calendarul cre tin sunt i sfin i militari (Sf. Gheorghe, Sf. tefan al Ungariei, Ioana d’Arc, Sf. Constantin cel Mare, de pild ).

Mihai Viteazul îndepline te, în bun parte, condi iile de canonizare pentru unele fapte cre tine, care au intrat deja în tradi ia popular . Iat o parte dintre acestea: ridicarea Episcopiei ortodoxe române ti din Ardeal la rangul de mitropolie i subordonarea ei Mitropoliei rii Române ti, elaborarea unui regulament pentru organizarea vie ii monahale, pedepsirea secuilor care l-au ucis mi ele te pe cardinalul Bathory (adversarul s u) i dispunerea înmormânt rii cre tine ti a acestuia. i mai ales, întreaga sa lupt , din scurta-i domnie, pentru ap rarea cre tin ii de pericolul p gân. O m rturise te, în scris, însu i domnitorul: „ Tot ce fac din dragoste pentru cre tin tate ca nu se mai verse sângele cre tinilor, (c ci) din partea turcilor eu nu eram h uit cu nedrept i” (r spuns dat solului Lubienecki, la

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27 iulie 1595); „M-am luptat împotriva du manilor numelui cre tin cu o inim atât de neînfrânat , încât nici nu-mi vine a m teme de dân ii, mai vârtos c biruin a era totdeauna în partea osta ului cre tin”; „Ce puteam face mai mult pentru cre tin tate? Cu toate acestea, spre a mi-i preg ti mai bine i spre a-i asigura i mai tare de credin a mea, am trimis în Ardeal chiar pe so ia mea, pe fiul meu, pe fiic -mea”; „Îns , decât aceste, oricât de multe i felurite rele ce am suferit eu, sunt mai mari cele ce suferi M ria Ta i Cre tin tatea pentru înstr inarea celor trei ri, din care nu pu in primejdie ne poate pa te. De aceia, nu numai eu, care nu m simt de ajuns în privin a aceasta, ci Cre tin tatea întreag ar fi s st -ruiasc a se pedepsi, dup cum se cuvine cu c lc torii de jur mânt i înstr in torii rilor M riei Tale” (Memoriul I c tre Împ ratul Rudolf al II-lea, 17 ianuarie 1601); „Atunci chibzuii bine aceast întreprindere i trimisei de sârg câ iva din boierii mai de seam la Aron Vod s -i spun c nu se poate s tragem sabia împotriva cre tinilor, c ci aceasta n-o vrea Dumnezeu, ci ca cre tini ar fi mai bine s ne unim cu ei i s apuc m armele împotriva du manului cre tin ii”. „În vremea aceasta se poate vedea c n-am cru at nici cheltuial , nici osteneal , nici sânge, nici îns i via a mea, ci am purtat r zboi a a de mult vreme singur, cu sabia în mân , f s am nici fort re e, nici castele, nici ora e, nici cel pu in o cas de piatr unde s m pot retrage, ci abia una singur pentru locuin . i fiind din ri a a de îndep rtate i necunoscute, nu am pregetat s m al tur cu puterile mele i cu cheltuieli uria e la cre tin tate, nefiind cunoscut de nimeni i nici nu le-am f cut silit de cineva, ci ca s am i eu un loc i un nume în cre tin tate am p sit toate celelalte prietenii ce le aveam. Astfel rog toat cre tin tatea s -mi stea într-ajutor, c ci am pierdut tot, i ri i bog ii i so ie i copila i i în sfâr it tot ce am avut pe lume” (Memoriul II trimis marelui duce de Toscana, Ferdinand de Medici, 16 februarie 1601).

Sunt fapte intrate în tradi ia popular româneasc i sud-dun rean , consemnate în numeroasele „ziare” (avisi) ale vremii sau de cronicarii vremii (Baltasar Walter, Palamed, Stavrinos, Biselius, Matei al Mirelor etc.), de celebri scriitori Lope de Vega i Calderon de la Barca. i atunci ne întreb m retoric cui i-e fric azi, dup patru secole, de Mihai Viteazul „acea nenorocit jertf a politicii Casei de Austria, care a realizat pentru câteva zile trec toarea coroan a Daciei Romane” (M. Eminescu), de mitul lucr tor al domnitorului unificator?

P.S. Palida reluare a „Cerbului de Aur” pare a fi avut i o parte pozitiv : prezentarea, în ultima sear , a unui program folcloric românesc, care s vesteasc lumii valorile noastre na ionale (cântecul, versul, portul, dansul popular). Numai c la edi ia 2019, am dorit i am reu it s prezenm invers: nu valori, ci kitsch-uri. Cum s nume ti altfel costumul unui rapsod popular (c ruia i se încurcaser corzile viorii, cu firul microfonului) format din pantaloni de strad sau costuma ia Lidiei Buble de dou palme deasupra genunchiului? Anul viitor, probabil „artistele” noastre vor veni în bikini, înlocuind costumul tradi ional. De când vocea lui Siminic este reprezentativ pentru muzica l ut reasc ? ( i nu Ionel Tudorache sau Nelu Ploie teanu). Lui Nicolae Furdui-Iancu i Danielei Condurache li s-au „prescris” cântece l ut re ti care nu li se potriveau.

Urmeaz , la edi ia urm toare, manelele? Au lipsit marile valori ale muzicii populare române ti, fiind înlocuite cu soli ti de muzic u oar (Loredana, Paula Seling etc.). Gabi Lunc (respectabil ca solist i om) a prezentat un mesaj penticostal, inând i un discurs pe scen . i toate acestea, sub egida televiziunii na ionale, publice, adic pl tit de noi. Mai este TVR sub controlul Parlamentului? Într-o ar ca a noastr , pe care „str inii” (Papa Ioan Paul al II-lea) o numesc „gr dina Maicii Domnului”, cu 87% popula ie ortodox , se pare c destinele ei sunt hot râte de minoritari, neiubitori de România noastr . S sper m, odat cu humule teanul nostru celebru „c -n ara noastr drag , n-ar fi r u s fie bine”. Sau cum zice Alexandra P unescu- erban, de numai trei ani, „Doamne, române te-i pe români!”

51

Viorica POPESCU

PRIN UL DE AUR – „ALTÂN -BEI” - Cel ce s-a înscris în ve nicie prin HEMOGRAFIE „Fericitul Domn” - smerit scris în mister pe candela argintat cu lumin de veac i simbol meteor, pe lespedea ce vegheaz OM NEPIERITOR, E o formul de slav dar i ironie amar pentru un Prin de Aur care putea s aib mausoleul de aur i SLAV !

Dar el, Constantin Brâncovean Basarab-Voievod s-a convertit deliberat în spiritul cel mai înalt ca poleit mozaic aurit la Mogo oaia-palat ca i-n zidiri verticale i stâlpi nepieritori pentru Eroi la Potlogi sau în foi or-sclipitor la Hurez, ca i-n c i, odoare viu gr itoare, minuni-catedrale, coli-superioare pentru noi i pentru oricare neam spre via i Luminare, înve nicind Cultura român în toate el însu i Monument de Cultur , aur spiritual în slova gândului vital i urme de monumental.

S-a l sat martirizat, cu to i ai lui, i s-a sculptat în piatra neamului român-model sfin it în calendar cre tin, sanctificat, mereu mai viu ca Bog ie, Cântec, Dor, Poezie de lacrim i foc.

Domn i OM în toate binecuvântat, E un reper, un vârf de Cult, un sfânt poem Model Iubire i Credin , în veacuri adorat!

SFIN IT PRIN FAPTE I CREDIN EL, Domn Brâncovean, a gândit o ar numai Soare i chiar ajinduit-o Mare... starii ei fiind pe-o singur tulpin în toat -a ei sim ire, o r cin . a a nemurit prin art luceferi vechi ca p ri de lumin i-n c i rare, palate, case, coli, ca o gr din a înflorit în piatr chiar lacrima i jocul sculptând în nemurire numele i focul.

Nu doar la Mogo oaia, Hurez, Potlogi sau Sâmb ta de Sus ci în pisanii, hronici, hrisoave, peste hotare de timp sau de durere martirizat, greu încercat, batjocotit, ca pe Iisus, chiar de ziua Maicii Sfinte, dar demn, în elept i NESUPUS SPORIND CA PILD -N VEACURI IUBIREA I CREDIN A ÎN CRISTOS „s se tie c-AU MURIT CRE TIN BRÂNCOVEANU CONSTANTIN!”

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 10(110)/2019

Gheorghe Andrei NEAGU

Ioana pada abia se topise. În curtea închisorii din târgul Romanului, printre de inu ii ce a teptau s fie chema i la judecat se produse o mi care. Cu boccelu a în mân , o femeie speriat intr împins cu dea sila de gardieni.

- Haide, mi , tâlh ri o! îi spuse unul din ei.

- Nu m b ga aici! N-am furat, n-am furat nimic. A a s -mi ajute Dumnezeu! se plânse ea sfâr it .

- Las g gia! îi spuse i cel lalt gardian, împingând-o prin poarta închisorii în curtea larg a penitenciarului.

- Cel pu in judeca i-m ! se rug ea.

- Te judec , el dom’ procuror, n-avea nicio grij , mai spuser jandarmii, dep rtându-se. Femeia î i strânse mai bine broboada de pe cap, retr gându-se sfioas lâng zidul penitenciarului.

Pe strada Agarici, printre castanii b trâni, treceau tr suri elegante, iar tropotul copitelor se auzea ca o pedeaps pentru împricina ii de dincolo de zid, re inu i deocamdat f niciun fel de judecat .

Printre cei de acolo, mi carea, în loc s conteneasc , spori. O iganc , cu un crâmpei de igar între buzele învine ite, o întreab : - i n-ai furat, hai!

Femeia nu-i r spunse, se strânse i mai mult în buc ica de teren ce-o ocupa trupul ciucit lâng zid.

- De unde e ti? întreb o femeie îmbr cat sumar.

- Ap i, di pi aproape, dintr-un sat mititel, n-ave i dumneavoastr de unde s -l ti i!

- Si, de ce m rog crezi tu c n-a ti? îi zise femeia arestat pentru f cea trotuarul pentru a nu tiu câta oar , f s aib viza doctorului pe c rticic .

- Apoi nimeni nu-l tie, e mic i pr dit! zise femeia cu mult cuviin în glas.

Impresionat de tonul cuminte, curat, din glasul ei, femeia o l în pace. Zilele treceau f ca cineva s i mai aduc aminte de ea.

Unii dintre r uf tori plecaser la ocn sau în libertate, fiind judeca i, iar al ii î i iroseau timpul închi i preventiv pentru tot felul de pricini, mai mult sau mai pu in importante. Într-una din zile, un jandarm must cios veni cu un soldat, aducând un alt arestat. Atunci femeia se duse în calea soldatului spunând: - M cuno ti, Gheorghi ?

Soldatul d du semn c ar cunoa te-o, apoi luându- i repede seama, zise gr bit: - Nu te cunosc femeie! i se îndep rt repede.

- Ba m cuno ti, Gheorghi . M cuno ti i nu e drept s nu m aju i. O s te pedepseasc cel de sus! strig ea în urma lui, în vreme ce lacrimi grele se zdrobeau de marginea broboadei.

- Da’ cine-i f ? o întreb una dintre curioasele penitenciarului.

- Un vecin de-al meu!

- i de ce l-ai strigat? Ce-ai vrut?

- Am vrut s m ajute! Stau de trei luni aici i nimeni nu m ia în seam . Îmi ies din min i. Nu mai pot. M sfâr esc cu zile, aici, cu voi, între zidurile astea. Nu mai pot! Nu mai pot! începu ea s strige,

izbind cu pumnii în poart .

O ferestruic se deschise în u i un ochi iscoditor se ar pentru o clip . Dup un timp, câ iva jandarmi venir s-o ia.

- i s-a f cut de mititica, ai? zise unul din ei, sco ând-o pe u .

Trei zile au inut-o numai cu pâine i ap , într-o carcer cazon , s vad lumina zilei.

Când au adus-o din nou în curtea închisorii ceva se schimbase în purtarea de inu ilor. Fie b rba i, fie femei, o sim eau mai aproape de ei, mai de-a lor. Câteva femei o înconjurar cu grij , întrebând-o de unele i de altele, ba chiar mângâind-o u or pe fruntea brobonit .

Una-i aduse o can de ap dintr-un burduf inut la umbra unui castan care cre tea înalt, dincolo de zid. Dar niciun grefier nu venise s-o vad . Z cea nevinovat , uitat de to i i de toate, f mandat de arestare, ca un om ce nu exista pentru nimeni pe p mânt.

Ioana se lini tise cu totul. Nu mai sim ea nevoia s plâng . Din când în când reu ea s geam u or. Se întreba numai câteodat , în oapt : „cine are dreptul s-o in acolo nejudecat ?” Într-un din zile, o alt cocot venit în locul celei ce fusese eliberat între timp, apropiindu-se de ea, îi spuse: - Ascult , tu, Ioan , mi se pare mie sau tu ai ceva ce ne-ai ascuns pân acum?

- N-am nimic de ascuns!

- Asta o spui tu, dar burta te d de gol! îi zise cealalt , dep rtându-se.

Dup un timp, ceea ce fusese ascuns pân atunci ie i la iveal .

Câteva ig nci în trecere pe acolo pentru un furt de g ini, îi l sar la plecare câteva scutece. O codoa înr it , recidivist , îi împleti din flanelul r mas de la un de inut eliberat, o c ciulit i un piept ra micu . Iar când îi veni sorocul, b rba ii se dep rtar în col ul cel mai îndep rtat al cur ii, întorcând spatele i tres rind la gemetele femeii.

Câteva zile dup aceea, Ioana se plimba prin curte.

- Nu vede i c-a sl bit cu totul? îndr zni una dintre femei s i zic jandarmului.

- Nu i l-am f cut eu! Alt dat s ca te ochii cu cine umbl ! zise acesta zâmbind cu subîn eles. *** Trecu vara. Frunzele îng lbenite c deau din castanii de peste zid, acoperind o buc ic din curtea închisorii. Iarna, de inu ii erau ga i în celule improvizate. Prin col urile închisorii, sentinelele î i ridicau gulerele mantalelor. Ioana tremura vl guit . Pu inele boarfe de la de inu i, abia de puteau s -i in bruma de c ldur din trupul firav. Iar când fulgii au început s cad , copilul s-a îmboln vit. De inuii fur b ga i în celule. Doar ziua mai ie eau în curte.

- Chema i repede un doctor! zise Ioana într-o zi.

- Un doctor! strig o mahalagioaic închis de curând. Dar u a jandarmeriei r mase t cut i de inu ii se frecau unii pe al ii pe spinare în curtea închisorii. Cei vechi îi ziser : - Decât s vin Clistir, mai bine lips ...

- sta nu tie decât s ia sânge, ca un vampir!

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Mai bine Dumnezeu s te ierte, dar n-ai ce s faci cu un copila aici! îndr zni s-o sf tuiasc codoa a.

Ioana t cea. Lacrimi fierbin i îi br zdau obrazul pietrificat de ger. Sânii usca i, cu sfârcurile cr pate, nu mai foloseau la nimic. Iar pruncul nu putea s m nânce din mâncarea închisorii. Se sfâr ea cu zile. Clip de clip se topea, aidoma unei lumân ri ce abia mai lic rea pe sufletul întunecat al Ioanei. Într-una din dimine i, Ioana nu mai ie i din celul . inea în bra e trupul înghe at i rigid al copilului. Doi jandarmi venir s -l ia. Absent , Ioana îi l s plece. Lacrimi amare i se prelingeau pâîn col urile gurii. edea n ucit , f nicio urm de împotrivire în fa a mor ii. Ceas de ceas i zi dup zi, r mase nemi cat în r ceala celulei, ghemuit pe patul de scânduri. Câteva zile dup aceea, c zu istovit . În mintea cuprins de friguri, frânturi de via i se prelingeau din suflet. Îl vedea pe Gheorghi plecând c tan . Mai rea înc drumul pe care-l dusese câ iva pa i c tre Roman. Apoi mai vedea pe conul Grigorcea, gras i rumen, cum o ceruse mam -si s-o ia la curte. i parc -i venea s fug pe drumuri. tia, auzise ea ce se întâmpl la curte. i- i mai aduse aminte cum conul Grigorcea, beat, într-o sear , intrase la ea în c mar pe întuneric, lovindo pân ce-o ame ise, nemaiputând s i se împotriveasc .

De atunci r sese grea... Cui s -i spun ? Auzise de un doctor care f cea câte ceva, de la fetele boierului, domni oare b trâne de altfel, când discutau între ele. i parc se revedea cum, într-o noapte, luase un sfe nic de argint ca s -l vând i fusese prins . Degeaba i-a spus lui conul Grigorcea ce anume dorea s fac cu el. Îi trebuiau bani pentru doctor. S n-ajung ru inea satului. S n-o afle Gheorghi când s-o întorce din c nie. Dar parc Grigorcea tocmai asta a tepta. Chemase jandarmii i-o adusese aici. Acum la ce bun, toate astea, la ce...

- Ioan , Ioan ! Au venit s i dea drumul acas !

- E ti liber , Ioan ! ziser de inu ii din curte, îndreptându-se c tre celul .

Pr bu it într-o parte, Ioana, cu ochii usca i, privea într-un punct fix. Pe u a celulei, frigul intra r cindu-i trupul. Câteva femei o întinser pe patul de scânduri.

Cu lacrimi în ochi, în tiin at de camarazi, Gheorghi veni c-o lumânare aprins în mân .

- La ce bun? îi zise codoa a cu ciud i plec blestemând.

- S fi venit atunci când te striga ea! Îi spunea o alt femeie soldatului nec jit.

- Sunte i ni te neispr vi i. Nenoroci i femeile i nici nu v pas când au nevoie de voi. Ie i afar ! îl repezi o alt femeie, stingându-i cu un scuipat lumânarea.

Soldatul ie i n ucit. Aflase de la conul Grigorcea nenorocirea i venise s o scape. Ie i urm rit de vorbe grele în strad , unde-l a tepta conul Grigorcea.

- Cum e? îl întreb acesta.

- A murit s cu a!

- Ei, atunci, te las aici s-o-ngropi, zise Grigorcea, derându-se mul umit. Avea s -l invite pe domnul prefect la o vân toare de iepuri, drept mul umire c -l sc pase de belea. Mul umit, î i aprinse o regal , dep rtându-se. În urma lui, soldatul plângea în bu it, în timp ce trec torii mergeau pe la casele lor zgribuli i...

53

Corina PENDUS

Atomul de iubire

În dou

Din cupola de t cere i de vis A unui circ, de pronie i zei, promis, Unor splendori reconfirmate-n muzici, Cu teme reluate-n pa ii ludici, Atomul de iubire, se desprinde, Balet i vraj alb -ntr-o sorginte, Plute te ca la început de Univers, M-atinge neatins i-mi caut un sens, Se leg n-apoi, pe saltul din trapez, Atomul de iubire, pe care i-l cedez, Nu are marii spectatori i nici orchestr , Doar cupola mea de-nfrigur ri, celest , Din care a tept s te desprinzi, matur, (contur) i s plutim, ca la-nceput de Univers, Pe-acroba ia tandr-a ultimului vers.

Gândit îmi sparge inima în dou Un evantai deschis în prima rou , i ging ii retrase pe un t de spad A doua rou - ran , fac s cad .

Mir ri de ap - ploi se pr bu esc în iarb i cer luminii dintre noi, s ne absoarb , Sfiit îmi sparge inima în dou cere învelit -n hain nou .

Cerul m alung pe sub albe pietre, În erpi b trânii dorm vechile regrete, Ghem m fac în cuibul lor, de dou ori, Pedeaps p mânteasc , între mor i i flori. cat c inimi sparte-n prima rou , Nu tiu s -mpart -un paradis, în dou !

Vorbe te tu...

Vorbe te tu, lumin , pentru mine, Eu înc tac i nu mi se cuvine plec din lini ti care m dezmiard , Cu în eles prea nou, s nu m ard .

Vorbe te des, prinde stânca din încremenire, drum pe c torul în iubire, nu-i mai plâng piatra neumblat De silueta unei ploi, furat .

Vorbe te tu, durerea, pentru mine, Otrava timpului ce tot mai vine, Pe jum i de libertate, rele, Pe rest diurn, de presim iri rebele.

Sava Hen ia - Bragagiu

Vorbe te tu, cu zei str ini de mine, Ridic -n crâng, tulpin de glicine, i las -m -n t ceri necru toare Ca s dezlegi taina urm toare...

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 10(110)/2019

Ion Marin ALM{JAN

„Ar trebui s[ ne salv[m singuri” NICOLAE CORNEANU - un mare c rturar i un mare Mitropolit Printre imaginile i oamenii ce-mi înc lzesc adesea sufletul, legate de timpul copil riei, un loc aparte îl ocup cele ce in de Biserica ortodox i de s rb torile cre tine ti. În timpurile cele mai grele pe care le-am parcurs, dup r zboi, când bol evicii au ajuns cu for a la putere, ducând o lupt înver unat împotriva tuturor datinilor, obiceiurilor i credin ei str mo ti, în comuna mea natal , p rintele B dâni, de câteva decenii p stor vrednic al sufletelor, inea înc dreapt , netulburat de vânturile înveninate ale noii st pâniri, ascultarea credincio ilor i obiceiurile cre tine. În imagina ia mea, Biserica reprezenta lucrul cel mai frumos din lume: „Turla bisericii se z re te suli ând bolta cereasc / El credea co sprijin , s nu cad peste sat.” (Ion Marin Almajan - Amintiri despre rani, Ed. David Press Print 2011, Timi oara) . Întrucât bunicul meu C lin era crâsnic, de Cr ciun i Boboteaz îl urmam pe p rintele dâni, prin troiene, anun ând Na terea sau Botezul. Misterul, care mi se p rea c înconjoar biserica, îmi umplea sufletul de bucurie i tainic dulcea . Anii ce au urmat, înv turile noi, desp irea de comuna natal , au îndep rtat sau mai exact au ascuns în adâncul sufletului meu taina aceea a bisericii, a Credin ei., Elev fiind, la Liceul Loga, în anii 50, treceam prin fa a Mitropoliei i z ream, uneori, prin gard, statura impresionant , barba neagr i ochii mari, negri, ai Mitropolitului Vasile L rescu. Îmi amintesc c

oca i-mi crea un fior imaginea aceea neobi nuit , de i numele Înalt Pre Sfin itului L rescu l-am auzit mai întâi în Biserica din Dalbo ul natal în momentul în care, în timpul Liturghiei, era pomenit în rug ciunea preotului. În vremea în care am condus Editura „Facla”, am fost rugat, din partea Înalt Prea Sfin iei sale Mitropolitul Nicolae, s poftesc la Mitropolie i s -i in companie arhimandritului Valeriu Anania, cunoscut scriitor. i astfel bunul Dumnezeu mi-a oferit marea bucurie i onoare s cunosc mai de aproape pe doi dintre cei mai mari prela i i c rturari ai Bisericii Ortodoxe Române. La mul i ani dup aceea, în 2007, când m aflam pe patul de spital, plutind între via i marea trecere, Mitropolitul Ardealului i Feleacului, Bartolomeu, mi-a trimis Biblia sau Sfânta Scriptur , comentat de Înalt Prea Sfin ia Sa, cu urm toarea dedica ie: „Domnului Ion Marin Almajan i aripilor sale largi deschise în v zduhul culturii române ti, cu binecuvânt ri i cele mai bune ur ri, Bartolomeu al Clujului”. Dup prima întâlnire, am avut bucuria i onoarea s fiu poftit la Înalt Prea Sfin itul Nicolae, în spa iul unde î i primea oaspe ii. Minutele pe care le petreceam acolo, ascultând vocea mângâietoare, cald , abia optit , urm rind zâmbetul s u sfios i s m împ rt esc de înv tura c rturarului i de în elepciunea sa. Într-un asemenea moment m-a ocat, ca s zic a, frumuse ea mâinilor Mitropolitului. Cu toate c era un om vârstnic, mâinile sale erau neobi nuit de tinere. Cuvintele acestea nu sunt de circumstan , ele acoper o realitate indubitabil . Cine cite te cartea de interviuri „Toamna Mitropolitului Nicolae” Ed. Mirton, Timi oara, 2002, realizat de regretatul nostru coleg George Dinu, poate în elege mai bine personalitatea marelui rturar i ierarh. „Desigur, tiu c în curând voi avea 80 de ani, declara Înalt prea sfin itul, dar ce pot s fac altceva decât s continui s tr iesc i s visez, visele s se transforme în fapte, în cuvinte, iar apoi s fac cu ele tot ce-mi st în putin mai bine.” i continu m rturisirea, plin de în elepciune. de sev : i cred c trebuie s fim recunosc tori întregului trecut, istoriei omenirii, tuturor c ilor, tuturor amintirilor din moment ce, pân la urm , singurul lucru pe care îl avem este trecutul, iar trecutul este un act de credin ”. Re ine i, v rog, aceasta o declara un Prin al Bisericii. i continu : „...trecutul este comoara noastr . Este singurul lucru pe care îl avem i care ne st la dispozi ie. Îl putem schimba, ne putem gândi c personajele istorice au fost altfel: ceea ce este într-adev r minunat este faptul c trecutul este alc tuit nu numai din lucruri care s-au întâmplat, ci i din vise. Noi avem c ile i aceste i sunt de fapt vise i de fiecare dat când recitim o carte,

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cartea s-a schimbat pu in, iar noi ne-am schimbat pu in la rândul nostru. Cred adar c ne putem reîntoarce în siguran la acest imens depozit care este trecutul, Sper c voi continua s -mi g sesc calea prin el i s adaug la el experien a mea fizic de via ”. Uluitoare gânduri, scrise de un mare c rturar i de un scriitor!

Regret c nu-mi pot permite s citez i alte gânduri minunate ale Mitropolitului Nicolae cuprinse în aceast dens carte. Am s abuzez îns de r bdarea domniilor voastre transmi ându-v un pre ios sfat al Înaltului: „Dac m-a gândi c moartea mea nu este decât o iluzie, c dup aceea a continua exist, a fi foarte nefericit.(...) Cred c via a trebuie tr it , atât cât este dat , în chip integral. F spaima sfâr itului, care i a a vine, nedr muit de triste ea scurtimii ei. Adev ratul cre tin, chiar i atunci când cuget la moarte, o face cu inten ia de a- i îmbog i via a, de a se împ rt i de binefacerile ei întru virtute. Iar aceia dintre cre tini care socotesc, în dauna înv turii, pe care î i fac iluzia c au îmbr at-o, c vie uirea în Hristos presupune vie uirea întru moarte, se în eal amarnic. Dumnezeul nostru este Iisus cel Înviat, nu mort, Dumnezeul viilor, nu al mor ilor (Matei, 22, 32).” Am s opresc citarea cu aceast fraz , imperial prin poezia ei i profunzimea sim irii: „De câte ori v d soarele apunând, recunosc c m cuprinde un dor neîn eles, sufletul se desface din mine n zuind s zboare în alt parte”.

Am s trec de la acest registru la unul mai terestru i voi povesti o întâmplare care dovede te complexitatea firii Mitropolitului Nicolae. Fusesem numit director al Direc iei pentru Cultur , Culte i Patrimoniu Cultural Na ional, deci mi se d duse în seam s m ocup i de Culte. La prima edin , la care fusesem poftit, în sala mare a Consiliului jude ean, eticheta cu numele meu fusese pus al turi de cea care îl numea pe Mitropolitul Nicolae. Când Înalt Prea Sfin itul a venit, s-a adresat, cu vocea cunoscut , ce con inea în sine o oar not de glum : „Domnilor, dup câte vede i, eu nu am venit singur, am venit cu eful meu” i a ar tat ceremonios spre mine. I-am r spuns: „Înalt Prea Sfin ite, s ti i c eu nu r mân dator”. edin a s-a desf urat, s-a terminat, i am pornit spre ie ire. Când am ajuns pe treptele de la intrarea în cl dire, l-am z rit jos, în strad , pe Mitropolitul Nicolae. „Înalt Prea Sfin ite”, am strigat. S-a întors mirat. „Unde merge i?” „La Mitropolie”, mi-a r spuns. „Cine v-a dat voie s pleca i? V-am dat eu voie?”

Mi-a f cut semn cu degetul a dojan , i s-a dus. Oamenii au râs. Din acel moment, oriunde ne întâlneam, în public, Mitropolitul Nicolae continua s anun e nu a venit singur, ci cu eful s u.

Ceea ce a urmat în existen a Mitropolitului Nicolae, în ultimele luni i zile a fost de neimaginat i de neadmis. Cei care s-au sim it mereu complexa i de cultura, elegan a i noble ea Mitropolitului Nicolae nu au ostenit s duc împotriva lui un r zboi mâr av, acuzându-l de toate relele p mântului, de înc lcarea dogmelor Ortodoxiei. Vârful de lance al acestei tic lo ii a fost, din cate, unul dintre cei pe care Înaltul P rinte l-a ridicat din rân i l-a în at în ierarhia bisericeasc . gândesc c durerea este mult mai mare când te înjunghie propriul t u fiu. Et tu mi filio Brutus!? - a exclamat Cezar i nu-i venea s i cread ochilor. Dup cum se tie, Iuda s-a spânzurat... Într-una din s pt mânile înainte de a trece la cele ve nice, m-a sunat prea onoratul p rinte consilier Zaharia Pere i mi-a comunicat c Înalt Prea Sfin itul dore te s m vad . I-am dus, cred, una din c ile mele, abia ap rute, am stat un timp, nu-mi amintesc cât i ce am vorbit, totul a fost ca un vis, i la plecare l-am întrebat: Înalt Prea Sfin ite, de ce în biseric , în timpul slujbei, gândurile mi-o iau razna, departe de cele sfinte? Mi-a dat un r spuns, foarte scurt: „Fiindc suntem oameni”. Da, a a ne numim. Oameni. Unii doar ne numim. i voi încheia cu gândurile Înaltului ierarh: „Cred c trebuie s facem totul pentru a salva umanismul. Este singurul lucru pe care îl avem. M str duiesc s fac ce pot. M con-sider un umanist.

Nu m intereseaz s câ tig bani, s dobândesc faim - aceste lucruri îmi sunt str ine. Îl divinizez pe Virgiliu, trecutul - avem nevoie de el pentru a putea crea viitorul.

Ar trebui s ne salv m singuri.”

55

Calendar - Octombrie 1.10.1899 - a murit Anton Bacalba a (n. 1865) 1.10.1955 - s-a n scut Ion Stratan (m. 2005) 1.10.1990 - a murit Ioana Em. Petrescu (n. 1941) 1.10.1996 - a murit Alexandru Andri oiu (n. 8.10.1929) 2.10.1911 - s-a n scut Miron Radu Paraschivescu (m. 1971) 2.10.1935 - s-a n scut Paul Goma 2.10.1944 - a murit B. Fundoianu (n. 1898) 2.10.1963 - s-a n scut Mircea A. Diaconu 3.10.1943 - s-a n scut Matei Gavril Albastru (m. 2008) 3.10.2003 - a murit Profira Sadoveanu (n. 1906) 4.10 1933 - s-a n scut George Astalos 4.10 1937 - s-a n scut Ioanid Romanescu (m.1996) 4.10.1993 - a murit Mihail Steriade (n. 1904) 4.10.1995 - a murit Paul Anghel (n. 1931) 4.10.1996 - a murit Aurel Leon (n. 1911) 5.10.1830 - a murit Dinicu Golescu (n. 1777) 5.10.1902 - s-a n scut Zaharia Stancu (m. 1974) 5.10.1917 - s-a n scut Ernest Verzea (m. 2003) 5.10.1928 - s-a n scut Ion Rahoveanu (m. 1994) 5.10.1929 - s-a n scut Ion Dodu-B lan 5.10.1945 - s-a n scut Alexandru C linescu 5.10.1950 - s-a n scut Doina Uricariu 6.10.1872 - s-a n scut Alexandru Cazaban (m.1966) 6.10.1895 - s-a n scut Ion Pas (m. 1974) 6.10.1902 - s-a n scut Petre ea (m. 1991) 6.10.1907 - s-a n scut Teodor Scarlat (m.1977) 6.10.1930 - s-a n scut Paul Ioachim (m. 2002) 7.10.1910 - s-a n scut Eusebiu Camilar (m. 1965) 7.10.1923 - s-a n scut Al. Jebeleanu (m. 1996) 7.10.1935 - s-a n scut Livius Ciocârlie 7.10.1946 - a murit Emanoil Bucu a (n. 1887) 7.10.1995 - a murit Bazil Gruia (n. 1909) 8.10.1872 - s-a n scut D. D. P tr canu (m. 1937) 8.10.1897 - s-a n scut tefan Neni escu (m. 1979) 8.10.1938 - s-a n scut Constantin Abalu 8.10.1939 - a murit George Mihail Zamfirescu (n. 1898) 8.10.1954 - s-a n scut Costin Tuchil 8.10.1983 - a murit Paul Daniel (n. 1910) 9.10.1827 - s-a n scut Alexandru Papiu-Ilarian (m. 1877) 9.10.1906 - s-a n scut Alexandru Sahia (m. 1937) 9.10.1922 - s-a n scut Emil Manu (m. 2005) 9.10.1927 - s-a n scut Valentin De liu (m. 1993) 10.10.1834 - s-a n scut Radu Ionescu (m.1872) 10.10.1907 - s-a n scut Constantin Nisipeanu (m.1998) 10.10.1923 - s-a n scut Nicolae Cri an (m.1999) 10.10.1936 - s-a n scut Vasile Andronache 10.10.1938 - s-a n scut Szilágyi István 10.10.1946 - s-a n scut Nicolae Dan Fruntelat 10.10.1964 - a murit Jacques Byck (n. 1897) 10.10.1987 - a murit Dana Dumitriu (n. 1943) 11.10.1875 - s-a n scut t. O. Iosif (m. 1913) 11.10.1930 - s-a n scut Marcel Romanescu (m. 1956) 12.10.1934 - s-a n scut Alexandru Zub 12.10.1937 - s-a n scut George Coand 12.10.1981 - a murit Agatha Grigorescu-Bacovia (n. 1895) 12.10.2003 - a murit Ion Ioanid (n. 1926) 13.10.1843 - s-a n scut tefan G. Vârgolici (m.1897) 13.10.1898 - s-a n scut George Mihail Zamfirescu (m. 1939) 13.10.1944 - s-a n scut Vasile Petre Fati (m.1996) 13.10.1953 - s-a n scut Gellu Dorian 14.10.1872 - s-a n scut P. P. Negulescu (m. 1951) 14.10.1908 - s-a n scut Mircea Pavelescu (m. 1980) 14.10.1923 - s-a n scut Victor Kernbach (m. 1995) 14.10.1948 - s-a n scut Marian Papahagi (m. 1999) 14.10.1994 - a murit Aurel Ti a (n. 1915) 15.10.1976 - a murit Traian Lalescu (n. 1920) 15.10.1982 - a murit Nicolae Jianu (n. 1916) 15.10.1991 - a murit Petre Solomon (n. 1923) 16.10.1868 - s-a n scut Simion Mehedin i (m. 1962) 16.10.1885 - s-a n scut Mihail Sorbul (m. 1966)

continuare în pag. 58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul X, nr. 10(110)/2019

Victor RAVINI (Fran\a)

Pân[ la noi ordine de la Kremlin Cum de s-a împrietenit Dumitru cu Nicu or prin orul? Nu Dumitru l-a c utat pe prin or, ci prin orul a trimis pe cineva s i-l aduc la palat imediat. Un a a artist cum era Dumitru, membru de onoare al Academiei de Art din Geneva, era o valoare interna ional i trebuia s fie dat pe brazd , pus la treab , s devin i o valoare na ional , spre gloria partidului comunist i a prin orului. Chemat se înf eze la palatul CC al UTC, i-a pus repede costuma ia de rigoare pentru ocazii speciale. Ni te haine aiurea, pe care i le f cuse pe comand croitorul de la oper , dup propriile desene f cute de Dumitru. Ceva între uniformele g rzii elve iene la Vatican, clovnii no tri de la circ i co arii de alt dat , cât a putut bietul croitor s încropeasc din ce cârpe mai avea pe acolo. Cu ni te pantofi f cu i tot pe comand , ca ni te gondole, dar galbeni ca g lbenu ul de ou.

Cu o apc neagr , la fel cu a lui Lenin, probabil dat de careva de la studioul de filme de la Buftea i, în loc de cravat la gât, cu o e arf ro ie, rupt dintr-un steag al partidului. i cu un buchet de flori în mân , cump rat la repezeal de la flor ria din col .

Solda i bine înarma i blocau intrarea la CC, dar înso itorul lui Dumitru a f cut un semn i s-au dat la o parte. Pentru ca s fie sigur de imunitate, înainte de a ie i din atelier, Dumitru s-a vaccinat bine dintr-o sticl de uic de prun , de la cineva din trov , cea mai frumos mirositoare din colec ia lui de uici i ce mai avea pe la atelier.

Când a intrat la Nicu or prin orul, Dumitru a salutat întinzând mâna ca pe vremea lui Hitler i a strigat: - Ave Cezar! Mur turile te salut !

Prin orului i-au ie it ochii din cap de indignare si a urlat: - Pu i a uic ! Afar !

- P i ce-ai vrea? S put a gaz? E de tarov .

Prin orul a izbucnit în râs. Dumitru i-a întins buchetul de flori.

Prin orul i-a f cut semn s -l dea celor ce f ceau de gard în biroul u. În loc s li-l dea, Dumitru a înaintat spre el i a încercat s -l sorcoveasc . Prin ul a f cut un pas înapoi, iar Dumitru a întins mâna, spunându-i c nu scap de sorcov , dac nu-i d bani. Prin ul a râs. Iar fi dat bani, îns nu avea. El nu avea niciun salariu. El muncea benevol, pentru binele poporului. Îns i-a dat altceva. În clipa aceea, Dumitru a devenit cel mai fericit artist din lume. El deja era i pictor i sculptor.

La fel ca Michelangelo. Michelangelo a avut prilejul s arate omenirii ce putea el, mul umit unui pap nebun. Un pap nebun sau un prin comunist z cit, ce importan avea? Arta este art , indiferent de ideologia sistemului politic, catolic sau comunist, dup cum mi-a spus Dumitru. Prin ul i-a trasat sarcina s fac cea mai mare statuie a comunismului. Monumentul s fie amplasat lâng farul de la Constan a. S fie mai mare decât orice statuie sovietic . Mai mare chiar i decât zei a libert ii din New York. S reprezinte victoria socialismului i s fie luminat noaptea de farul din port. S str luceasc magnific, iar vapoarele s vad mai degrab statuia de-cât farul. Farul s fie o anex pe lâng statuie.

Prin ul i-a spus s fac monumentul din o el inoxidabil, ca s str luceasc bine, ziua de la soare, iar noaptea de la far, de la lun i de la stele. M întreba Dumitru dac îmi d deam eu seama c sculptura

lui va fi conectat la soare, la lun , la stele i la cosmosul infinit. M-a asigurat c el devenea astfel mai mare si mai celebru chiar i decât Brâncu i. Pe vremea lui Brâncu i nu era o el inoxidabil, iar acum, sculptura sa în o el inoxidabil va str luci în ve nicie. El va deveni mai nemuritor decât Brâncu i. I-am r spuns c nu m îndoiam de asta, îns o elul inoxidabil rugine te.

- Cum s rugineasc , când e inoxidabil?

- Ba da, rugine te. Rugine te mai încet decât fierul, dar tot rugine te.

- Cum s rugineasc , m , o elul, dac e inoxidabil? Ce, e ti tâmpit?

- Rugine te. Eu am lucrat pe antiere i în tar i prin Germania. Am tradus la discu iile dintre ai no tri i nem i. Am urmat i un curs de controlul structurii cristaline a metalelor, la M gurele. O elul inoxidabil rugine te. i al nostru i toate o elurile inoxidabile din lume ruginesc.

Ale altora mai încet, ale noastre mai repede. Aliajul cel mai pur nu poate elimina fierul din structura molecular i cristalin a o elului. Un anumit procent de fier trebuie s r mân în aliaj cu nichelul sau cromul, altfel, din nichel sau crom pur, nu po i s faci o el, nu permite structura cristalin . Din nichel pur nu po i s faci nici m car potcoave de cal, c se tocesc prea repede. În aerul la s rat de la mare, unde toate ma inile ruginesc mai repede decât ori-unde... Ce tii tu? Monumentul u la Constan a va rugini mai repede decât în alt ora . i va începe s rugineasc pe lâng suduri. Nu-l po i turna dintr-o bucat , îl faci din buc i sudate. O s te ia pe tine la întreb ri c le-ai f cut victoria socialismului s str luceasc ca un... nu tiu ce, în ploaie.

Vai de capul lui, s-a v ietat Dumitru. Cum o s -i spun el asta bunului s u prieten Nicu or? Nu s-ar putea s o fac din aluminiu, la Slatina?

- Ba da, îns aluminiul nu se poate suda.

Deci trebuia s toarne întreg monumentul dintr-o bucat , ceea ce era problematic. Tonajul monumentului depindea de capacitatea celui mai mare furnal. Iar aluminiul cam oxida, î i pierdea str lucirea i, cu timpul, devenea p tat, epos i se cojea. Ajungea s arate ca o scoar de copac. N-o s mai str luceasc la soare sau la lun i în niciun caz la lumina farului. Mai ales c si la far se f cea economie de electricitate, iar farul trebuia, ca toate institu iile, toate ora ele i întreaga economie na ional s reduc consumul de electricitate cu 50% în fiecare an, fa de anul precedent. Dumitru r mase de parc l-ar fi lovit cineva cu parul în cap. Nu-i r mânea decât s vorbeasc el cu Nicu or, s -l întrebe ce era de f cut. Nicu or va întreba consilierii s i tehnici.

Am trecut pe la Sala Palatului i am v zut o expozi ie cu machete pentru monumentul Victoria Socialismului lâng farul de la Constan a, propuse de sumedenie de arti ti plastici. Publicul s completeze ni te formulare în care s i noteze preferin ele, ca s decid poporul ce monument vrea s fie ridicat la Constan a. Vreo machet cu numele lui Dumitru R coveanu nu figura acolo. Am alergat îngrijorat la atelierul lui Dumitru i i-am spus. El m-a lini tit. Primise deja contractul pentru monument. Va fi turnat în aluminiu la combinatul de la Slatina. Aluminiul topit va curge în matri , simultan din toate furnalele, o premier mondial , deoarece nimeni în lume nu mai toarn într-o singur form din

Anul X, nr. 10(110)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mai multe furnale simultan. Expozi ia cu propunerile de machete i formulare ca s aleag publicul, era doar a a...

- Doar a a, de dragul democra iei.

Prin ul l-a luat pe Dumitru la o petrecere într-o p dure, cu multe rzi în civil, unde tot g rzile pr jeau ni te miei, umplu i cu legume i ce mai trebuie. Au cusut blana mieilor, i-au t lit cu blana prin noroi, i-au pus pe j ratec în gropi i le-au acoperit cu p mânt. Când au bufnit gropile, au dezgropat mieii, au jupuit bl nurile, au stropit carnea cu vin c era prea fierbinte i au mâncat a a, eventual au gustat i din legume. Într-un moment de inexplicabil sinceritate, Dumitru, cu sticla în mân , c el nu folosea la p dure pahar, i s-a l udat prin ului c va proiecta monumentul s fie atât de uria încât s nu poat fi transportat. i râdea ca un prost. Primise de la mine normele de transport pentru agregatele supradimensionate, pe care le producea întreprinderea Vulcan, unde lucram eu. O s aib grij s dep easc normele la dimensiuni i la tonaj. Prin ul a f cut un gest cu mâna, c va da el derogare de la normele de transport. Dumitru a râs, c nu o s poat da derogare i de la capacitatea podurilor. Prin ul va construi un nou pod peste Dun re. Putuse împ ratul Traian, putuse inginerul Saligny, putea si prin ul de asemenea.

Furnalele combinatului de aluminiu s-au deschis toate simultan i au turnat într-o singur bucat cel mai mare obiect de aluminiu din lume. i cel mai inutil. A intrat i în cartea recordurilor mondiale. Podul prin ului peste Dun re era i el gata. Mai r mâneau dou probleme tehnice, dou bagatele. Nu exista nic ieri în lume vreo macara a a mare ca s poat ridica un colos de aluminiu atât de greu. Problema se putea rezolva foarte u or, cu mai multe macarale simultan. Aveau loc le pun una lâng alta, pentru c obiectul era din cale afar de lung.

A doua bagatel era c nu se gândise nimeni s creeze i o platform mobil pentru o a a lungime i un asemenea tonaj. Astfel c victoria socialismului a r mas acolo în curtea combinatului de la Slatina, s zac la p mânt, pe trunchiuri de lemn. Au adus al turi i cele dou sfere imense, tot din aluminiu, deja turnate din vreme, concepute tot pentru la Constan a, ca s aib monumentul i un mesaj subliminal, falic, de sfidare a cerului. Asta cu toate c cenzura comunist nu permitea niciun material pornografic. Penisul acela era prea mare ca s poat s ri în ochii cenzuri tilor. Sau cenzuran ilor, cum o fi corect. Cele trei componente ale monumentului Victoria Socialismului nu au putut fi transportate i au r mas acolo, ca cel mai mare penis din lume, culcat la p mânt.

Sava Hen ia - Peisaj

57

Cineva veni la atelier i îi spuse lui Dumitru c prin ul era în drum spre olimpiada de la Moscova. Pornise mai devreme decât îi spuseser lui. Dumitru l pensula, borcanele cu vopsele deschise i alerg a a cum era, în chilo i i descul , pe mijlocul bulevardului în întâmpinarea ma inilor cu prin ul i cu echipajul acestuia. L-au pescuit din vitez i s-au dus la aeroport. Nu s-a mai gândit cum l sase atelierul. tia el c o s închid u a careva din prietenii i arti tii care îl ajutau pe el s î i fac lucr rile. Nu apucase s i ia la el nimic, nici bani i nici m car buletinul de identitate. Nu era necesar. Ma inile i-au dus la Otopeni, direct la un avion militar, care îi a tepta cu motoarele înc lzite. Au decolat i au ajuns cu bine la Moscova, unde de asemenea erau a tepta i, ca oaspe i de onoare. Nimeni nu a fost a a de inteligent, ca s îi numere câ i au urcat în avion, la decolare. Ru ii au fost mai inteligen i i i-au num rat bine când au coborât. I-au num rat pe ruse te, desigur.

Oaspe ii de onoare se vitaminizaser în avion, încât niciunul nu mai tia s numere pe române te câte picioare avea. Poate doar pilotul, care fusese mai cump tat. Ru ii le-au dat la fiecare câte un pachet de cartona Î e. Dumitru i-a pupat pe ru i i a vrut s joace septic cu ei sau car popa-prostu. Îns nu erau c i de joc, ci cartoteci, cu care s poat avea acces peste tot. O cartotec pentru a putea intra în hotel, alt cartotec pentru ca s poat ie i din hotel, alte dou pentru intrarea i ie irea din lift, dou pentru sala de mese, una la intrarea în metrou, alta la ie irea din metrou, alta ca s îi permit intrarea la veceu, alta ca îi permit ie irea de la veceu. i tot a a cartoteci pentru peste tot, chiar i la toate stadioanele olimpiadei. Nici nu mai aveau nevoie de bani. Oricum nu aveau niciun ban. Cum s in ei minte toate aceste cartoteci pe care scria ruse te, fiecare din ele pentru ce era? Era suficient arate întreg pachetul de cartoteci i li se deschideau u ile peste tot.

Niciun paznic nu se uita s analizeze mai îndeaproape vreo cartotec .

Dumitru a primit un trening i o pereche de teni i de la sportivii no tri. S-a dus la stadion cu o l mâie la el, a t iat-o în dou i o lingea dinaintea sportivilor ru i, care se uscau de sete, pentru c antrenorul lor nu le d dea voie s bea ap . A observat c mereu se inea dup el un individ. Pe c ldura de foc, individul era ambalat într-un fel de pelerin de ploaie dintr-o foaie de plastic i cu cizme în picioare, cu blacheuri de fier. Ca s tronc ne bine. Dac e pe a a, Moscova e plin de locuri frumoase de v zut. Dumitru s-a apucat s se plimbe prin Moscova, când pe jos, când cu metroul. Individul mereu dup el, scai. Peste câteva zile, scaiul f cuse b turi la picioare i mergea ca pe j ratec. Se urca Dumitru în metrou, urca i scaiul. Cobora el din metrou, cobora i scaiul. Într-o sta ie, i-a f cut a a de mai multe ori, fi e una dup alta, pân când scaiul a r mas cu capul prins între u i, iar metroul a pornit în vitez . mas pe peron, Dumitru i-a f cut semn cu mâna: caramba, toiu!

De acolo a plecat în afara Moscovei, la o mân stire, s vad picturile lui Rubliov. Controlorul de bilete de pe tren nu f cea parte din categoria curio ilor, ca s studieze toate acele cartoteci i s vad care din ele era pentru acel tren. Ajunse la mân stire. Dumitru, nu controlorul de bilete. Cu totul alt atmosfer , printre oameni de la ar , departe de bârlogul lupilor ideologici de la Kremlin. Era lini te la mân stire. Ca la mân stirile noastre. B tea toaca. Ca la noi, ce mai încoa i încolo. Se auzir clopote ce chemau la liturghie. Ca la noi. Chemau la liturghie cam cu aceea i b taie de clopote, cum tia el de la bisericile noastre, dar cu clopote mai a a, mai ruse ti. Cum liturghie în mijlocul s pt mânii? N-are a face, a a o fi la ru i. Nu, nu se putea s fie la ru i altfel decât la noi. Înseamn c i s-o fi stricat ceasul si nu mai ar ta bine nici car zilele din s pt mân . L-a potrivit s arate duminic i ora unsprezece. La intrarea în biseric edeau pe jos doi cer etori schilozi, cu cârjele lâng ei, jerpeli i, cu p rul i cu b rbile vâlvoi, jegosi. Nu i-a venit cread ochilor. Chiar mai exista a a mizerie în Uniunea Sovietic ?

Cum de nu i-a trimis comunismul pe to i schilozii în Siberia? Uite c nu putuse comunismul s desfiin eze nici mizeria i nici religia pravoslavnic a ru ilor. Stalin transformase bisericile în depozite i în grajduri,

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

îns aici în afara Moscovei viata r sese în urm , cum fusese întotdeauna. Ce le dea el cer etorilor de poman ? N-avea niciun ban, de niciun fel, nici m car lei de ai no tri. Le-a ar tat pachetul de cartoteci, ca s îl în eleag c nu avea bani. Le-a oferit s î i ia fiecare ceva cartoteci, dar ei au dat din cap c nu le trebuia. Ce s fi f cut ei cu cartotecile alea acolo la ar ?

A intrat în biseric . Ce m re ie, ce fresce, ce cupol , ce slav , ce iconostas, ce icoane acoperite cu aur i argint, mari de tot, mai ceva decât v zuse el la noi sau prin Italia. Preo i în od jdii de aur i cu pietre pre ioase. Mul i preo i, cum nu mai zuse el a a slujb m rea . Ce mitre aveau pe cap, mai ceva decât papa de la Roma. i ce odoare sfinte str lucitoare aveau în mâini. Iar mai ales, când au început popii s cânte, popi ru i, ce voci. S tai stejarii cu vocea lor. Nu popi castra i, onani ti sau pedofili, ca la catolici, cum v zuse el în Italia, cu corurile alea ale lor pi ig iate, gregoriene. Corul rusesc r suna în toat biserica, de se cl tinau sfin ii din fresce. Biserica mirosea a t mâie de cea mai bun calitate, adus de la Ierusalim, nu ca la noi, culeas din orice fel de brazi, c merge i a a. Iar în biseric sumedenie de mujici, babe b trâne cocârjate, babe mai tinere i mo negi betegi, zdrobi i de munca la câmp, desigur la colhozuri. To i cu lumân ri aprinse în mâini, evlavio i, î i f ceau cruci pân în p mânt.

- S le ajute Dumnezeu! s-a rugat Dumitru pentru ei, cu ochii în i în cupola bisericii. Îngenuncheau to i odat i se d deau cu fruntea de podea, se ridicau, se închinau. Corul de c lug ri cuvio i i c lug ri e smerite cântau pe mai multe voci, de r suna pân în m duva oaselor, oricât ai fi fost de p tos. Era ceva în tor.

Pân i turi tii str ini, cu aparatele lor de fotografiat, nici nu mai îndr zneau s umble de colo-colo ca pro tii, i nicidecum nu mai d deau cu bli urile, ca s nu deranjeze atmosfera aceea sfânt . Popa, cu a a voce, ca din str fundurile p mântului sau ale cerului, trebuie s fi fost chiar patriarhul, c glasul lui prea era cum era. Nici m car la Scala din Milano nu auzise Dumitru a a voci. Nu mai v zuse niciodat , nici la noi la Patriarhie, nici m car în copil rie, nici la Castranova i nici la Castrave ia a a liturghie sfânt . Ce voci dumnezeie ti. Îngeri pluteau sub tavan, printre candelabre de aur. Dumitru a sim it în inima lui de cre tin pravoslavnic prezen a lui Dumnezeu. Acesta era raiul coborât din cer pe p mânt. I-au dat lacrimile, s-a întors la credin a pe care o pierduse, i-a f cut cruci mari i i s-a cut fric pentru toate p catele sale nem rturisite. Patriarhul a împ rt it toat lumea din biseric cu anafura i le-a dat cu linguri a vin, zicându-le pe ruse te ce le-o fi zis la fiecare, cu vocea lui p trunz toare. I-a împ rt it chiar i pe turi tii str ini, oricât de catolici sau de p gâni erau ei, ce religii or fi avut. Ortodoxia e tolerant , nu ca catolicismul. To i sunt bineveni i i blagoslovi i în biserica pravoslavnic . Slujba sfânt a continuat cu citiri din Biblie. Mai mul i preo i citeau i se îngânau polifonic cu corurile. Ce fericire pe Dumitru s apuce s tr iasc a minune de liturghie sfânt . Dar dup vreo or i ceva, a început s -l doar ceafa, cu ochii tot pe sus la cupole i în tavan. Îl dureau alele i picioarele, respira greu, de atâta fum de lumân ri i de t mâie. A a c a ie it afar , la aer curat, fumeze o igar .

S-a oprit în u a bisericii, i-a ridicat ochii la soare, a plâns i i-a mul umit lui Dumnezeu c i-a rec tat credin a pierdut . Atunci i-a dat seama c raiul este prezen a lui Dumnezeu, iar iadul este absen a lui Dumnezeu. i-a ters lacrimile cu mâneca treningului si a aprins a doua igar . Cer etorii întinser mâinile si îi dur ni te hârtii. Dumitru reveni din cer pe p mânt, la realitatea înconjur toare i se uit la acele foi tip rite în mai multe limbi. În rolurile preo ilor: cânt re ii de oper cutare, cut ri , cutarov, cutarovski i etceterov de la Bal oi Teat r, laurea i ai premiului Lenin i ai altor premii, cu sumedenie de alte decora ii comuniste.

Corul de c lug ri i c lug ri e era corul Armatei Ro ii. În rolul de mujici b trâni i babe cocârjate, figuran i cu costuma ie de la oper . Sau poate cu propriile lor haine jerpelite, de zi cu zi. Cer etorii de la intrare, tot figuran i. Mai scria acolo c aceea i liturghie se inea în fiecare zi, în matineu i seara, pe toat durata olimpiadei, chiar i duminica. Laureatul premiului Lenin împ rt ea publicul cu anafura i le dea vin sfin it, cu linguri a sfânt . O liturghie i o împ rt anie de operet .

Dup olimpiad , popimea de operet , corul Armatei Ro ii, politrucii i ofi erii kagebi ti, travesti i în figuran i, î i continuau turneul pe alte continente, cu opera Boris Godunov de Musorgski i alte opere ruse ti. Iar biserica se închidea, pân la noi ordine de la Kremlin.

Anul X, nr. 10(110)/2019

Calendar - Octombrie continuare din pag. 55 16.10.1930 - s-a n scut Theodor M nescu (m. 1990) 16.10.1935 - a murit C. I. Nottara (n. 1859) 16.10.1939 - s-a n scut Nicolae Damian (m. 1997) 16.10.1962 - a murit Alexandru Claudian (n. 1898) 16.10.1991 - a murit Leon Levitchi (n. 1918) 17.10.1904 - a murit D. Th. Neculu (n. 1859) 17.10.1904 - a murit tefan Petic (n. 1859) 17.10.1905 - s-a n scut Alexandru Dima (m. 1979) 17.10.1983 - a murit Romulus Guga (n. 1939) 17.10.2010 - a murit Mircea Ghi ulescu (n. 1945) 18.10.1907 - s-a n scut Mihail Sebastian (m. 1945) 18.10.1980 - a murit Teodor Mazilu (n. 1930) 19.10.1875 - s-a n scut George Ranetti (m. 1928) 19.10.1904 - s-a n scut N. N. Condeescu (m. 1966) 19.10.1908 - s-a n scut Dumitru Alma (m. 1995) 19.10.1912 - s-a n scut George Popa (m. 1973) 19.10.1929 - a murit Alexandru Davila (n. 1862) 19.10.1935 - a murit Gib. I. Mih escu (n. 1894) 19.10.1961 - a murit Mihail Sadoveanu (n. 1880) 19.10.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940) 20.10.1865 - a murit Alecu Donici (n. 1806) 20.10.1895 - s-a n scut Alexandru Rosetti (m. 1990) 20.10.1924 - s-a n scut Valentin Silvestru (m. 1996) 20.10.1928 - s-a n scut Pompiliu Marcea (m. 1985) 20.10.1930 - s-a n scut Ioan Grigorescu (m. 2011) 20.10.1985 - a murit Marius Robescu (n. 1943) 21.10.1891 - s-a n scut Perpessicius (P. Panaitescu) (m. 1971) 21.10.1911 - s-a n scut George Demetru Pan (m. 1972) 21.10.1918 - s-a n scut Dan Du escu (m. 1992) 21.10.1923 - s-a n scut Mihai Gafi a (m. 1977) 21.10.1980 - a murit Pamfil eicaru (n. 1894) 22.10.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992) 22.10.1927 - s-a n scut Constantin Olariu (m. 1998) 22.10.1939 - s-a n scut A. I. Z inescu (m. 2004) 22.10.1942 - a murit Octavian C. T sl uanu (n. 1876) 22.10.1982 - a murit Mircea tef nescu (n. 1898) 23.10.1877 - a murit Alexandru Papiu-Ilarian (n. 1827) 23.10.1957 - a murit Mihai Codreanu (n. 1876) 24.10.1863 - a murit Andrei Mure anu (n. 1816) 24.10.1921 - s-a n scut Veronica Porumbacu (m. 1977) 25.10.1890 - s-a n scut Eugen Constant (m. 1975) 25.10.1902 - s-a n scut Dumitru Popovici (m. 1952) 25.10.1923 - s-a n scut Toth Istvan (m. 2001) 25.10.1937 - s-a n scut Corneliu R dulescu (m. 2011) 25.10.1943 - s-a n scut Mircea Opri a 26.10.1624 - s-a n scut Dosoftei (m. 1693) 26.10.1673 - s-a n scut Dimitrie Cantemir (m. 1723) 26.10.1850 - s-a n scut Grigore G. Tocilescu (m. 1909) 26.10.1941 - s-a n scut Ion Soare 26.10.1949 - s-a n scut Leonida Lari (m.2011) 27.10.1985 - a murit Alice Botez (n. 1914) 28.10.1920 - s-a n scut Andrei Ciurunga (m. 2004) 28.10.1923 - s-a n scut Mihail Petroveanu (m. 1977) 28.10.1936 - a murit Bogdan Amaru (n. 1907) 28.10.1941 - s-a n scut Ion M rgineanu 28.10.1950 - s-a n scut Zenovie Cârlugea 28.10.1952 - a murit Mircea Vulc nescu (n. 1904) 28.10.1953 - s-a n scut Doina Dr gu 28.10.1960 - a murit Peter Neagoe (n. 1881) 29.10.1918 - s-a n scut tefan Baciu (m. 1993) 29.10.1930 - s-a n scut Radu Cosa u 29.10.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 30.10.1858 - s-a n scut Duiliu Zamfirescu (m. 1922) 30.10.1943 - s-a n scut Aurel M. Buricea 30.10.1954 - s-a n scut Mihai M niu iu 30.10.1955 - a murit Dimitrie Gusti (n. 1880) 30.10.1960 - a murit Mircea Florian (n. 1888) 31.10.1881 - s-a n scut Eugen Lovinescu (m. 1943) 31.10.1953 - a murit Petre Dulfu (n. 1856) 31.10.1972 - a murit Onisifor Ghibu (n. 1883)

Constela\iiÿÿÿíÿÿÿ•"""¿" diamantine """"l"""ì

Anul X, nr. 10(110)/2019

59

Ion C. POPESCU-POLYCLET scut la 18 dec. 1883, în Craiova; decedat în 1962. A urmat cursurile primare i liceale la Craiova, apoi Facultatea de Drept, la Ia i. A fost ziarist avocat la Craiova, apoi magistrat. În 1920 a fost ales primar al Craiovei, pentru scurt timp. Era un om masiv (vecinii îi spuneau „Grasul”), gurmand, un bun cunosc tor al vinurilor albe i era prezent, destul de des, în anumite localuri unde aveau loc petreceri. În acela i timp îns , era un magistrat de temut, un des vâr it profesionist. Într-un timp a fost surghiunit la Tismana, pentru atitudinea sa împotriva ocupan ilor germani. Practica epigrama cu talent, fiind atras de duelurile epigramatice. A publicat 11 c i între care: La vale (epigrame, 1913), Epigrame (1932), Epigrame (1934), Cincinat Pavelescu – omul i opera (1935), Epigrame i epitafuri (1936), În picaj (epigrame, 1942).

Lui Cincinat, epigramist i... chel Eu tiu de ce te por i cu lumea a-ndr zne i ai noroc, ci ura lor nu poate face i ia vreodat p rul foc.

Unui avocat care face comer cu pe te Când îl caut pescarii Îl g sesc la ber rie, Iar clien ii cu procese Îl g sesc la pesc rie.

Editorului Alcalay Nu-i o problem a a grea, Ci se pricepe foarte bine: „Biblioteca-i pentru to i”, Câ tigu-i îns pentru tine.

Celor care au serbat zece ani de existen ai revistei „Via a literar ” Constat c azi revista voastr Ca ironie grea, amar , Mai mult serbeaz -o via lung , Decât o via ... literar !

Poetului Ghi Stratulat Aci zace bardul Ghi Stratulat, boier de vi , Ce - de i a decedat Duhul tot nu i l-a dat!

Duel epigramatic Epitaf Pe aceast n lie Zace unul Polyclet, A murit de bucurie Când s-a spus c e poet.

Al. Calotescu-Neicu Epitaf (Replic ) Pe aceea i n lie Zace Neicu foarte trist De necaz c -n via nimeni Nu i-a zis... epigramist.

I.C. Popescu-Polyclet

Corneliu VASILE scut la 28 iulie 1947, în com. Dobrosloveni, jud. Olt. A absolviti Liceul „Ioni Asan” din Caracal i a ob inut dou licen e la Universitatea din Bucure ti: limba i literatura român (1970) i limba englez (1979).

Doctor în filologie, a func ionat ca profesor de român -englez la mai multe coli din Caracal i jude ul Olt, iar dup pensionare s-a stabilit la Bucure ti. Poet, prozator, critic literar, epigramist, publicist, apare în zeci de ziare i reviste; este inclus în câteva volume colective de epigram , este de in torul mai multor premii pentru poezie.

A întemeiat revistele colare „Muguri”, „Vacan a” i „Speran a” (1994). Are 17 c i ap rute, între care Epigrame i alte versuri umoristice (1996), O lume minunat (proz scurt , 1997), Catrene ca trenuri (2013).

Fiscalitate Tr im vremuri minunate De bel ug, c vorba aia Înc -s neimpozitate Cea a, aerul i ploaia.

Autocritic Avem i lipsuri, am v zut i pentru-a nu le mai avea, Vom lichida de la-nceput Din r cin … critica. „Disident” Victim , neîncetat, Îi sunt martori i colegii, Cât de greu a rezistat La atâtea privilegii!

Unui spectator “Ei, i-a pl cut?” L-am întrebat Pe sc rile de la ie ire.

“A fost un vis”, mi-a replicat, ci el dormise în ne tire.

Profesionism Apropouri de- i arunc Viespea, care-i mai dr coas , În loc s-o trimi i la munc Ui i albina de acas .

Concuren Iubirea de televizor Cât ar fi de trainic , Se clatin bini or Când o vezi pe crainic .

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

La etaj e dentistul Kassler, iar la parter restaurantul „Spirtaru” Sus e Kassler, jos „Spirtaru”, Faptul se prezint -a a: Kassler, sus, trage m sele Jos, se trage la m sea.

Mul i avoca i se compar mereu cu marele retor Take Ionescu i tu ai, tot ca i Take, Gur de-aur, spun i eu, Dar pe când a ta e pus Lui i-o dase Dumnezeu.

Lui George Zarafu, la lu ul de ciocolat De i sub ire ca volum, „C lu ul de ciocolat ”, Din c ile de pân -acum Ar fi singura... gustat .

Lui Nicolae-Paul Mihail, autorul c ii Întâmpl ri ciudate la miezul nop ii Undeva departe miezul nop ii bate, Toat lumea doarme, lini tea e grea, Dar cine cite te „Întâmpl ri ciudate” Pân diminea somn nu va avea.

Marin Sorescu, Singur printre poe i A mai scris volume bune Îns la debut, e clar, N-a fost singur, cum se spune, A fost numai singular.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul X, nr. 10(110)/2019

Philip TUDORA (Anglia)

SAVA SAVA HEN|IA HEN|IA

Sava Hen ia- Autoportret Sava Hen ia (n. 1 februarie 1848, Sebe el, S sciori, Alba, Regatul Ungariei - d. 21 februarie 1904, Sebe el, S sciori, Alba, Regatul Ungariei) a fost un pictor realist, grafician, muralist i ilustrator de carte român.

Sava Hen ia a fost al 8-lea din cei 14 copii care au supravie uit din familia preotului Ilie Hen ia. Înc de pe b ncile colii, Sava a manifestat o deosebit atrac ie pentru desen. Dup absolvirea colii primare, Sava Hen ia s-a stabilit la Bucure ti, adus fiind de unchiul u dinspre mam , fotograful Zaharia D nciulescu A f cut studiile la coala de Belle Arte din Bucure ti unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe T tt rescu i Theodor Aman. A urmat cursurile de pictur la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris.

Aspirant devotat c tre marile compozi ii, a realizat alegorii cu tematic mitologic sub influen a stilistic a lui Pierre Prud’hon, cu umbre catifelate din care se deta eaz sc ldate într-o lumin argintie, nuduri adolescentine pline de senzualitate. A realizat la Paris alegoriile Psyche p sit de Amor i Aurora.

A participat la R zboiul de Independen (1877-1878), timp în care a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un aderat reporter de r zboi. Din acea perioad au r mas desenele Soldat lare, Trecerea Dun rii la Corabia, Lâng Lag rul din Calafat.

Sava Hen ia a abordat pictura cu tematic istoric , cele mai reprezentative crea ii fiind: Osta ii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu, Portretul lui Tudor Vladimirescu, Intrarea triumfal a lui Traian în Sarmisegetuza, Legenda me terului Manole, Moartea lui tefan cel Mare, tefan cel Mare dup b lia de la Codrii Cosminului

i Sacrificiu roman.

Tematica social prezent i ea în opera artistului se remarc în tablourile în care pictorul a înf at oameni ai str zii, cer etori i copii s raci. În plus, Sava Hen ia a realizat picturi din care transpare pitorescul iarmaroacelor i al îngr dirilor comerciale rurale. Reprezentative sunt: acuarela Bâlciu în Brebu ce este o îmbinare dintre peisaj, care are i o valoare documentar a epocii, i pitorescul scenei de gen; Vedere din Câmpina, Mahala din Her str u, O mahala din Bucure ti i Târgul Mo ilor.

Portretele au fost pentru Sava Hen ia una din direc iile definitorii pe care a mers în desf urarea stilului realist pe care l-a practicat.

Dup întoarcerea din Fran a a f cut o serie de portrete, cu prec dere cele din perioada 1877-1884. În pictura mural , Sava Hen ia s-a remarcat prin picturile pe care le-a f cut la Casa Vernescu, Casa Berceanu, picturile murale de la biserica din Brebu, Milcov, R u i Vin u de Jos, S sciori, i biserica din cimitirul de la Sebe , Alba.

Sava Hen ia a realizat peisaje i naturi moarte. Lucrarea Natur moart cu pe ti poate sta cu mare cinste al turi de cele mai reu ite crea ii ale lui Ion Andreescu.

Datorit accentelor realiste ale operei sale, Sava Hen ia a avut un succes relativ în timpul vie ii. Pictura lui a fost considerat o reflexie a repro ului adus sistemului social de atunci i care adesea avea caracter de satir . (sursa Wikipedia)

Sava Hen ia -

tor