Constelatii diamantine, nr. 11 (111) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 11 (111) Noiembrie 2019

Semneaz : Ioan Andreica Raluca Baciu David Boia Mihai Caba Iulian Chivu Alexandru Eusebiu Ciobanu Livia Ciuperc Florian Copcea Ion Dinc Mihai GÎndu Nicolae Grigorie-L cri a Lidia Grosu Dumitru Ichim Daniel Marian Galina Martea Marin Mihalache Constantin Miu tefan Radu Mu at Tudor Nedelcea Drago Niculescu Nicolae Nistor George Petrovai Ion Popescu-Br diceni Laz r Popescu Vavila Popovici Florin Rotaru Nicolae Rotaru Iancu Stroescu Mircea tef nescu Philip Tudora Al. Florin ene Ioan Ursu Mariana Vicky Vârtosu Marian Vi escu Mariana Zavati Gardner

Henric Trenk - Cetatea Poenari

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, Memoria inimii ...............pp.3,4 Galina Martea, Literatura român în cultura universal .....................................................pp.5-8 Mihai Gîndu, “Gânduri de lumin ”, în egal sur poezie pur i medita ie specific transcendentului ...............................................p.9 Ioan Ursu, Ochii verzi prelungesc câmpia în spa ii tremurate... ............................................p.10 Lidia Grosu, Poeta Doina Dr gu : “între dou lumi” cu “în elepciunea de sine” ........pp.11,12 Mircea tef nescu, Concertul omagial în memoria lui Anatol Vieru ..............................p.12 Tudor Nedelcea, Eminescu i demnii s i slujitori ......................................................pp.13-16 Livia Ciuperc , Bicentenar Walt Whitman ..p.17 Mihai Caba, La centenarul mor ii sale, cât de actual mai este opera literar a lui Alexandru Vlahu ........................................................p.18,19 Dumitru Ichim, Întoarcerea de la Muntele din Cape Chignecto la Bay of Fundy ................p.20 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a i Politica (VI) ..............................................pp.21-23 Drago Niculescu, Despre societate i via a social în dialectica modern i contemporan (III) ............................................................pp.24-26 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (III) .....................................pp.27-29 Iulian Chivu, Rudolf Steiner - antroposofismul începutului de veac XX în conferin ele muncheneze ...............................................pp.30,31 Daniel Marian, Curgi, poemule, curgi! ........p.32 Nicolae Rotaru, Ospiciu sau bordel .............p.33 Constantin Miu, Arta încifr rii misterului .p.34 Florian Copcea, Stil i expresivitate în literatura româneasc din Serbia ........pp.35-38 Lidia Grosu, Poeme ........................................p.39 Nicolae Nistor, Poeme ....................................p.40 Ioan Andreica, Poeme ......................................p.41 David Boia, Poeme ...........................................p.42 Marian Vi escu, Poeme .................................p.43 Mariana Zavati Gardner, Poeme ...................p.44 Alexandru Eusebiu Ciobanu, Poeme ............p.45 t. Radu Mu at, Auzi cum umbl vântul? ...p.45 Laz r Popescu, Poezia, ca ini iere ...............p.46 Ion Popescu-Br diceni, Sonete de vacan .............................................................................p.46 Nicolae Grigorie-L cri a, Despre bibliile satanice, care induc în eroare i redau blasfemic “Cuvântul lui Dumnezeu” ...pp.47-51 Marin Mihalache, Etosul transmodern ..pp.52,53 Raluca Baciu, Mafalda ...........................pp.54,55 Mariana Vicky Vârtosu, Oameni în papuci de sticl ..................................................................p.56 Ion Dinc , Când se învârte roata ..........pp.57,58 Florin Rotaru, Iancu Stroescu, Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul X, nr. 11(111)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Henric Trenk

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

Memoria inimii 30 de ani de la miracolul Revolu iei Române, la Cluj-Napoca De irând timpul de pe mosorul vremii, îmi aduc aminte secven e din perioada premerg toare evenimentelor din 19-29 decembrie 1989, dar i din participarea mea la Revolu ia din Cluj-Napoca.

Despre aceste evenimente am scris cartea „Memoria Inimii - 15 ani de la miracolul Revolu iei Române la Cluj”, ap rut la Editura Etno-Graph, 2004. Acest volum con ine fotografii f cute de mine din timpul evenimentelor, dar i manuscrisul meu, pe care l-am r spândit în cutiile po tele de pe strada Horea, unde locuiau cei mai mul i miliieni i securi ti, în luna octombrie premerg toare congresului al XIV-lea PCR, din noiembrie. În cadrul serviciului meu, a trebuit s m deplasez cu ARO, proprietatea întreprinderii la care lucram, pân la Dej, s ducem câteva piese la IAS Dej, având ca ofer pe Ion F rca . La întoarcere, se f cuse întuneric. Nici stele nu erau pe cer. Norii întuneca i înv luiau mântul ca o triste e. La jum tatea drumului dintre Dej i Gherla, mi-a venit ideea s scriu pe asfalt un manifest împotriva lui Ceau escu. „- Ioane, ai o vopsea alb ? Sau de orice culoare?

- Nu am tovar e ef! Am o cutie cu aracet r mas de la CAP Mociu de ieri. Am uitat s-o predau.

- Opre te ma ina! Ai s vezi ce fac...”

Era întuneric de- i b gai degetele în ochi. Pe drum nu trecea nimeni. Câmpul se întindea cât vedeai cu ochii pierzându-se în întuneric.

Undeva departe se vedeau câteva lumini e. „Probabil era un pâlc de case”. Mi-am zis în gând. Am luat cutia cu aracet, oferul a avut o pensul , spre norocul meu, nou . Cu acest instrument, înmuind pensula în cutia cu aracet, am scris pe asfalt fraza: JOS CEAU ESCU! În câteva minute am terminat i urgent ne-am urcat în ma in demarând.

Dup câteva zile, un ofer, venind de la Dej la întreprinderea la care lucram, ne-a spus c mili ia i securitatea caut dispera i pe cel care a scris un manifest pe asfalt.

Dup evenimentele din decembrie 1989, prin anul 2000, pictorul de biserici Gâtu, din Dej, mi-a spus c l-a chemat securitatea s studieze grafologia scrisului. Au fotografiat din toate direc iile i au pus solda ii s tearg . Ace tia s-au chinuit mult s îndep rteze scrisul cu paclul. Spre norocul meu c nu am fost descoperit. Un colonel de securitate, dup revolu ie, mi-a spus c dac eram prins împu ca cu mâna lui.

Ascultând postul de radio Europa Liber , m-am convins c în curând i la noi va c dea comunismul i dictatorul Ceau escu.

La Cluj-Napoca revolta „Plutea în aer” înc din vara anului 1989. În perioada aceea, am r spândit manifeste în cutiile po tale, aproape în majoritatea cartierelor. Împreun cu so ia, poeta Titina Nica ene, am scris la revista „Flac ra” s nu mai laude pe Ceau escu care ne înfometeaz . Scrisoarea a ajuns la Securitate i am fost ancheta i de

colonelul Velea, care, dup revolu ie, în anul 1992, i-a cerut scuze, spunând c a a îi era serviciul. Tot atunci am r spândit afi e în cartierul M tur, în care rugam persoanele s i manifeste solidaritatea cu protestele doamnei Doina Cornea, aprinzând lumân ri la balcoane i în ferestre. Manifestele le-am scris la ma ina de scris Optima, fiindc cealalt ma in de scris, Kappet, era înscris la Securitate, în urma scrisorii c tre revista „Flac ra”. În ziua de 21 decembrie, la serviciu i pe str zi, oamenii vorbeau în oapt despre cele întâmplate la Timi oara, tiri aflate de la Europa Liber . Chiar în ziua aceea, am plecat de la service, având treburi de serviciu la Banc i întâmpl tor m-am întâlnit cu scriitorul Constantin rnescu, redactor la revista „Tribuna”, unde lucra i so ia mea.

Sim ind c ceva se va întâmpla, aveam asupra mea aparatul de fotografiat marca Pussed M-1000 cu care am f cut fotografii pe care leam publicat în cartea publicat în anul 2004. În fa a restaurantului „Ursus”, am discutat despre ce s-a întâmplat la Timi oara. I-am povestit c în urm cu o noapte am fost de serviciu, împreun cu paznicul, s p zim întreprinderea BATMA 12 Cluj. În timpul nop ii, la o ma in de scris a întreprinderii, am scris 20 de manifeste, pe care leam distribuit paznicilor i ofi erilor de serviciu la întreprinderile de lâng institu ia noastr : CUG, Sinterom, Unirea 2 i Politehnica. În manifest rugam sindicali tii ca a doua zi s ias la miting în centrul ora ului. Probabil, i urmare a demersului meu, a doua zi, pe 21 decembrie, coloanele de muncitori de la CUG, Sinterom, Tehnofrig, Metalul Ro u, IMMR, Fabrica de Ma ini de Rectificat, i din alte unit i industriale i economice, studen ii din Centrul Universitar Cluj au ie it neînarma i, pentru a- i revendica dreptul la demnitate uman , pentru care mul i au pl tit cu via a în Pia a Unirii. În ziua de 22 decembrie, jertfa lor de sânge a fost r scump rat prin triumful libert ii.

Pe la ora 15, pe când eu eram în cafeneaua Arizona, a teptând so ia s ias de la redac ie, l-am v zut pe C lin Neme c f cea propagand la trec tori s stea pe loc, s participe la miting. „- Vin i muncitorii de la GUG i alte întreprinderi!” striga Neme .

Un mili ian a venit la noi i ne-a spus s circul m. „- Suntem împotriva circula iei!”, a strigat C lin Neme .

Ne strânseser m cincisprezece persoane. Am început s cânt m „De teapt -te române”. Încet, încet grupul nostru a crescut. Eram, aproximativ, 50 de persoane. În Pia ajunseser i solda ii condu i de c pitanul Dando. V zând c for ele de ordine nu vin spre noi, neam dus noi c tre ei. Eram, totu i, o mân de oameni. So ia v zândude sus, de la „Tribuna” a strigat la mine. „- Florin, Florin, vede i c mai vin solda i! Ne-a telefonat de la Comitetul Jude ean de Partid.” În momentul acela pe lâng um rul

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

so iei a zburat pe fereastr un portret al lui Ceau escu. „- Bravo! Bravo! Tribuni tilor!”, am strigat cu to ii. În acel timp, C lin Neme , care avea un fular alb, ce simboliza libertatea, s-a dus în fa a solda ilor la intersec ia str zilor Napoca i Universit ii. Solda ii, în grupuri de câte zece, se postaser la fiecare intersec ie, interzicând accesul la fiecare intrare în pia . C lin Neme s-a urcat pe o ma in i a început s strige. „- Oameni buni, am o feti de doi ani i nu mi-e fric , de ce nu vre i s m ajuta i?” În fa a trupelor înarmate, s-a deschis la c ma i a zis: „- Trage i în mine!”

Totul se petrecea în fa a Libr riei Universit ii. C lin Neme era înso it de prietenul s u Lucian Mati - artist plastic. În momentul acela, C lin Neme a îngenuncheat în mijlocul str zii rugând trec torii participe la proteste. Am îngenuncheat i eu cu palmele împreunate a rug ciune. O parte din solda i s-a repliat în fa a Agen iei de voiaj.

Soarele î i arunca razele piezi . În momentul acela, s-a tras asupra lui C lin Neme . Nu îmi venea cred c armata popular , a neamului nostru, trage asupra poporului.

Tân rul actor a c zut. Am crezut c este mort. Nu se mi ca. Oamenii de pe trotuar au început s urle. S strige. „- Salvarea! Salvarea!”

Dup un timp, a venit Salvarea de pe strada Horea i l-a luat.

Atunci mi-am dat seama c prietenul tr ie te, fiindc mi ca. Prietenul actor era cel care mi-a recitat poezia „Vocea p mântului” în timp ce protesta: „Ecoul, ecoul sunte i voi, i v întoarce i la mine eroi mânând undeva între ce sunte i i ve nicia mea.”

Ca ni te fluvii, ce se rev rsau în mare, veneau spre Pia a Unirii muncitorii din toate fabricile Clujului.

Se auzeau dinspre Hotelul Astoria împu turi, dinspre Fabrica de Bere rafale de arme automate.

So ia a coborât de la redac ie i am plecat pe jos spre cartierul tur, unde locuim. Se înserase. Mergeam pe str zi l turalnice, fiindc ne a teptau acas doi copii care veniser de la coal .

A doua zi, pe 22 decembrie, n-am mai fost la serviciu, pe str zile Clujului se striga „Jos Ceau escu”, „Ceau escu cine e ti? Criminal de Scornice ti!” Mergând pe strada Mo ilor, fiindc nu circulau troleele, am v zut în dou cur i cadavrele a doi eroi împu ca i de solda ii de la caz rmile din Flore ti. Oamenii, revolta i, i înm rmuri i de ce vedeau mergeau spre centrul ora ului. Ajuns în fa a Bibliotecii Universitare, m-am al turat celor care strigau „Jos criminalul!” Întâlnindu-m cu un prieten, am aflat de la el c generalul Milea s-a împu cat. Mi-am zis în gând: „S-o cread mutu!”

Ajuns în fa a Jude enei de Partid, am v zut tancurile armatei împodobite cu tricolorul. Armata trecuse de partea noastr . În sfâr it, vocea Doinei Cornea se auzea la microfonul scos din Catedral . „- Trage i clopotele s sune eliberarea noastr !” ... i clopotele au r sunat cu bronzul lor galben peste burgul ce începea s se elibereze. Era sunetul acela în tor care a sunat în istorie, fie la urgie sau la îndemnul pentru a se desc tu a energiile comunit ii române ti. a au r sunat i atunci, în 22 decembrie, clopotele Catedralei Ortodoxe Române din Cluj-Napoca, semn de izbând i început de drum, drumul spre democra ie, spre Europa civilizat .

O parte din prietenii cu care am fost la Revolu ia clujean nu neam f cut dosar de Revolu ionar, considerând c am luptat atunci pentru libertatea poporului i nu pentru recompense.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Dup ce a ie it din spital, C lin Neme s-a întâlnit cu so ia mea pe strada Universit ii, mergând spre redac ia Tribuna, unde lucra. „- Felicit ri drag C line! E ti un erou!”

- Vorba so ului dumneavoastr , Al. Florin ene, într-o poezie pe care am recitat-o la Teatrul Na ional: „Timpul î i toce te coatele pe noi Dintr-un gest aiurea Devenim eroi...”

Dup ce evenimentele au mers spre un f ga normal, am scris, la ma ina de scris Kappet, martor a multor scrieri ale mele împotriva regimului criminal-comunist, poezia „Ve nicia ca dor definitiv”, pe care am compus-o ascultând t cerea lâng monumental de la kilometrul 0 „Stâlpii împu ca i.” „Doamne, când a trecut atâta vreme Din clipele, acelea, eroice i grele?

Eroii no tri ajun i standard i steme, Vegheaz ast zi din lumina unei stele.

Doamne, când a trecut atâta timp?

Ca arborii reteza i în dou Eroii no tri poart pe umeri noul Olimp i cerul libert ii cu sclipiri de rou .

Ninge arhaic peste Cluj, peste morminte, „Stâlpii împu ca i” vibreaz a dor, Tinerii no tri r mân în cuvinte Ne pun aripi de vise pentru zbor.

Ninge ca în balade peste burgul t cut Peste monumentele de bronz i plânge Frigul iernii ce-i este arm i scut Când z pada p streaz amintirea sclipirilor de sânge.

Faptele eroilor prin timp se-ntemeiaz Cum în elepciunea în taina lui Iisus În acest mileniu, rotund, în amiaz Crucea noastr , prin ei, urc mai sus. În drumul meu de fapt pe poteci de gând întorc la voi, cuvânt f hotar, Cum se întoarce roua în iarb l crimând i-n dorul ei de cas , corabia de far. plâng mamele, logodnicele i fra ii, Sevele toamnei în lut pe dedesubt, i ochii a inti i în viitor ai unei na ii Lan urile dictaturii cu voi le-au rupt.

Ninge peste Cluj cu ambigu lumin , Noi v rs m ochii înapoi, Închi i în sine ca seva în tulpin Cum moartea na te dintre noi eroi.

Din eroismul vostru, vecin cu învierea, Ne bucur m de libertate i selectiv m mileniul s ne lumineze t cerea Când ve nicia voastr e-un dor definitiv.

Se aude timpul cum dreptate cat În lumina bronzului ce tot suie, Eroii cu dalta dragostei de ar , dintr-odat , Se cioplesc în noi ve nic statuie.”

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Literatura român[ @în cultura universal[ Literatura, ca mijloc de exprimare în form scris , s-a reg sit printre cele mai înalte valori ale vie ii umane i anume: acele valori care se suprapun în mod direct cu necesit ile spirituale ale fiin ei umane, necesit i spirituale ce impun omului dorin a de a comunica continuu cu lumea infinit a cunoa terii din timp i spa iu. Dac , conform dicionarului explicativ al limbii române, termenul de Literatur este considerat „ca art sau crea ie artistic al c rei mijloc de exprimare este limba sau, în acela i timp, fiind i totalitatea operelor beletristice ale unei epoci, ale unei ri, ale unui grup social, ale unui individ etc., sau i totalitatea operelor scrise care se refer la un anumit domeniu”; atunci savantul i filosoful Imam Ja’far al-Sadiq, de origine musulman (702-765 d.Hr), atribuie termenului de literatur urm toarea defini ie: „Literatura este ve mântul pe care cineva îmbrac pe ceea ce scrie sau spune astfel încât s par mult mai atractiv ”, totodat Domnia Sa completând „... literatura este o bucat din via , c reia i-a fost dat o direc ie i în eles, o interpretare artistic a lumii în func ie de observatorul acesteia”. A a fiind, credem, respectiva afirma ie reprezint leg tura reciproc dintre fiin a uman i ac iunile acesteia, cât i aspectul ce une te elementul comunic rii între ele. Corespunz tor, definim o formul care se raporteaz i la elementul cunoa terii despre existen a uman i îndeletnicirile acesteia de-a lungul timpului. Prin a a-zisa cunoa tere sau teoria cunoa terii omul este mereu în c utare de sine în a descoperi i a produce cât mai multe lucruri noi prin intermediul c rora determin ac iuni cu efecte spirituale, efecte ce fac via a uman tot mai frumoas i mai interesant . Prin aceast viziune despre via , omul, la nesfâr it, este mereu într-o cercetare în scopul de a g si noul cât mai original care dezvolte existen a uman la cele mai înalte limite. În a a mod, omul în timp s-a dezvoltat din punct de vedere intelectual i, corespunz tor, a creat arta despre literatur , cu alte cuvinte, arta scrisului care a evoluat, prin faze succesive, la un nivel destul de înalt - activitate uman care denot cultur spiritual . Ca urmare, cultura spiritual uman raportat i corelat la cultura literar s-a extins considerabil, în rezultat fiind prezent de-a lungul i latul universului; iar a numita „crea ie artistic ”, fondat de omul naturii, s-a reprodus prin cele mai diverse forme i valori estetice, având la baz variate mijloace de exprimare cu caracter specific. Cultura literar , întrunind în sine natura uman , reprezint în acela i timp i cultura personal a individului care scrie lucr ri originale de art , de tiin , de crea ie artistic etc., în cele din urm , toate acestea valorificând cultura propriei identit i i cultura propriei na iuni. Respectiv, prin cultura propriei na iuni se disting, pe bun dreptate, succesele i realiz rile omului/scriitorului în arta literaturii, cât i în alte domenii de activitate spiritual . Sub aceast form a valorilor culturale s-a promovat în cel mai distinct mod arta cunoa terii prin literatur , activitate care este prezent în toate rile lumii. Drept urmare a acestui proces, literatura român , parte component a culturii române ti, î i are locul s u destoinic în cultura universal i în totalitatea valorilor spirituale universale. când o paralel la cultura român , vom aborda caracterul spe-

cific i complex al culturii literare române ti, bog ie na ional urmat din mo i-str mo i. Cu bogate i apreciate con inuturi, cu genuri literare corespunz toare, literatura român de-a lungul timpului s-a remarcat într-un mod pozitiv i sigur nu numai în cadrul hotarelor sale, dar i în cultura universal . Fiind influen at de curen ii cre tinismului, literatura român , de la începuturi, a fost promovat în cultura european de marii scriitori care la timpul lor au fost preocupa i de domeniul culturii clasice - umanismul, printre ei fiind prezen i lingvistul i filozoful, istoricul i politicianul, academicianul i umanistul, cercet torul i savantul, scriitorul i antropologul Dimitrie Cantemir (n. 26 oct. 1673, Ia i - d. 21 august 1723; pentru foarte scurt timp fiind domnitor al Moldovei; a scris despre ara Româneasc , Imperiul Otoman etc., lucr ri de mare valoare - „Descrierea Moldovei”, „Divanul”, „Istoria ieroglific ”, „Sistema religiei mahomedane” - scris în limba latin etc.; în lucr rile sale abordând tematici despre amplificarea situa iei social-istorice din Moldova la sfâritul secolului al XVII-lea i începutul secolului al XVIII-lea; este foarte bine cunoscut în comunitatea academic din Germania i comunitatea academic din Europa pentru renumitele sale opere în tiin , membru titular al Academiei de tiin e i tiin e Umanistice din Berlin, din anul 1714; este primul scriitor român recunoscut în cultura universal i european ; meritele sale excep ionale în arta scrisului sunt bine cunoscute în istorie), Miron Costin, scriitorul de cronici i letopise e, cronicarul, diplomatul, personalitate credincioas neamului românesc i scriitorul care a promovat i a valorizat literatura român ca art autentic în cultura româneasc (n. în 1633 - d. în 1691, Roman, Moldova; opere originale i importante precum: „Letopise ul rii Moldovei de la Aron vod încoace”(1675), o continuare a cronicii lui Grigore Ureche; „Via a Lumii” - poem folozofic; „De neamul moldovenilor, din ce ar au ie it str mo ii lor” - un manuscris care nu a fost realizat pân la sfâr it, ulterior în 1852 acesta fiind editat de Mihail Kog lniceanu), Grigore Ureche, cronicar (n. aprox. 1590 - d. 1647, Goe ti, Ia i, personalitate eminent în slujba scrisului care a tratat aspecte de istorie în dezvoltarea fenomenelor precum de teptarea poporului prin con tiin a na ional ; operele realizate fiind „Letopise ul rii Moldovei”, titlul original fiind „Letopise ul rii Moldovei, de când s-au desc lecat ara i de cursul anilor i de via a domnilor care scrie de la Drago vod pân la Aron vod ” - lucrare care a pus bazele tiin ei în istoriografie), Ion Neculce, cronicar în teme istorice (n. 1672, Prigorenii Mici, Ia i - d. 1745, Târgu Frumos, România; monografia de valoare i fundamental fiind „Letopise ul rii Moldovei de la Dabija Vod pân la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”), precum i alte personalit i marcante din cultura româneasc , la rândul lor, cu to ii fiind produc tori de studii filozofice în promovarea istoriei, culturii i limbii române; i, în acela i timp, cu to ii fiind lupt tori adev ra i pentru protejarea p mântului str mo esc, pentru desc tu area poporului care era nespus de

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

asuprit. În acest context, scriitorul, poetul, istoricul literar Gheorghe Adamescu în lucrarea sa „Istoria literaturii române” scrie despre unul dintre ei: „Neculce a fost un militar distins, iar Petru cel Mare la pre uit mult i i-a ar tat o deosebit simpatie. Tot a a era privit i de familia lui Cantemir i de ceilal i boieri; de aceea când a voit s se întoarc în ar , cu mult greutate a sc pat de insisten ele lor. El îns a inut cu orice pre s i vad ara i nu s-a temut c i se va întâmpla vreo nenorocire, vreo persecu ie, ci - precum însu i zice - i-a pus dejdea în Dumnezeu, care din toate l-a sc pat”. Iar George C linescu scrie: „Adev ratul dar al lui Ureche este... portretul moral.

Aici el creeaz , sintetizeaz , fiindc izvoadele nu-i d deau nici un model. Omul este privit sub o însu ire capital sau un vi iu sub care se a az faptele lui memorabile, într-o caden tipic [...].

Ureche n-a avut r gaz decât s prefac izvoadele. Dac ar fi dus cronica pân în vremea lui Vasile Lupu, prin domniile Moghile tilor, a lui Graziani i a celorlal i pe cari îi va descrie Miron Costin, cu toat experien a vie ii i cu acea vecinic scrutare moral , abia atunci cronica ar fi fost extraordinar .” [...] În ultim analiz , toat mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin fo nitura i aroma graiului. [...] Vorbirea cronicarului e dulce i crunt , cuminte i plin de ascunzi uri ironice...”. Cât despre Dimitrie Cantemir, cu prilejul comemor rii celor 300 de ani de la numirea lui Dimitrie Cantemir în calitate de membru al Academiei de tiin e din Berlin-Brandenburg, în iulie 2014 a fost dezvelit bustul de bronz al marelui umanist român în cadrul acelea i academii. A a fiind, marii umani ti români ai secolelor XVII-XVIII din ara Româneasc i Moldova, erudi i i cu cuno tin e vaste în diverse domenii de activitate, cât i prin cunoa terea multilateral a limbilor str ine (la cele relatate mai sus, cerem scuze nu s-a f cut referin i la al i scriitori români umani ti cum ar fi Nicolae Milescu din Moldova - traduc torul Bibliei/Vechiul Testament în limba român ; Constantin Cantacuzino din Muntenia/ ara Româneasc , studii universitare realizate la Constantinopol i Universitatea din Padova/Italia, care a creat teorii despre civiliza ie i rolul ei în existen a omului, despre istorie i geografie; precum i despre al i cronicari umani ti români), au creat teorii despre fiin a uman , despre cultura i istoria neamului românesc, au promovat concepte reale i principii ra ionale sistematice în termeni filozofici despre lume i dogmele religiei, în a a mod conferind importan valorilor umane spirituale, concomitent exprimând orientare tre civiliza ia i cultura european , dar i cea universal .

Odat cu trecerea timpului convingerile scriitorilor români devin tot mai aprofundate în producea unor schimb ri radicale în via a social i cultural a na iunii române, în ap rarea drepturilor i aspira iilor na ionale, în lupta împotriva inechit ii sociale, în promovarea ideilor despre valoarea omului în societate i perfec ionarea cât mai civilizat a acestuia, toate aceste ac iuni g sindu- i prezen a în opere literare i tiin ifice recunoscute nu numai în plan na ional, dar i în spa iul cultural universal. Mul i dintre scriitorii secolului XIX i XX, cu studii serioase în str in tate, au realizat i au pus în lumin lucr ri de mare importan cultural , ele ghidând de la apartenen a limbii române pân la cele mai oportune i sofisticate chestiuni ale vie ii spirituale române ti. Literatura român din perioada susmen ionat a fost realizat de c tre scriitori notorii - Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Eugen Ionescu, George C linescu, Nicolae Iorga, Nichita St nescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Octavian Goga, George Bacovia, Ion Barbu, Vintil Horia, Constantin Brâncu i (sculptor român), Tudor Vianu, Paul Goma etc., - accentul forte în lucr rile realizate bazându-se pe conceptul dezvolrii libere i multilaterale a personalit ii umane; iar multe dintre

Anul X, nr. 11(111)/2019

crea iile literare ale acestora, în timp, au fost apreciate în sens deplin de c tre comunitatea cultural mondial , respectiv, considerate ca bunuri culturale/spirituale universale. Mihai Eminescu (n. 15 ian.

1850, Boto ani - d. 15 iunie 1889, Bucure ti; poet, prozator, scriitor, filolog, jurnalist, politician etc.), personalitate onorabil a neamului românesc i identitate literar universal , este unul dintre cei mai renumi i scriitori români de nivel mondial, Nicolae Iorga considerândul pe Eminescu „ca fondator i p rinte al limbii moderne române”. Ca urmare, prin intermediul lucr rilor scrise de marele Eminescu, de o semnifica ie neobi nuit , s-a întemeiat modelul autentic de crea ie literar , în mod aparte, poezia original care a îmbog it cultura român i cea universal la cele mai înalte valori, valori care vor fi mereu autentice atât pentru literatura clasic , cât i pentru literatura contemporan . Mihai Eminescu, considerat geniul literaturii române, a abordat probleme reale cu care se confrunta na iunea român în acea perioad , accentul fiind pus pe identitatea neamului românesc, iar aspectele de con tiin na ional erau centrate în dezvoltarea cât mai benefic a poporului român. Poezia eminescian a fost motivat de folclorul popular, obiceiurile i tradi iile populare, istoria neamului, cât i de un sentiment înalt de afec iune - dragostea pentru conceeni, pentru ar , pentru glia str mo easc . Crea iile distinsului Eminescu au fost traduse în 85 de limbi, iar poemul „Luceaf rul” a fost recunoscut, în anul 2009, de The World Records Academy ca fiind cel mai lung poem de dragoste scris vreodat . Despre acest poem renumit profesorul, filologul i traduc torul francez Alain Guillermou a men ionat: „Nu exist nici o alt oper în literatura român care s fi fost studiat , scrutat , explorat ca poemul Luceaf rul. Ar fi de f cut o anchet asupra motivelor prestigiului extraordinar de care se bucur acest text în fa a românilor. Ar trebui de cercetat de ce aceste strofe suscit un asemenea entuziasm - i a a de unanim: critica român , care nu se d deloc înapoi în fa a judec ilor par iale sau gr bite, se opre te în fa a Luceaf rului, depune armele i nu cuteaz a enun a nici cel mai mic cuvânt defavorabil”. Conform celor relatate, putem confirma de mii i sute de ori c crea ia literar a celebrului scriitor Mihai Eminescu este o piatr de temelie în cultura i literatura român i în cultura i literatura universal . Referitor la crea ia literar a lui Eminescu s-au pronun at consacra i critici literari i traduc tori din întreaga lume, ace tia, la rândul lor, f când analize pertinente asupra poeziei, dar i a întregii opere literare a marelui scriitor român. Printre scriitorii i traduc torii din lumea universal se num Amita Bhose (scriitoare i traduc toare din Calcuta, India, eminescolog care, totodat , din anul 1959 este o mare admiratoare pentru cultura român ; este prima traduc toare în Asia care realizeaz traduceri din poezia lui Eminescu în limba bengali; a publicat volume consacrate operei lui Eminescu - „ Eminescu i India”, „Eminescu i limba sanscrit ”, „Eminescu i Tagore”, „Cosmologia lui Eminescu”, „Proza literar a lui Eminescu i gândirea indian ” etc), Rosa Del Conte (Profesor universitar la Facultatea de Limba i Literatura Român i Filosofie din Roma, academician, traduc tor, eminescolog i autor a mai multor lucr ri despre opera lui Eminescu, dintre ele fiind „Mihai Eminescu o dell’Assoluto”/„Eminescu sau despre Absolut”, Modena, Società Tipografica di Edizioni Modenese, 1961; a publicat articole despre literatura român în diverse enciclopedii i dic ionare de autori, traduceri numeroase din lirica lui Eminescu), Alain Guillermou (lingvist francez, profesor universitar, Paris, despre opera lui Eminescu a publicat volumul de critic literar „La génèse intérieure des poésies d’Eminescu”/„Geneza interioar din poezia lui Eminescu”, Paris, Editura Didier, 1963), Giuseppe Manitta (scriitor, Italia, a editat monografia „Mihai Eminescu e la «letteratura italiana»”/„Mihai Eminescu i literatura italian ”, Castiglione di

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sicilia, Il Convivio Editore, 2017); precum i mul i al ii care au scris despre opera eminescian , realizând concomitent i traducerile respective. Cât despre crea iile literare ale altor scriitori români George C linescu, Nicolae Iorga, Emil Cioran, Mircea Eliade, Tudor Arghezi, Ion Vinea, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Nichita St nescu etc., de asemenea au fost nespus de binevenite în cultura universal ; astfel cultura i literatura român fiind descoperit i apreciat destul de pozitiv de mari personalit i din spa iul cultural-literar universal. De exemplu, acela i Alain Guillermou (lingvist francez, profesor universitar din Fran a), care a scris mult despre opera lui Eminescu, s-a pronun at destul de pozitiv i despre limba român în ansamblu, ca urmare editând monografia „Manuel de langue roumaine”/ „Manualul de limb român ”, edi ie din 1953 i a doua edi ie fiind realizat în 2003. La fel, Alain Guillermou a tradus din crea ia lui Mircea Eliade: „For t interdite”/„Noaptea de Sânziene” - 1955, „Le vieil homme et l’officier”/„Pe strada Mântuleasa” - 1977, „La Nuit bengali”/„Folio” - 1979, „Le Temps d’un centenaire, suivi de Dayan”/„Tinere e f tinere e” - 1981. Aceea i nuvel „Tinere e tinere e”, scris în 1976 de Mircea Eliade, a fost tradus i în limba englez de c tre scriitorul american Mac Linscott Ricketts, sub denumirea „Youth Without Youth”; iar în anul 2007 a fost montat filmul, cu aceea i denumire, Youth Without Youth, de c tre scriitorul, scenografistul i regizorul american Francis Ford Coppola, coproduc ie realizat în colaborare cu S.U.A., România, Fran a, Italia i Germania. De men ionat c Mircea Eliade (n. 9 martie 1907, Bucure ti - d. 22 aprilie 1986, Chicago, S.U.A.; filozof, celebru scriitor din secolul XX în istoria religiilor, scriitor, profesor la Universitatea din Chicago, pân în 1957 profesor la Universitatea din Sorbona i École de Hautes Études din Fran a; nominalizat cu titlul onorific de „Distinguished Service Professor” în Statele Unite, precum i alte premii) a publicat peste 30 de monografii tiin ifice, iar lucr rile sale literare au fost traduse în 18 limbi. Referitor la crea ia lui Mircea Eliade, Marcello De Martino (compozitor i scriitor italian, Roma) public lucrarea „Mircea Eliade esoterico”/„Esotericul Mircea Eliade” (Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008) prin care eviden iaz arta filozofic de nivel superior al scriitorului. Pe când scriitorul i istoricul britanic Bryan Rennie trateaz analize ample despre personalitatea Mircea Eliade în lucrarea „The Diplomatic Career of Mircea Eliade: A Response to Adriana Berger” /„Cariera diplomatic a lui Mircea

Henric Trenk - Peisaj de munte

7

Eliade: un r spuns pentru Adriana Berger”, publicat în Revista Religion 22, pagini 375-392, 1992.

Despre cultura, literatura i limba român au scris i i-au expus rerea foarte mul i scriitori i personalit i notorii din întreaga lume.

Rosa Del Conte, pe lâng analizele literare efectuate despre crea ia eminescian , a scris cronici i despre crea ia literar a mai multor scriitori români, cât i despre literatura român în ansamblu în diverse enciclopedii i dic ionare de autori din Italia. În mod corespuntor au procedat i scriitorii Giuseppe Manitta, Perpessicius, Edgar Papu, Lauro Colasanti etc., cu to ii punând accente clare pe con inutul performant i calitativ al literaturii române, con inut care reflect determinare perfect în raport cu subiectele propuse. Dac s vorbim despre scriitorul, dramaturgul, criticul, istoricul, academicianul, savantul i politicianul român Nicolae Iorga (n. 17 ian. 1871, Boto ani - d. 27 nov. 1940, Strejnic), atunci vom realiza cât de mult aceast personalitate român a fost apreciat i respectat în mediul literar i academic din Europa i nu numai, Domnia Sa fiind membru al Academiei de tiin e din Fran a, Iugoslavia, Polonia, având i titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Universit ii din Oxford, concomitent fiind mult recunoscut prin particip ri active la conferin e si congrese interna ionale în ri din Europa si Statele Unite ale Americii. Crea ia literar i tiin ific a lui Nicolae Iorga, recunoscut la nivel mondial, a fost onorat de numero i intelectuali din sfera literar i tiin ific universal , unul dintre ei fiind istoricul i savantul englez Arnold Joseph Toynbee, care a relatat: „regret c nu l-am cunoscut niciodat pe Nicolae Iorga… Sunt în special recunosc tor pentru c a scris Istoria Imperiului Otoman - acea mare istorie a lui Iorga pe care o am în bibliotec într-o edi ie german . Nicolae Iorga este o mare figur a tiin ei, istoriei, atât a României, cât i a Europei i a lumii întregi, iar sfâr itul s u tragic a fost o pierdere general ”.

Iar cu o lun mai târziu dup moartea renumitului scriitor i savant român, profesorul i filologul francez Mario Roques în cadrul edin ei de comemorare de la Academia Francez a difuzat urm toarele: „Nicolae Iorga a fost unul dintre acei oameni ai vremurilor epice, ini iatori, conduc tori, îndrum tori neobosi i ai na iei lor, care trebuie în eleag tot ce este în leg tur cu ara lor, s fie la curent cu tot ce se întâmpl , dar mai ales s descurce na iuni, aplicând totul la ei în ar , s organizeze totul, s verifice, s corecteze i adeseori ia totul de la început”. O alt personalitate ilustr cunoscut în cultura universal este scriitorul i poetul român Tudor Arghezi (n.

21 mai 1880 - d.14 iulie 1967, Bucure ti), care în activitatea sa scriitoriceasc s-a remarcat profund prin arta poeziei i prin literatura pentru copii, în perioada anilor ’90 contribuind esen ial în crearea unui nou model de poezie liric . În opinia lui Ovid S. Crohm lniceanu, critic literar român i scriitor de literatur tiin ifico-fantastic , crea ia lui Tudor Arghezi este v zut a a: „Arghezi a descris principalele drumuri ale poeziei române ti interbelice. Miraculoas e siguran a cu care a intuit aproape toate formele liricii moderne, e placa turnant a liricii române ti”. La nivel interna ional Tudor Arghezi este men ionat în enciclopedii din Marea Britanie i Italia, iar în anul 1965 i se decerneaz Premiul Herder, contribu ie semnificativ pentru cultura român i pentru cultura european . Despre George C linescu (n. 19 iunie 1899, Bucure ti - d. 12 martie 1965, Otopeni), dup cum se cunoa te, a fost o mare personalitate în cultura i literatura român (critic i istoric literar, publicist, academician etc.), fiind considerat unul dintre cei mai ilu tri critici literari români din toate timpurile, dup Titu Maiorescu, dar i dup Eugen Lovinescu. Pe lâng faptul c este considerat o autoritate notorie enciclopedic în literatura român , George C linescu este cunoscut i în literatura universal în calitate de traduc tor din limba italian în limba român , acest lucru fiind prezent prin romanul tradus „Un om sfâr it”, autor Giova-

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nni Papini, i nuvela din romanul „Decameronul”, scris de Giovanni Boccacio. Cu mult succes, George C linescu public în limba italian cartea sa de debut în 1925, întitulat „Alcuni missionari cattolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII” /„Unii misionari catolici italieni în Moldova în secolele XVII i XVIII”, în acela i timp fiind i colaborator la Revista Roma din Italia cu începere din ianuarie 1921.

Iar dac s vorbim despre Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881 d. 16 iulie 1943, Bucure ti), în calitate de remarcabil critic i istoric literar, sociolog, dramaturg, romancier, memorialist, nuvelist român (critic literar de mare prestigiu, evident, în urma lui Titu Maiorescu), atunci acest distinct scriitor s-a impus cu mult inteligen în arta cunoa terii, atât în literatur , cât i în cercetarea tiin ific , astfel aducând beneficii enorme culturii na ionale române i culturii universale. Sus inerea doctoratului la Paris, cu lucrarea „Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire”/„ Jean-Jacques Weiss i opera sa literar ”, îl face pe tân rul scriitor s fie cunoscut i apreciat destul de bine la nivelul culturii i tiin ei europene, lucrarea de doctorat fiind înzestrat cu o prefa de profesorul i criticul literar francez Émile Faguet i de o apreciere destul de pozitiv din partea vestitului critic literar francez Gustave Lanson. Prin capacit ile sale intelectuale, în paralel cu lucrarea de doctorat, Eugen Lovinescu prezint i monografia „Les voyageurs français en Grèce au XIX-e siècle (18001900)”, cu o prefa de Gustave Fogères, profesor i scriitor francez.

Cât despre Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, R inari - d. 20 iunie 1995, Paris), scriitor i filozof român, Domnia Sa a realizat opere literare inegalabile în cultura universal . Cele mai importante lucr ri în domeniul filozofiei i nu numai, scrise de Emil Cioran, au fost traduse în limba englez de profesorul, scriitorul, poetul, criticul literar i traduc torul american Richard Joseph Howard, toate fiind publicate în S.U.A. Pentru primul s u volum scris în limba francez „Précis de décomposition”/„Tratat de descompunere“, publicat la Editura Gallimard din Fran a, Cioran este nominalizat cu prestigiosul Premiu „Rivarol” în anul 1950. Peste 23 de c i, autor Emil Cioran, au fost traduse în limba italian , cu aportul scriitorilor, lingvi tilor, criticilor literari i traduc torilor italieni precum Annunziata Capasso, Mattia Luigi Pozzi, Fulvio Del Fabbro, Cristina Fantechi, Diana Grange Fiori, Giovanni Rotiroti, Andrea Rigoni, Tea Turolla, Lauro Colasanti, Carlo Laurenti, Luigia Zilli etc. Cunoscut ca mare filozof în cultura universal , Emil Cioran este prezent în renumitele enciclopedii din Marea Britanie, SUA, Fran a, Italia, Germania etc., respectiv prezent i în renumitele biblioteci din întreaga lume. Referitor la Nichita St nescu (n. 31 martie 1933, Ploie ti - d. 13 decembrie 1983, Bucure ti), mare poet, scriitor i eseist român, în anul 1977 este propus la Premiul Nobel de tre scriitorul suedez Arthur Lundkvist, iar în anul 1975 i se decerneaz valorosul Premiu european „Johann Gottfried von Herder”.

Lucr rile distinsului poet sunt traduse în mare parte în Iugoslavia, inclusiv dou volume de poezii editate în limba român i iugoslav - edi ie bilingv , totodat sunt publicate i alte edi ii traduse în limba englez , iar editura Narodna Kultura din Bulgaria editeaz volumul „Bazorelief cu îndr gosti i”, traducerea realizat de Ognean Stamboliev. Nichita St nescu este unul dintre cei mai importan i scriitori din literatura român , reprezentând curentul neo-modernist românesc din anii 1960-1970. Pe când Eugen Ionescu (Eugene Ionesco, n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; dramaturg, scriitor în limb francez , eseist, traduc tor, critic literar, membru al Academiei Franceze, membru post-mortem al Academiei Române) este unul dintre cei mai de vaz dramaturgi români ai secolului XX. Opera lui Eugen Ionescu a prezentat temeiul motiva ional în compunerea i rescrierea multiplelor lucr ri literare, multiplelor studii de cercetare, în organizarea nenum ratelor manifest ri culturale interna ionale. În 1990, Editur Gallimard din Paris a editat întreaga opera de teatru a

Anul X, nr. 11(111)/2019

lui Eugen Ionescu în colec ia Biblioteca Pleiadei; iar în anul 2009, cu prilejul centenarului de la na tere, opera distinsului scriitor a fost onorat i s rb torit în întreaga lume. Despre opera lui Eugen Ionescu au scris renumi i scriitori i critici literari din literatura universal precum Alexandra Laignel-Lavastine, Marie-France Ionesco, Giovanni Rotiroti etc. Cât despre Tudor Vianu (n. 8 ianuarie 1898,Giurgiu - d. 21 mai 1964,Bucure ti), este un estetician, critic i istoric literar, eseist, poet, filosof, traduc tor, profesor i academician român. Domnia Sa sus ine teza de doctor în filozofie la Universitatea din Tubingen, Germania, iar debutul literar este prezent în lucrarea „Dualismul artei”/ „Der Dualismus der Kunst” în limba german . Cele mai importante lucr ri, referitoare la opera lui Dostoievski, Cervantes, Voltaire, Shakespeare, Camoens, Goethe, Stendhal etc., au fost incluse în volumul „Studii de literatur universal i comparat ”, astfel personalitatea d-lui Tudor Vianu fiind recunoscut în cultura universal în calitate de umanist i filolog des vâr it. Cu referire la Bogdan Petriceicu Hasdeu - academician, enciclopedist, scriitor, jurist, filolog, folclorist, publicist, istoric i om politic (n. 26 februarie 1838, Cristine ti, Hotin - d. 25 august 1907, Câmpina) a fost intelectualul care a contribuit enorm la amplificarea diverselor ramuri din filologie i a istoriei române. Nec tând la faptul c a fost mai pu in cunoscut în literatura european i universal , îns Domnia Sa a fost unul dintre cele mai mari personalit i ale culturii române din toate timpurile.

Prin contribu ia marilor scriitori români, rezultat al unei munci intelectuale asidue, literatura româna nu numai c s-a promovat sau a fost recunoscut în cultura universal , dar, în acela i timp, literatura româna a dezvoltat cultura universal . Corespunz tor, cultura român , cu caracterul s u propriu, s-a dovedit a fi o civiliza ie distinct care în procesul evolu iei s-a remarcat profund prin arta cunoa terii în cultura universal . Arta cunoa terii a fost prezent prin literatur , muzic , pictur , tiin în diverse domenii etc., iar reprezentan i de vaz în toate acestea, de la începuturi i pân în prezent, au fost i sunt renumi ii scriitori români clasici i contemporani precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ion Luca Caragiale, Lucian Blaga, Eugen Lovinescu, Mircea Vulc nescu, Zaharia Stancu, Ana Blandiana, Tudor Arghezi, Nichita St nescu, Nae Ionescu etc. a fiind, literatura român s-a identificat în cultura universal ca una original , recunoscut prin intermediul distin ilor pictori, scriitori, muzicieni, cercet tori români, printre ei aflându-se renumitul dramaturg Eugen Ionescu (Eugene Ionesco) - unul din fondatorii teatrului absurdului din Paris, Mircea Eliade - renumit savant i filozof în instituirea studiului de „istoria religiei”, biologul George Emil Palade - Premiul Nobel în 1974 pentru medicin i filozofie; Emil Cioran - mare scriitor i filozof român, cu nenum rate opere literare scrise în limba francez , apreciat la nivel de Blaise Pascal (filozof, teolog i matematician francez); Horia Vintil - romancierul care a prosl vit în operele sale folclorul i cultura român ; sculptorul Constantin Brâncu i, considerat pionierul sculpturii abstracte moderne; compozitorul George Enescu care a f cut cunoscut întregii lumi ce este muzica i folclorul românesc i nu numai, etc. Drept urmare, con inutul literaturii române reprezint valoare cultural autentic în sensul deplin al cuvântului, însumând în sine expresia muncii intelectuale ce este materializat prin no iunea de a satisface necesit ile spirituale ale individului din societatea român , cât i din societatea universal . Respectiv, cultura român , prin specificul s u, se coreleaz în cel mai decent mod cu crea ia literar autentic , realizat de remarcabili scriitori i oameni de tiin ai neamului românesc. Deci, tot respectul i admira ia pentru limba, literatura i cultura român !

Cât despre al i scriitori români din toate timpurile, înzestra i cu aptitudini scriitorice ti deosebite, care de-a lungul istoriei s-au afirmat cu mult inteligen în cultura i literatura român , dar i cea universal , s-ar putea scrie la nesfâr it, îns ne vom opri aici, restul va mai urma.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Mihai G#NDU

”Gânduri de lumin[”, î@n egal[ m[sur[ poezie pur[ ]i medita\ie specific[ transcendentului Doina Dr gu , Gânduri de lumin , Ed. UZP, Buc., 2019, 80 p.

La Editura UZP, Bucure ti, a ap rut recent volumul de poezie „Gânduri de lumin ”, de Doina Dr gu - matematician, poet, eseist, romancier, critic, jurnalist, redactor- ef al publica iei de cultur „Constela ii diamantine”.

Dedicat memoriei fratelui domniei sale, Gelu Aurel Dr gu , volumul impresioneaz prin acuitatea exprim rii i al tur rile surprinz toare de cuvinte.

Versurile poetei sunt dense, concentrate i au asupra cititorului efectul unei lovituri (artistice) uneori n ucitoare: „R cini sporesc celestul/ i în vârfuri de teluric/ se-adâncesc// clipa o dezbrac de umbr ...” (fragment din poemul ce deschide volumul, „Fluturi desprin i din gânduri”) sau „Cel mai înalt munte/ dintre to i mun ii lumii/ este muntele dinl untrul meu// Cea mai puternic lumin / dintre toate luminile lumii/ este întunericul dinl untrul meu” (extras din poezia „Cea mai,

cel mai...”, selectat i pentru coperta spate a volumului).

Scrise în rim alb , versurile sale sunt rodul unor medita ii adânci, având tent filosofic , atacând teme precum sensul existenei, transcendentalul, raportul terestru/celest .a., cum se vede i în poezia „Eliberarea de efemer”, pe care, pentru a nu-i denatura sensul, o reproducem integral: „Lucruri în armonie/ într-o durat etern v d// eliberarea de efemer/ d claritate zborului/ spre o constela ie/ de în elesuri// spiritul meu este preg tit/ lunece spre limpezi piscuri// dar gestul este incomplet/ dac nu le pot atinge”, trimitere evident (în opinia mea, desigur) la aspira ia omului c tre eternitate, c tre absolut, frânat îns de fatidica hain terestr (dac vre i, i un fel de replic peste timp a celebrului vers arghezian: „Vreau s te pip i i s urlu: Este!”.

Al turarea de efect a unor cuvinte astfel

potrivite încât s rezulte un sens profund continu i în urm toarele lucr ri: „Se sparg în fluturi goi/ geamurile universului meu” sau „sim im mul imi de curgeri/ unite-n mare/ - în marea care nu se umple niciodat -// ceea ce cunoa tem/ nu este pe m sura a ceea ce nu cunoa tem” („Îngr di i de timp”), ultimele versuri fiind o constant a medita iilor autoarei, care are drept crez ideea c avem în noi acel spirit, acel gr unte de lumin incandescent care ar putea re-crea universul, îns nu avem acces deplin la tainele sale, nu ne cunoa tem pe noi în ine suficient de bine i nu cunoa tem nici spa iul din care am venit i în care ne vom întoarce.

Doina Dr gu se dest inuie într-un fel în aceste versuri, expune f o prelucrare studiat - care de altfel ar fi putut d una lucr rilor - gândurile, spaimele, medita iile, reflec iile domniei sale, ce atrag cititorul într-un carusel fast al tr irilor i al descoperirii (pân la limita îng duit , desigur) sensurilor existen iale.

Ciclul „lumin i gând”, structurat în zece i, este elocvent în acest sens, cea mai percutant fiind partea a opta, din care îmi permit s citez finalul: „Iar t cerea cre te-n zori/ mirajul urmelor de rou / pe copite r cite-n iarb ”. mântul este v zut, metaforic, ca o „închisoare de cristal”: „dincolo - libertate, aer i lumin / dincoace - închisoare de cristal”, al turare trist , dar frumoas în esen , fiindacel „cristal” este germenele Paradisului recucerit. Efemeritatea trecerii pe P mânt este evocat într-o întrebare melancolic-dureroas : „S fie numele meu/ îndep rtat de timp/ doar o trecere fugar ?”.

O trecere fugar , poate, ca a tuturor, dar în urma c reia vom r mâne cu (m car) o certitudine: „Între progres i declin exist / totdeauna un drum/ ce se cheam /în elepciunea de sine”. („Între dou lumi”).

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Ioan URSU

Ochii verzi prelungesc câmpia @î n spa\ii tremurate...

Poezia î i are propriul univers, ireductibil la cel real. Iat o aser iune cunoscut degust torilor de poeme, acelora care nu vor întreba de fiecare dat „ce vor s spun versurile astea?”, iar cine va întreba, ridicând din sprâncene, care va s zic s fac bine, pentru indolen a lui, s citeasc romane de dragoste sau proz fantasy&science fiction sau gazeta sporturilor. Mi-a pl cut de când m tiu provocarea dificilului, a obscurit ii mallarméene, a pre iozit ii gongorice, a artificialit ii limbajului poetic. Acum in în mân o carte care îmi place mult, ca de la matematician la matematician, cartea doamnei Doina Dr gu , Gânduri de lumin , Ed. UZP, 2019. Versurile sunt întotdeauna o sfânt mistificare, a zis cineva. Versurile acestea nu sunt intertextualiste, nici postmoderniste, dar pot fi categorisite la rigoare ca postsuprarealiste, da, enigmatice, prin „jocul interesat al gândirii” (Breton). Iat : „Cât echilibru poate s fie/ pe o sfer / care se rostogole te?/ cât echilibru poate s fie/ pe un triunghi sprijinit/ pe unul din vârfurile sale?/ cât echilibru poate s fie/ într-o privire aplecat de vânt?” (cât echilibru...). Altele simuleaz inocen a: „s fie arcul/ ne-mplinirea unui cerc?/ s fie zidul/ semnul epuiz rii?/ s fie floarea/ uitarea frigului din urm ?” (s fie...?). Dar sunt i unele tânguind disperarea: „Cartea destinului s-a deschis/ paginile s-au sucit/ ca ni te frunze,/ vântul s-a oprit,/ crucea s-a pr bu it,/ umbra s-a alungit/ pân la marginea abstrac iei/ ultime.” (Poetul i arta lui). Registrul poetic nu se opre te aici. A spune c nota dominant este a unui „concetism ritualizant i emfatic, de extrac ie asianic , propriu promo iei aptezeciste” (Claudiu Komartin). Poeta debuteaz într-adev r în anii ’70, în revista Luceaf rul. Iat o mostr de concetism asianic, patetic, ritmat, pre ios, afectat: „Ochii verzi prelungesc câmpia în spa ii tremurate, totul este nea teptat, umbra i lumina se joac , aripile se adaug una câte una, regnul se mi plin de fantezie, iar pornirile trec ritmându- i nep sarea... Cuvintele r spândesc în ritm n valnic t cerea, draperiile se muleaz dând m rginire fiec ruia, privirile fulger vedenii, ve nic deschis sufletul destram c torii, iar cel ce îmbr eaz tot, abandonândui forma, cu picioarele str punse de fug , alunec tot mai adânc prin noi vecin i”.

(Rela ia cu timpul). Exerci iul analizei critice întâmpin efort tocmai în acele poeme ample, care m trimit la Elegiile lui Nichita, sau la derea lui C rt rescu, sau la unele poeme ale lui Daniel Turcea: ultimele dou titluri mai sus amintite, Poetul i arta lui i Rela ia cu timpul, la care a ad uga antologicele, cred, Trecere fugar i Iluzii i speran e. alege, ca pol al admira iei, ultimul poem citat. M întreb cum a fost scris: dintr-o suflare, sau printr-o îndelungat elaborare, cu un plan, sau dup modelul matematic al zgomotului

alb, în care pa ii procesului, aici cuvintele, survin f minim predictibilitate. Poate cheia se afl în cascada nesfâr it de (cvasi)antonime, început-sfâr it, bine-r u, nelini te-n dejde, iluzie-speran , tot-nimic etc. etc., dar i în e afodajul discret pus la dispozi ie de forma ia matematic a autoarei: formatare, margini, extreme, aproximare, dezarhivare, raport spa ial, distan , infinit, Zenon, temporar, drum, convergen , circumscris. i, la mijloc de codru des de obscuritate, de ermetism al sensului, aceast inser ie parc din Anton Pann: „bog ie de s rac strecurat -n hain veche”. Este sigur c metaforele sunt foarte pu ine în aceast poezie a doamnei Dr gu . i este sigur , a a cum afirm undeva Nicolae Manolescu, metafora nu face poezia, în sensul c nu neap rat. i c , în slaba colec ie de metafore ale poemului, poemul în sine devine o metafor sui-generis.

Nu a trece cu vederea primele poeme ale volumului, de dimensiuni reduse, cele mai multe ca num r ale volumului, în care se relev pe alocuri o poezie din care nu lipsesc, ingenios distilate, ingrediente gnomice, aforistice, aporetice, la urma urmei ludice: „cea mai puternic lumin / dintre toate luminile lumii/ este întunericul dinl untrul meu” (Cea mai, cel mai...); „r cini sporesc celestul/ i în vârfuri de teluric/ se-adâncesc” (Fluturi desprin i din gânduri, versuri reluate în amplul poem Trecere fugar ); „ceea ce cunoa tem/ nu este pe sura/ a ceea ce nu cunoa tem” (Îngr di i de timp, versuri reluate de asemenea în Trecere fugar ); „via a e o preg tire/ pentru trecerea fluviului/ de lumin ” (Fluviul de lumin , versuri iar i reluate în Trecere fugar ). În unele forme muzicale (sonata, simfonia...), arhitectura se bazeaz uneori pe recuren a unei teme muzicale; am repede în minte minunea care este Simfonia 1 de Mahler, cu tema cântecului popular Frère Jacques). a poate i aici, i atunci piesele volumului trebuie privite ca un tot unitar, cum se zice îndeob te.

Am început acest mic eseu cu no iunea de univers poetic. S închei cu o statistic a universului lingvistic al volumului. Frecven a cuvintelor substantive (cel pu in 10 apari ii în text): timp (34); echilibru (16); lumin (15); cerc (13); urm (11); gând (10). În preajma acestor c mizi lingvistice ale textului g sim: dor/dorin , amintiri, fluturi. La prima vedere, aici avem de-a face deci cu un poet de sorginte fizico-matematic mai degrab decât liricometafizic , mai apropiat de Ion Barbu decât de Lucian Blaga, ca s îi cit m doar pe clasicii no tri moderni.

Cuvântul-cheie, cu o statistic medie în raport cu cele mai frecvente i cele mai pu in frecvente (vorbesc doar de substantive), este unul din cele mai nobile ale limbii române: gând. S re inem, sub beneficiu de inventar, este de origine maghiar .

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Lidia GROSU

Poeta Doina Dr[gu\: „@ntre dou[ lumi” cu „@n\elepciunea de sine” Reflec ii pe marginea c Noua carte „Gânduri de lumin ” (Ed. UZP, Buc., 2019, ISBN 978606-9654-00-2, CZU 821.135.1), semnat de distinsa scriitoare Doina Dr gu , director al publica iei „Constela ii diamantine”, în continuarea celor editate anterior („Ochiul de lumin ”, Ed. Funda ia Scrisul Românesc, Craiova, 2000; „Timpul dintre valuri de lumin ”, Ed. Funda ia Scrisul Românesc, Craiova, 2014 ), cu aceea i reflec ie a luminii interioare, r mâne autoarea ce valorific profunda idee ce st la baza Crea iei Divine: „S facem om dup chipul Nostru, dup asem narea Noastr ” (Geneza 1:26). A adar, ceea ce ar trebui s fie omul este lumina - acea din a c rei pl mad a fost modelat, însufle it, pe parcurs suferind anumite modific ri.

Autoarea, începând cu titlul i pân la ultima pagin a c ii, se va scufunda în acest abur (subliniez: celest!) - CUVÂNTUL - , suflu înr cinat în teluricul existen ial, prin care se extinde spa iul de reevaluare a posibilit ilor în vederea nu doar a explor rii luminii din el, ci i a disemin rii pân la o transformare a acesteia în izvor inepuizabil al m re iei clipei. Infinitivitate a sublinierii valorii omului pentru om în spa iul efemer al clipei („eliberarea de efemer/ d claritate zborului/ spre o constela ie de în elesuri...” (eliberarea de efemer, p.10)), ce poate i trebuie s abunde de str lucire pentru a se bucura de eternitatea frumuse ii, eul artistic î i asum responsabilitatea sa de clarv tor, nu neap rat cu capacit i paranormale, ce recunoa te „un punct - deplin tatea/ unui cerc devine totul” (p.9), mesajul adoptând lumina sau lumina înfiind mesajul: „fluturii desprin i/ din gândurile mele/ zboar pe covoare de lumin ...” (fluturi desprin i din gânduri, p.7).

Potrivit unor legende, tradi ii, fluturele ar simboliza sufletul omului, rena terea acestuia, speran a în noi începuturi... Iar când se mai întâmpl c acesta ar putea fi v zut ca un gol („se sparg în fluturi goi/ geamurile universului meu...”, p. 11), autoarea îi sugereaz iubitorului de poezie s g seasc acea cale spre mântuire i unica ans de supravie uire cu încrederea c „via a e o preg tire/ pentru trecerea fluviului/ de lumin ” (fluviul de lumin , p.11).

Mai mult decât ni te haiku-uri, poeziile Doinei Dr gu sunt ni te medita ii dictate de o experien în care sufletul i ra iunea se integreaz ca augmentare a filosofiei lumii i/ sau a în elegerii menirii omului în raport cu

ii Gânduri de lumin propria fiin , dar i cu cele înconjur toare. În acest context, o vom descoperi pe poet în mai multe ipostaze, inclusiv i în special cea de pedagog, de p rinte, poate mai mult, p strând tonalitatea pov uitor-covâr itoare i modul exaltat de a sim i cu acea verv solicitat doar de atmosfera în care, aflat unul la unul cu sinele, totul pic la inim : „inima în ve minte de fiori se-mbrac / pe umeri falduri de credin se înal ” (lumin i gând (2), p.16) Autoarea ne va feri de spa iile înguste i sumbre ale confuziilor („m cuprinde farmecul când m înal / noaptea mi se face dep rtare...” (lumin i gând (1), p.15)), în timpul v zut ca îngr dire, în care nu po i s accep i ideea: „am f cut tot ce am putut, cine poate, s fac mai mult”, pentru c „ceea ce cunoa tem/ nu este pe m sura/ a ceea ce nu cunoa tem” (îngr di i de timp, p. 13), adar, r mânem propria supraveghere a utiliz rii timpului nostru, fiind important nu atât modalitatea de c utare a luminii („unii se întorc spre sine/ ca s caute lumina/ al ii se arunc -n bra ele v zduhului/ ca s o culeag ...”), ci gradul de con tientizare c „ i unii i al ii/ ceea ce nu tiu este profund/ iar ceea ce tiu/ este superficial” i c mereu exist loc pentru largul strâmtorat de percep ia fals .

De fapt, toate solilocurile poetice i din noua carte „Gânduri de lumin ” se afl sub aceea i aureol a cumsec deniei, subîn eleas ca profund umanism, noble e a fiin ei umane, bun parte din ele, zece la num r, având chiar unul i acela i titlu celestic - „Lumin i gând” - fapt suficient de semnificativ întru a-i acorda acea adora ie binemeritat poetei Doina Dr gu , identificândo ca pl mad de gând-lumin - lumin -gând (la schimbarea locului termenilor suma nu se schimb ), în care o descoperim atât valorificatoare a timpului-lumin - „somnul deschide dup fiecare noapte /o alt poart spre timpul ce nu are oprire// în lumin i în gând” (p.17); descoperitoare de adev ruri, sensuri - „forma locului ne define te sensul/ i ne-ndep rteaz -n cercuri/ rupte de imagini (p.18), cât i veghetoare de valori sensibilizat de matrice - „glasul haric al chem rii// în lumin i în gând// îmi configura conturul/ adâncindu-m în mine/ spre un centru de origini” (p.24), dar i o exploratoare a metafizicii („îngr di i/ de timpul nostru/ întrup m în vise/ imagini iluzorii/ cu idei intuitive/ i l m în aer urme

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

( m în aer urme, p.30)), prin al c rei intermediu lumea dorit devine o realitate „ca-ntr-un vis/ din vreme clipa scuturat / spore te taina unui început/ de rânduial -n ne tiut (p.21).

Creatoare de „lini te contemplativ ” în care sufletul e determinat s se ating de „vraja unei stele”, cu o pledoarie pentru armonie într-o „izbucnire de elan vital”, poeta Doina Dr gu ne sugereaz mereu o întoarcere spre sine („în fo net de oapte sub iri/ te întorci spre tine/ cu univers cu tot// în ame itoare adâncimi po i/ g si adev rul// e de ajuns s p trunzi/ numai cu gândul/ spre centrul/ ce sistematic/ se mut ” ( te întorci spre tine, p.25), în care „puterea închipuirii” e magic i ne reface doar în contextul afl rii în cerc de lumin : „folosindu-mi timpul meu/ cu puterea închipuirii/ vreau ca tot ce împlinesc/ f faim i câ tig/ s culeg i s strez lumina” (puterea închipuirii, p. 31) adar, nesfâr ire de lumin pe „c rare de cuvinte”, poezia Doinei Dr gu ne trateaz cu acest continuu gând-lumin diseminat întru explorare de „urma ii urma ilor lor”... i nu vor gre i când, într-o redescoperire de universuri, î i vor sim i în propriul interior „cerul de stele” ce le-ar asigura d inuirea, pronun ându-i-o pe cea a poetei Doina Dr gu : „costumul pe care-l port/ de-o via / s-a cam învechit/ pe alocuri se v d cus turile/ prin alte p i/ s-a cam tocit/ dar mai bântuie în el/ un cer de stele// aceast mas de materie/ de care m-am ata at/ îmi este drag / aceast form pe care o locuiesc/ i o port mereu cu mine/ este corpul meu (cer de stele, p.42).

Anul X, nr. 11(111)/2019

Mircea }TEF{NESCU

Concertul omagial @în memoria lui Anatol Vieru

Henric Trenk - Julius Sigerus copil

În Aula Palatului Cantacuzino, pe 12 sept.

2019, a avut loc un concert omagial dedicat compozitorului, dirijorului, muzicologului i profesorului universitar Anatol Vieru.

Anatol Vieru s-a n scut la Ia i, în 1926, i a decedat la Bucure ti, în 1990.

Dup studiile urmate între 1846 i 1941 la Conservatorul din Bucure ti, unde i-a îmbog it preg tirea sub îndrumarea unor personalit i componistice i interpretative admirabile, printre care Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Constatin Silvestri i Sabin Dr goi s-a perfec ionat în arta compozi iei muzicale la Conservatorul P. I. Ceaikovski din Moscova în principal cu celebritatea mondial Aram Haciaturian.

Aceste succinte date biografice sunt punctele cardinale ini iale ale unei vie i închinate muzicii, astfel cum s-a împlinit i destinul lui Anatol Vieru.

La concertul omagial în memoria i pentru celebrarea acestei personalit i de excep ie s-au marcat momente de real i special interes. În primul rând am salutat prezen a d-lui Dan Schlanger, pre edintele al Jewish film festival Bucharest, care a creeat cu degajare, talent i volubilitate, atmosfera de emisiune de radio. El a instituit în aul aer de familie cu piani tii Lena Vieru Conta i Andrei Vieru, copiii lui Anatol Vieru i ai so iei sale Nina.

La toate acestea, compozitorul Ulpiu Vlad vicepre edintele Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor din România, Dan Dediu compozitor i rectorul Academiei Na ionale de Muzic din Bucure ti i compozitoarele Doina Rotaru i Diana Rotaru au evocat emo ionantele lor amintiri despre marele disp rut sau despre efectul Anatol Vieru pentru genera iile succesive de compozitori i interpre i, absolven i ai studiilor universitare de specialitate. Am ascultat din crea ia componistic a lui Anatol Vieru 4 cântece pe versuri de Eminescu, acestea fiind Peste vârfuri, Cu penetul ca sideful, La mijloc de codru des, i dac ... în interpretarea sopranei Andreea Novac i a pianistei Lena Vieru Conta. În continuare s-au auzit Nocturne i Rezonan e Bacovia, Clar de noapte, pentru sopran i pian, Rezonan e Bacovia pentru flaut solo i Amurg de toamn cu participarea sopranei

Andreea Novac, a flautistului David Borzasi i a pianistei Lena Vieru Conta.

Pianistul Andrei Vieru a redat, într-o viziune, poate una dintre cele mai reu ite, albumul Din lumea copiilor, 20 de miniaturi pentru pian.

Din muzica scris de creatorul american Charles Ives, pe care Anatol Vieru îl considera ca fiind unul dintre cei mai interesan i i scrut tori compozitori din muzica secolului XX, am ascultat At the Sea - La mare, Maple leaves - Frunze de ar ar, Ilmenau Peste toate vârfurile copacilor i Remembrance Amintirea. Liedurile 1, 2 i 4 sunt pe texte de poe i americani despre care nu avem informa ii, iar liedul nr. 3 este pe un poem scris de Goethe.

Este de subliniat aici meritul interpretelor, soprana Andreea Novac i pianista Lena Vieru Conta, de a se fi consubstan ializat cu sugestia sonor înscris în opera componistic .

Versete pentru vioar i pian de Anatol Vieru este o quassi sonata scris liber, într-o anume tipologie de melodie infinit cu urcu uri i puncte culminante în plenitudine sonor . Violonista Diana Mo i pianista Lena Vieru Conta au realizat aici o interpretare la care publicul a reac ionat admirativ iluminat de scânteierea reu itei. În lexiconul Muzicieni români de Viorel Cosma, vol. IX, Editura Muzical , 2006, Anatol Vieru are unul dintre cele mai extinse articole, de aproape 9 pagini de mare format i cu litere m runte.

Anatol Vieru a fost o mare personalitate muzical , recunoscut atât în ar cât i peste hotare, fiind distins cu prestigioase diplome i premii. Partiturile i c ile sale de muzicologie i de tiin muzical , ca i articolele sale pe varii teme au ap rut la reviste i edituri de top din Europa, SUA i Israel. Compozi iile sale au fost aplaudate pe unele dintre cele mai importante scene de concert ale planetei.

Eu l-am cunoscut pe Anatol Vieru i l-am vizitat deseori la apartamentul familiei sale.

Amintindu-mi-l reiau acum fragmentul de libret din Flautul fermecat în care Sarastro spune despre Tamino, Nu este Prin , este Om, dup cum Aristotel scria c Pentru a avea un Om, trebuie s ai un Om i Divinitatea.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Tudor NEDELCEA

Eminescu ]i demnii s[i slujitori În spa iul românesc sunt mai multe localit i cu numele Dumbr veni, dar Dumbr veniul lui Ioan Pav l (primar) i al lui Mihai Chiriac (secretar) este singular i exemplar din mai multe motive. În primul rând, prin asocierea numelui vârfului spiritualit ii române ti, Mihai Eminescu, apoi, prin ac iuni edilitar-gospod re ti i culturaltiin ifice de excep ie. Este administrativ, doar o comun bucovinean , la 10 km de Suceava, dar ce comun ! De aici îndemnul academicianului Eugen Simion: r mâne i comun , nu trece i la statutul de ora , c sunte i unicat.

Fiecare localitate româneasc se mândre te, pe drept, c pe acolo a p it i Eminescu, care, se tie, a str tut ara în „cruci i-n curmezi ”. Dar, Dumbr veniul, ca i Ipote tiul, p streaz o amintire aparte pentru Eminescu. O prim consemnare notabil o dator m lui Cincinat Pavelescu, care a inut la Radio Bucure ti, la 16 iulie 1933, conferin a Despre Leon Ghika , Dumbr veni i statuia lui Eminescu ridicat de el pe mo ia sa (vezi Victor Cr ciun, Umbra lui Eminescu la Dumbr veni, în „Flac ra lui Adrian P unescu”, 26, nr. 19, 20-26 mai 2016, p. 8).

Proprietarul Dumbr venilor a fost uimit de faima postum a lui Eminescu, a a c , dup 13 ani, în 1902, a organizat o manifestare omagial , cu participarea unor personalit i ale vremii de atunci i de azi: t. O. Iosif, Dimitrie Anghel, D. Nanu, Al. Davila, Petre Gr di teanu (fost ministru, pre edinte al Ligii Culturale Române). Cu aceast ocazie, a fost dezvelit un monument lui Eminescu, autorul bustului fiind sculptorul Oscar Späthe. Între timp, bustul - primul ridicat întro localitate rural din România i al patrulea din ar , dup cele din

Boto ani i Bucure ti - a disp rut, se pare c în timpul primului R zboi Mondial, f prea mari regrete, pentru c îl prezenta pe Poet cu barb , iar pe soclu era trecut ca loc al na terii comuna Dumbr veni, ceea ce a trezit multe comentarii. Recent, Mihai Sultana Vicol, într-un dialog fructuos cu preotul locului, C. Java, acrediteaz acela i loc al na terii.

Revenind la conferin a lui Cincinat Pavelescu, acesta men ioneaz : „Pe când st pânea mo ia Dumbr veni marii boieri Bal , se afla ca administrator Eminovici, tat l poetului Eminescu, a a c marele scriitor a tr it câ iva ani ai copil riei sale în c minul boie-resc de la Dumbr veni i s-a jucat cu fra ii i surorile sale prin parcul din preajma castelului”.

Istoricul i arhivistul ie ean Gh. Ungheanu opereaz necesare corect ri i preciz ri în acest sens, în cartea sa, Eminescu în documente de familie (1977). Astfel, Gheorghe Eminovici î i pune semn tura pe actele mo iei Dumbr veni prin anii 1831-1832, în 1836 devine taf, apoi sluger i c minar, din mai 1841, pe mo ia fra ilor Alecu i Costache Bal , ultimul întorcându-se la Dumbr veni în 1845 (venind din Basarabia), unde va muri în 1848, an i loc în care va muri de holer i tefan Eminovici, fratele cel mic al c minarului, la numai 29 de ani. Cu banii câ tiga i ca bun c minar, Gheorghe Eminovici cummo ia Ipote ti, la 17 noiembrie 1847. Dup c toria cu Raluca, aici s-au n scut ase copii, erban (n. 1841), Nicolae (n. 1842), Gheorghe (Iorgu, n. 1844), Ruxandra (n. 1845), Ilie (n. 1846), Magdalena (Maria, n. 1848). Cele dou fete n scute aici vor muri curând (vezi M. Cimpoi, Mihai Eminescu. Dic ionar enciclopedic, edi ia a II-a, rezut i ad ugit , Chi in u, Gunivas, 2018, dar i Genealogia patern a Poetului alc tuit de Didona i Aglaia Eminescu, str nepoatele sale).

Precizarea locului na terii Poetului la Boto ani f cut de Gh. Ungureanu a fost men ionat anterior de maica Fevronia, sora Ralui (m tu a Poetului) i de C. Hurmuzachi, boierul bucovinean dându-l în judecat pe minar, „tr itoriu în Boto ani” (Ironia sorii: în 1878, la Flore ti-Gorj, Eminescu avea traduc Fragmente din istoria românilor de E. Hurmuzachi: vezi Tudor Nedelcea, Eminescu, Bucure ti, Funda ia Na ional pentru tiin i Art , 2013).

Mai sunt necesare câteva preciz ri privind personalitatea boierilor mo iei Dumbr veni, fra ii Bal. Erau unii dintre cei mai boga i din ar , dar i iubitori de cultur : Filarmonica „Moldova” din Ia i a fost construit de vistiernicul Alecu Bal , în 1815, în stil neoclasic, biblioteca sa num rând „3002 buc i c i

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în limbile na ional , greceasc , latin , german , francez , englez i rosian ”, legate în piele, „auri i cu hârtie aurit , cu piele sadea, cu hârtii, nelegate, care c i sunt a ezate în dulapuri de mahonie”.

Desigur, na terea Poetului la Dumbr veni nu este confirmat pe deplin, dar spiritul eminescian domin aceast localitate i oamenii i; acest mit al na terii sale dumbr venene este, totu i, lucr tor, dovada incontestabil a manifest rilor tiin ifice i culturale, cu participare interna ional , începând din 2003, pe care edilii Dumbr venilor, primarul Ioan Pav l i secretarul Mihai Chiricac le organizeaz cu mare devota iune i succes. Prim ria comunei Dumbr veni este, dup Academia Român i Academia de tiin e a R. Moldova, al turi de Liga Cultural pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Centrul Academic Interna ional „Mihai Eminescu” din Chi in u, institu ia care a realizat cele mai profunde i nefestiviste manifest ri dedicate Poetului-nepereche. i aceasta se datoreaz oamenilor, ini iatori i organizatori, adic academicienilor Eugen Simion, Mihai Cimpoi i Vicor Cr ciun, primarului Ioan Pav l i secretarului Mihai Chiriac, adeverind proverbul românesc cum c „omul sfin te locul”.

Dumbr venenii Ioan Pav l i Mihai Chiriac nu l-au l sat însingurat pe Eminescu, ci l-au înconjurat cu „trei ucenici ai Geniului: Nichita [St nescu], Grigore [Vieru] i Adrian [P unescu]. Destinul i-a ales prin încifrarea cuvântului din Absolutul Eminescu” (Mihai Chiriac). adar, au înfiin at Centrul Cultural Interna ional „Mihai Eminescu”, editeaz revista-almanah „Poe i ai nenumirii noastre, consacrat celor patru genii tutelare. Revista reune te adev rate exegeze despre biografia i perenitatea crea iei lui Eminescu, Nichita, Vieru i Adrian P unescu, semnate de personalit i marcante: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vasile T râ eanu, Valeriu Matei, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Viorel Dinescu, Nae Georgescu, Tudor Nedelcea, Lucia Olaru-Nenati, Mihai Sultana Vicol, I. Filipciuc, M. Colo enco, D. Matcovschi, Em. Marcu, M. Chiriac, I. Adam etc.

Sub egida aceluia i Centru Cultural „Mihai Eminescu” din Dumbr veni a fost editat o alt revist -almanah, Omagiu lui Eminescu, în care autoritatea tiin ific a colaboratorilor, în genere aceia i, o impune pe plan intern i interna ional. „Aici, Eminescu este la el acas - ne spune Ioan Pav l -, la ba tin , fiind prezent în fiin a noastr cu fiecare vers pe care ni l-a l sat cu fiecare liter pe care a scris-o pentru noi drept mo tenire”. Omagierea eminescian este,

Anul X, nr. 11(111)/2019

în opinia aceluia i, „un act de mare cultur , de responsabilitate fa de literatura român i de tr ire intens , a a cum ne-a înv at Poetul-nepereche.” Aceast revist ne ofer , pe lâng studiile semnate de E. Simion, M. Cimpoi, N. Dabija, Th. Codreanu, A.D. Rachieru, N. Georgescu, T. Nedelcea, Fl. Copcea, I. Filipciuc, Viorel Dinescu, Lucia Olaru-Nenati, M. Sultana Vicol etc., un r sf poetic datorat lui Eminescu, Vlahu , Vieru, P unescu, Esenin, Pu kin, Baudelaire, Malarmé, Rimboud, Verlaine, E.A. Poe, Rilke, Kipling, Valeriu Matei, V. T râ eanu, N. Dabija, D. Matcovschi, Adrian P unescu etc.

Cum era de a teptat, în privin a polemicii locul na terii Poetului, Mihai Chiriac (al c rui talent jurnalistic i literar nu se dezminte; din contr , l-a transmis i fiicei sale, Andreea) pune semitran ant problema: „Ba bine c da! Eminescu s-a n scut la Dumbr veni” adic „La Dumbr veni este «acas », unde a fost pl dit spre a pleca în lungi peregrin ri”.

Adev rata „academie eminescian ” (Mihai Sultana Vicol), Cetatea Cultural Dumbr veni, organizeaz anual (chiar bianual) simpozioane tiin ifice interna ionale moderate de acad. Eugen Simion, cu participarea academicienilor: Maya Simionescu, Bogdan Simionescu, Victor Spinei, M. Cimpoi, N. Dabija, V. T râ eanu, Al. Surdu, R zvan Theodorescu, Valeriu Matei, N. Breban, Ioan Aurel-Pop, Mircea Martin, Irinel Popescu, Mircia Dumitrescu, a exegezilor Th. Codreanu, Lina Codreanu, N. Mecu, Virgil T nase, monseniorul Ioan Robu, N. Georgescu, Doina Rizea, A.D. Rachieru, Varujan Vosganian, I. Filipciuc, I. Cosmei, Em. Marcu, Viorel Dinescu, Daniel Corbu, Lucia Olaru Nenati, I. Beldeanu, Vasile Bahnaru, L. Chi u, Ioan Cristescu etc.

Prezentându-l pe Ioan Pav l ca „om de isprav , care promite i se ine de promisiuni”, Eugen Simion, cu spiritul s u critic i echilibrat (care incit mereu la toleran ), a eaz cump na între admiratori, zelatori i detractori: „Nu au dreptate cei care se sup pe noi, care spun c Eminescu nu este poetul na ional. Mul i îl acuz pe Eminescu c este un na ionalist, ovin, dar nu-i adev rat. Eminescu nu f cea în publicistica sa decât s apere independen a tân rului stat. El este un unionist, un european. Toate acestea nu ar avea niciun rost dac Eminescu nu ar fi fost un mare poet român, motiv pentru care autorul «Scrisorilor» i-a cuprins i ne-a cuprins pe to i”.

Centrul Cultural „M. Eminescu” din Dumbr veni a completat seria manifest rilor omagiale, prin acordarea de premii, trofee, medalii,

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a titlului de cet ean de onoare al comunei, d ruirea de c i, dezvelirea unor monumente, cum sunt busturile lui Eminescu, Leon Ghica, Gr. Vieru, Adrian P unescu, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, a frescei i busturilor lui Mihai Viteazul, A.I. Cuza i Ferdinand în anul Centenarului Marii Uniri (2018) etc. Dar, un lucru esen ial i necesar a înptuit Prim ria din Dumbr veni: a finan at lucr ri fundamentale, ap rute în condi ii grafice de excep ie. A început cu edi ia de M. Eminescu Opere-Poezii, edi ie critic , cronologie, note i variante de Perpessicius, introducere de Eugen Simion, diferen e textuale i un comentariu asupra edi iei Perpessicius de Nicolae Georgescu (care a fost premiat la Dumbr veni, în 2014, an în care a fost premiat i Marin Diaconu, îngrijitorul edi iei Emil Cioran, Opere, I-II, introducere de Eugen Simion, ap rut în 2012, în deja celebra colec ie Opere fundamentale a Funda iei Na ionale pentru tiin i Art , ini iat i coordonat de Eugen Simion), carte editat de Funda ia Na ional pentru tiin i Art (condus de acad. Maya Simionescu i Eugen Simion), editând pân în prezent 285 de titluri. În aceea i colec ie, Eugen Simion mai editeaz i alte edi ii (cu un cuvânt înainte al s u) aceluia i geniu na ional: Eminescu, Poezii, edi ie i prefa de Titu Maiorescu, 1884, în regim anastatic, i M. Eminescu, Opere, I-II, Poezii, edi ie de D. Mur ra u (2017).

Unuia dintre cei mai importan i exegezi eminescieni, G. C linescu, i-a fost editat în 2016, în trei volume: I. Via a lui M. Eminescu i Opera lui Eminescu; II. Opera lui M. Eminescu i III. Eminesciene dincolo de monografie, edi ie critic de N. Mecu, Ileana Mih il i Daciana Vl doiu, introducere de Eugen Simion, adic tot ce a scris divinul G. C linescu despre autorul Luceaf rului, ultimul volum reunind studiile c linesciene din reviste strânse pentru prima dat în volum.

Celebrul i ineditul Dic ionar enciclopedic Mihai Eminescu, edi ia a II-a, rev zut i ad ugit de Mihai Cimpoi, a ap rut în acela i context i condi ii grafice, adic de excep ie. Savantului de la Chi in u, Prim ria de la Dumbr veni i-a finan at i volumul IX al colec iei Critice (coordonat de Tudor Nedelcea), cu studii dedicate lui Eminescu, V. Cârlova, Gr. Vieru, Valeriu Matei, Viorel Dinescu, Derrida, Rebreanu i Dostoievschi, Freud, Bacovia i Nietzche, C. Stere, G. linescu. Primele opt volume au ap rut la Funda ia „Scrisul Românesc” din Craiova, finan area de stat oprindu-se la volumul opt,

15

pentru c erau distribuite... gratuit. A fost lansat i volumul Vasile Bahnaru, O via în serviciul limbii române, ap rut sub egida Institutului de Filologie Român „B. P. Hasdeu” Chi in u. În 2018, în aceea i colec ie a Funda iei Na ionale pentru tiin i Art , Prim ria comunei Dumbr veni a finan at alte volume de excep ie: M. Kog lniceanu, Opere, I-II, texte alese i stabilite, note comentarii i glosar de Dan Simonescu i Andrei Nestorescu, revizuire filologic , cronologie i indici de Monica Vasileanu, repere critice de Dorina Rusu i N. Mecu, cuvânt înainte de Al. Zub, introducere de Eugen Simion. Sunt reunite astfel toate scrierile literare, culturale i istorice ale unei mari personalit i literare i politice din secolul al XIX-lea.

Alt lucrare finan at în 2018 de Prim ria Dumbr veni adun în patru volume scrierile autorilor care fac parte din coala Ardelean , antologie de texte alc tuit i coordonat de Eugen Pavel, prefa de Eugen Simion, adic scrieri istorice, lingvistice, literare, teologice i religioase, filosofice, didactice i instructive, repere critice, glosar de autori, traduc tori i opere antologate. Publicul cititor avizat g se te în cele patru volume nu numai pe corifeii colii Ardelene (MicuKlein, Samuil Micu, Gh. incai, Petru Maior, I. Budai-Deleanu), dar i al i autori sau texte mai pu in cunoscu i, dar nu lipsi i de importan .

La apari ia acestor volume din coala Ardelean i-a adus sprijinul financiar Consiliul General al municipiului Bucure ti.

Cum era i firesc, pre edintelui de onoare al Festivalului Literar Interna ional „Mihai Eminescu” de la Dumbr veni, Eugen Simion ia fost finan ate în 2018, cu prilejul împlinirii a 85 de ani, cele dou volume din Genurile biograficului i cele trei volume din Fic iunea jurnalului intim, ap rute la cunoscuta editur bucure tean Tracus Arte, prilej de a i se acorda i un binemeritat premiu; în 2019, edi ia a II-a a tezei sale de doctorat, Posteritatea critic a lui E. Lovinescu, a ap rut tot cu sprijinul Prim riei Dumbr veni.

Prim ria comunei bucovinene Dumbr veni i-a extins aria de participare i finan are, la Academia Român , prezent fiind prin reprezentan ii s i, Ioan Pav l i Mihai Chiriac, la s rb toarea Zilei Culturii Na ionale (15 ianuarie), instituit conform Legii nr. 238/7 decembrie 2010 a Parlamentului României.

Venerat ca sfânt (al turi de tefan cel Mare), Parlamentul Basarabiei decreteaz , la 26 decembrie 1990, ziua de 15 ianuarie ca „Ziua

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

comemor rii lui Mihai Eminescu”, iar la 12 aprilie 2012, Parlamentul R. Moldova, sincronizându-se cu Academia Român , hot te marcarea zilei de na tere a lui Eminescu ca zi a Culturii Na ionale, academicienii Eugen Simion i Mihai Cimpoi conlucrând benefic în acest sens. Mai mult, începând cu 3-4 septembrie 2012, când Mihai Cimpoi a împlinit apte decenii de via , Academia Român i Academia de tiin e a Moldovei au organizat prima edi ie a Congresului Mondial al Eminescologilor. La primele apte congrese au participat academicienii: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Gh. Duca, Ionel Haiduc, N. Dabija, Valeriu Matei, Victor Cr ciun, Alexandrina Cernov, I. Tighineanu, I. Hadârc , V. T râ eanu, Ioan Aurel-Pop, Eugen Doga, speciali ti români: N. Georgescu, Th. Codreanu, Lucia Olaru-Nenati, M. Stan, Mihai Sultana Vicol, V. Bahnaru, Mircea A. Diaconu, Ioan Cristescu, N. Mare , Elena Dabija, L. Vasiliu, Nina Josu, Nichita Danilov, Ileana Mih il , Tudor Nedelcea, Adrian Dinu Rachieru, M. Stan, P. Bârlea, Daniel Corbu, Viorel Dinescu, Elena Condrei, D. Apetri, Al. Burlacu, Victor Petrescu, Vladimir Be leag , Fl. Copcea, Bogdan Cre u, Nina Corcinschi, Pompiliu Cr ciunescu, I. Holban, G. Coand , Catinca Agache, I. Ie cu, Cassian Maria Spiridon, M.R. Iacoban, A. tefanachi etc., i str ini: G. Manitta (Italia), Su Yan (China), Kopi Kycyku (Albania), Ali Narcin (Turcia), Milan Nenadici i Ileana Ursu (Serbia), E. Valdivieso (Spania), Miroslava Matleaeva (Rusia) Mario Navaretti (Chile), Xu Wende (China), Laura Hant (Austria), O. Stamboliev (Bulgaria), Vl Poiata (Ucraina). La Chi in u, la Congresul Mondial al Eminescologilor din 2013, a fost s rb torit Eugen Simion, cu prilejul împlinirii a opt decenii de via , asupra c ruia s-au pronun at: Mihai Cimpoi, N. Dabija, Valeriu Matei, Victor Cr ciun, Tudor Nedelcea, N. Georgescu, Th. Codreanu, A.D. Rachieru. i la aceste congrese mondiale nu puteau lipsi primarul Ioan Pav l i secretarul prim riei, Mihai Chiriac, remarcându-se prin prezentarea unor colec ii, a unor interven ii pertinente legate de crea ia celui aniversat, dar mai ales prin cofinan area acestui congres. Cu prilejul edi iei a VIII-a a Congresului Mondial al Eminescologilor (Chiin u, 1-2 septembrie 2019), Prim ria comunei Dumbr veni a oferit tuturor participan ilor medalii reprezentându-i pe Eminescu, G. C linescu, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, D. Prunariu (celebrul cosmonaut), dar i c i bibliofile, un album Eminescu, dou edi ii Luceaf rul de Eminescu, în formate diferite i în mai multe limbi de circula ie interna ional , dou plachete ilustrativ-filatelice dedicate lui Eugen

Anul X, nr. 11(111)/2019

Simion i Mihai Cimpoi.

Locuitorii comunei Dumbr veni i-au ales edilul în multe mandate, semn de recunoa tere a meritelor sale cet ene ti, secretarul Mihai Chiriac ocup acest post de o via , venind din pres . Pe lâng atribuiile lor gospod re ti pentru care au fost ale i/numi i, i-au luat de la sine sarcina organiz rii unor manifest ri culturale i tiin ifice de anvergur interna ional , l-au a ezat pe Eminescu pe centrul aten iei universale, unde-i este locul, au a ezat comuna la loc de frunte pe harta spiritual a rii i chiar a Europei. Asta, în timp ce, la numai câ iva kilometri, la Boto ani, cel care „are meritul de a fi salvat onoarea spiritual a poporului român” (Petre ea), Eminescu este umilit i batjocorit.

Premiul na ional de Poezie „M. Eminescu” a fost acordat unui ilustru necunoscut, T. O. Bobe, remarcat prin blasfemierea Poetului în „Dilema”, iar în 2017, premiul a fost acordat unei poete (tot necunoscute), care a recitat, cu prilejul primirii acestui premiu (în bani), poezii pornografice, stârnind fluier turile partici-pan ilor (cartea „poetei” a ap rut în editura „Cartea Româneasc ” a Uniunii Scriitorilor, condus de C lin Vlasie, care a afirmat c Eminescu nu-i poetul nostru na ional, ci „idiotul na ional”). Iat dou atitudini despre „omul deplin al culturii române ti” (C. Noica), diametral opuse, care duc la dezbinare, ur , intoleran , aprecieri diferite asupra fondului culturii na ionale.

De aceea, trebuie s -i prezent m în adev rata lor manifestare i ac iune cultural pe cei care iubesc cultura na ional i pe creatorii ei, pe Eminescu în primul rând, pentru c el a contribuit „enorm la fundamentarea patriotismului român modern. Este un rar privilegiu a fi, în acela i timp, cel mai mare poet al poporului s u i creatorul doctrinei sale na ionaliste”. (Mircea Eliade)

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Livia CIUPERC{

Bicentenar Walt Whitman S-au împlinit 200 de ani de la na terea lui Walt Whitman (1819-1892), cunoscut în literatura universal drept un temperament vulcanic, un revoluionar convins, un „progresist” care va atrage, în plin secol al XIX-lea, simpatii i mult mai multe antipatii. A fost i copist, i func ionar pe lâng Ministerul de Justi ie, dar i un avid cercet tor. S-a implicat i în politic . S-a opus sclaviei.

A promovat egalitatea raselor. A „drume it”, îndr zne i degajat, „prin multe sfere” ale cunoa terii. În ferma tat lui s u într-o redac ie, „pe mare, pe cor bii cu faguri de cabine”, Walt Whitman a urmat un el al s u, „eternul mers înainte” (Cauzei libert ii), cu îndr zneal i mult deta are.

Pentru poet, „mirosul frunzelor verzi i al frunzelor uscate, al plajelor i al stâncilor cenu ii ale m rii, mirosul fânului cosit” (Cântec despre mine însumi), tot ce-l înconjoar înseamn Speran . Cu un zâmbet de mul umire în tot ceea ce- i propusese, numele i fapte senfr esc, cu non alan : „Eu sunt Walt Whitman, neîmblânzitul, / Americanul, în mine-i tot universal…”. În lexicul s u poetic, triumf termeni care se vor a fi consemnare a crezului s u de Om implicat în Prezentul timpului tr it: „Cânt omul material din cre tet pân -n t lpi” (Pe om îl cânt). În România anilor 1950-1960, poetul Walt Whitman este promovat cu un plus de pasiune. Ca poet, el devenea un model demn de urmat, recitindu-i-se îndemnuri, precum acesta: „Rezist mult, supune-te cât mai pu in! / O dat îng duit , supunerea f murmur înseamn robie deplin / i o dat în robie deplin , niciun popor, niciun stat sau ora de pe lume nu- i va mai redobândi libertatea” (Statelor).

Dar aceste versuri fuseser datate 1860. La acel timp, mesajul poetului viza evenimente care au condus la „extinderea i divizarea” Americii. Interesant ce conota ii s fi pulsat pentru societatea româneasc sovietizat ?! „Firele de iarb ” presar -n versuri generoase toat iubirea pentru semenii s i, pentru poporul din sânul c ruia a r rit. Pentru c poetul este încrez tor în „omenia” alor s i. i este preg tit s înfrunte „pantele crepusculului înfiorat” (Cântec despre mine însumi).

S-ar putea recunoa te-n Walt Whitman un vizionar sau doar un vis tor? „Mi s-a ar tat în vis un ora care nu poate fi biruit chiar das-ar n pusti asupra lui tot restul p mântului / i am visat c era noul ora , al Prieteniei, / i c -n acel ora , mai presus de toate, era pre uit o robust i mare iubire...” (Am visat un vis).

Poate de aceea, s-a încercat ( i nu tiu i în ce m sur s-a reu it - deplin) o compara ie cu Mihai Eminescu. Care a fost principala argumenta ie? Ambii creeaz o „dic ie poetic na ional , un limbaj care cristalizeaz semnifica iile poetice al culturii lor”, de i (trebuie

recunoa tem) amândoi utilizeaz stiluri total diferite.

Mihai Eminescu este „omul deplin al culturii române ti”, un arhetip (Constantin Noica). Despre Walt Whitman, se precizeaz c a descoperit „noua m sur i noua ordine relativ ” pentru „noua limb potrivit unei lumi noi”. i, comparându-i, s-au folosit cuvinte m re e. Ambii - sunt „monumente culturale”, în sensul c opera lui Mihai Eminescu reprezint „esen a scrisului românesc”, în timp ce Walt Whitman este un „inspirator”, un „critic” i un „protestatar” care prive te înspre viitor („Am visat Noua Cetate a Prieteniei”). Îi putem d rui lui Walt Whitman hlamida romanticului? În viziunea sa, devine „firul de iarb ” - un „stindard”? R spunsul ar putea fi afirmativ! „Cred c un fir de iarb nu-i mai prejos decât o stea ce- i str bate calea!” Dar ce este „firul de iarb ” în viziunea sa? Acesta devine „stem ”, „stem firii mele esut din verdele fir al speran ei”. Acesta e cuvântul-cheie: „speran !”. Dar „firul de iarb ” poate deveni, deopotriv , i „n fram lui Dumnezeu / darul lui înmiresmat, amintire sat -ntr-adins pe p mânt”. „Unduit”, „firul de iarb ”, adic rodul inspira iei sale, spore te-n inima sa - cu dragoste. Mult dragoste.

Nu neap rat i lini titoare. Ideea poetic se cere dezvoltat , purtat pe aripi îndr zne e: „Topi i-v ”, „risipi i-v ”, „hot râ i-v ”, înlocui i armele de foc cu „arme pentru ogoare”! În fond, „iarba e îns i un prunc”, „odrasl a unei lumi vegetale”. Tocmai de aceea, el, „firul”, se cere întru z mislire. Acesta-i visul poetic: „s mân a des vâr irii”.

Marea i unica speran ! Înc de la 1860, Walt Whitman s-a vrut un poet al viitorului, preocupat fiind de „graba fecund a lumii”!

Privind, retrospectiv, atât cât s-a tradus, în române te, din bogata sa crea ie liric , în elegem c „salutul” s u „tov esc” este, deopotriv , un generos „salut au monde”. Din preaplinul inimii sale, verticalul domin : „Fiecare din noi este inevitabil”, „Fiecare din noi este chemat s ia parte la elul etern al planetei, / Fiecare din noi este aici într-un fel deopotriv de dumnezeiesc!” A a ne putem explica cum „durerile lumii” (M opresc i iau seama) devin propriile sale dureri.

Poetul este afectat de „pu inul Bine” care „cre te iute” - în compara ie cu „mald rul de R u” care domin i care ne „coboar c tre moarte” (Când r ceam cugetând).

Putem realiza noi, cei tr itori în acest mileniul al treilea, cât de împov toare constatare, se dore te pecetluire de poet... înc din ... îndep rtatul an 1881?!

Walt Whitman r mâne poetul care i-a asumat în vers „durerile lumii”. „Aud suspinele i hohotul de plâns al tineretului chinuit, / împov rat de toate”. Suferin a alor s i, suferin a genera iei sale se amplific , ia propor ii universale. Oglindirea-n vers r scolitor vizeaz un dublu imaginar: „m opresc” i „iau seama”. O privire atotcuprintoare, urmat de o constatare r scolitoare i acuzatoare, într-o continu r cire cugetând .

De un Walt Whitman de mileniu al treilea avem nevoie! Tocmai de aceea, la 200 de ani de la na terea sa, s ni-l asum m. Walt Whitman este contemporanul nostru!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul X, nr. 11(111)/2019

Mihai CABA

La centenarul mor\ii sale, cât de actual[ mai este opera literar[ a lui Alexandru Vlahu\[?

Cu debutul ei, din 1880, consemnat în prestigioasa revist a Junimii, „Convorbiri literare”, opera scriitorului Alexandru Vlahu , cuprinzând numeroase scrieri în proz i în versuri, se întinde în literatura român vreme de aproape patru decenii, apar inând perioadei posteminesciene de la sfâr itul secolului al XIX-lea i începutul secolului XX; scriitorul trecând la cele ve nice la 19 noiembrie 1919!

Pe bun dreptate, la împlinirea centenarului mor ii sale se poate pune întrebarea fireasc : Cât de actual mai este azi mo tenirea sa literar ? Pentru a putea justifica un r spuns tran ant, înainte de a pronun a un „verdict” definitoriu, va trebui întreprins o dreapt „cump nire” a acestuia, trecând „în revist ”, fie i succint, aprecierile critice care i-au fost atribuite scrierilor lui Vlahu de-a lungul timpului de c tre magi trii titra i ai genului. i tot firesc este ca începutul „retrospec iunii” -i parvin lui George C linescu, renumitul critic i istoric literar, care avea s -i dedice operei lui Alexandru Vlahu nu mai pu in de 5 pagini (490-495) în monumentala i memorabila sa lucrare: „Istoria

literaturii române de la origini i pân în prezent”, tip rit în 1941, la Funda ia regal pentru literatur i art . Dar, chiar de la început, aprecierea critic linescian avea s fie una necru toare cu Vlahu : „Cariera lui A. Vlahu , publicist merituos, este cu totul absurd . Acest epigon al lui Eminescu, declarat «maestru» înc din via , trecut printre clasici în manualele colare, este comemorat i ast zi i pre uit cu o nestins înd tnicie în cercurile na ionale.” Mai mult decât probabil, „absurditatea” atribuit avea la baz o „laud exagerat ” adus operei literare a „epigonului” Vlahu în raport direct cu „lipsa de profunzime” i „militantismul desuet” al scrierilor sale. În schimb, publicistica sa îndârjit din „Armonia”, „Viea a”, „Dacia”, pe calapodul „sem torist” al lui Co buc, avea s -i aduc notori-

etatea unui apreciate opinii. Totu i, George linescu, dup ce a aprofundat biografia scriitorului, „n scut la 5 septemvrie 1858 la Ple ti (jud. Tutova), fiind al 9-lea copil al unei familii de agricultori”, tipic în neajunsurile vie ii viitorului intelectual de la sfâr itul veacului 19, avea s i mai „îndulceasc ” comentariul critic cu unele sublinieri „atenuante” de tipul: „Opera lui e mai degrab un reportaj scris neted, uneori cu nerv, un album de icoane terse, de file rupte, de impresii luate - din goana vie ii - . El are i o teorie ad-hoc, o estetic a instantaneului.” sau „Meritoas la Vlahu nu e g sirea, câteodat , a unei sugestii poetice, cât p strarea într´o epoc de mediocritate a unei inute corecte de versifica ie i a unei decen e în platitudine.”

Henric Trenk - Intrare în Cheile Turzii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Totu i, ca un reverso demn de semnalat, în ciuda eviden ierii „platitudinii” scrisului u, romanul „Dan”, editat în 1883, înregistreaz o audien public de r sunet, iar Academia îi premiaz , în 1900, volumul „Clipe de lini te”, în 1902, volumul „România pitoreasc ”, iar în 1915, dup publicarea antologicului volum liric, Poezii (1880-1915), scriitorul Alexandru Vlahu este distins cu Marele Premiu al Academiei Române.

Alexandru Vlahu avea un vizibil cult pentru Eminescu i opera sa genial nu mai era niciun secret pentru nimeni, din moment ce l-a exprimat f prin numeroase scrieri pe care i le-a dedicat, drept urmare a covâritoarei presiuni exercitate de geniul eminescian asupra posterit ii sale, între care: Oda „La Eminescu” i confesiunile „Amintiri despre Eminescu”, „Casa arti tilor”, „DuEminescu”, drept urmare a cuno tin ei i prieteniei Poetului, manifestate înc din 1880.

Nu e de mirare c în poezia lui Vlahu se întrev d lesne i multe influen e eminesciene, cea mai vizibil fiind în interoga ia poematic : „Unde ni sunt vis torii?”, o poezie-manifest, scris la alt scar temporal decât cea a „Epigonilor” lui Eminescu, prin care autorul, deziluzionat de „melancolia secolului care moare”, încearc s renasc elanul tinere ii i revigorarea speran ei: „Tri ti poe i ce plâng i cânt suferin i închipuite,/ Inimi la e, ab tute, f r-a fi luptat vrodat ,/ i str ine de-o sim ire mai înalt , mai curat !/ Ce sunt bra ele acestea slabe i tremur toare?/ Ce-s ace ti copii de cear , fructe istovite-n floare?…” În schimb, poezia social a lui Vlahu , chiar dac lipsit de viziunea mesianic a lui Goga sau Co buc, avea s i cunoasc for a expresiv în versuri devenite memorabile: „Minciuna st cu regele la mas …/ Dar asta-i cam de multi or poveste / De când sunt regi, de când minciun este / Duc laolalt cea mai buna cas .” (1907).

Aceasta i înc multe alte scrieri satirice la adresa unei societ i române ti dec zute a avut „temeiul” perioadei „reconsider rii” de prin anii ´50 i a operei literare a lui Vlahu , în ând-o pe piedestalul dogmatic al vremii, datorit caracterului ei social i moralizator, fiind eliberat astfel de „stigmatul linescian” al deficien ei esteticii acesteia.

Numele lui Vlahu i opera sa literar i-a redobândit locul printre clasicii literaturii române; acestuia închinânu-i-se numeroase aprecieri critice favorabile în diferite reviste literare ale „vremii noi”, volume biografice despre via a i opera sa, cum i reedit ri de mas ale volumelor sale. Mai mult, „România pitoreasc ” a fost introdus i în manualele colare, gimnaziale i liceale, fiind conside-

rat de c tre istoricul i criticul literar Dumitru Micu: „un veritabil atlas geografic comentat al României de la începutul secolului XX. Ea este un jurnal de c torie, scris cu mare acurate e. De i este prima încercare literar de a înf a cititorilor, într-o viziune proprie, unitar , meditativ , priveli ti pitore ti ale României, Vlahu descendent al c torilor romantici, face o imens pictur din cuvinte, imaginile prezentate având for vizual , cinematografic . Pe alocuri sunt i accente de basm i feerie, dar contureaz i dimensiunea istoric a locurilor i a românilor, luptele crâncene pentru independen i demnitate na ional .” „România pitoreasc ” a fost scris de Vlahu în casa surorii sale, Eliza, devenit , din 1880, m icu la M stirea Agapia, dup ce a reu it s ob in de la înv torii colilor din ar informa iile solicitate. Casa, devenit muzeu din 1963, p streaz la loc de cinste obiecte de mobilier, fotografii i manuscrise originale ale scriitorului.

Tot ca o „reconsiderare”, i Academia Român , în oct. 1948, îi acord post-mortem titlul de membru de onoare, decizie care „compensa”, astfel, refuzul din 1896 exprimat de Vlahu la primirea calit ii de membru corespondent al acesteia.

Despre scriitorul Alex. Vlahu i opera sa literar aveau s apar în reviste culturale „note critice” semnate de reputa i critici literari ai vremii, între care: Tudor Vianu, erban Cioculescu, Constantin Ciopraga.

Dup 1970, în anii când în literatura român poezia i proza se a ezau pe un e afodaj înnoitor, interesul pentru mo tenirea literar l sat de Vlahu intr într-un vizibil „con de umbr ”, iar dup 1990 acesta dispare aproape complet; opera lui Vlahu fiind scoas din manuale i doar sporadic, la câte un moment biografic al scriitorului, mai apare câte o „noti ” care semnaleaz cititorilor, a cum a f cut-o cu autoritatea-i recunoscut i Garabet Ibr ileanu: „Opera lui Vlahu va fi însumat i în viitorime, ca una care poart m rturie pentru sufletul intelectualilor de la sfâr itul veacului al XIXlea.”

La centenarul mor ii scriitorului, în „cumna dreapt ” a aprecierilor operei literare a lui Alexandru Vlahu trebuie s -i ad ug m acesteia v ditul ei caracter patriotic, mai ales acum când patriotismul pare s i pierdut mult din str lucirea sa: „Într-o ar a a de frumoas , cu un trecut a a de glorios, în mijlocul unui popor atât de de tept, cum s nu fie o adev rat religie iubirea de patrie i cum s nu- i ridici fruntea, ca falnicii str mo i de odinioar , mândru c po i spune: „Sunt român!”

19

C[r\i primite la redac\ie

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Dumitru ICHIM (Canada)

#ntoarcerea de la Muntele din Cape Chignecto la Bay Of Fundy fiu sincer, m îndr gostisem de drumul pe acest munte unde Matei m-a dus de câteva ori. Acest urcu , de fiecare dat , dup ce istovea de tot ce era p mântesc în mine, se oferea de unul singur s -mi aduc amintirile grandioase ale oceanului filtrare prin lumina alb verde a copacilor.

Sunt mai multe locuri de întâlnire ale rmului cu oceanul la Bay of Fundy, dar eu reveneam, parc era o obsesie la portul min ii, din care puteam pleca pe sub timp. Nu soseam nici prea devreme, nici prea târziu la stâncile ro ii lustruite de ocean. De sus, c rat pe ele, se putea vedea i z rile cerului interior i negr itul albastru al adâncurilor.

Apoi, turi tii r mâneau sus s ia fotografii, iar eu mergeam pe podul de piatr ro ie care înainta tot mai mult spre adâncul oceanului.

Mersul pe fundul oceanului î i d acela i sentiment pe care l-am încercat împreun cu cârcota ii lui Moise când treceam pe fundul uscat al M rii Ro ii, înro it cu sângele Mielului adus ca jertf a r scump rii omului.

Ecua iile mele nerezolvate au r mas cele ale timpului. Timpul nu se poate mântui prin num r, dar omul devine numerotat. Este gheara cu care moartea te în fac din pântecele de femeie, iar sc parea de num r i-o poate oferi numai pântecele oceanului baptismal.

Din cauza num rului care ne leag ochii cu albea „adev rului” nu putem s vedem adev rata fa a realit ii. Numai oceanul ne poate ajuta s vedem oceanic, scuza i tautologia vârfului de munte. Cei doi ochi sunt ai num rului de aceea dup un num r de ani i se sugereaz ochelarii de a vedea mai aproape, sau mai departe, dar tu ai nevoie de cel de al treilea ochi, pentru care nu exist nici departe, nici aproape, ci dimensiunea lucrurilor v zute prin adâncul lor.

Fiecare lucru îl vedem cu lungime, l ime

Anul X, nr. 11(111)/2019

i în ime, iar omul e v zut la fel. Dar orice lucru care ne înconjoar are adâncurile lui paradoxale, pentru c ochiul al treilea este zul adev rat. Cei doi ochi v d frunzele zute sunt num r i în num r, dar ochiul interior vede adâncurile din inima semin ei, prive te într-o piatr sc rarea de foc din amnarul cuget rii ei, sau uvoaiele de ap strigate de Moise cu toiagul. Un om poate fi orb celor trei dimensiuni, dar f ochiul adâncului nu poate ajunge la lumin , iar f lumin nu exist via . Totul este n scut din lumin i totul este lumin din lumina cea de soare, lun , f de num r i de lamp .

Oceanul te ajut s ajungi la vecin ile tale, unele chiar înainte de facerea lumii. Nu reîncarn ri pentru c lumina nu are nici carne, nici oase. Iubirea este fecioara timpului care a n scut f de p catul de num r muritor pe cel ve nic i f de ani, nu Chronos, ci Timpul - Kairos, timpul care s-a golit pe sine pentru a deveni „plinirea timpului” umplut de apa tuturor lacrimilor v rsate de numerele omului, apa transformat în vin. De ce nu, pu in credincio ilor? „Adu degetul t u, Toma...” Din coasta Lui vedem c moartea e omorât cu adev rat prin moarte, din coasta Lui curge ap i sânge, apa ce gust oceanic i sângele strugurelui zdrobit pân devine vin d tor de via , vin care lumineaz lumina cu chipul Lui n scut din Maica Luminii.

Oare Bay of Fundy, cu stâncile lui ro ii, pe care se ca oameni s vad , cu c rarea de piatr ro ie spre inima oceanului o fi metafora vie ii?, o fi cea a mor ii?, sau e ceva dincolo de amândou ce i se d omului doar atât cât poat în elege spre a crede c exist via i pe planeta îndep rtat a sinelui cu adâncurile lui cosmice, zidite „adânc pe adânc”, cum ar zice Regele Poet, atât de oceanic spunându-ne ce a v zut cu ochiul al treilea.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a ]i Politica (VI) Marcus Aurelius, @mp[ratul filosof avem senin tatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat i, mai ales, în elepciunea de a deosebi între cele dou posibilit i. (Marcus Aurelius) Istoria gândirii politice este structurat în func ie de diferitele etape de progres social i de dezvoltare a civiliza iei umane: perioada antichit ii, caracterizat prin apari ia elementelor constitutive ale gândirii politice; perioada medieval sau feudal , caracterizat prin domina ia fenomenului religios asupra celui politic; perioada Rena terii, de care se leag punerea bazelor politologiei ca tiin politic modern ; epoca modern , caracterizat prin extinderea sferei de cuprindere a cuno tin elor politice, politologia afirmându-se ca tiin / teorie politic aparte, în 1948, Colocviul interna ional de la Paris

Marcus Aurelius

stabilind semnifica ia termenului de „ tiin politic ” i obiectul acesteia de studiu; epoca contemporan , în care politologia cunoa te o larg dezvoltare i se contureaz ca tiin social-uman distinct .

Deci, primele elemente ale gândirii politice au ap rut în Antichitate, perioad de care se leag etimologia termenului „politic ” (în greac polis = cetate, ora , stat).

Ideile politice sunt elemente constitutive ale vie ii politice, ele exprim interesele, aspira iile diverselor grupuri sociale, implicate adesea în lupta pentru putere, f când parte integrant a tiin ei politice. Doctrinele i ideologiile sunt suporturi pentru ac iunea politic .

Termenul de doctrin este legat de idee i ideologie dar, dac doctrina poate fi elaborat de un partid sau chiar de o persoan , ideologia este întotdeauna o oper colectiv . În 1815, în Fran a, s-a definit partidul ca o reuniune de oameni care profeseaz aceea i doctrin politic . Pe continent s-au conturat trei mari curente doctrinare sau ideologice: liberalismul, conservatorismul i socialismul, în evolu ia rora s-au înregistrat i forme mixte.

Cicero (106-43 î.Hr.) - „omul universal” care a marcat istoria Romei - i-a atribuit istoricului grec Herodot (484-425 î.Hr.) titlul de „p rinte al istoriei” pentru modul în care a tratat evenimentele consemnate în scrierile sale, dar i cel de „p rinte al politicii”, pentru c , dup cum argumenteaz politicianul francez Marcel Prélot (1898-1972): „la el se întâlne te primul document autentic unde se g sesc distinse i comparate diferitele specii de guvern mânt”. Disputa din acea vreme era sus inerea unora a ideii de monarhie i a altora de democra ie: „Puterea absolut corupe i denatureaz i pe cel mai des -vâr it dintre oameni”, explicând consecin ele acestei degrad ri psihologice: trufia i pizma care fac din tiran omul cel mai nestatornic cu putin ; el se înconjoar cu cei mai netrebnici dintre cet eni, la ale c ror def im ri pleac urechea”. Sunt prezentate avantajele democra iei, în primul rând egalitatea: „S nu uit m c puterea popo-rului poart cel mai frumos nume din lume: isonomia” (egalitatea în fa a legilor). i concluzia era: „s ridic m poporul, mul imea face puterea”.

Sofi tii - grup de în elep i greci ap rut în secolul V, în intervalul de trecere de la perioada filosofiei preclasice la cea clasic - au pus în centrul preocup rilor omul, valoarea i importan a lui în Univers.

Ei considerau, în principal, c „pentru a conduce trebuie s tii”, i

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

predau cuno tin e politice, filosofice, oratorice, pentru ca tinerii s poat participa la via a public .

Un adversar al sofi tilor, critic al democra iei sclavagiste ateniene a fost Socrate (470-399 î. Hr.), considerat cel dintâi filosof al antichit ii. Pentru el: „Legile sunt de dou categorii: scrise i nescrise, care sunt rezultatul unei conven ii generale i care nu pot fi înc lcate f ru ine ”. Platon (427-347 î. Hr.) fiind considerat discipolul lui Socrate era i el un adversar al sofi tilor. În Republica sus ine c , conduc torii unei cet i trebuie s fie regii filosofi, cei care posed cuno tin e despre no iunea de bine. Aristotel (384-322 î. Hr.) - cel dintâi mare gânditor al lumii - este considerat ca întemeietorul tiin ei politice, analist profund a filosofiei politice. Este cel care a ap rat familia i proprietatea privat i a f cut considera ii asupra celor trei forme de guvernare, ar tând i posibilele degener ri: „monarhia în tiranie, aristocra ia în oligarhie, democra ia în demagogie”. Considera c oricare este bun , dac evit aceste degener ri. Despre tiranie spunea c este „guvernarea unuia ce domne te ca st pân peste asocia ia politic ; oligarhia este dominarea politic a boga ilor”.

Ideile de baz ale filosofiei grece ti au fost preluate de elita roman , prin Cicero, Seneca i împ ratul Marc Aureliu. Grecii s-au remarcat prin geniul teoretic-filosofic i tiin ific materializat în filosofia i tiin a politic , iar romanii prin geniul politic predominant pragmatic, geniul juridic - dreptul roman care se studiaz i ast zi, geniul administrativ manifestat în urbanism i construc ii.

Astfel, în peisajul social-politic al lumii romane a fost prezent i coala stoic , creat i dezvoltat sub influen a celei grece ti. De i unii dintre stoici au criticat societatea roman , luxul i bog ia acesteia, nedreptatea i exploatarea ei, au promovat ideea realiz rii lini tii suflete ti, a împ rii cu soarta, cu destinul, ceea ce în practic echivala cu pasivitate i lips de activitate social-politic . Cel mai str lucit exponent al filosofiei politice din Roma republican a fost Marcus Tullius Cicero, pentru care politica bun este opera oamenilor de bine; dac ei se ab in, triumf cei r i - teza comun politicilor electorale.

Lucius Annaeus Seneca (63 î.e.n.-65 e.n.) a f cut parte din rândul marii aristocra ii, din casta cavalerilor, de aceea întreaga sa concep ie filosofic , moral i politic au avut ca scop slujirea acestei clase. „Fericirea - spunea Seneca luie te în untrul nostru i nu depinde de lumea exterioar . În natur domnesc destinul, fata-litatea.

Nu putem schimba cu nimic mersul evenimentelor în lume”. Cu privire

Henric Trenk -

su a din p dure

Anul X, nr. 11(111)/2019

la om i la rela ia acestuia cu societatea: „Virtutea omului const în a se împ ca cu soarta i în a i se supune. Nu st în pute-rea noastr s schimb m ceva în lumea exterioar , în via a social i politic ”.

Una dintre cuget rile lui pre ioase: „Dac virtutea ne va preceda fiecare pas pe care îl facem, vom fi mereu în siguran ”.

Din dorin a de a consolida statul sclavagist, de a legitima sclavia i exploatarea sclavilor, dar i de a diminua tensiunile sociale i a dezorienta lupta sclavilor, Seneca a promovat o teorie potrivit c reia to i oamenii, inclusiv sclavii sunt fra i întrucât au aceea i natur ra ional . Dac corpul sclavilor apar ine st pânilor, astfel justificânduse sclavia i exploatarea, spiritul lor este liber.

Tot în cadrul stoicismului roman se încadreaz i concep ia moralpolitic a lui Epictet (50 e.n.-138 e.n.). Sclav eliberat prin ideile promovate, acesta a încercat s se prezinte ca un reprezentant al maselor, al celor asupri i i exploata i, în primul rând al sclavilor. Epictet i-a expus p rerile sub forma oral . Ceea ce s-a p strat de la el se datoreaz elevului s u, istoricul i filosoful Flavius Arrianus (55-135 d.Hr.) care i-a transpus în scris principiile. A fost adeptul democratismului sclavagist, considerând c participarea la via a public este o datorie a tuturor cet enilor, iar scopul urm rit trebuie s -l constituie realizarea binelui general i nu folosul personal. Scopul vie ii trebuie s fie atingerea fericirii, printr-o via tr it în acord cu natura.

De i a considerat ca esen a omului este ra iunea, sus inând nemurirea sufletului i existen a vie ii de apoi i c adev rata fericire se afl în via a de pe p mânt, Epictet a acceptat fatalismul, predestina ia rolului i statutului fiec rui om, imposibilitatea interven iei omului în desf urarea i schimbarea evenimentelor, îndemnând la supunere, la acceptarea sor ii i a destinului, ceea ce în practica social însemna acceptarea rânduielilor existente, renun area la lupt , la via a social i politic .

Printre adep ii orient rii stoice s-a aflat i împ ratul roman Marc Aureliu, în latin Marcus Aurelius Antonius (121-180 d.Hr.). A avut o fire meditativ , o natur mai mult ra ional decât afectiv . Îi pl cea via a simpl i retras . Caracterul s u era dominat de sim ul datoriei.

Principiile sale filozofice î i g sesc apropierea de doctrina stoic a lui Epictet, conform c reia dorea o îndrept ire egal , liber , a tuturor supu ilor s i. Înc din tinere e, Marc Aureliu a primit o educa ie solid . Forma ia sa filosofic a fost marcat de doctrina stoic , reprezentat în principal de Epictet. Singura sa lucrare a fost redactat în limba greac - „C tre sine însu i”, tradus mai târziu în limba latin , cu titlul „Medita ii”, în 12 c i. Con inutul lor are în special un caracter moral, o filosofie practic pentru via a de fiecare zi. Ele exprim convingerea autorului, dup care numai o via moral dup legile naturii poate realiza lini tea interioar , m rinimia i perfec iunea.

Omul trebuie s tind c tre ceea ce este util i pe m sura comunit ii.

Important este prezentul, iar viitorul i trecutul ne împov reaz .

Moartea face parte din Natur , pentru c totul este în continu transformare, conform eternit ii în care totul se produce, se reproduce i se transform la infinit. Ideea esen ial a stoicismului lui Marc Aureliu este libertatea moral , care decurge din faptul c natura uman este o natur ra ional : nimic nu poate s -l împiedice s lucreze a a cum îi dicteaz ra iunea; aceasta formeaz „geniul din om”. Evenimentele exterioare sau p rerile oamenilor nu au nici o importan ; ra iunea indic datoria de împlinit: „Dac i-ai f cut datoria, tot restul te poate l sa rece”. El accept teoria fatalist a naturii, a stoicismului grec, dar îl intereseaz mai mult consecin ele pentru via a moral .

Pune întrebarea: „Dac totul este în natur o fatalitate, de ce s ne temem, de exemplu, de moarte? Ea nu este decât un proces natural, un efect al naturii”. Fa de cosmos, ra iunea ne d o în elegere a lui i o lini te; fa de oameni, lini tea este adus de con tiin a datoriei împlinite dup principiile ra iunii: „De ce s m tem atunci de

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

al ii sau de ce poate s -mi rezerve soarta?”. În acest mod ra iunea duce la apatie, la lipsa de afect. Ca atare, lucrurile exterioare nu trebuie s modifice dispozi ia sufletului „ra iunea moral indic datoria i atâta ajunge”. Concluzia practic a ra iunii este demnitatea omului, dar i egalitatea lui: to i oamenii au aceea i natura ra ional .

Pentru Marc Aureliu, ca i pentru stoicismul vechi, „exist o singur ra iune, o singur lege, un singur adev r, o singur lume i un singur Dumnezeu”. Stoicismul roman, prin forma sa uman acorda aten ie mare sl biciunii i suferin ei omului, datoria avea forme de caritate.

Fa de cel grec, se apropia de cre tinism. i totu i, cre tinismul era considerat o ofens la adresa zeilor, despre care se credea c lor li se datora succesul Romei.

Cre tinii, conform noului testament, au fost persecuta i de la început, astfel c din cei 11 apostoli care i-au supravie uit lui Iisus (Iuda spânzurându-se), doar Ioan, fratele lui Iacob, a reu it s scape de o moarte violent . Prima persecu ie organizat a fost cea din vremea lui Nero (37-68 d.Hr.) care a aruncat vina pe cre tini pentru incendierea Romei. Marcus Aurelius, la vremea sa, a în bu it mi carea cre tinilor, în anul 177 d. Hr. Persecu ia cre tinilor a continuat pân la împ ratul Constantin, în anul 391 când cre tinismul a devenit religia de stat a imperiului, iar celelalte credin e au fost scoase în afara legii.

Faptul c opera sa „C tre mine însumi” este str tut de un puternic pesimism denot c societatea sclavagist era în proces de descompunere, lipsindu-i perspectiva, ideile.

Marc Aureliu preluase conducerea imperiului roman în vremuri grele, trebuind s fac fa unor amenin ri din diferite p i. Era o epoc a r zboaielor, grani ele imperiului fiind ve nic amenin ate de incursiunile barbare, domnia sa fiind i demarcat de aspre persecu ii ale cre tinilor. În interiorul imperiului exista o situa ie proast financiar , ceea ce l-a determinat s vând domeniile imperiale pentru a- i putea organiza armata. Era foarte activ i c uta s i fac datoria. A condus afacerile imperiului în strâns colaborare cu Senatul i a ini iat o serie de reforme administrative i de drept, a construit coli, spitale, orfelinate.

La 60 de ani a condus campania de lupt , iar înainte de plecare a expus poporului Romei, principiile sale morale. A murit în acea campanie la Viena, în urma unei boli infec ioase, i a l sat ca mo tenitor pe fiul s u Commodus (161-192) care s-a dovedit a fi nemilos, capricios, imprevizibil i del tor în treburile statului. Se credea o întrupare a legendarului Hercule. Despre el s-a scris: „Înc din primii ani a fost josnic i lipsit de onoare, crud i neru inat, spurcat la gur i, în plus, desfrânat.”

Domnia lui a însemnat începutul dec derii imperiului roman.

Criza de sistem în care a intrat societatea roman începând cu secolul al II- lea e.n. s-a agravat continuu, ad ugându-se o criz de identitate, de idei i obiective, dar i de decaden moral . În aceast situa ie, în Roma antic i-a f cut apari ia coala sceptic . Scepticii romani promovau indiferen a total fa de problemele sociale i politice, fa de natur , afirmând imposibilitatea cunoa terii i st pânirii ei, inclusiv a emiterii de orice fel de judec i de apreciere i valoare.

Ostilitatea fa de cunoa terea tiin ific , neîncrederea în for a ra iunii au favorizat extinderea scepticismului, a doctrinelor mistic-religioase care vor predomina în ultimele secole ale imperiului roman.

Dac în cazul celorlalte societ i sclavagiste, inclusiv în Grecia antic problematica demersului a fost doar tangen ial atins de gândirea politic , la Roma putem spune c problematica maselor, concep iile i interesele lor au fost exprimate în adev rate programe politice, sau unele din acestea transformându-se în adev rate mi ri.

Mai mult, în Roma antic chiar i sclavii i-au avut proprii lor gânditori politici, a a cum a fost cazul lui Epictet sau a puternicei mi ri sociale condus de Spartacus - conduc torul celei de a treia r scoale a sclavilor (73-71 î.Hr.).

Prin diversitatea problematicii abordate, a puterii de influen are

23

i chiar a originalit ii sale, gândirea i mai ales practica politic roman au constituit pentru antichitate un puternic centru de cultur i civiliza ie politic .

Rezultat al dezvolt rii sociale, gândirea politic a antichit ii constituie i ast zi o important surs de inspira ie i medita ie pentru cercet torii politicului. Multe din elementele sale teoretice dar i din principiile practicii politice, î i p streaz i ast zi valabilitatea, dovedind seriozitatea i profunzimea cu care gânditorii lumii antice s-au aplecat asupra studiului politicului, importan a deosebit pe care au acordat-o acestui domeniu al vie ii sociale. Împ ratul roman Marcus Aurelius a fost considerat unul dintre cei mai în elep i lideri, întruchipând idealul lui Platon de „rege filozof“. „Medita iile“ lui Marcus Aurelius au inspirat o mul ime de lideri datorit în elepciunii atemporale, fiind o colec ie de scrieri personale din ultimul deceniu al vie ii sale. Aceast perioad haotic l-a inspirat dezvolte interpretarea proprie a filosofiei stoice, care se concentreaz pe acceptarea lucrurilor care nu pot fi controlate i pe st pânirea propriilor emo ii. În zilele noastre, Business Insider - web site american specializat în tiri de afaceri i tehnologie - a întocmit o list cu 10 reguli pe care Marc Aureliu le-a folosit drept recomand ri pentru un lider excepional. Pe scurt, acestea ar fi: „În elege i c oamenii exist pentru a se ajuta unii pe al ii; fi i con tien i de umilin a celorlal i; realiza i multe gre eli sunt rezultatul ignoran ei; nu v f li i; evita i s judeca i iute ac iunile celorlal i; p stra i-v cump tul; recunoa te i c ceilal i v pot r ni doar dac le permite i; fi i con tien i c pesimismul poate pune st pânire pe voi; fi i buni; nu v a tepta i ca oamenii r i s v scuteasc de tratamentul distructiv”.

Unii lideri încearc s se comporte într-o manier constructiv , ei trebuie s în eleag îns , c exist i oameni care caut i g sesc metode de distrugere a altora. Liderul trebuie s aib preg tit sau s seasc antidotul împotriva agresiunilor celor egoi ti, cu spirit tiranic, care- i ap propriile interese murdare, folosindu-se de vicleuguri tiranice, poseda i fiind de duhuri rele. Sunt cei ce nu con tientizeaz pierderea sufletului lor… „Pierderea sufletului se petrece printr-unul i acela i proces cu triumful interior, înl untrul tr irilor noastre, al tiranului l untric.

Tiranul, marele Paranoic, se înal în noi i aceasta e maladia sufleteasc a omului modern, al celui ce i-a pierdut sufletul, adic i-a diminuat tr irile spirituale pân la anihilarea sufletului, a puterii suflete ti”, scrie profesorul universitar, doctor în sociologie Ilie B descu, în cartea sa „Sociologie Noologic - ordinea spiritual a societ ii”.

Henric Trenk - Oltul la Cârlige

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Drago] NICULESCU

Despre societate ]i via\a social[ @n dialectica modern[ ]i contemporan[ (II) mânând în acest cadru al monismului de factur materialist , edificat pe baza praxiologiei - disciplin filozofic ce consolideaz atât fundamentele ontice ale unit ii Universului (în sensul c practica e definit ca statut existen ial al umanului), cât i construc iile epistemologice ce decurg din viziunea integralist , unitar asupra acestuia, nu putem l sa neamendat i necorectat o alt nuan esen ial , pe care Marx fie c n-o simte, fie o simte, dar se face c nu o observ , dar în mod cert a c rei eroare o practic . Oare filozofii s sufere i ei de aceea i orbire, ori discern mântul lor, rigoarea lor analitic prefer , comod, s perpetueze schematic, pentru pl cerea rimei, ni te abloane false, s sus in linii de gândire eronate? Este vorba de a sus ine premisele materialit ii ideilor pe baza motiva iei obiective a oamenilor de a transforma, prin intermediul ac iunii, condi iile vie ii lor materiale i spirituale, proces al cunoa terii care stimuleaz geneza, formarea i dezvoltarea func iilor cognitive. Se practic astfel un tip de argumenta ie complet nevalid, strident i pueril, a c rui caducitate se sprijin fragil pe articula iile sale interioare. Eroarea const : 1. în extrapolarea tezei apari iei i evolu iei numai a unor idei (cu siguran gânditorul nu viza, printre acestea, ideile abstracte, estetice, axiologice, conceptual- tiin ifice), a ideilor provenite din necesit i practice i orientate c tre scopuri practice sau a celor izvorâte din imboldul îndreptat înspre atingerea unor n zuin e social-istorico-obiective, ambele de factur materialist , asupra tuturor celorlalte forme ideatice (pe care le-am i enun at) i 2. în implicarea grosier a dinamicii ontologice reale a acestui gen strict delimitat de idei în fundarea materialist a structurii intime a ideilor, în declararea substratului material ca fiin ând originar, genetic i evolu ionist, de jure i de facto, în structura abstract a esutului morfologic i fiziologic al func iei i procesului cognitiv. Acest dublu abuz, pe care îl denun m vehement, constituie eroarea care st la baza e afodajului teoretic al acestei viziuni monist-materialiste limitate, limitative i superficiale, eroare care permite trecerea de la apari ia i dezvoltarea unui tip de idei la apari ia i dezvoltarea tuturor ideilor i, mai departe, la su inerea existen ei unui substrat material al ideilor, al func iilor psiho-cognitive. Se practic astfel trecerea gre it de la particular la general (generalizare for at ) i de la general, ca premis , la deducere structural : particular -› general -› structural. Dou inferen e înl uite, care construiesc eroarea ce fundamenteaz o teorie! Nemaivorbind c din punct de vedere al tranzitivit ii, lan ul particular -› general -› structural, A include B include C, se poate restrânge la A include C, adic particular -› structural, ceea ce, tradus, înseamn deducerea structurii materiale general-valabile a ideilor doar din elemente ideatice reprezentative formal i substan ial, nu morfo-fiziologic, sau, altfel spus, deducerea structurii intime a procesului fiziologic cognitiv din con inuturi logico-gnoseologice particulare ale sale, i, în acela i timp, investirea cu aceast materialitate a structurilor

abstracte ideale, pur spirituale.

Chiar dac izvorâte, unele dintre ele, din motiva ii de ordin material, chiar dac prelucrate i dezvoltate în cadrul teleologic al unui materialism uman func ional, cu descenden hilozoist i orientat praxiologic, ideile nu î i deriv esen a, structura din nivelul sc zut vibra ional (frecven ional) energetic, care este nivelul material, nu se impurific , ci r mîn în nivelul transcendent, superior, spiritual, înalt vibra ional i frecven ional, drept componente directoare ale unicului registru energetic - cel spiritual. Transcenden a, idealitatea, spiritualitatea pur , pe de o parte, i a a numita „materie”, spiritual , pe de alt parte, nu sunt altceva decât dou niveluri frecven ionale diferite ale aceleia i naturi energetice unice - Energia spiritual (Luminar ), forme ale acestei energii, esen e de ordin secund, ambele func ionând ca niveluri suprapuse, dar corelate, ale stratului existenial obiectiv (ale Fluxului transcentiv). Vedem astfel limpede cum începe s se lumineze ideea unit ii Universului, i aceasta numai prin practicarea permanentei critici energetice (fire te, este vorba de „critic ” în sens kantian), prin interpretarea sever i aducerea la esen a substratului energetic a oric rui demers filozofic ce opereaz în strat, care î i închipuie c gradele de obiectivare în marea mas energetic sunt cu atât mai dep rtate de esen a ei cu cât poart un contur mai ferm, mai vizibil. Ei nu tiu c ochiul nu poate distinge, oricât ar vrea, nici un fel de forme în aceast energie, ochiul este orb, doar mintea poate str punge imaterialitatea ei i poate intui for a ei incomensurabil . Astfel în eleas unitatea Universului, prin for a unicit ii ei energetice, prin perceperea individualit ii umane ca entitate spiritual energetic elementar (alveol sau aglomerare alveolar ) cu func ie sporitor energetic a Energiei Originare, viziunea metafizic corect asupra ei detecteaz u or orice abatere i o corecteaz , pentru c orice persisten în gre eal , din neputin sau comoditate, a autorului, exegetului sau utilizatorului creativ, sau a tuturor trei la un loc, nu face decât s m reasc h ul dintre adev r i neadev r, dintre adev r i în elegerea corect a adev rului. R mâne atunci, ca pasionanta problem a existen ei i a actorului ei dramatic i transfere reciproc subiectivitatea i obiectivitatea f nici o tain , nici un dublu în eles, i s i asume în comun rezolvarea statutului particip rii la unitatea cosmic prin topirea simpl , nedilematic , în dimensiunea unic , integratoare a energiei spirituale. Iar în semnifica ia acestei rezolv ri nu trebuie s distingem lumini ele unei dualit i complementare, ce vine s se a eze mai bine în temeiurile ini iale, ci izomorfismul energetic permanent i ubicuu, epifania grandioasei Lumini ce ne te pe P mânt în izvoare care se vor strânge la matc .

2.1. Unitatea dintre existen a social i con tiin a social . i pentru Athanase Joja „materialul” nu mai are nici o sc pare

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înspre înalt. Lucrurile la el sunt limpezi, spiritualul nici nu exist ca no iune, nemaivorbind de energetic. „Ea (fizionomia moral a colectivit ii) provine din sinteza unor elemente concrete, de ordin material, privind însu i modul de producere a bunurilor materiale, de ordin social, juridic, etic, religios, estetic, filozofic.” Situa ia e hilar , pentru c citind despre „materialul” juridic, etic, religios, estetic, filozofic, pe care în cel mai fericit caz, filozoful îl consider idee, deci, spirit obiectivat, de i nu credem, transpare din cuvinte teama de spiritual teama nu numai tiin ific a conceperii sale ca substrat intim, generator i permanent sus in tor i poten ator al structurilor spiritual-obiectivate, prin fenomenalizare energetic transcentiv , ci, mai mult, evitarea inten ionat , dogmatic pân i a simplei enun ri a termenului „spiritual”. O unilateralitate obtuz , trist , cu justific ri în necredin a religioas personal sau nu, dar în orice caz care, prin reduc ionismul subiectivist pe care-l afi eaz , nu face cinste discursului filozofic.

Interesant ni se pare intui ia lui Marx i Engels privitoare la aceast „producere i reproducere a vie ii sociale”, c ci, f s î i dea seama, ei ating adev rul fundamental i ascuns în substrat, adev rul energetic ciclic, permanent i Regenerativ al energeticii transcentive de fond. Îns , de departe, cel mai inspirat r mâne Antonio Gramsci. Cu o ascu it intui ie, conceptualizând, de asemenea, în etajul ontologiei de strat, el simte c forma iunea social-economic a lui Marx, cl dit din rela ii, este mai degrab o structur compact , dinamic , asupra reia se ac ioneaz , deci, aflat într-un flux determinist, i care la rândul ei ac ioneaz global, unitar - un bloc istoric. El vedea lucrurile astfel: structura i suprastructura sistemului social formeaz împreun un „bloc istoric” care adânce te domina ia asupra proletariatului, încorsetându-l din toate direc iile posibile. Cele dou componente ale „blocului istoric” au aceea i pondere i „cap în eles doar dac sunt analizate împreun ”. Mai mult, revolu ia nu necesit distrugerea prealabil a sistemului capitalist, ci trebuie înf ptuit pornind de la suprastructur . Solu ia rezid în crearea unei intelectualit i a proletariatului „capabil s impun o «contrahegemonie», pentru ca ulterior s constituie un nou bloc istoric”, concep ie c reia filozofii colii de la Frankfut, Horkheimer, Adorno, Marcuse, cu a lor Teorie critic , pornind de la teza c în societ ile capitaliste avansate revolu ia i-a epuizat în mare sur poten ialul, îi datoreaz foarte mult.

Iat o deplasare ampl de mase. Intuirea, cu „miros” filozofic, chiar prin abordare dintr-un alt unghi (socio-politic), de c tre Gramsci, a nivelului metafizic energetic de substrat, cel generator, sus in tor i poten ator al nivelului de strat, este remarcabil . C ci „blocul istoric”, în expresia lui etalat , obiectivat , nu este altceva decât o aglomerare energetic , a a cum am denumit-o noi, un complex de alveole ener-

Henric Trenk - Muntele Negoiu

25

getice individuale strânse laolalt , aflat în evolu ie în Fluxul transcentiv determinist (v. TÎDE, cap. 10). Blocul istoric este, în primul rând, bloc spiritual energetic. Prin viziunea lui structural compact i istoric , Gramsci vine s rup brusc cu abordarea rela ionist a sistemului social de tip marxist, insuficient , asupra c reia are ascendentul surprinderii largi a întregului structural, aflat în mi care evolutiv-istoric , i nu doar a cercet rii morfo-fizioogice, în scopul stabilirii cauzelor i mecanismelor func ion rii lui. Deschiderea cu care intervine Gramsci se refer la o adâncime, o profunzime în explicarea metafizic a socialului, la un prim pas în sensul dimension rii ontologice i nu doar ontice a existentului societar i, prin el, a celui valoric i individual uman.

2.2. Unitatea dintre individ i societate.

Pentru descrierea unit ii dintre individ i societate, Traian Herseni utilizeaz formula de „realit i corelative, existen ial corelative, independente i interactive, în sensul c nici una nu exist , nu func ioneaz i nu se dezvolt f cealalt sau c numai împreun alc tuiesc o realitate propriu-zis , diferen iat în chip clar de alte genuri de realit i”. Emergen a sistemic vine s adauge calitatea diferit a întregului societar fa de suma unit ilor elementare care o alc tuiesc, ireductibilitatea sistemului social la indivizii componen i. „Nu indivizii formeaz societatea, ci aceasta îi formeaz pe ei”, are convingerea Herseni, afirma ie de factur materialist , care sus ine tran ant preeminen a obiectivului, a masei asupra subiectivului ideal, al individului, cu care, în virtutea convingerilor noastre, nu suntem de acord, noi sus inând, în sens opus, primatul idealului subiectiv, spiritual al elementului asupra idealului obiectivat al complexului. Îns , poate c aurea mediocritas, cea mai bun este calea de mijloc a raporturilor dialectice, reciproc formatoare i modelatoare dintre personalitate i societate, cauzalitate biunivoc , retroac ional , ale c rei segmente nu se succed, ci coexist . Încheiem prin a spune c ceea ce lui Marx - fondator al concep iei structuralist-sistemice a socialului, ini iator al scientiz rii explica iilor teoretice în domeniul sociologiei i tiin elor socio-umane - îi lipse te în adâncime, sau mai bine spus în în ime, vin s calibreze postmarxi tii, dintre care se remarc Lukács i Gramsci, prin perspectiva metafizic reparatorie asupra socialului pe care o afirm în cadrul ontologiei regionale, i neomarxi tii secolului XX, cei ai colii de la Frankfurt Herbert Marcusse, Theodor W. Adorno, Jürgen Habermas -, dar i cei francezi. Cu Jürgen Habermas suntem contemporani, acest mare gânditor al comunic rii i sociologiei tr ind i ast zi. Jürgen Habermas i Michael Foucault sunt considera i fondatorii sociologiei clasice i cei mai importan i gânditori sociologi contemporani. Câteva cuvinte despre Jürgen Habermas.

Reprezentant, ba chiar constructor al Teoriei critice a colii de la Frankfurt, Jürgen Habermas porne te în articularea gândirii sale filozofice de la critica societ ii, ajungând pân la studiul limbajului si al criteriilor de adev r. În deceniile recente, Habermas tinde s expliciteze, la nivelul unui discurs filozofic de mare anvergur , op iunile i implica iile filozofice ale conceptualiz rilor sale din diferite domenii. Complexa i controversata tem a modernismului începe sa devin un punct central al preocup rilor lui Habermas, din septembrie 1980, o dat cu sus inerea cuvânt rii „Modernitatea - un proiect neterminat”.

Provocarea lansat de critica neostructuralist a ra iunii i aplicarea paradigmei comunicative constituie perspectivele pe care Habermas construie te discursul filozofic al modernit ii. El urm re te s recupereze con tiin a intimei leg turi dintre modernitate i ra ionalitate i sl beasc proiectul gândirii postmoderne, ce inte te spre o modernitate lipsit de ra ionalitate, rupt a adar de idealurile modernului cultural i în contratimp cu cre terea complexit ii vie ii în societ ile industriale avansate. Argumentul general al lui Habermas este c gândirea postmodern se mi , fie i involuntar, în untrul paradigmei

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gândirii moderne, adic al paradigmei filozofiei con tiin ei. Astfel, vechea paradigm se cere p sit în favoarea paradigmei în elegerii subiec ilor capabili de vorbire i ac iune, în care fundamental este atitudinea performativ a participan ilor la interac iune, care î i coordoneaz planurile de ac iune în elegându-se unul pe altul asupra a ceva din lume. Dac Michael Foucault se referea în opera sa la studiile sale despre birocra ie, dezvoltarea închisorilor, spitalelor, colilor i altor organisme cu larg r spândire, dac sus inea c sexualitatea nu a existat dintotdeauna, ci a fost creat în procesul dezvolt rii sociale, Jürgen Habermas, influen at de Marx i Weber, crede c în societ ile capitaliste schimbarea este permanent prezent i revine la conceptul de „anomie” al lui Durkheim, dar în manier nou i original .

3. Sistemul vie ii sociale.

3.1. Abordarea sistemic , structuralist i ac ionalist .

Despre modelul de sistem social propus de Karl Marx i denumit „forma iune social-economic ”, concept construit holist-sistemic, ca totalitate a raporturilor de produc ie, dintre care rol hot râtor istoric are modul de produc ie, am mai vorbit. El are organizare, stratificare, ordine i coeren i mai are i voluptatea produc iei de bunuri materiale. Dou lucruri îi lipsesc îns : 1. ie irea din sistem, pentru a se putea vedea pe sine în întregime, din exterior, evoluând i deplasându-se în flux istoric i 2. aten ia acordat elementului uman, unit ii ontologice metafizice i metafizatoare, care nu este o ma in programat a se na te i muri în trepida ia mecanic a produc iei de bunuri materiale, ci este o fiin complex , reflexiv i meditativ , posesoare de neb nuite adâncimi suflete ti i elanuri c tre înalt i necunoscut, o fiin ap sat de nevoi i întreb ri, dar i înviorat de scurte bucurii sau de durabile împliniri.

Antonio Gramsci, postmarxist, dar i neomarxist, creator de coal ”, ca i Lukács, Adorno, Althusser, W. Benjamin etc., afirm modelul blocului istoric, declarându-se teoreticianul adev ratului „materialism istoric” (nominalizat astfel chiar de el, a a cum „materialismul dialectic” a fost denumit astfel de c tre marxistul Plehanov), interpretând gândirea marxist doar ca filozofie a praxis-ului. Versiunile fenomenologice ale „neomarxismului” sau „altermarxismului” vor s se delimiteze categoric de a a-zisul „marxism-leninism” stalinist, ca i de b nuiala c se propune o nou utopie.

Al turi de ace tia, în deceniile de mijloc ale secolului trecut, puternice teoretiz ri în domeniul socialului aduc Talcot Parsons, prin modelul sistemului global al ac iunilor sociale i Tadeusz Kotarbinski, rintele praxiologiei, care adaug , din aceast perspectiv , elemente importante ale circuitului ac ional eficient. Perspectiva coroborat rela ionist-ac ionalist , cale de sintez în edificarea unui model social acoperitor i eficient, pare a fi solu ia pentru mul umirea aborrilor cauzal-dinamice, dar i structural-sistemice.

3.2. Societatea ca sistem de ac iuni sociale.

Ac iunea uman , sau praxis-ul, în calitatea ei de rela ie productiv , reprezint fundamental o rela ie cauzal . Ea nu este îns rela ia cauzal obiectiv din lumea natural , direct i univoc , ci este o rela ie „material ” indirect i biunivoc . Omul este, în acela i timp, fiin natural , fiin social , fiin ra ional , fiin cultural , fiin valorizatoare i fiin demiurgic . Instituind teleologic, ac ionând prin praxis i permanent estimând, omul creaz i, reflectoriu, se creaz pe sine, contribuind la evolu ia sa i a societ ii în care vie uie te. Condi ia sa uman , dup cum vedem, are la baz un permanent regim ac ional, iner ia îi rugine te i-i degradeaz fiin a din cauza permisiunii pe care i-o arog de a sfida cursul legic, dinamic i activ al evolu iei. De aceea, sistemul social nu poate fi conceput decât din perspectiv determinist-cauzal , iar universul social nu poate fi privit decât ca univers al ac iunii umane

Anul X, nr. 11(111)/2019

practice. În acest sens, teoretiz rile lui Talcot Parsons, rintele func ionalismului sociologic contemporan, asupra conceptelor de „scop”, „situa ie”, „mijloc”, „condi ii”, integrate circuitului praxiologic unitar, sunt de mare folos în cadrul cercet rilor ac ionaliste.

Marx, în „Tezele despre Feuerbach”, afirm r spicat c sistemul social, ca sistem de rela ii, este de fapt un sistem de ac iuni sociale (practice). O delimitare este îns util pentru precizarea caracterului func ional al verigilor sistemului social: rela iile au rol de cadru condi ional, în timp ce ac iunile au func ie cauzal în diacronia vie ii sociale. Trecerea timpului modific conceptele statuate în trecut, le îmbun te i nuan eaz , renovându-le în spiritul unei viziuni progresist-evolutive, le acordeaz prezentului. Este i cazul conceptului central al sociologiei, propus de Marx, „modul de produc ie”: la Marx, acest concept important desemneaz numai modul de produc ie al bunurilor materiale. În praxiologie îns , termenul de produc ie este sinonim cu cel de crea ie i desemneaz totalitatea ac iunilor transformatoare, indiferent de domeniul material sau ideal în care se exercit acestea, astfel c putem distinge cel pu in dou specii de moduri de produc ie: modul de produc ie al bunurilor materiale i modul de produc ie al produselor spirituale. De asemenea, omul reprezint i un mijloc de produc ie, ba chiar principalul mijloc de produc ie, f el uneltele de produc ie sunt nefolositoare. S-au sesizat astfel în timp i s-au corectat defectele aparatului conceptual de teoretizare marxist, constând în limit ri unilaterale materialiste, în suspendarea accentului de pe om, ca fiin eminamente spiritual creatoare, tr itoare în ideal i proiectoare de ideal, calit i care îi acord i func ia social-ac ional de agent, în avantajul rela iilor de produc ie, în cadrul c rora omul ocup doar un loc rudimentar, de homo faber, mult sub poten ialul lui complex.

3.3. Societatea ca sistem de rela ii sociale i valori. Subsisteme.

Marx configureaz societatea prin dou tipuri de raporturi: raporturi materiale i raporturi ideologice, fiecare în m sur de a deschide un evantai larg de genuri de rela ii, cu diferi i subiec i interac ionali, în care îns “obiectivul” este spa iul comun de interferen i existen , spa iu ale c rui legit i conduc la disfunc ii în ordinea economico-social . Politicul i juridicul, îndeplinind o func ie condi ional în dezvoltarea i stimularea lor, coreleaz strâns aceste rela ii „materiale”, care nu func ioneaz independent, autonom. Raporturile sociale corelate organic, corespunz tor structurii sistemice sociale, sunt: infrastructurale (om - natur ), structurale (economice, politice, juridice, organiza ionale) i suprastructurale (axiologice, spiritule, morale). Legat de acestea, Marx exprima foarte just faptul c rela iile de produc ie pot frâna sau stimula dezvoltarea for elor de produc ie ale societ ii, impulsionate de dinamica raporturilor dintre oameni i natur , din aceasta rezultând schimb ri calitative în domeniul bazei tehnico-materiale a societ ii. El afirm , cu sim analitic i istoric, c în procesul schimb rii caracterului rela iilor de produc ie i economice, în general, intervin interese ale for elor sociale (grupuri, categorii, clase sociale) declan atoare ale unor st ri conflictuale ce duc la situa ii tensionate, la limit , revolu ionare. În orice caz - lucru sus inut i de tre Marx i Engels, dar nu i practicat de ei -, sunt discreditabile abord rile limitatoare, reduc ionist-materialiste asupra socialului, care concep determinismul de factur structurala al vie ii sociale în mod univoc i liniar. Din p cate, inaderen a lor la acest tip de viziune este doar declarativ ; edificiul lor teoretic are la baz un mecanism ancorat organic în astfel de structuri ideatice rigide. Din c mizi „materiale” greoaie, ei au ridicat în istoria filozofic contrafor ii unui sistem care nu suport aspira ia spre în sus, c tre cer, c tre transcendent, c tre Dumnezeu, care nu suport s mân a aruncat de Dumnezeu în omul singular, vizionar i creator pe propriile lui puteri, institutor al universului personal i al celui înconjur tor.

Anul X, nr. 11(111-/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (IV) Concep ii cosmogonice indiene, chineze ti i grece ti Func ie de for a lor spiritual , toate popoarele antice, chiar i cele mai pu in civilizate, au fost intens preocupate de marile probleme ale filosofiei (existen -nonexisten , viu-neviu, materie-spirit, macrounivers-microunivers, absolut-efemer, mi care-repaus, temporalatemporal, spa ial-nespa ial, haos-cosmos, moarte-nemurire), încercând s r spund în manier proprie la etern sâcâitoarele întreb ri umane privind începutul i sfâr itul lumii, apari ia viului i condi ia uman , necontenita metamorfoz a materialului/corporalului (care pentru viu se cheam moarte) i posibila nemoarte a sufletului sau eului omenesc, fie în sensul r spl ii cre tine pentru exemplaritatea scurtei vie i pe P mânt, fie în sensul metempsihozei indiene.

De pild , to i bibli tii one ti i echilibra i (a se citi nefanatiza i ba de ideile crea ioniste, ba de cele evolu ioniste), admit c - taman ca la indieni - admirabila Genes provine din tradi ie, fiind a ezat de Moise în fruntea Pentateuhului (primele cinci c i ale Vechiului Testament), pe care tot tradi ia i le atribuie acestui prim reformator i organizator al semin iei iudaice.

Mai exact, a a cum rezult din inscrip iile cuneiforme mesopotamiene, concep ia cosmogonic a evreilor antici prezint frapante asem ri cu legendele babiloniene, întrucât primii patriarhi ai lui Israel (în primul rând Avraam) au împrumutat-o de la chaldeeni i au adus-o cu ei în Palestina. De altminteri, ne face cunoscut Petre P. Negulescu în tratatul Geneza formelor culturii (BPT, Ed. Minerva, Buc., 1993), numele simbolic Abram/Abraham înseamn în prima lui form „tat l cel mare sau cel înalt”, în a dou form înseamn „tat l mul imii”, iar popula iile locale mai vechi le-au spus acestor imigran i „ibrim”, adic „cei de dincolo” (de peste Eufrat). Cu timpul, acest „ibrim”

Henric Trenk - La margine de p dure

(„întrebuin at mai mult de str ini decât de ei în i” - P. P. Negulescu) a devenit „ebrei” i, în pronun ia greceasc de mai târziu, „evrei”... În opinia lui Theofil Simenschy, specula iile filosofice din sistemele cosmologice i ontologice ale indienilor, chinezilor (adaug eu, GP) i grecilor despre na terea i alc tuirea Universului, „au de asemenea o mare vechime i reprezint cele dintâi încerc ri de gândire la aceste popoare”.

Dar, ne aten ioneaz ilustrul nostru indianist în tratatul Cultur i filosofie indian în texte i studii (Bibliotheca Orientalis, Ed. tiin ific i Enciclopedic , Buc., 1978), spre deosebire de cosmogonia indic , însu irea fundamental a cosmogoniei grece ti este aceea c „lumea nu s-a n scut dintr-odat , adic n-a fost creat , ci a evoluat, pornind de la începuturi obscure i elementare, dezvoltându-se i organizându-se, pân a c tat aspectul final al lumii perfecte de azi (Cosmos)”. Altfel spus, „filosofii greci nu se ocup de crea iune, ci de alc tuirea universului i de elementele primitive din care s-a format, singur, f interven ia vreunei divinit i, concep ie cosmogonic - ne l mure te acela i Simenschy - care „î i g se te suprema expresie în atomismul lui Democrit” (de re inut c aceast teorie atomistic , la fel ca doctrina lui Epicur, ce ne este înf at de Lucre iu în poemul De rerum natura, prezint izbitoare asem ri cu concep iile atomistice ale sistemelor upani adice Nyãya i Vaise ika) i c acest colosal proces cosmic poate fi p truns/în eles doar dac este urmat metoda aristotelica sau calea plotinian (de jos în sus): de la ceea ce e prim pentru noi (sensibilul) la ceea ce e ultim pentru noi (suprasensibilul). În episoadele anterioare ar tam excep ionala valoare a celor 1028 de imnuri în versuri ce alc tuiesc Rig-Veda: cu ele începe literatura indian , a a încât tot ele „constituie cel mai vechi document literar al grupului de popoare indoeuropene” (T. Simenschy). Nu doar atât, c ci unele dintre aceste imnuri au un con inut filosofic (se ocup de originile lumii), cel mai celebru între ele fiind Imnul crea iunii. Din urm toarele motive: a) Con ine in nuce sau „în sâmbure” (sugestiva expresie simenschyan ) „întreaga concep ie cosmogonic de mai târziu a indienilor”; b) Împreun cu comentariile f cute pe marginea lui, de-a lungul timpului, de diver i înv i i filosofi hindu i (cel mai vestit la acest capitol este Sãyana din secolul al XIV-lea e.n., ale c rui comentarii „explic textul rigvedic cuvânt cu cuvânt”), are - precizeaz Simenschy - „o mare însemn tate pentru studiul teoriilor cosmogonice la indieni i chiar la greci” (subl. mea, G.P.).

Din referen iala traducere a marelui indianist român afl m atunci, adic în starea primordial sau înainte de crea iune, „nu era nici nefiin , nici fiin ; nu era v zduhul, nici cerul cel dep rtat”, stare redat /interpretat în Brãhmane prin lipsa diferitelor p i ale lumii („Lumea aceasta nu era nimic la

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

început; nu era nici cerul, nici p mântul, nici v zduhul”), iar în transpunerea eminescian din Scrisoarea I prin „La-nceput, pe când fiin nu era, nici nefiin ”.

Nota 1: A a este, la început n-a fost nimic, îns prin excep ionala redare liric a cestui „nimic” rigvedic de c tre Eminescu, cultura român s-a îmbog it cu dou dintre cele mai consistente concepte filosofice: fiin a (sãt în sanscrit i Sein în german ), respectiv nefiin a (ãsat în sanscrit i Nichtsein în german ).

Dar iat trei memorabile t lm ciri pentru succesiunea profundelor interoga ii ce alc tuiesc al doilea vers rigvedic („Ce acoperea? unde? sub a cui ocrotire erau apele? era oare un adânc f fund?”): a) La Mihai Eminescu: „Fu pr pastie? genune? Fu noian întins de ap ?”; b) În Brãhmane (dup autorizata opinie a lui T. Simenschy, cea mai veche interpretare dat p ii introductive a Imnului): „Lumea aceasta a fost la început i real , i nereal ; ea a existat i n-a existat; ea a fost pe atunci numai gândire. De aceea, în elep ii spun despre ea: «Atunci nu era nici nefiin , nici fiin ; pentru c gândirea nu era nici ceva real, nici ceva nereal. Aceast gândire a dorit s se manifeste ca ceva creat, mai pronun at i mai concret; ea î i dori o personalitate tman), se înfierbânt i se condensa»”; c) În Codul lui Manu (acesta are 2685 de versuri în cele 12 c i ce au fost scrise în perioada cuprins între sec. II î.e.n. - sec. II e.n. i, dup Vede, este considerat de indieni cea mai sfânt oper a lor, cu un meritat loc de frunte în literatura universal ) la fel se spune cât se poate de clar c „atât ceea ce înc nu s-a desf cut, cât i gândirea sau substan a gânditoare pe care Brahma a produs-o cea dintâi din sine, sunt în acela i timp i reale, i nereale”.

Fiorii existentului i bornele timpului nu apar nici în cel de-al treilea vers al Imnului: „Atunci nu era moarte, nici nemurire; semnul nop ii i al zilei (înc ) nu era”. De-abia al patrulea vers introduce în scena crea iunii Unul, adic Brahma sau substan a/entitatea primordial („Liber sufla f suflare acest Unu; mai presus de el nu mai era nimic altceva”), despre care ni se spune în prima parte (a versului) era doar spirit i inteligen , pentru ca în cea de-a doua parte s se precizeze c nu era nimic mai presus, implicit mai prejos sau diferit de el (Brahma), stare demiurgic astfel înf at în Scrisoarea I: „Când truns de sine însu i odihnea cel nep truns”, un Unu care mai apoi devine Totul, atât în Rig-Veda („Unul e st pân peste tot ce mi i tot ce st ; el a devenit tot ce merge i tot ce zboar ”), cât i în crea ia eminescian („Unul e în to i, tot astfel precum una e în toate”).

Dar chiar dac Unul devine Tot, versul al cincilea ne în tiin eaz „acest Tot era o întindere nedeslu it de ape”. Da, c ci înc suntem „la început”, acel „moment” atemporal despre care Imnul afirm c „era întuneric înv luit de întuneric” i pe care comentatorii indieni îl plaseaz „înainte de crea iune”, adic în acel metalogic netimp, când „nu era cine s vad , nu era vedere i nici obiect care s fie v zut”.

Versurile „C ci era un întuneric ca o mare f r-o raz ,/ Dar nici de zut nu fuse i nici ochi care s-o vaz ” ne încredin eaz c Eminescu cuno tea dintr-o foarte bun traducere în german nu numai Imnul crea iunii, ci i comentariile în elep ilor indieni pe marginea acestuia...

Dincolo de frapantele asem ri dintre Unul indian, principiile fundamentale din filosofia chinez (Dao, Unul, perechea de principii creatoare Yin-Yang) i faimosul Unu plotinian, T. Simenschy are grij s ne pun sub ochi asem narea pân la identitate dintre versurile 4-5 ale Imnului i versetul 2 din primul capitol al Genesei biblice: „ (...) peste fa a adâncului de ape era întuneric i Duhul lui Dumnezeu se mi ca pe deasupra apelor”. i iat c începe prima faz a crea iunii rigvedice („Germenul care era ascuns în haos, acel Unu care s-a n scut prin puterea c ldurii”, conceptul de „c ldur ” sau „ascez ” în sanscrit , desemnând fier-

Anul X, nr. 11(111)/2019

bintea n zuin l untric din care purcede actul z mislirii), precum i al celei eminesciene: „Dar deodat-un punct se mi ... cel întâi i singur. Iat -l/ Cum din chaos face mum , iar el devine Tat l!...”

La începutul crea iunii primitive, ne face cunoscut Imnul, „s-a ivit deasupra acestuia (a Unului, nota mea, G.P.) dorin a, care a fost cea dintâi emana ie a spiritului”. Vas zic , lumea material a rezultat din „fiin a primordial spiritual ”, printr-o emana ie nematerial a Fiin ei, mai bine spus printr-o succesiv separare/desfacere a acesteia, urmat de materializarea ei.

De unde provine lumina ra ional asupra întregului act al creiunii? De-acolo, ne spune versul urm tor („Leg tura cu fiin a au sit-o în elep ii în nefiin , cercetând cu în elepciune în inima lor”), „Ochiul spiritual al celor ce v d (al în elep ilor) a p truns cu raza sa de lumin de-a curmezi ul, adic prin mijlocul întunericului acelei epoci premerg toare” (T. Simenschy).

Nota 2: Sintagma de-a curmezi ul, ne aten ioneaz comentatorii, nu doar c îndrept te Imnul se întrebe dac în acea stare primordial a lumii exista un spa iu cu dimensiuni („a fost oare un dedesubt? a fost oare un deasupra?), dar chiar legitimeaz mult mai dificila întrebare filosofic dac acel Unu a fost dedesubt sau deasupra... Îns cu toate c deja exist condi iile rigvedice prielnice crea iei („Puterile creatoare erau; puterile primitoare erau”) i este prezent perechea principiilor creatoare („puterea pasiv era dedesubt, puterea activ era deasupra”) în sensul aluziilor din vechile sisteme cosmogonice indiene la împreunarea cerului cu p mântul pentru na terea zeilor, oamenilor i a tuturor vie uitoarelor, totu i, îndoiala i întreb rile persist în Imn („Cine tie într-adev r, cine ar putea spune, aici pe mânt, de unde s-a n scut, de unde-i aceast crea iune?”), îndoial ce cu necesitate purcede din limitele min ii umane i pe care poetul nostru na ional a infuzat-o cu universal în memorabilul vers „N-a fost lume priceput i nici minte s-o priceap ”.

Nota 3: Pentru corectitudinea i completitudinea expunerii, consider c trebuie f cute urm toarele dou preciz ri: a) F putin a de-a ti vreodat dac este vorba de interinfluen e ori de un miraculos sincronism cultural al lumii antice, în sistemele cosmogonice ale vechilor chinezi, îndeosebi în cele daoiste (de exemplu, în celebra carte Dao De Jing sau Cartea despre Dao i Putere) se sus ine c nen scutul Dao l-a n scut pe Unu, Unu a scut pe Doi, Doi a n scut pe Trei, iar Trei na te cele zece mii de fiin e i lucruri. Ce vrea s spun aceast exprimare eliptic , specific tuturor textelor antice chineze ti i indiene, dar îndeosebi lui Lao Zi (în traducere „Copil b trân”), presupusul autor al c ii i legendarul întemeietor al daoismului (în limba chinez „d” se cite te „t”)? C Dao este arhetipul arhetipurilor, temeiul tuturor lucrurilor i principiul primordial care st la obâr ia lui Unu; c Unul este suflul unic (Qi), prin a c rui diviziune au ap rut Yin i Yang, cele dou principii (sufluri) creatoare (în perspectiv cosmogonic , prin Doi se în elege Cerul i mântul); c Doi este obâr ia lui Trei (Yin sau principiul feminin, Yang sau principiul masculin i suflul îngem nat He Qi sau urmarea unirii dintre Yin i Yang), triada cosmic fiind format din Cer, P mânt i Suveran (umanitate); c Trei z misle te cele „zece mii de fiin e i lucruri” sau mul imea nenum rabil a crea iilor. F s insist prea mult, deoarece am detaliat în ampla lucrare Umanismul confucianist i misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chinez , socot c trebuie men ionate cele cinci elemente din cugetarea chinezilor antici (apa, focul, lemnul, metalul, p mântul) i acestea, în pofida faptului c li s-au atribuit ba numere (1 pentru ap , 2 pentru foc, 3 pentru lemn, 4 pentru metal, 5 pentru p mânt), ba culori, gusturi, alimente, m runtaie, activit i umane sau virtu i, nu sunt numai substan e sau elemente chimice, ci „implic o repartizare

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

face cunoscut c exist pasaje în Brãhmane „unde însu i Parajã-pati e creat, iar crea iunea începe cu apa sau cu nefiin a sau cu Brahmã”.

Bun oar , una dintre aceste legende sus ine c , aidoma ca la greci, la început era „o mare de ap ”, c apele au practicat asceza, astfel scându-se din ele „un ou de aur”, i c , dup plutirea lui pe ape vreme de un an, din el s-a n scut un om. Acest om era chiar Prajãpati, care numai ce rosti bhuh i acest cuvânt deveni p mântul, rosti bluvah i noul cuvânt deveni v zduhul, apoi rosti suvar ca apar cerul.

Deosebit de interesant pentru chestiunea cosmologic indian este legenda din Brãhmane care se deschide cu „La început era numai nefiin a (ãsat)”, o nefiin echivalent în plan conceptualfilosofic cu haosul sau vidul primordial din Theogonia lui Hesiod.

Dar, ne asigur ilustrul nostru compatriot, marele progres al gândirii hinduse se datoreaz Upani adelor sau „înv turilor secrete” ( sta-i sensul termenului „upani ade”) din aceast anex a Brãhmanelor, respectiv din cea de-a treia subîmp ire a Vedelor (cele mai vechi „înv turi secrete” dateaz din anul 800 î.e.n.), precum i celor ase sisteme filosofice care purced din ele (Nyãya, Vaise ika, Samkhya, Yoga, Mimams i Vedãnta), ale c ror scrieri, sub form de aforisme foarte concentrate i obscure, poart numele de Sutra.

Pentru desf tarea cugetului, iat doar admirabile mostre din filosofia upani adic : a) „Întreg universul acesta este Brahma; de la el purcede; în el se reîntoarce; în el respir ”; b) „La început era numai Fiin a, i anume ca Unul, f al doilea.

E drept c unii au spus: «La început era numai Nefiin a, i anume ca Unul, f al doilea, i din aceast nefiin s-a n scut fiin a». Dar cum ar putea s fie a a? Cum ar putea s se nasc fiin a din nefiin ?

Numai fiin a a fost la început, i anume ca Unul, f al doilea”.

Al doilea splendid citat din subtila cugetare upani adic ne duce de îndat cu gândul atât la versetul XL din capodopera chinez Dao de Jing („Fiin ele aflate sub Cer se z mislesc din fiin , iar fiin a se misle te din nefiin ”), cât i la neperechea spus a lui Zhuang Zi: „Eu pot s în eleg c nefiin a exist , dar nu i c nefiin a nu exist ”.

Henric Trenk - Biserica evanghelic din Sibiu

spa ial i temporal ” (Max Kaltenmark în Filozofia chinez ; Editura Humanitas, Bucure ti, 1995). b) Cum spuneam mai sus, filosofii antici greci nu s-au ocupat de crea iune, ci de elementele primordiale din care s-a format lumea, interven ia vreunei divinit i: apa, aerul, p mântul i focul la gânditorii ionieni, num rul la Pitagora, Unul sau zeul unic la Xenophan, Fiin a sferic (f început i f sfâr it) a lui Parmenide, Raiunea ordonatoare a lui Anaxagora, Demiurgul sau zeul suprem (plus lumea Ideilor i lumea material ) la Platon, Inteligen a cosmic la Aristotel, Unul la neoplatonicieni. Întrucât c rturarii moderni ( i nu numai) ai Apusului, iar pe urmele lor ai întregii Europe, de regul s-au raportat/se raporteaz la filosofia necrea ionist a grecilor antici, o cugetare preocupat în cel mai înalt grad de estetism i de Cosmos (termenul îi apar ine lui Pitagora) sau ordinea universal , iat - zic eu - principalul motiv pentru care evolu ionismul s-a constituit în sfid toarea mod a ateilor i a tot mai scepticilor tiin ifici din zilele noastre!

De pild , eminentul profesor italian Giovanni Reale (1931-2014) i-a intitulat una dintre opere Istoria filosofiei antice (la noi a ap rut în 10 volume la Editura Galaxia Gutenberg din Târgu-L pu ). M rog, foarte bine c-a ap rut în limba român . Este cartea unui erudit, care izbute te s capteze aten ia cititorului avizat atât prin coeren a ideilor i bog ia deloc ostentativ a argumenta iei, cât i prin fluen a expunerii. Atâta doar c , ocupându-se numai i numai de gândirea greco-roman (de la presocratici i pân la neoplatonicieni, ultimele dou volume cuprinzând lexicul i bibliografia filosofilor analiza i), se subîn elege c titlul mult mai potrivit pentru aceast carte era Istoria filosofiei antice greco-romane sau, mai simplu, Istoria filosofiei greco-romane...

Revenind la cosmogonia rigvedic , afl m în antepenultimul vers al Imnului „Zeii s-au ivit dup crearea acestei lumi” (la rândul s u, Demiurgul platonician creeaz în primul rând zeii ce primesc sarcina de-a crea celelalte fiin e!), dup care vine seria de întreb ri derutante, aparent f posibilitatea de-a primi vreodat , de la ra iunea uman , un r spuns mul umitor (evident, cu excep ia r spunsurilor lini titoare pe care le d cre tinismul nedistorsionat prin modernizarea sa): „ (...) atunci cine tie de unde s-a n scut?/ De unde s-a n scut aceast lume, dac a f cut-o sau nu”. adar, Imnul crea iunii nu numai c nu face afirma ii tran ante privind na terea existentului, iar prin aceasta se deosebe te net de Genesa biblic (dimpotriv , el avanseaz întreb ri care îngroa neîn elesul i înt resc îndoiala), dar în penultimul vers, prin acel „dac a f cut-o sau nu”, poetul nu ezit s i exprime neîncrederea lumea, într-adev r, a fost f cut de principiul creator Unul (el însu i ivit prin „puterea c ldurii”, un proces asem tor cu clocirea) sau s-a n scut într-un alt mod, un mod l sat cu totul la cheremul fanteziei noastre. În ultimul vers al Imnului, îndoiala poetului se învecineaz cu impietatea („Cel care-i st pânul ei în cerul cel mai înalt, numai acela o tie, - sau nu tie nici el”), acuza ie pentru care inegalabilul Socrate a fost condamnat la moarte de c tre judec torii atenieni.

Dincolo de toate elementele controversabile ale Imnului, important este faptul c „în imnurile din Rig-Veda sim marea idee despre Unitate, ideea c tot ceea ce vedem în natur i pe care credin a popular o nume te «zei» este în realitate numai o emana ie a acelui Unic, orice pluratitate este numai aparen ” (T. Simenschy).

Aceasta, de altminteri, este ideea c uzitoare a Brãhmanelor i doctrina fundamental a Upani adelor. Brãhmanele, cu calitatea lor de tratate teologice despre jertfe i de anex a Vedelor, con in numeroase legende despre crea iune i Prajãpati (Creator). Dac în cele mai multe legende, Prajãpati este singurul Creator, T. Simenschy ne

29

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Iulian CHIVU

Rudolf Steiner antroposofismul @începutului de veac XX î@n conferin\ele müncheneze Sunt deja o sut zece ani de la rostirea în public a celor cinci conferin e müncheneze ale lui Rudolf Steiner i ideile care stârneau atunci interesul i entuziasmul pentru antroposofie sunt azi, în bun parte i pentru destui, idei abandonate într-o zon obscur de la intersec ia culturilor i sub ritmul ame itor al înnoirilor aduse de zbuciumatul secol XX. Dar s ne întoarcem în timp i s vedem cu ce î i entuziasma auditoriul Rudolf Steiner prin conferin ele sale adunate sub genericul Orientul în lumina Occidentului. Dup regulile clasice ale oratoriei, filosoful, esoteristul, artistul, pedagogul i gânditorul social austriac i prilejuie te prima conferin printr-o trimitere la drama Les enfantes de Lucifer a lui Edouard Schuré ( i el un esoterist), la a c rei reprezenta ie asistaser cu pu in timp înainte mul i dintre cei c rora li se adreseaz . Leg tura cu drama lui Schuré se face pe credin a c doar cel care în elege via a spiritului tie c ea ascult de anumite legi importante în virtutea unei a tept ri încrez toare: Nu suntem departe de timpul când nevoia imperioas se va face sim it în multe domenii ale activit ii omene ti; chiar i acolo unde munca noastr este considerat ast zi cu dispre ca reveria cea mai am gitoare i cea mai rea dintre himere. Leg turile sale cu drama amintit se fac pentru a accede la r cinile universale ale Eului; piatra desprins din coroana lui Lucifer, maestrul Orientului, în c derea lui pe p mânt, devine Sfântul Graal, simbol al Eului omenesc, al patrulea element constitutiv al fiin ei cvatripartite, al turi de corpul fizic, de cel eteric i de corpul astral.

Din nefericire, tezele antroposofice ale lui Steiner erau umbrite puternic de materialismul în ascensiune al începutului de veac XX, când un repro ca acela c drama materialismului este c acesta nu poate în elege ce este materia trecea ca neobservat. Munca antroposofic se definea ca ac iune asupra Eului din care inten iona s fac receptaculul capabil s primeasc din nou lumina pierdut a începuturilor. El are în inten ie s demonstreze c îns i lumina hristic a Occidentului trebuie v zut astfel; peste numai cincisprezece ani, Steiner va aprofunda acelea i teze în cele ce vor deveni Omul Hieroglif a Cosmosului i Teze antroposofice.

Cea de a doua conferin de la München (aceasta i celelalte patru vor deveni ceea ce se va numi Orientul în lumina Occidentului, Ed. Univers Enciclopedic, Buc.,2013) se ine tot la 23 august 1909 i anun obiectivul întregului ciclu de conferin e müncheneze: abordarea în elepciunii lumii orientale - adic a vechilor în elepciuni ale umanit ii i ce se apropie din în elepciune vestic de în elepciunea oriental . Astfel se admite c o important parte din via este derulat într-o stare exterioar corpului fizic, aceasta este starea de somn în care dou din cele patru elemente ale naturii omene ti se deta eaz spre a migra spre o alt lume; corpul astral i Eul. Acestea

nu pot avea percep ia separ rii, o atare dezvoltare fiind posibil doar la clar-v tor care performeaz aceast deta are inclusiv în stare de veghe. Acestea dou sunt u or adaptabile corpului fizic i sunt determinate s i se subordoneze în stare de veghe.

Abordarea este atins de un oarecare didacticism i demonstra iile se fac la un nivel mediu, u or accesibil tuturor membrilor Societ ii Antropologice înfiin ate de autor (la noi o astfel de comisie i desf oar activitatea în cadrul Academiei, dar avem i o Societate Academic de Antropologie, în spiritul celei din Paris în care au activat celebrit i precum Leopoldo Batres, Paul Topinard, André Sanson, Gustave Le Bon, Abel Hovelacque i mul i al ii). Rudolf Steiner încearc în sumarul conferin elor sale s r spund cât mai multor întreb ri cunoscute în leg tur cu cele mai diverse probleme ale Eului i ajunge pân la probleme ale binelui i r ului, a c ror explica ie se face strict în le gtur cu lumea exterioar omului i perceperea ei diferit ; judec ile în leg tur cu aceasta sunt judec i care ofer îns i cheia binelui i a r ului. Educarea perceperii se face îns la nivelul acelor impulsuri capabile s ridice corpul eteric deasupra celui fizic. Astfel, putem con tientiza prin sim urile noastre fizice doar o mic parte din via a lumii spirituale ceea ce, socote te Steiner, este egal cu o înviere în lumea spiritual de dincolo de lumea obi nuit , material .

Experien ele reu esc prin medita ie i concentrare o organizare a corpului astral a a încât s fie capabil s produc o sciziune de personalitate. Dup Steiner, corpul astral i eul în timpul coexist rii în corpul fizic se concentreaz în organele interne. Tot a a i corpul eteric.

Cea de a treia conferin , din 25 august 1909, insist pe corpul astral, o lume în spatele c reia se afl lumea spiritual ( ara spiritelor).

Entit ile superioare au posibilitatea s coboare în lumile inferioare, pe când cele inferioare pot face acest lucru doar prin exerci iu, prin con tientizare: Eul nostru în lumea fizic înc nu este adev ratul nostru Eu, acesta se afl dincolo de sentimentele noastre i de senza iile noastre, într-o lume suprasensibil , spune Steiner.

Con tiin a, de pild , r mâne astfel pentru om o tr ire sufleteasc interioar (a Manasului inferior, dup religiile tibetane), iar judec ile de con tiin se produc doar în termeni de criteriu, ceea ce ine de conven ionalul lumii fizice. Cu trimitere la Orestia lui Eschil, Steiner inea s remarce c s-ar putea istorice te determina pân i momentul în care s-a produs trecerea de la viziunea exterioar a spiritelor con tiin ei la trezirea vocii interioare a con tiin ei, ceea ce îl determin mai apoi pe autor s cread c Natura non facit saltus este un neadev r pe lâng care trecea i Schopenhauer când observa c natura este interesat de existen a nu i de fericirea oamenilor.

Steiner îns nu insist pe aceast observa ie fiindc antroposofic

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

una dreapt pentru c evolu ia a cunoscut ritmuri i condi ii diferite. este mai interesant s confirme c prin natura lui cvatripartit , omul, Direc iile conturate geografic de aceasta disting dou latitudini ca întreg, nu î i are începutul pe P mânt, corpul nostru fizic fiind diferite: direc ia nodului european (Anglia, nordul Fran ei, rile datorat lui Saturn, Soarele fiind germenele corpului nostru eteric, iar nordice, Rusia, Asia pân în India). Cel de al doilea curent se dezvolt Lunii îi datorm m corpul astral; lucruri care scap religiilor orientale, mai la sud, traverseaz Atlanticul spre sudul Spaniei, apoi prin Egipt, lipsite de o astfel de viziune. Tezele antroposofice ale lui Steiner au spre Arabia. Primul curent manifesta o înclina ie c tre contemplarea în vedere în aceea i conferin l murirea unor aspecte cosmogonice, Universului, pe când curentul sudic avea înclina ia de a adânci în ca în gnozele dualiste ale Orientului, i consider c fiin ele care au popoarele respective lumea spiritual dincolo de v lul sufletului lor. i încheie simetric, cu o revenire la argumentele de început: Noi tr im realizat separarea Lunii sunt mai puternice decât entit ile solare i ajunge astfel la Isus Hristos, fiin spiritual unit anterior cu Soarele, în epoca în care entitatea obiectiv a lui Hristos, care a p truns din dar care a coborât de acolo i s-a unit cu P mântul spre eradicarea afar în corpul spiritualizat al lui Iisus din Nazareth, trebuie s fie mor ii: pe P mânt ceva ar fi r mas supus mor ii, dac nu ar fi în eleas ca fiind for a unui suflet care coboar din ce în ce mai survenit evenimentul Hristos. El era anun at din toate timpurile vechi adânc în el însu i, pentru a se uni cu lumea spiritual care poate fi sit în interior i care- i are originea în lumea lui Lucifer, precum ca un moment crucial; pân i vechii în elep i ai Indiei au avansat o exprima alegoric drama lui Edouard Schuré, Les enfantes de Lucifer. premisele unei aser iuni de acest gen, f a aprofunda ideea.

Cum tim îns , Antroposofia în viziunea lui Steiner este o conConferin a a IV-a, din 26 august 1909, continu explorarea antroposofic a cosmogoniei: Pe Soare, aceast c ldur s-a densificat cep ie despre om i lume care afirm existen a elementelor supraîn aer, pe Vechea Lun aerul s-a condensat în ap i numai pe P - sensibile constitutive ale fiin ei umane în afara corpului fizic. Autorul mântul actual a ap rut elementul solid numit p mânt (Vechiul P - i-a consacrat toat via a sa i i-a închinat o serie de lucr ri remarcabile mânt a trecut mai întâi prin stadiul Vechiului Saturn, prin stadiul Ve- printre care amintim (acestea fiind traduse i la noi) câteva titluri de chiului Soare i prin Vechea Lun ). Aspectul actual al P mântului, referin : Bhagavad-Gita i Epistolele lui Pavel (Ed. Univers Enconsider Steiner, a început s se contureze din epoca atlanteean , ciclopedic, Buc, 1998); Antroposofie. O introducere în concep ia el fiind haotic pân la desp irea de Vechea Lun . Pentru întemeierea antroposofic despre lume (Ed. Univers Enciclopedic, Buc, 2004); acestor teze, Seiner recurge la scrierile lui Pherekydes din Syros, ale Omul - Hieroglif a Cosmosului (Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 2006); Teze antroposofice (Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 2006); lui Pythagoras, Heraclit, Platon etc. Întorcându-se spre mitologia hindus , din perspectiva antropo- Apari ia lui Cristos în lumea eteric (Ed. Univers Enciclopedic, sofic , Steiner crede c Zeul Indra exista în lumea sufletelor pe vre- Buc, 2014); Antroposifie i rosicrucianism (Ed. Univers Enciclopedic, mea când Hristos nu putea fi înc perceput în evolu ia P mântului, Buc, 2016). Cele mai multe dintre acestea au f cut, ca i Conferin ele dar când lumina care emana de la El începea deja s lumineze pe de la München, obiectul altor prilejuri oratorice la Dornach (1920) sau au fost publiccate cu regularitate în revista s pt mânal Das Indra, acesta iradiind mai apoi lumin hristic . În Conferin ele sale müncheneze, Rudolf Steiner face numeroase Goetheanum (1924).

De i publicate (unele) cu mai bine de un secol în urm , altele în referiri la mitologia i religiile Orientului f a z bovi îns asupra a ceea ce le separ de religiile Occidentului, el caut în schimb, a a curând sunt centenare (conferin ele de la Dornach), tezele lui Rudolf cum m rturisea, s g seasc punctele de vedere comune în care re- Steiner nu au g sit deocamdat , din acest punct de vedere, un r szid probabil o religie pierdut , dac nu cumva temeiurile uneia care puns mai satisf tor unor întreb ri de genul: Unde este omul ca fipun de acord Vestul cu Estul lumii pe ceea ce Mircea Eliade nu- in gânditoare i ca fiin care- i aminte te?; Ce se reveleaz atunci mea ontologie i fiziologie mistic a Luminii. Steiner va fi cunoscut, când privim retrospectiv în vie ile anterioare dintre moarte i o nou desigur, viziunile orientale despre via a de dincolo de moarte (a se na tere?; Ce se reveleaz atunci când privim retrospectiv în vie ile mânte ti repetate? Care sunt piedicile i oportunit ile în calea vedea Yog Ramacharaka, Via a de dincolo de moarte, Ed. Lotus, Bucure ti, 1991 sau/ i C. J. Chatterji, Filosofia ezoteric a Indiei, for elor mihaelice în zorii epocii sufletului con tientei? Care sunt Ed. Princeps, Bucure ti, 1991). i unul i altul din autorii aminti i opozi iile dintre eterul cosmic i materia terestr , dintre Soare i Lun , avanseaz ideea c doar forma poate fi distrus , via a reapare me- dintre Cristos i Iehova? etc. reu sub alte forme i Orientul i Occidentul antroposofic admi ând c Eul omului r mâne totdeauna acel martor unic care înregistreaz toate varia iile spiritului, ale mentalului i ale corpului. Din gândirea oriental se preia o precizare esen ial : Planul astral este o stare i nu un loc, el este un nivel de vibra ii. Identit i de reprezentare se pot si i în ce prive te etericul. Asupra acestora Rudolf Steiner va reveni consistent în Omul Hieroglif a Cosmosului, dar i în Teze antroposofice. În cea de a cincea conferin münchebnez îns va ajunge la concluzii care privesc geneza civiliza iilor, direc iile de mi care a spiritualit ii dinspre lumea atlantean în toate direc iile; în vechea Athlantid tr iau oameni total diferi i de noi, condu i de mari ini ia i care formau novicilor facultatea de a vedea nu numai dincolo de v lul exterior al lumii sim urilor, ci chiar dincolo de via a sufleteasc proprie, remarca Steiner.

Henric Trenk - Malurile Lacului C ld ru ani Calea urmat de civiliza iile ulterioare nu este

Consvela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

C[r\i primite la redac\ie

Daniel MARIAN

Curgi poemule, curgi!

Gheorghe Vidican, Fisura privirii, Ed. coala Ardelean , 2017 d cum poemul în proz cap tot mai mult for , de fapt a avut întotdeauna i nu i-a pierdut-o vreodat . Poate fi i o revenire cu aplomb a optzecismului, în neo-form , dup ce neo/post-modernismul s-a dovedit o figur de stil mai apropiat de descrierea unor nisipuri mi toare.

Meseria /maestru de ceremonii în aceasprivin îl tiu pe Nicolae Silade, iar acum îl descop r pe Gheorghe Vidican. El vine cu aerul acela condescendent fa de cataclismele fiin ei i ale lumii, din care nimeni i nimic nu scap teaf r. Este o poezie a realului precum i a iluziei, care mângâie dar i doare, o preumblare entropic între fantasme ce uneori se materializeaz brusc i irevocabil. „Fisura privirii” este un volum întreg i chiar rotund. Mai cu team , mai f team , poetul se încumet în dep rtarea min ilor i a epocilor, începe cu „Intrarea în pe ter ” i încheie cu „Ie irea din pe ter ”. O elevat „Sete biped ” îl pa te în acest parcurs. Sunt titluri cu cârlig între ele unele, ceea ce presupune consecven dând ans ansamblului.

Avem a adar precum „Arcul electric”, „Urma arcului electric”; „Osteneala s rutului”, „Sfoitul s rutului”, „Varianta rustic a s rutului”, iar cu „Fluviul Yangzte” i „Fiecare fluviu” reu te o figur frumoas , aparte.

Anul X, nr. 11(111)/2019

voi opri îns la „Urme dup urme”, unde spiralat ca de obicei într-o variant de curgere hipnotic , se dezl uite tumultos.

Ar fi extrem de dificil s reproduc aici fie i un singur poem, deoarece mi-ar lua dublul economiei acestui spa iu. Voi izola îns frumuse i de arhitectur a logosului, dup cum urmeaz : „pustiit de copil rie trupul de devine lacom o lupoaic în corzi girând dep rtarea cu semnul mir rii/ nes tul de tine trupul ascunde în memoria c prioarei bonc nitul cerbilor”, „ s rutul contorsioneaz amiaza în trupul meu bonc nitul cerbilor o s rb toare vulnerabil / o dâr de labirint urmele noastre de ir strig tul sirenelor risipind îndoiala din catargele înving torilor/ în grotele s pate în trupul nostru un întuneric acvatic se furi eaîn lumina dezm ului/ lumina farului posesiv ca i penelopa ofer urmelor noastre pa ii reginei maria/ urmele noastre cât glorie”, „prima copil rie a dragostei ia form de tor jubileaz într-un s rut barbar tinere ea/ zut în genunchi a doua copil rie a dragostei miracol un fel de lectur interzis în comunism/ o coborâre înl untrul nostru întoarce mirarea trec torilor pe trecerea de pietoni/ prima copil rie a dragostei imaginea altcuiva în el torie în lini tea m rii/ a doua copil rie a dragostei o plimbare secret prin catacombele vene iei a ezate în noi tezaur/ lumea noastr cu capul în jos a eaz viitorul pe tavan îmbr rile s ruturile în noi adriatica/ simt ferocea ini iere carnal a viitorului dâr de labirint/ împ carea cu lumea/ prin vecini înfloresc palmierii/ debut m împreun în eroarea viitorului înflorim în catacombele vene iei a treia copil rie a dragostei/ urme trup urme”.

Oricum ar fi, trebuie s o spun: densitatea poate p rea exagerat , unele chei-obsesii revin prea concertat, salturile inopinate nu sunt deloc potrivite curgerii propuse, în rest e bine e despre viitor!

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Nicolae ROTARU

Ospiciu sau bordel?

Liviu Iancu, Xanax, Ed. Trei, Bucure ti, 2019 Am dat întâmpl tor peste o carte despre care-l auzisem vorbind pe un amic, care-i aprecia titlul, coincident cu al unui cunoscut medicament. E vorba de termenul palindromic Xanax, despre care constat c-a fost ales fie un titlu de roman al s u de c tre un târ jurnalist cu barb i so ie, angajat la Mediafax, Liviu Iancu. M-am hot rât greu s planific lectura, dar deschizând i citind începutul care seam cu o constatare a lui Nietzsche (- Treze te-te, c-a murit Dumnezeu.), i citind mai departe m-am trezit c-am parcurs 30 de pagini în picioare, lâng raftul cu c i achizi ionate, ca un consumator de bere la botul calului. A trebuit s m preg tesc de lupt i s duc tot r zboiul. a am dat peste o scriere dinamic , ludic , antrenant cu limbaj frust, aproape obscen, recognoscibil, „b rb tesc”, propriu studen ilor i be ivilor (scuze pentru nonsensul produs de „ i”) fiindc toat factologia este livrat ca nou n scu ii: f straie.

Toate cele 500 de pagini par ca i când se pune accentul pe decoruri, antracte i indica ii de regie. De fapt, story-ul este un puzzle de ipostaze, pove ti, fapte diverse din via a rural (comuna Cobia, Dâmbovi a) a eroului narator-autor, din via a la ora (megie ul G ti, unde a fost licean), cea din campusul

universitar Groz ve ti (pe unde s-a perindat ca student mai ales exmatriculat) i, în fine, din profesia unde s-a pomenit angajat ca ziarist de turism la o agen ie. El i colegii de genera ie, dar i „modelele” din evul revolut, se comport i se exprim neao , f înlocuitori pentru toate substantivele i verbele legate de organele sexuale i necesit ile fiziologice. Pudibonzii lecturii (fiindc am întâlnit i asemenea specimene) mi-au amintit de negatorii i criticii vehemen i ai lui Vadim Tudor i mai ales ai textelor din revista „România Mare”, dar care, majoritatea aveau în serviet i citeau pe ascuns, exact ceea ce huleau.

Departe de a mai fi un „teatru trist”, un teatru absurd sau pur i simplu teatru, via a, pentru autor este un bordel. Mai întâi presa din care face parte este catalogat astfel, apoi toat via a din noua societate unde libertatea tinde s devin libertinaj. Ales special, firul narativ este dep nat, r sucit ca un m or din curv real i be iv neal , apoi esut cu îndemânare încât ceea ce rezult este un produs (de fic iune literar cu majoritate de ingredient real) care atrage a a cum s-a întâmplat cu primii blugi sfâ ia i sau primul buric cu piercing expus de vampele tranzi iei postceau iste. Amestecul de excep ii (promiscuitatea, dialogul vulgar, anomaliile sexuale, be iv neala, fumatul, extravagan ele penibile, dialogurile ciudate) care sunt preponderente, parc anume c utate, cu informa ia, filosofia, cultura, realitatea turistic (tema adhoc a romanului) adic normalitatea (dac nu cumva se produce un excenge între normalitate i excep ie, cel pu in din punct de vedere cantitativ!), pentru un cititor echidistant i avizat poate constitui o terapie refriant , delectant , interesant . Cum i este, dac renun m la prejudec i.

E drept c e cam greu s cite ti cu voce tare un text... mi to din cartea cobianului în prezen a unor copii sau a unor doamne din înalta societate. Cele trei parti ii (A murit Dumnezeu, Marele bordel i Xanax, ultima dând i titlul c ii, împ ite în 63 de capitole) par a fi scrise de un be iv obsedat sexual cu prieteni be ivi i cu aprehensiuni i anomalii sexuale pentru tovar ii de pahar curvari. Par numai, cum se pot asemui i cu un tort aniversar (fa a - apetisant , atractiv , con inutul - gustos chiar delicios i blatul - însiropat, reu it). O dulcea de scriitur stropit cu bere blond , pl ceri carnale i ziceri deo-

cheate. O nara iune viguroas i curg toare, o cascad de fapte i de fraze surprinz toare.

Dincolo de spectacolul (superb) de un umor fin i de o spontaneitate a compara iilor cu trimiteri nea teptate, textul care v de te talent, cultur , art narativ este o investiga ie subtil a unei lumi aflate la r spântia unor drumuri care, primul a dus la dezastru, iar cel lalt nu duce nic ieri. Tot cu subtilitate se invoc , la maniera jemanfi ist i cauzele interne (de tip cultural-educativ) i externe (de tip incompatibil-ianadaptiv).

Departe de a fi doar un roman „pornografic” cartea lui Iancu este un produs ecologic, tos, folositor (ca odinioar fructele i legumele de la noi ambalate în ziar din lips de pungi cu sclipici în care str inezia împacheta i împacheteaz otr vuri comestibile), o medita ie profund asupra unei st ri de a fi, a condi iei umane, asupra unei genera ii evadat din sine ca o ampanie agitat c reia i-a rit dopul. Xanax e o radiografie scris „la mi to” despre un modus vivendi trist, cartea unei alien ri genera ionale, victim a unei disolu ii managerial-statale evidente i inevitabile. Finalul (unde salvatul de la moarte printr-o opera ie de cord dialogheaz în parcul unde- i plimb câinele cu o b trân lovit de paranoia) este de-a dreptul teribil.

Am parcurs o proz viguroas despre periferie i excep ii, despre anomalii (o fat pescuie te, toac pe tii i d la ra e, iar ea m nânaorma) i diriguitori de destine (secretari de stat, mini tri, premieri nenumi i dar u or identificabili) ultimii fiind generatorii de... epic reportericeasc .

Rezonant în majoritatea abord rilor (chiar i în cele erotice care abund i se produc f inhibi ii morale!) cu autorul, constat i o similitudine de abordare apropo de neamul românesc. El se refer doar la ranul nostru care „a r zb tut prin veacuri doar având o talpe grumaz. Dac i-o ridici brusc, o ia la fug . Unde? La ora , în str in tate sau la cârcium ”. Solu ia autorului: colectivul ca-n comunism. Unirea tuturor într-o cooperativ .

Tragic, dar verosimil! i, totu i, dac poporul e reprezentat de baba din final care vorbe te incoerent despre coeren e ale unui trecut al ei i al unei genera ii, care mai poate fi solu ia?

Ospiciul sau bordelul? C ci depinde ce variante alegi pentru supravie uirea într-o circumstan existen ial promiscu , iluzorie, degradant , stranie.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constantin MIU

Arta @ncifr[rii misterului tefania Oproescu, Cutremur în aer, Ed. StudIS, Ia i, 2018 În abordarea prozelor care alc tuiesc volumul Cutremur în aer (editura StudIS, Ia i, 2018), semnat de doamna tefania Oproescu, trebuie s avem în vedere considera iile lui Mircea Eliade, care atunci când se referea la manifest rile straniului, opina: „Natura, care a pus invizibilului masca vizibilului, este o aparen corectat de o transparen .”

Autoarea posed arta încifr rii straniului, în sensul c mai la tot pasul grani a dintre imaginar/ oniric i real este estompat , glisajul personajelor dintr-un plan în cel lalt f cându-se imperceptibil: „La început, a crezut i se n zare când a v zut crucile mici de piatr sem nate pe tot islazul, i acolo unde cosise, i acolo unde cosise, i acolo unde iarba era înc în picioare. Cred c preotul vrea s mute cimitirul - s-a gândit - i a pus crucile drept semne, cât am dormit eu (...)

Cosea atent, s nu strice t ul când, ocolind o tuf de m ce , a tras o brazd mai lung , iar coasa a trecut printr-o cruce ca printr-un abur, f nici un zgomot. Uluit, a l sat coasa jos i a început s pip ie pietrele pres rate peste tot, dar nu erau decât umbre f consisten . «Am dormit sub nuc, apoi m-a b tut

i luna asta plin în cap, î i zise. Iaca, nu credeam când ziceau unii c poate s te loveasc damblaua, ori de la nuc, ori de la luna plin .

Dac -i a a, s cosim atunci, m i tat , pân se duce urâtul pe pustii...» Tr gea cu sete brazdele mari.” (Cosind prin cimitir, p. 121). În raportul tre - paraître, un rol important îl au amintirea i lirismul. În „activarea” amintirii intervine, de fiecare dat , un stimul exterior: „Am ie it pe u a magazinului, ca pe poarta dintre dou lumi. Am mers pe sub umbra iluzorie a câtorva castani mutila i i aproape usca i din fosta Gr din Public , al rui natural a fost amputat i înlocuit cu proteze hidoase i inutile (...) Pe drumul spre cas , (...) se aude slujba de duminic , potenat prin sta ia de amplificare, v lurind aerul cu miros de salcâm înflorit (...) M a ez pe o banc la umbr i ridic ochii spre cer, acolo unde tiam c se împletesc de mul i ani coroanele arborilor purt tori de nostalgii biblice (...) . A teptam albul pur al florilor, profilat pe cerul albastru, a a cum tiam c ar tau salcâmii înflori i, care rezemau dealul din spatele casei copil riei mele (...) Ceva ce era pe cale închege clipa aceea în memorie, s-a sf râmat ca o oglind , în care cineva a aruncat o piatr .” ( scutur m salcâmii, p. 153-154). În raportul de care aminteam (aparen esen ), se merge de la real spre imaginar, încât se ajunge la conturarea a dou tipuri de real - unul al personajului, cel lalt al autorului, cel care contempl primul tip de real -, iar prin al turarea acestor dou categorii, acestea contrasteaz . Acest aspect este elocvent în Femeie cu batic: „M întreb ce m ine aici i îmi dau seama c sunt atras de o femeie de la masa cea mai apropiat , femeie ce care nu se potrive te nici cu timpul, nici cu locul în care se afl (...) M nânc singur , cu sfinenie pentru bucate. O desprind din cadru i o a ez la masa ei din buc rie. Îi recunosc gesturile, doar c aici st cu coatele atârnate în aer (...) Mic i slab , nu se încadreaz în dimensiuni. Masa pare prea înalt i scaunul prea scund, ca s -i ofere tihna mânc rii. V d dou tablouri, transformate în dou holograme suprapuse. În spate un Breugel cel B -

trân, «Joc de copii». Refuz asocierea cu alte picturi în care este exagerat veselia mesenilor. În fa , un N. Grigorescu: «Coliba din dure». Sau «Cas neasc » a lui Corneliu Baba. Mi-ar fi pl cut s pun în spate un Botticelli, dar nu-l v d prin h rm laia nest pânit . Femeia cu batic, real , se suprapune peste un tablou modern, cu amestec violent de culori i linii contorsionate, caremi provoac ame eli... (...) Martor la istoria care tocmai se scrie, prea devreme s-o în eleag , prea târziu s-o tr iasc , femeia care a terminat cuminte de mâncat, î i aranjeaz gândurile în oglinzi de t ceri (...) Chelnerul treze te din halucina ii (...) Decid s -mi salvez femeia din tablou. Închid ochii, o decupez i o duc în curtea ei, în casa ei. O ajut se dezbrace de hainele bune, trudit cum este, ca dup o zi lung de munc la câmp.

De aici, o las s se descurce singur .” (p.

130, 132-134).

Paradoxal, inanimatul, prin mi carea privirii, devine animat, provenind parc dintr-o realitate paralel , un rol important avândul estetica privirii. A a se întâmpl în Omul care punea blacheuri: „Din mirarea aceea teai în at, i acum, dac te ridici pu in pe vârful aducerilor aminte. Ajungi s prive ti spre afar , pe fereastra boltit a bisericii, prin sticla ei v lurit de vreme, sau poate cristalul ochilor t i s-a aburit în cearc nul golului din jur (...) La cap t de drum, sub poalele unui deal, scund , n dit de iarb , printre copaci noduro i, acoperi i de licheni, casa goal prive te speriat , prin geamurile ne terse la timp, la blocul hr re din poarta ce st s-o înghit (...) De cuierul prins de u a care desparte dou camere, o bluz înflorat , uitat acolo de vara trecut , prive te patul care mai streaz forma celei care a dormit în el mare parte din ani.” (s. n., p. 145).

Modalitatea aceasta de încifrare a straniului, pe raportul aparen - esen realul glisând în imaginar, cele dou categorii confundându-se aminte te de tehnica folosit în prozele semnate de Artur Silvestri, în volumele Perpetuum mobile i Apocalypsis cum figures.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Florian COPCEA

Stil ]i expresivitate @în literatura româneasc[ din Serbia Virginia Popovici nu rateaz ansa de a demonstra c în poezia româneasc din Serbia postmodernismul este o prelungire a hybrisului modernit ii. Noul curent îns nu a dezumanizat retorica, de i a ap rut ca o reac ie la o realitate care dep ise logica existen ialismului.

Transla ia produs avea s declan eze resorturile unor prejudec i potrivit c rora modernismul i-a tr it traiul i este dep it, certamente, de timp, teoria fiind, desigur, fals . Devenit „un spirit al veacului” (Eugen Lovinescu), el nu poate muri, în cel mai r u caz se clasicizeaz .

Postmodernismul este greu de conceput în afara a ceea Ihab Hassan numea indetermenen . Nu ne propunem s explic m termenul, dar acesta reprezint , în temeiul imanen ei estetice, un canon antitetic, devenit, paradoxal, îndreptarul poetic al unei epoci (Nicolae Balot ).

Ihab Hassan este categoric în ceea ce prive te statutul literaturii postmoderne, acesta promovând modele intelectuale extravagante i, situându-se la opusul tr turilor radiografiate, este uat valoric.

O reflec ie exact asupra fenomenului a condus-o pe Virginia Popovici spre ,,idei i valori” neconven ionale, „modificând vechile valori antropologice” (Carmen D bu ). Respectivele muta ii, este de p rere Virginia Popovici, nu implic abandonarea limbajului poetic modern, neoavangardist, ci sincronizarea mecanismului critic la realiile i oportunit ile unei altfel de hermeneutic . Putem vorbi aici despre „duplicitatea spiritului creator i de-creator” (Nicolae Balot ) a genera iei - noul anotimp, cu un discurs original „axat pe reconfigurarea unor mitologii proprii”.

O idee clar asupra fenomenului literar din Voivodina ne form m din aceast parantez a Virginiei Popovici: „Fiind prizonieri ai unui spa iu minoritar i ai unei limbi de circula ie redus , totu i au reu it (câteva dintre vocile liricii în discu ie - n.n.) s se impun prin versul lor publicului român voivodinean i românesc, aducând în fa a cititorului un vers original, dar i problematica sinelui i sustragerea din fa a cotidianului neemblematic. Marile teme sunt, astfel, nu de pu ine ori, dezavuate, puse sub semnul relativit ii ironice ori parodice, dup cum noua viziune asupra discursului liric presupune, din ce în ce mai mult, focalizarea enorm a detaliului, decuparea premeditat a am nuntului revelator, con tiin a hiperlucid a fragilit ii i

conven ionalismului mecanismului poetic, dar i al m tilor, a rolurilor i func iilor pe care i le asum , în propria alc tuire textual , eul liric. (...) Poezia din Voivodina, începând cu anii optzeci ai secolului trecut, trece print-o transformare substan ial , continuând fenomenul poetic început de optzeci ti, descoperind noi modific ri la nivelul frazei i aducând o nou via limbii i literaturii române din Voivodina. Începând cu deceniul apte al secolului trecut, în literatura iugoslav s-a petrecut o deschidere în linii mari spre modernitate i chiar spre postmodernism. (...) Tradi ionalismul, clasicismul, elementele romantice i simbolistice, modernismul i postmodernismul - toate aceste formule estetice apar într-o succesiune rapid , p strând, în mod benefic, sedimente care se transmit de la o etap la alta i care dau un sentiment de unitate în conexiune cu literatura român i cu cea european . Reprezentan ii importan i ai ultimei etape, postmodernismul, prin arta lor literar , prin publicistic i prin alte forme de exprimare neconven ional (art-performance), rup leg turile cu tradi ionalismul clasicist din necesitatea de racordare la societatea post-industrial care impune alte structuri sociale, modificând vechile structuri antropologice (Carmen D bu ). (...) Decorul poetic e reprezentat de via a aflat la r spântia dintre dou milenii, când în spa iul balcanic se produc unele transform ri sociale, unde societatea, periclitat de zboaie pe teritoriul ex-iugoslav, produce imagini poetice inedite, autohtone. Tendin a poe ilor voivodineni postmoderni este de a reproduce natura în mod descriptiv, cu numeroase detalii, opus atât stiliz rii, cât i idealismului sau simbolismului, având influen e asupra unor curente moderne, precum suprarealismul, expresionismul, pictura naiv . Unii scriitori, f s i dea seama, apeleaz la unele metode pozitiviste, încât reproduc realitatea cu o obiectivitate perfect i în toate aspectele sale, chiar i în cele vulgare”. În aten ia criticului intr , în logica demonstra iilor de mai sus, poezia, (sincronizat la postmodernism) scris de Ioan Baba, Vasa Barbu, Pavel G ian u, Nicu Ciobanu i Valentin Mic, la fiecare dintre ace tia identificându-se ipostazele unui eu liric aflat într-o continu modelare.

Sigur, fenomenul postmodern din Serbia a avut apartenen la mi carea de idei paratactic i deconstruc ionist (Ihab Hassan) de (re)ontologizare a discursului poetic. În aceast direc ie sunt orientate abilit ile i intui iile interpretative ale Virginiei Popovici. Caracterul ambivalent al investiga iilor sale nu furnizeaz suficiente argumente contrapunctice pentru a crea o imagine întregit a literaturii de expresie româneasc din Voivodina. În accep ia sa, tefan N. Popa, în O istorie a literaturii române din Voivodina (Ed. Libertatea, Panciova, 1997), a grupat scriitorii „dup tematica abordat în operele lor”, Catinca Agache, în Literatura român din Voivodina (Ed. Libertatea, Panciova, 2010) îi încadreaz în contingentul optzecist, c ruia îi sunt specifice „parodia, sarcasmul, colajele, imitaiile, calambulurile, teribilismele (...) demitizarea”, Mariana Dan (în Construc ia i deconstruc ia canonului literar, Ed. Libertatea, Panciova, 2010) îi a eaz la confluen a „a dou coduri de comuni-

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care”, Marina Ancai an (în Rostirea continu , Ed. Libertatea Panciova, 2012) „într-o construc ie labirintica” în interiorul c reia „realitatea prin dialectica i oratorie” se autopsiaz .

Virginia Popovici, spre deosebire de antecesorii s i, este posedat de un acut sentiment al imaginarului de origine barthesian , care presupune „un anume exerci iu al structurii ( i nu numai al gândirii)”.

Revendicându-se dintr-un c linescianism reformat, ea ridic cu rigoare discu ia la nivelul de tip impresionist al unui demers axiologic, cu accent pus pe sincronic-diacronic. Limbajul, exercitat în actul critic, cap un poten ial semantic remarcabil, gata s produc „muta ii în lumea valorilor” (Nicolae Balot ).

Observa iile critice ale Virginiei Popovici, subtile i consecvente motivate transcendent, sus in existen a dual a rela iei autor - oper .

Dar pentru critic i textul i contextul sunt prelungiri ale cogito-ului autorului. Sigur, aceast metod de „a citi” opera unui autor este o particularitate a criticii Virginiei Popovici, de factur eseistic , care în elege perfect „statutul autorului în noile forme de interpretare” (Eugen Simion). Ea cultiv , din pozi ia de receptacol al fenomenului poetic din Voivodina, în termeni barthesieni, o lecture de jouissance, privilegiu care îi permite s accentueze latura fic ional a postmodernismului.

Extrapol rile teoretice ale Virginiei Popovici nu numai c resusciteaz conceptul de poezie, dar aduc cu sine experimente i excese de limbaj, fapt care oblig „fenotextul” devieze spre intertextualitate. În virtutea tocmai a acestei demistifica ii, reflexivitatea exegetei func ioneaz „pân i dincolo de jocul de-a ceva”. Jocul, admitea Virginia Popovici, în lucrarea Poesis i mathetis în poezia lui Ion Barbu (ICRV.Edit., Zrenianin 2013), poate fi considerat drept una dintre laturile spirituale fundamentale ale vie ii. Activitatea poetic scut în sfera jocului r mâne în mod constant în aceast sfer , fiindc , ad ug m noi, citându-l pe Heidegger, poezia este întemeierea lui a fi prin cuvânt. Postmodernismul, în eles ca o denaturizare a modernismului (pe care auroarea nu ezit s -l califice ,,anticonven ional, antitradi ionalist, radical, uneori anarhic”), este o mi care estetic în care, în cazul nostru: poezia s-a dezvoltat rizomic în interiorul unei literaturi minoritare, e drept, dar în pas cu valorile estetice europene.

Respectiva transcultura ie expliciteaz concep ia sa despre poezie, aceasta putând fi „reflexia lumii în oglinda f imagini, o negare a materialit ii”. Nu altceva sus ine aceasta când ni-l recomand pe Ioan Flora: „Ceea ce îi structureaz discursul, ceea ce se re ine înc de la prima lectur este figura dominant , metafora ludic i grav , dup caz: bufni a. (...) Citirea simbolic a poeziei lui Flora descoper în versurile sale procedeul de a juxtapune natura i cultura, concretul i abstractul, previzibilul i imprevizibilul prin care cititorul consider percep ia sa subordonat postmodernismului. (...) Poetul aplic în mod original principiul mimes-ului, în sens larg de inventariere impresionist a lumii concrete printr-o percep ie senzorial prioritar vizual a celui care a participat (...) la experimentul textualist...”.

Sentin a este pronun at în mod original: „Ioan Flora (...) o voce unic în contextul literaturii române contemporane”.

Pornit pe urmele eului poetic al lui Vasa Barbu criticul este preocupat de definirea „orizontului axiologic” pentru a putea „revela semnifica iile lumii sale” (Carmen D bu ).

Sursele poeziei acestuia sunt „realitatea, cotidianul, biograficul, psihismul sau textualitatea lumii”. Pariul postmodernist pe care mizeaz Virginia Popovici la Vasa Barbu st în „tehnica subtextualit ii”: „Imaginarul întâlnit în versurile lui Vasa Barbu duce la destu area energiilor fiin ei umane i a limbajului, la descoperirea incon tientului, pentru o cunoa tere cât se poate de complet a omului i a eliber rii lui din tentaculule unei societ i alienate. Desc tu area imagina iei creatoare de toate normele, în vederea întemeierii unei realit i absolute, bazat atât pe vis, cât i pe realitatea imediat . (...).

Toate posibilit ile cuvintelor sunt luate si cercetate, uneori sunt puse

Anul X, nr. 11(111)/2019

pe rime, construind un discurs poetic modern, suspendat între real i imaginar. Exprim rile parabolice, imperativele, toate au la baz c utarea sensului vie ii i trecerii timpului pe p mânt: Ce spune timpul:/ trece peste noi/ sau valurile-i spal stâncile (Nedumerire)”.

Exegeta p trunde în resorturile intime ale textelor poetice pentru a le identifica semnifica iile i, în acela i timp, pentru a le fixa în interiorul experimentului avangardei postmodernismului. Structura îns i a reflec iilor sale consist în decizia de a dezv lui precaut mecanismele arhetipalei, prescrisei estetici a recept rii. Meritul retoricii Virginiei Popovici const , astfel, în diagnosticarea f abateri a cosmogoniei creatorului în care afl destule coresponden e simpatetice cu literatura universal . Logosul poetului se desf oar , indiscutabil, tocmai prin apelul, con tient sau nu, la arhetipuri neoclasice, într-un spa iu electiv, în dev lm ie cu mitul i literatura” (Hayden White). O consecin previzibil a felului în care este perceput lirica lui Vasa Barbu, din care criticul stoarce sensuri imagistice insolite, este legitimizarea sa estetic .

Crea ia poetic a lui Pavel G ian u ni se prezint ca „o nega ie radical a tradi iei culturale i aspira ia spre o absolut înnoire a limbajului”. Dezvoltând conceptul de europenism, exegeta adopt perspectiva postmodernismului ca sistem fractalic, regulile asertive ale curentului permi ând o „detoxificare” a fic iunii. Realul nu este îns ignorat. El cap dimensiune abstract , postulând ocuren a unor idei deformate de efectul poncifului care a generat (re)integrarea Fiin ei într-un univers metafizic. Cu alte cuvinte, condi ia fundamental a mefien ei poetului fa de absolut va putea introduce un element histrionic în ego-ul poetic. El însu i o figur mitopoetic , Pavel G ian u „iese din formul i din conven ie” i destructureaz semantic i sintactic, ca s -l parafraz m pe Eugen Simion, realitatea ascuns a textului.

Virginia Popovici propune dezvoltarea actului critic din chiar interiorul rela iei cuvânt-imagine. Jocurile de limbaj, s le zicem derridene, derulate în direc ia inter-textualit ii, au darul de a coborî tile unui eu demitizat, producând astfel o imagina ie distopic : „Înclina iile ludice, gesticula ia lovineasc , parodia, caricatura i teatralizarea poeziei, caracterizat în chip versurile poetului Pavel ian u, pe care le actualizeaz în cadrul avangardei române ti din Voivodina. Prin apari ia acestui fel de poezie, se deschide un nou drum, spre o poezie a neoavangardismului, spre o poezie a viitorului, o poezie care neag , tot ce s-a scris pân acum pe aceste meleaguri.

Volumul Pavel G ian u - Contribu ii la monografie (Novi Sad, 2004) este un alt parcurs al strategiei discursive a autoarei decis s recompun , în contextul aproxim rilor conceptuale ale confra ilor, o literatur a absurdului. El (Pavel G ian u -n.n.) combin modernismul tinzând c tre rigoare formal i suprarealismul particularizant prin accente expresioniste, în direc ia cultiv rii grotescului i a violen ei imagistice. (...) În opera lui Pavel G ian u sunt perceptibile modific ri importante în maniera de a scrie (versul liber, distorsionarea sau chiar renun area la formele prozodice tradi ionale), distan a polemic fa de tradi ia cultural , destructurarea semantic i sintactic a textului.

Caracterul simbolic al poeziei lui G ian u îi ofer cititorului libertatea de a putea explora adâncimile textului (...). Suprarealismul lui Pavel ian u se define te ca o ruptur agresiv fa de tradi ie, fa de tiparele prestabilite”.

Pornind de la ideea c poezia de expresie româneasc din Serbia concretizeaz traiectul literaturii române în general, Virginia Popovici este de p rere c curentele literare, în acest spa iu cultural, „se succed într-un ritm rapid” a mai urma cursul unei „evolu ii normale”. În acest „peisaj poetic deja saturat estetic de poezie” este fixat i Ioan Baba, în opera c ruia „imaginile se opun haosului cotidian prin imaginar i nelini te i halucina ii”. Încercând s ne dezv luie orizontul paradoxal al interpret rii analitice, în morfologia c reia sunt incluse aporii i revela ii axiologice, Virginia Popovici adopt dialogic ipostaza lui Dedal, dar nu a celui aflat în labirint, ci a unui Dedal eliberat, pozi ionat deasupra „câmpului textual” (Jacques Derrida).

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

La Ioan Baba ideea mimesului este respins . Poetica sa, consider criticul, se bazeaz pe imagistic , aceeasta având rolul „de a sugera ritmul rapid al existen ei, dinamismul vie ii cotidiene”. „ Tendin a poetului este de a reproduce natura în mod descriptiv, cu numeroase detalii, opus atât stiliz rii, cât i idealismului sau simbolismului, având influen e asupra unor curente moderne”. O tr tur definitorie a poeziei lui Ioan Baba, este apologia oglinzii în care descoper „masca realit ii”, „crizele... spiritului i nelini tea întregii lumi”. Nu este hazard impresia c Ioan Baba scrie o poezie în trei timpi care, întradev r, func ioneaz dup principiul unui motor cu ardere intern , numai c ace tia, în sens estetic, pot fi numi i: timpul clasic, timpul tr it i timpul fictiv. În linii mari, i se poate da dreptate autoarei Opiniilor i reflec iilor când postuleaz ideea, preluat de la Catinca Agache, c poetul depoetizeaz , poezia lui, într-o atare împrejurare, primind „o alt dimensiune”. El se include în opera sa i o tr ie te în acela i timp, scrie autoarea, contrazicându-l pe P. Valery care îl d la o parte din text pe autor i ridic la rang de „fiic a formelor” opera acestuia. În chestiune Eugen Simion g se te de cuviin s absolutizeze problema sus inând c aceasta „nu e de a explica prin existen a autorului opera, ci de a în elege în ce m sur existen a este implicat în oper ”.

Aser iunea implic o aplica ie sincronic a unei lecturi demistificatoare care va sfâr i, la Virginia Popovici, prin a reevalua rela ia scriitur -existent si a revendica transla iile din planul eu-lui personal înspre cel al autorului operei supus interpret rii.

Abunden a citatelor în comentariul critic, de i las impresia de improviza ie, constituie o reduc ie autarhic a obiectului cunoa terii, interesul dominant fiind acela de a nu închide textul într-un cerc deconstruc ionist. Ra iunea utiliz rii procedurii citatului rezid prin ambi ia, nedeclarat a autoarei, de a revaloriza, recupera i universaliza, analitic i compozi ional, varietatea interpret rilor de pân la ea. Însu i G. C linescu (în Ulisse, Editura pentru Literatur , Buc., 1967), avea s se pronun e în favoarea chestiunii în discu ie: „A cita vrea s zic a izola ceea ce spiritul t u a creat din nou, dând fragmentului o valoare, recunoscându-l ca probabil produs al propriei fantaz ri”.

Virginia Popovici, prin procedeul de a se raporta mereu la dialogul altor confra i cu scriitura poe ilor care au modernizat literatura român , a reactualizat conceptul de analiz arhetipal (Northrop Frye).

Rezultatul men ionatei resurec ii poate fi identificat i în „radiografia” ce o face poetului Nicu Ciobanu. „Poetul proiecteaz o lupt iluzorie cu timpul care îi provoac toate simptomele înstr in rii. (...).

Henric Trenk - Ruine pe Valea Oltului

37

Nicu Ciobanu este urm rit de fantasmele lucidit ii i am ciunii, venit din adâncuri, de dincolo de grani ele nop ii i ale ochiului, unde se afl casa exilului s u sufletesc, rulând la nesfâr it, ca un carusel de imagini/tablouri decantându-se în medita ii foarte fine. Sunt inseminate în text motive expresive: fascina ia dimine ilor t inuite, iubirea care une te contrariile, transformând noaptea în ivirea zorilor, ierburile str vezii ce pulseaz în aer, refuzul trecerii în galop al timpului. (...).

Poetul este excedat de o be ie sinestezic , de n vala imaginilor (afective) mase în memoria timpului, de lumin ia acestora, de jocul dintre atunci i acum, de st ruin a de a în elege”, scrie Virginia Popovici, oferind, astfel, o demascare a „demonului recitirilor” (Eugen Simion). Întreaga „aur ” a poeticii lui Nicu Ciobanu este construit din „viziuni metafizice dintre cele mai rafinate”. În praxis-ul s u poetul pare s fi investit „oboseli i dezam giri de via convertite într-un fel de înelepciune i melancolie existen ial ”. Exegeta nu scap din vedere esen a ars-poeticii unui poet „hiperlucid”, uneori aflat într-o nejustificat „criz de realitate”. Spunem nejustificat întrucât, luând laolalt toate volumele de pân acum, el dovede te contrariul: are fixat o oglind deasupra realit ii. Iat o dovad c Virginia Popovici nu s-a gr bit s pun câteva etichete poeziei poetului: ,,deviere de la ablon”, ,,t ieturi regrupate în colaj”. ,,Cadrul poeziilor lui Nicu Ciobanu, este de p rere Virginia Popovici, este pragul unde întrez re te imagini ce se perind în întuneric, pia a unde se simte miros de lumin pârlit , gr dina unde ierburile str vezii pulseaz în aer, satul unde caii nu mai miroseau a toamn uscat i a fum”. În tentativa sa de promovare necondi ionat a unuia dintre cei mai valoro i poe i din Serbia, criticul î i dubleaz capacitatea de a fi receptiv la debu eurile mitopo(i)etice ale fiin ei unui z mislitor de forme revolute, ale unei mari, autentice poezii. Sugestiile intertextuale ale Virginiei Popovici vizeaz , a adar, un discurs distorsionat consumat într-un „labirint (poetic - n.n.) înfrunzit”. Aser iunile acesteia, dilematice în cele mai multe cazuri, sprijinite pe o cazuistic plin de „încifr ri ale realului”, radiografiaz în întregime actul poetic, poemele fiind înc rcate de mistere thanatice.

La Nicu Ciobanu, s -i acord m credit Virginiei Popovici, combustia afectiv poate fi raportat la idealitatea fiin ei umane aflat în anticamera fatalit ii: ,,Viziunea heraclitean , a unei treceri insidioase a lumii, îl face pe autor sceptic în privin a cunoa terii adev rului, dar care îl duce spre o descoperire a unui joc verbal care are inten ia de a descoperi i defini sub-con tientul ca pe o for secret : Doar timpul, din timp în timp, pare-se c se pierde-n timp (Fugind de întuneric)”.

Un fenomen estetic interesant îl reprezint , consider Virginia Popovici, lirismul tân rului poet - Valentin Mic. El scrie „o poezie plin de simboluri, de cuvinte i sintagme inedite care îmbr eaz multiple semnifica ii, descoper o lume unde personajul central este însu i El - Poetul - Omul...”.

Poezia lui Valentin Mic, contrapunctat de ecouri clasice, angajeaz , din partea Virginiei Popovici, o cercetare de structur , minu ioas , cu grij , cum ar spune profesorul craiovean George Popescu, „pentru designarea unui ideolect propriu, iscat mai curând pe modelele livre ti ale marilor literaturi europene”.

Unul dintre „factorii pragmatici” care motiveaz reflec iile din textul consacrat lui Valentin Mic, tr deaz decizia nedisimulat a eseistei de a schi a, totu i, o ierarhie, fie ea i provizorie, a vocilor poetice din Voivodina. Reac ia ei, s -i zicem gnoseologic , este generat , adeseori de „monologul interior” (Edouard Dujardin) al unui creator pierdut în lumea increatului. Cuvântul, „punte de leg tur între ideile i imaginile poetului”, devine, ce altceva?, limbaj.

Poetul „caut noi universuri de exprimare a sentimentelor, noi cuvinte care modernizeaz discursul

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

u, creaturi mistice, balauri cu apte capete, femei cu trup de leu”, toate acestea constituind elementele „câmpului strict al poeziei” (E. A. Poe). Valentin Mic nu se afl într-o criz de comunicare, chiar dac , „aflat în c utarea unui sens existen- ial”, prefer s c toreasc printre fic iuni „îngr dite de cuvinte”.

Ideea dezvoltat de Virginia Popovici izvor te din nevoia de a oferi cititorului cheia potrivit descifr rii unui univers ludic, suprarealist, sacrosanct chiar, în care cuvântul devine pentru poet „arma cea mai tare” care îl poate metamorfoza în ,,rege i supus,/ eretic i credincios”.

Asemeni poetului, i Virginia Popovici practic jocul oglinzii în încercarea de a- i justifica op iunea pentru paradoxie, concept postmodern care nu minimalizeaz , totu i, rostul i gra ia poeziei. În crea ia „dou mii tilor” se identific o unitate holistic , de mare efect poetic, lucru care ne face s ne gândim c nichitast necismul înc va mai fi un magnet pentru viitoarele genera ii. Virginia Popovici ne sugereaz , în comentariul s u, c Valentin Mic urmeaz totu i, calea desprinderii prin necuvânt de model, f s fie acuzat de pasti e.

Travaliul poetic, în mod analog, are apartenen la postmodernism. a, explic criticul, fiecare poezie are un întreg al s u i c nu exist un punct de plecare de la care putem începe analiza acestor poezii.

Recrearea valorilor literare române ti din Voivodina are loc la Virginia Popovici în justificata raportare la „curentele literare (...) din spa iul românesc (...) i cel universal” la care caut s i sincronizeze „estetica”, cum bine remarca în Postfa a studiului Opinii i reflec ii, prof. univ. dr. Carmen D bu .

Investiga ia Virginiei Popovici graviteaz , astfel în jurul unor disocieri esen iale dintre tradi iile critice române ti i cele europene decretate ca fiind totu i un „fenomen simptomatic al muta iilor sociale”.

Lecturile exegetice ale Virginiei Popovici, deschise pentru a descifra semnifica iile ontologico-simbolice ale c ilor ap rute în limba român în Serbia, descoperite, evident, în jurul unor sensuri mitopo(i)etice esen iale, vizeaz întregul spa iu al literaturii române: „Literatura din Voivodina, prin intrarea în noul mileniu, descoper o întoarcere spre o alt sfer , a lumii moderne, a elitei, a poeziei postmoderne, de data aceasta fugind pe de o parte de influen a mare a literaturii sârbe, pe de alt parte - de cea a literaturii române, poe ii din Voivodina reu ind s aduc viziuni inedite i s se impun în spa iul liric voivodinean cu propriile lor programe estetice”.

Rolul criticului modern, în cazul nostru Virginia Popovici, a c rui func ie auctorial este „paralizat ” de diversiatatea arhetipurilor în vog , r mâne acela de a media, prin intermediul propriului univers, sensul i rostul „paralogiei” (Jean-François Lyotard). În consecin , putem accepta f riscuri aceast sentin a lui S. Doubrovsky (din De ce noua critic ? Critic i obiectivitate, Ed. Univers, Buc., 1977): „...Literatura este o nevoie imperioas pe care critica vine s o satisfac , o nevoie de dialog, în care fiecare devine el însu i, confruntându-se cu cel lalt, în a a fel, încât opera literar nu cap existen deplin decât atunci când sensul ei vine de la cel lalt, decât atunci când este criticat ”.

Virginia Popovici este un hermeneut sensibil la valorile poeziei în mi care. Cu toate acestea ea manifest o precau ie aproape exagerat în construirea, pe baze fenomenologice, a ierarhiilor literare. Demersul u cognitiv nu are în vedere, am mai subliniat lucrul acesta, nici configurarea unei panorame a poeziei române ti din Voivodina. Selec ia ce ne-o propune în Opinii i reflec ii demonstreaz o anumit rezisten , de altfel ini iatic , în fa a „invaziei” câmpului literar românesc din aceast parte a lumii, de c tre spirite „clasate”, pe care, din considera iuni lesne de în eles, le ignor . Ipostazierea autorit ii critice poate fi sinonim cu ceea ce putem numi: oc. Direc ionarea cititorului doar tre opera anumitor creatori nu scade cu nimic din valoarea istoric a lucr rii, neavând îns darul de a-i aduce un vot de blam. Într-un asemenea context, în vizorul criticului au intrat i câteva din vocile feminine din spa iul cultural ex-iugoslav. Prima poet care

Anul X, nr. 11(111)/2019

este supus discu iei: Florica tefan. Opera acesteia este abordat din perspectiva unui „pionerat”, deloc accidental, în arta poetic .

Din motive, în parte în elese i justificate, poeta a preferat s se refugieze i s se exprime, la fel ca i Vasko Popa, în limba sârb . ansa afirm rii în spa iul minorotar devenise, probabil, atât de redus încât s-a autoexilat într-o cultur cu acces nelimitat la valorile clasice europene (par)venite prin limba sârb . Toposurile cultivate de Florica tefan cap „o bogat expresivitate i înclina ie spre imagism”.

La o lectur atent se poate deduce c Virginia Popovici este sedus , totu i, de tenta ia de a proiecta o scurt istorie a poeziei române ti din Voivodina. De fapt, opiniile i reflec iile sale sunt ni te fise critice care vor sta, credem, la baza unui eventual mare proiect de elaborare a unei istorii a literaturii române. Lecturile sale sunt empatice, fapt care demonstreaz m sura poten ialului s u critic, de necontestat, de a recrea „oglinzi pentru sine” (Harold Bloom). În acela i timp, în textele sale, sunt supuse deconstruc iei, operele unor poe i remarcabili, devenite, în sens valeryst, metatexte metapoetice.

La Felicia Marina Munteanu descoper tr iri „care transgreseaz un real metamorfozat, situat între fragilitate i etern”. Poeta se situeaz continuu între spa iul etnic minoritar, (aflat departe de un centru ipotetic), i un univers interior uman. Criticul opereaz , în ezarea F. M. Munteanu pe o anumit treapt ierarhic , cu un limbaj cu certe virtu ii soteriologice: „În versurile ei ne putem da seama de sensibilit ile poetice, înfior rile i zbuciumul sinelui relevat în vers: Eram cas pustie cu ferestre spre tine deschise/ Clopot eram i vibram - în diminea a de ghea a privirii tale/(...)/ Eram nisip liliachiu de pe lun ”.

Nu întâmpl tor exegeta recurge la un citat preluat de la poet : „Eu vreau s cred c pot tr i literatura integrând-o, pur i simplu, în destinul meu...”, anume pentru a-i scoate în eviden destinul poetic.

Ileana Ursu, r cit „prin labirintul vie ii” dispune de un „discurs liric modern”. Poezia acesteia, înscris pe linia unui neomodernism moderat, ,,penduleaz între o solitudine meditativ a interog rii semnelor vremii”.

Construit pe alte repere decât cele tradi ionaliste, poezia „este dezbr cat de lirismul vie ii: Discursul poetic este construit pe viziuni inedite, care graviteaz în jurul a trei mari teme: sentimentul erosului si erosul exploziv ca form de desc tu are a energiilor; greutatea cuvântului i limbajul poetic; realul cotidian i destinul fiin ei umane în pragul mileniului trei”.

La Ana Niculina Ursulescu criticul descoper simbolismul limbajului jocului poetic. Poezia sa este „de excep ie”. Acolo „apare un mic univers ludic populat de vie uitoare comune jocului de copii: p pu i i ursule i de plu cu înf area lor” i alte elemente preluate din lumea copil riei, cele care „construiesc lumea paradisiac a poetei”.

Pentru a întregii fotografia de grup a poeteselor din Voivodina, Virginia Popovici le aminte te i pe M rioara era i Ionela Mengher.

Prima „cultiv o poezie cu un filon neoromantic cu accente existenialiste”, cealalt ne propune o cale „de a descoperi bucuria de a tr i i de a-i aminti de zâmbetul din copil rie: Cuvintele care alung noaptea/ t cut i sumbr /sunt mai proaspete decât fragii de p dure./ Cuvintele care alung noaptea/ sunt mai dulci decât s rut rile aman ilor/ ce pleac în zori./ Cuvintele care alung noaptea/ sunt mai r sun toare decât clinchetul/ clopo eilor (Cuvinte)”.

Cum sugera i prof. univ. dr. Carmen D bu în Postfa a volumului Opinii i reflec ii, Virginia Popovici „reconstituie arhitectura i materialul de compozi ie al unui peisaj socio-cultural care a generat poezie, de la cristaliz rile de genera ii la cele având ca nucleu anumite coduri estetice” i: „Poezia din Voivodina, începând cu deceniul opt al secolului trecut, î i schimb mersul, încercând s mearg paralel cu ce se întâmpl în poezia din România, dar pe cât e posibil s r mân , totu i, legat de literatura popoarelor iugoslave. Având influen e din dou p i, poezia româneasc din Voivodina ine pasul cu literatura european ”.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lidia GROSU

Doinele toate, prin mine...

Scriitoarei Doina Dr gu (Acrostih) Doinele toate, prin mine, Ochi sunt - de lacrimi i nemurire Impetuos curent de olimpic Nem rginire a artelor ce v cheam Ast zi, ca nicicând - oaza-mi de-nsufle ire Descre ire de frunte m las R zbunat de-acest instantaneu Al fiorilor mei Gur de foc m absoarbe-al lor vals, Und pe care r mân imprimeu esut de cuvântul ce n-are r gaz...

Renun la a fiin ei înserare Ne-am dezvelit de grijile luminii i scufundarea-n bezn ne apas ...

Tu, frate-meu, adun i, azi, to i crinii Iubirii - de mo ia str mo easc , Ca s -nfloreasc -n glastra surp turii i-n goluri s i strecoare r cina Pân în psalmii scri i pe cerul gurii Cu-nseninate litere latine.

Din umbra rezidirii ce ne are ga al deznod rii unui nod, Renun la a fiin ei înserare ci diminea a e al gândului meu rod.

În sala strâmt -a unui ceas c runt Într-o serenad m-am ascuns Fire s înnod - într-un debut De marcate linii - ca r spuns sunt viitor c-un început Ruperi de viori în fr mântare Seam cu sufletu-mi surpat De un anotimp ce- i uit floarea Într-un crâng de nimenea vegheat. ar -a emo iei,«El C ndor pasa» E un s rut cu-a mea înseninare i o risip -astral ce m las Zbor lin în „Visul unei seri de var ”...

Cu Schubert m salut într-un decor, Îngenuncheat pe-o clip de-armonie...

Când toamnele m dor, m-avânt în zbor Pe-a sa risip -astr -n melodie. În sala strâmt -a unui ceas c runt, Cuvânt cu dor de zbor în serenade, Cu firele-nnodate m confrunt i îmi deleg preasfânta libertate î i s rute largul contrapunct...

mâi copil iubit Scriitoarei Anca Elena C lin Ast zi, ca de fiecare dat inedit, vei a tepta de ziua ta, din floarea cea de dar, ca s r sar chipul mamei - drag mereu neobosit. i floarea va uita s vestejeasc pentru c înger p zitor, cu chip de tat , i va cuprinde ambii umeri zâmbindu-i unui gând ce-l face fericit: TI UN COPIL IUBIT! Lumân ri se vor aprinde avalan de culori din ani i le vei num ra pe rând i pasul a tept rii îl vei gr bi ca tot ce î i dore ti al turi de cei dragi se-mplineasc ... mâi copil iubit!

Mul i ani tr iasc !

Evitând monotonia... i-am mai relatat?

Monotonia mea a dat bir cu fugi ii Ast zi voi intra pe u a din fa a primei chem ri la lupt cu sinele pentru-a m îmb ta de solaritatea dorin elor toate ce m vor proba duio ie la cele ce m a teapt .

O voi turna pic tur cu pic tur

în colba unui s rut cu timpul experimente reduse pân la lumini de curcubeu Deloc intruse, le vom sorbi, ca pe o cuminec tur cu linguri a de aur a gândului ce n-a reu it se a tearn cuvinte asemeni celor pe care le a tepta Joffrei de Peyrac Un altul, posibil, vei deveni iar eu, pe gre elile Angelic i, cultivându-m , voi ie i din ni te chenare prestabilite pentru a nu mai admite, repetat aceast monotonie pe care o înmormântez... recent z pad ce m-a testat...

Nostalgie Am îmbr cat, din frunze, hain nou nu m recunoasc vreun p cat m sura,-n delir, un strop de rou Pe-o creang - amu it de un oftat...

Sub arborele unei mistuiri Îmi demolam, din dimine i, dojana i în solemnit i chemam doi miri i- i umple, de miresme, - aeriana Poian -a viselor - dorit de imperii de fluturi, ce nu tiu de-mb trânire i care-ngenuncheaz -n ora serii O acuarel potopit de iubire... ...M întrebam dac-ai fi fost refrenul Acestor guri de aer ce-mi vizau Plutirea într-un schimb de hipnogene ruturi - care-n mine se surpau „Adagio în G Minor”... Ce timp! spunsul se mai zbate-n infinituri De frunze, ce le-nvolbur un vânt i-n care Albinoni-a plâns avânturi.

39

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Nicolae NISTOR

urmele p catului ce vin au urmele mele care sap pe inimi pe fiecare dorin ploaia nu iart genele arse nici foamea de tine dans de fecioare ascunse-n altare iar eu lumânarea ce arde urmele din care se moare

ziua suntem plecate de vânt, golul se umple de mult uitare, nimeni nu tie de când.

Fiecare are biletul de urcare s tie trenul i când...

Halta din noi, un loc p sit unde a tept m, a tept m...

Nimeni nu vede, nimeni nu tie decât atunci când în vis steaua ta în c dere devine candel plângând.

ce se întâmpl acum face s m exprim t cut ca o pas re cu aripile plângând cândva totul din mine era verde nu în elegeam cântecul de leb singur tatea mea folosea tuturor i niciodat nu credeam c vom fi vâna i eram g gio ii din curtea colii care tres reau la sunetul clopo elului nu tiam c vom fi sub clopote prea tineri s ne fie team de noapte naivi s credem în min ile ascunse care frângeau cerul cu îngerii p zitori i dureros cerul c dea pe noi ce se întâmpl acum amu te t cerea gata s explodeze

Alo, este cineva acolo?!

genunchiul nemuritorului

tu po i s spui orice niciodat nu cad pietre peste sufletul meu încremenit respira ia unui porumbel care deseneaz pe cer albastrul anotimpuri furtunile din via care tie reîntoarcerea lacrimi albastre pe o retin moart care zâmbe te într-o vitrin cu fecioare mirese nu mai sunt respira ie demult i nu mai pot spune alo la cap t este doar ecoul care strig disperat pân cerul

tiam c statuile sunt nemuritoare fiecare lacrim din mine din voi devine piatr lefuit de sufletele noastre noaptea trecut am adormit sub statuia mamei ploaia m ocolea avea o mantie asemeni placentei care m ferea de spaime sigur statuile au lacrimi acoperite de timp uneori nesc din genunchiul Lui, o artezian care ne face nemuritori

amu

cerea arpelui suntem t cu i cu ochii îneca i de p sirile ascunse dintre noi i ne imagin m pe altcineva când coapsele încep s doar suntem în fiecare noapte trei suflete luate câte trei - a câta oar i fiecare gemet nu vrea s moar când arpele încol cit în noi se furi eaz în lumina de afar iar clopo eii se transform în toiag în fiecare sear

o stea candel plângând Câte flori udate cu stele... nu la i ultima respira ie se strecoare în p mânt.

Acarul schimb direc ia noaptea,

Magazia sufletului meu aici am dreptul s plantez un copac sau o statuie m multiplic în poezie în via în urmele na terii nemuritoare lucrurile inutile zac în magazia cu amintiri tablouri deformate sau terse de timp pantofi nefolositori peruca cu nasul colorat în ro u lumea asta ascuns de via tr ie te numai noaptea când se deschid lac tele lumilor i trezesc cortinele luminoase un spectacol pentru noi tia dep i de timp pe p mânt am dreptul la un film alb-negru din colec ia din mine pân ce magazia sufletului meu va fi la tine în ve nicie

te t cerea

amândoi tr ind... nu am tiut s i spun de scorburile din mine cu psalmi în care îngerii pleac în murire mireasa care apare i ne iart a plecat... cad stâncile de noapte peste calea ca neagr din cer pas rea din mine are aripile plecate în mister iar eu biciuiesc timpul i mai sper...

este înecat de umbre alo, mai este cineva acolo?!

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ioan ANDREICA

Toamna aceasta Toamna aceasta va fi f jarul nestins al iubirii negre gânduri de tr dare suferin e i amintiri toamna aceasta va fi o toamn liber de tot ce a fost sau de tot ce ar fi putut s fie va fi liber de orice împlinire sau neîmplinire de rele sau de bine de iubiri sau am gire de intrigi sau p rtinire de tine care alergi într-un alt t râm al luminilor al a tept rilor sau poate al reg sirilor Ai l sat toamna f a tept ri în prag bucuria armoniei a dragostei melancoliei Nu va fi cu tine toamna va fi doar unul din anotimpurile calde pierdut între carul mare i carul mic pe coama dragonului îmblânzit tep i Toamna aceasta nu va mai fi nici viitor nici clipa asta toamna aceasta va fi f revenire

toamna aceasta va fi la dep rt ri de tine Toamna aceasta va fi f culori melancolie f iubire negre gânduri din zori Toamna aceasta va fi liber de gând va alerga cu p rile pe vânt Toamna aceasta nu va avea nici trecut nici viitor Va fi doar toamna liber de dor.

De toamne Au amu it i p rile De aromele din crâng În acest an Nimeni nu vrea s moar Nici c torul Nici b trânul nici bolnavul Nici copacul unde a ezam vara La umbr Nedorind nici eu mor De prea mult iubire Frunzele- i mai adun seva Spre a nu muri pe ram Eu alerg prin toat p durea Fredonând melancolie A venit toamna Imensita Animale m întâmpin în a teptare

ietori de lemne caut Bure i de buturug Revoltat pe dumnezei Ridic imnuri Nu mai veni Nu mai veni catul s-a risipit în vene Pietrele tac i în eleg E destin Tu nu vei ti De aici De acum De vânt te-am purtat prin codrii În gând Tu nu vei ti î i vorbeam prin zei pus De aici De acum De toamne De Apus

Mai trec Mai trec prin c utarea propriului adev r frânt de neputin a evad rii din t râm de dor repet anotimpuri ce înc mai dor mirific ecou se pierd în fiin -mi lumi ce au disp rut azi pecetluite în lut

Asfin it

Henric Trenk - Desi de p dure

Ultimul cuvânt a fost v muit dep rt rile s-au pl tit la asfin it se ascund printre umbre nop ile luminii rev rsate în triste ea surâsului t u

41

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul X, nr. 11(111)/2019

David BOIA

Omologul t u Mimând veacurile la rând Voi c uta omolog pe în eles Departe pe creasta infinitului Schimbarea de sens din mers La r scruce de contempla ii Ar impune voca ia z mislirii Lacrima intimit ii va na te Un stol de clipe reversibile În transparen a nem rginirii De teptând lumina sângerând Ma in ria timpului prolific Reapare în aur libertin Pare c -i o adiere oniric Printre aspira ii platonice Trecere fugitiv în revist Convocând parada miturilor În ritmuri r scolite de uimire Visul poate fi omologul t u Reveria ar fi omologul nostru Idealuri implementate la capete Str fulgerând con tiin a din mine Gândul invariabil repet sintagma Caut i omolog printre îngeri.

tor solitar Explorator de unul singur Pe trasee întâmpl toare Pe itinerare total fortuite Simpatic melancolic i r zle alian e f înso itori Numai ca vântul terestru Care sufl pe întinderi i nu se tie de unde vine Nici încotro se îndreapt Sau ca vântul stelar Hoinar str in intergalactic În c utare de competen e Vizibil în cozi de comete Ve nic fluctuant i alternant Trec tor prin portaluri optice Propriul mentor i c uz Translucid ca un ideal Pân la por ile infinitului La cheremul unui destin haotic Survolând ecoul dep rt rilor Ve nic tân r i nestatornic Procreând idei din instinct

Ca s evite impedimente Ca s ocoleasc deficien e.

Optici exclusiviste Dac e ti peste tot Devii tocmai r zle Dac nu e ti cu noi i nici cu voi nu e ti ti departe-n alt parte Peste realitatea imediat Dac e ti peste orizont Te împar i impar ial i e ti cam pe nic ieri Dac e ti pe niciunde Te situezi pe dinafar Dac adop i multe optici Po i s te oftici la greu Dac nu te mai reg se ti Atunci ai pierdut busola i plute ti în deriv Dac intri în diviziuni Te divizezi inoportun Pân te cufunzi în cea a Unui relativ accentuat.

Palisad Cugetam nostalgic Cu privirea la deal spre apus Mai acolo era cândva palisad O palisad cu nume de dor Scut pentru vremuri str vechi Poate c acolo au tr it daci Sigur acolo au coexistat str mo i Acum palisada nu mai e Ce a r mas din ea se zbate ruin Persist acolo o energie stranie Imens i enigmatic energie În locul ei se cuvine Se cuvine s compunem i s recit m poeme i imnuri de slav în m ode intrinseci Din care vom face palisad De dragul palisadei vechi De dorul palisadei apuse Ecoul ei ar merita cu prisosin O prezum ie de nevinov ie.

Caleidoscop Divaga ii prin extensii Dar i dilu ii efemere Din pacea unui surâs Doar iubirea ingenu Salt intens peste lauri Salba zvelt pro amor Imprimeuri decoltate i incanta ii de bonton Asezonate armonios În doze strict prolifice Alung regresele pale Cu efecte de senza ie Poten ial benefice Emblem de bun augur Pe culmea exalt rilor În logic determinant .

Pân când bebe Emo iile includ în sine stafii Preten iile invoc enigme Tr irile sufocate de oprim ri Degenereaz în spirale cumplite La talpa lumii r uf torii Vântur pe sistem turbo i impun sensuri descendente Biografiile se succed sumbre Pân când un bebe mesianic Va spulbera intemperii crunte Pân când un bebe mesianic Va izbuti la Armaghedon.

În loc de apocalips Noaptea trecuse ca un patruped teptam o diminea din patru z ri Secole se rostogoleau ca ni te sfere Noi a teptam vestea în cerc Pe alocuri se f cea strigare Aici este Mesia aici este Mesia!

Mai bine duce i Evanghelia la por i Se auzea o voce angelic Atunci apostolii plecar per pedes Pân la marginile p mântului Cei de bun credin erau purta i De duh printre neamuri To i cei care vor primi botezul Vor înainta pe calea des vâr irii.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Marian VI}ESCU

Zborul sufletului În fiecare diminea , îmi umplu gândurile cu chipul t u, iar seara îmi descânt fericirea i- i chem tandre ea.

Vocea ta i-a pus amprenta pe timpanul meu i în fiecare moment ascult acordul ei, pentru a în elege zborul sufletului t u tre mine.

Umbrele nop ii E trist p mântul, purpuriu, monoton, cu cerul el se ceart ; e mult amar în el aici, e otr vit i plânge-n versuri. Într-un vis urât cu necrofagi, un înger negru m alearg printr-un dormir ce n-are poart . zbat s fug i nu am unde, ca un corb ce vrea s fug dintr-o cu cu grilaj. În vis se crap brusc din poezie o clepsidr cu portretul celor care pleac azi.

Stelele-nghe ate plâng, îi cheam -n cimitir, cu glas t cut i blând, iar p mântul rece tace, în barb suspinând!

Gri Sunt nimic - o umbra gri, f lumin , în contururi incerte.

Tu îmi dai sens, blânde e i culoare.

Sunt o lacrim strivit între genele tale i p trund în tine, dincolo de-adâncuri, prin venele- i cu sânge, gânduri, labirinturi.

Ploi reci de toamn i pa i greoi amesteca i cu dor... mântul s-a f cut nimic, iar tu îmi e ti esen .

Oameni sup ra i i ora t cut ascuns, i pe trotuare, lumini, ferestre aburite -

un gând de mi-ai trimite… sugrum -mi infinitul, cuprinde-m în doruri i-mbr ri dospite, ascunde-m de ploaie, i f s -nghe e timpul!

Pastel sideral Bra ele cerului se întind peste lumea imens , obosit .

Miroase a toamn moart i iarn ...

Norii gri decoloreaz cerul, iar nop ile se înf oar în stele lipsite de culoare.

Luna î i încal picioarele în frunze moarte i reci.

Astral Ascuns în lini tea umbrelor din noapte, cu pleoapele-mi deschise în întuneric, te ating doar cu privirile umede, îmbibate într-un ceai morfeic.

Somnul t u, secret seduc tor, în oapt -mi spune s te chem, ci un co mar iar i se repet în noaptea care st pe-o paji te de ghea , mergând spre diminea , mai departe.

Deschide- i ochii... noaptea fulger cuiburi de mâini, iar în fereastr ip luna i cerul înnorat.

Prinde-mi vocea cu la ul genelor de somn i ascult -mi sunetul privirilor ce roag .

Brumar i... vorbe În gutuile pârguite, soarele apune. i cu acest dar, toate cuvintele sunt cu har.

Las îngerii s se plimbe descul i prin fânul cerului de toamn , teptând o clip iar s cad , cu brum i poeme de m rg ritar. a, orologiul vie ii face tobe în loc de cuci, secunde de brumar i... vorbe.

Acum se-ntoarce ceasul spre clepsidrele din palme, dorindu-mi nemurirea în nisipul ce îl port.

Acum închei, dar nu ultima oar , te uit cum, încet, se toamn iar... afar !

De-a baba oarba Azi am înv at ziua s moar , am sedus-o, f când-o s i taie venele, sând-o s le ine-n ploaie. Îi striga sângele în vene, cu ritmul plec rii p rilor, în schimbul anotimpurilor.

Leg septembrie la ochi cu fulgere de var , a o s pot culege câteva vise... unde se iubesc gutuile în toamn !

Biserica cut mai mult din rug ciune i noapte pr bu it -n frig, de-a lungul apei sfâ iate de munte...

Calfele î i flutur imaginar mistriile pe pieptul nop ii.

Rug -n ceruri fram pe lacrimile Anei pierdute-ntre ziduri.

Exod O lini te surd între dou secunde...

Se scurge timpul cu mâinile la gur , un calm r coros între dou ipete de vânt, se usuc luna între lume i soare, se zvânt toamna între anotimpuri, cu pauze înguste, stingându-se pe margini, se simte iarna cum st la rând, aplauze de crengi, când lungi, când dese; între dou b i de anotimpuri, se sting flori catargele nasc aripi.

Amurg Azi când m întorceam acas , s-a pr lit în fa a mea, în desf tarea toamnei, o frunz .

Tr iam un sfâr it de poem, în care s-a stins o nimf cu buze voluptoase.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

potec prin haturi sineal etern utare - satul din vis Tierra del Fuego vulpi, p ri de prad , llamas i jaguari pribeag f cas picioare umflate ani aduna i, esu i cu migal i târguri cu s raci eterni de vânzare de toate câini vagabonzi undeva - în eternitate pribeag f cas copacul yerba mate plantat de iezui i gr dinari i scutur vârsta singur, pierdut în eternitate - acolo înc peri din chirpici pribeag f cas la orizont - pe albastru se imprim Muntele Curcubeu pribeag cu fa a zdrobit întâmpl ri esute-n lân vis multicolor, ireal oameni f vise pribeag f cas

copacul Ceibo î i scutur anii

turi ti h mesi i se-mbulzesc la marginea sinilie a c ii

în minijupe, Ramona a teapt astfel pictat de Antonio Berni în Colección Amalita Exhibición parfumate-n o et, alte dou Ramone o m soar cu priviri încondeiate în curcubee-n epate de vânt acru trei e-ambulante în minijupe dezbat du-te vino printre ma ini la parcarea cu plat din centru blocuri cu sc ri din metal, cu ti cu animale de cas internetul ghice te destinul gloria se face vanitate sau vice-versa cu indigo trei Ramone repet mereu...

Anzii lamenteaz

bunicul, bunica i mama nemi ca i sunt la POARTA cu secrete eterne...

i aminte ti? siesta mamei noduri aliniate vulturi, condori, alte p ri f nume automobilul înghite oseaua orizontul se na te i moare se z resc vulpi solitare zac vii pe alei de parcare nu intr în visul mort al mamei visul ei din acea dup -amiaz empanadas la Patiseria Don Luis din El Calafate cu câini adormi i acolo Javier pl de te aluatul

ghe arii - cum se pr bu esc zi i noapte, în dezordine

Café Tortoni

cum mor în fa a turi tilor mobilele se bulucesc s -i eternizeze cum se duc

eram în Buenos Aires albastru în epenit peste tot la promenad pe c i pietone pe tarabe lucruri vechi de ocazie cu etichete

acas vor fixa etichete „am fost acolo!”, „am v zut!”

se vede oceanu-n adâncuri ascuns - în praf dul i adormi i monoton se-n ir p durea de cactu i pe coasta Muntelui Curcubeu la altitudini cioplite-n stânc lunar

forme se pr bu esc se n ruie sinilii în apa pe care plute te vaporul!

zece mii de pelerini se-ntrec între zilele sfinte, apuse acum, s-o afle pe Fatima, Madona Cernit pe muntele ferecat în miracol înapoi la Tilcara, târg uitat cu bolovani multicolor zugr vi i

Neoclasic, neo-Bizantin, neo-Babilonian cavouri bombastice în eternitate Francesco pl de te-n lut

un gaucho st adormit pe scara din piatr ce duce la pueblos llamas timide pasc i dispar ma ini închiriate i oameni,

peste calea ferat neglijat în ora ul meu cu muzici albastre ipit e cimitirul cu adormi ii lui

Art Nouveau, Art Deco, Secessionist

locuri de veci ale celor avu i, al regretatei Evita printre snobii du i ai capitalei de pe Rio de la Plata în alt loc, printre cuiburi de albine i viespi, treci de aleea cu meri p dure i

eram în Buenos Aires tablouri în ulei, cristaluri, mpi art deco, lemn încrustat, obiecte f sens, cu istorii uitate, c i pietone cu dansatori eram în Buenos Aires dansatori de tango cu pasiune torid , iubire tr dat -n moarte sub un soare total eram în Buenos Aires peste drum, cl diri trecute, milongas, spa ii cu dansatori birui i de cântarea lui Carlos Gardel din 1930 eram în Buenos Aires

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Alexandru Eusebiu CIOBANU

timpul

Gol

Inexisten

Noaptea e o poezie ce curge canonic în sufletul bietului om se fr mânt -n sit stelele timpul e un boem ve nic mai r mâne un fir de speran printre degetele uscate ale nop ii în mâinile acestui spa iu e cl dit închisoarea muribundului poet, timpul...

ai scormonit visele, dezam girile, ai n ruit toate luminile, ai plecat cu toate dorurile într-o valiz pr fuit de singur tate, ai luat trenul i te-ai oprit în dreptul r cirilor. te a ezi pe inim , calci slugarnic pe p mântul de cruci ti iadul din talp dezbraci fiecare lacrim i zâmbet mistui... acum ne judec m pe Golgota lumân rilor nevinovate o s ne purific m pe altarul de igarete

În suflet arde tutunul din trup se vindec vân ile În glasul copil riei îngâni durerea în mâinile necunoscute cinile au p truns în carne ca ni te unghii au secerat pân la sânge toate liniile, toate liniile din cr turile palmei devin un zid p tat cu inexisten

Cordon ombilical pe strad zgomotul mamei zide te c mizi de lacrimi în jurul pruncului durerea nu poate stinge lumân rile nu poate opri strig tul sor ii cu un cordon ombilical de Calea Lactee

frigul existen ei în palmele mele ninge vomit z pada picioarele miros a libertate întind mâna c tre himere înc lzesc cu frigul din t lpi cu frigul existen ei mele

}tefan Radu MU}AT

Auzi cum umbl[ vântul?

Culc -te, copil , satul doarme de aproape dou ceasuri.

Coboar luna în fere ti nu crezi c-ar trebui s cre ti pe aripile norilor?!... ti rodul lor.

Vezi tu?... Satu’ e credin a str mo ilor.

Când oi sim i moartea mi-e destul s -i v d ridicându-se din argintii nisipului sau fl rile pietrelor ca duhurile doinelor...

Pove tile a teapt al i copii. Bun oar , copiii vin din ceruri crude. Îmi aduc aminte când eram fecioar ... umblam printre paparude: „Paparud -rud ,/ vino de ne ud / cu galeata-leata/ peste toat ceata;/ porneasc ploile,/ s ude p mânturile/ ca s creasc grânele,/ toate cât porumbele”.../ tii?... omul e pulbere în vânt - via a -

o clipire de pleoape a p rii care urc la apusu’ lunii în marginea cerului vesteasc diminea a.

Ce curat e luna!... Uite, îi picur lumina de pe frunte; face punte visului, întunericul nu poate fi decât ad postul sufletului vândut necuratului. În noaptea asta stelele ard ca florile raiului, copil ! Gutuile plutesc de parc ar fi cristalele nop ii i se rumenesc în fl rile lunii...

Eh!... Ne dorm str bunii.

Vremea lor odat era a a de nalt coborâser stelele i ceru-n vatr : A fost odat ...

Dar acum, ei dorm... dorm înf ura i în anii lor de aur - dormi, puiule de om...

La primul ochi de lumin ,

ne facem drum cu pâinea i ulcioru’ de lut pe podul de salcâm -mp im boabe de n ut rilor cerului întru pomenirea r posatului...

Nu în „Piatra C lug rului Mut” a r mas inima râului?

Sufletul apei tremur prelung în lumina ro iatic a lunii spal p catele ielelor pân dispar în nisipuri, de cu miezu-nop ii i pâ-â-n când întunericul e strivit de zei la por ile norilor, în fl rile zorilor... tii? Ielele se hr nesc cu distihuri...

Auzi cum umbl vântul?

Toamna a îmbr at p mântul.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul X, nr. 11(111)/2019

Laz[r POPESCU

Poezia, ca ini\iere Ion Popescu-Br diceni ne prezint azi o antologie poetic voluminoas intitulat , cum altfel, „Ordinul lui Orfeu”. Fapt ce ne face s ne d m seama c autorul gânde te poezia ca pe o ini iere. Ceea ce i este, de fapt. Ini iere i joc, a a cum i Huizinga i Arghezi, bun oar , sesizaser ... Ba mai mult, Arghezi lansa, cu aceast ocazie, i o impreca ie la adresa jocului spunând: „arde-l-ar focul!”

Mai blând, I.P.B. se ofer , într-o carte din prima sa june e (c ci acum este la a doua!), june e nu carte (c i are destule!), se ofer , zic, pe sine ca jertf simbolic , unul din titlurile sale fiind, iat , „M ntorc, preg ti i rugul!” N-a fost a a, în România nimeni n-a fost ars pe rug pentru credin sau art ...

Dar a vrea acum s completez ceva legat de prima june e a n stru nicului poet. Înc de la început el s-a afirmat ca un orfic - a zice translucid i într-o anumit m sur inocent. Iat i un alt titlu: „Extazul rii de rou ”. Edificator, nu? Dar iat înc unul: „Turnul lacrimei”. turnul este neîndoielnic simbolic, pare-mi-se c apare i la T.S. Eliot în celebra „The Waste Land” ( ara pustie), îns , arhetipal vorbind, ca expresie a unui soi de hybris, vorba grecului antic, hybris datorat infatu rii umane, ce va fi ap rut în Vechiul Testament, atunci când

cu încurcarea i amestecarea limbilor... Limbaj specific, limbaj în limbaj, poezia va fi ap rut imediat dup ? Adic nu era vorba de postmodernism, dar era, oricum, ceva ce ine de posteritate? R spunsul poate ni-l va fi putut da Orfeu, de n-ar fi fost ucis? Sacrificat.

I.P.B. nu e un sacrificat, c ci René Girond ne-a explicat tot în antropologia sa victimar . I.P.B. este îns un orfic, poezia presupunând i o anumit obscuritate (ca-n toat poezia modern , vezi Hugo Friedrich), dar haide i s ne amintim c Heraclit, filosoful elin, a mai fost numit i Heraclit „Obscurul”. De unde avea obscuritatea?

Din faptul c era un ini- iat, ti i în ce? În misterele orfice.

Ulterior, poezia lui I.P.B. gliseaz spre ludic, ba poate - a zice! i spre un soi de neo-dadaism, îns unul aflat sub influen a teoriei literaturii. El se joac , experimenteaz „Tran eele de cristal”, „Gr dina de(-)ment ”, da, „Linia Imaginot”. Încep s irup în text abstrac iile, autorul supraliciteaz voit. Riscul e aici, a zice, al dozei. Adic trebuie evitat supradoza. Ca la medicamente sau... chefuri!

Adept, totu i!, al be iei estetice (oare nu ne spunea Baudelaire Enivrez-vous! - Îm-b ta i-v ), Ion Popescu-Br diceni ne prezint azi o însumare. Un bilan . Unul reu it.

Ion POPESCU-BR{DICENI

Melancolia În Cartea Vie nu st scris nimic. C-o s intr m în vis: c-o s iar explor m în noi în fiecare zi de joi. În cartea Vie ii, un proscris i-un orb precum Borges recit poemul despre o pepit de aur, mândru i concis.

Sonetul firm i ia din sine, din sine însu i, iar pe pod ne-ntoarcem: cald miriapod ce-a-mbr at chiar Cartea Vie. -ncearc o grea melancolie lâng str vechiul stup cu-albine.

Ceainicul În ceainic o s fierbem iar arome cu m rg ritar, cu izm crea i aloe: suntem pe Arca Metanoie.

O s glis m spre absolut

ca orice cuplu ce- i permite cuvinte-n rou potrivite prind r cini în lut. i-avea Esenin samovar iar eu, copil, sob cu plit pe care mama mea cocea o turt . Flori de ghea -n geam. i sunt înc boier de neam, uzit de aceea i stea.

ara lui Ion Azi în gr din -au poposit condori cu aspr libertate.

Vin din poveste, vin din mit.

Azi evada-vom din Cetate.

Azi Cartea Vie rostuie te anarhetipuri, escatipuri.

Biblioteca-mparte pe te celor sosi i de prin nisipuri ale Pustiei: vajnici scribi i pustnici mânc tori de hribi ce-au c utat ara lui Ion.

Ei mi-s din proasp t embrion gata s -nfrunt al vie ii nimb destinul într-un oim s -l schimb.

Secreta lege -ntorc în Bibliopolis dintr-un de ert, dintr-un limbaj.

Frânturi de noime i de vis zuite-s în spiral .

-ntorc din straniul Paradis a c rui mândr capital are-un simbol foarte precis.

Ba î i con ine propriul gaj.

Ba chiar i-ntinderea-nspre semn, secreta Lege-a Potrivirii. (doar una dintre cele zece).

-ntorc la Marele Îndemn al lui Orfeu. i bat zefirii urmându-se a m petrece…

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine

47

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Despre bibliile satanice, care induc @î n eroare ]i redau blasfemic „Cuvântul lui Dumnezeu” Valoarea omului implicat în transmiterea „Cuvântului lui Dumnezeu”1: „Dac omul red corect „Cuvântul lui Dumnezeu” = 1.

Dac omul mai studiaz i în elege corect Biblia = 10.

Dac omul mai tr ie te i duhovnice te = 100.

Dac omul mai este i propov duitor al lui Dumnezeu = 1000. Îns dac omul red gre it „Cuvântul lui Dumnezeu”, adic dac dispare 1, r mân doar zerourile, r mâne cu 000, ceea ce înseamn c omul care red gre it „mesajul Divin” este o nulitate”, un ipocrit, un blasfemator, un individ care def imeaz atât cele sfinte, cât i sentimentele religioase. În timp ce matematica a demonstrat c „0 la orice putere este 0”, via a a demonstrat c „orice blasfemator ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot o nulitate r mâne !”2 . (N. Grigorie L cri a).

Rezumat.

Pe Internet exist zeci de Site-uri care prezint Biblia cu numeroase i inadmisibile gre eli, care conduc la o grav abatere de la redarea corect a „Cuvântului lui Dumnezeu”. Iudeii aveau i au o tradi ie, cu putere de „Lege etern ”, care spune c dac to i oamenii din lume ar încerca s desfiin eze cea mai mic liter a „Legii lui Dumnezeu”, n-ar fi cu putin ca s izbuteasc .

A face a a ceva ar însemna s intre într-o vinov ie atât de mare, judecau ei, încât lumea ar urma s fie distrus . Conform Bibliei, Luca 16:17 i Matei 5:18, este mai lesne s treac cerul i p mântul decât din „Lege” s cad o frântur de slov , un corn de liter , o cirt , o iot , un corni or de slov , un vârf, o codi sau un punct de la o liter . Unor indivizi satanici, f credin a în Dumnezeu, le-a încol it în minte gândul luciferic de a pirata numeroase biblii, bine traduse, unele chiar foarte bine, i de a le prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase i grave erori de scriere, în special f diacritice, cu cuvinte scrise gre it, ceea ce face ca respectivele biblii s induc în eroare, s redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, acestea fiind o blasfemie, o def imare a celor sfinte, a religiei, a divinit ii, a dogmelor, a obiectelor de cult i a sentimentele religioase ale milioanelor de credincio i. Impostorii - prop duitori, prin piratare, în format electronic, a oric rei Biblii scrise corect în original, prin redarea gre it a „Cuvântul lui Dumnezeu” spre uzul public, sunt ni te blasfematori, sunt ni te nulit i, ipocri i, care, ridica i la putere, sau la orice rang posibil, tot ni te nulit i r mâne!

1. Preciz ri preliminare. „Religia f tiin este schiload i neconving toare, iar tiin a f religie este oarb .” (Albert Einstein). „A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e i mai mare lucru”.

(Text scris pe frontispiciul Universit ii din Uppsalla) Biblia este o carte cu adev rat revelatoare, pentru orice persoan , indiferent de vârst , de religie, de preg tire, de preocup ri, de concep ia sa despre via , i indiferent dac o cite te ca un act de cultur general, ca o c uz (ca un îndrumar în via ), sau c simte nevoia de apropiere fa de Dumnezeu.

Orice persoan cerebral caut un r spuns la întreb rile fundamentale ale existen ei, respectiv: care este sursa unic Universului i a vie ii? cine suntem? de unde venim? încotro mergem?

În func ie de r spunsurile la aceste întreb ri se manifest atitudinea fiec ruia fa de lume, fa de via , fa de religie, fa de credin .

O mare parte din popula ia omenirii consider c r spunsul la aceste întreb ri se g se te în religia sa, precum pentru cre tini în Biblie, pentru musulmani în Coran etc. spunsul la aceste întreb ri devine tot mai greu în condi iile în care (1) în istoria omenirii au existat, i exist , peste 2.000 de Divinit i, iar (2) în ara noastr func ioneaz 51 de entit i religioase (18 culte + 33 de asocia ii), în care aproape fiecare dintre acestea are propria sa Biblie, „conform cu doctrina sa”. În aceste condi ii este u or de în eles situa ia complicat la care s-a ajuns (a) în promovarea cre tinismului, i (b) în în elegerea „Cuvântului lui Dumnezeu”, cu atât mai mult cu cât în cele mai multe dintre zecile de Biblii existente în ara noastr , în special în format electronic, nici nu se men ioneaz rui cult sau asocia ii religioase apar in.

S-a ajuns efectiv ca în lume s existe mii de religii i culte religioase care ne dezbin tot mai mult, dar nu exist o singur credin care s ne uneasc .

Unde vom ajunge în condi iile unor asemenea religii, dintre care tot mai multe sunt numai dogm i profit?

Aceste mii de religii i de culte religioase care ne dezbin , nu cumva contribuie i ele la e ecul spiritual al civiliza iei moderne? lu m oare tot mai mult în considerare celebrul i foarte controversatul citat al lui Malraux care spune c „Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”?

Dar tiin a vine cu tot mai multe dovezi care contrazic numeroase dogme din toate religiile actuale, f a mai vorbi de cele trecute, pe care acum lumea modern le consider , argumentat, primitive. În plus, în prezent, nici un om cerebral nu mai poate accepta dogma „crede i nu cerceta”.

Destul de mul i dintre cei mai mari oameni de tiin din toate timpurile au tr it sau tr iesc dilema „sursei unice a Universului”, respectiv între a da crezare fie teoriei crea iei (a lui Dumnezeu, la cre tini), fie teoriei evolu ionismului (a lui Darwin).

Dac nici cei mai mari oameni de tiin ai omenirii (precum Spinoza, Einstein, Stephen W. Hawking etc.) nu au ajuns la o concluzie unanim asupra sursei unice a Universului, atunci ce s mai vorbim despre noi oamenii de rând?

Omul de rând devine tot mai bulversat i din cauz c , pe cel mai uzitat mijloc mass-media, pe Internet, exist zeci de Site-uri care prezint Biblia cu numeroase i inadmisibile gre eli, care conduc la o grav abatere de la redarea corect a „Cuvântului lui Dumnezeu”.

1 „Cuvântul lui Dumnezeu” se refer la „un mesaj Divin”, la „un mesaj transmis de Dumnezeu”, sau la mai multe de astfel de mesaje, precum cele transmise Profe ilor, autorilor Bibliei etc. Profe ii au declarat de multe ori c mesajele pe care le transmiteau erau de inspira ie divin i de expresie uman , exprim cuvântul lui Dumnezeu în limbaj omenesc, c sunt „cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 11:28). Vezi i „Biblia”.

2 Citat adaptat dup „Ce valoare are omul în matematic ”, de Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi, un savant, astronom/astrolog, matematician i scriitor persan, cunoscut ca fiind descoperitorul cifrei zero i considerat de unii a fi P rintele algebrei. A se vedea zecile de Site-uri care redau acest citat.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Unor indivizi satanici, f credin a în Dumnezeu, le-a încol it în minte gândul luciferic de a pirata numeroase biblii, traduse bine, unele chiar foarte bine, i a le prezentate pe Internet ca fiind „Biblia ortodox ”, în format electronic, cu numeroase i grave erori de scriere, în special f diacritice, cu cuvinte scrise gre it, fapt care face ca respectivele biblii s induc în eroare, s redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, ceea ce constituie o blasfemie, o def imare a celor sfinte, a religiei, a divinit ii, a dogmelor i a obiectelor de cult.

Internetul este plin de asemenea Biblii satanice i aceasta din cauz c „Singurul lucru de care r ul are nevoie s triumfe este ca oamenii buni nu fac nimic” (E. Burke, filosof). În condi iile în care cu to ii observ m asemenea numeroase i grave blasfemii la adresa credin ei unui întreg popor i nu intervin, concluzia este c „To i suntem responsabili de prosperitatea prostiei”. (Vasile Ghica), i „Lumea nu va fi distrus de cei care fac r u, ci de aceia care îi privesc i refuz s intervin .”. (Albert Einstein).

Cu aceste gânduri am scris acest material i cu convingerea c „Iar dac tu ai prevenit un p tos s se abat de la calea lui i el nu s-a ab tut, atunci el va muri pentru p catele lui, iar tu i-ai mântuit via a.”. (Ezechiel 33. 9), i c oamenii buni vor interveni pentru ca r ul s nu triumfe.

2. Este mai lesne s treac cerul i p mântul decât din „Lege” cad o frântur de slov , un corn de liter , o cirt , o iot , un corni or de slov , un vârf, o codi sau un punct de la o liter . „Niciodat s nu scrii incorect; nu numai c insul i gramatica, dar faci s sufere i sufletele”. (Socrate). „Cuvintele sunt c rile faptelor”. (Sfântul Ioan Gur de Aur).

Iudeii aveau i au o tradi ie, cu putere de „Lege etern ”, care spune c dac to i oamenii din lume ar încerca s desfiin eze cea mai mic litea „Legii care vine de la Dumnezeu”, n-ar fi cu putin ca s izbuteasc . A face a a ceva ar fi însemnat s intre într-o vinov ie atât de mare, judecau ei, încât lumea ar urma s fie distrus . În Tora se p streaz nu numai litera, ci i forma i m rimea ei.

Deci, ad ugarea i / sau omiterea, în copierea Torei3 , a unei frânturi de slov , a unui corn de liter , a unei cirte, a unei iote, a unui corni or de slov , a unui vârf, a unei o codi e sau a unui punct de la o liter , ar conduce la înc lcarea grav a Legii care a fost dictat de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai i, pe cale de consecin , ar duce la distrugerea Universului. În Biblie, în Luca 16:17 i în Matei 5:18, se spune: 1. În Luca 16:17: „Dar mai lesne e s treac cerul i p mântul, decât s cad din Lege un corn de liter ”. În Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/ „Dar mai lesne este s treac cerul i p mântul decât din Lege s cad o cirt ”. În Biblia Bartolomeu Anania, pe Site-ul: https://www. docd roid.n et/fB q D kcs/b iblia-o rtodox a-varian ta-b artolom eu anania.pdf#page=1686) „Este mai lesne s treac cerul i p mântul decât s cad o singur frântur de slov din Lege.”. În Biblia Cornilescu, pe Site-ul https:// mybible.ro/ .

2. În Matei 5:18: „ ci adev rat zic vou : Înainte de a trece cerul i p mântul, o iot sau o cirt din Lege nu va trece, pân ce se vor face toate.” În Siteul http://www.bibliaortodoxa.ro/ „ adev r v gr iesc: Înainte de a trece cerul i p mântul, nici o iot sau o cirt din lege nu va trece pân ce toate se vor împlini.”. În Biblia Bartolomeu Anania, pe Site-ul https://www.docdroid.net/fBqDkcs/ biblia-ortodoxa-varianta-bartolomeu-anania.pdf# page=1686) „ ci adev rat v spun, cât vreme nu va trece cerul i p mântul, nu va trece o iot sau o frântur de slov din Lege, înainte ca s se fi întâmplat toate lucrurile.”. În Biblia Cornilescu: https://mybible.ro/ .

Pentru în elegerea corect a sensului i a con inutului mesajului din aceste versete sunt necesare urm toarele preciz ri de ordin semantic: Cirt : liniu ; lucru foarte mic, neînsemnat; ceva foarte mic; cantitate mic . În Biblia Bartolomeu Anania, în Matei 5:18, se d urm toarea defini ie:

Anul X, nr. 11(111)/2019

„Cirte: Mici semne grafice din alfabetul limbilor biblice. A adar: cele mai mici am nunte.”.

Iot , nici o iot : deloc, câtu i de pu in, nimic; ceva foarte pu in; nici cel mai mic lucru.

Slov : liter ; semn grafic din alfabet. „Frântur de slov ”, sau „frântur de liter ” înseamn : a) fie un semn pus deasupra unui cuvânt prescurtat sau orice semn minor; „frântur de slov ”, sau „un mic corn”, poate fi: un mic cârlig al unei litere; o parte dintr-o liter prin care se distinge de o alt liter , de una asetoare cu ea; b) fie un simbol ata at unei litere, precum, în limba român , simbolurile care înso esc cele cinci litere cu semne diacritice ( , â, î, , ); c) fie punctele din unele litere, precum cele din literele române ti i i j; d) fie orice alt particul , oricât ar fi ea de mic , din scrierea unei litere.

Un exemplu al însemn ii unei „frânturi de slov ”, al unei „cirte”, îl reprezint partea de liniu din litera G care face ca aceasta s se disting de litera C. Corn de liter : semn grafic amplasat deasupra sau dedesubtul unei litere; semne care fac distinc ia între o liter i alta. O privire asu-pra literelor i / î; a / â; a / ; s / ; t / , respectiv între: I / Î; A / Â; A / ; S / ; T / , arat importan a m runtelor detalii ale diferitelor litere din limba român . Corni or de slov : un vârf sau un punct de la o liter , corn. Un mic corn, poate fi: un mic cârlig al unei litere; o parte dintr-o liter prin care se distinge de o alt liter , de una asem toare cu ea.

Deci, conform Bibliei, Luca 16:17 i Matei 5:18, este mai lesne s treac cerul i p mântul decât din „Lege” s cad o frântur de slov , un corn de liter , o cirt , o iot , un corni or de slov , un vârf, o codi sau un punct de la o liter . În timp ce (1) în tradi ia iudeilor, i (2) în Biblie, în Luca 16:17 i Matei 5:18, se consider c este mai lesne s treac cerul i p mântul decât din „Lege” s cad o frântur de slov , un corn de liter , o cirt , o iot , un corni or de slov , un vârf, o codi sau un punct de la o liter , la noi, numeroase biblii traduse bine, unele chiar foarte bine, sunt piratate i sunt prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase i grave erori de scriere, în special f diacritice, cu cuvinte scrise gre it, fapt care face ca respectivele biblii s induc în eroare, s redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, ceea ce constituie o blasfemie, o def imare a celor sfinte, a religiei, a divinit ii, a dogmelor i a obiectelor de cult, o hul .

Gre elile din Biblii care redau gre it Cuvântului lui Dumnezeu sunt o blasfemie.

Dintre numeroasele biblii piratate prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase i grave erori de scriere, în special f diacritice, cu cuvinte scrise gre it, care induc în eroare, care redau deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, care sunt o blasfemie, men ionez, cu titlu de exemplu, numai Site-urile http://www.biblia ortodoxa.ro, https://www.

crestinortodox.ro/biblia/, http://www.biblia-ortodoxa.ro/ etc.

3. Unor indivizi satanici le-a încol it în minte gândul luciferic de a pirata i de a prezenta spre uzul public Biblii care redau deformat „Cuvântul lui Dumnezeu”. „Vegheaz i gândurile. Ele devin cuvinte.

Vegheaz i cuvintele. Ele devin ac iune.

Vegheaz i ac iunile. Ele devin obiceiuri.

Vegheaz i obiceiurile. Ele devin caracter.

Vegheaz i caracterul. El devine destinul t u.”

(Lao Tzu, fondatorului Taoismului, în volumul de 81 de versuri „Calea i Puterea/Virtutea sa”).

Este cunoscut faptul c „mesajul Divin”4 , se manifest prin limbajul biblic, limbaj care se distinge fa de limbajul obi nuit prin particularit i ortografice, lexicale, morfologice, sintactice i de topic .

3 „Tora”, sau „Pentateuhul”, este numele în originalul ebraic al „primelor cinci c i din Vechiul Testament”, cunoscute sub numele de „Cele cinci c i ale lui Moise” care, pentru religia iudaic , sunt cele mai importante texte sacre, i aceasta deoarece acestea „sunt de la Dumnezeu”, „i-au fost dictate de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai”, con in „Înv tura care vine de la Dumnezeu” sau, altfel spus, sunt „Legea care a fost dictat de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai”.

4 „Mesaj divin” are sensul de „cuvântul lui Dumnezeu”.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Modul în care „mesajul Divin”ajunge la oameni depinde foarte mult, uneori decisiv, de faptul dac comunicarea se face cu respectarea cu stricte e a limbajului biblic.

De corectitudinea cu care este folosit limbajul biblic depinde modul în care „mesajul Divin”, „Cuvântului lui Dumnezeu” ajunge la oameni.

Limbajul biblic este folosit atât pentru a comunica „Cuvântul lui Dumnezeu”, cât si pentru a crea o reprezentare despre Divinitate.

Unii oameni citesc Biblia ca un act de cultur general , dar foarte mul i o studiaz spre însu ire, spre a în elege „Cuvântul lui Dumnezeu”, limbajul biblic folosit fiind decisiv (pentru în elegere i însu ire) i pentru unii, i pentru al ii.

Numai unor indivizi satanici, f credin a în Dumnezeu, le poate încol i în minte gândul luciferic (1) de a pirata, (2) de a reda (de a comercializa) ilegal, cu numeroase i grave gre eli, i (3) de a prezenta, spre folosin , unui întreg popor, o asemenea Biblie, în format electronic, ca fiind „Biblia ortodox ” care, în realitate este o Biblie care induce în eroare, care red deformat, eronat „Cuvântul lui Dumnezeu”. „Tot ce e static se risipe te ca fumul, tot ce e sfânt este profanat.” (Karl Marx i Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, 1948).

Spun c gândul acestora este luciferic din cauz c ei (1) nu au nici preg tirea teologic necesar , (2) nu cunosc nici limbile ebraic i nici limba greac , (3) se g sea în afara tr irilor duhovnice ti i a inspira iei divine, i (4) au dovedit c nu st pânesc i nu folosesc corect nici chiar limba român .

Toate acestea n-au fost pentru ei un impediment în a lua un text corect al Bibliei i a-l prezinte mutilat ca fiind ,,propria lucrare”, ca fiind ,,propria Biblie”, ca fiind „Biblia ortodox ”, oferit pe Internet, în format electronic, unui întreg popor.

Mare trebuie s fie nes buin a cuiva care are curajul, i incon tien a, de a batjocori textul Sfintei Scripturi i de a o mai i prezenta unui popor întreg ca fiind „Biblia ortodox ”, „Biblia catolic ”, „Biblia ortodox-catolic ” etc.

Acest titlu, de „Biblia ortodox ”, a fost ales astfel, cu bun tiin , de ace ti indivizi satanici, pentru ca prin sintagma de „ortodox ” s se cread (dup denumirea ei, dup titlu ei), c aceast Biblie este chiar „Biblia ortodox ”, este chiar Biblia Patriarhiei României, este Biblia care are girul Bisericii Ortodoxe Române.

Numeroase versete fiind scrise f diacritice conduc la exprim ri neclare, confuze, chiar cu tent pornografic , ceea ce te poate face s crezi c te afli în fa a unei „biblii satanizate”, r mânând îngrozit de felul cum ni te nelegiui i i f respect fa de „Cuvântul lui Dumnezeu” au îndr znit s prezinte poporului o asemenea „Biblie satanizat ” ca fiind „Biblia ortodox ”.

Din cauza scrierii f diacritice, s-au schimbat sensul i con inutul unor cuvinte i, pe cale de consecin , i al versetelor care le con in, conducând astfel i la schimbarea esen ei „Cuvântului lui Dumnezeu”.

Prin punerea în circula ie a unei „Biblie satanizate”, ca fiind „Biblia ortodox ”, se aduc mari blasfemii Sfintei scripturi. „Bibliile satanizate” care con ine numeroase i grave erori fa de forma i de con inutul real al versetelor, erori care au condus la schimbarea sensului i a con inutului versetelor corecte, adic la redarea gre it a „Cuvântului lui Dumnezeu”, inund i Internetul, iar oamenilor le este din ce în ce mai greu s deosebeasc adev rata Sfânt Scriptur de f turile diavole ti.

Este datoria fiec rui OM de bun credin , religios sau nu, s ia atitudine fa de orice Biblie care schimb esen a „Cuvântului lui Dumnezeu”.

Exemplele din acest articolul sunt suficiente pentru ca orice om de bun sim s i dea seama c se afl în fa a unei „Biblii satanizate”, ai c rei autori au fost inspira i de diavolul.

4. Gre elile existente în scrierea unor biblii care schimb esen a „Cuvântului lui Dumnezeu” 4.1. Cuvinte care nu sunt scrise cu diacritice. „Limba d forma felului în care gândim i ne determin la ce s ne gândim”. (Benjamin Lee Whorf) „Omul stric lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu t cerea.”

(Mahatma Gandhi).

49

În orice text românesc, lipsa diacriticelor denot o grav lips de profesionalism i de cultur general , elementar . În unele versete biblice, lipsa diacriticelor este sursa multor neîn elegeri, confuzii, nedumeriri, interpret ri diferite în în elegerea sensului i a con inutului mesajului corect al C ii Sfinte (Bibliei), care conduc la o abatere de la redarea exact a „Cuvântului lui Dumnezeu” din cauz c este schimbat sensul i con inutul „mesajului divin”.

Exemplele ce urmeaz sunt edificatoare în acest sens.

Incompeten a impostorilor - prop duitori, prin piratare, în format electronic, a oric rei Biblii scrise corect în original, prin redarea gre it a „Cuvântul lui Dumnezeu” spre uzul public, constituie o blasfemie, o def imare a celor sfinte, a religiei, a divinit ii, a dogmelor, a obiectelor de cult i a sentimentele religioase ale milioanelor de credincio i.

4.2. Folosirea unor cuvinte fie necunoscute, fie cu sensuri multiple, din care este foarte greu de stabilit care este sensul biblic. „Gânde te ca un în elept, dar comunic în limba oamenilor”.

(William Butler Yeats) „Cuvintele ne spun cum s gândim i s ac ion m”. (Benjamin Lee Whorf) În Biblia postat pe Internet pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro, numeroase versete sunt exprimate prin cuvinte ( i formul ri) fie care nu sunt în elese, fie care necesit folosirea DEX-ului, unele cuvinte neg sindu-se nici în acest dic ionar. Exemplele ce urmeaz sunt edificatoare în acest sens.

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

4.3. Topica este foarte important în redarea exact a sensului i a con inutului „Cuvântului lui Dumnezeu”. „Cuvintele aranjate în mod diferit au un în eles diferit, iar semnifica iile dispuse diferit au un efect diferit”. (Blaise Pascal) „Cuvintele ne spun cum s gândim i s ac ion m”.

(Benjamin Lee Whorf) Redarea incorect a unor versete din Biblie este o grav abatere de la redarea exact a „Cuvântului lui Dumnezeu”, sunt o blasfemie.. „Dac via a cre tin a poporului izvor te din cunoa terea Bibliei, iar eu nu pot în elege ce este scris acolo, cum va în elege oare poporul?”

(Dumitru Cornilescu).

4.3. Erori impardonabile existente în unele versete. „Cuvântul doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascu it decât sabia”. (Mihail Drume ). „Pro tii mor, dar prostia r mâne”. (Ion Luca Caragiale).

Dintre erorile impardonabile existente în unele versete, voi prezenta numai urm toarele:

5 În Biblie numeroase c i, în special din Vechiul Testament, au denumiri diferite de la o religie la alta (ortodoc i, catolici, protestan i etc.). Spre exemplu, Cartea nr. 10 din Vechiul Testament are, în diferite Biblii, urm toarele denumiri: „Cartea a doua a Regilor”; „2 Samuel”; „Cartea a doua a lui Samuel”.

Literele sunt pietrele de temelie ale cuvintelor.

Literele, aranjate în diferite combina ii, formeaz cuvintele.

Topica este definit ca fiind „ordinea cuvintelor în propozi ie sau a propozi iilor în fraz ” (DEX).

Topica este foarte important deoarece aceasta stabile te sensul i coninutul unei propozi ii, a unei fraze, a unei prevederi legale, a unui verset din Biblie etc., stabile te ordinea faptelor.

Altfel spus, de la ordinea cuvintelor în propozi ie, sau a propozi iilor în fraz , se ajunge la ordinea faptelor.

Sunt cazuri în care ordinea cuvintelor este hot râtoare în stabilirea sensului i a con inutului unei propozi ii, a unei prevederi legale, a unei fapte, a sensului i a con inutului Mesajului Divin etc.

Uneori auzim spunându-se c „plou afar ”, de i în mod normal nu plou decât afar , situa ie în care avem de-a face cu un pleonasm. În cazul în care se începe cu adverbul i se zice „afar plou ”, situa ia în exprimare se schimb , c ci nu se pune problema unde plou , ci ce se petrece afar , fapt pentru care exprimarea nu mai este pleonastic .

Exist i o topic subiectiv , exprimat cu mult subtilitate, printr-o adev rat tiin i art , prin care se induce o anumit dependent , conduit i/sau o înc rc tur afectiv în rândul maselor, aceasta fiind numit topic psihologic deliberat , care, în frecvente cazuri, genereaz efecte negative mult mai numeroase i mai grave decât topica prostiei.

Ordinea faptelor, admiterea sau interzicerea (prin lege, obicei, religie etc.) unei ac iuni / activit i este, uneori, stabilit de ordinea de aranjare a acelora i cuvinte într-o propozi ie, exemplul ce urmeaz fiind edificator în acest sens. „Ion i Gheorghe ies de la biseric . Ion se întreab dac este bine s fumeze în timp ce se roag .

Gheorghe îi r spunde: «De ce nu întrebi preotul?».

Ion se duce i i-l întreab : «Sfin ia ta, pot s fumez când m rog?».

Preotul îi r spunde: „Nu. fiule, nu se poate. E o lips de respect pentru religia noastr ».

Ion se întoarce la prietenul lui i-i spune ce i-a spus preotul.

Gheorghe îi zice: «Nu m mir . Ai pus gre it întrebarea. Ia s încerc i eu». i Gheorghe se duce la preot i îl întreab : «Sfin ia ta, pot s m rog când fumez?». La care preotul îi r spunde: «Bineîn eles fiule. Bineîn eles».”

Dintre exemplele din Biblie în care diferen ele sunt date de topic , voi prezenta numai pe cele de mai jos.

Anul X, nr. 11(111)/2019

prop

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5. Despre incompeten a blasfematorilor impostori duitori, prin piratare, în format electronic, a unor Biblii. „Limba lor este o s geat ucig toare[...]” (Ieremia 9:8) „Pro tii mor, dar prostia r mâne”. (Ion Luca Caragiale)

Se spune c atunci „Când prostia va primi aripi, se va întuneca cerul”. (Valeriu Butulescu) Atunci când bibliile satanizate vor prinde aripi, acestea vor ajunge s tulbure credin a unui întreg popor. „ ine i minte aceste lucruri i fi i oameni! Veni i-v în fire, p to ilor.” (Biblia, Isaia 46:8) care prin lucr rile voastre insulta i, def ima i, profana i divinitatea, religia, cele sfinte, sentimentele religioase ale unui întreg popor cre tin.

De re inut i faptul c pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro , deschizând meniul „Despre” apare urm torul mesaj al autorilor acestui Site, pe care îl redau deoarece este cât se poate de edificator despre numeroasele i gravele erori de scriere a textelor de c tre autorii acestui Site, fiind subliniate de subsemnatul, prin îngro are, literelor i a cuvin-telor scrise gre it. „Despre BibliaOrtodoxa.ro Acest site este dezvoltat prin bunavointa mai multor crestini ortodocsi care au tehno-redactat, digitizat, programat si verificat textul Sfintei Scripturi pentru a-l pune la dispozitie pe internet, indeosebi in vederea unei mai facile cautari si accesari.

Site-ul nu are nici o legatura cu vreo organizatie sau asociatie oficiala, fiind o initiativa benevola care nu vine decat in umplerea unui gol: nici Patriarhia Romana nici alte mitropolii nu ofera in prezent o versiune online a Bibliei. Singura exceptie notabila este Manastirea Dervent care va ofera versiunea Anania (din pacate fara facilitatea de cautare).

Textul site-ului este preluat din Biblia sau Sfanta Scriptura tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a PF Teoctist, cu aprobarea Sfantului Sinod.

Initial continutul a fost preluat de pe un site vechi care nu specifica anul editiei. Corecturile ulterioare si adaugirile textelor lipsa sunt preluate din editia 1994 tiparita de Societatea Biblica Interconfesionala din Romania care reproduce textul editiei din 1982.

Sugestiile si parerile dumneavoastra sunt binevenite. Va rugam sa ni le lasati completand forumularul din pagina contact. Daca doriti raspuns, nu uitati sa mentionati adresa dumneavoastra de email.

Newsletter Pentru a fi la curent cu imbunatatirile si modificarile de pe site-ul nostru, va invitam sa va abonati la lista gazduita de Yahoo Groups:”. În condi iile în care autorii acestui Site nu au fost în stare s scrie corect, numai cu diacritice, numai cu cuvinte care sunt în DEX etc., nici aceste câteva fraze, este u or de în eles c ei nu au capacitatea s prezinte corect o lucrare monumental , a a cum este Sfânta scriptur (Biblia).

Fie i numai scrierea f diacritice a versetelor biblice conduce la numeroase i grave erori care fac s se schimbe radical sensul i con inutul: 1) unor cuvinte i, pe cale de consecin , i al versetelor care con in cuvintele respective; cu consecin e negative imprevizibile, unele chiar cu conota ii pornografice; 2) „mesajului divin”, a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”.

Sunt numeroase cuvintele în care, o singur liter scris incorect, diacritice, conduce la un alt cuvânt, cu un sens i cu un con inut diferit de cel ini ial, fie cu consecin e negative imprevizibile, fie cu conota ii pornografice6 . În acest articol m-am referit numai la Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro din urm toarele motive: a) prin denumirea sa în el toare induce în eroare ca fiind „biblie ortodox ”, ca fiind biblia care: 1) este agreat , este girat de Patriarhiei României, 2) red corect „mesajul divin”, „Cuvântul care vine de la Dumnezeu”.

6 A se vedea în acest sens articolul subsemnatului intitulat „Scrierea cu diacritice?

Indicator al gradului de cultur i de profesionalism? Condi ie esen ial pentru elaborarea, interpretarea i aplicarea corect a textelor i a prevederilor legale”, prezentat i pe Internet.

51

De men ionat c , din punct de vedere tehnic, Site-ul http://www. bibliaortodoxa.ro este cea mai bun realizare dintre toate Site-urile care prezint Biblia în format electronic prin faptul c : a) la deschidere î i prezint distinct toate c ile, distinct pe cele ale Vechiului Testament, i distinct pe cele ale Noului Testament, i b) ofer posibilitatea de c utare, simplu i foarte u or, a unui cuvânt sau expresii, fie în toat Biblia, fie numai dintr-o singur Carte a Bibliei.

Din punct de vedere tehnic (deci, numai din punct de vedere tehnic) Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro este cea mai bun realizare dintre toate Site-urile care prezint Biblia în format electronic.

Impostorilor - prop duitori, prin piratare, în format electronic, ai bibliilor ar trebui s in cont i de avertismentul lui Einstein care spune c „Mi-e team de ziua în care tehnologia va fi mai impor-tant ca rela iile interumane. În lume va exista o genera ie de idio i.”

6. Scurte concluzii „Lumea nu va fi distrus de cei care fac r u, ci de aceia care îi privesc i refuz s intervin .” (Abert Einstein). „Opera e vrednic de foc; autorul, de spânzur toare”. (Gheorghe incai).

Exemplele din acest material sunt numai din Vechiul Testament, i numai din verificarea, de c tre subsemnatul, a numai 20 capitole din totalul celor 1.189 de capitole câte con ine Biblia (ceea ce reprezint 1,7%). În condi iile în care într-un text de numai 1,7% din Biblie s-au g sit atât de multe i de inadmisibile gre eli în redarea „Cuvântului lui Dumnezeu”, este u or de în eles cât de numeroase i de mari sunt acestea în toat Biblia supus analizei (existent pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/ ).

Citind o asemenea Biblie, cu asemenea numeroase i inadmisibile gre eli, este greu de crezut c se va în elege corect mesajul ei i, res-pectiv, „Cuvântul lui Dumnezeu”.

Numai oameni cu un comportament malefic î i pot permite 1) s ia o Biblie, care red corect „Cuvântul lui Dumnezeu”, (2) s o pirateze, i 3) s o prezinte spre folosin unui întreg popor, cu numeroase i grave gre eli, în format electronic, ca fiind „Biblia ortodox ” care, în realitate, este o blasfemie prin faptul c induce în eroare, c red deformat, gre it „Cuvântul lui Dumnezeu”. Se spune c „Ipocritul este acea persoan care, dup ce a scris o carte ateist , se roag la Dumnezeu s aib succes.” (Autor necunoscut), dup care mai merge la preot i s se poc iasc , uitând c „Singurul viciu care nu poate fi iertat este ipocrizia. Poc in a pentru ipocrizie este ea îns i ipocrizie.”. (William Hazlit). În cazul de fa este vorba mai mult decât de ipocrizie; este vorba de indivizi satanici, f credin a în Dumnezeu, c rora le-a încol it în minte gândul luciferic de a se face cunoscu i i ei prin blasfemia (1) Sfintei Scripturi, (2) a „Cuvântul lui Dumnezeu”, (3) a tot ceea ce are mai scump (credin a în Dumnezeu) o mare parte din poporul român. În condi iile în care cu to ii observ m asemenea numeroase i grave blasfemii la adresa credin ei unui întreg popor i nu intervin, concluzia este c „To i suntem responsabili de prosperitatea prostiei”. (Vasile Ghica), i c „Lumea nu va fi distrus de cei care fac r u, ci de aceia care îi privesc i refuz s intervin .”. (Albert Einstein).

Cu aceste gânduri am scris acest material i cu convingerea c „Iar dac tu ai prevenit un p tos s se abat de la calea lui i el nu s-a ab tut, atunci el va muri pentru p catele lui, iar tu i-ai mântuit via a.”. (VT/ C26. Ezechiel 33. 9). „ ine i minte aceste lucruri i fi i oameni! Veni i-v în fire, p to ilor.”

(Isaia 46:8), i fi i con tien i de faptul c „Tic lo ia câtorva este o nenorocire pentru to i”. (Syrus, 663). „Cine are minte, s ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit s aud ”. (N. T., Luca, 8.3).

Bibliografie.

Exemplu de Site-uri care redau o Biblie în format electronic scris F diacritice: http://www.bibliaortodoxa.ro https://www.crestinortodox.ro/biblia/ http://www.biblia-ortodoxa.ro/ etc.

Exemplu de Site-uri care redau o Biblie în format electronic scris CU diacritice: https://mybible.ro/ - Biblia versiunea Dumitru Cornilescu. https://mybible.ro/ - biblia ortodox varianta Bartolomeu Anania.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Marin MIHALACHE (SUA)

Etosul transmodern * Spectrul apari iei unei proto-sinteze, a unei noi paradigme culturale, a unor noi forme de exprimare i expresivitate artistic par a se profila la orizont. Schimb rile i apari iile unor noi paradigme în art i cultur sunt în genere rezultante ale metamorfozelor petrecute la nivelul con tiin ei, al muta iilor spirituale în câmpul sensibilit ii i al intelectului, în viziunea omului i a societ ii asupra sensului realit ii i al vie ii. Astfel, în contextul revolu iei mediatice contemporane, se simte acum tot mai acut nevoia unor noi hierofanii, a unor noi forme ale imagina iei i viziuni prin care s se poat revela, reflecta i comunica adev rul peren în perspectiva post postmodern . * Prin fluviile invizibile de energii virtuale, din oceanele de unde i particule cuantice submarinele tiin ei ies la suprafa i se întorc gr bite în orizonturile mistice ale poeziei din care cândva au descins.

Dar poezia binar a tiin ei izvor te din alt spirit decât cel antic, medieval, romantic, modern ori postmodern. Este un spirit nou i nu sau n scut înc poe ii paradigmei culturale tiin ifice cu o astfel de sensibilitate cibernetic i cuantic încât s se poat scrie marea epopee i odisee a cunoa terii, a gnozei primordiale. Deocamdat astrofizicienii scriu perplexe poeme cuantice i esoterice în proz tiin ific , epopei „sci-fi”. * Civiliza ia contemporan pare a fi o form de cultur care i-a pierdut sufletul, instinctul supravie uirii, spiritul peren, al creativit ii poetice i artistice. Civiliza iile care nu produc art ci doar construiesc structuri, forme materiale, digitale, artificiale, in în mi care i iner ie sisteme repetitive, mecanice, automatizate, care la rândul lor programeaz mimetic fiin a omeneasc dup modelul furnicilor celor vrednice i lucr toare care ridic piramide, mu uroaie de p mânt f s se mai întrebe de ce i pân când. * Cine alege s pluteasc la suprafa a realit ii, s fie purtat ca frunzele c zute toamna în goana i furia vântului acela tr ie te o via mai u oar , dar tr ie te superficial, ordinar, doar exist . Cine este mul umit cu realitatea obiectiv i obiectivizat , cu lumea în e-

Henric Trenk - Peisaj montan

leas doar prin dioptriile cu viziune 20/20, prin telescopul astronomic sau microscopul de laborator, poate cap ta atâtea cuno tin e încât s poat muta mun ii la propriu i figurat. Doar cei care se învrednicesc i coboar în ei în i precum într-o min de aur, în întunericul acela orb i teluric va g si pân la urm vâna unui izvor de ap vie i de lumin . Iar în prundi ul izvorului ie it la suprafa poate si gr un i m run i de aur, diamante str lucitoare i rubine precum stelele de pe cer. * Minerva, bufni a intelectual i în eleapt î i preg te te aripile pentru zbor, î i potrive te pe cioc dioptriile sale colosale, ferestre spre nem rginire. Înseamn c este deja sear , cortina nop ii se va sa peste trupurile truditoare i obosite, peste gândurile întunecate i încurcate ale omului. Dar acum este timpul când bufni a se simte liber s zboare imponderabil precum imagina ia vis toare i viziunile în elep ilor i ale profe ilor, a acelor clarv tori care au darul i harul de a vedea i prin întuneric, de a intui lumina de dincolo de orizonturile realit ii i ale aparen ei, dincolo de azimutul i de curbura imaginar a microcosmosului i a macrocosmosului. * S-ar putea ca etosul culturii autentice umaniste, estetice, etice, fi intrat în eclips par ial sau total , în amurgul s u crepuscular, în noaptea con tiin ei. Arta s-ar putea s fi ie it din matca sa fireasc , din fluxul devenirii, al aspira iei spre sublimul estetic i moral transcendental i s alunece în abisul demonic. Oamenii vor continua un timp s aib iluzia c umbrele platonice de pe pere ii pe terii sunt singura realitate, c au ajuns deja la cap tul c toriei, al istoriei, c pentru a mai supravie ui trebuie ori s se reînven e pe ei în i, ori s se nasc din nou în duh i adev r. * Arta i poezia contemporan sunt mimetic, inten ionat i programat, criptice i ironice. Prin dezumanizare, despiritualizare, dematerializare i desacralizare, arta i-a pierdut centrul, axa axiologic , structura de sus inere, sufletul, viziunea transcendental . Emo iile intelectualizate i sensibilitatea intelectualizat au fost dezamorsate în m sura în care omul f Dumnezeu i f norme, pudoare, canoane i criterii axiologice nu mai are cui i se închina, pe cine emula, spre cine s tind , nu mai are nici împotriva cui s se r zvr teasc , pe cine se r zbune, pe cine s insulte. Cultura contemporan trece de o vreme prin pustiul percep iei i al intui iei inefabilului, al st rii de har, iar în viziunile artistice nu se prea întrez resc oazele de lumin ale edenului l untric. R cirea prin pustie este parc f nici o speran , crea ia este cântec de leb , melancolie a dezn dejdii, a lipsei de orizont. În iconografia secular i idolatr , în imagina ia artistic i poetic haosul i himerele iadului sufletesc sunt reprezentate ca pe o realitate ultim a condi iei umane, ca pe un labirint f ie ire. Dar odat ajuns la poalele muntelui, în valea de întuneric, a plângerii, în fundul pr pastiei, omul nu mai are alt ans decât s se ridice, s încerce un nou urcu spre piscurile însorite ale muntelui sacru. * Gândirea poetic , prera ional , intuitiv i imaginativ autentic este mai aproape de adev rul sensibil decât este gândirea conceptual i discursiv fiindc este mult mai spontan i instinctiv i prin

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aceasta oblonul filozofic opac interpus de omul modern i postmodern între gândirea subiectiv i cea obiectiv , prin care se separ lumea dinl untru de cea fenomenal , se interdeschide l sând ca lumina con tiin ei i cea de dincolo de con tiin s se reuneasc într-o sintez armonioas , natural înduhovnicit i cât mai aproape de firesc. * Poezia modern a fost nevoit la un moment dat s se distan eze de retoric , ideologie i manierism pentru a- i afirma i confirma propria identitate, etosul, rostul, ra iunea sa de a fi. Dar poezia nu poate tr i prea mult timp în carantin , în starea pur , izolat i sechestrat în turnul de filde . Poezia nu poate supravie ui acolo divor at de lume, de leg turile sale cu realitatea sensibil , ontologic , de ra iunile suprasensibile i în eleg toare, care stau la baza crea iei i a existen ei ca atare. * Abandonând inten ionat spiritul creativit ii intuitive i profetice, inten ionalitatea spiritual , arta poetic i arta în general s cesc, î i pierd sarea care d gustul i conserv substan a poetic , se degradeaz i treptat se descompun, se fragmenteaz în simulacre, în insule pustii, separate de fluxul existen ial. * Frumosul este singura punte de leg tur care a mai r mas între homo esteticus i homo faber. Puntea binelui moral pare ubred i îi lipsesc din ce în ce mai multe trepte. Iar puntea leg turii dintre lumea sacr i cea profan nu mai exist , iar dac ar mai exista nu pare a mai avea prea mult importan pentru aceast lume care s-a ezat definitiv pe t râmul profan i crede c nu mai exist nimic dincolo de orizontul cunoa terii pragmatice. F pun ile transcendentale ale frumosului i ale binelui moral puntea adev rului obiectiv, ra ional, tiin ific i tehnologic este o punte trainic i util , dar, din p cate, ontologic nu duce nic ieri. Binomul, dialecticul, cei doi stâlpi de sus inere ai pun ii logice i ra ionale sunt fixa i în acela i petec de mânt al realit ii imanente. Sub puntea dialectic materialist se deschide abisul ontologic, iar deasupra abstractul incomprehensibil i indiferent. * Pentru ra ionalismul abstract nu exist decât dou alternative: alb sau negru, pozitiv sau negativ, ori orice alt dicotomie posibil .

Numai c ontologic omul percepe în prim i ultim instan zonele gri cu infinite nuan e. Poetul i artistul plastic v d i viseaz în culori, intuiesc leg turi invizibile între obiecte i subiecte, au acces în zonele luminoase ori obscure inaccesibile min ii i gândirii conven io-

Henric Trenk - Muntean cu caprele

53

nale ori tiin ifice care caut în primul rând ordinea logic i ra ional nu numai în lumea vizibil i obiectiv dar i în ontologie i metafizic . * Omul nu poate tr i doar cu tehnologie. Omul vie uie te, supravie uie te i în ultim instan triumf prin voin a sa fireasc ori demonic de putere, cu ajutorul tehnologiei atingând culmile faustice ale cunoa terii, dar pierzându- i pe drum sufletul. Din creator al obiectelor devine slujitor, idolatru al acestora. Cunoa terea f iubire este demonic . Cunoa terea prin iubire este divin . * Dac arta este doar reprezentare i interpretare f criterii de valoare i de judecat a adev rului, atunci exist o infinitate de interpret ri din care nici una nu este valabil , autentic , m sur a lumii i a existen ei, a esen ei i a aparen ei, a spiritului creativ. Chiar dac nu ar exista nici o revela ie a adev rului absolut, arta ar avea nevoie de criterii de valoare pentru a nu se devaloriza, pentru a- i transcende propriul obiect, pentru a nu deveni sare care i-a pierdut gustul. * Analiza critic post-iluminist , modern i mai ales postmodern a culturii i filozofiei anti-teologice, a a zisa hermeneutic a discontinuit ii, i-a terminat de fapt misiunea desfiguratoare, de anihilare i desconsiderare, de dispre uire a secole de cultur i de tr ire în duh, sfidând astfel inteligen a, harul i în elepciunea atâtor creatori de frumos moral, sfin i i în elep i ai lumii care de multe ori au trebuit i dea via a pentru adev r, pentru frumosul spiritual din om. * Pe calea larg a cunoa terii intelectuale logice, ra ionale, empirice i abstracte umbl m de câteva secole i am ajuns departe, dar nu suficient de departe spre a ne l muri. Am ajuns totu i atât de departe încât nu mai tim de unde am plecat i unde vrem s ajungem. Acum când tim atât de multe dar în elegem atât de pu in, când suntem departe pe drum, întrebarea care se pune este dac nu cumva am apucato pe o cale gre it , care ar putea duce într-o pr pastie ontologic , ori poate mergem pe calea pe care trebuie dar am gre it sensul, direc ia.

Poate doar cu sensibilitatea intuitiv , oarb a a cum i se spune c este, n-am fi ajuns atât de departe, dar am fi fost poate mai aproape de destina ie, de adev r, de ceea ce suntem sau ar trebui poate s fim. * Pe cât diviz m i f râmi m întregul, plin tatea, integralitatea, pe atât realitatea devine mai iluzorie, mai incert . Dac defri m toat durea nu mai r mân nici arborii seculari, solitari, singuratici, nici car umbrele arborilor. Dar i p durea i arborii i umbra lor mai inuiesc cel pu in o vreme în memoria i imagina ia noastr . Nu ca material forestier ori rumegu , în stare de descompunere, de decompozi ie, ci ca imagini, arhetipuri, concepte, proiec ii vizuale sau artistice ale întregului nedivizat, f de care p ile componente, separate, elementare nu mai fac nici un sens. * Lumea de ast zi este mult mai prosper material i economic decât oricând, are resurse tehnologice i cuno tin e intelectuale indubitabil mai utile i complexe decât oricând. Lumea contemporan are cuno tin e dar nu are cunoa tere, este pauper i falimentar spiritual. Este o lume s rac i haotic l untric i aceasta se reflect cel mai bine în arta pe care o produce. Arta este oglinda în care duhul creativ se face pe sine cel mai mult vizibil. i fa a l untric a lumii acesteia care se str vede în oglind nu apare a fi atât de irenic i de îmbietoare pe cât ne-am fi închipuit. * Este din ce în ce mai evident, chiar i celor care nu vor s vad , faptul c rela iile economice, sociale, culturale, politice din lumea de ast zi nu sunt rela ii de iubire, de bun voin , de dreptate, de altruism, ci în primul rând sunt rela ii de interese. Dac nu mai iubim dezinteresat nici pe Dumnezeu, nici pe om i nici natura pe care o distrugem f mil , de ce arta pe care o creaz i o promoveaz cultura de ast zi ar avea o alt soart sau o perspectiv mai privilegiat ?

Practic am reu it s desacraliz m arta cu tendin sacr i am umplut golul cultural cu art cu tendin secular , cu un surogat din care lipse te iubirea de Dumnezeu, de om, de natur i de cultur adev rat atât de necesare i folositoare sufletului omenesc.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Raluca BACIU

Mafalda Ploaia spânzura acoperi urile. În perdele largi de ap , cerul trop ia peste aleea pe care Mafalda mergea înapoi spre cas . i ea merse pân ce mersul nu- i mai g si un sens. Cu picioarele goale, pe asfaltul rece. Pe drumul drept i-ngust se scurgea tot cerul. Nu- i mai amintea cât a trecut i cât a parcurs. Nu- i mai amintea de unde venea i ce sa întâmplat înainte s -nceap ploaia. În aceast situa ie, unii naratori ar spune c-aveam de-a face cu o fantom . Dar eu cred c Mafalda se gândea la ceva. Nu tiu la ce, ci ploaia nu m l sa s -i caut gândurile. Tot ce pot spune e c la un moment dat s-a oprit i-a privit în jur. V zând c totul e la fel, f nord i sud, se învârti încet sub du ul nop ii, ca o furtun obosit inconjurat de uragane. Învârtindu-se, avea s uite din ce parte a drumului venise. A fi vrut s v pun fa -n fa cu o scen de lep dare, cu un botez al acestei fete despre care nici eu nu tiu prea multe. Dar nu este vorba despre niciun botez aici. Nu aveam preo i, scripturile nu prea cad din cer i niciun semn sfânt nu avea s searate aici. În aceast scen aveam doar o fat ce se-nvârtea în ploaie.

La un moment dat, dup patru rota ii i trei sferturi, bâlciul de ape se lini ti pe una din p ile aleei. i cortina de ape începu a se retrage. Avea s-apar el? Grozav întrebare. To i am fi vrut s-apar el cumva. Ca-n filmele cu pro ti, cu o lumin -n spate, cu o fanfar , cu o umbrel eventual. Boem i sincer, s taie cu o sabie tropotele cere ti, sting ploaia i nonsensul i s m scape de povara nar rii unei tâmpenii ca asta. Recunosc c a a a fi vrut i eu s se termine scena asta, în penibilul dragostei, în bra ele a tot ce e mundan posibil. Final fericit, cum ne place s spunem. Poate c a a se termin o alt poveste. În povestea noastr , în schimb, dup ape ap ru o pisic . Complet uscat i alb . Cu blana deas , ca i când la baza firelor se ascundeau secretele lumii. Alunecând pe lâng fata noastr , î i flutur coada în dreptul picioarelor ei i umbl cu capul pe sus i nasul ca o geat mic , oprind din direc ia ei furtuna. În urma pa ilor mici, aleea se usc i cerul se umplu de lumina nop ii. În fa a pisicii, ploaia deschise o alt cortin . Animalul se ridic în dou labe, î i întoarse capul spre fat , î i freca o ureche i-i spuse: Haide, copil . Nu exist destui oareci pentru noi aici.

Perdeaua se-nchise-n urma lor. *** teapt -m !

Paula ie i prin perdeaua de covoare ca dintr-o cutie de surprize.

Se f cea c eram tân , mai tân . Nu puteam s -mi v d tinere ea pe chip, dar îmi vedeam mâinile pe ghidon. i umbra, gonind cu bicicleta înapoi pe strada Sf. Marcu unde locuiam pe-atunci. Ro ile mi se zdruncinau coborând de pe trotuar pe asfalt, deci bicicleta era deja uzat , ghidonul era un pic ruginit, ma ina tatei era tot stricat în parcare. Eram cu sora mea, în vitez în spatele ei. Mafalda, mai repede, vreau s înconjor biserica, trebuie s înconjor biserica!

N-am putut pricepe niciodat de ce Paula iubea s fac asta, înainte ca lumea s ias de la liturghie, în fiecare duminic la 11 i jum tate. Ceasul de la farmacie ar ta 11:27. Clopotul putea s bat oricând.

Îmi aminteam perfect, c bunii cre tini aveau s ias ca dintr-un cocon, s se-mpr tie spre casele lor, ca ni te fluturi proasp t sfin i.

Paula iubea s -nconjoare biserica înainte s bat clopotul. Poate în mintea ei, bicicleta cu flori albastre era cheia de la u a c su ei lui Dumnezeu. Era albina care-mpr tia polen. Clopo elul care deschidea o cu .

Micu a nu se uit înapoi la strig tul meu, vedeam doar codi ampletit i picioarele harnice pedalând. i ea cu mult, mult mai mic dar sc pase de ro ile ajut toare, deci avea m car opt, nou ani, prin urmare eu aveam opti pe, cu mâna stâng proasp t scoas din ghips i un sân mai mare decât altul. Deodat m-au lovit o gr mad dentreb ri, dar le-am l sat în urma bicicletei. Pedalele începeau s opun rezisten dup ceea ce s-a sim it ca trei minute, pe un drum drept. La naiba, niciodat n-am avut condi ie fizic . i sta nu era un lucru de care s m apuc la patruzeci i patru de ani. Paula, m auzi? Paula! strigam dup ea. Dar Paula nu era surd . Era doar prins -n jocul subcon tientului meu. S ai un vis lucid e mai halucinant decât pare.

Luciditatea mea a fost mereu mai neîncrez toare decât paznicul de la liceu. Paula, mai încet, te rog! Paula!

Eram deja destul de în urm . Nici eu nu-n elegeam de ce insist.

Sunam de parc eram mama. Am ajuns la fund tura de la biseric , pe care Paula începu s-o înconjoare i eu am început dup ea. Biserica de pe Sf. Marcu era toat alb , cu o mic gr din în jur i afar se auzeau ultimele frânturi din slujb , înainte ca lumea s -nainteze la miruit. Noi ne învârteam f sens, f scop, parc -l înconjuram pe Dumnezeu. Paula se deplasa cu aceea i vitez , parc nici nu atingea cu ro ile asfaltul. Zbura ca o zân . De fapt, Paula a fost mereu ca o zân pentru mine. Un înger p zitor pe care-l p zeam doar eu. A a micu cum era, gonea, nu puteam s m in dup ea, doar s -i urm resc codi a împletit dup copacii din gr dina bisericii. Am început s aud toaca. tiam foarte bine c visez, tiam foarte bine c sunt tot în patul din motel i c eram cu mult mai b trân decât se sim ea pe pedale. Dar, de i aveam certitudinea irealit ii, m str duiam s o ajung pe Paula din urm mai mult decât orice. Corpul meu se mi ca sub comanda Mafaldei de atunci. Paula, cu magica ei vitez , disp ru i reap ru, de trei ori, din fa a mea în spatele meu i dep indu-m lesne, f s priveasc înspre mine, f s strige „ferea!” cu scumpa ei voce. L sa praf de stele-n urma ei i-un zâmbet confuz pe chipul meu.

Ca puiul unei p ri de prad trecea pe lâng mine pentru ultima oar . A treia. M a teptam ca-n orice moment s vin iar din spatele meu. Dar Paula nu mai ap ru. Mâinile-mi tremurau pe ghidon. Contiin a p sise aua. U a bisericii s-a deschis i-am înghi it în sec.

Unde e ti, Paula?! Larvele-au început s ias . În cârduri, în toate ritmurile. M-am oprit, dar clopotul b tea înc . În acea duminic , Cerul i-a polenizat înc o dat casa, dar eu îmi pierdusem albinu a printre fluturi. Simptomele unui atac de panic : Aerul goni prin pieptul meu, afar i-nauntru i-am început s -nghit în sec. Pieptul mi-era mai plin decât cutia milei. Unde e Paula? Am

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

început s -mi fac loc prin mul ime. O tur de biseric . Strig tul numelui ei îmi cea loc pe lâng b trânii i cer etorii de pe asfalt. Dou ture de biseric .

Nu v sup ra i, a i v zut o copil pe o biciclet ? Vecina, n-a i v zut-o pe Paula? Era aici... Paula, puiule, unde e ti?

Trei ture de biseric . Vederea-mi începu a da înapoi, mâinile-mi ardeau ca por ile iadului. Fluturii se risipeau, iar eu nu mai sim eam sensul sau viteza bicicletei. Când i-am auzit claxonul în spatele meu, am sim it cum roata mea din fa a lovit o bordur . i m-am dus. Câteva salturi în timp mai încolo, am zut pe vechea canapea din buc rie. Paula era în fa a mea, pictând. Cuminte ca o floare. Era i mai mic . Îmi folosea scrumiera pe post de palet . Avea rochi a mea mov. i ochii-a a de verzi.

Era destul lini te-n buc rie cât s pot muri. *** Oare pot s-ajung spre u ? Înc-un pas i m opresc. Respir cu toat gura.

Simt cum înghit aerul cu tot cu bubuitul boxelor iar b ile curg prin gât în piept, toate deodat , mai s -mi rup rochia. Îmi l crimeaz ochiul stâng. Nu plâng înc . Stângul e ochiul care m avertizeaz . N-am timp s cânt resc semnele, trebuie s ajung la u pân nu-mi pierd cuno tin a. Pân nu m pr bu esc. i tiu c e undeva în urma mea. Aproape. M urm re te înc de când am ie it din baie.

Când dansez îmi place s închid ochii. Dar acum nu dansez. Pleoapele mis la fel de grele ca tocurile i nu le pot l sa s cad .

Cu jum tate de or înainte de asta, sunt sub mângâierile luminilor i sunt dansatoarea din visele tuturor. Simt mâini i-atingeri cum simt i fire de lumin colorat pe pielea i hainele mele. Via a e frumoas . Duhul Sfânt e-un submarin în sângele meu. Cu jum tate de or -nainte, iubesc i zgomotele i toat lumea i toate planetele. Nimeni din marea asta de-atingeri nu mi-e str in. C ci to i sunt eu. M v d pe chipurile lor, când se aprind luminile i-apoi îi simt când se sting. i ce mult îi mai iubesc!... Mâinile i buzele lor sunt ale mele. Eu sunt podeaua pe care dansez. M simt a a de mare i luminoas , nem surabil printre m surabili. Niciun strop nu-mi ocole te gura. Înghit paharul celui cemi strânge carnea cu o dragoste de care mi-a fost dor. Îl trag mai aproape, îi dizolv tricoul în palmele mele. Nu simt când se schimb melodia. i nici timpul nu-l mai simt. Timpul nu e destul de tare cât s m simt pe mine. i-atâta dragoste. Orbe te-mi umbl mâinile peste tot. Aproape surd i mut -n totalitate m -nvârt. O rota ie i dou i trei i jum tate. Apoi tocurile mele se-mpletesc i m trezesc cu fa a de p mânt, ca o avalan .

Trebuie s dispar. Trebuie s m duc c tre toalet . Trebuie s fug, dar picioarele mele nu vor s mai fug . Vor doar s merg. Încet i târâ , ca o erpoaic .

Muzica se risipe te aproape brusc. Se aud pa ii mei înfunda i. i fa a mea întins pe oglinzi. Nu pot s cred. Sunt a a de frumoas . i sângele de pe b rbia mea m mângâie c lduros. Mai c -mi opte te. Dar nu sângele e cel care vorbe te-n baia asta.

De ce eu... de ce eu... cine m-a f cut... pe mine... s fiu eu?

O fat se sprijin de u a WC-ului i vorbe te. E ca un sunet de fundal. S-o fixez cu privirea nu pot, f muzic pleoapele mele se spânzur i pupilele preapline- i pierd focarele. orecii... de ce eu... oarecii... pe mine... eu... s fiu...

Pare c nici m car nu vede c -s aici. i eu ce pot s -i fac? Îmi rotesc privirea din nou spre oglind . i-o v d pe Paula. oarecii, Mafalda, oarecii... du-te s prinzi oarecii. Ce vrei de la mine, Paula mea drag ? De ce trebuie s vezi a a? oarecii, Mafalda... Îmi opte te cu vocea ei blând . i-mi zâmbe te. Încep s plâng. Plâng pentru c nici m car nu pot s -mi v d sora clar. Mi-e ru ine. Vorbe te cu mine.

Paula e-aici i vorbe te cu mine. Privirea mi se-neac . Trebuie s scap de-aici. i-acum unde sunt? M -ntreb doar. Sunt la câ iva metri de u i-abia respir. Trupul mi-e ca o ghiulea ce-a teapt pe-o margine. Inima mi-a ajuns la frunte. Unde sunt? În fa a u ii.

Fugi, Mafalda, fugi!

Simt cum m-a prins de mân . Apoi de gât i-mi acoper gura. Degetele lui se scald -n lacrimile mele. De data asta din to i ochii din care pot plânge.

Negru.

55

Calendar - Noiembrie 1.11.1886 - s-a n scut N. Davidescu (m. 1954) 1.11.1929 - s-a n scut Vasile Nicolescu (m. 1990) 1.11.1942 - s-a n scut Gabriel Iuga (m. 2009) 1.11.1946 - s-a n scut Eugen Uricaru 1.11.1961 - a murit Aron Cotru (n. 1891) 2.11.1816 - a murit Gheorghe incai (n. 1754) 2.11.1854 - a murit Anton Pann (n. 1796) 2.11.1869 - s-a n scut Iulia Ha deu (m. 1888) 2.11.1916 - s-a n scut Lauren iu Fulga (m. 1984) 3.11.1866 - s-a n scut Traian Demetrescu (m. 1896) 3.11.1938 - s-a n scut Nicolae Drago 3.11.1948 - s-a n scut Grete Tartler 4.11.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992) 4.11.1913 - s-a n scut Vlaicu Bârna (m. 1999) 44.11.1930 - s-a n scut Horia Aram 4.11.1937 - a murit D. D. P tr canu (n. 1872) 4.11.1966 - a murit Traian Chelariu (n. 1906) 4.11.1970 - a murit Tudor Mu atescu (n. 1903) 5.11.1880 - s-a n scut Mihail Sadoveanu (m. 1961) 5.11.1909 - s-a n scut Octav Sulu iu (m. 1949) 5.11.1978 - a murit N. Crevedia (n. 1902) 5.11.1999 - a murit Radu G. eposu (n. 1954) 6.11.1936 - s-a n scut Emil Loteanu (m. 2003) 6.11.1947 - s-a n scut Alex tef nescu 6.11.1993 - a murit Alexandru Piru (n. 1917) 7.11.1881 - s-a n scut Peter Neagoe (m. 1960) 7.11.1897 - s-a n scut D. Ciurezu (n. 1978) 7.11.1914 - s-a n scut Ion Banu (m. 1986) 7.11.1916 - s-a n scut Mihai ora 8.11.1897 - a murit Grigore H. Grandea (n. 1843) 8.11.1928 - s-a n scut Dumitru Micu 8.11.2001 - a murit George Munteanu (n. 1924) 8.11.2003 - a murit Iosif Naghiu (n. 1932) 9.11.1897 - s-a n scut Basil Munteanu (m. 1972) 9.11.1901 - s-a n scut Liviu Rusu (m. 1985) 9.11.1918 - s-a n scut Teohar Mihada (m. 1996) 9.11.1930 - s-a n scut Aurel R u 9.11.1981 - a murit Paul Constant (m. 1895) 9.11.1981 - a murit Sergiu Al-George (n. 1922) 10.11.1895 - a murit Alexandru Odobescu (n. 1834) 10.11.1934 - s-a n scut Ovidiu Genaru 10.11.1937 - s-a n scut Ioana Banta (m. 1987) 10.11.1942 - s-a n scut Dan Cristea 10.11.1945 - s-a n scut George rnea (m. 2003) 10.11.1950 - s-a n scut Ioan Flora ( m. 2005) 10.11.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912) 11.11.1886 - s-a n scut Cezar Papacostea (m. 1936) 11.11.1910 - s-a n scut Mihail Davidoglu (m. 1987) 11.11.1950 - s-a n scut Mircea Dinescu 12.11.1869 - a murit Gheorghe Asachi (n. 1788) 12.11.1947 - s-a n scut Nicolae Diaconu (m. 2005 ) 12.11.1949 - s-a n scut Adriana Babe i 12.11.1950 - s-a n scut Mircea Nedelciu (m. 1999) 12.11.1984 - a murit Eta Boeriu (n. 1923) 13.11.1909 - s-a n scut Eugen Ionescu (m. 1994) 13.11.1914 - a murit Dimitrie Anghel (n. 1872) 14.11.1871 - s-a n scut Ilarie Chendi (m. 1913) 14.11.1898 - s-a n scut Benjamin Fundoianu (m. 1944) 14.11.1967 - a murit Petre P. Panaitescu (n. 1900) 14.11.1990 - a murit Ernest Bernea (n. 1905) 14.11.1991 - a murit Constantin Chiri (n. 1925) 14.11.2008 - a murit Ioan L cust (n. 1948) 15.11.1845 - s-a n scut Vasile Conta (m. 1882) 15.11.1876 - s-a n scut Anna de Noailles (m. 1933) 15.11.1911 - s-a n scut Alexandru Cior nescu (m. 1999) 15.11.2001 - a murit Z. Ornea (n. 1930)

continuare în pag. 58

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 11(111)/2019

Mariana Vicky VÂRTOSU

Oameni @î n papuci de sticl[ Dac n-a ti exact unde m aflu, a fi convins c am fost r pit de extraterestri. O g selni , ar spune unii. Cum am ajuns aici, b nuiesc. Celor care ajung aici, a teptându- i r bd tori rândul, li se ofer ansa de a schimba fa a lumii. Starea i locul unde sunt m fac m simt bizar, a a cum am spus. M aflu sub o clo , aceasta este senza ia. O clo uria , compartimentat pe camere. Noi, suntem ou le numai bune pentru clocit. Orientarea i a ezarea camerelor, este de-o parte i de alta un unui hol în spiral , care nu iese din ou.

Am fost cazat sub aripa dreapt a clo tii. Sunt primul ou. B nuit a fi purt toarea a dou g lbenu uri, mi se insinueaz o coabitare, cu o siamez , pe care nu tiu cum s-o accept. O percep ca pe o formaiune insipid , incolor , inodor . De i în formare, pare a fi matur , cu ochi de pe te, cu o coafur în form de arpe, vietate, pentru care am o teribil fobie, i care m oripileaz îngrozitor. Îmi feresc privirea, strângând tare pleoapele, de team ca nu cumva s se trezeasc arpele, i s i arunce veninul. Deschid ochii, care se opresc pe gura ei dizgra ioas . Emo ia stârnit de aceast ciudat creatur , o piticanie guraliv , îmi transmite un mesaj, un refren absurd: „Ai gur de trul” - îmi sufl -n ceaf piticania, acaparându-mi aten ia. Cineva, oricine din rândul creat, spune: - Trebuie s ascul i de Sonia, îi strigase piticaniei, f cându-m s respir u urat . Coabitarea se destram , iar piticania este împins dincolo de u a înc perii mele. O cunosc pe cea care pi ig iase porunca, o tiu de undeva, îmi spun, încercând s reconstitui forma fizic din rezonan a cuvintelor ei. Mi-o reamintesc: câteva nop i la rând m-am tot întrebat, ce-ar putea fi lumini a din strad , pe care o z ream din patul meu. Locuiam pe vizavi de-un spital, acolo unde z risem lumini a. Curiozitatea m-a scos în strad . Nu era nici veioz , nici flac de lumânare, nici lantern . S fie lanterna mobilului? Cum accesul în incinta spitalului îmi era permis , am intrat. Am urcat la primul etaj. nu-mi spune i c nu-i frumos s tragi cu ochiul, s spionezi. tiu.

Dar am f cut-o, ajutat de semiobscuritate. Într-o înc pere, am z rit mogâldea a de dimensiunile unui copil, dansând în ritmul unei muzici bizare. Se leg na de pe un picior pe altul, rotunjindu- i oldurile întro i mai ciudat ... acroba ie. În extaz, cu ochii închi i, mogâldea a zâmbea. Se mi ca lasciv, amintindu-mi de nimfele de alt dat . Din totdeauna. Vocea ei în ecou acompania muzica. S-a oprit din dans, i a rit pe birou. Sau, cel pu in asta trebuia s fi f cut. S-a aruncat pe salteaua existent , i a început s ipe c suntem to i dependen i de ea.

De mine depinde restul lumii, restul hot rârilor voastre - ipase ea. R stignit , strigase spre mine, tiind c sunt acolo, c o v zusem: - Stai a a, nemi cat , dac vrei s revii de unde ai venit. Vorbise, sau doar îmi citise gândul?

- Cititul i scrisul se fac numai tastând, calculatorul este partenerul permanent. În rest, doar am nute. i Sonia, anesteziaz -te! N-ai niciun om de leg tur : doar Dumnezeu i cu mine î i suntem al turi.

- Cine e ti? - am întrebat, spune-mi, cine e ti? În a teptarea r spunsului, mi-am privit degetele boante, semn c folosisem tastatura a a cum mi se recomandase.

- Partener, gândesc eu, înc de la na tere. Tu tii cine sunt, nume te! Gândul a refuzat s devin cuvânt. Avea dreptate, tiam cine e.

- Hei, tu, de la num rul unu, spuse repartitoarea, împingânduîn camer . Repartitoarea? Ne a ezase de bun voie la rând, nu ne trebuia ghid pentru asta.

Nu m mai interesa cum îi va repartiza pe ceilal i, eram fericit c voi fi singur , sc pasem de clon , singur cu gândurile mele în oul meu. Voi fi „citit ” în fiecare moment al vie ii, nu-mi doream altceva.

Eram un ou într-un ou? Coaja devenise elastic . M strecor în uimitorul meu interior. Confortabil? Mi se întinde un pahar. Lichidul incolor înfioar . tiu, trebuie s beau. Ridic paharul la nivelul gurii.

- Bea! Gândul îmi poruncise, devenise neînchipuit de autoritar.

N-am îndr znit s -l contrazic, am sorbit. Gustul mi s-a împr tiat imediat în toat gura. Aroma i gustul dulce-am rui m-au invadat, baricadându-se în partea superioar a capului, acolo unde se n teau gândurile. Nu mai b usem niciodat a a ceva. Trebuie s fie elixirul zeilor, mi-am zis. Nectar i ambrozie, nectar i ambrozie... Ame eala punea st pânire pe mine. Deveneam confuz . M-am r sucit de la polul nord, la polul sud al oului. Ame eala se instala vertiginos. Degetele mele boante atingeau pere ii, coaja oului adic , se întindea ca elasticul. E o capcan , îmi optesc.

- Ai putea ie i, dar n-o vei face, îmi strecoar gândul aproape adormit. N-ai curaj, n-ai curaj...

Atât cât îmi permite elasticitatea, îmi înfig coatele, m sprijin...

Aud pocnete mici, un ciripit, o joac de copii. Zgomotul se intensific , în frânturi melodice, sincronice, armonice. Mi se înmoaie picioarele, le pot întinde, stau pe propriile mele picioare. Urm resc felierea pere ilor, a a cum se desprind feliile dintr-un pepene, independent, de parc nu eu ie isem de-acolo. Ca o floare de lotus, oul meu s-a descut în petale. M a ez pe una dintre ele, ca pe un pervaz de fereastr .

Nu z ream decât întuneric, pe care l-am accesat ca pe o tastatur invizibil . Îmi retrag degetele, nu vreau s for ez. Se aprinde un fulger, i aflu unde sunt. Dincolo de cer, sau chiar în cer, acoperit de nori.

O adierea m ia în bra e, i simt r ceala pân -n t lpi.

- Ridic -te încet, cât po i de încet. În picioare ai papuci de sticl .

I-ai c tat greu, dar nu po i trece dincolo f ei.

Cine-mi vorbise? Gândul nu-mi mai d duse niciun semn. Nu mai aveam gânduri. Eram pe cont propriu, eram în a teptare, la un rând cap t.

- Scrie! ni porunca.

- Ce? - S nu te împing p catul s copiezi. G se ti pe intrenet, dar noi vrem s tim cum rezolvi tu problema.

- Care voi?

- Ne-ai primit, ne-ai osp tat...

-Prea vag...

- Î i mai dau un indiciu: mi-ai oferit rochia ta violet. Un fulger îmi brazd mintea.

- i-ai amintit...V d asta pe chipul t u.

- Da. Mi-amintesc, am r spuns. Vreau o nou lume. De la zero.

- Cad cioburi din cer - m trezesc scriind. Da, asta e tema „Cioburi din cer”. Cei ca i tine p esc pe papuci de sticl , cu un singur gând: schimbe lumea. Abia deschid ochii. Soarele lumina puternic fereastra semi-deschis . Mama adormise îngr dit pe un scaun, iar tata...

- Hei, ai deschis ochii. i-a trecut febra. Po i s te dai jos din pat?

- Ce s-a întâmplat cu mine? - întreb optit.

- Te-a „vizitat”... tii tu cine. N-a vrut Dumnezeu s -i fac pe plac.

Uite, ai primit un plic, spune mama. / - Ce scrie? / - Confirmare... „Oameni în papuci de sticl ”. Nu spun nimic, doar zâmbesc.

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Ion DINC{

Când se î@nvârte roata Când lui Didi dasc lul i-a ajuns în urechi vestea în ce familie o împinsese soarta pe Lendru a, buna lui prieten de pân atunci, a plâns de pierderea pricinuit - i ultima speran de a avea so ie duinim se spulberase; dar s-a bucurat într-un fel pentru norocul ei de a intra-n avere; de altfel i el i ea, s raci lipi i p mântului, împreun n-ar fi dus via prea pe roz; i-ar fi dus cu greu traiul. Cuno tea bine familia Br denilor în care intrase Lendru a; chiar i pe Zuzu, so ul de acum al ei îl cuno tea; familie de vaz , bogat . În aceast privin se bucura mult pentru Lendru a - d duse lovitura. Cât prive te fericirea Lendru ei, o oarecare strângere de inim avea: se temea pentru firea ei sensibil ; c nu se va putea în veci acomoda, împ ca cu metehnele, cu apuc turile lui Zuzu; c nu va putea r mâne pasiv grosol niilor, schimb rilor de atitudine, apuc turilor lui rele: de om petrec re , argos, iub re de fusti e, prieten de pahar cu Tilan, eful de post din sat, plutonierul, i el un deocheat, cel care, mai târziu, însu i lui Didi îi va întinde cupa cu venin. Debusolat, dezam git de festa ce io dejucase s cia, pierderea Lendru ei, se hot te Didi s se zbune i el pe nenoroc; fermecat de avere, gr be te decisiv pasul; oarecum tem tor, închide totu i ochii i- i leag viitorul de al Leti iei, într-un fel fat bun , de bog ta i din sat, dar cam pu in rea de musc , departe de a prezenta prea mare garan ie. i temerea, imprevizibilul s-a i adeverit. Dup numai trei ani, aproape de În are, Leti ia, necugetat , ame it de farmecele poli istului comunal Tilan, îi cade prad ; îl invit pe poli istul vulpoi în cas (chipurile c acesta ar veni controleze valabilitatea buletinelor).

- De ce i-ai deschis, f ? De ce-ai ie it la el? - love te furios Didi în mas .

- P i... b tea ca nebunul în poart , m i omule! Ce era s fac, dac nu mai pleca?

- i-n cas , f , în cas , de ce l-ai mai b gat? Nu tiai c e ti singur ?

- P i mi-a zis c e în misiune, Didi , c vrea s vad buletinele... controleze...

- i nu i le puteai duce tu la poart ?

- P i ploua, mai Didi ! Z u! tii tu ce ploua?... Era s -l in în ploaie? E omul legii; vrei s ne punem r u cu legea?

- F , fi- i-ar legea a dracului! F , tu m -mpingi în p cat: m faci s mai zic i-alte alea; m bagi în fundul iadului! Nu judeci, sau chiar m crezi vr-un prost? Dar masa, f , în ce rost mas ? De unde pân unde cu friptur , vin negru, cozonac, ou ro ii i flori, lalele, liliac... pusen glastr i în mijlocul mesei? Era vreo rud ? Tat-t u? Bunicu-t u?

Ce s rb torea i voi? Spune, f , ce punea i la cale?

- M i omule, a zis c e lihnit, c simte cum îi vine r u dac nu bea o gur de vin negru, i c „Ferice de cei buni i primitori, c Dumnezeu îi va r spl ti!”. Am vrut s fiu i eu o doamn , de, s -i ar t c i noi facem parte dintre cre tini, c îi satur m pe cei fl mânzi! A râmnit, ce era fac? Puteam s -l las s i se fac r u, s moar -n poarta noastr ? Sar fi dus buhul! „A murit eful de post la poarta dasc lului! A râm-nit i nu l-au invitat la mas !” Zi, nu ne-am fi f cut de râs, de vorba satului? Cum mai scoteai, Didi , capu-n lume? Nu era reputa ia ta în joc?

- F , toanta necuratului, tu mie-mi ii prelegeri? P i bine, f , venise la poarta mea ca s râmneasc ? Dac râmnea la tine, tu tot pentru reputa ia mea îl omeneai?

- tiu eu, Didi ?! Cu asta, z u, c mai cam pus pe gânduri! Adic ...

se fi gândit el i acolo?! S n-o fi venit numai pentru buletine?! Hai m b ga i la idei! Nu venea el, m Didi , cu gânduri d-astea-n casa noastr ! P i bine... adic cum, s ajung el, omul legii, pân -ntr-atât încât s urce-n patul altuia?! El care aplic legea i vegheaz la aplicarea ei, s o încalce chiar el pân -ntr-atât încât s ajung unde nu trebuie?!

- „Unde nu trebuie”! Unde trebuie, f , c dup asta umbl când toanta-l bag -n cas i-al ei este plecat!

- Nenoroci ii!... Zici c te protejeaz , te ap de ho i, i-auzi pân unde pot merge! Ee, las -l, las -l pe mâna mea i-ai s vezi tu, Didi , ce iese dup ce-l bag în cas !

- Ce face?! Iar în cas ?! F , te jupoi! V termin pe-amândoi! S -l mai prind eu pe-aici! * Fuge Leti ia; îl p se te pe Didi într-o noapte i se duce dup Tilan; se treze te bietul Didi într-o diminea singur, f ea; disp ruse; se mutase dup plutonier, deta at i acesta disciplinar în alt sat.

N-a c utat-o; tia c n-a pierdut prea mult; a divor at i s-a-mp cat cu soarta. Singur fiind, descurajat, se hot te s stea departe de toate de ert ciunile lume ti, s i închine tot restul zilelor, pân la sânge, slujirii Domnului; meseriei lui de dasc l. Prieteni, cuno tin e, neamuri îl c inau pentru destin, pentru via a lui auster . Nu acela i sentiment nutrea îns i ve nicul juc tor cu destinele, zburdalnicul i neastâmp ratul Cupidon care, v zând cum se afund zi de zi Didi în dezn dejde, brusc intervine; hot te ca printr-un iretlic s -i readuc iar i zâmbetul în priviri, dorul de via . i, într-una dintre duminici, aproape de jum tatea slujbei, trimite o s geat spre Didi .

Acesta scurt simte o tulburare neîn eleas în suflet, o ame eal i, în subcon tient, îi apare ca într-o derulare de film, înceat , insistent , chipul celei de mult uitat , chipul Lendru ei. Zâmbe te i închide fericit ochii, hot rât s savureze momentul; timp în care p rintele Mândru rostea ectenia i a tepta un „Doamne miluie te!” de la Didi , dar neprimind r spunsul, îl d tot dânsul; apoi trage-ntr-o parte Dvera (perdeaua de la U ile Împ te ti) i-l prive te lung, nedumerit pe Didi . Acesta zâmbe te stingherit i î i împreun a iertare mâinile. Prima n zdr venie a lui Cupidon î i atinsese inta: un dor ascuns îi r scoli r runchii lui Didi , apoi, tot restul slujbei, Lendru a îi st rui în amintiri.

Disperat de comport rile lui Zuzu, i mai apoi de boala lui, Lendru a î i îndreapt gândurile c tre biseric ; singura ei speran prin care mai întrez rea îndreptarea lui Zuzu, iar apoi îns to irea lui trupeasc . Se consult îndelung cu Axintia, soacra, care, v zându-se la ananghie, e nevoit s mai sl beasc frâiele, s se apropie cu vorbe dulci de nor , chiar dac nu erau porniri direct din inim , i împreun ajung la concluzia c Dumnezeu, pentru necredin a lor, i în mod special a lui Zuzu, i-a întors fa a de la ei; ba, mai mult, i-a i mustrat pentru necredin a lor, trimi ându-le certuri în familie, neîn- elegeri, iar apoi boal ; i ce boal !... Prima i-a dat-o ei, Lendru ei, semnal de aten ionare pentru Zuzu, pentru comportarea lui gre it fa de consoarta sa. Speriat, Zuzu s-a cumin it pu in, pân i-a v zut iar consoarta pe picioare, apoi i-a reluat vechiul obicei. Pricepân-du-i farsa, Domnul îi trimite lui boala: pentru neascultare, neîndrep-tare, st ruin în p cat.

Sp ite (soacr i nor ), ticluiesc ele primul acatist, pe care îl scrie chiar ea, Axintia, cad amândou în genunchi la Preacurata, s le

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cerceteze necazul, s -l ridice cât mai urgent din pat pe Zuzu, i hot sc apoi ca, la biseric , Lendru a s duc acatistul; i s i verse câteva lacrimi pe la sfintele icoane. S-ar duce ea, Axintia, dar nu prea îi permite reumatismul s ngenuncheze; sciatica...

Se îmbrac cu gust Lendru a, se perie, se închin , iese; prima dat când de comun acord cu soacra, dup trei ani, face pa i în afara por ii. Ajunge la biseric , slujba se terminase; lumea, p rintele, plecaser într-ale lor; singur dasc lul mai sese s deretice, s a eze pe ici, pe colo, s sting toate candelele, urmând ca dup aceea s încuie i s plece i el. Tocmai urcase pe un scaun s rezolve ultima candel când, deodat , aude pa i venind de c tre u . Holbându-se, indreapt privirea într-acolo. Înlemne te! Un fior îi s geteaz pieptul! Pa ii înainteaz , se apropie. „Vedenie?! N luc ?! - se întreab Didi clipind des i frecândui ochii. Doamne... vreo ispit !” Încearc , dar picioarele nu-l mai ascult s poat coborî; parc erau de plumb, cimentuite (Cupidon chicotea nev zut). „N luca” se apropie, î i d de-o parte v lul de pe fa , se închin lung la Iconostas, la Icoana Mântuitorului, face metanii, s rut mâna Crea-torului, apoi s rut mâna Pruncului i-a Maicii Domnului i, cu lacrimi în ochi, î i reazem fruntea de geamul rece al Icoanei. „Lendru aa!” - murmur cu glasul stins Didi , i înm rmure te privind-o cu gura-ntredeschis .

Lendru a mai s rut o dat icoana sfânt i, cu capul plecat, se îndreapt apoi spre cel urcat pe-un scaun, mai în l turi, b nuind c e îngrijitorul r mas s fac ordine ca dup fiecare slujb . Ajunge lâng scaun, se opre te i- i ridic privirea cu gând s -ntrebe despre preot. Când vede cine e... uit pentru ce a venit; nici grai s mai vorbeasc nu mai are, doar c se pomene te plângând, cu mâinile în ate a îmbr are spre Didi - îl recunoa te.

Didi simte desc tu indu-i-se t lpile, picioarele zvâcnindu-i, i sare de pe scaun cuprinzându-o cu toat voluptatea, cu tot focul celor trei ani trecu i, irosi i în zadar. Sub privirile blânde, îng duitoare ale sfin ilor zugr vi i în icoane, plânge i el cu ea, i când presimt c lacrimi nu mai au, se privesc îndelung, zvâcnesc strân i în îmbr are, zic amândoi scurt „Doamne, iart -ne!” i se rut ca mire i mireas . „Doamne, binecuvânteaz i iubirea noastr sincer dar uitat !” - se roag apoi Didi cu genunchii la p mânt, s rutând i atingând duios cu fruntea firele covorului. „Amin!” - completeaz Lendru a plin de evlavie, f când apoi, din inim , cu tot elanul, trei metanii mari; dup care, amândoi, încuie i r cesc prin p durea apropiat .

Era o zi de prim var splendid , ca de vis! Un aprilie cum numai în pove tile cu zâne îl g se ti! O s pt mân pân în Rusalii. Abia plesniser prin ramuri mugurii; frunzele, ca un evantai închis, stau gata s irump spre v zduhul azuriu, florile n diser p durea într-un covor multicolor, p relele p durii intonau imn de slav c tre ceruri. Cel mai înver unat p rea a fi dintre cânt re i Cucul; se tot muta dintr-un copac într-altul, parc ar fi scotocit ceva, i cânta... pân ce sim ea c r gu te; i m car de s-ar fi menajat atunci, dar i-ai g sit...

Mai cu foc se-ndârjea! Dintr-un p r înflorit, gra ioas , etalându- i penetul i conciul colorat, i Pup za, - parc inându-i hangul -, cu câte o s rutare tripl .

Soare, ploaie de lumin , triluri prin crengi, zumzet prin flori, dans îngeresc de fluturi în tot locul. Extaziat , Lendru a soarbe din priviri totul; îl prinde pe dup umeri pe Didi i, obosit de splendori, inspir adânc miresmele p durii i sloboade apoi un lung, aproape nesfâr it oftat. Didi , fascinat i entuziasmat de starea de euforie a Lendru ei, scoate i a terne între flori haina i, pe bra cu Lendru a, prive te prin p ienjeni ul crengilor cerul adânc, albastru, apoi îmbr ându-se las loc inimilor s vorbeasc .

Dintr-un l st ri al turat, un iepura ne te f când dou op ituri i-o tumb ; apoi, sprijinit pe l bu ele din spate, se înal pro ap, holbându-se cu capul într-o parte i o ureche spre înainte, must cind pofticios. „Asta da via !

- zice admirându-i îmbr i. i iepurica mea zice c nu e acum timpul!... M duc! Uite ce vreme bun pentru... iubit!” i o porne te înapoi spre l st ri ul crud, op ind când pe un picior, când pe cel lalt. Din iarb îi trosne te sub picioare un vreasc i, speriat, sare de-un metru, uitând de fericire.

Receptând alarmat zgomotul, Didi ridic brusc capul. „Ispita! Dracu! - zice observând iepurele care tocmai intra în l st ri . M-a dus! M-a împins la p cat!”

Apoi - sim ind din nou s rutul fierbinte al Lendru ei care, aprins , furioas îl ruta i-l tot tr gea spre ea: „Ispit , neispit , - cuget Didi -, acu’... fie ce-o fi! cat o fi, dar dac a a a gândit Dracu, uite c i el mai face câte una bun !”

Anul X, nr. 11(111)/2019

Calendar - Noiembrie continuare din pag. 55 16.11.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863) 16.11.1903 - s-a n scut Dumitru St niloae (m. 1993) 16.11.1984 - a murit Lauren iu Fulga (n. 1916 ) 16.11.2000 - a murit Lauren iu Ulici (n. 1943) 17.11.1932 - s-a n scut George Muntean (m. 2004) 17.11.1944 - a murit Magda Isanos (n. 1916) 17.11.1957 - a murit George Murnu (n. 1868) 17.11.1962 - a murit Sandu Tudor (n. 1896) 18.11.1872 - s-a n scut G. Tutoveanu (m. 1957) 19.11.1919 - a murit Alexandru Vlahu (n. 1859) 19.11.1921 - s-a n scut Dinu Pillat (m. 1975) 19.11.1923 - s-a n scut Monica Lovinescu (m. 2008) 19.11.1992 - a murit Radu Tudoran (n. 1910) 19.11.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940) 20.11.1907 - s-a n scut Mihai Beniuc (m. 1988) 20.11.1912 - s-a n scut Leti ia Papu (m. 1979) 21.11.1887 - a murit Petre Ispirescu (n. 1830) 21.11.1918 - s-a n scut Eugen Todoran (m. 1997) 21.11.1930 - s-a n scut Ion Ghe ie (m. 2004) 21.11.1933 - s-a n scut Anghel Dumbr veanu (m. 2013) 21.11.1939 - s-a n scut Constantin Cri an (m. 1996) 21.11.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990) 22.11.1901 - a murit V. A. Urechia (n. 1834) 22.11.2006 - a murit Lucian Raicu (n. 1934) 23.11.1905 - s-a n scut Petru Comarnescu (m. 1970) 23.11.1920 - s-a n scut Paul Celan (m. 1970) 23.11.1923 - a murit Urmuz (n. 1883) 23.11.1939 - s-a n scut Zaharia Sângeorzan (m. 2002) 24.11.1902 - s-a n scut N. Crevedia (m. 1978) 24.11.1909 - s-a n scut Ion Sofia Manolescu (m. 1993) 24.11.1920 - a murit Alexandru Macedonski (n. 1854) 24.11.1994 - a murit George Almosnino (n. 1936) 25.11.1814 - s-a n scut Matei Millo (m. 1896) 25.11.1885 - a murit Grigore Alexandrescu (n. 1810) 25.11.1942 - a murit Mihail Dragomirescu (n. 1868) 25.11.1953 - s-a n scut Augustin Fr il (m. 2010) 25.11.1996 - a murit Valentin Silvestru (n. 1924) 25.11.1999 - a murit Alexandru Cior nescu (n. 1911) 26.11.1901 - s-a n scut Mihail Drume (m. 1982) 26.11.1926 - s-a n scut Tudor Opri (m. 2015) 26.11.1970 - a murit Vladimir Streinu (m. 1902) 27.11.1818 - s-a n scut Aron Pumnul (m. 1866) 27.11.1874 - s-a n scut Jean Bart (m. 1933) 27.11.1884 - s-a n scut Vasile Voiculescu (m. 1963) 27.11.1885 - s-a n scut Liviu Rebreanu (m. 1944) 27.11.1924 - s-a n scut Nina Cassian (m. 2014) 27.11.1939 - s-a n scut Nicolae Manolescu 27.11.1940 - a murit Nicolae Iorga (n. 1871) 27.11.1947 - s-a n scut Irina Petra 27.11.1970 - a murit Petru Comarnescu (n. 1905) 27.11.1972 - a murit Victor Eftimiu (n. 1889) 27.11.1987 - a murit Nicolae Ciobanu (n. 1931) 28.11.1874 - s-a n scut Jean Bart (m. 1933) 28.11.1919 - s-a n scut Cornel Regman (m. 1999) 28.11.1941 - s-a n scut Eugen Negrici 28.11.1971 - a murit Dimitrie Stelaru (n. 1917) 28.11.1973 - a murit Martha Bibescu (n. 1886) 28.11.2002 - a murit Zaharia Sângeorzan (n. 1939) 28.11.2004 - a murit Ioana Postelnicu (n. 1910) 29.11.1880 - s-a n scut N. D. Cocea (1949) 29.11.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 29.11.1996 - a murit Teohar Mihada (n. 1918) 30.11.1874 - s-a n scut Paul Zarifopol (m. 1934) 30.11.1930 - s-a n scut Andrei Banta (m. 1997) 30.11.1934 - a murit Cincinat Pavelescu (n. 1872)

Anul X, nr. 11(111)/2019

Constela\ii diamantine " """" l """"""" """~•""—"

59

Florin ROTARU scut la 25 mai 1968 în Buz u. A absolvit coala Militar de Ofi eri i Facultatea de Studii Economice Bucure ti. A lucrat ca ofi er M.Ap.N. Este membru al Cenaclului Umori tilor din Buz u, membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie epigram i poezie umoristic , este multiplu premiat la concursurile de gen.

Apari ie editorial epigramistic : Umor la rotisor (2015).

Mintea de pe urm Eram pu tan, era frumoas , ofticam c nu m las , Azi sunt c torit cu ea i ce n-a da de m-ar l sa!

Capra vecinului Nu sunt ciudos, Doamne fere te, Îns al dracu’ animal Pe zi ce trece înflore te De parc -i d Gerovital.

Ghinionist în dragoste Dou femei eu am iubit, Dar soarta m b tu, cea dintâi m-a p sit, Iar cea de-a doua, nu. rturisire Sunt norocos, v-o spun în fa , Pe unde-am fost i am umblat, Mul i mi-au vrut binele în via , Dar nici de-al dracu’ nu l-am dat.

Pastoral Nea Gheorghe i vecinul s u, Ilie, Se ceart pe p mânt de-o ve nicie i presupun c-a a s-a demonstrat ve nicia s-a n scut la sat.

Pân nu vezi, nu crezi Am dep it cu greu sincopa, Dar azi credin a-mi umple casa, -n Raiul ce-l promite popa M-a dus asear preoteasa.

D’ale politicii Ascult cum domnul senator Vorbe te despre viitor i v d, din cele etalate, -l doare în... „posteritate”.

Iancu STROESCU scut în anul 1889, în comuna Dio ti, din fostul jude Romana i, în prezent jude ul Olt; decedat în anul 1963. A fost profesor de muzic la coala Normal din Caracal i un pasionat folclorist, activitatea sa intrând în aten ia marelui compozitor George Enescu, cu care se între inea în timpul concertelor acestuia la Caracal.

A debutat cu epigrame în anul 1934, în volumul Epigrame, parodii i balade. Ca epigramist a mai semnat cu pseudonimul Escustro.

Motto Sl vit fii de-a pururi, tu, prostie, -n labirintul t u cu-atâtea rame, M-am îmb tat de-atâta veselie i i-am durat atâtea epigrame. ii Ce bun prieten e o carte Dar totu i cât e de anost Când s-a-ntâmplat s aib parte cad -n mâna unui prost.

Lui N. Lupu tiam c lupul din p cate Cel mult cam url a pustie, Dar nu tiam de-un lup c poate urle i-a demagogie.

Unui obraz Când cu obraz atât de tare Trecu i eforturi foarte grele, Nu ne-ar surprinde vreo mirare ni-l oferi pentru… pingele.

Unuia Natura n-ar fi fost ingrat Prin jocul ei nes buit, De ne-anun a printr-o erat te-a l sat neispr vit.

Lui B. D. Amicii cei mai buni, b die, Nu cred s i fi r mas datori Când i-au turnat în c snicie Vreo patru-cinci mo tenitori.

Unui cap impozant Ce cap m re , ce poz -adânc , Pe lâng orice cap de rând! cat c -n somnul lui de stânc N-a scânteiat m car un gând.

Lui F. S. La unii indivizi, prostia E doar metres mai intim ; La tine, bate-o-ar pustia, E chiar nevasta legitim .

Stare ului m stirii Se-ngrije te ca un taic nici un gând p gân Ca s i aib orice maic Cel pu in un prunc la sân.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Unei prietene ecologiste De copili ea visa animale va salva i-un dobitoc tot a salvat, Fiindc nu s-a m ritat.

Lapsus Nu sunt sondori, nu sunt miopi, Nu sunt c ut tori de ap i totu i unii dau în gropi ... Dar termenul acum îmi scap .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul X, nr. 11(111)/2019

Philip TUDORA (Anglia)

HENRIC HENRIC TRENK TRENK Henric Trenk (n. 1818, Zug, Elve ia - d. 5 iulie 1892, Bucure ti) a fost un pictor i fotograf român, cunoscut pentru peisajele sale romantice i asocierea lui cu scriitorul i arheologul Alexandru Odobescu.

A fost remarcat de Alexandru Odobescu pentru precizia topografic a schi elor sale. Odobescu c uta un înso itor pe timpul c toriilor sale de studiu, care s -i realizeze aspectul vestigiilor istorice i a monumentelor întâlnite. Astfel, Alexandru Odobescu l-a ales colaborator pe Henric Trenk în momentul în care Consiliul de Mini tri al Principatelor Unite a hot rât în data de 29 ianuarie 1860 m surile pentru conservarea monumentelor. Lui Odobescu i-a revenit sarcina de a le identifica pe întinsul jude elor Mehedin i, Vâlcea, Gorj, Dolj i Arge . Ca urmare, în perioada anilor 1860-1861, l-a luat pe Trenk cu peni a de tu , creionul, acuarelele, gua ele i mai ales laviul s u i a pornit la drum. Trenk a realizat pe hârtie, cu o siguran demn de un aparat fotografic, aspectul edificiilor vizitate împreun cu toate detaliile pe care Odobescu le dorea imortalizate. Trenk a în eles rostul unei munci tiin ifice. A a cum a spus Ion Frunzetti, desenul s u sa transfigurat într-un document autentic. Ruinele cet ilor istorice, od jdiile vechi, m stirile, mormintele i pietrele funerare, icoanele, pridvoarele, fântânile, leg turile de evanghelii sau chiar facsimilul unei pagini, au fost consemnate de mâna impersonal a desenatorului. În opinia lui Frunzetti, pare c Trenk era absorbit cu totul în munca de imagist-arhivar i c a uitat cu des vâr ire c exist ca persoan .

El a sim it i a v zut absolut tot ceea ce nu f cea de fapt obiectul stu-

diilor arheologice ale lui Odobescu.

Henric Trenk a fost un pictor care a contribuit prin opera sa la mi carea împotriva academismului din România în perioada anilor 1864-1873. Tablourile lui Trenk p streaz i în tehnica de execu ie felul de a picta al peisagi tilor germani, elve ieni i tirolezi în special. utând s creeze o compozi ie de factur clasicist , artistul a c utat re ia covâr itoare a naturii, sublimul i mirificul ei. El a fost unul dintre arti tii care au contribuit la introducerea peisajului ca tematic autonom în pictura româneasc . A fost un precursor al transform rii pe care o va realiza geniul lui Nicolae Grigorescu. Prin modul de a imagina reprezentarea naturii, Trenk a r mas, pentru o lung perioad de timp, un clasic ce a c utat o viziune maiestuoas supraordonat fa de om i în acela i timp independent fa de acesta. Din comentariile lui Ion Frunzetti reiese c artistul a alunecat uneori i spre o concep ie romantic a peisajului.

A participat la mai multe Expozi ii ale arti tilor în via i ale Societ ii Amicilor Bellelor Arte din 1874. Critica de art a considerat data la care s-a stins moda i interesul pentru opera lui Henric Trenk a fost matematic fixat - momentul 1873 al ascensiunii lui Nicolae Grigorescu.

Henric Trenk a pictat scene din Câmpia Român - târguri, hanuri, pensiuni, precum i portrete ale unor igani. De i erau apreciate pentru realism (f precedent în arta româneasc ), aceste lucr ri au atras critici pentru impersonalitatea lor.

(Sursa: Wikipedia)

Henric Trenk - Nomazi