Constelatii diamantine nr. 12 (112) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 12 (112) Decembrie 2019

Semneaz : Constan a Ab la ei-Donos Varga Istvan Atilla Nicolae B la a lina B rbulescu Mihai Caba Iulian Chivu Luca Cipolla Florian Copcea Grigorie M. Croitoru Doina Dr gu Florea Florescu Nicolae Fulga Stelian Gombo Nicolae Grigorie-L cri a Lidia Grosu Dumitru Ichim Daniel Marian stase Marin Galina Martea Octavian Mihalcea Constantin Miu tefan Lucian Mure anu Tudor Nedelcea Drago Niculescu Dorina Oana Petroescu George Petrovai Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Victor Ravini Nicolae Rotaru Florentin Smarandache Beatrice Silvia Sorescu Mircea tef nescu Philip Tudora Al. Florin ene Andru a R. V tuiu

Laszlo Paal - Drum ĂŽn p dure

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Ion Popescu-Br diceni, Fondul umanist i lumea simbolurilor în “Gândurile de lumin ” ale Doinei Dr gu ........................................pp.3,4 Al. Florin ene, Vibra ia luminii pe harfa gândului în poezia Doinei Dr gu .................p.5 Doina Dr gu , Dumnezeu se afl în fiecare om ................................................................................p.6 Al. Florin ene, Soarele, în miturile românilor ................................................................................p.7 Mihai Caba, Trei prieteni nedesp i nici în moarte .............................................................pp.8,9 Tudor Nedelcea, Iubirile Mariei T nase prin lupa serviciilor secrete ...........................pp.10-12 Beatrice Silvia Sorescu, Marin Sorescu, permanen în con tiin a noastr ...............p.13 t. Lucian Mure anu, Pentru un studiu antropologic al ignoran ei fiindului celuilalt ..pp.14-19 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a Plotin (neoplatonism) (VII) ..................pp.20-23 Drago Niculescu, Despre societate i via a social în dialectica modern i contemporan (III) ............................................................pp.24-26 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (V) ......................................pp.27,28 Grigorie M. Croitoru, Exist un Tu! .......p.29,30 Octavian Mihalcea, Introspect ri aspectate pasional ............................................................p.31 Nicolae Rotaru, Drum de ar ......................p.32 Iulian Chivu, Inser ia, ca pledoarie i artificiu .....................................................................pp.33,34 Florian Copcea, Un promotor al limbii române: Vasile Bahnaru .......................................pp.35-37 stase Marin, Lini tea, ca izvor i liman de (ne)lini ti .........................................................p.38 Lidia Grosu, Poeme ........................................p.39 Daniel Marian, Poeme ....................................p.40 Luca Cipolla, Poeme .......................................p.41 Dorina Oana Petroescu, Poeme ...................p.42 Constan a Ab la ei-Donos , Poeme .............p.43 Galina Martea, Poeme ....................................p.44 lina B rbulescu, Poeme ........................p.45 Florentin Smarandache & Andru a R. V tuiu, Leonardo da Vinci - Omul de tiin ....pp.46,47 Victor Ravini, Metoda dat rii astronomice ......................................................................pp.48,49 Varga Istvan Atilla, Manifestarea sindromului Stockholm în cultura elevilor din mediul defavorizat .......................................................p.50 Constantin Miu, Tipologia personajelor feminine în opera lui Marin Preda: Guica (Morome ii) ......................................................p.51 Dumitru Ichim, Tot la gura Oceanului, Bay Of Fundy ...............................................................p.52 Nicolae Grigorie-L cri a, Reflec ii economice eminesciene ......................................................p.53 Nicolae B la a, Despre frumosul ca frumos manifest .............................................................p.54 Stelian Gombo , Treizeci de ani de la Revolu ie... ..........................................................pp.55,56 Mircea tef nescu, Repere muzicale ....pp.57,58 Nicolae Fulga, Florea Florescu, Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul X, nr. 12(112)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Laszlo Paal

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Ion POPESCU-BR{DICENI

Fondul umanist ]i lumea simbolurilor @în „Gândurile de lumin[” ale Doinei Dr[gu\ 1. Realimaginaria.

2. Centrul sistematic.

3. Instituirea echilibrului.

4. Desf ur ri polivalente 1. Realimaginaria Doina Dr gu are voca ia „gândurilor de lumin ”; adic a celor aletheice. Poeta mediteaz adânc i înalt (s.m.) „între dou lumi”. Se autodefine te po(i)etic, fiindc tie foarte mult carte. Se mi iute i eficient printre paradigmele postmodernit ii i transmodernit ii.

Apeleaz cu naturale e la metalimbaje retopite alchimic într-un discurs performant.

Atât de clar se exprim , cu atâta directitudine, încât risc - redactând cronica de fa - s cad în... redundan stilistic . „Poetul i arta lui” suport egal reprezent ri diferite, l sând o urm de ne ters. S fie chiar „umbra” lui Derrida? În mod sigur! Îns în „Cartea Destinului” st o semiotic prin care „umbra s-a alungit pân la marginea abstrac iei ultime”; aceea desigur din „Trecere fugar ”, sau din rela ia filozofic , cu spa iotimpul (vezi „Rela ia cu timpul”), c ci extremele se ating, ter inclusiv, într-un sentiment complex. „Iluzii i speran e” „se urm resc i se adun într-un tot al destinului”. „Umbre prelungite, dintr-un timp orientat, ne aleg ca pe-o dorin i se amestec cu noi, ici i colo despre tot i din când în când despre nimic”; adic despre nimicul lui Martin Heidegger i deci Doina Dr gu face trimitere i la metafizic , a a cm îi st frumos unei poete autentice i cultivate, st pânind i controlând „sensuri distincte, parcurse simultan”. „Ini ieri concentrice” se reflect în „oglinda ce fur imagini” a textului ca

atare, unul, fire te, subtil echilibrat, locuit de „rev rs ri de fantezii nestingherite”. Iar „oglinzile se sparg, de umbra unui gând, în fluturi de cuvinte”, iar, noi, cititorii, vom întocmi c rare „în fa a clipei cu petreceri tulburate de mister”. „Forma locului ne define te sensul i ne-ndep rteaz -n cercuri rupte de imagini cu petreceri difuzate-n taina visului”. „Dup fiecare noapte, somnul deschide o alt poart , absen ele alunec înl uite într-o risip spre adâncuri, se terg distan ele dintre t ceri, i se irosesc în margini cre terile duse pân -n cer.”.

Dezinvolt , îndr znea , ba chiar cutezând spre sporirea mirabil de „r suciri ramificate-n infinit”, poeta, ca i Eco, mizeaz pe opera deschis , pe care constant o confrunt cu inefabilul i cu transcenderea idealului. „Priveli tea intern ” a poemei sale este, ca la Fundoianu, revelatoare de „toate înc perile universului” (fie el relevant de „aventuri imaginare”).

O asemenea poezie, ca rod al cognitivit ii i constructivit ii, e greu de analizat i de expertizat, mai ales când teoria bate pura poeticitate, riscând a o sufoca. Doina Dr gu evit asemenea inutile complica ii, fiindc - afirm ea - „în simbioz ”, „totul a fost asimilat în întregime”.

2. Centrul sistematic În „Gânduri de lumin ”, Doina Dr gu caut a se expune autocritic publicului l rgit. La o adic , cine ignor valoarea educativ-emo ional a poeziei ori e de rea-credin ori e pur i simplu incult.

Oricum, în zilele noastre, liricul e net superior teoriei literare, criticii literare, chiar i cu mult peste filozofie. Cum altfel s receptezi o strof precum urm toarea: „clipa o dezbrac de umbr / i o cresc în câmpul/ ondulat de brazde/ întoarse-n univers”. Sunt în aceste versuri, aparent obscure, elemente care trimit explicit la teoria ondulaiunii universale a lui Vasile Conta. „Sporirea cuvântului” e o imaginar-intertext la Blaga, precum în „Eliberarea de efemer” adie influen e dinspre Valéry i Barbu. Citez: „Lucruri în armonie/ într-o durat etern v d/ eliberarea de efemer/ claritate zborului/ spre o constela ie/ de în elesuri// spiritul meu este preg tit/ s lunece spre limpezi piscuri// dar gestul este incomplet/ dac nu le pot atinge.” (Eliberarea de efemer).

Trimiterile intratextuale au ascenden în durata bergsonian i în constela ia hermeneutic ricoeurian ... Tipul de lirism abstract i savant îi st bine Doinei Dr gu mai ales c de-atât... postmodernism poezia român contemporan era mai sub ire ca o pânz de borangic, n-avea reliefuri culturale, se aneantizase. Apar inând optzecismului, poeta nici nu are cum a se desprinde din ea, ca atare volumul „Gânduri

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

de lumin ” repuse în circula ie ( i circularizare - n.m.) este deopotriv fermecat i oximoronic, de-o limpezime i de-o frumuse e antievanescente. Citez: „Când cobor lumina scade/ ziua tot mai strâmt mi se pare// m cuprinde farmecul când m înal / noaptea mi se face dep rtare// i într-un timp evanescent/ pierderea duratei într-o lini te subtil / m îndeamn -ntr-un urcu / ca-ntr-o curgere în adâncime// în lumin i în gând.”.

Sintagma „umbra unui gând” este nichitast nescian iar „în lumin i în gând” este un leitmotiv identitar. Gândirea i limbajul se condi ioneaz reciproc. Poeta dezarhiveaz amintiri care iau diverse forme „spre o durat cu lucruri în armonie” „ i spre o alt poart , spre timpul transfinit.” „Fluturi de cuvinte” „se scufund în deschideri” (vezi Umberto Eco: Opera deschis - n.m.) sau se r spândesc în amân ri (vezi Jacques Derrida: Scriitura i diferen a). Limbajul poetic ar fi „înveli revelator” „impregnat de amintiri” i gânduri purificate. i tot ca la Blaga, „clipa scuturat / spore te taina unui început/ de rânduial -n ne tiut” i „în aer despicat subtil”. Este „întrun aer de mirare” neomodernist „mirajul urmelor de rou ”; iar motivul „rou ” este preluat din folclorul na ional baladesc i doinesc.

Epurând acest limbaj de „balastul” retorizant, Doina Dr gu scoate dic iunea po(i)etic / i transpoetic / din orice stagnare sistemic ; dimpotriv , ea militeaz , cu incontestabile izbânzi centripete, pentru devierea ca metod (genettian , s ne, dimpreun , dumirim n.m.) pentru acele „cercuri circumscrise” centric pe „glasul haric”; centrul fiind cel originar; dar i spre propriul Sine/ Eu auctorial, care se mut periodic/ sistematic în func ie de specificul rostirii. Citez înc o edificare de ars poetica, la care Doina Dr gu e literalmente me ter cu asupra de m sur : „În fo net de oapte sub iri/ s te întorci spre tine/ cu univers cu tot// în ame itoare adâncimi/ po i g si adev rul// e de ajuns s p trunzi/ numai cu gândul/ spre centrul/ ce sistematic se mut ”.

3. Instituirea echilibrului Dar mutarea se transform imediat în «transmutare»... transmodernist . i de-aici încolo poeta este numai ea îns i idiomatic prin excelen . Lumea penduleaz între orbire i viziune, între orbec ire între ferestre i oglinzi (care dedubleaz ENS-ul regent al eidosului fondator i avatarizat din curent în curent literar - n.m.) i „libertate aer i lumin ”, între „ecoul vast al propriilor chem ri” i „închisoarea de cristal” a adâncului revelator mormânt.

Tonuri grave, tente luminoase, pe o ap lini tit , armonii i echilibru prelungesc uimirea-n lini te contemplativ . Spiritul poetei prins în vraja unei stele, plin de muzic i de visare, f timp i f loc, tulburat de for a fanteziei, izbucne te-ntr-un elan vital i creeaz armonia identic mereu cu ea îns i. Nou nu ne r mâne decât s întrup m în vise imagini iluzorii cu idei intuitive ca s l m în aer urme ca ni te semne durabile în eon etern, fire te, cu puterea închipuirii. i cum st pe unda apei (ca Marian Dr ghici, în „P ru ul” n.m.) heraclitice ca imagine, poeta vede clar informa ia chipului s u reflectat de lumin . În fiori se-mbrac din cre tet pân -n t lpi i a terne c rare de cuvinte pân la gândul emis simultan în planul luminii i într-al formei; descrie în acela i timp nem surat locul geometric al fiin ei sale - efluviu ce se mi dup forma corporal . i tot simultan tr ie te pe ambele niveluri ca s -l întemeieze pe cel simbiontic, c ci în propria-i interioritate totul se adun cu o unduire ascendent ca o deschidere; într-un întreg nem rginit, gândurile se a eaz în cuvinte spre a- i afla limanul spre care se arcuie te zborul. Poeta î i cânt re te transpersonal p ile: într-o parte realul material, în cealalt substana afectiv i volitiv (cât trup atâta suflet - n.m.). Cu privirile-i scrutoare traverseaz , orfeic i platonician , umbre cu forme dizolvate.

Anul X, nr. 12(112)/2019

zând în lacrima de dor, se mai rotesc un timp în amintire apoi se petrec în uitare, se disimuleaz în candoare, persist într-o nostalgie de care se reazem - ca i magistrul Coman ova - diferant totu i (adic asimptotic i progresist , ducând în spate tradi ia constând în „atavice poveri”). Versurile deriveaz pe c i obscure, dar în caden a gândurilor, a splendorilor muzical-picturale. Cu o fire solitar , cu o energie neînfrânt , autoarea „Gândurilor de lumin ” realizeaz golul ce permite locuirea ori, în antitez , umple spa ii i timpuri cu ale sale fantezii nestingherite, cu ale sale rev rs ri preapline, cu ale sale vârsten c ut ri pierdute, cu ale sale petreceri difuzate-n taina visului .a.m.d.

4. Desf ur ri polivalente Ovidiu Ghidirmic (unul din membrii comisiei mele de doctorat n.m.) o descrie pe Doina Dr gu ca poet cerebral la care rigoarea e complementar cu liricitatea dens i concentrat . George Popa este atras de înalta reflexivitate, de stilul eliptic i explicativ, cu fine interpret ri hermeneutice, de puritatea, noble ea i eleva ia dicteului iniiatic, cu iz oriental-asiatic, de logica intern a fiec rui poem. George Sorescu - conduc torul efectiv i cutez tor al tezei mele de doctorat (între anii 1997-2002 - n.m.) - crede în vibra ia autentic a scriiturii, în integrativitatea lumii simbolurilor care nu sufoc fondul umanist, ba, dimpotriv , îl îmbog te, a a cum îi st perfect unei adepte a noii paradigme a transdisciplinarit ii (poeta e specialist în matematic -informatic i calc cu o mândrie justificat pe urmele lui Solomon Marcus, Basarab Nicolaescu, tefan Lupa cu .a.). Procedând la tehnicile arabescului, Doina Dr gu îi smulge Constan ei Buzea l udabile aprecieri de ultim or : bog ia, i în armonie i în îngrijire, a vocabularului glacial, deta at. Constantin M. Popa o desemneaz pe Doina Dr gu drept intelectual sensibil , inteligent i lucid . Ea dezv luie dezinvolt zbaterile eului, aflat într-o permanent stare de tensiune. Constantin Dumitrache (prietenul meu care mi-a postfa at, memorabil, „Serile la Br diceni” în 1997 - n.m.) îi admirase, în epoc , distinc ia rar , iar Lucian Gruia, îi subliniase temele existen iale majore. Constantin Miu pledeaz pentru o abordare meditativ , dinspre perspectiva introspec iei datorate alegerii c ii ilumin rii i coborârii în s la ul eului ascuns, deta at de profan. „Prin coborârea în labirintul eului profund, descoperi un punct de unde pleac spiritul i unde se întoarce, desenând în felul acesta cercul ca simbol al perfec iunii universului interior” - citez din Constantin Miu. Recuperarea sacrului reprezint înc o marc la vedere a transmodernismului de care se face, copios, „vinovat ” Doina Dr gu , o scriitoare de altfel prodigioas , complex , rotund , cu o solid oper tiin ific , eseistic , narativ , liric etc.

Laszlo Paal - Peisaj în p dure

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Al. Florin |ENE

Vibra\ia luminii pe harfa gândului î@n poezia Doinei Dr[gu\

De curând, am primit de la poeta Doina Dr gu al zecelea volum de versuri, intitulat „Gânduri de lumin ”, ap rut la Editura UZPR, cu urm toarea dedica ie: „Doamnei Titina i domnului Al. Florin ene, cu dragoste, le ruiesc acest buchet de gânduri de lumin ! ss Doina Dr gu , 15 decembrie 2019, Craiova.”

Cartea, care cuprinde 47 de poeme i micropoeme, încheindu-se cu câteva pagini de referin e critice, în care descoperim semn turile unor renumi i critici literari, este dedicat fratelui poetei, Gelu Aurel Dr gu , „distins profesor de matematic -informatic , plecat pe un gând f întoarcere”. Aici î i are originea titlul, fiindc gândurile poetei sunt fluturi metamorfoza i în gând, trecând prin cele patru etape: ou, omid , crisalid i fluturele matur. Toate aceste prefaceri prin care trec gândurile Doinei Dr gu contureaz un original profil liric: „clipa o dezbrac de umbr / i o cresc în câmpul/ ondulat de brazde/ întoarse-n univers”. (fluturi desprin i din gânduri).

Predomina ia gândului în fiecare poem ne introduce în peisajele impresioniste, unde descoperim emo ia întâmpl rilor transfigurative în poezii stilizate printr-o cunoa tere a liniilor celor mai sub iri ale desenului din „fluviul de lumin ”: „urmele mele se v d în aer”. Astfel, poemele devin cel mai frumos fluture în „procesul de polenizare” a lumii, cu ideile i faptele dezvoltate de poet .

Doina Dr gu este cuprins de dorin e inefabile, manifestându- i simpatia pentru lumina pe care o percepe în diferite ipostaze, uneori este umanizat , alteori o abstractizeaz , sau o încremene te deasupra lumii palpabile: „într-o blând adiere/ în lac umbra arborii i-o odihnesc”. (lini te contemplativ ). Plasticitatea i abstragerea sunt de pe acum accente pe care se înal lirica aceasta. „Lumin i gând”, o repetabil idee ce este o form de reduc ie la esen ialit i ce cern realit ile, ajungând la câteva linii simple i fundamentale.

Lirica poetei este una emblematic , de origine filozofic ce plonjeaz în pictural, urm rind fundamentele, lumea nem rginirii eterne prin explozia luminii ce „izbucne tentr-un elan vital/ i creaz armonia” (vraja

unei stele). Moment în care muzica astral frâu liber fanteziei.

Oscilând „Între dou lumi”, poeta, prin eul s u, are pl cerea reprezent rii i a emblematicii printr-o nostalgie inefabil a acelui ceva pe care îl percepe ca un „punct fixat” din inexisten a perceput ca un spa iu virtual dintre dou sfere.

Inima poetei, avid de emo ii în lumin , bate acum pentru Poetul universal i arta sa, pe care l-a descoperit în „Cartea destinului” ce „s-a deschis/ paginile s-au r sucit/ ca ni te frunze,/ vântul s-a oprit,/ crucea s-a pr bu it/ umbra s-a alungit/ pân la marginea abstrac iei/ ultime”. În acest poem descoperim lirica pustiet ilor postume, în care poetul în neant „realizeaz golul ce permite/ locuirea” Doina Dr gu este poeta luminii, în care gândul se metamorfozeaz în multiple sentimente, precum sunetele harfei sub degetele instrumentistei, unde descoperim o câmpie a înfior rii secrete, mutând lumea lui Blaga, într-o lumin sufleteasc extras din „întunericul dinl untrul meu” pentru a se bucura de soarele geografic, sub care „râdeam de naivitatea lui de copil”.

Laszlo Paal - Peisaj cu cas

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul X, nr. 12(112)/2019

Doina DR{GU|

Dumnezeu se afl[ î @n fiecare om Cel ce locuie te între dou rmuri, r sturnând cu umbra în goluri forme, se împiedic -n lumin i apoi sporind spre alte în elesuri strânge-n bra e necuprinsul pân -l face clip . Cu un salt sfidându- i timpul i-o putere a-nchipuirii, emanând f ptura lui, în seninul spa iilor, se înfioar i pe un cer de gânduri lunec des vâr it. Drumul lui ales spore te pa ii în nelini ti i n dejdi, deregl ri purtate-n amân ri îi scufund -n umbre dep rt ri ascunse în uit ri. Închis în libertate, cu fix ri în echilibru instabil, se împarte în tot i în nimic, cu depline rev rs ri se îndep rteaz de cercul gol i neîmplinit. Trec tor i permanent, divizat în unit i ce se adun , în salturi ce sfideaz timpul, cu libert i interioare i echilibru între extreme, natura lui profund e m sura. Neschimbat în sine însu i, în afara lui se schimb i se pierde în absen , concentrat i dispersat este f form , dar creeaz forma. În duioas -ntindere spre orizont, se desfac în ramuri bra e intuind izvoare-n adâncimi ame itoare, pe copite caii poart , în deschidere de umbre, ropot de lumin .

Mereu în fa a mea p relnic cea a se ridic , din spate valuri-

Laszlo Paal - Diminea a

amintiri se sparg de trupul meu, extremele în sunet despicat m nchid; scad dep rtarea i o mic orez pân se face punct, adaug târziul pân la orizont, apoi ce r mâne se umple cu vânt, adun pe o sucire de or amiaza, lumin prelins în vorbe adun, se clatin timpul, tremur calea... Pierdut -n diferen e, m întorc târziu, cu umbra pe umeri crescând, cai nev zu i n lesc frenetic, prin fiin ele ce m compun, într-o ascensiune nesfâr it . F grab , -ntârziere, r bd tor i m surat, îmi compar nepotrivirea mea cu mine.

Gândul unui drum de încântare, închis în limite ce nu m-ating, îndep rteaz -n cercuri rupte de imagini, forma locului îmi define te sensul i m strecoar înafar ; învârtesc în jurul meu descântec greu i deschid o lume neîn eleas . În cascade de lumin , cu o unduire descendent , ziduri murite cresc între mine i nimic; aripi - chip de form goal - se ivesc din somn profund i prosper -n atmosfera unui gând.

Melodia rupt vioarei se înal în zborul cioplit - coloan -f de-sfâr it - urcând a ezarea în val r sturnat între cer i cuvânt, somnul se învioreaz lâng o p dure de fluturi.

Arde în cântec parfum oval i golul este o form , semnul de întrebare este str danie pierdut , dare înapoi; cresc fiori în profunzimi în el toare; totul se întâmpl tuturor deopotriv . apropii îndep rtându-m , permanent i pretutindeni, m încurc în libertate, dar am libertatea de a m încurca, nu m afecteaz pierderile, trag draperiile, potolesc lumina, devin egal cu ceea ce este profund, m îndep rtez apropiindu-m .

Uneori strângem lucruri f s ne fie de folos, nu p str m sura, mâna i din toate p ile e cu neputin s cuprindem totul. Într-o lin unduire, valuri de lumin m înal , timpul pare-a fi golit, îns nu epuizat, pe o mare ce se mi -ntruna, dar este mereu la locul s u. tiu c doar cel ce accept pierderea, uitând de sine i de lucruri, dobânde te, i c cel ce se înal prea mult pierde echilibrul, cel ce alearg prea repede nu poate ajunge nic ieri.

Cândva, un în elept a fost întrebat care ochi v d cel mai bine cei negri, cei verzi, cei alba tri, cei c prui, cei ai femeilor, cei ai rba ilor. Dup un timp, în eleptul a r spuns: ochii care v d cel mai bine sunt cei du no i.

Nu exist nimic din cele existente, nu exist nici primul, nu exist nici ultimul, Unicul e cauza tuturor, Dumnezeu se afl în fiecare om.

Tot ce ni se-ntâmpl este rodul gândurilor noastre, f timp i form pretutindeni ne avânt m, nici nu pierdem, nici nu câ tig m, iar schimb rile din jur sunt doar ajust ri la gândurile noastre. În orice om exist ceva nemuritor, în orice foc exist o scânteie, în orice mare exist un strop de ap .

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Al. Florin |ENE

Soarele, î @n miturile românilor La daci i ge i, str mo ii popula iei din spa iul carpato-danubianopontic, soarele, biruitorul minunilor din Noaptea orfic , a fost simbolul ve niciei, adic al nemuririi. S nu uit m de mo tenirea pe care o avem de la Teogonia orfic , unde Orfeu, poet i profet din mitologia greac , fiul regelui trac (ramur din care f ceau parte i dacii) Oragrus i al mzei Calliope, este înf at cântând geneza lumii i a zeilor: „luna precum c rile soarelui î i cap semn sigur, pentru totdeauna în v zduh” (în Argonauticele lui Apollonios din Rhodos).

Alternan a noapte-zi, curat-necurat, trec tor-etern, zi-noapte, se va termina prin victoria luminii. În Imnul orfic al Demetrei descoperim glisarea de la dualitatea acestor puteri la victoria Soarelui, în care lumina soarelui, perceput ca un ochi v tor, este pream rit i folosit ca termen de compara ie pentru toate cele v zute i nev zute.

Omul fericit de originea lui cereasc , considerat ca fiu al P mântului i al Cerului înc rcat de stele, cum descoperim în bli ele de aur din Petelita, concur cu zeii. Practic, nici Zeus n-a avut de la clipa primordial puterea luminii. Simina Noica i C. Noica, în Datinile i credin ele poporului român, V de Elena Niculi -Voronca (Buc., 1903), subliniaz c mai târziu ciclopii Porontes, Steropes i Arges, un fel de trinitate de titanide la începuturile lumii, proveni i din c toria Cerului cu P mântul, vor f uri fulgerele pentru Zeus.

Rolul fertilizator i purificator al Soarelui a fost de mult acceptat, i unele studii au demonstrat. Este considerat centu al luminii, lumilor i generator de via ii. Soarele va deveni simbolul tuturor miturilor cosmice i va alimenta direct sau indirect, prin alegoria i semnifica iei artei, ritualurilor i ceremoniile legate de cultul reînvierii, regener rii naturii personificat în Dionysos, Osiris, Adonis, Attis, Pan, Diana. „Ge ii aveau str lucitoare eresuri privind întunec rile de soare, credeau c astrul d tor de via era mâncat de balauri”, scria în prefa la Ovidiu, Metamorfozele, E.S.P.L.A. 1957, Eusebiu Camilar. i Herodot atest acest cult într-o viziune tulbure.

Dacii i ge ii i-au f urit, de-a lungul milenarei lor civiliza ii (a spune tr iri, fiindc nu este vorba de civiliza ie la vremea aceea), un summum de obiceiuri, de tradi ii i ritualuri axate la origine pe cultul soarelui ce reînvia natura. Acestea se celebrau în special prim vara i la începutul iernii, în ajun de An Nou, astfel c , în acest context, cre tinismul s-a pliat pe aceste obiceiuri.

Obiceiurile vie ii cele mai pregnante sunt str vechi, ritualurile închinate la na teri, nun i, i mor i, inclusiv cele legate de ocupa iile omului.

Dimitrie Cantemir scria c Ursitele „...sunt dou fete, care sunt de fa la na terea unui copil, înzestrându-l dup nevoia lor cu însu irile suflete ti i trupe ti i predestindându-i toate cele bine i de r u care trebuie s i se întâmple în tot timpul vie ii.” (Dimitrie Cantemir, op.cit, p.341.)

G. Dem. Teodorescu, în varianta culeas de el, Me terul Manole (Poezii populare române, II. Bucure ti, 1885), so ia lui Manole, Caplea, se roag s n-o mai zideasc , îns Manole nu se las înduplecat, nu dore te s încalce leg mântul i-i r spunde cu inima frânt dup ce termin zidirea: Copila ul t u,/ Pruncu orul meu,/ Vaz -l Dumnezeu, (...)

Analizând textul, acesta ne dezv luie credin a popular în ursitori.

Acestea fiind zâne binef toare, ce au menirea s continue cea ce na izbutit so ia lui Manole, Ana. Motivul fiind soarta „scris ” de destin.

La na tere scalda face parte din ritual. Este baia purificatoare. La fel ca ninsoarea, albul ei simbolizeaz puritatea luminii solare. În acest frumos eveniment, zânele vor unge pruncul desf at cu ninsoare în scopul de a transmite pe cale magic ceva din puterile purificatoare ale Sfântului Soare, sub obl duirea c ruia r mâne pruncul f mam .

Moa a, ini iat în toate problemele i tainele na terii, recita solemn, precum o ursitoare înbunat , urarea de bine i de noroc a noului venit pe lume, ap rut din împ ia întunericului în lumea soarelui pe care, pentru a o parcurge: „Cere cal de c lare/ i o stea la p rie/ Ca s treac de pustie” (Simion Florea Marian, Na terea la români, studiu etnografic, Bucure ti, 1892.)

Invocarea ursitoarelor în cântece i descântece face parte din magia verbal a orfismului asociat cu practice bazate pe medicina empiric , în care plantele de leac erau la mare pre .

Punctele critice ale zilei i nop ii apar în descântec ca într-o teorie modern a bioritmurilor. For ele miraculoase ale argintului viu, este vorba de mercur, sunt invocate întru ap rare: „Din miez de noapte,/ Din rev rsatru zorilor,/ Din sfin itul soarelui,/ Din miez de zi,/ Din apusul soarelui,/ Ap -m / Cur te-m ,/ Înt re te-m ,/ i m pe mine/ Ca pe tine/ Tot a a de curat,/ Tot a a de luminat.” (N. sculescu, Literatura popular româneasc , Bucure ti, 1910).

Crai nou, luna, al turi de soare, este incantat prin invocare într-un descântec cu accente de rug ce con ine aproape toat recuzita demoniac a celor care practicau magia: „Cunun -se crai nou/ Cu cunun de piatr scump / de mult pre ” (G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române, Bucure ti, 1885).

Cultul focului e la mare pre într-un descântec în care darul solar e alintat ca un copil n zdr van: „Foc, foc orul meu,/ Eu te-nveselesc de dou p i” (Cf. Folclorul în Istoria literaturii române, I, Bucure ti, Editura Academiei RSR, 1970, p.57-58.).

Cultul soarelui, al lunii i al cerului împodobit cu stele i luceferi îl descoperim într-o colind de rit profan. Apare esen ializat sau, mai bine zis, simbolizat prin „ve mintele lui Cr ciun lui b trân”.

Deescriere cu mare fast: „Jur-prejur de mânecele/ Lucesc stele/m run ele” (Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal, Bucure ti, Libr riile Socec, 1914.)

Soarele, cu lumina i razele binef toare, apare ca un lait-motiv i în alte colinde, uneori în „vârful mun ilor”, de unde- i trimite razele „sub poalele brazdelor i în lunca grânelor“ (Cf. Sabin Dr goi, 303 colinde cu text i melodie, Craiova, 1931). În colindele acestea bog ia holdelor, a cirezilor, a hergheliilor e asemuit cu „soarele sare ca o tain mare.”

Este interesant i pregnant, de luat în seam i mai ales remarcat, faptul c prin caracterul lor sincretic, ca manifest ri originare ale folclorului românesc, colindele con in în ele filoane ce prefigureaz balade, legende i mituri cosmice din care nu lipsesc: soarele, luna i stelele.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 12(112)/2019

Mihai CABA

Trei prieteni nedesp[r\i\i nici @în moarte În scurgerea imperturbabil a Timpului, anul 2019 începe s i cam fac bagajele pentru încheierea definitiv a c toriei sale pe Planeta Albastr , îngr dind în ele ajunsuri i neajunsuri ale fiereia dintre cele 365 de zile tr itoare, îns , milostiv, ca i preceden ii i „fra i calendaristici”, ne las ca „dar de suflet” perpetuu clopo eii copiilor din mahalaua ie ean a ic ului, care n-au mai sunat zglobiu la fereastra bojdeucii lui „mo Ionic ”, acompaniindu-le nevinovata lor ur tur , vestitoare de „mâine anul se-nnoie te”, a cum obi nuiau ani de-a rândul s i-o spun la trecerea dintre ani.

Nici el n-a mai ie it s -i „omeneasc ” cu pl cinte, mere i nuci, a cum îi pl cea s-o fac dintotdeauna. A ie it doar Tinca Vartic spunându-le cu durere c ... „mo Ionic a lor nu mai este”. Flac ra lumân rii ce pâlpâia în fereastra bojdeucii îi înt rea spusele grele. Era ultima sear a anului fatidic 1889; anul în care Domnul i-a chemat pe rând la El, nedesp indu-i nici în moarte, pe cei trei prieteni, a a cum erau lega i i în via : Mihai Eminescu, Veronica Micle i Ion Creang , c despre ei i prietenia lor este vorba în cele ce urmeaz .

Se împlinesc, iat , 130 de ani de atunci, de la acel 31 decembrie 1889, de când Ion Creang i-a urmat în moarte pe nedesp ii s i prieteni, „fratele” Mihai Eminescu i „s rmana” Veronica Micle, de care n-ar mai fi putut s tr iasc .

Despre prietenia celor trei „corifei” litera i s-a tot scris i se va mai scrie i de aici încolo, fiind considerat , f t gad , cea mai expresiv din literatura român . Fie c ating par ial doar „secven e” ale prieteniei dintre Eminescu i Creang , fie c abordeaz doar „crâmpeie” ale iubirii p tima e dintre „Emin” i „dulcea Veronic ”, exege ii vie ilor i crea iilor literare ale acestora ( i nu numai ei!) au zut în împreunata leg tur a tr irii lor p mântene o „Trinitate a iubirii i prieteniei”, devenit dup moartea lor o „constela ie” ve nic i str lucitoare pe bolta luminoas a întregului neam românesc i (de ce nu?) pe cerul înalt al culturii universale.

Numitorul comun al prieteniei „celor trei” este f niciun dubiu ora ul Ia i, urbea cultural junimist , acolo unde, începând cu luna noiembrie a anului 1874 i pân la 1 octombrie 1877, când Poetul a p sit „dulcele Târg” în favoarea Bucure tilor, prietenia celor „trei iezi cucuie i” (vorba hâtrului Ion Creang ) avea prind r cini puternice, s creasc viguros i înfloreasc în toat splendoarea ei minunat .

Dup doi ani de la momentul fericit al primei cuno tin e (ca student la Viena) cu Veronica Micle, „o doamn de aceea i vârst

cu el, cu p r b lai bogat i ochi alba tri, c torit de 8 ani cu tefan Micle, rectorul Universit ii ie ene”, de care s-a îndr gostit „la prima vedere”, în toamna lui 1874 Mihai Eminescu r spunde pozitiv chem rii junimiste i vine la Ia i, mânat aici i de dorin a revederii „îngerului blond”. Reluarea leg turii lor s-a f cut în mod „epistolic - protocolar”, ca apoi, în urma frecvent rii seratelor literare ale Veronic i, ale altor numeroase manifest ri culturale ie ene, „a început între cei doi o poveste tumultoas de dragoste, care avea s continue, cu toate meandrele ei pân la sfâr itul vie ii” , confirmat i de George C linescu în ampla sa lucrare monografic „Via a lui Mihai Eminescu”. Împlinirea acestei „tainice i p tima e iubiri” este dest inuit de poetul însu i: „Ziua de 4/16 Febr. 1876 a fost cea mai fericit a vie ii mele. Eu am inut-o pe Veronica în bra e, strângând-o la piept, am s rutat-o. Ea-mi d rui flori albastre pe care le voi ine toat via a mea.” Dar, aidoma scrierii biblice a Vechiului Testament, în urma uvoitoarelor clevetiri mediatice ale protipendadei vremii i a nelipsitelor bârfe academice despre ispita „fructului oprit”, Mihai Eminescu a fost „izgonit” în cele din urm , în toamna lui 1877, din „Edenul ie ean”, spre disperarea „scumpei sale Veronicu e” i dezolarea prietenului s u „Ionic ” , r mas de pripas la bojdeuca lui din ic u.

Prietenia dintre Mihai Eminescu i Ion Creang , consemnat în Istoria literaturii, a început în iulie 1875, mai întâi, la o conferin cu înv torii, urmat apoi de „o inspec ie la clas ” la coala din curari, unde Eminescu, în calitate de revizor colar, îi remarc „institutorului Ion Creang modul fericit în care tia s predea lec iile copiilor.” De aici mai departe între ei s-a înfiripat o trainic prietenie, care avea s uimeasc prin stranietatea celor dou firi diametral opuse: Eminescu, „fire romantic i vis toare, introvertit , melancolic i însingurat ”, iar Creang , „fire jovial , extrovertit , mereu zâmbitoare i glumea , gata oricând s i spun o snoav , o vorb de duh”. Diferi i i în cultur , la Eminescu fiind una vast , cunosc toare a filozofiei i limbilor str ine, la Creang fiind una restrâns , atâta cât a primit-o la colile de la Humule ti, Bro teni, Tg. Neam , la coala de Catihe i de la F lticeni i la Seminarul de la Socola, apropierea strâns dintre ei avea la baz o expresie pronunat a inteligen ei, a agerimii min ii i a harului inspirator al vorbirii populare, cum i o perfect comuniune de concep ii i idei, care pu-

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

neau mai presus de toate folclorul i în elepciunea popular . Influen a acestei prietenii s-a v zut de îndat ce Eminescu, în toamna lui 1875, l-a introdus pe Creang la Junimea, unde acesta a citit „Soacra cu trei nurori”, povestire publicat imediat în revista Junimii „Convorbiri literare”. Dup cum scria i A. Panu în „Amintiri de la Junimea”, de atunci „mai nimenea nu mai v zu pe Eminescu f Creang i pe Creang f Eminescu; amândoi intrau la Junimea, amândoi ie eau de la Junimea.”

Prietenia lor „nedesp itoare” cunoa te o tr ire intens , dup 3 iunie 1876, odat cu g zduirea lui Eminescu la bojdeuc , acolo unde a stat aproape o jum tate de an. duind împreun pe dealul orogarilor, pe la Aroneanu i Sculeni, pe alte coclauri de pe colinele ie ene ale T ra ilor, Cet uii i G ii, amândoi sporov iau pân la ore târzii din noapte în ceardacul din spatele bojdeucii, „fiind cei mai ferici i oameni din lume”.

Atunci, în acea perioad fertil , uneori, li se al tura în vorbirea lor însufle itoare de la bojdeuc i Veronica Micle, g sind aici un loc mai „ferit” pentru poezia iubirii.

Iar, dup cum afirm i scriitorul C-tin Parascan, „doctor” în Creang i custode al Bojdeucii ani îndelunga i: „aici i atunci au fost scrise de Poet cele mai frumoase poeme i poezii de dragoste închinate Veronic i Micle, muza lui inspiratoare, iar Povestitorul abia prididea cu zor s i a tearn scrierile sale de duh pe teancuri de hârtie.” În scurt vreme, îns , la sfâr it de octombrie 1877, asupra „trioului prietenesc” s-a pogorât ca un tr snet nenorocul plec rii „precipitate” a lui Eminescu la Bucure ti, l sându-i am râ i i pustii i suflete te pe cei doi dragi prieteni ai lui.

Iat ce-i scria Creang „fratelui Mihai” în dec. 1877: ,,Ai plecat i mata din Ia i l sând în sufletul meu mult scârb i am real . (...) die Mihai, nu pot s uit acele nop i albe când hoin ream prin Ciric i Aroneanu, f pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ie ul nostru uitat i p sit de to i. (...) Vino, frate Mihai, vino, c ci f tine sunt str in”.

Dar, cu munca lui de „sisif” la redac ia ziarului „Timpul”, nu se vedea revenirea.

Leg tura întrerupt cu Veronica a fost reluat mult mai târziu, dar imediat dup decesul so ului ei, t. Micle (8 aug. 1879), atunci când „Eminul ei iubit” a v zut posibilitatea „oficializ rii” iubirii lor. La îndemnul lui vine la Bucure ti în sept. 1879 i petrec împreun „o lun de miere”, dup cum consemneaz i Ioan Slavici în „Amintiri”.

Dar perspectiva sumbr a posibiliei pierderi a „pensiei de urma ” a Veronic i i precaritatea situa iei financiare a lui Eminescu pentru un trai comun fac imposibil c toria visat i cei doi îndr gosti i de-prima i au p strat de aici încolo iubirea lor printr-o coresponden plin de patetism i dezn dejde, a a cum apare aceasta i în volumul inedit, editat în 2000 de c tre prestigioasa editur ie ean Polirom.

Deprimarea Veronic i a fost i mai accentuat când, în 1883, la Ia i, la inaugurarea statuii lui tefan cel Mare, apar primele semne ale bolii Poetului, care aveau s -i curme treptat i crea ia i via a.

O ultim încercare disperat de a- i salva iubitul o face în 1888 când merge s -l vad la Boto ani i de acolo reu te cu greu s -l ia de lâng sora lui Harieta i s -l interneze la Bucure ti, la sanatoriul doctorului u.

Mutându-se la Bucure ti pentru a-i alina suferin a, la ultima ei vizit dinaintea mor ii Poetului, Veronica r pus de jale la vederea lui, compune ( în 20 de minute!) tulbur toarea poezie, Raze de lun : „Ce n-ar da un mort din groap pentr-un r rit de lun ! /.../ Noi visam eternitate în durata unei clipe.”

Dar, „clipa cea repede / avea s se lepede ...” la ora 4 a dimine ii de 15 iunie 1889, a a cum fusese anticipat de Poet în ultima sa

9

poezie „Stelele-n cer”. Mare p cat!

Consemnând înhumarea Poetului „sub un tei” din Cimitirul Bellu, presa vremii a înserat i o noti : ... „o doamn din Moldova, îmbr cat în negru, a a ezat pe pieptul poetului un buchet de flori de Nu uita”, concluzionând: „Sigur, nu putea fi alta decât cea care la iubit, l-a inspirat i l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle.” i chiar ea a fost! Înve mântat în imensa-i durere, p se te Bucure tiul i î i caut leac de alinare la M stirea V ratec.

Suferin a fiindu-i cople it de pierderea „dragului ei Emin”, aici începe s fie st pânit de gândul necurat al suicidului, pe carel exprim i poetic, la 1 aug. 1889: „ O! Moarte vin de treci /.../ Mi-e dor de-un lung re-paos... S dorm, / S dorm pe veci.” i, astfel, dup ce a înghi it voit „un flacon de arsenic”, s mai poat fi salvat , pe 4 august 1889, „la fix 50 de zile de la sfâr itul lui”, Veronica Micle pleac în Ve nicie spre a-l întâlni i a fi iar i împreun .

A fost înhumat cre tine te în cimitirul M stirii V ratec, alegându-se din ea „pulbere rân ”, dup cum i s-a încrustat i pe placa de mormânt.

Revenind la Ion Creang , însingurarea care-l m cina suflete te dup plecarea „B diei Mihai” devine i mai ap toare, iar la aflarea din pres a îmboln virii Poetului face prima criz de epilepsie în coal , „chiar în fa a colarilor, care ipau însp imânta i”.

Aceste crize s-au iscat tot mai des, oricând i oriunde i s-au agravat îngrijor tor dup moartea dragului s u prieten, despre care a luat cuno tin tot din ziare. rturiile strânse de biografii s i sunt unanime: „era v zut plângând ca un copil, îi pronun a numele cu glas stins. Nu mai mânca, nu mai comunica, în schimb îi citea poeziile cu glas tare i adormea cu cartea sub cap.”

Boala i durerea încercat aveau s ating o culme tulbur toare de îndat ce i-a parvenit i vestea mor ii cumplite i a Veronic i, dup cum a i notat: „Dup câteva s pt mâni aflu c la începutul lui august s rmana Veronica Micle, cea care venea uneori pe la bojdeuc , s-a sinucis.”

Era prea mult durere pentru sufletul s u.

De aici mai departe se las i el st pânit de gândul mor ii prin care voia s i reg seasc iubi ii s i prieteni. i-a împlinit acest gând morbid în ziua de 31 decembrie 1889, când, a a dup cum relateaz fratele s u Zahei (cu care avea o tutungerie pe S rie la vale): „într-o zi friguroas din cale afar , scriitorul a ie it dup tutun i întâlnind un prieten au trecut pe la brut ria Szzakmary, unde a înfulecat - la foc automat - câteva crafle calde cu dulcea , apoi pe la b nia lui oituz, unde a b ut câ-teva coniace i a continuat, neînso it, s fac - o sta ie - la Bolta Rece, ajungând într-un târziu la bojdeuc i s-a trântit pe pat.” Înserându-se, înainte de sosirea copiilor din mahalaua ic ului la urat, Tinca Vartic l-a aflat f suflare i i-a aprins înfiorat o lumânare la c tâi. Sufletul lui Nic a Petrei, humule teanul, luase drumul Cerului, în c utarea bunilor i nedesp ilor s i prieteni.

A fost înmormântat pe 2 ian. 1890 în cimitirul „Eternitatea” din Ia i.

Au trecut de atunci 130 de ani i câ i vor mai trece în veacul de acum i în toate veacurile care vor veni în caden area infinit a Timpului, amintirea celor trei prieteni nedesp i nici în moarte va mâne de-a pururi o str lucitoare Trinitate a culturii române i universale, c nu se va putea vorbi vreodat de Mihai Eminescu - Omul total al Culturii Române - f s i-o al tur m pe Veronica Micle, muza lui inspiratoare i nu se va vorbi nicicând de Ion Creang - Marele Povestitor al Neamului - f s nu fie pomenit Mihai Eminescu, prietenul care i-a înrâurit harul scriitoricesc.

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 12(112)/2019

Tudor NEDELCEA

Iubirile Mariei T[nase prin lupa serviciilor secrete La edi ia jubiliar a Festivalului-concurs na ional al interpre ilor cântecului popular românesc (Craiova, 11-15 noiembrie 2019) a fost lansat o carte dedicat „pas rii m iestre” a cântecului nostru popular: Maria T nase: artista, omul, legenda, semnat de Stej rel Olaru (Bucure ti, Editura Corint Books, 2019, 346 p.). Ap rut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului i Memoria Exilului Românesc (care ne avertizeaz : „Con inutul volumului nu reprezint obligatoriu pozi ia oficial a Institutului”), recenta carte a lui Stej rel Olaru este, f nicio îndoial , o contribu ie real , esen ial la cunoa terea întocmai a vie ii i activit ii artistice a celebrei artiste, pentru c autorul prezint documente, în mare parte, inedite din arhivele servicilor secrete din perioada inter i postbelic , din arhiva Bibliotecii Academiei Române sau a Sec iei de Etnografie a Muzeului Olteniei din Craiova.

Nu este o carte-monografie, în sensul clasic al cuvântului, autorul nu urm re te, cu prec dere, evolu ia i împlinirea artistic a Mariei nase, despre care s-au mai scris c i de cert valoare, nu este eviden iat rela ia ei i aprecierea din partea muzicienilor G. Enescu, Sabin Dr goi, Soare Z. Soare, Filaret Barbu, Ionel Perlea, Petre tef nescu-Goang etc., cu pictorii i sculptorii Corneliu Baba, I. Vlad, C. Piliu , cu scritorii N. Iorga, L. Blaga, O. Goga, L. Rebreanu, I. Pillat, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Gh. Ciprian, Gala Galaction, M. Sadoveanu, T. Arghezi, I. Minulescu, Z. Stancu etc., etc. Dar, Stej rel Olaru a folosit plenar documentele din arhivele secrete, a tiut s le utilizeze cu precau ie, inând cont i de contextul epocii

respective (eliminând sau amendând unele informa ii date de numero i denun tori, care erau fantezii sau scrise în conjuncturi grave, când respectivul era anchetat cu mijloace inumane, cazul H. Brauner), corecteaz cu dovezi i argumente anumite date calendaristice folosite în c ile ap rute anterior. scut în 1973, Stej rel Olaru este unul dintre tinerii istorici care s-au impus printr-o activitate de cercetare arhivistic , concretizate în lucr ri de cert inut tiin ific , în care ineditul, noutatea se constituie contribu ie esen ial asupra subiectului tratat. A ocupat func ii oficiale: consilier de stat pe probleme de securitate na ional la Cancelaria prim-ministrului (2006-2008), director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (2006-2010), secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (2013-2014). A editat Memoriile lui Ion Ra iu, un descendent al marilor familii române ti din Transilvania, un om politic pentru care democra ia autentic era necesar precum aerul i mâncarea i care a luat atitudine fa de Declara ia de la Budapesta (iunie 1989). Stej rel Olaru a publicat: Securi tii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poli ie politic (în colaborare, 2002), Ziua care nu se uit : 15 noiembrie 1987. Bra ov (în colaborare, 2017), Cei cinci care au speriat Estul (2003), Stassi i securitatea (în colaborare, 2015), Râmaru (în colaborare, 2012), Agentul nostru Victor (2018). În noua sa carte, Maria T nase. Artista, omul, legenda, Stej rel Olaru inventariaz toate iubirile, tiute i ne tiute, ale Mariei T nase.

Cea mai mare iubire, în opinia sa, a avut-o pentru jurnalistul francez.

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Maurice Nègre, devoalat ca autentic spion (un Jean Louis Calderon din zilele Revolu iei române din 1989). N scut într-un sat francez, în 1901, M. Nègre a fost angajat al Agen iei de tiri „Havas” (pe care o urm rea i Eminescu ca ziarist la „Timpul”) cu acoperire, f când spionaj în favoarea rii sale, pentru care a fost arestat i condamnat.

Maria T nase îl cunoa te în 1938, când ea cânta la restaurantul bucure tean „Neptun”, pentru care este nevoit s dea o declara ie olograf la 1 iulie 1941. „Pe Maurice Nègre l-am ajutat cu bani de atunci întruna”, declar artista, ziaristul l sându-i (la plecarea în Fran a, fiind înlocuit de la „Havas”), un automobil. Ziaristul-spion era mai tot timpul în criz de bani, iar Maria, dup cum se tie, era extrem de darnic , mai ales cu oamenii nevoia i. Foarte bine precizeaz autorul c Maria T nase nu era „informatoare” în „sensul de persoan care face o declara ie, a a cum se întrebuin a pe atunci i nu trebuie în eleas ca o referire la calitatea Mariei T nase de colaboratoare secret de Informa ii”.

Aflat dup gratii, Maria T nase nu- i uit iubitul (gest adorabil) i „a f cut tot ce i-a stat în puteri pentru a-i îndulci via a dup gratii” (Stej rel Olaru). M rturie în acest sens depune scriitorul i eseistul de la Bal , Petre Pandrea, avocatul timp de ase ani al „acestei dive, un avocat îng duitor, medic f argin i”. Maria nu putea lua contact cu un spion str in, conform legisla iei în vigoare, iar avocatul Petre Pandrea a g sit o „solu ie elegant : cânt rea a valah va lua contact cu amantul ei, spion francez, îi va înmâna rufe i mâncare în prezen a avocatului i a delegatului s u, înalt func ionar, care cuno tea perfect limba francez , ca s nu se fac schimburi de informa ii cu caracter de spionaj”. Cum a decurs întrevederea Maria-Maurice? „Emo ionant , re inut i omeneasc , plin de duio ie. Între gratiile de la V re ti s-a jucat o pies pe placul meu: con inut dramatic, form clasic . Eram spectator i autor”, consemneaz autorul-avocat în Memoriile mandarinului valah 1954-1956. Aidoma trebuie s fie i raportul primit de Eugen Cristescu, eful Serviciului Special de Informa ii (cu care gurile rele spun a avut o rela ie), privitor la aceste întâlniri autorizate. La interven ia mare alului francez Pètain, ziaristul a fost gra iat de mare alul Antonescu i de fostul rege Mihai. Cei doi iubi i nu s-au mai întâlnit niciodat , Mariei fiindu-i interzis orice deplasare în Occident, dar po-

Laszlo Paal -

dure în Fontainebleau

11

vestea lor de dragoste „întrerupt brutal, s-a transformat într-o lung suferin , pe care artista a t duit-o i ascuns-o sub masca revoltei”. Sau cum spune Aurora otropa, prietena ei, Maria „n-a iubit niciodat ca pân la Maurice Nègre i niciodat de atuncea”. Între iubirile Mariei, autorul c ii îl men ioneaz i pe poli istul Alfred Paximade („nu mai putea dup mine”, zice artista, care ar fi intervenit pe lâng celebrul Constantin T nase spre a-i ob ine un angajament, a a cum se l uda i compozitorul Nello Manzatti (alias I. Mânzatu). O leg tur sentimental a avut i cu un tân r regizor, Sandu Eliad (Solomon Bercovici), prietenul lui C. Br iloiu, bibliofil apreciat, ea recomandându-se, uneori, „mme Eliad”, de i n-au fost tori i oficial. Din m rturia acestuia, el a îndreptat-o spre folclor: „Obsedat de dulcea a glasului ei, precum i de interpretarea ce o dea pe nesim ite melodiilor intonate, dar mai ales de unicitatea acestor cântece populare (în general, trebuie s tii, cântecul nostru popular se cânta atât de pu in pe vremea aceea) i-am zis zis într-o bun zi: «Mario, ce-ar fi s la i revista i s te apuci de cântat cântece populare? Le cân i atât de frumos i ai putea avea mult succes i posibilit i de a- i face o adev rat carier artistic ”.

De i Eliad era de stânga, admirator al URSS, Maria T nase „chiar dac incidental a intrat într-un anturaj al intelectualilor de stânga, nu va deveni ea îns i o sus in toare a acestor idei” (Stej rel Olaru).

Ion Vasilescu scria c „nivelul politico-ideologic (al Mariei T nase, n.n.) las mult de dorit, nu cite te c i cu caracter marxist”. So ia lui Eliad, Agnia Bogoslava, l-a p sit pentru J. Perahim. Ca atare, Sandu Eliad a recomandat-o celebrului etnomuzicolog Harry Brauner („Mi-am dat seama c am de-a face cu o personalitate covâr itoare, de o sensibilitate artistic cu totul ie it din obi nuit [...] Mi-a fost u or s -mi dau seama de puritatea interpret rii, de magia glasului ei nemaiîntâlnit”, constat Brauner).

O scurt idil , zice Olaru, ar fi avut i cu pianistul I. Filionescu, unul dintre acompaniatorii lui G. Enescu, care ar fi contribuit la prestigiul artistei. Dar, cum spune cu temei autorul c ii, Maria T nase s-a descurcat singur , pentru c avea „geniul interpret rii”. O alt idil , s-ar fi consumat cu sculptorul Gheorghe Anghel. Cât despre so ul s u legitim, autorul confirm : „Maria i Clery au devenit un cuplu, dar unul modern, pentru c mo ierul a acceptat-o cu tot cu catele ei conjugale”. Clery Sachelarie a fost al turi de inegalabila artist în ultimele sale clipe de via .

Pe larg, autorul o prezint pe Maria T nase la Expozi ia Universal i Interna ional din SUA (1 mai-16 iunie 1939), al turi de nume celebre: sociologul D. Gusti, muzicienii G. Georgescu, M. Jora, G. Enescu, C. Br iloiu, arhitec ii Gh. Cantacuzino i Octav Doicescu, Constantin Brâncu i, Grigora Dinicu, F ni Luca.

Sub scurtul regim legionar, Maria T nase a avut de suferit: a fost arestat sub „acuza ia c ar fi spionat pentru puterile str ine” (aluzie doar la rela ia ei cu jurnalistul Nègre), a fost jignit , numit iganc care ig ne te” cântecele populare române ti i falsific folclorul. I-au distrus toate discurile i i-au cenzurat apari iile publice.

Turneul s u celebru din Turcia din martie-aprilie 1941 a fost marcat, din p cate, de aceea i suspiciune de spionaj. De regul , mai ales în perioada marilor confrunt ri politice i militare, to i marii arti ti ai lumii (cu prec dere artistele) erau curtate de diverse agen ii secrete.

La 17 august 1941, ea d din nou o „Declara ie” spre a confirma încercarea de racolare prin postul de Radio Londra. „Îmi iubesc ara îi r spunde Maria racolatorului - i dac cumva tii a fi putut avea în America satisfac iuni nem surate la care am renun at ca pot fi acas ”.

Dar, cum s-a dovedit, din p cate, i în alte cazuri, a- i iubi ara nui un act de glorie. Regimul bol evic-ateist introdus de Stalin cu tancurile i cu ajutorul cozilor de topor din România a supravegheat-o

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cu aten ie, fiind suspectat c avea rela ii amoroase cu gen. Greer, frecventa Lega ia American , fiind în fruntea listei de suspec i care aveau leg turi cu str inii. Notele informative ale turn torilor o incrimineaz f argumente („e un temperament cert re ”, „indisciplinat . Nu-i o prieten regimului nostru i nu cred s fie sincer ata at clasei muncitoare”, „la edin e este foarte absent i punerea problemelor nejuste”, „nu-i ata at regimului”; am redat ortografia acestora).

H. Brauner acuzat c e agent englez i c „tr ia cu nevasta lui [Lucre iu] P tr canu”, a fost dur anchetat, obligat s-o încrimineze pe Maria T nase (la 28 februarie 1953).

La 25 noiembrie 1953 i se deschide dosar individual de urm rire, de i „pân în prezent, pe lâng Maria T nase, nu avem niciun informator”. În anul urm tor s-a stabilit un plan de m suri de urm rire informativ a Mariei: „1. Scopul adev rat cu care face turneele prin ar .

2. Ce anume informa ii culege, ce o intereseaz mai mult din via a politic i economic a rii.

3. De la cine culege aceste informa ii, care sunt persoanele care o informeaz .

4. Cum transmite informa iile, prin cine?

5. Stabilirea leg turilor susnumitei”. „A fost Maria T nase colaboratoarea Serviciului Special de Informa ii? - se întreab autorul c ii. Din p cate, pân azi nimeni nu a putut oferi un r spuns tran ant, fundamentat pe probe, ci doar pe supozi ii”. Dar al securit ii bol evice? „Nici m car nu exist un dosar de re ea al Mariei T nase, cum numeau ofi erii de securitate dosarele informatorilor, care s ne ofere o imagine a acestei colabor ri, natura informa iilor oferite, cât de dese au fost, cât de valoroase, dac au fost renumerate sau r spl tite prin alte avantaje”.

Stej rel Olaru public raportul unui colonel de securitate din 29 august 1955 privind „întâlnirea cu Maria T nase care ceruse s se întâlneasc cu un organ de securitate”. Artista voia un pa aport pentru o ie ire din ar , recomandând pe un „mare bog ta ” american, care ar putea „s ne aduc servicii” [României, n.n.]. De i „a subliniat de mai multe ori c ea este legat de ara ei pe care o

Laszlo Paal - Munca în gr din

Anul X, nr. 12(112)/2019

iube te i c n-a f cut i n-ar face niciodat ceva împotriva rii”, ea nu prime te niciun pa aport; dimpotriv , acela i ofi er propune, la 8 septembrie 1955, reinstalarea microfoanelor în apartamentul ei i reluarea intercept rilor telefonice. La o alt întâlnire cu acela i ofi er, „de aceast dat mi-a spus precis c ea, mânat de dorin a de a pleca în str in tate, ne-a f cut oferta de a ne servi cu aceast ocazie”. Dosarul ei de securitate, deschis pe 25 noiembrie 1953, a fost închis la 4 iulie 1956; la 10 decembrie 1957, ministrul de Interne, sinistrul Al. Dr ghici, transmite Comisiei de Pa apoarte „s nu i se dea viz , întrucât la prima deplasare inten ioneaz s r mân în str in tate”; la 2 iunie 1960 i s-a întocmit al doilea dosar de urm rire informativ sub codul „Gai a”. i avea i de ce s-o urm reasc : ea era exasperat de „analfabe ii care conduc destinele Teatrului de Estrad ”, c e obligat „s debiteze i texte inepte” etc. În acei ani stalini ti, autorit ile i-au interzis plecarea într-o ar din Occident, turneele ei peste hotare m rginindu-se doar la Jugoslavia i Bulgaria, a fost interzis , o perioad , s cânte la Radio. Ea i-a continuat cariera artistic , pân la trecerea în lumea de dincolo, la 22 iunie 1963, la orele 13.55. „Cântecul ei, concluzioneaz Stej rel Olaru, va fi întotdeauna considerat dup un reper de net duit: «pân la Maria T nase» i «dup Maria T nase». Pentru c artista a fost nu doar o voce care nu poate fi asem nat cu o alta, ci i prima cânt rea de stil a folclorului românesc i creatoare de coal în acest sens”. * „Dup Maria T nase” se întâmpl lucruri nu tocmai fire ti. Dac înainte de 1989, aveam parte de „cântece de via nou ”, dup Revolu ie abund cântece cu caracter autobiografic penibile, posturile de televiziune cu emisiuni de folclor invit soli ti mediocri sau submediocri ( o doamn medic veterinar, care a sponsorizat unele emisiuni TVR, a devenit peste noapte o vedet popular , în loc s i creasc nepo ii). Nimeni nu le spune acestor aspiran i sau chiar soli ti consacra i c aproape toate Casele de crea ie din ar au publicat colec ii de folclor culese din sate, chiar folclor muzical (c i semnate de Alexie A. Buzera), c marii poe i Eminescu, Blaga, Marin Sorescu au cules i au publicat folclor autentic, cu texte de o frumuse e rar ?!

Prezentarea folclorului, a muzicii l ut re ti la Festivalul „Cerbul de aur” a fost penibil i tenden ioas ; în locul genera iei de aur a muzicii noastre populare, TVR a apelat la soli ti sau forma ii de muzic oar , la Paula Seling, de pild , prezent la „Crizantema de aur” i la ultima edi ie a Festivalului craiovean „Maria T nase”. Cu tot respectul pentru ce face Paula Seling, pentru copiii cu dizabilit i, dar a încerca s-o impui i în folclor este o sfidare a bunului sim . Au fost adu i, în mare parte, soli ti necunoscu i sau prea pu in cunoscu i, astfel încât un mucalit a spus c festivalul a devenit unul „regional”.

Au fost costuri importante, s-au depus mari eforturi organizatorice, dar publicul a fost neglijat. De ce n-au fost invita i numele „clasice”, precum: Maria Ciobanu, Irina Loghin, Sofia Vicoveanca, Mioara Velicu, Laura Lavric, Angela Buciu, N. Furdui-Iancu, Ionu Fulea, Sava Negrean Bruda cu, Benone Sinulescu, Sofia Rotaru (Soci), Zenaida Bolboceanu i Mihai Ciobanu din Chi in u (care a compus pe versurile lui Gr. Vieru, Casa p rinteasc nu se vinde i lansat în premier na ional la Craiova, la 8 aprilie 2006, cu prilejul s rb toririi marelui poet), Victoria Costinean din Cern i, Dragaliub Firulovici (Valea Timocului sârbesc) etc., etc. L-am „onorat” pe fostul preot Cristian Pomohaci (!?).

Invita ii de onoare au cântat doar dou cântece, ca i concuren ii.

Spectacolele Adrianei Trandafir i al Mirunei Ionescu, dou mari artiste, legate de personalitatea Mariei T nase, mult a teptate, au fost reduse, probabil din cauza timpului.

S-a vorbit mult pe scen i asta a costat timp. Soli tii cânt , nu in discursuri pe scen . Pân la urm toarea edi ie, numai de bine!

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Beatrice Silvia SORESCU

Marin Sorescu, permanen\[ @în con]tiin\a noastr[

Înzestrat cu mult har, cu o ambi ie i o energie inepuizabile, Marin Sorescu s-a dovedit a fi scriitorul contemporan, care a uimit prin calitatea, varietatea i cantitatea scrierilor sale. El r mâne unul dintre cei mai însemna i i mai valoro i scriitori din literatura postbelic , bucurându-se de o mare notorietate. Opera sa a fost tradus i prezentat pe toate meridianele lumii. Pentru ea, Marin Sorescu a ob inut numeroase premii na ionale i interna ionale, fiind foarte aproape de a primi chiar i premiul Nobel.

Ca argument, pentru a justifica afirma iile de mai sus, trebuie spus c Marin Sorescu, mai întâi de toate, a fost poet. Aici, în poezie, a creat un stil i o coal , care aveau s genereze o serie întreag de discipoli. El a scris într-o poetic a antipoeticului, poezia rezultând, în mod paradoxal, chiar din nega ia ei.

Cultivarea epicului i a anecdoticului, a paradoxului i a calamburului, a ironiei i a umorului, parodia i ludicul, stilul antiretoric, fac din Marin Sorescu un poet modern de o inegalabil substan .

Pe de alt parte, proza sorescian este în mare m sur suprarealist , dadaist i urmuzian , în timp ce eseistica sa este plin de o verv ideatic i scânteietoare.

Cu toate acestea, Marin Sorescu str luce te mai ales în teatru, el fiind considerat unul dintre dramaturgii români recunoscu i.

Piesele sale sunt adev rate parabole ale con-

di iei umane. Iona, piesa de teatru atât de mult comentat , este o capodoper a teatrului românesc postbelic, dramatismul fuzionând în chip str lucit cu filosofia i lirismul. Dramaturgul a intuit cât se poate de limpede c marea literatur poate porni i de la mituri eseniale, mitul biblic al lui Iona fiind unul al asurii responsabilit ii. Sorescu declara c prin Iona a vrut s scrie tragedia unui „om singur, nemaipomenit de singur!”. Se pare i-a reu it de minune în acest poem dramatic, în aceast stare în care absurdul convieuie te la limita contingentului. El, Absurdul, la Sorescu, este învins prin speran . Replica din finalul piesei „r zbim noi cumva la lumin ” este una luminoas , moartea lui Iona fiind o moarte christic , echivalent cu o reînviere. Aproape toate personajele lui Sorescu î i duc crucea, dar, în orice situa ie disperat ar fi ele, nu î i refuz fantezia ludic i umorul devastator.

Prin urmare, Marin Sorescu a tiut s mearîntotdeauna la esen e i s evite efemerul.

S-a manifestat ca un scriitor complet i complex, abordând aproape toate genurile i speciile literare. Nume sonore, precum G. C linescu, E. Simion, Dumitru Micu, Demostene Botez, Vladimir Streinu, N. Manolescu, Matei linescu, Edgar Papu, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade .a, s-au ocupat de opera sa, recunoscându-i geniul creator.

Marin Sorescu s-a stins singur „la c tâiul bolnavului, doar c tâiul”. A scris, îns , pân în ultima clip , cu o înc ânare ie it din comun. Volumul Puntea, 1996, ne st m rturie. „M întorc cu fa a la perete/ i le spun prietenilor mei/ m întorc repede”, altfel spus, a învins moartea pe moarte c lcând. În biserica Visarion din Bucure ti, la înmormântarea sa, prietenul s u, Adrian P unescu, cu ochii în lacrimi, recita: „ i-mi vine s plâng i s strig,/ Ducându-mi la frunte o mân / Se face teribil de frig/ În literatura român .” Sufletul lui Marin s-a ridicat „pâ , pâ ”, spre ve nicia din care ne prive te, cu ironia-i caracteristic , parc întrebând: „S to i, voinici?

Cum o mai duce i cu fericirea?”

13

C[r\i primite la redac\ie

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 12(112)/2019

}tefan Lucian MURE}ANU

Pentru un studiu antropologic al ignoran\ei fiindului celuilalt Motto: Singurul bine este cunoa terea, singurul r u este ignoran a. (Socrates) 1. Încercare de deslu ire a în elesului ignoran ei i de replierea ei ca no iune caracterial Oare de ce al ignoran ei fiindului celuilalt!, se vor întreba cei rora titlul acestei lucr ri ar putea sugera un excurs posibil în sistemul comportamental al unui individ ignorant. Fiindul este tot ceea ce comport în gesturi un sta în lumea mult a lumii care se dep rteaz de sensul adev rat al vie ii din care r mân tot mai pu ini oameni: „Luciditatea sau claritatea con tiin ei reprezint capacitatea de diferen iere în câmp a p ilor sale, pe care le dezvolt în luminozitatea acestuia, inserând între p i umbre de spa iu i intervale de timp.”

(Ey, 1983:139) Sensul ignoran ei, ca repliere, dup cum l-am men ionat în subtitlu, se strânge, dup ce se manifest în desf urarea ei profan , prin suprapunerea unei idei peste o alta a c rei cauzalitate nedes vâr it produce dezechilibrul social al ignorantului. În toat activitatea vie ii omului, se petrec dou feluri de câmpuri i, anume, al prezentului i al prezen ei. Omul este întotdeauna prezent în câmpul activit ii lui i î i des vâr te evolu ia într-un timp nerginit, definit ca atare tocmai pentru neputin a omului de a- i limita încerc rile de rezolvare a unor for ri în produsul sistemic de ac iuni al planului s u. Omul elevat con tientizeaz ca timp m sura în care cunoa terea îi deschide noi orizonturi spre care fasciculele ini iativei nu contenesc în tiin . Este ceea ce Martin Heidegger observa ca mod de rânduire a vie ii fiin ei în timpul universal: „Trebuie -i d m altuia ceva înapoi, ceva pe care el e îndrept it s ni-l cear ” (Heidegger, 2003:373) i pe care numai omul elevat îl con tientizeaz ca om între o lume diversificat ideologic. Omul profan tinde spre forma brut a dezvolt rii lui, cea material , neperformant i refuz evolueze spiritual, m rgine te cu înc ânare cunoa terea, amplificând cu ignoran propria perturbare a sistemului s u constructiv prin ne tiin . Via a nu este doar o simpl form de a tr i pentru o activitate social , profesional sau politic , ci ea are un sens, o menire a omului care tie s se desprind de lumea mult în care poate tr i doar pentru o zi, acel om este imaginea omului eternit ii. ranul, de oriunde în lumea aceasta european , medita i corela munca fizic , pe care o gândea în spornicia vie ii lui, a familiei sale precum i a comunit ii în care tr ia i cealalt via , cea spiritual , pe care o contientiza i încerca s o tr iasc prin tiin i cunoa tere. Prin cunoa terea celor dou vie i, ranul devenea ceea ce în comunitatea satului se numea om în elept, vârsta venerabil a celor mai vârstnici din sat care erau respecta i i pre ui i. Acei oameni impuneau lumii satului un înalt nivel moral, cutume de la care nu aveau voie s se abat cei care doreau s fac parte din comunitatea aceea s teasc .

Datinile str mo ti i obiceiurile lumii tainice ale satului, care ascund în substratul lor diversit i ale vie ilor unor oameni ce au cunoscut

începutul i au evoluat în cunoa tere, stau m rturie întregii noastre evolu ii îns aceste cunoa teri s-au dest inuit numai acelor oameni care i-au men inut continuitatea în cunoa tere nicidecum lumii profane diversificate pe un timp al m rginirii, unde tradi ia s-a evaporat din cunoa tere în necunoa tere, sau mai bine spus din ignoran în lips de în elegere a valorilor: „O cauz a distorsion rii folclorului i valorilor lui este comer ul cu art popular prin care se ob in câ tiguri financiare în urma unor spectacole mediocre, cu o recuzit excesiv figurativ i fals str lucire, a unor înregistr ri de materiale sonore cu mijloace improvizate, cu interpre i care î i respect pu in statutul, au în repertoriu piese de prost gust, gândite s fie vândute la col de strad .” (Ispas, 2003:41) În lumea satului românesc, ignoran a era considerat prostie în deplina definire a constituentului, o stare de fapt a neîmplinitului, a acelui fiind care nu putea s î i în eleag adev ratul rost al trecerii prin existen . Existen a ignorantului nu era altceva decât un mod simplu de vie uire, nu de tr ire, pentru c tr irea implica i participarea elevat a con tien ei în des vâr irea putin ei de a exista. Ignoran a este o lips a cunoa terii, cunoa terea include un lung demers în via , în primul rând pe cel de a ti de ce tr ie ti. Limitarea mersului vie ii pe un singur drum este conformare, iar c derea profanului, considerat limit a puterii de a gândi, este doar o percepere, o form inferioar a cunoa terii pe care profanul nu o în elege. În con tiin a omului elevat, perceperea este un demers al evolu iei i dezvolt rii sale con tiente în via pe care ignorantul nu o poate con tientiza ca urmare st rii lui de infatuare. Infatuarea este produsul caracterial involuat, incon tient ce supune fiindul profan la luarea unor decizii spontane, gre ite, cu urm ri distrug toare adev ratei existen e. Este necesar s subliniez, pot spune în urma unor studii i constat ri, c infatuarea evolueaz pe dou c i: atât la omul profan prin neputin a de a ti, cât i la omul intelectual îns în amândou cazurile fiindul este distrus, cade permisibil situa iilor indeciziei de a cunoa te puterea rezultantei i merge, de fiecare dat , c tre o dorin minimal , aceea de a urm ri i vedea un rezultat al unei proprii dorin e, la care nu se cunoa te reac ia. În acest caz, cei doi sunt defini i ca elemente transferabile lipsei de interes fa de majoritate. Exist , totu i, o delimitare între cele dou cazuri expuse: ignorantul este cel care î i m soar timpul, m rginindu-l în infatuare i îndoial , îngustime a st rii de fapt a egoului s u, pe când elevatul infatuat se m soar cu timpul cunoa terii pe care o dore te observabil în chiar imposibilitatea observ rii ei, în minimalizarea existen ial a fiindurilor. Pentru el, rezultatul experimental al cunoa terii, dezvolt tensiuni interioare care îl fac s nu mai gândeasc la sensul vie ii ca efect al propriei evolu ii.

De la constatarea omului de la sate, privitoare definirii statutului ignorantului ca om prost, incult i conservator, timpul ne-a hot rât

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sura. Aceasta pentru c exista, totu i, o diferen iere a omului neputincios exprim rii gândurilor, p truns îns de sentimentul sp irii i primirii cunoa terii în m sura în care creierul lui permitea exercitarea limitativ a proces rii informa iilor, de omul definit ca ignorant. Dicionarul limbii române define te conceptul ignorant i situa ia comportamental a individului, ignoran , într-o a ezare a în elepciunii ranului ab tut de nepriceperea semenului s u i de nevoile vie ii, întocmai considera iei comunit ii de la sate fa de omul de neluat în seam , nesocotit i nerânduit în via a social a satului. Ignorantul sfida din ne tiin , no iunea de cunoa tere era prea îndep rtat de puterea lui de a în elege activitatea ca fapt al vie ii, ca d ruire a conceptului nobil al toleran ei. În periplul consumului estetic al exprim rii versului popular, poetul anonim sugera astfel urm rirea în imagini a ignorantului: „Manea, slutul/ i urâtul;/ Manea, grosul/ i-ar gosul” (Antologie, 1953:291). Prin îns i caracterizarea f cut acestui personaj deprimant, ne imagin m ignoran a fa de propria înf are, dezgust toare, imposibilitatea accept rii gestului conciliant al cavalerismului, de care Toma d dovad , realizând, apoi, tr turile caracteriale ale profanului înavu it, infatuat i la : „Manea stânga/ intindea/ S ia plosca/ i s bea,/ Iar cu dreapta/ Ce-mi f cea?/ Palo mic c r sucea,/ Pântecele/ I-atingea,/ Ma ele/ I le v rsa/ i pe cal înc leca,/ i fugea, nene, fugea.” (Antologie, 1953:292). Ignorantul Manea, opusul voinicului Toma, ignor propria existen , nu are limite esen iale în comportamentul dictat de o gândire îngust , de art , o atitudine la , teama de a se lansa direct într-o confruntare pentru nu î i în elege adev rata menire ca produs al cuplului om, continuitatea vie ii. Infatuarea este o caracteristic ce împline te în prostie ignorantul, în ne tiin , iar ignoran a este de ert ciunea în c dere spre întunericul profan, o imposibilitate a în elegerii pu inilor oameni din lumea mult . Este situa ia penibil a prostului de a putea s se cunoasc pe el însu i îns , în derizoriu, caut s se exprime, i cauza cauzalitate îl doboar în neantul ignoran ei. Îmi exprim dorin a, ca în câteva rânduri, s relatez o întâmplare care nu m-a uimit îns ma f cut s -mi pun mari semne de întrebare la ce se va întâmpla cu omenirea când astfel de urma i, destul de mul i, dezinteresa i de ceea ce se afl împrejurul lor, vor conduce societatea omeneasc ,

Laszlo Paal - În p dure

15

administrând situa iile cu superficialitate. Într-un mijloc de transport în comun, este dorin a a mea de a c tori, cât mai des, în mijloacele de transport în comun, în drumurile de fiecare zi, nu atât pentru transport, cât pentru a observa lumea de mâine i atitudinile ei caracteriale. Din întâmplare, m-am a ezat în fa a unei tinere ale c rei picioare erau coco ate pe marginea scaunului dinaintea ei, pe care se afla a ezat o persoan cu un copil în bra e. În urma mi rilor de tangaj ale autobuzului, vârfurile adida ilor tinerei atingeau, f nici un fel de control al atitudinii sale, îmbr mintea persoanei din fa a ei. Dar aceasta i se p rea o mi care normal , a putea spune incontient i lipsit de sens pentru tot ceea ce însuma starea de ignoran a c toarei, accesat nivelului ignorant, a neputin ei de a discerne ul f cut altuia. Tân ra fat , în pantaloni de blugi, despica i în toate ile, se sim ea comod i, ca atare, nu o interesa faptul c putea cauza insatisfac ie altei persoane. În sfâr it, dup multe buton ri rapide pe sofisticatul telefon mobil, pe care îl avea între degetele ei rapide în atingerea ecranului, pentru a scrie numerele cunoscu ilor din agenda telefonului, sun pe cineva. Din momentul acela a început dialogul: Ce faci, de când te sun, numai tiam cu cine s mai vorbesc, plictiseam în autobuzul sta. Am fost la munte i a fost bestial.

Probabil interlocutorul sau interlocutoarea au întrebat-o ce a f cut la munte, dac s-a distrat în toat perioada, cât a stat acolo, i ce prieteni noi a mai f cut! A urmat foarte repede r spunsul tinerei care râdea f un motiv special, poate doar dând impresia de mult veselie: M-am distrat cu grupul de n-am mai tiut de noi. A fost grozav, m , ok de bine… Cred c a fost întrerupt de o alt întrebare: cum v-a i distrat? Imediat a urmat i r spunsul: Am b ut i am mâncat de n-am mai tiu de noi. Am dormit în aerul la…, ce distrac ie boss, poate data viitoare vii i tu, c e ok r u. Doar auzul mi-a fost perturbat atât de discu ie, cât i de cuvintele expuse i impuse de gestul ignoran ei ei fa de ceilal i c tori. Am auzit con inutul dialogului nu îns l-am i ascultat, în rest, ce pot s v spun: dac la munte au fost numai pentru atât, cu siguran to i au fost ni te ignoran i. i asta ine de educa ie, de promovarea în familie a ceea ce este frumos, ce este bine i pl cut sufletului s tr iasc . Prin aceasta i-au definit structura caracterial , limita posibilit ilor de a putea analiza propria lor existen , în elegerea ei, la vârsta pe care o avea, în imaginea imaginii imaginate a societ ii, rezumat la nimicul mult al hranei. Nu tiu dac a putea-o numi hran . Mai bine i-a spune o îndestulare a trupului prin ignoran .

Ea tr ia, ca to i cei care îi formau lumea, ca un conglomerat, o lipsire de sens a proprie-i existen e, nu ca un nivel tr ibil al cunoa terii, ci tr ia în acel cerc strâmt unde via a lor era o simpl impresie a imaginii irealului, o realitate ignorat prin propria ignoran , o parte a unei materii moarte ca putere de con tientizare a unei ac iuni contiente, c zut adiacent marii curbe a curcubeului care îi orbea. Erau ni te vii mor i, o pauz în ac iunea trupului inert înainte de dezintegrare. Ei nu aveau putin a s admire frumuse ea culorilor acelei urme a cunoa terii angelice, pentru c nu o puteau vedea, ne tiind i explice imaginea imaginii realizate în real i nici nu în elegeau urma umbrei care le urm rea propriile trupuri. Oamenii împ timi i atitudinii ignoran ei cad în dezgust, se doboar singuri, energia lor distruge sistemele convie uirii armonioase i pe a lor, cu greu se echilibreaz existen ei pentru c nu au puterea coercitiv , acea intensitate a câmpului magnetic la care se anuleaz magnetiza ia unui corp feromagnetic: „Mul imile lumii (întemeiate) sunt alc tuite, desigur, din elemente: dintr-o cantitate variabil de elemente care se smulg fiecare nou clip , din neantul contradic iei, evoluând nivelic i limitându-se cu fiecare nou eveniment, pân la punctul final al fiin ei supreme ( i solitare). Fiecare element se deschide spre un altul, dar nu fiecare î i

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

poate alege partenerul echivalent, nu fiecare element devenit are, în clipa alegerii competitive, ansa facerii.” (Mircea, 1980:179) 2. Fericirea se dobânde te prin cunoa tere, cunoa terea prin tiin Pân la aceast ans , a fericirii, fiindul neevoluat nivelic parcurge trepte pe care nu poate i nici nu dore te s le în eleag rostul. El se mistuie în egoism, în minciuna necunoa terii, ne tiin ei adev ratei dorin e de a tr i. Egoismul apare ca o incapacitate a autodep irii, a neputin ei de a în elege sensul toleran ei, a accept rii în con tiin a lui a aproapelui ca egal.

Reiese din comportament i poate fi nativ, cât i dobândit, în urma unei neputin e de a- i intui rostul în societate, o lips a în elegerii c fiec ruia dintre noi îi este dat dup puterea de a în elege cunoa terea ca rod al muncii constante, dar i a puterii de pricepere a no iunii de cunoa tere. Personajul Martin Eden, erou al romanului omonim de Jack London, se autodep te caracterial, punându- i mereu la încercare priceperea. El este un n scut la treapta nivelic a profanului, a m rgini ilor îns nu un obligat perpetuu de a tr i în cercul strâmt i, de aceea, va putea con tientiza în lumea turbulent oamenii ca imagini a imaginilor lor reale, respingând, la un moment dat, starea micimii, a inco tien ei, acceptând studiul tiin ei ca fapt al dorin ei cunoa terii i se va modela valoric datorit dorin ei continue de a se schimba: „Trecur mai multe s pt mâni în cursul c rora Martin Eden studie gramatica, reciti codul manierelor elegante i devor toate c ile cei mai c zur în mân . Cu tot ce inea de lumea lui trecut nu mai avea nicio leg tur ”. (London, 1971:110) Este foarte adev rat c oamenii educa i, ale i prin gesturi i atente observa ii educa ionale, au suportat, de-a lungul timpului, retu uri de comportament în evolu ia i dezvoltarea lor intelectual ca urma i ai celor care au precedat genetic evolu ia intelectual . În lume îns , sunt i fiinduri reziduale care, din cauza neputin ei contientiz rii adaosului binelui caracterial ca baz con tient a evolu iei lor benefice, nu au reu it s în eleag sensul adev rat al model rii con tiente a atitudinilor. În societatea în care tr iesc, au continuat, cu acel artificialism al modului de comportament perturbant, s ignore regulile morale ale nivelului faptic de evolu ie a societ ii, dând dovad de egoism ca nivel scadent al ignoran ei.

Spuneam, în rândurile de mai sus, c fiecare dintre noi am avut în evolu ia noastr , ca oameni s vâr i i con tien i c exist m pentru a gândi binele, un model al înaint rii noastre între oameni, de la care am împrumutat gesturi, idei, cuno tin e i pe care le-am transpus propriului nostru stil. Dac tat l meu, spre exemplu, fost inginer în construc ii, o profesie cu mult r spundere, destul de liber în exprimarea grupului constituit ca echip , nu a fost determinat, ca în prezen a noastr , a celor trei fii ai lui, s foloseasc expresii care s ne deterioreze auzul ca mod de participare la discu ie, a fost tocmai re inerea i deta area con tient de faptul atitudinal al antierului.

Metoda lui a pozi ionat pozitiv actele ce l-au consacrat ca om contient elevat, exponent al unui fapt educativ fa de noi, fiii lui. Subliniez, c avem t ria de a ne construi un comportament decent i mult acceptabil în societate prin înfrân ri de gesturi i porniri necugetate ale vocabularului pe care îl de inem. Aceste re ineri, ale unor ac iuni tr ibile în subcon tient, dovedesc c în interiorul nostru exist un cuget de comportament, restric ii de bun cuviin cu care avem obligativitatea accept rii convie uirii con tiente i al respectului existen ei, ca form unic de leg tur a cooper rii între oameni. Cei împov ra i de vicii i frustra ii sunt c zu i în abaterile abominabile ale caracterului needucat, nesupus unei gândiri con tiente de rezul-

Anul X, nr. 12(112)/2019

tatul imoral al acestor înc lc ri de reguli normale de via într-o societate educat impus de reguli europene. S-a observat, prin studii îndelungate de antropologie, c omul poate fi educat prin institu iile specializate de cultur i educa ie, aceste reguli ale moralit ii trebuie doar între inute prin legi care s fie respectate de to i membrii societ i, indiferent de pozi ia lui social , în lumea în care se dezvolt i evolueaz . Ce se poate observa acum este tocmai inversul cooper rii ca rezultat al unei dec deri continue a sistemului de coordonare i guvernare, parc schimbat i explodat într-un r u general care, bineîn eles, a generat libertinismul ocant. To i membrii lumii se nasc cu vicii îns un sistem educa ional bine pus la punct, cu rigori morale decente, poate înfrâna dec derea social a unor membri ai societ ii, deta ându-i de la astfel de preocup ri dubioase prin activit i dedicate societ ii în care tr iesc, prin con tientizarea dictonului: „ce ie nu- i place, altuia nu-i face”. În literatura popular , cel aflat în nevoi i dec zut din drepturile fire ti în imagina ia imaginat , incontient , bolnav , a înavu itului profan este cel care echilibreaz balan a sistemului social. Cunoa tem cazurile, cât i modalit ile prin care majoritatea in ilor doritori de îmbog ire necuvenit , care, f a con tientiza urm rile din cauza inculturii, încalc regulile moralit ii i distrug vie ii pentru scopul îmbâcsit de a fi st pâni. i, totu i, nu se iau m surile legale de combatere a acestor forme de distrugere a societ ii omene ti de c tre ace ti pierdu i ai bunului sim . În literatura popular , haiducul era cel care, eliberat de legile oarbe ale timpului, fugea în codrii de unde gândea legile fire ti pentru a se putea r zbuna de toate nevoile i urgisirile celui bogat: „Câ i îs domni i cu ciucuri,/ i tr esc dup pluguri./ Câ i îs domni î cu n dragi,/ T i tr esc dup s raci!” (Antologie, 1953:199). Bog ia material peste m sura bunului sim , a unora dintre membri lumii, a fost, întotdeauna, calea degrad rii majore a omului, ignoran a dep ind limitele bunului sim , con tientizarea societ ii fa de valorile omului elevat. Bog ia celui frustrat duce la infatuare i libertinism. Lipsa unei activit i adecvate dezvolt rii intelectuale produce dezechilibrul i demen a. Despre aceste întâmpl ri ale existen ei lumii, în care au ap rut boga i i s raci, Corneliu Mircea, un gânditor profund al filosofiei omului existen ial, un element în dou st ri, con tient când tie pentru ce administreaz întreaga sa energie activit ii depuse i incon tient când întreaga sa energie este canalizat ac iunii de înavu ire, scria, accentuând c fapta momentului existen ial poate fi însu i destinul necesar-întâmpl tor: „Mul imile lumii (întemeiate) sunt alc tuite, desigur, din elemente: dintr-o cantitate variabil de elemente care se smulg fiecare, cu fiecare nou clip , din neantul contradic iei, evoluând nivelic i limitânduse cu fiecare nou eveniment, pân la punctul final al fiin ei supreme i solitare).” (Mircea, 1980:179) Ca st ri frecvente ale situa iei materiale precare ale membrilor societ ii actuale, a sfid rii continue a existen ei celor mul i, de c tre cei pu ini, egoismul i izolarea au devenit forme de agresiune periculoase ale ignoran ei. Pe aceste st ri de fapt f sens în via a oamenilor planetei mizeaz doritorii de dezastru mondial. i unele mi ri religioase, al c ror scop nu este pacea i buna dezvoltare liber a societ ii omene ti, pot fi activ folosite de anumite grup ri politice sau paramilitare în destabilizarea unor comunit i sociale zonale de mari dimensiuni. La conducerea acestora, studiile i cercet rile de situa ii au condus la concluzia c s-au aflat i se afl indivizi destabiliza i social, ignoran i ajun i la guvernare prin fel de fel de împrejur ri josnice, demagogice, cu ajutorul celor care aleg. Constituindu- i grup ri de sus inere, cu acelea i convingeri ca i ale lor, rup i de mediul familial, st pâni i de durerea egoismului, a complexului de inferioritate nu au f cut altceva decât, într-un timp prielnic punerii în aplicare a planului lor diabolic, s declan eze agresiune i, în momentele grele, pline de tensiune, s dezr cineze familia. Este foarte adev rat,

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dac familia este puternic , are un mare rol de moderare a n zuin elor agresive ale individului, situând continuu, ca primordial , cre terea i educarea în pace a copiilor. Demagogia, privind protec ia familiei în unele societ ii capitaliste europene, este o realitate a ignoran ei i a divaga iilor orduriere. Cu cât u urin poate fi prins în mrejele manipul rii un individ izolat, ignorant, lipsit de familie, de cei c rora i-l doresc ca pion în marea mas a jugului vie ii m surate i arbitrar cunoscute. Izolarea, lipsa de comunicare, netransmiterea sentimentelor unul fa de cel lalt au dus, întotdeauna, la destr marea familiilor.

Ignoran a i-a împins în dezastrul distrugerii propriilor lor vie i. În concluzie, o familie chibzuit , experimentat i supus în elegerii cazurilor iminente ale vie ii, comunic i poate sensibiliza atitudini i rea eza pe f ga ul bun o situa ie.

Ne mai putem oare întreba ce este perfec iunea?

Se poate da un r spuns acestui gen de atitudine?

Eu cred c nu. S nu uit m c suntem obiecte la îndemâna unor for e pe care în sinea noastr doar le b nuim, îns nu le vom putea identifica niciodat . Elevatul le poate îns imagina. A putea spune perfec iunea nu se g se te printre oameni, ci undeva, într-un loc, pe care noi nu îl tim i nu îl afl m în toat via a, cât o tr im pe p mânt. Mi-a venit în minte o scen istoric , privind familia tân , neezat înc pe f ga ul ei, tocmai faptului neîncrederii unuia în celalt. Cât de deosebi i suntem în gândire, în fapte, în chibzuin , dar cât putere putem avea dac , în mersul nostru prin via abord m comunicarea. Prin memorie involuntar , declan at în acea discu ie de la popot , Gheorghidiu nareaz faptele retrospectiv, în jurnalul de campanie, aducând într-un timp subiectiv experien a sa erotic . În realitate, el nu are niciun motiv de divor , decât suspiciunea. Tr ie te o dram a unui crez al lui pe care îl repet ori de câte ori are ocazia: „cei care se iubesc au drept de via i de moarte unul asupra celuilalt”. (Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste...). Intelectual fiind, Gheorghidiu gre ea f s chibzuiasc , intoleran a urgisea l untrul s u, imaginile i se sp rgeau în imagini ireale, iar timpul îi devenea du man.

Un rezultat al unei iubiri lipsit de comunicare. Între el i Ela începuser , la un moment dat al evolu iei c sniciei lor, s nu mai existe acelea i sentimente, pe care credeau ei c le-au avut de la

Laszlo Paal -

dure cu pietre

17

început. Poate chiar rela ia lor de iubire nu a fost a a cum i-a imaginat-o Gheorghidiu, ci doar un sentiment de apropiere primar din partea Elei i chiar a lui pe care o vedea ca pe un obiect al timpului lui cu care dorea s se r sfe e. Iubirea ne-o descoperim în timp, pasiunea este un sentiment abrupt, câteodat prea periculos pentru existen a noastr . Ceea ce este pasional nu este, întotdeauna, sfâr itul agreat al con tiin ei noastre, ci poate fi doar o dorin trec toare. Experien a propriei cunoa teri, iubirea oarb , fidel , nu îi d posibilitatea s con tientizeze i s în eleag c oamenii nu pot fi, din felul lor, to i superiori. Iar superioritatea, în multe din cazurile studiate i cercetate, a dus la egoism, un pas spre ignoran . Spun aceasta, exemplificând cazuri analizate, cu rezultate bine cunoscute. Intelectualul, care ajunge la limita unui bun sim al des vâr irii, a eaz pe trepte bine gândite întreaga sa via atât familial , cât i profesional , i tie s exceleze în amândou . O via în care generozitatea, bun tatea i tandre ea se cupleaz în legitim existen fac din cel aplecat spre cunoa tere (munca de cercetare, cea de laborator, munca savant ) s dea rodul muncii de care s se poat bucura atât el, cât i cei din jur, adic oamenii de pretutindeni, indiferent de etnia sau condi ia lor social i, mai ales, f ptura c reia din dragoste (dragoste putem numi, f a gre i, nu numai momentul procre rii, când ne d ruim cu totul unul celuilalt, ci întregul timp pe care b rbatul i femeia îl stau împreun , vorbindu- i, admirându-se, d ruindu-se), i-a dat via . Un astfel de intelectual nu se poate numi egoist. Darurile au o semnifica ie a lor care trezesc din c rile inimii sentimente.

Am cunoscut oameni care au cedat profesiei, în contra vie ii de familie, dar ace tia au singularitatea lor, lumea care i-a dezr cinat de lume. În cercetarea profund a tiin ei apare egoismul i nimeni nu ar trebui s contrazic acest fapt real. Mai sunt i cei care s-au sat în st pânirea viciilor, neputincio i s se mai redreseze vreodat . În interiorul nostru, se produc o mul ime de transform ri de care nici nu ne d m seama: „Luciditatea sau claritatea con tiin ei reprezint capacitatea de diferen iere în câmp a p ilor sale, pe care le dezvolt în luminozitatea acestuia, inserând între p i umbre de spa iu i intervale de timp. (...) ...am putea considera c experien a î i creeaz spa iul reprezent rii deschizându-se în timp. Câmpul con tiin ei nu ajunge la maximul organiz rii sale verticale decât atunci când se distan eaz de materie (instantaneitatea timpului spiritului, spunea Leibniz), pentru a se constitui într-o structur care dispune de destul timp pentru a accede în libertate.” (Ey, 1983:139) Numai cei care ne-au cunoscut destul de bine, înainte i dup mersul înainte al evolu iei noastre, au putut observa dac acele schimri au fost sau nu în favoarea dezvolt rii noastre fiinduale, dar i în ceea ce au însemnat leg turi evoluate cu cei care ne-au înso it în via . Suntem o parte a unei imagini dintr-un timp al a ez rii imaginilor, dar dac egoul nostru nu s-ar fi putut încadra timpului existen ial al rturisirii eului cosmic, atunci ar fi fost cuprins de efervescen a neîmplinirilor i numai desprinderea de teluric ar fi putut elibera, întrun timp al încerc rilor urc rii treptelor nivelice, eul care se îndrepta spre matricea lui din Univers.

Câteodat , m simt singur în lumea nevoilor i a ignoran ei lume ti. Îmi trec mereu prin minte timpurile p timirilor care nu au încetat i nu vor înceta nicicând, pentru c p sit de toate amintirile mele, i cu nevoia de a gândi spre o alt via m rturisesc. Familia pe care mi-am format-o, ca dar al vie ii de pe p mânt, mi-a oferit întotdeauna elanul, iubirea i lini tea punerii în pagin a tot ceea ce a putu însemna pasiune a scrisului, a gândirii pozitive i a expunerii argumentate a tot ceea ce am gândit. M calific, a teptând ca eul meu s se înal e i, trecut prin cele nou reveniri, s î i ocupe, pentru totdeauna, locul în infinitul, ne tiutul Univers:

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Istoria omenirii nu se desf oar nici în lan , nici în scar , ci (...) ca un arbore care- i înal necontenit vârful i crengile apropiate, dar î i las în urm , tot mai în urm , celelalte crengi, unele aproape chiar de p mânt, i în acela i timp, multe din ele se usuc sau se rup i se desprind pentru totdeauna de trunchi”. (Traian Herseni, 1982:363) Am tr it ca om într-o lume ca to i cei care i-au des vâr it putin a prin m rturisire i pot explica acest fenomen comportamental al ignorantului, acea persiflare a ideilor altuia, a imposibilit ii lui de a convie ui în comunitate. În fa a ta, îi spuneam celui damnat ignoran ei, punct în via a mea, nu voi s m plec doar pentru faptul c în momentul acesta al vie ii, a unui timp care va trece i muri cu tine, celestul s-a întunecat i te-a dat s -mi umbre ti zorile. El era datul dat pentru prea mult cât umbra proprie îl tolera, era o pierdere care, odat cu dezintegrarea prin moarte, lumea îl uita: azi e ti, dar mâine cine tie în ce p i cenu a ta se va împr tia de urgia r ului pe care l-ai chibzuit în inima fiindului t u. Ignorantul vars veninul urii profane, a neputin ei construirii proprie-i existen e, iar fierea lui se va rev rsa, am rându-i sângele, amarul îi va sec tui inerta fire osândit : „Fiecare element devenit este cu adev rat unul, numai unul; fiecare unul devenit i dimensionat fiin eaz cu adev rat, dincolo de fiecare altul (devenit) i dimensionat, la rându-i.” (Mircea, 1980:83) Ignorantul se distruge prin ne tiin , prin ignoran a fa de ne tiut i, când se apropie de cunoa tere, lumina îl orbe te pentru neputin i infatuare atunci, gândurile celui sc pat de urgia planului lui diabolic se înal împlinite spre tiutul Universului, unde matricea ez rii îi a teapt înc rc tura ini ierii sale.

Când timpul trece, vremea lumii aceluia, care biciuie te zorile celui ini iat cu sfichiul geruit, se afund în teluricul neumbrit i se pierde în ascunsul funebru al criptei de unde nu se mai poate ridica, niciodat .

3. Întreb ri i r spunsuri ale omului despre ignoran a lumii i ascensiunea ignorantului tiin a înal spre culmile cunoa terii omul i îl a eaz în spa iul respectului fa de valoare. Ne tiin a define te profanul care cade în ignoran , libertinism i nonvaloare. Profanul nu respect nimic i caut s conduc lumea în necredin , atunci când lumea îi d putere, spre un abis al propriei ignoran e unde cei care l-au propulsat cad dup el. O astfel de lume nu poate fi comp timit pentru priva iunile ei sociale pentru c ea îns i a fost p rta propriei c deri. Într-un timp al eului meu m-am întrebat de ce trebuie s ne na tem cu r ul în preajm , acel r u încuibat în ascunsul la it ii fiindului teluric al altuia, care se vrea numit semen. Am suferit când, într-o zi, un cine nu a teptam a strecurat în min ile lumii cuvinte de ocar la cel ce pe acest p mânt eram eu. Îmi citise un eseu i, pentru trei cuvinte pe care le-am a ezat ca pentru o dorin a zborului ideii în v zduh, le-a inversat în critica scârbit i mi-a sorbit lini tea ederii mele dintr-o zi. S-a ridicat i a lovit îns , într-un târziu, a c zut în propriul s u mormânt ml tinos i a murit înecat în cuvinte zdrobite de frustrare.

Ignoran a se na te din nimic, iar nimicul ucide înt ritul timpului petrecut cu o sev a genei alese cunoa terii. Cunoa terea este un îndelung proces al cercet rii în lumin a unei tiin e ce te lumineaz în întuneric i î i deschide apoi c ile pe care le aduci la lumin pentru cunoa tere. Cel ce are cunoa tere nu poate avea i ignoran pentru îns i tiin a te dep rteaz de aceast profan stare a naivului: „Mi carea facerii s-a prelungit, dup cum se vede, de la un nivel la altul; fiin a prim-nivelic se desf oar i re-na te ca fiin devenit (de nivel secund). Considerând aspectul pur cantitativ al mul imii originare putem spune cu certitudine c mul imea originar

Anul X, nr. 12(112)/2019

s-a strâns (s-au s-a repliat) odat cu i prin mi carea facerii, c mulimea originar s-a unificat (dar, în acela i timp, c s-a i multiplicat) de la un nivel la altul.” (Mircea, 1980:85) Literatura popular a fost cea dintâi care a amendat prin crea iile sale anonime egoul ignorantului observat ca o c dere de form a celui care nu î i în elegea menirea în lume i î i încetinea evolu ia lui ca om. Trebuie s subliniem faptul c produsul lumii telurice exist pentru a tr i i tr ie te pentru a exista într-un invers propor ional fa de produsul omului care tr ie te pentru a gândi forma i sensul existen ei, pentru c eul cosmic este superior con tiin ei i aceasta se petrece la omul elevat care cunoa te i în elege sistemul valorilor de integrare ale întregului proces desf urat ca experien e trecute.

Ne na tem cu inteligen a transmis genetic de cei care, în timpul istoric, au acumulat tiin a din cercetare pentru cunoa tere. Cunoa terea este hrana ve nic a materiei cenu ii, iar pentru acumularea ei necesit o munc de transmitere a tiin ei de peste cinci genera ii care au solicitat stimularea c ilor nervoase c tre creier, ducând la eliberarea endorfinelor. Astfel, au ob inut cunoa terea ca sistem stimulator al tiin ei vie ii, a în elegerii omului de c tre om pentru valorificarea traiului lumii. Lumea a fost i este mul imea care str bate haotic c ile p mântului îns omul este cel care orânduie te, plecat insultei lumii, calea spre lumina celest a în elegerii existen ei. Cât de sugestive mi s-au p rut versurile acestei doine populare care, în simplitatea cuvintelor, dest inuie crezul unei existen e a celui care ne-a înv at s fim r bd tori: „Fii, inim , r bd toare,/ c -ai p mântul sub picioare!/ Rabd inim i taci,/ ca p mântul care-l calci!” (Antologie/Bibicescu, Nr.1:3/1953:14) bdarea î i are m sura ei i necesit de inerea unui deosebit sistem educa ional dobândit de cel care ofer bun tatea, pentru c bun tatea este inversul ignoran ei, situa ie de fapt a omului elevat care de ine cunoa terea m rginirii pornirilor necontrolate. Întotdeauna, cel lalt a constituit, în concep ia lumii profane, un status aparent folositor, un reazem al unui moment al vie ii lor pe care, dup folosin , s îl poat împing s cad prin rostogolire în imensul naturii. Îns rostogolirea este îns i puterea de refacere a ini iatului, infinitul prin forma cercului, cercul f margini, tiin a realiz rii prin regenerare. Dup ce în Simbolurile catamorfe, Durand prezint un studiu al imaginii sexualit ii dec zute i st pânite de moarte, ca „rezultat direct al c derii”, c utând s explice acest instinct mamiferic ruia îi atribuie implica ii, el va z rnici explica ia imaginar a profanului ca element naiv produc tor: „... i engrama c derii se treze te banalizat i limitat la un incident carnal, singularizat, i care se îndep rteaz astfel de sensul ei arhetipal primitiv privind destinul de muritor al omului.” (Durand, 1998:107) Acel incident carnal al omului profan poate fi mai distrug tor pentru societate, decât m sura i controlul lucid al reproducerii elevate. Gândirea este cea care deta eaz ideea lucid de ignoran .

Ignorantul este ca o ma in necontrolat ce produce sisteme incontiente unde, în cele mai multe cazuri, sunt rebuturi primite în lume, nu i între oameni. A dramatiza faptele înseamn a ne dep rta de adev rul tiin ei îns a le accepta creeaz deziluzii i acestea pot produce declinul societ ii. Oamenii se diferen iaz între ei prin modul cum accept , fiecare în parte, sensul vie ii. Când te dedici, spiritual, formei elevate de gândire, atunci creezi un mod de a fi, în universul fiindual, imagini ale imagina iei reale ale imaginilor vie ii, prototipuri ale unei lumi deosebite prin toate activit ile desf urate în universul existen ial. Este foarte adev rat, omul este un produs al lumii, dar spiritual omul se deosebe te de lume pentru c el gânde te altfel în modul lui unic, decât cum gânde te lumea. Lumea f credin este un concert simfonic f instrumente muzicale. Credin a formeaz

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

oameni care pre uiesc valoarea, respect lumea i caut în interiorul ei valorile care s le pondereze instinctele, iar acei oameni f uresc frumosul pe care îl respect . Respectul este actul nobil al omului educat în fa a a tot ceea ce poate face pentru o via frumoas : „Ziua toat a lucrat,/ brazd neagr -a r sturnat/ i prin brazde-a sem nat/ grâu m runt i grâu de var / deie Domnul s r sar .” (Antologie, 1953:616) Versurile din literatura popular veche, pe care le-am citat mai sus, nu fac decât s întregeasc valoarea i înaltul spirit de care a dat dovad omul satului, el s-a a ezat mereu chez ie prezentului cu tot trecutul lui, adâncind evlavia fa de datinile i obiceiurile str mo ti. Lumea Europei va unit atunci când î i vor descoperi valorile tradi ionale comune i când vor reu i s constate c oamenii europeni sunt ei în i în toate na iunile, iar na iunile sunt în ei. Tot r ul mentalit ilor profane va trebui îngropat, odat pentru totdeauna, cu toat ignoran a ignorantului care trebuie s cedeze viciului necomp timit al hulei.

Omul p mântului are o sacr menire, aceea de a salva omenirea de la tot lumescul care se întinde ca o pecingine în firea a a-zisului om modern lipsit de trecut, de tradi ii, de adev rata valoare a omului care a fost i a celui care se dore te s vin din lume. Nimic din ceea ce ne înconjoar nu este nou, ci totul este o transformare a ceea ce a fost sub o alt form , sub o alt imagine, într-o definire a comunului ca unic. Totul este un excurs al imagina iei noastre prin ceea ce simim sau mai bine spus prin ceea ce vis m s ne definim. Oare nu sunt destui cei care se în eal cu imaginile propriei imagina ii? Oare îns i via a nu trebuie s fie o tr ire con tient a ceea ce suntem i s c dem în medita ia profund a eului nostru? Au existat i exist st pâni de oameni; un fiind incon tient, labil, frustrat cu un nivel sc zut de cunoa tere care, într-un moment al existen ei lui se crede Dumnezeu.

To i ace tia î i au sfâr itul tragic: moartea. Poate s fie moarte fizic (biologic ) sau moral . C derile acestor fiinduri sunt iminente. În istorie i-au dus aceast netemeinicie a a puterii pe spatele i sub obl duirea min ilor bolnave, a neputincio ilor care s-au îmbog it, fraudând. În literatura popular român exist o balad în care sentimentul complexului de inferioritate caut , într-un timp al lui, s decid asupra vie ii altuia care dore te s -l opreasc din toat aceast ac iune mâr av , a furtului din munca nevoit a celor c rora li se luase puterea de a se ap ra. Toma Alimo este eroul baladei ce înfrunt pornirile lui Manea: „Grosul i-ar gosul”. Am folosit în caracterizarea celui de-

Laszlo Paal - Peisaj francez de var

19

al doilea personaj un epitet care, în zilele noastre, este des folosit i care exprim mult mai mult decât l comie, r utate, prostie etc. Complexul de inferioritate este un sentiment de neîncredere în for ele proprii, care se formeaz , de obicei, în copil rie, uneori în leg tur cu o deficien fizic sau psihic i care definesc, în totalitate, comportamentul agresiv al lui Manea. Bineîn eles, la itatea fiind elementul caracteristic al acestuia, pe care îl dovede te prin faptul c îl înjunghie nea teptat pe Toma Alimo , dup care strune te calul, luândo la fug . Ace ti oameni sunt neputincio ii efectu rii unei munci active, con tiente de rezultatul unui bun de care s se poate bucura o comunitate de oameni. Multe exemple de astfel de comportamente se întâlnesc atât în literatura popular român , cât i în literatura popular a popoarelor celorlalte state europene. Exist un numitor comun a unor astfel de crea ii literare ce ne îndrept esc s tragem o concluzie i în acest domeniu, aceea c oamenii sunt oameni cu acelea i îndrept ite sim minte i st ri comune de a fi. i, totu i, Manea era un acceptat al societ ii medievale române ti respective, a a cum meschinul Rodin(1) era scursura unei anumite i a societ ii medievale franceze, care bântuia în lumea Parisului ca o fantom a mor ii, a dezastrului sufletesc. S-a constatat, din studiile pe care antropologii, sociologii, biologii i chiar etnologii le-au efectuat pe diverse prototipuri ale societ ilor, c de fiecare dat , în societ ile în c dere moral , unde membrii confesiunilor religioase respective nu au mai putut lupta cu autorit ile corupte, au c zut în mâna unor a a numi i protagoni ti religio i care au devenit unelte ale celor st pâni i de acest complex de inferioritate, a acelora la care, în timp, s-au constatat urme ale unor boli fizice i mentale i care s-au considerat st pâni supremi ai na iunilor respective. Aceasta este urmarea izbucnirii marilor r zboaie.

4. Imaginea ignoran ei în structura fiin rii nucleului comunitar Familia este cea dintâi care depisteaz manifest rile propriului membru al ei i care caut , pe cât este posibil, s îndrepte din deficien ele comportamentale ale acestuia.

Note: 1. Rodin, personaj negativ în romanul Misterele Parisului de Eugene Sue, tipul meschinului.

Referin e bibliografice: Antologie de literatur popular / Lirica I, Editura Minerva, Bucure ti, 1953.

Cojocaru, Nicolae, Istoria tradi iilor i obiceiurilor la români, Editura Etnologic , Bucure ti, 2008.

Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, Bucure ti, 1998.

Frye, Northrop, Marele cod. Biblia i literatura, Editura ATLAS, Bucure ti, 1999.

Heidegger, Martin, Fiin i timp, Ed. Humanitas, Bucure ti, 2003.

Ispas, Sabina, Cultur oral i informa ie transcultural , Ed. Academiei Române, Bucure ti, 2003.

London, Jack, Martin Eden, Ed. Cartea româneasc , Buc., 1978.

Mircea, Corneliu, Cartea fiin ei, Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1980.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul X, nr. 12(112)/2019

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a Plotin (Neoplatonsim)(VII) „Lumea trebuie s fie marcat de legi i de ordine, pentru a fi scena vie ii morale a omului, altfel ar fi haos, iar legea nu are o alt putere în afara celei de a duce la împlinire destinul; ea a fost dat indivizilor, iar ei o poart cu sine i o folosesc...” - Plotin Plotin (204-270) a fost un filosof grec, n scut în Egipt, la Lykopolis.

Via a sa ne este cunoscut prin relatarea lui Porphyrus, elevul s u, care s-a îngrijit i de punerea în ordine a ideilor sale. Plotin a început studieze filozofia la 28 de ani. Decep ionat la început, l-a cunoscut mai târziu pe Ammonios Saccas care profesa la Alexandria o doctrin neoplatonic . Dup ce a asistat la o prelegere a lui Ammonios, puternic impresionat, Plotin i-ar fi spus prietenului care îl adusese acolo: „pe acest om l-am c utat!” i a urmat înv mântul acestuia timp de 11 ani. La 40 de ani a plecat la Roma unde a fondat o coal i a început s scrie dup 50 de ani. Avea o mare u urin de a improviza,

Plotin

lucr rile sale erau condensate, cu accente de mare entuziasm poetic.

Avea o fire blând , d dea sfaturi i era privit cu prietenie de împ ratul Gallerius i de so ia acestuia. Era un cunosc tor al întregii filozofii antice. Comenta deseori în jurul unui text sau idei platonice, aristotelice sau stoice. Divinitatea pentru Plotin era Unul sau Binele, Unul fiind perfec iunea suprem , despre care nu se poate spune decât c exist . Din el ies Inteligen a i sufletul. Inteligen a este sediul ideilor, a cum o concepuse Platon, ea admite pluralitatea esen elor inteligibile. Sufletul este o emana ie a inteligen ei, este via etern , este nemuritor. Lumea material este existen a cea mai degradat la care de abia mai ajunge lumina Unuia i a Binelui. Dar, imperfec i fiind, ajungem la cunoa terea Unuia numai cu ajutorul Extazului - un idealism religios care a putut face trecerea de la filozofia antic la cea cre tin - de i diferen a este mare, Dumnezeul cre tin nu produce prin emana ie ci prin crea ie liber , prin inteligen , voin i bun tatea Lui. Existen a i spiritul se prezint ca prima sciziune a unit ii, iar sufletul este desf urarea tocmai a acestei mi ri i a acestei diviziuni.

Cei din Roma care îi audiaser cursurile i-au cerut ca problemele dezb tute s fie scrise, dezvoltate, el îns a refuzat fiindc nu avea nici timpul necesar, nici s tatea ochilor. Aceast condensare a ideilor l-au f cut obscur, înc de pe atunci, în special celor care nu iau ascultat cursurile. În plus nu cuno tea foarte bine limba elen , citea, vorbea dar nu avea darul scrierii, al compunerii. A fost un filozof eclectic, care a luat la baz metafizica lui Platon meditând asupra ei i întregind-o. Mul i filozofi moderni au fost influen i de metafizica lui Plotin, metafizica însemnând nu numai o viziune de ansamblu asupra existen ei, dar i valorificarea ei pentru echilibrarea omului cu cosmosul, cu lumea i cu sine.

A murit dup o boal grea. Înainte de a- i fi dat sufletul Plotin ar fi rostit: „M str duiesc s înal divinul din mine la divinul din Univers”. Avea doar 66 de ani.

Opera sa a fost compus în 16 ani de un spirit matur care, în momentul când a început s scrie, î i formulase deja pe deplin sistemul filosofic, putând întemeia un nou curent filosofic - neoplatonismul, care a exercitat o puternic influen asupra contemporanilor s i i asupra filozofilor care au venit în urma lui.

Prelegerile i scrierile sale filozofice au fost prelucrate cu o remarcabil acurate e de principalul s u discipol, Porfir, i publicate între anii 301-305 sub titlul de „Enneade”, tot el scriind i „Vita Plotini”.

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cele 54 de tratatele incluse în Enneade sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filozofia greac anterioar (inspirate nu numai din Platon, ci i din Aristotel, stoici, etc.) pe baza c rora, Plotin a construit doctrina sa original . A încercat s concilieze în scrierile sale exigen ele ra ionalit ii, caracteristica filozofiei grece ti, cu aspira iile mistice.

Atât Plotin cât i Porfir au tr it i au scris într-o perioad de criz a culturii filosofice. Porfir a împ it opera lui Plotin în ase capitole, fiecare a câte nou tratate. De aici numele de Enneade (nou ) acordate grupelor de câte nou tratate. În viziunea lui Porfir, prima Ennead trateaz chestiunile de etic , a doua i a treia pe cele de fizic , a patra Ennead cuprinde tratatele care au ca tem Sufletul, a cincea pe cele care au ca tem Intelectul, iar a asea Ennead pe cele care se refer în mod precump nitor la Unul.

Neoplatonismul a exercitat o puternic influen asupra cre tinismului fiind revalorificat, în secolul XV, prin intermediul culturii arabe i reabilitat, în Rena tere, odat cu interesul pentru Platon.

Giordano Bruno (1548-1600) s-a referit în mod frecvent la Plotin i a dezvoltat unele teze plotiniene. În secolele urm toare, interesul a cunoscut un nou declin; în secolul XVIII s-a tr it pe culmile ra iunii i s-a renun at la ele, în secolul XIX - pe culmile tiin ei i s-a renun at la aceste culmi, pentru ca tot în acel secol Plotin s devin un „autor la mod ”. Goethe (1749- 1832) l-a citit cu entuziasm i a scris chiar versuri „plotiniene”. Plotin a fost citit i comentat de filozoful german Hegel (1770-1831), care a formulat i obiec ii, în timp ce contemporanul u - filozoful german Schelling se simte foarte apropiat de Plotin în cadrul teoriei sale despre Absolut. Mai trebuie men ionat i influen a lui Plotin asupra filozofului francez Henri Bergson (1859-1941). Toate acestea denot „încerc ri de lichidare a deficien elor spiritului omenesc”, dup cum se exprima filozoful român Nae Ionescu. A spune c mai întâi este analiza pe care o fac filozofii pentru a ajunge la depistarea neregulilor din societatea în care tr iesc, cei mai mul i dintre ei luând în considerare cele descoperite pân la ei de c tre ceilal i filozofi i ad ugând ideile lor, c ci „totul porne te de la necesitatea de echilibru al omului în univers”.

Plotin lanseaz premisele dezvolt rii fenomenologiei, dezvoltate în secolul XX de c tre filozoful austriac Husserl (1859-1938), apreciind faptul c mintea joac un rol activ în percep ia obiectelor i întâmpl rilor din jur, ner mânând pasiv la fluxul de informa ii ce le prime te din diverse surse. n materie religioas , religia însemnând orientare spiritual , poten are a vie ii spirituale pentru ea îns i, dar i un interes pentru ceea ce este dincolo de realitatea pe care o tr im, Plotin dezvolt în acest sens o filozofie original , considerând c sufletul este format din dou p i diferite: partea superioar este cea care re ine caracteristicile divine i cea care este departe de lumea p mânteasc , iar partea inferioar , cea care ad poste te tr turile personalit ii i cea care este susceptibil de a fi corupt de vicii i de pasiuni.

Pornind de la aceast doctrin mistic , viziunea religioas a lui Plotin poate fi rezumat astfel: Locul cosmic în care existen a cap dimensiune fizic este sufletul, care este atât un agent contemplativ, cât i un actor; partea contemplativ este cea superioar care men ine permanent leg tura cu latura divin , în timp ce partea inferioar , cea coruptibil , trebuie s î i reg seasc drumul c tre jum tatea sa; reg sirea acestui drum se realizeaz prin parcurgerea a trei etape: cultivarea virtu ii, prin care sufletul reg se te calea c tre Divinitate, practica dialecticii, care informeaz sufletul despre natura existen ei i contempla ia, care este practic adev ratul mod de ac iune al sufletului, aici realizându-se practic unirea celor dou jum i suflete ti; adev rata misiune a sufletului este de a ajunge la un nivel cât mai apropiat de cel al lui Dumnezeu, motiv pentru care Plotin face diferen a între virtutea de ordin divin i cea de ordin civic, prima fiind cea care

21

este cea mai important i care o cuprinde i pe cea de a doua. Odat reunit, sufletul se poate concentra pe integrarea sa în sistemul divin al „unicului/unul-ui”, care este generatorul tuturor formelor de via .

Plotin consider c aceast denumire de „unic” nu este potrivit , întrucât se face referire la un concept ce nu poate fi în eles de c tre oameni. Filosofia lui Plotin avea s se propage ulterior în lumea arab , cât i în India i în lumea cre tin , în perioada Evului Mediu.

Pentru Plotin, Dumnezeu este transcendent lumii, c ci acesta se afl într-o sfer supra-p mânteasc , deasupra lumii i ca atare El nu poate fi sesizat cu ajutorul conceptelor. El este Unul, care mai este numit i Binele, Principiul sau cel Dintâi.

Binele era expresia cea mai înalt a gândirii pure a ra ionalit ii spiritului con tient, a ra ionalului care tinde s cunoasc i s în eleag toat lumea. Nostalgia dup cunoa tere se lini te te ajuns în acest punct, c ci Binele este identic cu cunoa terea cea mai des vâr it .

Platon considera Erosul ca fiind de obâr ie divin , f s fie divin, el apar inând lumii demonicului, care se afl între ceea ce este nemuritor i muritor, într-o nelini te etern i mereu nedes vâr it , c ci Erosul este entuziasm i pasiune mi cat de o nostalgie nem rginit dup Bine i Frumos, dup cunoa tere i eterna lini te. În timp ce Binele trebuie s fie privit ca principiul al ra iunii, ca Logos, iubirea (eros) are o not de ira ionalitate i de neîn eles, ca i lumea. Problema este de a reface leg tura dintre Logos i Eros, între Bine i Iubire, între ra iune i via . Plotin solu ioneaz aceast problem prin interpretarea pe care o d vie ii religioase. Problemele în jurul c rora se rote te filozofia lui Plotin sunt: a) Cum s-a n scut lumea din „Unul” i b) Cum ajunge omul la unirea cu Dumnezeu pentru a- i g si fericirea.

Pentru Plotin via a spiritual este religioas , iar între religie i tiin , art i erotic nu este nici o contradic ie; arta, iubirea i filozofia sunt drumul spre religie.

Dumnezeu este, pentru Plotin, temeiul întregii existen e i principiul tuturor valorilor, ceea ce înseamn c sfera existen ei î i are originea în Dumnezeu i se dezvolt devenind lumea inteligibil a ideilor. Unitatea absolut men ine lucrurile în toate, p trunzând prin toate, adunând laolalt i unind ceea ce, fiind separat în opozi ie, este în pericol s se dezbine. El este deasupra a toate; El nu are m rime, nu este infinit; este centrul universului lucrurilor, izvorul ve nic al virtu ii i originea iubirii divine, în jurul c ruia se mi totul, spre care se îndreapt totul, din care î i iau începutul i ie irea, i con tiin a de sine; El produce totul, existen a i via a în creaturi, le sus ine i le poart , c ci de i El este transcendent, totu i întrep trunde totul, Dumnezeu este mai mult decât existen a; El este supra-ra ionalul. Lumea spiritului este lumea realit ii adev rate. Nu materia i lumea fizic reprezint realitatea, ci gândirea, ca via spiritual con tient : ea este identic cu existen a.

Ra ionalul este existentul i existentul este ra ional. Din lumea Ideilor urmeaz via a acestei lumi senzoriale sau sfera sufletului lumii. În concluzie, pentru Plotin, Dumnezeu este iubire, c ci el scrie: „Demn de iubire i iubire este El; El este iubirea Sa îns i, fiindc El nu este altcumva frumos decât prin Sine însu i i în Sine însu i”.

Noi tim despre Dumnezeu numai atât cât ne-a descoperit El. Dumnezeu este, pentru Plotin, Marele Anonim, pe care nu-L poate numi nici un nume. Dumnezeu este prototipul etern al întregii frumuse i. Filozoful idealist italian Benedetto Croce (1866-1952) scria: „Numai o dat cu Plotin frumosul cu arta se contopesc într-un concept unic i se ob ine o concep ie cu totul nou ; frumosul i arta se contopesc acum într-o pasiune i în are mistic a spiritului”.

Frumosul, prin urmare, nu este altceva decât Spiritul în starea lui de des vâr ire. De unde rezult c Binele este superior Frumosului, a a cum Spiritul este inferior Binelui.

Formele vie ii sunt produse din eternitate din Unul, formele inferioare au tendin a înspre cele mai înalte, cele superioare înspre cele

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

inferioare. Dumnezeu activeaz , sau, mai corect, El trebuie s ac ioneze în lume. El trebuie s se prefac în lume, El r mâne ceea ce este; Dumnezeu este prezent în lume prin for ele spirituale. Acest lucru nu înseamn c El se împarte, fiindc ceea ce este spiritual nu poate fi îmit. La fel i omul particip la Dumnezeu, dar numai în m sura în care acesta î i face loc liber în sufletul s u pentru a-L primi pe Dumnezeu.

Sufletul poate de asemenea s intre într-un raport intim i cu lumea ideal , care eman din divinitate. Omul este capabil s fac acest lucru datorit „Eros”-ului. Când sufletul este atras de c tre Eros spre lumea ideal , el începe s urce spre forme din ce în ce mai frumoase. i aceasta numai printr-o stare extatic . Sufletul este chinuit de nostalgia Binelui, fiindc sufletul este în esen a sa bun. R ul î i are originea în lumea extern , prin aceea c sufletul, s luind în corp, este murd rit de materie. Posibilitatea mântuirii sufletului se bazeaz , dup Plotin, pe faptul acesta este înrudit esen ial cu Dumnezeu. „Ochiul n-ar fi v zut niciodat soarele, dac el n-ar fi înrudit cu acesta; tot asemenea sufletul n-ar putea vedea frumosul, dac el însu i n-ar fi frumos. De aceea s devin fiecare mai întâi asemenea cu Dumnezeu i frumos, dac vrea s vad Binele i Frumosul”. Frumosul, prin urmare, nu este altceva decât Spiritul în starea lui de des vâr ire.

Problema care l-a chinuit pe Plotin a fost reunirea sufletului c zut cu prototipul lui originar divin. Este semnificativ ceea ce istorise te Porfir cu privire la ultimele cuvinte, pe care le-a spus Plotin c tre prietenul s u pe patul de moarte: „Te-am a teptat, pentru a încerca conduc divinul din mine spre divinul din univers”.

Iat câteva citate din lucr rile lui Plotin: „Legea divin este inevitabil , c ci ea are în sine puterea de a ptui ceea ce a fost decis. Cine o suport este dus f s tie spre cele pe care le va îndura stârnit de o mi care nesigur pretutindeni în r cirile sale, i sleit dup multe eforturi c rora li s-a opus, sfârte prin a ajunge la locul cuvenit lui, având ca pedeaps o suferin nevoit datorit mi rii sale. În lege se spune cât i pân când trebuie s dureze suferin a, i tocmai la încetarea pedepsei apare i puterea de a fugi din acele locuri, gra ie armoniei care domne te peste toate.” „Universul inteligibil este doar ra iune i nu s-ar mai putea na te înc un altul care s fie doar ra iune, ci dac se n tea un altul trebuia s fie inferior aceluia, nefiind ra iune, dar nici materie ci materia nu este ordonat , de aceea trebuia s fie un amestec.

Cele la care universul acesta se opre te sunt materia i ra iunea, iar acolo de unde începe se afl sufletul, care guverneaz amestecul.

Partea din suflet raportat la realitatea divin superioar r mâne neamestecat i nu are piedic în actul ei, dup cum partea sufletului care d via corpului nu prime te nimic de la el.” „Partea ira ional a sufletului accept r ul, adic lipsa de m sur i excesul i defectul, din care provin tic lo ia i la itatea i celelalte rele ale sufletului, afec iunile involuntare care produc opiniile false, toate acestea determin sufletul s se gândeasc la cele pe care le evit i pe care le caut .” „Natura rea este un fals, falsitatea primar i absolut ; în schimb existen a naturii divine este adev rata existen , astfel încât falsitatea este opusul adev rului i non-existen a naturii rele este opusul esen ei naturii divine.” „M re ia sufleteasc înseamn dispre uirea bunurilor lume ti.” „Frumosul din corpuri este ceva ce se face sim it chiar de la prima vedere, iar sufletul ca unul ce-l cunoa te, se pronun , i dup ce l-a recunoscut îl prime te la el (...). Dar dac se apropie de ceva urât, se retrage în sine, îl respinge i se disociaz de el, deoarece nu este în consonan cu el i îi este str in. „Emo iile iscate în fa a a tot ceea ce este frumos trebuie s fie: cutremurare, dulce ame eal , dor, iubire i tulburare amestecat cu pl cere.”

Anul X, nr. 12(112)/2019

„Sufletul nu e frumos decât prin în elepciune.” „Când materia devine st pâna formei întruchipate în ea, o distruge i o corupe, aplicându-i propria natur , opus ei, nu ducând recele spre cald, ci punându- i propria lips de m sur peste forma caldului, i diformitatea peste form i excesul i defectul peste ceea ce este m surat, pân când va determina forma s fie a ei i s nu- i mai apar in ...”. „În elepciunea este gândire care doboar lucrurile inferioare pentru a în a sufletul c tre cele superioare.” „Materia nu este fiin , ci ea este un omonim al ei, deoarece adev rata expresie a materiei ar fi nefiin . R utatea din suflet i formele ei sunt determinate de materia cu care este în leg tur sufletul.” „Moartea înseama- i schimba trupul, cum î i schimb actorul haina.” „Experien a r ului este o cunoa tere mai clar a binelui pentru cei a c ror putere de în elegere este prea slab ca s poat cunoa te ul înainte de experien ”. „Omul are via complet când el posed nu numai via a sim urilor, dar i facultatea de a ra iona, i inteligen a adev rat . (...)

Omul în elept nu are nevoie decât de el însu i pentru a fi fericit i a ta binele... ”.

Filosof p gân dar mistic, Plotin s-a dovedit preocupat de aflarea drumului spre Dumnezeu, ceea ce s-a dovedit o remarcabil influen asupra unora dintre p rin ii Bisericii cre tine, ca de pild asupra Sfântului Augustin. Lectura scrierilor lui Plotin i-a hot rât convertirea la cre tinism.

Influen ele plotinismului se descoper pân i în concep iile gânditorilor contemporani, deoarece - a a cum afirm filozoful francez Pierre Hadot (1922-2010) - „pentru noi, via a i opera lui Plotin sunt o chemare în sensul în care Bergson vorbea despre o chemare a misticilor”. Prin urmare, concluzioneaz Hadot, cu toate c „omul modern este mai divizat în l untrul s u decât omul plotinian”, el poate auzi chemarea lui Plotin, fire te, nu pentru a prelua întocmai „itinerarul spiritual descris de Enneade”, ci pentru a accepta „la fel de curajos ca i Plotin, toate dimensiunile experien ei umane i tot ce este misterios, indicibil i transcendent în ea”.

Prin comentariile i mai ales prin modul de via al lui Plotin, „platonismul ra ional se reîmpac definitiv cu platonismul religios”.

Eminentul exeget francez, de pild , vine în eseul dedicat lui Plotin cu alte preciz ri din via a filozofului: „Nu împotriva trupului lupta el, ci împotriva unui exces de vitalitate a trupului, care ar risca s dezechilibreze sufletul în pornirea lui spre contemplarea Binelui”.

Prin urmare, omul pornit pe calea des vâr irii trebuie s devin netor la durere i la pl cere, sau - ca s ne folosim de cuvintele lui Hadot - „trebuie deci s se obi nuiasc s doreasc suferin a i durerea cât este tân r, ca s nu fie luat prin surprindere la b trâne e, când acestea vor veni în mod natural”. Acesta, ne spune Hadot, este prototipul unui exerci iu spiritual, cunoscut de stoici sub numele de premeditare:„Filosoful trebuie s i doreasc s treac din vreme prin întâmpl ri nepl cute, pentru a le suporta mai u or când vor veni pe nea teptate”, ci numai astfel libertatea interioar va putea birui eventualele constrângeri i va deveni atotst pânitoare.

Rezultat al experien ei mistice, în care ochiul interior al sufletului nu vede decât lumin , convingerea lui Plotin a fost c putem ajunge la Dumnezeu numai prin transformarea l untric a fiin ei noastre cu ajutorul virtu ii. Rolul atribuit virtu ii este atât de covâr itor, încât filosoful nu ezit s sublinieze: „F virtute, Dumnezeu nu este decât un cuvânt!” În concep ia plotinian virtutea care ne conduce la Dumnezeu nu se poate ivi în suflet decât prin unirea cu Dumnezeu, ceea ce - sugereaz Hadot - ne duce cu gândul la subtilul paradox al prezen ei divine: „Nu m-ai c uta dac nu m-ai fi g sit! ”, adic „Nu M-ai c uta dac Eu n-a fi în tine ”.

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Concluzia la care ajunge Plotin este cât se poate de încurajatoare pentru cineva angajat pe calea des vâr irii: Lumea spiritual nu este altceva decât eul cel mai profund, iar omul poate ajunge la ea prin retragerea în sine!

Dup Bergson, a ti s prive ti lumea sensibil înseamn „a prelungi viziunea ochiului cu viziunea spiritului”, cale cu ajutorul reia putem s trecem dincolo de aparen ele materiale. Însu i Pierre Hadot recunoa te în Postfa a la Plotin c i-a trebuit ceva timp pân când a în eles „rolul de intermediar pe care-l joac Spiritul în raportul dintre suflet i principiul suprem - Binele sau Unul”.

Dac teoria platonician a Ideilor intuie te misterul Vie ii, se poate spune c lui Plotin îi revine meritul de-a fi elaborat no iunile f de care era cu neputin apari ia unei filosofii a Vie ii. Cu renumitul s u stil „enigmatic i încâlcit”, Plotin ne înva c Via a este Forma ce se formeaz singur i c la Via se ajunge prin contemplare, nu prin reflec ie.

Gra iei Plotin îi atribuie un rol important. Cu ajutorul gra iei este truns fondul Vie ii, prin urmare „Via a este gra ie deoarece Dumnezeu este gra ie ”, sau cum se exprim însu i filosoful: „Dumnezeu se face sim it de inim în gra ie”. Gra ia mai poate fi considerat o mi care care face bine, întrucât „dincolo de frumuse e se cite te gra ia, iar dincolo de gra ie se întrez re te bun tatea”. Iar mai presus de Bine nu exist nimic, de îndat ce Binele este totuna cu Dumnezeu, adic este Absolutul, este numai i numai lumin , este centrul i izvorul vie ii...

Dar ce trebuie s în elegem prin iubire? Ea este elanul infinit (efluviul) ce vine dinspre Bine i în iubire persist intui ia infinitului.

Iar dac pân în acest loc am descoperit atâtea i atâtea interferen e între filozofia platonician i cea plotinian , modul cum concep iubirea îi desparte iremediabil pe cei doi mari gânditori. O diferen rezult din modul cum cei doi gânditori concep iubirea trupeasc . Dac pentru Plotin iubirea trupeasc nu este decât una dintre c ile de ascensiune, c ci iubirea omeneasc este d ruit de Bine i deci iubirea plotinian este iubirea nemijlocit a Binelui, pentru Platon iubirea fa de frumuse ea trupului reprezint mijlocul principal i totodat indispensabil al experien ei filozofice. În fine, afl m de la Hadot c o alt deosebire decurge din faptul iubirea platonician are o tonalitate masculin : este posesiv , ner bd toare i nelini tit , în timp ce iubirea plotinian - o iubire esen ial mistic , are o tonalitate feminin : sufletul este fiin a îndr gostit , care fie caut , alearg i tresalt , fie se comport aidoma unei fecioare ce vrea s r mân în casa Tat lui.

Plotin a sus inut c „în privin a mor ii, în eleptul trebuie s se uzeasc dup principiul c moartea este mai bun decât via a cu trupul”, ceea ce înseamn c în eleptul are capacitatea s se deta eze de tot ce este pieritor, pentru a putea privi lucrurile din perspectiva eternit ii.

Ce trebuie s în elegem prin r u? R ul, ne r spunde filosoful înc rcat de senin tate i deta are trupeasc , nu este str in de ordinea universului, atâta timp cât el este produsul acestei ordini. C ci r ul nu reprezint altceva decât lipsirea de Bine! Prin urmare, ne spune el, Binele i r ul, respectiv pedeapsa i r splata sunt în firea lucrurilor, adic în ordinea divin : „Providen a divin nu trebuie s fac a a încât noi s nu mai însemn m nimic. Dac Providen a ar fi totul, dac ar fi singur , n-ar mai fi nimic de f cut, i-atunci la ce ar mai fi ea Providen ?”

Ca o parantez introduc cuvintele gânditorului român Petre ea: „Eu cred c omul este f cut de Dumnezeu, i Dumnezeu nu a instalat nici un drac în el. (...) Binele i R ul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fa de oameni”.

Plotin f cea distinc ie între r ul particular (s cia sau boala) i

23

caracterul universal al r ului moral, sus inând c omul trebuie s încerce atât binele cât i r ul pentru a le putea deosebi cu folos: „Anumite rele, bun oar s cia i boala, nu le slujesc decât celor ce trec prin ele. R ul moral este îns de folos întregului univers: el ilustreaz dreptatea divin i, prin el însu i, aduce multe alte foloase”.

Astfel stând lucrurile cu acest mare gânditor, temeinic preg tit suflete te s i p seasc f regrete trupul ruinat, nu trebuie s ne mire c i-a însu it ideea platonician potrivit c reia oamenii sunt ni te biete juc rii ale zeilor, idee pe care îns o completeaz cu adaosul esen ial , în abordarea sa, jocul nu se mai practic decât în umbra exterioar a omului. În rest, conchide filosoful nostru cu o blând ironie, nimic nou sub soare: Da, omul nu este decât o juc rie, drept urmare „marile probleme ale oamenilor nu sunt decât ni te jocuri”, iar oamenii, aidoma unor actori, î i interpreteaz rolul ce le-a fost încredin at de destin „pe nenum ratele scene ale marelui teatru care este p mântul întreg”.

Plotin respingea cu t rie concep ia stoic ce sus inea c ar exista suflete rele din fire (Nu, afirm el cu convingere, sufletul este fundamental bun!) i atunci ne punem întrebarea: Relele care ne fac via a atât de amar , de unde provin? i Plotin reia cu ultimele puteri ale crea iei doctrina nivelurilor eului, afirmând cu putere c „relele acestea se afl în «animal», în «compus», adic în acea parte din noi în care nivelurile inferioare ale sufletului i trupului se amestec între ele”. Întrucât cel care tr ie te în partea superioar a eului reu te s i domine soarta, sfatul prietenesc al filosofului nu putea fi decât urm torul: „Omul nu trebuie s fie «compusul»: un trup însufle it în care firea trupului domin …Ci ridicarea spre înalt, spre frumos, spre divin, c rora nimeni nu le este st pân, apar inând celuilalt suflet, celui str in de via a trupului”.

Adev rul este c omul este legat de Divinitate prin con tiin a sa rupt din cea a Divinit ii, încât toat evolu ia precum i degradarea sa, sunt consecin e ale strânsei sau sl bitei leg turi cu Divinitatea, pe care omul singur i-o cauzeaz .

Laszlo Paal - Stânci în Barbizon

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 12(112)/2019

Drago] NICULESCU

Despre societate ]i via\a social[ @n dialectica modern[ ]i contemporan[ (III) În leg tur cu rela iile care se stabilesc într-o societate, consider m important a ne opri asupra a dou dintre ele: rela iile morale i raporturile religioase. i aceasta pentru c rela iile morale prezint particularitatea de a nu beneficia de institu ii (opinia public joac rol de mijlocitor al obiectiv rii) i de a interveni în toate celelalte rela ii (motiv pentru care i ele sunt influen ate i uneori reglate de acestea). De asemenea, rela iile morale sunt mai conservatoare decât toate celelalte, dat fiind c ele in de mentalit ile oamenilor, de fizionomia orânduirilor sociale, de contextul cultural. Morala nu are nevoie de cl dire i nici de judec tor. Casa moralei este sufletul i mintea omului, iar judec torii s i sunt via a, semenii i Dumnezeu.

Morala este ubicu , atotprezent , str bate ca un fier ro u întregul nivel existen ial, de la un cap t la cel lalt, iar criteriul ei de impunere i alegere î i are origini adânci i, în acela i timp, înalte, fiind d ruit omului odat cu crearea sa, cu apari ia i biruin a doctrinei cre tine, dar i a celorlalte doctrine i religii mari, i apoi transmis de om ca cea mai valoroas i nobil zestre, ca o sacr lege, cu întemeieri axiologice anterioare cu mult oric rei prescrip ii umane. În privin a raporturilor religioase, nu trebuie s existe impunere i nici discreditare ori contestare, atâta timp cât este în eles faptul c atât op iunea teist cât i cea laic sau „ateu-umanist ” func ioneaz sub tutela cald , generoas a sacrului. Simpla dezicere, negare sau contestare asertiv nu are for a de a te dezlega de sacru, pentru c sacrul nu este la îndemâna omului. Sacrul exist deasupra omului i în om, dar interven ia omului asupra lui nu este posibil . Sacrul nu este o hain pe care s-o lepezi, ci lumânarea din suflet, la care î i înc lze ti trupul înfrigurat, speriat sau lovit i care- i deschide mintea cu lumina argintului din icoan . strarea, în schimb, i modelarea permanent a condi iei sale existeniale umaniste în i prin dimensiunea sacralit ii nu numai c îi st omului, ca un dar, la îndemân , dar reprezint împlinirea unei necesit i interioare i a unei datorii societare într-o lume tot mai desacralizat i înstr inat .

Tudor Vianu are voca ia coborârii în adâncime i subtilitatea cronic a viziunii estetice. La el, persoana ia locul omului, calitatea dimensiunii valorizatoare face diferen a dintre homo humanus i homo aestimans sau homo significans. Spa ii nobile, înc rcate de fine e i nuan ar trebui s înal e sufletul global, bântuit de obsesia multiplicit ii. Dar ele r mân accesibile doar celor câ iva, doar celor din ce în ce mai pu ini sub t lugul imund al mul imii. „Persoanele” la care se refer Tudor Vianu nu intr în rela ie, nu coaguleaz condi ia fatal a colectivului, ele r mân aristocrate i singure, din ce în ce mai singure. Ontologicul lui r mâne unul particular i, prin aceasta, valoric superior. Canalul transcendent al axiologicului este deschis de contiin a interiorizat , intim , de criteriile ideatice n scute din medita ia individual , niciodat colectiv . i cum am putea s nu-l amintim, al turi de marele filozof român, pe însu i fondatorul axiologiei ca tiin filozofic modern (înaintea lui W. Windelband), pe R.H. Lotze,

cel care vorbe te pentru prima oar despre un „imperiu autonom al valorii”, obiectivând valoarea, izolând-o de suportul ei material i atribuindu-i identitate i corpolen proprie, haine i demnitate princiar .

Macrosistemul vie ii sociale a fost descompus de gândirea sociologic , începând cu a doua jum tate a secolului al XIX-lea, în subsisteme. Acestea sunt: subsistemul ac iunilor sociale, subsistemul relaiilor sociale, subsistemul valorilor, la care se adaug dou subsisteme eviden iate de Karl Marx; este vorba de modul de produc ie prin care Karl Marx explic determinismul vie ii sociale i istoria orânduirilor sociale, gândite ca succesiune a modurilor de produc ie - i de complexul infrastructur , structur , suprastructur , despre care am mai vorbit, care etajeaz func ional, pe domenii, macroorganismul social, domenii care se determin cauzal, în raporturi de coordonare în sfera coexisten ei. Încheiem cu subsistemul cunoa tere - valoare - ac iune, care se al tur celor de mai sus în configurarea unui sistem complex existen social - con tiin social *.

4. Dialectica vie ii sociale 4.1. Timp social i ac iune uman . Despre problematica timpului Dialectic -Devenire-Timp. Iat dimensiunea sub care ne ducem existen a, dar pe care o construim cu puterile noastre. Nu mai este de închipuit un timp-statuie, luminat de reflectoarele astrelor, ci un timp scut, crescut din noi - un timp organic. Nu timpul ca scar de m sur a for ei noastre de p trundere în ghe urile tiute i ne tiute ale existentului, ci faptele noastre, semnul propriei noastre înnobil ri spirituale, ca scar de m sur a timpului existen ial. Form fundamental de existen a socialului, timpul este de fapt o condi ie a umanului i, totodat , un produs al ac iunii umane, fiind deopotriv dat (domeniu de obiectivitate) pentru om i construct (domeniu creat) al omului.

Este firesc s existe rela ii de determinare reciproc între timpul tr it (existen ial) i timpul ac ional, în sensul cre terii progresive a ponderii timpului ac ional, în desf urarea continu a etapelor istorice, dar aceasta odat cu înregistrarea i unei sporiri a intensit ii timpului existen ial, sporire care produce o fals senza ie de scurtare, de limitare a timpului social tr it. În realitate, aceast senza ie se datoreaz fenomenului de accelerare a ritmurilor dezvolt rii sociale i, ca urmare, a scurt rii duratelor perioadelor istorice. De fapt, cele dou ipostaze temporale nu decurg independent, ci formeaz o uni* Con tiin a social are dou componente: con tiin a sistemic , cuprinzând idei i valori organizate i studiate din punct de vedere al interesului ideologic, dar i al celui neideologic, i din con tiin a nesistemic , cuprinzând elemente de psihologie social , mentalit i comune ale oamenilor, structurate grupal i comunitar, beneficiind de cunoa tere comun , empiric .

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tate dialectic . Corelarea timpului social cu timpul psihologic (subiectiv) este fireasc , atât timp cât individul, dezvoltându- i permanent optimum-ul ac ional i, în acela i timp, beneficiind de condi ii propice realiz rii acestui lucru, contribuie la valorificarea obiectiv a timpului social, prin aportul constructului s u personal.

4.1.1. M surarea timpului social Referitor la m surarea timpului social, scara de estimare în aceast privin este dat de interac iunea dintre subiectiv i obiectiv, fapt pentru care ritmurile vie ii sociale, succesiunea diferitelor etape ale progresului social depind de intensitatea i amploarea ac iunilor umane. De aceea, m sura timpului pe care i-o stabilesc oamenii este durata de realizare a unor ac iuni. În aceast abordare, trebuie precizat i dubla dimensionare a timpului, cantitativ , dar i calitativ , dimensionarea calitativ a timpului având ca suport eficien a activit ii umane, cuantumul s u, gradul în care efortul uman reu te realizeze i s impun un construct valoros din punct de vedere al modific rii în sens înnoitor, progresist a structurilor mentale, a existentului social, m sura în care acest efort manifest pondere ac ionalmodelatoare la nivelul con tiin ei i contextului ontic, spa io-temporal în care tr iesc. Legat de dubla dimensionare cantitativ-calitativ a timpului social, interesant este de eviden iat inversa propor ional evolu ie a celor dou categorii, în sensul contrac iei cantitative a timpului social (condensarea treptat a duratelor de existen a forma iunilor sociale), simultan cu dilatarea calitativ a acestuia. Iar aceast rela ie are, la rândul ei, în substrat, o alt legitate a structur rii timpului social: aceea a cre terii intensit ii i amplorii crea iei istorice (subiective) în raport invers propor ional cu intervalul de timp (durata) al exercit rii activit ii creatoare a acesteia. Ducerea îns la limit a evolu iei acestui raport, în sensul tinderii c tre zero a descre terii cantitative, sincron cu cre terea c tre infinit a dimensiunii calitative, este greu interpretabil , dac nu chiar greu acceptabil , i, în orice caz, dep te tema acestui studiu.

Aceasta pentru c nu poate fi conceput un nivel infinit al dimensiunii calitative, creatoare a timpului i, de asemenea, suprimarea cantitativ complet a timpului, în dimensiunea existen ial obiectiv în care tr im, fundamental fenomenal , spa io-temporal , ne arunc într-o zon contradictorie, paradoxal , sau poate, acceptând-o, ne mut într-un alt univers, populat de alte legi. În orice caz, dac ar fi posibil , aceast situa ie ar ar ta ca o desc rcare electric neuniform , inconstant , în care (nu anul m timpul, eliminându-l complet, ci oper m doar reducerea la minimum a oric rei inten ii ale sale de extindere, de desf urare) instantaneitatea - în elegând prin aceasta cea mai redus form de manifestare a timpului - ar reprezenta maniera fulger toare de desc rcare a timpului cantitativ, iar infinit de scurta scânteie, ale c rei efecte îns ar fi colosale, cu reverbera ii la nivelul întregul Univers, ar reprezenta dimensiunea calitativ , uman-creatoare a acestei rela ii. For a simultan i extrem a acestui gen de timp ar fi îns prea puternic pentru om, în ambele direc ii. Omul nu l-ar putea nici suporta i nici nu ar putea exista ca subiect efector i sus in tor al s u. Deci, acest timp nu ar avea de cine s fie produs (în dimensiunea lui calitativ ) i nici asupra cui s se reverse, în dimensiunea lui cantitativ . Apoi, s ne închipuim c o poten ial însumare a lui, prin agregarea continu a efectelor calitative incomensurabile, ar putea fi închipuit ca o lumin energetic alb , orbitoare, etern (lipsit de curgere temporal ), declan atoare de efecte universale, o sfer energetic alb-incandescent , Atotputernic , pentru c altfel, imaginarea acestei însum ri sub forma unei desc rc ri electrice continue nu poate func iona din cauza continuit ii ei, care, prin ea îns i, indic o extensie (desf urare) temporal , pe care, prin considerarea tinderii cantitative c tre zero, de la început, am eliminat-o. Ce inspir reprezentarea de mai sus? Ea nu poate s sugereze

25

decât un singur lucru: transcendentul ultim - Divinitatea, Unitatea, Absolutul, strângerea într-un singur punct suprem a timpului, spa iului i a tuturor puterilor energetice. Dubla dimensionare, cantitativcalitativ extrem a timpului conduce, f abatere, la Fiin a energetic Divin , cea care reprezint Puterea infinit i ve nic .

Caracteristica de neomogenitate a timpului social ine de istoricitatea sa, de distribu ia istoric a diacroniei sale.

4.2. Devenire social

i progres

Dac pentru Dimitrie Gusti „ tiin a devine con tiin ”, Simion Mehedin i, la rândul lui, subliniaz caracterul necesar al muncii înaltcon tiente, demn de condi ia uman evoluat , în care crea ia trebuie fie acel act spiritual i fizic inedit, novator, liber i propulsor. În elese în întemeierea lor teleologic , ac iunea uman i devenirea social explic i semnific , a a cum se exprima Hegel, posibilitatea omului de a n zui (prin scop) i de a trece la producerea lui (prin ac iune).

Scopul i ac iunea de obiectivare a acestuia deschid în om puterea transcenderii prezentului orientat spre viitor. În acest sens, JeanPaul Sartre, în ultimii s i ani de crea ie, ocupându-se de strategia speran ei i de ac iunea de realizare a acesteia, consider ac iunea plecând de la prezentul în care concepem obiectul acestei proiec ii i în care ne desf ur m demersurile de realizare a sa.

4.2.1. Complementaritate i contradic ie în devenirea social Ideile de complementaritate i contradic ie, centrale în dialectica vie ii sociale, vizeaz însu i fundamentul structural al acestei dimensiuni a domeniului existen ial, complementaritatea fiind asociat stabilit ii structurale a societ ii, pe când contradic ia este asociat tension rii imanente a echilibrului structural, ceea ce provoac diacronia social , o succesiune de st ri i treceri entropice-negentropice care forjeaz timpul social-istoric, acordându-i consisten calitativontic . Via a social a oamenilor se caracterizeaz în orice moment, în orice segment al configura iei sale istorice, prin dualit i polare, reciproc determinate. Atingerea oric rei st ri entropice de „aproape echilibru” fiind imediat urmat de o stare negentropic , de dezechilibru restructurant, cu efecte preg titoare unei rea ez ri într-o ordine superioar (din nou entropic ) a sistemului. Trecerile de la complementaritate la contradic ie, degenerate adeseori în antagonisme, sau statuat în filozofia dialectic prin ceea ce se nume te Legea contradic iei dialectice, în condi iile unor antagonisme prezente în raporturile dintre oameni (categorii, grupuri, clase sociale, comunit i umane). De asemenea, formula „luptei dintre vechi i nou” denume te separa iile adânc-conceptuale, înr cinate în con tiin e diferite ca apartenen la timpul istoric, la stadiul de evolu ie social , cum ar fi disputa dihotomic , dar cu semnificativ poten ial catalizator, restructurant, dintre for ele sociale conservatoare, ale „vechiului” sistem de rela ii sociale, i for ele revolu ionare, deschise spre înnoire, spre dezvoltare. Aceste antagonisme i polariz ri sociale constituie premisele instaur rii unui climat fierbinte de situa ie revolu ionar , cu declan area proceselor de schimbare social , care constituie factori propulsori, progresi ti ai ordinii sociale numai în m sura în care sunt urmate de schimb ri pozitive la nivel economic i organiza ional, altfel, acest proces nu reprezint decât întreruperi costisitoare în diacronia social . Caracteristica esen ial contradictorie a vie ii sociale genereaz tensiuni i între grupuri profesionale, între genera ii i chiar între categorii de oameni, în func ie de nivelurile diferite de asimilare valoric . Referindu-se la inechit ile, dezechilibrele, antagonismele i polariz rile sociale ap rute în perioada capitalist prin concentrarea bog iei materiale în mâna proprietarilor de mijloace de produc ie, accelerat în perioada a a-zisei „acumul ri primitive a capitalului”, Ch. Fourier aprecia c reparti ia propor ional a produselor activit ii industriale tuturor membrilor asocia iei produ-

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

torilor „este imposibil cât vreme industria este dezgust toare”, ea provocând „elementele fericirii” în condi iile men inerii propriet ii private, pentru c „trebuie ca poporul s r mân în extrem mizerie pentru a continua s o exercite”, adic s produc o asemenea industrie. Karl Marx i Friedrich Engels d solu ia „exproprierii proprietarilor” prin înf ptuirea „revolu iei proletare”, praxis-ul lor demonstrându- i valen ele ac ionale nu numai în domeniul conceperii teoretice a structurii i dialecticii sistemului social, ci i al nivelul schimb rii, practice dar i brutale, a orânduirii sociale. Rezultatul acestei revolu ii ei îl v d în instaurarea dictaturii proletariatului, care i asume misiunea de a edifica rela ii de produc ie i sociale de tip capitalist. Proprietatea comun - aceasta va fi baza pe care se vor putea construi noile rela ii de produc ie i sociale, care vor duce la dispari ia claselor sociale antagonice, anticipându-se, în viitor, o societate f clase. Dup rezolvarea „revolu iei totale”, a luptei de clas dintre proletariat i burghezie, „revolu iile sociale” nu vor mai exista, ele fiind înlocuite cu pa nice i echitabile „evolu ii sociale”.

Experien a societ ilor capitaliste din secolul XX, demonstreaz c viziunea celor doi gânditori asupra cauzelor antagonismelor i dezechilibrelor din cadrul societ ilor bazate pe proprietate privat con ine exager ri unilaterale i limit ri conceptuale. Ideologia comunist mâne totu i o frumoas , dar imperfect utopie.

4.2.2. Contradic iile capitalismului contemporan Dintre încerc rile de solu ionare a st rilor contradictorii existente în societ ile capitaliste din secolul XX s-au eviden iat cea liberal tradi ional , cea social-democrat i cea cre tin-democrat , câ titoare fiind ultimele dou , care, în perioada postbelic , au reu it substan iale redres ri economice i sociale. Prin trecerea de la economia liber de pia la economia social de pia , prin politici fiscale progresive, prin m suri consistente de protec ie social , prin alocarea strategic a fondurilor de investi ii i facilit i financiare pentru sprijinirea sectoarelor economice aflate în dificultate, dar de mare importan economic , prin alocarea unor fonduri de investi ii în domeniile vie ii sociale - înv mânt, educa ie, cercetare, cultur , tate -, prin propor ionalizarea ra ional i pe criterii de valoare i importan social a sistemului de retribuire a veniturilor în func ie de nivelul i gradul de profesionalizare i de calitate a muncii produtorilor de bunuri materiale i valori, a managerilor i lucr torilor din sfera serviciilor, ideologia social-democrat a reu it reconstruc ia rela iilor economice i sociale de natur capitalist . Promovarea protec iei sociale i dezvoltarea clasei mijlocii, practicarea economiei sociale de pia , cu tot domeniul ei mobil i liber de ac iune i de dep ire a barierelor determinist-istorice, au instaurat cadrul unei ordini de trai i experien e sociale edificat pe baza unor pârghii de

Laszlo Paal - Octombrie

Anul X, nr. 12(112)/2019

control foarte bine mânuite de c tre stat, sub semnul respect rii drepturilor omului, a demnit ii i libert ii individului. Ea a condus la trecerea la o etap de emancipare a for elor productiv-sociale, la reconversia profesional , la educa ie, la informa ie, la cunoa tere, permi ând accederea la actuala revolu ie informa ional , care, din cate, din punct de vedere economic, se confrunt , în plan global, cu puternice neajunsuri i înstr in ri psiho-afective.

4.2.3. Disipare structural Emergen a sistemic

i negare dialectic .

Procesele de nega ie dialectic i de autonegare, consecin e ale contradic iei dialectice, ac ioneaz cauzal în cadrul determinismului de nivel reformator din cadrul mecanismului func ional al sistemului social, ac ionând în momente de muta ie a ordinii sociale, fiind coincidente situa iilor de criz , atunci când configura ia structural-func ional a sistemului social este dep it i nu mai face fa cerin elor istorico-sociale ale prezentului, necesitând restructurarea.

De aceea, nega ia dialectic - sus inut i de noile teorii structuralsistemice ale disip rii, ale alternan ei st rilor entropice, de „aproape echilibru”, cu cele negentropice, de „departe echilibru”, cu efecte sistemice reconfigurante, îndreptate permanent c tre realizarea optimului func ional - reprezint un proces de discontinuitate în continuitatea de ansamblu a devenirii sociale, cu dou faze: una de negare - adic de întrerupere a vechiului - i alta de afirmare - de relansare i construc ie în raport cu noul. Orice stare contradictorie, care tensioneaz echilibrul relativ, stabilitatea social , poate provoca destabiliz ri sistemice, intrarea în stare de dezordine structural , cu consecin e disipative i de autonegare. Dezordine - hazard; ordine - necesitate. Din nou aceast credin , dezarmant de neîntemeiat , în haos, în nescrise legi probabilistice, în întâmpl tor.

Facem o mic parantez i atragem, cu aceast ocazie, înc o dat , aten ia asupra erorii de paradigm determinist actual , care se practic în tiin a filozofic i în tiin ele exacte, asupra caracterului u deficitar, provenit din insuficienta p trundere reflexiv a problemei. Conceptul Înalt determinist al transcentivit ii, al Cauzalit ii transcentive, dezvoltat de noi în cadrul Teoriei Înaltului Determinism Energetic, vine s aduc necesara corec ie, s a eze lucrurile pe f ga ul drept. El încearc s schimbe o paradigm simplist , empiric , a stratului superficial, vizibil, cu paradigma profund a stratului fundamental, transcendent. O paradigm stochastic , ce absolutizeaz hazardul, indeterminismul i autodeterminarea haotic , deghizându- i neputin a în recuzita burlesc a imanentismului aleatoriu, venit de nic ieri (de i simuleaz i acceptarea de fond a necesit ii, pe care îns nu reu te s o integreze într-un demers explicativ real i ferm), este din acest moment înlocuit cu paradigma legii transcentive dominante, cu paradigma unui determinism al sensului cauzal, i nu doar al cauzei i efectului, a unui determinism universal tutelar, supra- dar i transistoric, supra- dar i transontologic, lumi-nocentric, decisiv. În spatele dezordinii autodeterministe, lipsit de legi, va trebui de acum v zut i gândit - printr-o reform lucid a opticii cognitive metafizice, autoinstituit în credin i smerenie fa de Dumnezeu, fa de sacru - Planul coerent, precis al Ra iunii i Puterii Divine, care, prin mecanismul corelat al Predetermin rii i Autodetermin rii controlate, sus ine Universul con tient. În spatele aparentei dezordini se ascund legile exacte ale ordinii celei mai perfecte, în spatele estim rilor statistice se ascund reguli ce dep esc cifrele, întâmplarea este de fapt o infailibil certitudine, celulele magnificului organism planetar, multiplanetar, Universal, pluriUni-versal ascult în evolu ia lor de porunca sever a Logosului Atot- tiutor i Atotf tor. Paradigma hazardului este în criz , revolu ia tiin ific descoper o paradigm global : transcentivitatea.

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (V) 5. Morala indienilor antici Având în vedere faptul c „hindu ii sunt cei mai cinsti i oameni din lume” i c „Întreaga moral hindus se poate rezuma în cugetarea: «Cine prive te femeia altuia ca pe mama sa, averea altuia ca pe un bulg re de p mânt, pe toate fiin ele ca pe sine însu i, acela este în elept»” (citat din cartea Pancatantra, tradus de Theofil Simenschy în opul Cultur i filosofie indian în texte i studii), sintagma „morala indienilor antici” n-are un sens delimitativ (c , adic , una a fost morala vechilor hindu i i cu totul alta a celor de mai târziu), ci unul eminamente integrativ în admirabila lor filosofie, care se compar într-ale vechimii cu cugetarea chinez i greac , iar într-ale subtilit ii i profunzimii doar cu ea îns i.

Da, c ci indologii ne înf eaz urm toarele caracteristici din conduita multimilenar a hindu ilor: a) Confundându-se cu dharma (legea sfânt sau „regula fixat pentru fiecare om de c tre casta sa”), morala indian este indisolubil legat de sistemul castelor, f de care societatea indic era de neînchipuit cu ceva timp în urm (în perioada interbelic , de pild ). În afar de legea castei sale, „hindusul se conformeaz unei legi mai generale, care prive te deopotriv toate castele laolalt i la baza reia se afl respectul fa de brahmani” (T. Simenschy).

Imediat dup aceste îndatoriri morale fundamentale vine obliga ia indianului (obliga ie prev zut în Codul lui Manu) de-a avea copii. În Cod se precizeaz : „Numai acela este un om des vâr it, care-i triplu: el, so ia i fiul s u”. De unde decurge aceast obliga ie? Deacolo c urma ii trebuie s continuie cultul str mo ilor, c rora - la intervale periodice de timp - le ofer hran , considerat de indieni la fel de necesar ca aceea pentru muritori. Acest crez face ca limitarea na terilor s fie foarte pu in cunoscut în India, iar avortul s fie zut de indienii tradi ionali ti (în continuare majoritari) ca o crim „tot a a de mare ca uciderea unui brahman”. Într-o societate dominat de o mentalitate atât de inflexibil , era cu neputin ca institu ia c toriei s nu fie echivalat cu un lucru sfânt: din totdeauna obligatorie în sistemul social indian (b rbatul nec torit este dec zut din casta sa, iar fata nem ritat pân la 14 ani este considerat o ru ine pentru p rin ii ei), c toria nu poate fi sat la cheremul iubirii i a liberei ei alegeri, ci trebuie pus la cale de rin i, mai înainte ca patima tinerilor s duc la o unire, care - în opinia hindu ilor - este sortit s aib parte doar de suferin i dezam gire.

Legea lui Manu, ne informeaz Simenschy, „prescrie opt forme diferite de c torie”, pe treapta cea mai de jos între acestea fiind „c toria prin r pire i cea din dragoste”. Dar chiar dac o astfel de torie timpurie a copiilor constituie un redutabil obstacol împotriva imoralit ii, iar „sanc iunile aspre pe care le aplic religia so iei necredincioase au f cut adulterul mai dificil i mai rar decât în Europa sau în America” (Simenschy), marele reformator i conduc tor Mahatma Gandhi (1869-1948) s-a ridicat cu hot râre împotriva ei: „Eu dezaprob i detest c toria între copii. Am oroare s v d o copil duv ”.

Era firesc s o fac , de îndat ce, contrar mult mai umanelor recomand ri ale apostolului Pavel din Întâia Epistol c tre corinteni 7/ 39 („O femeie m ritat este legat de lege cât vreme îi tr ie te b rbatul; dar dac -i moare b rbatul, este slobod s se m rite cu cine vrea”), Codul lui Manu statornice te c v duva, indiferent de vârst , nu se mai poate rem rita, c ci prin aceasta ar necinsti memoria so ului decedat: „Iar când so ia supravie uie te, s r mân statornic i credincioas i s nu- i p teze bunul ei renume nici m car rostind numele altuia”. Adic s -l deplâng i s -l comemoreze pe defunct, iar via a i-o dedice îngrijirii copiilor i actelor caritabile... În ciuda pasajelor care ba afirm c „mama valoreaz de o mie de ori mai mult decât tat l”, ba prescriu ca „femeia s fie tratat cu bun tate” i c nu trebuie supravegheat îndeaproape, pentru c taman atunci „subtilitatea ei natural g se te mijlocul de a face r u oricum”, adev rata condi ie a femeii în tradi ionala familie hindus este limpede stabilit în acest paragraf din Cod: „O so ie bun trebuie i serveasc st pânul (so ul, nota mea, G.P) ca i cum ar fi un zeu i s nu-i pricinuiasc niciodat nici cea mai mic nepl cere, oricare ar fi caracterul lui i chiar dac ar fi lipsit de orice virtute”!

Vas zic , temelia familiei i a societ ii tradi ionale indiene const în acceptarea de c tre so ie a statutului de servitoare iubitoare, statut impus de moral i lege, prin care ea este obligat s i vad consortul (ales de p rin i) aidoma unui zeu, chiar i atunci când respectivul este un netrebnic „lipsit de orice virtute”.

Cu toate astea (sau, mai degrab , tocmai de asta), ne face cunoscut marele indianist român, nivelul general al moralit ii indiene, inclusiv la clasele sociale inferioare, este mai ridicat decât în Europa, ci hindu ii („oamenii cei mai primitori care exist ”) sunt capabili de nenum rate binefaceri, lucru pe deplin confirmat de relatarea unui fost judec tor britanic din India: „Am avut de judecat sute de procese, în care averea, libertatea sau via a unui om depindeau de minciuna pe care putea s-o spun ; i n-a f cut-o”. b) Întrucât sim ul moral i virtutea (dharma) indienilor constituie echivalentul sim ului estetic la vechii greci i al t riei de caracter (virtus) la romani, Simenschy ne informeaz c aproape toate ramurile literaturii sanscrite cuprind remarcabile înv turi morale, ele fiind prezente atât în legende, povestiri i fabule, cât mai ales „ca precepte i cuget ri, foarte numeroase i împr tiate în întreaga literatur religioas i profan ”. Surprinz tor este faptul c Vedele nu con in astfel de precepte, c Brãhmanele (tratate teologice despre ritualul jertfei) nu vorbesc aproape deloc despre moral i c elementului moral i se aloc un spa iu restrâns de-abia în Upani ade (îndeosebi în înv turile despre karman sau destin), ideea fundamental a „înv turilor secrete” nefiind virtutea, ci aflarea adev rului ascuns. În schimb, morala este la mare cinste în celebra epopee i carte filosofico-moral Mahãbhãrata, în textele sfinte ale budi tilor i jaini tilor, precum i în poezia gnomic (cu deosebire în cea a inegalabilului Bhartrhari), domeniu literar în care indienii antici i-au dep it pân i pe greci.

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mahãbhãrata, de exemplu, con ine îndemnuri la cump tare („Fii cump tat i st pâne te-te; strânge acea avere pe care ho ii n-o pot fura, nici tiranii lua, care te urmeaz dup moarte, care niciodat nu se împr tie, nici nu se stric ”) i la izb vire prin în elep ire („Poarta cerului e foarte îngust i mic . Ea nu poate fi v zut de cei f minte, orbi i de iluziile de arte ale acestei lumi”), sfaturi ce îndat ne duc cu gândul la „rudeniile” lor noutestamentare: „Nu strânge i comori pe p mânt, unde le m nânc moliile i rugina, i unde le sap i le fur ho ii” (Matei 6/19), respectiv „Strâmt este poarta, îngust este calea care duce la via i pu ini sunt cei ce o afl ” (Matei 7/14).

Cu necesara completare c multe dintre preceptele despre sfin i, în elepciune i purtare se reg sesc aproape la fel în alte scrieri indiene.

De pild , ne spune T. Simenschy, dac unele precepte din Pancatantra (Cele cinci c i de în elepciune) sunt imorale, îndeosebi cele referitoare la politic („Din fericire”, adaug ilustrul nostru compatriot, „ele sunt în num r redus i reprezint totdeauna vederile unor tic lo i”), multe dintre înv turile cuprinse în aceast carte nu numai c sunt la în imea celor din Mahãbhãrata, dar „o parte din ele chiar provin de acolo”, tot a a cum altele se reg sesc „în literatura budist sau în diferite alte opere”.

Iat dou dintre cele mai reprezentative maxime pancatantrice, care sunt foarte asem toare cu înv turile cre tine: „Omul s nu fac altora ceea ce-i r u pentru el”; „R splata pe care i-o iau cei boga i prin pomeni multe, o dobânde te cel s rac cu un b nu ”.

La rândul s u, Codul lui Manu con ine precepte morale care vizeaz întreaga via a indienilor (desigur, potrivit cu casta fiec ruia), multe dintre acestea fiind cu adev rat demne de cre tinism: „Când i se cere, d ceva, fie cât de neînsemnat, f p rere de r u i din toat inima, potrivit cu averea ta; numai vezi c acela c ruia îi dai s fie vrednic”; „Nu te mândri cu faptele tale evlavioase; d celor s raci, dar nu vorbi despre darurile tale”; „Nu te purta cu dispre fa de nimeni, sufer cu r bdare ocara, nu te mânia pe cel care-i mânios, d binecuvântare pentru blesteme”; „Nimeni nu ne vede, î i spun în inima lor cei p to i; totu i zeii îi v d i duhul atot tiutor din pieptul lor. Tu socote ti, prietene, c e ti singur; îns în tine s luie te o fiin care observ fiecare fapt a ta i cunoa te toat bun tatea i toat r utatea ta”. Îns cel mai mult se aseam morala cre tin cu morala budist (nicio alt religie nu-i atât de comparabil la acest capitol cu cre tinismul!), fapt care a atras deopotriv aten ia c rturarilor (cercet tori, filosofi, teologi) europeni i indieni. Astfel au ap rut în decursul timpului o sumedenie de specula ii i ipoteze despre aceste similitudini, multe dintre ele dovedindu-se complet eronate.

Dar chiar dac este imposibil de stabilit în care oper hindus sau nemurit prima dat aceste splendide înv turi (bun oar , în Dhammapada sau Cuvinte ale legii, faimoasa antologie de înv turi morale budiste, apar cuget ri de provenien nebudist , de unde au ajuns pe urm în Mahãbhãrata, în Codul lui Manu, în textele jainiste i Pancatantra), to i indiani tii sunt de p rere c în elepciunea marelui popor hindus constituie nesecatul izvor de inspira ie al filosofiei sale în chestiuni de etic .

Nu doar atât, c ci Decalogul budist, cu cinci porunci pentru to i oamenii („S nu ucizi”, „S nu furi”, „S nu s vâr ti adulter”, „S nu min i”, „S nu bei b uturi ame itoare”) i celelalte cinci pentru asce ii care aspir la Nirvana sau Sufletul universal („S nu m nânci în timp nepotrivit”, „S ocole ti dansurile, teatrul, cântecele i muzica”, „S nu întrebuin ezi podoabe i parfumuri”, „S nu- i fie patul moale”, „S nu prime ti aur i argint”), face ca asem narea dintre morala budist i cea cre tin s fie realmente stupefiant . Evident, pentru cei care au renun at cu totul la aceast lume, exist alte porunci, cu mult mai severe ca cele de mai sus...

Budismul ajunge la o mare înflorire pe teritoriul Indiei ( i nu numai) în vremea regelui Asoka, a c rui formul politic în cei 40 de

Anul X, nr. 12(112)/2019

ani de str lucit domnie (272-232 î.e.n.) era urm toarea: „Legea moral are ca int fericirea tuturor creaturilor”! Iat de ce, dup zdrobirea tuturor du manilor i convertirea sa la budism în al nou lea an de domnie (fusese încoronat la 21 de ani), Asoka nu numai c zide te 500 de m stiri, înlocuie te cl dirile de lemn din capitala Pataliputra cu palate din piatr , completeaz lucr rile de iriga ii ale predecesorului u Candragupta, „înfiin eaz pretutindeni aziluri i spitale prev zute cu medicamente i farmacii pentru oameni i animale” (T. Simenschy) i tolereaz brahmanismul, precum i nenum ratele secte religioase i coli filosofice ce aveau ca scop înf ptuirea formidabilei legi morale din edictele regale („Cât mai pu in r u, cât mai multe fapte bune, generozitate, iubire de adev r, puritate de ac iune i de gândire”), dar caut s instaureze o ordine moral-spiritual universal prin misionarii budi ti pe care-i trimite în toat India, în Ceylon, Siria i Egipt (unii ajung pân în Grecia) i care, dup moartea lui, r spândesc doctrina lui Buddha în Tibet, China, Mongolia, Japonia i sud-estul Asiei. i iat cum aceast „figur unic în istorie” i atât de modern prin ideile i realiz rile sale, încât - în pofida documentelor istorice ce-i atest existen a - pare mai degrab una legendar , pune în practic teza iubirii universale a gânditorului chinez Mo Zi (sec. III î.e.n.).

Da, c ci spre deosebire de iubirea (doar a) aproapelui din cre tinism, maitra sau dragostea budist este atotcuprinz toare: oameni, viet ile cele mai neînsemnate, animalele cele mai primejdioase. Un asemenea respect, de-a binelea ridicol pentru orice nebudist (în Pancatantra scrie: „Fiindc cei drep i au spus c înaintea virtu ii merge nev marea fiin elor, de aceea trebuie cru ate pân i plo ni ele, duchii i celelalte insecte”), dup p rerea tuturor indiani tilor decurge în primul rând din credin a în nemurirea sufletului dup moarte. c) Marea diferen dintre morala cre tin i morala budist se constat în crezurile celor dou religii universaliste despre r splata virtu ii. Astfel, dac virtutea cre tin i permanenta n zuin spre Dumnezeu sunt r spl tite cu via a ve nic , r splata virtu ii la hindu i const în eliberarea de rena teri i în contopirea respectivului suflet cu Sufletul universal, ceea ce -completeaz Simenschy - „de fapt este echivalent cu neantul”.

Vas zic , dac în cre tinism omul este st pânul faptelor sale, ceea ce implic directa sa r spundere de ele, ac iunile budistului sunt în cea mai mare parte predestinate, adic sunt consecin a vie ii/ vie ilor sale anterioare.

Atari concep ii morale înalte, care fac cinste civiliza iei hinduse i str luci ilor ei ambasadori (precum Mahatma Gandhi i Rabindranath Tagore), nu doar c au p truns cu mii de ani în urm pân în Extremul Orient, dar - prin profunzime i frumuse e - ele s-au impus i în Apus. În pofida eforturilor depuse de misionarii cre tini, India n-a putut fi cre tinat . Îns nu numai din pricina castelor (baza hinduismului), ci i a umilin elor îndurate de b tina i din partea cotropitorilor, mai ales a portughezilor. La urma urmei, puncta un indian într-o discu ie cu un misionar cre tin, „hindu ii fiind cre tini din natur , n-au nevoie s fie converti i”!

Laszlo Paal - Peisaj

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Grigorie M. CROITORU

Exist[ un Tu! Victori a Du u, Exist un Tu, Ed. Olm, Ia i, 2018 Am primit, cu ceva timp în urm , de la Victori a Du u, dou c i: Exist un Tu, poeme, Ed. Olm, Ia i, 2018, i Între clopot i toac , proz , Ed. Olm, Ia i, 2019. Ambele titluri mi-au sugerat c am de-a face cu o scriitoare de literatur religioas . Convingerea mi-a devenit clar , r sfoindu-le, c ci în acel moment nu m puteam apuca s le citesc. Poemele m-au dus cu gândul la doi predecesori - Ioan Alexandru i Nichifor Crainic. Faptul c este i scriitoare i pictori m-a trimis cu gândul la Sabin B la a, ilustru pictor, dar i autor a dou romane - De ertul albastru i Democra ia în oglinzi.

Mi-am zis c Victori a este o personalitate interesant i am c utat informa ii despre aceast profesoar , scriitoare - poet i prozatoare - i artist plastic. i-am aflat: Are 48 de ani, fiind n scut în anul 1971, dar are i origini oltene ti, dup cum îmi spunea la telefon, de unde provine i prenumele Victoria / Victori a. A absolvit Liceul Pedagogic din Boto ani, apoi Facultatea de Matematic din Ia i (alt matematician poet, Ion Barbu are succesori!), absolvent a Facult ii de Filozofie din Ia i, cu un „Masterat în Logic i Hermeneutic ”. Este profesoar de matematic la un colegiu din Bucure ti. A studiat, nu glum !

A debutat ca poet în 2003 cu volumul de versuri Spa ii, la Editura Muzeului Literaturii Române din Bucure ti. Peste doi ani public la aceea i editur volumul de versuri Cuvintele i expune la Funda iile Regale, Biblioteca Central Universitar , Sala Profesorilor, expozi ie de pictur i poezie intitulat Punctul de la infinit.

Nu este nicio îndoial , distinsa doamn Victoria Du u este un caz rar: matematician, poet , prozatoare i artist plastic.

Volumul de poeme Exist un Tu, ap rut în anul 2018, cuprinde un num r de 85 de poeme f titluri. De fapt, credem c toate formeaz un singur poem uria cu titlul Exist un Tu, înscris pe copert i pe pagina de titlu. Oricine îl va citi îmi va da dreptate.

Din capul locului, spunem c iubitorul de poezie trebuie s citeasc poemul/poemele, deoarece numai a a se va convinge cât este de talentat Victoria Du u ca poet i ca artist plastic, de i în aceast calitate ne ofer picturi doar pe cele dou coperte. Cu urin se va observa cât de bine coreleaz pictura cu poemele i ne determin s credem între cele dou arte nu exist grani e. Sufletul poetei plin de lumin dumnezeiasc i de puritate sufleteasc întâlnit în poeme, une te armonios cele dou arte, poezia i pictura. Sentimentul religios profund transpare în fiecare poem.

Noi vom lua în discu ie doar câteva elemente care ni se par definitorii pentru poezia religioas a poetei Victoria Du u i pentru artistul plastic al c rui talent indiscutabil se desprinde de pe cele dou coperte. În picturile corelate cu poemele re in

aten ia: scara, somnul, îngerul, iubirea, albastrul predominant, care îmbrac copertele.

Scara este un simbol al ascensiunii sau coborârii, o imagine mitologic a leg turii dintre cer i p mânt, punte între cer i p mânt.

Somnul: în culturile arhaice, somnul este asociat mor ii temporare sau unei c torii în lumea de dincolo. Starea de bine, de beatitudine putem spune, existent împreun cu Domnul este tr it ca o c dere în nivelul profund al existen ei umane, care este somnul, subcon tientul. Motivul somnului, al c derii în nivelul profund al divinului apare de multe ori în poezia Victoriei Du u. Îngerul, în credin a românilor este un geniu bun, p zitor al omului, pe care acesta îl prime te la na tere: „De cum se na te un prunc, Dumnezeu îi trimite îndat Îngerul u zitor.” (T. Pamfile). Dup botez, Îngerul se apropie statornic de copil i, în mod obi nuit, nu se desparte de el pân la moarte. El st de-a dreapta omului sau pe um rul lui drept. Este mesager al Cerului i mijlocitor între om i Dumnezeu.

Iubirea. Se tie c Dumnezeu este Iubire, iar unde este Iubire acolo este i Dumnezeu. Un citat din Matei 22, 36-40, ni se pare potrivit: „Înv torule, care porunc este mai mare în Lege? El i-a r spuns: S iube ti pe Domnul Dumnezeul t u, cu toat inima ta, cu tot sufletul t u i cu tot cugetul t u. Aceasta este marea i întâia porunc , iar a doua la fel ca aceasta: S iube ti pe aproapele t u ca pe tine însu i. În aceste dou porunci se cuprind toat Legea i proorocii”.

Albastrul. Dou nuan e de albastru s-au impus în pictura româneasc : albastrul de Vorone i albastrul cosmic, infinit al lui Sabin la a.

Mân stirea Vorone , una dintre cele mai frumoase mân stiri din Nordul Moldovei, surprinde nu numai prin arhitectura ei, ci i prin pictura extraordinar ce a f cut-o celebr în toat lumea. Albastrul unic de pe pere ii ei a ajuns subiect de poveste. Renumit peste tot în lume, nuan a de albastru ce îmbrac pere ii s-a dovedit cea mai rezistent culoare i a f cut fa incredibil de bine secolelor ce au trecut peste ea.

Sabin B la a este considerat pictorul albastrului cosmic, al albastrului infinit. În privin a culorii care revine obsedant în lucr rile lui acesta este albastrul. Celebrul pictor spunea: „Ne reprezint pe noi, românii, care am ajuns s zbur m în spa iul cosmic. Albastrul meu e din Miori a i din Eminescu, adic din matricea noastr spiritual ”.

Primul roman pe care l-a scris marele pictor este intitulat De ertul albastru. Citindu-l, ne convingem u or c : Albastrul este reg sit în ceruri i în ape.

Are nuan e: albastrul închis i albastrul deschis, str lucitor. Cel închis inspir încredere,

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

demnitate i inteligen , cel str lucitor denot purificare, putere, sprijin i r ceal ; iar cel deschis, pace, senin tate, spiritualitate i infinitate. Cineva spunea: „Nu te po i pierde niciodat atunci când înve i te pierzi în albastrul m rii” (Munio Khan). i de ertul - p mânt arid, pustiu, f locuitori ce semnific pentru om lumea îndep rtat de Dumnezeu, t râmul demonilor devine la Sabin B la a albastru. Pe acesta îl prive te necontenit când picteaz ; cel lalt de ert - imens, cenu iu, dezolant se afl în urm .

Nu cunosc prea multe despre pictura Victoriei Du u i nici despre aten ia pe care i-o acord culorii albastre. Oare, s apar i s d inuie i albastrul acestei pictori e? Nu tim precis, dar putem explica de ce pictori a i-a colorat în albastru picturile de pe copertele c ilor.

Albastrul este considerat cel mai adesea simbol a tot ce este legat de spiritualitate, de impresia de rece i îi predispune pe cei mai mul i oameni la medita ie. Este culoarea Cerului: „Albastrul, simbolul aderului, al ve niciei lui Dumnezeu, va r mâne întotdeauna simbolul nemuririi omene ti” (P. Portal). În poezia Victoriei Du u se întâlnesc cuvinte-cheie, compara ii i metafore, cu mult înc rc tur simbolic , ce dovedesc c poeta tr ie te comuniunea permanent cu Domnul. Dintre acestea amintim: Cuvântul. În Evanghelia dup Ioan scrie: 1 „La început era Cuvântul i Cuvântul era la Dumnezeu i Dumnezeu era Cuvântul; 2.

Acesta era întru început la Dumnezeu; 3. Toate prin El s-au f cut, i el nimic nu s-a f cut din ce s-a f cut; 4. Întru El era via i via a era lumina oamenilor.”

Cuvântul (limbajul în general) e unul dintre cele mai r spândite i mai eficiente mijloace de a intra în contact cu for ele supranaturale i de a ac iona în mod magic asupra lumii din jur; „Cuvântul T u / Devine moment / Al s mân ei ce cre te”; „Cuvântul T u / înflore te / în mine”; „Cuvântul T u / E un fruct / Sem nat / Peste lumin ”; „Cuvântul T u / E piatra / Zidit -n temelia / Lumii”. În aceast defini ie a cuvântului Domnului apare un al cuvânt-simbol - piatra - cu multiple semnifica ii simbolice, c ci roca dur este simbolul solidarit ii, al riei, statorniciei i perenit ii. Simbolismul pietrelor i func iile lor mitico-simbolice se datoreaz , mai ales, dublei lor apartenen e la sfera stihiei htoniene i la cea a aerului (cerului). Pietrele meteoritice vin din în imile cerului, iar pietrele naturale ridicate (stâncile, vârfurile mun ilor), sau cele ridicare de mâna omului (coloanele, menhirele, dolmenele etc.) se avânt spre cer i sunt asociate Coloanei Cerului (Axis Mundi). Asemenea pietre semnificau o prezen divin .

Piatra e simbolul p mântului sau al germenului roditor, care se afl în pântecul Terrei.

Lumina. În opozi ie cu întunericul, lumina este un principiu al binelui. Ea este expresia for elor uranice, fecundante, asociat c ldurii care d via . Este produs al focului, ea se degaj din foc de aceea este legat de na terea vie ii. Toate cosmogoniile lumii pun la originea lumii principiul Fiat Lux! Aproape în toate religiile lumii divinit ile sunt luminoase. La vechii evrei, Dumnezeu se arat lumii i poate fi perceput în chip palpabil sub forma luminii.

Cuvântul-simbol lumin îl întâlnim foarte des: „El p te t cut/ tre fiecare privire/ c tre fiecare pas/ i drumul l sat/ în urm / devine lumin ”: „ i infinitul p trunde/ În sim irea firii/ F când loc/ Luminii/ Ca-n ziua dintâi” „Ai sem nat/ Cuvintele/ Tale ce sunt/ Lumin ”.

Floarea, cuvânt-simbol cu multiple semnifica ii: simbolizeaz frumuse ea, armonia, idealul, pasiunea, tinere ea, puritatea, renovarea. Este simbolul lumii multicolore, paradisiace i trec toare.

Ornologia simbolic între floare i femeie reprezint toposul poeziei din toate timpurile lumii (Ivan Evseev). Omul - „cea mai aleas floare” - a devenit om prin cuvântul Domnului. i poeta este un cuvânt al Lui, o floare a Lui: „Drumul m prime te/ S fiu în t cere/ Un cuvânt al Lui/ În cele ce sunt/ Eu creez parc / O floare în lume/ i toate cele ce sunt/ Sunt ale Lui i eu/ A ez o floare/ A cuvântului/ Din mine/ Lâng floarea/ Lumii devenit cuvânt/ Cuvânt ziditor/ C tre

Anul X, nr. 12(112)/2019

El/ Ca o nou lume”.(p. 62). i poezia Victoriei Du u este de origine divin , un har dumnezeiesc.

Cerul: „ Tu e ti numai cer/ Un alt cer/ Dincolo de cer/ Ce ai adus/ Cerul de/ Deasupra noastr ”.

Cerul este o manifestare direct a transcenden ei, a puterii, a perenit ii, a sacralit ii, ceea ce nicio fiin de pe p mânt nu poate atinge. Numai faptul de a fi deasupra, de a se afla sus, înseamn a fi puternic, simbol al inaccesibilit ii, al infinit ii, al eternit ii, al puterilor superioare omului, al con tiin ei ( tefania Ro u, Mic dic ionar de simboluri literare).

Infinitul. Simbolul infinit (lat. infinitus - nem rginit) se refer la mai multe concepte, de obicei, la ideea de „f sfâr it” sau „mai mare decât cel mai mare lucru la care te po i gândi”. În filozofie, infinitul se refer la spa iu i timp. Atât în teologie i filozofie, infinitul apare în concepte precum „absolut”, „Dumnezeu”.

Cit m din poemul/poemele Victoriei Du u: „Acest infinit/ E tr it cu/ Putere/ În cele ce sunt/ Ale lumii ei”; „Acum infinitul este/ Doar o gândire/ O stare a min ii/ Ce- i f ure te c i”; „ i lumea/ Cu omul din ea/ Î i g se te/ în Tune/ infinitul s u”; „Cuvântul infinit/ Zide te lumea:” Mire: „El e Mirele lumii/ Ce transform / Lumea/ În scântei de rit”; „Iat Mirele Vine/ La miezul nop ii/ Când întunericul/ E cel mai mare”; „Tu e ti Mirele lumii/ Ce- i aduce Mireasa/ La sine/ Ai f cut din lume / Mireasa ta”: Neîndoios, în poemul/poemele Victoriei Du u, Tu este Dumnezeu. Înc în primul poem ne spune: „Exist un Tu/ la care lumea s / priveasc / exist un Tu/ în jurul c ruia/ lumea se rote te” (...).

Dumnezeu Tat l este prima persoan din Sfânta Treime, al turi de Iisus Hristos (Dumnezeu-Fiul) i Duhul Sfânt, împreun formând Sfânta Treime. Dumnezeu este Atot iitorul, f torul cerului i al mântului, al tuturor celor v zute i nev zute, dup cum se spune în Crez. Dumnezeu este Cel ce este. În mai multe poeme întâlnim afirma ia: „Tu cele ce e ti”. Aflat într-o permanent rela ie cu Dumnezeu, poeta vede în El: „ziditorul”; „st pânitor peste lume”, „unicul îndemn al m re iei lumii”, „El a f cut un drum prin crea ia Sa”, El a cut drum de infinit în cer”, „ A a ternut infinitul în lume”, „str bate lumea i tr ie te din ve nicia ei”, „Mesager al infinitului în lume”, „Lumin îmbr cat în cuvânt”. Poeta-floare este i ea „o form în lume”, chiar „crezul lumii” i „zide te case noi”. Înal o rug c tre Domnul: „Doamne, f s nu m tem!”

Noi ne întreb m: de ce s-o fi temând talentata poet i pictori ?

Drumul în via i l-a g sit, rela ia cu Dumnezeu este permanent i bogat , vorbe te cu El neîntrerupt, iar El îi c uze te pa ii pe drumul crea iei. Avându-l mereu pe Dumnezeu aproape, nu ave i a v teme de nimic.

Laszlo Paal - Vedere în p dure

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Octavian MIHALCEA

Introspect[ri aspectate pasional Simona Trifu, Aten ie! Nu c lca i pe flori!, Business Adviser, Buc., 2018 Volumul Simonei Trifu, Aten ie! Nu c lca i pe flori (Business Adviser, Bucure ti, 2018), este situat sub semnul unei entit i inspiratoare numit Merlin, depozitarul a numeroase îngem ri i clivaje ce parcurg teritorii eclectice pentru a dobândi privilegiul fiin rii în clip , nivel transfigurator apropiat maximalului. Este con tientizat un anumit gen de stagnare în zona subteranei, fiind dorit ardent evadarea, îndreptarea spre elevate esen e apolinice. Uneori, chiar i nest pânirea efuziunilor poate eviden ia nuan e particulare, de luat în seam , resim ite drept în ltoare. „R pirile în spirit” apar in unei falii acute a onirismului: „Lipe te-m de lume, arzi, viseaz ,/ D voie lunii s te scalde, url .../ i dac sim i c sângele- i danseaz ,/ M vei vedea, sunt semnul de pe turl ./ A a c -nchide ochii, geme, strig ,/ Pune- i cearceaf papirusuri vr jite/ i vei vedea c -ncepe s te frig / Aceste rânduri de comori topite.../ i hainele, hai, rupe-le, i-e sete/ De vin de panselu e din p dure/ i licurici î i ard, nebuni,

în plete./ E vremea orizontul s te fure... (Papirus de zgur ).

Rug ciunea i fiin area arborescent reprezint doar dou dintre constantele poeziei Simonei Trifu. La fiecare pas suntem familiariza i cu fluidit i ardente. Inorogul, prezen misterioas , confer c ii o cert aur simbolic .

Altitudinea sim irii e cl dit i pe accentuate suplicieri, câteodat autoipostazieri terminale: „Nu m tr da-ntru am gire/ M ia, du, m pierde-n mun i/ Acolo unde TU, tr ire,/ în veci vei fi dispus s -nfrun i/ a prea nem rginirii soart ,/ din care eu, în plânset te-am chemat,/ s m admiri pe mine moart ,/ în m re ia zilei de Sabat.” (M pierde în mun i).

Poeta î i asum complet stranietatea, laturile morganatice cu ample poten ialit i acaparante.

Prezen a abisului, cumva similar cu accep iunea nietzschean , conduce la tr iri i retr iri amplasate „sub pecetea tainei”. De undeva r sare Ciuleandra, dans ritual vorbind despre dou lumi. Incandescentele poveri comport adeseori neb nuite accep iuni metafizice. Mai pot impresiona i pu in uzualele date carnale, în mod paradoxal proprii expectativei.

Cuvântul creator marcheaz accentuate sublim ri prin intermediul lacrimii: „Am plâns în iarba trist , rotitoare,/ Am plâns cu roua împietrit -n sanctuar,/ Plâng ziduri greu mistuitoare,/ Vor plânge pietrele pe trotuar.”

(M r stignesc cu tine în CUVÂNT).

Ancestralul dicteaz ritmul ideatic al poeziilor. Sufletul c tore te când printre pericole, când printre desf ri, condi ie ambivalent care este favorabil rodului estetic.

Fine ea interiorit ii e unul dintre elementele ce dau via volumului Aten ie! Nu c lca i pe flori.

Diversele personaje pe care le întâlnim poart cu ele retorici care, cândva, au fost primordiale. Dedubl rile nu fac decât s poten eze enigmatic discursul. Energii famelice

populeaz un omnipotent areal caracteristic visului. Patina revoltei se distinge cu u urin , la fel ca irepresibila tenta ie a libert ii.

Totul pare a fi încadrabil unui neîntrerupt „joc cu diamante” (Fight back!). Foarte percutant, caracterul magic al c ut rilor, al meandrelor c ii personale. La nivel ideal, abolirea timpului ar avea valoare de act curativ.

Poeziile propuse de Simona Trifu au virtu i „tremur toare”, în sensul evanescentelor reverii cu nimb formator.

Versul „Cire e pedepsite-n magma cast ” (Atenuat impact simbolic) este emblematic pentru calitatea metaforizant a poetei. Din stele damnate se ivesc ecouri frizând sacrilegiul.

De mult prea multe ori iubirea poart pecetea neîmplinirii. Aici sunt recognoscibile numeroase fioruri mutabile. Persist acea special pl cere a pierderii în cvasi-deliruri lirice.

Iat unele reverii ale materiei inflamabile, inscriptibile paradigmei lui Gaston Bachelard: „Pui blând, cuminte, sidefat, azuriu,/ cl dit din stânci înd tnice i bulg ri de granit./ În miezul lavei de foc dorin e p tima e,/ r it vioiciune i dor infinit.” (Dialog per se).

Toate aceste oglindiri suflete ti suscit un interes profund. Imaginea grupului de p pu i, într-o a teptare dinamic , evoc enigme i miracole ce vin, se duc, perpetu reîntoarcere.

Urm torul pastel cu tu e psihedelice sintetizeaz acest univers poetic al introspec iei aspectate pasional: „C prioare triste uier agale/ prin p durea de stejari,/ adulmec inimile noastre,/ ne bântuie gândurile,/ ne dezcineaz ritualurile./ Pic turi de ploaie înte it de toamn / ne lovesc obrajii îmbujora i de ner bdare./ S rut de c prioar în iarna târzie,/ cople it de z pad pe urme îi calc./ Umbre, parfum, cea peste pântecul meu./ Alin -mi suferin a cu pleoapele umede,/ cu buze tânjind a amor.” (Unde-s lupii imorali?).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul X, nr. 12(112)/2019

Nicolae ROTARU

Drum de \ar[ Mioara Bahna, Trepte în lut, Ed. Tipo Moldova, Ia i, 2019 tismul unei existen e idilice provenite dintrun timp care, acolo, se pare, a avut r bdare cu muritorii. Cu unii pe care-i uita Dumnezeu, ci altora le scurta firul vie ii la vârste fragede. Pe to i îi invoc , p strând specificul local (de la ciomag la zoan , de la pomosteal la gherlan, de la chichirez la artapale), ticurile verbale i obi nuin ele comportamentale ce fac savoarea lecturii. La toate aceste se adaug savurosul pomelnic onomastic (redat cu aldine), inclusiv tabelul de porecle cu care se-ncheie cartea.

Cred c am citit, ca s -l citez pe Tomozei referitor la unele „expedieri” narative ale mele, un roman (dinadins) ratat, în favoarea unui experiment memorialistic de tip compendiu-conspect ludic i c Mioara Bahna, cu aceast carte, ca i cu celelalte (inclusiv cele de critic literar , domeniu în care e o voce avizat i inconfundabil , chiar i în economia acestei c i reproducând câteva file de cronic literar ) transform în brand de tipul Dide ti, Sili tea Gume ti, Salcia, Sili tea Vit ne ti, Dep ra i, Balaci o alt localitate a sudului literar românesc, Br ani, despre care vorbe te cu nostalgie i respect, ca Galaction, Preda, Stancu, Mitroi, Dep eanu, R pan. „Trepte în lut” este o potec tainic spre o lume care se stinge încet, a a încât amintirea ei trebuie s pat în albul fo nitor al hârtiei de carte. Ceea ce autoarea a f cut cu me te ug, atractivitate i în cuno tin de cauz .

Laszlo Paal - Peisaj în p dure

Aflându-m , în toamna anului 2019, la Sl tioara lui Dinu S raru, invitat al stafului Funda iei pentru Civiliza ia Rural „Ni te rani”, am dobândit de la Mioara Bahna, care urma s primeasc Premiul pentru Literatur (trofeu ob inut i de mine în 2016), cartea sa „Trepte în lut”, pe care prefa atorul tefan Mitroi o nume te „Un muzeu al memoriei afective”.

Lectura celor 250 de pagini a fost una interesant i, desigur, participativ , dat fiind faptul c am parcurs o scriere despre oameni i locuri din acela i spa iu de grai i obicei rural, Teleormanul interferând foarte bine cu Arge ul. Trebuie spus, îns , c volumul este alc tuit aidoma unui insectar plin cu fluturi, din „fi uici” (o sumedenie de noti e desp rite de asteriscuri) cu texte ale unor amintiri menite s reconstituie i s reconfigureze un crâmpei de istorie cu „oameni, fapte, întâmpl ri” ale comunei sale natale i ale localit ilor megie e ori mai îndep rtate, unde s-au prip it cimotiile naratoarei. De i i-au luat-o înainte Preda, Stancu, B nulescu, Nedelciu sau chiar Mitroi (de mine nu aduc vorba, c ci apar in altui e alon de prozatori cu experimente literare de inspira ie rural !), Mioara Bahna nu este inhibat în a exploata filonul sudic al minereului aurifer epic invocând

înainta ii plaivazului cu un anume umor i amintind zisa lui Steinhardt, care spune c orice om are câte o „uli a copil riei”.

De i se cite te ca un roman (unul de colaj, de tip puzzle), avem de-a face, totu i, cu un volum memorialistic. Unul de biografii romanate sau de simple medita ii i fapte diverse cu oameni i locuri, ale unui parcurs convivial c ruia i-a fost martor când a început, nui a a, „dr guli Doamne” , a se ridica feti la casa p rin ilor s i, în satul Br ani, drept peste apa Teleormanului de la marginea posta ei r mase din P durea Nebun . Ni te fulgura ii care parc s-au adunat într-un dosar cu note de rela ii i frânturi de autobiografii ale neamurilor (amintind de „Descul ”) i ale cons tenilor (trimi ând la „Morome ii”) ce compun i recompun, din vise i tr iri, o epoc , un tronson existen ial, de la o interferen istoric a evolu iei satului românesc.

Martor t cut, dar cu o memorie activ , scriitoarea surprinde fapte i întâmpl ri, comportamente i atitudini, graiuri i tr iri, obiceiuri i datini ale cons tenilor. De la estul pentru pâine i cazanul pentru uic fabricat din boambe, pân la înv ul împletitului sau cusutului i rânduielile biserice ti, de la descrierea înv toarei i a doctorilor naveti ti la petrecerile cu pik-up-uri i pl ci sau a furti agului i sacrific rii oilor din turmele de pe izlaz, de la nelipsitul an al „parlamentului rural” la reparti ia absolven ilor „în câmpul muncii” la ar : „cei ce terminau cu 9 i 10, primeau posturi în localit i unde oprea trenul, cei ce terminau cu 7 i 8, în localit i pe unde trecea trenul, în timp ce ultimii, când aveau noroc, ajungeau doar în a ez rii unde s-a auzit de tren!” Scrierea insist pe portretizarea p rin ilor, m tu ilor, unchilor, verilor i a altor rubedenii, cu accent pe comportamentele de excep ie i pe onomastica de porecl sau cognomen a lor i a altor s teni (br eni, dep eni, sili teni) din zon . Bineîn eles c se fac trimiteri i la ora (Pite ti, Alexandria, Bucure ti) unde evadeaz s tenii în c utarea unui trai mai bun, ca i la Râmnicu rat (unde a purtat-o profesia d sc litului) sau la Suceava (unde a chemat-o norocul numit Mihai, care a f cut-o mam a doi b ie i reu i). Accentul, îns cade pe amintirile prunciei i june ii, când satul penuriei i suferin elor evului revolut tr ia, totu i, roman-

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Iulian CHIVU

Inser\ia, ca pledoarie ]i artificiu Mihai Petre, Birtul parcului, Casa C Cunoscut ca prozator mai ales în zona Hunedoarei, unde a fost pân la pensionare i a r mas mai apoi în memoria elevilor s i un cadru didactic de pre uit, Mihai Petre, dup o carte de Interviuri hunedorene, dar i dup volumele de proz Cret color i ieri în alb, inspirate din via a colii, vine c tre cititori i prieteni cu romanul Birtul Parcului (Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2019), un exerci iu prozastic asupra c ruia a reflectat cu disponibilit ile evidente ale lecturilor sale.

Autorul î i propune i realizeaz în romanul s u un fir epic relativ simplu, ascendent, cu o structur ordonat rectiliniu, f divaga ii esen iale deci, îns cu o dinamic a evenimentelor greu de anticipat, de i i se d cititorului un vag reper predictiv ascuns într-un pasager episod de ocultism. C scopul autorului inte te natura destinal a unei vie i, nu ne îndoim; el începe în jurul unui eveniment crucial în via a personajului Dumitru Popa (Mitrel); toria sa. Aceasta este reprodus în cel mai autentic spirit al tradi iei, în toat etnologia sudic a evenimentului, în datini, în credin e, în ritualuri. În consecin , prima parte a romanului st sub semnul prozei noastre rurale interbelice; cu întâlnirea viitorilor logodnici la hora satului, cu constatarea compatibilit ilor sub girul p rin ilor care confer actului matrimonial un temeinic caracter de contract social. s capete un sens premonitiv, ghicitul în c i al unor ig nci trece ca nerelevant sau cel mult ca o banalitate a vie ii spirituale rurale de la jonc iunea postbelic a dou tipuri de cultur incompatibile. ria, o fat frumoas dintr-un sat din inutul Dr anilor (Verzani), este pe it de un tân r subofi er de peste Olt, dintr-un sat dinspre Vâlcea i afl de la dou ig nci aduse întâmpl tor de la târg de fratele ei lucruri pe care le va p stra în tain : -au tut mul ’ la poart , da n-ai avut ochi ntru ei..., ascult la mine!... i vine sta, crai d tob , i cu el faci cas ..., o s pleci cu el în lume -ai s te-ntorci..., ascult la mine!..., o s tr ie ti i pântre oameni mari i-n s cie, c o s pierz tot, ai s r mâi i sângur ..., ascult la mine!..., da o s treci paste toate..., o s ai i necazuri d boal , da i bucurii d la copii..., atâta poci s spui, c a a mi-arat cartea (p.16).

Un orizont argumentativ care atrage atenia i contextualizeaz evenimentele este cel care jaloneaz politica vremii, în virtutea c reia se iau decizii (Pe mine m-a propus c pitanul Pandeloiu s plec la Berlin, da s -nscriu la legionari. Eram în anul I, la coala de Subofi eri de Geniu - Pontonieri ... p.33) sau evoc momente cruciale din

ii de tiin , Cluj-Napoca, 2019 timpul r zboiului, la Cotul Donului, la Odesa, la Kerci, la Oarba de Mure ...

Birtul Parcului, adar, ne duce într-o lume i o vreme tulburate de incertitudini, de schimb ri surprinz toare, de respingeri ra ionale, dar i de obedien e necondi ionate, dela iuni, confrunt ri. Sub ocupa ia ru ilor r ma i în ar dup r zboi sub pretextul sprijinului fr esc în instaurarea noii orânduiri, se petrec r fuieli sociale mocnite mult vreme, abuzuri barbare. Ilustrativ este o scen unde Mialache, un bâlbâit frustrat, vrea s le arate unor solda i ru i c el e comunist i li se adreseaz cu „tavarisci”, crezând c aceasta îl legitimeaz , numai ru ii se îmbat i vor s -i abuzeze nevasta, pe Lina: Când au intrat, unul din ru i aduna prosoape de pe pere i i le atârna de gât, râzând, iar cel lalt arânja perinele pe pat, apoi a apucat-o pe Lina de bra i a tras-o, aruncând-o în pat...(p.60).

La ipetele femeii i la protestul ei curajos, se adun rudele i înc ierarea cu ru ii e prompt i pe m sur , chiar dac ei in s descurajeze cu focuri de arm . În urm rirea ru ilor fugari intervine i Mitrel, care îi dezarmeaz l sându-i neap ra i sub agresiunea celorlal i urm ritori. Reac ia superiorilor i a mili ienilor e amenin toare, iar ria o ia pe maic -sa Ioana de mân , dup ce conflictul se încheie i-i zice speriat de consecin e: Mam , m tem c asta e cump na de care ne-a ghicit iganca...(p.62) - obsesia revine îns adesea i explic neprev zutul.

Mihai Petre se arat destul de inventiv în structura epic i ideatic a romanului s u dându-i la un moment dat un v dit caracter autentic prin trimiteri exprese la unele repere de ader: Ajuns aici, a trebuit s m opresc, pentru c informa iile de natur real , ob inute, e drept, cu mult timp în urm , de la fostul primar, nu corespundeau celor prezentate în monografia comunei, realizat cu ocazia comemor rii a 500 de ani de atestare documentar (p.71) i face chiar o trimitere bibliografic la Monografia comunei Sute ti (Ed. Antim Ivireanul, Rm. Vâlcea, 2014), semnat de Ion St nescu i Ion Marinescu. Or, asupra acestui mod de asigurare a verosimilului, dac nu chiar a valorii documentare, autorul va insista consistent spre final dând o not nou cursului evenimentelor. s avem, a a cum spuneam, decât un fir epic, f paralelisme, suprapuneri i meandre constructiviste, acesta se construie te efectiv i exclusiv în jurul vie ii tinerei perechi care debuteaz fericit în via ; M ria

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i Mitrel se mut în Ardeal, unde subofi erul este angajat în repararea unor poduri de cale ferat avariate în timpul r zboiului i se expune cu curaj unor riscuri majore la Teiu , la Halmeu pân când va fi trecut în rezerv fiindc nu accept s se înscrie în Partidul Comunist a a încât s poat fi trimis ulterior la coala de ofi eri în ciuda studiilor incomplete (patru clase). Concesia care i s-ar fi f cut sun a antaj: Vreau!..., dar..., cine poate s ?... Partidul Comunist, pe care-l reprezint, poate!..., r spunse C-istul..., dac te-nscrii, c de-aia team convocat..., te trimitem la coal i dup trei luni e ti ofi er (p.50). Refuzul este unul întemeiat pe criteriile onestit ii: dac vre i un r spuns sincer, dom le sublocotenent..., eu nu cred c un partid, care-o fi el!... i, mai ales o armat , promoveaz grade f coa!..., a a gândesc eu!... (ibid).

Ca urmare, plutonierul major Popa Dumitru a fost demobilizat i sat s i caute un nou orizont. Documentar, autorul contureaz acest nou parcurs i tot cu trimiteri riguroase (Fondul Prim riei Sute ti): Dumitru Popa se întoarce acas , în Vâlcea, unde va fi primar i se angajeaz cu curaj s construiasc o nou prim rie i s reconstruiasc un pod rutier; i de data aceasta autorul recurge la date de monografie, la procese verbale i la alte înscrisuri de natur trimit dincolo de epica romanesc cu noi inser ii. Ie im cumva din sfera romanului în acest fel? Atât timp cât secven ele se leag coerent pe traiectoria vie ii personajului principal l sat s se manifeste într-o serie de ac iuni discursul r mâne unul romanesc; via a lui Dumitru Popa traverseaz momente tensionate, de la cele de natur erotic (rela ia extraconjugal cu Florica Vilii), care-i tulbur via a de familie i pozi ia social pân la dec derea sa dramatic ; destituirea din func ia de primar i numirea ca vânz tor la cooperativa din centru.

Numai când presimte pericolul iminent de a- i pierde libertatea renun s mai revin la cooperativ , î i acoper lipsa în gestiune i mâne s i munceasc p mântul al turi de ai lui, or asta îl face sase simt umilit i s i salveze orgoliul c utând sase bucure de onorurile modeste ale muncii cinstite pe antierul noii o el rii de la Hunedoara.

Ajuns aici - trecerea este destul de abrupt (vezi p.105) - i se zugr ve te, uluitoare, fresca vie ii de antier, cu adun tur de oameni, cu priva iuni, compromisuri i adapt ri for ate. Mitrel ajunge ajutor de topograf pe lâng inginerul Mioc i acestuia-i formuleaz prima imagine exhaustiv a vie ii de antier a a cum o percepuse:... dar accidentele..., de astea mi-era fric !..., nu mai puteam s v d zilnic mor i, capete sparte, picioare rupte i anchete peste anchete..., ti i dumneavoastr !..., adun tur de oameni, mul i i aproape to i necalifica i!..., mai sunt i tinerii tia, brigadierii..., unii vor ajung stahanovi ti, al ii trag de lopat prin antier..., cu unii te mai în elegi, c vor s înve e, cu al ii..., una-dou te reclam la UTM-ul lor... i iar anchete, i iar declara ii (p.106).

Via a de colonie, de tab - cum i se spune - e halucinant : Lumea în care intrase avea legile ei i el se lovea de ac iunea lor dureroas (p.117); cazarmamentul ca de penitenciar, lipsa sursei de ap , hrana proast de la cantin i, pe deasupra, oamenii: ie ii, ca nu mearg la lucru, se dau bolnavi, unii i sunt, c au tot felul de boli lume ti, luate de la ... i din cap, printr-un semn scurt, i-o ar pe înso itoarea tân rului. Unele sunt vechi, r mase din lotul celor 500 (n.n. i asteriscul trimite din nou la sursa exact ), asta e Rupe-Pat!..., altele sunt noi, c tot vin...(p.114). i aici este o lupt acut pentru a supravie ui condi iilor i corup iei: Îi spui lui Socol c i aduci familia, cât de repede, c altfel te mut la burlaci i nu toate dormitoarele lor sunt extrem de... (p.115). În fine, lucrurile culmineaz cu o descindere în ghereta/ biroul lor: Îl ut m pe tovar ul inginer Mioc, spuse mili ianul, un tip prea solid pentru uniforma care-i r sese mic i-l strângea (p.132). Mili ianul, împreun cu locotenentul de securitate Botezan/

Anul X, nr. 12(112)/2019

Botezatu, fac o perchezi ie i descoper c biroul lor de lucru era format din dou l zi sigilate care interesau Securitatea. Figura locotenentului i se p ru cunoscut lui Popa (Mitrel) i î i aminti de o conferin a acestuia despre sionism, inut tinerilor de pe antier. De aici se intr în partea final : punerea sub control a fostului subofi er care refuzase s se înscrie în partid ca s fac coala de ofi eri chiar i f studii. Timp de o lun i patru zile va fi re inut la Securitate i va face ordine, împreun cu doi solda i în arhiva documentelor secrete care vizau nu doar Prim ria Hunedoara, ci i numeroase documente de informare, tabele cu „du manii de clas ” într-o pretins c utare a listelor de legionari ai rzii Albe.

De notat c inser iile de documente (dac nu cumva contrabalanseaz raportul cu epicul), culese cu aldine (n.n. italice), se face conform unei note de la p.105, dup SJHD/AN, Fondul Prim riei Hunedoara Sfat Popular, Fondul PCR, jude ul i municipiul Hunedoara, Comisariatul de Poli ie Hunedoara, din Arhiva Prim riei Hunedoara, Serviciul Urbanism 1948...

Un hiatus (p.139), o fractur de ac iune (procedeul e folosit în general în romanul postmodernist) face trecerea peste timp când, ie it de sub controlul riguros al Securit ii, Dumitru Popa mergea cu trenul de Bra ov-Bucure ti i îl descoper pe fostul locotenent Botezan, acum maiorul pensionar Friedman, evreu neao , în drum spre aeroport ca emigrant în Israel. O scurt discu ie l muritoare i amintirea acelei re ineri pentru sortarea documentelor din arhiva Securit ii detaliaz nu doar „vigilen a” cu care se p zea statul comunist de „du manii poporului”.

Documentele, dar i obedien a unora, zelul altora în a ajuta, în a tr da, în a informa pân i banalit i ce ar fi putut ascunde cine tie ce inten ii du noase (însu i Mitrel este cumin it printr-o înscenare urmat de un scandal la Birtul Parcului) sunt metode de intimidare i de contracarare. Aici, autorul, în dorin a de a releva amploarea dela iunii, aduce o serie de liste (unele mai pu in semnificative), de acte oficiale, de inform ri sedi ioase, edificatoare pentru perioada în care comunismul se instala în toate articula iile vie ii sociale i controla prin bra ul s u înarmat absolut totul.

Conjunctura politic , evenimentele vremii izbutesc contextualizarea vie ii personajului principal absolut din perspectiva acestuia prin rememorare. Ei, Siguran a i ru ii tiau c Maniu vrea s fac un guvern în exil i le-au întins o curs la T u..., cu avioane, cu aviatori de încredere..., de încredere pe dracu!..., p i unul i-a vândut i...gata cu PN -ul...(p.90).

Pe de alt parte, se aminte te circulara prin care Vasile Luca le cerea membrilor celulei de partid s nu uite c scopul ac iunilor este „compromiterea i distrugerea partidelor istorice”...(p.91), iar Regele bine a f cut c a plecat..., i-a dat i el seama c nu se mai putea cu monarhie într-o ar ocupat de ru ii care dictau ii impuneau politica (p.92).

Romanul lui Mihai Petre la fel de inspirat s-ar fi putut intitula i altfel (concluziv, figurativ, referen ial). El instituie, dup tradi ie, o galerie de personaje care- i anun identitatea prin nume (Noane, Geac r, Pit Ciocârlan, C pe etc.), o toponime real , cum se pare, imagineaz i izbute te o structur epic original , cu inser ia ca pledoarie i artificiu, cu hiatusuri surprinz toare i propune o sociologie abuzat grosolan la intersec ia a dou epoci greu compatibile din istoria recent a românilor, c reia îi rezist i mai greu spiritele demne dac aleg s tr iasc principial cu orice risc.

Categoric c Mihai Petre are suficiente disponibilit i s revin i cu alte romane cel pu in la fel de interesante, cu alte structuri epice (poate f puncte de suspensie în exces), în ciuda faptului c editurile nu mai asigur corectura lucr rilor tip rite i, astfel, oricine ar fi autorul (nolens-volens), tot scap inconsecven e i erori pe care, tacit, cititorul le va îndrepta/ amenda simultan cu lectura.

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Florian COPCEA

Un promotor al limbii române: Vasile Bahnaru Lingvistica s-a aflat, de-a lungul mai multor epoci, într-un continuu, evolutiv, proces de reconsiderare a principiilor care, în accep iunea lui Ferdinand de Saussure, stabilesc legile cele mai fundamentale care guverneaz limba. Dincolo de intui ii, teorii i controverse, lingvistica româneasc , considerat de câ iva speciali ti o „dogm oficial ”, a c tat, ceea ce este i ast zi, statut de tiin , „al c rei unic obiect este limba”. Func iile ei esen iale, dezvoltate în interiorul unei comunit i socio-lingvistice, au darul de a conserva formele de manifestare a limbajului uman (= în termenii lui Eugeniu Co eriu: expresie cu semnificat) al c rui scop a fost dintotdeauna acela de a comunica (vocal sau prin scris). Cercet rile întreprinse de speciali tii cu autoritate i compenten în domeniu au contribuit semnificativ pe de o parte la stabilirea împrejur rilor i a modului în care s-au format limba i cultura român , iar pe de alt parte de a valorifica ideea c lingvistica i-a fixat definitiv locul între tiin ele socio-umane.

Plecând de la acest considerent putem admite faptul c limba român î i are, f alte discu ii, geneza într-o protolimb indoeuropean . Desigur c „teza” care, mai ales în ultima vreme, a produs reac ii vehemente din partea adep ilor originii latine a limbii române, ne determin s accept m categoric eviden a utiliz rii de c tre getodaci a propriei lor limbi, aceasta fiind înrudit cu limba latin vulgar .

Respectând adev rul tiin ific constat m c limba geto-dacilor a avut i o scriere proprie. Descoperirile istorico-arheologice, analizele lingvistice efectuate, au identificat i interpretat sistemele originale de scriere folosit de „vechii români” (Aleksei Umnov-Denisov, Cartea de aur a tracilor, Sankt Petersburg, 2014). În consecin , originea latin a limbii române trebuie pus sub semnul incertitudinii. Existen a a numeroase argumente privitoare la limba dacilor, al c rei lexic cuprinde nenum rate unit i fonetico-dialectale, întâlnite i în idiomurile altor limbi proto-indoeuropene, ne oblig s ne situ m de partea speciali tilor care nu ezit s considere, în baza unor probe greu de respins, c „limba român este, în principiu, urma a limbii tracogeto-dace care, de-a lungul timpului, a suferit diverse influen e din partea limbilor cu care a venit în contact” (Mihai Vinereanu, cini nostratice în limba român , Ed. Alcor Edimpex, Bucure ti, 2010). a insista în mod deosebit asupra acestor aspecte, elucidate de speciali ti, vom aduce în discu ie lucrarea Lingvistic i civiliza ie (Ed. Bibliotheca, Târgovi te, 2013) a distinsului, eminentului profesor Vasile Bahnaru, structurat în: Probleme de lingvistic , Probleme de sociolingvistic i Probleme de cultur i tiin .

Primul capitol este destinat solu ion rii a numitelor paradoxuri logico-semantice în

limb . Dup ce ne prezint un istoric al muta iilor care au survenit în limbajul românesc, unde se întâlnesc „numeroase modalit i de clasificare a cuvintelor cu valoare semantic autonom ” (p.7), autorul recurge la inventarierea unor clase morfologice de cuvinte-adjective autologice, care demonstreaz clar efectul para-doxului logicolexematic în „polarizarea sensurilor” (p.9) unit ilor lexicale. Citatele preluate din operele lui Mihai Eminescu i Ion Creang atest ideea paradoxurile semantic-logice, la nivelul textului, „au o semnifica ie contradictorie pentru a provoca spiritul nostru, pentru a identifica un sens nou sau context nou, în care afirma ia respectiv ar fi corect ” (p.12). Caracterul paradoxal al limbii - se justific Vasile Bahnaru poate fi interpretat ca fiind un mijloc de comprehensiune a modelelor noastre comune de gândire.

Istoria ieroglific a lui Dimitrie Cantemir devine un pretext de a eviden ia aportul c rturarului în diversificarea unit ilor terminologice lexicologice care compun vocabularul, a c rui mas , consider Vasile Bahnaru, cuprinde o cantitate practic incalculabil i dificil de ordonat de arhaisme, regionalism, cuvinte livre ti, neologisme, expresii idiomatice etc. Constatarea c Mihai Eminescu „pornind de la ideea vechimii limbii române, ajunge la concluzia c sistemul ei derivativ nu mai produce cuvinte noi de la radicali vechi, întrucât ace tia i-au epuizat poten ialul lor deriva ional” (p.15), îi creaz lingvistului posibilitatea de a pleda pentru interna ionalizarea limbii române din chiar perioada medieval . „Este suficient s amintim c glosarul «Istoriei ieroglifice» - precizeaz - include 280 de termeni social-politici, filosofici, matematici, militari, diplomatici, arhitectonici, logici, psihologici, financiari, tehnici, geografici, fizici, astronomici, farmaceutici, zoologici etc” (p.17). Pentru a fi i mai conving tor, Vasile Bahnaru scrie (p.17): „De altfel, Dimitrie Cantemir chiar în prefa a sa la «Istoria ieroglific » explic necesitatea împrumuturilor lexicale din alte limbi i mai ales din limba elen pentru a desemna no iuni i realit i noi: «Vii ti, iubitule, c nu pentru cei carii într-aceste pomenite limbi pedepsi i sint scara acii am supus, ce, pentru ca de împrumutarea cuvintelor streine cei mai nedeprin i lovind, vreare-a ca ase a le în elege i în dialectal strein s s deprindz . C ase unul dup altul nep sit urmând, spre cele mai adânci înv turi, prin hiri limba a noastr a purcede a s îndr zni, cu putin ar fi, precum toate alalte limbi de la cea elineasc întâi nd mânându-s , cu deprinderea îndelung i a limbii sale supiiere i a cuvintelor îns mnare -au agonisit», pronun ându-se totodat pentru adaptarea lor la specificul foneticii i morfologiei limbii române...”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Investiga iile sistematice operate de Vasile Bahnaru în opera baroc cantemerian men ionat au re inut faptul c savantul enciclopedist a introdus în limba român foarte multe cuvinte împrumutate din limbile elin i latin sau formate de acesta, lucru care a condus la concluzia fundamental c au îmbog it considerabil sistemul lexical al acesteia, facilitând astfel „standardizarea lexicului terminologic” (p.24).

Un interes v dit îl manifest lingvistul i pentru interpretarea interdisciplinar -lingvistic i literar - a tropilor în care „accentul se pune pe analiza esen ei poetice, a func iilor estetice i psihice ale acestora” (p.26). Autorul î i focalizeaz aten ia asupra „interpret rii metaforei”, studierea ei presupunând identificarea unor semnifica ii polisemice variate i, evident, formarea unor sensuri poetice sau nonpoetice expresive sau substituite. El are dreptate, metafora i metonimia sunt „utilizare figurat a cuvântului, trop, procedeu artistic de limb ”, dar i „un procedeu de formare a sensurilor noi, indiferent dac se urm resc scopuri poetice sau nu” (p.33). Rezult deci, „mecanismul de constituire a tropilor, indiferent de orientarea lui - denominativ sau poetic , expresiv - este acela i ca i în cazul muta iilor semantice, având la baz asocia iile de similitudine, în cazul metaforei, i cele de contiguitate, în cazul metonimiei”(p.35). În excursul s u, Vasile Bahnaru aduce în discu ie i influen a lexicografiei franceze asupra celei române ti i arat c aceasta s-a produs prin importarea modelelor de elaborare i redactare a dic ionarelor, mai concret, „în cazul interpret rii stilistice i în definirea unit ilor lexicale...” (p.44). Merit subliniat aser iunea potrivit c reia problemele teoretice „legate de lexicologia româneasc ” sunt insuficient analizate „astfel încât practica lexicografic devanseaz în mod categoric teoria elabor rii dic ionarelor”. Pentru ie irea din impas este nevoie ca lingvi tii români „s elaboreze baza de date a limbii române, care ar include toate textele scrise române te pân la sfâr itul secolului al XIX-lea, iar de aici înainte ar putea fi operat o selec ie riguroas în vederea includerii textelor în baza de date” (p.51).Fiind discipol al profesorului academician Silviu Berejan, teoreticianul Vasile Bahnaru, trece în revist arhetipurile cultivate de acesta „în cercetarea faptelor de limb ” (p.55), precum i contribu ia acestuia la solu ionarea unor fenomene lexico-semantice. „Este vorba, argumenteaz , despre microcâmpurile sau paradigmele lexico-semantice cu elemente între care exist rela ii inclusive, ierarhice sau hipohiperonimice” (p.59).

Laszlo Paal -

dure însorit

Anul X, nr. 12(112)/2019

O interpretare reu it din punct de vedere teoretic este dat de Vasile Bahnaru reflec iilor lui Mihai Eminescu despre „unitatea r spândirii teritoriale a limbii române” (p.68) care „i-a permis poetului s identifice «o unitate de origini etnice» a poporului român”. Lingvistul demonstreaz , studiind textele poetului referitoare la limb , (limba reprezentând „prima r suflare a con tiin ei de sine”, „casa fiin ei noastre”), c , într-adev r, autorul Luceaf rului poseda o indiscutabil „cunoa tere a istoriei limbii române, eviden iind straturile constitutive ale limbii române, c ci «românii au r rit dintre slavi ca insula... din mare»” (p.72). În baza acestui fapt, M. Eminescu - explic savantul - sus ine c «limba traco-iliric este temelia i substratul peste cari s-au superpus deosebite p turi lingvistice, dar aceste din urm , cu toat superpunerea, sunt în chiar esen a lor modificate prin acel substrat». În continuare, M. Eminescu - î i continu Vasile Bahnaru ra ionamentul - distinge urm toarele substraturi de limb : «substrat: traco-iliric; p tura imediat superpus : elin , paleoslav , albanez , român , la serbi, muntenegreni, dalma ieni, bosniaci, croa i; substrat: traco-iliric, p tura superpus : limba lehitic a hrova ilor (adu i în Imp. Bizantin în tipul avarilor), la albanezi; substrat: tracoiliric, p tura: traco-iliric »” (p.73). În viziunea lingvistului Vasile Bahnaru, Mihai Eminescu a semnalat i unele deficien e ale ortografiei «etimologice», el fiind atât „un adept convins al unit ii ortografice i ortoepice a limbii române, pentru a evita de a «introduce, ca vechii egipteni, trei moduri de scriere, unul pentru încep tori i popor, altul pentru înv i i al treile pentru monumente»” (p.76), cât i a introducerii, cu „justificare real ”, f experimente, a termenilor str ini. În concluzie, Vasile Bahnaru stabile te c exist destui indicii care probeaz „interesul poetului pentru sociologia limbajului în general i al lexicului în particular” (p.83) i disponibilitatea pentru l murirea unor „probleme controversate de gramatic ” (p.85), între acestea figurând i „formarea genitivului i dativului unor substantive ca patrie = patria, pra tie = pra tii, sanie = s nii etc., despre declinarea unor substantive i pronume de accentuare (a se vedea: sfad sfezi; eu însumi - eu îns mi, tu însu i - tu îns i. El însu i - ea îns i, noi în ine - noi în ine, voi în iv - voi în ive, ei în i - ele în ile; dânsul - dânsa, pe dânsul - pe dânsa, dân i - dânsei, dânsele dânselor; un ins - doi in i; a- i însu i)”. Toate acestea confirm , la Mihai Eminescu, existen a sim ului înn scut al limbii române i cunoa terea teoriilor aflate la „originea i func ionarea limbii, istoria limbii române, structura ei fonetic , lexical i gramatical , inclusiv teoriile de sociolingvistic etc” (p.91).

Autorul consacr o mare parte din studiul Probleme de lingvistic i unor chestiuni disociative ridicate de muta iile semantice produse în interiorul lexicului limbii române prin utilizarea multiplelor terminologii care au facilitat perpetuu dinamica vocabularului românesc. De o grij sporit se bucur i fenomenul metasemiei, caracterizat „prin muta ia sau deplasarea rela iei dintre semnificant i sem-nificat, din punct de vedere onomasiologic, i prin modificarea structurii semice a sememului derivant, din punct de vedere semasiologic” (p.105). De asemenea, Vasile Bahnaru clarific i efectul migr rii cuvintelor „dintr-un stil func ional în altul” (p.113), fapt care genereaz pe de o parte modificarea sensurilor lor, pe de alt parte „stimuleaz formarea sensurilor noi”. Teoria pe care o dezvolt distinsul „arheolog” al limbii române, cum a fost gratulat Vasile Bahnaru în lumea tiin ific româneasc , în jurul factorilor psihici ai metasemiei (definit drept dependen de înglobare a sememelor): tabuizarea, eufemi-zarea, disfemizarea, i ai factorilor lingvistici ai metasemiei: interlingvistici i intralingvistici, sus ine

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

poten ialul s u inepuizabil în interpretarea i valorificarea mecanismelor paradigmatice f de care nu ar fi posibil eviden ierea componentelor actului denominativ, puternic influen at de „interac iunea factorilor interni i externi ai metasemiei, la care se refer : realitatea obiectiv (- denotatul) - proesul de gândire (- reflectarea i analiza realit ii obiective) - forma verbal (- partea material a cuvântului)” (pp.126-127). Pentru a fi cât mai exact, dar i pentru a ne determina s în elegem cât mai corect muta iile semantice, particularit ile limbii române, lingvistul recurge la exemplific ri majore de asocia ii sintagmatice de cuvinte.

Capitolul doi al lucr rii - Probleme de sociolingvistic , reliefeaz câteva dintre confuziile generate în spa iul multicultural Comrat al Republicii Moldova de co marul politicilor lingvistice ale guvernanilor. Lipsa programelor tiin ifice de studiere a limbii române îl pune pe autor în împrejurarea ingrat s recunoasc c numai „excluderea imixtiunilor for elor politice în procesul de elaborare a acestor programe” (p.169), poate „contribui la însu irea limbii române de c tre alolingvi”, ace tia fiind interesa i doar de „cunoa terea limbii ruse”. În context Vasile Bahnaru face i un expozeu, am spune polemic, asupra dezideratului, „în mare parte e uat” (p.173), de standardizare general a limbii române. Pentru realizarea obiectivului specialistul identific urm toarele solu ii: „a) s se revin la glotonimul corect limba român în Constitu ia Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile Declara iei de Independen a Republicii Moldova din 27 august 1991, în acest scop fiind necesar ca problemele legate de lingvistic , literatur , istorie i cultur în general s fie delegate Academiei de tiin e a Moldovei [...]; b) s se creeze, la nivel de stat, o comisie din speciali ti (filologi, istorici, filozofi, juri ti .a.), care s elaboreze o nou legisla ie lingvistic [...]; c) s se elaboreze un program de stat în problema transpunerii în via a noii legisla ii lingvistice [...]; d) s fie atesta i func ionarii, deputa ii, conduc torii de institu ii, organiza ii, întreprinderi etc. [...] în problema cunoa terii limbii române; e) s fie reînfiin at Departamentul (eventual o Agen ie de stat) pentru Func ionarea Limbilor cu misiunea de a monitoriza pe teren modul de func ionare (nefunc ionare) a limbii române i a limbilor etniilor minoritare din Republica Moldova [...]” (p.174).

Comentariul pus în pagin sub titlul Declara ia de independen i situa ia limbii române, ne edific asupra travaliului suportat de limba român în condi iile în care „independen a noastr a constituit un pretext pentru Rusia de a declan a r zboiul expansionist de la Nistru i provoc rile de dup r zboi” (p.177). Examinând textul documentului men ionat, din punct de vedere istoric, lingvistic i identitar, profesorul Vasile Bahnaru ajunge la concluzia c „independen a R. Moldova «a avansat» (situa ie care se men ine i ast zi - n.n.) exact în sensul invers mi rii fire ti” (p.181) i c „guvernan ii no tri evit discutarea i solu ionarea «temelor sensibile» (denumirea limbii, istoria românilor, integritatea teritorial ) [...]” (p.182). În contextul acestei teme este elaborat i comentariul Limba român - între Comisii guvernamentale i Cenu reas . Suntem astfel introdu i în culisele ac iunilor care, fatal, au impulsionat, împrejurare valabil i azi, procesul de dezna ionalizare, i prin aceasta la accentuarea fenomenului de rusificare a românilor. „Paradoxul situa iei lingvistice ( i nu numai!), precizeaz Vasile Bahnaru, din Republica Moldova const în faptul c minoritarii, promovând ideea unei a doua limbi de stat - limba rus -, se comport ca fiind majoritari i, a recunoa te noul statut al Republicii Moldova ob inut în 1991, se consider în continuare «frate mai mare» cu drepturi depline asupra supu ilor («holopilor» în limbajul lor) din colonii” (p.186).

Autorul nu se arat optimist în leg tur cu triumful limbii române „în oceanul de slavism” unde tr ie te i consider c „politica în general i cea lingvistic i na ional în particular” (p.199) nu trebuie

37

sat pe seama celor care nu tiu s o fac , întrucât nu ar exista ansa s dep im criza economic i spiritual din societatea noastr ” (p.202). În Notele privind corela ia dintre limb i stat afl m o sam de aspecte care ne pun la curent cu „subterfugiile politice i demagogice” (p.208) de care au uzat politicienii, ignoran ii, diletan ii, tr torii etc. în promovarea teoriilor i modelelor aflate la temelia func iilor limbajului, dar i cu „necesitatea care determin trecerea dincolo de zidul motiv rii”. Printre meandrele istorice dezv luite de lingvist în problema institu ionaliz rii limbii române ca limb de stat în Republica Moldova, se afl i a a numita „limb român vorbit în Moldova”: limba moldoveneasc . Glotonimul, o fic iune aberant , a devenit chiar politic de stat, oferind astfel prilejul lui Vasile Bahnaru s fie cât se poate de categoric: „Dup declararea Independen ei, for ele ostile independen ei i ignoran ii au continuat mizeze pe ideea existen ei unei limbi moldovene ti i a unui popor moldovenesc” (p.212) i: „ [...] În fine, mi s-a creat impresia c «noile vechi» t lm ciri asupra denumirii române nu sunt decât ni te ambalaje pretins novatoare pentru ni te idei perimate, f a fi aruncate definitiv la co ul de gunoi al istoriei. Constat cu triste e c cea mai mare parte a politicienilor no tri nu este atât preocupat de starea material i spiritual a poporului, care comunic în limba pe care o vorbe te i exist a a cum exist , f a- i pune, în mod obligatoriu, problema cum se nume te limba pe care o vorbe te, cât de propria bun stare, de pozi ia lor social privilegiat ” (p.215).

Probleme de cultur i tiin este capitolul, de întindere redus , care, într-un fel, rezum priorit ile basarabenilor în materie de limb .

Vasile Bahnaru accentueaz ideea c Academia de tiin e a Moldovei este chemat s intervin prompt în ap rarea, pe baze tiin ifice imbatabile, în stabilirea corect a denumirii limbii. „Limba noastr na ional - conchide lexicograful - este frumoas , plastic tocmai datorit faptului c identitatea ei se manifest în diversitate. În acest context este momentul potrivit s amintim c limba român , cu toate micile ei diferen ieri regionale, se caracterizeaz printr-o unitate inimaginabil în raport cu cel lalte limbi romanice i nu numai” (p.228).

Din p cate, argumentele profesorului Vasile Bahnaru, i nu numai ale sale, nu au cânt rit bine în balan i, se pare, recentele reforme înregistrate la nivelul Academiei de tiin e a Moldovei au avut consecin e nefaste, anacronice, pentru conservarea adev rului istoric i tiin ific privitor, printre altele, i la ap rarea limbii române.

Iat de ce îl consider m pe cercet torul în lingvistic , Vasile Bahnaru, un militant i promotor asiduu al limbii române din Basarabia „trecut prin foc i sabie”.

Laszlo Paal - Amiaza

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul X, nr. 12(112)/2019

N[stase MARIN

Lini]tea, ca izvor ]i liman de (ne)lini]ti Gheorghe A. Stroia, Lini te / Silence, Armonii Culturale, Adjud, 2018 Trecerea prin via nu este o cale neted i triumfal , ci o curs cu obstacole pe un drum sinuos, cu multe sui uri i coborâ uri, uneori abrupte. Pe aceast cale to i oamenii alearg într-o întrecere nebun , fiecare cu fiecare sau to i cu to i. i to i sunt pu i în mi care, nu numai de nevoile existen iale (materiale i spirituale), dar i de via a din fiecare etap , stabilit de condi iile convie uirii, de p rin i i de fiecare individ ajuns în faza de adult. În toate fazele de tr ire, starea normal a omului este starea de lini te, când obiectivele de via sunt realizate. Dar atunci se fixeaz alte obiective cu termene de realizare, care creeaz st rile de nelini te, stresante, pân la îndeplinire. i tot a a... în toat via a, pân se termin i nu tii de ce ai tr it-o i cum trebuia s o tr ie ti. Mereu alergi în c utarea lini tii - starea normal -, fiind mereu stresat pân ajungi la ea. Iar când ajungi în starea de lini te, î i propui alte obiective de via , din care curg nelini tile cu stresul lor pân ... chiar, pân când?

Pân la lini tea final . i asta se cheam via a omului, o curgere permanent de griji, temeri, eforturi i încrâncen ri s facem ceva, apoi ne fix m altceva, cu alt lan de griji, temeri etc. Mereu vrem s ne sc m de stress, dar prin obiectivele i ac iunile noastre mereu ne afund m în el, i asta se cheam tr ire.

Asupra misterelor i mecanismelor acestui fenomen, precum i a efectelor sale în sufletele oamenilor, poetul Gheorghe A. Stroia i-a aplecat nobilul s u talent, inspirându-se pentru realizarea unui buchet de poeme, cuprinse într-un volum, intitulat sugestiv „Lini te” (publicat în anul 2018 la editura „Armonii Culturale”). Sensibilul i generosul s u suflet a înv luit calea vie ii omului cu un inefabil voal de iubire pe care a structurat-o în tr irile fa de cei dragi lui (p rin i, so ie, prieten, patrie) în anumite doze, sim ite în efuziuni poetice

deosebit de originale. Cu ocazia unor momente aniversare speciale sau comemorarea plec rii p rin ilor din via , vulcanul sufletului u erupe în uvoaie poetice de iubire fa de cei dragi, realizând poeme-nestemate de iubire impresionante, denumite: iubirea de mam , iubirea de tat , iubirea de so ie, iubirea de prieten i iubirea de patrie.

Aceste poeme au sclipiri de metafore cu adânci în elesuri, iar structura versurilor i caden a lor ritmic ascund melodii emo ionante ce se cer cântate nostalgic sau elegiaic. Aceste str luciri nostalgice sau elegiace sunt date de caden a repeti iilor stilistice care picur în stropi grei, ap tori, sfâ iind sufletul cititorului cu emo ii de triste e cu parfum de roman .

Pic turile repetitive difer de la un poem la altul, în func ie de plinul de iubire acordat celui drag. Astfel, în poezia „Str ine”, pic tura de iubire este „m uit”, care cade în fiecare strof pe diferitele p i ale „str inului”: ochi, chip, p r, lacrimi, suflet. În poezia „De ce nu-mi scrii?” pic tura dragostea de mama plecat Dincolo este chiar întrebarea retoric „de ce nu-mi scrii?” repetat zadarnic i sfâ ietor. În poezia „De-i noapte ori e zi”, din sufletul poetului picur dorin e triste, de suferin , altele ajunse în stare de disperare, dorin e înc rcate cu plumbul regretelor dup pierderea mamei.

Dar fluviul iubirii poetului nu mai picur în poezia dedicat so iei.

Ea se revars în repetate cascade de bucurie i dragoste cople itoare prin suita de strofe care încep cu versul leit-motiv: „de-a fi” pân la contopirea cu iubita sa din strofa final : „dar eu sunt TU/ i tu e ti EU.../ Tu e ti visare/ Eu sunt vis...”

Exist în acest volum o poezie-concluzie, purt toare de mesaje, care ar fi trebuit s fie plasat la sfâr it, ca un liman pentru (ne)lini tile poetului. A intitulat-o chiar a a: „Lini te...” A considerat c nu poate fi ultima, poate prima i mesajele ei s fie prezente în toate poemele din volum. Pentru c ... în „Lini te” pic tura repetat este cuvântul dor: „de dorul dorului/ din Dorul de El...”

Da, poetul a vrut s ne spun c lini tea, cu toate (ne)lini tile din via a noastr este dat de acest „dor din Dorul de El”. Omniprezen a iubirii Lui ( i de) Dumnezeu ne va alina nelini tile i ne va da Lini tea sufleteasc , acea stare de normalitate i echilibru în via , pe care ne-o dorim cu to ii. Prea plinul de iubire d ruit de Dumnezeu trebuie -l rev rs m i noi asupra celor dragi, dar i asupra celor din jurul nostru. Iat cum vom g si lini tea cea normal i vom primi cu senin tate lini tea cea final , când vom spune celor din jurul nostru, în loc de „adio!”, doar „la revedere!” Superb mesaj, care d valoare tuturor poemelor din acest volum. Poeme care merit a fi citite pentru , prin frumuse ea versurilor i bog ia mesajelor înal sufletul cititorului, apropiindu-l de Dumnezeu.

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Lidia GROSU

Aceea i, topit în noi, maturitate...

Cu ochii fericirii pe ea, recuperez imagini în t ceri oratoare cu dorin a tulbur toare de a le intersecta în crângul v ii sangvine, potopit de viori COPIL RIA în care i nop ile-s zori...

Chipuri îmbr ate de-o alt dimensiune sunt emo ia mea de valoare pe crestele inimii.

Ruda, singur tatea exuberant nu- i afl locul: cu mine se ceart , p lmuie te, m arde... ca, în cele din urm , ne împace aceea i, topit în noi... maturitate COPIL RIA în care nop ile mân zori.

Prietenii-Lumin Ne-am cunoscut... LUMIN ...

Aceast na , neanun at, Ni s-a d ruit pentru-a ne d rui...

Involuntar sau ba ...De voi gre i, Iubitul meu prieten, -mi ier i abaterea, Dar nu f privirea- i încruntat Ce mi-ar da de în eles t cerea ta vorbe te Despre-armonia Dintre suflet i gândire Ce ne-apropie, Siguran -n versul meu te voi citi

A obiectivului ce ne-a ales -/ LUMINA -/ Pentru care, anticipat, i mul umesc...

Din pacea mea î i voi d rui...

Din pacea mea î i voi d rui... i va r zbate spre crângul inimii tale zâmbet de prim var zidindu-se peste-un oftat al anotimpului rece ce te-a-nfiat. Îl va p li... topindu-l cu farmecul s u i... nu va mai fi iarn ... ci doar surâsul unei dorin e de-a ne revedea în gr dina inimilor înfloritoare sub semnul lunii decembrie pe care-l va supraveghea...

Eu voi alerga...

Tu vei alerga...

El, ea va alerga...

Noi vom alerga...

Ne vom conjuga alergarea, în serie cu-ntâmpinarea... persoanei întâia, a doua , a treia, la singular i plural, toate dragi, piedici de anotimp (ele nu-s, pur i simplu, nu mai pot fi!) pentru a ne descoperi a mia oar ca-ntâia în misterul verbului a iubi...

Tr iesc!

Desigur, nu voi mai încerca te deduc formul ale c rei solu ii ar exista, dar nu i rezista

într-un timp când am devenit contramandare de vise cu menirea de a uita no iunea de fericire.

Dar cum f ea?

Ma dizolv într-o reevocare de risipit ciripit nou de prim var în „Anotimpurile” lui Vivaldi...

Ca de fiecare dat , cu toate sim urile receptate mân pe ele cu dou smaralde ale ochilor ce v d, aud, plâng, zâmbesc... vindec ...

Tr iesc! de i unicitatea de ochiul lumii dojenitor ne-ascunde, dar nu i de spiritul s rb torilor care... evit s ne r spund .

Mai frumoas decât trecutul meu...

Dedicat poetei jurnaliste Maria Vasile Mai frumoas decât trecutul meu este imaginea copilei ce-mi aminte te de el...

Printre toate imperativele m -nal le-aud cum îi înc lzeau vocea de sopran a mamei ce r suna,-n a tept ri, cu numele-mi citit ca dintr-o liturghie: „Mari-e-e-e-e!!!”

O mai aud peste z ri din... aceast fotografie ce-mi p streaz viul cald, generos al copil riei.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 12(112)/2019

Daniel MARIAN

*** noi doi eram lipi i în ce prive te lucrarea cea mare a zborului ci Dumnezeu a fost zis: lua i-v aripile i i face i ce ti i cu ele!

*** eram perfect întreg i eram rotund ca o jumar f cut bine cum ai fi vrut s fiu cum ar fi fost s nu fiu eram înaripat ca o libelul tu chiar m-ai v zut? adic erai i tu? eram un pic nebun dar mai ales i mai înainte de toate astea eram beat

*** -n eleg ceva despre dracu a în m re ia lui sucombând lumea lumea b da lumea futu-i mama ei de lume zise dracu i paji te de resentimente care se ur sc între ele b da chiar nu glumesc! i m-ai v zut tu a a foale trase peste cap i peste paji ti m peste paji ti i of

*** m-am despachetat de la ultimul pân la primul sâmbure s rut i amanice vremi uite-m tu nebuno cât de fain mi-s m-am cur at de p duchi i de râie în ochii t i s fiu fecior blestemat

de mor i mai de loc -mi cump r i locul de veci? n-am pl tit destul pe lumea asta? n-am fost mai idiot decât ea? tiu c ve nicia conteaz

dar chiar a a? s -mi m sori nem surarea chiar dac e cumplit c de-aia o cheam a a

odat ca niciodat se f cea cum era întotdeauna noapte iar eu m n team doar ziua cea de apoi ziua bineîn eles în timp ce noaptea era aceea i dinainte de timp cu sârm ghimpat i cu scaie i am înconjurat a a de jum tate de ori nelini tea teptând procesarea celeilalte jum i în eternitate sau în praf i pulbere

deja vii deja vu colosul din rhodos se scutura de mare pompeii se ridicau din cenu columbia învia pe orbit pân i tuthankamon d dea semne de resuscitare i tu care te s ltai din greieri up- up a a op iau creierii t i prin i într-un gol de aer ochii se uitau fix la nimic coerent era mama incoeren ei la mod cu draperia pe ea i c-un v trai i ce mai pocneau vie ile deodat ca la balamuc de vie i tam-tam gata orchestra pentru concertul în care dup ce am murit destul ne-am plictisit de atâta moarte hai o tur de via un pic de wi-fi am plesnit o musc i o viespe asta era fu destul io-te-ne vii bem -o uic ’nvârtim o igar ehei ne-a ajuns ora stingerii deja ne-am luat-o în cap hai înapoi sub lume cu tot cu a chia de pr d

a se f cea vinul c e vin eu care de multe ori am c lcat strâmb încât uneori am dep it vitezele luminilor pe sens interzis am fost întotdeauna cel mai tare umblau machii dup mine de nu te vedeai de umbra ta r muroas i paji te care era f chilo i dar nici n-avea nimic pe dedesubt de-aia mai eram i eu i nu umbra mea deas - de i la fel de verde ca i mine la mine se num oasele precum scânteile sunt paznicul translucid al unei lumi care abia mai respir craniul acelei lumi a fost mai demult pus pe foc s m rturiseasc deconspire a toat lenea i a tuturor p catelor a o punem de revolu ii prin cimitire noi orbii i schilozii amatori care înv m ne facem treaba

mar ianul evident voi merge pe marte mi-am luat bilet pentru marte i certificat de produc tor voi merge s cultiv cartofi pe marte abia acum dup ce am înv at cur cartofi nu s -i in în vitrin pân atunci port în permanen doi-tei cartofi în buzunar poate vine marte la mine ce cau i tu în via a mea în ecua ia asta simpl ce anume te convinge s te crezi de tept nu i-e clar c vii s îmi încurci tu mie aripile în socotelile lui cu zborul - aer jalnic muribund i invidios i p gân i mai du-te dracu’ ai putea i vezi de aripile tale decât s -mi por i mie sâmbetele i celelalte biete zile ale s pt mânii când colo uite pacoste afumat urangutan împu it lep tur

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Luca CIPOLLA (Italia)

A mia figlia Perché m’hai tenuto in piedi e dalle tue mani viridi sentieri che folle camminavo, arbusti ove l’avèrla, i rami pizzicando, alla finestra, scaltra, il canto ridestava...

Breve e lunga ogni tua sillaba a un tempo, ossigeno all’oscuro male, rompe la clessidra lasciando gioco al padre ...prati accesi e foschie settembrine, monocromatiche forme d’obliate stanze ma dolore che ancor tarda a tarpare le sue ali.

Fiicei mele Pentru c m-ai sprijinit i din mâinile tale ri verzi pe care eu nebun umblam, arbu ti unde sfrânciocul, ramurile pi când, la fereastr , iste , cântul rede tepta...

Scurt i lung fiecare silab a ta totodat , oxigen obscurei boli, rupe clepsidra sându-i drum liber tat lui ...paji ti str lucitoare i ce uri septembrine, monocromatice forme ale od ilor uitate îns durere ce mai întârzie i taie aripile.

Maggio ‘92 Stanca e dimessa, le tue pupille bucavano l’etere

nella profonda e calda consapevolezza che il tramonto a maggio ci donava.

Ricordi la sera?

La fragranza del respiro pregno di fieno sulla corte che un’antica danza destava svelando membra pallide vegliate dalla luna di fine novecento?

Mai ‘92 Obosit i smerit , pupilele tale g ureau eterul în profunda i calda con tiin a pe care apusul în mai ne o d ruia. i aminte ti seara?

Mireasma respira iei înc rcate din fân peste curtea pe ce un dans antic o de tepta dezv luind membre palide zite de luna sfâr itului nou sute?

Vidi la luna sciogliersi (ad Antonia Pozzi) Vidi la luna sciogliersi e cadere a cascata sulla superficie terrestre, una pozzanghera divenire fiume e poi il torrente, raccolto dalla valle, scaldar delle sue acque un cuore freddo e insofferente che nel presente già anelava all’ultimo sogno.

Vidi le rose, il timo e la cassapanca, adolescenti rocce vibrare alla vita nell’energia che il futuro dava, ma senza quello scudo il buio impadronirsi di queste membra e il silenzio, non più meditazione, evocare il vento dell’ultima stagione ove, raccolti i segni, alla neve affidai la mia ultima impronta.

Am v zut luna s se topeasc (poetei Antonia Pozzi) Am v zut luna s se topeasc i s cad în cascad pe suprafa a p mântului, o b ltoac s devin râu i apoi torentul, strâns de vale, înc lzeasc cu apele lui o inim rece i nelini tit care în prezent deja tânjea dup ultimul vis.

Am v zut trandafirii, cimbrul i lavi a, stânci adolescente vibreze pentru via în energie pe care viitorul o da, dar f acel scut întunericul s se înst pâneasc asupra membrelor aceste i t cerea, nu mai medita ie, evoce vântul ultimului anotimp unde, semnele adunate, pezii i-am acordat ultima amprent mea.

Un che di cosmico Sentimenti discordanti solcavano la notte e le stelle come note ammaliavano il senso comune quasi fosse un che di cosmico e perdurante.

Allora cessai d’esser piccolo e la maturità nelle pagine di Amrita sgorgava in tutta la sua interezza.

Imparai a leggere in cielo le mie righe come solo i santi fanno ma rimasi piccolo e pregai ringraziando...

Ceva cosmic Sentimente discordante br zdau noaptea i stelele ca note fermecau bunul sim ca i cum ar fi ceva cosmic i persistent.

Deci încetai s fiu mic i maturitatea pe paginile lui Amrita se rev rsa în toat întregimea ei. Înv ai s citesc în cer rândurile mele a cum fac doar sfin ii dar r sei mic i m rugai mul umind...

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 12(112)/2019

Dorina Oana PETROESCU

Inifinit i dac Aripa i-e frânt atunci când ai Iubit, Nu Dispera, ci Iart , fii Smerit.

Uit rii las Prad acel Vis Nedorit i Rugul Fericirii aprinde-l Negre it. i nu Iubi-ntr-o Doar , ci fii Nem rginit, Iubirea s î i par De ertul Înflorit. i nu uita T cerea cu care-ai Zugr vit, Acea Ofrand pur , Albastrului Zenit.

Enigma rut -mi frumuse ea VISELOR, rut -mi farmecul VORBELOR, rut -mi senin tatea GÂNDURILOR, rut -mi pl cerea ADEV RULUI. rut -m în SOARE, rut -m în STELE, se te-m în LACRIMI i-n GÂNDURILE mele.

Omul sta - nu mai tie: Ce e via a-ntr-o cutie, A-ncercat demult s-adune, Numai Rele, nu i Bune.

Dar, Cutia Fermecat , Azi, cu Doliu îi arat : nu-i Voia Omului, Ci-i Puterea Domnului.

Via a-i Scurt , Drumu-i Greu, De parcurs n-ajungi; Mereu de la Cap t vrei s-o iei; Pe Aleile cu Tei. Tân r de ai fost Cândva, Via a-altfel î i P rea.

Acum, Vezi Gre eli, de toate...

Vezi Destule...Nu se poate!

Cum?! Eu am tr it A A?!

Nu!... Probabil... Umbra Mea!

Iluzia ploii

No finish

Picur’ Ploaia-ncet pe Gene, Lacrimi ca ni te M rgele, Curg iroaie pe Obraz Lumea asta-i f r’de Haz.

The Soul is Feeling The Transitional Of The Moment, The Silence is Sometimes also too And The Destiny To Cruel to change it.

Don’t rest Anyth ing in Us. All is The Struggle for Life.

No Something...

Why?!...

Picur’ Ploaia-ncet pe Trup, Stropii-agale, încet, se Scurg.

Apa rece m înghea Lumea asta m R sfa .

Neterminat Picur’ Ploaie colorat , Lumea asta-i Nins toat . i cu Foc de ar plou Lumea nu s-ar Cl tina.

Fiindc -a Omului Inim , Nu mai bate: e-Mpietrit ; Numai Clipa cea din urm , Îl va scoate din Ispit !

Omul, cât tr ie te: face, Împline te Idealuri; Îns nu Gânde te-o clip , -i o Foaie Înnegrit .

Sufletul simte Trecerea Clipei, cerea este Uneori prea Ieftin i Destinul prea Crud pentru a-l putea Schimba. În Noi nu r mâne Nimic.

Lupta pentru Supravie uire este TOTUL. Altceva NIMIC, NIMIC...

De ce?!...

Vital Cu mii de gene-ncrâncenate Al nostru Suflet îl purt m,

Prin Lumi distruse, chiar Damnate, De Egoul crescând mereu. i nu mai suntem buni, se pare, i nu mai suntem noi ce-am fost; Noi suntem doar o Întrebare, Ce am distrus, a fost cu Rost?

Fii un ah ist al Vie ii Tale, Salvez ce mai po i Acum, ci Judecata Con tiin ei Ancestrale, E un Moment Inoportun.

Relevant Te Pre uiesc ca pe-o Comoar , De când te-am întâlnit Chiar prima oar .

Tezaure i alte Bog ii, Drept chez ie, Eu i-a oferi.

Iubirea Mea, Etern , Vie, i-a d rui-o Toat , ie. i-a spune tot ce-ai vrea s i Necondi ionat, Eu, te-a Iubi!

pu arii Coexist cu tine-n Lume, Tu, un Scenarist Modern, Eu, Tigroaica f nume, Cu Profilul Sempitern. ti Notoriu ca Infernul, Sunt Pericolul Sublim, Tu e ti Ho ul! Eu, Totemul, Amândoi suntem Suspin!

Abuzez ca Niciodat , De-a Ta Voce, de-a t i Ochi, Eu, o Fat Minunat , Tu, un Crud i Fin Deochi!

tii,

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Constan\a AB{LA}EI-DONOS{

Cântecul z pezii

Glissando

E noapte i ninge i ninge lun plin , gând r sfrânt.

E noapte i ninge i ninge pe chip pe bra e pe trup.

Suspin cerul violet, ascult cântând i vântul, Caden de pian, sonnet, z pada m fulguie, violacee-încet.

Afar , totul doarme-n vis, z pada mea cea în eleapt , Eu calc pe trupu- i r sfrânt, în cânt de dor i ne tiut fapt !

E noapte i ninge i ninge, din albul z pezii-a ternute; Un do violet, un si ireal, iarna st s recite.

Început de toamn , toamn pastelat Cu amurguri coapte în stropi care salt .

Ploaie nesfâr it , împlete ti din trupu- i Sonatele lui Chopin, ori poate cele mute...

Ploaie f r-de cântec cu muzic trist Cu-amintirile- i tiute, din iubirea mea închis .

Eu i-a picta o not , o not muzical , o duci printre stropi, iubitului, desear . i-a mai pune lacrima de doruri ap rut , Pe iubit s -l cau i, dându-i ochi în lacrimi ce s rut !

Tablou cu amintiri Panselu e alb strele, pensule i multe c i, Ceas cu cuc i-o cas veche E tabloul cu-amintiri, al copil riei mele.

De când anii au trecut, gândul meu se mai tope te În petalele cu flori, ceas cu cuc i-o cas veche Gândurilor, dau fiori!

-i strope ti u or, u or, albastrului din ochii lui Doru-n tain , trec tor ca soarele-n asfin it.

Albastru-n geana cuvântului i-n zborul de albatross, Pe lâng frunza mesteac nului i-n regalul crin frumos!

Acuarel

Ne-am mai iubit cândva...

Anotimpuri romantice Prim vara c toare creanga mângâie-n ram, Mugurii vor s vorbeasc din frunzi ul Spart în pâlcuri i din vântul adiat.

Vara soarele- i r sfrânge razele în s rut ri; Peste ale mele alb strele flori ro ii, tuf nele i petunia, crini regali, peste dorurile mele.

Doar s rutu- i dat, învinge!

Toamna cu r coarea sa str bate-n câmpul ar miu, i-n p durea ce- i fo ne te, gândul ierbii coapte-coapte Gândurile mele, de pe chipu-mi grijuliu.

Numai tu po i s îmi dai, toamn , un pastel de mai!

Iarna, eu i tu, iubitul meu învingem mireasma de ger, i-al z pezii care curge dorul lacrimei din cer.

Numai noi, iar de-am fi, dorurile toate-mi pier!

Picturi de Constan a Ab la ei-Donos

Ne-am mai iubit cândva... i-aduci aminte?

Ne vom iubi din nou, de vii în lumea mea. r cim prin codrul cu crengile uscate, i s fugim prin câmpuri, în lan de grâne coapte...

Cu ro ii maci valsând sub cerul alb strui, Livezile cu fructe coapte i delta stufului.

La malul verde ne-om opri, prive te nuferii în ochi, Vezi apele în cl tinare ca înainte de Potop. i aerul cu transparen e vibrând prea plin de câte-au fost, i barca noastr e uat , r mas f rost... În lumea mea de te-ai întoarce, pe toate le-om recâ tiga Mân -n mân ne-om petrece, voi lua pânza, voi picta!

Pe ochiul lacului aproape-i Albastrul undei, pân-la malul De verde, negru-indigo, Cu b rcile din val în valul r citor.

Cu soare stins cernut alene Pe lac, amurgu-i vag decor.

Se-aprind încet luciri de stele i noaptea mov , în t cere, Se stinge în fiori de dor.

i d rui i dau din dorul nev zut Un petec din inima mea.

Albastrul ochiului din cer Ce este lumina ta. i dau sufletul r stignit, Prin oapta cuvântului.

De la Apus la R rit Prin geana s rutului.

Resemnare Resemnat -s înspre toamn La mijloc de crâng uscat; Lacrimi triste ale ploii Sp la i-m de dor secat!

Fulg cu fulg i f rim Mi se-a terne sub picioare; Timp trecut... i iarna vine; Pe a inimii c rare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul X, nr. 12(112)/2019

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

A fi cinstit este o crim A fi cinstit este o crim , ci astfel via a e tr dat , A fi cinstit e pantomim , Cu existen a blestemat .

A fi cinstit e o povar , Ducându- i via a-n agonie, Nu e ti nimic - o stea bizar , Fiind în rol de comedie.

Nu e ti nimic, doar o tulpin , Cu chip de om în adiere, Nu e ti nimic, doar o lumin În onorata ta p rere.

Consens între via

i moarte

Între via i moarte exist p rere, Exist acorduri de pace, r zboi, Exist mistere, negociere, Zile senine, zile cu ploi. Între via i moarte exist putere, Exist orgoliu cu pre , f pre , Exist cinstire, apreciere, Gânduri curate i cu dispre . Între via i moarte exist credin , Exist adev r, m rturii i dovezi, Exist vigoare, bun voin , În clipa când totul abandonezi.

Când pacea-i plecat de-acas Când lini tea piere din suflet i pacea-i plecat de-acas , Se-adun cenu a în cre tet i ca un vulcan te apas .

Te las s pierzi cump tarea i-n foc s respiri cu-ntristare, În lacrimi s i vezi sup rarea Prin teama ce st în c rare.

Regina nop ii Când întunericul se las pe p mânt i-n drumul nop ii lini tea coboar , Natura- i pierde din al s u cuvânt Prin clipele ce plâng, ca s nu moar .

Când întunericul se las pe p mânt i palida-amor ire ine pasul, Regina nop ii cu al s u ve mânt Alin visele ce bat în ritm cu ceasul.

De ce anume ara mea?

Ecoul infernului

De ce anume ara mea E plin de durere, jele?

Cu g uri multe în basma Strecoar lacrimi grele.

E trist infernul nev zut, E trist i nu se vede, Pe-o scar veche din trecut Ecoul lui mai ede.

La gât m rgelele se bat piatra e prea tare, La mâini c tu ele se-mpart De vorbe-am gitoare.

E trist i sunetul emis Prin raze de lumin , O lume trece prin abis i vrea o zi senin .

Stomacul gol alin vânt, Ecoul îl destram , Descul i alearg pe p mânt, Copii uita i de-o mam .

E trist întinsul s u astral, E trist, plin de osând , În galben, ro u, val cu val, Licoarea vrea s -l prind .

Pierdut -i lini tea-n cuvânt, Necunoscut e timpul, Hotarele se-mpart pe rând, Când bate tare vântul.

E trist, cu sfatul solitar, E trist, plin de cruzime, Cu-al s u inut autoritar Tr ie te-n adâncime.

E întuneric peste tot, Prin strig tul de moarte, bdarea oarb , f rost, i face cuib departe.

Emo ii de ba tin Plânge i ofteaz o ar , plânge de jale-n decor, plânge i frunza prin var de foame i sete, c mor.

Plânge c rarea de ciud , plânge i iarba ni el, plânge-un copil s -l aud , rin ii pleca i de la el.

Plânge în hohot s tucul, plânge c este orfan, plânge prezentul, trecutul prin ochiul pierdut i s rman.

Plânge în treac t i apa, plânge ogorul secat, plânge destinul prin clipa din care o lume-a plecat.

Plânge o ar , un codru, casa cu gând p tima , sun triste ea, ecoul, prin paji tea ce-a mai r mas.

Prin noapte, dimine i i seri Du manii fac revolt , Poporul plin de fr mânt ri De guvernan i ascult .

Ascult vorbe spuse-n gol, De sentiment, de ar , rmanul, nec jitul om i plânge via a-amar . i plânge soarta de necaz, De oarba suferin , O lacrim se mi -n pas Cu timpul prin credin .

O lume plin de triste i Încearc s tr iasc , Calvarul greu al unei vie i Prin ara str mo easc .

Prin ara mea de-a nim nui, Lumina-i pus -n umbr , O lume - e de-a chinului Prin via a trist , sumbr .

(Versuri din volumul Timpul cu aripi moderne, Ed. Bestelmijnboek, Olanda, 2019)

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

M[d[lina B{RBULESCU

zvr tirea cerberilor Libertatea noastr nu are st pân!

Nici sufletul nu- i pune trupul ca tribut lui Christos sau vreunui demiurg p gân; nici zeilor din norduri, ce-nvârt iaduri i raiuri în h ul din fiorduri, nu li se mai pleac nomade semin ii, de i în urma lor, stirpe dup stirpe se na te i se-afund f r’a z misli un ultim soi de floare, sânge rupt din soare, care s le-atârne istoria-n vârf de cer; mân doar ei, adamici, înfrân ii victorio i, ce vin, trudesc i pier.

Nici m car credin a nu mai st pâne te mintea spovedit de cerberii din noi, ci ne poart pasul, cu grab i cu râvn , spre Ziua de Apoi.

Lumea s-a desprins de na terea-i p gân , în vremea când aduful f urea argin i i din canope Sfinxul reîntrupa doar prin i.

Acum, iubirea noastr se-afund în rân , iar visul treaz se curm pe n luci de sfin i.

Leviteaz focul pe tânga de pe cruci, zbe te în nocturn ; prin mine trece moartea, urc în tr sur , iar eu o bat pe um r, se-ntoarce i îi spun: - Libertatea mea nu are st pân!

Delir sicofant iubeai ca un sufit, dezrobit fiind de c in e, i-ai mei sori nesfârcui i se-n au ca ni te zmei; printre ei c uzeai, f veghea unor zei, lumi zidite din osârdie - lumile ochilor t i.

Cu-o pedant de calif, m iubeai aprins i stra nic, îmi puneai în piept iscoade i zvâcnirile-i neroade rev rsau norod de inimi ce se-mpresurau în pântec cu pudoare de infant ; soarta cu gust de curmale o-nf am, ca pe un prunc, cu tasmale din amurg.

Eram noi iubi ii care f ureau smintirii dogm , teama c în evuri dragostea va fi cu norm . iube ti ca un ocna care î i p ze te vina c-un cinism de cal troian, stors de sângele albastru.

Eu te izb vesc în suflet, a a cum un caloian i cadorise te vipia i credin a cu salmastru; i-n dezastrul convertirii la amorul cel ateu, cercet m s soarbem timpul, scurs pe cupa lui Orfeu.

Suntem noi iubi ii care, naufragia i pe rug,

pervertim al rugii crug, când meschina îndurare, ascuns dup o dogm , ne tr deaz iar delictul de a ne iubi cu norm . i-n virtutea celor triste, neîntâmplate, constat m doar sânge mai separ întuneric de lumin , când destinul î i închin chiar a inimii b taie pentr-o dragoste b laie, solitar i proscris unui soi de bun r mas, unui soi de am gire, prins -n acele de ceas.

Oare fi-va desp irea, în deliruri sicofante, doar un gest de mare fante al destinului ingrat?

Hai, iubite, s -l sortim, ca pe-un pa emigrant, la dezm ul diletant din sentin ele vacante.

Ce Destin? Ce mare fante?

Eu sunt Beatrice, tu, Dante!

Tu, Tristan i eu, Isolda!

Destinul i-a luat iar solda...

Sur despre dor Dorul meu - un copil pl dit în foaierul unui erg, Un mirador pe care poposesc oimii t i yoghini, O patim ne tears , într-o misiv , de ochiul t u imberb, Un ultim devot r stignit... printre spini, O geamie în care sufletele nu mai au descântec, O raz de lumin , a teptând în arcul r ritului, O noapte-n Marrakesh ce înc -mi arde-n pântec, Dorul meu - un iatagan ce-atârn deasupra capului.

nu la i piramidele s plâng ! nu la i piramidele s plâng !

Tu nu tii c -n de ert nu sunt curcubeie?

Sau c -n tâmpla de moschee mântuirea nu mai umbl ? pe vârfuri de muqarne stau ninsorile la pând , cu flamura sângerând , când pe drumuri de c mile ed stindardele umile ale celor exila i? pe stâlpii din serai zace vina din fecioare rturia celor care cresc cosciugele din rai?

De m-a ad pa cu Nilul, s -i lungesc mor ii exilul...

Pe acord de melopee, pe-o bucat de camee, din furtuna de nisip, voi s -i vând de artei chip!

Când cete de curcubee trec prin gaura de cheie, iar lumina, prin lucarne, cade stins pe pieptu-mi greu, zemuind ca o n tâng , tu, iubire, s nu la i piramidele s plâng !

45

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Anul X, nr. 12(112)/2019

Andru]a R. V{TUIU

Leonardo da Vinci Omul de ]tiin\[ Cititorul va fi cu siguran surprins de acest articol, care pare la prima vedere rupt de realitate. Majoritatea oamenilor îl cunosc pe Leonardo da Vinci drept un renumit pictor, sculptor, arhitect i muzician, operele sale constituind repere culturale pentru epoca sa.

Picturile sale „Mona Lisa” i „Cina cea de tain ” l-au impus ca reprezentant de baz al renascentismului italian.

Dar Leonardo da Vinci s-a f cut cunoscut i ca inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist i scriitor, fiind considerat un geniu al omenirii. Tocmai aceast latur din biografia sa de om de tiin ne intereseaz în lucrarea de fa .

Giorgio Vasari îi dedic un capitol special lui Leonardo Da Vinci în cartea sa „Vie ile celor mai renumi i arhitec i, pictori i sculptori italieni, de la Cimabue pân în timpurile noastre” (1550). El scrie: „În cursul normal al vie ii, se nasc mul i b rba i sau femei, cu talente din cele mai remarcabile, dar ocazional într-un mod ce transcende natura, un singur om poate fi d ruit de Ceruri cu atâta frumuse e, gra ie i talent, încât îi dep te de departe ce ceilal i, toate realiz rile sale rând mai degrab de inspira ie divin , decât izvorând din aptitudini omene ti. Trebuie s recunoa tem c acesta este cazul lui Leonardo da Vinci, un artist de o frumuse e fizic remarcabil , care eman o gra ie infinit prin tot ce f cea, care a cultivat geniul s u atât de str lucitor, încât toate problemele pe care le-a studiat, au fost rezolvate cu u urin ”. a cum ar tam i mai înainte, geniul lui Leonardo da Vinci s-a manifestat în principalele domenii tiin ifice la fel de pregnant ca i în art .

Câteva repere biografice ne vor ajuta s ob inem o imagine cât mai clar a vie ii sale de om de tiin .

Leonardo di ser Piero da Vinci s-a n scut la 15.04.1452 la Vinci (Italia) i a murit la 2.05.1519 la Amboise (Fran a). Înc din primii ani de via i-a dovedit înclina ia spre studiu. A înv at cu u urin s scrie i s citeasdup care a studiat matematica i latina.

La vârsta de 14 ani a devenit ucenic al artistului Verrocchio, unde a înv at pân la 20 de ani, când a devenit maestru i a fost primit în ghilda arti tilor i doctorilor.

Conform unor surse biografice, anul 1480 l-a g sit pe Leonardo locuind în palatul familiei Medici, lucrând în pia a San Marco, unde se afla un fel de academie de art . Între

1482 i 1499 s-a mutat la Milano, lucrând sub protec ia Ducelui Ludovico Sforza, pân la inva-zia regelui Carol al VIII-lea al Fran ei, când a fost nevoit s fug la Vene ia, unde s-a angajat ca arhitect militar i inginer.

De la el ne-au r mas aproximativ 13.000 de pagini i schi e cu studii tiin ifice i inginere ti.

Leonardo s-a dovedit a fi un foarte fin observator a tot ceea ce studia, lucru care i-a permis s în eleag , dar i s descrie i s deseneze în detaliu ceea ce observase.

Via a profesional a lui Leonardo ar putea fi cuprins în câteva capitole principale: art , studii tiin ifice, inginerie, inven ii i studii de anatomie.

Considerat ca unul dintre cei mai mari ingineri ai timpului, a putut si de lucru cu u urin , în special ca inginer militar, perioad în care a conceput o serie de ma ini de lupt , un sistem mobil de baricade folosit pentru ap rarea ora elor, dar i o serie de inven ii precum pompe hidraulice, mecanisme cu clichet reversibile, proiectile de mortiere etc. De la el ne-au r mas: para uta, ornitopterul i helicopterul, mitraliera, costumul de scafandru, tancul i altele.

Dar dintre toate studiile, pe noi ne intereseaz studiile de anatomie, fiindc acestea vor revolu iona tiin a medical .

Dup ce î i însu ise primele no iuni de anatomie, în timpul uceniciei din atelierul lui Verrocchio, a început s fie tot mai pasionat de studiul anatomiei umane, devenind un adev rat specialist al acestei discipline. A realizat desene am nun ite de mu chi, tendoane i alte p i anatomice.

Fiind deja cunoscut, i s-a aprobat s fac disec ie pe cadavre la Spitalul Santa Maria Nuova din Floren a i apoi la spitale din Milano i Roma. În aceast perioad a colaborat cu doctorul Marcantonio della Torre. A realizat aproximativ 250 de desene, pe care inten iona s le publice într-un tratat de anatomie. Aceste desene includeau studii despre scheletul uman, p i componente, mu chi, tendoane, dar i studii de mecanica scheletului uman i for ele musculare. Prin aceste contribu ii, pe drept cuvânt, este considerat ast zi ca p rinte al biomecanicii. Din p cate, tratatul de anatomie nu a putut fi publicat, iar speciali tii de azi sunt de acord c , dac

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine

ar fi fost publicat atunci, ar fi contribuit substan ial la progresul medicinii.

Leonardo a studiat i efectele emo ionale asupra fizionomiei. A analizat efectele furiei i semnele nebuniei. i-a extins aria cercet rilor i asupra animalelor, comparând anatomia acestora cu a omului. A cut disec ii pe vaci, ur i, maimu e, cai, p ri i broa te. În paralel, realizeaz studii de matematic , optic , mecanic , geologie i botanic . Studiaz for a i mi carea ca func ii mecanice fundamentale, acestea func ionând în conformitate cu „ legi ordonate i armonioase”.

Analizând întreaga oper cuprins în miile de pagini scrise i desenate r mase de la Leonardo da Vinci, unii cercet tori au acreditat ideea c realiz rile, în special cele tehnice, care au devansat cu mult dezvoltarea acestora din acea perioad , ar fi rezultatul unor influen e divine sau al unor experien e extrasenzoriale prin care artistul ar fi intrat în posesia unor informa ii ce l-ar fi ajutat în fundamentarea acestor studii.

Cu timpul, majoritatea celor care au studiat via a i opera geniului tehnic i artistic, c rora ne al tur m i noi, autorii, au în eles c metoda lui Leonardo da Vinci a fost bazat pe observa ie. El a încercat în eleag i s explice fiecare fenomen observându-l în detaliu i folosind desenul ca instrument de studiu.

Spuneam ceva mai sus c Leonardo este ast zi considerat, prin studiile sale tiin ifice, ca p rinte al biomecanicii, care este o ramur a biologiei, ce se ocup cu studiul mecanicii aplicate în cadrul sistemelor biologice, cu studiul principiilor anatomice ale mi rii organismelor superioare.

Biomecanica, spunea Emil Budescu în cartea sa „Biomecanica general ” ap rut la Ia i în 2013, este o tiin a naturii care studiaz legile obiective ale mi rii corpurilor materiale vii i ale structurilor care contribuie la aceste mi ri. „Biomecanica, ca tiin interdisciplinar , se bazeaz , în principal, pe cuno tin ele a trei domenii de studiu: anatomia uman , mecanica i fiziologia. Astfel, anatomia, ca tiin a formei i structurii corpului uman i a p ilor sale, furnizeaz date cu privire la osteologie (studiul oaselor), artrologie (studiul articula iilor), miologie (studiul mu chilor); mecanica, ca tiin a care aplic principiile mecanicii la analiza mi rii corpurilor materiale sub ac iunea diferitelor for e de interac iune, furnizeaz informa ii privind modalit ile de investigare cantitativ a mi rii unui corp; iar fiziologia, ca tiin a care se ocup de func iile organismelor vii, furnizeaz cuno tin ele necesare în elegerii diferitelor conexiuni care concur la ob inerea func iilor motricitatii, echilibrului i posturii corpului omenesc.”

Laszlo Paal - Peisaj din Barbizon

47

INVITA|IE Uniunea Scriitorilor – Filiala Ia i i Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia i, prin Facultatea de Filosofie i tiin e SocialPolitice, organizeaz SIMPOZIONUL NA IONAL „IOAN PETRU CULIANU”, Edi ia a XVIII-a, Ia i, 20 martie 2020.

La sec iunea a II-a a prezentei edi ii, organizatorii î i propun elogierea unor personalit i din lumea literar i artistic : Radu Stanca (5 martie 1920, Sebe ), Alexandru Husar (26 aprilie 1920, Ilva-Mare); Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, Bucure ti), Iulia Soare (n. 5 iulie 1920, Gala i), Nil Doroban u (1 august 1920, Mehedin i - ieromonah ortodox), Virgil Ierunca (n.

16 august 1920, Vâlcea), Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (n. 20 august 1920, Bucure ti), Dimitrie Vatamaniuc (n. 29 septembrie 1920, Sucevi a), Ion Coteanu (n. 6 octombrie 1920, Bucure ti), Dumitru Demu (7 octombrie 1920, Macedonia - sculptor), Andrei Ciurunga (n. 28 octombrie 1920, Cahul), Paul Celan (n. 23 noiembrie 1920, Cern i) - centenarul na terii; Alexandru Dimitrie Xenopol (m. 27 februarie 1920, Bucure ti), Teodor V. tefanelli (m. 23 iulie 1920, F lticeni), Alexandru Macedonski (m. 24 noiembrie 1920, Bucure ti), Ion tefureac (m.

1920, Câmpulung Moldovenesc - pionier al muzeografiei etnografice române ti) - centenarul mor ii; Anne Brontë (n. 17 ianuarie 1820, Anglia), Constantin Daniel Rosenthal (n.1820, Pesta - pictor), Gheorghe Tattarescu (n.1 octombrie 1820, Foc ani - pictor) - bicentenarul na terii; Emanoil Costache Epureanu (Ia i, 22 august 1820 - jurist), Ion Budai-Deleanu (m. 24 august 1820, Lemberg), Nicolae Ionescu (n.

1820, Bradu-Neam - publicist i om politic) - bicentenarul mor ii.

Aceast sec iune-concurs se adreseaz , deopotriv , elevilor, studen ilor i profesorilor care doresc s realizeze un poster, în care s se eviden ieze una dintre personalit ile centenare sau bicentenare.

Posterul realizat va fi transmis, pân la data de 20 februarie 2020, pentru jurizare, pe adresa de mail: liviaciuperca2008@yahoo.com Fiecare participant la concurs va ata a posterului realizat, câteva date de identificare. Elevii: numele i prenumele, coala, clasa, numele i prenumele profesorului coordonator; studen ii: numele i prenumele, universitatea, facultatea, anul de studiu; profesorii: numele i prenumele, coala.

Participan ii (din ar sau din str in tate) care nu pot fi prezen i la festivitatea de premiere, vor primi diploma, scanat , pe adresa de mail.

Posterele premiate vor putea fi vizualizate pe site-ul Simpozionului.

Lucr rile propriu-zise ale Simpozionului se vor desf ura în ziua de 20 martie 2020, începând cu ora 13.00, la Sediul Uniunii Scriitorilor – Filiala Ia i, str. Gr. Ureche, nr. 7, Casa cu Absid .

Organizatorii: Cassian Maria Spiridon, Pre edintele Uniunii Scriitorilor - filiala Ia i, Nicu Gavrilu , Prof. univ. dr. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia i, Facultatea de Filosofie i tiin e Social-Politice i Livia Ciuperc , fondator i coordonator al Simpozionului-concurs.

Nota bene. Fiecare concurent poate participa doar cu un singur poster. tept m propunerile dvs.

Pentru alte detalii, la aceea i adres de mail. Succes!

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 12(112)/2019

Victor RAVINI (Fran\a)

Metoda dat[rii astronomice Metoda dat rii astronomice a unui text din cultura popular oral este respins de cei ce sus in c folclorul nu ar fi capabil s re in amintiri istorice mai vechi de un secol sau dou . Diferite metode de datare duc la rezultate divergente. Datarea este necesar pentru a în elege cât mai bine un text sau un fenomen, îns i mai important este sensul sau mesajul fenomenului analizat. Iar aici, p rerile pot fi i mai divergente. P rerile cititorilor sunt mai importante pentru mine decât ar putea fi propriile mele p reri pentru cititori i de aceea relatez aici doar ce au consemnat Bogdan Petriceicu Hasdeu1 i Nicolae Densu ianu2 în anchetele de folclor f cute de ei pe la sfâr itul secolului al XIX-lea în leg tur cu s rb toarea solsti iului de var , adic despre Sânziene i Dr gaic .

Prin unele p i se spune c Sânzienele sunt zei e ale florilor de câmp i tr iesc în poienele cu flori, iar în alte p i se spune c ar fi zei ele florilor de p dure i ar tr i în codrii neumbla i. A adar, când oamenii au devenit agricultori, vechile zeit i ale vegeta iei de p dure au c tat i atribute agrare. Ca zeit i ale p durii, Sânzienele corespund vremurilor ante-agrare, când oamenii locuiau în p duri, erau culeg tori de fructe i vân tori. Numele Sânzienelor provine prin contragere fonetic din Sancta Diana, zei a vân toarei. Biserica a avut în elepciunea s nu elimine multimilenara s rb toare a solsti iului de var i a Sânzienelor, ci a pus-o sub patronajul Sfântului Ioan, pentru a se stra sub obl duirea crucii, simbol solar din cea mai adânc preistorie.

Astfel, o divinitate feminin autohton de prim rang a fost înlocuit cu o divinitate masculin de pe alte meleaguri i de rang secundar. Înlocuirea unei culturi autohtone str vechi cu o cultur mai nou i str in nu este o politic nou . S-a practicat i pe vremea Imperiului Roman. E veche piesa i s-a mai jucat cu al i actori. Dup cum bine a zis Eminescu, adic Biblia multora dintre noi: „Privitor ca la teatru /Tu în lume s te-nchipui./ Joace unul i pe patru,/ Totu i tu ghici-vei chipu-i.../ Toate-s vechi i nou toate.../ Vreme trece, vreme vine”.3 Sânzienele, ca i oamenii joac împodobite de flori. Unii b trâni spuneau c ele ar fi chiar fiin e vii, rareori vizibile i c de unde pleac ele vine vântul. Al ii credeau c sunt fiin e cere ti, ce pot fi c utate prin constela ii. Întotdeauna sunt favorabile, aduc cele mai mari binefaceri i feresc oamenii de nenorociri. Au puterea de a face ca buruienile i alte plante s fie de leac, t duitoare. Dau road semin elor, ap sem turile de man , de coropi ni e i de viermi. Ap recoltele de grindin . Îi ap pe oameni de r u, de certuri, de b i, de boli, de dambla, de nebunie, de tr snete, de moarte i de orice. P zesc lucrurile din cas de molii i de alte insecte. Feresc de foc, de piatr , de furtuni, de înec, adic de dezl uirea celor patru elemente alc tuitoare ale universului în concep iile antice: focul, p mântul, aerul i apa.

Sânzienele sunt divinit i de prim rang în panteonul mitologiei str mo ilor no tri în paleolitic, pe vremea matriarhatului. Ele însumeaz toate însu irile idealului feminin din satul ranilor arhaici i ar putea avea o valoare universal : sunt frumoase, luminate, curate, harnice, bogate i fecioare. Li s-a consacrat ca s rb toare ziua cea mai lung din an, ziua solsti iului de var . Atunci se începeau seceri ul i alte munci la câmp. Era o zi t duitoare, în care aveau loc minuni. Era o zi fermecat . Înainte de ivirea zorilor, unele femei se sp lau pe tot corpul, apoi, pân nu se trezea satul, se duceau în pielea goal la câmp s culeag buruieni de leac. Altele se târau prin rou sau se sc ldau în izvoare

cu „ap neînceput ”, pentru u urarea de toat durerea i neputin a, ca fie ferite de boli peste an sau doar ca s se fac i mai frumoase.

Floarea de Sânziene este galben ca soarele i era bun pentru orice boli. Se mai adunau i alte flori sau buruieni în acea zi mare, pentru fierturi sau de afumat bolnavii. Femeile i îndeosebi fetele se încingeau cu flori de Sânziene sau cu cicoare, ca s nu aib dureri de ale peste an, mai ales la secerat, sau ca s p streze mijlocelul sub ire.

Se mai f ceau i cununi de flori, care se aruncau pe cas . Dac r mâneau pe acoperi , fata se m rita în acel an. Se ungea cânepa diminea a pe nesp late, cu unt, ca s aib fuior moale ca m tasea, la tors. Femeile scoteau din cas toate hainele, le puneau pe garduri ca s joace soarele pe ele, le scuturau i puneau sulfin printre ele. Se împ eau mere dulci, pere, zarz re, castrave i verzi, ca din anticul corn al abunden ei i chiar busuioc verde, bun de farmece i descântece de dragoste. Se ceau bâlciuri mari. În noaptea cea mai scurt , se rostogoleau de pe dealuri ro i cu paie aprinse, simbolizând mersul soarelui. Un reper al calendarului agrar este cucul, care „cânt pân la Sânziene, apoi r gute pentru c a mâncat cire e. Sau pentru c a auzit coasa.” Se mai spunea c în zorii acelei zile joac soarele când r sare, iar la amiaz se odihne te. De aici încolo toate florile dau înd t i r sare G inu a (constela ia Pleiadelor). Crângul cerului se întoarce spre iarn .

Vân torii din epoca pietrei au observat de milenii c lupii se pr sesc în noaptea cea mai scurt din an i, practicând magia imitativ , au adoptat totemul lupului, ceea ce a f cut posibil trecerea la patriarhat. În patriarhat a putut ap rea credin a unora c Sânzienele sunt ni te fete robite de zmei, inute în palate fermecate, dintr-o ap mare, într-o dure unde nu a c lcat picior de om. Aceast credin poate fi nucleul basmelor cu Ileana-Cosânzeana r pit de un zmeu i cu F t-Frumos ce lupt cu zmeul pentru a o elibera. Structura acestor basme se reg se te i în Iliada lui Homer, cu r pirea frumoasei Elena de c tre troieni. Iliada are aceea i schem a ac iunii ca i basmele cu r pirea i eliberarea Ileanei-Cosânzeana. Adev ratele motive ale r zboiului troian puteau fi mai degrab economice i politice, de dominare a c ilor maritime i comerciale, iar Homer a invocat un motiv mitologic i schema din mult mai vechile basme, ce desigur c circulau pe vremea lui i au fost p strate în cultura popular oral a românilor.

O alt personificare a zilei solsti iului de var este Dr gaica. Ea este mai mare peste o ceat de b rba i, numi i „circovi”. Ace tia sunt zitorii i îngrijitorii de hran ai fiarelor s lbatice. Pân i fiin ele fantastice erau organizate tot matriarhal, amintind de rolul b rba ilor ca vân tori, patrona i de o divinitate feminin . Dr gaica pare s fie zei a Diana. Ea este cr iasa florilor i se inea de c tre to i, pentru dragoste i pl cerea florilor. S-ar putea ca de la arhaicul cult al Dr gaicei ne fi r mas expresia „copii din flori”, la care filia ia se socote te numai dup mam , ca în matriarhat. Îndeob te, se face o confuzie între Sânziene i Dr gaica. Sânzienele din Transilvania nu sunt tot una cu Dr gaica din Muntenia i Moldova.

De i atât Sînzienele cât i Dr gaica deriv din cultul Dianei, ele nu sunt sinonime. Dr gaica este totodat o reminiscen a s rb torilor legate de cultul chtonian al lui Dionysos Zagreus, de ale c rui intr ri triumfale mai aminte te „sosirea Dr ganilor” i dansul lor lubric. Pe când Sânzienele au un caracter uranic, solar, apolinic. Dionysos i

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Apollo simbolizau dou principii vitale: via a ce muste te din p mânt i via a ce ne vine de la soare. Credin ele populare din România p streaz amintirea acestor doi zei, prelua i de greci de la vecinii lor, tracogeto-daci. Dionysos era numit i Tragos, adic venea din Tracia. Din misterele dionisiace provin tragediile antice, iar cuvântul tragedie e derivat din Tragos, trac. Înc nu se poate ti dac ar putea fi o leg tur între Dionysos Zagreus i toponimele Zagra, un sat-comun din jude ul Bistri a-N ud, Zagra un afluent al Volg i sau mun ii Zagros în Iran. Apollo venea în Grecia antic de la nord de Dun re, pe deasupra norilor, într-un car tras de patru cai albi sau ro ii, la fel ca Sf. Ilie din icoanele pe sticl f cute de rani. Faptul c Sânzienele sunt legate de zona intracarpatic , iar Dr gaica de zona extracarpatic , ar putea duce la presupunerea c cele dou zone au avut o predilec ie pentru una sau alta din cele dou componente ale echilibrului dintre apolinic i dionisiac, de care vorbea Nietzsche.4 Mai presus decât Sânzienele este Ileana-Cosânzeana, cea mai frumoas dintre zâne „cu ochii de soare, cu trupul din mare i cu haine de flori.” Aceast descriere ne poate duce cu gândul la pictura lui Botticelli Na terea lui Venus, scut din mare ca femeie adult i pe care un personaj feminin pune o hain cu flori. Ileana-Cosânzeana era st pâna vacilor frumoase i l ptoase. Cultul ei poate s fi ap rut când oamenii au domesticit primele vite. În alte legende, ea este fecioara r zboinic , cârmuitoare în ara femeiasc i are str ji numai femei. Ea biruie în toate r zboaiele, iar cei învin i sunt mânca i într-o poian , unde li se aruncau oasele. Nu se poate ti cât adev r sau cât dezinforma ie pentru descurajarea vr jma ilor poate fi în aceste legende, care ajunseser la urechile lui Herodot i ale lui Strabon, despre amazoane i despre antropofagia lor. Mai important este c folclorul românesc streaz amintirea unor legende sau realit i istorice multimilenare.

Aceasta infirm teoria, dup care folclorul nu ar fi capabil s re in amintiri istorice mai vechi de un secol sau dou i subestimeaz cultura oral sau aptitudinile intelectuale ale ranilor no tri.

Ileana-Cosânzeana are mai multe nume, care mai de care mai frumoase, a a cum i divinit ile altor popoare antice aveau mai multe nume, pentru diferite trepte de ini iere în tainele sau misterele divine.

Unul din aceste nume ale ei, cu o sonoritate aparte, i c ruia poate nu i s-a dat suficient aten ie, este supranumele Abrunca. Acest cuvânt ar putea fi pus în leg tur cu Abro - care în limba dacilor însemna „puternic, vehement”. trânii de la sfâr itul secolului al XIX-lea î i mai aminteau cum pe la începutul veacului lor „unele fete se îmbr cau b rb te te”. Porneau „din dou sate vecine, se înarmau cu coase i se luptau la r spântii, pân ce una din cete biruia pe cealalt ”. „Se formau dou tabere, se t iau cu cu itele, se b teau groaznic.” „Dac se întâlneau se omorau.” În unele sate, dou fete i doi voinici, cu câte o coas în mâini jucau cruci , ap rându-se unul contra altuia. În alte sate, se alegeau cele mai frumoase fete, bine primenite, se îmbr cau cu ce aveau mai frumos, î i acopereau fa a cu marame albe, peste îmbr mintea alb puneau mintean, brâu ro u i peste el cordoane de fir. Purtau în mân o batist cusut cu fir i erau împodobite cu flori. Dis-de-diminea porneau înso ite de un fluierar. Jucau pe la casele oamenilor. Li se d dea numai miere. Albinele sunt un model totemic pentru o societate matriarhal , ca a amazoanelor. În Povestea lui Harap Alb, ca i în alte basme, albina este cea care ajut la identificarea fetei de împ rat cu însu iri de amazoan . Într-un basm, Ileana-Cosânzeana este sora Soarelui, fecioara preafrumoas , f cut din rou de 12 zâne, al c rei loc este pe cer, într-un palat unde o g se te Porcarul, dup îndemnurile Sfintei Dumineci. În astronomia popular , Porcarul este steaua Aldebaran, alfa din constela ia Taurului, ce culmineaz cu pu in deasupra orizontului în toiul iernii, când germineaz grâul în p mânt. Ileana-Cosânzeana poate fi steaua Spica, alfa din constela ia Fecioarei (Virgo). Cele 12 zâne pot fi celelalte stele vizibile cu ochiul liber în aceast constela ie. Palatul ceresc poate fi cercul eclipticii solare, ce se împarte în a a zisele „c su e” sau constela ii zodiacale. Se mai spune c Ileana-Cosânzeana li se

49

arat celor ce o venereaz , doar o singur dat pe an, în noaptea de Sânziene. S rb toarea Sânzienelor i cultul zei ei fecioare IleanaCosânzeana amintesc de vremea când Soarele la solsti iul de var se afla în dreptul stelei Spica, din constela ia Fecioarei, uneori reprezentat artistic cu un spic de grâu în mân .

Str mo ii no tri î i reglau ritmul muncilor agrare i pastorale dup anotimpuri, dup ciclul naturii, ceea ce corespunde cu a a zisul an tropic sau an solar, care este la baza calendarului de la Sarmisegetuza.

Anul sideral este intervalul de timp în care Soarele în drumul s u aparent pe sfera cereasc efectueaz o rota ie complet fa de o aceea i stea, în ~ 25600 de ani tropici. Astfel, Soarele în mersul s u aparent pe cer „r mâne în urm ” cu 20 de minute i 23 de secunde fa de acea stea, adic cu un arc de cerc de 0°0’50”,40 în fiecare an, sau la fiecare 72 de ani cam cu un grad, adic aproximativ cu o zi. Din aceast cauz , steaua Spica nu mai culmineaz în vremea noastr la 24 iunie, la trei zile dup solsti iul astronomic, ca în vremurile str vechi, ci la 26 septembrie. Punctul de solsti iu al Soarelui a r mas în urm pe ecliptic 94 de zile. Multiplicând 94 cu 72 ob inem anul 6768. Steaua Spica a culminat la 24 iunie cu ~ 6768 ani în urm , adic în anul ~ 4749 î.Hr. Acest calcul are un marginal de aproximativ un grad pe ecliptic i deci de vreo 72 de ani. Este este posibil ca prin vremea aceea, cam pe la 4800 î.Hr., s fi tr it genera ia care a stabilit s rb toarea solsti iului de var legat de steaua Spica, a creat obiceiurile în leg tur cu Sânzienele i mitologia despre zei a Ileana-Cosânzeana, p strat în basmele noastre.

Este posibil ca observa iile asupra mersului Soarelui, echinoc iilor i solsti iilor s fi fost cu mult mai vechi, dar abia atunci s-a putut generaliza i încet eni ca o tradi ie sfânt s rb toarea seceri ului.

Gânditorul i Gânditoarea de la Hamangia privesc spre cer. Ei au putut s fac observa ii astronomice, ca mul i al ii de pe vremea lor, i s contribuie la crearea obiceiurilor de Sânziene, a s rb torii seceri ului i a mitologiei din basmele pe care str mo ii ni le-au l sat motenire. Cultivarea grâului poate fi cu mult mai veche decât anul calculat dup precesia punctului echinoxial pe ecliptic . Profesoara universitar american de origine lituanian Marija Gimbutas5 sus ine oamenii din cultura Hamangia practicau o agricultur avansat , de mai multe feluri, cultivau grâu i alte grâne, aveau oi, capre, vite, porci. M sur torile cu C14 dateaz Gânditorul i Gânditoarea de la Hamangia în anul 5880 ± 70 î.Hr. Arheologii români aplic metoda comparativ i consider c mai sigur ar fi prin anii 4800 î.Hr.6 Aceasta coincide cu datarea dup precesia punctului solsti iului pe ecliptic .

Sânzienele i Dr gaica sunt datini temeinic înr cinate la români, mo tenitori ai unui tezaur de civiliza ie material i spiritual p strat cu sfin enie din vremuri arhaice. Românii sunt continuatorii genetici i etnici ai celor care înc din epoca de piatr tr iau în spa iul CarpatoDun rean, lefuiau silexuri, vânau cu arcul i s geata, domesticeau animalele, cultivau p mântul, admirau florile, stelele i idealizau femeia.

Totodat au creat o mitologie în care sunt criterii morale universal valabile, întruchipate în personaje literare, plasate pe bolta cerului printre stele, ca modele de urmat sau ca un reper valoric. Cuno teau mersul soarelui i al stelelor, creau un impresionant folclor literar i dialogheaz astfel peste milenii cu noi, a a cum vor mai dialoga i cu urma ii urma ilor no tri.

1 Mu lea, Ion & Bârlea, Ovidiu, Tipologia folclorului. Din r spunsurile la chestionarele lui B P Hasdeu, Ed. Minerva, Buc., 1970 (Hasdeu a f cut ancheta de folclor în 1884-85).

2 Fochi, Adrian, Datini i eresuri populare de la sfâr itul secolului al XIXlea: R spunsurile la chestionarele lui Nicolae Densu ianu, Ed. Minerva, Buc., 1976 (Nicolae Densu ianu a f cut ancheta în anii 1893-96).

3 Eminescu, Mihai, Gloss .

4 Na terea tragediei (Die Geburt der Tragödie aus dem Geiste der Musik, 1873).

5 Gimbutas, Marija, The Gods and Goddesses of Old Europe, 7000-3500 B.C. Myths, Legends, Cult Images, Berkeley-Thames and University of California Press, London and Hudson, 1974, pag. 30.

6 Idem, pag. 245

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 12(112)/2019

Varga Istvan ATTILA

Manifestarea sindromului Stockholm î@n cultura elevilor din mediul defavorizat A. Descrierea fenomenului...

În urma activit ii mele ca profesor de istorie (predând atât cultur civic , educa ie social , iar mai nou i educa ie intercultural ) în mediul rural, în principal defavorizat, am observat cum tinerii no tri elevii au/ dezvolt o cultur aparte. Aceast cultur aparte, neputând fi negat , este clar parte a unei subculturi la care nu pot, nu au posi-bilitatea de a renun a. Astfel, de la început, apar, firesc, întreb ri precum, în ce const aceast subcultur ? Poate fi considerat o form de incultur ?

Respectiv, ce în elegem prin faptul c nu pot renun a la aceast subcultur ? Prin urmare, înainte de a trece la interpretarea i analiza fenomenului, se aduc clarific rile necesare, pentru a servi drept stâlpi de temelie. În primul rând, subcultura, ca atare, apare înc din a doua jum tate a secolului trecut, fiind considerat o form de cultur desp it din cultura de mas , dispunând astfel de un caracter ermetic (= închis, necunoscut, uneori misterios) i individualist. Deci, subcultura nu este o cultur i nu poate fi considerat , etichetat , drept o form cultural inferioar , fiind o cultur specific unui anume grup (socio-familiar)1. În al doilea rând, plecând de la descrierea sumar a subculturii, devine clar c nu se poate vorbi, nici în cazul de fa de incultur , ci de o cultur nonformal . Aceast form de cultur nonformal , fiind construit , în parte, datorit educa iei nonformale transmis de familie i de mediul socio-familiar.2 În al treilea rând, pentru a putea în elege în ce mod refuz elevii la renun area la subcultura din care provin în favoarea culturii oficiale, în care se încearc integrarea lor, este necesar în elegerea culturii ca o tripl mo tenire3 ce const în: - Limba4 vorbit în mediul socio-familial, denumit grai, care se înva în primii ani i cu care se familiarizeaz subiectul; - Credin 5, care are o form oficial i este dat de confesiunea de care apar ine grupul socio-familial, dar i o form aparte ce includ supersti iile, care se leag de a treia mo tenire; - Obiceiurile6, care dau na tere unor forme de comportament i sunt în strâns leg tur cu credin a, câteodat se manifest f s fie în elese, fiind incluse în câmpul tradi iei. Formele de compor-tament rezultate din obiceiuri au un puternic impact con tient/incon- tient, recunoscut/nerecunoscut asupra subiectului, fiind dobândite, insinuate, înc din copil rie; Astfel, elevii, pân în momentul în care ajung la vârsta colar , dar i dup , sunt expu i unui limbaj i model comportamental anume. Îns , venind într-un nou mediu cultural, care încearc s le ofere un model cultural impus de societate/ societ i, elevilor le este dificil asimilarea acestui model. Prin transmiterea modelului cultural, se (sub)în elege, încercarea profesorilor în transmiterea pe de o parte a unui limbaj acceptat de normele culturale i a unui vocabular (a a zis) adecvat. Pe de alt parte, înc din primele clase, elevilor s-ar dori transmiterea i a unui model comportamental tolerat de societate. În schimb, elevii nu doresc asimilarea acestor noi cuno tin e teoretice, respectiv comportamentale ale culturii de mas . Ei revin la cele deja asimilate, încercând mereu, parc , s apere aceast mo tenire.

De i, de-a lungul anilor, sunt nevoi i s îmbog easc matricea cultural , prin asimilarea a noi elemente din varii medii culturale, refuzul se men ine într-un mod incon tient, asemenea unui sistem de ap rare.7 Acum urmeaz îns întrebarea cu adev rat dificil . Cum poate fi explicat acest fenomen8? Mult timp am încercat s explic într-un mod

simplist, folosindu-m doar de teoria asimil rii, care sus inea c suntem predispu i s asimil m anumite modele culturale, ce includ for-mele de limbaj, de comportament i cuno tin e. Îns , pân în acest moment nu m-am oprit s explic i motivul pentru care persist aceste asimil ri.

B. Sindromul Stockholm în subculturi Pentru a g si r spuns la persisten a elementelor asimilate, am s recurg la un sindrom relativ recent introdus în psihologie i pu in studiat. Este vorba de sindromul Stockholm, ce a primit numele de la un jaf bancar ce a avut loc, în anul 19739, în Stockholm. În urma evenimentului, la ostatici a ap rut un puternic ata ament fa de jefuitori, iar aceste reac ii ale ostaticilor au început s fie studiate de psihologi i identificate i la al i prizonieri. Astfel c , în prima etap a cercet rii, sa observat manifestarea sindromului Stockholm. Cele mai importante reac ii/simptome ale subiectului de inut fiind ata area i chiar identificarea (eului de inut) cu de in torul s u. De asemenea, s-a ar tat c simptomele sindro-mului nu sunt specifice doar cazurilor de r pire ci apar i în cazul violen ei domestice.10 În ceea de-a doua etap , s-a încercat explicarea acestui sindrom. Din punct de vedere evolu ionist i din punct de vedere psihologic. În ceea ce prive te interpretarea evolu ionist , sindromul Stockholm este explicat prin mecanismul de adaptare în scopul supravie uirii. Îns , în cazul cercet rii de fa este mai potrivit interpretarea psihologic , care explic sindromul prin nevoia omului de a fi fericit. Prin urmare, subiectul, fiind mult timp izolat, î i caut elemente, care s îi ofere motive spre fericire.11 Plecând de la aceste idei, consider totu i cel mai potrivit analizarea cazurilor copiilor agresa i, deoarece aceste cazuri corespund cel mai bine interpret rii date de mine persisten ei elementelor subculturii. În aceste cazuri, în afara dorin ei/nevoii de a fi fericit, apare i nevoia de protec ie/îngrijire, deci apare necesitatea adopt rii unui model.

Prin urmare, în unele cazuri, copilul necunoscând alte modele/alt model comportamental, va c uta elementele bune al modelului, dar al turi va asimila i valorile morale neadecvate.12 În final, înlocuind modelul comportamental al subiec ilor suferinzi de violen e domestice i a copiilor agresa i, cu cel al subiec ilor dintro anumit subcultur , ne g sim în fa a explica iei fenomenului studiat.

Deoarece fenomenul const în nevoia de cultur (asemenea nevoii de fericire sau protec ie), pe care subiec ii le asimileaz din mediul cultural familiar lor. Modelul fiind asimilat, începând cu ceea mai frageda vârst , devine un element structural al personalit ii i prin urmare, în unele cazuri, un element patologic ce nu poate fi înlocuit ci doar completat.

1 Expresie ad ugat în momentul transcrierii, la data de 30.12.2019 i exprim un mediu social, prielnic, apropiat subiectului, individului.

2 Ad ugat în momentul transcrierii, la data de 30.12.2019.

3 Katona Lajos, „Nepokoltes a neplelektan targykoreben”, în Budapesti szemle, anul 1910, p.22.

4 Ibidem.

5 Ibidem.

6 Ibidem.

7 Cu complet ri în momentul transcrierii, la data de 30.12.2019.

8 Am considerat de drept folosirea termenului de fenomen, fiindc am întâlnit acest aspect în toate cele patru coli gimnaziale din mediul rural, la care am predat.

9 https://ro.wikipedia.org/wiki/Sindromul_Stockholm 10 https://www.ursula-sandner.com/manifestarea-sindromului-stockholm-inrelatii/, accesat în data de 03. 10.2018.

11 h tt p s: / / r o. w ik ip e di a .o r g/ wi k i/ S i n d ro mu l _ S t oc k h o lm # Ex p li ca t i i _ psihologice_si_evolutioniste, accesat la data de 03.10.2018.

12 https://www.descopera.ro/mari-intreba ri/182 07409-ce-este-sindromulstockholm, accesat la data de 30.11.2019.

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Constantin MIU

Tipologia personajelor feminine î@n opera lui Marin Preda: Guica (Morome\ii) Exist în romanul Morome ii un conflict familial mocnit între Ilie Moromete i sora sa, Maria Moromete, poreclit de un mocan Guica.

Prin caracterul s u, acest personaj e anticipat de un personaj feminin din nuvela Ferestre întunecate. Exegeza operei lui Marin Preda a sesizat i argumentat ideea c majoritatea povestirilor din volumul Întâlnirea din p mânturi sunt morome iene i c unele personaje anticipeaz pe cele din romanul Morome ii. Din aceste considerente, vom ar ta c în nuvela Ferestre întunecate exist un personaj feminin care are, în stare latent , atributele Guic i - sora lui Ilie Moromete. Ca i Guica, „aia b trân ” nu scap nici un prilej de a spiona, numai c una î i spioneaz fratele, cealalt nepotul: „...se uit încoace... O vede i? Toat ziua! De diminea i pân seara, mereu, numai cu ochii în sufletul nostru. Se scoal noaptea din somn i se uit i noaptea.”

Aidoma surorii lui Ilie Moromete, m tu a lui Vasile Bodescu este întruchiparea maleficului. Este atât de hidoas , încât provoac celui care o vede repulsie i spaim : „Ptiu, bat -te Dumnezeu! exclam activista, f voie. Noaptea se sperie i un om mare, dar un copil, zise ea. Parc e ciuma!” În Morome ii, Guica ar fi vrut - precizeaz romancierul - ca fratele ei s nu se fi mai c torit a doua oar i s-o fi inut pe ea în cas , pentru a se fi ocupat de gospod rie i cre terea celor trei b ie i (Paraschiv, Nil i Achim), dar Moromete preferase s -i cumpere un loc i s -i ridice un bordei, departe de curtea lui. Considerându-se nedrepit , Guica reclam fratelui, aproape invariabil, drepturile succesorale: „Maria Moromete îl învinuia pe fratele ei c nu s-a putut m rita i- i face un rost. Spunea c n-a ajutat-o, c i-a furat p mântul din spatele casei, c la împ itul celor trei pogoane mo tenite, Moromete a ales p mântul cel mai bun...” Nemul umirea femeii vine dintr-un sentiment uman firesc, i anume spaima de a r mâne singur , când nu va mai putea munci: „Maria Moromete tr ia cu o n dejde a ei veche: s dea acel loc (din spatele casei Morome ilor - n.n.) lui Paraschiv sau Nil , care o fi mai vrednic, i acela s fac o cas unde so duc i pe ea, s aib grij de ea când n-avea s mai poat munci.”

Guica are ceva din r utatea i acreala Aglaei Tulea (din romanul Enigma Otiliei). Ca i aceea (baba absolut , f cusur în r u, cum o numea un alt personaj din romanul lui George C linescu), ea nu pierde nici un moment de a în epa, de a spiona casa fratelui, gata oricând dac nu s pun mâna pe agoniseala aceluia (a a cum urm rea personajul lui George C linescu), m car s lupte prin orice mijloace i, în special, prin intrig ) s -i vad familia destr mat .

Sistemul s u pedagogic este unul de tip malefic-conspirativ. Guica este un fel de regizor, în sensul c pune la cale fuga celor trei fii mai mari: „Trebuie s fugi i înainte de secere, s n-aib cine s le secere grâul i nici cu ce s -l care. S vedem ce-au s fac f voi.” Dincolo de aceast curiozitate aproape copil reasc a Guic i, descoperim bucuria diabolic a femeii la gândul c prin fuga lui Paraschiv, Nil i Achim, clanul Morome ilor va avea de suferit un mare prejudiciu, datorit paraliz rii activit ilor specifice seceri ului.

Dup plecarea lui Achim cu oile la Bucure ti, Paraschiv î i informeaz m tu a despre comportamentul ov ielnic al lui Nil în privin a

inten iei lor de a fugi de acas i a împlini astfel planul Guic i. Sub masca de sf tuitoare, m tu a î i dezv luie inten iile de perspectiv în ceea ce prive te viitorul celor trei nepo i, dar i al ei: „... vezi, nu sta i mult pe acolo! (la Bucure ti - n.n.). Un an, doi i întoarce i-v acas (...) Locul la din spatele casei e al t u. Cu banii din Bucure ti faci o cas pe el, te însori, cumperi p mânt i s mor i eu acolo ca o cre tin între ai mei, s aib cine s m îngrijeasc .” Dup cum se vede, Guica are planurile ei bine puse la punct: nu numai c tânje te dup o b trâne e lipsit de griji, dar nu uit s le reaminteasc nepoilor c ea a fost cea care le-a deschis capul, ar tându-le „calea cea bun ” pe care s-o urmeze. i ca atare, s nu uite s fie recunosc tori fa de ea: „ i acolo, în Bucure ti, mai trimite i-mi i mie un frang, c dac nu eram eu s v înv , ce v f cea i?” Îns Guica nu- i putea închipui pân unde vor merge cu revolta cei trei fii risipitori, ce consecin e va avea fuga lor. Dac n-ar fi fost izbucnirea coercitiv a lui Ilie Moromete (care afl de la negustorul Sc mosu despre planul celor trei pus la cale, i-a luat la b taie cu parul pe Paraschiv i Nil ), poate c fuga la Bucure ti n-ar mai fi avut loc sau dac ar fi avut totu i loc, cei trei s-ar fi întors pân la urm în sat. Dar a a, orice posibil conciliere între tat i cei trei fugari era imposibil , în ciuda tentativei de mai târziu venit din partea lui Ilie Moromete.

De o curiozitate aproape boln vicioas , Guica purcede c tre casa fratelui, spre a asista la reac ia acestuia, când va constata dispari ia lui Paraschiv i Nil i implicit z rnicia strângerii recoltei de grâu: „A doua zi diminea , Guica î i lu ciorapul de gât i porni spre casa fratelui ei s fie de fa când Moromete i ai lui au s bage de seam Paraschiv i cu Nil au fugit cu caii la Bucure ti. Se gândea încet, cu o bucurie care îi ungea inima, cum are s se întind vestea numaidecât în sat...” V zând c tentativa celor doi nepo i a e uat, Maria Moromete refuz s -l asculte pe Paraschiv, care încearc s se disculpe: „Plecasem, ga Mario, i când am trecut de T re ti n-a mai vrut Nil s mearg , explic el.” Guica î i d seama c planul s u conspirativ se clatin : tot ceea ce pl nuise de atâta timp se va duce pe apa sâmbetei, din cauza nes buin ei nepo ilor, care n-aveau curajul s ia viaa pe cont propriu. Mimând bocetul, Guica vrea s -i fac s cread scopul ei a fost totdeauna unul altruist: „C am vrut i eu s las nepo ilor buc ica mea de p mânt i s i fac i ei cas pe ea... i s ie i ei în casa lor, c am îmb trânit i nu mai pot, Doamne (...) c am zis i eu ca s fie bine de ei, c sunt nepo ii mei i am vrut s se însoare i ei s i ia muieri i dac închiz ochii i mor s aib cine s spele, s nu mor cu ochii beli i, Doamne (...) c n-am vrut r ul nim nui i i-am îndemnat i eu s i fac rost de bani i s i fac cas c sunt mari i le trece vremea, Doamne (...) c sunt singuric i mi-e urât i fric , Doamne! Of, Doamne, Doamnee, eee!...” În realitate, Guica nu urm rea binele nepo ilor, ci s loveasc în gospod ria fratelui ei i, totodat s se pun la ad post atunci când nu va mai putea s i asigure singur traiul. Din citatul reprodus mai sus, se poate sesiza frica Guic i de mânia Domnului; de aceea se tânguie, spunând c de fapt n-a vrut r ul nim nui, iar îndemnul ei ca cei trei s fug de acas ar fi fost chipurile un imbold ca ei s i fac rost de bani, spre a- i întemeia o gospod rie.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul X, nr. 12(112)/2019

Dumitru ICHIM (Canada)

Tot la Gura Oceanului, Bay Of Fundy St m în gospod ria lucrurilor ca ni te mar ieni care nu tiu ce sunt lucrurile în sine i nu cunosc limba prin care s comunice cu ele. Toate lucrurile, dup filosoful Maxim M rturisitorul, ar fi „ra iuni inteligibile” spre om, iar St niloae le nume te „cuvinte”. Pentru a ne în elege om cu om folosim un limbaj al vorbelor. Prin ele comunic m despre noi, cine suntem, de unde venim i spre ce ne îndrept m.

Astfel prin dia + logos afl m i despre partenerul nostru cine este, de unde vine i în ce direc ie se îndreapt . Vorba noastr nu este numai sunet, ci prin întrep trunderea dialogic , precum o sit care cerne, ajungem s ne cunoa tem (Cog + noscere= a cunoa te împreun ) i aceste scule devin concepte, imagini mintale. Trecem printre nominali ti i reali ti i ajungem din nou la „ra iunile” lui Maxim M rturisitorul. O scul dac nu o po i st pâni cu mâinile tale nu- i este bun la nimic. Sau un gard, în absurd, dac nu are ce împrejmui e o gr mad de scânduri stivuite într-o fabric de cherestea. Deci vorba ca s devin concept, cu ea trebuie s „îngr de ti” ceva.

Cunoa terea nu ne-ar fi de niciun folos dac nu am putea-o cuprinde cu mintea noastr i pentru a o în elege avem nevoie neap rat de „comprehendere” (a prinde împreun ceva, a îmbr a ceva).

Vous avez compris? = Omul este un cuvânt. El nu ar avea sens dac nu s-ar declina altui cuvânt, de a face parte dintr-o propozi ie inteligibil , dac nu i-ar c uta sensul în cealalt „oglind ”.

Toate lucrurile din jurul nostru sunt cuvinte: i masa, i familia, i steaua, i copacul etc. Toate cuvintele devin transparente sensului crea ional, devenind o revela ie natural a Lui. Dar nu e de ajuns numai s cuno ti. Motiva ia „îmbr rii” nu este una cognitiv , ci una de iubire. Vrei s -i revelezi cuiva prin cuvinte iubirea ta. i astfel ajungem la revela ia supranatural când Cuvântul, a doua persoan

Laszlo Paal - Plopi

treimic , s-a întrupat în om adev rat. Tu tii asta, oceanule! Fiica ta, Marea Galileii, i-a povestit de atâtea ori despre Regele pescarilor cel care vorbea cu marea, mult mai direct decât mine, când se hârjonea cu vântul întrecând m sura ordonându-i s se lini teasc . Nu mi-ai spus nici pân acum cum este cu memoria apei.

Din toate lucrurile din lumea aceasta numai tu i omul purta i simbolul treimic H2O. În aceea i camer , nu-i zicem celul c sun prea a temni , deci în aceea i c mar a nun ii sunt doi hidrogeni i un oxigen, dou arderi, dou inimi i un duh care le spore te arderea, iubirea. „C mara Ta, Mântuitorule, o v d împodobit ...”, a a se aud corurile în fiecare odaie de nunt atât în H2O-ul t u i cel al sângelui nostru.

Tu e ti pu in piatr de munte, iar restul e ti H2O, nunt i ve nic nuntire. Planeta Albastr ! Câte camere de H2O ai, Oceanule? Au venit îngerii s le numere, dar num toarea lor a c zut în vârtejul num rului cu care au încercat s socoteasc stelele i nebuloasele adâncului prea înalt. În num r e ascuns cheia nenum rului divin i c petenia o tirilor, Lucifer, cel mai str lucit arhanghel al genunilor cere ti a fost ispitit I-o fure i a c zut neputând ca ochiul lui s se plece lui H2O. La fel ca tine e omul: un pumn de oase i restul ap ! Altfel, ce este chipul i asem narea Lui decât iubirea, libertatea de a iubi, de a fi mai presus decât tine i decât toate lucrurile, dar amândoi având aceea i sigl , pe H2O. Deasupra c marei de nunt , scrie cu hieroglife de aur i foc: „Ce a unit Dumnezeu omul s nu desfac !”. Numai Satanael a-ncercat s descercuiasc cercul tainei cea din veac ascuns i a c zut!

Cât te iubesc, Oceanule, când te dezl ui ca o turm de lei s rind unii peste al ii, uitând de legile firii, de parc ar avea aripi de stihie precum are inima omului când se dezl uie! Dar la fel te iubesc când vii, aici la Bay of Fundy i, ca nic ieri pe lume, optind adânc pe adânc, cum ar zice Regele Poe ilor, spre Adâncul n sc tor de înalte i neasemuite adâncuri ale negr itului i i se dezleag num rul! i iar i m repet, î i aminte ti când ai uitat de leg turile în care te-a tocmit Ziditorul, când îndr gostit i-ai desprins aripile imensului albastru spre zborul suprem printre a tri i când erai gata ai auzit din înalt: „Întoarce-te în groapa ta de p mânt c nu a sosit nici timpul, nici sorocul spre trâmbi ele Iubirii de Apoi!” i de atunci, în fiecare zi, î i strângi tot neamul t u de râuri i fluvii i e ti gata, dar ecoul vocii Lui te str punge pân în r runchi. Tu te întorci la groapa ta de p mânt l sând fundul de ocean pentru mine ca o carte deschis .

Numai aici pot s m afund ca într-o pe ter a sinelui, iar tu î i tragi apele în l turi f cându-mi loc pentru revenirea în sine. Oare Socrate o fi fost pe aici, c prea tia multe despre na terea omului, cum numai tu cu zgârcenie mi le dezv lui ca dintr-o carte cu multe pagini rupte.

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Reflec\ii economice eminesciene Ierarhia social n-ar trebui s fie decât o ierarhie a muncii. (Mihai Eminescu) Geniul lui Eminescu se reg se te i în gândirea sa economic , inclusiv în abordarea problemelor fiscale. Edificatoare pentru gândirea economic a lui Eminescu sunt fie i numai articolele publicate în ziarul Timpul, dintre care amintim „Creditul mobiliar”, „Creditul mobiliar i jocul la burs ”, „Creditul mobiliar i presa capitalei”, „Statutele creditului mobiliar”.

Din scrierile economice ale lui Eminescu rezult : 1) exactitate, con tiinciozitate i corectitudine în cercetarea fenomenelor descrise; 2) polemicile sale (necru toare), care sunt f cute numai i numai în slujba interesului na ional; 3) concep ia sa unitar despre economia politic privit ca factor esen ial al prop irii i al independen ei economice, sociale i politice a României, concep ie a c rei actualitate este de net duit.

Foarte interesante sunt analizele critice, fundamentate pe o temeinic documentare, despre deficitele bugetare existente în perioada analizat a anilor 1862-1879. Eminescu aduce numeroase argumente despre necesitatea echilibr rii bugetelor, i cu atât mai mult despre crearea unor excedente bugetare care ar avea ca efect ridicarea nivelului de trai, care este scopul oric rei economii na ionale, deoarece numai în aceste condi ii „poporul, c ci numai de el poate fi vorba, sar îmbr ca mai bine, s-ar hr ni mai bine, i-ar dura locuin a mai întoare i mai s toas i în fine s-ar înmul i”. În ceea ce prive te „d rile”, Eminescu atrage aten ia asupra adev rului conform c ruia folosirea chibzuit a banului public (perceput pe calea d rilor de la cet eni) este o problem foarte important : „Nu ceea ce percepe de la contribuabil e cestiunea principal , ci întrebuin area productiv sau improductiv pe care el o face de acele venituri. Dac cele venituri se cheltuiesc în mod improductiv, fie pentru a- i sus ine luxul clasei guvernante, fie pentru necesit i politice, în dispropor ie cu însemtatea i puterea unei ri, banul perceput nu e aproape de nici un folos economic pentru popor”.

Versurile din poezia Scrisoarea III-a, a lui Eminescu, prezint modul în care: 1) saltimbanci i irozii ne fac legi i ne pun biruri, ne vorbesc filozofie; spuma asta-nveninat , ast plebe, st gunoi, a ajunsa fi st pân i pe ar i pe noi!, care numai banul îl vâneaz i câ tigul f munc ; 2) fonfii i flecarii, g ii i gu ii, bâlbâi i cu gura strâmb , au ajuns st pânii astei na ii!, sfâ iind aceast ar , f când neamul nostru de ru ine i ocar .

Tot Eminescu ne ofer solu ia prin care putem sc pa de ace tia, respectiv cu ajutorul unui Vlad epe care, punând mâna pe ei, s i împart în dou cete: în sminti i i în mi ei, i în dou temni i large cu de-a sila s -i adune, s dea foc la pu rie i la casa de nebuni!

Un stat care nu se bazeaz pe „ierarhia meritului”, pe „criteriul valorii munca”, este un stat boln vicios. „Secretul vie ii lungi a unui stat este p strarea ierarhiei meritului”. (Mihai Eminescu).

Ca un finan ist foarte bine documentat, Eminescu d exemplul altor ri în care banii contribuabililor sunt folosi i cu chibzuin , contribuind la cre terea bun st rii cet enilor s i: „dar serviciile pe care statul le aduce în schimb cu banul contribuabilului sunt nu numai echivalente, ci întrec cheltuiala f cut . Prin sumele ce le consum mecanismul statului se înl tur pierderile ce se opun produc-

iunii i schimbului; prin cheltuielile f cute se u ureaz oric rui produc tor condi iile în cari munce te, încât produc iunea cre te în propor ie cu cheltuielile statului i viceversa. Bun starea fiec rui individ spore te i fiindc bun starea e condi ia bunului trai, media vie ii fiec ruia devine mai lung , copiii crescu i în condi ii mai bune de cum fuseser p rin ii lor, o genera ie i mai viguroas i mai apt pentru produc iune ia locul celei ce se stinge.”

Eminescu atrage aten ia i asupra unor adev ruri care, parc sunt scrise pentru zilele noastre: „la noi sporirea veniturilor statului înseamn totdeauna diminuarea veniturilor fiec rei economii private, nu din prisosul produc iunii, ci, la clasele de jos, de-a dreptul din primele necesit i, din plata muncii zilnice se percepe darea; m rimea contribu iilor statului este echivalenta cu m rimea mizeriei popula iunii”. i atunci, ca i acum, politicile economice i sociale gre ite în cre terea poverii fiscale (a impozitelor, a taxelor, a contribu iilor etc.) au drept consecin diminuarea nivelului de trai al tot mai multor cet eni, descre terea numeric a popula iei manifestat în zilele noastre prin plecarea a peste 4 milioane de persoane (dintre cele mai productive) din ar . Eminescu nu este împotriva redimension rii rilor fiscale, dar el atrage aten ia asupra necesit ii stabilirii impozitelor în func ie de posibilit ile de plat ale fiec ruia, principiu exprimat ast zi prin no iunea de „puterea contributiv ”: „suntem mai departe decât oricând de cea elementar facultate a poporului de ai face singur d rile în propor ie cu puterile lui”. Aceast elementar facultate a guvernan ilor, de „a stabili d rile în propor ie cu puterea de plat a fiec rui contribuabil (pl titor de impozite)” înseamn aplicarea principiului „impozit rii în cote progresive compuse”, care se aplic în (aproape) toate rile dezvoltate ale lumii, nu i în România.

Eminescu atrage aten ia i asupra adev ra ilor vinova i, cei din conducerea rii, care adopt impozite istovitoare, în special pentru marea majoritate s rac a tarii, precizând c orice ban care i se ia ceeanului-contribuabil, printr-o impozitare inechitabil (precum în România, cu cota unic ) „se scade din greutatea pâinii s racului, deci din puterea lui muscular , din putin a lui de a produce”.

Eminescu, îngrijorat profund i de faptul c tot mai mul i str ini acaparau sau conduceau importante sectoare de activitate, c foloseau sume tot mai mari în scopuri speculative, în special pe calea „capitalului parazitar bancar” (precum i în zilele noastre), a atras aten ia i asupra faptului c „În societatea despotic , ca i în cea demagogic , omul prin sine însu i nu înseamn nimic, banul e totul.

Banul devine semnul distinctiv care claseaz i deosebe te oamenii între ei i, fiindc el are o mobilitate proprie naturii lui, trece din mâini în mâini, transform condi iile indivizilor, ridic sau înjose te familii, de aceea nu e aproape nimeni care s nu fie obligat a face încerc ri disperate i continue pentru a-l p stra sau pentru a-l câ tiga”. a aborda i gândirea politic a lui Eminescu, dau urm torul citat din Eminescu, care ar trebui s constituie „crezul fiec rui partid politic i al fiec rui politician”: „Gre elile politicianului sunt crime, ci în urma lor sufer milioane de oameni nevinova i, se împiedic dezvoltarea unei ri întregi i se împiedic , pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul X, nr. 12(112)/2019

Nicolae B{LA}A

Despre frumosul ca frumos manifest Recunosc, ani la rând, am tot stat cu ochii pe tot ce mi în i deasupra lumii, scormonind când în ceruri, când în individul, p mântean de sine muritor. Am tot stat, din perpetua c utare de mine, din permanenta c utare de noi, de om... Ce nu a fi dat s v fi spus acum: am g sit! tiu! M tiu! În consecin , „omul e”: iar dup cele dou puncte, s fi ad ugat defini ia lui, a omului, respectând m car regulile impuse de Aristotel, adic acele canoane ce fac referire la genul proxim i la diferen a specific .

M-a fi mul umit s v pot spune chiar i ceva mai pu in, îns s relev doar acel ceva structurat, riguros, f atribute relativizante sau compara ii decadente, oricând gata de pus sub semnul îndoielii (ca re-cunoa tere, în care ne zbatem de când am deschis ochii în aceast lume, i din lips , tot bâjbâim).

V-aduce i aminte întrebarea lui Kant, „ce este omul?, poate fi i ast zi întrebare, în cel mai riguros sens al cuvântului, chiar dac sunt mul i din cei ce o neag f a putea pune în locul nega iei, ceva (riguros). rog, nu vreau s intru în polemic i nici nu îmi doresc s conving prea mult lumea cu cele adunate de subsemnatul. Uneori, sunt tentat s dau dreptate chiar celor care m contest , convins fiind c abia de aici, din contesta ie, perspectivele cunoa terii, ale hermeneuticii, abia din ea, interpretarea, exegeza i... La sfâr it, aproape ciclic, iar contestarea, iar nega ia. Nu ne sim im bine altfel i bine facem, c într-un alt mod de a exista nu am mai putea fi chiar i când nu mai respir m.

Din nimic se na te totul! În Lacrimi i bani, v spuneam câte ceva i despre „Nimic”, i despre „Marele Echilibru”. În definitiv, de ce s nu fiu sincer, cam toate afirma iile în leg tur cu aceste delicate chestiuni se rezum la o extrapolare a firescului uman, la o extrapolare a acestui Eu-Tu, evident, cu rest. În consecin , dac în acest Eu-Tu exist echilibru, undeva deasupra lui, musai Marele Echilibru! Altfel, pe ce ne-am mai sprijini singur tatea, triste ea?... C bucuriile ni le sprijinim în noi. Doar rar suntem capabili s d m i celor din jur câte ceva din ele. Iar când o facem, cu siguran , un soi de interes st ag at de linia boltit din podul palmei. Parc am fi f cu i s lu m i iar s lu m! De la sentimente, la tone de bancnote, de aur, de diamante!

Adun m ca ni te hârciogi bezmetici, al c ror scop e strângerea, f a vedea cât se distruge în jur prin a noastr strângere (de inim !).

Strângem ca i cum am putea purta tot strânsul spre confort, te miri unde, pe noi, ag at. Din câte am tras cu ochiul, mai nou, ag m chiar i o palm mai jos de buric, i el împodobit cu un oarece safir (dac nu, deja o fi fost plantat în el, vreun diamant mai orbitor).

Unii spun c astea-s bazaconii! C tot ce strluce te ar sta în suflet i ceva mai sus, la „mansard ”. Nu comentez!

Amintesc doar ce zic b trânii: „Unde nu-i cap, vai de picioare!” i vai! Dar asta e iar o alt problem ! Nu m bag cât vreme prea fierbe oala!

Revin la acel „Eu-Tu”, în special la chestiunea ce ine de „rest”,

la acest rest ce face, între noi, diferen a. De aici, din el, i bog ia (las la îndemâna voastr s o alege i), i s cia (de care v-a sf tui s fugi i ca dracu de t mâie!). Nu de alta, dar ea, s cia (mai ales aceea ce st în lipsa de spirit, singurul ce poate face viu omul, între semeni), i poate terge identitatea. Imagina i-v , s fii ce? Nu tu om, nu tu gar (animal, în general), nu tu pom, nu tu nici m car fir de iarb sau adiere de vânt în zadar. S vrei s te iei de undeva i s nu ai de unde! S vrei s fii altundeva i s nu ai ce trimite. S vrei s î i aminte ti de tine, i ioc amintire! S vrei s fii i tu nume în rândul lumii i, culmea, chiar s nu fii, în condi iile în care, totu i, unul, asemenea ie, î i spune: „m , nea cutare!...”

Domnilor, mare minune s ai un nume! Problema cea mai grea st în faptul c numele nu e la întâmplare. Nu îl iei din cui i pleci a a, deaiurea, cu el la plimbare. El, numele, cu greu, se zide te. i, Manole, pân s o zideasc pe Ana, era Manole? Da de unde! Nici pomeneal !

Noe, dac nu ar fi c rit potopul, ar mai fi fost el Noe? Draci usca i! Sau nici m car ia!

Uite, aici, lâng noi, Olgu a Berbec, frumoasa noastr de peste deal (cum, care deal? la, de dincolo de cel lalt! ...Mda! Ehe, dealuri, în România, câte vrei, frumoase, ca ea, mai rar!), ar mai fi ea Olgu a, dac nu ne-ar fi z cit pe to i cu: Te iubesc, nan , pe tine,/ Dar plânge inima în mine./ Mama minchide porti a/ S nu- i dau ie guri a./ Te iubesc, nan , pe tine/ Dar plânge inima în mine/ Mama mi-nchide porti a/ S nu- i s rut ie guri a/ Zice c nu-s pentru tine/ i s te las, ar fi bine./ Tu ai avere i cas / Nu-i de ajuns c sunt frumoas ./ Vai de ochi orii mei!/ Cum ard lacrimile în ei/...

Frumoas , frumoasa noastr , frumoas i povestea! Când vrea Dumnezeu, le potrive te! Pune într-un loc, totul! Probabil, s vedem, car ici, colo, cam cum ar trebui s arate omul Om! Asta e! Î i vine o m nânci chiar i când spune: Azi las în urm ce am iubit/ i sufletul mi-e pustiit,/ Nu mai au loc p reri de r u/ Acela nu e drumul meu... i te face s crezi c tu ai fi cel p sit. Superb melodie!

Un alt fel de poveste! Una f hepiend (happy end), dar în care ea, artista, ca interpret , are i feminitatea Fecioarei, i vocea Pruncului inut de ea, de Fecioar , în bra e.

Or, s cân i cu glasul lui Dumnezeu, nu e de colea! Iar când ea, Olgu a cânt , repet, e de aci, de peste deal, este una de a mea, de-a poporului în care m-am n scut, îmi vine s cred c Cel de Sus nu nea p sit.

Fra ilor, v-aduce i aminte? Spuneam c frumosul e f concept.

(Frumos este ceea ce place f concept”). A a a zis Kant i chiar are dreptate. Trebuie s ai doar „ochi” s -l vezi. Când îns el e manifest, altfel spus, când frumosul e la vedere, nu mai ai încotro. Vrei sau nu, îl recuno ti. Ca în teoria lui Platon, despre care v-am vorbit... Olgu a Berbec - asemenea. Vre i sau nu, recunoa te i, e! Ce s -i faci? Dac e, e! Olgu a, delicata prin es a folclorului mehedin ean, Olgu a frumoasa noastr de peste deal!

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Stelian GOMBO}

Treizeci de ani de la Revolu\ie...

La sfâr itul acestui an - 2019, vom comemora, rotund, treizeci de ani de la Revolu ia din decembrie 1989!...

Altfel spus, ne afl m, deja, la 30 de ani dup jertfa sângeroas a tinerilor no tri români!...

Da, treizeci de ani, mult, pu in, Dumnezeu tie, de când unii au murit pentru ca al ii s (re)învieze, c ci ei au murit ca noi s fim liberi, pentru c ei chiar au crezut „c vom muri i vom fi liberi!...”

Va s zic , am intrat, iat , în anul al treizecelea de la Revolu ia noastr din decembrie 89!...

Da, am parcurs to i ace ti ani, cu bune i rele, cu frumoase i cu grele!...

Altfel spus, 22 Decembrie 1989 a însemnat sfâr itul regimului comunist în România. S-au scurs 30 de ani de atunci, r stimp în care s-a pus în permanen în discu ie dac „A fost sau nu a fost” cu aderat o revolu ie în Decembrie 1989. R spunsul este unul simplu i singurul: Da, în decembrie 1989 a avut loc Revolu ia care a schimbat sistemul social impus cu peste cinci decenii în urm de trupele sovietice.

La 22 Decembrie 1989 s-a scos pumnul ori c lu ul din gura popula iei îndelung persecutate, s-a pus cap t unor experimente sociale care au marcat întreaga Românie, cum ar fi, de pild : instaurarea regimului totalitar i a politicii dictatoriale a cuplului preziden ial, ceau ist, cenzura ideologic , marxist i ateist , ra ionalizarea alimentar i cea energetic .

Tot acum a încetat procesul de industrializare i a economiei centralizate i planificate. S-a încheiat procesul de sistematizare a satelor i multe altele!...

A fost oprit proiectul de sistematizare al centrului Bucure tiului, proces care a produs o ireversibil modificare a aspectului ora ului, cât i pierderea pentru totdeauna a unor monumente istorice, cum ar fi, bun oar , Ansambul Monahal - M stirea V re ti i a unui

Laszlo Paal - Peisaj cu case

model de locuire urban.

Cu alte cuvinte, 22 Decembrie 1989 a însemnat revenirea României la sistemul social de tip capitalist, al încerc rii unei normalit i politice, a restabilirii dreptului de proprietate, a cre rii structurilor politice i economice menite s asigure libertatea i prosperitatea popula iei, atât cât s-a putut ori s-a reu it!...

Schimbarea de sistem intervenit în Europa Central-Oriental i de Sud-Est a fost respins de Nicolae Ceau escu, motiv pentru care Revolu ia decembrist a debutat cu o replic violent a autorita ilor, soldat cu arest ri, mor i i r ni i!... În alt ordine de idei, ast zi, la 30 de ani de la Revolu ia din Decembrie 1989, încerc m o aducere aminte a acelor evenimente i motivele care au dus la acestea cât i o examinare a parcursului societ ii române ti postedecembriste. ci, uneori sau, chiar deseori, r ci i în tihna i pacea libert ii, privim la cei mor i în Decembrie 1989 f a mai avea putere s în elegem jertfa lor. Libertatea i bun starea au ofilit în noi floarea curajului de acum 30 de ani.

Devenind, în acest fel, ni te s rmane marionete, am ajuns, practic, personajele unui teatru al absurdului, care constituie falsa democra ie post-decembrist .

Adic , de i ne credem vii, noi suntem, de fapt, mor i!...

Ei, mor ii din Decembrie 1989 sunt, în fond, cei vii, cei mântui i!…

Drept urmare, în aceste clipe sau momente, eu unul nu pot s fac altceva decât s le aduc deosebita cinste, aleasa gratitudine, adânca recuno tin i profunda pre uire lor, tuturor!... În ce ne prive te pe noi, cum remarcam i în rândurile anterioare, Dumnezeu cu mil ori, mila lui Dumnezeu în toate, suntem, cel pu in, tot cam aceia i: la fel de epigoni i de impostori, la fel de lacomi i de hr re i, mai corect spus, la fel de ahtia i, dac nu chiar mai abitir, dup câ tig rapid i îmbog ire nechibzuit , la fel de mândri i de orgolio i, de egoi ti i de trufa i, de âfno i i de pre io i, precum i tare ipocri i sau f arnici!...

Prin urmare, nimic nou sub soare, doar, „alte m ti, aceea i pies !...”

Mie, unul, îmi pare, deci, foarte r u, c progresele reale, concrete, veritabile, aderate i profunde, merg foarte încet, evolu m tare lent, în ritmul melcului, din toate punctele de vedere!...

De aceea, astfel stând lucrurile, eu, personal, îi rog pe ei, pe eroii, martirii i mucenicii no tri, s ne ierte, fiindc nu tiu în ce sur am fost ori suntem vrednici de (toat ) aceast jertf a lor, altfel bine primit de Dumnezeu!...

De asemenea, reflectând i meditând,

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acum, în acest an comemorativ, la tot ce am dobândit în urma acestei mi ri/ revolte populare, vom constata c am ob inut libertatea de care nu tim a ne bucura îndeajuns, ansa, oportunitatea i bog ia de care nu ne putem folosi în mod suficient i, eficient, deschiderea i receptivitatea de care nu tim s profit m într-un fel anume, complet i concret, i, tot a a, mai departe!...

Cu alte cuvinte, datorit micimii noastre suflete ti ne rezum m la fapte, lucruri i proiecte mici, sau la planuri, fie doar pe hârtie, fie începute totu i, dar, niciodat terminate sau finalizate!... adar, dincolo de toate acestea, este nevoie de o schimbare, adânc i (de) modificare, profund i radical , care s plece, s por-neasc de la fiecare dintre noi, altminteri, jertfa compatrio ilor no tri din decembrie 89 va ramâne una f scopul/obiectivul urm rit i finalitatea dorit de noi to i, inclusiv, sau, îndeosebi, de c tre ei, f atingerea idealului la care (s ) aspir m într-un suflet comun, acela al intr rii i (con)vie uirii, cu adev rat, într-o lume, realmente i total-mente nou !... Îns , pentru a nu aluneca ori c dea în pesimism accentuat sau patetism derizoriu, tind s cred c am înv at totu i câte ceva din toate aceste vremuri, momente i evenimente perindate i parcurse în to i ace ti treizeci de ani, cel pu in unii dintre fiii acestui neam i popor!...

Totodat , vreau s cred c , dincolo de toate cele enun ate sau invocate mai sus, am ajuns i la o maturitate nu doar la o sa ietate, c am dobândit/ ob inut i, chiar, cultivat câteva repere, principii, valori i virtu i, cum ar fi: al selec iei, competi iei, eficien i i exigen ei, corectitudinii, onoarei, onestit ii, fermit ii i demnit ii!... car, a a, câte pu in din fiecare!... i, cu toate acestea, mai este, înc , mult loc pentru mult bine, în ara aceasta!...

De aceea, Dumnezeu - Multrabdotorul i Multîngaduitorul s ne stea, s ne fie al turi, pentru a ne bucura, cu to i, împreun i dimpreun !...

Iar pentru ei, pentru eroii no tri, s ne rug m, permanent, neîntrerupt i neîncetat, ca Dunnezeu s -i ierte i s -i odihneasc , cu Drep ii i cu Sfin ii i!...

Ve nica s le fie amintirea, recuno tin a, pre uirea i pomenirea! Amin!...

Laszlo Paal - Munca la câmp

Anul X, nr. 12(112)/2019

Calendar - Decembrie 1.12.1691 - a murit Miron Costin (n. 1633) 1.12.1875 - s-a n scut Al. Iacobescu (m. 1945) 1.12.1892 - s-a n scut Cezar Petrescu (m. 1961) 1.12.1918 - s-a n scut Ludmila Ghi escu (m. 1991) 1.12.1934 - s-a n scut tefan Radof (m. 2012) 1.12.1934 - s-a n scut Platon Pard u (m. 2002) 1.12.1934 - s-a n scut Floren a Albu (m. 2000) 2.12.1935 - s-a n scut Nicolae Labi (m. 1956) 2.12.1951 - s-a n scut Al. Cistelecan 3.12.1991 - a murit Petre ea (n. 1902) 4.12.1883 - s-a n scut László Tompa (m. 1964) 4.12.1883 - s-a n scut N. Cartojan (m. 1944) 4.12.1983 - a murit Al. Oprea (n. 1931) 4.12.1987 - a murit Constantin Noica (n. 1909) 4.12.2009 - a murit Marin Mincu (n. 1944) 5.12.1966 - a murit N. N. Condeescu (n. 1904) 5.12.1974 - a murit Zaharia Stancu (n. 1902) 5.12.1975 - a murit Dinu Pillat (n. 1921) 5.12.1985 - a murit Mihail Celarianu (n. 1893) 5.12.1987 - a murit Leonid Dimov (n. 1926) 6.12.1897 - s-a n scut Oscar Walter Cisek (m. 1966) 6.12.1937 - s-a n scut Mihai Dr gan (m. 1993) 6.12.1940 - s-a n scut Nicolae Baltag (m. 1975) 6.12.1952 - a murit Dumitru Popovici (n. 1902) 6.12.1971 - a murit I. M. Ra cu (n. 1890) 6.12.1991 - a murit Vladimir Colin (n. 1921) 6.12.2007 - a murit Marius Tupan (n. 1945) 7.12.1935 - s-a n scut Sorin Titel (m. 1985) 7.12.1976 - a murit Bartalis János (n. 1893) 7.12.1987 - a murit Ioana Banta (n. 1937) 8.12.1876 - s-a n scut Hortensia Papadat-Bengescu (m. 1955) 8.12.1996 - a murit Marin Sorescu (n. 1936) 9.12.1972 - a murit Ieronim erbu (n. 1911) 10.12.1858 - a murit Eufrosin Poteca (n. 1785) 10.12.1900 - s-a n scut Ion Sava (m. 1947) 10.12.1948 - a murit Dinu Nicodin (n. 1886) 10.12.1966 - a murit Ion Chinezu (n. 1894) 11.12.1902 - s-a n scut Dan Simonescu (m. 1993) 11.12.1954 - s-a n scut Ion Chichere (m. 2004) 11.12.2011 - a murit Leonida Lari (n. 1949) 12.12.1929 - s-a n scut Marin Bucur (m. 1994) 12.12.1939 - s-a n scut Tudor Octavian 12.12.1962 - a murit Felix Aderca (n. 1891) 13.12.1693 - a murit mitropolitul Dosoftei (n. 1624) 13.12.1887 - s-a n scut Mihail Cruceanu (m. 1988) 13.12.1929 - s-a n scut Sanda Radian (m. 1991) 13.12.1930 - s-a n scut Georgeta Horodinc (m. 2006) 13.12.1983 - a murit Nichita St nescu (n. 1933) 14.12.1898 - s-a n scut Petru Caraman (m. 1980) 14.12.1910 - s-a n scut Gaby Mich ilescu (m. 2008) 14.12.1932 - s-a n scut Dumitru Solomon (m. 2003) 14.12.1946 - a murit Ioan Alex. Br tescu-Voine ti (n. 1868) 14.12.1962 - a murit Simion Mehedin i (n. 1868) 14.12.1986 - a murit Constantin Chioralia (n. 1902) 14.12.2007 - a murit Mihai Pelin (n. 1940) 15.12.1887 - s-a n scut Cella Delavrancea (m. 1991) 15.12.1947 - s-a n scut George Pruteanu (m. 2008) 15.12.1993 - a murit Aurel Martin (n. 1926) 16.12.1887 - s-a n scut A. de Herz (m. 1936) 16.12.1924 - s-a n scut Hajdu Zoltán (m. 1982) 16.12.1980 - a murit Ion Maxim (n.1925) 16.12.1989 - a murit Franz Liebhardt (n.1899) 17.12.1870 - s-a n scut I. A. Bassarabescu (m. 1952) 17.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952) 17.12.1905 - s-a n scut Vasile Lovinescu (m.1984)

continuare în pag. 58

Anul X, nr. 12(112)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Mircea }TEF{NESCU

Repere muzicale Violonista Diana Jipa i pianistul tefan Doniga - în recital Sub sigla ICR, în seara zilei de 4 nov. 2019, la Aula Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor din România - Palatul Cantacuzino din Bucure ti, am urm rit recitalul dedicat crea iei muzicale române ti contemporane cu participarea violonistei Diana Jipa i a pianistului tefan Doniga.

Citim, în programul de sal , c , având un palmares de peste 100 de recitaluri i concerte sus inute în mai pu in de 2 ani în 10 ri de pe 3 continente, violonista Diana Jipa i pianistul tefan Doniga constituie unul dintre cele mai solicitate i apreciate ansambluri instrumentale din muzica de camer româneasc actual .

Violonista Diana Jipa a debutat la 10 ani, într-un concert al Filarmonicii din Bra ov, moment de la care a devenit o prezen constant pentru majoritatea filarmonicilor din ar . A sus inut recitaluri i concerte în numeroase ri din Europa i din Asia. Presa de specialitate o apreciaz în mod deosebit.

Pianistul tefan Doniga a colaborat cu cele mai importante institu ii muzicale profesioniste din România, a ap rut pe afi ele de concert i de recital din peste 20 de ri. A fost partener al Institutului pentru Muzic de la Haga i al Orchestrei Filarmonice Janacek din Ostrava, Cehia, în derularea unor proiecte de anvergur privind valorificarea crea iilor componistice ale unor autori mai pu in mediatiza i.

Prin realizarea de CD-uri i prin alte forme de editare tefan Doniga este organizator, în numeroase alte proiecte culturale i muzicale, în România i în alte ri ale Europei. a cum i-am v zut i i-am ascultat pe ace ti doi muzicieni minuna i cu instrumentele lor, vioara i pianul, este de spus c Diana Jipa are capacitatea uimitoare de a umaniza fiecare sunet pe care îl ive te, umanizarea evoluând într-un univers necartezian, desigur, pân la umanizarea arcu ului i a viorii înse i. Un astfel de efect se întâlne te la marii interpre i, iar Diana Jipa este unul dintre ace tia. tefan Doniga are carism i este pe podium i în accep ia cea mai onorabil , un actor. Este un mim cu o extraordinar mobilitate

facial , i asemeni actorului care tie ce spune i tie cum s spun , tefan Doniga tie ce lumi sonore îi apar la atingerile pe claviatur i tie cum s le cânte. Este aici o tipologie de interpret perfect încadrat în actul muzical.

Recitalul dedicat crea iei muzicale contemporane române ti a demarat cu Sonata nr. 5 în fa diez minor pentru vioar i pian de Carmen Petra Basacopo. Este o crea ie care mi-a amintit o fraz senten ial , care spunea c a ti s compui e o meserie, dar a ti s exprimi o und emotiv e art . Carmen Petra Basacopol este o urzitoare de frumuse i i de un preaplin de sentimente cu fa ete str lucitoare i nobile deopotriv .

Sonatina pentru vioar i pian de Walter Mihail Klepper este o izbucnire de vigoare tinereasc . Textura componistic este alert , tensiunile interioare sunt epice, stilul este virtuozic, în care în eles subliniez calitatea superioar a acestei partituri.

Sonata nr. 1 în re minor pentru vioar i pian de Felicia Donceanu mi-a adus în minte imaginea c sunt uria e perspective pentru cânt re ii celei mai extraordinare dintre s rb torile naturii, i anume nunta sunetelor cu lumina.

Interludiu i Toccata din Suita a doua pentru pian de Remus Geogescu sunt piese care au toate circumstan ele de a se reg si în repertoriile a câtor mai mul i interpre i. Maniera componistic este aici de grand piano i eu cred c Remus Georgescu, de i nu a fost prolific, este unul dintre acei care ar fi putut spune c are prea mult talent pentru a face lucruri m runte.

Prin esa X pentru vioar solo de Roman Vlad a fost realizat de Diana Jipa într-un larg i cuprinz tor flux emo ional al extazului ivit din însu i actul componistic ca expresie a m iestriei.

Arta de compozitor a lui Roman Vlad este focalizat pe valorizarea omenescului din om. Roman Vlad are voca ie, sensibilitate, talent toate îmbinându-se înr-o rela ie reciproc ce d muzicii sale vigoarea ce se multiplic . Acesta este sensul în care i se contureaz în tonuri tari concep ia plin de prospe ime i de puritate.

Sonorit i i nu-m -uita pentru vioar i pian de Ulpiu Vlad face parte dintr-o serie extins de lucr ri denumite generic Sonorit i i apoi nume de flori, scrise pentru diferite instrumente soliste, de corzi i de suflat i pentru pian i pentru orchestr .

Tehnica de compozitor a lui Ulpiu Vlad este ferm , esen ial , i de claritate indubitabil . i pot spune, referind-m la muzica lui, c nimic nu se poate asemui cu opera de art ie it din mâinile de artist, purtând vibra iile i concep iile care se reflect ca o amprent , ca o semn tur ce nu poate fi de nimeni imitat .

Scherzo pentru vioar i pian de Vlad R zvan Baciu denot , la acest tân r compozitor, o con tiin muzical cert . Exist aici o originalitate i o nou modalitate de a îmbina mediile expresive ale fluxului sonor. Aceste calit i relevante ele compozi iei au entuziasmat publicul i le-au permis interpre ilor explozii de talent spectacular i de virtuozitate în genul grand concerto.

Recitalul excep ional cu Diana Jipa, vioar , i cu tefan Doniga, pian, ar fi putut fi denumit Repere ale muzicii contemporane române ti, interpre i i compozitori.

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Doi tineri muzicieni americani de excep ie

Anul X, nr. 12(112)/2019

Calendar - Decembrie continuare din pag. 56

Pe 8 nov. 2019, la Aula Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor din România Palatul Cantacuzino din Bucure ti, am asistat la un important recital organizat în parteneriat cu ICR în care au ap rut, spre surpriza cople itoare a celor prezen i, tinerii muzicieni americani Lousha Fang, vioar i viol , i la pian compozitorul Michael Djupstrom.

Michael Djupstrom, licen iat în compozi ie la Curtis Institute din Philadelphia, a sus inut masteratul în arte, respectiv compozi ie muzical între 19882000 la Michigan Institute din Ann Arbor, s-a perfec ionat între 2007-2008 la Paris cu marele maestru Betis Joldes. A fost distins cu numeroase premii i diplome nord americane la concursuri i competi ii de nivel na ional, are o colec ie impresioant de CD-uri cu compozi iile i interpret rile sale, inclusiv un bogat set de tip rituri ale partiturilor pe care le semneaz . Vorbe te curent franceza, germana i româna i se acomodeaz cu chineza mandarin.

Lousha Fang, violonist i violist , cu o inut muzical admirabil din toate punctele de vedere, este recunoscut ca o interpret de excep ie i este invitat frecvent ca solist în importante s li de concert i de recital din metropolele nord americane ca i din China, Japonia, Spania.

Acest recital de valoare a demarat cu O sear la Opera Chinez pentru vioar i pian de Bright Sheng, o compozi ie care are meritul de a fi loial acestui exotism de elit i abundent în detalii i mirific. Avem aici o lucrare scris cu o mân de virtuoz exersat.

Sonorit i i clopo ei alba tri pentru vioar solo de Ulpiu Vlad este o lumin de splendid con tiin componistic profesional . Cu o dic ie sonor plin de sugestii i evoc ri mereu de întâlnit ale melosurilor române ti, ascultându-le în interpretarea de mare talent conferit de Lousha Fang, am realizat c doar pentru a cita direct cântecul folcloric: e ti un sclav al lui; dar dac îl reprezin i: îl domini; i Ulpiu Vlad este în aceast materie un dominator generos, inteligent, înd ruit de talent i de o fin sensibilitate.

Cântec de leag n pentru Mara pentru vioar i pian de Marc Mellits este o quasi miniatur de ambient sonor romantic i de efuziune parental , ceea ce este un dat genetic de ereditar. Componistic este aici o derulare de audiograme ale unui univers domestic în sublim i într-un anume sens al libert ii pe care o are copilul pân nu vede c via a îl încarcereaz . i e frumos. iuituri II pentru vioar i pian de Adrian Pop este o compozi ie care a oferit interpre ilor oaspe i i publicului o deschidere bine conturat spre simbolurile sonore i hieroglifele de tip comportamental din muzica româneasc din Transilvania i nu numai dac ne gândim la Suita Nunta în Carpa i de Paul Constantinescu. iuiturile sunt specifice climatului sonor rural de la horele i de la dezl uirile în joc ale românilor din Maramure i aici Adrian Pop a probat înc o dat c muzica este în prim analiz sunet, dar nu sunetul pur i simplu, ci sunetul, respectiv sunetele care se constituie ca mijlocul variat de expresie a diferitelor imagini, sentimente i vigori existen iale.

Lousha Fang i Michael Djupstrom au r spuns cu elans ri de excelent gestualitate la relevarea lumii l untrice i a esen ei melodice i ritmice a acestei crea ii izvorât din muzica Transilvaniei, care, a a cum am mai spus, a nutrit i geniul lui Bella Bartok.

Fantezia pe melodia unui cântec al p rilor pentru viol solo de Akiro Nishimura este o parafraz liber a celebrei melodii catalane i prin extensie spaniole, melodie universalizat de celebrul violoncelist concertist Pablo Casals inclusiv în marea sal a Adun rii Generale a Orgaiza iei Na iunilor Unite de la New York. Lousha Fang a celebrat di pleno i cu pasiune inspirat de nobila existen a acestei teme al c rui text vorbe te despre libertate i despre pace.

Michael Djupstrom i-a prezentat propria lucrare, Walimai pentru viol i pian, dar înainte de a o interpreta efectiv împreun cu Luosha Fang, într-o scurt alocu iune în limba român a ar tat c textul muzical i-a fost sugerat de o proz fantastic scris de o autoare american de dat recent , iar din punct de vedere strict componistic, aici se v desc influen e enesciene pentru c a descoperit cu un mare interes muzica acestuia pe care o apreciaz în mod deosebit.

Reiterez valoarea de eveniment artistic major al apari iei violonistei i violistei Luosha Fang i a pianistului i compozitorului Michael Djupstrom, amândoi din Statele Unite ale Americii, pe o scen muzical important din Bucure ti, fapt care are i meritul unui semnal, pe care îl salut m.

17.12.1905 - s-a n scut Dionisie M. Pippidi (m.1992) 17.12.1985 - a murit Liviu Rusu (n.1901) 17.12.1987 - a murit Mircea Scarlat (n.1951) 17.12.1995 - a murit Kiss Jeno (n.1912) 17.12.2003 - a murit Aurel Petrescu (n.1927) 18.12.1874 - s-a n scut Radu D. Rosetti (m. 1964) 18.12.1915 - s-a n scut Vintil Horia (m. 1992) 18.12.1921 - s-a n scut Nae Antonescu (m. 2008 ) 18.12.1977 - a murit Teodor Scarlat (n. 1907) 18.12.1997 - a murit Ion Vlasiu (n. 1908) 19.12.1711 - a murit Gheorghe Brancovici (n. 1645) 19.12.1989 - a murit Alexandru Mitru (n. 1914) 19.12.2000 - a murit Arcadie Donos (n. 1925) 19.12.2011 - a murit Mariana ora (n. 1917) 20.12.1861 - s-a n scut Constantin Mille (1927) 20.12.1929 - s-a n scut Al. Caprariu (m. 1988) 20.12.1943 - s-a n scut Magda Ursache 20.12.1944 - a murit N. Cartojan (n. 1883) 20.12.1946 - s-a n scut Andrei Codrescu 20.12.1950 - s-a n scut Ioan Flora (m. 2005) 20.12.1966 - a murit Mihail Sorbul (n. 1885) 20.12.2002 - a murit Georg Scherg (n. 1917) 21.12.1596 - s-a n scut Petru Movil (m. 1646) 21.12.1865 - s-a n scut G. Bogdan-Duic (m. 1934) 21.12.1915 - s-a n scut Ada Orleanu (m. 1990) 21.12.1933 - s-a n scut Dan Zamfirescu 21.12.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990) 21.12.1987 - a murit Marcel Gafton (n. 1925) 21.12.2005 - a murit Pericle Martinescu (n. 1911) 22.12.1646 - a murit Petru Movil (n. 1596) 22.12.1896 - s-a n scut Sandu Tudor (m. 1962) 22.12.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.12.1956 - a murit Nicolae Labi (n. 1935) 22.12.1998 - a murit Dan Lauren iu (n. 1937) 23.12.1930 - a murit Constantin Z. Buzdugan (n. 1870) 24.12.1889 - s-a n scut Nichifor Crainic (m. 1972) 24.12.1933 - s-a n scut Ion ugui (m. 2002) 24.12.1934 - s-a n scut Gheorghe Vod (m. 2007) 24.12.1963 - a murit Tristan Tzara (n. 1896) 24.12.2008 - a murit Haralamb Zinc (n. 1923) 25.12.1919 - s-a n scut Horia Deleanu (m. 1998) 25.12.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.12.1941 - s-a n scut Ioan Alexandru (m. 2000) 26.12.1912 - s-a n scut Neagu R dulescu (m. 1972) 26.12.1940 - s-a n scut Vintil Iv nceanu (m. 2008) 26.12.1962 - a murit Radu Stanca (n. 1920) 27.12.1897 - s-a n scut Tudor Vianu (m. 1964) 27.12.1906 - s-a n scut Emil Giurgiuca (m. 1992) 27.12.1993 - a murit Manole Auneanu (n. 1935) 28.12.1925 - s-a n scut Baru u T. Arghezi (m. 2010) 28.12.1941 - s-a n scut Ioana Em. Petrescu (m. 1990) 28.12.1951 - s-a n scut Theodor Damian 28.12.1955 - s-a n scut Magda Cârneci 29.12.1843 - s-a n scut Carmen Sylva (m. 1916) 29.12.1873 - s-a n scut Ovid Densu ianu (m. 1938) 29.12.1909 - s-a n scut Puia Florica Rebreanu (m. 1995) 29.12.1912 - s-a n scut Radu Popescu (m. 1985) 29.12.1933 - a murit I. G. Duca (n. 1879) 30.12.1863 - s-a n scut Ion Gorun (m. 1929) 30.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952) 30.12.1986 - a murit Ion Banu (n. 1914) 31.12.1842 - s-a n scut Iacob Negruzzi (m. 1932) 31.12.1889 - a murit Ion Creang (n. 1837) 31.12.1903 - s-a n scut Ilarie Voronca (m. 1946) 31.12.2001 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907)

Anul X, nr. 12(112)/2019

/Constela\ii diamantine

59

Nicolae FULGA scut la 28 iulie 1935, în Albe ti, jud. Olt; decedat la 31 ianuarie 2003, la Slatina. A absolvit Facultatea de Filologie, la Universitatea Bucure ti, i a lucrat în înv mânt, apoi a fost director al Casei Crea iei Populare Olt, perioad în care a editat o serie de culegeri de folclor literar. A fost pre edinte al Cenaclului Puterea râsului Slatina, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România, membru al Uniunii Epigrami tilor din România. A scris versuri, proz , epigrame. A condus ziarul ranul (19861987). Apari ii editoriale: trei c i de proz , o carte de reportaje i Strig te în actualitate (epigrame, 1999).

Procesul învârtelilor tiu bine, deci nu b nuiesc, ve nic se-aranjeaz „ploi”.

Mai marii vremii „se-nvârtesc” i ame ii suntem noi.

Inaugurarea bazinului de înot Stropit cu vin de razachie Bazinu-i inaugurat, Deci domnii de la Prim rie Nu mai trag barca pe uscat.

Caloriferul fim apropia i a vrea, Amici de nota zece, Dar el r mâne-n casa mea Nemuritor i rece.

Caracalenilor care ur sc Slatina Atât venin i ciud -au adunat unora li s-a umplut c nu a, Aceasta fi’ndc unii au uitat Slatina le-a reparat c ru a.

Minijupei Nu-nal minijupei od , Dar constat azi cu uimire, -n materie de mod Fost-a o descoperire!

Epitaf, pe mormântul unui director La loc ferit de influen e Prietenii îl instalar Dar nu prime te-audien e ci nu mai are secretar .

Epitaf unuia care a schimbat foarte multe locuin e Acuma este de dorit În lespede s -i face i trap ci el, cum e obi nuit, Se va muta în alt ... groap .

Florea FLORESCU scut la 12 aprilie 1952, în Ghizd ve ti, Dolj. A absolvit Liceul „Ioni Asan”, la Caracal, i a lucrat la Uzinele „Electroputere” Craiova, ca inspector de resurse umane. Debuteaz cu versuri în anul 1968, în revista Clubul. Este membru al Societ ii Scriitorilor Olteni, membru al cenaclului Epigrami tilor Olteni. A fost pre edintele Cenaclului Literar „Constantin Dobrogeanu-Gherea”, la Casa Tineretului Craiova, apoi pre edintele Cenaclului Literar „Marin Sorescu”, la „Electroputere” Craiova. Scrie versuri i epigrame, este inclus în peste 20 de culegeri colective de poezie i de epigram i a scris trei volume de versuri. „Amabilitate” perpetu Tân r fiind, de neînvins Ca mugurul în luna mai, Respect pe cei cu p rul nins Pân la locul din tramvai.

Celui cu... interven ii zând c prin proptele-i merge bine i-n schem se impune ca nivel Eu îl asigur, va g si în fine O pil , s -l pileasc i pe el!

Paradox Femeia, cu urc ri de voce, Sunt morali ti, pe cinstea mea Care o critic feroce Dar... î i dau via a pentru ea!

Deosebiri de vârste Poetul tân r, s rb toare.

Dar, creator de alt sistem Epigramistul e în floare La vârsta lu’ Matusalem!

Chefliul, la aniversarea so iei O spune dragei Salomeia Cu nelipsitu-i „La mul i ani!”: Dac o floare e femeia Buchetul e de Dr ani!

Epigrama în limbajul osp tarului Fie mic sau fie mare De-i arunci în ochi cu praf, Dup epigram -apare Cam a a... f cut pilaf!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Parlamentarii i-au m rit retribu iile E lini te în Parlament, în fine, Interpel ri mai blânde, mai cumin i...

Poate gre esc, dar cred c pacea vine, Ca i tr darea, tot de la argin i!

Unor cititori care nu înapoiaz ile la bibliotec Pe cei ce au aceast vin Îi invit m cu protocol: lase totul i s vin ia i raftul, c e gol!

La volumul de autor „Au plecat olteni la coas ” „Au plecat olteni la coas ” ti i, ideea e frumoas Dar coasa fiind tirbit Iarba e tot necosit !...

Cadre tinere O spun cu vârsta mea epocii În graiul simplu, omenesc, toamna num m bobocii Da-n alte anotimpuri cresc.

Cenaclului epigrami tilor CFR Craiova Unii nu confirm slova bufnind precum acidul: Chiar mizând pe „U” Craiova tia-s ia cu... Rapidul!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul X, nr. 12(112)/2019

Philip TUDORA (Anglia)

LASZLO LASZLO PAAL PAAL

Laszlo Paal - Autoportret

László Paál s-a n scut la 30 iulie 1846, în comuna Zam din Hunedoara, România, i a decedat la 4 martie 1879, la Charenton-lePont, Fran a.

A fost un pictor peisagist impresionist maghiar. Era descendent al unei familii nobiliare, iar tatal s u a fost ef de oficiu po tal, ceea ce a determinat mut ri frecvente ale familiei.

László Paál a dovedit un talent precoce pentru art i primele lec ii le-a primit de la Pál Böhm din Arad. La cererea tat lui s u, a plecat la Viena, în 1864, pentru a studia dreptul, dar a început studii preg titoare la Academia de Arte Frumoase i a devenit student al lui Albert Zimmermann, în 1866. Trei ani mai târziu, el a participat la o expozi ie major de la München, unde a intrat pentru prima dat în contact cu pictorii de la coala de la Barbizon.

Laszlo Paal - Peisaj

În 1870, el i Eugen Jettel au plecat într-o excursie de studii în rile de Jos i, ulterior, în acela i an, a fost admis la Kunstakademie Düsseldorf, la recomandarea unui prieten din copil rie, Mihály Munkácsy. Aceasta a fost urmat de o invita ie la Londra, realizat de un important negustor de art acolo, i descoperirea de c tre el a lucr rilor lui John Constable.

Dup 1873, s-a c torit i a tr it în colonia de arti ti de la Barbizon, a fost un participant regulat la Salon i a câ tigat o medalie la Expozi ia Universal de la Paris (1878). În aceast perioad , s tatea lui s-a deteriorat vizibil (probabil din cauza tuberculozei) i a suferit un accident acas , care a determinat o grav leziune a creierului. El a fost plasat într-un sanatoriu, dar nu i-a mai revenit niciodat , murind în prim vara anului 1879, la vârsta de 33 de ani.