Constelatii diamantine, nr. 1 (113) /2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul XI, Nr. 1 (113) Ianuarie 2020

Semneaz : Mihai Caba Iulian Chivu Livia Ciuperc Florian Copcea Doina Dr gu Cecilia Gabriela Feifer Ioan Gâf-Deac Nicolae Grigorie-L cri a D.F. Ionescu-Ghindeni Kaiser Laszlo George Lungoci Daniel Marian Marin Marian Galina Martea Corina Matei Gherman Marin Mihalache Constantin Miu tefan Lucian Mure anu tefan Radu Mu at Tudor Nedelcea Drago Niculescu Tudor Gherasim Nistor Alensis De Nobilis Virginia Paraschiv George Petrovai Ionel Popa Vavila Popovici Victor Ravini Calistrat Robu Florentin Smarandache Beatrice Silvia Sorescu Mircea tef nescu Ben Todic Simona Trifu Philip Tudora Al. Florin ene Nicolae V reanu-Sârbu Andru a R. V tuiu

Charles-François Daubigny - Peisaj cu flux de lumin

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Constantin Miu, Etnoestetica lui Marin Sorescu ...........................................................pp.3,4 Tudor Nedelcea, “Cazul Marin Sorescu” în viziunea lui Eugen Simion .........................pp.5,6 Livia Ciuperc , Geneza unui patronim ..........p.7 Al. Florin ene, Spiritul na ional în publicistica i proza eminescian ..................p.8 Mihai Caba, Junimea lui Titu Maiorescu ..pp.9,10 Ionel Popa, Analiza psihologic în romanul lui Liviu Rebreanu .........................................pp.11-14 Galina Martea, Eminescu - 170 de ani de na tere .......................................................pp.15,16 Doina Dr gu , Poeme ......................................p.16 tefan Lucian Mure anu, Folclorist prin educa ie i etnolog prin dorin a cunoa terii preocup rilor omului de la sate ............pp.17-21 Florentin Smarandache, Mul imi neutrosofice (I) - [Conferin interna ional în China] ......p.22 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a Fericitul Augustin (VIII) ........................pp.23-26 Drago Niculescu, Despre societate i via a social în dialectica modern i contemporan (IV) ............................................................pp.25-29 N. V reanu-Sârbu, Lumini i umbre .........p.29 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (VI) .....................................pp.30,31 Virginia Paraschiv, Clipa astral a lui Radu Gyr ...............................................................pp.32,33 Ben Todic , Împu cat pentru o carte ...........p.34 Iulian Chivu, Fascina ii sud-americane ..pp.35,36 Daniel Marian, Un altfel de rost dincolo de înaltele preten ii .............................................p.36 Florian Copcea, Paradigma interpret rii textului poetic în viziunea lui Radu Flora ...pp.37,38 Teodor Gherasim Nistor, Poeme ...................p.39 Beatrice Silvia Sorescu, Poeme ...................p.40 Corina Matei Gherman, Poeme .....................p.41 Marin Mihalache, Poeme ...............................p.42 Alensis De Nobilis, Poeme ............................p.43 Kaiser Laszlo, Poeme .....................................p.44 Simona Trifu, Poeme ......................................p.45 Calistrat Robu, Poeme ....................................p.46 Cecilia Gabriela Feier, Poeme .......................p.47 Marin Marian, Inocen a voca iei ..........pp.48,49 Ioan Gâf-Deac, În Contratimp (Gânduri).

Autopoetismul ............................................pp.50,51 tefan Radu Mu at, “Copilul este inima paradisului” ......................................................p.51 Andru a R. V tuiu, Un român în China .....p.52 Victor Ravini, Scriitorul Cut rescu ......pp.53,54 Nicolae Grigorie-L cri a, Cifre i numere deosebirea dintre ele i reguli de folosire corect - .....................................................pp.55,56 Mircea tef nescu, Repere muzicale ....pp.57,58 D. F. Ionescu-Ghindeni, George Lungoci, Constela ii epigramatice ...............................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Charles-François Daubigny

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Constantin MIU

Etnoestetica lui Marin Sorescu Publicistica lui Marin Sorescu este un capitol al crea iei scriitorului n scut la Bulze ti aproape necunoscut de c tre publicul larg.

Ea cuprinde urm toarele compartimente: I. Eseistica: 1. prelegeri de estetic (despre tragedia greac i crea iile populare) 2. eseuri i cronici literare 3. studii de literatur universal 4. medalioane culturale 5. eseuri despre artele decorative: pictura i sculptura II. Memorialul de c torie III. Panorama poeziei contemporane (în interviuri) IV. Dialoguri literare Ineditul celor dou studii asupra crea iilor noastre populare Pod peste mare i punte peste munte (Starea de destin, Editura Junimea, Ia i, 1976) i Straturi lirice în balada popular (Biblioteca de poezie româneasc , Editura Creuzet, Bucure ti, 1997) rezid în faptul c „materialul” este cercetat de un alt fel de „specialist” - un poet - care emite judec ile din l untrul crea iei. Poate c unii „cârcota i” se vor gr bi s spun c aceast viziune este subiectiv . Noi îns miz m tocmai pe aceast subiectivitate care este - cum declar Marin Sorescu în prefa a la volumul ap rut postum, în 1997 - „mai exact i mai dulce” (p. 8). În preambulul studiului din 1976, Sorescu dezv luie scopul demersului analitic: relevarea straturilor epice ale baladei. Spre pild , în Novac i zâna (din ciclul Nov ce tilor) intereseaz „Cum se

fabric aici fantasticul...” (p. 72). Îns nu mecanismul fabric rii fantasticului va urm ri eseistul, ci mijloacele artistice care îl ilustreaz : comentând versurile în care Novac s vâr te o minune, Sorescu afirm : „Lungimea s biei peste mare (de fapt, se refer la alungirea acesteia - n.n.), apoi p irea pe ea ca pe o punte, iat metafore demne de orice antologie.” (p. 73). O alt balad , care are ca protagonist o zân rea - scorpia - este „comentat ” în stil pur sorescian: tratarea liber a „subiectului”, nelipsind, desigur, aprecierile ironice. Mai întâi, sim informa ii despre vechimea acestei crea ii: „Avem de-a face (...) cu o reminiscen zoologic , amintirea scorpionilor de pe vremea când erau (...) feminini.” (p. 74). Imposibilitatea localiz rii ac iunii cap v dit turnur ironic a frazei: „Localizarea e f cut chiar de la început ca la o scrisoare, prin formula «departe i nu prea». Data nu se specific îns .” (p. 73). Eseistul se opre te la acea parte a baladei, în care socrul mic - un poliglot înr it - supune pretenden ii la mâna fetei sale la un adev rat examen de capacitate, fl ii având s demonstreze cuno tin ele lor multiculturale. Sub acest aspect, observa iile despre valoarea versurilor sunt întemeiate: „Versurile ni se par interesante i pentru conglomeratul lingvistic - din acea Dobroge str veche - i pentru pl cerea, iar i str veche, de a înv a limbi str ine.” (p. 76). Proba cea mai dificil - recunoa terea viitoarei mirese dintr-un grup travestit aidoma acesteia e de natur fantastic i se întâlne te i în basme, chiar în cele culte, bun oar în Povestea lui Harap Alb. O alt remarc f cut e aceea c „Balada este un fel de nunt a Zamfirei, cu accentul trecut pe ceremonii.” (p. 76). Nu ne mir aprecierea final cu privire la protagonist, aflat în situa ia hazoas de a avea de unde alege mireasa: „Un P cal ori un erou antonpannesc, cu trei mirese identice, în fa , le-ar fi luat pe câte trele.” (p.78).

Despre balada Soarele i Luna ni se spune c e realizat pe „sentimentul moral al imposibilit ii unei leg turi matrimoniale între frate i sor .” (p. 78). De aici i dramatismul care provine din înfruntarea dintre eros i p cat. În tentativa de a evita incestul, Luna îi cere fratelui nes buit s îndeplineasc anumite munci herculeene, dar i s fac dou c torii: una în rai, iar alta în iad. În a doua c torie, descrierea bolgiilor - ne asigur eseistul - „e f cut cu pana maestrului florentin (...) M re ia specific acestui pasaj const în naivitatea imagina iei ne ti, a unui Gheorghe la fel de inspirat ca i Dante.” (p. 81). Valoarea literar a acestei balade spore te tocmai prin faptul rezum „povestea” Luceaf rului eminescian („Soarele care se arunc în mare, spre a- i c uta iubita, poate fi i Luceaf rul dornic s renun e la condi ia sa de nemuritor.” p. 82), punând în al i termeni condi ia anticului Oedip: „Soarele e un Oedip care nu a s vâr it p catul incestului; drama lui nu este cunoa terea adev rului, ci împlinirea erotic .” (p. 82). Balada arpele este discutat pornind de la „puterea extraordinar pe care primitivii o acord cuvântului.” (p.82), mai exact, e vorba de for a lui distructiv , convertit în blestem. Balada Rusca i Miu, prin absurdul solicit rilor f cute de cea care întruchipeaz r ul, aminte te de o alt crea ie discutat deja de Sorescu

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Soarele i Luna. Aten ionat de sora sa de a nu p gubi lumea „de podoabele luminoase”- „luna i c-o stea” dimpreun cu „doi luceferi” - protagonistul „are revela ia absurdului” (p. 87) dorin ei Rusc i.

Noutatea acestei crea ii, în concep ia lui Marin Sorescu, îl reprezint episodul judec ii „împricina ilor” Rusca i Miu, de c tre Adam i Eva: „Pe Miu îl judec Adam, c ruia eroul îi poveste te, ca unui unche prieten sau rud (...) Mo ul Adam cunoa te t enia din propria-i experien . S-ar p rea c -i d dreptate. Dar i Eva îi d dreptate celeilalte p i. Sentin a e rostit de Sfântul Ion (...) iar acest verdict este plin de îng duin i oarecum neutru: p ile s se împace!” (p. 87). Pentru eseist, „judecata” cap forma unei discu ii familiale, Adam fiind „unche ul prieten sau rud ” cu experien , copt la minte. Frumuse ea baladei rezid tocmai în acest episod: „Ea poate fi analizat judec tore te, penal, desf urarea fiind a unui proces, cu pâri, pârâ i, martori, dovezi.” (p. 88). * Cel de-al doilea studiu e rezervat straturilor lirice în balada popular . Premisa de la care pleac eseistul este aceea c balada popular poate fi considerat „o faz foarte veche a poeziei. Un fel de matriarhat al ei. Dar a a cum în tragediile antice corurile ating lirismul, întâlnim i aici zone curat lirice.” (p. 39). O prim categorie care e supus analizei este aceea a baladelor fantastice, acestea rându-i-se lui Sorescu a fi cele mai poetice, pentru c abordeaz subiecte general-umane. Dou concepte se subsumeaz acestei categorii de balade: blestemul i absurdul folcloric. Primul concept este detectabil în Antofi a lui Vioar - balad din lumea pescarilor.

Crea ia tulbur pe orice ascult tor, prin hiperbolele des uzitate: „Minciunile cele mai gogonate sunt hiperbolele cele mai frumoase.” (p.

43). Al doilea concept se profileaz într-o alt balad (al c rui titlu nu e men ionat) i este discutat în raport cu dou aspecte: 1. îndeplinirea unor „munci herculeene” de c tre pretendentul la mâna frumoasei Ileana Sânziana; 2. falsa precizie a raiului (localizarea vag a acestuia). În leg tur cu primul aspect, explica iile suplimentare date de eseist camufleaz ironia: iubitul îndepline te dorin ele absurde ale Ilenei „tot la modul absurd: b tând din palme. El are o putere de pa ori sultan, a c ror b taie din palme realiza întotdeauna imposibilul.” s.n. (p. 43). O alt categorie de balade adus în discu ie este cea care atest „o civiliza ie a s biei” (p. 44) - e vorba de baladele de vitejie.

Acestea, prin structur - se apreciaz - sunt foarte aproape de tragedii, autorul popular probând reale calit i regizorale. Din aceste considerente, apari ia corbului în ac iunea baladei „e un fel de deus ex machina, sose te la cei întemni i cu un ceas mai înainte de a fi omorâ i.” (p. 45). Concluzia eseistului justific ideea c în literatura român baladele sunt corespondentul tragediilor antice: „Prin urmare, baladele suplinind, în vremuri de demult, teatrul (în spe tragediile - n.n.), au încorporat i unele din elementele lui specifice.” (p. 45).

Opiniile cercet torilor, cu argumente pro i contra valorii de document istoric, pe care ar avea-o baladele, nu numai c sunt subliniate de c tre Sorescu, dar el le al tur propriile considera ii: „În ceea ce prive te, cred c se poate spune c precizia lor e relativ i absolut totodat . Relativ , în sensul c ele nu vorbesc de un anume eveniment, ci de mai multe asem toare. Absolut - fiindc , dincolo de contingent, redau foarte bine climatul, atmosfera specific , ceea ce este etern.” (p. 46).

Partea median a studiului de care ne ocup m are în prim plan cele mai reprezentative balade ale spiritualit ii române ti - Monastirea Arge ului i Miori a. În cazul primei crea ii, este discutat semnifica ia zidului p sit: „zidul înverzit (?), ros de ploi, presupune o alt m stire anterioar , dus pân la cap t sau numai început (...) alte Ane hr nindu-l cu lapte (...) ; al i Me teri Manole r ma i f sc ri pe acoperi , naufragia i pe propria lor izbând (...) Acest zid

Anul XI, nr. 1(113)/2020

surpându-se peste simbolul vechi, îl îmbog te (...) Deci, trebuie considerat M stirea Arge ului drept verig a unui ciclu care se repet la infinit.” (p. 46-47).

Aprecierile despre Ana sunt f cute în binecunoscutul stil sorescian, dezinvolt: „...ea se comport ca pilitura de fier în vecin tatea magnetului. Acest magnet imens i irezistibil e îns m stirea (...) aceast femeie este singura, în folclorul nostru, care se poate compara cu scepticul cioban din Miori a (...) Ciobanul las s curg destinul, teapt pasiv «nunta». Ana lupt pentru înf ptuirea «nun ii», înfrunt for ele naturii dezl uite, pentru a ajunge la timp în zid...”(p.

47). Referindu-se la m iestria lui Manole i la drama absolut care izvor te din superioritate, eseistul g se te c varianta G. Dem Teodorescu a baladei este expresiv în acest sens: „Ea sugereaz mai pregnant m iestria lui, care nu-i întrece numai pe cei nou , ci pe voi to i: «Mi v -ntrece».” (p. 48). Balada Miori a are i ea parte de aprecieri pertinente. Pe eseist îl mi nu atât faptele (omorul pus la cale de tovar ii ciob na ului mioritic), ci mai cu seam monologul baciului, unul de sorginte hamletian : „...ciobanul nostru e superior lui Hamlet, care î i punea probleme, ezit între fiin i nefiin .” (p.

49). Marin Sorescu se arat impresionat de „modul simetric în care autorul popular tie s i prezinte eroii. Ace tia sunt înf i descriindu-ni-se, de fapt, spa iul în care tr iesc.” (p. 51). Interpreteaz în stilul s u inconfundabil una din metaforele descriptive ce alc tuie te portretul ideal al ciob na ului: „Pana corbului e ca o amenin are. ranii no tri ghiceau în corbi, ca într-un za de cafea, n lirile i alte nenorociri.” (p. 52). Variantele în care se încearc justificarea mor ii protagonistului sunt considerate a fi mai pu in izbutite estetic. În varianta G. Dem Teodorescu, ciob na ul nu mai e c utat de „m icu a trân / Cu brâul de lân ”, ci de iubit , iar descrierea acesteia avertizeaz eseistul - e f cut „ca i când ar fi venit”. (p. 51). Lui Marin Sorescu i se par a fi „mai poetice baladele de pace, decât cele despre lupte.” (p. 54). P rerea e cât se poate de just , c ci tot eseistul socote te c „În lipsa b liilor, aici unele întâmpl ri domestice, cotidiene, sunt ridicate la rangul de evenimente” (p. 54) - le-am spune noi majore. De acord cu Marin Sorescu atunci când afirm : „Cu cât mergem c tre straturile superioare ale folclorului, observ m un foarte rapid proces de cristalizare. Nu mai întâlnim compara ii la fiecare vers, întreaga poezie e o metafor (...) balada Me terului Manole este toat o metafor de tipul «scaunelor» lui Ionescu.” (p. 54). Din cate, aceast compara ie nu este explicitat i, ca atare, afirma ia mâne gratuit , mai ales pentru cei care nu cunosc piesa lui Eugene Ionesco.

Daubigny - Recolta

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Tudor NEDELCEA

“Cazul Marin Sorescu” î@n viziunea lui Eugen Simion Eugen Simion este ini iatorul i realizatorul unor mari proiecte culturale (tratatul academic al Istoriei românilor, al atlaselor lingvistice i folclorice, Dic ionarului General al Literaturii Române, colec iei „Opere fundamentale” etc., etc.), promoveaz , prin excelen , cultul prieteniei, al valorilor autentice, incit la toleran , ca s folosim propria-i sintagm . Un caz ilustru: Marin Sorescu.

Moartea prematur i dramatic a autorului Liliecilor l-a marcat profund. Portretul f cut acestuia este comparabil cu cel f cut lui N. Iorga de c tre G. C linescu: „Omul a parcurs în acest timp un drum singuratic în cadrul genera iei sale. Discret, tem tor, decis s i fac opera i s-o impun nu numai în cultura român , Sorescu a dus un r zboi lung de unul singur, luptând cu ideologia i invidia autohton i cu indiferen a interna ional . Luptând bineîn eles, mai ales, cu limitele limbii române. N-a putea spune c le-a învins pe toate.

Oricum, dintre români, Marin Sorescu este scriitorul cel mai cunoscut azi în lume. Asta nu l-a scutit de numeroase primejdii i nu l-a inut departe de contesta ie, înainte i dup 1989. Înainte pentru Sorescu n-a scris niciodat plugu oarele pe care le solicitau ideologii momentului, iar dup revolu ie pentru c , iar i, Marin Sorescu nu s-a «încadrat» cum trebuie i a devenit indezirabil pentru unii confra i, gr bi i s sar din trenul oficial al comunismului i s urce, cu acelea i mentalit i i cu aceea i poft de parvenire, în trenul tulburei noastre opozi ii. Marele scriitor a fost pus numaidecât într-o serie neagr (criptocomunist ) i satanizat, marginalizat, contestat în toate felurile. Cei care voiau s i dreag reputa ia lor serios compromis de colaborarea cu ideologia oficial a totalitarismului ceau ist s-au gr bit s -l înjure ca la u a cortului pe Marin Sorescu i s i refac , astfel, credibilitatea moral . Culmea este c au reu it, nu s distrug talentul lui Sorescu, dar s fragilizeze omul i a a, prin natura lui fizic , destul de fragil. Imensa cantitate de turi pe care i-au aruncat-o în cap gazetarii liberi i independen i, dar mai ales disiden ii postrevolu ionari, nu l-a l sat netulburat.

Oricât de tare ai fi, în interior, nu po i r mâne neclintit în calea ut ilor care tind s te cople easc . Marin Sorescu le-a îndurat s protesteze i, în cele din urm , trupul lui fragil a cedat...”.1 În fa a înl tur rii mâr ave a scriitorului din fruntea revistei „Ramuri”, în urma unui odios denun al celor promova i de el („mici mon trii venino i”), Eugen Simion, împreun cu Valeriu Cristea i nu Neagu, adopt o pozi ie prompt , energic acuzând Comitetul director al Uniunii Scriitorilor (St. Aug. Doina , Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu) c a transformat ob tea scriitoriceasc într-un „sultanat discre ionar”, solidaridându-se cu marele scriitor demis: „Cerem conducerii Uniunii Scriitorilor, cea care i-a asumat comunicatul plin de omisiuni i falsuri publicat la cerere în „Adev rul” din 26 februarie a.c. s prezinte în cel mai scurt timp posibil scuze publice în scris d-lui Marin Sorescu, pentru modul premeditat inamical, lipsit de cel mai elementar respect colegial (ca s nu mai vorbim de cel al valorilor) în care a fost tratat. În caz

contrar, ne rezerv m dreptul de a ac iona a a cum ne dicteaz contiin a, mergând pân la demisia i a noastr din Uniunea Scriitorilor. Cerem de asemenea Conducerii Uniunii Scriitorilor s fac tot ce depinde de ea pentru normalizarea vie ii noastre literare, pentru depolitizarea revistelor pe care le editeaz , i care, a a ni se pare nou cel pu in logic, ar trebui s fie literare i nicidecum politice, pentru alungarea demonilor din ob tea scriitoriceasc , atât de greu încercat în deceniile de totalitarism i dictatur ”.2 Mai mult, Eugen Simion a venit la Craiova, în „bârlogul lupilor”, spre a-l ap ra pe marele s u prieten. La Teatrul Na ional din Craiova (care, ulterior, va purta numele Poetului, la propunerea lui Mircea Corni teanu), unde s-a montat Iona (cu Ilie Gheorghe), Emil Boroghin , directorul teatrului, l-a invitat pe Eugen Simion, pre edintele interimar al Academiei Române, s prezinte personalitatea marelui disp rut (la 8 decembrie 1996). Era 17 martie 1997, dat care a însemnat i prima edi ie a Festivalului „Marin Sorescu”, cu acordarea de premii, în colaborare cu Academia Român , festival gândit de Emil Boroghin în alternativ cu Festivalul Shakespeare. În fa a unei s li arhipline, alocu iunea lui Eugen Simion a fost întrerupt de ...ropote de aplauze.

Eugen Simion a fost prezent la toate edi iile Festivalului/Zilelor Marin Sorescu, ca reprezentant al Academiei Române, moderând sesiunile solemne i prezidând comitetul de acordare a premiilor na ionale i interna ionale. La cea de-a doua edi ie (26-28 februarie 1999), i-a lansat vol. II al Fragmentelor critice, în care se reg sesc studiile: Sorescu, schi de portret; Desp irea de Marin Sorescu; Înaintea plec rii. „Puntea” lui Sorescu; Maratonistul. Tot despre Sorescu, studii scrise imediat dispari iei marelui omagiat sau în anul urm tor (1996-1997).

Dup pensionarea lui Emil Boroghin , de la conducerea Teatrului Na ional, în 2000, manifest rile dedicate scriitorului bulze tean au sc zut ca profunzime, fiind, totu i, organizate în cadrul Târgului de carte „Gaudeamus” edi ia Craiova.

Odat cu alegera lui Antonie Solomon ca primar al Craiovei, Zilele/ Festivalul „Marin Sorescu”s-au/s-a desf urat într-o not academic , între invita ii de seam fiind Adam Puslojici (Serbia), Ion Milo (Suedia), Roberto Merlo (Italia), John Fairleigh (Irlanda), al turi de F nu Neagu, D.R. Popescu, M. Ungheanu, F nu B ile teanu, Adrian P unescu, Mircea Dinescu etc. Pre edintele Academiei Române, Eugen Simion, care a moderat colocviul „Marin Sorescu, azi”, a reamintit datoria contemporanilor pentru opera „unor mari scriitori postbelici, care s-au gr bit s moar înainte de-a încheia opera: Nichita, Marin Preda, Marin Sorescu”. În privin a ultimului, care a murit „pe t cute”, Eugen Simion subliniaz valoarea intrinsec a ultimului volum sorescian: „Nu cunosc în istoria literaturii un om care chiar s fi scris în ultimele zile de via , cu moartea lui, a spune. Realmente, în ultimele lui ceasuri a dictat câteva poeme care au fost publicate dup aceea de so ia poetului sub titlul Puntea.

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Când le-am citit, am r mas cu o uimire tragic . Ce poezie formidabil a putut s ias [...] Sorescu i-a p lit ultima dat moartea, f când înving lucrul cel mai fragil, cel mai vulnerabil, care era, în acel moment pentru el, poezia”.3 Reluând ideea lui Adrian P unescu despre scoaterea lui Sorescu din conducerea revistei „Ramuri”, Eugen Simion a cerut acelor scriitori care au semnat grosolanul denun „s i cear public iertare pentru neru inarea de a-l da afar i de a-l umili pe Sorescu atât de tare încât a ajuns vorba la noi c voiau s -i interzic s mai între în Craiova”. Pledoaria lui Eugen Simion în acest sens a continuat: i s-a mai întâmplat ceva, pentru care iar i unii ar trebui s i cear scuze. De data aceasta e vorba de ni te oameni politici, care l-au destituit pe Sorescu din func ia de ministru al Culturii. Eram lâng el atunci, îl s rb toream pe Blaga, i a venit un portar s -i spun s mearg la Bucure ti c a fost dat afar . Pentru oamenii poltici care erau atunci la guvernare, cartea de vizit a lui Sorescu era mult prea important . Iar el s-a ales cu nesfâr ita serie de injurii, care într-adev r, l-au costat. Pentru noi, moartea lui a fost ceva surprintor. A murit în câteva luni de zile, tocmai el, care tr ia cel mai cuminte. Nu e drept ca un poet care ajunge ministru s fie dat afar ca un servitor nepriceput, s îl anun i prin portar despre asta”.4 În privin a scuzelor, doar Gabriel Chifu ( i Romulus Diaconescu, în timpul vie ii lui Sorescu) a f cut gestul onorant, la Craiova, cu prilejul anivers rii centenarului revistei „Ramuri”, în prezen a lui Eugen Simion i N. Manolescu. „De ce el i nu noi? se întreba Eugen Simion în Caietul Program al celei de-a VI-a edi ii (27 febr.-1 mart. 2006). Acesta era i, probabil, este în continuare întrebarea unor scriitori contemporani care îl urau pe Sorescu cu o ur grea i fanatic pentru c avea succes mai mare decât ei i numele lui circula insistent în ultimii ani pe listele Premiului Nobel. Omul fragil a suportat greu aceste atacuri, vorbea rar de ele i nu era deloc mul umit când cineva, imprudent i zelos, i le aducea la cuno tin . P rea deta at, st pân pe el i con tient de valoarea pe care o are. St pân era, într-adev r, valoarea lui literar era i este în afara oric rei discu ii, dar fiin a lui nu era invulnerabil . A cedat în cele din urm ”.

Celebrarea marelui poet i dramaturg a continuat, la Craiova, în fiecare an, i nu la patru ani, urmând ziua sa de na tere (29 febr.

1936). Sau, cum zice Eugen Simion, „Dac e sfâr it de februarie, vine vorba, inevitabil de Sorescu i, dac vorbim de Sorescu facem ce facem i venim la Craiova. De câ i ani? Dup socoteala mea de nou ani, consecutiv, prietenii poetului i dramaturgului Marin Sorescu vin, aici, s -l omagieze a a cum tiu ei i a a cum pot ei. Vin de la Chi in u, de la Cern i, din Valea Timocului, din Transilvania, de la Ia i, de la Bucure ti bineîn eles i vin chiar din Europa Occidental . Anul trecut a fost de fa Serge Fauchereau, scriitor i critic de art reputat din Fran a, anul acesta va fi prezent un al intelectual occidental de prim mân , Jacques de Decker, dramaturg i eseist belgian. Piesa lui Fitness, a fost editat de curând la Ia i i se joac acum la Teatrul de Comedie din Bucure ti. El va ajunge la 2728 febr. la „Zilele Sorescu” pentru a vorbi, la Muzeul de Art , despre teatrul european i despre statutul dramaturgului de azi...

Noi, ceilal i, vom vorbi, desigur, despre poezia i teatrul lui Sorescu i, vorbind despre el, vom vorbi în chip inevitabil despre noi, pentru c Sorescu face parte din istoria noastr comun i, uneori, face parte chiar din fiin a noastr . Ne-am bucurat cu literatura lui, ne-a îmbog it spiritul cu inteligen a i uria ul lui talent; în fine, Sorescu ne-a f cut via a suportabil în anii totalitarismului prin umorul lui fin.

A murit, cum ti i, prea devreme, la 60 de ani. A disp rut discret, „pâ -pâ ” cum zice el într-un poem cutremur tor, scris (dictat) cu

Anul XI, nr. 1(113)/2020

câteva ore înainte de a muri, a disp rut zic, în h rm laia unei istorii în tranzi ie, înjurat de unii confra i ca la u a cortului. Ostracizat, marginalizat de al ii... Îmi amintesc ce-mi spunea un coleg de breasl (s -i zicem a a, de i detest din toat inima aceast formul mincinoas în limbajul vie ii literare române ti!) cu câtva timp înainte ca Marin Sorescu s se sfâr easc : „ai s vezi, zicea acel confrate, în zece ani nimeni n-o s i mai aminteasc de Marin Sorescu, niciun tân r n-o s mai scrie despre el”... Confratele în cauz era furios pentru c Sorescu nu vota cu partidul lui. Sorescu îndr znise s aib alt opinie despre ansele democra iei române ti. Opera lui Sorescu a fost publicat integral, piesele lui se joac înc pe scenele române ti, poemele lui sunt citite de tinerele genera ii, iar noi, cum ziceam la început, facem ce facem i venim la sfâr itul lui februarie la Craiova, r spunzând invita iei f cute de primarul ora ului, dl.

Antonie Solomon, pentru a celbra împreun pe neuitatul Marin Sorescu, mare poet i mare dramaturg”.5 Cu aniversarea din 2009 s-a întâmplat un gest penibil. O nepoat a scriitorului s-a revoltat, la un post de televiziune, împotriva acestui festival, desf urat f acordul mo tenitorilor (?) i de neprimirea drepturilor de autor. Replica, pe m sur , a dat-o Ana-Maria P unescu: „Îmi permit s -i comunic doamnei Sorina Sorescu, nepoata scriitorului, care a vorbit urât despre anumi i oameni de cultur , c Mircea Dinescu i Adrian P unescu exist . i, spre deosebire de p rerea pe care dânsa a exprimat-o public, în fug i ofensator, precum c ei nau leg tur cu poezia, eu cred c au o mare leg tur cu literatura.

Mai mare decât dânsa. C ci leg tura cu literatura nu înseamn numai preten ia financiar fa de memoria unui mare înainta , ci chiar harul de a face literatur ”.6 Festivalul /Zilele „Marin Sorescu” a/au continuat i sub noua conducere a Prim riei Craiova, Lia Olgu a Vasilescu, în colaborare cu Academia Român i sub pre eden ia aceluia i statornic pre uitor al lui Marin Sorescu i al valorilor române ti, Eugen Simion. Din p cate, a continuat i atacul aceleea i nepoate, care e i pre edintele Funda iei culturale „Marin Sorescu” care nu s-a sfiit s critice din nou „latura oficial , festivist , irelevant i foarte costisitoare” a Zilelor „Marin Sorescu” 7, uitând s recunoasc c nedeclararea casei Poetului de la Bulze ti drept cas memorial i se datoreaz aproape în întregime.8 În schimb, Eugen Simion, cu „eforturi costisitoare” (logistice i materiale) a reu it nu numai s fie o prezen activ i permanent la celebrarea lui Marin Sorescu la Craiova sau la Bucure ti (la Academia Român sau la Muzeul literaturii Române), dar i s editeze, în condi ii de lux, în celebra colec ie „Opere fundamentale” a Funda iei Na ionale pentru tiin i Art (edi ie Mihaela Constantinescu-Podocea, prefa de Eugen Simion) întreaga crea ie sorescian (poezie, proz , eseistic , teatru, publicistic , traduceri).

O atitudine demn , aproape singular , a unui autentic critic literar, ap tor obiectiv al valorilor culturii române ti.

1.

Fragmente critice, II, Craiova, Funda ia Scrisul Românesc, 1998, p. 19619 7.

2.

Marin Sorescu sau nimeni nu-i profet în ara lui, Bucure ti, Muzeul Literaturii Române, 2011, p. 25.

3 Magda Bratu, Craiova v zut din car, Cuvântul libert ii (Craiova), 28 febr.

2005, p. 4.

4 Ibidem. Vezi i Ilie Purcaru, Zilele „Marin Sorescu” la Craiova, „Ecart” (supliment al „Economistului”), nr. 318, 10 mart. 2005, p. 1.

5 Caiet-program 2009, p. 3-4.

6 Ana-Maria P unescu, Cum pot fi p tate „Zilele Sorescu”, Flac ra lui P unescu, 6-12 mart. 2009, p. 8. Vezi i Victor Cr ciun, La Craiova, omagiu lui Sorescu, idem, p. 7.

7 Magda Bratu, Marin Sorescu, (re)dat Craiovei, Cuvântul libert ii, XXIII, nr.

7083, 25 febr. 2013, p. 10.

8 Vezi i Victor Cr ciun, Zilele Marin Sorescu, la Craiova, Flac ra lui P unescu, XIII, nr. 8, 1-7 mart. 2013, p. 16 ; Tudor Nedelcea, Marginalii craiovene la Zilele „Marin Sorescu”, idem, nr. 9, 8-14 mart. 2013, p. 16.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Livia CIUPERC{

Geneza unui patronim În ultimul timp, observ, cu stupefac ie, c numele juristului-scriitor BARBU DELAVRANCEA este împodobit, întru înbr are, cu artificialul tef nescu”, respins de însu i purt torul lui înc din anii colarit ii.

Barbu Delavrancea (11 aprilie 1858 - 29 aprilie 1918) a fost un om vertical, deloc lipsit de încorset ri i vâltori nenurate. Pe toate le-a biruit cu demnitate i credin . În evolu ia sa juridic , politic , scriitoriceasc i publicistic , cuvântul înflore te lacrim purificatoare în slujba unui nobil crez, m rturisit, de altfel, într-o epistol c tre unul dintre prietenii i, A(dolf) de Herz, în 1912: „Trudindu-te, f ure ti leg tura cu fiin a cea mare a neamului”. A fost un entu-ziast, a ars întru cunoa tere, adev r i dreptate. A sporit vâlv taie în împlinirea în plan profesional, neuitându- i originile, ci dimpotriv , încununând stirpea sa neasc ori de câte ori s-a ivit prilejul.

Frumuse ea caracterului s u i-a-mbr at fiin a pân la extaziere, prin mijlocirea verbului, vivificat pe treapta sfin eniei, purit ii i cumin eniei biruitoare, spre a deveni, cum singur o m rturise te, „monument filologic”.

Nu- i va ascunde niciodat obâr ia, ba, am putea spune c se mândre te, afirmând: „Da, p rintele meu a fost cl ca (...). Sunt din prima genera ie a unei familii de cl ca i care a înv at carte” (Discurs rostit în Camer , la 20 februarie 1896, extras din Opere, VIII, Editura Minerva, Bucure ti, 1971, p.276).

Memorabil va r mâne interven ia sa din Camera Deputa ilor în momentul în care aveau loc dezbaterile pentru redactarea Articolului 9, din Legea Numelui. La acel moment, parlamentarul Barbu Delavrancea atrage aten ia asupra „cererii de schimbare a numelui”, ad ugând c „trebuie s existe motive grave pentru ca o persoan i schimbe numele de familie”, neuitând foarte important, c aceast „legiferare” se dore te „într-o ar în care numele de familie (...) este o excep ie”. Vorbitorul se referea la faptul c „Regula general a fost lipsa de nume”. În sus inerea acestei afirma ii, juristul Barbu Delavrancea se gânde te la sine însu i i la toate familiile de cl ca i din care provenea. i ce putea fi mai plin de convingere decât propriul exemplu? „Familiile, la noi, au fost i sunt desemnate mai mult prin porecl ”. i o important precizare, pentru a în elege deosebirea între clasele sociale: „Nume patronimice vechi i continue au avut numai aceia pe

care norocul le-a f cut s apar in unui num r restrâns de familii, parte istorice i boiere ti, în bun parte numai boiere ti”. adar, Barbu, pe numele s u de botez, se simte „îndatorat” s explice c , personal, nu i-a schimbat numele „[eu] particip din marea mas a românilor f nume patronimic”. El era fiul unui tefan”. Om simplu i cinstit. A adar, Barbu al lui tefan!

Fire te, s-au f cut glume pe seama pseudonimului ales, „Delavrancea” (ini ial, „De la Vrancea”). Adversarii s i politici vor s -i minimalizeze pozi ia. i face referire la faptul c Suveranul rii „a voiajat odat , incognito”, sub numele de „Contele de Vrancea”!

Delavrancea îns va demonstra c exist o mare deosebire între „numele unui supus” i „numele unui suveran”, explicând: „Domnilor, DELAVRANCEA nu însemneaz nici conte, nici marchiz. Acest <de la> n-a fost niciodat în istoria rii înc rcat cu vreun în eles nobiliar”. adar, când dorim s pronun m sau s scriem corect numele cunoscutului jurist-parlamentar-scriitor, s ne amintim vorba maestrului: „[Eu] particip din marea mas a românilor f nume patronimic”! i pentru acei care adaug cu o a a non alan artificialul „ tenescu”, s nu uite cuvintele lui Barbu Delavrancea: „Am luat acest pseudonim pentru a face o serie de observa iuni i de studii în domeniul moravurilor i al moralit ii publice, pe care credeam c sunt în drept i dator a le face. Cu un pseudonim m sim eam mai liber”. „Nu m-am lep dat de nimic, c ci nu aveam ce lep da.Numele de < tef nescu> n-a fost numele meu, i nu l-au purtat nici p rin ii, nici bunii mei”!

Niciun istoric literar(interbelic sau postbelic) nu folose te artificialul „ tef nescu”. Pentru cei care doresc s afle cum s-a „n scut” numele „ tef nescu”, sunt invita i s consulte Istoria... lui George linescu sau monografia doamnei Emilia Milicescu, singurul biograf al lui Barbu Delavrancea.

Daubigny - Barje

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Al. Florin |ENE

Spiritul na\ional @n publicistica ]i proza eminescian[ În perioada anilor 1870, când spiritul na ional românesc începuse prind r cini în urma unirii Principatelor Române, Moldova i ara Româneasc , mul i scriitori au militat pentru promovarea na ionalismului ca fenomen al iubirii de glia str mo easc , a limbii române, a credin ei cre tine în spiritual ortodoxiei i a tradi iilor poporului din spa iul Carpato-Danubiano-Pontic. În acest context a început Mihai Eminescu s publice articole în care a promovat spiritual na ional românesc. Primele articole publicate de poet, în num r de trei, au ap rut la Buda-Pesta, în ziarul „Federa iunea” sub conducerea lui Alexandru Roman, membru al Academiei Române din 1870, în care expunea situa ia politic a românilor i a celorlalte na iuni din imperiul Austro-Ungar.

Dup o perioad de întrerupere, în anul 1876, Eminescu începe s publice articole în care promoveaz spiritual na ional în publica ia „Curierul de Ia i”, unde v d lumina tiparului interesante cronici teatrale, dar mai ales analize privind situa ia românilor de pretutindeni.

Activitatea sa de la „Timpul” din Bucure ti, început la 1877, chemat fiind de la Ia i de c tre Ion Slavici, este foarte intens . Î i începe campania cu articolul „Doroban ii”, în care eviden iaz eroismul osta ilor români în R zboiul de Independen , i dragostea de glia str bun . În 1880, Eminescu este numit redactor ef la „Timpul” în care continu s publice „Studii asupra situa iei”. În acea perioad scrie articolul „Adev ratul na ionalism”, din care cit m.

La 1 ianuarie 1882 este schimbat din func ia de redactor ef de tre Grigore C. Paucescu, îns r mâne redactor pentru sec ia politic .

Se înscrie în „Societatea Carpa i”, înfiin at la 24 ianuarie 1882, cu inten ia de a sprijini lupta na ional a românilor. În aceast perioad public articolul „Na ionalii i Cosmopoli ii”. În noiembrie 1888 î i reia activitatea publicistic , prin colaborarea la „România liber ”, în care, pe lâng articole, unde promoveaz spiritual na ional, pledeaz pentru schimbarea rela ilor de munc . R zboiul de Independen na ional de la 1877 îl face pe Eminescu s scrie articole ce impresioneaz prin vibra ia patriotic .

Trebuie s spunem c Eminescu a fost un cre tin autentic. Poeziile, proza i publicistica exprim spiritul na ional-ortodox. Considera ii de ansamblu asupra cre tinismului g sim în manuscrisul 2285 care reprezint traducerea din german a studiului lui M. Lazarus i N. Stendhal „Gânduri introductive privind psihologia popoarelor”, ap rut în 1860.

Despre acest manuscris a scris D. Vatamaniuc „Pagini germane”, în revista „Manuscriptul” (an XVII, 1986). Manuscrisul 2261 la paginile 192-194 cuprinde urm toarele cuget ri ale lui Eminescu referitoare la Dumnezeu: „F eu nu exist timp, nu exist spa iu, nu exist Dumnezeu, f ochi nu e lumin , f auz nu e cântecul; ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu”. În „Timpul” din 10 octombrie 1881 Eminescu scria: „biserica a creat limba literar , au sfin it-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice i de stat.” În articolul „ tim prea bine...”, publicat în „Timpul” (nr.170, 4 august 1878, pag.1), Eminescu scria: „Cine ne alung limba din biseric i din instruc ia educativ , cine nu ne las s fim ceea ce suntem a rupt-o cu con tiin a noastr na ional i cu simpatiile noastre intime, oricât de bun ar fi rela iile lui interna ionale cu statul nostru”.

De i poezia i articolele publicate în pres au promovat spiritual na ional, inclusiv românismul, Eminescu fiind unul din marii gazetari ai secolului XIX, a promovat spiritual na ional i în proza literar . Prozele antume cele mai cunoscute sunt „S rmanul Dionis” i „Cezara”.

Dar mai putem aminti drama istoric în trei acte, în versuri, „BogdanDrago ”, din care r zbate spiritual iubirii de glia str mo easc , în timp ce în cele dou proze amintite la început descoperim un filon romantic al basmelor i pove tilor române ti, la fel descoperim în „Mira”, fragment dramatic; i „Emmi”, dram într-un act, dar mai ales tabloul dramatic „Mure ianu”, din care r zbate dragostea de popor i istoria sa, lucru ce-l descoperim i în „Alexandru L pu neanu” i „Alexandru Vod ”, fragment dramatic. Din postume remarc m romanul neterminat din tinere e „Geniu pustiu” i alte lucr ri neterminate, descoperite de Titus Maiorescu, printre manuscrisele poetului, dup moarte. În multe cuget ri, filosofice, sociale, istorice, literare, Eminescu a fost preocupat de spiritual na ional. Despre literatura na ional spune: „Fiecare literatur na ional formeaz focarul spiritului na ional, unde concurg toate razele din toate direc iunile vie ii spirituale, ea arat nivelul vie ii publice spirituale”. În articolul „Despre na ionalism i cosmopolitism”sublinia: „Oamenii cari au început regenerarea na ional , ni-au dat ideea întregului, ce noi avem a o realisa”. Eminescu duce campanii de pres dedicate chiestiunii Basarabiei, critic aspru Parlamentul pentru înstr inarea Basarabiei. Este intransigent cu politica de opresiune arist din Rusia (o adânc barbarie), cât i fa de cea a Imperiului Austro-Ungar. Situa ia sa de la ziarul Timpul devine critic în 1880, mai ales dup ce critic proiectul de program al partidului Conservator, lansat de Maiorescu, în care acesta pleda pentru subordonarea intereselor României i sacrifice românii din imperiul Austro-Ungar.

Petre ea spunea despre Eminescu c este „Românul absolut”, întrucât pentru poet primeaz na iunea, omul nu poate apar ine omenirii decât apar inând unei na iuni. Spunând despre om c acesta: „În zadar ar încerca chiar de a lucra deodat pentru toat omenirea, el e legat prin lan uri nedesf cute de grupa de oameni în care s-a n scut”. Mai mult decât atât Eminescu sus ine ideile na ionaliste în S rmanul Dionis”. Pentru Eminescu na iunea reprezint , indubitabil, o sum de voin e vii care merg în direc ia hot rât de propria lor natur . Adev rata unitate, pentru Eminescu nu este statul, ci na iunea, criticând politicianismul, considerat o plag a na iunii, având în vedere situa ia dezastruoas din ar la acea vreme. Nu poate exista organizare serioas cu oameni f tiin , f avere, f preg tire temeinic cu oameni „a ror inteligen este o sofistic rie, a c ror tiin nu ajuge nici la corectitudinea gramatical ”.

Se tot vorbe te despre na ionalism, dar ce înseamn acesta? Na iunea reprezint stadiul superioral no iunii de popor, este chitesen a poporului, sumusul valoric recunoscut i acceptat pe plan interna ional.

A fi na ionalist înseamn s iube ti tot ce a dat mai bun poporul în sânul c ruia te-ai n scut, valorile lui realizate de-alungul sutelor de ani, cel care protejeaz na iunea din care face parte. Na ionalismul este con tiin a apartenen ei la un popor. Con tiin , pe care Eminescu o avea. Dovad - scrierile sale.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Mihai CABA

Junimea lui Titu Maiorescu Faptul c Junimea, societatea cultural care avea s aduc literaturii române de dup a doua jum tate a veacului al XIX-lea un „suflu” nou i avangardist, este legat indisolubil de numele lui Titu Maiorescu, ini iatorul i creatorul ei, nu se mai poate îndoi nimeni de acest pur adev r, iar temeinicia lui nu mai poate fi clintit vreodat , niciunde i nicicând, chiar dac la începuturile sale î i atr sese suficient de mul i contestatari.

Junimea, în toate perioadele existen ei manifestate i dup începutul veacului urm tor, s-a dovedit, a a dup cum a fost aceasta perceput i apreciat de istoria literar , de monografii i exege ii ei, „a fi avut un rol decisiv în literatura român , iar spiritul junimist s-a dovedit triumf tor în lupta de respingere a mediocrit ii i a altor forme de impostur manifestate pe atunci în art .”

Teoria lui Titu Maiorescu, aceea a combaterii „formelor f fond”, pe care tot el le denumea metaforic: „stafii f trup” i „iluzii f adev r”, prinde r cini adânci la Junimea, iar revista junimist „Convorbiri literare” devine o înalt tribun pentru promovarea „direc iei noi”, adoptând în Cenaclul s u literar i o deviz devenit memorabil : „Intr cine vrea, r mâne cine poate!”

Dar, pentru a argumenta mai elocvent subiectul propus, o privire „biografic ” asupra vie ii mentorului Junimii este pe cât de necesar pe atât de binevenit . scut cu exact o lun dup , dar cu 10 ani înaintea na terii lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, pe numele lui întreg Titu Liviu Maiorescu, s-a n scut la Craiova, la 15 februarie 1840, într-o familie

cu vechi origini c rtur re ti, care avea s -i ofere ansa unei solide instruiri, mai întâi la Craiova, apoi la Gimnaziul românesc din Scheii Bra ovului i de aici la Viena, unde familia Maiorescu s-a stabilit din toamna lui 1851, continuându- i aici studiile la Gimnaziul Academic i Academia Tereziana; pe aceasta din urm absolvind-o în 1858, ca ef de promo ie, „succes onorabil de efort i voin de care d duse dovad în fa a colegilor s i austrieci”. Dup un an de studii la Berlin ob ine doctoratul „magna cum laude”, iar un an mai târziu, în decembrie 1860, Sorbona parizian îi „concese titlul de licence es lettres”. Tot Sorbona, în 1861, îi acorda i licen a în drept, iar pân la sfâr itul acestuia î i preg te te i doctoratul în filozofie i apoi se întoarce în ar , devenit în urma Unirii Principatelor, România, statul care- i definea noua lui structur european dup principiul: „la vremuri noi, oameni noi!”; Titu Maiorescu, colit la renumitele universit i din Europa, fiind unul dintre ace tia.

Dup un stagiu de supleant i procuror la Tribunalul din Ilfov, la sfâr itul anului 1862 descinde la Ia i, oferindu-i-se postul de profesor de istorie la prima Universitate româneasc , recent înfiin at , la 26 octombrie 1860.

Dovedindu- i din plin i sclipitor elocin a, devine în scurt vreme, la doar 23 de ani (!), Decan al Facult ii de Litere i Filozofie, iar în 18 septembrie 1863 a fost ales Rector al Universit ii ie ene, pe o perioad de patru ani, fiind cel de al 4-lea rector de la înfiin area ei. recunoa tem: o ascensiune de-a dreptul vertiginoas !

Am ajuns, astfel, în „punctul nodal” al subiectului, cel al implicarii lui Titu Maiorescu în via a public al „dulce Târg al Ie ilor”, din postura fulminant a înaltei sale inute academice ob inute, respectiv, cel al fond rii Societ ii Junimea.

Reg sindu- i la Ia i prietenii din studen ia occidental , pe Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Petre P. Carp i Theodor Rosetti, deci i i ei „s pun um rul” la a ezarea României pe f ga ul culturii europene, împreun cu ace tia, Titu Maiorescu porne te preg tirea „terenului”, reluând ciclul „Prelec iunilor populare” destinat unui public nu-meros interesat de temele culturale dezb tute de c tre prestigio i oratori. Audien a mereu l rgit i efervescent acestora tot mai entuziast au f cut din „prelec iuni” s mân a încol it i roditoare a viitoarei Societ i Junimea, înfiin at în martie 1863, dup cum rezult atestator i din scrisoarea adresat de Titu Maiorescu surorii sale Emilia (datat 26 martie 1863): ”...Am izbutit, în fine, s adun în jurul meu, într-o unitate, cele mai viabile elemente din Ia i: Rosetti, Carp, Pogor, acum i Negruzzi ...; alc tuim o societate bazat pe principii de încet enit.” ezat pe principiile maioresciene s toase ce „încet eneau”, dup cum observa mai târziu i Tudor Vianu, tr turile specifice junimismului, precum: spiritul filozofic, oratoric, ironic, critic, dar i gustul pentru clasic i academic, Junimea a devenit treptat o asociatie benevol cu membri cotizan i, cu tipografie, ce-

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

naclu i revist proprie, care a fost îmbr at „din capul locului” de numeroasele personalit i tiin ifice i culturale ale unui Ia i universitar. Primul num r al „Convorbirilor literare”, editat „la dou s pt mâni”, a ap rut la 1 martie 1867, sub conducerea redacional încredin tat lui Iacob Negruzzi, devenit cu timpul secretarul „perpetuu” al Junimii. edin ele de spirit ale Junimii, având o aceea i periodicitate, se desf urau de bun regul în casa lui Vasile Pogor sau în casa lui Titu Maiorescu, într-o atmosfer însufle itoare, predominate de caracterul polemic cu privire la limb , estetic i clasicism, având ca suport ideile recente exprimate de Titu Maiorescu în studiile publicate: „Despre scrierea limbii române” (1866), „Despre poezia român ” (1867), „Asupra poeziei noastre populare” i „În contra direc iei de ast zi în cultura român ” (1868), „Observa iuni polemice” (1869) i „Direc ia nou ” (1870).

Perioada ie eana a Junimii se termin în 1874, atunci când Titu Maiorescu, devenit ministru al Instruc iunii Publice, p se te Ia ul i se mut la Bucure ti, luându- i „în bagaj” i „prerogativele” acesteia. t gad , perioada ie ean a Junimii (1863-74) este percepu, de c tre istoricii i criticii literari, care s-au aplecat peste mo tenirea l sat , ca fiind, „cea mai fertil , câ tigându- i, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri i prin descoperirea lui Mihai Eminescu i Ion Creang , aureola prestigiului cu care s-a înconjurat”. În perioada urm toare (1874 -1885), edin ele bucure tene ale Junimii sunt dublate la Ia i, g zduite aici în diferitele case ale lui Maiorescu i în cele din urm în spa ioasa cas a lui Vasile Alecsandri; la acestea fiind citite însemnate scrieri ale lui Alecsandri, Caragiale, Creang , Slavici, Conta i a altor importan i junimi ti care aveau s primeasc girul public rii lor în Convorbiri literare, revista Junimii mas la Ia i, fiind „acoperit de o glorie total ”. O dovad glorioas a Junimii o avem în fotografia-document, realizat în 1883, la cea de a 20-a aniversare.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Se desprind din ea portretele junimi tilor, de la membrii fondatori pân la „caracuda” lor, a ezate jur-împrejurul portretului central al lui Vasile Alecsandri, socotit de Mihai Eminescu... „acel rege al poeziei”. În 1885, chemat de Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi se mut la Bucure ti, luând cu el i „cartea de vizit ” a revistei Convorbiri literare, pe care o va conduce de unul singur pân în 1895, dup care o pred unui comitet, iar din 1903 conducerea revistei i-o asuIoan Bogdan, i din 1907, Simion Mehedin i, ambii reputa i discipoli maiorescieni. În tot acest timp componen a Cenaclului Junimii se primene te cu George Co buc, dar i cu Dimitrie Onciul i Nicolae Iorga, imprimându-se astfel Convorbirilor literare un caracter predominant universitar, f abatere îns de la spiritul critic promovat de Titu Maiorescu.

Dup 1907, sub lunga conducere „mehedin ian ” pân în 1921, cu toat apari ia figurii literare a lui Panait Cernea, Convorbirile literare încep s -i piard treptat din str lucire i prestigiu, iar din 1921, nici noua sa conducere, „din lipsa unor noi i însemnate talente literare, nu izbute te s impun revista în rolul ei de alt data”, dup cum au conchis cu dreapt judecat exege ii Junimii.

Concluzionând, privind-o în toat expresiva ei existen , se poate desprinde afirma ia precump nitoare, aceea c : „Societatea Junimea i revista Convorbiri literare au constituit avanpostul cel mai înaintat de direc ionare a culturii noastre moderne.” În acela i context apreciativ poate fi privit i Titu Maiorescu, cel care, legat organic de Junimea, i-a imprimat acesteia „direc iunea nou a criticii literare române ti”, despre care s-a exprimat i str lucitul istoric literar, George C linescu, în monumentala i enciclopedica sa „Istorie a literaturii române de la origini i pân în prezent”, editat în 1941: „Titu Maiorescu r mâne pân ast zi întruparea des vâr itei atitudini critice...”

Dup 1944, potrivit dispozi iilor noului regim de „trist amintire” instaurat, Junimea i spiritul s u junimist au fost condamnate la o nedreapt i total dispari ie, dar, ca o izb vire, dup ´89, acestea au putut rena te la Ia i - primul lor leag n - prin înfiin area noii Societ i Junimea ´90, cu Cenaclu, cu Revista Scriptor i Editur identic în denumire, care continu , iat , de dou decenii, cu bun împlinire tradi iile junimiste ale promov rii actului cultural, inclusiv i prin actualizarea fostei devize: „Intr cine vrea, r mâne cine cite te!”

Salutar, poate fi privit i reapari ia Revistei „Convorbiri literare”, sub îngrijirea Filialei Ia i a USR, cum i reluarea „Preleciunilor junimiste” de c tre Muzeul Na ional al Literaturii Române; toate acestea redând Cet ii ie ene atmosfera inconfudabil a „spiritului junimist”.

Dup o perioad str lucit , în care i-a pus amprenta sa distinctiv în societatea româneasc , ca fondator al Junimii i Societ ii Academice, ca profesor i rector al universit ilor de la Ia i i Bucure ti, ca deputat, ministru i prim-ministru al României (1912-14), Titu Maiorescu s-a stins din viat la 18 iunie 1917, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucure ti.

Recunoscut ora al tradi iei, Ia ul istoric i cultural, neuitândui vreodat momentele de glorie prin care a trecut de-a lungul veacurilor, nu are cum s -l uite pe Titu Maiorescu - p rinte al Junimii i Convorbirilor literare - , personalitatea complex i remarcabil a României sfâr itului de veac 19 i începutul veacului 20, mai ales acum când pe r bojul timpului, la 15 februarie 2020, se împlinesc 180 de ani de la na terea lui, rememorându-l i cinstindu-l dup cuviin , i p strându-i mereu vie pe mai departe posteritatea-i luminoas , ca un bun exemplu pentru viitorime.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Ionel POPA

Analiza psihologic[ @n romanul lui Liviu Rebreanu Pentru a p trunde în jungla romanului i pentru a o studia, de timpuriu, criticii i istoricii literari au propus diferite concepte opera ionale. Mai întâi s-a utilizat criteriul tematic, i romanul a fost numit social-realist al c rui obiect este lumea exterioar a omului. Dar, acest roman nu acoper întregul spectru al realit ii, drept urmare, treptat s-a trecut la folosirea i a altor sintagme: roman de aventuri, roman erotic, roman de moravuri, roman al form rii (Bildungsroman). În unele romane socialul nu e prezent în mod direct, ci sub diferite ti. Atunci romanul a fost numit alegoric. S-a observat c romanul vie ii exterioare în absolut nu exist , c într-un fel sau altul în trama romanului intr i aspecte ale lumii interioare a personajului, adic elemente ale psihicului. Când aceste aspecte au devenit dominante în scenariul epic opera s-a n scut conceptul de roman analitic sau de analiz psihologic .

La noi, G. Ibr ileanu este primul care, în eseul din 1926, Crea ie i analiz , a formulat i a propus conceptele opera ionale: crea ie i analiz . În critica i istoria literar româneasc se folosesc cu predere conceptele: roman de crea ie i roman de analiz . Romanul realist (social) din secolul al XIX-lea e prin excelen roman de crea ie. În secolul XX, dup apogeul i gloria romanului realist, roman social prin excelen roman de crea ie, scriitorii, criticii i teoreticienii literari sunt tot mai preocupa i de romanul al c rui subiect este lumea interioar a omului, de existen a lui psihologic . Pentru a vedea de ce noul roman din secolul XX este unul modern s recapitul m „statutul” psihologiei i a analizei ei în doctrina realism-naturalismului secolului al XIX-lea.

Reali tii, în frunte cu Balzac, înc concep portretul psiho-moral al personajului dup teoria caracterelor statuat de clasicism. Realismul i naturalismul au redus psihologicul, atât cât exit în romanul lor, la manifest rile bio-fiziologice ale fiin ei, motivate prin ereditate i mediu. În romanul realiat naratorul omniscient i omniprezent poveste te sentimentele i gândurile (via a interioar ) personajului. Psihologia personajului din romanul tradi ional este una plat i stati, excep ie fiind romanul lui Dostoievski. Începând cu Proust (primul volum din În c utarea timpului pierdut apare în 1912), dar mai ales dup Primul R zboi Mondial, balan a se înclin tot mai mult i ferm spre romanul psihologic. Ca ripost la romanul tradi io-

nal i sub influen a noilor filosofii i a noilor tiin e psihologice, nu în ultimul rând a psihanalizei lui Freud, scriitorii sunt preocupa i de cunoa terea psihicului, v zut acum mult mai complex, instabil i cu manifest ri variabile i imprevizibile. Pentru a- i crea o imagine despre ce este romanul modern al secolului XX nu po i ignora eseul lui Camil Petrescu, din 1935, doldora de observa ii i idei valide, din care spicuim urm toarele propozi ii: „Dizolvarea no iunilor solide, instalarea ipoteticului mobil, reorientarea aten iei asupra actului originar, promovarea fluidului, a devenirii i mai ales descoperirea acelei impresionante solidarit i a momentelor suflete ti încât se ajunge la ideea de organicitate psihic i deci de unicitate, arat c noua structur în psihologie se înf eaz sub semnul covâr- itor al subiectivit ii, în locul obiectivit ii.” Pe bun dreptate, Camil Petrescu consider c romanul modern din secolul XX este superior celui tradi ional al veacului XIX, dar, ca i Pompiliu Constantinescu în Considera ii asupra romanului românesc (1926), cade în p catul lipsei unor nuan e în sus inerea unor idei. Astfel, superioritatea romanului modern în raport cu romanul tradi ional nu este una valoric , ci una de complexitate. Cine poate sus ine, de pild , c Balzac i Tolstoi sunt inferiori lui Proust i Virginia Woolf?

Iat i opinia lui Nicolae Manolescu despre deosebirile dintre romanul modern i cel tradi ional în ceea ce prive te analiza psihologic . În romanul vechi, afirm N. Manolescu, analiza are ca obiect omul moral c ruia îi aplic logica; în romanul modern, cu adev rat analitic-psihologic, obiectul este omul psihologic. Romanul tradi ional se folose te de o schem pe care o umple cu evenimente i st ri ale personajului pentru a o face verosimil ; romanul modern porne te de la o tr ire (gând, sentiment, stare de con tiin ) pe care, se str duie te, s-o surprind în desf urarea i durata ei; romanul tradi ional obiectiv e construit deductiv, pe logic ; romanul modern investigheaz din interior psihicul surprizându-i profinzimile i dinamica, fluxul vie ii suflete ti.

Romanul modern de analiz psihologic , fa de romanul clasic, care n-a disp rut complet din peisajul literar, aduce schimb ri radicale în: intriga, nara ia (act i timp), structura compozi ional ale textului narativ i în construc ia personajului. În cadrul romanului analitic din secolul XX putem distinge dou tipuri: romanul psihologic propriu-zis i romanul con tiin ei. Primul are ca obiect psihicul, al doilea realitatea interioar i cea exterioar a personajului analizate prin prisma con tiin ei personajului, care de regul este naratorul la persoana întâi. Chiar dac cele dou tipuri de roman au puncte comune, în orice comentariu critic trebuie s se in seama de distinc ia dintre ele. Pentru romanul românesc ca pucte de reper sânt romanele Hortensei Papadat-Bengescu i cele ale lui Camil Petrescu.

Care este contribu ia i care este locul lui Liviu Rebreanu în drumul romanului nostru de la cel realist tradi ional la cel modern analitic?

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cu toate inconsecven ele, contradic iile i uneori a impreciziei terminologice, autorul durii spânzura ilor p streaz un echilibru cu privire la prezen a socialului i a psihologicului în roman. „Un roman, afirm Rebreanu, nu se poate construi f psihologie. Este singurul punct de importan capital .” (p.271) „Un autor trebuie s sufle, ca Tat l Creator, via fiec rui personaj.” (p.271) Scriitorul adev rat trebuie s fie i psiholog: „Mai presus de asta trebuie s -i cunoasc i s -i prind în scris via a sufleteasc . (p.271) „A fi psiholog cu tendin e scriitorice ti condi ie indispensabil pentru un scriitor înseamn a avea posibilitatea de însufle ire a ac iunilor din roman.” (p.271) Pentru autorul lui Ion „nu exist roman psihologic sau social, sau cum le mai calific critica savant . Exist roman pur i simplu, care trebuie s fie, în acela i timp, i psihologic, i social” (p.157).

Ceea ce i se poate repro a autorului durii spânzura ilor este faptul c limiteaz în timp viitorul romanului psihologic, semnând un cec în alb pentru romanul social: „Pe viitor îns , pe m sur ce via a se va standardiza, iar regimurile sociale ori via a îns i va impune o unificare a sim mintelor, romanul psihologic î i va pierde interesul.

Atunci va domni romanul social. Spre deosebire de colegii ultraanali ti, socot c romanul social are mai mare viitor decât trecut.”

(Jurnal I, 1984, p.292) De data aceasta intui ia scriitorului n-a mai func ionat. Tocmai „standardizarea” i „unificarea” vie ii vor provoca la ripost romanul psihologic, romanul sufletului i al con tiin ei, romanul existen ial. Complexitatea i calitatea romanelor sale îl exonereaz de p catele semnalate r mânând deschiz tor de drumuri spre modernizarea romanului românesc, spre sincronizarea lui cu romanul european al escolului XX. Istoria literar a consfin it c durea spânzura ilor (1922), al doilea roman al lui Rebreanu, este certificatul de na tere al romanului psihologic românesc.

Analiza psihologic practicat de autorul durii spânzura ilor este o problem „complicat ” pentru multe codee critice contemporane cu scriitorul. S facem un succint tur în orizontul critic al recept rii romanului. În num rul din februarie 1923 al revistei lui Ovid Densu ianu e prezent urm toarea consemnare: „Asist m la drama unui suflet chinuit între ideea de patrie sub regimul austriac i imposibilitatea moral de a lupta contra fratelui venit s aduc dezrobirea [...]”. În cronica din „Flac ra” nr.5/1923 un anume Scarlat Stru eanu, men ionând „fa a” universal a romanului, scrie: „Apostol Bologa din durea spânzura ilor se fr mânt cât tr ie te ca s g seasc o formul de via , care s -i asigure fericirea, i o g se te cu pre ul vie ii sale”. S vedem ce hot sc instan ele critice supreme ale vremii. E. Lovinescu hot re te c durea spânzura ilor este „cel mai bun roman psihologic român, în sensul studierii evolutive a unui singur caz de con tiin , un studiu metodic alimentat de fapte precise i de identitate i împins dincolo de es tura logic în adâncurile incon tientului. În nici un moment Bologa nu devine un «naionalist» militant, nu vorbe te de «patriotism» sau de România mare; cazul lui de con tiin se zbate mai mult în cadrul unei incompatibilit i morale omene ti [...] misticismul eroului poate fi, de asemeni, discutat i, mai mult decât un afect convertit al r zboiului, poate fi privit ca o influen a literaturii ruse ti, oricum, scriitorul a tiut s -i dea r cini adânci în copil riea eroului i s str mute întreaga problem a conversiunii lui Bologa în planul unor for e obscure i profunde care lucreaz mai puternic decât conceptele abstracte de «patrie» sau ale «na ionalismului»”. Cealalt instan , G. C linescu, aducând câteva nuan e înt re te verdictul: durea spânzura ilor este „monografia incertitudinii chinuitoare”, iar protagonistul ilustreaz „psihologia sufletului mediocru comb tut de dou atitudini impuse din afar [...]. Autorul a avut grij de a da lui Bologa o ereditate

Anul XI, nr. 1(113)/2020

complex , o copil rie cu crize mistice, care s redispun la neurastenia oscila iei [...]. durea spânzura ilor, roman care ar fi putut fi politic i din instinct creator a r mas un roman de analiz ”. Mai cit m pe erban Cioculescu: „F îndoial , la data apari iei, durea spânzura ilor revolu ioneaz romanul nostru analitic [?!], prin studierea mig loas a psihologiei individuale [...] Ast zi îns analiza ei psihologic ni se pare oarecum primar ”. Asemenea apreciere e repetat în zilele noastre de Ion Simu : „De i mijloacele de sondare psihologic a interiorit ii sânt precare, romanul s-a impus ca punct de origine al unui a a-zis realism psihologic românesc”. În Arca lui Noe N. Manolescu, pe urmele lui C linescu i Cioculescu, îl consider pe Rebreanu, e drept, cu o jum tate de voce, inapt pentru analiza psihologic .

Chiar dac a fost întâmpinat cu elogii totu i nu s-a bucurat de superlative ca Ion. Considerat ctitorul romanului psihologic românesc, paradoxal repro urile vizeaz tocmai analiza psihologic .

Pe acelea i motive, înmul ite f suport concludent, a fost întâmpinat cu i mai mare reticen Adam i Eva, Ciuleandra, de Jar i Amândoi nu mai vorbim. Adam i Eva a fost considerat o simpl însumare de 7 nuvele f s se analizeze unitatea metafizic i implicit cea psihologic a „nuvelelor”. În cronica la Jar, erban Cioculescu scrie: „Înc o dat dl. Liviu Rebreanu izbute te s creeze caractere primare neevoluate, cât vreme complexitatea moral le lipse te”. Mica capodoper Ciuleandra a fost considerat un experiment psihologic, artificial, înjghebat (Lovinescu), o „nuvel superficial , dar bine întocmit îns materia scap experien ei autorului” (C linescu). Pentru Dana Dumitriu Ciuleandra e doar o „epecizare a unui caz patologic”, iar cele dou opere nu sunt romane analitice pentru c le lipse te „disec ia subiectiv ” i „specula ia cazuistic ”, personajelor le lipse te interioritatea „arborescent i deschis ”, personajele sufer de reduc ie psihologic . Toate aceste deficien e îi bareaz lui Rebreanu drumul spre modernitatea secolului XX. Pentru a vedea felul de a în elege psihologicul din romanul rebrenian cit m opinia lui Nicolae Balot despre Apostol Bologa, protagonistul din durea spânzura ilor: asupra lui „va plana, pân la sfâr it, umbra tat lui.

Moartea aceluia care i-a oprimat vârsta fraged [dar mama prin bigotismul ei r sfrânt asupra copilului?], este, îns , echivalat cu moartea lui Dumnezeu [...]. Obsesia de mai târziu a spânzur torii, tribula iile morale, nu sânt decât urm rile unei fixa ii în traumele copil riei.

Urmând, f s tie probabil, schema unui proces psihonevrotic obsesional, cu sursa în traumatismele infantile, romancierul descrie formarea, dezvoltarea progresiv a nevrozei pe m sur ce personajul u e confruntat cu problemele fundamentale ale existen ei: cu iubirea, alegerea unui drum în via , coexisten a cu altul, cu al ii, mai ales în situa ii critice, în r zboi. Psihologie a derutei, a unei fugi din realitate, într-un plan ireal în care bolnavul sper s triumfe, i în cele din urm , refugiul în moarte. Caracterul morbid al tr irilor i manifest rilor lui Apostol Bologa nu implic , desigur, lipsa de r spundere a alienatului. Destinul s u este tragic tocmai pentru c , victim a unor puteri «fatale» care-l dep esc, el se zbate, cunoscând elementele în joc.” N. Balot sintetizeaz i reduce întregul psihologism din opera lui Liviu Rebreanu la „mitul violen ei”. Violen a nu este psihologism, ci doar for fizic de desc rcare a unei tensiuni psihice, iar obsesia, cel pu in în cazul acesta, nu este tem de analiz , ci instrument de analiz . Chiar dac apar ime lui N. Balot , greu de acceptat o asemenea opinie critic . În unele aspecte privind analiza psihologic , cei cita i, în primul rând cei contemporani cu scriitorul, dau impresia c sunt mai tradiionali decât autorul durii spânzura ilor i Ciuleandrei. Ce li se poate obiecta? 1. Nu s-au emancipat total de modelul francez în care s-au format; 2. Analizeaz romanele de analiz psihologic din aceea i perspectiv i cu acelea i instrumente cu care au comentat Ion,

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

roman prin excelen social i de crea ie; 3. Neglijeaz perspectiva istoric -evolutiv a problemei în interiorul prozei noastre i mereu analiza psihologic a lui Rebreanu, considerat rudimentar , e raportat la cea a H.P.-Bengescu i Camil Petrescu, care reprezint o nou etap în istoria romanului românesc; 4. Uit c în afar de modelul francez ante i postproustian mai exist , chiar sincron cu Rebreanu, i alte modele de analiz psihologic ; 5. Nu iau în considerare c în ile cele mai realizate ale operei autorului Cr orului Horia exist un acord perfect, putem spune, între problematica operei, condi ia social , moral , intelectual a personajului, pe de o parte, i calitatea lumii interioare i modalit ile folosite în sondarea ei, pe de alt parte.

Având în vedere acest ultim aspect, putem afirma c în Ion, Cr orul Horia, scoala, Rebreanu analizeaz psihologia ranului (ca personaj individual i colectiv), c în Jar, Amândoi face psihologia social i intelectual a micii burghezii (bucure tene i provinciale), în durea spânzura ilor, Adam i Eva, Ciuleandra avem de-a face cu o analiz psihologic a individului având ca suport un imperativ etic, un suport metafizic i, respectiv, incon tientul, c în Gorila face analiz psihologic a omului politic.

Analiza psihologic , „primar sau nu”, practicat de romancier are un specific al ei, în a a m sur încât se poate vorbi de o analiz psihologic Rebreanu. Acest specific a derutat pe mul i comentatori din genera ii diferite. Romancierul nostru nu face analiz psihologic din „vârful peni ei”, nu diserteaz pe marginea nu tiu c rui sentiment sau gând, altfel spus, nu cade în p catul verbozit ii, întâlnit uneori i la casele mari. Oricum, putem spune: Nu Rebreanu face analiza psihologic , ci personajul se „autoanalizeaz ” prin gesturi, atitudini, fapte, prin felul de a vorbi, de a privi i de a se mi ca; H.P.Bengescu i Camil Petrescu fac analiz psihologic : marea doamn a romanului românesc scormone te chirurgical psihicul personajului, iar Camil Petrescu intelectualizeaz procesele psihologige i de con tiin . În perioada postbelic , pentru a infirma pe cei care au pus sub semnul întreb rii analiza psihologic i stilul scriitorului, s-au scris câteva studii lingvistico-stilistice, pe modelul Tudor Vianu (Arta prozatorilor români).

Daubigny -

ri la râu

13

Ce ne spune cronologia prozei scurte i a romanelor? Înc de la începuturile sale scriitorice ti, Rebreanu a renun at la ceea ce îi oferea proza româneasc de pân la el, atât la temele conven ionale, cât i la conven ionalitatea de gândire i manifestare a personajului; l-a preocupat via a lui psihologic autentic , plin de neprev zut i surprize. Rebreanu e con tient de complexitatea fiin ei umane, i c aceast complexitate nu st numai în exterioritatea aflat în sfera ra ionalului i ra ionaliz rii, ci i în lumea ascuns a psihicului, în acea lume de dincolo de ceea ce se vede cu ochi. Rebreanu e interesat nu numai de via a diurn , ci i de cea nocturn a fiin ei, el urm re te surprind rela ia ascuns dintre tr ire gând - voin - ac iune.

Eroii lui Rebreanu sunt „victime” (Smaranda Vultur) a conjug rii a dou paradicme: una exterioar de ordin istoric-social, cealalt interioar în care incon tientul joac rol de suveran. În termeni de psihanaliz este vorba de „conflictul” dintre Sinele i Supraeul, care de regul strive te Eul. Prins între cele dou extreme ale psihismului Eul (personajul) nu se poate manifesta decât pasiv ori activ, iar atunci când e activ tr ie te în hybris i se manifest ... violent. E starea care consum total personajul. Destinul acestui personaj „activ i violent” este dialogul interiorit ii cu legile din afar , e un dialog tragic (Al. Protopopescu). În termeni de filosofie kantian e vorba de dialogul tragic dintre imperativul interior i imperativul exterior. Cea mai limpede ilustrare ne-o ofer durea spânzura ilor. Oricare personaj rebrenian ilustreaz într-un anume fel i intensitate cele afirmate.

Liviu Rebreanu sondeaz abisul psihicului care îl asimileaz tainei, misterului. Acest gest îl scoate din arcul realismului i naturalismului.

Petru Mihai Gorcea nu exagera când afirma: „Liviu Rebreanu a dispus la vremea sa cea mai complet i modern intui ie asupra omului, din literatura român ; el a dovedit o în elegere exprimat artistic nu teoretic atât de avansat a omului încât nu numai c medicul filosof vienez ar fi g sit dac ar fi putut s -l cunoasc , în acest roman [Ion] un material în consonan cu tezele sale de pân la 1920, dar chiar i anticip ri ale unor clarific ri pe care psihanaliza le-a suferit ulterior.

Fire te aceast intui ie singular a p strat caracterul sintetic i sincretic al imaginii artistice; conceptualizarea pe care, în calitate de critic, o efectu m reprezint o dezintegrare inerent didactic a acestui tot unitar”.

Nu avem dovezi certe c Rebreanu ar fi cunoscut opera lui Freud, dar de auzit de el în mod sigur a auzit i a cunoscut ceva din opera întemeietorul psianalizei, ca oricare om de cultur cu bogate i variate lecturi, care se respect . Rebreanu a fost un astfel de om de cultur . Punând în rela ie viziunea scriitorului nostru cu psianaliza freudian nu emitem ideea unei influen e, nici directe, nici indirecte, ci dorim s subliniem c romancierul a ajuns la aceast viziune modern prin intui ie creatoare proprie marilor scriitori. Dar dincolo de intui ia care o sim im, îns nu o putem demonstra, oare nu exist i altceva care s explice interesul scriitorului pentru zonele de dincolo de pragul con tiin ei, s sus in intui ia? Pentru a ajunge la un r spuns cât de cât rezonabil putem porni de la câteva supozi ii. În primul rând s ne reamintim c „prima iubire” a viitorului scriitor a fost medicina. De la ea i-a r mas interesul pentru via a omului corp i suflet de dincolo de ochi (cauzele pentru care a urmat cariera militar , i aceasta pân la un punct, sunt cunoscute). Apoi, adâncirea în realitate, ce-l caracterizeaz ca scriitor, l-a condus la constatarea frecven ei disonan ei dintre con tiin a circumscris ra iunii i zonele obscure i cutumele social-morale ori istorice exterioare, care „tulbur ” existen a. Altfel spus, Rebreanu admite existen a incon tientului, drept urmare d aten ie personan ei acestuia la nivelul sentimentelor, gândurilor, voin ei. Acest incon tient este individual în Ion, durea spânzura ilor, Ciuleandra, colectiv în scoala, Cr orul Horia, transindividual, metafizic în Adam i Eva i Ciuleandra, e v zut prin grila

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

libido-ului în Jar, Gorila. Rebreanu a inventat în literatura noastr limbajul incon tientului pe care, se pare, c la i epuizat. Uneori s-a folosit i de tehnica viziunii din abis. Prin mis en abyne capteaz locul i jocul fantasmelor.

Trebuie f cute o precizare i o nuan are. Înaintea lui Rebreanu, incon tientul în opera literar e prezent la Slavici (Moara cu noroc, dureanca, Mara). Saltul calitativ f cut de Rebreanu este bine marcat de Vasile Popovici: „În opera lui nu for ele obscure lucreaz asupra autorului, ci acesta asupra lor; ele î i pierd autonomia i devin materia prim pentru un travaliu pur literar [...] Slavici a fost st pânit de lumea pe care a imaginat-o, i ea fondat pe mecanisme ale psihologiei abisale. Rebreanu a st pânit-o”. Ar mai fi de ad ugat: Liviu Rebreanu se debaraseaz de tezismul moral al înainta ului s u ardelean.

Construc ia psihologic a personajului poate fi sintetizat în urm toarea schem : o împrejurare exterioar devenit o amenin are iminent care provoac puternic instinctele „primare” (instinctul existen ei corpului: foamea, setea; instinctul erotic; instinctul mor ii) cu sediu în incon tient, dar încapsulate în exterior în cutume sociale, afectivitate, concepte, punându-le în alert , declan ând un mecanism complex de ripost , care tulbur status-quo-ul i comportamentul personajului în cadrul comunit ii. Autorul lui Ion nu supune aceste schimb ri i reac ii unei analize din „vârful peni ei”, refuz „diserta ia subiectiv ” i „specula ia cazuistic ” (asta a însemnat pentru mul i înapeten a i primitivismul scriitorului pentru analiza psihologic ); nu face nici descriere i nici caracterizare de caracter. Personajul rebrenian este, în terminologia filosofic a lui Heidegger, un Dassin.

Punându- i personajul într-un moment de r scruce, niciodat scriitorul nu procedeaz la lungirea analizei prin „despicarea firului în patru”, ci trece direct, scurt, concis la notarea reac iilor fiziologicesomatice (gest, privire, mi care a corpului, vorbire) simptome ale metamorfozelor tr irilor interioare (emo ii, gânduri, ac iuni ale voin ei).

Rebreanu cite te Dassin-ul. Deci analiza psihologic a lui Rebreanu difer ca viziune i metod de cea a H.P.-Bengescu i de cea a lui Camil Petrescu.

Intui iile scriitorului despre psihismul omului i tehnica analizei au consecin e asupra corpului romanului. Acum consemn m: introducerea personajului în trama romanului. Totdeauna, personajul intr în scen într-o stare febril aflându-se într-un moment de criz . Romancierul circumscrie „exterior” momentul declan ator, acel moment de fisur dintre lumea exterioar i lumea interioar , dintre con tient („a- i lua seama”) i incon tient („uitare de sine”). De aici începe construc ia personajului, provocând marea revolu ie în proza noastr : spargerea caracterului monolitic i liniar al personajului în segmente psihice dinamice, imprevizibile, sinuoase. Rebreanu tie c incon tientul i con tientul de împletesc în fiin a uman într-un mod subtil, misterios. În m rturisirile referitoare la geneza i scrierea romanului Ion spune c vede romanul: „ca o figur grafic : o tulpin se desparte în dou ramuri viguroase care la rândul lor î i încol cesc bra ele, cele dou ramuri se împreun iar i închegând tulpina regenerat cu sev nou .” Nu exager m deloc dac transl m imaginea metaforic propus de scriitor pentru roman, în ideea enun at adineaori. În analiza psihologic , autorul scoalei, în afar de tehnicile amintite folose te, chiar dac sunt foarte rar, analepsa i monologul interior (de fapt frânturi de monolog) i tehnici „formale”: simetriile i repeti iile de diferite tipuri. În toate comentariile se insist pe prezen a obsesiei, care ar subjuga personajul, determinându-i gândirea, starea emotiv , manifest rile. Dup p rerea noastr obsesia este în primul rând mijloc de analiz nu scop, tem a romanului. A a se explic i prezen a frecvent a simbolului (un anumit obiect, un anumit spa iu, simbolistica luminii i întunericului, a unor culori, de pild

Anul XI, nr. 1(113)/2020

albul). În capitolul consacrat lui Rebreanu în Arta prozatorilor români, Tudor Vianu scrie urm toarele: „În acela i plan psihologic se situeaz nota ia coresponden elor dintre st rile suflete ti ale personajelor i natur care îi înconjoar subliniindu-le anxiet ile”. Nu pu ini comentatori ai operei rebreniene au preluat observa ia stilisticianului nostru f nici un spirit critic ori de dezvoltare i nuan are. Un exemplu frapant e Gh. Glodeanu. Natura e pentru romancier un instrument pentru analiza psihologic , dar el nu repet /copiaz modelul „cutiei de rezonan ”, al romanticilor i simboli tilor. Despre tehnica i func ionalitatea „tablourilor de natur ” în capitolul „Poetica romanului lui Rebreanu”. În acest capitol am insistat pe aspectele generale ale analizei psihologice din opera scriitorului pentru a pune în lumin acele aspecte care contrazic pe cei care se îndoiesc de prezen a i, mai ales, de calitatea analizei psihologice practicat de romancier; nu am insistat pe aspecte punctuale cu ilustr rile de rigoare deoarece asemenea demersuri sunt prezente în volumele Scrisori despre Liviu Rebreanu, anterioare, i pentru c avem pe antier un volum de „texte comentate” în care se vor g si i comentarii punctuale pe aceast tem . În eseul s u monografic din 1967, Lucian Raicu, dând replic antecesorilor, afirm : „Rebreanu, dimpotriv , impresioneaz ast zi, la o privire calm , prin fine ea mijloacelor, prin tehnica savant a analizei, printr-o premeditare a efectelor, prin jocul dozat al st rilor contradictorii, printr-o veritabil tiin a muta iilor psihologice.

Toate acestea, întreg procesul fabrica iei sânt bine ascunse în es tura îns i a epicii sale, care las impresia unui fenomen absolut natural. Perfec iunea tehnicii artistice induce în eroare pe mul i, f cândui s nege existen a unor mijloace subtile, care, spre gloria scriitorului, nu sar în ochi.” (p.137) i ca Lucian Raicu s nu fie acuzat de partipris red m i opinia lui Valeriu Cristea care îl consider pe Liviu Rebreanu un mare analist: „[...] tie nu numai s creeze forma de mi care, s comunice irezistibilul sentiment al vie ii [...], dar i s se insinueze în tainele sufletului omenesc, ilumin ndu-i total cutremur tor ritmul interior, reac iile paradoxale [...] alternarea clipelor de lini te stranie cu cele de t cere”.

Multe aspecte ale analizei, ale stilului i alte elemente ale poeticii romanului nu pot fi în elese i apreciate la justa lor valoare f referiri la voca ia tragicului a lui Liviu Rebreanu i la expresionismul s u.

[Prezentul material face parte dintr-un studiu în lucru.]

Daubigny - Prim var

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Eminescu - 170 de ani de la na]tere Mihai Eminescu (n.15 ianuarie 1850, Boto ani - d.15 iunie 1889, Bucure ti) este unul dintre cei mai renumi i i cunoscu i scriitori români de nivel mondial i, nu în ultimul rând, cea mai onorabil personalitate literar a neamului românesc. Nicolae Iorga a scris: „Eminescu este fondator i p rinte al limbii moderne române”, iar Tudor Arghezi a men ionat: „Fiind foarte român, Eminescu este universal”. Reie ind din cele relatate, putem confirma cu mult onoare c universalitatea eminescian i universalitatea operei lui Mihai Eminescu este o realitate plin de valori ce are la baz spiritul românesc inedit. Corespunz tor, universalitatea eminescian , cu cini spirituale române ti, este cuprinsul literar prin care scriitorul a reu it s p trund i s descrie cu mult pasiune i inteligen procesele afective, morale i voli ionale ale omului. Prin procesele tr irilor spirituale i prin intermediul ideilor sale originale, Eminescu a reu it s ating acea realitate care a desemnat tot ceea ce exist efectiv în existen a fiin ei umane, la rândul s u, promovând nespus de intens cultura neamului românesc, aceasta devenind în timp parte component i a culturii universale. Astfel, opera eminescian corelat la cultura universal a format un întreg autentic, în consecin , definind atât identitatea universal , cât i identitatea marelui Eminescu. Prin prezenta formul se certific , cu certitudine, c Eminescu este identitatea literar universal . În acest context, Vladimir Streinu, critic i istoric literar, a scris: opera lui Eminescu este „actul de identitate universal al neamului nostru”.

Prin personalitatea marelui Eminescu s-a întemeiat modelul autentic de crea ie literar , în mod aparte, poezia original care a îmbog it literatura român i cea universal la cele mai înalte valori, valori ce definesc sistemul ideal atât pentru poezia i literatura clasic , cât i pentru poezia i literatura contemporan . Deci, este firesc corel m personalitatea Eminescu cu identitatea scriitorului Eminescu, iar cu personalitatea i identitatea respectiv celebrul scriitor va fi ve nic simbolul distinct al poporului român i al culturii na ionale române ti. A a fiind, Eminescu va fi i va r mâne ve nic „un rege al poeziei i un model autentic al crea iei literare; un rege al scrisului, care a îmbog it atât cultura i literatura român , cât i cultura i literatura universal ”. Pentru genera ia de ast zi i cea de mâine, Mihai Eminescu trebuie s fie paradigma ce reprezint integritatea i bog ia spiritual a na iunii române. La fel, Eminescu, identitate nobil a neamului românesc, trebuie s fie comemorat etern ca cea mai distins i integr personalitate literar a poporului român, iar opera eminescian urmeaz a fi citit i studiat de c tre toate genera iile în cre tere.

Prin contribu ia lui Eminescu, literatura român nu numai c s-a promovat sau c a fost recunoscut în cultura universal , dar, în acela i timp, se poate spune c literatura româna a dezvoltat cultura universal . Cultura i literatura român , cu caracterul s u propriu, s-a dovedit a fi o civiliza ie distinct care în procesul evolu iei s-a remarcat profund prin arta cunoa terii în cultura universal . Drept urmare, con inutul literaturii române reprezint valoare cultural autentic în sensul deplin al cuvântului, însumând în sine expresia muncii intelectuale ce este materializat prin no iunea de a satisface necesit ile spirituale ale individului din societatea român , cât i din societatea universal . În operele sale, Eminescu a abordat probleme reale cu care se confrunt na iunea român în acea perioad , accentul fiind pus pe identitatea neamului românesc, iar aspectele de con tiin na ional erau centrate în dezvoltarea cât mai benefic a poporului român. Poezia eminescian a fost motivat de folclorul popular, obiceiurile i tradi iile populare, istoria neamului, cât i de un sentiment înalt de afec iune, dragostea pentru concet eni, pentru ar , pentru glia str mo easc . Crea iile distinsului scriitor au fost traduse în 85 de limbi str ine, iar poemul „Luceaf rul” a fost recunoscut în anul 2009 de The World Records Academy ca cel mai lung poem de dragoste scris vreodat . Despre acest poem renumit, profesorul, filologul i traduc torul francez Alain Guillermou a menionat: „Nu exist nici o alt oper în literatura român care s fi fost studiat , scrutat , explorat ca poemul Luceaf rul. Ar fi de cut o anchet asupra motivelor prestigiului extraordinar de care se bucur acest text în fa a românilor. Ar trebui de cercetat de ce aceste strofe suscit un asemenea entuziasm, i a a de unanim: critica român , care nu se d deloc înapoi în fa a judec ilor par iale sau gr bite, se opre te în fa a Luceaf rului, depune armele i nu cuteaz a enun a nici cel mai mic cuvînt defavorabil”. Conform

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

celor relatate, putem confirma, în repetate rânduri, c opera literar a lui Mihai Eminescu este o piatr de temelie în cultura i literatura român , dar i în cultura i literatura universal . Referitor la crea ia literar a lui Eminescu s-au pronun at consacra i critici literari i traduc tori din întreaga lume, ace tia, la rândul lor, f când analize pertinente asupra poeziei, dar i a întregii opere literare a marelui scriitor român. Printre scriitorii i traduc torii din lumea universal se num Amita Bhose (scriitoare i traduc toare din Calcuta, India, eminescolog care, totodat , din anul 1959 este o mare admiratoare pentru cultura român ; este prima traduc toare în Asia care realizeaz traduceri din poezia lui Eminescu în limba bengali; a publicat volume consacrate operei lui Eminescu „Eminescu i India”, „Eminescu i limba sanscrit ”, „Eminescu i Tagore”, „Cosmologia lui Eminescu”, „Proza literar a lui Eminescu i gândirea indian ” etc.), Rosa Del Conte (profesor universitar la Facultatea de Limba i Literatura Român i Filosofie din Roma, academician, traduc tor, eminescolog i autor al mai multor lucr ri despre opera lui Eminescu, dintre ele fiind „Mihai Eminescu o dell'Assoluto”/„Eminescu sau despre Absolut”, Modena, Societ Tipografica di Edizioni Modenese, 1961; a publicat articole despre literatura român în diverse enciclopedii i dic ionare de autori, traduceri numeroase din lirica lui Eminescu), Alain Guillermou (lingvist francez, profesor universitar, Paris, despre opera lui Eminescu a publicat volumul de critic literar „La génèse intérieure des poésies d'Eminescu”/„Geneza interioar din poezia lui Eminescu”, Paris, Editura Didier, 1963), Giuseppe Manitta (scriitor, Italia, a editat monografia „Mihai Eminescu e la «letteratura italiana»”/„Mihai Eminescu i literatura italian ”, Castiglione di Sicilia, Il Convivio Editore, 2017); precum i mul i al ii care au scris despre opera eminescian , realizând concomitent i traducerile respective. Prin urmare, cu bogate i apreciate con inuturi, cu genuri literare corespunz toare, literatura român de-a lungul timpului s-a remarcat într-un mod pozitiv i sigur nu numai în cadrul culturii na ionale, dar i în cadrul culturii universale.

Bazat pe concepte reale despre cultura i istoria neamului românesc; despre lume - în termeni filozofici i nu numai; despre fiin a uman care tinde mereu în a produce schimb ri pozitive în via a social ; în lupta împotriva inechit ii sociale; în promovarea conceptului despre valoarea omului în societate i, corespunz tor, perfec ionarea cât mai civilizat a acestuia; cât i multe alte subiecte; - literatura român este prezent i recunoscut ca art autentic atât în spa iul cultural na ional, cât i universal.

Deci, operele literare scrise de marii scriitori ai neamului românesc, cu prec dere ale lui Mihai Eminescu, sunt considerate de o mare valoare i importan cultural , ele ghidând de la apartenen a limbii române pân la cele mai oportune i sofisticate chestiuni ale vie ii spirituale române ti.

Cu o deosebit onoare pentru poporul român de pretutindeni, ziua de 15 ianuarie a fiec rui an este intervalul de timp prin care se rbatore te aniversarea marelui poet i scriitor Mihai Eminescu expresie i valoare a culturii na ionale române ti, mândrie na ional pentru identitatea eminescian i pentru identitatea universal a operei eminesciene.

Aceast zi pentru poporul român este un eveniment nu numai de s rb toare, dar, în acela i timp, este o zi a medita iei privind problemele actuale cu care se confrunt na iunea român , poporul român din Basarabia, precum i to i românii de pretutindeni. Totodat , aceast zi - 15 ianuarie - trebuie s fie un moment de adânc cugetare, axat pe valori identitare i con tiin na ional - procese atât de importante în dezvoltarea omului i a societ ii - toate la rândul lor fiind valori ce formeaz centrul de referin în cultura oric rei na iuni.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Doina DR{GU|

clipa prielnic

golul l untric

dac adâncim o profunzime putem g si poarta esen elor profunde i auzim cum picur cerea cu inima netulburat de invidii i mistere sim im cum trece ca o umbr via a pe sub podul anilor prin vidarea spiritului de dorin e i captarea energiei ancenstrale a c uta neg ri sf râmate-n judec i ne putem adapta la clipa prielnic

zutul confer posibilit i dar nev zutul permite utilizarea lor a cum de interiorul vasului modelat din lut depinde folosirea lui doar golul l untric asigur utilitatea exteriorului iar no iunile se grefeaz -n teorii i se g sesc expresii în reflexul mi tor cu transform ri reprezentate în fantastic nev zut

Daubigny - Câmp cu maci

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

}tefan Lucian MURE}ANU

Folclorist prin educa\ie ]i etnolog prin dorin\a cunoa]terii preocup[rilor omului de la sate Motto: Cronicile i cântecele populare formeaz , în clipa de fa , un material din care culeg fondul inspira iunilor. (Mihai Eminescu) Petrecut în nevoi ale timpului s u, neodihnit în dorin a de a- i cunoa te profund originea i mersul în istorie a mo ilor i str mo ilor lui, Eminescu se înal din cugetul poporului român cu slova mo tenit din traco ge i, lefuit i d ltuit în toat crea ia literar pe care ne-a l sat-o drept mo tenire. Anul 1873, la numai dou zeci i trei de ani, îl va defini, pentru activitatea sa de cercetare a folclorului românesc, ca pe un etnolog i un culeg tor de crea ii populare române ti. O m rturie personal , privind aceste manifest ri culturale, o vom întâlni în revista Timpul, din 8 aprilie 1882, în care publica un articol, intitulat Materiale etnografice, unde Eminescu rturisea o realitate biografic : „întâmplarea m-a f cut ca, din copil rie înc , s cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruci , i-n curmezi , pân-în Tisa i-n Dun re.” Augustin Z.N. Pop înt re te aceast rturie a lui Eminescu, consemnând: „Înc din copil rie, poetul ar tase interes literaturii s te ti i la Orientul Mihai Eminescu în prima propusese ca, întov it de jum tate a anilor 18701 Vasile Dumitrescu-P un, s culeag folclor din Moldova. În 1869 î i pusese în gând s conferen ieze în Maramure despre poezia popular .” (A.Z.N. Pop, 1978:102).

Am putea spune, nu ca eminescologi, nici nu ne permitem s afirm m acest lucru, ci doar ca mode ti observatori, c la Mihai Eminescu, basmul popular a fost o pasiune exprimativ a libert ii interpret rilor, a jocului luminii în întunericul teluric, a prezent rii altfel a eului din fiindul interiorizat, a cre rii putin ei din neputin . Pe scurt, basmul a fost pentru poet crea ia literar specific motiv rii sensului ipostazelor, o form de prezentare a lucrurilor într-un adev r al imaginarului imaginat. Basmul cules de Eminescu unea în cuget întreg poporul românesc, tr irile lui într-un sat, transformat în regat, unde feciorii satului deveneau Fe i-frumo i. Învr jbitorii erau zmeii i zgripuroaicele. Din prea mult respect pentru trecutul poporului, ca urma i

ai vitejilor daci din care p rin ii i str mo ii lui se tr geau, Eminescu a cultivat limba dup normele graiului ranului care î i petrecea via a de la asfin itul i pân la apusul soarelui, de la sem natul i pân la recoltatul roadelor p mântului, urmare muncii sale neobosite i de la horele din zilele de s rb toare ale verii, pân la ez torile sau cl cile unde oamenii satului se întâlneau, sporind priceperea într-un altfel de munc , descoperindu- i i apreciindu- i talentul artistic al fiec ruia dintre cei ce erau d rui i cu har creativ i interpretativ.

Acolo, în mediul acela al întov irii sufletelor, se n teau pove tile întâmpl rilor deosebite i basmele care au r mas de-a pururea zestrea nemuritoare a talentului nostru narativ. Cercet tori în domeniu au cules aceste crea ii i au z rnicit, precum marele poet al românilor, fabulosul peste tot ceea ce satul str mo esc a d ruit culturii neamului românesc unitate, voin în sim iri i în cuvânt: „Eminescu visa pe Împ ratul ran, din basme, care iese sara-n prisp s stea cu ara de vorb i, f s aib no iuni de drept i de politic , judec pe supu ii lui numai cu bunul-sim ” (G. C linescu, 1982:458).

Penetra ia eposului popular, în basmele culese de Mihai Eminescu, este evident atât în atitudine, cât i în expresie pentru c aceast specie literar survine modalit ilor gândirii lui poetice nu numai ca o cerin de a se subtiliza prin basm în lumea fantasticului „cu zâne îmbr cate în aur i lumin , cari cânt senina lor via în palate de cristal”, ci ca o dorin vie a inspira iei pentru tot ceea ce avea s însemne crea ia lui poetic .

Trecute prin filtrul des vâr it al erudi iei, în spiritul tr irilor ranului i a graiului lui, pu inele basme culese de Eminescu i antologate în volume de basme populare scot în eviden calitatea lui de culeg tor de folclor2.

Crescut în satul tradi ional românesc, poetul se va sim i atât de atras de frumosul arhaic, încât toat crea ia lui, poetic , cât i cea în proz , va fi str tut de izul rozmarinului i al muzei Vol. Poesii - 1884 în toare de inspira ie din doinele

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

create cu suspine de rapsodul popular, în liniile cus turilor iei str mo ti. Locul na terii i al co-pil riei lui Mihai Eminescu sunt profund marcate de toat istoria rii de Sus. Un inut românesc cu vechi datini i convenien e, cu o concordan a graiurilor i cântecelor, care au avut, în permanen în memoria poetului, imaginea cet ii de scaun a Sucevei, a domnitorului tefan cel Mare, un loc mitic considerat atât al înv ilor cro-nicari, cât i a marelui erudit al epocii sale, savantul Dimitrie Cantemir. În acest inut de basm, aveau se nasc , mai târziu, Ion Creang i Nicolae Iorga, George Enescu, Mihail Sadoveanu i Nicolae Labi , români ai României Reîntregite.

Toate aceste figuri de seam ale cul-turii române ti au pre uit tot ceea ce a însemnat patrimoniu eminescian.

Eminescologul Nicolae Georgescu consemna astfel în lucrarea sa, Eminescu i editorii s i, despre personalitatea marelui nostru poet: „În privin a fenomenului Eminescu, pe care-l investig m, ni se pare cu totul semnificativ tendin a de revenire la origini, la cele care au fost a a cum au fost. Eterna întoarcere n-a func ionat efectiv, practic, ca o continuitate necesar ”, constata eruditul exeget, dup care specifica perioada: „în ultima jum tate de secol, cultura pare ai fi ales timpul s geat ; acum, ca printr-o reac ie, asist m la un fel de avalan a trecutului uitat care- i cere dreptul la via .” (N. Georgescu, 2000:204).

Nimeni nu s-a putut îndoi de dorin a lui Eminescu de a fi tr it într-o alt lume decât în cea care tr ia. Puterea lui creativ a dominat timpul lui i timpul care a urmat dup încetarea existen ei lui p mânte ti. M rturie a acestei dorin e îi st întreaga produc ie literar cunoscut i, poate, înc multe necunoscute, cât i Caietele manuscris, care sunt un veritabil document de înalt cultur i dorin continu de a cunoa te, o medita ie profund în tainica în elepciune a str moilor poporului român. În paginile acestor caiete s-au g sit, abia dup 13 ani de la moartea sa, minunatele culegeri de crea ii populare, între care i basmele citate în rândurile de mai jos, cât i însemn rile etnologice.

Motivarea sensului culegerii basmului popular în cadrul programului „Orientul” Motto: Literatura popular nici nu se poate numi altceva decât cugetarea i productele fanteziei poporului însu i care devin literatur în momentul în care se produc prin scriere, sau produceri a clasei culte care se potrivesc îns a a de bine cu gândirea poporului, încât dac acesta nu le-a f cut, le-au putut îns face. (Mihai Eminescu, Revista Curierul de Ia i)

Bustul lui M. Eminescu în Vevey, Elve ia3

Aten ia îndreptat c tre culegerea basmelor populare va fi pragul de recunoa tere, de c tre Mihai Eminescu, a harului creativ ca povestitor al ranului plaiurilor bucovinene, i nu numai, de a me te ugi ideea în imaginea frumosului imaginativ. O iestrie a celui

Anul XI, nr. 1(113)/2020

pe care etnologul Eminescu îl va recunoa te ca f uritor de patrimoniu.

Poetul era con tient de unitatea poporului român în limb , în tradi ii i în cultur . El cuno tea îndeaproape toate fr mânt rile suflete ti ale ranului din toate provinciile române ti. În doina popular , cântat în amurg de ranul obosit de la munca câmpului, sim ea cuvântul în t narea lent a neputin ei spunerii durerii în fa a celor care îl asupreau.

Acel om al satului românesc a meditat profund asupra fiindului u teluric i i-a aventurat sufletul în lumea timpului îndep rtat al fantasticului, în care eroii satului, voinicul sau viteazul vor fi fost cei care au devenit, în basme, fl ii vânjo i, reprezenta i prin Fe i-frumo i, ap tori ai a ez rilor lor tradi ionale, locuite cu oameni buni, având nobila misiune de eliberatori ai celor prin i în jugul asupritor. În basme, asupritorii erau zmeii care le r peau, pentru poftele lor, fetele din vatr , Ilenele Cosânzene. Ace ti fl i curajo i se ipostaziau în viteji traversabili ai unor t râmuri, în care tr iau i p timeau, pân învingeau pe deplin elementul r ului, zmeul, balaurul cu apte capete, dar i chinurile Iadului, ca ac iuni ale ini ierii. Cosânzenele nu erau altele decât fetele satului, fecioarele despletite ale râurilor, tinerele prinse în mrejele puternice ale Sbur torului, cele care î i a teptau ursitul. Astfel le descrie basmul cules de M. Eminescu: „... a a de frumoase, de la soare te puteai uita, da' la dânsele ba. Acu' cele dou erau cum erau, da' cea mijlocie nici se mai poveste te frumuse ea ei.”

(M. Eminescu, 2000:206).

La vârsta de 19 ani, în anul 1869, împreun cu al i prieteni iubitori de folclor, printre care i binecunoscutul jurnalist al timpului, prozatorul Grigore Haralambie Grandea (1843-1897), poetul Mihai Eminescu se al tur cercului literar Orientul4, având ca scop culegerea, din graiul viu al poporului, basme, doine, balade i legende cu întâmpl ri din istoria fr mântat de nevoi a celor care locuiser acest mânt str bun, vitejii daco-ge i, cât i a celor care îl locuiau acum sub numele de român. Printre basmele populare culese de Eminescu se num : lin-Nebunul, Frumoasa Lumii, Vasilie-finul-lui-Dumnezeu, Borta-vântului, Finul-lui Dumnezeu. În toate aceste crea ii literare populare se va observa atrac ia poetului fa de graiul poporului, pentru el era graiul românilor, dar i de prezentarea anumitor am nunte legate de spiritul care a dominat i înc mai domin perceperea despre lume a ranului român. Dezlegarea tainei cuvintelor vechi române ti este substituit cu prezent ri de ac iuni fantastice care coreleaz imagina ia cu realul imaginii posibilei întâmpl ri. Mihai Eminescu este un p str tor al structurii tradi ionale a acestei specii literare, fapt reg sit în toate basmele culese de la povestitorii ez torilor satului. El le-a cules i le-a încadrat schemei specifice a acestor crea ii literare populare, unde personajele sunt l sate s î i asume planul misiunii lor: trecerea „probelor”, treptele ini ierii care vor duce la maturizarea deplin a eroului basmului, la victoria final , prin îndeplinirea misiunii asumate asupra distrugerii r ului: „- Ba nu, fra ilor, hai s facem o boamb (obiect în form sferic ) de fier i noi ne punem tustrei al turi, ia-a a, cum faci cruce. S-o arunca i unul din voi în sus, c -i tiut pe care-a c dea, acela i vinovat. -o aruncat în sus, -o c zut pe cei doi i i-o f cut mii de f râme” (M. Eminescu, 2010:216), dup care urmeaz r splata: „ i el a f cut o nunt stra nic .”

(M. Eminescu, 2010:216).

Ca structur , basmele populare culese de Eminescu se bazeaz pe un model unic. Au loc interven ii destabilizatoare (basmul linNebunul: „Acu` ei o ie it afar i unul dintr-în ii o prins a fluiera cât s-o f cut un nor mare i nu s-o mai v zut nici ei, nici fetele. Le-au pit.”) care tulbur ordinea i lini tea fireasc a locuitorilor îns intervine cel care î i asum misiunea restabilirii ordinii ini iale. Tot de structura tradi ional a basmelor in i formulele narative de început, mediane ( lin-Nebunul: „Era odat-un împ rat -avea trei

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fete i erau a a de frumoase...”; Frumoasa lumii: „Apoi poveste, poveste, Dumnezeu la noi sose te, c -nainte mult mai este. Era odat un vân toriu -avea trei copii i era s rac-s rac, c numai cu-atâta se inea...”) i cele finale, de încheiere a ac iunii: „ -am înc licat peo pr jin i i-am spus o minciun , -am înc licat pe-o poart i i-am spus-o toat ”. În cuprinsul descrierii ac iunii basmelor culese de Eminescu, se constat o deosebit apreciere a valorii estetice, dar i a faptului moralizator care reiese din con inutul i dialogul personajelor, pentru c este pus mereu în eviden dorin a de dreptate, de luminare a adev rului i a frumosulu din întunericul r ului, dar i de eviden ierea cinstei de care d dovad , în simplitatea lui, omul din popor. Imaginile din basme sunt expresii ale împlinirilor teritoriale, el nu sec ioneaz , ca regiuni, în ac iunea basmelor, teritoriul ocupat de români i nici nu-i clasific ca moldoveni, ardeleni sau munteni.

Basmul cules de Eminescu este basmul românilor. În preocuparea de culeg tor de folclor, poetul va conserva, ca tr tur esen ial a acestor crea ii literare, oralitatea stilului, marcat prin adresarea direct a unui auditoriu imaginar, îmbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirect , prezen a dativului etic, a vocativelor, a expresiilor exclamative, a interjec iilor i a compara iilor de natur popular : „- M i femeie, tot o moarte-am s mor, ian s m duc eu în durea ceea, s v d ce-oi g si acolo.” (M. Eminescu, 2010:217).

Eminescu î i particularizeaz , în aceste lucr ri de o bog ie etnologic semnificativ , doar scrierea corect , dup regulile gramaticii limbii literare, a tuturor cuvintelor i expresiilor populare, îns le p streaz autenticitatea: „Împ ratul, când a auzit a a, stra nic s-o mâniat -o tat o tire s se duc cu r zboi asupra lui. Împ ratul era frunte, tii, mai mare.” (Basmele românilor, vol. V, 2010:239). În transcrierea lor, le rgine te i le ata eaz arhaicului într-un minunat grai popular, când cititorul s le îndr geasc i s le adauge propriului vocabular.

Forma viitorului popular „o omorât, o f cut, o mâniat, o g tat” înlocuie te magistral perfectul compus care ar fi trebuit, dup normele gramaticale, s fie trecut atât la forma de singular, cât i la forma de plural, dup caz. Forma popular de viitor „o fost”, spre exemplu, care substituie perfectul compus, specific vestului i nordului rii noastre, inuturile românilor ardeleni, folosit în basmele culese de Eminescu, d o eleva ie5 i o cursivitate ideilor, în care timpul, dar i spa iul sunt presupuse norme ale existen ei i ale desf ur rii ac iunii. În aceea i expresie, în care cursiv prezint ac iunea basmului, Eminescu alterneaz perfectul compus literar cu viitorul popular, creând un efect al timpului trecut, folosit în limbajul poporului: „ i l-a omorât i pe acesta -o f cut patru c pi i de carne din capetele lui.” (Basmele românilor, vol. V, 2010:207). „Admirator, predestinat, al crea iilor populare, Eminescu i-a f cut ucenicia în chiar gr dinile îmb ls mate ale folclorului”, consemna Perpessicius în lucrarea sa Eminescu i folclorul, de la care a împrumutat atâtea miresme i atâtea podoabe pentru propria sa crea ie poetic ” (Perpessicius, 1971:418). Folclorul românesc, în esen a c ruia intrase i-i trezise nem rginita dragoste fa de tradi iile str mo ti, l-a urm rit îndeaproape pe tot parcursul vie ii sale. Copilul Mihai, înzestrat cu o memorie i o inteligen aparte, î i va forma înc din copil rie o zestre deosebit cu cântece populare6, legende, pove ti i basme. El însu i va m rturisi, prin anul 1877, c toate aceste cunotin e despre crea iile populare i-au fost d ruite de o b trân din sat, îns mama lui a fost cea care l-a ini iat în trezirea îndr girii i pre uirii crea iilor populare, episod al copil riei sale, pe care Eminescu avea -l fac nemuritor, în versurile: „Mama-i tia atâtea pove ti pe câte fuse/ Torsese în via deci ea l-au înv at/ S tâlcuiasc semne -a rilor spuse/ i murmura cuminte a râului curat.”7 „Unele manuscrise cuprind, cum se desprinde din Lista manuscriptelor con inând scrieri vechi române ti d ruite Academiei Române de d-l T.

19

Maiorescu, mai multe texte, cu un con inut divers” (D. Vatamaniuc, 1998:11), vom observa îns c dou dintre aceste colec ii însumeaz crea ii literare populare, p strate în manuscrisul 2260, 315-327, intitulat de exege i, cercet tori în domeniu, Caietul anonim8 (M. Eminescu, 1963:647-579).

Lectura basmelor culese de Eminescu este atât de curg toare i vie, încât treze te în sufletul c ut torului de frumos în folcloristic interesul deslu irii adev ratului cod din expresia basmului popular, acea expresie care îl conduce întotdeauna la originile acestui popor românesc. Ca cercet tor, trebuie s ai abilitatea i erudi ia în elegerii tainei exprim rii cuvântului din literatura popular , s îl sesizezi ca element principal al puterii de întoarcere la tradi ii.

Caietele eminesciene, controverse i rezolv ri Activitatea lui Mihai Eminescu, de culeg tor i prelucr tor sensibil a crea iilor literare populare din fondul autohton, înc din anii adolescen ei, s-a putut constata atât din studiul biografiei sale, a declara iilor celor care l-au cunoscut îndeaproape, cât i din manuscrisele care formeaz acum celebrele Caiete Eminescu, ce se g sesc în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române. Înc de la începutul anului 1902, odat cu publicarea, în revista Convorbiri literare, a acelor texte populare extrase din manuscrisele lui Eminescu, s-a confirmat acea nobil preocupare a poetului, care nu a fost ocazional , ci o activitate ce a inut pân în anul 1883, când a fost atins de boal . În acel an, la numai 33 de ani, Mihai Eminescu tr ise de trei ori vârsta unui mare creator de art literar , de filosofie, de exprimare a în elepciunii poporului din care provenea, în cuvântul pe care me te ugit îl prinsese în expresia versului s u.

Scrierile sale au fost strânse într-un volum antologic de Ilarie Chendi, pe care le-a publicat sub titlul Literatura popular , ca o recunoa tere a activit ii lui Eminescu în domeniul culegerii de materiale folclorice. Extrasele lucr rilor s-au f cut din manuscrisele de care, pân atunci, nu se tia nimic, i pe care Titu Maiorescu le-a predat cu list de inventar, abia în ianuarie 1902, Academiei Române.

Acest fapt a fost marcat ca unul dintre importantele evenimente de evaluare a unor crea ii folclorice necunoscute, mai ales c ele aparineau marelui poet român Mihai Eminescu. Evenimentul nu a trecut neobservat, a constituit o activitate deosebit în marea mi care s torist i a avut influen în deschiderea de noi c i de cercetare asupra a tot ceea ce Eminescu a l sat culturii române ti. În revista „S torul”, nr. I, anul 1902, ap rut în ziua de 28 aprilie, la pagina 341, a putut fi citit o prelucrare sau mai bine spus o imita ie popular , cu titlul Ursitorile9, reprodus de Nerva Hodo i Ilarie Chendi, dup manuscrisul din Caietele Eminescu. La pagina 350 a aceea i reviste vom întâlni i povestirea popular , culeas de Eminescu, cu titlul Borta10-vântului11. Un basm scurt, de numai 70 de rânduri, poveste te întâmpl rile de via ale unui „om s rac-s rac”, ca o pila ceea ce de fapt însemna expresia a umbla dup borta vântului, a în elege c încrederea este un incurs de început al suspiciunii. irea omului într-o lume care va urma s îl deposedeze de o avu ie ruit de divinitate („femeia omului viclean ”), îl va duce, pân la urm , s rezolve aceast problem . Ca un dat al unei experien e nepl cute, din cauza naivit ii acelui „om s rac-s rac”, ca fapt al neputin ei maturiz rii de pân atunci, el va parcurge câteva trepte spre chibzuin . În încheierea basmului omul va învinge, iar culeg torul acestei povestiri populare ne va spune: „S-o dus împ ratul, -o r mas în pace -o tr it bine.” Am dori, în continuare, s cit m tot din acest basm o subliniere a lui Eminescu, remarcabil : „Da` el avea bani, da` tot cu straie de-ale noastre, nu cu straie le ti”, referindu-se aici la

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dragostea pe care ranul român o avea pentru portul lui str mo esc, mo tenire plin de taine în tot ceea ce reprezenta acest port.

Cunoa terea folclorului a fost etapa aprecierii i apropierii nedevâr ite de poporul român, a însenin rii con tiin ei lui artistice la aducerea aminte a timpului în care se l sa vr jit de întregul con inut sincretic al ez torilor serilor lungi de iarn , extaziat de prezentarea textelor memorate ale talenta ilor interpre i ai satului: ghicitori, pove ti, basme, doine i cântece vechi de vitejie sau de haiducie. Cele 400 de texte, care însumeaz lirica popular , în manuscrisul 2260, 315-328 ce se g se te la Biblioteca Academiei, sunt culese o serie de cântece de lume i irmoasele12 ce cuprind peste o sut de texte. Pe lâng toat aceast înc rc tur de crea ii populare se mai adaug baladele i basmele populare în proz , din care marele poet s-a inspirat în poemele sale: lin nebunul, Fata-n gr dina de aur, Miron i frumoasa f corp, Poveste Dochiei i ursitoarele, Ursitoarele, Mu atin i codrul, Drago Vod cel B trân, Peste codri sta cetatea, Codrul, m ria ta, Doin , doin , greu îmi cazi.

Caietele eminesciene, care se p streaz la Biblioteca Academiei Române, stau m rturie multora dintre preocup rile etnologice13 ale marelui luceaf r al poeziei române ti. R sfoindu-le i aplecândune într-un studiu interesat asupra acestor scrieri, vom observa interesul ambi ios al tân rului Eminescu de a competi iona cu deja cunoscutul, în vremea aceea, a culeg torului de art popular , Vasile Alecsandri. Tân r fiind, a explorat cu un patriotism i un interes împlinit acest domeniu, care începuse, datorit reprezentan ilor curentului literar romantism, s fie pus pe raftul valorilor adev rate, ale celor care des vâr eau, prin crea ia folcloric , vechile tradi ii str mo ti. Culegeri considerabile, transcrise cu astfel de crea ii literare populare, sufereau prefaceri, iar multe versific ri erau crea ii în genul popular. Urm rind acest traseu de împlinire a marilor no tri creatori de art poetic , printre care i neobositul culeg tor de folclor Vasile Alecsandri, vom reg si mirajul Zbur torului printre crea iile poetului, republicate în colec ia de Doine. Eminescu, supus unei astfel de competi ii, va încerca i el structurarea acestei teme constatate în manuscrisul 2260, f.34, 35, 36, 40 i 2276 I, f.14v al Bibliotecii Academiei Române. La În ir -te, m rg rite i zbunarea lui Statu-Palm , în care elementele populare erau manifeste la Alecsandri, Eminescu va crea poemul Fata în gr dina de aur, Miron i frumoasa f corp, lin Nebunul. Când Vasile Alecsandri a publicat legenda în versuri

Daubigny - Întoarcerea turmei

Anul XI, nr. 1(113)/2020

a lui Gruie Sânger, Eminescu a c utat s scrie o dram istoric dedicat acestui personaj, care s poarte acela i titlu cu al poemului „bardului de la Mirce ti”, m rturie conferit în manuscrisul 2278, f.18 i 2262, f.107v i urm toarele, din cadrul Bibliotecii Academiei. Apropierea maiestuoas a lui Alecsandri de crea ia popular a fost pentru tân rul Eminescu un exemplu plin de roade.14 Având ca sus inere material manuscrisele eminesciene de la Biblioteca Academiei, putem afirma cu toat convingerea c , dac puterea financiar i-ar fi permis publicarea culegerilor cu crea iile sale populare, adunate de-a lungul timpului, Mihai Eminescu ar fi dep it cu mult, în acest domeniu, pe Vasile Alecsandri, dup cum la dep it i în crea iile de inspira ie popular . Unele dintre manuscrisele lui Mihai Eminescu au fost studiate i clasate de c tre eruditul filolog Moses Gaster (1856-1939) în dou dintre lucr rile sale, Literatura popular român (1883) i Chrestoma ie român (1891), lucr ri document care au stat la baza studierii acestui domeniu de activitate literar de c tre o seam de folclori ti i etnologi români. În special, pentru Mihai Eminescu, basmul popular a reprezentat o specie literar aparte, atât în interpretare, cât i în reproducerea fenomenului de crea ie a acestuia. Basmele l-au inspirat i i-au dat posibilitatea s î i formeze o nou viziune despre lume i via întrun tot unitar cu mediul în care ac iunea acestuia se desf ura. Balsamul naturii avea efectul metamorfoz rii existen ei eului personajului principal al ac iunii basmului în element curator, fantasticul înlesnindu-i posibilitatea învingerii maleficului prin toate mijloacele de existen ale ac iunii fabulatoare a basmului. Mihai Eminescu a cules basmul atât ca dorin de antologizare a acestor crea ii populare ca valori ale patrimoniului cultural na ional, cât i ca documente etnologice personale, de inspira ie i studiu continuu, în care antropologia studierii caracterului con tientiza, în compozi ia eminescian , modul de via i de a ezare a personajelor în sistemul vital al satului, localizarea ranului român din Moldova i definirea lui ca parte din întregul teritoriu areal al românilor. Augustin Z.N. Pop, unul din neobosi ii c ut tori ai l untrului biografiei poetului, consemna astfel în lucrarea sa, Noi contribu ii documentare la biografia lui Mihai Eminescu: „La ceea ce se recunoa te meritelor pedagogice ale lui Eminescu i onestei lui raport ri oficiale asupra înv mântului primar contemporan, ad ug m o nou m rturie despre interesul cu care Eminescu î i propunea s valorifice folclorul. Entuziast, el promisese în 1875 lui Titu Maiorescu i prietenului s u Teodor Nica, secretar general al Ministerului Cultelor i Instruc iunii Publice, s întocmeasc un chestionar folcloric, care urma s fie multiplicat de minister (probabil prin tipar) i s fie expediat colilor s te ti din ar .”

(A.Z.N. Pop, 1969:166).

Interesul pentru folclor, în special în perioada cât a func ionat ca revizor colar, dar i în cea de dinaintea ocup rii acestui post, a constituit un atu onorabil în ceea ce prive te abunden a culegerii de texte literare folclorice, dar i de not rile lexicale expresive ce s-au sit, dup moartea sa, în caietele lui personale: „Cunosc tor al problemelor de folclor, i f s tie c merge pe drumul lui Odobescu, pentru pre uirea i grija de a se culege literatura popular a na iei lui, Eminescu vedea cu îndrept ire în înv tor elementul i capabil, i util pentru culegerea tezaurului popular.” (A.Z.N. Pop, 1969:166). În anul 1883, când a fost atins de destin, Mihai Eminescu tr ise de trei ori via a unui creator de art luminatorie în literatur . El f urise noi direc ii i sugestion ri în în elegerea i conceperea unei crea ii literare ars poetica. Eminescu nu s-a pierdut cu nimic, a r mas în memoria poporului român, dar i în cea universal , simbolul noilor deschideri ale luminii luceaf rului, cuvântul lui a fost, înc din vremea în care a tr it i a creat literatur , expresia pur a românismului, ideea în esen a ei vital : „Dac gândirea este apanajul umanit ii elevate,

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

visarea este abilitatea compensatorie i subtil a naturii de a se regenera din interior. Fa de gândirea acuzatoare, visarea se protejeaz feericului. Razele lunii (emise de ochiul cosmic al con tiin ei) poteneaz for a visului de a absorbi fostele componente ale realului, acum eliminate din spa iu i timp.” (N. Nicolau, 2004:22).

1

Cf. Wikipedia, enciclopedia liber , Mihai Eminescu.

Caietul 2260, miscelaneu din 329 foi, cuprinde un bogat material popular autentic ori prelucrat de poet. Foile 303-310 au f cut parte din acela i caiet i se afl intercalate între produc ii din epoci diferite, scrise pe hârtie de format i calitate variate. La f. 303, în col ul din dreapta, Eminescu a scris cu cerneal ro ie: „Poezie popular ”. Pe foile 304-310 sunt lipite pagini din publica ii; ff. 305-307 sunt din Foaia Soc. pentru Ut. i cultur rom. în Bucovina III, 1867, pp. 138-l41. Singura culegere Iep oara (dup Toroipanul, noteaz Eminescu) este scris de mâna poetului. Din caiete! ff.303-310 au f cut parte i foile 138-l42 care cuprind o Colind i un fragment din Plugu orul.

Paginate de Eminescu l-7, foile 160-l66 constituie un caiet intercalat între produc ii de alt gen. Printre culegeri autentic populare se afl aici i fragmente din Spitalul amorului (Fata trecut , Muierea cu b rbat lene ) i din diferite cântece de lume. Unele versific ri sunt exerci ii de-ale poetului dup model popular. Cf. Caietele Eminescu.

3 Cf. Wikipedia, enciclopedia liber , Mihai Eminescu.

4 Foile 285-301 cuprind versificarea Mu atin i Codrul, iar ff.274-284, încercarea Ursitorile. Sunt adaosuri de dup anul 1878, deoarece au, pentru unele p i, variante anterioare în ms.2276 I i ms.2308. Foaia 247 cuprinde proverbe necatalogate, asem toare cu alte câteva foi tot din ms.2260, dar cu material de alt gen. În acela i ms. se mai g sesc încerc ri în gen popular, imita ii i variante la diferite culegeri, la ff.34-36, 40, 58 v. Foile 313-325 alc tuiesc un caiet format mare, scris pe dou coloane. Sunt culegeri transmise poetului, care în bun parte se afl trecute, cu prefaceri, în manuscrisele 2276 I, 2277, 2284, 2285, 2306. Caietul anonim prezint particularit i fonetice moldovene ti; gre elile de ortografie arat cultura redus a culeg torului. Avem a face, probabil, cu o achizi ie f cut de Eminescu în epoca de lucru pentru Societatea literar Orientul.

5 Eleva ie, 1. În ime moral , spiritual , grandoare, m re ie moral . 2. Reprezentare grafic la scar a fe elor verticale exterioare ale unei construc ii, ale unei ma ini etc. [Gen. -iei, var. eleva iune s.f./cf. fr. élévation, lat. elevatio]. Cf. DEX 1974.

6 Foile 175 i 212 cuprind fragmente din Cântece de lume, care se afl în întregime în ms.2306 i ms.2277. Foile 147 i 194 cuprind material pentru doin : „Ce st vântul s tot bat ”. O parte din versurile f.147 sunt reluate în ms.22761, ff.16 i 179. Ms.2276 I este din anul 1878 i urm torul, foaia 147, este anterioar . Cf. Vatamaniuc 7 Aceast consemnare se afl în Lista manuscriptelor con inând scrieri vechi române ti d ruite Academiei Române de d-l T. Maiorescu.

8 Provenien înc neidentificat . Cf. D.Vatamaniuc, Caietele Eminescu.

Mitologie i document.

9 Reproducem câteva versuri din poezia „Ursitorile”: Codru-i alb i frunzai neagr . / A lui mii de r murele / De z pad îi sunt grele, / Vântul trece doar prin ele, / Vântul rece i vro arc / Scuturând le mai descarc ... / Alb -i noaptea cea cu lun , / De-n departe codrul sun , / Lupi-n pâlcuri se adun .

10 Bórt , borte, s. f. (reg.) 1. Scobitur , adâncitur într-un corp, într-un material sau în p mânt; gaur , groap . 2. scorbur . 3. vizuin . din ucr. bort.

Cf. DEX, 1974.

11 Reproducem din basmul „Borta-vântului”: Era un om s rac - s rac, avea o mul ime de copii. Acu era-n vremea foametii i el a muncit v-o pt mân pe un c de gr un e. Acu s-a dus la râ ni cu dânsele.

Dup ce le-o râ nit, a e it afar cu c ul cu f in i s-a pornit o furtun mare i i-a luat toat f ina din c .

12 Irmós, irmoase, s.n. Primul vers sau prima strof dintr-o cântare bisericeasc . Din sl. irmosu. Cf. DEX, 1974.

13 Caietul 2262 miscelaneu din 217 foi, cuprinde mult material. Foile 6466, 94-95, 98, 10l-l02,117, 123-l24,143-l50 au f cut parte din acela i caiet. La ff.64 i 147 sunt culegeri pe care Eminescu le citeaz , cu mici prefaceri, în O tragedie ig neasc din Curierul de la i, 1876, nr. 79, toate 2

21

fiind dinainte de 1876. Culegeri de la ff.66, 98 i 130 sunt reluate în ms.2276 1. La f.123 este Cântecul str in ii, din care Eminescu citeaz o parte, cu mici modific ri, în articolul pirea Bucovinei din Curierul de Ia i, 30 septembrie 1877. Aceste foi sunt de format mare, jum i de coal , transcrierile sunt f cute cu cerneal , scris îngrijit. i compozi ii eminesciene cu creionul. Cf. Caietele eminesciene.

14 Caietul 2261 este format din 337 foi diferite i cuprinde material popular la f.113v., activitate a anilor 1877- l878. O poezie din acest caiet are o variant de mai târziu în ms.22761. La f.305 este întâlnit poezia La mijloc de codru des, într-o form apropiat de textul din Convorbiri literare.

Ut., XVII, 1884, 1 febr., posterioar variantelor din ms.2276 I, ff. 20v i 22. La f.306 se g se te manuscrisul poeziei Ce te legeni codrule într-o variant asem toare cu aceea din ms.2276 I, f.31 i pu in deosebit de textul din Conv. Ut. XVII, 1884, 1 februarie. Cf. Caietele Eminescu.

Referin e bibliografice: · Caietele Mihai Eminescu, Editura Eminescu, Bucure ti, 1975. · Basmele românilor, vol. V, pp.206-249, Mihai Eminescu, basme populare, Editura Jurnalul Na ional, Bucure ti, 2010. linescu, George, Istoria literaturii române de la origini pân în prezent, Editura Minerva, Bucure ti, 1982.

Crihan , Marcel, Scrieri despre Mihai Eminescu, Ed. Macarie, Târgovi te, 2001.

Eminescu, Mihai, lin-Nebunul, Basmele românilor, vol.V, Editura Jurnalul Na ional, Bucure ti, 2000.

Eminescu, Mihai, Opere VI. Literatura popular , Editura Academiei Române, Bucure ti, 1963.

Georgescu, Nicolae, Eminescu i editorii s i, vol.I i II, Editura Floare albastr , Bucure ti, 2000.

Georgescu, Nicolae, Un an din via a lui Mihai Eminescu, Editura Floare albastr , Bucure ti, 2006.

Nicolau, Narcis, Eroismul eminescian, Ed. Perpessicius, Bucure ti, 2004.

Perpessicius, Eminescu i folclorul, în „Eminesciana”, Editura Minerva, Bucure ti, 1971.

Pop, Augustin, Z.N., Noi contribu ii documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Bucure ti, Editura Academiei Române, 1969.

Pop, Augustin, Z.N., Pe urmele lui Mihai Eminescu, Editura Sport-Turism, Bucure ti, 1978.

Vatamaniuc, Dumitru, Caietele Eminescu. Mitologie i document, Editura Funda iei „România de Mâine”, Bucure ti, 1998.

Daubigny - Insulele virgine de la Bezons

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Mul\imi neutrosofice (I) Conferin

Interna ional în China

17/18 decembrie 2019. La miezul nop ii... Jingle bells, jingle bells / Jingle all the way!

E o noapte neagr . Doar muzica de la radioul ma inii m ine treaz în drum spre Aeroportul International Sunport (Alberquerque, New Mexico).

Via a rapid , dens , neprev toare. Schimb ri abrupte. Asta e America, mereu o nou aventur .

Scriu câte 2-3 cuvinte pe pagin în jurnal, pe neve, i cu mâna stâng pe volan.

O dezvoltare neutrosofic pe vertical . M duc pentru a cincea oar în China. Ies din monotonia cotidian .

Pink Floyd, Johnny Cash... Ritmuri sacadate, neîntrerupte... ca-n via !

Ob inusem viza chinez pentru un an de zile (209$) prin China EntryVisa.com, compania CEV, LLC din California, ora ul El Monte.

ALBUQUERQUE - LOS ANGELES 2h 19 min LOS ANGELES - SHANGHAI PUDONG 14h 15 min Întrerupere: 3h 25 min

M-au a teptat Prof. Dr. Xiaohong Zhang, de la Universitatea de tiin e i Tehnologie Shaanxi, traduc toarea Ling Yang i oferul universit ii.

SHANGHAI XI'AN 2h 50 min Timp total de c

torit (incluzând întreruperile)

25h 54 min N-am dormit toat noaptea. Sunt rupt... În Los Angeles, avionul stagneaz vreo or jum tate pe pist . Nu poate s i ia zborul din cauza vântului. i-am leg tur în Shanghai spre Xi'an... Zbur m cu un Boeing 777-200ER, la viteza 885 km/h, pe distan a de 13.747 km, peste Oceanul Pacific, dar de-a lungul coastelor, spre nord, la 10.360 metri altitudine.

14h într-un singur avion... Temperatura afar : -58°C !

Se serve te un cocktail aromatizat cu vin spumant.

Ultimele hit-uri cu Barns Courtney, Alessia Cara, Freya Ridings, Mick Jagger, la casc , în drumul cel lung...

Un film cu Brad Pitt, Tommy Lee Jones, Ruth Negga, Liv Tyler i Donald Sutherland, Ad Astra (în latin : C tre Stele), tiin ifico-fantastic, realizat în 2019, regizat de James Gray. Se vrea cea mai realist ilustrare a c toriei în spa iu care a fost pus vreodat într-un film.

Un astronaut (Roy McBride), c torind la limitele Sistemului Solar, în c utarea tat lui s u, descoper secretele care amenin supravie uirea planetei i a fiin ei umane.

Apoi, The Quiet One (Cel lini tit), documentar despre Bill Wyman, membru fondator al celebrei forma ii de muzic The Rolling Stones.

Legendarul basist vorbe te despre via a i experien ele sale ca parte a „celei mai grozave trupe de rock and roll din lume”. Deschizându?i vasta arhiv personal - filme de cas , fotografii i amintiri inedite -, Wyman reflect asupra primilor ani cu The Rolling Stones, poveste te ascensiunea meteoric a trupei c tre faim i c ut rile lui interioare spre un sentiment de „normalitate” în mijlocul vârtejului de rebeliune, sex i droguri în care se învârtea.

Cu Eastern China Airlines, de la Shanghai la Xi'an.

Servim Xi Feng, b utur alcoolic chinez din orz i alte cereale, cu o arom de maz re.

O inginer , Li Ding, coleg de scaun în avion, îmi ofer o lec ie de chinez ... * Ateriz m pe Aeroportul Interna ional Xianyang (în englez : Xi'an Xianyang International Airport, indicativ IATA: XIY, indicativ ICAO: ZLXY), principalul aeroport care deserve te Xi'an, capitala provinciei Shaanxi din China, precum i întreaga zon Guanzhong.

Am ajuns dup miezul nop ii. Aeroportul este la 38 km de ora ul Xi'an.

M-au cazat la hotelul de 4 stele, Tang Cheng,Hanguang, Rd. South Section 229, Xi'an (Shaanxi), etajul 9, camera 902. Condi ii excelente.

Hotelul cu vedere la munte se învecineaz cu un turn, o clopotni i cu zidurile ora ului, la aproximativ 5 km de centrul ora ului Xi'an i la 20 de minute de mers pe jos de sta ia de metrou Tiyuchang.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a Fericitul Augustin (VIII) „Târziu Te-am iubit Frumuse e atât de veche i atât de nou , târziu Te-am iubit.

Tu erai înlauntrul meu i eu eram în afar i acolo Te c utam i m aruncam eu - cel ce i-a pierdut frumuse ea - asupra acestor lucruri frumoase pe care Tu le-ai f cut.

Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine. Ma ineau departe de Tine frumoasele lucruri care, dac nu ar fi în Tine, nu ar exista.

M-ai chemat - i m-ai strigat i ai rupt surzenia mea. Ai str lucit i ai alungat iubirea mea. Ai r spândit o mireasma i am respirat-o i acum suspin dup Tine. Te-am gustat i mi-e foame i sete. M-ai atins i am luat foc, arzând dup pacea Ta.” Sfântul Augustin, Confesiuni, Cartea a Zecea, capitolul XXVII Farmecul filozofiei este de a se întoarce în permanen la propriul trecut, reevaluându-l, acordându-i un nivel superior de în elegere. a trecem de la italianul Marcus Tullius Cicero (106 î. Hr.- 43 î. Hr.) - omul universal preocupat de realizarea unei sinteze între colile socratice, stoicism, aristotelism i platonism, la împ ratul roman Marcus Aurelius Antonius (121-180 d.Hr.) - cel care a avut o fire meditativ , o natur mai mult ra ional decât afectiv i c ruia îi placuse via a simpla i retras , caracterul s u fiind dominat de sim ul datoriei, i având principiile filosofice apropiate de doctrina stoic a lui Epictet, conform c reia spunea c „exist o singur ra iune, o singur lege, un singur adev r, o singur lume i un singur Dumnezeu”, dorind o îndrept ire egal , liber , a tuturor supu ilor s i - , când un pas mare dar semnificativ trecem la Plotin (204-270) filosoful grec n scut în Egipt, preocupat de aflarea drumului spre Dumnezeu, i un alt pas - la Fericitul Augustin (354 - 430), pentru biserica catolic - Sfântul Augustin - care, în urma lecturilor scrierilor lui Plotin, i-a hot rât convertirea la cre tinism.

Augustin de Hipona s-a n scut la Tagaste Numidia, în nordul Africii, a fost un episcop, filozof, teolog i doctor al Bisericii. Mama sa, Sfânta Monica, cre tin fiind, a avut o mare influen asupra lui. Augustin i-a început studiile în ora ul natal i le-a continuat la Cartagina, unde a studiat retorica, el însu i devenind profesor de retoric . Mai târziu, dup conversiunea sa la cre tinism, g sindu- i lini tea interioar , a considerat tinere ea sa suma unor r ciri: prietenii i pasiunea pentru o prieten de condi ie inferioar .

Mai întâi, lectura c ii Hortensius a lui Cicero i-a de teptat gustul pentru filozofie.

De i Cicero se n scuse cu mult timp înaintea lui Augustin, cei doi au avut în comun dorin a

de c utare sincer i profund a adevarului i fericirii, fiecare la vremea sa, cu mijloacele cuno tin elor specifice acelor ani. Cicero a sit r spunsul dedicându-se studiului pur al filozofiei, iar Sf. Augustin în c utarea sensului existen ei. Apoi, citindu-l pe Plotin, se converte te la cre tinism, ac iune care va determina convertirea „în cascad ” a altor indivizi. Începe s -l preocupe problema naturii sufletului, a nemuririi lui, problema existen ei r ului în lume. Este influen at de maniheism, doctrina care propov duia asemenea religiei persane a lui Zoroastru o separare radical între bine i r u i care nu poate fi ref cut ; r ul i binele vor exista întotdeauna în lume. Mai târziu, la Roma i Milano, unde profeseaz , Augustin va p si maniheismul pentru a adopta doctrina sceptic a Noii Academii, a Academiei platonice reînfiin ate. Scepticismul este i el numai o etap în c utarea pasional a lui Augustin, care are nevoie de ceva absolut, de o certitudine. O g se te pentru un timp, în neoplatonism. Neoplatonismul va forma pentru Augustin puntea de trecere între filozofia greac i ini ierea cre tin . La Milano, Augustin este impresionat adânc de predicile Episcopului Ambrozie.

Mama sa îl înso ea i avea o mare influen asupra lui. Bolnav, el renun la profesorat.

Se retrage la mo ia unui prieten, lâng Milano. În aceast retragere el scrie - urmare a discu iilor cu prietenii, cu fratele i fiul s u, cu Monica - cele mai frumoase dialoguri ale sale: Contra Academicos (contra scepticismului Noii Academii), De beata vita (problema fericirii), De ordine (problema existen ei r ului i a integr rii lui în ordinea total divin , a lumii), De quantiatae animae (suflet-corp), De immortalitate animae i Soliloquia (dialog cu sine însu i despre nemurirea sufletului).

Tot aici a fost botezat de Ambrozie în

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

noaptea de Pa ti a anului 387, cuvintele c ruia l-au impresionat puternic pe Augustin: „Nu în ospe e i în be ii, nu în desfrânari i în fapte de ru ine, nu în ceart i în pizm ; ci îmbraca i-v în Domnul Iisus Hristos i grija fa de trup s nu o face i spre pofte”.

Se spune c acela a fost momentul hot râtor al convertirii sale.

Reîntors în Africa (între timp Monica moare), el devine preot. Din acel moment via a lui a devenit o via de ascez i studiu. Ajut pe Episcopul de Hippona, al c rui succesor devine. Se împarte între grija constant i ajutorul neobosit pe care-l d popula iei din dioceza sa, i de alt parte scrierilor sale religioase, diferitele polemici. El redacteaz marile sale lucr ri De Trinitate i De civitate Dei. Î i poveste te via a în Confesiuni. În ultima sa lucrare, în Retractiones, scris cu pu in înaintea mor ii sale, î i situeaz critic toate operele.

Augustin moare în timp ce vandalii asediau cetatea Hipponei.

Filozofia sa poate fi considerat ca un platonism cre tin. Platon este pentru el (în Confesiuni) filozoful care, f a fi cre tin, s-a apropiat cel mai mult de adev rul i via a cre tin . Tema particip rii este esen ial , dar nu mai este participarea platonic la lumea ideilor, ci participarea la fiin a divin . Dumnezeu este pentru Augustin realitatea ultim , Adev rul, Binele. Augustin c uta o certitudine absolut . Îndoiala sceptic nu se poate duce pân la extrem: „Nu m pot îndoi de faptul c tr iesc. Ca s pun totul la îndoial trebuie s gândesc, deci s tr iesc”. Iat c Augustin premerge ra ionalismul cartezian al lui Descartes: Dubito = ergo cogito, Cogito = ergo sum. Ra iunea con ine pentru Augustin adev ruri eterne. Cine se va putea îndoi de adev rul necesar al propozi iunilor matematice, c 2+2=4? Dar de unde vin aceste adev ruri? „Adev rul nostru nu este decât imaginea pentru noi, a unui adev r absolut, transcendent.” La Augustin, fundamentul adev rului nu poate fi decât realitatea lui Dumnezeu, El fiind izvorul oric rui adev r. Pe Dumnezeu îl cunoa tem în noi, în sufletul nostru. Îl cunoa tem mai bine decât cunoa tem alte realita i ale experien ei. Puterea lui Dumnezeu sus ine lumea printr-o interven ie continu . El este cauza prim , originea oric rei realit i, inteligen a prim , izvor al oric rei inteligen e, izvor al oric rei frumuse i, al tuturor perfec iunilor.

Ca pentru toat lumea cre tin , lumea este pentru Augustin orânduit i ierarhizat de c tre i în raport cu fiin a divin . Chiar i materia are în ea ceva divin. În ordinea fiin elor create, cea mai înalt

Daubigny - Cabane la Barbizon

Anul XI, nr. 1(113)/2020

creatur este omul. El este f cut dup chipul lui Dumnezeu i poate contempla în el ideile eterne care vin de la Dumnezeu. Sufletul omenesc este de esen spiritual i nemuritor, de i e legat de corp.

Sufletul contempl în el i adev rurile morale. Aceasta înseamn c adev rurile morale au o origine transcendent ; ele sunt de origine divin i de aceea sunt eterne. Ele exprim iubirea i calitatea lui Dumnezeu, tradusa prin iubirea între oameni. R ul nu poate avea, în ordinea total a lumii, o fiin definitiv . El este numai o lips , o neîmplinire; el este creat de voin a i de libera noastr alegere. R ul este lipsa Binelui avea sa afirme i Einstein în secolul XX. Cunoa tem to i adev rul moral, dar suntem liberi a-l împlini sau nu. R ul nu stric armonia lumii fiindc el este pedepsit. În scrierile sale a atins toate temele fundamentale ale teologiei i vie ii cre tine. Este cel mai mare filozof al epocii patristice (patristica - filozofia p rin ilor bisericii) i consfin te ruptura cu lumea antic , ad ugând ra iunea i încredin ând inteligen ei sarcina ulterioar a elucid rilor. Dou teme esen iale caracterizeaz filosofia augustiniana: Cine este Dumnezeu? Cine este omul? Uniunea acestor teme explic preocuparea simultan pentru imanen a, ca i pentru transcenden a divin : Dumnezeu este „internum aeternum”, „cel mai îndep rtat i cel mai prezent”, „locul cel mai ascuns, cel mai intim interior fiec rui lucru, c ci toate lucrurile sunt în el, i cel mai exterior, pentru c el este deasupra tuturor lucrurilor”. Tendin a tre etern este sufletul timpului i motorul însu i al iubirii, ceea ce confer dinamismul creaturii. Cetatea lui Dumnezeu, deschis universalit ii oamenilor care îl recunosc pe Dumnezeu i tr iesc dup legea sa, se opune cet ii terestre al c rui principiu este exclusiv iubirea de sine. Departe de a condamna domeniile politic i social ca atare, Augustin înfiereaz doar pervertirea voin ei în cetatea terestr , gata s idolatrizeze Statul, pe care l-ar lua ca scop în sine, f când din spa iul omenescului un câmp închis sortit disper rii, dac nu ar exista în paralel i strâns legat de structurile mundane invizibila cetate spi-rituala, a c rei deschidere vegheaz împotriva tenta iilor totalitare inerente puterii. Hristos, Verbul întrupat, este centrul acestei istorii pe care o recheam c tre principiul s u (alpha) i o c uze te c tre împlinirea ei (omega), dând astfel persoanei umane o valoare absolut .

A avea credin înseamn „a crede în ceea ce nu vezi, iar r splata pentru aceast credin va fi s vezi ceea ce crezi”, spunea Augustin.

Fericitul Augustin este reprezentativ pentru modul în care cre tinii priveau politica. Desigur, impactul gândirii sale asupra acestui domeniu nu este aidoma lui Platon, Aristotel, Machiavelli sau Rousseau, dar influen a lui provine din faptul c el a schimbat însu i felul în care vedem politica, înlocuind concep ia conform c reia aceasta ar fi parte a celui mai înalt bine uman, cu o imagine mai pioas în care via a politic e v zut mai degrab cu un efect al imperfec iunii umane decât ca o condi ie a perfectibilita ii sale. Concep ia lui Augustin asupra limit rii politicii i a imperfec iunii umane a modelat felul în care sunt percepute ast zi rela iile politice.

Din punct de vedere politic, Augustin vede organizarea de stat ca fiind folositoare i este pentru desp irea între Stat i Biseric . În opera sa târzie, Despre cetatea lui Dumnezeu (De Civitate Dei) apreciaz istoria omenirii ca pe o evolu ie a cet ii terestre, a oamenilor (civitas terrena) ce aspir spre cetatea lui Dumnezeu (Civitas Dei), pe care o identific cu Biserica. Atribuie dec derea Imperiului Roman faptului c devenise un loc p gân, care a trebuit s fac loc Cet ii lui Dumnezeu, adica Bisericii. Se afirm , despre aceast lucrare, este o lucrare f de care nu ar fi putut niciodat în eleas istoria Evului Mediu Occidental Catolic. De Civitate Dei este opera care va penetra mai târziu în subcon tientul celor care vor apar ine Occidentului catolic, al celor care vor încerca, într-un mod con tient sau

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu, s impun lumii întregi aceast carte sfânt pentru ei, un adev rat testament religios i politic totodat .

Cetatea lui Dumnezeu este lucrarea cea mai lung i mai ambiioas a Fericitului Augustin, cea mai important i mai influent din literatura patristic . Augustin a fost primul filozof care a luat în considerare istoria ca fiind necesar pentru educarea oamenilor i pentru lichidarea r ului. Nu putem ignora rolul major al lui Augustin în istoria medieval apusean ; daca l-am ignora, se spune, n-am putea în elege încerc rile occidentale de reconstituire a Imperiului Roman, cruciadele, Inchizi ia, spiritul creator al catolicului pentru care ac iunea, faptele au o importan deosebit , n-am putea în elege istoria evului mediu occidental catolic. Augustin plaseaz istoria pe o ax temporal liniar care începe potrivit dogmei cre tine de la facerea lumii de c tre Dumnezeu (Geneza biblic ) i se termin în momentul Judec ii de Apoi. Datorit p catului originar, în urma alung rii din Rai, întreaga crea ie divin se scindeaz în dou entit i spirituale. Astfel au ap rut cele dou cet i: una este cea a spiritelor rele i malefice - Cetatea Satanei - , a doua cetate fiind guvernat de legile divine - Cetatea lui Dumnezeu - în care nu exist decât iubire i ruire pentru cel lalt, o cetate sfânt ai c rei locuitori sunt într-o lupt permanent i total cu slujitorii Diavolului, r zboi ce va dura pân la venirea lui Christos pe p mânt, pân la Judecata de Apoi moment ce marcheaz sfâr itul axei temporale a istoriei. Num rul locuitorilor acestei cet i sfinte, al lupt torilor lui Christos trebuie s sporeasc continuu pân la înfrângerea definitiv a diavolului. Cetatea lui Dumnezeu devine pentru cre tinii occidentali, declara i de tre Biseric ca fiind solda ii lui Christos, un obiectiv viitor, un crez istoric, un deziderat ce trebuie transmutat din sfera teologic i spiritual în lumea real , temporal , politic . De Civitate Dei nu este numai prima interpretare filosofic cre tin a istoriei, ea este totodat un document oficial ce stabile te Bisericii Romano-Catolice un obiectiv politic concret. Mai trebuie s spunem c De Civitate Dei a fost scris într-un moment de criz în care Apusul era descump nit în fa a invaziei i jefuirii cumplite a Romei de c tre vizigo i, în 410.

Conceput ini ial ca o scriere polemic fa de acuza iile aduse

Daubigny - Barajul de la Opteviz

25

cre tinilor de c tre pagâni, De Civitate Dei a devenit un r spuns providen ial i genial al bisericii cre tine occidentale la provoc rile viitorului, iar idealul augustinian a constituit punctul de plecare pentru zidirea unei noi civiliza ii.

Dac anumite aspecte ale înv turilor Sfântului Augustin au putut conduce la diferite devieri în Occidentul medieval, totu i lui Augustin nu i se poate repro a faptul de a fi fost un eretic, c ci i-a supus întotdeauna reflec iile, cu smerenie, judec ii Bisericii. Astfel, terminându- i lucrarea De Trinitate (Despre Sfânta Treime), scria: „Doamne, Dumnezeule Unul, Dumnezeule în Treime, tot ceea ce am scris în aceste c i vine de la Tine i dac e ceva care s vin de la mine, s fiu iertat de Tine i de cei care sunt ai T i”.

Exist cel pu in dou c i ale unor teologi ortodoc i contemporani în care se trateaz locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodox , una favorabil lui Augustin, amintind importan a lui ca sfânt i alta care tinde s îl considere pe Augustin drept sursa tuturor erorilor cre tinismului apusean. Prin urmare, se poate afirma c cinstirea lui Augustin ca un sfânt ortodox se datoreaz nu atât calit ii sale de teolog, cât calit ilor sale pastorale, precum i pentru via a lui personal indiscutabil sfânt de dup convertire.

Sfântul Augustin s-a deta at de gândirea care tolera minciuna în anumite circumstan e. Nici din punct de vedere teologic, nici din punct de vedere moral, Augustin nu a admis ideea minciunii. Nu a considerat c între minciun i adev r exist un spa iu intermediar, ca exista jum i de adev r i jum i de minciun , a a cum nu poate exista fericire bazat pe minciun . Ca i Toma de Aquino i Immanuel Kant mai târziu, Augustin a considerat c a min i, indiferent de situa ie, înseamn a vorbi deliberat împotriva min ii, împotriva ta, instituind astfel distinc ia dintre minciun i adevarul obiectiv sau simpla falsitate a unei afirma ii. Polemica Sfântului Augustin a prins contur atât în coresponden a purtat cu Ieronim (important teolog cre tin, considerat unul din cei patru p rin i ai Bisericii de Apus), cât i în cele dou eseuri dedicate minciunii: „Despre minciun ” (abordare teoretic ) i „Împotriva minciunii”. „Grea problem este aceea a minciunii, ca una care, chiar în faptele noastre de zi cu zi, ne provoac tulburare: ca nu cumva sau f temei s tax m drept minciun ceea ce, de fapt, nu este minciun , sau s consider m c uneori trebuie s min im pentru o cauz onest , din datorie sau din milostenie” - era începutul eseului. Ideea de baz este aceea a respingerii oric rei forme de minciun , unul dintre pasajele biblice asumate de Augustin fiind acesta: „nici o minciuna nu vine din adev r”. Citind Despre minciun ca pe o framântat medita ie a unui mare filozof cre tin i totodat ca pe un indemn la reflec ie, putem ajunge s con tientiz m mai bine r spunderea pe care-o purt m ori de câte ori mânuim cuvântul rostit sau scris - oglinda fidel sau deformat a ceea ce sim im sau gândim. Sfântul Augustin a identificat opt categorii de minciuni în ordinea descresc toare a gravit ii lor i a exprimat o oarecare rezerv doar fa de ultima categorie - minciuna care nici nu dauneaz nim nui i este i de folos cuiva pentru a-l feri de primejdia pângaririi trupe ti. Intransigen a fa de minciun , fa de în el torie, fa de relativizarea adev rului i-a conferit gândirii augustiniene o mare în elegere. Asta i datorit nuan elor date subiectului, valabile i în zilele noastre: „... de min it minte acela care una are în gând i altceva red prin cuvinte sau prin oricare alte moduri de semnificare. De unde se i zice c mincinosul are «inima dubl », adic dou feluri de a cugeta - unul cu privire la lucrul despre care sau tie, sau socote te c este adev rat, dar pe care nu îl enun , celalalt cu privire la un lucru pe care îl enun , tiind sau socotind c este fals [...] C ci faptul c cineva minte sau nu minte trebuie judecat dup modul u de a gândi, i nu dup adev rul sau falsitatea lucrurilor

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

însele”. „Se cade, prin urmare, s se cerceteze cine este mai degrab mincinos - cel care spune ceva fals ca s nu în ele, sau cel care spune ceva adev rat ca s în ele, cât vreme unul tie sau socote te c spune ceva fals, iar cel lalt tie sau socote te c spune ceva adev rat”. Moralitatea inten iei este pus , într-un articol, sub semnul întreb rii în anumite contexte. E suficient s ne gândim la cre tinii care i-au ascuns pe evrei din fa a nazi tilor sau la atitudinile de necooperare cu securitatea comunist . Paradoxal, dreptatea i integritatea uman se p streaz uneori tocmai prin ceea ce poate fi definit drept „minciun ”. În Confesiuni - oper canonic întrucât descrie sufletul cre tin , analizând problema timpului, Augustin se întreab : „Cine ar îndr zni s nege c viitorul exist înc ? A teptarea viitorului este îns deja în spirit. i cine contest c trecutul nu mai este? Cu toate acestea amintirea trecutului este înc în spirit. Este, în fine, cineva care s nege c prezentul are întindere, fiindc el nu este decât un punct care dispare? Dar, ce dureaz - aten ia prin care ceea ce tinde a forma obiectul ei, tinde a nu mai fi. Astfel viitorul nu este lung: el nu exist . Un viitor lung este o a teptare lung .

Ceea ce este lung, nu este trecutul, c ci nici el nu exist . Un trecut lung este o lung amintire a trecutului”.

Tot în Confesiuni scrie referitor la memorie: „Mare este puterea memoriei, este ceva însp imânt tor, Doamne, în adânca i infinita ei multiplicitate. i aceasta este spiritul. i acesta sunt eu însumi.

Ce sunt deci, o Doamne? Care este natura mea? O via variat , cu mii de forme i extraordinar de imens ... parcurg toate acestea, zbor aici i colo, p trund atât de departe cât pot, i nic ieri nici o limit . Atât este de mare puterea memoriei, atâta este puterea vie ii în om, aceasta fiin vie, dar condamnat s moar . Ce voi face, o Doamne, tu adevarata mea via ? Voi dep i i aceast for care se cheam memorie? O voi dep i pentru a merge catre tine, tu, dulce lumin ?”

Cu toata recunoa terea public , majoritatea lucr rilor lui nu au fost traduse în limba greac pân în anul 1360, iar unii autori ortodoc i, din acel moment au început s atrag aten ia asupra erorilor teologice pe care le g sim i încep s -l priveasc drept unul dintre autorii cei mai importan i pe baza lucr rilor c rora s-a ajuns la Marea Schism dintre R rit i Apus. De i unii ortodoc i l-au condamnat pe Augustin ca eretic, nu exist nici o hot râre sinodal de condamnare a acestuia sau a scrierilor lui.

Unii autori cu o perspectiv mai moderat asupra lui Augustin îl consider : fie un scriitor bisericesc care a f cut i gre eli teologice pentru a putea fi considerat unul dintre Sfin ii P rin i, dar, totu i un sfânt, fie un scriitor bisericesc printre al ii din Biserica primelor secole (dar nu un sfânt), fie un scriitor bisericesc care ar putea eventual purta apelativul de „Fericit”.

Trebuie îns precizat c , în mod tradi ional, Biserica Ortodox nu face o distinc ie de grad între termenii „fericit” i „sfânt” (adic ultimul ar avea un grad de sfin enie mai mare decât primul), ci una de categorie (e.g. cuvio i, episcopi, mucenici, fecioare etc. Exist cel pu in dou i ale unor teologi ortodoc i contemporani în care se trateaz explicit aceast problem . Deci, se poate afirma c , dac Augustin poate fi cinstit ca un sfânt ortodox, aceasta se datoreaz nu atât calit ii sale de teolog, cât calit ilor sale pastorale, precum i pentru via a lui personal indiscutabil sfânt de dup convertire. Astfel, Sfântul Fotie cel Mare scria despre el: „Având în vedere c unii dintre P rin ii i înv torii no tri s-au ab tut de la credin în ceea ce prive te câteva dogme, noi nu primim ca doctrin cele în care au r cit, dar continu m s -i îmbr m oamenii care au fost ei”. În spiritul tradi iei ortodoxe, este necesar i suficient s facem distinc ia între via a lui Augustin, marcat de râvna fierbinte

Anul XI, nr. 1(113)/2020

pentru Hristos i Biserica Lui, i posteritatea nefericit a interpret rilor lui doctrinare.

Confrunta i cu misiunea aproape imposibil de a împ ca cre tinismul cu supunerea loial fa de ar , unii prieteni apropia i lui Augustin nu au ezitat s primeasc botezul în credin a cre tin .

Augustin sublinia cu t rie c patriotismul nu este distrus de cre tinism, ci el este o virtute civic pentru cre tin i-l înal chiar la statutul de obliga ie religioas . Profe ii din Vechiul Testament precum i scriitorii Noului Testament prescriu cu des vâr ire ascultarea fa de autorit ile civile i fa de legile rii. Cine violeaz aceste porunci se revolt în definitiv împotriva ordinii stabilite de Dumnezeu i va suferi chiar condamnare. Scrisoarea c tre romani, 13, 2, este un text la care Augustin recurge deseori, astfel slujirea lui Dumnezeu nu este incompatibil cu supunerea fa de guvernan ii politici sau cu admiterea responsabilit ilor publice. Orice mic orare a îndatoririlor fa de ar este compensat de cre tinism printr-o mai mare fidelitate fa de respectul legilor divine, a moralei i a virtu ilor. Referitor la problemele temporale, cre tinismul nu impune un mod de a tr i particular diferit de cel al societ ii în care este implantat, de aceea el este compatibil cu orice regim politic ce se declar în favoarea binelui cet enilor. Caracteristica lui universal îi permite s se adapteze la tot felul de practici i obiceiuri dintre cele mai diferite. Singurele practici c rora se opune sunt cele pe care îns i ra iunea le denun ca imorale. Cenzurând asemenea practici, cre tinismul este în serviciul celor mai bune interese al societ ii. A a imperfect cum este ea, societatea civil este cel mai de pre bun pe care oamenii îl posed .

Scopul sau este, sau ar trebui sa fie, pacea pe p mânt. În atingerea acestui scop, cre tinii i ne-cre tinii pot fi uni i, i s convie uiasc împreun ca cet eni ai acelea i cet i. Începând cu Cicero - „omul universal” care a marcat istoria Romei fiind angajat i în politic - i ceilal i filozofi au considerat c re ia sufleteasc const în conjugarea cu solidaritatea i comunitatea uman , altfel vom avea cruzime i s lb ticie.

Daubigny - Peisaj cu barc

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Drago] NICULESCU

Despre societate ]i via\a social[ @n dialectica modern[ ]i contemporan[ (IV) În sfera acelora i teorii structural-sistemice aplicate sistemului social, st i teoria emergen ei, a lui Mario Bunge, care semnaleaz ca propriet i „emergente” acele propriet i ale sistemului a c ror intrare în func ie produce trecerea de la negentropie la entropie, de la starea „departe de echilibru” la starea „aproape de echilibru”, cu ajungerea astfel a sistemelor într-o ipostaz de stabilitate. În via a social , am putea aprecia ca proprietate emergent fundamental integrarea social (con tient sau spontan , din necesitate sau din libertate) a indivizilor. În strâns leg tur cu realizarea ( i personalizarea) acestora c tre societate. Se poate aprecia c geneza socialului este mascat de trecerea de la lege la norm , homo humanus deosebindu-se de homo animalis prin integrarea lui social con tient (dac nu din libertate, oricum, din necesitate), prin mijlocirea socialului el realizându- i condi ia specific i personalizarea ca individ. Ca mecanisme ale procesului de emergen , Mario Bunge enumer : autoagregarea sistemului (din care se desprinde autoorganizarea), selec ia ambiental (din care se poate desprinde internalizarea ac iunilor contextului), adaptarea (plasticitatea) sistemului. În domeniul vie ii sociale, func ionalitatea acestor mecanisme depinde într-o mare m sur i de ac iunea factorului subiectiv (competen a, con tiin a i disponibilitatea creativ ), în sensul asigur rii socialului unui optim func ional i unei capacit i de deschidere plastic spre noi contexte evolutive, superioare. Societ ile capitaliste mai eman înc dou propriet i emergente: rentabilitatea i progresul, în elese economic, pragmatic i mobilizate de nivelurile lor interne, catalizatoare, care sunt: emanciparea social i realizarea

Daubigny - Plaj lâng Valmondois

uman , care la rândul lor presupun, legic i normativ: stimularea i garantarea libert ii individului, respectarea drepturilor omului, participarea omului la decizie cu referin comunitar , principiul democratismului (instituirea statului de drept, principiul separa iei puterilor în stat). Din toate aceste propriet i rezult c în sistemul de rela ii capitaliste trebuie s func ioneze principiul egalit ii (de ans de realizare), principiu care îns nu exclude inegalitatea (obiectiv ). De asemenea, în cadrul ideii de realizare uman se înscrie i garantarea propriet ii (private sau publice), dreptul proprietarilor de a dispune liber de aceasta, de a o valorifoca sau înstr ina, de aici decurgînd i dreptul de mo tenire i de ini iativ . Nu putem omite a enun a c în democra ia capitalismului contemporan un rol crescând îl are societatea civil , i democratismul organiza ional, cre terea rolului mijloacelor mass-media în informare, în realizarea coeziunii i leg turii dintre cet ean i puterile statului, în inducerea unui climat educativformator i reconfortant.

4.2.4. Progresul, tendin a general a devenirii sociale 4.2.4.1. Caracteristici i st ri contradictorii ale progresului în lumea contemporan Pe lâng dezvoltarea teoretic a raporturilor dialectice dintre continuu i discontinuu, s-au manifestat în perioada postbelic concep ii circulariste, care minimalizau dialectica raporturilor dintre continuu i discontinuu în dinamica vie ii sociale. O. Spengler are viziunea unei ciclicit i a istoriei, în care civiliza iile, asemeni unui organism biologic, se nasc, se dezvolt , ajung la apogeu, dup care se degradeaz i mor, pe ruinele lor aparând alte civiliza ii noi, care urmeaz acela i traseu. Astfel, Spengler vede civiliza iile ca producând o contribu ie individual distinct la fluxul global al istoriei, le vede în calitate de civiliza ii autonome. Aceea i idee este pledat de A.J. Toynbee în domeniul filozofiei istoriei. Dup el, exist nu mai pu in de 21 de civiliza ii contemporane distincte, paralele, între care nu exist canale de leg tur i care nu pot fi ierarhizate valoric.

Aceste concep ii, de i prin discontinuitatea pe care o sus in se opun unei legit i a existen ei lor, vin s contracareze viziunea lui Condorcet, fondat pe continuitatea istoric a civiliza iilor, pe continua succesiune i emanare a uneia din alta. Reprezentan ii colii filozofice (neomarxiste) de la Frankfurt critic sever „societatea capitalismului dezvoltat” - Herbert Marcuse lua ca exemplu, în urm cu 40, 50 de ani, societatea american -, considerînd-o, prin fenomenul de „unidimensionalizare a omului” pe care îl produce, drept o „vast închisoare confortabil ”, semnalând astfel impasul societ ii capitaliste,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

aflat în imposibilitate de a fi restructurat , în angrenajele ei sociale, din interior.

4.2.4.2. Semnificarea actual a ideii de progres Trebuie neap rat subliniat c în cadrul dinamicii progresiste a vie ii sociale în contemporaneitate, în condi iile dezvolt rii capitalismului i a economiei sale sociale de pia în ritmuri nemaiîntâlnite anterior, apar, inevitabil, st ri contradictorii, atât în mecanismul s u intern de func ionare, în raporturile rela ionale dintre segmentul economic, cel social i cel institu ional, cât i dintre acestea i componenta uman care le men ine în func iune i care beneficiaz de func ionarea lor. Necorelarea între progresul material-economic i procesul de personalizare a individului provoac adâncirea fenomenului de unidimensionalizare i înstr inare uman , amplificate de politici moderne de manipulare a con tin ei oamenilor. Aceste disfunc ii interne cauzate de tensiunile dialectice care apar în etapa progresist a evolu iei sociale, neîn elegerea dinamismului contradictoriu al vie ii sociale conduc la stimularea accentu rii unor situa ii revolu ionare care pot fi manipulate în direc ia instituirii unor regimuri totalitare, constrâng toare ale condi iei umane. Dar înnoirea sistemului social în re eaua raporturilor care-i configureaz structura, reedificarea la nivelul tuturor componentelor sale, ca transformare imanent obligatorie, în sensul dialecticii evolu ioniste continue, ramâne o condi ie i un criteriu al realiz rii umane, un factor de propulsare a procesului de personalizare uman .

4.3. Determinismul vie ii sociale 4.3.1. Determinism i indeterminism, predeterminare i autodeterminare în via a social Tradus în termenii socialului, indeterminismul cuantic, ini iat în fizica microcosmosului în anii treizeci-patruzeci ai secolului trecut de Niels Bohr i Werner Heisenberg, se refer la ipostaza subiectiv a individului, mânat de scopuri, de înclina ii, de ra iuni psihologice, de impulsuri particulare, c rora li se adaug determina ii etno-istoricogeografice individuale, ipostaz care, construindu-i un univers ac ional i reac ional cu totul distinct i imprevizibil, se manifest printro dinamic de parametri contingen i, în raza unui determinism probabilist, în care func ioneaz alte legi decât cele ale necesit ii i certitudinii din determinismul cauzal riguros.

Asupra hazardului i probabilismului noi ne-am exprimat tran ant rerea, atât în segmentele anterioare ale prezentului material, cât i mai ales în cadrul Teoriei Înaltului Determinism Energetic, prin înfi-

Anul XI, nr. 1(113)/2020

erarea sever a exacerb rii indeterminismului în mai toate ramurile tiin ei, a consider rii acestuia drept paradigma determinist actual atotstapânitoare i omnivalabil . Nefondat pe nimic altceva decât pe un model rezultat al unor constat ri empirice la nivel micro-fizic, aceast fals paradigm tiin ific actual , sus inut acerb de gânditori, din ignoran , comoditate i neputin , care proclam vehement puterea unui hazard n scut din nimic, va fi înlocuit de noua i profunda paradigm energetic a transcentivit ii, care î i a tepta recuno terea i impunerea i care explic cum în spatele legii precise, care fac din Predeterminare i Autodeterminarea controlat , elementar i sistemic , angrenajul determinist universal fundamental, posesor al unei cardinale func ii i misiuni Regenerator-energetice.

Natura uman r mâne una greu pozi ionabil în scheme fixe i legi prestabilite. Unicitatea fiec rei naturi umane aduce în cre terea evolutiv a poten ialului ei spiritual, în dezvoltarea poten ialului bazal, ini ial cu care a fost investit la intrarea în Fluxul energetic existen tial (transcentiv) obiectiv acel factor specific al unor caracteristici i poten e absolut distincte, factor care în final va oferi câmpului energetic al fiec rei entit i, în afara puterii sale (în imea frecven ei vibratorii), coloratura (timbru, armonice) specific . Legitatea ascuns din spatele „indetermin arii” se conformeaz docil legit ii Înalt deterministe generale, în care dimensiunea predeterminant exist atât în componenta Predeterminant individul , cât i în componenta Autodetermin rii controlate (v. cap.11, TÎDE), prezen a ei în aceasta din urm neînsemnând o îngr dire sau o anihilare a autodetermin rii, ci trebuind a fi în eleas exact în acesti termeni - ca o coordonare i c uzire a autodetermin rii, ca o favorizare i ajutorare a sa, în sensul ob inerii unui maxim func ional.

Surprinderea caracterului singular al fiin ei umane în Univers, în calitatea ei dubl de determinat, dar i de determinant, face necesar punerea în contact a metodei analitice, specific gândirii ra ionaliste sau neopozitiviste contemporane, cu metoda fenomenologic , specifica gândirii existen ialiste sau neospiritualiste contemporane, pentru colaborarea lor la edificarea unei sinteze între explica ie (cauzal-nomologic ) i în elegere (comprehensiv-semnificatorie) în studiul istoriei i al tiin elor despre om i societate. Men ion m demersurile similare ale lui G. H. von Wright (gândirea analitic ) i Paul Ricoeur (hermeneutic ) pentru realizarea acestei sinteze între explica ie (cauzal ) i în elegere (teleologic ), deci între analiza nomologic i analiza fenomenologic . În cadrul condi iei ontice a unicit ii fiin ei umane, libertatea este un concept major, libertatea în eleas nu ca opus al determinismului, ci ca factor specific al mecanismelor determin rii în ordinea social a umanului, al unui determinism complex, în care determinismul se coreleaz cu indeterminismul.

4.3.2. Raportul „determinism - libertate” în via a social Direc ii actuale de interpretare

Daubigny - Peisaj cu lun

Corelarea libert ii cu în elegerea ra ional a necesit ii a fost surprins de Spinoza (1677) în al s u „Tratat politic”. Hegel prive te determinismul nuan at, complex, dialectic i afirm , în prima jum tate a secolului al XIX-lea, c „istoria universal este progresul în contiin a libert ii, progres pe care noi trebuie s -l cunoa tem în caracterul s u necesar”. Ceea ce însemna libertate prin con tientizarea necesit ii. Hegel mai spune: „libertatea î i este sie i scopul pe carel înf ptuie te, e unicul scop al spiritului”, iar c natura, libertatea eman din „trebuin ele, impulsurile, înclin rile i pasiunile omene ti”. Îns numai în coresponden cu ra iunea launtric a lucrurilor ea poate s împlineasc , prin ac iune, i s satisfac omul în activitatea sa. Deoarece „este dreptul nelimitat al subiectului de a se satisface

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe sine prin munca i activitatea sa”. Influen a lui Spinoza asupra lui Hegel în semnificarea libert ii ca modalitate de op iune ac ional sau comportamental din ra iune este nu numai evident , dar i recunoscut de Hegel. Engels remarca faptul ca „Hegel a fost primul care a prezentat just raportul dintre necesitate i libertate. Pentru el, libertatea este în elegerea necesit ii. Critica pe care am facut-o la începutul acestui material asupra abord rii i consider rii insuficiente a factorului subiectiv în cadrul teoretiz rilor efectuate de Marx i Engels asupra societ ii i sistemului vie ii sociale r mâne valabil i acum. Conceperea factorului subiectiv doar ca factor con tientizator al determinismului obiectiv i ca participant, în m sura compatibilit ii i convergen ei cu linia obiectiv a determin rii, la dinamica obiectiv reprezint o subapreciere a importan ei esen iale a individualului. La cei doi filozofi germani, dimensiunea ontologic lipse te, orice fel de leg tur a naturii umane cu transcendentul fiind exclus din sfera gândirii lor ontic-materialist-dialectice i sociale.

Nemaivorbind c interven ia factorului subiectiv în procesul determin rii nu anuleaz legitatea intern a acesteia, care, a a cum consider Engels, „guverneaza mersul istoriei”. Se intr astfel într-o fund tur din care nu se tie cum se poate ie i din moment ce, în acela i timp, marxismul sus ine r spicat c oamenii f uresc istoria.

Fie c ace ti oameni sunt masele populare, fie c sunt personalit ile care împing „vagoanele” istoriei, componenta lor fundamental este individul, omul individual, posesor al con tiin ei sale subiective care eman i pl smuie te în obiectiv. Cu toate aceste sl biciuni, nu putem nu apreciem i momentele faste ale judec ii lui Engels, ocaziile lui de inspira ie i precisa intui ie. Iat ce afirma el, cu o str lucit pertinen , în spiritul celor sus inute de noi: „Evenimentele istorice apar, astfel, în linii mari, ca fiind i ele dominate de hazard. Dar acolo, unde la suprafa apare jocul hazardului, el se dovede te întotdeauna a fi dominat de legi interne ascunse, i totul este s descoperi aceste legi.” Fireste, utopia, la el, este consecvent , „a descoperi” aceste legi nefiind vreodat posibil, ceea ce ne poate sta la îndemân fiind doar întrez rirea naturii înalt-energetice a acestor legi, i aceasta în condi iile unei mentalit i sincere, lucide, smerite. În privin a atât de clamatului hazard - asupra c ruia trebuie s facem specificarea c este atât exterior fenomenelor, cât i interior lor, inând de esen a intrinsec a acestora -, dar pe deplin misterios i neexplicat, Hegel i Marx în i definesc necesitatea ca medie a fluctua iilor întâmpl toare. În concluzie, se poate spune c dimensiunea specific a determinismului social este dimensiunea obiectiv în cadrul c reia factorul subiectiv se obiectiveaz . Oamenii nu sunt doar produs, ci i agen i ai acestui determinism, societatea, în complexitatea sistemului ei structural i func ional, fiind subiect obiectivat.

Libertatea nu se opune determinismului, ci este expresia determinismului uman complex (motivat teleologic, axiologic i psihologic), în care Predeterminarea i Autodeterminarea controlat se împletesc complementar, în cadrul s u, omul fiind în acelasi timp creatur (a socialului) i creator (al societ ii i al lu însu i). Determinismul vie ii sociale reprezint un anumit tip determinism, care se include Înaltului Determinism Energetic global, acesta, a a cum am mai spus în cadrul teoriei care îi este dedicat , cuprinzând orice alte tipuri de determinisme i cauzalit i. Substratul s u este spiritual-energetic, energia spiritual fiind cea care îi constituie, mobilizeaz i poten eaz dinamica, fluctua iile i transform rile interne, anvergura i tendin a evenimentelor i paradigmelor existen iale pe care le descarc în fenomen, în st ri i procese obiective. Considerarea, de pe acest nivel, a naturii i func ion rii determinismului social ne va ajuta s îi în elgem cauzale, schimb rile, desf urarea, s îi proiect m teleologic adevar tul sens i împlinirea în act, s putem teoretiza valid i fertil asupra pozi iei i deplas rii noastre în Univers.

29

Nicolae V{L{REANU-S~RBU

Lumini ]i umbre Nu tiu câte lumini i umbre se succed, tiu doar c sunt un om al luminii pe care o absorb prin to i porii i ea îmi inund sufletul încât acesta devine un flux de bule cristaline care se ridic i împarte raze peste p mântul din care izvor sc în fântâni apele fermecate ale gândului împlinit. Cu fiecare pic tur pe care o beau m împ rt esc în credin a c totul vine filtrat ca un nimb în care se nasc contururile visului ce urm resc s înf ptuiasc îngem narea cuvântului d ruit la început de creator pentru a reflecta tot ce-i mai frumos i adev rat în modul de a tr i i spera, ca arta lui s se apropie de perfec iune.

Umbrele uneori odihnitoare i r coroase, dar i pline de neprezut i amenin are le privesc cu deta are ca pe o stavil în fa a pornirii unei lumini prea exuberante i vorace pentru propriile binefaceri.

Iubirea mea le îmbr eaz deopotriv pentru substan a vie care se regenereaz i diversific natural, dar nu le iart nici pentru efectele uneori dezastruoase când nu se g sesc mijloacele de prevenire i înl turare a lor.

Lumini i umbre se reg sesc în fiecare activitate uman , în fiecare credin i timp.Totul este s domneasc echilibrul dintre ele i fiecare se manifeste mai mult prin pozitivismul s u. Nicio nefericire a cuiva nu m poate decât întrista i orice rug cu lacrimi aprinse în fa a altarului Dumnezeului nostru m lini te te. Îngenunchez cu rug min i fierbin i pentru izb virea de focul ghenei, ori de umbra mor ii. i care umbr e mai sumbr decât cea a mor ii în momente de cump pentru existen a ta ca fiin gânditoare dotat cu resurse de credin în propria reu it i izb vire la lumin ca pas rea Phoenix în zbor. Merg mai departe cu toat încrederea c cineva m dirijeaz pe drumul cel adev rat cu sim iri i fapte pe m sura aspira iilor celor care mi-au dat via i m-au crescut i educat. Societatea cu h urile ei la tot pasul m poate r ci oricând dac nu exersez voin a de a fi st pân i liber pe destinul h zit. În mine orice ran dobândit din gre eal e un mod al voin ei fructificat în lupta pentru vindecare.

Iubirea e o form de s tate a sufletului pentru aproapele meu, o manifestare a tr irii în inima celuilalt cu care m înso esc în zidirea frumosului acestei vie i d toare de împliniri. Cred c lumina cuvântului e i ea un mod de al asocia i îmbr ca cu t cerea i pio enia cuvenit , în hainele vorbelor alese cu miez de în elegere pl cut semenilor.

Mirosul pâinii d toare de siguran îl sim i din adierea vântului peste lanurile câmpiei, din ierburile coapte i din livezile cu pomi ale ror fructe î i ofer în anotimpurile nuntirii lor prinosul realiz rii i al bucuriei. Mun ii tac i privesc cu seme ie dep rt rile, î i ofer întotdeauna încrederea cur iei în imilor de gând i fapt , aerul acela ozonat în care te sim i purificat de toate relele lumii. Lumini i umbre se reg sesc în fiecare dintre noi, de aceea e necesar m sura i echilibrul care le face d toare de speran i îndeamn la permanent utare în resorturile intime pentru cultivarea în elepciunii. Ce frumos este când se spune despre un om c este luminat i nu prea când st în umbra altuia. Rien ne pousse à l'ombre des grands arbres (La umbra marilor copaci nu cre te nimic), spunea Brâncu i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul XI, nr. 1(113)/2020

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (VI) 6. Religiile indienilor Partea I În primul volum al seriei Trebuin a i anevoin a în elep irii omului, pagina 25, ar t c termenul „religie” are o dubl accep iune: Cicero l-a dedus din verbul relegere (a reciti, a se raporta la ceva cu deosebit respect), pe când Lactan iu îl deduce (mai pu in corect din punct de vedere gramatical, „dar mai corespunz tor în elesului dat de cre tini religiei” - Emilian Vasilescu în Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1982, Edi ia a II-a) din verbul religare (a lega, a uni) cu sensul de unire cu Dumnezeu. Îns nu numai pentru corecta încadrare ideatic a prezentului demers filosofic, ci i pentru o mai lesnicioas în elegere a rolului fundamental al religiilor în via a indienilor i, îndeosebi, în multimilenara lor cultur este nevoie de urm toarele preciz ri preliminare: a) „Istoria religiilor este adevarata istorie a culturii” (profesor Ioan Mih lcescu), caci „Civiliza iile omenirii nu pot fi în elese dac nu este în eleas religia lor” (Raffaele Pettazzoni, profesor italian de istoria religiilor); b) Întreaga cugetare hindus din Vede (literatura sfânt ), Brahmane (tratate teologice cu rol de comentarii sau anexe la Vede) i din Upani ade (înv turi secrete concepute ca anexe la Brahmane), fie are un con inut eminamente religios, fie purcede i se dezvolt în forme pluraliste (de ex. sistemul Samkya) din atari trebuin e moralspirituale ale indienilor antici; c) Dac „religia actual a credincio ilor chinezi este aproape unitar , cele trei religii principale (confucianismul, daoismul i bu-

Daubigny - Vine furtuna

dismul, nota mea, G.P.) fiind mai mult nuan e deosebite ale aceleia i religii” (E. Vasilescu), în subcon tinentul indian, a c rui cultur constituie pentru popoarele din Asia ( i nu numai) echivalentul culturii antice grece ti pentru europeni, nu se poate vorbi de o religie, ci - în ordinea lor cronologic - de vedism, brahmanism, jainism, budism i hinduism, chiar dac , ne spune profesorul Vasilescu, „jainismul i budismul sunt mai degrab mari secte ivite aproape concomitent în sânul brahmanismului în secolul al VI-lea î.Hr., iar hinduismul este vechea religie vedic , sistematizat în perioada brahman i adaptat la noile împrejur ri create de apari ia jainismului i budismului”.

Cum scopul prezentei scrieri este acela de-a ilustra con inutul filosofic al credin elor locuitorilor Indiei, despre care P. MassonOursel cu îndrept ire afirm c reprezint „o omenire, nu o na iune”, voi proceda ca atare în cele ce urmeaz , astfel c informa iile despre zei, doctrin i cult s nu se abat de la mult necesara linie a succintului i clarit ii.

A. Vedismul este religia generat de literatura vedic (vede= tiin , cunoa tere), o literatur care sute de ani a circulat i s-a transmis pe cale oral , mai înainte de-a fi redactat în sanscrit (în versuri sau în proz ) începând cu anul 1200 î.e.n., i care, potrivit tuturor indiani tilor, cuprinde trei mari categorii de scrieri: Vedele propriu-zise (Rig-Veda sau cele 1028 de Imnuri de laud , în zece i, adresate zeilor cu prilejul sacrificiilor, Sama-Veda sau Veda cântecelor sacrificiale, Yajur-Veda sau Veda formulelor sacrificiale i Atharva-Veda sau Veda atharvanilor, respectiv Veda vr jilor, formulelor magice, descântecelor i exorcismelor), Brahmanele sau mai exact Brahmanas (cu sec iunile/anexele lor Aranyakas i Upani ads) i Sutras (culegeri de reguli i înv turi, comprimate în câteva cuvinte, cu privire la ritualul cultului oficial i particular).

Cu completarea c Avesta, celebra carte sacr a iranienilor, „arunc lumin asupra unor locuri din Vede, deoarece stramo ii iranienilor i ai indienilor au tr it mult vreme împreun ” (E. Vasilescu).

Zeii vedici fiind considera i personific ri ale for elor naturii, uneori s-a vorbit de monoteismul vedic, cu Varuna zeu suprem. Îns , profesorul Georges Dumézil, cel mai mare specialist în domeniu, este de rere în cartea Les dieux des Indo-européens (Zeii indoeuropenilor) c poe ii Rig-Vedei, „oricare ar fi fost uneori elanurile piet ii lor, n-au gândit niciodat , n-au dorit niciodat ca Varuna s fie singurul care s -i administreze”.

Astfel stând lucrurile, cei 33 de zei principali ai vedismului sunt repartiza i de Rig-Veda în zei cere ti, atmosferici i p mânte ti, clasificare nebazat pe vreo ierarhie, ci func ie de locul unde se presupune c î i au sediul (în cer, în atmosfer sau pe p mânt). Între zeii cere ti nu Dyaus (cerul însu i i tat l întregului Univers, uneori închipuit ca un taur ro u care muge te, alteori ca un cal negru,

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care - acoperit de m rg ritare - reprezent cerul spuzit de stele) se bucur de cea mai mare importan în cult sau în mitologie. Mult mai importan i ca el erau Varuna, atot tiutorul zeu al ordinii universale (providen iator sever-pedepsitor cu pacato ii i milostiv cu cei ce se poc iesc) i Mitra, str lucitorul zeu al luminii zilei, uneori chiar zeul soarelui (Varuna era zeul cerului întunecos, al cerului nocturn sau al lunii). Mitra, un zeu secundar în literatura vedic , nu trebuie confundat cu Mithra, numele dat de iranieni str vechiului zeu persan, care „avea s ocupe un loc mai important, iar în preajma apari iei cre tinismului, cultul sau mithraismul, avea s capete o importan de prim rang” (E. Vasilescu).

Tot Vasilescu ne face cunoscut în tratatul s u c „cele mai frumoase, cele mai pline de inspira ie i lirism dintre imnele Rig-Vedei sunt închinate zei ei U as (Aurora), „tânara, frumoasa i zglobia” fiic a cerului i sor a nop ii, precum i faptul c A vinii, fra ii gemeni ai Aurorei, erau „cei mai tineri dintre zeii cere ti”, care „f ceau adev rate minuni de ajutorare pentru to i cei care sufereau, pentru to i cei ce erau în primejdie pe uscat sau pe mare”. Întrucât în hinduism va deveni unul dintre cei doi zei principali, trebuie men ionat în acest loc Vi nu, zeu de importan secundar în vedism, în pofida faptului c era considerat „zeul-soare care str bate zilnic bolta cereasc , f când numai trei pa i”. În fruntea zeilor atmosferici se situeaz Indra, violentul i r zboinicul zeu al furtunii (totodat zeul na ional al indienilor), despre care fantezia hindus afirm c este „atât de mare i puternic, încât ine cerul i p mântul în palm ”. Cu toate astea (sau poate c tocmai din aceast cauz ), Indra adesea se îmb ta cu soma, b utura sfânt a indienilor, stare care-l predispune la furie i imoralitate.

Tot un zeu al furtunii era la vechii indieni Rudra, o divinitate rea i periculoas , despre care se zice c „locuia cu so ia sa Rudrani i cu bandele sale în mun ii i p durile din nordul rii, de unde se pustea asupra oamenilor, producându-le tot felul de nenorociri” (E. Vasilescu). În schimb Maru ii (precum Vayu i Vata, personific ri ale vântului), devin alia ii lui Indra în toate luptele sale binef toare pentru omenire, cu toate c sunt fiii lui Rudra cel afurisit.

Zeii pamânte ti au un statut vedic foarte asem tor cu cel al zeilor cere ti. Da, c ci i aici Prithivi („p mântul mam ”), zeitatea pus deseori în leg tur cu Dyaus („cerul tat ”), are un rol secundar.

Cel mai important zeu p mântesc este Agni, zeul focului, închipuit de indieni ca un tân r frumos, „str lucitor ca soarele, cu barb ro ie i cu p rul arzând în fl ri care se înal pân la cer”. Agni nu era numai zeul focului din cele trei regiuni divine ale Universului (soare, fulger, vatr ), ci i al focului ce mistuie jertfele, motiv pentru care, fiind el de acela i rang cu Indra i cel mai iubit zeu vedic, lui îi sunt închinate 200 de imnuri în Rig-Veda, inclusiv primul i ultimul dintre acestea.

O alt zeitate p mântean este Soma sau b utura sfânt a zeilor, care d mult b taie de cap indiani tilor prin aceea c este identificat i cu ploaia, i cu luna”. În afara zeilor principali, mitologia vedic mai cuprinde nimfe ale apelor i nenum rate spirite bune sau rele, despre care se crede c se amestec la fiecare pas în vie ile oamenilor, precum i eroii (de pild Manu i Puru a), din trupul sacrificat al celui de-al doilea rezultând cele patru caste ale societ ii indiene.

Doar câteva cuvinte despre cult. Indienii din perioada vedic nu aveau temple (riturile se oficiau în cas , vatra casei fiind altar), preo ii nu erau organiza i în colegii, brahmanul începutului era un preot secundar, iar sacrificiul avea o atare importan ca centru al cultului vedic, încât chiar zeii erau considera i „crea ii ale sacrificiului”. În ceea ce prive te cultul mor ilor, literatura vedic întrebuin eaz pentru suflet termenii asu i manas: primul cu sensul de suflu vital,

31

sufletul având în eles de substan material , iar cel lalt (manas) cu sensul eminamente spiritual sau ra ional i cu sediul în inim . În periada vedic mai timpurie, hindu ii credeau c , dup moarte, locuin a sufletelor era sub p mânt, unde - dup împlinirea ultimelor rituri funerare, caci pân atunci sufletele se vântur în chip de fantome printre vii - nu numai c tind s i g seasc p rin ii, dar sunt obligate s se prezinte în fa a lui Yama, st pânul împ iei mor ilor, i a lui Varuna, zeul care cerceteaz i judec gândurile oamenilor.

Nota 1: Iata c i în religiile anterioare cre tinismului li se cerea credincio ilor s nu p tuiasc nici cu gândul, nici cu vorba, nici cu fapta...

Pân la întâlnirea cu zeii, sufletele mor ilor trebuie s treac de cucuvea i porumbel, primii mesageri ai lui Yama, dar mai ales de cei doi câini (unul pestri , altul negru) cu câte patru ochi i cu nasuri largi, care de cele mai multe ori sunt primejdio i i le manânc .

Nota 2: În capitolul Religia get-dacilor, pagina 320, profesorul E. Vasilescu face o remarcabil apropiere „între Zalmoxis i Yama al indienilor, Yima al iranienilor, Wodan al germanilor, care de asemenea au avut la început caracter demonic, htonian, dar cu vremea au devenit zei cere ti”.

Dar cu toate c treptat panteonul vedic s-a populat cu numero i zei cere ti, astfel c împ ia lui Yama a fost transportat în ceruri, totu i, ne în tiin eaz pu in mai încolo ilustrul c rturar român, în credin a omului vedic exist i un loc subteran, „în care merg sufletele celor p to i”.

Regula general a riturilor de înmormântare din perioada vedic era incinerarea, la care se ad ugau înhumarea, expunerea cadavrelor sau aruncarea lor în Gange. Întotdeauna se sacrifica o vac (rinichii acesteia se puneau în mâinile mortului ca s -l fereasc de cei doi câini ai lui Yama), cenu a rezultat dup incinerare se strângea întro urn i se îngropa cu anumite ceremonii, rudele mortului se supuneau la purificari (scufundarea în ap , s ritul peste un an plin cu ap , o baie etc.), în timpul ceremoniei de incinerare i în zilele urm toare se purta doliu, iar dup înmormântare se f ceau ofrande mortuare i se aduceau sacrificii de animale, alimente sau alte lucruri „socotite folositoare pentru mor i”.

Extrem de pre ioas pentru în elegerea subtilei mentalit i filosofico-religioase a indienilor este urm toarea precizare a profesorului Vasilescu: „În literatura vedic nu se întâlne te nicio men iune precis despre credin a în transmigra ia sufletelor, credin a care va deveni fundamental în eshatologia brahman ”.

Daubigny - Sena

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Virginia PARASCHIV

Clipa astral[ a lui Radu Gyr Al. Florin ene, Întoarcerea din Cruciad , Ed. Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2020 Al. Florin ene propune în volumul s u Întoarcerea din Cruciad o incursiune „între realitate i poveste”, potrivit m rturiei auctoriale, în via a poetului Radu Gyr. Profesiunea de credin a acestui roman o reprezint dedica ia consacrat tuturor martirilor chinui i i executa i în temni ele regimului criminal comunist. Declara ia public explicit nu las nicio umbr de îndoial a lui Al. Florin ene cu privire la principiile sau la convingerile sale. A adar, spiritualitatea c ii excede normativelor unui simplu roman biografic dedicate poetului român.

Notorietatea autorului adaug volumului o receptare cuvenit , vadit i prin cronicile de întâmpinare, colegiale i avizate. Demersul meu se raporteaz mai degrab unor aspecte poate mai pu in vizibile, dar revelatoare, în esen a lor. Cartea este tutelat de sintagma sibylinic a poemului lui Radu Gyr. Op iunea pentru invocarea întoarcerii î i are i aceasta semnifica ia ei. Ne vedem obliga i s poposim asupra versurilor celebrului poem, „Întoarcerea din Cruciad ”, i s reflect m la înfrângerea cavalerilor „sub vechi armuri, cârpite strâmb cu sfori”.

Antinomia tragic între armura elitist i plebeizare.

Autorul este devorat de pasiunea adev rului istoric, de unde largi digresiuni istorice inserate în secven ele coloc-viale naturale i vivace, de unde i caracterul erudit, minu ios al lucr rii. Aceast tr tur este de natur s -i in deoparte pe amatorii de lectur superficial .

Apoi, s ne gândim la obiectivele autorului, declarate sau insinuate.

Cartea despre întoarcerea crucia ilor înfrân i îl are în prim plan pe Radu Gyr poetul, poet care are o postumitate str lucitoare. O postumitate care contrazice flagrant evalu rile critice oficiale. Prefa atorul Ionu ene sintetizeaz limpede postumitatea oficial , în etapizarea sa nefast : 1) Introducerea lui Radu Gyr în Antologia Poezia român modern , antologie publicat în 1968, de c tre Nicolae Manolescu, edi ie dat la topit, la reclama ia lui Eugen Jebeleanu. Semn limpede al cenzurii. Nu se poate s nu observ m prezen a activ i extrem de vizibil a cenzurii, într-un an fatidic, când cet enii, contamina i de

ingenuitate, chiar au crezut în liberalizarea cultural i au tr it cu iluzia libert ii de opinie i de exprimare.

2) Marginalizarea maximal prin evaluarea aceluia i Nicolae Manolescu, care nu l-a inclus în Istoria critic , din 2008. Criticul l-a considerat pe Radu Gyr un poet de antologie, „oarecum minor”.

Autocenzur sau insensibilitate?

Radu Gyr este poet, cu sau voia criticii canonice, este poet citit i declamat, cu devo iune.

Al. Florin ene, autorul c ii asupra c reia încerc m s emitem considera ii care s îndemne la lectur , se ocup cu minu iozitate de formarea spiritualit ii i dezvoltarea creativit ii poetice a lui Radu Gyr. POETUL i POEZIA par a fi no iunile supreme în jurul c rora graviteaz aten ia i efortul auctorial. i se pare c i receptivitatea i comentariile lectorilor se instaureaz i se îndreapt pasional, anume tot în direc ia POETULUI i crea iei sale poetice. Este o atitudine ce precede lectura c ii, o atitudine aproape cutumiar , exaltarea operei i a poetului care l-a coborât pe Iisus în celula damna ilor.

Avem a adar o atitudine anticipat , în fa a lecturii unei c i ce abordeaz o tematic dificil i abrupt . Se întrev d doua direc ii disociate care se statueaz în privin a Lui Radu Gyr. - O direc ie a judec ii politice, de tip Jebeleanu i ai lui, o condamnare în eternitate pentru apartenen a lui Radu Gyr la Mi carea Legionar i promovarea de c tre acesta a ideologiei legionare. Din motivele politice evidente, se creeaz premisele absolute ale excluderii acestuia din Pantheonul Cultural.

- Cea de a doua direc ie, mitul Poetului, cu eludarea chestiunilor politice. Un poet haric, s zicem, n scut f prihan din spuma m rii.

Al. Florin ene s-a angajat, în cartea sa, cu temeritate, la p trunderea în magia poetic , laolalt cu efortul de evocare biografic a lui Radu Gyr, în limitele verosimilit ii. Scriitorul î i anun inten ia auctorial de a pendula între realitate i poveste. Nu ne propunem, în calitate de comentator, ipostaza infatuat a criticului preocupat de verdicte, nu ne-am propus nici prezentare descriptiv , nu ne dorim prezent m un rezumat. Încerc m s descifr m un tâlc al unui text complicat, tocmai prin alternan a nara iunii cu volutele istorice.

Sub aspectul nara iunii, textul î i urmeaz firul cronologic, metodic i cursiv. Afl m despre o copil rie paradisiac a unui copil vioi i dotat, într-o familie iubitoare a unui unic copil. P rin ii se preocup de educa ia fiului, comunic intens cu el, îl îng duie, moderat, în compania adul ilor apropia i casei. Cu tact i r bdare, îi îndrum spiritualitatea, preg tirea intelectual . P rin ii accept cu bucurie eviden a dot rii copilului înspre zona de cunoa tere umanist . Patriotismul nutrit de tradi ia literar româneasc formativ , cu nuan e na ionaliste, specifice intelectualilor epocii, nu este în contradic ie irevocabil cu europenismul cultural. Re inem percep ia copilului privind durit ile de r zboi prezente în Craiova, unde locuia cu p rin ii.

La numai 11 ani este recrutat i el, în calitate de cerceta , s ajute ca

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

brancardier la transportarea r ni ilor de r zboi. Smuls cu brutalitate din lumea paradisiac a taton rilor idilice în poezie, copilul face cuno tin cu o realitate pentru care nu a fost preg tit. ocul experien ei de r zboi, ocul violen ei i al mor ii, îl va marca pe via . Copilul ajunge la disperare i face leg mânt c nu va mai vorbi niciodata în limba lui Goethe. Presiunea discret a p rin ilor, îndeosebi a mamei, îi adusese o competen foarte special a limbii germane. O studiase nu cu prea mare bucurie, iar acum, la 11 ani cunoa te ororile unui zboi cu germanii. Faptul biografic al unui tânar în devenire este completat printr-o sintetic evocare istoric . Documentele privind istoria Craiovei în timpul primului r zboi se afl în arhivele na ionale ale României. O fericit complementaritate între fic ional i documentar. Am f cut op iunea pentru capitolul 2 „De aici vremea se m soar ” pentru a ilustra m iastra contopire între realitate i poveste, în structura compozi ional a volumului. Simbioza între poveste i document este rodul unei ost-neli aparte, demn de pre uire autentic .

Mai semnal m i echilibrul de abordare a faptului literar i cel politic. Din fericire, de i cartea, în integralitate este dedicat POETULUI Radu Gyr, Al. Florin ene nu evit realul politic, cu întunecimile i alunec rile sale în h u istoric. Poetul se formeaz , la tinere e, în mediul elitist literar. Face carier didactic universitar . Un intelectual ponderat, de succes. Se afiliaz mi rii legionare cu toat fervoarea i exaltarea de artist. În imaginar, demonizarea bol evicilor, merge mân în mân cu violen a i autarhia na ionalist steril . Credin a religioas alunec în fundamentalism strident. i nu mai continu m în subiect. Pentru c acesta este d tor de reflexii amare. Societatea care a generat ispita i practica ideologiei legionare nu a fost o lume ideal , nu a avut anticorpi. O societate a rat rii sistemelor democratice, pe plan intern i cu import dintr-o Europ strivit de menghinea bol evic i nazist deopotriv . O societate cu tineri în deriv , planifica i i confisca i pentru politici tenebroase. Nu mi-am propus curs didactic asupra mi rii legionare. Constat m cu stupoare aderarea a mii de oameni, intelectuali i rani, la acest fenomen al unei fr ii blestemate. Evident un mare iubitor de POET i de Poezia lui Radu Gyr, iubire m rturisit în fiecare vocabul a c ii, Al Florin ene nu ocole te temele sensibile de epoc , antisemitismul, cultul mor ii i al violen ei, altminteri spus, elementele extremei drepte naionalist-cre tine, a a cum s-a pus pecetea oficial pe mi carea legionar . O epoc istoric plin de confuzii, în care culpa istoric este greu de distribuit pe categorii de ideologie represiv . Ritualuri stradale de rug ciune, foc i spada i politici reci. În cartea sa, Al. Florin ene i pune experien a sa de via public prodigioas , în slujba disperat de a detecta iriz rile de lumin i umanitate, în colc iala beligerant mondial . Tânarul Radu Gyr pl te te, în realitatea româneasc , mai mult decât e drept i o persoan duce, pentru toate p catele lumii sociale la un loc. Autorul nu se raporteaz pasional la suferin a poetului. Îl las pe cititor s în eleag , dac are disponibilitate de în elegere, o în elegere a tragediei universale, raportat la un om, un singur om. Astfel, capitolul 7, „Noi cei pierdu i”, are dou succinte paragrafe introductive în care condamnarea de c tre Antonescu este aproape contopit cu condamnarea din timpul dictaturii regale. Istoria consemneaz cei 12 ani de condamnare de regimul Antonescu, converti i în trimiterea pe front, „spre reabilitare” în batalioanele de la rata. „Aici, în tran eele s pate cu trud de miile de solda i, majoritatea legionari, soldatul Radu Dumitrescu (Dumitrescu sau Demetrescu? - numele din registrele de eviden civil , n.n.) î i amintea cu duio ie de perioada când a fost de inut la Miercurea Ciuc, prilej cu care discuta literatur i filosofie cu Mircea Eliade” (p.233). Ca autor al unei evoc ri fic ional documentare, Al.Florin ene are o preocupare auctorial asidu pentru eviden ierea preocup rilor culturale, f victimizare, f lamenta ie, cu o decen i onoare, din partea personajului evocat. Relat rile obiectivate, monologurile interioare, dialogurile imaginare, toate acestea confer personajului Radu

33

Gyr o spiritualitate extraordinar . Poetul, omul de cultur filologic i filosofic , nu abdic niciodat în fa a spaimelor, degrad rii fizice inevitabile. Se contureaz fizionomia unui om demn i blând, preocupat de pasionantele sale preocup ri intelectuale, animat de dorin a în elegerii unei noime a personalitî ii sale, a confra ilori s i, a poporului u. Condamnarea la 12 ani de închisoare, de regimul comunist, g se te în Radu Gyr un om cu o voin de fier, netulburat în gândurile sale. Nici regimul comunist, cu torturile i cruzimile sale fizice i psihice, nu i-au putut aresta i con tiin a de sine. La urcarea în du, dup prima arestare comunist , poetul are în minte un poem la care se gânde te intens „definitivez la Aiud, oriunde m duc a tia. Îi dau titlu Metanie”. Dup condamnarea din 1945, poetul Radu Gyr intr într-o faz tragic supraomeneasc a crea iei, crea ia i memoria oral a poemelor. Din fericire pentru postumitatea sa poetic , poemele au fost transmise cu pietate de la om la om, în universul carceral.

Fidelitatea literal a textelor nu mai are importan a fundamental , poemele sunt declamate i în zilele noastre, cu pietate.

Ultima „bravur juridic ” a sistemului comunist este condamnarea la moarte din anul 1958. Facem observa ia c aceast cumplit condamnare la moarte, de o cruzime abominabil , se emite dup 5 ani de la moartea lui Stalin, iar sentin a judec toreasc este definitivat în 1959, dup retragerea trupelor sovietice, din iunie-iulie 1958.

Stalinism întârziat în România, stalinism strict românesc.

Autorul c ii „Întoarcerea din Cruciad ” consemneaz lapidar sentin a de condamnare la moarte a lui Radu Gyr. Din aceast sentin afl m cu stupoare c „Dumitrescu Radu Gyr este condamnat pentru crima de insurec ie armat prevazut i pedepsit de articolul 211 Cod Penal, prin schimbarea calific rii conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crim de uneltire contra ordinei sociale prevazut i pedepsit de articolul 209 punct i Cod Penal”.

Sentin a a fost dat de Tribunalul Poporului, cu unanimitate.

Din seria nenum ratelor condamn ri, Al. Florin ene alege s avem ca documentare, pentru noi, cititorii, acest aspect procesual de arhiv , poate cel mai elocvent, într-adevar. Merge pe firul informaiilor consacrate, inclusiv condamnarea uciga din 1959. Condamnare absurd , paradoxal istoric. Un bun prieten, tiutor c m ocup cu lectura i cu prezentarea c ii, mi-a spus c dac îl conving prin argumenta ie, nu numai prin consemnare informativ , c Radu Gyr a fost condamnat într-adev r pentru o poezie, va urî i mai mult sistemul comunist. Am preluat deci, din cuprinsul c ii scriitorului Al. Florin ene, sentin a de condamnare la moarte, exact a a cum am gasit-o.

Observ m o stranie consemnare onomastic , anume nu Radu Demetrescu, ci Radu Dumitrescu Gyr. Extragem din cele 3 apelative, dou , Radu Gyr . Or, Radu Gyr e numele sub care este cunoscut poetul, un pseudonim consacrat al poetului. POETUL a fost avut în vedere, nu cet eanul din actele de eviden civil . Este vizibil c POETUL prime te condamnarea la moarte. POETUL are ca har i ocupa ie, POEZIA, nu „insurec ie armat ”. Nici nu era posibil, cu cine i cu ce, cum i când, insurec ie armat ? „Ridic -te, Gheorghe, ridic -te, Ioane”, poezia redactat i memorat în celul , în timpul primei deten ii, i a ternut ulterior, în scris, devine a adar „arma a insurec iei armate”. Nici în postumitate, poetul nu a fost achitat. A r mas cu penibila sentin de „reabilitare” un concept juridic pentru care poetul nu este absolvit de infrac iunea de a fi scris o poezie. Radu Gyr r mâne în continuare condamnat cu comutarea pedepsei la 25 de ani.

Eliberarea prin decretul de amnistie din 1964 nu are nicio semnifica ie individual pentru poet. Comuni tii l-au mai l sat s supravie uiasc , a cum a putut, pân în 1975.

Romancierul Al. Florin ene - biograf, comentator i documentarist - îl consacr pe Radu Gyr ca personalitate în proximitatea noastr . Ne provoac s ne întoarcem, cu interes, f prejudec i, asupra unui poet str lucitor în unicitatea sa spiritual .

Tragedia lui Radu Gyr, tragedia unui poet, este pentru noi, o clip astral din tragedia condi iei umane.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Ben TODIC{ (Australia)

#mpu]cat pentru o carte Volumul editat la Ia i, Ed. PIM, 2019, intitulat „Jale i Eroism Românesc la Cotul Donului: Unice performan e jurnalistice”, semnat de prof. dr. Dumitru V. Marin, începe cu un citat al lui Bertrand Russel: „R zboiul nu arat cine are dreptate ci doar cine învinge” i cuprinde nou interviuri luate unor participan i la cel de-al doilea r zboi mondial.

Pot spune c aceast carte sose te la timp, ca r spuns la întrebarea pe care doream s io trimit unui domn din diaspora, a ezat confortabil într-un „scaun academic”, care ne critic pentru c noi ca genera ie fost comunist nu respect m genera ia din închisorile comuniste, când eu sus in c eram mai liber în copil rie în compara ie cu genera ia fiilor mei din Vest. Acuza ia merge pân într-acolo, sus inând c nu aducem respect martirilor no tri care s-au sacrificat pentru democra ie, am uitat c aveam doar dou ore de tv pe sear i de cozile interminabile la pâine i c a sosit timpul s avem i noi martirii genera iei noastre. În primul rând, stimate domn, în colile comuniste nu se studiau martirii democra iei sau cei anticomuni ti ca s m acuzi nu-i respect. Pe cine s respect din ace ti pu ria i? Pe cei care ie eau din închisoare i d deau cu pumnul în mas de sup rare, a din senin (poate c pe drept, dar noi nu aveam de unde ti), încât noi, copiii, ne speriam i chiar credeam ce ne spuneau comu-

ni tii, c într-adev r ace tia sunt ni te oameni i i icni i la cap i c ar fi bine s ne ferim de ei? Ori pe cei care se întorceau mai devreme din arest ori închisoare, c zând la pace cu sistemul i devenind cozile lor de topor, apoi vânzându- i p rintele, fratele, prietenul sau pe mul i oameni nevinova i i cura i ca lacrima? Asta nu înseamn c nu au fost i adev rate victime ale comunismului, oameni care au suferit îngrozitor, ei i familia lor, iar al ii i-au pl tit cinstea i corectitudinea cu pre ul vie ii. Acum c a venit democra ia ar trebui se discearn între lucrurile bune i f turile i înfloriturile unora, care se erijeaz în eroi. În acest sens, ar trebui s scrie i voi, manuale i cursuri predate în coli i universit i. Scrie i-v povestea, d-le din „scaun academic” ca s v cunosc sacrificiul i atunci am s în eleg c înainte de comunism a fost mai bine i am s încetez s -mi mai cânt libertatea inocen ei copil riei mele, transformând-o în plângere.

Copiii din orice orânduire au fost liberi i ferici i în lumea lor în care s-au n scut pentru nu au avut puncte de referin pentru o alt libertate pân când au sosit exploatatorii i i-au pus la munci grele în fabrici i bordeluri i i-a rupt de ea. Copiii din suburbiile s cioase i gropile de gunoi ale marilor ora e indiene se simt foarte liberi i ferici i în compara ie cu cei din ora ele mari ale lumii care se joac la calculatoare i sufer c nu pot avea un telefon mobil de ultim genera ie.

Cine nu-i liber? Tu crezi c lumea este f cut doar din scaunul i burta ta, a capitalismului necru tor i lacom de azi? Un capitalist lacom e un capitalist b ran. Eu te cred i nu te acuz pentru c tu e ti doar instrumentul st pânului t u i ai aceea i dorin ca noi to i, ne cre tem copiii, într-un cuvânt s supravie uim. Prive te situa ia întregii lumi i întreab -te cum o po i salva. Afl cine e ti. a cum o face de o via , prin reportajele i investiga iile sale jurnalistice, d-l prof. dr.

Dumitru V. Marin, prezentând injusti iile aduse celor nedrep i i realiz rile omului prin educa ie. Po i s -l salvezi pe marele Julian Assange, un copil nevinovat care se sacrific pentru adev rul i libertatea con tiin ei umane? Nu po i, precum nici regina Angliei nu a putut-o face când i s-a cerut într-o scrisoare din popor, iar ea a r spuns scuzându-

se precum Nero când i s-a cerut s -l salveze pe Iisus, scriind c e o chestiune politic i nu se poate b ga. Asist m i azi la crucificarea adev rului i a libert ii precum au asistat atunci, pe Golgota, mii de oameni la crucificarea lui Iisus de c tre un pluton de solda i romani, subordona i servitori ca i tine sistemului - marelui Cezar. Cum de i-au sc pat pe sub mas aceste legi s le aprobi, care dau imunitate ho ilor i mincino ilor diploma i i a oamenilor politici care promit i jur înainte de a fi ale i sau numi i în func ii de decizie în stat, apoi dezonoreaz dreapta credin , dorin a de mai bine i corectitudine a omului drept. Istoria adev rat nu este cea fabricat , care „de obicei” nu e diferit azi la voi de cea din comunism. Povestea auzit din gura celor care au tr it-o i au suferit-o pe viu s o facem cunoscut urma ilor no tri. S d ruim iubire i respect, asigurând condi ii decente de viacopiilor, mai bune azi decât au fost ieri i s dim în sufletul genera iilor viitoare respect pentru cine suntem, ca oameni i neam.

Eu tiu c î i aperi scaunul, îns nu realizezi î i tai singur craca de sub picioare i dac nu vom fi extermina i în viitor de vreun r zboi atomic, a a cum prezic speciali tii i filozofii din Vest, v va fi greu vou , mincino ilor s accepta i înfrângerea când ve i fi pu i în fa a drept ii i adev rului. A i înv at i promovat diploma ia prin minciun i ho ie i a sosit timpul s v trezi i la realitatea cinstei, demniii i onoarea pentru care a i fost i a fost creat cu adev rat omul. E adev rat c avem azi sute de canale color tv i curent non stop, îns emisiunile sunt toate pline de iluzii i cioburi colorate care fl mânzesc sufletul i ne transform în carne de tun pentru consumerismul celor lacomi. Un internet care este folosit cu dib cie s ne transforme într-o lume orwelian , prin izolarea i dresarea individual , deprivându-ne de con tiin i suflet spre cras pervertire i depravare uman .

Ce e scris pe hârtie r mâne a a cum i-a dorit autorul, pe când în lumea virtual a digitalului, algoritmii programa i î i remodeleaz cuvintele i textul dup propria poft . O carte document se poate citi i la lumânare.

Felicit ri domnului profesor dr. Dumitru V. Marin pentru aceast colec ie i curajul de a o pune în print.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Iulian CHIVU

Fascina\ii sud-americane Citesc de mai mult vreme poeziile Marianei Zavati Gardner; de fiecare dat m aplec asupra lor cu pl cerea unei lecturi de s rb toare, o fac i acum cu bucuria de a o reg si consecvent , matur , coerent , în netulburat echilibru cu propriile exigen e i intind de fiecare dat plenitudinea identitar împotriva tulbur rii tenta iilor din propriile lecturi.

Mariana Zavati Gardner, cum tim, este membr a Uniunii Scriitorilor din România, îns totodat este i membr a The Royal Society of Literature UK i The Poetry Society of the Open University UK, este tradutoare abil în i din limba englez , î i scrie versurile în limba englez (Whispers - dou edi ii -, Poetry Books UK 1998; The Journey Poetry Books UK 1999, Watermarks Poetry Books UK 2000). În egal m sur traduce versuri în i din limba francez (Oglinda cu vise/ Le miroir aux r ves, traducere realizat împreun cu Elisabeta Bog an, prefa de Linda Bastide, Éditions Poètes à vos plumes, Paris 2016) i reu te o selec ie de versuri pe care le traduce în limbile român , englez , francez , german , italian , spaniol , greac i rus ; Carrousel, Editura Singur, 2017 - cunoscuta editur a lui tefan Doru D ncu . i cum cifrele au i ele relevan a lor, Mariana Zavati Gardner a fost inclus în 34 de colec ii de proz scurt din Germania, Marea Britanie i România, versurile i-au fost incluse

în 164 de antologii în ar , în Italia, în Anglia, în Germania i a publicat trei romane în limba englez (Miss Mariana in Black and White Daily Mail Publishers UK 2006; The Christmas Orange Book Deal/ www.penpress.co. uk 2007; The Colonel's Love Letters serializat în revista Regatul Cuvântului 2012).

Cu mai mul i ani în urm scriam despre poeziile sale din Oglinda cu vise cam a a: Totul este posibil în spiritul curentului al rui inventar de elemente nu cunoa te registre de semnificare; decorativul în sine se banalizeaz , cauzalitatea nu mai are finalitate i contemplativul refuz constatativul din dorin a expres a deta rii cu care se refuz ab initio, laolalt , toate triste ile i bucurile fiin ei doar din cauza atributelor vremelniciei. O naturale e adversativ , i totu i o op iune, dac nu i o alternativ (în vol. Lecturi intermitente, Ed. TipoMoldova, Ia i, 2013, p. 93).

Acum, am în fa recentul s u volum de versuri Patagonia - O sut de ani (Ed. Tipo Moldova, Ia i, 2019). Partea a doua a c ii este închinat comemor rii centenarului Primului R zboi Mondial i poeta re ine aici, cum e i firesc, reflexe cazone ale conflagraiei, ale carnagiului: o cucuvea bate în aer/ se pliaz peste bulg rii / din mocirla saturat / de creier proasp t/ de membre r sucite/ de uniforme ciudate/ b lia din noaptea trecut / „î i aminte ti”/ eternitatea atârn mândr / peste sârma ghimpat / „Je suis fatiguée”/ „î i aminte ti?”.../ „Ich bin müde” / stâng, drept, stâng, drept /bombe fluier la orizont / ajung cumin i în ara nim nui / (p.63). Sau: se face umbr pe perete / fa a-i filtreaz riduri solare / drumul se vede tulburat / s se-odihneasc o clip ?/ al turi de to i ce s-au dus./ fa a-i filtreaz riduri solare / s plece de-acas ?/ dar unde? / seapropie frontul... (p.50).

Cu imaginea lui sinistr , r zboiul a p truns, ca motiv al lamenta iilor lirice, în jurnalele orale, în triste ile doinei, în cântecul de c nie, îns poeta se opre te adânc ( mânt r nit), în secven e zguduitoare, care nu pot fi nicicând perisabile i care se cer reiterate ca un avertisment împotriva

amneziei colective: ge i du mane, casa-n ruin / p mântu-i ars, peste tot/ corbii-s gra i pe cadavre./ filtrat -n riduri, confuz , opte te:/ „s-au dus to i... îs vedenii ... îs umbre ...” / bini or, se las pe treapta c su ei / neatins de m celul din noapte, / ar r mâne, dar trebuie / urgent s se duc / dar unde? / frontu-i apropie./ a cultivat p mântul / recolta-i cenu .../ praf e lumina din ochi / peste ceea ce-a fost/ p mânt r nit ... (p.47). Îns partea I a c ii ne întâmpin cu titlul ei straniu, o trimitere în nedefinit, Patagonia, ceea ce în limba român se asimileaz cu un inut îndep rtat, s lbatic, ostil, un fel de „cat al lumii” instituit ca un vag toponimic, un locis ignotis re inut doar ca virtualitate, numele însu i p strând o astfel de conota ie când nu trimite în cuno tin de cauz la extrema sudic a Americii; step vast a Argentinei între Anzii chilieni, Oceanul Atlantic i ara de Foc. Poeziile Marianei Zavati Gardner din aceast prim parte a c ii poart însu i aerul straniu al stepei, al unei lumi îndep rtate, netulburate în endemismul ei de zgomotul i furia lumii noastre, de precipit rile ei obositoare. O lume a începuturilor, primitiv , încremenit parc în istorie, netulburat în echilibrele ei, demn de condesenden a cald , îng duitoare a poeziei: copacul yerba mate / plantat de iezui i gr dinari / î i scutur vârsta singur, pierdut / în eternitate - acolo / înc peri din chirpici / pribeag f cas / la orizont pe albastru se imprim Muntele Curcubeu / pribeag cu fa a zdrobit / întâmpl ri esute-n lân / vis multicolor,/ ireal oameni f vise / pribeag f cas ...(.p.9).

Sau:... se vede oceanu-n adâncuri/ ascuns în praf dul i adormi i ? / monoton se-n ir durea de cactu i / pe coasta Muntelui Curcubeu (p. 10).

Tihna trist a acestei lumi este brutal asaltat de pelerinajul tulbur tor; cei veni i s se uimeasc fac suveniruri din îns i aceast triste e: Anzii lamenteaz / ghe arii cum se pr bu esc / zi i noapte, în dezordine / cum mor în fa a turi tilor/ mobilele se bulucesc -i / eternizeze cum se duc / acas vor fixa

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

etichete/ „am fost acolo!”/ „am v zut!” (p.13).

La poarta secretelor eterne, pelerinii constat , dau verdicte, fac compara ii: Art Nouveau, Art Deco, Neo-clasicism, Neo-Bizantin, Neo-Babilonian - lumea aceasta pare un muzeu în aer liber unde un Francisco, cu calmul lui imperturbabil, pl de te tradi ionale cavouri de lut. Vulturi, condori, faun anonim i automobilul înghite oseaua, empanadas, vulpi solitare, câini adormi i i Javier pl de te aluatul la patiserie. Muntele Curcubeu î i vegheaz nemi cat, solitar, pustietatea-n deriv , copiii-nf i ca ni te mumii. Acelea i nume revin i legitimeaz , dau identitate, simbolizeaz : Juanita viseaz în ograd / Marti o pl de te chirpiciul / ap i paie în unghere / Javier pl de te aluatul / sare, drojdie i ap / Francisco pl de te-n lut / nimicuri pentru fiesta / Juan pl de te... (p.26).

Nimic nou sub soarele blând, îng duitor i el, condescendent, f plictis, nimic care rup t cerea, s descump neasc : Juanita intr -n biserica veche / adânc i rece cu acoperi ul din lemn / zid din chirpici dalb pensulat / Juanita s-a luat cândva cu Juan / se opre te-n drum ultim vis nebun / cu Marti o, Javier i Francisco / c torie f cobii / un intens sat liniar unde / vulpi i puma s-au stins otr vite / în lupt cu estancias... (p.27). Lumea aceasta, nici m car exotic , o lume ancestral în paradigmele ei, ontic nealterat , st neclintit la origini, gata renasc umanitatea dup apocalips i pare neatins de curiozit i cosmopolite.

Mariana Zavati Gardner ne-o relev în policromia ei, coerent, de la un cap t la altul pogorându- i beatitudinea, atemporal , întrun spa iu imun, autoprotector, verosimil , vie: o briz rece coboar printre case / cu flori din cear i lampioane / b rbatul cel tân r cu fluier i bro - / Marti o, Javier sau Francisco - / pe poteca dinspre fântân / „cânt -ne de suflet!” strig coco ate / pe zidul interior de la fântân / tân ra mireas / i cele dou domni oare de onoare,/ Ramone distinse a teapt / soarbe cu l comie rbatul cel tân r / din fluier de suflet / o cântare despre-o femeie la mijloc de ani / cei caut chinuit b rbatul cel tân r /Marti o, Javier ori Francisco / sau poate Juan? (p.31) tonuri de poezie hispanic dintr-un inut de la cap tul lumii, un topos mereu presupus, bucolic, îns tulbur tor de încremenit în propria-i fiin .

Mariana Zavati Gardner va fi avut aceasbucurie s -l descopere acolo, în Patagonia argentinian , i cu determinarea stârnit de marea poezie a Americii Latine îi reproduce reverberant farmecul ademenitor, fals primitiv, pur, tonifiant, reviviscent.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Daniel MARIAN

Un altfel de rost dincolo de @naltele preten\ii Vasile Morar, Cântece de mahala, Ed. Eurotip, 2019 Frumuse e dincolo de rigorile frumuse ii, a culege stele c zute din noroi afânat. Unde credeai c nu se pot decupa de prin cer p rile, acolo se înfrumuse eaz zborul atunci când se învârt vulturii cei mari. Desigur nu e vremea ciocârliilor de cristal i nici a portativelor lui Mozart sau Bach, dar poate s sune trompeta i pot s se gudure zurg ii cât vreme clopotul cel mare inund lumea cu paji te scorojit de via i cu palm nearat de moarte.

La Vasile Morar pe uli se întâlnesc firimituri de timp i unele se pun la corvoad , altele stau la taclale. E vremea „Cântecelor de mahala” care s inunde cu micile bucurii dar mai ales cu prelungi triste i. Mai molcome ca ge ile de lumin îndreptate spre apus, aceste mirodenii cresc interesant pe o lume deja otr vit de concertele marilor ora e. Sunt neteptate pârguiri cu trimitire la susurul i la dang tul mor ii ce str bate i d fiori vie ii, spre a nu uita c e vie i inând-o vie. stru nicia poetului d roade memorabile, unele chiar epocale. Avem aici ce au uitat poe i de seam ai întregii lumi, precum anumite note i instruc iuni de cultivare a r ului necesar în favoarea dorului de mai bine. Unele tr iri se leag alene ori an e, altele se înfig de-a dreptul în moalele în elesului.

Poezia iese de prin cotloane ascunse, de

sub mese, de sub lavi e, uneori de-a dreptul de prin scorburi, i se vede cu ce desf tare încât piere timpul în ceas i drumurile plictisite de ele însele se chircesc întorcându-se înapoi.

Inedit „Cununa de spini”: „La prim var o s s dim spini/ în gr dini ori pe c ile ferate/ pe cei ce-o s se prind îi vom cur a/ ori cu fier straie, ori cu foarfeci late// E a a o criz , cererea e mare/ am trecut prin pia , lumea cere spini/ investim în spini, v rog l sa i grâul/ doar spini, din cre tet pân -n r cini// - „Ceo s face i cu a a recolt ?”/ a întrebat de departe un harap/ - „E comanda mare, împletim coroan / s o punem zilnic Domnului pe cap”.

De un pitoresc ilustru chiar dac morbid, „Mama ei de via ”: „La masa aceasta vor mânca cioclii/ i vor bea vin i tescovin / mortul î i vede de ale lui/ ei a teapt alt moarte s vin // Chiar despre moarte vorbesc/ la mas despre programul lor înc rcat/ ieri au tras lutul peste doi gemeni/ ast ti, la prânz, a murit un b rbat// Nu-i nicio clip timp de odihn / lutul în groap , lutul napoi/ clopote duse, unele rupte/ lâng o cruce plângeun oboi// Mama ta de via , goli i pahare/ i ne vom duce în intirim/ o s i facem i ie o groap / dar mai a teapt , nu ne gr bim”. i, cea care sigur va fi pe placul general, pentru c e cu mâ : „Nu l sa i mâ u' s -mi treac prin fa / opri i-l, trage i-i cap tul c rii în alt parte/ sau întoarce i-l cu umbr cu tot înapoi/ dar nu-l l sa i nici s abat spre moarte// Ce u or se apropie, picioarele lui/ trec cum ar trece luna prin ap / nu li se aude c lc tura sau fo netul/ cum nu se-aude ochiul când se ascunde sub pleoap // Ce ochi mari i ro ii are mâ u' sta/ poate se-ntreab de ce nu vreau s treac acum/ de-ar fi s -i r spund, nu tiu ce i-a spune/ meri, mâ ule, i vezi- i de drum” (Ce-ave i cu mâ u?)

Este remarcabil cum, în privin a evoc rii mor ii, spiritul s lt re îl deosebe te pe Vasile Morar de al i urma i mai de aproape ori mai de departe ai lui Bacovia.

Aceasta fiind o imagine unilateral asupra ii, de aceea pentru a nu v speria prea tare, trebuie tiut c sunt i cântece de mahala nebune de vesele, ce s mai zic de altele în cea mai clar form erotic . Mahalaua lui Vasile Morar se compune i se descompune pentru a se recompune, stra nic mahala!

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Florian COPCEA

Paradigma interpret[rii textului poetic @n viziunea lui Radu Flora Literatura de expresie româneasc din ex-Iugoslavia a cunoscut, de-a lungul scurtei sale existen e, avatarurile unei culturi aflat sub semnul modelelor arhetipale hibride, dezvoltate la confluen a unor, în termenii lui Lucian Blaga, antiteze transfigurate, cu inciden ideologic între na ional i universal. Literatura român din Voivodina (1946-1970), Ed. Libertatea, Panciova, 1971, cea dintâi sintez a fenomenului literar din spa iul multietnic men ionat, semnat de reputatul profesor Radu Flora, focalizeaz /extinde analitic privirea asupra scrierilor intelectualilor români afla i sub imperiul unor ingerin e arhetipale, intraetnice, în plin afirmare artistic i, astfel, în ipostaza de trubaduri ai culturii de margine, departe de Centru. Am putea numi acultura ie unul din factorii simptomatici, totu i esen iali, care au permis întemeierea, în contextul sincroniz rii actului de crea ie autohton la cel sus inut de limba sârb , exegeza în discu ie. Radu Flora, cunosc tor al travaliului literaturii române din aceast parte a Europei de Est, a exploatat, în sens barthesian, pl cerea textului, orientândo, al turi de Vasko Popa, prin paginile revistei Lumina, spre o universalizare care s-a dovedit, timp de aproape patru decenii, labirintic .

Deconstruc iile sale nu s-au impus ca o aventur în calea postulatelor i conceptelor etice ale vremii avangardiste, proletcultiste i non-moderne, asumate empiric, programatic îns , ci au reu it s produc efecte proteice în planul valorilor spirituale minoritare.

Lucr rile lui Radu Flora, în special cele literare, dominate masiv de spirit critic i estetic, pot, indiferent de un anumit moment istoric, fie integrate în orice monografie vizând istoria literaturii române.

Dincolo de influen ele-directe, incontestabile, evident, modelatoare, provenite din operele lui Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu i George C linescu, cu care a luat contact în perioada studiilor universitare din Bucure ti, Radu Flora, dovedind voca ia creatorului de excep ie, necomplexat, a cultivat o paradigm ce se revendica din idealul de supravie uire identitar al unei genera ii iisusice, caracterizat printr-o intui ie tragic de împlinire a unor cauze nobile, salvatoare pentru spirit i fiin .

Proiectul de existen spiritual-cultural al literaturii-obiect propus de Radu Flora se axeaz , diacronic, pe recuperarea i valorificarea valorilor literare. Criticul, autor i al unei Istorii literare române ti în dou volume (ap rute între anii 1962 i 1963), urm re te cu acribie evolu ia „mi rii noastre literare” (p.8). El avertizeaz : „judec ile aduse nu sunt nici definitive, nici ultime, nici, poate, cu toat str dania subsemnatului, juste” (p. 9). Cuvântul ultim - explic - îl vor spune, în tot cazul, genera iile urm toare de condeieri i critici. „Micro-literatura” etnicilor români din ex-Iugoslavia „s-a n scut în anul 1945, cu primele versuri ale lui Ion P duraru (pseudonimul lui Ion B lan), cu suplimentul literar Libertatea literar din 1946 i, mai ales, cu Lumina din 1947. [...] În vara anului 1947 apar primele volume de versuri, în num r de trei (Ion B lan, Mihai Avramescu i Radu Flora) „salutate ca adev rate revela ii atât la noi, cât i în România” (pp. 12-13).

Condi ia scriitorului român din spa iul sârbesc, în perioada evocat , este singular , tributar unor patternuri prototipice, datorate

în parte sau în întregime, procesului accentuat agresiv de asimilare a culturii. Se poate observa c , de i circumstan ele au marcat-o fatalmente, literatura român i-a identificat singur calea de manifestare, dep ind caracterul social-rustic impus de dogmatismul unui sistem politic abrutizant, fapt soldat cu înscrierea valorilor ei pe coordonatele ontologice ale modernismului universal.

Radu Flora, cunoscând faptul c numai sus inând un curent de idei novator, racordat la istoria cultural general româneasc , poate participe, cu mari anse de izbând , la dezvoltarea embrionar a fenomenului literar incipient, la conservarea fiin ei na ionale. Hermeneutul nu opereaz o ierahizare estetic a operelor ap rute, i nici a autorilor acestora. Urm rind doar reconstituirea unui arbore literar genera ionist, acesta, cu o pruden pe care i-o în elegem, se mul ume te, deloc polemic, s eviden ieze mai cu seam aportul celor din urm la fundamentarea istorico-existen ial a literaturii care a luat na tere în acest areal cultural situat, din cauza erorilor istorice, în afara frontierelor României.

Impactul puternic al demersului s u critic-literar-sugestiv nu poate fi infirmat sau contestat.Exegetul, beneficiar al unei intui ii remarcabile, aliniindu-se noilor paradigme culturale europene, a reu it s determine literatura minoritar româneasc s se desprind de stigmatul provincialismului, de modelele peremptorii reclamate de o societate ostil libert ii de exprimare cultural . Din fericire, genera iile de scriitori au în eles, luând act de deschiderea spre universalitate a fenomenului axial literar românesc, apreciat de George C linescu drept „unic i indivizibil”, c pentru a putea r zbate prin labirintul ideologic este nevoie, pe lâng talent, de curaj, sens i perspectiv . Având con tiin a acestor aspira ii, chiar dac o vreme s-au cantonat în jurul unui epigonism justificat, avansat de hebdomadarul dejdea (1928-1944), Libertatea literar (redactor responsabil Vasko Popa, secretar Radu Flora) i, începând cu 11 august 1946, Lumina, cu aceia i conducere, lirica româneasc din Provincia Autonom Voivodina a devenit un mod nobil, ra ional i epatic de încorporare a scrisului românesc în corpus-ul culturii na ionale române ti. În consecin , arhetipurile poetice (numai acestea interesândune, deocamdat , din volumul Literatura român din Voivodina (1946-1970), cu geneza în universul prozodic românesc i universal, sunt asimilate consistent, cu religiozitate am afirma, pentru des vârirea definitorie a noilor direc ii ap rute deja în poetica european .

Vasko Popa i Florica tefan, devenite dup doar câ iva ani personalit i marcante ale culturii române, dar care, din considerente par ial l murite de istoricii literari, au evadat din literatura româneasc , au fost cei care i-au motivat „pe al ii s scrie i s -i converteasc la ceea ce era pe atunci considerat drept chintesen artistic-ideologicpolitic pe plan literar: realismul socialist” (p.27). Vasko Popa „a fost ini iatorul, în condi iile de dup Eliberare, mi rii literare în limba român ( i cu prerogativele de ordin politic, a a cum se f ceau lucrurile la noi pe vremea aceea)”. Florica tefan, cunoscut poet de limb sârbo-croat , l-a urmat pe marele poet azi revendicat de literatura

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sârb , de i „începuse s scrie în mod nemijlocit în limba român ”. Cu „t lm cirile poetice” magistral f cute de Radu Flora la placheta Câmpia neodinei (Ed. Liberatea, Panciova, 1964) semnat de Vasko Popa, i de Maria Banu , Veronica Porumbacu, Geo Dumitrescu i Mihai Condali la cartea Anii mei (Ed. Libertatea, Panciova, 1965) apar inând Floric i tefan, ace ti doi lirosofi, purtând pecetea unei originalit i distincte, aveau s îmbog easc spiritual lirica lumii. Exegetul concluzioneaz : „Nu încape nici cea mai mic îndoial c ace ti doi poe i au avut o înrâurire considerabil în formarea poetic a unora dintre condeierii no tri, mai ales a celor din genera iile mai tinere (Slavco Alm jan, ceva mai pu in Cornel B lic )” (p.32).

Panorama literaturii române din Voivodina (azi Serbia) este, din perspectiva dialogului valorilor, o istorie în continu mi care i diversificare. O particularitate a studiului lui Radu Flora rezid prin asumarea temeiului (în)r cin rii literaturii române din aceast zon istoric , afectat în profunzime, în perioada la care ne raport m, de mituri proletcultisto-dogmatico-capricioase care respingeau spiritul românesc i preziceau „moartea lui Dumnezeu”. Desf ur rile analitice ale lectorului-critic sunt fundamentate, axiologic vorbind, pe sus-pendarea biografismului auctorial i activarea unei grile valorice proprii unui discurs poetic dedalic.

Ion B lan, „primul poet” al comunit ii române ti din actuala Serbie, autor al volumelor de versuri Cântecul satului meu (1947), Albu (în colaborare cu Radu Flora) ap rut în 1952 i Brazde-n prim var (1952), „este pe deplin st pân pe resursele clasice” (p.42), chiar i atunci „când are tendin e de u or manierism”. „O fiin artistic , literar ” (p.45), complex , se dovede te a fi Mihai Avramescu. C ile sale - În zori (1947), Drum spre adev r (1950) i Treptele singur ii (1970) -, confirm me te ugul „comunic rii artistice de factur modern ” (p.48) i, ceea ce este remarcabil pentru epoca studiat de Radu Flora, prezen a unui patetism firesc, chiar dac versurile sale, excesiv declarative, con in reminiscen ele unor lecturi atente a temelor-simboluri i topoi din lirica clasic româneasc în general.

Demersul lui Radu Flora este continuat cu „studiul de caz” al unui alt poet cu state vechi în impulsionarea fenomenologic a mi rii literare generate de publica iile Lumina i Libertatea literar (al c ror membru în redac ii devenise). Cartea sa, Marelui Octombrie, cum sugereaz i titlu, nu a avut darul s sparg canoanele sacre, nici nu avea s fie re inut de memoria colectiv , dar avea s proclame obliga ia intelectualului de a ac iona obsesiv pentru conservarea limbii române.

O aten ie deosebit este acordat poe ilor Teodor andru, Iulian Ristea i Ion Milo . Cu excep ia ultimului, cei men iona i, nu aveau s fac , în modernitate, vâlv , scrisul lor literar, oscilând între p unism/ sem torism i proletcultism/activism de at, limitându-se la doar compozi ii „rustic-tadi ionaliste”, uneori pasti ate, fragmentar, dup „vocile” lui G. Co buc sau Al. Macedonski. Ion Milo , în schimb (debut literar în 1953 cu volumul Muguri), avea s infirme toate „pronosticurile”, ajungând unul dintre marii, originalii poe i contemporani. Soarta a vrut s -l duc departe de matricea sa culturalspiritual , în Suedia, îns f s -l „desr cineze” sau s -l rup întru totul de fiin a româneasc , m rturie stând i manifestul-program Cei de f cut?, scris în 1957 i publicat în Lumina, XI, num rul 6, ca urmare a devierii literaturii spre un concept str in, improvizat.

Fugitiv mai sunt aminti i, printre al i versificatori în tranzi ie: Timotei Popovici, Mihai Condali, Emil Filip, Costa Toader, despre a ror crea ie istoria literar a încetat s mai vorbeasc , semn c Radu Flora, în memorabila, vizionara sa exegez , cu o pronun at t tur bibliogafic , epistemologic , a prev zut sfâr itul traseelor lor poetice.

Oricât subiectivitate ar fi manifestat fa de scrierile acestor parnasieni, criticul i istoricul literar Radu Flora, un lucru este cert: ele au participat, într-un fel sau altul, la afirmarea identit ii cultural-spirituale, la ini ierea viitoarelor genera ii de litera i în arta scrisului literar i a

Anul XI, nr. 1(113)/2020

decaden ei cunoa terii paradisiace.

Analizând structurile anatomice ale a a-cunoscutei genera ii de mijloc a poezii române ti din ex-Iugoslavia, Radu Flora accentuiaz singularitatea lui Cornel B lic , ale c rui începuturi lirice sunt caracterizate de experiment ri nemaiîntâlnite pân acum în câmpul literar românesc. „Introversiunea i dialogul intern încep s se combine constat hermeneutul cu tonul senten ios al unui observator rafinat al celor petrecute în afara eului poetului, dar în rela ie referen ial direct cu acesta. Jocurile poetice ale lui Cornel B lic , în concep ia lui Flora, sunt purt toare ale unor exuberan e venite direct dinspre Tudor Arghezi i Vasko Popa. Poetul, eliberat de rigorile pragmatiste, sind exigen ele punctua iei, cl de te o lume a lui, clar-obscur , modern , metaforic . Cartea Recolta soarelui confirm , f drept de apel, supozi iile lui Radu Flora. În viziunea exegetului, Slavco Alm jan, cel mai înzestarat poet al genera iei sale, sparge „z gazurile tradi ionalului, obi nuitului”. Pentru consacrarea „noului, indicibilului”, împrejurare în care este nevoie nu numai de „o arm literar , dar i de una expresiv-lingvistic ”, poetul apeleaz la un limbaj i simbolism indiscutabile, merge împotriva curentului, cultiv cu obstina ie „v dite tendin e de depoetizare (anticuvântul apare într-un text ca un pandan poetic), cu irumperea, voit , a banalului cotidianului, care ia, adesea, o form discursiv . În poemele sale din volumul rbatul în stare lichid sunt surprinse jocuri inegalabile de imagini poetice, peisajele cap forme cubistpicturale, onirice, trecute prin filtru unor medita ii filozofale metafizice.

Un poet spontan, angajat permanent în dialogul cosmic în care sunt recuperate tr iri sentimental-melancolice, r zle cu intona ii sociologic-patriotice, expresioniste, este Miodrag Milo . Timpul i spa iul se topesc, ciclic, în imagini cu iriz rii divine, de natur rimbaldian . „De la bun început, consemneaz Radu Flora, Miodrag Milo ne propune, s -i zicem a a, re eta sa poetic : o poezie deghizat , clar , chiar poate simplist ca construc ie, cu str fulger ri de creme, dar i cu platitudini, cu atât mai mult când este vorba de un subiect ve nic cât omenirea, cum este cazul celui erotic” (p.99).

Fenomenologia liricii române ti, ai c rei exponen i de seam sunt Ioan Flora, Petru Cârdu, Felicia Marina, Eugenia Ciobanu, a a cum o interpreteaz /recepteaz Radu Flora, este relevant pentru rena terea spiritual a literaturii române ti survenit , mai ales în urma dezghe ului proletcultist. Poemele lui Ioan Flora, scrise într-un stil liber, modern, pe alocuri mozaicate cu jocuri livre ti, parafrazate dup Vasko Popa, compun un univers exotic, unic; cele ale lui Petru Cârdu din Menire în doi (Ed. Libertatea, Panciova, 1970) reiau „o veche tem , acea a dualit ii personale transpus prin clasicul eu-tu...”.

Despre lirica Feliciei Munteanu criticul nu se pronun , mul umindu-se doar s semnaleze prezen a ei în peisajul literar din Voivodina. Nici Eugenia Ciobanu, care „nu este lipsit de verv poetic promi toare” (p.106) nu se bucur de o apreciere critic favorabil . Olimpiu Balo , cel care avea s ajung un poet însemnat al literaturii române din Serbia, este doar amintit, f îns s -i inspire criticului o judecat , s recunoa tem, pe care ar fi meritat-o. În încheiere vom prezenta un fragment din ultimele pagini ale ii Literatura român din Voivodina. Panorama unui sfert de veac (1946-1970): „...Printr-o fericit situa ie, expresia de limb român din PA Voivodina se afl , prin pozi ia ei, la confluen a a dou literaturi: cea clasic român i cea iugoslav . A ar ta, într-un studiu sau eseu, acest lucru, cu materiale probative, ar fi, credem, o scriere al rei nobil efort l-ar r spl ti pe deplin pe cel ce s-ar încumeta s fac aceast , util i interesant , demonstra ie. Însu i acest fapt, ra ion m mai departe, îi acord acestei expresii i o individualitate, un fel de autonomie sui generis (natural, aceasta nu trebuie numaidecât s fie i o calitate): este ceva specific în cadrul literaturilor popoarelor i na ionalit ilor iugoslave, ca expresie special lingvistic , româneasc , dar este, în cadrele ei tematice i metodologice, i o expresie aparte în ansamblul cuvântului artistic românesc în general” (pp.114-115).

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Teodor GHERASIM NISTOR (Anglia)

Axioma despre imposibil St team într-o zi pe marginea oselei i ma inile treceau repede pe lâng mine.

St team pe loc, având o roat A bicicletei dezumflat .

N-aveam cu mine o pomp ce penibil!

Cum s m urnesc? Cum s dau de cap belelei?

E simplu, dar e practic imposibil.

St teai odat pe marginea documentului Unde-mi in scrisele cu caracter sensibil.

Nu-l puteai deschide c ci era criptat.

-ncerci la rând cu instrumentele prezentului Toate parolele prea mult ar fi durat.

Ar fi fost lesne cu un procesor cuantic, Ori cu milioane de pl ci grafice în paralel, Dar a a, e tehnic imposibil.

Criptarea mea r mâne de o el.

St team într-o noapte i priveam spre cer.

Vedeam un loc în care a putea ajunge, De vreme ce exist , e vizibil.

Dar oare ce ma in rie ar putea str punge Atâta timp, i spa iu, i eter?

Ne este virtualmente imposibil În via a noastr -n alt galaxie a ajunge.

St teai cândva pe-o margine de lume i-aveai prea multe gânduri pentru doar o minte.

Ai vrut mai multe vie i întregi volume scrii, s fii, s n-ajungi oseminte.

Dar tuturor finit ni-e durata.

A sta nemuritor e imposibil i gata!

i pus automat în pustie i pus automat în pustie, vinde i pustnicilor cafea, Batoane, cipsuri, sticle înalte De ap mineral , i alte Prostii pe care nimeni nu le vrea.

Am venit cu o fat -n pustie.

Am luat-o s-o duc undeva Departe de lume, s st m uite-a a, -mi povesteasc ceva doar mie.

Abia a teptam acea tr ire Când o ascult i o sorb din privire; Dar a i pus automat în pustie i-acuma sorbim dintr-o tinichea.

Am vrut s vizit m un pietroi Pe care nimeni nu-l tie.

Am vrut s -l vedem doar noi doi, Înconjurat de iarb i de frunze moi; Dar a i pus automat în pustie

i n-a i pus al turi un co de gunoi.

M-am întors acas murmurând Sud lmi i cuvinte înjositoare; Dar voi ti i numai c-a i f cut vânzare, Deci pesemne c tie ce tie Omul care v-a sf tuit când i pus automat în pustie!

Obiecte pierdute O umbr prin somn am sim it: Un lucru de pre mi-a r pit.

Trezindu-m -n groaz i oc Parc nu-s eu însumi deloc.

Lipse te! S-a dus! A plecat!

Era chiar aici, lâng pat -i schimb locul n-ar avea rost!

Pe unde s-o fi risipit?

Se poate s fi expirat?

Ori poate c m-am p lit Când am procurat-o. Am fost Prea dur când i-am zis s mai tac ?

Montând-o în grab -am gre it Ceva? A a-mi trebuie dac M-amestec în trebi efemere.

O caut pe jos, prin unghere, Cuprins de-agita ie i fric .

Cotrob i dulapuri i vase.

N-o v d? Poate s-a f cut mic ?

E scris cu fontul de ase?!

Sau poate a luat transparen Atunci, când a mâncat pahare...

Golit de r bd ri i pruden Pun zvonuri pe stâlpi i prin ziare: Pierdut iubire. Aude cel mai bine muzic rock i oapte. R spunde la orice nume de fat decent. Se vede cel mai bine în pe teri i în miez de noapte. Culoare carmin.

Se f râm u or la lovire. Ave i vreun indiciu, vreo pist , suna i zero apte.

Ofer recompens . Rog s fiu contactat urgent.

Într-o zi Într-o zi ai venit la mine, ai urcat în camera mea i ai g sit o vac de plu pe podea.

Ai luat-o, ai pus-o pe pat lâng perete. i porcul, i iepurele, i oaia...

Pe toate le-ai ridicat de pe jos dup-aia i le-ai aliniat cu rost. A fost ordine în camera mea cum de mult vreme n-a fost. Într-o zi ai venit la mine, ai urcat în camera mea, Ai luat puloverul de pe du umea i l-ai împ turit frumos.

Ai luat tot ce mai era pe jos: Tricouri, fuste, osete...

Pe toate le-ai împ turit pe-ndelete i le-ai aranjat în ifonier Cu ordine i disciplin de fier. i-a fost a a cur enie în camera mea de bucurie era s pier. Într-o zi ai venit la mine si ai descoperit în co O hârtie f cut cocolo . ca mâna ta s tie A scos la iveal un ciot de poezie Pe care-l aruncasem la gunoi. Apoi Am stat la birou amândoi i am scris ca ni te adev ra i poe i Lumini i bezne, bucurii i triste i, Cât pentru dou sprezece vie i. Într-o zi ai venit la mine cu un disc video digital i ai zis s ne uit m la un serial.

Am tras perdeaua, am ocupat canapeaua, i am râs i ne-am bucurat, i am plâns i ne-am întristat, i am chibzuit i-am analizat Câte nici nu mai tiu pân seara târziu. Într-o zi ai venit la mine Cu o saco de provizii i cu o re et . În mod nefiresc, cum eu nu tiu s g tesc, Mi-ai amintit c -mi mai trebuie câteodat i altceva decât mâncare conservat .

Apoi am stat i am mâncat i ne-am s turat. Într-o zi ai venit la mine i m-ai strigat din prag cât ai putut de tare vin, s ies, s v d c este soare! mergem la un picnic în parc sau în p dure Sau s urc m un deal, s culegem mure, respir m aer, nu praf de mobilier.

Am venit cu tine i m-am uitat spre cer i am v zut c -i soare, c bate-o adiere Cum parc nu sim isem de secole, de ere; i-a a m-am bucurat realizând c i pas Atât de mult de mine - s m sco i din cas . Într-o zi n-ai venit la mine. În ziua aia nu m-am sim t bine.

Am auzit voci. Am v zut fantome drept în fa . Nu am mâncat nimic. Mi-a fost grea .

Am plâns, c ci am crezut c nu- i mai pas .

Am plâns în mintea mea g gioas .

Am plâns cu sufletul ca tras în jos de ni te roci.

M-am c rat. i m-am aruncat de pe cas .

Mâine este o nou zi.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Beatrice Silvia SORESCU

Peisaj egiptean Mm-au ie it în cale stelele de mare, Câmpuri de corali, primeni i frumos, Azi, mi-am prins în cozi, galbenii de soare i ascult cum valul susur duios.

Ne mângâi ne-ntrerupt, ne d ruie ti i nou Puterea de a curge la fel ca luna nou , Duios ne-a tep i la malu- i, ne umpli de senin, Ne d ruie ti mereu un suflet de copil.

Apleac -te cu cinste spre-ng lbenita- i fil , Stai cum ai stat mereu, în marea ta lumin , Ai drumul t u de lauri, p te-ncet pe el, Prostimea n-o s tac , de tept este acel

Norii

Ce pune pre pe munca, pe slovele curate, Pe-ncrederea în sine i dragostea de Arte, Tu ai altarul t u de stihuri i de rime, Trohei i iambi cura i, i-o groaz de dactile,

Mii de pe ti br zdeaz undele s rate i pisica m rii toarce lini tit, Roiuri de meduze hoin resc departe, Iar deasupra, cerul parc s-a topit.

E-o bolt plin ochi de nori încin i de smoal , Ce-ndeamn la aprinse, nostalgice chem ri, Un fluviu cenu iu ce, iat , se destram , Topindu-se departe, alunecând pe z ri,

Doar nisipul aspru flutur fierbinte, În c ma a z rii, abure te sus, Lâng Piramide, totu-i ca-nainte i un aer vechi str juie-n apus.

În iure ul de ploaie, zvâcne te cu putere, Oceanul larg, de ap , amestecând figuri, i se transform -n lacrimi, în cercuri efemere, Crenelurile vii, cu coarne i centuri.

Keops vegheaz-al turi, cât adunare...

Mii de ochi uimi i, risipi i în larg, Sângereaz-amurgul, fierbe în culoare, Valuri de c ldur lâng noi se sparg.

Convoiul de redute alearg f r-oprire, E-acum sfâr it de lume pe ceru-nalt i plin, Un univers aparte alunec -n privire, i fulgere, i grindini se n pustesc senin.

Nilul toarce lene clipele rotunde, Firul lui se-ntinde ca un arpe viu, Se topesc în jur valurile surde i-n de ertu-ntins, totul e pustiu.

Mi-s ochii împietri i pe bolta cenu ie, Mi-am luat bilet i sorb acest spectacol pur, Stropi calzi i iu i se-ntrec, alearg pe câmpie, i-n urma lor r mâne o mare de azur.

Izvorul

Poetului

De-o ve nicie curgi, izvor cu ap lin , i duci cu tine-o lume frumoas i senin . În r sucirea- i blând , torci fire de cristal, i-n tine-i gustul lumii, cel dulce i amar.

Nu te-ntrista, poete, de ce auzi sau vezi, ii vor s i sape mormântul, vreau s crezi nu va fi niciunul s i laude-a ta trud , La scrierile tale, urechea le e surd ,

În curgerea- i domol , atâtea amintiri...

Le por i mereu în tine, le-mpr tii în priviri.

Te ui i în fiecare i cu a ta putere, Înseninezi un suflet strivit de-a lui durere.

Te vor blama întruna, c tu e ti cel mai prost, timpu-l pierzi degeaba, c scrii f de rost, ei sunt genialii care-or ramâne-n veci, Nu te mâhni, poete, pe lâng ei când treci,

Izvor cu ap vie, vibrezi în noi mereu i-n undele de-argint, se vede Dumnezeu. cut i melancolic, e ti pururea la fel, Nu-mb trâne ti ca mine, r mâi un fir de cer.

Arat -le iubire, nu le vorbi cu ur , În aripile tale-i talent f m sur , Neputincioasa gloat huleasc -te-n zadar, i-e versu-atât de pur, iar zborul t u e rar,

Izvor ce erpuie ti i curgi atent la vale, Într-a oglinzii ap , se vede fiecare.

Cin te-a adus pe culme? Cin te-a trimis în jos?

Duci dorurile noastre atâta de frumos...

Cu sacii s ia premii, nu fac dou parale, se topesc -n ritmuri de va nice urale, Duium de c i s scoat , stai singur i râzi, E plin lumea toat de scriitori lehuzi,

i mul i ar vrea, poete, s fie-n locul t u, Dar darul de a scrie e de la Dumnezeu, Fii bun i demn i las -i pe dân ii s socoat Când timpul va decide în loc de stearpa gloat .

Gerul A venit de-azinoapte gerul, primenit în straie reci, Cu picioarele de ur uri, umbl -ntruna pe poteci.

Pe la vetre-aprinde focul, cu cojoc de miel te-mbrac , Cu c ciula brum rie i mânu i din lân arc .

Apoi pleac pe câmpie, sufl din a sa trompet , De te-nghea pân la oase, dirijeaz din baghet .

Vântul cu-ale sale strune, se întinde, se framânt , Nici picior nu se mai vede, nici o gur nu cuvânt .

Curg dantele pe la geamuri, drumu-i alb, de diamant, Iara câmpu-n dep rtare, pare-o mare de smarald.

Nicio pas re, pe-afar , niciun suflet c tor, Doar ninsoarea se-nte te, a ternând un lung covor.

Ger n prasnic, uier aspru, dealuri ce vibreaz -n zare, Câinii se ascund i ei în opronul de dinvale.

Arde focul pe la vetre, visele se n ruiesc, Iar ranii friguro i, lâng foc se ghemuiesc.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Corina MATEI GHERMAN

Sfâr it Urechile pustii De atâta t cere Singur tatea Bate la col ul de sus a-i deschis ... jum tate Cad gânduri Spre portul cu catarge Incendiate cerea din infinit Luce te pe cuvântul verde Sfâr it.

Ultima rug Visul în extaz de prim var Enigma d ruirii nem rturisit Ce lumin glaciar lunec Ochiul atât de obi nuit Un sfâr it de început Ultima rug a dimine ii.

Într-o clip Clipa care î i surâde Tân ra... (ne)tulburat Iscoditoare puritate Vii de pe poteci

Nep zite de îngeri tept ri... dorin e Într-o clip vor str luci vor arde Închizându-mi r nile Pe (ne)venirea visului.

În zori În vis n-am zburat pe auzul norilor Niciodat n-am pictat dansul zorilor Acum un crâng din cer o carte scrie Un vârf de nor recit o poezie ritul culege lacrimi din rou Pictam... i eu... i tu În zori o lume nou .

Acela i loc Acolo Cu toat puterea Întreag Te voi a tepta Pentru ultima clip Devorând un roman La clubul sfin ilor apostoli O liter ... un singur sens îndeamn Spre c utarile tale.

cesc prin vise Am înviat s te g sesc cesc prin vise uciga e pit de un înger spre tine te s rut cu raza înfloririi Sorbind din lacrima luminii Cu trei petale totdeauna albe Cât înc straluce ti în bezn .

Nisipuri vii Nisipuri vii pe muntele neînfrunzit De atunci m întorc în chemarea ta Din col ul t cerii oarbe Pân mâine când voi urca Cu Pas rea Cerului Nimicurile abandonate i uit culoarea Împov rat de acele Sculpturi cere ti abandonez.

Identificare În naufragiul cuvântului Identific existen a Gata de confruntare Sparge geamul zorilor De mii de ori colorez Violetul infinitului Albastrul m stirii Scorbura spectrului caut...

Spre a m depune învierii.

Glasuri

Daubigny - Apus de soare în Normandia

desc umbra În treapta a noua Din gr dina secundei Despicate i t cerea din zgomot opteasc sub ire Glasuri... glasuri... glasuri Vin de la str buni.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Marin MIHALACHE (Chicago, USA)

La \[rmul Marilor Lacuri La rmul Marilor Lacuri acolo unde ezur m i ne-am tânguit aducându-ne aminte de voi Mare cea neagr i Dunare învolburat .

La un mal era ora ul temerar al vânturilor Pe cel lalt rm portul potcoavei de aur Departe Itaca, tortuos periplul spre cas .

Vântul rupsese z balele de foc ale fulgerelor i n lise precum caii s lbatici din prerie Stârnind refluxuri pe ape i furtuni de nisip În pâlnia de calcar i calcedonie a fiordului.

Coamele înspumate ale hergheliilor de valuri Se retr geau tulburate la mal s înnopteze.

Din ochiul de chihlimbar al lunii lacrimi Picurau pe obrajii pali ai dunelor de nisip.

Noi exila ii de pe aici neîmpac i cu soarta Înc run i de vremuri înainte de vreme Mistui i de focul înstr in rii i însingur rii Al surghiunului i al dorului de cei de-acas utam în noi o cale de ie ire din labirint.

Sirenele ne aminteau cântecul trist al exilului i în coclauri cu vântoasele în cea a umed Orbec iam somnambuli r suci i dup volte De cor bii visând c preapline Marile Lacuri Se rev rsau iar noi miopi r ceam drumul.

Apoi pe luciul fluid al lagunelor furtuna A sculptat valuri adânci ca brazdele de plug În magma cenu ie i mocnit a înser rii.

Clipind ochiul farului a r mas singur la rm Priveghind valurile în euate de albi pesc ru i. În grote pluteau lilieci ca pânzele de cor bii Fluturând pe catargele avariate de naufragiu. ianjenii bâjbâiau prin v unile beznei Iar ve nicia amurgea. Prin crugul încerc nat i posomorât al cerului se strecurau viziuni.

La rmul Marilor Lacuri un emigrant i reaminte te meleagurile natale care se aseam preriei din midwestul american. Ca Ulise porne te într-o corabie imaginar spre cas . Periplul spre Itaca visat se dovede te îns a fi spre un rm de unde nimeni nu s-a mai întors niciodat . Dar este aceast c torie cea care îi dezv luie argonautului misterul i frumuse ea existen ei. Fiecare poem din carte reprezint o însemnare din jurnalul de bord al acelei corabii.

Râurile de la gurile lacurilor coborau încet Împleticindu-se ca bete pe bra ele valurilor Ca fecioarele despletite abia trezite din somn.

Se întorceau din lungi c torii subp mântene Prin lumini ul zari tii f hotare ale savanei. i se auzeau ecouri disperate din genuni Lovind în coastele de piatr ale malurilor. i sepiile i gând lacii molcomi tres reau Din somn visând c se întorc printre limanuri Pe frânghiile râurilor, prin toropitele savane i colinele de cupru ale porumbi tilor indiene Prin colnicele aurite de dincolo de prundi uri Pe eile s lt re e ale tumultosului fluviu Pân în lagunele n pu itoare ale golfului. rmul ardea ca un rug mistuit de fl ri Lacrimi de lumin topit picurau din cer.

La mal b trânul pescar înnoda n voadele Umede ale zorilor din razele calde de soare i din spuma valurilor pr lite pe nisipuri.

Vâsleam apoi pe lotci vechi p site la mal De r posa ii pribegi demult pleca i dintre noi.

Tu mai r mâi Ulise mai z bove te un timp La acest rm primitor la care ai dejugat i potrive te- i cu grij ceasornicul inimii Dup b taia rece i sacadat a valurilor.

Eu am s deznod resemnat frâurile ancorei Am s ridic încet i pe nesim ite pânzele i am s pornesc aval pe o corabie de vise Spre un port de unde nimeni nu s-a întors.

Am s m îndep rtez u or însingurându-m În noaptea care î i trage n voadele de umbre Spre cel lalt t râm enigmatic i nem rginit.

On the shores of the Great Lakes, an emigrant remembers his native lands that resemble those of the American Midwest prairie. As Ulysses, on an imaginary boat, he sets off home. The journey to the dreamland Ithaca turns out, however, to be towards a shore from which no one has ever returned. Nevertheless, it is this journey that reveals to the argonaut the mystery and beauty of existence. Each poem in the book represents a note in the board log of that boat.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Alensis De Nobilis

Pictorul t u Pictez, iubito, numai de mi-ai cere, Te-a zugr vi din împletiri de aburi; De vrei, pe frunte- i desenez mistere Când aur curge-n ale min ii jgheaburi... În abulii îmi definesc doctrina, În aure, îmbr ri mimate, Iar de se-ntâmpl s r nim lumina, Culorile se vars desfrânate Pân în clipa când e nordul sudul, Când rana mea din coaps e ti, femeie; Ne-nmiresm m cu înzeire nudul, Pict m cu sânge gura ta atee...

Triste ile ascunse sub rimel i le dezv lui r cind pe pânz , Ca haina s devin -n acest fel Venirea toamnei în Eden: o frunz .

Undeva Clopotul bate în sufletul raiului, Cântecul inimii spinii-i descuie, Zboar o pas re din mugurii naiului, Fete-n altarele crinilor suie.

Aripi de gene zbat tot mai rar ri netivite de marginea gândului, Casa secundei e în turnul din far, Mâine te culci în bra ele vântului...

Frâie de nori îmi faci, s încalec Bol i de mirare c zute din a, Paznicul apelor îmi pare z natec, Apa oglinzilor ascunde s bea.

Candela pruncului în palm tresare, Lujer de frag furat din naos, Marea v zduhului e-o arc în care Urci s visezi ca magii din Laos.

Trepte se-nal în aer de-aici, Calea-i deschis spre aura ta; Mergi, parc-aluneci pe valuri de muzici, Umbra te-nv luie i curge i ea...

Clipe În loc de ochi, purt m sfii i cadrane Cu încrusta ii care par solare: În stânga fiice i la dreapta mame, Femei ce stau în loc de minutare.

Cu fiecare treapt ce-am p it, În tain , înflore te visul spornic,

Iar dac timpu-n ele am zidit, Ne balans m c derile-n ceasornic i peste ip tul din vârf de turn Se-ntind secunde str lucind pe gene, Ca din nisipul m rii ochi diurn Ce urc -n aer forme de sirene.

Spre z rile tivite-n ivoriu Privirile se pierd în chihlimbar, Un pelerin se roag spre târziu, Iar de departe pare-un minutar...

Întoarcerea Ca-ntr-o reflexie de forme f croi, Cevaul ne absoarbe spre abise Cum aburii se-ntorc agale-n ploi Urcând în nouri oarbe monalise i pâlpâie în urm linii-absente, Oglind ce-n oglind i face salt, Iar mâini de ap rimeleaz -accente Pe ochiul z rii spânzurat de 'nalt.

Ne credem în hipnoz , ori nebuni, Cupola frun ii nu mai are rost, ci suntem holograme sau minuni i nu mai inem minte ce am fost.

Du i în eter din acest greu carnal, cerea-n ce om fi acum imprim Oglinda min ii deformat -n val, Ce se reflect -n ondul ri infim , Iar pe p mânt din raze curg culori, Vopsele ce se scurg peste trotuare i se desfac, s zboare înspre nori, Desenele din pânze. Dar nu doare.

Purificare Când înflorir crinii pe c ile lactee, Apostoli tres rir ca ruga pe un rug i stele de m tase cu forme de femeie În arderi în ar un fulger demiurg. În valuri de candoare se îmbr car finii Ospe elor de gal din muzicile horei i, ca uita i o clip de c ile luminii, Cerberii p sir cutiile Pandorei.

Vibra ia din lucruri st tu ca s mai bat , Iar îngeri ce tr dar vecia s iubeasc , Picau ca fulgii florii din cer, unde odat Înmugureau cristale în lumea îngereasc . i fl

rile stigmei s-au rev rsat în ape,

curg nesfâr irea-n nehot râ ii lumii; Au apucat profe ii minciunii ca s crape, Iar cei ce se rugar , sc par numai unii.

Se limpezise ziua ca-n nop ile polare, În valuri albe sor ii se-amestecar gri i peste culmi de fl ri cu m rginiri solare Cântar alb de pace uimiri de ciocârlii.

Din cutele secundei ie ir orbii-n raze, pip ie lumina virgin , prima oar , i când o s rutar , 'nflorir în obraze Din zâmbet de copil i frunte de fecioar . i încânta i c scap de judecata lumii, Jurar c tre slav credin epigonii; Lega i cu fl ri ro ii, de-amurg, f cute funii, zur în adâncuri (pieri i din noi) demonii.

Alb Când înspre tain mâna ai întins, Atingerea-n sfin enii parc doare; Culorile luminii cad din vis, Iar razele în pulberi de surpare.

Ca într-un voal, tu fluturi i nu tii Ce te mângâie, poate te atinge, E ca i cum din stele s-ar zidi Lumina susurând în loc de sânge. i înflorirea cre te ca o boare, i mâinile i se topesc în vânt, Ca p rile albe duse-n zare, Iar taina-n oapt susur : Eu sunt! În erpuirea-n tine- i d magie Ce ai crezut c-a disp rut în mit, Vibreaz lacrimi dulci de bucurie Ce ca din ochii tainei au nit i urci cumva în tine dintr-un vid Care alunec în plete mi toare, Iar genele luminii se deschid, De parc îngeri ar veni s zboare i argintiu î i curge în priviri, suri rev rsate ca planoare, Unduie voaluri calde de orbiri i aripi ce-s tivite cu izvoare i timpul cuge-n fo net susurat i-ai vrea acolo-n tain s r mâi, Dar taina î i opte te tulburat: Întoarce-te în lume ca s spui.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Kaiser LASZLO (Ungaria)

Traducere de Balazs F. Attila Peisaje În aceast zon mai exist ru ine i exist mândrie po i gre i f consecin e dar dincolo: panglica de sosire pe stema provinciei i nu exist ru ine acolo iar mândria e fals gre eala în acel loc a devenit p catul învin ilor iar victoria are pre : panglica pe stema provinciei.

Poate fi al tau? po i s stai la mine te invit diminea a la un pahar de b utur i nu-mi r mâi dator, cu banii pe care i-i dau pentru medicamente.

Nu-mi datorezi nimic

Într-o mân zilele, în cealalt nop ile.

Ce fel de moar le macin ?

Cine le framânt împreun ?

Ar putea fi al t u o lume imaculat ?

Dac m alung

Teama

Dac m alung Domnul La diavol ajung Dac m alung Diavolul La Dumnezeu ajung.

Pa ii se r sucesc în jurul meu: Cineva merge într-una în jur.

Tace deocamdat , dar e dur.

Nu tiu: cine va sufla trombonul îngerul ori demonul?

Monolog Nu-mi datorezi nimic i ascult cuvintele cu miros de vin pân când îmi spui ce te doare Te ridic de e ti întins pe p mânt dac ai cas te conduc, dac nu po i s dormi la mine stau de veghe dac nu te a teapt nimeni,

Doamne, d -mi mama înapoi, -mi mama înapoi, Te iert, c ai luat-o, dar d -mi înapoi, Doamne!

Te iert pentru suferin a ei, trupul ei de cancer a fost mestecat, dac -mi dai înapoi mama, Doamne: Te eliberez de p cat!

Invocare Dup prabu ire de lini tea t cerii salveaz -ma, Doamne! nu împart necazul meu altora, ajut -ma, Doamne!

Pacea celulelor mele uzate nu caut în blestem ajut -ma, Doamne!

Mânia dezl uit nu ating al ii ajut -ma, Doamne!

Dupa pr bu ire de lini tea t cerii salveaz -ma, Doamne!

Îmi deschid toate u ile Îmi deschid toate u ile, nu mai sunt bariere,, copiii trec prin perete, i îngeri, i buldozere.

Daubigny - Zidul gr dinii

Îmi deschid toate u ile, calea este liber , îmi spui, ultimul mâner al u ii e al irosirii sau al Domnului.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Simona TRIFU

i-a venit un lup din Crâng ...”

Lupt în de ert cu valuri de soare, cu mun i de nisip r i în clepsidre. tiu timpul pierdut ce m doare, tiu umbrele de ertului silfide, care pândesc amorul nostru’n prisp , între de ert ciuni i lupi haiduci. Îmi macin gândul, fac din dor risip i-mi caut garda mea de eunuci, m p zeasc de cutuma mor ii, în sarcofagul egiptean criptat. i oare peste cine pot s cad sor ii, -mi fie intruzivi în Eul meu cifrat? În diagrame de destine ancestrale, în genera ii de neferici i p gâni, atee, venetice poligoane 'n care tot inte ti s'amâni tragi odat glon ul nemuririi, Cotard-ul meu r scolitor pe veci, într-o enormitate a ruinei, în care- i cer s m ucizi, s pleci i apoi s -mi readuci o garan ie a hiperboliz rii noastre-ntru desfrâu.

-mi dintr-o lume 'mp ie, cu aur, pietre pre ioase, grâu, durit duite în suspine, izvoare ascunse în mister i ghinde, lacr mioare i afine stropite cu magie i eter de introspec ie divin , de Biblie nescris peste pietre.

O lun neagr , lun plin , -o în pragul serii s m-a tepte.

Legi în Capitoliu Urma umbrei de cu sear i va fi str jer de frunte, Colo-n vale o s sar prin ul de- i va face punte din suspine i din patimi, din semin e de dovleac.

Tu, domni prins -n datini, vei ie i din acest veac i vei merge prin portalul trecerii prin soarta ‘ngust .

Vinde- i tolba, fur -mi calul, le te o mangust i arate printre nuferi unde îmi ascund orgoliul. nu smiorc i, s nu suferi, Nu deranja Capitoliul, Du- i povestea mai departe, dincolo de ast lume, Las i renii s te poarte Catre ara f nume, unde fost-am izgonit de când m-ai tradat în oapte.

Nu-i iubire, nu-i ursit , 'n univers este doar noapte, stele i zglobie, praf de crater r sturnat.

Ap moart -n dinastie, Fi-vei rege detronat.

Biruin a alien rii, zâmbet lasciv Un soare, un zâmbet, o mierl , un cor ne-mprejmuie marea de pe ti aurii, i întreaga fiin cu dor i deap -n zori bucurii.

Vin unde de oc s sparg din valuri i semne de carte puse-ntre vise, Maree se revars în pocaluri i spiridu i r stoarn abise.

Cad mere din pom fiindc -s coapte cu focul ce- i arde fiin a, În inimi e ziua de mâine i noapte, e strig tul t u, biruin a asupra cet ii ce- i este istorie i printre statuile vechiului parc. un Eminescu r it sub glorie, uitat i f timp i f arc, simbolic necuvântator în ale sor ii,

pagân ca mine i ca cerul, sub falduri trilogând stindardul mor ii prin testimoniale aducând eterul.

Vin o ti s ne supere versul acestui amor nepermis, Iar diavolul, veneticul, perversul batjocore te tot ipând "Nu e admis"! ca-n ast dinastie de s lbatici, de Magelani stropi i cu ap vie, cere i îndurare, voi, cei aprigi, spre a v f uri din patimi colivie în care s v îngradi i speran a, ardoarea i candida nebunie, În vreme ce v-a i tot pierdut prestan a, cuprin i într-o oniric' agonie

Fast i onor. Lava sângerând Prinde-mi luna printre plete i m tot descânta-n prag, Orizonturi sorbi cu sete, cu onoruri i cu drag, Înc i cu fast i vaz , cu condeie de amor, Ai uitat s -mi pui i o raz prins -n p r cu fir de dor.

Un ocean de dinamit , Ce muni ie am în jur!

Ba i-n suflet am ispit , -mi din vis un abajur, întru care s prind via , ca o pânza iscusit , De irat iaca-i a a du niei în ursit .

Un batrân pescar pe mare, doi rechini coconi în cea , adâncimi iscoditoare, Adu-mi soarta, tu paia cu paiete i sticle i, i cu panglici i pampoane, Saltimbanci n tângi i be i de ale mor ii vii coroane.

45

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Calistrat ROBU

tept Am a teptat venirea z pezii vin p rile cu prim vara în stol alb în vine ii nori alunga i de criv acopere lutul cel negru al mor ii ca albul curat al sufletului bun acopere verdele crud al grâului înghe e apa bâhlit a zoaie din balta ra elor moarte tept i acum s vin fulgii c zu i ca fluturii vara cad în albul lor pur umed i rece tept doar o petal de ghiocel alb i pur ce apare din lutul negru întoars în timp amintind de fulgul cel alb al iernii... a tept...

-mi spui Tu s -mi spui cui în palma lumii str puns durere în veacuri -mi spui lemnul crucii s -l tii doar sângele scurs ne une te spinul din corona frun ii tii v rful p truns în durere i coasta str puns de lama de fier inimi despic i piere picioarele în cuie alearg în lumi doar în area lumin piatra sfin it de chipul divin atrage lumina iubire trimis pe lemnul cel sfânt învierea iubirii în veci.

Clip r pus pus clip ... c zutul m r în mu tura arpelui doar iluzia cuno terii ai luat Adam i fraticidul lui Cain îneca i de potop lovi i de stânca Ararat-ului arca înfipt în curcubeul f duin ei caut i azi m rul Raiului gustul ascult rii de Eva gustul vie ii ... gustul mor ii alegeri repetate acelea i alegeri alte mor i colective aceea i Ev ... alt potop.

dere A c zut pas rea uciga în arip înfipt în stânc cu chitara prins în trunchiul verde de nuc a c zut prins în umbra lin cad frunze din iure ul val de verde pân r mâne desf cut în soare vede cum cerul r mâne departe pe moarte se zbate sar pene

Nimicul triumf Se scurg stelele în nop ile negre iar lupii url Luna în col uri satul plin de suflet odat dispare cu p durea i dealul osul alb al cimitirului mor ilor sacre e aruncat afar din lutul rii url Lupii la marginea lumii odat bogat turma lipse te din stâna din vatr nici mielul pascal ...nici oul cel ro u nici m orul ro u cu alb nici verdele ierbii a lui Grigore Vieru nu iese din lutul lipsit de suflet nimicul triumf ... nimicul cu stele... nimicul.

raze de Soare cad peste ele doar vântul mai zboar prin ele a c zut zbur torul uciga ul de p ri în piatra stâncii se sparg furtunile vremii în pieptul odinioar o stânc acum e lipsit de zborul vr jit i moare.

O fi vis? duci în vis plimb în dorul t u aripi plutesc doar inorogul albastru necheaz în lini tea nop ii stârnit e ochiul truns clip în c dere str punge visul albastrului corn mii de fluturi de aur plutesc lanuri de maci ro ii alearg în valul translucid al veri doar copita albastr aminte te de zborul din ceruri trezesc în ro ul lan de grâu a lui Vinent Van Gogh.... O fi vis...!?

Dansezi cu Leda prind stelele în dansul nebun iar tu zbori în ritm ame itor doar zborul cânt ro u în ritmuri de vals albastru ultramarin danseaz frenetic spirala vie ii doar Lunile lui Saturn îi in inelele în cercuri ringul e mic i neclintit iar spa iu cândva infinit acum îl strive ti în zbor de lumini dansezi frenetic cu Leda.

Iar i iar

Daubigny - Malul râului

Iar mai ridicat în stele i în zbor prin constela ii iar în suflet ai poeme lanuri lungi de diamante plin e visul meu amarnic doar de albastrul luminos sunt pierdut prin ochiul Lunii iar i iar e roi de stele ce plutesc i iar... i iar roiesc... i în plin haos str luce ti

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine

Cecilia Gabriela FEIER

vântul scrie poeme flori de m r danseaz în zbor vântul scrie poeme tandru puf de p die zboar spre curcubeu pe o fil de carte nu e neinteresant

ceas de tain valuri valuri intr în camera mea prieteni solari salut i vor stau la taifas îngeri se a eaz comod îmi declar c m iubesc povestesc în nop i mareice marinarii de acum 800 de ani întâmpl ri despre ora din vremea lor uit s citesc ora lumini aurii umplu camera mea

duel necuvântul atac poezia e amenin at cu nefiin a muzele cheam în ajutor cuvântul spulber t cerea e ora dou din noapte nu am somn or în pana mea se strecoar victorioase cuvinte

poem singur sunt pe Jupiter o perdea de stele albe ro ii albastre

ri i licurici privesc fluturii îmi pun aripi diafan s pot zbura hei voi azalee begonii gloxinii tiu voi m auziâi vreau s intru în hora voastr singur sunt pe Jupiter guguu... uhi... ptihi... pitiu... pitiu... ptiu varst... varst... printre frunze nu e deloc r u un stol de p ri hr nite cu o f râm din gândul meu devin poemul scris

noninven ie poemul acesta exist în mine cu adevarat tr ie te ca un fir de iasomie mângâiat de dragoste i lacrimi pref cute în boabe de rou ce s rut corola o petal e un crâmpei din sufletul deschis

imagine chipul de poet în tr irile mele unic in eles a vântului oapt nemaiv zut oglind luna ce vorbe te cu tine când speran a refuz se arate o frântur de Univers sclipirea unui gând

47

INVITA|IE Uniunea Scriitorilor – Filiala Ia i i Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia i, prin Facultatea de Filosofie i tiin e SocialPolitice, organizeaz SIMPOZIONUL NA IONAL „IOAN PETRU CULIANU”, Edi ia a XVIII-a, Ia i, 20 martie 2020.

La sec iunea a II-a a prezentei edi ii, organizatorii î i propun elogierea unor personalit i din lumea literar i artistic : Radu Stanca (5 martie 1920, Sebe ), Alexandru Husar (26 aprilie 1920, Ilva-Mare); Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, Bucure ti), Iulia Soare (n. 5 iulie 1920, Gala i), Nil Doroban u (1 august 1920, Mehedin i - ieromonah ortodox), Virgil Ierunca (n.

16 august 1920, Vâlcea), Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (n. 20 august 1920, Bucure ti), Dimitrie Vatamaniuc (n. 29 septembrie 1920, Sucevi a), Ion Coteanu (n. 6 octombrie 1920, Bucure ti), Dumitru Demu (7 octombrie 1920, Macedonia - sculptor), Andrei Ciurunga (n. 28 octombrie 1920, Cahul), Paul Celan (n. 23 noiembrie 1920, Cern i) - centenarul na terii; Alexandru Dimitrie Xenopol (m. 27 februarie 1920, Bucure ti), Teodor V. tefanelli (m. 23 iulie 1920, F lticeni), Alexandru Macedonski (m. 24 noiembrie 1920, Bucure ti), Ion tefureac (m.

1920, Câmpulung Moldovenesc - pionier al muzeografiei etnografice române ti) - centenarul mor ii; Anne Brontë (n. 17 ianuarie 1820, Anglia), Constantin Daniel Rosenthal (n.1820, Pesta - pictor), Gheorghe Tattarescu (n.1 octombrie 1820, Foc ani - pictor) - bicentenarul na terii; Emanoil Costache Epureanu (Ia i, 22 august 1820 - jurist), Ion Budai-Deleanu (m. 24 august 1820, Lemberg), Nicolae Ionescu (n.

1820, Bradu-Neam - publicist i om politic) - bicentenarul mor ii.

Aceast sec iune-concurs se adreseaz , deopotriv , elevilor, studen ilor i profesorilor care doresc s realizeze un poster, în care s se eviden ieze una dintre personalit ile centenare sau bicentenare.

Posterul realizat va fi transmis, pân la data de 20 februarie 2020, pentru jurizare, pe adresa de mail: liviaciuperca2008@yahoo.com Fiecare participant la concurs va ata a posterului realizat, câteva date de identificare. Elevii: numele i prenumele, coala, clasa, numele i prenumele profesorului coordonator; studen ii: numele i prenumele, universitatea, facultatea, anul de studiu; profesorii: numele i prenumele, coala.

Participan ii (din ar sau din str in tate) care nu pot fi prezen i la festivitatea de premiere, vor primi diploma, scanat , pe adresa de mail.

Posterele premiate vor putea fi vizualizate pe site-ul Simpozionului.

Lucr rile propriu-zise ale Simpozionului se vor desf ura în ziua de 20 martie 2020, începând cu ora 13.00, la Sediul Uniunii Scriitorilor – Filiala Ia i, str. Gr. Ureche, nr. 7, Casa cu Absid .

Organizatorii: Cassian Maria Spiridon, Pre edintele Uniunii Scriitorilor - filiala Ia i, Nicu Gavrilu , Prof. univ. dr. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia i, Facultatea de Filosofie i tiin e Social-Politice i Livia Ciuperc , fondator i coordonator al Simpozionului-concurs.

Nota bene. Fiecare concurent poate participa doar cu un singur poster. tept m propunerile dvs.

Pentru alte detalii, la aceea i adres de mail. Succes!

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Marin MARIAN

Inocen\a voca\iei: Ulpiu Vlad 75 de ani!? Incredibil dac ii cont de temperamentul lui Ulpiu Vlad: un om care „suport ” inteligen a i problemele vie ii cu maxim discre ie, îns despre sine i muzica sa vorbind simplu, cu umor, cu scânteile pasiunii în ochi i obraji, cu cel mai mare entuziasm, cu bucuria copiilor...

Mai mult sau mai pu in întâmpl tor, am petrecut de mai multe ori minute/ore bune în compania sa, în cuvintele sale. i întotdeauna lam perceput drept foarte tân r, binevoitor, inocent. Spre deosebire de mul i al i intelectuali i inteligen i (de un narcisism i discursivism cam opresiv) i chiar dac nu face bancuri tot timpul, în prezen a lui zâmbe ti, te sim i bine. îndoial , Ulpiu Vlad are i o karm bun , c ci parcursul s u socio-profesional i-a fost lin, ascendent, favorabil. Cum-necum, s-a cut pre uit, simpatizat, sus inut. F a fi arivist, evitând s atrag marile invidii sau uri politice, evitând s stânjeneasc , lucrurile i treptele parc precum visele ( i nu ambi iile) i s-au desf urat aproape singure sub picioare. Pe orice post i func ie a ajuns, a pus osul i toat benevolen a, trudind cu onoare i eficien . A a a fost în deceniul în care s-a ocupat de c ile i muzicile altora (ca director al Editurii Muzicale), în anul în care a rezistat ca ef ministerial peste institu iile muzicale ale statului, ca i în ultimul deceniu (petrecut ca vicepre edinte al Uniunii din Palatul Cantacuzino-Enescu), pretutindeni Ulpiu Vlad f cându- i treaba cu seriozitate, devotament, disciplin , pretutindeni sprijinind pe al ii i dobândind pre uire.

Veritabila sa consacrare a fost îns compozi ia, pentru care a muncit în paralel cu orice altceva, pentru care a i preferat, nu de pu ine ori, ie irea din sistemele iner iale sau constrâng toare. A a a i reu it s compun mult, frecvent, constant, ca i performan a de a fi cântat. Cântat destul de frecvent, i nu doar în Bucure ti, ci pe un

notabil plan na ional i interna ional, c ci Ulpiu Vlad nu e doar unul dintre cei mai fertili compozitori actuali, cu opusuri numeroase, lansate public frecvent, el e i unul dintre cei mai iubi i, mai ales de c tre muzicienii interpre i de talie (ceea ce-i lucru mare), ca i de un public consistent. Iar asta fiindc muzica lui... sun . Sun bine i poate s plac . Afectiv vorbind, este inteligibil , deglutibil .

Ulpiu Vlad nu scrie deloc simplist, dar nici pur intelectualist nu scrie. i niciodat pentru hârtie. Muzica lui nu contrasteaz excesiv de evident cu cea a „b trânilor”, a „clasicilor” sau a compozitorilor de consum, fiindc de i este de o elaborare i complexitate foarte modern , are (e îngrozitor de banal, dar adev rat, ca s spui) suflet.

Sau, m rog, duh; spirit. i nu ob ine aceast „inim ” citând, invocând istorii (folclorismul simfonic, ori bizantinismul actual... mode componistice facile, fiecare cu na ionalismul, derizoriul, revan a sau oportunismul extramuzical, de ocazie). Vlad o face topind orice, ob inând paste, discursiviz ri, ba chiar i melodicit i (!) inspirate, ingenui, capabile s produc impresie, emo ie. C ci e de fiecare dat de subtilitate i suavitate/tandre e, provocând tr iri de acest gen nu dup pasaje de bruitism stresant ori dramatisme proxime chinului/terorii mai mult sau mai pu in pasagere. Muzica seniorului Vlad sun tot timpul amiabil, politicos, dansant i floral. Chiar i când nu purtau nume sau sugestii de flori (parfumuri?), de picturele romantice sau de-alte decora iuni (cum s-a mai întâmplat din când în când, revenind în ultimii 20 de ani), piesele lui Vlad erau de mult vreme i totdeauna binevoitoare (cu publicul), echilibrate, sublime.

Mozaic este un titlu pe care oricine, nu de pu in vreme, îl asociaz indelebil de Ulpiu Vlad. Nu cred c a existat vreun meloman simfonist, în ultimii 40 de ani, s nu asculte vreodat o pies a lui Vlad care s nu poarte numele Mozaic. C ci este vorba de o lucrare „deschis ”, scris pentru virtualmente oricâte instrumente i instrumenti ti, din care orice orchestr (mare sau cameral ) poate s fac o lucrare (mai întins temporal ori mai scurt ), ba chiar i o pies coral . Este o lucrare de fiecare dat altfel, a adar cu versiuni una i una, cu variante pe care compozitorul le-a „determinat” la modul relativ, l sând oricui libertatea de a improviza/creea versiuni adaptate (aproape) la orice sau oricine. Dup volum, pachetul partitural e masiv, alc tuit aparent din foi volante, pentru instrumente sau grup ri practic inter anjabile, mozaicul fiind un puzzle holografic sau fractal, muzicienii putând oricând (re)creia propriul lor mozaic. Cu surprinz torul efect/rezultat constând în faptul c ... sun bine! Singur aceast lucrare ar merita un concert „monografic”, adic experien a unei execu ii/audi ii a Mozaic-ului în versiuni/„aranjamente” diverse (instrumentar, interpre i i redact ri/red ri inevitabil inedite/originale ale kilogramicei „partituri”).

Ulpiu Vlad a avut un stagiu îndelungat de catabaz în folclor, întâi ca asistent al lui Brauner, în Laboratorul de etnomuzicologie de la conservatorul bucure tean al anilor 70, pentru care a umblat destul de mult prin rural pentru a colecta piese muzicale. Apoi, cei trei ani

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

petrecu i ca folclorist propriu-zis (în Institutul de Cercet ri Etnologice i Dialectologice, anteriorul i ulteriorul Institut de Etnografie i Folclor) au fost de trud intens pe transcris, analizat i ordonat cântece de nunt neasc . Marele volum de autor, dedicat cântecelor miresii, a fost publicat mult ulterior (2009). Iar componistic, suita coral De nunt , de i pare una „de coal ” i este „clasic ” (cu citat folcloric bine ornamentat, de maniera Pa canuMarbé), reprezint un tribut adus acelor ani i fidelei munci de conceptualizare i sistematizare pozitivist .

Cu totul altceva este lucrarea Din graiurile p cii (un titlu care ar fi meritat schimbat dup anii 80, c ci le e tributar). Unde apoteoza inspira iei din muzica dansurilor ne ti e una din cele mai admirabile, partitura f când aici un tur de for în exploatarea instrumentarului simfonic, egal imitând (deci reamintind constant) i metamorfozând (a adar transmutând) organologia i stilistica simpl a organologiei folclorice. Cvintetul de sufl tori, de i aminte te formal de modestul taraf, sun adic poate fi perceput ca o întreag orchestr simfonic , atât de complex reu ind s fie textura/plasma meloritmic a cânt rii. Per total, „graiurile” dansante i audiate sunt acelea ale Bucuriei. Nu ale unei p ci formale (ca acelea ipocrit pretinse, din 1945 sau din deceniiul 80), nici ale unei bucurii exprimate bombastic beethovenian; ci ale unei bucurii pur- i-simple, totale, infantile i juvenile, ideale sau idilice i bucolice, înfericitoare spontan, precis unanim dezirabile. Da capo al fine, pre de 10 minute, zâmbe ti întins (partea I, Joc), te miri, cu siderare pl cut (sec iunea rubato), zâmbe ti i marchezi corporal ritmul (mi care toccat /fugatto).

Chiar dac nu i-ar fi numit multe lucr ri vise, înl turând orice dubiu interpretativ sau catalogare metaforic /impresionist , natura sau con inutul multor piese ale lui Vlad sunt onirice. El a i fost etichetat drept onirist, termen pe care nu a insista pentru simplul motiv c „oniricul”, drept concept egal analitic i hermeneutic, a fost mult prea adesea, atât în poezie i proz , fixat pe categorii precum tenebrosul, co marescul, demonicul, exaltând groaza, angoasa, psihoza. Ulpiu Vlad este cum obsesiv ziceau vreo 2 mari critici i co-

Daubigny - Pomi în floare

49

mentatori de trist amintire un apolinic, un solar. El scrie multe Vise, fiecare irepetabil i sublim, fiecare netraumatizând, neobosind, încântând, fascinând. Pasajele de amalgam, plasm în forte sau tensiune de cluster nu dureaz , deci nu chinuie, fiind mai degrab momente de scherzzando, pun i. În Vise ori aiurea, Vlad exploateaz efectul (inclusiv acela electronic), dar nu i zgomotul propriuzis. E compozitorul dozajelor i astfel, mai ales, al rafinamentului, al fine ii. Visele sale muzicale se i combin uneori, în (r s)configur ri, lumi (constela ii?), „poetici”, „legende” i „jocuri” (când fantasme libere, când înl uiri evolutiv-dinamice), preambuluri, postludii. i le-a putea asculta oricât de mult/repetat, oricând, deoarece sunt de mit f mon tri, b i i stres, de minimagie tandr , benign , îmbog itoare.

Admir seria Dincolo de vise, unde se confund , de pild , vocea cu flautul, flautul cu gura; ca i faptul c compozitorul pretinde vocalistei aici i-n alte câteva instan e foarte adecvatul timbru alb (nel sând pe orice operist , cum se întâmpl cu o nedreapt majoritate a partiturilor moderne, s coloreze totul cu vibrato verdian pân la totala dezinteligibilizare a... orice).

Vorbind îns despre piesele i ciclurile cu tema oniric este imposibil s nu men ionezi c în spatele sau în adâncimea lor poietic , constructivist deci, visele fac i un apogeu al exploat rii tuturor dialecticilor posibile dintre determinare (partitural ) i improviza ie (interpretativ ). O dialectic pe care niciun alt compozitor nu a i teoretizat-o/sistematizat-o, a a cum a f cut Ulpiu Vlad în teza sa de doctorat (Determin ri selective în Poetica Viselor), unde a i ilustrato analizând propriile lucr ri, mai exact explicând cum i unde fiecare infinitezimal posibilitate (logic ) de a determina/indetermina discursul muzical în „p rt ia” fratern-auctorial a binomului compozitormuzician interpret se poate activa/actualiza/instan ia. În ultima perioad , Ulpiu Vlad a revenit spre partitura autarh , în care noteaz cam tot, a teptând de la muzicienii camerali sau simfonici doar maxima interiorizare, concentrare i redare inspirat a scriiturii. i chiar dac temele revin spre un „descriptivism” cvasi (neo)impresionist, la tu e/împ st ri bogate, ele amintesc de etapele prime ale componisticii sale, când atonalismul era experimentat firesc, de manier mai mult sau mai pu in recognoscibil .

O maturitate schönbergian net superioar , foarte contemporan (dar lipsit total de expresionism), versiunea niciodat încercat a atonalismului, i anume aceea serafic .

Sugestiile picturale, sau chiar i denota iile cromatice, marcheaz acum nu doar titluri (flori, culori, peisaje, aproximate acustic sau metamorfozate-n „sonorit i”), ci i o manier de a a eza discursul sonor ca într-un decor dinamic, temporal-evolutiv, îns irezumabil la orice fel de c dere/e uare în pur vizual.

Transmutarea sau fic ionalizarea aceasta acustic merge atât de departe încât nu atât zul este aici stimulat/exersat/întronat, ci atmosfera unui context complex, ba chiar/însu i mirosul.

Lucr rile din ultima perioad a lui Ulpiu Vlad sunt... parfum. i nu devin deloc, prin asemenea efecte sau sensuri ultime, i nici prin tehnicile textur rilor instrumentale, mai facile. Din contr , muzica sa e tot mai complex , de talent i „mân ” (sau vân ) rar .

Lumina drumurilor (de pild ) e ataraxic .

Orice în elept ar putea s vrea s moar -n extazul ei. Ascultând-o, continuând-o.

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Ioan G~F-DEAC

#n Contratimp (G`nduri) Autopoetismul Poezia poate risipi obscurit i. Ea poate l sa totul sau nimic în afara ei, cu ajutorul unuia sau al mai multor cuvinte.

Poezia-cunoa tere nu se confund cu poezia-viziune. Totu i, nicicând o poezie nu atinge integritatea universului, ci doar o declam .

Poetul nici m car nu caut viziune, ci se încadreaz în viziuni pe sur ce avanseaz „spunând”.

Informa ia poetic este slab folosit de poet pentru a atinge un anumit scop; în schimb este puternic utilizat pentru eliberare/eliber ri.

Poezia nu ac ioneaz asupra evenimentelor, ci doar „spune” despre evenimente.

Ideologiile poetice reziduale (cum s scrii, ce s scrii, c tre cine scrii etc.) sunt doar componente de inventar din universul de instrumente pentru navigarea într-o lume de scopuri vag definite.

Autolegitimiz rile, respectiv autojustific rile poetului fa de fapta sa de a scrie poezie nu sunt cerute de nimeni.

Ele sunt totu i, gratuite. Pe aceast baz apare, fiin eaz , se vede autopoetismul.

Avansul poetului se fundamenteaz pe continua optimizare a autopoetismului.

Progresul poetului în navigarea printre scopuri poetice nedefinite este autoperformant.

Aceast de-notare static , aparent materializat , este lini titoarea procesului de scriere.

Scopurile poetice informale pot, totu i, motiva orient ri preferen iale în scrierea unei poezii.

Autopoetismul se sprijin pe lipsa armoniilor prestabilite.

Spatele ontologiei poetice nu asigur nici el conexiuni în poezie între finalit i emo ionale i scopurile informale.

Ar putea fi vorba de o oarecare segrega ie „poet-scopuri-cunoa tere”, îns nu se petrece o astfel de situa ie, deoarece cel ce scrie nu se te nicicând metafizica poetic .

Construc ia „orbeasc ” a poeziei face parte din autopoetism, cel ce scrie mizând pe inventarea cu orice pre a unei finalit i. „Orbismul” poetic beneficiaz de plurisciplinaritate, în timp ce multidisciplinaritatea se manifest mereu prin decalaje disciplinare lingvistice.

Dimensiunile poeziei sunt atacate deodat , iar nevoile de metod poetic se afl în pluridisciplinaritatea lingvistic .

Opera iile poetice în autopoetism sunt pseudoorganizate.

Extensiunea poeziei - ca sistem intangibil - este bulversat de spulberarea mitului scrierii pur con tiente.

Este adev rat, nu exist intangibilitatea ve nic a poeziei, din cauza articul rii acesteia de via , numai i numai cu ajutorul lingvisticii (a cuvintelor) care se dovedesc evidente.

Autopoetismul face ca poezia s devin /s fie un domeniu rezervat.

Lucrarea poetic nu se na te din i nu vie uie te în lumea scopurilor, a utilitarului. Ea se opune simetric schemelor de nerisc.

Interpiditatea, inteligen a selec iei i a reproducerii, ignorarea

umilin ei, prevalarea de sine, dreptul de origine i traiul în culturi generice paralele confirm înf area autopoetismului.

Nu se întâlnesc planuri la scar planetar pentru poezie, cu toate , în fapt, cunoa terea poetic revine dintr-o selec ie de cuvinte din globalul mondial al comunic rii, al colectivit ii umane generalizate.

Sub autopoetism tr iesc camuflajele.

Tropismele epistemologice se cantoneaz în logotropisme poetice.

Punctul de sosire al poeziei se afl la sfâr itul st rii de autopoetism.

Cuvintele înaripate, cele întraripate i cele aripi se propag cu dezinvoltur în semnaliz ri de secven e poetice cvasi-absurde.

Atunci poezia devine tot mai fabricat , tot mai artificial .

Codajul de convenien poetic vizeaz reunirea tuturor demersurilor poeziei n scut pe fond de autopoetism egocentrat. Înalta poezie nu este un lux. Cel mult, este un obiect de cunoa tere deosebit .

Autopoetismul nu se rezum la analize de mediu poetic, de efecte, de audien , ci la ceea ce poetul dore te „s spun ce” subiect de cunoa tere poate manipula prin trezirea propriilor sale emo ii întru atenuare i a emo iilor altora întru amplificare.

Folosirea autopoetismului pentru trezirea emo iilor altora întru amplificare Este interesant de constatat c autopoetismul nu prestabile te locul semnelor poetice, nu subliniaz liniile marii poezii a lumii, nu se apropie de realit ile poetice planetare, ci doar cultiv domeniul particularizant, rezervat al poeziei în via a omului.

Conchidem c , pân la urm , poezia ar putea sc pa de chinul defini iei sale tradi ionale. În imea vederilor poetice se petrece i în microcosmos, prin

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

egocentrismul infinitzemal punctat în egocentrismul autopoetismului.

Efuziunile poetice din autopoetism sunt p cate specifice consumului de tr iri emo ionale.

Excesele i consecin ele poeziei devin sacrilegii necânt rite prin începuturile cvasi-permanete ale imanen ei fiec rui cuvânt folosit i refolosit ca unitate multipl în lucrarea poetic .

Mediul de reverie iscat din autopoetism poate duce la na terea poetoculturii.

Cuvintele nu-s anacronisme complezente, ci instrumente tehnoculturale.

Autopoetismul mai consfin te ceva: poezia se poate afla în mâinile celor puternici. Îns , implantarea poeziei nu înseamn i înr cinarea acesteia.

Poe ii au complexul necompar rilor.

Autopoetismul s de te incomparabilitatea.

Totu i, cuvintele sunt atât de automagnetizate într-o poezie, încât nu se tie prea bine dac ele caut gloria imaginilor din tr riri emo ionale.

Magnetismul cuvintelor provoac uzurparea.

Iat deci, poezia autopoetic nu exalt ordinea sau ordinele, deoarece avem de-a face mereu cu un poetocentrism atotputernic, sc tor de ansambluri de imagini condensate.

Abia atunci apare poezia înconjur toare, din cauza autopoetismului.

Cuvintele fac r scruci, în condi iile în care nu putem g si r scrucea cuvintelor. Poetul crede în riscul aventurii sale singulare. privim poetul dac dorim s vedem o întreprindere de catifea.

Alarma cultural este mai eficient prin punerea poeziei într-un loc comun, în care este permis conversiunea la consum a cuvintelor.

Ar trebui l udat , în mod egal, poezia semiurgic , egal poeziei demiurgice.

De aici se ramific poezia arhi-urgic i cea total-urgic .

Pân la urm , devenim proprietari de pan-poezie, trezind adeziuni prin intermediul nepropor ionalit ilor str lucitoare din cuvinte.

Nu ne ferim s recunoa tem c prin rânduielile de fa , studiind poezia, se isc tenta ia de a o controla.

Dar, resursa unic pentru poezie este chiar poezia.

Acum întâlnim maximum maximorum poesis. Deci, nu cuvântul, nu poezia reprezint obiecte de cunoa tere, ci ceea „ce spun” acestea, deoarece prin studiu, cuvântul i poezia î i pierd direc iile.

Autopoetismul este absolut problematic.

Iat de ce scriu poe ii la fel cuvintele: deoarece întotdeauna cuvintele în sinele lor sunt mereu altele, altfel împlinite într-un aleatorism poetic.

Arta desemneaz ceea ce este înf ptuit de om, de poet.

Poezia este o art stabil , provenind dintr-o defini ie, dintr-o esen v dit diferen ial i diferen iat între împrejurimile date de autopoetism.

Nu se a teapt apari ii ale vreunei noi comunic ri poetice din afara autopoetismului.

Exterioritatea comunica ional poetic , în fapt, coincide cu ac iunea de scriere, îns nu este similar cunoa terii poetice.

Schi area unui spa iu comunica ional poetic se face acolo, în autopoetism.

Ceremoniile înf rii poetice pot fi mecanizate, îns permanenta substan supus „ar rii” izvor te doar în mod natural din autopoetismul nemecanizat.

Codurile înf rii poeziei se pot eroda (perimarea lor este permis ), pe când substan a poetic rev rsat în lume r mâne constant în sinele acesteia.

Poetul lupt cu viteza. Autopoetismul odihne te acceler rile „zicerilor”, iar înf rile poetice piezi e sunt doar muta ii continue de fluxuri între viteze i accelera ii lingvistice.

51

}tefan Radu MU}AT

“Copilul este inima paradisului” Ploicic , ploaie albastr

Vântul, soarele i frunza

Ploicic , ploaie albastr , Când vii la fereastra noastr ?

Am o floare mai blajin i mi-a zis c i se-nchin .

Vara se c tori Cu pece i i toate cele. În od i de frunze vii, S-au aprins buc i de stele.

Dar aci în jil de iarb , Oare cine te desmiard ?

Flori m runte cu cercei, Frunzele cu brot cei?

M-am gândit s te adun Pe nuiaua de alun, În capac de acuarel Sau mai bine... în umbrel . În iraguri de smaralde Pentr-o ra cumsecade, -i pu in cam cenu ie Celelalte-s de hârtie.

Uite- i dau cerceii mei Din argin ii unor zmei. tiu c faci bijuterii Florilor f s tii.

Norul galben de lumin Pletele î i scutur , Soarelui de gelatin Razele îi tremur .

Vântu' parc -i glas de goarn , Umbl -n spate c-o n fram , Flori firave le r stoarn Peste ierburi de aram . i-ncepu s scuture Cuiburi mici de p dii.

Aripe de fluture, Urc -n colburi ruginii. suci o frunz lung ... i-ntorcându-i fe ele, Îi ciople te chiar i-o dung , imite soarele.

Sufletul ploii Îi lucesc în iarb ochii adânci de ploaie, Cred c e r nit pas rea-v paie...

Când r sun glasul muntelui de fier, Inima vântoasei tremur în cer.

Poa' s fie duh c zut din paradis Ce s fie, mam , pas re ori sfinx?

Cum zice legenda, s-a întâmplat odat , Duhul prinse via într-un fir de ap ...

Nu este n luc din vremuri uitate, E sufletul ploii venit de departe.

E demult acolo, l-am v zut cândva, Era piatr seac , p mânt nu era.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Andru]a R. V{TUIU

Un rom`n @n China În perioada 20-22 decembrie 2019, ora ul Xi´an din China a g zduit Conferin a Interna ional de Neutrosofie, cu o larg participare a unora dintre cei mai cunoscu i oameni de tiin din toat lumea.

Xi´an cunoscut i sub numele de Sian, este capitala provinciei Shaanxi din vestul Chinei. Este unul dintre cele mai vechi ora e din China i dintre cele mai vechi capitale antice, de aici plecând „Drumul sii”, ora ul g zduind armata de teracot a împ ratului QinShi Huang. Cu o popula ie de peste 12 milioane de locuitori, Xi´an este un important centru cultural, industrial i educa ional al regiunii central nord-vestice, cu facilit i pentru cercetare i dezvoltare, securitate na ional i explorare spa ial . Are trei centuri rutiere ce înconjoar ora ul cu acces la 5 autostr zi. Trebuie s men ionez c în acest important ora , func ioneaz 22 de universit i publice, 4 universit i militare i 7 universit i private. Xi´an are leg turi cu România, fiind înfr it cu municipiul Ia i din 1994.

Iat c acum, are o nou leg tur cu România i cu Statele Unite, prin participarea prof. univ. dr. Florentin Smarandache (n scut pe plaiurile Vâlcii i stabilit la Universitatea New Mexico din S.U.A.) la Conferin a Interna ional de Neutrosofie, ca invitat special.

Acest eveniment tiin ific interna ional a fost organizat de Shaanxi University of Scienceand Technology i Xi´anPolytechnic University, iar alte ase universit i au contribuit la realizarea acestui proiect. În data de 21 decembrie 2019, la orele 10,05, a urcat la tribun prof. univ. dr. Florentin Smarandache (fondatorul Neutrosofiei ) care a f cut o „Prezentare general a teoriilor i aplica iilor neutrosofice”.

Expunerea s-a bucurat de un interes deosebit, mai ales c a fost prezentat chiar de c tre ini iatorul teoriei.

Florentin Smarandache a pus în circula ie termenul „neutrosofie” (din fr. Neutre < lat. Neuter, neutral i grupul sophia, abilitate / în elepciune, însemnând cunoa terea / gândirea neutr ) i derivatele sale: neutrosofic, neutrosoficare, neutrosoficator etc. În anul 2013, a generalizat logica (mul imea /probabilitatea neutro-

sofic ) la logica /mul imea /probabilitatea neutrosofic rafinat . În 2015 a introdus structurile algebrice neutrosofice (T,I,F) i a propus o extindere a probabilit ii clasice i probabilit ii imprecise la probabilitatea neutrosofic . Cunoscut i ca lider al Mi rii Literare Paradoxiste, Florentin Smarandache a avut contribu ii importante i în alte ramuri ale tiin ei. Astfel, în fizic , prin paradoxurile cuantice, Smarandache, a sus inut posibilitatea existen ei unei a treia forme de materie, denumit nematerie.

Contribu ii importante a avut în matematic , fizic , filozofie, logic , psihologie, sociologie etc.

Ca Doctor Honoris Causa al Universit ii Jiaotong din Beijing (China, 2011) i al Academiei Daco-Române din Bucure ti (2011), recompensat cu nenum rate distinc ii tiin ifice, nominalizat pentru premiul Nobel pentru Literatur (2011), prof. univ. dr. Florentin Smarandache este o autoritate tiin ific mondial , de prim rang.

Ca un gest de apreciere a meritelor sale, în cadrul Conferin ei Interna ionale de Neutrosofie, s-a hot rât înfiin area Societ ii Neutrosofice din China, în cadrul c reia vor activa peste 150 de membri (în principal profesori universitari i al i oameni de tiin chinezi).

Profesorul Smarandache este i un prolific publicist, având peste 400 de c i i peste 700 de articole literare i tiin ifice, publicate în cele mai prestigioase reviste de specialitate.

De i stabilit de mult timp în Statele Unite, Florentin Smarandache nu i-a uitat patria natal . Colaboreaz în permanen cu institu ii culturale, tiin ifice i academice române, precum i cu reviste i diver i colaboratori din ara noastr .

Nu putem fi decât mândri c prof. Smarandache, care se mândre te este român, reprezint un simbol al românismului peste tot în lume.

Având în vedere imensa sa oper de crea ie, consider c instituiile academice române pot s ia în calcul o nou nominalizare pentru Premiul Nobel a prof. univ. dr. Florentin Smarandache.

Participan ii la Conferin a Neutrosofic . F. S. este al aptelea din dreapta, pe rândul întâi.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Victor RAVINI (Fran\a)

Scriitorul Cut[rescu Îl cuno ti pe Cut ri Cut rescu? m-a întrebat la telefon un român din Göteborg, când locuiam acolo. Trebuie s fi auzit de el. Este un mare scriitor.

Mare scriitor? „Îmi pare bine. La care minister?” am zis eu citândul pe Cincinat Pavelescu.

Nu, nu! E un scriitor renumit. Cum s nu tii de el?

Ba da, îl tiu. L-am cam cunoscut acum vreo dou decenii, la Casa Scriitorilor de la Neptun. Dar nu tiam c a devenit a a mare între timp. Eram acolo cu fosta so ie i cu copilul. Cut rescu la fel, cu so ia i copilul. St team în fotoliile de pe balcon, împreun cu so iile i beam cafea. El spunea bancuri tot timpul. N-am conversat nimic.

Eu nu prea cam tiu s fac conversa ie, dar tiu s tac. A a c nu tiu mare lucru despre el. Dar de ce m întrebi?

La Neptun, aveam balcon comun cu Cut rescu, cu Sorin Titel i cu înc o pereche, în vârst , distin i, respectabili, îmbr ca i la patru ace, el cu p rul alb, la costum i cravat , nu în blugi sau oricum, ca noi tilal i scriitori. Pe Sorin Titel îl cuno team de la Timi oara, a a am schimbat câteva cuvinte, dar nu prea mult. El citea, scria. Eu nu discutam cu nimeni pe care nu îl cuno team dinainte. Nu venisem la Neptun ca s cunosc pe careva de acolo. N-aveau decât s m socoteasc cum voiau. Faptul c eram singurul de acolo care venisem cu ma ina, iar nu cu trenul, îi f cea s nu m întrebe de vorb , ceea ce îmi convenea de minune. Fosta so ie m scutea de conversa ie pe teras , pentru c ea conversa cu toat lumea i îi b tea la ah pe to i, chiar i când f cea simultane cu toat scriitorimea. Fusese campioan universitar la ah, a doua femeie tare la ah, dup Polihroniade. Dar nu le-a spus, ca s nu îi descurajeze. În prima zi ea era so ia scriitorului, iar dup aceea eu eram so ul ahistei. Dar ce ahi ti erau ia, pe care pân i fie-mea îi cam b tea la ah, când înc nu mergea la coal ?

Fosta so ie m certa c de ce nu îl salutam pe acel domn respectabil nevoie mare i nici pe so ia lui. I-am r spuns c nu avusesem onoarea le fiu prezentat i nu îi cuno team. Într-o zi, nu erau locuri la mese, la prânz. Mul i a teptau în picioare, de i erau dou locuri libere la masa respectabilei perechi. Fosta so ie zicea s ne a ez m la masa lora doi i s aduc un scaun pentru fata noastr , c era mic i s stea pe col . Am refuzat. Nu eram de acord s ne a ez m la masa lor, ca s nu fiu nevoit s intru în conversa ie cu ei, f s îi fi cunoscut în condi ii adecvate. i cum s st m înghesui i cinci la o mas ? i de ce s stea fata pe col i s nu stea ea? Am a teptat în picioare, cum mai a teptau i al ii i s-au eliberat mese. Am fost bine inspirat s nu ne a ez m la masa lora. La fel cum nici al ii nu se a ezau, dar nu tiam de ce îi evitau.

Nu mai tiu care scriitor a venit de la Bucure ti i ne-a speriat.Cic Ceau escu se întorsese de la Kiev, unde fusese chemat de urgen .

Noi v zuser m c Ceau escu plecase f fi tigoi de la Neptun, dar nu tiam din ce cauz i unde se ducea a a val-vârtej. Acum tiam c se dusese la Kiev, unde fusese mustrat i i se d duser porunci. Se întorsese i a f cut imediat mari schimb ri în cultur , a a, peste noapte. L-a dat jos pe ministrul înv mântului Nistor i l-a pus în locul lui pe un rusofil. A dat-o jos pe Suzana Gâdea de la Consiliul Culturii, c nu era suficient de r uvoitoare i a pus pe nu mai tiu cine. La Academie l-a pus pre edinte pe Iorgu Iordan, care fusese ambasador la Moscova i ne adusese de la Kremlin reforma ortografic i directivele de slavizare a limbii române. Al ii tot a a au fost înlocui i, la Scânteia, la România literar , la Contemporanul, la

Luceaf rul i pe la principalele edituri, cu ni te necunoscu i. Pre edintele Uniunii Scriitorilor D. R. Popescu a fost dat jos i l-au pus în locul lui pe Mihail Novicov. Asta era un dezastru pentru Uniune, pentru scriitori i pentru toat ara. Eu înv asem la Facultatea de Filologie despre Novicov. El era teoreticianul de frunte al realismului socialist i c zuse în dizgra ie dup Declara ia din Aprilie 1964 a lui Dej. To i ne-am îngrozit auzind c Ceau escu fusese chemat la ru i, fusese pus în genunchi i b tut la fund de c tre un slujba m runt, un secretarde partid de la Kiev. Oricât nu îl iubea nimeni pe Ceauescu, umilirea lui era, simbolic, umilirea României i a noastr , a tuturor. Orice român inea cu Ceau escu, nu cu ru ii. B tea criv ul de la r rit peste ara noastr . Ce p cat c la Casa Scriitorilor de la Neptun nu veneau niciun fel de ziare, nici m car literare i nu era televizor. A a fusese stabilit de pe vremea lui Zaharia Stancu.

Spre sear , am ie it pe balcon. Cele dou fotolii ale noastre, cât i ale lui Cut rescu, nu mai erau acolo. Ni le luaser ni te scriitori, care ceau o petrecere al turi, la perechea respectabil . Se înghesuiau to i în camera lui, ca în tramvaiul 17. Veniser cu o sticl de ampanie, made in Algeria, greu procurat de Axim, responsabilul Casei Scriitorilor, i cu ce sticle mai veniser . Cinsteau în onoarea luia, respectabilul. A a am aflat c respectabilul era Novicov. A adar, de aceea venise el la Neptun, el care pân atunci nu cutezase s vin acolo, unde erau unii scriitori col i, cu limba ascu it i cu gura mare dup trei pahare, iar F nu Neagu era corifeul principal, cu gura slobod i avea o voce de r suna deasupra m rii pân în Turcia i în Mun ii Caucaz. Deci Novicov tiuse dinainte de a fi fost chemat Ceau escu la Kiev, c o s fie pus pre edinte la Uniune. Mul i se înghesuiau în camera lui i îl felicitau pentru noua func ie. A adar, venise s î i selec ioneze echipa. Fosta so ie insista s ne ducem i noi, îns acum, când tiam c era Novicov, am refuzat cu înver unare.

Vecinul de balcon, Cut rescu era acolo i se înfigea s fie cât mai în fa a celorlal i, s vorbeasc cu Novicov, s -i capteze aten ia, s se fac remarcat i inut minte. Ca s î i fac loc în echipa nou .

A doua zi, am aflat c scriitorul care venise de la Bucure ti cu vestea c Ceau escu fusese chemat la Kiev i i se d duser acolo porunci, jucase o fars . Min ise, ca Mitic al lui Caragiale. Ceau escu nu fusese la Kiev i nu f cuse niciun fel de schimb ri la cultur sau altundeva. D. R. Popescu nu fusese dat jos. Novicov nu în elegea de ce veniser ia cu ampania la el. ia credeau c el f cea pe modestul. Scriitorul venit de la Bucure ti cu vestea fals î i b tuse joc de pro ti. Presupun c m car vreunul era inteligent printre cei ce se înghesuiau acolo de i nu în mod necesar scriitor. Vreunul a fost pe faz i a notat toate numele celor ce se gudurau pe lâng Novicov. Într-un stat, puterea, pentru a se exercita, are nevoie de informa ii despre tot i despre to i. Presupun c tocmai Securitatea pusese la cale farsa asta, ca un test de profil psihologic, ca s culeag informa iile necesare, ce hramuri poart scriitorii veni i la Neptun. Comunismul, în totalitatea lui, a fost o fars a istoriei. Iar în România, unde nici m car comuni tii nu credeau în comunism, a fost o fars a unora, jucat altora. Greu de spus cine a fost farsorul cel mai mare: sistemul sau lumea? Sistemul s-a folosit de oameni, iar oamenii s-au folosit de sistem, care cum a putut. Unii au suferit, al ii au profitat.

Dar de ce m întrebi dac îl cunosc pe Cut rescu? , eu nu mai rezist. Ia-l tu, la tine! G zduie te-l tu, c noi nu mai

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rezist m! Nevast -mea îmi zice s -l dau afar . Dar eu nu pot, pentru , totu i, e un mare scriitor. Sunt între ciocan i nicoval . Ia-l la tine!

Cut rescu venise în vizit la românul din Göteborg ast toamn , a stat toat iarna, se f cuse prim var i nu mai pleca. Românul i so ia sa se duceau diminea a la munc , nu aveau timp s înfulece micul dejun, beau la servici cafea cu ceva biscui i sau ciocolat de la un automat i trebuiau s -i lase musafirului pe mas micul dejun pretit. C la se trezea dup ce plecau ei la munc . Trebuiau s -i lase i mâncare g tit pentru la prânz. Ei mâncau în pauza de mas la un restaurant, ce servea a a numitul „bufet suedez” sau smörg sbord, dup care s-au luat i alte ri occidentale. Am v zut în Germania c nem ii au preluat atât bufetul suedez cât i cuvântul, dar îl scriau gre it. În Suedia, î i alegi din sumedenie de felurite feluri de mânc ruri tot ce vrei s m nânci, cât vrei. Î i pui cu toptanul în dou farfurii, pe o tav i pl te ti la casierie un tarif fix. Dac nu ai cr pat, vii cu farfuriile i po i s î i mai iei completare de mâncare. Î i mai iei i cafea. Dup a a prânz copios, cuplul de români, seara, mânca vreo fruct sau ceva u or, la televizor. Cut rescu edea lungit pe canapea - între cele dou fotolii în care st tea cuplul - i avea preten ia s îi traduc ce spuneau suedezii la televizor. Ei munceau i în weekend.

Rareori î i puteau permite luxul cu vreo zi liber . Pl teau rate la dou ma ini, c f ceau naveta unul într-o parte, cel lalt într-alt parte.

Trebuiau s fac cump turi de halimente, ca s îi g teasc lui Curescu, seara, când veneau frân i de la servici. El î i exprima nemulumirea c nu îl duceau s îl plimbe cu ma ina, s îi arate Suedia. Voia vad Stockholm, în cealalt parte a Suediei i s -l duc s vad aurorele boreale. Alea sunt tocmai în nordul Suediei, apar foarte rar i marea majoritate a suedezilor n-au v zut niciodat vreo auror boreal . De la Göteborg pân în nord e aceea i distan cât traversezi Europa pân la Marea Mediteran , dar cu ma ina ia mai mult timp. i cum s nu vad el nici m car Stockholmul? Atunci de ce a mai venit în Suedia? Cut rescu le repro a c se plictisea la ei. i totu i nu mai avea de gând s plece de la ei. Voia s prind nop ile albe, vara, c de aia venise înc din toamna anului precedent. Ei nu tiau cum s scape de el.Voiau s -l iau eu la mine. De aceea m întrebaser dac îl cuno team. Dac a fi tiut în ce scop m întrebaser , le-a fi spuns scurt, c nu îl cuno team. Îl cunosc, dar nu am posibilitatea s -l g zduiesc. Eu am o garsonier minuscul , cu un singur pat, de o persoan . i nu am buc rie.

N-am cum s -i g tesc mâncare. Nu am nici televizor, nici ma in .

Dac se plictise te la voi, de ce nu se întoarce în ar ?

Cic încercaser s îl plaseze i la al i români, îns aceia, mai i decât mine, mirosiser întrebarea i nu îl cuno teau, nu auziser de el. Desigur c min eau. Românul mai bine minte decât s se bage slug la un parazit, un incapabil de a munci, care vrea s tr iasc pe spinarea altora.

De ce nu îl plasa i la un hotel? Hotelul îi poate pune la dispozi ie o ma in cu ofer, care s -l duc s vad toat Suedia. La hotel o s locuiasc mai confortabil decât la voi, pe canapea în sufragerie i o -i serveasc mâncarea la pat, nu ca la voi, în buc rie.

Nu face glume proaste!

Scuze, nu tiam c v-a i transformat în hotel i restaurant gratuit. Îi oferi i nevasta?

Cic barem s -l scot în ora , la un restaurant, ca s scape ei de corvoada asta, m car o zi. S r sufle, c nu mai rezistau. Bine, îl iau cu mine la restaurantul unde m nânc eu în pauza de prânz, bufet suedez. A, uitasem. Cic le-a spus c nu m cuno tea. Asta e o banal tactic de manipulare i domina ie. Când un scriitor nu a auzit de un alt scriitor, de obicei asta poate fi o tactic . Vrea s dea impresia el e un prea mare scriitor, ca s fi auzit de scriitorii mici. În felul acesta stabile te propor iile lui fa de lumea înconjur toare i î i impune respectul, s i se acorde prestigiul a a cum vrea el.

Ne-am întâlnit în ora , într-o sta ie de tramvai, mi-am cerut scuze m-a a teptat i l-am dus la restaurantul unde mâncam eu. Ne-am ales fiecare ce am vrut, ne-am pus fiecare câte dou farfurii cu vârf, ne-am pus pe tav pr jituri, cafeaua i câte o sticl de r coritoare.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Am pl tit eu, bineîn eles, i ne-am a ezat la mas . El nu avea chef de vorb . Mânca cu nasul în farfurie. Nu zicea nimic, nu m-a întrebat nimic. Am apreciat faptul c m l sa s m nânc în tihn , de i înghieam cu un nod în gât. Era atât de h mesit, încât am presupus c familia de români care îl g zduia îl înfometa, ca s -l fac s plece de la ei. L-am întrebat dac îi pl cea mâncarea suedez i a morm it ceva, f s în eleg dac era o morm ial afirmativ sau negativ .

M-am salutat la o alt mas cu o suedez , care preda la Universitate.

Ea scrisese o tez de doctorat despre politica extern a României moderne [Rumäniens utrikespolitik i modern tid]. M gândeam s îi fac cuno tin lui Cut rescu cu ea. L-am întrebat dac cunoa te engleza sau franceza. Da, le cuno tea. Cât de bine? Foarte bine.

Atunci îi fac cuno tin cu suedeza de la masa aceea, s -i traduc el ni te texte de politic extern din român în englez sau în francez .

Pe bani. Sau eventual cu plata în natur , depinde de el. E celibatar .

Am auzit c are o vil splendid , pe o insul din arhipelag i locuie te singur . A a e cu femeile intelectuale, e greu s i g seasc un b rbat inteligent pe m sura lor. Are i o cas de var , aproape de cercul polar, la aurorele boreale. Cut rescu mi-a r spuns cu un dispre suveran, c este sub demnitatea lui s lucreze pe bani sau cu plata în natur . Am ajuns la cafea. L-am întrebat ce mai era prin ar . Cic nimic nou. Ce bancuri mai tia? Mi-a r spuns c el era om serios i c numai oamenii de nimic, nulit ile, spun bancuri fiindc nu au nimic altceva de spus. Nu i-am amintit c el, la Neptun, numai bancuri spunea i nu mai avea în cap nimic altceva. Ce zicea so ia lui, c el era plecat de acas de o jum tate de an? A dat din umeri. Ce mai face iatul lui? Nu tia. Divor ase i nu mai avea nicio leg tur cu b iatul. i ce a mai scris, ce mai scria acum? S-a f cut c nu aude. i din ce tr ia? Avea o firm particular . Cu ce profil? Cu profil multiplu. i cum merge firma, dac el nu e acolo? Merge bine, are salaria i la firm , ia muncesc, el e patron.

Am ie it de la restaurant i voia s -l duc cu ma ina, înapoi la românii g zduitori.

Eu nu am ma in , merg cu transportul în comun. M-ai v zut c am coborât din tramvai. i atunci eu cum o s ajung acas ?

M-am ab inut s nu-l întreb: acas la Bucure ti sau la românii care îl g zduiau. Unde era „acas ” pentru el? I-am dat un cupon de mers cu tramvaiul i l-am dus în sta ia de tramvai. I-am spus s urce prin fa i cum s composteze cuponul. A venit tramvaiul. A urcat i am sc pat de el.

Mi-a dat telefon din nou românul care îl g zduia i mi-a spus c musiu Cut rescu m-a înjurat.

Te-a înjurat. Cic l-ai ofensat, l-ai jignit, ai fost un m gar.

Cu ce l-am ofensat?

Zice c l-ai dus la o autoservire împu it , la „împinge tava”, în loc s îl fi dus la un restaurant corespunz tor. i cic , ce putea s se tepte el de la unul ca tine?

Nu în eleg. Corespunz tor cu ce? Cu ce s corespund ? i românul g zduitor fusese ocat s aud expresia „autoservire împu it ”. În Suedia pân i weceurile publice sclipesc de cur enie.

Nu au cuier pentru palton sau pentru altceva, i le pui pe podea. Presupun, ca s te invite s ii curat.

A mai zis c nu l-ai dus cu ma ina. Cic l-ai min it c nu aveai ma in . Cic te-a v zut c ai venit la întâlnire cu o rabl ruginit , care scotea fum ca o locomotiv . Înseamn c m-ai min it i pe mine c nu ai ma in .

Tu chiar ai v zut în Suedia circulând vreo rabl ruginit sau vreo ma in care scoate fum?

Nu. Dar oricum, cic e ti un pr dit, un ratat, cu o jagardea de ma in ca milogii i un zgârcit. Din care am în eles c nici m car nu iai dat bani de ig ri.

Tu îi dai bani de ig ri?

Nu. Mi le fuma pe ale mele. A a m-am l sat de fumat. i cic tu nu î i dai seama de valoarea lui i ce înseamn el pentru istoria literaturii române. i l-ai l sat s se întoarc pe jos atâ ia kilometri. Asta nu i-o poate ierta.

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Cifre ]i numere - deosebirea dintre ele ]i reguli de folosire corect[ Rezumat. În textele literare, cifrele 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 i „num rul 10” corect se scriu în litere. Numerele se scriu atât cu litere cât i cu cifre. În cazul numeralelor de la 1 la 19, inclusiv 19, prepozi ia „de” nu se folose te. Pentru numerele de la 20 în sus, inclusiv 20, folosirea prepozi iei „de” este obligatorie. Pentru numerele de la 20 în sus, inclusiv 20, dar care se termin cu numerele de la 1 la 19, prepozi ia „de” nu se folose te. Numerele scrise în cuvinte, începând cu 21, trebuie scrise având pozi ionat cuvântul i” între zeci i unit i. Când scriem, cu cifre, numere mai lungi de trei cifre, folosim punctul pentru a grupa cifrele câte trei, pornind de la dreapta nurului. Atunci când scriem în cuvinte numere cu mai mult de trei cifre, sub form de text, nu folosim virgula.

1. Cifre, numere i deosebirea dintre acestea „Matematica este un mod de exprimare a legilor naturale, este cel mai simplu i cel mai potrivit chip de a înf a o lege general sau curgerea unui fenomen, este cea mai perfect limb în care se poate povesti un fenomen natural.” (Gheorghe eica)

lor se ob ine fie num rul 13, fie 31.

Asemenea „combina ii” au loc în diverse situa ii, precum în formarea num rului de la adresa unei case de pe o strad , a unui apartament dintr-un bloc etc.

Exemplu de numere rezultate din opera iunile aritmetice numai cu cifre: 1 + 3 = 4; 1 x 3 = 3; 1 3 = 2; 3 1 = 2.

Exemplu de numere rezultate din opera iunile aritmetice numai cu (alte) numere: 14 + 5 = 19; 240 180 = 60; 12 x 12 = 144; 60 : 5 = 12.

Cifrele, folosite i exprimate corect, sunt i numere.

Exemplu: locuiesc la num rul 8. În întreaga omenire, num rul cifrelor este limitat, este de numai 10, pe când num rul (mul imea) numerelor i m rimea acestora este infinit , nelimitat în timp i spa iu.

Corect este s vorbim despre cifre numai atunci când ne referim la cele 10 cifre cuprinse între 0 si 9.

O precizare se impune cu cifra „zero”, care este considerat i num r, notat cu cifra „0”.

Exemplu. Num rul 0 (zero) exprim o mul ime „goal ”, „vid ”.

2. Scrierea corect a cifrelor i a numerelor Frecvent se face gre eala, inclusiv în mass-media, între „cifre” i „numere”, fie prin a se considera c „cifra” este sinonim cu „num rul”, fie prin folosirea (exprimarea) incorect a acestora din cauz c nu se cunoa te care este sensul i con inutul acestor no iuni, nu se tie care este deosebirea dintre acestea.

Cifrele sunt simboluri grafice cu care scriem numerele.

Cifrele sunt cele 10 caractere arabe (simboluri) notate cu 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

Li se spune „cifre zecimale” pentru c sunt în num r de 10.

Cu cele 10 cifre se poate scrie orice num r.

Cifrele au acela i rol în scrierea numerelor cu cel pe care îl au literele în scrierea cuvintelor.

Prin folosirea literelor se ob in cuvintele.

Prin folosirea cifrelor se ob in numerele.

Numerele pot fi exprimate numai cu ajutorul cifrelor.

Un num r rezult (1) fie din al turarea (alipirea) a cel pu in dou cifre, (2) fie din opera iunile aritmetice (a) numai cu cifre, (b) cu cifre i numere, (c) numai cu (alte) numere. În func ie de pozi ia pe care o ocup în scrierea unui num r, o cifr are valori diferite. De aceea, scrierea în sistemul zecimal este pozi ional , adic semnifica ia unui num r depinde de pozi ia pe care o ocup cifrele în scrierea num rului respectiv.

Exemplu de numere rezultate din al turarea (alipirea) unor cifre.

1 i 3 sunt dou cifre diferite, dar prin „alipirea”, prin „al turarea”

„Matematica este nici mai mult, nici mai pu in, decât partea exact a gândirii noastre”. (L.E.J. Brouwer). „Numai matematica permite spiritului uman ating certitudinea.” (Krebs) În afara matematicii i a unor excep ii, precum a textelor cu caracter pedagogic, a unor documente juridice, cu caracter administrativ etc., cifrele 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 i „num rul 10” corect se scriu în litere.

Este gre it ca într-un text literar s scriem: „Am 10 c i”.

Corect este: „Am zece c i”.

Numerele se scriu atât cu litere cât i cu cifre.

Spre exemplu, într-un document cu caracter juridic, în care consemnarea unui num r este deosebit de important , num rul respectiv se scrie fie numai în litere, dar în cele mai frecvente cazuri, care sunt i cele corecte, se scrie i în cifre i în litere. În cazul numeralelor de la 1 la 19, inclusiv 19, prepozi ia „de” nu se folose te.

Exemplu. Se va spune i se va scrie corect: doi copii; apte caiete; unsprezece copaci; aptesprezece c i.

Pentru numerele de la 20 în sus, inclusiv 20, folosirea prepozi iei „de” este obligatorie.

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Exemplu. Se va spune i se va scrie corect: 20 de rânduri, 43 de le i; 125 de copii; 1.423 de animale; am cheltuit 50 de lei, a încasat 1.457 de lei etc.

Pentru numerele de la 20 în sus, inclusiv 20, dar care se termin cu numerele de la 1 la 19, prepozi ia „de” nu se folose te.

Exemplu. Se va spune i se va scrie corect: 119 steaguri, 1.215 persoane etc.

Numerele scrise în cuvinte începând cu 21, trebuie scrise având pozi ionat cuvântul i” între zeci i unit i.

Exemplu. Num rul 34: corect se scrie „treizeci i patru”, i nu „treizeci patru” sau „treizecipatru”.

Num rul 67: corect se scrie „ aizeci i apte”, i nu „ aizeci apte” sau aizeci apte” etc.

Atunci când scriem, cu cifre, numere mai lungi de trei cifre, pentru a nu face erori de citire a acestora, i pentru a le citi mai u or, folosim punctul pentru a grupa cifrele câte trei, pornind de la dreapta num rului (de la sfâr itul lui).

Exemplu. Num rul 34152671291 se cite te mult mai u or i mai exact dac este scris sub forma 34.152.671.291.

Uneori în loc de punct se folose te spa iu, caz în care num rul de mai sus se scrie astfel: 34 152 671 291.

Consider c este mult mai corect ca în loc de spa iu s se foloseasc punctul Atunci când scriem în cuvinte numere cu mai mult de trei cifre, sub form de text, nu folosim virgula.

Exemplu. Este incorect s scriem „cinci mii, trei sute cincizeci i nou ”.

Corect este s scriem „cinci mii trei sute cincizeci i nou ”. În condi iile în care (1) se va cunoa te deosebirea dintre cifre i numere i (2) se vor respecta regulile de folosire corect a cifrelor i a numerelor, se vor elimina numeroase i grave gre eli, atât în vorbire, cât i în scriere. Aceasta deoarece: „Matematica este judec torul suprem; nu exist recurs fa de deciziile sale”. (Tobias Dantzig), „Natura este scris în limbaj matematic”.

(Galileo Galilei - Il Saggiatore (Balan a) i „În fiecare tiin este numai atâta tiin adev rat , cât matematic con ine”. (Immanuel Kant).

Bibliografie https://destepti.ro/cum-este-corect-am-cheltuit-50-lei-sau-50-de-lei-scriucu-doi-i-sau-cu-doi-de-i https://numar-text.calculators.ro/sume-de-bani-lei-reguli-de-scriere-dincifre-in-cuvinte-cu-litere.php http://elementedelimbaromana.blogspot.com/2010/05/cum-se-scriecorect-numerele.html

Daubigny - Ferma Kerity

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Calendar - Ianuarie 1.01.1868 - s-a n scut I. Al. Br tescu-Voine ti (m. 1946) 1.01.1868 - s-a n scut George Murnu (m. 1957) 1.01.1897 - s-a n scut Vasile B ncil (m. 1979) 1.01.1907 - s-a n scut Constantin Fântâneru (m. 1975) 1.01.1928 - s-a n scut Teodor Pâc (m. 1978) 1.01.1929 - s-a n scut Nicolae ic (m. 1992) 1.01.1939 - s-a n scut Emil Brumaru (m. 2019) 1.01.1942 - s-a n scut Ioan Alexandru (m.2002) 1.01.1944 - s-a n scut Mircea Muthu 1.01.1954 - s-a n scut Mircea Mih ie 1.01.1956 - s-a n scut Magda Cârneci 1.01.2002 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907) 2.01.1891 - s-a n scut Aron Cotru (m. 1961) 2.01.1920 - s-a n scut Francisc P curariu (m. 1998) 2.01.1933 - s-a n scut Ion B ie u (m. 1992) 3.01.1967 - a murit Alfred Margul Sperber (n. 1898) 3.01.2006 - a murit Valeriu Bârgau (n. 1950) 4.01.1877 - s-a n scut Sextil Pu cariu (m. 1948) 4.01.1931 - s-a n scut Nora Iuga 4.01.1942 - s-a n scut Ovidiu Hotinceanu (m. 1973) 4.01.1953 - s-a n scut Pavel ar 4.01.1954 - a murit Elena Farago (n. 1878) 4.01.1977 - a murit Horváth István (n. 1909) 5.01.1878 - s-a n scut Emil Gârleanu (m. 1914) 5.01.1909 - s-a n scut Bazil Gruia (m. 1995) 5.01.1949 - s-a n scut Leo Butnaru 5.01.1950 - s-a n scut Ioan Petru Culianu (m. 1991) 5.01.1972 - a murit George Dan (n. 1916) 5.01.1978 - a murit D. Ciurezu (n. 1897) 6.01.1760 - s-a n scut Ion Budai-Deleanu (m. 1820) 6.01.1802 - s-a n scut Ion Heliade R dulescu (m. 1872) 6.01.1881 - s-a n scut Ion Minulescu (m. 1944) 6.01.1897 - s-a n scut Ionel Teodoreanu (m. 1954) 6.01.1940 - s-a n scut Ion Lazu 6.01.1990 - a murit Traian Uba (n. 1921) 7.01.1926 - s-a n scut Mircea Sântimbreanu (m. 1999) 7.01.1957 - s-a n scut Constantin Miu 7.01.1993 - a murit tefan Baciu (n. 1918) 8.01.1926 - s-a n scut Haralambie Gr mescu (m. 2003) 9.01.1900 - s-a n scut Henriette Yvonne Stahl (m. 1984) 9.01.1914 - s-a n scut Ion Dumitrescu (m. 1976) 9.01.1934 - s-a n scut Mircea Tomu 9.01.1947 - s-a n scut Ioana Ieronim 9.01.1955 - s-a n scut Ion Mure an 10.01.1493 - s-a n scut Nicolaus Olahus (m. 1568) 10.01.1869 - s-a n scut Valeriu Brani te (m. 1928) 10.01.1940 - s-a n scut Ion Iuga (m. 1993) 10.01.1943 - s-a n scut Ion Nicolescu (m. 2012) 10.01.1987 - a murit Ion B nu (n. 1914) 10.01.1992 - a murit Tudor George (n. 1926) 11.01.1878 - s-a n scut Zaharia Bârsan (m. 1948) 11.01.1920 - s-a n scut Al. Cerna-R dulescu (m. 1991) 11.01.1926 - s-a n scut Leonid Dimov (m. 1987) 11.01.1937 - s-a n scut Liviu Apetroaie (m.1997) 11.01.1943 - s-a n scut Florin Manolescu 13.01.1958 - a murit Dan Botta (n. 1907) 14.01.1917 - s-a n scut Ion Roman (m. 1989) 14.01.1990 - a murit Niculae Stoian (n. 1935) 15.01.1850 - s-a n scut Mihai Eminescu (m. 1889) 15.01.1937 - s-a n scut Valeriu Cristea (m. 1999) 15.01.1937 - a murit Anton Holban (n. 1902) 15.01.1994 - a murit Damian Ureche (n. 1935) 15.01.1999 - a murit George erban (n. 1954) 16.01.1942 - s-a n scut Aurel Drago Munteanu (m. 2005) 17.01 1568 - a murit Nicolaus Olahus (n. 1493)

continuare în pag. 58

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Mircea }TEF{NESCU

Repere muzicale Ziua culturii na ionale Uniunea Compozitorilor i Muzicologilor din România în colaborare cu Muzeul Na ional George Enescu i în parteneriat cu Asociia Heart Core au celebrat, miercuri 15 ianuarie 2020, la Aula Palatului Cantacuzino, Ziua Culturii Na ionale, sub titulatura de Eminesciana.

Un public fervent i numeros a avut marea satisfac ie de a participa la un recital de muzic i versuri, desf urat cu participarea unor interpre i de prim m rime i cu un program muzical care a cuprins lucr ri componistice care se impun aten iei ascult torilor de fiecare dat când sunt audiate.

Din poezia eminescian a recitat cu talent i cu o notabil capacitate evocatoare actri a Irina Movil , o personalitate de vârf a lumii teatrale române ti actuale.

Lucr rile muzicale au fost încununate de succes, prin contribu ia de excelen a violonistei Diana Jipa i a pianistului tefan Doniga.

Diana Jipa i tefan Doniga formeaz un duo care s-a impus de mai mult vreme în aprecierile publicului meloman i ale speciali itilor din ar i de peste hotare. Activitatea lor concertistic în recitaluri i în alte modalit i de întâlnire cu publicul s-a soldat numai în ultimii doi ani cu peste 100 de prezen e, în 10 ri de pe 3 continente. i nu este pentru prima oar când scriu despre ace ti doi admirabili arti ti cu instrumentele lor muzicale. Acum îns , în ambian a creeat de interpol rile f cute de fragmentele din poezia eminescian , cu vocea vibrant i de o muzicalitate infailibil a actri ei Irina Movil , ei au generat o continuitate de momente de gra ie care au energizat atmosfera cu o lumin puternic care s-a deschis în sufletele ascult torilor cu farmec i cu magie.

Prima lucrare audiat a fost Impromptu pentru vioar i pian de George Enescu, o pagin de vigoare expresiv i de o tensiune elocvent i impresionant .

În derularea acestui recital în care titlurile de lucr ri muzicale i versurile care s-au recitat din opera eminescian s-au constituit ca pledoarie pro domo ca bunuri ale culturii na ionale, am audiat Elegia pentru violoncel i pian de Alfonso Castaldi, în trascrp ia pentru vioar de Diana Jipa, o pies impresionant prin elansarea quassi vocal a sonorit ilor.

Trei dansuri române ti din Suita pe motive culese de Bela Bartok, pentru vioar i pian de Hilda Jerea este o pies pe care eu personal nu am mai auzit-o de mai bine de 50 de ani, i am v zut în aceast reluare un act de justi ie post mortem, datorat unei compozitoare al c rei patrimoniu de crea ii mai are înc multe de spus genera iei prezente i celor viitoare.

Sonatina pentru vioar i pian de Walter Mihai Klepper este o lucrare degajat , vioaie, cu un ton minunat într-o lume a tinere ii imperative i atotst pânitoare.

Sonorit i i nu-m -uita pentru vioar i pian de Ulpiu Vlad mi l-a ar tat o dat mai mult pe acest maestru cu admirabila sa for de se exterioriza în poetic i poezis cu str luciri de amieze însorite i cu traspunerea acestora în muzica pe care o scrie i care astfel cânt , i aici nu este vorba de nici o tautologie.

Toccata din Suita a doua pentru pian de Remus Georgescu, este o lucrare care solicit interpretului, agilitate, mare virtuozitate i o sus inere într-o ac iune complet . Interpretul trebuie s fie aici prodigios, ceea ce tefan Doniga a realizat pe deplin.

Prin esa X pentru vioar solo de Roman Vlad creeaz ambian a muzical în care Diana Jipa a oficiat o superb identificare cu autenticul acestei originalit i de stil i de lume sonor . Aceast lume pe care ne-o dezv luie Roman Vlad este frumoas i interesant .

Scherzo pentru vioar i pian de Vlad-R zvan Baciu este o partitur pentru violino concertissima i grand piano, într-o rev rsare de energii i de spectacular elansare. Aici Diana Jipa i tefan Doniga i-au dezvoltat talentele lor de instrumenti ti într-o rev rsare de sensibilitate inspirat , de vitalitate debordant i de impresionanta lor m iestrie.

Un impresionant spectacol belgian de dans contemporan

Daubigny - Vadul

În toate artele apar deseori crea ii care ofer spectatoririlor sentimentul de a fi fost favoriza i de o experien artistic salutar i magnific deopotriv .

Un asemenea spectacol a avut loc în Sala Mare a Teatrului Naional din Bucure ti, în seara zilei de 9 ianuarie 2020, când în program a figurat sub siglele Europalia România i ale Institutului Cultural Român, Compania coregrafic belgian de dans contemporan: Ultima vez. Acest ansamblu a fost fondat în 1986 de coregraful, regizorul de scen i cineastul Wim Vandekeybus. Compania Ultima vez i-a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

dezvoltat activit ile în calitate de colectiv artistic de dans con-temporan, cu sediul la Bruxelles i în Flandra. Compania Ultima vez este cunoscut pe plan interna ional gra ie valorii i performan elor crea iilor scenice care se num printre cele mai extraordinare care exist în prezent.

Spectacolul Companiei Ultima vez s-a denumit Traces, respectiv urme i a fost realizat de Win Vandekeybus cu sprijinul Andreei C -pit nescu, eful Europalia România la premiera mondial din 2019 a acestei crea ii la sala Concertgebouw din Brugges.

Prezen a acestui spectacol în fa a publicului de la Teatrul Na ional din Bucure ti a fost posibil prin meritele de superioar condi ie ale Pre edintelui Institutului Cultural Român de la Bruxelles, doamna Liliana urloiu, o artist plastic redutabil , i ale domnului Marcel Talo . Pre edintele Institutului Cultural Român - scriitor de puternic voca ie. Volumul s u Undeva în Transilvania se bucur de o primire entuziast din partea cititorilor. El este i muzician cu o preg tire pianistic profesional , fapt care îi confer viziunea corect de ap -r tor al crea iilor componistice i interpretative române ti contem-porane, cât i din celelalte genera ii de mae tri.

Actuala conducere a Institutului Cultural Român este format din personalit i capabile s promoveze cu vigoare i inteligen crea iile artistice de toate genurile i formele, nominalizându-le în circuitul na ional i interna ional de spectacole recitaluri, expozi ii, prezent ri de carte i film în contextul de excelen în aceast materie de culminare a gândirii europene i a condi iei sale esen iale de a fi.

Un astfel de moment care a fulgerat cu mare for expresiv în pe scena mare a Teatrului Na ional din Bucure ti când a fost invitat în spectacol Compania de dans contemporan Ultima vez, cu partitura coregrafic semnat de Wim Vandekeybus acest artist de prestigiu neobi nuit. Sigur, spa iul tipografic al unei cronici este practic restrictiv, când ne referim la o crea ie scenic de o astfel de amploare. Astfel, voi creiona impresiile mele desprinse din profuzia de episoade, pe care le evoc fugitiv i într-o ordine aleatoare. Cele în focus sunt revolu ia agricol , revolu ia industrial , adora ia divinit olor sau sacrificarea oamenior de marea performan care nu este menit tuturor.

Cât prive te corpul de balet, aceasta abund de o vitalitate uimitoare, dublat de capacitatea de a fi i actori i triplat de sentimentul permant prezent particip la un ritual al speciei Homo Sapiens i al timpurilor. În programul de sal citim c ac iunea în Traces este plasat de Wim Vandekeybus în natura impresionan a României, cu ultimele p duri virgine ale Europei. Dar mai este ceva în acest spectacol de dans conemporan în care exist i strig te nearticulate, i cuvinte, în treac t fie spus, aceste cuvinte sunt în limba bulgar exist dansuri de grup, i de mare actualitate i semnifica ie, exist i o realitate de natura filmului mut, în care imaginea este tot i exprim totul. Coloana sonor este realizat de câ iva colaboratori, specializa i în muzica electrocustic aici între esut , episodic de o chitar pe care am în eles-o ca pe o victorie a spiritului. Arti tii oaspe i au fost aplauda i cu entuziasm i omagia i cu gesturi i i expresii de voluntar apreciere de bravissimo pentru aceast magnific nara iune i spectaculozitate scenic .

Daubigny -

pada

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Calendar - Ianuarie continuare din pag. 56 17.01.1936 - a murit Mateiu I. Caragiale (n. 1885) 17.01.1985 - a murit Sorin Titel (n. 1935) 17.01.2010 - a murit Augustin Fr il (n. 1953) 18.01.1848 - s-a n scut Ioan Slavici (m. 1925) 18.01.1898 - s-a n scut F. Brunea-Fox (m. 1977) 18.01.1911 - s-a n scut Nicu Caranica (m. 2002) 18.01.1999 - a murit Marian Papahagi (n. 1948) 18.01.2002 - a murit Dimitrie P curariu (n. 1925) 18.01.2009 - a murit Grigore Vieru (n. 1935) 19.01.1921 - s-a n scut Ion Istrati (m. 1977) 19.01.1964 - a murit Constantin Arge anu (n. 1892) 19.01.1981 - a murit Catinca Ralea (n. 1929) 20.01.1757 - s-a n scut Ioan Cantacuzino (m. 1828) 20.01.1818 - a murit Dimitrie ichindeal (n. 1775) 20.01.1918 - s-a n scut Ion Frunzetti (m. 1985) 20.01.2000 - a murit Nicolae Ioana (n. 1939) 21.01.1725 - s-a n scut Matei Milu (m. 1801) 21.01.1927 - s-a n scut Petru Cre ia (m. 1997) 22.01.1966 - s-a n scut Caius Dobrescu 23.01.1834 - s-a n scut Al. Odobescu (m. 1895) 23.01.1928 - s-a n scut Mircea Horia Simionescu (m. 2011) 23.01.1940 - s-a n scut Ileana M ncioiu 23.01.1944 - s-a n scut Valentin Ta cu (m. 2008) 24.01.1866 - a murit Aron Pumnul (n. 1818) 24.01.1889 - s-a n scut Victor Eftimiu (m. 1972) 24.01.1977 - a murit Ion Istrati (n. 1921) 25.01.1931 - s-a n scut Ion Hobana (m. 2011) 25.01.1934 - s-a n scut Val Gheorghiu 25.01.1936 - s-a n scut Gabriel Dimisianu 26.01.1925 - s-a n scut Nicolae Balot (m. 2014) 26.01.1935 - s-a n scut Corneliu Sturzu (m. 1992) 26.01.1940 - s-a n scut Grigore Zanc 26.01.1941 - s-a n scut Adi Cusin (m. 2008) 26.01.2000 - a murit Pan Vizirescu (n. 1903) 27.01.1942 - s-a n scut Sergiu I. Nicolaescu 27.01.1942 - s-a n scut Alexandru Mironov 27.01.1951 - s-a n scut George Cu narencu 28.01.1889 - s-a n scut Martha Bibescu (m. 1973) 28.01.1959 - a murit Pius Servien (n. 1902) 29.01.1895 - s-a n scut Paul Constant (m. 1981) 29.01.1896 - s-a n scut Mihai Mo andrei (m. 1993) 29.01.1948 - s-a n scut Dumitru Velea 29.01.1956 - s-a n scut Matei Vi niec 29.01.1950 - s-a n scut Gheorghe Iova 29.01.1994 - a murit Valentin erbu (n. 1933) 30.01.1852 - s-a n scut I. L. Caragiale (m. 1912) 30.01.1931 - s-a n scut George ovu 30.01.1932 - s-a n scut Dinu S raru 30.01.1940 - s-a n scut Ion Covaci (m. 2010) 30.01.1942 - s-a n scut Calistrat Costin 30.01.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927) 30.01.1988 - a murit Endre Karoly (n. 1893) 30.01.2000 - a murit Nicolae Ioana (n. 1939) 30.01.2007 - a murit Gheorghe Cr ciun (n.1950) 30.01.2008 - a murit Vintil Corbul (n.1916) 31.01.1843 - s-a n scut Ion Bumbac (m. 1902) 31.01.1870 - a murit Cilibi Moise (n. 1812) 31.01.1909 - s-a n scut Miron Grindea (m. 1995) 31.01.1926 - s-a n scut Dominic Stanca (m. 1976) 31.01.1929 - s-a n scut Constantin Mateescu 31.01.1937 - s-a n scut Mircea Micu (m. 2010) 31.01.1949 - s-a n scut Doina Cernica 31.01.1958 - a murit Al. Popescu-Negur (n. 1893) 31.01.1987 - a murit Nicolae Velea (n. 1936) 31.01.2003 - a murit Nicolae Fulga (n. 1935)

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Constela\ii diamantine " """" l """"""" """~•""—"

59

D. F. IONESCU-GHINDENI scut la 14 febr. 1921, în Craiova; decedat în febr. 1989. A fost directorul unei edituri craiovene, proprietarul unei tipografii, director al revistei „Popas literar” i, pentru o perioad scurt , secretar al marelui istoric Nicolae Iorga, în perioada când acesta conducea revista „Ramuri” la Craiova. A redactat, la Bucure ti, revista bilunar de epigram „La int ”, iar la Craiova revista „Popas literar” (1944-1947). Dup cel de-al doilea r zboi mondial, r mâne f slujb i este angajat ca func ionar la Întreprinderea de Re ele Electrice Craiova. Aici a f cut s apar revista „Electrica”, tip rit la... xerox i a contribuit la înfiin area Cenaclului Literar „Orizont literar CFR”.

Membru fondator al Cenaclului Umoristic „C.S.Nicol escu-Plop or” Craiova (mai 1980), a colaborat la numeroase ziare i reviste, este prezent în peste 15 culegeri colective de epigram .

Apari ii editoriale: Poeme (1945), Invita ie la epigram (1947), Cu c ile pe fa (colaborare cu Adrian Becherete, 1981). A îngrijit (în colaborare) volumul Au plecat olteni la coas (1979).

A fi sau a nu fi sând la naiba-n elepciunea, O pies -i via a, zic din stal, În care joac , de când lumea, Femeia-n rolul principal!

La ordinea zilei Ce-i pacea, vreau s se re in : O lupt -n care cucere te Nu for a care ne dezbin Ci spiritul ce ne une te!

Adev rul i minciuna Ca termen tot nerevocat Context în ori ice instan , Minciuna-i pentru avocat Un adev r cu circumstan !

Pedanterie Culmea culmilor nu-i oare g se ti metodologic La prostia din n scare Arbore genealogic?

George LUNGOCI

În afec iunile renale se recomand multe lichide Oricât cu ceaiul m-a întrece Cu itul nu pot s -l amân ci apa trece Dar pietrele... r mân!

Ru inea Cuvânt pe care-l pomenim În mod impropriu i confuz, ci, spre regretul unanim, Se pare c-a ie it din uz.

Autoepitaf Postmortem dac m cita i Promit, amici, pe lâng hran , La ase s pt mâni, s ti i, dau i poante de poman !

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

So iei mele De-mi faci capul calendar, Las la voia dumitale reduci din el, m car rb torile legale!

Prin analogie Co arului s -i faci repro uri E, cum vedem, vorb de ag ; El cur oricare co uri Îns la „fumuri” nu se bag !

scut la 25 auguat 1924, în com. Alimpe ti, jud. Gorj, decedat la 5 iunie 2015, la Timi oara. A urmat studiile elementare în com. natal , liceul în Târgu-Jiu, apoi a absolvit Institutul de Art Teatral i Cinematografic „Ion Luca Caragiale” Bucure ti i a fost actor la Teatrul Na ional Timi oara, pân la pensionare.

Membru al Cenaclului „Ridendo” Timi oara, membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” Bucure ti, membru al Societ ii Literare „Sorin Titel” Timi oara. A colaborat cu epigram e la mai multe ziare i reviste i este inclus în peste 15 volume colective de epigram . Apari ii editoriale epigramistice: Epigrame din lumea teatrului (1979).

Unui cronicar teatral Actorului Cornel Vulpe, care m-a Celor care detest epigrama Critic bun, când cronici face rugat insistent s -i fac o epigram tim cu to ii care-i drama În concep ie modern , Demn am fost i demn r mân, Celor ce nu pot s-o guste: Vede dincolo de scen …

Nu a vrea s m inculpe E prea mare epigrama Dar nu vede i dincoace.

Lumea, c -s copoi b trân Pentru capete înguste. i m lupt c-o biat Vulpe.

Unuia care m întreab de ce Unui pretins fabulist port p rie Unui actor prieten cu... Bachus el e fabulist de ras Doar atunci am bucuria Ce surpriz -n colectiv!

Ce eu v spun nu-i lucru nou: nu-mi pot tirbi onoarea, La el e unicul caz: Când intr -n pielea unui bou, Când salut cu p ria, Numai rolul de be iv Se simte ca la el acas .

Nu ca tine, cu spinarea!

A putut s -l fac treaz.

Unui actor Nu cunoa te nici-o jen , Trece peste orice piedici: Sufletul i-l d pe scen …

(Pân spune dou replici).

Sfat Dintotdeauna se cuvine S-ar i respect unei femei; -i cazi în bra e este bine Dar „s nu-ncapi pe mâna ei!”

Unui actor, fost director de teatru De i actor cam m run el, Era director exigent, ci numai ce permitea el Putea fi socotit talent.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 1(113)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

CHARLES-FRANCOIS CHARLES-FRANCOIS DAUBIGNY DAUBIGNY

Charles-François Daubigny a fost unul dintre pictorii de la coala de la Barbizon i este considerat un important precursor al impresionismului. S-a n scut la 15 februarie 1817, la Paris, într-o familie de pictori i i-a fost predat arta de c tre tat l s u Edmond François Daubigny i unchiul s u, miniaturistul Pierre Daubigny.

Ini ial, Daubigny a pictat într-un stil tradi ional, dar acest lucru s-a schimbat dup 1843, când s-a stabilit în Barbizon pentru a lucra în natur . i mai important a fost întâlnirea cu Camille Corot, în 1852, la Optevoz (Isère). Pe faimoasa sa barc Botin, pe care o transformase într-o garsonier , a pictat de-a lungul Senei i Oise, deseori în regiunea din jurul Auvers. Începând cu anul 1852 a intrat sub influen a lui Gustave Courbet. În 1866, Daubigny a vizitat Anglia, revenind în cele din urm din cauza r zboiului francoprusac în 1870. La Londra l-a cunoscut pe Claude Monet i au plecat împreun în Olanda. Înapoi în Auvers, l-a cunoscut pe Paul Cézanne, un alt important impresionant. Se presupune ace ti pictori mai tineri au fost influen i de Daubigny.

Pânzele sale cele mai importante sunt: Primavara (1857), în Luvru; Borde de la Cure, Morvan (1864); Villerville sur Mer (1864); Lumina lunii (1865); Auvers-sur-Oise (1868); i Întoarcerea turmei (1878). El a fost numit, de guvernul francez, ofi er al Legiunii de Onoare.

Daubigny a murit, la Paris, la 19 febr. 1878, fiind înmormântat la cimitirul Père-Lachaise.

Daubigny - Râul la lumina lunii