Constelatii diamantine, nr. 2 (114) / 2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul XI, Nr. 2 (114) Februarie 2020

Semneaz : Nicolae B la a Lucre ia Berzintu Elisabeta Bog an Mihai Caba Margareta Chiri oiu Constantin Constantinescu Florian Copcea Doina Dr gu Nicolae Grigorie-L cri a Mircea Dorin Istrate Vasile Larco Daniel Marian Daniel Mari Galina Martea Mihai Merticaru Octavian Mihalcea Olimpia Mure an Tudor Nedelcea Drago Niculescu Camelia Opri a Ion I. P ianu George Petrovai Ionel Popa Liliana Popa Ion Popescu-Br diceni Silviu D. Popescu Vavila Popovici Victor Ravini Adriana R ducan Nicolae Rotaru Constantin Stancu Gheorghe A. Stroia Mircea tef nescu Philip Tudora Al. Florin ene Mariana Zavati Gardner

Amedeo Preziosi - Bucure tiul v zut din Turnul Col ei

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Ion Popescu-Br diceni, Toposurile misterioase ale lui Garabet Ibr ileanu .........................pp.3-6 Ionel Popa, Voca ia tragicului la Liviu Rebreanu .....................................................pp.7-11 Tudor Nedelcea, Fa în fa cu Marin Sorescu .....................................................................pp.12-14 Victor Ravini, Locul Miori ei în literatura universal ..................................................pp.15-17 Al. Florin ene, Nae Ionescu i tr irismul .......................................................................pp.18,19 Doina Dr gu , Dezolare i speran .............p.19 Mihai Caba, “Convorbiri literare” - m orul literar românesc ..............................................p.20 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a Thoma de Aquino (IX) ............................pp.21-24 Drago Niculescu, Petre ea i reflec iile sale religioase asupra cunoa terii ......pp.25-28 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (VI) ....................................pp.29-31 Daniel Mari , Poetul prin labirint ..............p.32 Octavian Mihalcea, Apoteoticul iluziei .......p.32 Constantin Stancu, O apocalips cu veveri e nebune ........................................................pp.33,34 Daniel Marian, Bântuirea pragului, grinzii i senectu ii ..........................................................p.34 Adriana R ducan, Întoarcerea din Cruciad .....................................................................pp.35,36 Gheorghe A. Stroia, Continuum sau Perpetua utare a absolutului ....................................p.36 Florian Copcea, Pe urmele timpului f timp ......................................................................pp.37,38 Galina Martea, Romanul care te predispune la confesiuni .................................................pp.39,40 Margareta Chiri oiu, În culisele democra iei ......................................................................pp.41,42 Ion I. P ianu, Poeme ....................................p.42 Elisabeta Bog an, Mihai Merticaru - cânt re il iubirii .........................................................pp.43,44 Nicolae Rotaru, Generalul recidiveaz ......p.45 Mariana Zavati Gardner, Poeme ...................p.46 Silviu D. Popescu, Poeme ..............................p.47 Liliana Popa, Poeme .......................................p.48 Camelia Opri a, Poeme .................................p.49 Mircea Dorin Istrate, Poeme ........................p.49 Vasile Larco, Fata în sarafan bleumarin ...p.50 Lucre ia Berzintu, Mircea Radu Iacoban jurnalist, scriitor, scenarist ....................pp.51-53 Mihai Merticaru, Sonete ................................p.53 Mircea tef nescu, Repere muzicale ...........p.54 Constantin Constantinescu, Via a de toate zilele în Grecia Antic a lui Pericle ............p.55 Nicolae B la a, Tic lo ii din raiul pustiit ..p.56 Nicolae Grigorie-L cri a, Potopul cu viru iarme biologice .................................................p.57 Olimpia Mure an, Privighetoarea ...............p.58 Tudor M inescu, Marius Coge, Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Amedeo Preziosi

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Ion POPESCU-BR{DICENI

Toposurile misterioase ale lui Garabet Ibr[ileanu Amintirile din copil rie i adolescen ale lui Garabet Ibr ileanu dateaz din 1911. Ele au fost redactate sub form de scrisori c tre un prieten, în casa c ruia au fost scrise, i tip rite, postum, în „Adev rul literar i artistic” (nr. 884 din 14 nov. 1937).

Le-am recitit pentru frumuse ea paginilor în sine, cât i ca pe un argument necesar în elegerii unei epoci i a unui om exemplar, ale rui fine resorturi suflete ti le putem descoperi numai din lectura acestor pagini.

Impresioneaz precocitatea gânditorului fr mântat de probleme, mereu în c utare de solu ii, înclinat s disocieze faptele de via i s le clasifice conform viziunii proprii. Preferin a pentru aforism trebuie pus în leg tur i cu avântul luat, în ultimul deceniu al secolului, de psihologie.

A fost un colar bun, dând lec ii particulare i sufer de luxul caselor în care intr nu din invidie ci din (in)capacitatea de a se adapta.

E roman ios, are porniri erotice de foarte devreme, face cu ni te tovar i „un consiliu de trei” vene ian i spioneaz casele cet enilor, e boulangist, republican, revolu ionar, socialist, ateist, materialist2.

Acelea i idei de sprijin revin în perioade diferite, reluate în forme

Amedeo Preziosi - Vânz tori de covoare

or modificate stilistic. Se poate urm ri filia ia unor aforisme în drumul lor de la „Amintiri”, prin „Privind via a”, pân la ultima oper , „Adela”. Gânditorul de la aizeci de ani utilizeaz idei la care medita de mult; o carte nutre te pe cealalt .

Pân la urm „Amintirile” lui G. Ibr ileanu se sfâr esc ca i cele ale lui Ion Creang , la 18 ani, îns cu „o afacere mai mult de imagina ie decât de romantism”. Îns impresia a fost totu i atât de puternic , încât „argintul de pe frunzele copacilor”, observat într-o noapte cu ocazia acelei mari iubiri de adolescen , i-a r mas pentru totdeauna criticului ca o amintire cu ample rezonan e de voluptate spiritual . „De altfel, numeroase coresponden e demonstreaz înrudirea dintre substan a ideilor i sentimentelor din „Amintiri” cu acelea din „Adela”. Ceahl ul, v zut la vârsta de cinci ani din curtea casei de la Roman, e asociat organic cu fericirea primei copil rii i descris cu afec iune i în „Adela”. Regretul nel murit pe care-l simte Emil Codrescu, orfan din fraged copil rie de amândoi p rin ii, este m rturisit în „Adela” într-o elegie de o delicat sensibilitate. Tot a a se dest inuie G. Ibr ileanu în „Amintiri” - i el orfan pretimpuriu - evocând pierderea mamei sale”3.

Se vorbe te apoi în „Amintiri” de „poezia lucrurilor din trecutul îndep rtat”. Afl m astfel m rturii despre emo ia celei dintâi c torii cu tr sura, de la Roman la ar . Evenimentul, neuitat, va fi repovestit în câteva pagini din „Adela”. Ne referim la drumurile patriarhale cu tr sura - de la B lt ti la Târgu Neam sau la m stiri ale lui Emil Codrescu i prietenei lui. De asemenea, so ia unui proprietar din preajma Romanului, în casa c ruia liceanul G. Ibr ileanu d duse medita ii, purta „empiruri f cute numai din dantel ”, a a cum apare odat i Adela.

Sublinierile noastre din „Amintiri” au un suport bine fixat. Iat , de pild , ni se limpeze te resortul „considera iilor tehnice” la pastelul „Vara” de George Co buc, un model de analiz literar i stilistic , selectat de Al. Han într-o antologie atent alc tuit 4. Citez din „Amintiri”: „Tot de la acel geam, vedeam Ceahl ul, care era pentru mine ca din alt lume, ca dintr-o legend frumoas ”.

Fusese un copil grav, de i plin de toate naivit ile acelei vârste.

Mama lui îl iubise, ca o alt Smarand , cu toat puterea unei naturi concentrate, luptând cu cea mai grozav s cie. Criticul se confeseaz : „Am mai mult o impresie nel murit despre fiin a ei, despre esen a ei sufleteasc , despre ceva cald i lipit cu patim de copilul acela, care azi sunt eu... Femeia aceasta, fata aceasta cu ochii verzi, a fost singura fiin a pentru care eu am fost totul; care în loc s spuie eu, spunea el ... „el” eram eu”.

La 5 ani, întreprinzând prima lui c torie de care- i aduce aminte, la Poiana lui Iura cu, este fascinat, ca i Eminescu, de p dure, i are impresia, ca i „micul prin ” c str bate teritoriul altei planete, edenice, în care „într-o gr din mare, dup ploaie, cântau zeci de cuci”. Cucul, în tradi ie simbolic , reprezint spiritul lui Dumnezeu, este în leg tur

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cu prim vara i cu trezirea naturii, fiind îns i vocea acestui anotimp, sau semnific sufletul omului, înainte i dup încarnare. Sau, conform unei legende populare, primul cânt al cucului prim vara este o duial de bog ie, dac ai asupra ta un ban atunci când îl auzi.

Ori o puternic impresie i-au l sat i ni te pui de cucuveic . Acela i „Dic ionar de Simboluri”4 ne l mure te c putem vedea în ea simbolul cunoa terii ra ionale - percep ie a luminii (lunare) prin reflectare - opunându-se cunoa terii intuitive - percep ie direct a luminii (solare). Cucuveaua, pas rea Athenei, simbolizeaz , deci, reflexivitatea care domin întunericul . Este totu i impresionant faptul c un atare simbol, în general atât de întunecat i legat de idei însp imântoare, a putut s desemneze în unele limbi neolatine, ca adjectiv, femeia dr gu . Or „Amintirile” fixeaz , imediat, în spa iul casei boiere ti, portretul Eleonorei, o femeie foarte frumoas , care, la rândui avea dou fete de vreo 16-18 ani. Eleonora, cu numele ei sonor, cu aerele ei de contes , cu via a ei când la Paris, când în ar , i-a l sat copilul - citez „impresia de ceva neînchipuit i nobil - misterios.”

Aici, la Poiana lui Iura cu, Garabet a cunoscut întâi natura, cel mai frumos lucru pentru el fiind iazul cu moara. Iazul era foarte frumos, o bucat era lung i trist, singuratic. O alt bucat , cu malurile pline de verdea i de copaci. Iar moara avea ceva misterios. Printr-un consens tacit, v propun, stima i cititori, s accepta i o paralel cu celebrele „Confesiuni” i „Vis rile unui hoinar singuratic” ale lui Jean-Jacques Rousseau, cu insula Saint-Pierre din mijlocul lacului Bienne6 i toate plimb rile reflexive. Într-un alt dic ionar, al lui Biedermann, moara are o constela ie de semnifica ii: cosmic (erele cosmice ciclice se afl într-o corela ie simbolic ci ideea de rota ie a marii mori cosmice), uniformizeaz dreptatea sor ii, mistic (în simbolistica cre tin medieval exist imaginea „morii mistice”, imagine în care profetul Isaia toarn boabele de grâu ale Vechiului Testament în pâlnie, în timp ce apostolul Pavel

Amedeo Preziosi - Negustor de m tase

Anul XI, nr. 2(114)/2020

adun f ina ob inut ). În spa iul românesc, i o alta brâncu ian (vezi „Masa T cerii”).

Impresionat este, iar i, copilul de Tanc ranul, care avea pe cas un cuib de cocostârci, p ri pe care le vede întâia oar i care-i sugereaz ceva m re i, din nou, misterios. „ in minte - ne încredin eaz G. I. - c în toate impresiile mele de atunci intra în cea mai mare parte misterul”. Lucian Blaga va face apologia misterului. „Obiectul cunoa terii în eleg toare (luciferice) e misterul - teoretizeaz filosoful. Formulând aceasta, spuneam c prin raportarea cunoa terii în eleg toare la mister, ca autentic „obiect” al ei, s-ar putea cl di ... o întreag teorie a cunoa terii...”. Misterul este ridicat la rangul de noiune. „Particularitatea cea mai izbitoare a cunoa terii luciferice consist în atragerea misterului în obiectivul ei. A pune o problem ( i am v zut Ibr ileanu-copil era fr mântat de probleme) înseamn , ca act luciferic, a deschide un mister... În general, orice material cognitiv, privit în perspectiva cunoa terii luciferice, devine latur ar tat a unui mister în esen ascuns. ... Cunoa terea luciferic , punând astfel o problem , iscode te din pragul fanic al misterului acestuia, cu inten ia de a-l scoate la iveal .

Pe urm cripticul e scos la iveal prin aplicarea unor procedee, ce mân s fie ar tate. Se tie c tiin a exact s-a oprit la un moment dat la solu ia c cripticul în discu ie e „ondula ie în eter”. Prin aceast construc ie imaginar (ondula ie în eter) s-a revelat cel pu in inten ional, cripticul misterului în chestiune. Dup aceast revelare a cripticului materialul fanic ini iat al misterului deschis (material empiric în ansamblu, experien ele optice cu privire la propagarea luminii, la reflexie, refrac ie, polarizare, interferen , dispersiune spectral ) sufer o degradare i pref cut în ceva accidental cade pe al doilea plan.

Misterul deschis, al c rui accent rezid în chip firesc pe latura sa criptic , e înlocuit prin cripticul revelat (ondula ie în eter). Prin aceast substituire, misterul deschis a suferit o atenuare calitativ . În adev r... „misterul deschis” fusese la început reprezentat prin „fanicul” s u, adic prin materialul empiric, foarte complex i de mare diversitate (propriet i calitative ale luminii, propriet i de propagare, de reflexie, de refrac ie, de interferen etc.-), iar la urm vedem acela i mister reprezentat în cunoa tere prin construc ie imaginar mai elementar , mai simpl (ondula ie în eter) prin care s-a încercat a se revela cripticul misterului.

Natural c materialul cognitiv „ondula ie în eter” poate fi din nou pref cut în „mister deschis”. El devine în cazul acesta latura fanic a unui mister deschis, al c rui accent cade din nou pe optic. R mâne s se procedeze apoi la revelarea cripticului etc. Cu aceasta s-ar realiza o serie de probleme i solu ii9. Întrerup, cu imens regret, textul blagian, seduc tor în metahermeneutica i metapoetica lui, dar ceea ce noi urmeaz s identific m nu este numai „clasica” poetic a misterului, ci o po(i)etic a transimaginarului i transesteticului, dublate de configurarea unei transcunoa teri i a unei literaturi transreferen iale, care însumeaz - specific majoritatea textelor literare clasice sau moderne i în care comunicarea nu este propriu-zis real , ci simulat , în planul referen ial construit, imaginat de autorul însu i7.

Mai insist, în continuare, asupra poeticii misterului, recurgând acum la studiul lui Eugen Todoran: „Mit, poezie, mit poetic10”, de unde se impune defini ia c opera de art are, prin structura sa, un caracter metaforic în raport cu un mister, la care se refer , c mitul este forma de revelare a misterului, este pl smuirea cea mai apropiat de fiin a artei, întrucât miturile, îmbibate fiind de mister, au fost sim ite totdeauna ca un fel de revel ri care ele însele ascund o ultim tain ”11.

Dup cum în gândirea arhaic în orice mit s-a instalat parc un oracol, „misterul” ca viziune poetic este „oracolul” imaginii poetice, revelatoare a unei transsemnifica ii, o „disimulare” a unor sensuri ce in

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

locul unei realit i într-un maximum analogic totalitar. „Cheia acestuia conchide Eugen Todoran - pentru omul modern pierdut în geneza miturilor de timpurile arhaice, la anumi i poe i, cei care, dup Blaga, tiu s asculte zvonurile misterioase ale Naturii”12, se reg se te în structura mitic a imaginii poetice, ca într-o „nou genez ” a unui „nou univers”.

Pasajul/aventura/confruntarea în labirint (o c rare întortocheat ), a copilului de 5 ani cu un personaj din alt lume, cocostârcul, i acesta purtând cu el „un mister infinit” are regimul ei intens conotativ.

Baza este un simbol hristic, al învierii a adar, iar atitudinea lui, cocoat într-un picior, nemi cat i solitar , ne face imediat s ne gândim la contempla ie. Confundat cu un cocor(stârc) ea apare ca un simbol al nemuririi. Adecvat „Amintirilor” lui Ibr ileanu, acum i aici, este dansul cocorilor, executat de Teseu la ie irea din labirint. F îndoial , el are o leg tur cu aspectul ciclic al înse i probei labirintului, cocorul fiind o pas re migratoare. Culoarea sa alb este un simbol al purit ii, dar capul de culoarea ro u-cinabru indic permanen a puterii vitale, concentrarea energiei yang.

Dar cea mai mare impresie o are copilul când simte pentru întâia oar moartea, atunci când vede un cal mort. Tot un cal murind, în Insula Trandafirie a M rii de Aur, din proza lui Tudor Arghezi „B trânii din insul ”, v d brusc i oamenii ce-o locuiesc, afl c „se poate face moartea de la sine”, c este via i este moarte, paradoxal, moartea calului petrecându-se „în ziua cea mai frumoas ”, când de dincolo, de peste izvoarele de aur, începuser s se arate p ri mari albe (poate berze, poate cocori, poate cocostârci, poate dropii) în ispita z rii. Mitul vârstei de aur a copil riei se destram , accederea la con tiin de sine se întâmpl 13 irevocabil, îns declan ând procesul autocunoa terii simultan numinos i poetic: „Acolo am v zut un cal mort, din care mâncau doi corbi mari i negri. Singur tatea locului, triste ea lui, ani-

Amedeo Preziosi - Personaje turce ti

5

malul mort, cu o parte din oase goale i cele dou p ri sinistre care scobeau cu ciocurile lor mi-am produs un sentiment de groaz , dar i de poezie”. Groaza i poezia-complementare? Dar cum? Ca la Baudelaire? Precum la Pantea?

Simplu: calul înaripat, Pegas, este simbolul inspira iei poetice. Din punct de vedere simbolistic el reune te vitalitatea i for a calului de rie cu desprinderea, asemeni p rilor, de gravita ia p mântului, motiv pentru care este evident asocierea de idei cu enormele obstacole mânte ti ale spiritului înving tor al poetului. Pegas este, în acela i timp, o ilustrare a însu irilor pozitive ale calului, care, pe alt parte, poate avea i tr turi însp imânt toare, în chip de Centaur. S avans m ipoteza unei spaiume la p trat? Dar corbii? Cu ei ce se petrece? Cu ce nuan e pot ei îmbog i decodificarea noastr ? În primul rând corbul este pas rea neagr a romanticilor, un mesager al mor ii. Totu i, înl turând aparen a simbolului, negativ , coborâm în esen ialitatea unor virtu i pozitive i-i atribuim corbului rolul mesagerului divin i principiul care anim soarele i poate o reprezentare a lui Yang (întâlnit i la cocor). În Grecia este considerat solar corbul consacrat lui Apollo. În mitologia scandinav , doi corbi sunt coco i pe tronul lui Odin, unul este Hugin, spiritul, cel lalt, Munnin, memoria, i ambii reprezint principiul crea iei. Dar corbul ar fi i simbolul singur ii sau mai degrab al izol rii voite a celui care s-a decis s tr iasc pe un plan superior, a cum i-a fost dat s se comporte i lui Garabet Ibr ileanu, care, încep s m dumiresc - nu-i a a? - la 40 de ani, r sfrângea concepte adultului copt ce devenise peste imaginea ingenu a copilului ce-a fost categoric, undeva, cândva... Corbul - iat ce r sturnare spectaculoas de valori - ar fi i un atribut al speran ei, întrucât corbul repet întruna, dup spusele lui Suetoniu: cras, cras, adic : mâine, mâine.

Toposuri precum gr dina, grâul, cuibul, fântâna, iazul, câmpia, durea, orizontul, toate se supun regimului transgresivit ii. Limbajul literaturii este unul, în acela i timp, reversibil i transgresiv.

Prin îns i transgresivitatea ei poten ial , literatura constituie o cale mai norocoas de acces la Fiin i la fiin a lui Garabet Ibr ileanu, ca unitate: copil i adult, aflate în complementaritate, i-n reciprocitate comunicant . Pentru G. I. - i pentru mine, I.P.B. - limbajul înceteaz mai fie o simpl form purt toare de semnifica ie sau, mai exact, un simplu purt tor de semnifica ie, ci el dobânde te consisten aproape material , împrumutând ceva din „obstina ia ontologic ” a lucrurilor, din fascina ia edenico-paradisiac a toposurilor evocate mai sus.

La urma urmelor, „cercul magic”, de maxim concrete e i de imponderabilitate l-a râvnit autorul de-a lungul întregii vie i care se confund cu însu i procedeul de scriere a c ilor sale: „Toate mi se reau foarte departe - în toate direc iile mi se p rea c se sfâr te o lume, dup care începea regiunea basmelor. Constat m, u or, c fenomenul de transgresiune d o nou calitate „Amintirilor” lui G. Ibr ileanu. Realitatea invadeaz imaginarul, î i transgreseaz orice limit , la rândul s u imaginarul i fic iunea violeaz legile referentului, - via a i literatura se determin una pe alta, coabiteaz într-un nou univers.

Dramele pe care le traverseaz copilul, moartea mamei i a sorei sale, pe amândou chemându-le Maria, apoi moartea tatei, au dat sufletului acestuia un ton ve nic de nostalgie, de melancolie - „o privire înd t -, un sentiment de singur tate, de degajare de lumea real ”, i un caracter v dit transgresiv: „Dar ceea ce m impresiona necontenit, ceea ce, deci, se lega cu toate sentimentele mele, era natura. Am amintiri curioase, unele stranii, ca din alt planet . in minte o c torie a mea cu tat l meu într-o diminea , pe un drum de vis, albastru, siniliu, cu o cea sub ire, cu un orizont nem rginit i str in. Dar nu tiu când a fost asta, unde mergeam, pe unde eram nimic! Ceva colorat, dar neclar!”, transimaginar adic (n.m. I.P.B.).

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Memoria adultului în iruie ezoteric i exoteric, incon tient i con tient, pe aceea i coordonat magic - mitic - misterioas alte i alte precipitate ale memoriei, pesemne l sate ca recunoa tere a drumului înapoi, invers, de la maturitate la copil rie: zmeul, „mare, albastru, cu o cruce alb , pe un postament alb”, „p durea neagr ”, chio cul „din haragi de fasole” pârâul din gr din , pe care f cea mori, hulubii crescu i în pod. Ca novice nomotet are dificult i în ai da nume fetei gazdei sale din Roman. Ca i eroul lui Creang se îmboln ve te de friguri, în care perioad a stat la o m tu - similitudinile sunt limpezi! Ca i Nic , în clasele primare este amorezat de dou ori, cea de-a doua, Profira, murindu-i ca i lui Eminescu, pe când o iubea platonic desigur, fiind foarte trist i melancolic. Bineîn eles c aceste fete n-au tiut de sentimentele copilului. De mic este timid i religios ca i Nic al lui tefan a Petrei, cânt i la biseric , cite te din evanghelii „îmbr cat în c me i biserice ti”. În gimnaziu, cunoa te pe cel mai bun profesor al s u, un fel de Domnu' Trandafir, de limba latin , pe care îl admir . Elevul are o memorie excelent , înv ând ajutat, mai ales ajutat, de în elegere, cu u urin , f s toceasc i dând, el însu i, lec ii particulare. Într-una din vacan e cite te pe „Contele de Monte Cristo”, al lui Alesandre Dumas14,viseaz atâtea aventuri încât ajunge s se mint pe sine însu i i s înceap a le crede. Î i m rturise te succesele sale erotice unui prieten, cu asemenea „minciuni idealiste” hr nindu- i de altfel imagina ia de adolescent, alt prilej de intertextualitate pentru Garabet Ibr ileanu: „Minunatele ispr vi ale lui Tartarin din Tarascon”, de Alphonse Daudet15.

Amorurile îi ascut, mai mult decât orice, sim ul observa iei i-i produc gelozie, pe ni te bie i telegrafi ti, percepu i de el ca ni te zei, cu joben, haine bune i must cioare. Dar nici ei nu se gândeau la Estella (lui G.I.), nici ea la ei. El se temea pentru viitor, era invidios pe „fericirea Estellei când se plimba prin gr dina public cu un tân r grec”.

Amedeo Preziosi - Surugii

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Adolescentul descoper universul fic ional al romanelor (de senza ie) i romantice: „Romantic - este cuvântul în care se cuprind toate - 16 ani, libertate, amor, muzica naturii, temperamentul sensibil i imaginativ - la un loc alc tuiau cel mai romantic romantism. Dar toate acestea erau ajutate de cetirea romanelor”. Este momentul constituirii, dup model vene ian, - repet - „consiliului celor trei”, din pl cerea de a tr i primejdios i liberi. „În vremea aceasta, pe lâng romantismul amorului, al muzicii i al naturii; pe lâng romantismul istoric - mai e robit i de spiritul revolu ionar, manifestat prin pierderea credin ei, prin boulangism, republicanism, patriotism, conservatorism (din eroare), socialism, ateism nemilos, naturalism artistic i fonetism ortografic, i îndeosebi înfl rare.”

Pe la sfâr itul gimnaziului se simte om matur. Ca i Niculae Moromete, mai târziu, fusese în toate clasele premiant I, dar îi fusese ruine s se duc la premii. Îi era ru ine s fie elev - mai ales c se gândea c poate s fie de fa la punerea coroanei pe cap de c tre episcop i Estella: „Cum? S m vad ca colar, cu coroan pe cap, cu i de premii subsuoar ? Pe mine, cavalerul romantic, vis tor i nocturn?”. Dar cavalerul medieval va fi umilit: de boala grea a tat lui, de lista de subscrip ie pentru a se duce el la liceu, c ci tat l nu- i mai putea îndeplini slujba, de lumea str in unde avea s plece. Atunci i-a început G. Ibr ileanu via a i atunci i se va fi sfâr it copil ria16.

Bibliografie critic , Note 1. G. Ibr ileanu. Adela. Privind via a. Amintiri din copil rie i adolescen .

Prefa de Constantin Ciopraga. Editura pentru literatur . 1966.

2. Vezi G. C linescu. Istoria literaturii române de la origini pân în prezent.

Edi ia a II-a, rev zut i ad ugit . Edi ie i prefa de Al. Piru. Editura Minerva. Bucure ti. 1985. pag. 662.

3. Vezi Prefa a lui C. Ciopraga în Op. cit. pag. XXIII XXIV. 4. Sinteze Lyceum. Modele de analize literare i stilistice. De la I. Budai Deleanu la tefan Aug. Doina . Edi ie îngrijit i prefa de Al. Han membru specialist în comisia de sus inere a tezei mele de doctorat intitulat „Mitul Edenului/Paradisului în poezia interbelic ”, la 9 noiembrie 2001, la Universitatea din Craiova i cel de-al doilea prefa ator al volumului al doilea din tez , „Clasicii interbelici la o nou lectur : Lucian Blaga i George Bacovia”, ap rut la Editura „Studii Europene”, în 2002 Editura Albatros, Bucure ti, 1989, pag. 256.

5. Jean Chevalier. Alain Gheerbrant. Dic ionar de simboluri. Volumul I. A. D. Editura Artemis, Bucure ti, 1994, pag. 407.

6. Jean-Jacques Rousseau. Confesiuni - vis rile unui hoinar singuratic.

Traducere i prefa de Pericle Martinescu, Editura pentru literatur , 1969.

7. Hans Biedermann. Dic ionar de simboluri. Vol. I. Traducere din limba german de Dana Petrache. Ed. Saeculum. I.O. Bucure ti, 2002, pag. 263.

8. În categoria textelor autoreferen iale, limbajul se reflect pe el însu i, etalând pure virtualit i verbale: asemenea texte sunt universuri semantice închise, f leg tur cu exteriorul, ca majoritatea textelor literare avangardiste sau a celor în care inten ia ludic devine precump nitoare 9. Lucian Blaga. Opere. 8. Trilogia cunoa terii. Edi ie îngrijit de Dorli Blaga. Studiu introductiv de Al. T nase. Editura Minerva. Bucure ti. 1983.

(Vezi Cunoa terea luciferic , pag. 333-334).

10. Eugen Todoran. Lucian Blaga. Mit, poezie, mit poetic. Editura Grai i suflet. Cultura Na ional . Bucure ti. 1997, pag. 66.

11. Vezi i Trilogia culturii. Geneza metaforei. pag. 387.

12. Lucian Blaga. ri i etape. Ed. Minerva. Buc. 1990. (vezi „Daimonion”).

13. Vezi interpretarea mea în „Ion Popescu-Br diceni. Mitul Edenului/Paradisului în poezia interbelic I. Dualism i spirit creator în poezia lui Tudor Arghezi i a lui Vasile Voiculescu”. Editura Studii Europene. 2002. pag. 89.

14. Al. Dumas. Contele de Monte-Cristo. Traducere de Gellu Naum. Prefa i tabel cronologic de Sanda Anghelescu. Ed. Minerva B.P.T. Buc. 1985.

15. Alphonse Daudet. Minunatele ispr vi ale lui Tartarin din Tarascon.

Traducere de Ioachim Botez. Prefa de Elena Beram. Edit. Ion Creang .

Bucure ti. 1970.

16. Al. Piru. G. Ibr ileanu (Via a i opera). Edi ia a treia B.P.T. Editura Minerva, Bucure ti, 1971.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Ionel POPA

Voca\ia tragicului la Liviu Rebreanu Nimen nu t duie te, nici n-ar putea, c Liviu Rebreanu este un romancier realist în cel mai concret în eles al cuvântului. În aceast gril au fost i sunt citite romanele scriitorului. De la început, realismul rebrenian a fost „completat” cu epitete ca: epopeic, tragic, transfigurtor, f s se in seama de diferen ele semantice dintre termeni, iar frecventa lor utilizare a început a suna a moned calp . Cei care au consemnat existen a tragicului i, apoi mai târziu, cei care au apelat la sintagm lui Nikolai Berdiaev („realism tragic”) apicat lui Dostoievski (Filosofia lui Dostoievski trad. Rom., 1992) au considerat tragicul ca un adaos izvorât din realism. Ace tia au uitat c prezen a destinului (fatum, soart ), f hybris, f prezen a limitei, f r scrucea alegerii i a vinei, f rezolvarea prin moarte, nu exist tragic. S-a afirmat c în Ion i scoala tragicul este „socializat”, iar în durea spânzura ilor „psiholocizat”. Tot ace tia au cut gre rala de a considera tragicul sinonim cu dramatismul, argumentând cu moartea protagonistului. i înc o observa ie: tragicul nu e un produs al violen ei i nici condi ionat de prezen a obsesiei, ci invers, violen a i obsesia sunt forme de manifestare ale tragicului.

De asemenea tragicul nu are „multiple articula ii, justific ri”. El apar ine de ontic i de antropologic, iar apul isp itor” nu ine de tragic, ci de cututumele socio-morale ale comunit ii arhaice. Dup rerea noastr , tocmai prezen a tragicului (mai sunt i alte cauze) îl scoate pe Rebreanu din canonul realismului din secolul al XIX-lea i îi orienteaz fa a spre romanul modern al escolului XX. În ce fel i în ce m sur urmeaz s ar m.

Dac urm m cronologia romanelor nu va fi greu de remarcat c sinusoida valoric este, în parte, rezultatul gradului de prezen i

Amedeo Preziosi - Secer torii

de realizare a tragicului. Pe panta urc toare, pe care se situeaz Ion, durea spânzura ilor, Ciuleandra, R scoala, tragicul e puternic prezent, iar pe panta coborâtoare se situeaz Adam i Eva, Cr orul Horia, Gorila, romane în care tragicul e mai pu in realizat,iar jos se sesc Jar i Amândoi, romane r mase în limitele unui realism rezonabil. În perioada postbelic , a prolecultismului, în realismul i tragicul rebrenian s-a intrat cu bocanii ro ii,opera lui Liviu Rebreanu fiind supus interpret rilor sociologist-vulgare, în lumina a a-zisei filosofii maxiste, din mo tenirea scriitorului fiind „valorificate” doar câteva proze scurte i romanele Ion, R scoala, P durea spânzura ilor.

Din posibile exemple de „valorificare a mo tenirii literare” amintim doar bro ura lui Ov. S. Crohm lniceanu, Liviu Rebreanu - studiu critic. Imaginea „critic ” din 1954 nu a disp rut cu totul din Istoria literaturii române între cele dou r zboaie mondiale (1967) a aceluia numit mai sus; nici studiul Timpul interior al lui Rebreanu din volumul Cinci prozatori în cinci feluri de lectur (1984) nu-i absolv total p catele anterioare.

Dup crâncena perioad a forfec rii a urmat o „muta ie radical ” (Liviu Mali a) în interpretarea i receptarea lui Rebreanu. Entuziasmul criticului clujean trebuie pu in temperat. Spunem acest lucru în cuno tiin de cauz . Într-adev r exist o muta ie în interpretarea operei rebreniene, dar ea exist la nivelul specialistului, c în rest muta ia, dac exist , are mi care de melc.

Punctul de pornire al acestei muta ii îl reprezint eseul monografic Liviu Rebreanu - 1967 al lui Lucian Raicu. Dintre meritele studiului not m dou : mutarea accentului pe dimensiunea estetic a romanelor i punerea în discu ie, în termeni reali i adecva i a prezen ei ele-mentului tragic în opera lui Rebreanu. Pornind de aici, tragicul devine subiect frecvent în exegeza rebrenian . În ordine cronologic se impun: Aurel Martin, Rebreanu sau voca ia tragicului („Tribuna”, nr.18/1969; Nicolae Balot , Rebreanu voca ia tragicului în De la Ion la Ioanide - prozatori români din secolul XX (1977); Stancu Ilin, Liviu Rebreanu în atelierul de crea ie (1985); Mircea Muthu, Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului (1993); Liviu Mali a, Alt Rebreanu (2000). În acest interval de timp, o lectur total necanonic propune Petru Mihai Gorcea, Personajele lui Liviu Rebreanu în Nesomnul capodoperelor (1977). Ar mai fi de ad ugat Liviu Rebreanu: „Ion”. Un caz de psihologie a adâncurilor de Andreea anu - Emanuele Cri an în Limb i literatur nr. 2/1997.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

itorului, îi aducem urm toarele amendamente: violen a i psihoza sunt forme sub care tragicul se manifest . De asemenea criticul leag tragicul de psihologia empiric , „vulgar ”, sau încearc definirea tragicului prin substituiri. Or, tragicul nu are psihologie (psihologie în sensul comun, empiric) i nici sinonime [Gabriel Liiceanu, Tragicul - o fenomenologie a limitei i dep irii, 1975, p.99-109]. În concep ia <vulgar > (Liiceanu) tragicul este asimilat pesimismului. În ultimul s u studiu despre romancier, Ov. S. Crohm lniceanu (nu e singurul) enun urm toarea opinie, pe care o respingem: „Ni se confirm astfel înc o dat pesimismul funciar al lui Rebreanu”.

Pesimismul e un produs al senzorialului i afectului: „Pesimismul este starea fiin ei con tiente finite care converte te iminenta întâlnire cu limita insurmontabil [...] într-un fapt negativ. Pesimismul reprezint incapacitatea con tiin ei de a sesiza dialectica r ului în sfera tragicului (Liiceanu, p.41).

Cu confuziile i inadecv rile semnalate, tragicul este invocat i acceptat, pân la urm , ca un „titlu de noble e” pentru Rebreanu. Înainte de a trece la ilustrarea punctual a prezen ei tragicului în opera autorului, lui Ion se impun câteva clarific ri de ordin teoretic.

Ghid ne va fi cartea lui Gabriel Liiceanu Tragicul - o fenomelogie a limitei i dep irii.

Filosoful român constat folosirea confuz i vulgar (termenul e folosit în sens filosofic-sociologic), profan , a conceptului de tragic. Teoria tragicului a fost echivalat de unii cu o taxonomie a calamit ilor i a suferin elor lipsite de orice valoare, atâta vreme cât letura cu un gând mai înalt, cu spiritualitatea, cu esen a îns i a omului i cu implica iile lui ultime în existen lipsesc, tragicul este absent. Tragicul nu se aplic mizeriei umane empirice (materiale) i cotidiene. În abordarea tragicului trebuie s ne dezicem de ideea, judecata comun pentru care orice nenorocire, suferin , moarte sunt tragice (Liiceanu). În elegerea tragicului este de neconceput în afara ontologicului i a unei filosofii antropologice.

Filosofia antropologic define te fiin a uman în trei registre: ordinea natural , ordinea uman i ordinea transcendental . Aceste registre ale fiin ei se determin numai în raport cu categoria de limit .

Omul e singura fiin care însumeaz simultan limite i con tiin a de sine a limitei (cf. Liiceanu). Tragicul e prezent numai în „ordinea uman a fiin ei”. Pornind de la cele trei registre ale Fiin ei, Gabriel Liiceanu formuleaz 25 de teze ale tragicului, absolut necesare în orice discu ie despre tragic. În analitica despre tragic,filosoful român introduce câ iva operatori foarte utili pentru identificarea tragicului într-o oper literar , cu aplicabilitate la romanul lui Liviu Rebreanu: limita; situa ia tragic ; atmosfera tragic ; conflictul tragic; pacientul tragic; hybris; agentul tragic; vina tragic . Se pare c dintre to i operatorii enumera i cel mai greu definibil i de care depinde în bun m sur i accep iunea dat tragicului este vina.

Conflictul tragic are o caracteristic fundamental intrinsec : „conflictul dintre con tiin ca pacient tragic i limit personificat în agent tragic, este unul din care nimeni nu iese înfrânt i toat lumea pierde (Liiceanu, p.39). Analitica tragicului propus de Gabriel liiceanu se închee cu urm toarea tez : „Tragicul, deci, s-ar putea defini: dac i dep ti limitele e ti <<pedepsit>>; dac nu i le dep ti nu e ti om” (p.41). „De iure” tragicul este un dat ontic, nuBucure ti

În noile comentarii, discut rii prezen ei elementului tragic i se asociaz c utarea unui r spuns la întrebarea: A avut Liviu Rebreanu o metafizic ? Comentariile sunt f cute, explicit sau implicit, în gril psihanalitic (Freud - Jung).

Cu toate înnoirile interpretative i acceptarea prezen ei tragicului prezen a tragicului în opera lui Rebreanu mai persit , în grade diferite,delimit ri i confuzii în în elegerea i identificarea tragicului, concept filosofic-estetic. De pild Alexandru S ndulescu reduce tragicul la preferin a romancierului pentru thanatic: „Dintre cei doi poli ai existen ei, Rebreanu a fost preocupat de al doilea, moartea, care încheie brutal dramele câte se petrec în opera lui. Eroii mor de obicei omorâ i [...], prin sinucidere sau condamna i. i de fapt contrazic evolu ia ciclic disp rând prematur. Numai cel care moare de moarte bun exemplific legea implacabil i universal (Alexandru S ndulescu, Introducere în opera lui Liviu Rebreanu 1978, p. 35).

Personajul lui Rebreanu moare atunci când trebuie, cum trebuie i unde trebuie. Un alt exemplu: Aurel Sas (Rebreanu - s rb toarea operei, (1978) vede tragicul doar acolo unde poate identifica o influen a lui Dostoievski, sau Cristan Cr ciun (Între dou spânzur tori în Liviu Rebreanu dup un veac ,1985),vede tragicul, e drept ceva mai subtil, ca un joc: autor text. Pentru Nicolae Ciobanu (Liviu Rebreanu - condi ia epoeicului modern în Însemne ale modernit ii) prezen a tragicului s-ar datora resurec iei epopeicului. Jocul cu termenii duc la propozi ii cel pu in curioase. Abuz m i d m un exemplu: „zbuciumul [lui Apostol Bologa] de-a nu g si solu ia ideal se transform în obsesie i de aici pân la gestul disperat al dezert rii nu mai este decât un pas” (Constantin Miu, Comentarii i sinteze de literatur român pentru elevi i studen i ,1996). Din acela i autor mai extragem o fraz referitoare alte dou personaje, Puiu Faranga i Liana Rosmarin: „Cei doi nu puteau avea alt sfâr it deoarece au tr dat fiecare în felul s u glasul iubirii”. Astfel de afirma ii sunt inadecvate deoarece Apostol Bologa nu face un gest de disperare, iar celelalte dou personaje nu tr deaz glasul iubirii, ci, dimpotriv , se înc âneaz s -l asculte, mai ales Liana; cazul lui Puiu Faranga e mult mai complex.

Chiar dac r mâne un punct de referin pentru problema tragicului rebrenian, totu i opiniei lui Nicolae Balot , conform c reia tragicul decurge din mitul violen ei care define te imaginarul scri-

Amedeo Preziosi - Târg în

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mai c el e „camuflat” de via a cotidian care poate fi mai mult sau mai pu in dramatic , o „zvârcolire”, i trebuie s se iveasc întâmplarea, care îl oblig se manifeste. De facto tragicul exist numai în raport cu o ordine a con tiin ei limitei, care acord sem-nifica ii lucrurilor, faptelor, fiin elor prinse în hora tragicului. Prin urmare nu exist cuno tin e tragice, ci numai semnifica ii tragice, acestea urmând a fi descoperite, acordate de spectator/cititor. „Tragicul [exist ] se manifest doar prin coliziunea con tiin ei cu limita” (Liiceanu).

Tragicul nu se arat într-o experien de via obi nuit , comun , ci în una de scruce, unic , care într-un fel trebuie provocat .

Tragicul atrage în sfera sa gravita ional cel pu in trei elemente, colaterale, dar esen iale pentru configurarea lui, mai exact spus a operatorilor. Acestea sunt: timpul; voin a; moartea. Destinul (predestinarea, soarta) nu poate fi introdus în ecua ia tragicului f rela ionarea lui cu Cronos. Timpul dezv luie caracterul finit al fiin ei.

Omul ca fiin finit nu poate exista decât ca fiin istoric , deci o clip din curgerea ireversibil i f sfâr it a timpului. Regimul temporal al tragicului, al personajului tragic, este prezentul, în sensul de a nu amâna întâlnirea cu limita i încercarea de a o dep i. Toate personajele tragice au o via scurt , dar intens . Eroii tragici sunt totdeauna tineri, cel mult maturi, niciodat matusalemi. B trânii apar, sub chip de în elep i, în epopee, pe lâng tân rul erou zboinic, cuceritor, înteimetor. Via a eroului tragic este ardere, timpul lui are o singur dimensiune: acum. Aceast via este calitativ . i eroul epopeii poate muri tân r, dar el las urma i. Personajul netragic reprezint continuitatea fiin ei în timp, via a lui fiind lung , cantitativ .

Timpul istoric, covulsiv i ireversibil e confruntare propice tragicului. El se opune timpului cosmic, care este cosmogonic, mitic ciclic, integrator. „Întoarcerea” în illo tempore sau la cronotopul rai (paradis, eden), ori în sânul matern al naturii sau proiectarea într-o speran -utopie sunt tot atâtea încerc ri de anulare a tragicului (Liiceanu, p.52 i urm.). Pentru personajul tragic nu exist un kaios ca pentru cel netragic. Moartea reprezint dreptul la tragic al fiec rei fiin e, afirm filosoful, dar aceasta trebuie câ tigat nu a teptat . Nu orice moarte este tragic , dar totdeauna destinul tragic se finalizeaz prin moarte, dar nemaifiind un simplu act natural. Tragismul mor ii nu st în realizarea ei, ci în axiologia pe care o pime te. Moartea tra-

9

gic e a individualului nu a universalului. Dup Aristotel destinul omului este caracterul s u. Tragicul lumineaz caracterul deoarece, zut ca Ananke, se afl în îns i structura personajului în calitate de Moire (Victor Kernbach, Dic ionar de mitologie general , 1989, p.29 i 401). În în elepciunea sa, destinul nu se manifest dac nu-l provoci. Or, îl provoac numai cel cu voin i care, datorit ei, atinge starea de hybris. Astfel personajul tenteaz limita. Personajul netragic (f voin ) are noroc sau nenoroc i parcurge un drum cel mult dramatic. De regul din rândul acestui personaj se recruteaz agentul tragic. Toate aceste aspecte sunt de g sit în romanele lui Liviu Rebreanu Totdeauna personajul tragic e un personaj dionisiac, el tr ie te într-o stare de febr , care scurtcircuiteaz structurile de adâncime deschizând pr pastia în care va trebui s prive ti pân la fascina ie. a se poate motiva interesul lui Rebreanu pentru psihismul de adâncime introducând în construc ia personajelor sale instinctele. rerea curent a criticii c ar fi vorba de urme, influen e ale naturalismului trebuie corectatâ. Mergând pe urmele lui Schopenhauer i Nietzsche, Rebreanu dep te sensul biologic i în elege instinctul metafizic, ca o for vital . Intersec ia instinctului, în eles în felul acesta, cu limita genereaz pentru fiin a finit situa ia tragic .

Dup cum se tie, una din temele majore, intrinseci universului rebrenian este iubirea i în ciuda acestui fapt nici un personaj (poate cu excep ia lui Dandu din Jar) din opera scriitorului nu e st pânit de instinctul sexual, ci de o aprig dorin necon tient spre iubirea care s refac cuplul etern, starea de androginitate. Se poate vorbi de mitul cuplului etern în romanul lui Rebreanu (Ion Simu ). În Func ie de ecua ia Tragic-Voin , într-un roman înscris în aceast ecua ie se poate determina o posibil tipologie a personajelor: 1. personaje cu voin excesiv - personaje tragice; 2. personaje lipsite de voin sau cu voin slab , care ac ioneaz doar pentru parvenire social i pentru putere - personaje doar dramatice; 3. personajele „naturalilor”, care tr iesc inocent în legea în elepciunii cosmicului, frecvente în romanul constuit pe dimensiunea epopeicului fiind ancorate în existen a cotidianului, arealului empiric; 4. personaje dilematice specifice romanului modern, pe deplin dramatice, care î i punprobleme de ordin filosofic, etic, de con tiin .

De prima categorie din tipologia propus se leag problema vinei tragice. Problema a fost pus de Aristotel f cându-se astfel loc ideii de justi ie, ceea ce implicit înseamn „o sacrificare a tragicului de dragul satisfacerii sentimentelor justi iare ale spectatorului” (Liiceanu, p.215). În felul acesta s-a deschis o porti spre anularea tragicului deoarece acceptând vina, pe de o parte, ceri pedeapsa, iar pe de alt parte, presupui c exist alternativ la tragic. Eticismul i cu atât mai mult moralizarea sunt opusul tragicului pentru include ideea de supunere, resemnare a con tiin ei în fa a limitei. Prin urmare, personajul tragic nu este întruparea vinei, ci cel care denun vina ontologic (Liiceanu, p.75). Aser iunea lui Aristotel trecut în cre tinism i mai departe Hegel a deturnat esen a i semnifica ia tragicului cantonându-le la un nivel i în eles psihologic empiric, „vulgar”. Or, psihologia comun , liniarschimb toare, cea ra ionalizabil nu

Amedeo Preziosi - Dâmbovi a - la Biserica Radu Vod

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este compatibil cu tragicul. Personajul tragic nu are psihologie în acest sens. El are de la început i pân la sfâr it un dat psihologic, ce se manifest prin voin i hybris: „Tragedia pune în joc psihologia unui eu generic i nu a unuia particular; de aceea, emo iile de tip tragic nu pot fi t lm cite prin analogii simplificatoare care recurg la modele comportamentale i mecanisme afective comune. Universul tragic instituie o psihologie sui generis, ireductibil la postulatele specifice psihlogiei empirice.” (Liiceanu, p.107). Psihologismul e incapabil s explice vina tragic i na terea con tiinei valorii. Personajul tragic nu este moral sau imoral, el e în afara binelui i a r ului (Nietzsche). În rela ia pacient tragic i vina tragic e esen ial decalajul tempral: vina eroului tragic se determin în raport cu limita care a fost lezat i contestat prin fapta personajului tragic, vin care nu i se atribuie de c tre con tiin a contemporan lui, ci de c tre una care este produsul actului s u i judecat acum ca vinovat tocmai limita contestat i care tocmai îl învinov ea (Liiceanu, p.77). Din aceast perspectiv , în roman i în literatura dramatic u or se face confuzia/ suprapunerea între tragic i dramatism. Între tragic i dramatic (dramatism) exist câteva asem ri îns nu identit i: conflict puternic, de criz ; deviza protagoni tilor este „totul sau nimic”; eroul este exemplar; în final eroul dispare, iese din scen . Deosebirile sunt mai multe i esen iale. În tragic semnifica ia conflictului i a personajului, dep te momentul socio-istoric devenind atemporal i aistoric; moartea, ie irea din scen , a personajului tragic este o des vâr ire prin lupta cu limita; în dramatic locul destinului este luat de determinarea concret , fie istoric , fie social ori moral , asta însemnând subiectul i eroul oricât de exemplar ar fi, sunt inspirate din imediata temporalitate i spa ialitate, iar mesajul se raporteaz imediat i direct la lumea concret a autorului i la a poten ialul spectator/cititor; cele din tragedie se raporteaz axiologic la valori, în primul rând, de ordin metafizic; în dramatic accentul e pus pe evolu ia psihologic puternic condi ionat exterior; dramaticul are martori, tragicul complici (Radu Stanca, Resurec ia tragicului în Aqvarium, 1971). În tragic for ele care se confrunt sunt de aceea i putere i la fel de îndrept ite, îns nu exist înving tori i învin i; în tramatic conflictul evolueaz în sensul c una din valori î i adjudec victoria, cel pu in pentru acum, iar deznod mântul genereaz la nivelul afectivului pesimism sau optimism.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Dup cum am afirmat, Rebreanu a fost citit „dincolo de realism” din perspectiva epopeicului, ca element de modernitate în raport cu proza de pân la el, elementul tragic a fost doar timid semnalat i acceptat. Primul care a sesizat substan a tragic a lui Ion a fost Lovinescu: Ion dep te realitatea; el este conceput mai mare ca natura; întruchipare a voin ei niestzschean ; o crea ie simbolic (cf. Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, în Opere IV, 1983). Lovinescu îns nu- i dezvolt intui ia cu argumenta ia necesar r mânând la ideea epopeicului. În aceste lecturi nu se f cea distinc ia clar i necesar între epopeic i tragic. De aceea consider m oportun punctarea câtorva caracteristic specifice celor dou categori, pentru a trasa c t mai corect raza lor de ac iune în romanul rebrenian. Eposul i tragicul nu sunt dou lumi care s se opun pân la excludere, dar nici care s se completeaz reciproc pân la v rsarea una în cealalt .

Epopeea i Tragedia, ca formule literare, se întâlnesc prin r cinile înfipte în humusul mitului, dar coroanele lor r mân doi vecini care se privesc i se accept . Epopeea e un produs al comunit ii naturale, arhaice, de tip tribal-familial, care fiin eaz în limitele capacit ii de însu ire a Firii. Homer - arhetipul epopeicului -, concepea o lume dac nu întru totul armonioas în orice caz f contradic ii irezolvabile (vezi rolul „b trânului în elept”). În schimb tragicul/ tragedia e produsul polisului i e expresia rela iilor contrariilor.

Tragicul, spre deosebire de epopeic, e incompatibil cu hedonismul vie ii, indiferent de forma i gradul de manifestare. Caracteristic pentru epopee sunt: cucerirea i întemeierea. Pentru epopeic via a nu e un agon, ci o permanent repetat cosmogonie. Societatea din epopee genereaz eroi i în elep i. Tragicul i epopeicul se diferen iaz i prin calitatea/statutul protagonistului. În tragedie totdeauna eroul este individul; în epopee este mul imea - o comunitate definit etnic, religios, etic, spiritual, care are în frunte un erou,emblema ei.

Romanul a fost socotit epopeea lumii moderne. Afirma ia e valabil doar pentru epoca lui de glorie care a culminat în Comedia uman a lui Balzac i în Istoria natural ... a lui Zola. Echivalarea romanescului cu eposul trebuie consirerat doar ca metafor , bazat pe câteva asem ri, mai mult sau mai pu in de suprafa , formale: existen a unui conflict i a unui cadru istorico-social larg; ideea descenden ei i a continuit ii; epicul are o amploare spa io-temporal ; rolul jucat de tablourile descriptive prin care se face conexiunea fie cu cosmicul, fie cu habitatul socio-istoric sau cu cel individual; epicul epopeic are o structur piramidal pe orizontal , de falang , vârful de lance fiind eroul-emblem . Printre aceste similitudini apare un element diferen iator fundamental: naratorul din epopee este rapsod care evoc întâmpl ri i oameni care au fost; naratorul din roman este o voce care relateaz întâmpl ri cu oameni ai prezentului.

Nu neg m prezen a în romanele lui Rebreanu (Ion, Cr orul Horia, R scoala) a unor elemente de epos, dar nu trebuie s dem în p catul exager rii i exclusivismului i s lu m la nesfâr it ca liter de evanghelie opinianiile lui C linescu: „Ion este epopeea care consacr pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric”: i „Ion - erou de epopee care trece prin criza a ez rii la casa lui”, dar nici ame i de o fraz ca aceasta (pu in scurtat de noi) la un pas de a fi pletoric : „Recursul la rturisiri i la filele Jurnalului, referin ele, adesea revelatoare,

Amedeo Preziosi - Obor - târg de animale

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru studiul operei, din <<dosarele>> romanelor sunt de natur deseneze diagrama unei poetici obsedante de ideea unei vaste construc ii narative, controlate i proiectate de un spirit coordonator, st pânind spa iile epice ce se succed sau alterneaz în virtutea ritmului eposului [...] magia mitului artistic [...] este exprimarea ideii îns i a crea iei supravecheate de planurile fundamentale ale diegesis-lui i ale mimesis-lui, de programul unui narator investit cu misiunea evoc rii i restituirii unei lumi tot atât de fascinante i de noi precum lumile originare în istoria unei colectivit i aduse la lumina istoriei i ratificate de mi carea orei istoriei. Liviu Rebreanu proiecteaz i construie te la scara eposului, urmând unei viziuni atotcuprinz toare, tinzând spre cosmicitatea edificiului narativ conceput ca reprezentare a lumii în totalitatea i noutatea sa, în mi rile legilor proprii.” (Ion Vlad, Lectura prozei, 1991, p.83). Peste un paragraf, profesorul clujean concluzioneaz : „De aici o poetic a epopeei [...]”.

Apelându-se mereu la m rturisirea scriitoruluicu privire la inten ia unei „construc ii epice vaste”, critica v zând în ea o epopee, se pierde din vedere c respectiva m rturisire se pierde printe alte m rturisiri i inten ia a r mas nefinalizat . Prea mult entuziasm pentru un proiect destul de general i vag, entuziasn care denot o confuzie de ordin teoretic: substituirea unit ii interioare a romanului, unitate de viziune,cu unitatea formal dat de o succesiune de romane apropiate tematic, i cu amploarea i unitatea formal , specifice epopeii. Nefinalizarea inten iilor epopeice ale lui Rebrenu se datoreaz în primul rând faptului c el nu a avut vova ia epopeicului, precum pe cea a tragicului. Glasurile auzite nu au generat o poetic ropriu-zis : nici a epopeicului, nici a tragicului. Liviu Rebreanu a r mas ceea ce s-a scut: romancier. Tot felul de hibrid ri de tipul: „realism epopeic”; „realism tragic”; „realism transfigurator”, î i au originea în Hegel i în epigonul s u, marxist din secolul XX, Geoge Lukas. Vina lor i a celor care au mers pe urma lor const în gre eala c au ignorat (incon tient?) faptul c romanul, pe lâng varietate i bog ia materiei i proteismul formulelor narative, are caracteristic fundamental , sine qua non: romanescul, care e cu totul altceva, decât epopeicul i decât tragicul.

Max Scheller a afirmat c exist scriitor orbila tragic. Un exemplu clasic este Goethe. Dar exist i scriitori cu puternice afinit i pentru

Amedeo Preziosi - Ieniceri

11

tragic. Un astfel de scriitor fiind Rebreanu, el r mânând exponen ial pentru literatura noastr .

Recitind opera lui Rebreanu i bibliografia despre tragic putem formula o peim tez : tragicul rezult din coliziunea voin ei cu destinul, prin urmare autorul Ciuleandrei îl intereseaz necunoscutul interior. Eroii s i, împin i de voin , nu mai au r bdare i ies în întâmpinarea destinului. În aceste condi ii destinul i voin a se vor manifesta violent.

Despre pesonajele tragediei grece ti se afirm c devin tragice în m sura în care cunoscând oracolul încearc s ocoleasc destinul, când de fapt ele merg în întâmpinarea lui. Personajele autorului lui Ion nu- i cunosc destinul prin oracol, dar spa iul lor existen ial e împânzit de semne pe care le ignor .

Pe personajele romancierului le putem încadra în una din categoriile tipologice men ionate mai devreme: personaje tragice (Ion); personaje netragice, obediente în fa a limitei, predispuse la compromisuri par iale sau totale (Herdelenii); naturalii (Florica, Ilona); dilematicii (Apostol Bologa). Personajul dilematic are un dublu statut: el debuteaz ca virtual personaj tragic, dar evolueaz spre un sfâr it dramatic.Personajele care accept destinul au o via lung i au parte de clemen a lui, de pild : Zaharia Herdelea, preotul Belciug, bunica i p rin ii Lianei Rosmarin, Policarp Faranga; sau sunt foarte tineri, care deocamdat î i dibuiesc drumul, ca pân la urm , majoritatea, s repete destinul trânilor (copiii lui Zaharia Herdelea, Magda Dom a). Din seria personajelor tragice fac parte cei tineri i cei care n-au dep it vârsta maturit ii (Ion, Puiu Faranga, Cr orul Horia, Toma Pahon u). Via a acestora e o ardere. Pasiunea exacerbat cu care Ion urmeaz glasul p mântului i glasul iubirii îl duc la victorii,dar ca în orice tragedie acestea înseamn sfâr itul. Eroul tragic nu poate fi personajul c ii de mijloc. Energia vital i tr irea în stare de hybris nu trebuie confundate, simplist, cu elementaritatea instinctual . Voin a teribil care îi dicteaz ac iunile îl scot din canonul moral al comunit ii i îl plaseaz între bine i u. Prin tot ceea ce este i face, Ion este fiin gân nu cre tin . Dup cum vom ar ta, acolo unde elementul cre tin devine hot râtor i are ultimul, cuvân tragicul e anulat, convertit în altceva.

Al turi de „p gânism” o condi ie pentru personajul tragic este alegerea. În situa ia de alegere fiecare ofert este la fel de întemeiat , dar alegerea uneia cere obligatoriu renun area la cealalt . În cazul lui Ion rela ia dintre ofertele alegerii este deosebit de tensionat i complicat , alminteri nici n-ar fi tragic alegerea. Cele dou glasuri sunt con inuturi ale limitei. Urmând glasul p mântului, Ion poate sc pa de s cie i intra în rând cu oamenii, îns va r mâne neîmplinit iubire, i invers. Ion face o alegere atipic . Alegând mânturile, însurându-se cu Ana, el nu renun la iubirea pentru Florica, ci numai o amân . Ion nu se poate opri la nostagia iubirii, ca într-o „tragedie optimist ”. Pe Ion nu-l mul umesc victoriile punctuale din sfera finitudinii fiin ei. De fiecare dat vrea totul: p mânturile i iubirea, ceea ce e imposibil într-un scenariu tragic. Personaj tragic fericit este un nonsens. Pentru Ion, P MÂNTUL i IUBIREA sunt purt tori de MOARTE. Una din coordonatele pe care se manifest tragicul este Timpul.

Ion s vâr te un prim gest prin care iese din timpul ciclic, cosmic i intr în timpul tragic: Ion sparge hora prin vorbele mincinoase de iubire optite Anei în „spatele” urii (în afara horei); prin cearta cu Vasile Baciu, tat l Anei i st pânul p mânturilor; apoi prin confruntarea fizic cu George, la cârcium . Hora pentru comunitatea arhaic-tradi ional c reia Ion îi apar ine este un ritual prin care timpul este oprit. Acest ritual se desf oar totdeuna dumineca, zi de s rtoare. Prin gestul s u, Ion vrea s impun comunit ii orologiul u în locul celui cosmic. continuare în nr. urm tor

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Tudor NEDELCEA

Fa\[ @n fa\[ cu Marin Sorescu Am auzit despre el în anii studen iei mele, când colegul meu, Eugen Papadima (azi, cel mai bun psihanalist din ar ) l-a c utat la Animafilm pentru ca scriitorul s i exprime opinia cu privire la începuturile literare ale nepotului s u, Liviu.

Apoi, când Marin Sorescu a fost numit redactor ef al revistei „Ramuri”, la 15 iulie 1978 (pân în 1990), am avut prilejul s -l cunosc personal, s colaborez la prestigioasa (atunci) revist , s particip la cenaclul „Ramuri”, care se inea, de regul , la Muzeul de Art , având obiceiul s invite, la redac ie sau la cenaclu, personalit i marcante, C. Noica i Eugen Simion, de pild .

Pe timpul s u, revista avea „probleme”. Marin Sorescu a dezv luit plagiatul lui Eugen Barbu. Cum autorul Groapei era i membru al C.C. al P.C.R., trebuia avizul sec iei de pres a Partidului, care a întârziat. Între timp, spaltul articolului lui Sorescu a ajuns, cu ajutorul unui ciripitor r murist, la Eugen Barbu, care i-a dat replica lui Marin Sorescu înainte ca articolul sorescian s apar . În luna în care erau plenare sau congrese PCR, Marin Sorescu na inclus în con inutul revistei, care era trimis spre cenzurare la Consiliul Culturii i Educa iei Socialiste i mai sus, o pagin despre partid i conduc torul ei. Revista a fost oprit de la tip rire, pân când redactorul ef, înso it de adjunctul s u, Romulus Diaconescu, au venit la mine, la Biblioteca jude ean , solicitându-mi un asemenea articol propagandistic. Am scris dou asemenea articole, dar semnate... Fabiola Popescu.

Când s-a declan at „medita ia transcendental ”, în care Marin Sorescu a fost inclus f voie, urmând a fi exclus din partid i transferat ca muncitor necalificat, atunci am purces la elaborarea bibliografiei Marin Sorescu. Un mesager al literaturii române contemporane, tras la xerox, în 99 exemplare, în care erau incluse traducerile sale peste hotare, cu men ionarea aprecierii lui Alain Bosqeut pentru Marin Sorescu „care sunte i unul din cei mai mari poe i contempo-

rani”. Autorul a l sat aceste exemplare pe la factorii decizionali spre a cunoa te i ei valoarea sa, recunoscut interna ional.

Pe urmele lui Ilie Purcaru, a elaborat un excelent Almanah „Ramuri”, în 1980, la împlinirea a 75 de ani de la apari ia revistei i a organizat un simpozion cu participare na ional . În redac ie, a adus scriitori tineri, de perspectiv , unora anulândule reparti ia guvernamental , al ii nefiind membri de partid. A fost angajat chiar studentul Sabin Gherman, cel care s-a s turat de România. A fost dezam git sau nu se pricepea la oameni?!

Evenimentele din decembrie 1989 l-a prins redactor ef la „Ramuri”. O parte dintre deciden ii str ini ai „revolu iei” l-ar fi voit chiar pre edinte de ar , asemenea lui Havel (care a împ it Cehoslovacia în dou ), Sorescu având misiunea, se zice, s respecte Declara ia de la Budapesta, din iunie 1989, semnat de a a-zi ii istorici români, contrasemnat de fostul rege Mihai, conform c reia Transilvania era numit „spa iu de complementaritate”. A venit, în diminea a zilei de 22 decembrie 1989, la poarta sa, un actor spre a-l lua s deschid televiziunea. „Merge i voi înainte, c vin i eu”, ar fi spus Sorescu, i nu s-a dus. Altul s-a f cut c lucreaz . Asta l-a costat Premiul Nobel pentru Literatur .

Din 1990, a fost i directorul Editurii „Scrisul Românesc” (propus de Andrei Ple u, ministrul Culturii), pân la sfâr itul vie ii. Am avut ocazia s colaborez direct cu domnia sa. Se implica prin completarea portofoliului editorial cu manuscrise de valoare semnate de personalit i renumite. I-am respins, totu i, dou asemenea manuscrise: unul scris de Paul Goma, întrucât m tu a acestuia, d-na N vodaru, cerea drepturile de autor în valut , iar noi n-avem niciun cont valutar.

Alt carte a fost Teatrul seminar de Petre ea, mediocr ca realizare artistic în compara ie cu oralitatea i oratoria sa genial .

El a adus din Fran a o tipografie bine utilat , dar care a înc put pe alte mâini, tip rind etichete de b uturi spirtoase i nu c i.

La sediul editurii din str. Mihai Viteazul, nr. 4, am înfiin at Centrul Cultural, inaugurat de Marin Sorescu, ca ministru al Culturii. Centrul avea o libr rie, unde s-au lansat c i, un chio c de ziare i reviste culturale (inclusiv din Basarabia), o bibliotec englez . Ob inând imobilul printr-o hot râre de guvern, demonstrând c el a apar inut de drept Institutului de Arte Grafice „Scrisul Românesc”, na ionalizat în 1948, el a fost restituit, ca un cadou nemeritat, Ministerului Culturii, printr-o ordonan de urgen , mie desf cându-mi-se contractul de munc , noul ministru al Culturii având alte orient ri. În octombrie 1997, aici au fost s rb tori i cei 75 de ani de activitate neîntrerupt a editurii, fiind pomenit, în prezen a so iei i a familiei, Marin Sorescu, gr bindu-se s ne p seasc cu aproape un an înainte. i de la „Scrisul Românesc” s-a vrut a fi îndep rtat. Ac iune nereu it .

A fost „împrumutat” (p strându-i-se postul la editur ) la Ministerul Culturii, ca ministru (25 noiembrie 1993 - 5 mai 1995). S-a spus

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

despre ministeriatul s u c a fost mediocru, el nu trebuia s accepte acest post. De parc , ceilal i mini tri ai Culturii (cu excep ia unora, de pild R zvan Theodorescu, Ludovic Spiess) ar fi fost geniali. În timpul ministeriatului s u a fost organizat expozi ia itinerant în ora ele de pe Dun re, cu obiecte patrimoniale na ionale i universale.

Eram deseori invita i la mitropolitul c rturar Nestor Vornicescu, unde, la agapa fr easc se spuneau lucruri extrem de interesante.

La o alt discu ie obiectiv despre homosexualitate, Marin Sorescu a definit-o genial: „bâjbâial genetic ”.

Marin Sorescu i-a construit, cu banii de la Premiul „Herder” i alte drepturi de autor, o cas în satul s u natal, întâi ca o cas de crea ie pentru scriitori i pictori, apoi drept cas memorial . A f cut eforturi supraomene ti spre a g si materiale de construc ie (atunci, imediat dup Revolu ie), piatr de râu. A r mas o noapte în cabina camionului, dup defectarea motorului. So ia sa a inut chiar un jurnal al construc iei.

Mergeam împreun de la Craiova la Bulze ti. Eu le cump ram, contra cost, unc , brânz pentru muncitori, le înc rcam butelia de aragaz etc. Pe drum, discutam de toate, inclusiv despre golul lui Hagi dat Columbiei la Campionatul Mondial de Fotbal din SUA, 1994. Pe bârnele aduse pentru construc ie st team împreun seara, îi citeam texte din Mihai Viteazul i Tudor Vladimirescu. A a l-am convins s scrie dou prefe e de excep ie la volume de Scrieri de Mihai Viteazul, respectiv i Scrieri de Tudor Vladimirescu, ambele edi ii elaborate de mine.

Printre muncitori, era unul mai hâtru, care tia multe snoave i nume de oameni din Bulze ti i le spunea lui Marin Sorescu, pe care le nota într-un carne el, respectivul sc pând de munca fizic .

Alt dat , îi povesteam despre ispr vile lui V.G. Paleolog (primul care a intuit genialitatea lui C. Brâncu i) privind a a-zisa de inere de aur sau calea ca tras de doi m gari, pe care îi numea „utemi tii tatii”.

Toate acestea apar în romanul s u, Japi a, ap rut postum, în 1999.

Lovit pe nedrept, de nenum rate ori („medita ia transcendental ”, obligarea demision rii de la revista i de la Uniunea Scriitorilor), corpul s u, i a a firav, a cedat, el fiind un introvertit. Îmi spunea marele s u prieten (venit de la Timi oara, f când o escal la Craiova) „o s -l pierdem pe Marin”. Se zice c a fost injectat pe un aeroport cu un vaccin dubios. Nici medicii de la Spitalul Cochin din Paris, unde a fost internat (5-11 noiembrie 1996) nu l-au putut salva. Ultimele luni de via au fost de grea suferin . A compus poezii, care, în majoritate, au fost dictate so iei sale, Virginia, el „operând adesea corecturi i stiliz ri în timpul dict rii”. Au fost adunate de so ia sa i ap rute postum, în 1997, în editura familiei Creuzet, cu titlul Puntea (Ultimele), fiind dedicate „Tuturor celor care sufer . Marin Sorescu, 1996”. Sunt poezii de o sensibilitate aparte, în care c utarea lui Dumnezeu ia forme dramatice cum rar g se ti în poezia lumii.

Eram la Târgul de carte „Gaudeamus”, organizat la Casa Radio din str. Berthelot, în noiembrie 1996. Am inten ionat s -l vizitez pe genialul poet, aflat în grea suferin . În apropierea casei sale din str.

Grigore Alexandrescu, nr. 43, m-am întâlnit cu redactorii s i de la „Literatorul”: Lucian Chi u, Andrei Grigor, N. Iliescu. Mi-au povestit starea în care s-a aflat. M-am întors. Am refuzat s -l v d pe marele Sorescu într-o asemenea ipostaz . Am f cut bine, am f cut r u?!

Doar Dumnezeu tie. i a venit sfâr itul: 8 decembrie 1996, diminea a. Au venit la biserica unde-i era depus trupul neînsufel it prietenii, colaboratorii, cititorii i, chiar cei doi pre edin i care tocmai î i predaser /preluaser stacheta pre eden iei: Ion Iliescu i Emil Constantinescu (urm torul pre edinte n-a participat decât la funeraliile regelui iganilor de la Sibiu, de i în epoca sa au trecut la cele ve nice Gr. Vieru, F nu Neagu, Adrian P unescu, actorul tefan Iordache etc.). Multe co-

13

roane de flori, niciuna de la Uniunea Scriitorilor. El nu mai era membru, dar nici scriitor!? A fost înmormântat la Bellu, dar nu în Aleea Scriitorilor, lâng Eminescu (unde-i era locul), ci în spa iul Academiei Române, unde, gra ie lui Eugen Simion, to ii academicienii au câte un cavou.

La câ iva ani de la cele ve nice, so ia sa, Virginia, m roag s-o înso esc la cimitir, la „Sorin” (a a-i zicea dânsa), dup ce se termin omagierea sa la Muzeul Literaturii Române, ac iune organizat de Eugen Simion i Lucian Chi u. Odat cu depunerea florilor, doamna Sorescu mi-a m rturisit c i dânsa vrea cas memorial „Marin Sorescu” la Bulze ti i la Bucure ti. La câteva luni, i dânsa i-a urmat so ul. „Craiova, v zut din car” a fost recunosc toare la început. A fost omagiat de Teatrul Na ional, prin directorul Emil Boroghin .

Dup pensionarea acestuia, Zilele „Sorescu” au fost preluate de Târgul „Gaudeamus” de la Craiova i de editorul Al. Manda. Pe timpul primarului Antonie Solomon, din 2005, Academia Român , prin Eugen Simion, i Prim ria Craiova, au ridicat stacheta valorific rii soresciene la cote înalte, interna ionale, prin participarea unor mari personalit i europene. Din 2004, Zilele „Marin Sorescu” nu s-au mai desf urat, Prim ria alocând fonduri doar pentru Festivalul Shakespeare. Cu eforturi deosebite, inclusiv financiare, Eugen Simion a reu it s preia aceste manifest ri la Bucure ti, la Academia Român i la Muzeul Literaturii Române, a teptând completarea edi iei Marin Sorescu din colec ia „Opere fundamentale” a Funda iei Na ionale pentru tiin i Art , cu jurnalele soresciene, necenzurate.

Marin Sorescu este brandul nostru na ional în materie de cultur , cu care ne mândrim i trebuie s -l cinstim la justa sa valoare. Aceste pagini se vor a fi un pios omagiu adus Omului i genialului scriitor român, care m-a onorat cu prietenia sa.

Marin Sorescu sau voca ia identit ii române ti Poetul, prozatorul, dramaturgul, eseistul, pictorul Marin Sorescu s-a n scut într-o familie de rani olteni, la 29 februarie 1936, în comuna doljean Bulze ti, unde începe coala primar (1943-1947), continuat la Liceul „Fra ii Buze ti” din Craiova (1947-1948) i la coala din Murga i-Dolj (1948-1950). Revine pentru scurt timp la „Fra ii Buze ti”, apoi se transfer la coala medie militar „D. Cantemir” din Predeal. Între 1955-1960 este student la Facultatea de Filologie din Ia i, pe care o absolv cu o licen despre poezia lui Arghezi. Dup absolvire, lucreaz în redac iile revistelor „Via a studen easc ”, „Luceaf rul”, apoi este redactor ef la „Animafilm”. La 1 iulie 1976 este numit redactor ef al revistei „Ramuri” (de unde este nevoit s i dea demisia în martie 1991), director al Editurii „Scrisul Românesc” din Craiova de la 1 mai 1990, redactor ef-fondator al revistei „Literatorul”, seria nou , din septembrie 1991. tore te mult în str in tate, unde i se traduce din crea ia sa, particip sau conduce festivaluri interna ionale de poezie, îi cunoa te i apoi se va împrieteni cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Octavio Paz. Prime te numeroase premii: premiul Uniunii Scriitorilor (1965, 1968, 1973, 1974, 1978, 1985, 1996), premiul Academiei Române (1971, 1977), medalia de aur „Ospeti Napoli” (1971), premiul „Le Muse” de la Floren a (1978), premiul „Fernando Rielo” de la Madrid (1984), premiul Herder (1991) etc. În 1991 este ales membru corespondent al Academiei, un an mai târziu devenind membru titular. În 1992, î i sus ine teza de doctorat la Universitatea din Bucure ti, cu titlul Insolitul ca energie creatoare. În 1993 este numit ministru al Culturii, demis în 1995, când se afl la Festivalul „L. Blaga” de la Cluj Napoca. În 1979, i se deschide de c tre securitate dosarul „Soare” pentru

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„rela ii suspecte cu cet eni str ini i cu unele elemente din emigra ie”. Este implicat în „Medita ia transcendental ” (1982) i i se interzice piesa Exist nervi la Teatrul Na ional din Craiova. Este ap rat de Eugen Simion, Adrian P unescu, Vasile B ran. Când era aproape de câ tigarea Premiului Nobel, trei confra i l-au reclamat comitetului suedez de decernare a premiului. Denun at de unii din redactorii s i de la „Ramuri”, î i d demisia i din Uniunea Scriitorilor.

Trece la cele ve nice la 8 decembrie 1996, la Bucure ti, dup o grea suferin , fiind înhumat la Cimitirul Bellu, pe aleea academicienilor ( i nu a scriitorilor, unde era normal). În ultimele zile de suferin a scris (a dictat so iei) excep ionale poezii, tip rite postum în vol. Puntea. „Puntea lui Marin Sorescu dovede te c moartea poate fi privit prin geamul afumat al poeziei [...] Poezia r sese ultima lui leg tur cu lumea de afar , ultima lui speran înainte de a se preda neantului. O m rturie realmente cutr mur toare i, dac vorbele care urmeaz mai pot repara ceva, o victorie a spiritului poetic asupra fragilit ii trupului” (Eugen Simion). * Conceptul pe care-l lansa Alfred de Musset, în 1836, în cartea sa rturisirile unui copil al veacului, care a f cut vog , „r ul veacului”, este de o actualitate stresant . Fiecare veac î i are bolile sale, circumscrise unei realit i suflete ti, unui context social i politic: sfâr itul de secol i început de mileniu este dominat de o boal mai subtil : dezagregarea omului (biologic , psihic i politic ) „pierderea identit ii, senza ia dezr cin rii fiin ei umane din realitate” (Dan Zamfirescu). Din acest motiv, spiritele p trunz toare ale acestui secol abordeaz tema c ut rii de identitate, fiind vorba „nu doar de un individ f memorie, ci de o fiin f r cini (Serge Koster), de s cirea sufleteasc a fiin ei umane i, implicit, de recuperarea tradi iei i identit ii spirituale na ionale întru atingerea Binelui universal.

Sau altfel spus (Dan Zamfirescu): „Dezr cinarea omului de el însu i, din acel p mânt, mai s rac sau mai bogat, în care st cu r cinile delicata plant a personalit ii umane, i care este suma amintirilor acumulate, a experien elor dobândite, a ideilor agonisite sau ruite de mediul social, se define te deci, tot mai pregnat ca un fenomen caracteristic epocii noastre” (Accente i profiluri, Buc., Cartea româneasc , 1983, p. 186).

Datorit unui context geo-politic mai pu in favorabil, dar i structurii sale genetice, românii au dovedit o voca ie a afirm rii sau (în anumite condi ii) a redobândirii identit ii lor etnice. Când vremurile erau bolnave de încrâncenare („E un secol de-a binelea bolnav? C s bolnav i eu, nu m mir” scria G. Bacovia în 1904) au ap rut personalit i generatoare de identitate, menite s afirme ofensiv identitatea româneasc în numele tuturor.

Spa iul nostru carpato-ponto-danubian a dat na tere unor oameni ce au restaurat, în momente de criz , identitatea româneasc în istorie i în cultur , în ar i universalitate. Spa iul acesta mioritic ni l-a dat pe Marin Sorescu, „ rul lui Shakespeare” i a crestat cum zicea Tudor Arghezi, o a chie dintr-o creang de r boj, f cându- i din ea un b de credin .

Plecând din Bulze tii Doljului, v zând, la vârsta copil riei, Craiova din car, Marin Sorescu nu s-a oprit aici. A vrut s colinde lumea i a colindat-o. Dar nu oricum. Înc rcat cu idei din cea mai nobil vi româneasc , cu c i care ar prinde bine oric rei literaturi de pe mapamond, Marin Sorescu a l sat, pe unde a trecut, o imagine despre o ar , acolo, undeva, fixat de-a pururi în timp i spa iu, un punct pe harta lumii numit România.

A colindat lumea, cu el i opera sa, i pe unde a trecut a luat premii. Numeroase. Binemeritate. Nu pentru el, ci pentru ara sa.

Identitatea olteneasc s-a manifestat prin Marin Sorescu ca o chintesen a celei române ti.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Omul acestei revolte spirituale, al acestei „sinteze în atac”, Marin Sorescu, a adus o contribu ie fundamental în direc ia dobândirii unei trepte noi în universalitate a culturii române.

Personalitate marcant a literaturii române, Marin Sorescu a reu it, deopotriv , în poezie i în teatru, în proz i publicistic , în eseistic i critic literar , în literatura pentru copii i teatru, mai nou i în pictur ; este capabil s se exprime cu dezinvoltur în toate genurile practicate, entuziasmând sau contrariind (pe cei nechema i). i tot cu dezinvoltur trece de la mitologie la realismul frust, de la îndoial la disperare, de la sarcasm la umorul negru, de la parodie la medita ia grav , t lm cind timpul în metafore. În crea ii r zbate adânca durere româneasc , dar i încrederea în drumul ce duce la lumin : „R zbim noi la lumin ”, zice un personaj din teatrul s u.

Marin Sorescu este universal tocmai pentru c este na ional; dovad difuzarea interna ional a crea iei sale. Într-o lapidar dedica ie, Alain Bosquet scria: „Pentru dv. dragul meu Marin Sorescu, care sunte i unul dintre cei mai mari poe i contemporani, cu toat admira ia i afec iunea”. Dedica ia nu este de circumstan , ci un certificat de garan ie, un pa aport de liber trecere a poeziei române ti contemporane în spa iul vast al literaturii universale. Incluzându-l în antologia O sut din cele mai frumoase poezii (Paris, 1974), al turi de Lucre iu, Virgiliu, Michelangelo, Shakespeare, Goethe, Byron, Shelley, Hugo, Musset, Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Nietzsche, Rimbaud, Rilke, Esenin, Brecht, Garcia, Lorca, pe cona ionalul nostru, scriitorul francez face i un act justi iar, de repunere în drepturi a unui autor, a c rui crea ie are o valoare indubitabil , dar i a unei literaturi prea pu in cunoscut în str in tate.

Marin Sorescu a câ tigat un lucru esen ial pentru identitatea noastr : intrarea poeziei române, în secolul XX, la paritate cu poezia vremii din toate marile culturi europene, revenindu-i i gloria de a eza cultura român în demnitatea ei inovatoare pe t râmul poeziei i teatrului. Nu f temei, Lauren iu Ulici prevedea, pentru anul 2000, c premiul Nobel pentru literatur va fi înmânat Poetului nostru; a fost foarte aproape de acest premiu, în 1992, fiind propus de Academia Român , dar confra ii s i scriitori l-au reclamat la Comitetul Nobel.

Spiritul s u oltenesc, asumându- i destinul întregii românimi, face din el o coloan infinit a ezat în centrul speran elor lumii de mâine. În fond, Marin Sorescu n-a existat. / A existat doar un Om. / Un poet / La început singur printre poe i, / Un dramaturg, un eseist, / Un prozator, un traduc tor, / Un pictor, / i pentru c toate acestea trebuiau s poarte un nume, / Un singur nume, / Li s-a spus simplu: / Marin Sorescu.

Crea ia sorescian a dovedit c lieratura român nu vine la osp ul marilor literaturi ca o rud s rac , ci î i are locul ei binemeritat.

Amedeo Preziosi - Vedere general a Bucure tiului de pe Dealul Filaret

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Victor RAVINI (Fran\a)

Locul Miori\ei @n literatura universal[ Miori a este „una dintre marile crea ii clasice din literatura universal .” A a a afirmat profesorul universitar austriac Leo Spitzer.

Miori a con ine idei luminoase i sublime, exprimate cu aceea i m iestrie literar ca în cele mai valoroase opere din literatura universal .

Cum se face ca o asemenea capodoper s nu fie apreciat la justa ei valoare tocmai în propria sa ar ? Occidentalii admir Miori a, iar rerile noastre sunt divergente. Un poem na ional une te poporul.

Cum se face c acest poem dezbin ? Atât legionarii cât i comuni tii i-au sus inut programul politic cu versuri din Miori a. Comunismul la început s-a sprijinit pe Miori a, apoi a interzis-o în coli, iar în cele din urm a îng duit-o. Dup c derea comunismului, se discut iar i fie interzis în coli, pe motiv c ar fi psihic destructiv , d un toare individului i na iunii. Nu este logic ca str bunii s ne fi l sat mo tenire un poem d un tor. Cine las ceva d un tor urma ilor? Las ce are mai de pre i mai folositor.

Am publicat la Stockholm i apoi la Bucure ti o carte despre Miori a, sub îndrumarea tiin ific a doi profesori universitari emeri i, suedezi, care o cuno teau din ce au scris Mircea Eliade i al i savan i occidentali. Am analizat 973 de variante ale Miori ei, cu cele mai noi metode de cercetare înv ate la Universitateadin Göteborg i am îneles mai bine de ce Miori a este o capodoper universal , a a cum au spus Leo Spitzer, George C linescu i mul i al ii. Altminteri cum sar putea explica interesul traduc torilor, editorilor i cititorilor din a multe ri pentru Miori a? Profesorul universitar Petru Ursache a afirmat c la sfâr itul anului 2000 se ajunsese la123 de traduceri ale Miori ei, dintre care 18 în francez , 15 în italian , 14 în german , 9 în englez , 8 în rus , cât i în spaniol , suedez , finlandez , leton , polon , ucrainean , maghiar , sloven , sârb , greac , japonez , arab i esperanto. Am mai f cut eu o a doua traducere în suedez . Am tradus vreo 1.500 de versuri din diferite variante ale Miori ei.

Miori a nu prezint o crim . E vorba de cu totul altceva. Miori a nu relateaz ni te fapte concrete, care s se fi petrecut cândva prin Carpa i, ca în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. C linescu afirm în Istoria literaturii române Miori a este unul din cele patru mituri fundamentale ale românilor. Noi nu le mai putem în elege a a cum leau gândit str bunii, pentru c ei gândeau mitologic, iar noi gândim logic. Toate miturile au un con inut tainic i sacru. Iar noi suntem înclina i s le în elegem ca texte profane, ca un fapt divers din ziare.

Tot C linescu precizeaz c Miori a este un „mit cu ecoul cel mai larg” i c „prin mit se în elege o fic iune ermetic , un simbol al unei idei generale.” Am ar tat pe larg în cartea Miori a - Izvorul nemuririi în ce const fic iunea tainic din Miori a i care este aceast idee general .

Ciobanul întâmpin tirea uciderii sale prin a oferi o viziune poetic asupra universului. Reac ia lui a stârnit nedumeriri. Mul i s-au întrebat: Cum de reac ioneaz a a, când el e cel mai bogat, cel mai destoinic, cel mai robust i în cei mai buni ani ai s i? Cum se face c el, baciul, adic eful, nu trece la ac iune împotriva celor doi subalterni? De ce nu e ca Toma Alimo ? tim bine c ranii, ca în Morome ii lui Marin

Preda, au grij s gândeasc ce spun, ca s nu spun ce gândesc.

Ciobanul nu spune pe în elesul oricui, ce are în gând. El î i ticluie te vorbele cu grij , ca s par f e dar s aib un tâlc ascuns, accesibil unora, îns nu tuturor. Ce poate s ne dest inuie Miori a nou , azi?

Stilul în Miori a e lapidar i enigmatic. Cuvintele concrete din versuri simbolizeaz metaforic ni te abstrac iuni, care nu puteau fie exprimate mai bine decât a a. La o citire atent , textul cuprinde mai multe idei decât cuvinte.

Dac ne oprim la sensul concret al cuvintelor i nu vedem c sunt ni te metafore ce exprim abstrac iuni, vom fi indu i în eroare i ajungem s credem c ciobanul nostru e fatalist, pesimist,incapabil se apere i se resemneaz s fie ucis, ca un la . S-au f cut generaliz ri pripite i s-a crezut c defectele ciobanului ar fi reprezentative pentru întreg poporul român. Eroare. Resemnarea i la itatea nu pot fi în sângele poporului român. tim de la scriitorii greci antici c str mo ii no tri tr geau cu s ge ile asupra zeului suprem din cer, când nu le pl cea lor cum mergeau norii, fulgera i tuna. Erau aprigi i cutezau s înfrunte zeul atotputernic i cerul nesfâr it. Geto-dacotracii au dat generali romani, care s-au revoltat împotriva senatului i a împ ra ilor de la Roma. Au fost proclama i împ ra i de c tre solda i, recruta i îndeosebi din neamurile lor de la Dun rea de Jos. Asta era un fel de democra ie militar . Împ ratul Constantin cel Mare a înfruntat voin a senatului i a altor rivali puternici, a impus cre tinismul ca religie oficial , a reorganizat Imperiul Roman i a schimbat mersul istoriei ca nimeni altul. El era dac de prin Timoc. A a spun scriitorii antici care au tr it sub sceptrul lui, indiferent dac le-a pl cut de el sau nu. El era cutez tor i aprig. Aceste dou cuvinte sunt de origine geto-dacic i s-au men inut în limb pentru c definesc caracterul românilor. Nu poate s fie resemnat i pasiv un popor din care s-au ridicat fra ii As ne ti, Mircea cel B trân, Corvine tii, Vlad epe , tefan cel Mare, Petru Rare , Mihai Viteazul, Horia,Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, Corbea, Nicolae B lcescu, Ana Ip tescu zis rbata, Ecaterina Teodoroiu i sumedenie al ii, bine cunoscu i, împreun cu to i eroii necunoscu i, dar neînfrica i în r zboaie, la fel ca gloatele de rani, ce se r zvr teau mereu. Tot ce au f cut românii dintotdeauna dezminte dogma fatalit ii i resemn rii na ionale.

Am scris cartea Miori a - Izvorul nemuririi ca s le ar t profesorilor mei suedezi i tuturor, frumuse ea sublim a con inutului din poemul nostru na ional, în care natura este divinizat , divinit ile umanizate, iar omul îndumnezeit. Miori a este giuvaerul cel mai de pre din mo tenirea r mas de la str bunii no tri. Cele peste dou mii de variante ale Miori ei sunt tot atâtea giuvaeruri poetice, cum nu tiu s mai aib vreo alt ar . Miori a, în varianta publicat de Vasile Alecsandri, a uimit Occidentul i a influen at favorabil opinia marilor puteri, care au zis c un popor care a creat i transmis oral o asemenea capodoper , cum alte popoare nu mai au, are dreptul s aib un stat na ional i au fost de acord s se fac Unirea Moldovei cu Muntenia, de la 1859. Desigur c asta a deranjat nostalgiile impe-

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rialiste ale unora, cu interese potrivnice rii noastre. Îns varianta publicat de Alecsandri nu este suficient i nici concludent pentru a în elege Miori a. Alecsandri a recunoscut c el a modificat textul Miori ei notat de Alecu Russo, a a c varianta publicat de el, cea mai cunoscut , nu prezint garan ia autenticit ii.

Cercet torul Adrian Fochi afirm c , pentru a în elege Miori a, trebuie s pornim de la toate variantele ei. Am urmat sfatul lui i am zut c în cam toate variantele Miori ei revin mai multe cuvinte cheie, c rora nu li s-a dat suficient aten ie.

Ciobanul din Miori a i începe testamentul astfel: Dac o fi s mor. Talleyrand a întrebat-o pe celebra scriitoare Adelaïde Filleul, care este optimismul absolut. Ea a r spuns: „A î i începe testamentul astfel: Dac-o fi s mor...” (Commencer ainsi son testament: Si par hasard je meurs...). La fel î i începe ciobanul testamentul. Cine mai poate zice de cioban c e pesimist?

Sco ianul Victor Turner analizeaz deosebirea dintre realitatea cotidian i via a oglindit în teatru sau în ritualuri. În realitatea cotidian omul face ceva (works), iar în teatru i ritualuri joac (plays).

Ac iunea adev rat este la modul indicativ. Cea neadev rat e la conjunctiv sau condi ional, moduri prezumtive. Pornind de la Turner, eu clasific 973 de variante ale Miori ei în trei categorii, dup modul verbului referitor la omorul ciobanului: 1. verbul e la modul prezumtiv - omorul nu a avut loc 2. ciobanul porunce te la modul imperativ s fie ucis - omorul nu se efectueaz 3. rapsodul vorbe te de omor la indicativ trecut - faptul e împlinit.

Primele dou categorii concord cu ce spune Dumitru Caracostea, care respinge istoricitatea ac iunii din poezie; cu Victor Kernbach, care se îndoie te c Miori a ar fi o poveste despre un omor îngrozitor; cu Alexandru Amzulescu, care spune c moartea ciobanului poate fi o moarte ritual simbolic , un rit de ini iere pentru ciobani i cu Ion Filipciuc, care afirm c „Ciobanul din Miori a nu este o victim , ci un ales, un sol, un reprezentant al comunit ii.”

1. Într-o variant , doi ciobani îl vor omorî cu securi i cu topoar i cu bolovani de moar . În alta, îl vor ucide cu nou topoare. De ce a multe obiecte ucig toare? În Baltagul era suficient un singur topor, dar acolo e o ucidere adev rat . În Miori a nu poate fi vorba de o ucidere real . Moartea i îngroparea ciobanului sunt scene de teatru popular, cu sensuri simbolice sacre. Num rul de 9 topoare din poezie coincide cu num rul de 9 topoare de bronz descoperite lâng Ia i de c tre Cezar Cioran în 2015. „Acestea erau a ezate în cerc, ca ni te raze solare, ceea ce sugereaz o dispunere cu o semnifica ie ritualic , masculin ” afirm Senica urcanu, arheolog i ef a Muze-

Amedeo Preziosi - Strada B

iei

Anul XI, nr. 2(114)/2020

ului de istorie a Moldovei.

2. Uneori, ciobanul porunce te s fie ucis la r ritul soarelui, la amiaz i la apus. Vrea s fie îngropat de trei ori, în diferite locuri.

Niciun etnolog n-a mai întâlnit un asemenea obicei de înmormântare.

Numai la teatru sau într-un ritual simbolic poate cineva s fie ucis de trei ori i îngropat de trei ori, în trei locuri, în aceea i zi. E regula cu repetarea cifrei trei în aceea i zi, ca în teatrul din Grecia antic inspirat, dup cum tim, din ritualurile misterioase ale tracilor. Variantele din primele dou categorii nu relateaz uciderea lui, ci viziunea lui poetic , despre ceva ce nu se întâmpl . Miori a se încheie cu cuvintele lui, ceea ce confirm c el nu a fost ucis. Deci, dup ce ne-a spus ce avea de spus, el pleac cu oile mai departe i ne las cu gurile scate. Ca i în basme, el încalec pe o a i ne-a spus povestea a a.

3. Din a treia categorie fac parte variante, în care omorul este la indicativ trecut, omorul este înf ptuit, el este îngropat. Îns ciobanul e reînviat de mama lui, iar el î i reia activitatea. Asem narea cu al i eroi mitologici, din alte culturi la fel de vechi, este evident . Moartea simbolic i reînvierea are loc i în jocul c lu arilor, moment eliminat din spectacolele de azi. În aceste variante, ciobanul este f îndoial un erou mitologic sacrificat i care a biruit moartea. El este unul din mul ii eroi mitologici de acest fel din istoria religiilor i din diferite culturi str vechi. Str mo ii no tri l-au identificat pe Isus cu ciobanul din Miori a i astfel mesajul umanist al cre tinismului nu li s-a p rut ceva contrar culturii lor, ci l-au acceptat de bun voie i nesili i de nimeni i f v rs ri de sânge, de partea misionarilor cre tini sau de partea p gânilor, cum a fost la alte popoare.

Un alt lucru care a trecut neobservat este acela c a a-numita alegorie a mor ii i nun ii cosmice a ciobanului este compus de fapt din dou alegorii diferite. Ciobanul vorbe te de o moarte simbolic , la fel cum vorbe te apostolul Pavel, din Biblie, când zice c el moare în fiecare zi, pentru a se uni cu Dumnezeu i recomand credincio ilor fac i ei la fel (1 Cor. 15:31, Rom. 6:11, Col. 3:3, Gal. 2:19) sau cum zice evanghelistul Ioan c a trecut prin moarte la via (1 Ioan 3: 14).

Moartea ciobanului este alegoria ce reprezint o etap din ritul de ini iere a lui în tainele mitologiei precre tine: îndep rtarea de bunurile lume ti, etap prin care trec i unii cre tini. Nunta cosmic a ciobanului e alegoria despre ultima etap de ini iere a lui, la nivelul cel mai înalt. Mândra cr ias din cer (o divinitate uranic ) e înlocuit în multe variante cuo fat ce apare din senin pe munte,împodobit cu simboluri solare (o divinitate chtonic ), nicidecum o nimfoman , cum au crezut unii savan i. Ambele sunt apari ia (hierofania) unor divinit i din mitologia ciobanilor arhaici. Nunta cosmic a ciobanului este o hierogamie, adic unirea sufletului omului cu divinitatea în care crede, ceea ce îi d o stare de fericire suprem , cu senza ia de nemurire i c timpul s-a oprit în loc. Ciobanul a reu it ceea ce nu au reu it Gilgamesh, Dante Aligheri, Faust al lui Goethe i mul i al ii. Am explicat aceste alegorii i multe alte aspecte pe larg, în Miori a - Izvorul nemuririi.

Un alt cuvânt cheie - ce apare în sute de variante, dar nu i în varianta lui Alecsandri - i care ne poate deruta, este lege. Acest cuvânt a dus la o interpretare juridic a Miori ei, cum c ciobanul ar fi judecat i condamnat la moarte pe drept sau pe nedrept. În toate dic ionarele explicative, lege are dou sensuri. Sensul nr. 1 este religios i e mai vechi. Sensul nr. 2 este juridic i e mai nou. Dicionarele mai ample arat cu citate c în cultura popular oral , lege este atestat numai cu sens religios i niciodat cu sens juridic. A adar, cauza i scopul uciderii în Miori a nu pot s fie juridice, ci religioase. Caracostea i Constantin Noica au ar tat c lege din Miori a nu poate avea sens juridic, nu regleaz rela ii sociale, ci are sensul de

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nomos din limba greac : lege ce regleaz rela ia omului cu cosmosul.

Acela i sens e atestat i în limbile scandinave vechi. Spusele celor doi nu au fost luate în seam .

Mioara îi spune s i cheme un câne, cel mai b rb tesc i cel mai fr esc. Deci cel mai... dintre mai mul i. El are câini mai b rba i, la plural, i spune: -mi aud câinii. De ce s i cheme numai un câine i nu to i câinii? E tiut c nici cel mai puternic câine nu poate face fa la doi adversari. Câinele aici nu are menirea s -l apere, ci e vorba de altceva. O mioar n zdr van nu poate vorbi despre un câine adev rat. Cine a mai pomenit vreo oper literar în care animale fabuloase, cum e mioara n zdr van , vorbesc despre animale reale?

Dialogul ciobanului cu mioara este un monolog interior. Mioara este alter-egoul s u, la fel cum Virgiliu e alter-egoul lui Dante sau Mefisto e alter-egoul lui Faust i al lui Goethe. Mioara n zdr van poate simboliza partea feminin din sufletul omenesc, pe care C. G. Jung o nume te Anima, iar câinele simbolizeaz Animus, partea masculin .

Nimic în Miori a nu este realitate, ci fantezie poetic . Totul în Miori a e simbol cu sensuri multiple, pe cât de profunde, pe atât de în toare. Dar cine mai are timp azi s citeasc pe îndelete o poezie în toare? Ciobanul din Miori a nu este o persoan concret , ci un personaj literar, un exponent al bun ii i perfec iunii omului în general, un erou din mitologia pre-cre tin a ciobanilor. Confundarea mitologiei arhaice din Miori a cu ac iunea din Baltagul, sau cu alte crime asem toare, a dus la regretabila r st lm cire a poemului.

Miori a nu prezint o crim , ce s-ar fi petrecut cândva prin Carpa i, ci un ritual de ini iere în tainele universului i ale psihicului uman, a cum le în elegeau ciobanii arhaici i care se repeta în fiecare an, la anumite zile sfinte i la anumite ceasuri din zi.

La o lectur neatent , Miori a impresia c ar fi o nara iune care poveste te ceva ce s-ar fi întâmplat în realitate, într-un spa iu geografic. La o lectur mai atent , putem observa c totul se petrece în peisajul l untric, psihologic al ciobanului i este proiectat asupra peisajului exterior, geografic. Cuvintele concrete din peisajul geografic sunt metafore pentru ceea ce este în sufletul ciobanului. Textul tuturor variantelor Miori ei amestec imagini interne i imagini externe, cu aceea i virtuozitate derutant ca i la Petrarca, la Eminescu sau al i mari scriitori din literatura universal , la care farmecul este c lu m abstrac iunea drept adev r concret, ne trec fiorii i ne identific m cu personajul principal. Acest fenomen a fost bine explicat de c tre profesorul american de psihologie analitic James Hillman, cu exemple din literatura universal , asem toare cu cele din Miori a.

Frumuse ea peisajului geografic din Miori a simbolizeaz metaforic frumuse ea i armonia sufleteasc a ciobanului. Peisajul din versurile Miori ei îmbin peisajul geografic i cel sufletesc cu o devâr it m iestrie. Tot ce pare c s-ar petrece în jurul ciobanului se petrece de fapt în inima lui i se adreseaz inimii noastre. Miori a poate fi în eleas ca un imn închinatomului i naturii, ce arat înalta sur a capacit ii omului de a se minuna de m re ia naturii. Am ar tat în carte c Miori a poate fi în eleas i ca un ghid spiritual de în are în cele mai înalte sfere ale poeziei i ale cerului. Fiecare dintre noi ne putem minuna de m re ia naturii i a Miori ei dup m sura aten iei pe care o acord m versurilor i dup puterea cugetului nostru.

Unii au râs de Marin Sorescu pentru c vede în Miori a metafore ce simbolizeaz abstrac iuni luminoase, poezie sublim i o pune al turi de Luceaf rul lui Eminescu.

Str mo ii ne-au l sat mo tenire o vast literatur oral , în versuri i în proz , cum poate c nimeni nu mai are. Noi ast zi, prea îngâlvi i cu cultur modern i ahtia i dup bunuri materiale, l m s se tearn praful pe mo tenirea primit din vechime, iar unii chiar dau cu noroi în Miori a, ba chiar i în Eminescu i în tot ce avem mai valoros. Petru Ursache scria despre cum recept m noi Miori a:

17

„Merit m lec ia. Trebuie s vin str inii s ne atrag aten ia, civilizat i discret, asupra propriului tezaur cultural i artistic.”

Avem datoria s repunem Miori a pe piedestalul pe care au puso traduc torii i cititorii str ini înc de la început, pe vremea lui Alecsandri. Avem o datorie moral fa de str mo ii care au creat-o i ne-au l sat-o nou i lumii întregi. E o datorie fa de civiliza ie, s împ rt im tuturor bog ia cultural a str bunilor no tri, a a cum împ im din coliv . Cele mai str lucitoare opere în limba român sunt mai cu seam Luceaf rul lui Eminescu i Miori a. Nu toate popoarele lumii au asemenea opere, dincare ne vin identitatea na ional , unitatea etnic i tr inicia limbii române.Limba român este patria noastr a tuturor, din untrul i din afara rii. Ne reg sim în limb , când nu putem s ne reg sim la vatr . Izvorul nemuririi unui popor este nemurirea limbii, nemurirea crea iilor sale literare,culte i populare, cât i a credin elor sale. În primul rând credin a în tine însu i ca individ i credin a în poporul din care faci parte. Credin a în valorile morale i culturale române ti.

Miori a poate fi la fel de important i actual pentru cultura universal ca i altemari crea ii ale românilor. Miori a poate fi citit i ca un ghid spiritual. Unii dintre noi putem vedea sensul metaforic al cuvintelor i în elegem c personajul principal ne înva cum s ne în m suflete te deasupra mun ilor, c tre soare i c tre stele.

Al ii r mân la sensul concret al cuvintelor i continu s cread c e vorba despre o crim pentru jaf.

Miori a este mo tenirea noastr nepieritoare i inalienabil . Este con tiin a noastr de noi în ine ca na iune i ca indivizi, e mândria noastr de români în lume. Transhuman a ciobanilor no tri a r spândit Miori a pe întreg teritoriul unde locuiau români. Miori a a contribuit mai mult decât orice alt factor la unificarea i la stabilitatea limbii române, cum nicio alt limb nu mai e la fel de unitar i stabil în timp, pân chiar i în afara hotarelor rii. Miori a este izvorul nemuririi limbii române, al culturii române ti i al eternit ii neamului nostru.

Iar dac unii vor s înrobeasc lumea cu arme sau cu iretlicuri ascunse, românii îi vor dezarma cu vorbe i cuvinte potrivite, cu idei nobile, cu crea ii de art i cu omenia românului.

Cui l m Miori a i cum o l m? L m Miori a pe seama colilor, a profesorilor i a elevilor, s o duc mai departe, ca un mesaj umanist al str bunilor no tri c tre to i cei ce o citesc în original sau în traduceri.

A. Preziosi - Carol I primit într-un sat

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Al. Florin |ENE

Nae Ionescu ]i tr[irismul Nicolae C.Ionescu, cunoscut în via a public sub numele Nae Ionescu, s-a n scut la 16 iunie 1890 la Br ila, decedând la 15 martie 1940 la Bucure ti. Profesorul i jurnalistul Nae Ionescu a decedat înainte de a împlini vârsta de cinzeci de ani.

Nae Ionescu a fost filozof, logician, pedagog i jurnalist român.

Orientarea sa filozofic a fost numit tr irism. A tiut s adune în jurul s u i s eleveze o pleiad de membri ai genera iei de aur interbelice a literaturii i gândirii române ti ca Mircea Eliade, Mircea Vulc nescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Petre ea, Constantin Noica, Vasile Moisescu i George Murnu. În anii 1930, Nae Ionescu a fost puternic implicat în politic , susinându-l ini ial pe Regele Carol al II-lea i apoi Mi carea legionar .

Moartea lui, neverosimil i nea teptat , pune în discu ie problema de la noi, privind moartea prematur a unor personalit i înainte de a- i împlini opera: Eminescu, Lambrior, Bogrea, Pârvan, Vâlsan, Matei Nicolau, NichitaSt nescu, Gib I. Mih escu, Panait Istrati i mul i al ii.

Cu dispari ia lui Nae Ionescu ia sfâr it cea mai patetic existen , original , mai interesant istorie a intelectualit ii române ti. Regretatul profesor i ziarist, profesor de voca ie i ziarist de ras dotat cu mare talent, a avut sentimentul marii aventuri i resursele de toate felurile pentru a se servi într-un cip impresionant.

Nae Ionescu s-a n scut la Br ila pe data de 4 iunie 1890 (pe stil vechi). Urmeaz studiile primare, gimnaziale i liceale în ora ul natal. În timpul liceului, se apropie de cercul socialist i îl cunoa te pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae B lcescu din Br ila în ultimul an de studiu, se spune c pentru republicanism na ional.

Termin studiile liceale la alt liceu. Î i continu studiile la Facultatea de Litere i Filosofie din Bucure ti, ale c rei cursuri le încheie în

1912, cu specializare în filosofie. În anul 1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din Bucure ti. Dup o vreme în care colaboreaz la Studii filosofice sau la Noua Revist Român , pleac în Germania, la Göttingen, în vederea des vâr irii studiilor. Aici îl prinde Primul zboi Mondial. Revine în România i î i satisface stagiul militar la Br ila. Pe 25 noiembrie 1915 se c tore te cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleac în Germania, împreun cu so ia, pentru continuarea studiilor. Intrarea României în r zboi, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lag rul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917. Primul u fiu, Radu, se na te în lag r, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, R zvan, i se na te în luna iunie a anului 1918. În anul 1919 î i sus ine doctoratul în filosofie la Universitatea din München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Logistikals Versucheinerneuen Begründung der Mathematik (Logistica ca o nou încercare de definire a matematicii). Revine în ar în 1919 dedicându-se carierei didactice i jurnalistice. Convingerile sale politice de dreapta vor face fie de mai multe ori arestat i închis. Bolnav de inim , moare la 15 martie 1940, în vila sa de la B neasa, în prezen a Cellei Delavrancea.

Nae Ionescu este cunoscut i pentru leg turile sale romantice cu câteva dintre femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu (so ia muzicianului George Enescu), Elena PopoviciLupa i pianista Cella Delavrancea. Revenit în ar , în 1919, este pentru scurt vreme profesor, apoi director la Liceul militar Mân stirea Dealu pentru ca, în acela i an, s fie numit asistent la catedra de Logic i Teoria cunoa terii a profesorului Constantin R dulescu-Motru.

Nae Ionescu î i inaugureaz activitatea universitar cu lec ia Func iunea epistemologic a iubirii.

Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre ea, Jeni Acterian, Mircea Vulc nescu, Constantin Floru etc.

Nu de pu ine ori, la cursurile lui, Nae Ionescu spunea: Omul este singurul animal care se poate rata.

Biografia sa este legat de dou cl diri istorice, existente i azi, amintite de elevii s i în memoriile lor: vila Maruc i Cantacuzino de la Sinaia (azi Muzeul „George Enescu” de la Cump tu) i „Vila de la neasa” (azi sediul unei societ i comerciale de pe Str. Ion-Ionescu de la Brad din Bucure ti). Despre cea de-a doua cl dire se spune c ar fi primit-o în dar de la Nicolae Malaxa. Dup moartea lui N. Ionescu, în 1940, vila de la B neasa a servit ca re edin Mare alului Ion Antonescu. Între 1911-1916, în calitate de colaborator i apoi de redactor la Noua Revist Român , condus de Constantin R dulescuMotru, public mai multe articole i cronici. În perioada 1919-1925, colaboreaz cu numeroase articole la revista Ideea european (director: Constantin R dulescu-Motru), al turi de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, tefan Neni escu, Emanoil Bucu a, Cora Irineu, Mircea Florian.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În 1922, public în Gazeta Matematic studiul Comentarii la un caz de intranzien a conceptelor matematice, pentru care ob ine Premiul de filosofie matematic , în anul 1923.

Din mai 1926, Nae Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat i grupul de talente adunate în jurul s u: Mircea Eliade, MirceaVulc nescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran etc.

La întâlnirile cu prietenii, Nae Ionescu excela în aforisme. Printre acestea este i acesta: Exemplele au fost l sate de Dumnezeu pe mânt pentru ca ideile s fie sesizate senzorial i de pro ti. În timpul vie ii a publicat o singur carte - Roza vânturilor -, în 1937, o culegere de articole gazet re ti strânse din ini iativa lui Mircea Eliade, care a i prefa at-o. Este singura carte publicat în timpul vie ii (republicat la Ed. Roza Vânturilor, 1990). Dup moartea sa, studen ii îi adun cursurile i le public : Curs de metafizic i Curs de istoria logicii, publicate postum de elevii s i, dup noti ele de curs (publicate în Buna Vestire, 1940), Tratat de metafizic (Ed. Roza Vânturilor, 1999), Suferin a Rasei Albe (Ed. Timpul, 1994).

Nae Ionescu era un metafizic i de acolo unde metafizica se une te cu religia. Sim ea c via a se dezvolt în timp. tia c timpul, timpul organic, este condi ia realiz rii vie ii i c tot în timp e dat ecua ia i drama luptei de mântuire a omului. Condi ia uman din perspectiv cre tin a fost unul dintre subiectele predilecte ale filozofului Nae Ionescu înc de când î i preg tea doctoratul în Germania. E drept c teza sa de doctorat fusese axat pe critica preten iilor identific rii logicii cu matematica, a logisticii de a se considera un limbaj universal, c bibliografia ei cuprindea nume ca Russell, Whitehead, Bolzano, Hilbert ori Cantor, i c , în final, Nae Ionescu eviden iase presupozi iile intuitive ale logisticii, ruinând astfel preten ia de fundamentare apriori a matematicii. Dar perspectiva în care tiuse s înf eze problema era, f nici o îndoial , metafizic (vezi vol. Isabela VasiliuScraba, Metafizica lui Nae Ionescu, în unica i în dubla ei înf are) Petre ea spunea: George C linescu, fa de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea voca ie filozofic nici cât un m tur tor.

Nae Ionescu nu se m sura în vremea lui cu nimeni. Era el însu i.

Amedeo Preziosi - Biserica S rindar

19

Doina DR{GU|

Dezolare ]i speran\[ Ne copiaz umbra ca un contur, ce închide în el un relief, neatin i de trecerea clipei nu credem în nimic, mergem i ne risipim, alunec m printre lucruri, disemin ri de timpi ne este via a, cuprins în destine variate, imagini false, modific ri de st ri, schi ri sumare de urme în el toare, existen e parcelate precum inuturi t iate-n frontiere pe o hart , tr im în simbioz cu istoria mâna i de un ceas abstract, golind clepsidre, sensibili la muta ii, obseda i de c ut ri în spa ii albe, intuim neg ri în cre tere, conflicte în mi ri nesigure, avem tendin e r spândite în extreme.

Ca o arip trece via a pe sub cerul anilor de contraste, degrad ri i gr diri într-un haos inestetic, transform ri reprezentate în fantastic nev zut, concentr ri nesigure, perimate no iuni grefate pe ruine în teorii, echilibru sf râmat în judec i.

Cu cât mai mult ne adâncim în timp, ne împu in m în trup i amintiri, întoars evolu ie identitatea imit o lume cândva tr it , emo ii cristalizate în amintiri, înv tur cuprins în nimic.

Ca un spa iu strâns în obelisc, cu ore vechi b tute-n turn, ce trec abstract în forme vremea, cu acumul ri de întâmpl ri ne sprijinim în dezolare i speran , refugiu în etern, amestec de ur i iubire, mânt i cer, divergen e cu limite la infinit însumând mereu destine fragmentate. M sura des vâr irii, adic simetria dintre cereri i împliniri, se stric , extensia din increat într-o lunecare de inform neales ne disperseaz într-o nedeterminare cu centrul pretutindeni, privim înl untrul nostru ca într-o fântân adânc , iar împrejur sunt densit i concentrate în ore siderale, gândurile descompuse se rânduiesc în vârste, când un cerc se închide un altul se deschide, iar arborele vie ii, ca un exilat înafar , intangibil se înal , un dincolo cu întoarceri anulate ne chinuie st ruitor, miracol prelungit în început de drum spre un s la în care s ne pierdem ca-ntr-o dulce convertire. Ne desp im de to i i de toate ca s devenim liberi, încerc m, ca într-o porunc delfic , s ne cunoa tem drumul, abateri de la joc vibreaz spa iul, unit i pierdute în ansamblu, m rginiri voalate-n destr ri, întoarcere ne-ntoars . Dep rt rile evolueaz i deschid o cale scufundat în ecoul înfrunzit al câmpului etern cu demente bog ii scufundate-n orizonturi i cu arbori ce sporesc în arcuiri ce înal noapte peste noapte i ritmeaz ve nicia în clepsidre. Gândul caut cunfrigurare steaua de la care s se aprind , iar spiritul, prigonit de amintiri, pierzându-se în alt form , încearc s coboare spre în are. T cerea din volbur pic i sparge în clopot chem ri, se rotesc vârtejuri albe în spiral , muzici vagi descind în dans, nu exist centru f margini, vise colorate, vraj prelungint -n existen , decantare de imagini, pierdere în consisten , chip rodit de lini te în cerc închis, cre tere neîncetat -n nemi care.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Mihai CABA

“Convorbiri literare” m[r\i]orul literar rom`nesc În ciclul peren al vie ii tr itoare, M orul este îndeob te cunoscut ca vestitor al unei noi prim veri, anotimpul revigor rii naturii i al începutului unui nou ciclu. Provenind dintr-o str veche tradi ie româneasc , asociat i altor popula ii din zona balcanic , datorit puternicei conota ii a substratului comun daco-tracic, la care se mai poate ad uga i pe cea din timpul Imperiului roman, când Anul Nou era s rb torit în prima zi a prim verii, în luna lui Marte - zeul r zboiului, dar i al fertilit ii i reînnoirii vegeta iei -, M orul este reprezentat de un mic obiect de podoab legat de un nur împletit dintr-un fir alb i cel lalt ro u, care, înso it de un ghiocel - considerat simbolul priverii sau i de alte flori timpurii ale noului anotimp, se d ruie te persoanelor dragi, împ rt indu-le astfel dragostea ce le-o nutrim ca înalt sentiment uman, spre a fi purtat distinctiv „la vedere” în timpul primelor dou s pt mâni ale lunii martie, dup care se anin în ramurile pomilor pe care încep s se sparg primii muguri de floare.

Iar semnifica ia culorilor alb - ro u este cea care face trimitere de gând spre dualitatea contrastelor vie uirii: zi - noapte, var - iarn , tate - boal , via - moarte, pace - r zboi. adar, M orul, ce întruchipeaz în mod fericit bucuria l untric a tr irii, este o tradi ie a românilor transmis din timpuri str vechi, din genera ie în genera ie, alimentându-le cu generozitate simbolic optimismul speran elor de înnoire.

Privind retrospectiv firul acestei str vechi tradi ii, împ mântenite i în dulcele Târg al Ie ilor, vom putea conchide lesne c nu întâmpl tor membrii Junimii - societatea literar înfiin at (tot în martie!) în 1863 - au lansat primul num r al „Convorbirilor literare”, la data (exact !) de 1 martie 1867, oferindu-l, astfel, ie enilor ( i nu numai lor!) un inedit i distins... m or literar!

Intrat de aici încolo în „produc ia” curent , fiind considerat a fi „organul de pres ” al Societ ii literare junimiste, „care va ap rea la dou s pt mâni în formatul stinsei Românii literare”, dup cum preciza la debut Iacob Negruzzi, desemnat redactorul i secretarul acesteia, revista „Convorbiri literare” a devenit treptat o înalt tribun a promov rii „direc iei noi” în literatura român , potrivit teoriei junimiste lansate de Titu Maiorescu i de ceilal i membri fondatori ai Junimii, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Petre Carp i Teodor Rosetti, aceea a combaterii „formelor f fond”, înt rit i de deviza adoptat în Cenaclul Junimii: „Intr cine vrea, r mâne cine poate!”.

Imediat dup prima sa apari ie, la orul 1867, revista „Convorbiri literare” i-a continuat num r de num r o aceea i atitudine de îns to ire a literaturii române prin incisiviatea spiritului critic al articolelor publicate în care „a triumfat ideea conform c reia, în evaluarea operei de art , este necesar s primeze valoarea estetic , indiferent de ideea tematic ”, dup cum a consemnat cu luare aminte i George C linescu, reputat istoriograf i critic literar, în monumentala sa „Istorie a literaturii române de la origini i pân în prezent”,

editat în 1941, la Editura Funda iilor Regale.

De altfel, de-a lungul tuturor perioadelor distinctive ale existen ei sale, revista „Convorbiri literare” nu a abdicat nicicând de la „direc ia nou ” promovat de Titu Maiorescu, împreun cu prietenii i fondatori, forma i ca i el la înaltele coli ale culturii europene, imprimând curajos în paginile sale linia unei „conduite spirituale filozofic , oratoric , ironic , critic i a gustului spre clasicism i academic”, dup cum va opinia mai târziu i renumitul critic literar Tudor Vianu.

Mergând pe firul numeroaselor aprecieri f cute de monografii i exege ii care au analizat retrospectiv „mi carea junimist ”, se desprinde ca o remarc definitorie faptul c perioada cea mai fertil a revistei „Convorbiri literare” a fost cea „ie ean ”, cuprins între 1867 i 1885, în care a fost condus cu aplomb i d ruire de Iacob Negruzzi, ca director i secretar „perpetuu” al Junimii. Într-adev r, dup cum se subliniaz în chip autorizat: „prin adeziunea lui Vasile Alecsandri i prin descoperirea lui Mihai Eminescu i Ion Creang , Junimea i revista Convorbiri literare sau acoperit de aureola unui prestigiu câ tigat i de o glorie total .” În Convorbiri literare, Mihai Eminescu a publicat cea mai mare parte a operei sale, începând cu „Venere i madon ” i „Epigonii” (1870), „S rmanul Dionis” i „Floare albastr ” (1872), „Mortua est” , ciclul „Scrisorilor”, numeroase poezii de dragoste, „Doina” i „Luceaf rul” (1883), ultimile fiind „La steaua”, „De ce nu-mi vii” i „Kamadeva” (1887). La îndemnul lui Eminescu, Ion Creang va debuta la Convorbiri cu „Soacra cu trei nurori” (1875), dup care ani la rând va publica aici multe din povestirile i pove tile sale ce „hohoteau” în cenaclul junimist, încheindu-se cu primele trei i ale „Amintirilor din copil rie”.

De asemenea, în paginile ilustrei reviste g sim publicate multe dintre piesele lui Ion Luca Caragiale, între care: „O noapte furtunoas ”, „O scrisoare pierdut ”, „D´ale carnavalului” - considerate capodopere dramatice. Nu lipsesc din revist nici scrieri ale lui Duiliu Zamfirescu: „T nase Scatiul” i „Via a la ar ”, nici scrierile lui Ioan Slavici: „Budulea Taichii” i „Popa Tanda”, cum nu lipsesc nici lucr rile filozofice ale lui Vasile Conta, coleg de clas cu Ion Creang , cum ar fi: „Teoria fatalismului”, „Teoria ondula iei universale”, „Încerc ri de metafizic ” i nici scrierile istorice al lui Alexandru D.Xenopol, profunde analize asupra domnitorilor tefan cel Mare, C-tin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Alex.I. Cuza .a. Iar lista semnatarilor de vaz în „Convorbiri literare” s-ar tot putea continua la fel de expresiv .

Dup ce în 1874 Titu Maiorescu pleac la Bucure ti, fiind numit Ministru al Instruc iunii Publice, în 1885 îl urmeaz i Iacob Negruzzi, continuând în capital s editeze de unul singur Convorbirile

continuare în pag. 40

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a Thoma de Aquino (IX) „Sufletul se face cunoscut prin faptele sale” - Toma de Aquino THOMA de AQUINO a fost un teolog i filosof care a realizat o vast sintez între aristotelism i cre tinism. Este, poate, cea mai mare figur a filozofiei scolastice în perioada ei de înflorire a secolului 13, scolastica fiind perioada filozofiei cre tine care nu se mai mulume te cu apologia dogmei - a a cum o f cea filozofia p rin ilor bisericii - ci vrea s fondeze sistematic, ra ional, doctrina bisericii.

Specula ia filozofic , cap , fa de dogma teologic , o independen mai mare, un con inut propriu. Scolastica este un ordin cavaleresc al spiritului care trebuie s cucereasc ara sfânt a misterelor dumnezeie ti având, ca scut, credin a, i ca sabie, ra iunea speculativ .

Numele de scolastic vine de la colarii colilor m stire ti în care se predau pe lâng „artele liberale”, tiin ele, dar în special filozofia i teologia. În ce prive te teologia, universit ile din Paris, Köln, Oxford au jucat în secolul 13, un rol însemnat. Scolastica este carac-

terizat prin influen a predominant a aristotelismului, asupra filozofiei cre tine. Aristotel fusese mai înainte condamnat de biseric , iar în sec. 13 doctrina lui este aceea cu ajutorul c reia se formuleaz dogma bisericii. Aristotel era de acum bine cunoscut, în special prin intermediul filozofiei arabe, prin comentariile savante ale lui Avicenna i Averroes. Nimeni nu a f cut mai mult pentru fixarea doctrinei bisericii prin aristotelism decât Albert cel Mare i elevul s u Toma.

Data na terii lui Toma de Aquino (ital. San Tommaso d'Aquino) nu este cunoscut cu exactitate, se presupune c este 25 ian. 1225, dar se tie c s-a n scut într-un castel aproape de Napoli, fiind al aptelea fiu al contelui Landulf din marea cas feudal Aquino. La vârsta de 5 ani, Toma a fost trimis de tat l s u la m stirea benedictin de la Monte Cassino. Dup nou ani de studii elementare ia întrerupt educa ia atunci când m stirea a fost ocupat de trupe în cursul unui conflict dintre pap i împ ratul roman -german. A fost trimis la Universitatea din Napoli, unde a studiat cele apte arte liberale ale gramaticii, logicii, retoricii, aritmeticii, geometriei, muzicii i astronomiei. i-a început educa ia în filozofie odat cu studiul „artelor” logicii i astronomiei, timp în care cite te tratatele logice ale lui Aristotel i comentariile înv ilor ulteriori i este familiarizat cu lucr rile tiin ifice i cosmologice ale lui Aristotel, de c tre un profesor numit Peter din Irlanda. În 1244 Toma devine c lug r dominican, spre marea sup rare a familiei, care a tepta cu ner bdare ca el s ajung monah i abate benedictin. Tat l lui Toma murise, îns restul familiei î i manifestase sup rarea, fapt care i-a determinat pe dominicani s decid trimiterea lui la Paris, pentru mai mult siguran . Pe drum a fost r pit de fra ii s i mai mari i închis mai mult de un an întrun castel. Cât vreme a fost închis, Toma a scris dou mici tratate de logic formal : un manual de gre eli care pot ap rea în exemplele de ra ionamente standard i un fragment asupra propozi iilor modale.

La câtva timp dup ce a fost eliberat din celula sa, Toma a plecat la coala dominican de la Koln, unde a studiat din 1248 pân în 1252 cu Albertus Magnus. Sub influen a lui, Toma a înv at s aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel, ale c rui lucr ri complete deveniser abia cu pu in timp înainte disponibile în traducere latin .

A fost un elev t cut i meditativ, avea o constitu ie masiv , era lent în mi ri i imperturbabil de calm; colegii îl tachinau spunândui „Bou Taciturn”, îns erau plini de admira ie pentru noti ele lui. „Acest bou taciturn va umple întreaga lume cu mugetul s u”, spusese Albertus. În 1252, avea 27 de ani, era de doi ani preot, îns prea tân r conform standardelor vremii pentru a începe studiile avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de excep ionala

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

capacitate a lui Toma, care a fost trimis la Paris spre a ob ine bacalaureatul canonic i spre a începe s in cursuri teologice apte de al califica pentru titlul de licen iat canonic. În 1256, a c tat titlul de Magistru i a preluat catedra de teologie, iar în 1259 a plecat pentru ase ani în Italia. Cea mai important realizare a primei p i din acest sejur italian a fost ducerea la bun sfâr it a unei lucr ri începute la Paris: „Summa contra Gentiles”.

Toma a fost luat în slujba papei, ca scriitor de rug ciuni i imnuri. În 1265, dup moartea papei Urban, Toma a fost trimis la Roma pentru a deschide o coal dominican . În 1268 a fost trimis înapoi la catedra pe care o de inuse la Paris. În timp ce inea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experien misterioas , pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar al ii ca o pr bu ire mental , care a pus cap t întregii sale activit i de savant.

Nu a mai scris sau dictat niciodat nimic, iar când secretarul s u l-a îndemnat s i continue lucrul la Summa, a r spuns: „Nu pot, pentru tot ceea ce am scris mi se pare c sunt paie”. În 1274 a fost convocat s participe la o întrunire, solicitat de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greac i latin ; de i cu s tatea ubred a pornit în c torie, îns o ran c tat accidental la cap l-a for at s se opreasc la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. Dup câteva s pt mâni a fost transportat la o m stire din apropiere, unde a murit la 7 martie 1274. Procesul canoniz rii lui Toma a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 în 1316 i a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323.

Toma de Aquino a l sat o oper imens . Rezumând filozofia tomist , putem spune c el a admis teza lui Augustin dup care Dumnezeu con ine în sine toate ideile lucrurilor, El fiind cauza tuturor cauzelor. Sufletul este o form spiritual , se na te odat cu corpul, dar nu moare odat cu el. Admite suprema ia puterii spirituale, plecând de la definirea divinit ii ca fiin necesar . Observ c exist lucruri contingente (care se produc printr-o întâmplare, se nasc i pier).

Dac ar presupune, prin absurd, c toate lucrurile sunt contingente, ar ajunge la concluzia c a fost un timp în care nu exista nimic. Or, cum din nimic nu poate proveni decât nimic, iar în prezent exist lumea noastr , respinge presupozi ia c toate sunt contingente i admite c exist o fiin necesar . A admis o dubl cale spre adev r, una a credin ei i alta a ra iunii. Pentru ideea dublului adev r i pen-

Amedeo Preziosi - Biserica Schitu M

Anul XI, nr. 2(114)/2020

tru o anumit îndrept ire a filozofiei la autonomie i demnitate, tomismul a fost condamnat i interzis (1277), apoi recunoscut, în form renovat de neotomism, ca filozofie oficial a catolicismului.

Toma este spiritul cel mai sistematic al întregii filozofii medievale.

Cele 612 întreb ri cu 3.000 de articole ale Summei teologice fixeaz prin „obiec iuni” i r spunsuri la obiec iuni, toate punctele de doctrin care pot intersecta pozi ia cre tin . Toat doctrina este aristotelic .

Termenii aristotelici, de materie form , putere act, devin mijloace pentru a fixa, precis, ra ional, doctrina bisericii.

Partea prim a Summei teologice se ocup de atributele lui Dumnezeu, partea a doua trateaz despre Dumnezeu ca scop i Cristos ca partener al omenirii pe traseul de întoarcere la Dumnezeu, iar partea a treia studiaz contextul cre tin al acestei reîntoarceri: iubirea divin , istoria i contingen a; Dumnezeu este o fiin simpl , etern , perfect , infinit i pururea în act. El a creat lumea care are un început i nu are sfâr it.

Prima întrebare care se pune pentru orice filozofie cre tin , i care se punea în special pentru filozofia medieval , este cea a raporturilor dintre filozofie i dogma supranatural a bisericii. Toma stabile te aici o grani extrem de clar . Procedarea ra ional a intelectului este o introducere în credin . Adev rurile tiin ei, ale „luminii naturale” formeaz o treapt anterioar credin ei, tot a a cum natura este o treapt anterioar a gra iei. Ra iunea natural nu duce decât la pragul sfin eniei. Actul de credin este un act al voin ei libere i tocmai prin aceasta mai meritoriu. Nu exist îns un adev r dublu; adev rul este unul i acela i. Tocmai de aceea ra iunea i dogma nu se pot contrazice. Una explic , prin „lumina natural ” ceea ce arat ca revelat.

Sunt îns adev ruri pe care ra iunea nu le poate în elege, de ex. misterul catului originar, crearea omului prin Logos etc. Nu to i oamenii pot ajunge la adev rurile intelectului filozofic, de aceea credin a este necesar . Pe de alt parte îns , filozofia este necesar teologiei; ea ap adev rurile credin ei contra oric rui atac pe cale ra ional .

Voi dezvolta câteva teme esen iale ale lui, cum ar fi Existen a lui Dumnezeu, care poate fi probat pe cale ra ional . Demonstra ia lui Toma este o demonstra ie care urmeaz de aproape formulele aristotelice: Dumnezeu exist fiindc este „primul motor”; toate lucrurile din lume au o cauz (eficient ) - Dumnezeu; lumea cuprinde existen e contingente (care sunt, dar ar putea s nu fie) i existen e necesare; exist o ierarhie a fiin elor, de la cele mai imperfecte la cele mai perfecte, cea mai perfect fiin fiind Dumnezeu; toate lucrurile par a urm ri un scop suprem i acesta este Dumnezeu. Trebuie s existe în natur o fiin care s fie primul motor, cauza eficace, necesar prin ea îns i, cu totul perfect i guvernând orice lucru prin inteligen a sa. Toma demonstreaz existen a lui Dumnezeu prin cinci probe: Prima prob se deduce din mi carea existent în lume, a doua din necesitatea primei cauze i înl uirea cauzelor, deci trebuie admis o prim cauz - Dumnezeu, a treia se deduce din contingen i din necesitate, i dac toate lucrurile sunt contingente înseamn c a fost un timp în care nu exista nimica pe lume i dac ar fi fost a a, n-ar exista nimica ast zi, fiindc din nimic nu se poate na te decât nimic, a patra se deduce din grada ia fiin elor, existând o fiin care este cauza oric rei existen e, a cincea se deduce din guvernarea lumii, existând o fiin inteligent care conduce i lucrugureanu

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rile lipsite de inteligen , pentru a ajunge i acestea la scopul lor final.

Toma admite teza augustinian dup care Dumnezeu con ine în sine toate ideile lucrurilor. Orice creatur corespunde ca idee, unei esen e divine. Teza augustinian este de origine platonic . Pentru Toma ea nu va fi valabil decât pentru Dumnezeu. Pentru oameni ideile nu sunt decât copii ale lucrurilor din experien . Dumnezeu este cauza tuturor cauzelor. R ul este imperfec iunea care apar ine creaturii - o lips , întrucât creatura nu poate avea perfec iunea lui Dumnezeu.

Sufletul - alt tem - este „o form spiritual ”, dar cea mai joas . El se na te odat cu corpul dar nu moare odat cu el. Nemurirea rezult din caracterul s u spiritual. Cunoa terea uman se face cu ajutorul sim urilor. Intelectul la început pasiv, prime te impresiile din afar , acestea l sând în urma lor - imagini. Intelectul este dotat cu putere de abstrac ie i c ruia îi apar ine gândirea no ional , supe-rioar . Între intelectul uman i cel divin, exist un intelect mai perfect decât al nostru, cel al îngerilor cu ierarhiile lor. Problema intelectului angelic este o problem frumoas - pentru gândirea medieval o inteligen contemplativ , mai perfect ca cea a intelectului uman, mai pur .

Actualizarea fiin ei în substan ele simple are loc gradual, astfel încât spiritele cu cea mai mult actualitate (fiin ) sunt în proximitatea lui Dumnezeu iar spiritele cu cea mai mult poten ialitate (având mai pu in fiin ) sunt mai îndep rtate de Creator. Aceast gradare, ne spune Toma, se sfâr te cu sufletul uman, care de ine ultimul loc în ierarhia substan elor intelectuale.

Omului îi este specific prezen a materiei. El apar ine atât fiin elor imateriale (prin suflet), cât i celor materiale (prin trup). Sufletul omului nu e o inteligen pur ci un intelect poten ial care este asociat unui corp dar are acces la Inteligibil. Astfel, sufletul uman este o substan (este individualizat) intelectual , fiin ând în mod esen ial ca form a corpului. Îndatorat lui Averroes i, evident, lui Aristotel, Toma se situeaz împotriva doctrinelor dualiste (cum ar fi cea a lui Avicenna), astfel încât intelectul, în doctrina tomist , este legat în particular de trupul material. Aceast unitate între suflet i corp reprezint unul din elementele ingenioase ale filosofiei tomiste, prin care se reu te un r spuns limpede la problema raportului materie-spirit. Iat cum func ioneaz el: „Din cauza faptului c de ine, între celelalte sub-

Amedeo Preziosi - Negustor ambulant

23

stan e intelectuale, mai mult poten ialitate, intelectul poten ial al omului se situeaz atât de aproape de lucrurile materiale, încât un lucru material este atras s participe la fiin a sa, pân într-acolo c din suflet i din corp rezult o singur fiin , într-un singur compus, de i aceast fiin , în m sura în care apar ine sufletului, nu este dependent de corp”.

Aceast „atrac ie” a materialului de a participa la fiin a sufletului se explic prin faptul c exist i alte forme, situate mai departe de Dumnezeu decât sufletul, forme care prin statutul lor inferior, tind s participe la fiin a sufletului. Ele sunt îns i mai apropiate de materie, astfel încât nu pot fiin a în afara ei. Acestea sunt forme care nu pot ac iona de la sine, ci numai în conformitate cu determin rile prin care materia se pune la dispozi ia lor. Spre deosebire de îngeri, care nu au nevoie de materie pentru a ac iona i spre deosebire de sufletul uman care ac ioneaz asupra materiei pe de o parte i este multiplicat de materia desemnat , pe de alt parte, formele inferioare sunt doar multiplicate: ele sunt efecte ale determin rilor sensibile.

Sufletul este universal, dar întrucât fiecare individ are materie (corp), configura ia corpului fiind de fiecare dat unic i irepetabil , ea func ioneaz ca un principiu al individua iei; dac sufletul este forma corpului, înseamn c fiecare suflet este, în felul s u, unic, diferit de celelalte: este forma sau actul corpului s u. i dac diferen ele dintre indivizi sunt date de constitu ia sau structura particular a corpului care ac ioneaz ca principiu de individualizare sau de particularizare a formei, înseamn c trebuie s existe tot atâtea suflete individuale câte corpuri exist .Activitatea intelectual a unui individ este diferit de cea a altui individ, datorit diferen elor existente între puterile perceptive, între imaginile i reprezent rile fiec ruia. Ceea ce este sensibil sau particular este perceput, iar percep ia este particular , numai ceea ce este inteligibil fiind în eles.

Mult mai târziu, fondatorul psihologiei analitice, elve ianul Carl Gustav Jung (1875-1961) în cartea sa „Tipuri psihologice” vorbe te despre „individua ie”, atribuindu-i un loc important în psihologie, considerându-l a fi un proces de diferen iere, de dezvoltarea a personalit ii individuale, frânarea lui prejudiciind grav dezvoltarea vital a individului i numai o societate care î i poate conserva coeren a intern i valorile colective acordând totodat individului maxima libertate posibil , are anse de via durabil . Procesul de individua ie nu duce la izolare, ci la o coeziune colectiv mai intens i mai general . „Înainte ca individua ia s devin scop este necesar ca educa ia s -l fi atins pe al ei, respectiv adaptarea la un minimum de norme colective necesare existen ei”, spune Jung i d exemplul plantei care pentru a se dezvolta trebuie s poat cre te în solul în care a fost s dit ; „punctul de vedere individual nu este contrar normeicolective, ci este doar altfel orientat”.

Fac o parantez mai mare i amintesc dou fraze spuse de matematicianul Solomon Marcus într-un discurs inut la Academie, în anul 2015: „S fim preg ti i s în elegem omenescul în diversele sale ipostaze, s admitem c tocmai infinita sa diversitate îi d farmec.

Nu exist dou fe e umane identice, nu exist dou voci umane identice, nu exist dou priviri umane identice”. Cât de simplu, cât concentrare în dou fraze! i de aici, necesitatea spiritului de toleran !

Reiau explica iile lui Toma: Sufletul este capabil de cunoa tere, îns nu percepe inteligibilul în mod direct, ci numai prin lucruri i mai ales între anumite limite i într-un anumit fel, condi ionat de corporalitatea sa. Cunoa terea apare prin contactul cu obiectele individuale i sensibile care imprim în sim uri speciile lor imateriale. Acesta este, de altfel, unul din punctele cruciale prin care Toma se distinge de predecesorii s i , anume rolul trupului în percep ia i intelec ia uman . Ca rezultat imaterial al ac iunii obiectului asupra organului de sim capabil s -l perceap , specia con ine un element inteligibil

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care se reveleaz intelectului. Astfel, intelectul este capabil s primeasc inteligibilele pe care nu le con ine în mod actual (fiind în acest sens un intelect pasiv sau posibil).Pe de alt parte, iluminat fiind de Dumnezeu, el are posibilitatea de a desprinde inteligibilele din imaginile sensibile ale lucrurilor provenite din senza ie. Intervenia gra iei divine este necesar deoarece intelectul uman are nevoie de o înt rire, de interven ia unei puteri supranaturale care s -l ridice dincolo de limitele sale naturale.

Privitor la etica filozofiei sale, pe lâng morala cre tin a realizat o moral ra ional . Natura uman este caracterizat prin ra iune. A lucra dup ra iune înseamn a împliniliber legea moral , înseamn a lucra dup virtute. Or, legea moral face parte din crea ia lui Dumnezeu, exist deci, în lume dou ordine: ordinea naturii i ordinea moral .

Aristotel vorbise în etica sa despre libertatea alegerii; omul are privilegiul de a alege între ac iunile sale, pe când o piatr care cade nui poate alege drumul. Tema Libert ii voin ei a g sit întâia sa dezvoltare puternic în filozofia cre tin , unde omul trebuie s dea socoteal de actele sale în fa a lui Dumnezeu. Momentele voin ei: inten ie, deliberare, sunt analizate în mod clar de Toma. Con tiin a î i spune hot rârea sa înainte i dup ce ac iunea a fost s vâr it . Ceea ce domin în libertatea voin ei este ra iunea - primatul intelectului. Toma împarte virtu ile în virtu i naturale curajul, modestia etc., i virtu i supranaturale - credin a, speran a, iubirea. Toate acestea servesc i ast zi drept baz a unei concep ii realiste a omului în raport cu Divinitatea.

Interesant este problema analizat de Toma i anume, cea a Scopului ultim. Sf. Augustin spunea c un om poate s a eze scopul ultim al voin ei sale în mai multe lucruri, care nu sunt opuse între ele, deci nu se exclud. El este de p rere c Omul nu poate avea mai multe scopuri ultime; este imposibil ca voin a unui om s se îndrepte în acela i timp c tre obiecte diferite, concepute ca scopuri ultime ale sale. Deci, scopul ultim al tuturor oamenilor fiind în mod natural unul, trebuie ca voin a fiec rui om în parte, s se îndrepte c tre un singur scop ultim.

Ra iunea i voin a sunt legate prin faptul c etica presupune exerci iul liber al voin ei. Voin a este o facultate a sufletului, anume partea dorin ei instinctive a sufletului ra ional. Orice natur are o înclina ie numit apetit sau poft . Unele lucruri naturale ac ioneaz

A. Preziosi -

ranc din Tr. Severin

Anul XI, nr. 2(114)/2020

a judeca, cum sunt lucrurile materiale (pietrele), având înclina ii necesare orientate spre autoconservare. Plantele, de exemplu, au asemenea înclina ie. Animalele, pe de alt parte, au apetit natural pe care îns i-l exercit f judecat . Ele au o cogni ie senzorial dedicat în întregime ob inerii scopurilor conjuncturale, dependente de circumstan ele accidentale. Înclina ia natural i percep ia senzorial îi permit animalului s caute ceea ce i se potrive te, s se îndep rteze de ceea ce îi d uneaz i s se opun obstacolelor.

Omul are în plus intelectul sau facultatea de judecare ce îi permite ac ioneze independent de înclina ia natural sau instinct, orientându-se dup ra iune. În acord cu ra iunea, situa iile particulare au un statut contingent. Dac speciile inferioare (animalele) ac ioneaz în interiorul acestor situa ii contingente, în acord numai cu scopul imediat al conserv rii, omul poate în elege caracterul contingent al conjuncturilor pe care le întâlne te i mai ales poate s le deosebeasc de scopul s u final, ob inerea fericirii (eudaimonia, la Aristotel, sau beatitudo, la Toma), adic vederea lui Dumnezeu. În raport cu acest scop final care este natural i necesar, orice situa ie concret este contingent i poate dobândi, cel mult, statutul de mijloc în vederea scopului final. Astfel omul este singura fiin care se folose te de evenimentele particulare pentru a le transforma în obiecte ale unei alegeri libere a mijloacelor destinate atingerii scopului final. To i agen ii umani au, în mod necesar, acela i scop; ei tr iesc îns o via particular , se îndeletnicesc cu practici diferite, mai mult sau mai pu in virtuoase, f când adesea gre eli în ce prive te alegerea potrivit .

Voin a sau apetitul intelectual este facultatea care alege întotdeauna lucrurile particulare care au fost în elese de c tre intelectul teoretic. Din punct de vedere material, Binele este un act de voin , dar din punct de vedere formal el este un act ra ional, deoarece ra iunea este cea care îndreapt omul spre el. Ra iunea este deci cauza libert ii de alegere, iar cea care alege este voin a. De i nu este un act al ra iunii, actul propriu-zis al alegerii este ra ional deoarece are loc sub îndrumarea acesteia. Libertatea voin ei st deci în natura omului iar Dumnezeu, în calitate de cauz prim , nu anuleaz libertatea, ci dimpotriv , o las s se manifeste deoarece cauza prim ac ioneaz asupra fiec rui lucru conform naturii sale. Natura omului este aceea de agent moral care alege liber s voiasc ceea ce este ra ional i puterea de alegere se limiteaz la mijloacele ra ionale ale atingerii scopului final - Fericirea.

Când binele este obiectul apetitului intelectual (voin a), înseamn virtu ile morale sunt acele sentimente care sunt guvernate de raiune în a a fel încât urm resc binele. Ele sunt în elese ca habitus-uri ce constituie caracterul, acele dispozi ii stabile care, dorind binele, determin fiin a uman s foloseasc virtutea intelectual .

Istoria a ar tat devia iile i erorile în care nu de pu ine ori a c zut gândirea filozofic , mai ales cea modern . Studiul asupra acestui aspect al istoriei filozofiei are ca rezultat direct faptul c cea mai acut criz existen ial a umanit ii este prezent în via a omului actual. Prin modul lui de a fi, omul societ ii de ast zi î i desf oar existen a în cadrul exigen elor modernit ii i postmodernit ii. În structura celor dou fenomene sociale prevaleaz în mod substan ial o eroare fundamental , aceea a unei idei gre ite despre Dumnezeu. Dumnezeu este conceput, în cazul în care se crede în existen a lui, ca o realitate absolut care dup ce a creat lumea s-a deta at de ea l sând-o s se conduc singur în libertatea sa, de aici efectul imediat al pierderii sim ului p catului care se verific ast zi. Orice criz existen ial repune în discu ie în mod esen ial problema existen ei lui Dumnezeu, a raportului omului cu Dumnezeu i a realit ii lumii. Explica ia pe care omul o d acestor probleme metafizice, decide în exclusivitate asupra sensului existen ei sale. Când se ignor dependen a de Dum-nezeu se produc drame care distrug c utarea ra ional a armoniei i a sensului existen ei umane.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Drago] NICULESCU

Petre |u\ea ]i reflec\iile sale religioase asupra cunoa]terii Cotitura „teologal ” în sens platonic a lui Petre ea Se pare c radicalizarea religioas , de ordin teologic-cre tin ortodox a reflec iei filozofice a lui Petre ea, a început în anul 1977, cînd, cu prilejul mi rii Goma, represiunea organelor politice i de securitate îi confisc acestuia ni te manuscrise, pentru ca în perioada anilor '80 ea s devin o dev rat cotitur „teologal ” în substan a i maniera de expresie a operei sale. ea men ioneaz o dat , în cuprinsul c ii „Reflec ii religioase asupra cunoa terii” (scris în anii 1977- 980), care face obiectul acestui material, c ar fi fost vorba despre confiscarea manuscrisului „Prometeu” (aflat ast zi sub tipar la editura Eikon). Lucrarea apar ine deci acestei perioade, de fapt, vîrfului ei, i sub aceast cheie trebuie privit i în eles discursul reflexiv al autorului, adept convins al platonismului, cu care lupt împotriva logico-epistemologicului neokantian, cu întregul s u e afodaj de construc ii rigide. Trebuie îns men ionat c genurile literar-filozofice elaborate i expuse de Petre Tu ea în „Teatrul Seminar”, „Filozofia nuan elor”, „Reflec iile” teologale, dar i în dialoguri, monografii i proiecte masive, netereminate v desc o unitate stilistic impresionant , de natur a conferi unitate judicativ , argumentativ i expresiv întregii sale opere i de a demantela ponciful, „mitul”

atât de vehiculat al socratismului exclusiv verbal al autorului i nu al talentului i produc iei sale scriitorice ti.

Foarte precis vede Tu ea în Platon un filozof care gânde te sistemic, pe compartimente, dar i pe angrenajul care confer întregului func ionalitate dinamic optim - i acest lucru apare cel mai pregnant în „Republica”. i pe vremea lui Platon i ast zi, omul evolueaz în cadrul sectoarelor societ ii din care face parte i care se ocup de via a lui, de integrarea, u urarea ei. Dar cât de valid poate fi cunoa terea întregurilor sistemice când creatorul domin marele întreg universal pe care l-a creat i îl st pîne te? Aceasta este i p rerea lui Platon. Îns sistemul nu va fi niciodat alc tuit din c utarea adev rului, binelui, frumosului în natur cu instrumentele puterii suflete ti, ale ra iunii ca principiu activ i ale logicului.

Creator de sistem în filozofie este elevul s u, Aristotel, dar care, mas captiv substan ei din lucruri, pierde dimensiunea metafizic i se îndreapt c tre aparent. Platon este metafizic, Platon atinge idealitatea Ideii, are geniul intuirii ei i proiec iei sale concrete, de aceea, spre diferen de Aristotel, Platon r mâne permanent în dimensiunea filozofiei i a spiritului uman transcendent. Dumnezeu, omul i natura sunt cei trei termeni permanen i ai con tiin ei, termeni existen iali, de care se leag adev rul, binele i frumosul, în afara lor, ca rest, r mânând: forme, iluzii, fapte într-un amestec amorf, necauzator nici

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de principii logice, nici de norme privind ordinea moral i de drept o mla tin neesen ial , p gubitoare de timp, suflet i energii, consumatoare inutil de existen . În cadrul unui sistem po i distinge perechi categoriale, specii, genuri i po i fi religios sau antireligios indiferent nu po i r mâne, c ci aceasta înseamn sterilitate sau stingere religioas . La ea, axiologia nu mai d raport de valoare i de ierarhizarea ei, ci ea devine „expresia imperfec iilor omului istoric” i trebuie legat de psihologia erorilor. De aceea el consider c axiologia real , obiectiv , imaginat de Max Scheller nu poate fi viabil , omul neputând dep i afectul i formalul, deci valorile nefiind în sine.

Axiologia platonic , prin mitul Adrasteei, d m rturie de inegalitatea esen elor, reflectat în treptele i nivelurile existen iale. Aici Platon gînde te mitologic i poetic, nu teologic.

Libertatea, sufletul i via a între terestru i transcendent Dac libertatea este descoperit de cre tini ca surs a dec derii, spiritul nu se poate face înc r spunz tor de ea, c ci Sfîntul Augustin ne spune limpede c „nu vom în elege niciodat cum se întâmpl conlucrarea sufletului cu via a, acest lucru va r mâne pentru totdeauna ascuns”. Deocamdat , „închisoarea sau mormântul” corpului în care cade sufletul, a a cum spune Platon, r mâne o dram valid i suficient , neputând fi dep it . ea vehiculeaz în tot cuprinsul c ii termenul de „obiecticitate”, adic surpinderea esen ei, a lucrului în sine, spre diferen de „obiectivitate” sau „subiectivitate”, care sunt simple moduri apreciative, inând mai degrab de eviden a sufletescului personal sau a celei din sfera lucrului sensibil. Astfel, istoricul nu va putea fi niciodat obiectic, ci numai obiectiv sau subiectiv, c ci lucreaz cu fapte natural-omene ti, i nu cu esen e, în paradigma determinismului istoric cauzal, care nu este altceva decât un pseudodeterminism, determinismul real fiind de natur mistic . La ce se poate supune mai mult istoria decât la a fi tr it i descris - Iorga i Dilthey, retr it i în eleas axiologic - Rickert, sau în eleas prin datele con tiin ei teoretice actuale - Sombart i Spengler? Cu men iunea c tr irea, retr irea i analiza sau descrip ia trecutului sunt superioare ipotezelor i explica iilor, ipotezele fiind fic iuni, iar explica iile, iluzorii.

Esen ial r mâne separa ia natur sau sensibil - idee, aceast „poezie metafizic ” (Gomperz), cea care determin separa ia tiin gândire filozofic . Este impresionant bog ia aspectelor polare pe care ea le mobilizeaz în tratarea diferen ei obiect - esen , aici dincolo, terestru - transcendent, natur (lume creat ) - divin. Partea i întregul (precum i rela ia dintre ele) nu sunt decât caracteristici ale lumii de aici, lumea esen elor fiind „prepredicativ ” (Husserl).

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Omul nu poate st pâni natura integral, cu toate eforturile sale, i chiar dac ar putea, aceasta nu îi asigur accesul la adev r, c ci lumea aceasta este un t râm al inegalit ilor i contradic iilor în care st pânesc „iluziile dialectice” (Kant). De la inegalitatea, chiar i în cer, a esen elor, cam riscant puse pe seama „aceluia i straniu amestec de necesitate i libertate care domne te i în sferele superioare ale Supranaturalului”, ea gliseaz imediat la nivelul inferior, p mântesc, spa iu i timp, al „r cirilor senzoriale afective i dianoetice ale omului scormonitor în sine însu i i în natur , degrad ri empirice ale esen elor, degrad ri logice ale intui iei pure, imposibil în lume, fiind atribut al zeilor i sufletelor nemuritoare”. Aici avem obiectivitate, nu obiecticitate, precizie, nu exactitate, libertatea alegerii între bine i r u de la P catul originar pîn la Judecata de Apoi nu îi asigur omului o cale cert de câ tig i mântuire, ci, în egal m sur , transfigurarea sau c derea în întuneric; iat o dialectic valabil atât la ortodoc i, cât i la catolici, în contextul unui monoteism care face posibil sfin enia i pietatea, spre diferen de politeism, unde lucrurile stau mult mai dificil, cu mul imea aceea de zei antropomorfi.

Dar nu s-a r spuns întreb rii esen iale: Este adev rul accesibil min ii omene ti autonome? Dac r spunsul îl c ut m la Platon, trebuie în primul rînd s ne debaras m de p rerile comentatorilor s i i s îl analiz m prin prisma propriei noastre p reri lucide, care în nici un caz nu trebuie s îl considere pe marele atenian pierdut în social, pedagogic, moral, istoric, ci ca p rinte al intui iei Ideii, a esen elor, a lucrului în sine, a metafizicului transcendent, al divinului, finalmente. În c utarea lui Platon, metoda aplicat de ea urm re te esenele, nu numai logicul, care se refer la concepte, predica ie, social, dup care urmeaz separarea elementelor istorice de cele permanente.

Dac ea este realistul, nelini tit metafizic de adev r, la polul opus modului s u de a verdea platonismul se situeaz Stenzel, cel legat de natur prin ochiul fizic i prin specula iile logice. Separarea de natur marcheaz , de fapt, resorturile dialectice ale conceperii platonismului metafizic, sau ale conceperii metafizice a platonismului (e acela i

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lucru). Între metafizic i natur este o ruptur care te salveaz de la înecul în par ialitate, efemer i superficial. În untrul rela iei dintre Dumnezeu, om i lume adev rul se contope te cu mîntuirea. Un francez a specificat foarte bine: „Platon nu a fost ionian, eleat, pitagorician, ci, permanent, el însu i. Poate fi comparat cu albinele de care vorbe te Montaigne, care umbl din floare în floare, dar mierea este a lor” (Chauvet). Deplasarea gândirii în trecut i în natur nu are leg tur cu gândirea esen ial . Valoarea str lucitoare a lui Platon nu se g se te în gândirea i scrierile sale mitologice, politice, filozofice, tiin ifice - c ci ele nu arat decît limitele i imperfec iunile sale.

Platon este autentic i str lucitor în idealismul s u, în conceptele i intui ia sa vizionar . Acolo r mîne Platon genial i unic.

Diferen a dintre numere i esen e (sau dintre cantitate i calitate) ea este de acord c g sim în matematic i ra ionament riguros i eviden - matematica fiind o tiin exact fiindc este deductiv , dar ele nu au leg tur cu adev rul în sensul esen ei platonice. i iai: matematica este precis , nu exact , exactitatea gândit platonic fiind transcendent . Matematica r mâne doar „o comod crea ie a spiritului liber” (Poincaré), un instrument de cercetare, o ancila, un limbaj. „Naturalul, num rul si utilul sunt oglindite în logic, care nu duce la arhetipuri platonice, la idei ca forme i for e primordiale, cum le nume te Schopenhauer, adic la adev r”, spune ea. Prin con-cep ia sa asupra ideilor, a esen elor, Platon nu l-a continuat pe Socrate în pedagogic; aceasta cu atât mai mult cu cât Socrate, trecând de la virtute la cunoa tere, a declarat c virtutea îi r mîne necunoscut , fiindc este obiect al contradic iei insolubile: virtutea este înn scut (deci esen ) i totu i este coruptibil , deci r mîne un mister. i altfel, progresul tiin ific nu duce la cunoa terea adev rului, din perspectiv platonic , cum de altfel i Sfântul Apostol Pavel considera adev rul ca fiind transcendent: „Ci acum credin a, n dejdea, dragostea r mân aceste trei. Dar mai mare între ele este dragostea (Epistola I c tre Corinteni). „Ca unora care n-avem în vedere cele ce se v d, dar cele ce nu se v d, fiindc cele ce se v d sunt vremelnice, pe când cele ce nu se d sunt ve nice” (Epistola II c tre Corinteni). Numerele lui Pitagora nu reprezint o ordine anterioar , originar a lumii i cosmosului de natur a unifica lucrurile sau a determina rela iile dintre lucruri, fiindc numerele nu sunt esen e i nu au caracter ontic, Numerele in de raiune i nu de lucruri, mai precis de forme ale ra iunii, de forme ra ionale.

Implicarea num rului în lucruri (în substan a lor) nu îl implic în originea lucrurilor. Num rul, i el, r mâne un mister. Foarte bine precizeaz ea diferen a dintre domeniul lucrului i al esen ei originare: „Este posibil o concep ie matematic a lumii în sens cosmografic, dar nu cosmogonic.” Nelini tea metafizic a c ut rii adev rului în idei, în esen e, dep te pitagorismul i aristotelismul; chiar mitologicul i filozoficul mistic din viziunea lui cosmogonic sunt departe de închiderea în natur i natural, ele vizeaz supranaturalul.

Esen ele, ca unit i reale ale lumii, sunt calitative, fiind obiect al metafizicii, pe când teoria numerelor, cu unit ile ei adiacente, care sunt numerele, nu vizeaz decât cantitativul, ordinea prin succesiuni, acumul ri, sc deri, înmul iri, împ iri, extrageri. Pe Socrate îl duce la fundarea moralei cuvântul în sensul lui tehnic, în sens de instrument al conceptului, dar nu al ideii. Limbajul lui Socrate este articulat pe o semantic logic-conceptual a cuvântului, în schimb ideea platonic este simpl , ea poate fi intuit i nu are nevoie de elaborare. Semantica se refer la logic, psihologic, social, la predica ie, în definitiv, la natur . Sensurile i semnifica iile nu ating în nici un fel esen ele. De aceea i intrepretarea i în elegerea lor nasc polemici, dispute, din

27

cauza plurivalen ei - opus univalen ei pure i inconfundabile a esen elor. „Semnifica ia unui cuvânt este logic i empiric legat de complexitatea omului concret i polisemia de imperfec iunile lui, ca i relativitatea actelor limbajului i cunoa terii. Ideea platonic este simpl i paradoxul acestei esen e const din complexitatea copiei care- i activeaz existen a prin participare, ca expresie a esen ei sale.”

Iubirea cre tin

i poarta spre Absolut

Iubirea cre tin este iubirea mistic , precum spune Pseudo-Dionisie Areopagitul, este unire cu Dumnezeu, deplin realizat în sfin enie. Revela ia muzicii (ex. Bach, Beethoven) este mai înalt decât în elepciunea i filzofia. Ea nu vorbe te prin cuvinte, iar poarta spre Absolut, deschis omului integral, ei îi este oricând accesibil . Omul care se implic în tiin , art , tehnic , în via a social manifest dinamism, activism, dar nu este posesor al adev rului; contemplativul credincios manifest pasivism, el a teapt i prime te, el poate atinge adev rul revelat mai lesne i mai sigur prin adâncirea în credin , în propria con tiin , în propriul suflet. Aici vorbim de eros divin. Cel lalt Eros, n scut de Afrodita, din Teogonia hesiodic , produs al unei abstrac ii i al unei reflec ii filozofice, Erosul teogonic, element primitiv al lumii, împreun cu Haos i Geea, este Amor, cel care a luat parte la crea ie, asigurând perpetuarea vie ii, puterea care pe p mânt apropie i une te sexele, n sc tor al unei infinite i irezistibile ac iuni celebrate de filozofi ca Platon, de poe i ca Sofocle, Euripide. Prezentarea naturalist a acestei divinit i - tîn r b iat înaripat, de o frumuse e minunat , înarmat cu arc i s ge i inevitabile, care str pung inimile, sau cu o for care le consum - ne arat deosebirea dintre mitologie i religie. „Tradi ie, mitologie cosmic , biogonic , istorie, filozofie i psihologie - nu ne scot din natur .” Mircea Eliade prive te miturile ca paradigme cu r cin transcendent , dar atunci reprezent rile artei?

Credin a din templu a grecului, pasivitatea tutelar de acolo a zeilor nu avea nevoie de aventuri mitologice sau poetice. Mitul i ideea platonic stau deasupra, înaintea lucrurilor, mitul devenind în religie divinitate i obiect de cult. Ideea platonic exprim setea de certitudine.

Platon a afirmat: „Cu cât ne întoarcem mai înapoi, cu atât suntem mai aproape de zei”. Existen alismul ateu i utilul (utilitarismul) realizat adev r - ambele în desp irea dramatic a existen ei de esen .

Dar Eros f virtute, chiar în ascensiunea lui spre idei, nu poate duce la fericire, iar cele patru virtu i distinse de Platon sunt: în elepciunea, rb ia (curajul), cump tarea (st pânirea de sine) i dreptatea. Virtutea este cea care confer s tate i frumuse e sufletului. Pentru Platon, lumea sensibil i cuvântul scris sau vorbit sunt exterioare sufletului, care aspir la mântuire, calea care une te oamenii pe p mânt fiind iubirea. Fedru încheie în „Banchetul”: „Dintre to i zeii Eros este cel mai vechi, cel mai august i cel mai capabil de a face omul virtuos i fericit în timpul vie ii i dup moarte”. Medicul Eryximah aduce elogiu iubirii, afirmînd c puterea zeului i m re ia lui îl definesc ca principiu al unific rii i armoniei elementelor opuse: „Mi carea a trilor, s tatea oamenilor, animalelor i plantelor, succesiunea normal a anotimpurilor, atitudinea fa de vii i de mor i, raporturile dintre zei i oameni, înclina iile sacre ale oamenilor, transparen a, justi ia, pacea, bun von a zeilor, toate î i au izvorul în puterea universal a iubirii, care procur fericirea perfect , legat de bine. „Aristofan cel descompus nu a ascultat sfatul medicului i a r mas adept haosului erotic al Atenei i preferin ei lui pentru amorul nefiresc, fiindc astfel se men ine puritatea ini ial a unit ilor ana-tomice - b rbat i femeie (dubli i duble). Pe cînd cei proveni i din androgini, cuplul mascul - femel se caut pentru restabilirea unit ii primordiale. Dar ei se afl pe treapta de jos. Astfel, zeul iubirii este cel care prezideaz i firescul i nefirescul. Formul mitologic n scut din fantezia unui artist corupt.

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Omul este dep it de esen e prin fic iunile gândirii, prin iluziile sim urilor i prin opacitatea faptelor; cea care surprinde coresponden ele dintre om i lucruri este inspira ia religioas sau poetic .

Agathon, poetul, spune: „Eros d pacea oamenilor, calmul m rii, lini te avânturilor, un pat i somnul durerii”. Dialectica socratic surprinde iubirea frumuse ii fizice, a frumuse ii suflete ti, a inteligen ei ca sediu, a tiin ei i, în sfîr it, a treptei ultime, a tiin ei frumoslui divin, etern, real, fa de care toate celelalte sunt repere, dar dialectica transform sentimentul în idee i de aceea probabil Nae Ionescu spune c iubirea platonic se opre te la poarta Absolutului, fiindc ideea platonic dep te tensiunea polar subiect-obiect i predica ia prin natura ei transcendent , transdialectic .

Legea Adrasteei (nimfa care l-a hr nit pe Zeus în pe ter cu laptele caprei Amaltheea) condamn virtutea la neîn elegere a naturii ei i la mister, c ci, socratic vorbind, omul n scut virtuos (deci d ruit de esen a zeului) este coruptibil. În „Menon”, Alcibiade ilustreaz aceast contradic ie. Filozoficul, la Platon, este atât de puternic încât duce la contopirea sentimentului cu în elepciunea. Diotima l-a ini iat, în schimb, pe Socrate în tainele iubirii, de aceea Socrate pleac de la frumosul p mântesc i de la tiin a naturii pentru a ajunge la tiin a frumosului absolut, situat „dincolo de bolta cereasc ”, unde stau zeii i ideile. i iat cum se ajunge de la p mînt la ceresc. Eros nu este zeu, ci daimon, mijlocitor între oameni i zei, dar posesor de calit i divine. Fiind daimon, deci mijlocitor, el demonstreaz prin sine i prin func ia lui finalitatea transcendent a iubirii.

Dialectic

i esen e, sau limitele ra iunii autonome de aflare a adev rului

Limbajul, psihologicul i natura trebuie dep ite prin religios sau metafizic, limitele ra iunii umane coincizând cu limitele naturii, din care nu fac parte adev rul, binele i frumosul, care sunt situate dincolo de ra iune i de natur . Lumea ideilor platonice nu poate fi coborât în om. Dialcectica este forma imperfec iunii omului în desf urarea lui în timp i în spa iu, tiinta adev rat este tiinta esen elor, a realit ii propriu-zise sau a exactit ii. ea afirm c în afara cultiv rii platoniciene a transcendentului i a limitelor pl smuitoare ale omului în natur nu mai r mâne decît animalismul. Logica pur (Bolzano, Husserl) i matematica pur (Bolzano) nu ofer certitudinea metafizic a adev rului.

Obiectul ideal al gândirii arunc ra iunea autonom în mod imaginar dincolo de timp i de spa iu. Berkeley gânde te sim ul religios - i numai astfel impresionismul poate avea valoare gnoseologic i estetic . tiin a perfect are ca obiect transcendentul, de aceea Platon nu se poate în-toarce la presocratici. În omul platonic reverbereaz p reri i amintiri terse dintr-o alt via sufleteasc , el nu î i poate promite atingerea concretului fiindc este legat de ni te orizonturi mult mai înalte i care vin din trecut, apar in toare esen ialului transcendent.

Aspectele terestre ale platonicului hr nesc interesul pedagogic al lui Stenzel, dar nimic mai mult. C ci orice abordare, orice privire pedagogicpolitic asupra ideilor nu îng duie în elegerea termenilor: individ, comunitate, natur , moarte, nemurire, procrea ie, crea ie, imita ie, participa ie, concept, predica ie, corp, suflet, unitate, multuplicitate, natural, supranatural, sensibil suprasensibil, limit , nem rginire, timpul, spa iul, purul formal i cel real, metoda, spiritul, rela ia între termenii zeu, om i natur , c ci dialectica este tutelar în acest registru i ea nu poate duce decât la analize i sinteze relative.

Elementele socratice istorice devin la Platon o realitate care nu mai este dedus logic, ci este produs de o putere transcendent . În aceasta const marele, genialul salt platonic, un gestalt care apar ine geniului intuitiv sau revela iei, ceea ce, în esen , este acela i lucru.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

a cum Unul i multiplul eleat devin idei fundamentale ale unei doctrine a spiritului, transformare, se pare, stimulat de atomismul presocratic al lui Leucip i Democrit. Cu toat ancorarea în natural i materie, mi carea de la Parmenide la Leucip i Democrit se concretizeaz ca eveniment simbolic: Unul mic, cu determinare esen ial poate fi st pînit i în eles în acela i mod ca i Unul imens, distribuit peste tot în crea ie f pierdere. Indivizibilul atomic devine indivizibilul eidos din dialogurile tîrzii: „Sofistul”, „Fileb”, „Politicul”. „Platon a intuit, ca i fizicianul modern, c nu exist unit i reale la nivel material, fiind transcendente, ca i adev rul.” Cosmosul platonic nu poate fi gândit prin causa sui, ordinea în univers fiind cosmogonic determinat de Demiurg. „Adev rul este inaccesibil pe p mânt, esen ele existând în afara lucrurilor, imperceptibile i neformulabile ra ional”, ci intuite metafizic ca idei, iar sediul ideilor nu se afl nici în lucruri, nici în sufeltul p str tor de amintiri i primitor de impresii. Platon manifest o viziune mistic fa de lume i de adev r, pe când înv tura ra ional este limitat de speran a cl dit pe lumea sensibil i pe valoarea relativ a judec ii, nu pe esen e.

Dianoia, „ra iunea des vîr it ” a lui Aristotel, poate primi adev rul, dar nu-l poate produce în intimitatea motorului ei ac ional. „Natura lucrurilor” înseamn esen , iar aceasta este obiectul me-tafizicii, nu al cunoa terii legice sau empirice. Spiritul uman este mult mai bogat decît ra iunea, miturile, harurile, intui iile i credin ele fiind mult mai vaste i mai consistente decît simplul mit al ra iunii. Deplasarea ra ional a omului autonom în câmpul dialecticii re realizeaz între fic iuni utile sau pl cute, nevoi i lucruri sensibile, ra iunea îl face s vad esen ele în însu irile lucrurilor (calit i, Platon), pe acestea el le consider eseniale, câmpul dialecticii vizeaz lumea sensibil , iar acest lucru este valabil pîn în zilele noastre. Iat ce frumos pledeaz ea cauza transcendentului purt tor de adev r, Logos i esen : „Se poate vorbi de o viziune istoric ? Omul autonom este haotic, iar cel religios se situeaz în afara timpului. Ra iunea celui dintâi usuc via a prin forme goale sau prin timpul logicii extensiei, o tope te în natur . Sentimentul celui religios îl înal . tiin a natural motiveaz orice, fiind st pânit de principiul indiferen ei; ca i natura, cea mistic-oglinditoare, este îndreptat spre Binele suprem i este st pînit de necesitatea acordului între Dumnezeu, om, comunitatea de credin biserica i natur . Dac omul reduce realitatea la natur , comunitate i individ, tr ie te în instabilitate i sfâr te în moarte, toat istoria lui putând fi prins în doi termeni: sisifism i neant, ra iunea lui devenind sediul speciilor.

Când fericirea se contope te cu pl cerea, asist m la un spectacol material, peste care se a eaz logica iluzorie a omului dezdivinizat, al rui spirit se îneac în natura închipuit ”.

Amedeo Preziosi - Tipuri de Bucure ti

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (VI) 6. Religiile indienilor Partea a II-a B. Brahmanismul. Întinzîndu-se pe perioada dintre epoca vedic i momentul apari iei budismului, brahmanismul sau crea ia doctrinar a brahmanilor nu constituie la drept vorbind o nou religie, ci remarcabilul rezultat al sistematiz rii religiei vedice, respectiv vedismul infuzat cu concep ii filosofico-teologice noi.

Un redutabil argument în acest sens constituie marea asem nare dintre panteoanele celor dou credin e: „Zeii sunt aceia i, dar iau înf ri antropomorfe accentuate” (E. Vasilescu), fie c unii dintre ei dobândesc o importan teologic mai mare, fie c „al ii decad cu totul sau î i schimb atribu iile”!

Esen ial este faptul c divinit ile vedice „p lesc” i, în perioada brahman , se subordoneaz unei divinit i noi, fiin suprem numit ba Prajâpati („st pânul creaturilor”), ba Puru a („omul” sau „partea rb teasc ”), ba Brahman, despre care textele brahmanice nu numai nu afirm cu claritate ce este (spirit, substan primordial , inteligen creatoare, atotputere sau toate la un loc), dar chiar se contrazic aproape la fiecare pas.

De fapt, rug ciunea sacrificial fiind învestit cu puteri deosebite (este considerat îns i „puterea creatoare a universului”) i absolutul sau principiul universal existând prin sine ca o neîntrerupt aspira ie uman întru scufundarea/„topirea” în el prin medita ie, Brahman este în întregime crea ia preo ilor care i-au dat nume i-l slujesc: considerat fiin a absolut (f form i adesea f nume), aceast abstrac iune filosofico-panteistic a brahmanilor (totuna cu lumea care eman din el, c ci „umple lumea i lumea se cuprinde în el”, respectiv imobilul ce mi lumea i a c rui putere este concentrat în „formulele, gesturile i instrumentele sacrificiului”) a r mas pân în prezent zeul brahmanilor i intelectualilor, indienii de rând continuând ne informeaz acela i Vasilescu s se închine „unora dintre zeii din perioada vedic sau altor zei noi de mai mic importan ”.

Principalele izvoare pentru cunoa terea brahmanismului sunt acele Brahmanas („Explica ii brahmane”) de care aminteam la începutul acestui capitol, unde nu se fac preciz ri doar cu privire la leg tura dintre imnurile vedice cântate de preo i, la formulele întrebuin ate de ei i la gesturile cerute lor în ritualul sacrificiilor, ci, pe baza unor interpret ri mistice i alegorice, brahmanii s-au dedat la subtile specula ii asupra fiec rui rit, ba chiar asupra fiec rui verset vedic, a a încât exist felurite comentarii pentru cele patru Vede, func ie de colile teologice care le-au alc tuit.

Fiecare din aceste Brahmanas (anexe la Vede) con ine o sec iune intitulat Âranyakas („Cuget ri din p dure”), înv turi destinate credincio ilor/eremi ilor retra i în p dure pentru a putea medita în

lini te, i unde, spre deosebire de Brahmane, se accentueaz spiritul mistic al în elesului despre crea ie, natura zeilor, ceremonii religioase, sacrificii etc.

Anexele la Brahmane, implicit la Âranyakas, se numesc Upaniade („Înv turi secrete”). Aceste anexe ale anexelor la Vede, în care specula ia teologico-filosofic (originea lumii, fiin a i fiin area, natura zeilor, sufletul omenesc i raporturile lui cu sufletul divin i/ sau materia etc.) este destinat doar unui num r restrîns de ini ia i, reduc întreaga existen la absolut.

Dar cu tot hiperidealismul Upani adelor, datorit faptului c nu sunt în întregime opera brahmanilor (se presupune c autorii celor mai multe Înv turi secrete ceau parte din casta regilor i nobililor), în ele se constat o libertate de gândire „care merge uneori pân la ateism” (E. Vasilescu).

Pe lâng literatura sfânt i inspirat (Brahmane, Âranyace, Upani ade, Vedele propriu-zise), brahmanismul poate fi cunoscut i din scrieri f aceast însu ire, dar comparabile cu „sfintele” în ceea ce prive te autoritatea, scrieri incluse în categoria „tradi ie” ( mriti). Cele mai cunoscute între pl smuirile de acest gen sunt tras („fir conduc tor”, „precept”), acele formidabile manuale/culegeri de înv turi tradi ionale despre cult i via a moral , care, într-un stil extrem de lapidar, ilustreaz diferen ele de gândire dintre colile teologice ce le-au întocmit.

Cu timpul, în locul acestor tras (voluminoase coduri sau tratate de moral ori politic , mai exact culegeri i sistematiz ri de tradi ii morale, religioase i politico-juridice), au ap rut âstras, cel mai cunoscut între acestea fiind Mânava-Dharma- âstra („Cartea legii lui Manu” sau, mai scurt, „Codul lui Manu”).

Despre cugetarea brahman privind cosmogonia sau originea lumii am scris pe larg în capitolul 4 al acestei lucr ri Concep ii cosmogonice indiene, chineze ti i grece ti. Din amplele i subtilele comentarii brahmanice pe marginea Imnului crea iunii se desprinde atât ideea c iubirea este puntea de leg tur dintre nefiin i fiin , acea iubire oarb i incon tient ce st la baza lumii con tiente i reprezint „prima s mân a inteligen ei” (E. Vasilescu), cât i splendida idee mitologico-filosofic a Genesei indiene: în marea ap a începutului, germenele vie ii a dat na tere cosmicului ou de aur (oul sta se mai întâlne te în thegonia orfic , la per i, fenicieni etc.), unde s luia Brahma sau Puru a, pe care acesta l-a spart pentru ca din cele dou coji s z misleasc cerul i p mântul.

Alte versiuni cosmogonice ale Brahmanelor i Upani adelor accentueaz ideea c lumea în întregime este o emana ie din substan a divin a fiin ei primordiale (Brahma sau Puru a). De pild , în una dintre Brahmane se afirm c , la început, Sufletul universal era totuna cu Puru a, care pe urm s-a despicat în dou p i de sex opus („Fie-

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care fiin uman era, de fapt, o sfer cu patru mâini i patru picioare, dou fe e pe un singur cap, dou sexe, dou jum i lipite spate în spate, jum tatea b rb teasc , copil al Soarelui, jum tate femeiasc , fiic a P mântului, amândou închinându-se Lunii”, ne face cunoscut Platon în Mitul androginului din dialogul Banchetul), astfel prin neîncetate transform ri în perechi de felurite fiin e - n scându-se tot ce exist , „de la cele mai m runte viet i pân la zeii în i”.

Brahmanele i Upani adele prezint mari diferen e de gândire în ceea ce prive te delicata chestiune a sufletului i a mântuirii, c ci dac în literatura brahmanic , exclusiva crea ie a preo ilor, lumea se confund cu Brahman, în literatura upani adic (a nobililor) apare Âtman în locul lui Brahman. Cu necesara precizare c acest concept upani adic nu-l dep te pe cel brahmanic într-ale preciziei i clarit ii, deoarece nu au numai oamenii un „suflu”, „suflare” sau „suflet” ( sta-i sensul atribuit lui Âtman), cu rol de principiu unificator i de coordonator al sim urilor, ci toate fiin ele i lucrurile din lume au în fiin a lor ceva sufletesc (for a vital care se manifest în diferite forme i, în plan filosofic, a dus la mult l udatul vitalism bergsonian), ba chiar exist un Âtman universal, „un suflet al lumii, asem tor cu sufletul omenesc i din care sufletul omenesc eman ca scânteia din foc” (E. Vasilescu).

Nota 3: S fie o pur întâmplare c principiul dinamic al stoicilor se nume te Sufletul lumii, concept care mai târziu va fi preluat de Plotin?...

La fel ca în toate sistemele ezoterice antice, Âtmanul upani adic nu numai c nu poate fi cunoscut nici prin observa ie i nici prin ra ionament, instrumentele de lucru ale unui cuget tor, dar esen a lui se sustrage exprim rii în cuvinte, tot a a cum în Cartea despre Tao i virtu ile sale (Bibliotheca Orientalis, Editura tiin ific , Bucure ti, 1999) se spune înc din Versetul I c Tao („Ceea ce nu are nume”) nu poate fi desemnat printr-un nume. Cu toate astea, sunt de p rere upani adi tii, Âtman poate fi cunoscut pe calea supra-

Preziosi - Constantina din Rm. Vâlcea

Anul XI, nr. 2(114)/2020

sensibil a intui iei directe cu ajutorul tehnicilor Yoga, ansamblu de exerci ii fizico-mentale, inclusiv respira ii, prin care practicantul se concentreaz asupra eu-lui i ajunge s cunoasc acest mare i unic adev r: c Âtman sau natura spiritual a lumii este cea mai pur esen a întregii existen e i c sufletul sau veritabila sa fiin constituie o parte din Tot! De-abia dup ce descoper c „Âtman e ti tu”, sufletul c ut torului se umple de o negr it fericire, dobânde te pentru totdeauna convingerea c în lume totul este mâyâ (aparen în el toare) i c adev rata realitate se cheam Âtman sau Brahman, motiv pentru care simte doar repulsie fa de vremelnicile lucruri p mânte ti i dore te cu ardoare s fie resorbit în marele Tot sau Âtman-Brahman.

Pe scurt, aceasta este calea eliber rii i mântuirii brahmane, inclusiv în mai tân ra concep ie upani adic .

Vas zic , dac mântuirea în perioada vedic era de neconceput sacrificii sau „împlinirea faptelor legii”, în brahmanism ea se bazeaz pe cunoa tere, încât Mircea Eliade utilizeaz sintagma „nemurire impersonal ” în cazul „ilumina ilor”, acei oameni pentru care moartea reprezint suprema eliberare, adic ruperea ultimelor leg turi cu lucrurile mânte ti i definitiva scufundare în Sufletul universal.

Numai c majoritatea muritorilor nu izbutesc ca într-o singur via s ajung la acel grad de perfec iune din care s rezulte fericirea eliber rii, a a c au nevoie de un lung ir de vie i în vederea purific rii pân la deplina eliberare. În Codul lui Manu este înf at drumul lung i anevoios al rena terilor succesive (drumul începe cu stadiul demonilor, continu cu cel al animalelor inferioare i al purific rii umane prin evolu ie pân la casta brahmanilor), apoi, dup un scurt popas al sufletului la nivelul spiritelor, acesta trece în nemurire (se dizolv în infinit), suprema faz „f gânduri i f vise” a unui soi de somn profund.

Dar peregrinarea sufletului (samsâra, metempsihoz , transmigra ie) nu trebuie s ne-o imagin m ca fiind drumul ascendent al necontenitei purific ri pân la eliberarea din c tu ele aparen ialului, ci procesul se supune unei legi rigide, care - ne în tiin eaz E. Vasilescu - „face ca sufletul s renasc într-o via mai bun sau mai rea dup calitatea faptelor din via a anterioar ”.

Factorul spiritual care genereaz rena terea i calitatea vie ilor ulterioare poart numele de karman sau karma (fapt , act), altfel spus „leg tura indisolubil dintre fapt i destin” (Theofil Simenschy în cartea Cultur i filosofie indian în texte i studii, factor conceput fie ca materia subtil ce îngreuneaz sufletul i-l oblig s renasc , fie ca totalitatea energiilor poten iale care apas asupra vie ilor succesive.

Partea bun a samsârei, considerat de mul i indiani ti „o racil a societ ii indiene”, este aceea c , prin fapte bune, credincio ii c utau se preg teasc pentru o nou via , implicit pentru fericitul moment al încet rii rena terilor, iar prin aceasta s se elibereze de constrângerile karmei.

Transmigra ia sufletelor este marea noutate a Upani adelor, care va exercita o profund influen nu numai în gândirea i religia/ religiile indienilor, ci i în modul de manifestare al altor popoare antice. De pild , ne în tiin eaz Th. Simenschy în opul mai sus amintit, pe filier greceasc (Pitagora i, îndeosebi, Platon erau adep ii metempsihozei) se presupune c „ i evreii au cunoscut ceva din înv tura aceasta, judecând dup întrebarea pe care o pune Mântuitorul: «Cine a p tuit, omul acesta sau p rin ii lui, c s-a n scut orb?» (Ioan 9/ 2)”. Deoarece dac orbul a p tuit, lucrul acesta nu putea s se întâmple decât într-o via anterioar ...

Dac filosofia din perioada brahman , strâns legat de religie i practicile cultului, nu avea în faza de început „o închegare sistematic i un principiu bine stabilit”, cu timpul ea „s-a fixat în câteva sisteme, dintre care unele sunt considerate «ortodoxe», pentru c se bazeaz

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe înv turile din Vede, iar altele ca «eterodoxe», pentru c neag autoritatea Vedelor” (E. Vasilescu).

Dintre cele ase sisteme filososfice ortodoxe ale Upani adelor (Nyâya, Vaise ika, Sâmkhya, Yoga, Mimamsâ i Vedânta), cel mai important este Vedânta („sfâr itul Vedelor”), sistemul panteist pe care l-a consacrat (i-a dat forma actual ) marele comentator indian ankara (c.780-c.820) i care dureaz din epoca brahman i pân în prezent, gra ie unei abstrac iuni i unei subtilit i neegalate chiar de excesul speculativ al scolasticii medievale.

Singura realitate a lumii, în concep ia lui ankara, este Brahman (absolutul). Dar lumea nu este totuna cu Brahman, deoarece ea este doar o iluzie a realit ii brahmanice. Iat de ce, sus ine marele comentator, este f rost orice tiin care urm re te cunoa terea acestei lumi ireale. Da, c ci nu numai c este o eroare, deoarece „studiaz ceva care nu exist ”, dar este i o mare primejdie prin faptul c „leag individul de o iluzie de care ar trebui s scape”.

Motiv în plus, ne inforneaz profesorul E. Vasilescu, ca Vedânta vad în cunoa terea adev ratei realit i singurul procedeu de mântuire: „Când individul ajunge s tie c sufletul s u este una cu absolutul, cu Brahman, atunci el scap de karman i de rena terea într-o nou via , pentru a intra în marea i unica realitate, în Brahman”. În paralel cu Vedânta, în Upani ade s-a dezvoltat Sâmkhya („socoteal ”, „enumerare”), sistem realist-ateist (de altminteri, la fel ca Vedânta), atribuit legendarului Kapila, despre care se presupune ar fi tr it în secolul al VI-lea î.e.n., sistem în care sunt enumerate cele 25 de principii constitutive ale lumii. De fapt, un sistem dualist, deoarece în seria celor 25 de elemente, din care autorul pretinde c este alc tuit lumea, conteaz doar primul (Prakriti sau natura material ) i ultimul (Puru a sau natura spiritual ).

Dar cu toate c lumea material i lumea spiritual sunt la fel de reale i ve nice, fiecare cu existen a sa separat , totu i, sufletele individuale au fost închise în trup „ca într-o închisoare material ”, a a încât strânsa, uimitoarea i inexplicabla leg tur la nivel filosofic (vezi r sun torul e ec al cartezianismului la acest capitol), este senza ional ilustrat prin urm toarea metafor : orbul (trupul) poart pe umeri ologul (sufletul)! Evident, cu speran a c atunci când sufletul i cunoa te adev rata sa natur i menire (faza con tien ei c mântuirea are prioritate), „el rupe lan urile materiei i intr într-un somn ve nic, f vise, în impasibilitatea absolut ” (E. Vasilescu)... Întrucât Yoga este o practic ascetic i mistic , bazat pe sistemul Sâmkhya, iar urmele ei se reg sesc în RigVeda i în vechile procedee mistice ale arienilor, i întrucât scopul suprem al yoghinului este dobândirea mântuirii prin ascez i exerci ii întru completa st pânire a trupului (post, mortificare, controlul respira iei, suprimarea activit ii sim urilor pentru lumea exterioar , medita ie etc.), adev rata practic Yoga cere ca, dup dobândirea unor însu iri neobi nuite (diminuarea proceselor fiziologice pân la totala lor încetare, mersul pe cuie sau pe c rbuni aprin i etc.), practicntul s nu se foloseasc de ele întrun meschin mod publicitar-pecuniar, ci a a cum arat Mircea Eliade în lucrarea Le Yoga - s ajung la mântuire prin cufundarea în Dumnezeu, asta deoarece sistemul Yoga admite Dumnezeul numit I vara, conceput ca un spirit superior.

Cel mai important dintre sistemele brahmanice heterodoxe este Cârvâka, un sistem care neag existen a lui Dumnezeu, a sufletului i a vie ii dup moarte. Tocmai de aceea, în autentic manier epicureist , el recomand „tr irea vie ii în toate bucuriile i pl cerile ei”. Optimist în

31

aparen , socoate E. Vasilescu, „sistemul acesta are la baz acela i exasperant pesimism indian: gustarea pl cerilor nu este altceva decât un mijloc de a u ura durerea existen ei”.

Nota 4: Doar câteva cuvinte despre dharma sau legea brahman , care cu toate c ast zi nu are o existen legal înc se men ine în via a social a indienilor, c ci grija de c petenie a legiuitorului brahman, a a cum rezult din Codul lui Manu, a fost aceea de a men ine i a înt ri închistat-ineficientul sistem al castelor. Prima cast , cea cu rol de monopol al puterii moral-spirituale, este casta brahmanilor: reprezentan ii ei îndeplinesc orice act religios, studiaz Vedele i le explic . Cea de-a doua cast (a nobililor i r zboinicilor), din care odinioar se alegeau regii, f cea concuren brahmanilor: de i nu aveau atribu ii religioase, ci doar îns rcin ri administrative i judetore ti, reprezentan ii acestei caste erau oameni cul i, aveau voie citeasc Vedele (nu s le i interpreteze), iar din rândul lor s-au ridicat însemna i filosofi i litera i. A treia cast , numit vai ya („st pânii casei”), era/este format din clasa de mijloc: agricultori, me teugari i negustori. Aceste trei caste erau ale arienilor. Dedesubtul lor, în principiu f niciun drept (inclusiv dreptul de-a citi Vedele), era casta dra a nearienilor (b tina ii subjuga i de arieni): orice impolite e sau tentativ de nesupunere a acestora în fa a reprezentan ilor celor trei caste superioare era pedepsit cu asprime de legea brahman . Din c toriile dintre un udra i membrii celorlalte caste, torii interzise de dharma, au rezultat o serie de subcaste, condi ia social a membrilor acestora fiind îngrozitoare. Pe ultima treapt a vie ii sociale indiene se situau cei din paria („în afar de cast ”), termen portughez în care erau inclu i de-a valma oropsi ii i barbarii, adic adep ii altor religii decât cele ale indienilor arieni (mahomedanii, cre tinii etc.). Desigur, brahmanii au încercat s atribuie castelor o origine divin , acreditând ideea c ele toate rezult din Puru a, omul primordial care s-a oferit pe sine ca sacrificiu mistic: brahmanii au luat na tere din capul lui, r zboinicii din bra e, agricultorii din coapse i dra din picioare. Îns , mai presus de inflexibilitatea legii brahmane, se situeaz urm torul adev r, corect sesizat de profesorul Emilian Vasilescu: „Izbutind s fac din casta lor centrul vie ii politice, economice, sociale i culturale din India, brahmanii au devenit cu vremea sclavii propriilor rânduieli”, asta deoarece ea cuprinde „un nesfâr it num r de prescrip ii care îngr desc de aproape via a brahmanului de la na tere pân la mormânt”.

Amedeo Preziosi -

nci tinere

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Daniel MARI}

Poetul prin labirint Travestiul ludic al lui Daniel Marian este deja o marc înregistrat . Între identificarea organic i deta area ironic -sarcastic din poemele sale, banalitatea i anodinul sunt înnobilate cu descrip ia ingenioas a tr irilor proprii, prin solu ii ingenioase de contrast, înclina ia spre paradox i specula ie metafizic .

Cu firul de plumb la temelia poemului, în trecere i într-o lumin anume, poetul decupeaz i concretizeaz , cu nuan de parabol , st ri existen iale imprevizibile, de la o extrem la altele. „la mine se num oasele precum scânteile/ sunt paznicul translucid al unei lumi care abia mai respir / craniul acelei lumi a fost pus pe foc mai de mult s m rturiseasc / s deconspire a toat lenea i a tuturor p catelor/ a a o punem de revolu ii prin cimitire/ noi orbii i schilozii care înv m s ne facem treaba” (acolo unde se scutur lumile).

Intui ia e fericit pentru posibilit ile de reac ie ale poetului, i pentru acelea de realizare a libert ii lirice, una ce contracareaz pitorescul desuet printr-o figura ie metaforic rostit cu voluptate i rev rs ri baroce de cuvinte mustoase, ceea ce îi confer o dimensiune inedit : „la un moment dat/ pesemne inoportun/ Dumnezeu a vrut/ fac un experiment/ din curiozitate i/ nu prea ortodox//I-a trebuit ca juc rie/ pe Adam i pe Eva/ dup care ace tia/ deveniser în stare/ -i fure meseria/ nerecunosc tori opaci/ ce erau i îndat blestema i/ / cu toate istoriile crunte laolalt / plagiat dup plagiat chiar/ a a ceva nu poate fi îng duit// r zbun -te Doamne pentru/ taina sâmburelui u/ sortit derizoriului/ unei priveli ti omene ti!” (observa ii dintrun sâmbure înc neexplodat (VI)).

Altoiurile poetice, ni te scrijelituri pe domeniile memoriei, î i dau întâlnire i se amalgameaz , vorbesc singure i o iau razna, î i au conven iile lor secrete, se desfac în crisalida neîntâmplatului. Grotescul este camaradul de r zboi al tragicului, de o maturitate viril , cele dou contrapuneri se r nesc, cad, se ridic , biciuind nemilos cuvintele. Senin tatea nu numai a contempl rii, dar i a revoltei, capacitatea construirii versului, ne apar evidente: „fiecare î i tr ie te/ propria halucina ie/ doar c toate acestea/ sunt tangente/ între ele// exist de altfel/ o cale de acces/ comun pentru/ nebunie/ pe care se urc / din diverse puncte/ stadii evolutive// precum o terapie/ pentru a face posibili / existen a chiar i/ dincolo de moarte” (sfânta relativitate).

Daniel Marian are curajul s vin , f prudente reineri, dar cu o proiec ie în inteligibil a inaccesibilului, câteodat chiar a inadmisibilului, perforând osatura monotoniei i platitudinii, prin inginerii semantice i filtr ri existen iale resorbite în propria angoas . Tocmai aceast caracteristic afectiv construie te i dimensioneaz o lume poetic special .

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Octavian MIHALCEA

Apoteoticul iluziei Nota iile, atipicele abord ri lirice realizate de Daniel Marian în volumul Observa ii dintr-un sâmbure înc neexplodat populeaz teritorii de limit , acolo unde atât revela iile benigne cât i primejdiile par extrem de fire ti. Ideatica este încadrat , chiar la nivel declarativ, unor mai mult sau mai pu in sistematice deregl ri, r spunz toare pentru deosebita fecunditate a poetului. Foarte lesne se petrec ascensiuni în suprateluric. Enigmaticul e împletit foarte bine cu accep iunile ironice, de aici decurgând imagini reconfortante pentru degust torii lirismului. O cromatic eminamente surreal se desprinde din multe sintagme vehiculate de Daniel Marian. Numeroase transfigur ri eviden iaz situa ii nu departe de un elocvent... absurdism. O specie hipertrofiat a teatrului ar putea cuprinde situa iile ipostaziate în carte. Într-un registru ludic, chiar Dumnezeu îl viziteaz pe poet, prilej pentru multiple efuziuni dintre cele mai ingenioase. Relativitatea spa io-temporal este una dintre caracteristicile problematicilor expuse. Dac realiz m coresponden e cu universul pictural, putem afirma c multe „detalii” ale versurilor volumului Observa ii dintrun sâmbure neexplodat par desprinse din pânzele lui Marc Chagall, sau cele alui lui Henri Rousseau „Le Douanier”. Ambient rile luxuriante au o deosebit preeminen . Din când în când mai întâlnim i pasaje eliptice, renun ri la obi nuitele piruete discursive. Aici, preocuparea numai i numai pentru esen e tari va fi imediat recognoscibil . Daniel Marian red elocvent eclectismul unei fiin ri în neîntrerupt proces de avansare c tre, pân la urm , apoteoticul iluziei.

Parcurs printre evanescen e care merit savurat constant.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Constantin STANCU

O apocalips[ cu veveri\e nebune Daniel Marian este un activ poet, se implic în via a literar , scrie despre c ile poilor de azi i de mâine, are pl cerea de a defini via a prin fraze scurte energice. C ile vin spre el i el se arunc în valuri, f s -i pese de consecin e. Cu volumul de versuri Catalogul cu apocalipse (ap rut la Stainz, Osterreich 2019), în regie proprie, poetul ne propune o viziune proprie asupra faptelor imediate. Nu o face prin conceptul teologic general acceptat, apocalipsa ca descoperire/ dezv luirea lui Iisus. El pedaleaz pe conceptul mundan al termenului, acela de catastrofe care vin peste omul obosit de stilul de via impus sub liberul arbitru al altor oameni. Evenimentele vin peste poet, el le înregistreaz atent, faptele cap nuan liric i se impun prin defini iile poetice originale sau prin formule acceptate de actualul curent prezenteist.

Principalul fenomen apocaliptic, brutal i greu de pip it de individul normal, este schimbarea rapid a min ii omului în fa a realit ii imediate care se evapor cu voio ie. Veveri a este personificare creat de poet, una original i valabil în orizontul actual de socieii, pentru aceast schimbare a schimb rii.

Schimb rile zilnice, periodice, duc omul la limit , îl provoac i-l seac . Daniel Marian

simte fenomenul i-l pune în oper cu mult curaj. Chiar agreeaz schimb rile, le provoac i le d defini ii lirice sau chiar aproape de realitate. Nu excludem linia jurnalistic sumar i solid care str bate poemele. Cit m: „veveri a nu este o blan / precum nu este ghear / ori o m cel rie de col i/ nu este ni te perechi de ochi/ i nici într-un caz vreun animal/ veveri a este spumele m rii în p dure/ i foietajul aprins în creierul aprinderii/ unor mai vechi prinosuri prietene ti/ starea de nebunie a lini tii se cheam c se nume te veveri ” (definirea veveri ei nu se face prin defini ie, p. 19).

Faptele banale, schimbarea anotimpurilor, uzura timpului de azi, iubirea necesar i la promo ie, fericirea de fiecare zi, gustul berii în plin criz social , întâlniri la o cafea, vremea filmului mut i a filmului ocant, luna atins de vârcolac, facebook ca fenomen social de tocat ochii i mintea, iluziile care ne in captivi etc., iat temele preferate, temele care se convertesc în poezie i care irit sau conving. Uneori gr bit, poetul leag câteva fraze i ne serve te poemul pe o tav înc toare. Când se focalizeaz pe o tem i are bdarea necesar , el coaguleaz poeme solide, cu mesaj acid, p trunz tor, bine cons-

truite. Re inem câteva versuri dintr-un poem mai atent dantelat: „tot mai mult p mântul/ se apropiase de cer/ devenise strâmt i scârâia/ în menghina ruginit / nu mai era loc în picioare/ cel mult în genunchi/ apoi culcat la firul ierbii/ se tot strângea orizontul/ i al naibii ce scâr âia/ încet încet a r mas loc/ doar pentru ultima respira ie” (catalogul cu apocalipse 1, p. 38).

Se simte, la Daniel Marian, influen a lui Nichita St nescu sau Marin Sorescu, preia din jocul început de ei i-l prezint cititorului într-o manier proprie, u or superficial i catastrofic . Nu mai exist timp pentru construc ii, pentru teme importante, pentru revolte duse la final. Realitatea este asimilat cu spor i acceptat ca noua paradigm , f cenzur : „la primul etaj al raiului era pre cald/ i ploaia f cea bulbuci/ iar p rile nu tiau zboare/ nici s înoate/ i îngerii dormeau cu fereastra deschis / se încingeau tare spiritele/ era prea aproape de iad” (excursie provizorie, p. 44).

Consisten a nu este calitatea principal a poeziei de fa , mai de grab scurtele versuri, care prind fa a lumii, fac parte din jocul liric. Apocalipsa este suportat de poet i convertit în licoare special , la o bere cu ie ii, ca s spunem a a.

Sub presiunea evenimentelor, se nasc versuri care prind în ghearele lor esen ele tari ale vremii: doi pinguini primitori pe-o banchiz desfiin at ; calul meu la fabrica de bere iha; moartea cânta rock pe acorduri de flaut; aresta i-l pe Dumnezeu/ pentru înc mai respir ; te-am sunat din rai s i spun; viitorul cu talanga de prezent; ea se învelea cu o c ma de greieri etc.

Poemele au titlul la final, un fel de concluzie, poetul prefer s ne seduc i pe urm s fixeze ideea, renun la grafia uzual dup moda din urm a poe ilor gr bi i, unele poem sunt trase la rindea pentru a se vedea fibra, versurile sunt fragmentare ca tiri de ultim or despre apocalipsa aprobat de parlamentul mierlelor. Titlurile sunt aruncate în malaxorul vie ii cu detent : merit i eu o zi la castel; toamna programatic ; din punct de vedere

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vegetal; soare du-te de spal pe ochi; a venit toamna privirilor gale e; ceai din cozi de veveri etc.

Despre patrie, poetul are câteva argumente: „m-am dezbr cat cât am putut/ cât am în eles i am vrut/ de unele iluzii are p trundeau/ greu pân mult dincolo de/ pielea sufletului/ s v spun vou cum/ arat sfin ii din icoane/ spre mine spre tine în/ sufletul meu sufletul t u” (patrie. p.55). În unele p i, cartea are texte fragile, ludice, abia ie ite din p durea de cuvinte: „ i mai am ceva verde/ din albastru am mâncat destul/ e roz când nu e mov dar e bun” (culorile, p. 73) etc.

Volumul are câteva date biobibliografice despre Daniel Marian, activitatea sa în cetate, c ile scrise, colabor rile, preocup rile sale i ezit rile inerente unui poet care se plimb prin lumea asortat cu apocalipse.

Cartea începe cu un poem care anun vântul de r stig-nire prin p duri cu un titlu exemplar: un tr snet ca lumea! toria literar se termin cu elegan : în buzunarul de la piept garoaf fl mând de cer... (p. 82).

Daniel Marian ne-a propus un volum care îl define te i-i arat atât posibilit ile la limita de sus cât i sc derile inerente într-o lume afectat de catastrofe livrate prin curier. Singur se define te, un om obi nuit care umbl câteodat în mâini, gura i s-a înh itat cu cuvintele, pr dul nu mai înseamn nimic sau, oricum, nu mare lucru (adic eu, p.72)... Între atâtea personaje ale poemelor sale, poetul are i el loc în tran eea poemului, sub enila metaforei...

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Daniel MARIAN

B`ntuirea pragului, grinzii ]i senectu\ii Vasile Rodian, Reconstituire anarhic , Ed. Hestia, 1996

Preziosi rani din Câmpulung-Muscel

„Crescând, iarba face s se desprind treptele” (Odysseas Elytis). La fel i cu timpul, la început fâ ii pentru ca mai apoi buc i, pân la de-a dreptul h lci din via s se z rniceasc p ginind un trup gol tot mai muribund. Cu un suflet pe care crezi c -l mai ai, te apuci odat i odat de marea ta lucrare, cu pistolul de lipit i cu pasta decapant , cu cositor s pui via a la loc. Dac iese tot brambura i nu va ob ine certificat de conformitate cu originalul, nu e vina ta ci a pistolului de lipit, a pastei decapante i a cositorului.

Este rezultatul ispitei ce l-a cuprins pe Vasile Rodian în a sa „Reconstituire anarhic ”, un reparatoriu i un reconfigurator pentru a schimba imaginea dezastrului într-un eventual posibil rai. Dac nu vedeam anul apari iei ii i luându-m dup dedica ie, eram convins c au fost alalt ieri scrise i dedica ia i cartea. Cu fervoarea unei disper ri atroce în care se înfige un ac cu o g lie de speran .

Scriu despre o carte cum a scrie despre frunze i s fiu a dracu c m leg n i io; strepezit de nelini ti i îndeosebi mai decât altcare.

Cartea fiind a lui Vasile Rodian, o consol de fapt, întârziat la termen ca la orice na tere în eleapt . utam ceva heruvimi prin palmele cet ii i ale poe ii; precum c utam demoni de în eles i iote-o pe dânsa aprig ca i culoare, ca i font. Rozmarin. i acum abia începe un pic de vijelie, dac m l sa i s nu m încurca i în paranteze. Cum ar zice Romeo: m dac -i s moar careva dar nu eu...

Poetul nostru tr ie te i moare tot timpul i permanent. i e marea lui umbr cea care de fapt face vâltoarea. „A însemna ceva/ în rotirile umbrelor/ de unde trebuie s vii/ ape care se rup neîntor ii/ nu e ti decât om/ defilarea îmblânzitorului în coloan / panoul pr zii câteva captive/ ecourile c zii de teracot / mi car în spaim curtea cea mare/ b trâni austeri murmurând Targetul” (Drumul turmei).

Tragicului pe nume Ion Monoran, alt poet i alt prieten i alt tragic, i se spune, pe alt lume pentru c aproape de noi fiind, a dus

Revolu ia cu el... cum altfel, Când numai întâmplarea: „Când numai intâmplarea miliardelor de maxilare/ aer aer/ poate str jer din timpuri apuse/ în noaptea unei v uni cu pere ii de iarb / îndelung m privi/ o privire din lumi tr ite i spada lui/ nelipsita spad / traversar lipirea lui de p mânt/ noi anticii o sfâr ir m în fel i chip/ trecea i în elegerea ca la Delphi/ ca la izgonirea vânz torilor din templu/ haine unic hain asfin itul din soare/ atunci c tre carele nop ii/ între cer i mânt risipirile omului”.

Simt nevoia de Phoenix, de aceast pas re rar i ajuns în eleapt peste aiurelile noastre... Aici îl (re)g si i pe Vasile Rodian, i dac ve i c uta bine, i pe mine, ca un cârlig r mas pribeag..: „Îndelung dezbatere be ia lui Noe/ supu i ai capului grifoni i cai/ în om e cuibul demol rii/ o Bastilie cu etaje mesaje/ i mereu înveli i în argil / embrionul uit rii/ f via e rmul” (Contempla ie). i tu, prietene Vasile Rodian, o metafor cu care te închei la guler, la cravat , m gândesc c i la li , s nu turbeze vânturile prea tare în afara lor.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Adriana R{DUCAN

#ntoarcerea din Cruciad[ Via a poetului Radu Gyr între realitate i poveste Al. Florin ene, Întoarcerea din Cruciad , Ed. Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2020 Lini tea vie ii nu are nevoie de retragerea în pustietate. Tr ind în lumea c ilor, scriitorul Al. Florin ene g se te oxigenul, care arde îndoielile i orice urm de ezitare în procesul de crea ie. Via a este o nelini te continu , având în permanen o stare interogativ . Profund impresionat de via a i opera lui Radu Gyr, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu, închis în temni ele comuniste, în mai multe perioade, Al. Florin ene, ca un ales c rturar, studiaz câ iva ani arhivele, ducând pân la cap t o îndelungat munc de cercetare ce culmineaz cu publicarea romanului Intoarcerea din cruciad . Via a poetului Radu Gyr între realitate i poveste. Romanul este precedat de pertinente considera ii, cuprinse sub titlul Radu Gyr - Poetul secolului XX , ce poart semn tura jurnalistului Ionu ene.

Firul narativ are o compozi ie unitar , cele zece capitole: Leag n cântec, De aici înainte vremea se m soar , Sunt, Doamne, copt pentru cules - Partea I i Noi nu am avut tinere e, Pentru cei viteji zidim altare, În veacu-acela de aram , Noi, cei pierdu i, Dac într-o zi o s se vad , Via a abia mai lic rea în mine, Întoarcerea din cruciad - Partea II sunt precedate fiecare de un motto, din crea ia poetului Radu Gyr. Înl uirea capitolelor se face gradat, arhitectonica romanului poate fi v zut ca un model de estetic a textului.

Lectorul va r mâne uimit de imensa munc de arhiv , de prelucrarea artistic a datelor, acestea fiind subsumate pasiunii pentru studiu i adev rului istoric. Am certitudinea c prin publicarea romanului amintit, Al. Florin ene ia parte la opera de consolidare a culturii române.

Este bine tiut c Radu Gyr prime te pedeapsa cu munca silnic pe via pentru poezia-manifest Ridic -te, Gheorghe, ridica-te, Ioane.

Al. Florin ENE surprinde succesiv în roman via a din temni ele comuniste, fiind convins c adev ra ii scriitori sunt firi hot râte. Cu fiecare pagin citit , am descoperit chemarea romancierului c tre piscurile literaturii, orientarea sa c tre o existen eroic , demn i m rea ca a

poetului Radu Gyr. În ziua a 330-a de la sentin a cu condamnarea la moarte pentru poezia Ridic -te, Gheorghe, ridic -te, Ioane!, sentin unic în lume de acest gen, ce numai „justi ia” comunist o putea da, la ora patru diminea a, într-o joi, când caraliu a venit s ridice patul i s -l închid cu lac tul de veriga din fier fixat în perete, s-a adresat de inutului Radu Dumitrescu.

- B ! Criminalule! N-ai murit?

- Dup cum vede i, mai tr iesc…tovar e!

- Nenorocitule! Nu e ti tovar cu mine!

- Scuza i! A a ne-a înv at comandantul s v spunem!

- Bine, bine!Am uitat s ridic de la cancelarie o scrisoare venit de la Tribunalul Poporului, s i-o dau…Ia-o!

Cu mâna tremurând , sl bit i emo ionat, de inutul Dumitrescu a luat scrisoarea cu plicul desf cut i a început s-o citeasc Remarcabilul optimism al scriitorului Al. Florin ene fa de via izvor te din convingerea c omul este chemat s-o slujeasc i s -i intensifice ritmul. Personajele sale se zbat în dimensiunile timpului, subliniind drama intelectualului român, care protesteaz în fa a ma inii de abrutizare i de negare a personalit ii umane. Aser iunea lui Rousseau m urm re te: Orice om are dreptul s i ri te via a pentru a i-o p stra. Iat de ce firul epic al romanului Intoarcerea din cruciad este riguros construit i sincronizat în dinamica cronologic a evenimentelor. Aceste pagini de roman fac s r sune clopotul istoriei noastre, pecetluind în diamante imaginea poetului Radu Gyr, care, la rându-i, a descris în poeziile create în deten ie, moartea care st tea zilnic la pând , frigul i foamea cumplit .

Cu poetul meleagurilor craiovene nu am stat în celul , dar aveam -l cunosc într-o împrejurare dramatic pentru mine Ca mul i al i confra i de suferin , în timpul deten iei, datorit în mare m sur subnutri iei i a faptului c am f cut toat iarna lui 1958-1959 în ma , m-am îmboln vit grav de tuberculoz pulmonar , detalii care se g sesc în mai multe articole ale mele. Într-o zi, am fost scos din sec ie i dus s mi se administreze pneumotorax. Era i aceasta o ans de supravie uire. Se mai încercase i cu pneumoperitoneu, dar nu d duse rezultate. Aveam cavern sub clavicular dreapt i compresarea bazelor pulmonare se dovedise a fi ap de ploaie. Nu tiu ce s-a întâmplat, dar în momentul când mi s-a introdus acul aparatului între cele dou pleure, am le inat. Doctorul Marola, medicul-de inut la vremea aceea, se cuse p mântiu la fa , dup câte am aflat. Când mi-am revenit, eram întins pe o targ i scos pe culoarul spitalului având drept paznic pe caraliul care m adusese. Dar el era obi nuit cu «mort ciunile» i sigur c nu eram primul pe care-l trebuia s -l duc în sec ie sau la morg .

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Recentul volum este o impozant lec ie despre eroism, demnitate i sacrificiu. Stilul imprimat romanului Intoarcerea din cruciad reflect sensibilitatea i profunzimea ideilor, imensa r spundere a vigorii cuvântului. Al. Florin ene folose te construc ii sintactice destul de complexe, arta sa const în modul propriu de a stârni indignarea pentru nedrept ile comise fa de un num r remarcabil de intelectuali, în epoca comunist . A a cum m rturise te scriitorul, cartea a dedicato tuturor martirilor executa i i chinui i în închisori de regimul co-munist ateu i criminal.

Cugetul s u apas mai puternic pedala sincerit ii, mai ales când eroul romanului este un intelectual de talia lui Radu Gyr, al c rui destin a fost atât de bogat în evenimente. În camer s-a l sat o lini te profund . Radu, v zând c Eugenia tace, a avut impresia c nu-i place poezia. Aceasta s-a ridicat de pe scaun i b tând din palme l-a s rutat cu duio ie pe frunte.

- E ti un mare talent, R ducule! Frumoas poezie. Transmite un sentiment patriotic profund. Vielleicht bekommst du eine Goethe!

Dar cum se nume te poezia?

- Avem o ar !

- Wie mein Schicksal, meine Mutter!

- Drag mam , când m aflu printre r ni i, când Oltenia mea e ocupat de du mani, parc m aflu într-o celul , cu mine fiind deasupra Iisus.

- A a este...

- Poate am s scriu odat un poem cu titlul Cu Iisus în celul sau, poate, Crucia ii.”

Dup lectura acestui roman, consider c scriitorul Al. Florin ene a avut în vedere o reconsiderare sui-generis a valorii umane. Pulberea sfânt a intelectualilor ce s-au jertfit pentru adev r i libertate apas asupra cugetului, cu tunet de cascad . Finalul romanului este apoteotic. Versurile Smulge-m , carte, mor ii i durerii. / Spore te-m cu trainice imperii, / i clipa mea, oloag i sub ire / R zbun -mi-o, când-o nemurire! Radu Gyr - „Pragul de piatr ” reliefeaz faptul c Radu Gyr tindea spre eternitatea clipei, dorind s lase acea dâr luminoas în urma lui. Horia Sima precizeaz : Visul lui Gyr este acela al ierarhiei valorilor, care îl smulge pe individ din zoologie i-l înzestreaz cu dimensiunea transcendentalului.

Suntem la cap tul unui aprig drum, excep ionala voca ie a scriitorului Al. Florin ene face ca romanul Intoarcerea din cruciad s fie o repara ie moral a imaginii poetului Radu Gyr. Nestinsa flac va str luci sub ninsorile i ploile ce vor veni peste timp.

De tot frumos spunea Horatius: Nu voi muri pe de-a întregul, o bun parte din mine va înfrânge moartea. La rându-i, Victor Hugo nota: Îndr zneala de a muri frumos îi mi întotdeauna pe oameni.

Curajul de a scrie o asemenea carte este o form de responsabilitate a scriitorului Al. Florin ene, înal ând prin harul s u o tor care se aprinde spre lume.

Amedeo Preziosi - Pod peste

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Gheorghe A. STROIA

Continuum sau Perpetua c[utare a absolutului CONTINUUM reprezint , în viziunea autoarei, o clamare a ve niciei, în perpetua c utare a absolutului, a frumosului etern, a semnifica iilor vie ii de dup via . Atât poezia, cât i pictura Doinei-Maria Constantin, sunt trepte îmbr cate în marmora simirii, disipat în tainele absconse ale acestei ve nicii.

Talentul, d ruirea, aten ia la detalii, sinergia versurilor i culorii, fac din opera lirico-pictural a Doinei, motive de a scrie sau rescrie psalmii unei revel ri metafizice duale. Indiferent de prozodie, ritm sau nuan , versurile c ii stârnesc acela i cumul de emo ii, care aduce, fie i pentru câteva clipe, lava incandescent a tr irii.

Versurile, cu subsidiare filosofice, îmbr cate în eterul frumosului, redate apoi prin tu e precise de culoare, întregesc armonia volumului, completeaz tabloul liric, purtându-ne cu gândul la frumuse ea spiritual a unui om i artist care tinde constant spre perfec iune.

Instantaneele picturale au o frumuse e aparte, Doina-Maria Constantin dovedindu-se un fin observator al vicinalului, construind pe pânz fragmente de via ce fream , pulseaz , prin conota ii, senzualitate, (a)temporalitate, sensibilitate.

Pentru a nu deranja integralitatea volumului ce se dore te a fi un album de poezie i art , îmi reprim dorin a de a cita versuri sau de a numi picturile, l sând pe cititor descopere lirica unui poet valoros, s i cl teasc ochii i sufletul cu imagini, fie ele induse, v zute sau sim ite, ce-i vor aduce bucurie inimii.

O carte eveniment, alc tuit din picurii de lumin ai sufletului unui om eveniment.

Dâmbovi a

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Florian COPCEA

Pe urmele timpului f[r[ timp Titu Dinu ,

teptând salamandrele, Ed. MJM, Craiova, 2019

Înv luite în mister i sacralitate sunt poemele din recenta carte a lui Titu Dinu - teptând salamandrele. Spre deosebire de primele volume de versuri ap rute, toate aflate sub semnul sensibilit ilor estetice, poetul dezvolt un alt gen de retoric , aceasta fiind sincronizat , totalmente, la un expresionism funciar manifestat la nivelul structurii prozodice. De fapt, liniile de for ale poeziei lui Titu Dinu se întâlnesc, se întrep trund, se identific în ceea ce, în câmpul literar, în accep iunea lui Freud, numim catharsis. Schimbarea de paradigm este expresia unei viziuni prepoderent imagistice, comun doar sistemelor poetice postmoderne, conectate la „con tiin a realiii” (Roland Barthes, Romanul scriiturii, Ed. Univers, Bucure ti, 1987, p.213) asumat poetic: „[...] / E-un anotimp ciudat sub harfele lui Faust,/ chiar roata de bunar str bate drum de ape,/ îns frunzi ul umbrei se ine scai de trupul/ menestrelit în vremi primare” (Frunzi ul umbrei).

Asocierile inedite, caracterul intertextual al „litaniilor” ne înf eaz un poet smerit pentru care sinceritatea exprim rii reprezint sacra n zuin a omului plecat în c utarea sinelui, nevoia de dumnez ire fiind, înainte de orice, suprema lui datorie: „Au aruncat în mine cu pietrele din templu,/ dar n-am pierdut credin a în acea zidire./ / Am m surat cu ochii rugul pentru jertf / dar n-am întors nici fa a spre perete,/ îndurând anatema gloatei a ate/ ce m -mpungea cu întreb ri în coast ,/ lovind c ma a, s dea r spunsuri carnea,/ fiindc zusem deasupra cet uii,/ l indu-se spre mine, umbra unui zeu/ [...] / Ca s des vâr ti lucrarea, mi-a spus zeul,/ înal -te pe rug iaprinde-l cu credin a!” (Marjele paradigmei).

La o lectur fugar , versurile lui Titu Dinu , par ni te nara iuni poetice derulate fluid, f z gazuri, parc spre a ne demonstra c fic iunea exonereaz de la uitare, de la banalit i, irealitatea antropocosmic : „[...] / Eu nu-s nimic în univers,/ constata Noica într-o lume/ n scut -n echilibrul dintre spa iu i timp casnic,/ dar simt c singura real existen / este aceea a fiin ei mele!” (Avatarurile fin rii energiei negre). Autorul urmeaz , cristic i solemn, am spune, f se panicheze i f a da semne de claustofobie, firul Ariadnei printr-un labirint in iatic, unde clipa blocheaz scurgerea nisipului din clepsidr . Incursiunile lirice în lumea, sau prin lumea narativ a unor litera i celebri sau prin destinul unor personaje literare, provoac reverii estetice profunde: „A venit i o vreme când mândrul Enkidu/ s-a r cit prin cea a ve niciei mesopotamiene.// Vie uitor, puternicul Ghilgame , îl implora zadarnic s -i dest inuiasc / m car o lege din celalt lume.// [...] / A fi dorit s cercetez cealalt parte a luminii,/ asemeni impozantului Ghilgame ,/ îns z pezile se-a tern tot mai albastru,/ vestind mirajul Oului Dogmatic” (Mirajul oului dogmatic).

Este o enigm , totu i, de ce poetul a ales s a eze în capul poemelor titluri greu de digerat, u or prozaice, insinuante i subtile uneori. Cu toate acestea compozi iile poetice, majoritatea încheiate cu o concluzie-adendd , concentreaz în substan a lor, ilumin ri suprarealiste, fantezii ludice voluptoase, un esen ial discurs confensiv. Procedeul utilizat de Titu Dinu în elaborarea construc iilor, propriu postmodernismului, nu d uneaz actului crea iei, poematic i parabolic, ci, prin literaturizarea propriei biografii, îl personalizeaz , deta ându-l astfel de genera iile lirosofilor r ci i în excentricit i textualiste: „Cu nimeni nu m asemuiesc, nici m car cu mine,/ dar s nu-mi vorbi i de otava trecut prin coasa virtu ii,/ ori de numele trântind poarta înspre copil rie,/ fiindc acolo se rostesc formule de nuci costaive,/ se recicleaz din ii strepezi i de pere p dure e,/ licuricii cheltuiesc nechibzuit lumina pe la r spântii de hârjoan .../ [...]/ Metehnele mele au devenit râsu-plânsu cet ii,/ fiindc nu suf r ceapa în mâncare, nici musafirii nepofti i,/ dar ce mai mult ur sc salvele trase asupra mea/ cu gloan e oarbe de glum nes rat ” (Eschive de fachir).

Titu Dinu , obsedat de paradoxul fiin rii întru Fiin , penduleaz constant între eu i idealitate, teoriile sale sprijinindu-se permanent pe intui ie estetic . Într-o astfel de ipostaz îl descoperim în superbul poem În mine s-a f cut târziu: „Atacul de panic s-a produs într-o noapte târzie,/ când ploua din tavan cu fluturi de t ceri,/ iar bezna tea iarb pe câmpia din pere i.// Am îmbr cat

Amedeo Preziosi - Dâmbovi , ap dulce

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

popas” (Scribi în starea de popas), sau: „La na tere nu mi-am luat umbra-n seam ,/ s-a strecurat cum a putut/ dintr-un cazan în scutece, în leag n,/ pân-a s ltat-o mama la rangul de odor.// Am crescut eu, crescut umbra,/ trecând hotar de pravili, de canoane,/ sub un soare încins, ori mai ce os,/ sub o lun br zdând hatul bol ii-n dorin i. [...] / Dar cred c umbra mea dintâi/ este aceea i cu cea de acum,/ a a cum stelele nu se tem c ar putea fi luate drept licurici,/ cum profe ise tibetan Tagore” (Prima mea umbr ).

Contrastele, aflate într-o neîncetat metamorfoz , des vâr esc, într-un mod fericit, ini ierea poetului în arta de a înfrânge însingurarea, de a medita asupra pustiet ii suflete ti, de a-l determina s se substituie într-o „cheie pentru poarta marelui labirint” situat pe „ rmul nume”: „[...] / Eram într-o coaj de lotc , l sând câte pu in din mine fiec rei clipe,/ pân ce lope ile s-au împotmolit în trupul ghearului p scând,/ câmpiile de ape, cu o desc tu are înspumat ...” ( rm f nume).

Poemele lui Titu Dinu au aspectul unor sentin e lucide i definitive, decantate în medita ii ezoterice, unde transpare exultan a unei st ri de idealitate în care predomin fantezia i delirul oniric: „De câte ori te-am c utat la marginea unei dumbr vi de vis,/ nu purtai umbr , nici cuvânt.// Era ceva care se str duia/ s pun la loc frunzele doborâte de vântoasa toamnei.// Acolo am aflat chiar i o poart / al rei prag am vrut s -l trec.// Nu intra! mi-a poruncit un glas care rea s fie al t u.// Aici sunt doar prenume i strig te de lupt ,/ râuri bolnave de seceta mustr rii.//Atunci am ales luna trenând între vestale/ i ni te p ri de vânt legînându-se în propria singur tate...”

(Umbra m runt a somnului), sau: „P esc pe visul cu îngeri i plane i,/ f Voltaire, Kant, Brueghel, Schiller sau Marcel Proust,/ to i orbii din cetate intoneaz lumina,/ din stampe sunt catapultate fresce cu lilieci./ [...] / Înalt este umbra meandric r sucit / dup toane de gând cupid i f urar/ prin v zduh încurcând norii din sentimente./ Improvizez starea de p ri care plou / peste facerea lumii cu str nut de nisip...” (Sem nând ape, s r sar valuri).

Captiv perpetuu al unui logos pragmatic, de poieticitate, Titu Dinu înf ptuie te, în volumul teptând salamandrele, o re-scriere, utopic am spune, a unei lumi spirituale, amniotic , guvernat de harul crea iei. Privit prin grila canoanelor ce le incub postmodernismul, poezia lui, rafinat i stilistic distinct , recomand , dac mai era nevoie, un creator cu voca ie, preocupat s i împrumute experien ele poetice celor care înc mai cred în rostul existen ei: „[...] / Unii tr iesc îns f vreun ideal,/ scria mai deunezi Seneca,/ f vreo int trec prin lume,/ ca firele de paie pe râu” (Teluric ).

Amedeo Preziosi - Prahova

ve mintele lui Nessus,/ evitând vreo mi care brownian ,/ îns mâinile cuno teau mirosul lucrului comun/ i pragul peste care stam s p esc în sine-mi.// Cineva tr sese cu pu ca în gândurile mele,/ se r ise stolul prin noaptea altei nop i,/ eu m-ascundeam în pijamaua umbrei,/ do-sindu-m de teama întâmpl rii macre,/ doar fluturii privirii ciuguleau/ lini tea travestit -n spectrul/ atâtor ani ce nu au în eles/ c s-a f cut târziu în mine...”. Poemele sunt înc rcate cu semnifica iile simbolice ale timpului f timp, ale avatarurilor trecerii iluzorii a acestuia, depistate în oficierea, la nesfâr it, a euharisiei: „Înfl reaz , Doamne, cerile chiliei,/ ip tul mieunat al por ii-ntredeschise,/ lucarnele prin care s nu r zbat oapta/ cu pa i înc run i de faptele proscrise!// [...] / Gospod re te, Doamne, gr dina ce-a r mas/ drept hran c rnii i min ii tic loase.// Împerecheaz sufletul ascuns prin plo tini/ cu colivia hârc a pumnului de oase!” (Colivia pumnului de oase), sau: „Dup ce mor, ochii devin stele-n neant,/ perechi siderale-n diedre iluzorii,/ înm rmurite-n frigul cosmic,/ f tiranice priviri i-aleatorii timpuri pernicioase,/ abandonând jocul teluric,/ dar intonând c ri morgane./ / Visele te pot face st pân pe genunea/ hotarnicilor de dincolo de spa iu i de timp,/ avertiza Maugham Somerset,/ poate i pentru c oamenii de in cuvântul,/ drept cheie magic în univers!// Dosim în palm liniile strâmbe ale vie ii/ în care moartea instituie perfec iunea cosmic / a întunericului definit de iner ie,/ totul se trece cu vederea,/ fiindc ochiul în sine nu mai este/ ochiul din cel lalt ochi.// Îns biaz i, Brutus, numele proscris,/ doar masca supravie uie te obrazului misit!” (Avertismentul lui Maugham).

Fascinant joc existen ial ne ofer Titu Dinu când „strecurând furi u-n labirint” (Baionete de ghea ) identific dezordinea i atemporalitatea lucrurilor lumii, spre a glorifica miracolul cuvântului: „Emiteam propozi ii în care cuvintele-nviau:/ urcau pe ifonier, invadau locuin a i ap sând pe clan ,/ d deau buzna pe str zi, s vâr ind blasfemii.// Atunci mi-au cusut gura, îns cuvintele înviau în priviri,/ urcau pe ifoner, invadau locuin a i ap sând pe clan ,/ d deau buzna pe str zi, vâr ind blasfemii.// Mi-au cusut ochii, îns cuvintele înviau în auz,/ urcau pe ifoner, invadau locuin a i ap sând pe clan ,/ d deau buzna pe str zi, s vâr ind blasfemii.// Mi-au cusut i urechile, îns cuvintele ie eau pe n ri,/ urcau pe ifonier, invadau locuin a i ap sând pe clan,/ d deau buzna pe str zi, s vâr ind blasfemii...” (Fil de letopise ).

Tema umbrei, în multiplele ei înf ri literare, vine s accentueze, dincolo de percep ia ei sofistic , imbricarea de efuziuni lirice în abstractizarea mitologiei intens biografic . Arabescurile stilistice i metaforice, reflec iile metafizice, cosmogonice, scripturale, nu rareori luate drept pretext din textele consacrate, constituie pentru poet proba incontestabil a voca iei de a interpreta, prin sinestezii motivante, tainele spiritului i ale himerelor abisale: „Stau lâng mine. M reazem de um rul umbrei./ Acum în eleg de ce-i atât de aproape apa de mal.// Dar nu e vreme de vânturat iluzii.// Nu mai e loc de co ul cu himere.// Nici timp de ghintuit sigilii.// Vânatul n zuit e împu cat în la .// L-am c utat pe Platon, l-am aflat pe Hora iu.// Se impunea Socrate, l-am preferat pe Pindar.// Venea Anaxagora, cinsteam pe Heraclit.// Trona Aristotel, lam urmat pe Seneca.// Atunci Poetul mi-a strigat:/ E ti singur precum rana cea deschis !/ Dar Solomon i-a-ntors obrazul princiar/ P ze tei inima, mai mult dcât orice,/ numai din ea vor curge izvoarele vie ii!” ( oapta lui Solomon), i: „...Poe ii îns trebuie ciopli i cu barda,/ fiindc n stupul estei f guresc tezaure m iastre/ ce pot s pun puncte unde scâr ie virgule de tirani,/ ori s în epe tronul cu secera vreunui semn de întrebare.// Doar ei de in modelul Penelopei din Ithaca,/ pentru covor esut cu firul Ariadnei,/ pot descifra cu el Codul lui Hammurabi,/ rerile lui Nostradamus despre apocalips .// Poe ii ad postesc în lim ri lu-poaicele hr nind cu lapte/ vendente haiducind cu ducipali, prin ese i dragoni,/ dând aripi pietrelor cutez toare.// A a încât doar lefui i i personaliza i în n sc toare,/ poe ii pot fi scribi în starea de

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Romanul care te predispune la confesiuni Veronica Balaj, Amiaz nevinovat , Ed. Victor Babe , Timi oara, 2018, 311 p.

Cu o denumire specific i destul de interesant , romanul „Amiaz nevindecat ”, de Veronica Balaj (scriitoare, jurnalist , academician), determin o sensibilitate deosebit fa de procesele vitale ale omului, simultan întruchipând în mod concret fenomenele esen iale ale vie ii umane ce sunt într-o leg tur indispensabil cu existen a cotidian , având în relief aspectul dragostei, al suferin ei morale, al fericirii i al pl cerii afective. Sub raportul acestor înf ri se distinge sentimentul uman în rela iile dintre oameni, adic procesul afectiv specific uman ce exprim atitudinea omului fa de realitate, fa de cele înconjur toare, fa de a cunoa te i a sim i credin a i pasiunea intim legat de cineva printr-o prietenie foarte apropiat , caracteristic unui mediu restrâns. Cu aceast atitudine plin de bun voin i prietenoas fa de o anumit persoan , bazat pe aspira ii i interese comune, se zide te con inutul integral al acestui roman cu triplu plan epic. În contextul acestor descrieri, cunoscutul critic literar Adrian Dinu Rachieru î i expune propriile viziuni în prefa a acestei lucr ri, „Amiaz nevindecat ” fiind romanul care impresioneaz nu numai prin structura intern i extern a con inutului, dar i prin calitatea stilistic în a formula ac iunea subiectului. Atât Adrian Dinu Rachieru, cât i Cornel Ungureanu, renumi i critici literari, au descris cu mult aten ie con inutul c ii, precizând c desf urarea ac iunilor din opera literar au loc pe un vas de croazier , iar personajele î i de in locul corespunz tor în procesul de derulare a evenimentelor respective.

Romanul „Amiaz nevindecat ” o are ca protagonist pe artista Teodosia, reprezentanta genului feminin, care interpreteaz rolul de a fi arbitru principal în efectuarea unui concurs destinat cuplurilor

familiare care au decis s i s rb toreasc aniversarea nun ii de argint pe un vas de croaziera. În cadrul seratelor festive, programate prin concursul respectiv, sunt relatate i istorisite diverse întâmpl ri din via a cuplurilor, totul fiind destul de interesant i intrigant, astfel fiind dezv luit cu o relativ obiectivitate imaginea fizic i moral a personajelor, în eviden fiind suprapuse faptele lor, rela iile lor prin leg tura reciproc cu mediul înconjur tor. Întrând rând pe rând în desf urarea epic a ac iunilor, fiecare dintre personajele prezente în opera literar sunt într-o mi care i schimbare emo ional permanent prin diverse episoade, figuri ce simbolizeaz sinteza scenelor de via a cotidian , ac iuni capabile de a impresiona i de a atrage aten ia la întâmpl ri vitale destul de ciudate, demne de aten ie, în rezultat construind un proiect fondat pe o suit ordonat de operaiuni destinate s duc la atingerea unui scop i anume: al unui plan epic - unul alert i intrigant în care via a îns i este centrul de referin al existen ei umane. Toate evenimentele relatate cuprind ve mântul cotidian, iar fenomenul de a tr i în armonie i prin rela ii curate de dragoste cu cineva exprim cel mai frumos lucru pe care îl doresc nu numai pasagerii sau personajele de pe vasul de groazier participante în concurs, dar îl sugereaz i însu i subiectul i coloratura epic a întregii opere. Sub acest aspect, îns cu tangen e contradictoriinefericite în paralel cu tr irile fericite ale altora, se înscrie i Anca, un alt personaj al romanului, prietena Teodosiei. Prezen a Anc i în lucrare simbolizeaz rolul unei femei nenorocite, solitar i abandonat de partenerul s u. A a fiind, Anca, îndurerat i întristat de pierderea nea teptat a iubitului s u, r mâne pe rm i în modul acesta nu face parte dintre personajele croazierei, dar, în acela i timp, este prezent par ial la întâmpl rile ce au loc pe nav prin intermediul mesajelor-comunic rilor telefonice trimise. Coresponden a dintre cele dou prietene are un efect special Teodosia încearc s o consoleze pe Anca, mizând pe faptul c necazurile vie ii trebuiesc învinse i dep ite cu orice pre , iar îns i via a trebuie tr it indiferent de clipele pl cute sau triste ale destinului. Prin urmare, ironia sor ii, fiind i filosofia existen ei umane, este jocul nea teptat al întâmpl rilor vitale, este jocul care dicteaz condi ii corelate cu reu ite i nereu ite, cu c deri i urcu uri, cu pl ceri i nepl ceri, cu bucurii i triste i, cu tot ceea ce une te via a omului cu mediul înconjur tor al acestuia. Pentru a în elege complexitatea fenomenului epic tratat în aceast oper literar este nevoie de o lecturare minu ioas a întregului con inut, doar numai a a cunoscând toate circumstan ele din care se compun evenimentele ce au loc pe vasul de croazier , cât i ac iunile reciproce dintre pasageri.

Construc ia literar a romanului „Amiaz nevindecat ”, abordat de scriitoarea Veronica Balaj, se bazeaz pe sentimentul

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 2(114)/2020

continuare din pag. 20 de dragoste i respectul reciproc dintre dou persoane, iubirea însumând în sine procesul afectiv uman care se manifest prin ata ament sufletesc fa de cineva. Autoarea descrie cu mult pasiune povestea de dra-goste dintre cuplurile familiare prezente în concurs, sus inând c fenomenul iubirii este un liant ce coloreaz epicul, ce coloreaz via a uman în diverse forme i ac iuni. Totodat , autoarea cuprinde i latura mai pu in pozitiv a dragostei, aceasta fiind transmis prin experien a tragic i nefericit a Anc i, prietena Teodosiei, dar în acela i timp i tr irile sentimentale nevindecate din dragoste ale Teodosiei. Drept care, Teodosia la fel se prezint ca un personaj nefericit i neîmplinit în dragoste, tr irile interioare i experien a sufleteasc fiind în corela ie cu întâmpl rile de pe nava de croazier , umbra acestei pove ti de dragoste neîmplinit f cândui pân la urm apari ia fostul iubit al Teodosiei din întâmplare este unul dintre pasageri. Ca urmare, romanul „Amiaz nevindecat ” este o istorisire a unor fapte, a unor gânduri i sentimente intime legate de via a a dou personaje ce sunt nefericite în dragoste, destinul unindu-le prietenia, cât i despre existen a fericit a unor cupluri care î i s r-b toresc cu mult succes sentimentele de iubire dup mul i ani de convie uire împreun , lucru nespus de minunat pentru via a uman toate evenimentele raportându-se la existen a cotidian în care epicul se desf oar în trei planuri, cu implicarea unui num r mare de per-sonaje, având în vedere c ac iunea se petrece pe un vas de croazier , dar i în afara lui. Despre întreaga complexitate a acestor aventuri vitale ale omului, reg site în romanul de fa , Veronica Balaj scrie: „Ve i citi i ve i descoperi situa ii prin care fiecare a trecut, la un moment dat”. În prelungire, exist i al treilea plan epic al romanului care este compus din efecte i imagini produse în con tiin a omului din evenimentele petrecute pe nav , cât i despre multe alte întâmpl ri pe care pasagerii le realizeaz în diverse locuri atunci când coboar de pe vasul de croazier . Îns , cu certitudine, amintirile esen iale sunt cele petrecute pe nav , construite din tr iri intime, tr iri interioare suflete ti, accentul fiind pus în numele vie ii ce trebuie respectat cu sfin enie i concordat cu regulile eticii sociale, în modul acesta creând eticheta binelui personal i social. A a fiind, „Amiaz nevindecat ” este opera literar care trebuie lecturat cu toat inima sufletului, deoarece este un roman psihologic care pledeaz pentru producerea celor mai bune efecte din via a omului, iar mijloacele de exprimare redau calitatea întregului con inut afectiv i al înc rc turii emo ionalexpresive. Ca urmare, Veronica Balaj, prin viziunea sa de scriitor remarcabil, a reu it pân la urm s creeze i acea imagine literar-fantastic unde Marea, la propriu i la figurat, devine parte component a romanului, adic devine un personaj viu care seduce i produce o impresie deosebit prin frumuse ea sa înconjur toare, prin frumuse ea devine martor ocular al tuturor întâmpl rilor intervenite pe nav .

Veronica Balaj (prozatoare, romancier , poet , jurnalist , publicist , academician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte, membru al Academiei „Citta di Roma”, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cât i al altor uniuni i asocia ii de crea ie literar etc.) de aceast dat a pus în lumin o lucrare de excep ie, o lucrare care fascineaz atât prin denumirea neobi nuit , cât i prin con inutul minunat care uime te i produce admira ie.

Romanul „Amiaz nevindecat ” este opera literar care completeaz în mod distinct patrimoniul cultural al na iunii române. De remarcat, scriitoarea Veronica Balaj este autoare a peste 30 de volume literare, fiind în acela i timp i realizatoare de emisiuni radio-tv, multe din lucr rile sale sunt edi ii bilingve i traduse în mai multe limbi (englez , francez , german , ebraic etc.), având în palmares numeroase premii i nominaliz ri interna ionale i na ionale.

literare pân în anul 1895, când deliberat o pred unui comitet „interimar”, a c rei misiune ia sfâr it în anul 1903, sub conducerea asumat de Ioan Bogdan i, apoi, în 1907, de Simion Mehedin i, ambii reputa i discipoli maiorescieni. Având o componen pri-menit cu George Co buc, Dimitrie Onciul i Nicolae Iorga, cenaclul Junimii reu te s imprime Convorbirilor literare un predominant caracter universitar, f a derapa îns de la spiritul critic al lui Titu Maiorescu. În aceast „perioad bucure tean ”, aflat sub lunga conducere „mehedin ian ” pân în 1923, cu toat apari ia figurii literare a lui Panait Cernea, Convorbirile literare încep s i piard treptat din str lucire i prestigiu, iar din 1924 i pân în 1944, nici sub noua sa conducere succesiv a lui Alexandru Tzigara-Samarca i I. E. Toru iu, nu reu esc s i reg seasc „busola maiorescian ”, astfel c , „din lipsa unor noi i însemnate talente literare, revista nu izbute te s se impun în rolul ei de alt dat ”, dup cum au conchis cu dreapt judecat exege ii Junimii.

Dup o „sincop ” îndelungat , de peste un sfert de veac, în care „spiritul junimist” a devenit indezirabil odat cu instalarea regimului „de trist amintire”, iat c în 1970, la Ia i, pe fondul „de teptat” al nedezmin itei tradi ii spiritual-culturale ie ene, revista „Convorbiri literare” reînvie miraculos, prin schimbarea numelui fostei reviste „Ia ul literar”.

Chiar dac „solu ia” revenirii la str lucita ei denumire a revistei de odinioar a fost una „conjunctural ”, trebuie s apreciem c acest „gest ie ean” r mâne un act curajos împlinit în condi iile „vitregiilor” temporale. Putem privi cu în elegere c nou reînviata revist „Convorbiri literare” n-avea cum s primeasc acela i „gir maiorescian”, doar c , atunci i astfel, se putea face o direct „trimitere de gând” spre o inut valoroas a con inutului ei literar.

Edificatoare este în acest sens aprecierea exaustiv a tân rului universitar i reputat critic literar ie ean, Bogdan Cre u: „Seriile (Convorbiri literare n.n.) de dup 1970, conduse, pe rând, de Dumitru Ignea, Corneliu tefanache, Corneliu Sturzu, Alexandru Dobrescu i, actualmente, de Cassian Maria Spiridon eful filialei Ia i a USR n.n.) privilegiaz , fiecare dup puteri, atitudinile critice, dezbaterile polemice, dar f a mai reu i s faca opera de inalt pedagogie. De altfel, nici nu ar mai fi fost posibil, de vreme ce intre timp literatura na ional s-a emancipat suficient incât s nu se mai lase dirijat dintr-o redac ie.” În acela i context salutar poate fi privit i rena teraea tot la Ia i, în vechiul „leag n al Junimii”, a noii Societ i „Junimea ´90”, cu Cenaclu, revist proprie „Scriptor” i Editur identic în denumire, care continu , iat , de trei decenii cu bun împlinire, sub conducerea neobositului scriitor Lucian Vasiliu, tradi iile junimiste ale promov rii actului cultural, exprimate i prin actualizarea fostei devize: „Intr cine vrea, r mâne cine cite te!”

Spre binele Capitalei Istorice i Culturale a României i Muzeul Na ional al Literaturii Române, cu sediul în casa str lucitului fondator al Junimii i primar de Ia i în câteva rânduri, Vasile Pogor, a ridicat recent tacheta” prin reînfiin area „prelec iunilor junimiste”. s gre im cu ceva, putem conchide dar, c prin aceste „relanri” s-a revigorat în Cetatea ie ean vechiul „spirit junimist” inconfundabil, de care este atâta nevoie, mai mult acum ca niciodat când se remarc pe plan na ional o tot mai vizibil disolu ie a actului cultural. În spiritul nedezmin itei tradi ii române ti, s ne bucur m, totu i, de cel de al 153-lea M or de la prima apari ie a revistei „Convorbiri literare”, care, indubitabil, „a avut un rol decisiv în literatura român ” i s -l purt m întru cinstea i mândria lui.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

41

Margareta CHIRI|OIU

#n culisele democra\iei Marinela Preoteasa, Cultur cu b utur , Ed. CuArt, Slatina, 2019, 52 p.

Libertatea de crea ie se reflect în exercitatea pe scar larg a umorului care îmbrac forme deosebite. Spiritul critic al cititorului este dezvoltat de practicarea unei literaturi curajos demascatoare.

Marinela Preoteasa l rge te sfera de expresie literar ad ugând volumelor sale de poezie i celui de epigrame piesa de teatru Cultur cu b utur demonstrand calit i artistice în acest sens. Este vorba despre profilul uman al autoarei trecute de miezul vie ii, ceea ce îi permite s p trund adânc, cu sim ul u de observa ie acut, în peisajul lumii de azi aflate sub semnul involu iei morale i nu numai. Forma ia sa spiritual i ideologic , de a reflecta i la altfel de fr mânt ri morale i suflete ti decât cele ce au impresionat-o în adolescen i în prima tinere e, al turi de talentul s u creativ, au condus-o la experimentarea unor formule literare noi.

Un popor care a avut o literatur satiric oral atât de spontan i de incisiv , care a tiut s fac haz de necaz, g se te în comedia de moravuri sociale Cultur cu b utur , scriitorul care, ca i Caragiale, crede c râsul poate îndrepta defectele umane.

Spre deosebire de proz i poezie, care au o anumit autonomie fa de public, teatrul presupune un impact nemijlocit i instanta-

neu cu marele public. Emo ia este o emo ie pe care o tr ie te un grup de oameni afla i într-un loc delimitat pentru acest scop, de la prima replic , piesa de teatru adresându-se unui numar de oameni care recepteaz împreun semnalele transmise de pe scen .

Astfel scriitorul devine un tribun al timpurilor noi, luâd în vârful peni ei devia iile comportamentale ale oamenilor în raport cu legile i morala tradi ional .

S-au scris comedii care au slujit cerin elor imediate ale momentului (campanie electoral ); comedii despre trecutul rapace în care nepotismul constituia principala trambulin de lansare în via ; comedii în care sunt satirizate incultura, lipsa de educa ie, corup ia, parvenitismul, impostura etc..., cu scopul de a nu fi repetate, de a fi eliminate în timp. adar, descurajarea falselor valori i lupta cu cei care tiu s profite de noua societate democratic , devin obiective ale piesei de teatru scrise de Marinela Preoteasa - o comedie care reliefeaz o fa a lumii con-temporane i dezv luie ceea ce noi am vrea s r mân netiut, o comedie care demistific gravitatea.

Autoarea se întoarce la formula aparent tradi ional a comediei, cu o structur clasic îns cu procedee artistice moderne, întrucât aici M.P. anuleaz direfen ele dintre speciile dramatice tradi ionale, asociind categorii estetice precum comic, tragic, ironic; dilueaz conflictul i intriga; asigur preponderen a monologului interior în raport cu dialogul, iar timpul i spa iul au valoare simbolic .

Din tabela personajelor ca i din didaslii, facem cuno tin cu lumea piesei care sparge tiparele comediei clasice, textul devenind mai degrab o parabol cu tâlc moralizator sau un text apropiat de pamflet. Se satirizeaz , prin dialog, situa ii comice i monolog interior comportamentul, atitudinea i înc lcarea legii de c tre dou familii: a profesorului de religie i a „maestrului” Codi : „Ni te muco i pensionari care vor s se bage în seam ”, a a cum îi nume te B trânul, personajul resoneur al piesei.

Talentul autoarei se eviden iaz mai ales în tehnica portretistic a detaliului, fiecare personaj având chipul cuprins în tiparele-

inten ii ale scriitoarei: „B TRANUL: Un b rbat înalt i costeliv, netuns i parc ve nic neb rbierit.To i îi zic tata încât nu se pricepe al cui tat este. To i îl respect , de i duhne te mereu a b utur i abia se ine pe picioare. Totdeauna este îmbr cat modest. Totodeauna intervine cu o fraz foarte important când te a tep i mai pu in, motiv pentru care este i foarte respectat. Goe (nepotul lui Codi ) îl ascult doar pe acest b trânel neconformist...” În text se poart dferite discu ii în jurul unei mese rudimentare, sub un balcon al unui bloc extins printr-o bolt de vi de vie, obiectele de pe mas - pahare i sticle cu vin de Dr ani - prevestind parc alcoolismul de care sufer în mare parte personajele piesei.

Atât profesorul de religie cât i Codi , c rora li se al tur i femeile lor, în special „moldoveanca”, tr iesc sub influen a permanent a elixirului de Dr ani încercând prin mijloace neortodoxe s i împlineasc destinul lor. Codi vrea prin cump rare de poezii de la un „poet s rman” s publice o carte care -i aduc notorietate, ac iune în care îl ajut prietenul s u de pahar. Amândoi afl c sunt acuza i într-un proces de fals i uz de fals în acte publice, veste care le tensioneaz via a i cred c pot sc pa de pedeaps prin trafic de influen folosindu-se de „cacealma”, ca modalitate de „albire”.

Satira autoarei, devine curajoas i acid în portretul grefierei descris de profesorul de religie: „ i e de teapt foc: albe te pe cine vrea ea din condei i tot din condei pune cenu în cap, tot cui vrea ea, c nu i-o mai spal nenorocitul nici la APEL nici la RECURS! Pune din burt , inventeaz , a a se face c în descrierea din sentin scrie doar ce inventeaz ea, crede i c descrie înscrisuri din dosar?! Nici vorb , maestre! Doamne fere te s apuci pe mâinile ei, n-are team de nimic, a a c este omul nostru ca s ne albeasc dosarul, maestre! Am dat-o de dracu, de tot! i pufnir în râs, încânta i i siguri pe ei, amândoi!”

Textul provoac cititorul la reflec ie asupra societ ii române ti „democratice” cu

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ecou în interiorul fiin ei oric rui cititor sau spectator, conducând la schimb ri de atitudini, de comportamente, de fapte... Dac intriga se desf oar într-un spa iu minat de necinste, lipsa de educa ie, vulgarism, nep sare, abstragere din via , combina ii de culise i malversa iuni, deznomântul - o lovitur de teatru în cazul acestei piese - este nefericit, fantezia artistic a autoarei aducând imprevizibilul i în sens constructiv, ca o expresie a libert ii de mi care, ca o co-ordonat a imaginii artistice.

Actul III aduce în scen acelea i personaje descrise în evolu ie de autoare, dup 10 ani, într-un restaurant sicilian, la parterul unui hotel de patru stele, în jurul unei mese, unde nepotul Goe devenit Geany este patron, acum bând whisky Jack Daniels i ducând dorul uicii, palinc i i vinului de Dr -g ani.

Prin descriere, Marinela Preoteasa eviden iaz un real talent în creionarea unui tablou gr itor al unor condamna i care servesc ultimul mic-dejun. Aceast ipostaz a lumii ce populeaz piesa se datoreaz traficului cu droguri „zac r” - Geany i cu to i ai s i tr ind permanent teama c vor fi descoperi i de autorit i, anihila i i pedepsi i. Într-adev r, micul lor dejun este tulburat de p trunderea în restaurant a ase carabinieri care îi pun cu fa a la perete i descoper în buzunarele lui Goe „zac r” i mul i bani, elemente care le permit s -l aresteze.

Finalul operei demonstreaz c banul necinstit dezumanizeaz , dar i c nu aduce fe-ricirea, nu dureaz o ve nicie ca infractorii s fie prin i.

Ceea ce impresioneaz în aceast scriere este stilul artistic prin care autoarea armonizeaz perfect limbajul personajelor cu comportamentul lor, cu via a pe care o duc, demonstrând o cultur de cartier.

Limbajul lozincard îmbinat cu argoul („Po ta Român e cu noi!”, „Codi , patriot contemporan!”, „E groas profesore! E groas ! Gata cu cacialmaua!”, „D -i în m -sa!”, „Cu c ile am belit-o, le-am pus în cui!...; Mai vreau s scot o carte. S le rup ciocul la to i.”) eviden iaz degradarea moral a unor oameni cu preten ii i pierderea bunului-sim , l udându- i tic lo iile.

Procedeul literar care ocup un loc important în textul piesei este monologul interior care const în notarea gândurilor unui personaj, în asocierea lor liber f nicio ordonare logic , ci a a cum vin ele în minte, într-un flux al con tiin ei, având ca baz teoretic legea psihologic a asocia iilor libere. Iat gandurile lui Geany: „Hei, tataie, dac nu-l ascultam pe Sorin, acum cer eam to i pe str zi!”

Ion I. P{R{IANU

Printre brazi se vede turla În competi ie de-ar fi, Parc nu s-ar nimeri Mugurul din bradul verde Lâng turl când se vede, C-ar ie i câ tig tor teama de a pierde, Cu turla cu crucea-n nori.

Bradu-i binecuvântat De la Iisus Împ rat i, de Lume adulat.

E simbol al tinere ii; Verdele lui de Cr ciun Cu beteala-n toiul nop ii Înso esc pe omul bun.

Pe Calea Bisericii Merg cre tinii ortodoc i La Sinodul unor clerici Sim indu-se prea p to i.

Se adun -n s rb tori Românii - to i de marc , Cu Soarele ivit în zori În Casa Domnului, sacr . trânii mai stau de vorb , Mai ciocnesc un p rel, timpul le trce-n vog i-or s plâng dup el. a-i via a la români, au una, nu o sut Sunt cre tinii cei mai buni, Care petrec pân' se culc .

- Uite bradul! zice unul, Mai un pic i e cât turnul...

- Ee, îi r spunde alt b rbat.

Bradu-i bibecuvântat

A. Preziosi - Hor de pe Arge

Anul XI, nr. 2(114)/2020

De Iisus i Maica Lui. E simbolul tinere ii Tot din grija Domnului i-nso te calea vie ii.

Sunt planta i lâng biserici, Sunt str jerii credincio i, Nu ca al i solda i pufo i, Be ivani i puturo i.

Jura i, picoteaz -ntruna.

Brazii molcomi întrec turla i-s iubi i de lumea toat , Cum n-au fost ei niciodat . act de jur mânt Îi petrec pân' la mormânt.

Vom fi amândoi pe-o cruce Vreme vine, vreme trece, Omenirea se petrece, Cu ea-n rând plec m i noi În oli i, s nu fim goi. m totul pe P mânt Nenumite prin cuvânt, a este de când lumea, Legea n-o d m noi acuma.

De-am f cut bine sau r u, Ne judec Dumnzeu.

Dac lumea ne-a iubit Semn bun de la Domnul Sfânt!

Dup cum se vede treaba, N-am f cut umbr degeaba; Mul i or sta la umbra noastr În priviri cu-o stea albastr Aur sau un blând nimb, Care nu se d la schimb Pentru mine, pentru tine ne fie ve nic bine!

Crucea purtat în spate Este dus cât se poate, Iar în cimitir, eu tiu vom fi într-un sicriu. i sub brazii din r scruce Vom fi amândoi pe-o cruce.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Elisabeta BOG{|AN

Mihai Merticaru c`nt[re\ul iubirii Mihai Merticaru, Vis i abis, Ed. Mu atina, Roman, 2018 Fascinat de arhitectura des vâr it a sonetului, de muzicalitatea i frumuse ea sa aparte, Mihai Merticaru se supune cu succes „probei de foc” a rigorilor lui, a a cum dovede te în volumul „Vis i abis”.

Cartea se deschide cu suita de sonete „Parisul (în 14 sonete)”, grupare care aminte te de „«coroana», culme a rigorii sonetului”, despre care autorul vorbe te în eseul cu care începe volumul, dar Mihai Merticaru nu are ambi ia de a mai scrie o coroan (a scris una în alt volum), ci doar sugereaz o apropiere, prin suita sa de 14 sonete, care e dedicat , a a cum spune titlul, Parisului, „ora ul lumin ”: „Zi i noapte, Parisu-i feerie, / Un ocean de culori i de lumin ”. Poetul reînvie momente importante din istoria oraului, din via a sa cultural : literatur , pictur , muzic , picteaz în cuvinte minun iile oraului. Atmosfera de înalt eleva ie a Parisului are capacitatea de puternic transfigurare l untric : „Începi subit s -ndr ge ti tot ce urai, / Risip de frumuse e-i prea mult .”. Finalul suitei, dup etalarea splendorilor Parisului, este nea teptat, o afirmare a ata amentului

fa de locurile natale: „Rob nu vreau s i fiu, r mân ce-am fost, pietrean!”

O od poeziei închin autorul în „Sonetul unei pasiuni”: „Te-am îndr git de tân r, POEZIE,/ Ca pe un zvon de împrim rare/ (...)

Te-am cinstit ca pe-o mare s rb toare,/ Team sorbit ca pe-un strop de ap vie”. Ca un adev rat Me ter Manole, poetul d ruie te poeziei tot ce are mai scump, pentru o construc ie de durat : „Am ars pe-al t u altar în ape stinse,/ Urcând pe Golgota tot înainte,/ Nop ile i le-am inut mereu aprinse, // La picioare i le-am depus învinse”.

De fapt, acordurile de od revin în mai multe sonete, ca, de exemplu: „Sonetul ochilor i”, cu o frumoas paralel între izvorul iubirii i izvorul luminii: „De unde-i lumina ce m inund ,/ Sc ldându-mi sufletu-n apoteoze,/ Cu câmpuri nesfâr ite de mimoze / Ce îmi prefac, în veacuri, o secund ?”, ori „Sonetul unicit ii”, „Sonetul unei pove ti”, dedicat de asemenea iubirii: „În mine, ast zi, stele cânt în cor,/ Planetele toate se aliniaz ,/ E soare,-n miezul nop ii, de amiaz ,/ Luminile, Paradisului izvor.”, „Sonetul unui portret”, „Sonetul Poetului urgisit (I, II)”, dedicat lui Publius Ovidius Naso.

Uneori versurile poetului amintesc, mutatis mutandis, acorduri antice, ale lui Homer, din Iliada, de exemplu, cu invoca ia: „Cânt , zei , mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul”.

Mihai Merticaru invoc : „Zei , vino tu i inspir ” („Sonetul muzei”).

Deseori inspira ia poetului este livresc i însu i poetul subliniaz aceasta, oferind, într-o suit de poeme, motto-uri din Pierre de Ronsard, Wiliam Shakespeare, Omar Khayyam, Francesco Petrarca, Publius Ovidius Naso, Cântarea Cânt rilor, Sapho, Li Tai Pe, Dante Alighieri, Theodor Damian, Nicolae Dabija, Saadi, Vasile Romanciuc, Mihai Eminescu, Alexandr Pu kin, Ana Ahmatova, plus alte trimiteri ca „Sonet bacovian”, sau, chiar în text: „ador poemele lui Robert Frost”. În general, sonetele cu dedica ii livre ti devin u oare parodii, reînviind ceva

specific din poetul parodiat. Aceast inspira ie livresc este sim it ca o inten ie v dit de racordare la clasicitatea sonetului.

Meditând la curgerea i la tumultul timpului, la hazard („S fii bil într-un joc de biliard”), în „Sonetul unei alegeri” Mihai Merticaru se simte ecoul acestui tumult: „Iubiri ancestrale în sânge îmi ard,/ Pierdute taine de început de lume,/ Otr vuri, r ni, himere i cutume,/ Furtuni, patimi i p cate cu mult fard”. Tot la curgerea implacabil a timpului mediteaz poetul în „Sonetul unei nedumeriri”: „Când vie ii-i dedic od idolatr / Amurgul tenebros de ce m latr :” Mare parte din sonete sunt dedicate iubirii, pe care autorul o consider for a universului: „Iubirea, a Universului ax ” spune el în „Sonetul sublimit ii”. De altfel, i alege în „Sonetul reviviscen ei” un motto care confirm aceast idee, din Theodor Damian: „Universul vine nu din explozie atomic , / Ci din explozie de iubire.” Pe ideea timpului ciclic, pove tile de iubire, mutatis mutandis, sunt repetabile: „O alt Isold i un alt Tristan,/ Aceea i dorin -n r runchi ne taie”. De fapt i alte motto-uri sunt alese pe aceea i idee, de exemplu: „tu vezi, eu nu respir decât iubirea” (Saadi), sau „Te cunosc de azi,/ Te iubesc de un veac” (Vasile Romanciuc) ori din Alexandr Pu kin: „Cu frumuse ea-i, chiar i-n sfin i / Treze te roiuri de dorin i.”. Iubirea este prezentat sub diferitele ei aspecte, de la jocul galnic, („Din priviri scap roiuri de scântei, (...) / Î i tot trimite ochiade râzânde” în „Sonet pentru atei”) pân la iubirea cople itoare (Mereu îi bate gândul meu în poart , / Bolnav de frumuse ea-i maiestoas ” în „Sonetul unei frumuse i”). Alteori, ia forma unei iubiri statornicite: „Mi-aduci apa vie din tainic izvor,/ Lumina speran ei ce arde-n zare, / Iarba de leac de mare c utare,/ Aurora cerului multicolor” („Sonetul so iei iubite”).

Prin iubire, afirm poetul, se poate atinge transcendentul, ve nicia: „Cuprins i-e sufletul de nemurire,/ Arderile de-o clip -s ve ni-

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cie”. Mai mult, iubirea devine izvor de cântec i de poezie: „Tot ce atingi se face poezie” („Sonetul creatorului”). zând în el un arheu, Mihai Merticaru închin o adev rat od lucr torului p mântului în „Sonetul ranului român” :„Pe dealul argintat, bade Ioane,/ Vii din sau p ti spre eternitate?/ Ce amintire-n tâmpla ta se zbate?/ În templul sfânt pari una din coloane”.

Uneori, tonul s u devne ironic, acid, ca în „Sonetul vis torului”: „Cu pa ii prin gropi i capul în stele,/ Alearg dup-o fantom ciudat ,/ Pe care n-a v zut-o niciodat ;/ Nu tie de-i printre bune sau rele.// E regele într-o ar visat ,/ Tr ie te simultan în lumi paralele,/ Nu-i pas de-i prins în hor de iele,/ De duhurile altor zori se-mbat .” Tonul s u mâne acid i când compar prezentul ters cu luminoase figuri ale istoriei, ca în „Sonetul rb iei”: „V d apoi pe Basarabi, pe Muatini,/ Mângâind o ar înl crimat ,/ Mircea, tefan i Mihai, cei trei divini// Încorona i i cu coroane de spini./ Se-ntreab azi Patriandurerat :/ Unde sunt b rba ii de alt dat ?”

Medita ia poetului devine alteori autoreflexiv , el î i sondeaz adâncimile propriei fiin e, contrariat de propriul s u alter-ego: „Scruteaz orizonturi mai senine,/ Poezia-i uzitoare stea,/ Marea bucurie ce-n via l ine,// D ruind tuturor, uitând de sine./ Citind i visând, el are tot ce vrea./ (Cine-i str inul ascuns sub pielea mea?)” - („Sonetul str inului”).

Un panteism tonic st la baza consonanei cu lumea: „Sprin ara clip vine cu-o minune,/ S mân a, n-auzi tu cum încol te,/ Cum prin gr dini se cânt îngere te?/ Aurorala str lucire nu ne// Ocole te oriunde nentâlne te,/ Culorile încep s se adune/ Precum cântecele lumii în strune/ (...)/ Sim i-vei aproape for a divin ” („Sonetul Minunilor”).

Umorul nu lipse te acestei poezii. De exemplu, în „Sonetul muzei ambi ioase”, prezint cu un umor u or melancolic rela ia

Preziosi - Vânz torul de cire e

sa cu muza poetic i imboldul de a scrie: „Un spin în inim mereu îmi coace,/ A auzit, scumpetea de fiin ,/ C arta se na te din suferin .” Sau în „Sonetul istoriei”: „Pentru Mircea e prea strâmt o od , / Postura asta iar fi incomod .”

Poetul prive te cu nostalgie schimb rile din societatea româneasc , îndep rtarea general de sat: „V d casa natal stând într-o rân , / Ograda, o b rie f gard,/ Candelele sub icoane nu mai ard,/ Ruina i pustiirea sengân ,// Un singur par în picioare, drept stindard./ În sat mai tr ie te doar o b trân / F biseric , f fântân ,/ S tenii-s, azi, or eni pe bulevard” („Sonetul satului natal”).

Motivul sic transit gloria mundi apare i el, corelat cu motivul vanitas vanitatum („ i-o voce cânt : «e-n zadar, poete”): „Vagi amintiri din vremuri dep rtate,/ Neguri, fumuri i hoardele p gâne,/ Turbatul vânt, dinspre toate, mai bate,// regrete, aducând, nenum rate, / Cet i mult prea vestite zac sub grâne,/ Doar cartea în elep ilor r mâne.” („Sonetul apuselor glorii”). Este afirmat încrederea în carte, singura care poate rezista timpului, pe linia acelui exegi monumentum aere perennius lansat de Hora iu.

La baza acestora st motivul fugit irreparabile tempus: „A tinere ii vraj -n neant coboar ,/ În urm s priveasc nu se-ndur ./ o fantomatic cimilitur ,/ Unde-i? Nu e, a fost odinioar .” („Sonetul tinere ii”). Motiv de care, firesc, este legat memento mori: „ i nu uita c , dinspre zarea sumbr ,/ Tiptil se-apropie ireata umbr !” („Sonetul unui stoic”) sau „Doine te iarna în trupul ostenit,/ Se-nclin fruntea înalt spre glie,/ Din cer, i se mai d doar o felie” („Sonetul desp irii”), ori: „Unde mi te-ai ascuns, serenitate?/ Ieri eram tân r, azi am îmb trânit/ Cu un deget ag at de infinit.” („Sonetul regretelor”). De asemenea: „Secat mi-e izvorul cu ap vie,/ De trei zile o pas re -ngân ,/ Eu am s plec, tu s m ii de mâ!” („Sonetul finitudinii”). i, în acest context, Mihai Merticaru î i afirm poezia ca dar celor care r mân: „Sonetele le las pe toate vou ” („Sonet-testament”). i totu i, afirm poetul, omul g se te puterea de a înainta, chemat de visuri, de iluzii, de fata morgana: „Z rile din suflet ni-s infinite,/ (...)/ Ca s tr im sub ploaie de ispite// Cu visuri i iluzii troienite./ Nimeni nu se opre te s respire,/ To i alearg dup o n lucire.” („Sonetul unei n luciri”).

Atingând marile teme ale sonetului, iubirea, via a, moartea, meditând la trecerea timpului, la sursele efemere de bucurie ale omului, la eternitate i la divinitate, Mihai Merticaru î i cizeleaz poezia pe linia hora ianului dicton: exegi monumentum aere perennius, convins c nimic nu poate fi mai durabil decât arta.

Anul XI, nr. 2(114)/2020

C[r\i primite la redac\ie

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Nicolae ROTARU

Generalul recidiveaz[ Constantin Constantinescu, Nuele i chi e, Ed. RBA Media, Bucure ti, 2020, 200 p. de postul de radio „Europa Liber ”) i deosebit de interesante. În „foaia” a asea (sub întrebarea „ce ne facem, fetelor?”) autorul ac ioneaz ca... „inspector sub acoperire” i prezint intrarea în pâine (neagr ) a primei poli iste, o frumoas Cristina care se descurc admirabil, curajos i eficient. i aici sunt continuate nota iile de deliciu ale vremii i cu medita ii despre ce ar trebui s fie poli ia azi. În fine, cartea se încheie cu „foia” a aptea declarat „un exerci iu de amuzament-liric, compus din date de interes i culise ale vremurilor. Uneori tonul este mai mult sau mai pu in tragic, precum catrenul „Tata ne-a adus din r zboi”: „Tata ne-a adus din r zboi/ O mânec goal de manta / i ni te pantaloni prea lungi/ Pentru picioarele lui pân la genunchi...” adar, o carte nonconformist , aparent textualist , modern , constituit prin decantarea i valorificarea unor nota ii documentariste aduse la zi i prezentate cu cel mai pur talent narativ, spre folosul cititorului pe cât de curios, pe atât de gr bit. O victorie epic incontestabil a unui condeier cu state vechi de combatant pe frontul verbului.

Amedeo Preziosi - Scripcar

Generalul (retras) de ( i din) poli ie, Constantin Constantinescu recidiveaz epic.

Cartea sa ciudat-original (înc din titlu) „Nuele i chi e”este subintitulat „Carte cu adun tur de foi”. M-am gr bit s vâr un i în primul cuvânt al tripletei de intitulare pentru a-l transforma în obiect punitiv, dar n-a fost cazul. O „preanfa ” datorat necunoscutului filosof rural Nicolae Opri oreanu, devenit cunoscutul agent sanitar-vetreinar Nana, din comuna Grindu, pe care i-l ia drept c uz , explic faptul c „foile” ( apte) care-s un fel de capitole ce se-ntind pân la „finalul de sfâr it” unde-s invocate i trei termina ii onomastice (s zicem, ale unor Ple u, Patapievi i i Liiceanu), sunt, de fapt, „nuvele i schi e” care i-au pierdut câte o liter pe drum.

Ce este, de fapt cartea care se-ntinde pe 200 de pagini, scoas de editura bucure teaRBA Media? Un amalgam, un puzzle, o culegere, un dosar pe care, parc , la un moment dat l-a r it vântul, iar autorul, neatent, i-a recuperat filele i le-a a ezat din nou între coperte. Neglijent e un fel de a spune, fiindc foile sunt completate „tipic re te” i cu o anume logic tematic (preponderent poli ist-de-

tectivist ), cu un anume stil narativ (mai ales ludico-umoristic) i cu un anume scop (informativ-educativ). Avem de-a face, de fapt, cu un compendiu de relaxare (autorul însu i avertizeaz într-un „P.S.” c ofer un mozaic cu mafio i, terori ti, poli ti, trafican i care s înso easc cititorul într-o c torie Bucure tiBaia Mare, bun oar , iar la desti-na ie acesta nu fie nevoit s-o abandoneze în toaleta g rii de destina ie) în care evolueaz personaje fabuloase, ciudate, celebre, politice, militare de alat ieri, de ieri i de azi, cu fapte mai mult sau mai pu in cunoscute ale acestora.

Prima „foaie” a opului con ine dedica ii (de la autohtonii Ion Cristoiu nenominalizat, Radu Banciu i Damian St noiu la etranjerii Iosif Stalin i Toto Riina). Foaia a doua e dedicat Bucure tilor din perioada 1946-1947, a bulvers rilor i atacurilor bandite ti, a domina iei investitorilor str ini i a ac iunilor marilor clanuri de jefuitori autohtoni, a luptei ap torilor legii cu gangsterii cu cazier, certa i cu orice lege. Cu ajutorul presei i al propriilor amintiri, autorul prezint pagini antologice de adev rat roman poli ist.

Schimbând... foaia, ac iunile percutante, sângeroase, incredibile, inedite continu , în scen intrând legenda vie Eugen Alim nescu, mai marele luptei cu banditismul i mafiotismul din Capital i nu numai, care reu te cu mâarmat i cu o echip de jura i ai mor ii din brigada „Fulger” s stârpeasc bandele conduse de nume de mari bandi i de la „Buze Dulci”, Gic Micu i „Lupul de Otel” la Goldstein, Gumberg i Rahmanovici. Aceast parte a c ii, miezul volumului, este cea mai dens i interesant .

Nici „foaia” a patra nu este mai prejos.

Sunt prezenta i al i f pta i ai vremii în conexiune interna ional i cu trimitere la haiducia na ional . „Foaia” a cincia con ine „de toate pentru unii”, un amalgam de informa ii, curiozit i, fapte diverse, poeme, medita ii filosofice, aforisme, elemente de art a dialogului, cu momente de documentare (e.g. salariile unor categorii sociale la timpul acela), cu comentarii i compara ii pertinente (e.g. cele legate

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Farmacia de la Estrella farmacia muzeu din Buenos Aires mama a murit înainte în vis s o vad la Valea Rea avea farmacia de ar oglinzi cu mobilierul din nuc unde ranii se tocmeau înainte de r zboiul din urm Farmacia de la Estrella respir din 1834 pere i cu oglinzi, cu pictur mural tavanul cu fresce alese mobilierul antic din nuc i receptura din ani mama a murit înainte în vis s o vad farmacia muzeu din Buenos Aires

strâns înf at gura c scat a apelor duce la vale o juc rie din lut pe Muntele Curcubeu de ici colo... din loc în loc.

cândva - acum în v zduh nostalgie i picioare umflate dureri, resemnare, înc ri pe-o m sur nepotrivit zumz iesc multe vise uitate cu Marti o, Javier i Francisco prin minte, inima rupt abandonat -n satul na terii ei zece mii de oameni se-adun undeva acolo la fiesta de ar

nisipuri albastre

în întuneric, o chinuie lumina

în maquis copaci înfuria i se petrec la mal tulbura i abalone furate

Juanita viseaz - în ograd Marti o pl de te chirpiciul ap i paie - în unghere Javier pl de te aluatul sare, drojdie i ap Francesco pl de te-n lut nimicuri pentru fiesta Juan pl de te...

umbre-n noduri cu sfori crud apa înghite sus pe Muntele Curcubeu copii aproape mumii -

dreptunghiuri din lemn chinuite reazem i int ibis conturat în albastru adun prin or ul din frunze Marti o pl de te-n chirpici bol i sprijin dune pe plaj O alt zi ... o alt noapte ...

se tânguie Juanita strâns înf at în pânza-nghe at nisipuri se-adun multiple la gura râului rece pe Muntele Curcubeu cu ghea i piatr strâns înf at în alabastrul nop ii copii pl pânzi se-adun , se-nghesuie fichiui i pe Muntele Curcubeu cu cioplituri adânci de ape strâns înf at de mâini aeriene cu ochii cuprin i exalta i vântoase-i înfulec pe Muntele Curcubeu pustietate-n deriv strâns înf at în somn fluid

plute te în pampa húmeda prins -n singur tate înghi it în vis de-un vânt sur cu Marti o, Javier i Francisco maree în inima ei de acum atomi, ni te clipe apuse satul na terii ei f vise satul ei r nit de albastru, atomi în frigul din noapte Juan, b rbatul ei tân r a iubit-o atunci i acolo Juanita plute te -i afle pe cei dinainte pe Marti o, Javier i Francisco femeie la mijloc de ani satul na terii ei cu m cie i unde s-a luat cu Juan atunci - cu b rbatul ei tân r au d uit tangoul în pia printre tufe de m cie i în trans , apoi în milongas o lume nebun d uia-n deriv cu Marti o, Javier i Francisco

repeti ie cu trunchiuri de cactu i se-n iruie pe stânci curcubeu bolovani se fr mânt -n v zduh feria artizanal printre oameni rani i nci vând carpete din lân esute în cas . câini mici, câini mari zac în praf lovi i de adâncimea albastr Juanita intr -n biserica veche adânc i rece cu acoperi ul din lemn zid din chirpici dalb pensulat Juanita s-a luat cândva cu Juan se opre te-n drum - ultim vis nebun cu Marti o, Javier i Francisco torie f cor bii un intens sat liniar unde vulpi i puma s-au stins otr vite în lupt cu estancias mii de oi, fincas, ranches oi la gr tar asados lân i peso, peso i lân în fiecare an, fiesta din calendar zece mii de pelerini cu Marti o, Javier i Francisco urc pe Muntele Curcubeu la icoana Madonnei i-n lumini reci coboar

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Silviu D. POPESCU

Cretinismul balcanic i zeii Ce cretini suntem mai tot timpul; scriu eu: cel mai cretin; nânc, dorm, fac du i m simt mai puternic ca Ahile. Hah... Eu, un supraom, pe veceu scriu memorii ca s le vând pentru un covrig unui zeu din Balcani.

Ce cretin sunt, atunci când Eu...

Infern Dac îmi dai o idee Eu o transform în scrum.

Se pare c m pricep la marketing, vând iluzii la toat lumea i cred c m îmbog esc spiritual.

N-am mai citit de mult o carte despre mine. De fapt, am început s scriu în versuri: sta trebuie s fie un semn c am luat-o razna. Merg spre Unul, din cerc în cerc, în semicerc i-apoi împiedic la u a paradisului.

Râde i b trâna din stânga mea care latr i se strâmb cu gura deschis larg; am impresia c am gre it Adresa... a c m caut în buzunare; doar am s sesc eu o moned ca s pl tesc... a vrea

intru dar nu aici: b trâna m sperie. Gata! Liftul merge i urc în sfâr it pân la ultimul etaj al subcon tientului.

Infernul i paradisul sunt în mine.

Astrolab pentru o Amiaz pe mare Amiaz pe mare leal semantic i Ideea de ghea carbonic sunt, pân la urm , dou capodopere anti-literare, a a de reu ite încât nu le po i z ri nici cu un Astrolab pentru Steaua Morgana ruginit i plin de praf. Suntem în deriv pentru c astrolabul e spart i e un vis prea naiv se materializeze. Mai bine m înec... De ce-a fi fraier mai navighez un vas f direc ie. Cod i semicod se iau de mân pe mare într-o frumoas amiaz de octombrie.

igara metafizic Îmi terg transpira ia de pe fa ... de pe una din fe e... i e greu s ridic capul din miile de pic turi de ap . Celelalte fe e râd de mine atunci când nu in rândul i m gr besc s termin propozi ia. Cic e modern s scrii despre plictisi i, singuri sub du , care se gândesc la vecinele de-al turi în timp ce planific urm toarele rânduri din c i. Nu sunt ironic, suf r de o plictiseal metastatic i a fuma o igar sub du .

Cinci pa i...

Amedeo Preziosi - Târgul Mo i

Suntem singuri în carapacea asta sub soare i sub vremuri... ce n-a da s mai fiu o dat în parcul acela din facultate unde sim eam nemuritor. Baliverne ale unui student singur într-o noapte de mai... am mai auzit d-astea.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Liliana POPA

note de final cineva fumeaz în fa a mea cineva fumeaz în capcana propriului zâmbet cineva fumeaz alb în capcana zâmbetului meu ne-am întîlnit la jumatatea zâmbetului îndragosti i de noapte de lini tea ei ri negre încearc s o sfâ ie o s v rs cerneala Mediteranei peste ele o s gonesc pe trepte mâinile tale arf alb vor prinde zâmbetul meu pe um rul t u stâng

dou mi s-au a ezat în palme i sub petecul meu de cer vom dep na fiecare poveste pe care o voi scrie cu degetul pe geamul ferestrei, pentru alt veac.

comand îngere potop trecusei s îmi spui ce dor i-a fost de mine. eu d ltuisem demult norii ivorii în trepte, cu b i de inim .

flutur ochii t i adun priviri sub privire mâinile tale mângâie nemângâieri adus de nici o boare flutur alb, sidefat în zbor precis s-a a ezat pe pantoful de lac ne-am privit mira i boteza i de mirare

ii minte jocul de demult pe scara mea de început de lume? pe prima treapt cântai pe a doua iubeam apoi au început s înfloreasc celelalte trepte i privirile într-o sear verde în t ceri f crepuscul.

flac ra de cear s-a a ezat inel, s rut pe mâna mea ud de ploaie.

îngere, uite o himer cum î i deseneaz întortocheate nelini ti acuarelate.

gândul sfer zbucuim în palma mea.

comand îngere potop -i spele culorile de ap .

mantia fumegând a vântului arip prins pe um rul serii adun frunzele ce albesc cu timpul, cu secolul de singur tate, cu moartea, cu via a. peregrinul anonim are mereu rezervat ultimul vals i umbra str vezie a ce ii. trei frunze mi s-au prins în p r

îmi curge timpul povestit

Între dou turnuri

eu pot urca tu cobori doar în nop ile de ajun nu mai ajung treptele.

secol de singur tate

clie în palmele sufletului.

tremur de sear asear drumul f întoarcere st tea rezemat de un copac cu auzul încordat. tia când voi veni.

flautul iernii, flac ra pe podul înghe at tocme te jarul i zilele de aur. Între dou s ruturi mi se face dor de ochii t i de col ul buzelor tale. flautul iernii cânta cu buze înghe ate sprijinit de o coloan adormit de suflarea lui. Între doua nop i flautul iernii cânt printre Vârfurile cu Dor ruguri mistuite în cea

dezambiguizare între dou nop i punctele cardinale palpit de mult vreme. i-au schimbat locul i perspectiva a a ap rut alb roz floarea de m r pe gura ta. între dou turnuri cerile pâlpâie i eu nu mai g sesc punctul de fug .

eu am trecut cu tremur de sear i nu m-am oprit

între doua nop i coboar diminea a, pe roua cu lumina ascunsa în plete i sun un clopo el de argint.

copacul acela, jefuit de anotimpuri între vis i somn streaz zâmbetul unui copil

În nop ile de Ajun, Coboar îngerii pe scar , Iar Dumnezeu tot blând, tot bun, Deschide por i, a câta oar ...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Camelia OPRI|A (Italia)

Mircea Dorin ISTRATE

Urma ce- l Copil ria asta e un fluture... se fac repede copil rie, cât ar bate trei orologii cu dou sprezece aripi de pega i în cetatea norilor, se prefac z pezile în arm sari de foc.

Copil ria asta e un fluture urcat în fulgerul tân r, amestec de primavar i lumin între flori.

A fi copil e înger la ureche.

Atunci ce rost mai are orizontul sau râul cu un singur mal?

Ca s-a întâmplat s -mi vad aripile în oglinda apelor.

Am trecut de toamn cu buzele de mere ro ii, Jum tate floare, jum tate gr unte de rou , plutesc în armura soarelui.

Se-ntâmpl , c s-a întâmplat s m fac fluture de la inim în jos, hoin resc deasupra râului de p die utându-mi înc rile pe care le avusesem legate c-un fir de nea. cini i soare Eram în vremea lui April o ciocârlie ridicat peste via o floare, un tril, un imn venit de departe, un copil, o frunz ca un zmeu de pânz . ineam cu o mân pu a de lân pe drum neumblat, plângeam, mam , cât te-am c utat. mu ca p mântul plin de m cini, -ntâlneam cu vântul venit din vecini.

i moarte Eram în vremea lui April, voiam s fiu mare, când copil...

Ce timpuri c toare, mam , r cini i soare. ream într-un ochi de ap , în ghete s -mi încap ploaia, cerul, norul, vântul printre care i p mântul.

Erau timpuri c toare i-aveam frunze-degetare, mam , r cini i soare.

49

m în via

A r mas un prun pe Coast la hotarul dintre vii i-a rodit în ani de-a rândul, pân când mi s-a uscat, Prune dulci i parfumate, c utate de copii i de cei trecu i pe-acolo, cei ce nu erau din sat. i-uite-a a, gustând o prun , oameni i copii de-o seam i-aduceau cu to i aminte de pomi tea popii-al nost, Vrednic om s -i mearg vestea, bun cum bun -i o poman i cum dânsul în credin îmi inut-a satu-n rost.

Dac -n via la i o urm , semn al trecerii prin lume, Vrednicindu-te în fapte ce te-or trece-n neuitare, Ei, urma i-n amintire, î i vor ine al t u nume Cât mai mult în omenie, pe a timpului c rare.

Ce l m în urma noastr duce lumea înainte, Este treapta ce ne-nal cu ceva un pic mai sus, Pic cu pic se umple marea i-ascu ita noastr minte Prinde aripii de-nn are, colo-n gândul nost ascuns.

Cât de mic -i fapta bun , zi de zi ea mi se-adun Iar la ultima socoat va conta unde ne duce, În cel rai de ve nicie, s purt m pe cap cunun , Ori în iadul cu pedepse, s ne ducem greaua cruce.

Genune dulce Mi-e dor de dorul t u ce-odat în mine aprindea scântei, Mie dor de ochii t i ce-odat se oglindeau în ochii mei, Mi-e dor de prima-mbr are, de caldul ei ce m-a-mb tat, Mi-e dor de cel s rut în patimi, ce doritoare m-i l-ai dat.

Mi-e dor de spusa ta în oapt , dulce i cuvinte ce nu mint, De pleoapa ta înl crimat , a sufletului drag alint, Mi-e dor de cele jur minte ce le rosteam de mii de ori, De cel nesomn din lunga noapte, gândind la tine pân -n zori.

Mi-e dor de nop ile de var când luna se-ascundea în nori i de privirile str ine ea ne-ascundea de-atâtea ori, Mi-e dor de toate câte-odat îmi fost-au numai lapte-miere i-acum, când via a e tr it , încet le deap n, în pl cere.

Cum a mai vrea s i spun odat , acel întâiul ,,te iubesc”, Cum a mai vrea s simt fiorul, divin, m re , dumnezeiesc, Cum a mai vrea ne uite Domnul în al s u rai de început, În care noi s fim Adamii, la lumea noastr cea de lut.

Acol' s st m vecii de-a rândul, uita i de timpul neoprit, Acol' ne fie-n veci cuibarul, cum noi de-apururi l-am dorit, Acol' petrece-om ve nicia nes tura i de-al nostru dor, Genune dulce-n care-om arde, în p timire i-n fior.

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Vasile LARCO

Fata @n sarafan bleumarin Ma ina gonea cu optzeci de kilometri pe or , era în plin amiaz , soarele l sa umbre mici la tot ceea ce era deasupra p mântului. În dep rtare se z rea ora ul, deasupra c ruia plutea un strat uria de fum, de vapori sau de praf.

Am traversat urbea, iar la ie ire, dup circa doi kilometri am observat un grup de cl diri, zicându-mi c acolo trebuie s se afle ceea ce c utam, dup adresa pe care o aveam. Am oprit, în curte se afla i o bisericu cu un turn înalt acoperit cu tabl din cupru. Intrând, nu m-a oprit nimeni, am ajuns pe un culoar, la cap tul c ruia deasupra ii scria: „Director”. Am cioc nit, iar un domn în halat alb mi-a deschis u a, zicându-mi: „Pofti i, lua i loc!” M-am prezentat, spunându-i c sunt recent venit din Germania, plecat de aproape patruzeci de ani, eu fiind n scut într-o comun din apropiere. Am venit pentru doresc s -i fac o vizit unei doamne care este internat în acest Azil de b trâni. Se nume te Maria Croitoru. „Da, îmi zise directorul, este o doamn de optzeci de ani, pu in bolnav , se deplaseaz numai cu ajutorul unui c rucior, este foarte credincioas , în fiecare duminic o ducem la biserica din curte. De ce vre i s-o vizita i tocmai pe aceast doamn ? Este ceva la mijloc, sunte i rude, o cunoa te i mai demult?!”

O cunosc, i-am r spuns, e o poveste lung , dar încerc s-o scurtez cât pot, i-am spus.

Tanti Maria este din acela i sat cu mine. Când m-am n scut, ea a mo it-o pe mama. Am fost dou fete gemene. Acas mai erau patru surori i doi fra i. Mama când a v zut c suntem gemene s-a întristat, mai ales gândindu-se c so ul ei, tat l meu, o va certa, tiind câ i mai eram acas . Atunci tanti Maria i-a propus mamei s -i dea ei una din fete, c tot nu avea copii. Zis i f cut. Nu am tiut nici o clip în cei optsprezece ani cât am fost împreun cu nu-i mama mea. Când am terminat liceul, fiind în turneu cu echipa de handbal în Germania, am mas acolo, echipa s-a întors f mine în Republica Socialist România. Am continuat s joc handbal, iar în scurt vreme m-am c torit cu medicul echipei de acolo. Fiind nevoit s cer azil politic, abia atunci am aflat c doamna Croitoru nu era mama mea adev rat .

A. Preziosi -

stirea dintr-un lemn

Vremea a trecut, a venit revolu ia din 1989 i m-am întors în România, împreun cu so ul meu, care este medic, dup cum am spus, ne-am cump rat o vil în ora , dar m ap sa gândul c nu mai tiu nimic de persoana, atât de dr gu , care a avut grij de mine, la fel ca de copilul ei. A a c am f cut cercet ri, aflând c este aici i am început actele pentru a o lua în între inere câte zile va mai avea. So ul meu este de acord, r mânând ca i dumneavoastr , domnule director, s da i consim mântul. Ea nu mai are pe nimeni.

S-a f cut pauz ap toare, dup care dânsul mi-a spus: „Bine, dar dumneaei este foarte bolnav , se deplaseaz numai cu un c rucior, apoi cum o s -i spune i, cum o s-o convinge i, c nu-i a a de or”. Ave i dreptate, i-am zis, l sa i pe mine. Mi-a ar tat salonul i patul care îi era rezervat, l sându-ne singure.

M-am apropiat, i-am spus: s rut mâna!, luându-i mâna dreapt i-o s rut, dar nu mi-a dat voie, fiindu-i jen , probabil, ca o doamn -i s rute mâna. V zând-o emo ionat , am redus suspansul i i-am spus: Eu sunt o coleg din echipa de handbal a fetei pe care mata ai crescut-o pân la optsprezece ani i care a r mas în Germania.

Nu mai tiu nimic de ea, de aceea poate îmi spui mata câte ceva, deoarece am auzit c s-a întors în ar . Lacrimi curgeau pe fa a trânii, tergându-le cu cear aful cu care era învelit . „Nu tiu nimic”, zise ea. T cere i lacrimi. i ochii mei erau plini de lacrimi, neputând s mai spun ceva. Am mai întrebat-o c , dac ar vedea-o, ar putea s-o recunoasc ? „Nu, maic dup atâ ia ani? O fi i ea trân de acum”. Dar, v-o aduce i aminte cum ar ta când a i v zuto ultima dat ? „Cum s nu?”, zise ea: „Avea un sarafan bleumarin i o bluz alb , p rul pe frunte i era de o rar frumuse e”. Iar lacrimi i t cere. S -i scurtez suferin a am scos fotografia descris de ea. S-a luminat, a pupat poza, a f cut sfânta cruce, a pus-o pe piept, spunând c asta este fata ei, acoperind-o cu ambele palme, zicându-mi c nu mi-o mai d , dup care i-am zis: Tanti Marie, m mic scump , eu sunt fata aceea. T cere i lacrimi.

Apoi i-am spus: Iat -m ! I-am s rutat mâinile amândou , apoi fa a umezit de lacrimi i am continuat: Am venit s te lu m la noi. So ul meu este doctor, avem o vil înc toare, te vom îngriji, a a cum ai f cut cu mine atâ ia ani. Iar lacrimi i t cere, dup care mi-a spus: „Chiar tu e ti fata mea? Nu-mi vine a crede! Dar, continu ea, nu ave i ce face cu mine, sunt bolnav , m deplasez numai cu acest rucior care este lâng patul meu, r mân aici”. Îi era greu s cread , zicându- i, probabil, c e prea frumos spre a fi adev rat, rutând înc o dat fotografia.

Este adev rat, actele sunt deja la notariat, domnul director v-a aprobat, iar peste trei zile vin împreun cu so ul meu i mergem la noua locuin . În aceste trei zile s-au f cut preg tiri, s-a cump rat un c ru , s-a preg tit camera i toate cele trebuincioase.

A treia zi c tre amiaz , împreun cu so ul meu ne-am prezentat la a directorului. Acesta s-a ridicat de pe scaun, cu capul plecat, negru la fa i abia a putut s spun : „Tanti Maria este în capela bisericii. Azi diminea am g sit-o cu ochii deschi i, inând cu ambele mâini aceast fotografie. ti i cine este în poz ?”

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Lucre\ia BERZINTU

Mircea Radu Iacoban jurnalist, scriitor, scenarist Scriitorul Mircea Radu IACOBAN a împlinit vârsta de 80 de ani pe 19.02.2020. Cu acest prilej, Editura Junimea a organizat, în Sala Mare de Spectacole „Radu Beligan” a Ateneului Na ional din Ia i, lansarea c ii „prezent!” (Jurnal, vol. 2, 2015-2019, Ed. Junimea, Ia i 2020) de Mircea Radu Iacoban, al turi de care s-au aflat personalit i ale culturii române ti.

Iat , în continuare, un interviu pe care l-am realizat cu distinsul scriitor Mircea Radu Iacoban: L.B.: Acum, la început de an aniversar 80 de ani din via , ce dori i cel mai mult?

M.R.I.: Se spune c tinerii au proiecte, iar b trânii, amintiri. Am fost cel mai tân r director de Teatru Na ional, cel mai tân r director de editur i tot a a înainte. Nu de mult am avut o surpriz în tramvai: o tuc , probabil student , îmi f cea ciudate semne insistente; mai c mi venea s m dau din nou tân r, dar pân la urm am în eles c ea m invita, de fapt, ...s -mi cedeze locul! Semn foarte sigur nu nu-mai c s b trân de-a binelea, dar se i vede! Ceea ce nu înseamn c n-a avea, totu i, câteva proiecte, legate mai ales de teatru i de film. Îmi doresc întâi de toate ca piesa mea „Hardughia”, inspirat de tragedia demol rii Academiei Mih ilene, spectacol interzis dup câteva reprezenta ii i la Teatrul Na ional din Ia i, i la Teatrul Tineretului din Piatra Neam , s revin pe scen . Dup aproape 30 de ani! Apoi, mi-a dori ajung pe ecran filmul cu scenariul conturat în cine-romanul „Pompe funebre”. Cât despre c i, mi-a îng dui o pauz : în ultimele patru luni am publicat trei c i („Prezent!”, „Razna prin patru continente”, „I-am rit printre cuvinte”), cu un total de circa 1.500 de pagini. Adev rat, la „Prezent!” (volumul al doilea al „Jurnalului”meu) lucrez de cinci ani, dar, oricum, parc -i prea mult. S -mi mai trag r suflarea.

De-a lungul anilor a i scris pe o gam larg de subiecte, fiind

activ la tot ce s-a întâmplat în jurul dumneavoastr i nu numai.

Ce v inspr în alegerea subiectelor?

Nu-mi aleg subiectele, ele se aleg singure. Uite un exemplu: (fiindc tot am amintit de „Hardughia”): mi s-a îng duit s citesc, într-o jum tate de or , procesul verbal al edin ei în care s-a decis d râmarea Academiei Mih ilene, una dintre cele mai cretine, inculte i stupide agresiuni edilitare pe care le-a suportat fosta capital moldav . Documentul purta tampila „secret” semn c pân i urma ii deciden ilor de odinioar se jenau s -l fac public! Am preluat, în pies , preschimbându-le în replici, crâmpeie din texul procesului-verbal, act purt tor de real tensiune dramatic , care parc î i cerea vehement ie irea în agora!

Propozi iile simple (dar nu i seci) purtau nea teptate virtu i caracterologice; se sim ea c -i un document a ternut în pagin cu obid , iar piesa se scria parc de la sine, într-o continuare a nefericitului proces verbal. Din p cate, dup câteva reprezenta ii, „Hardughia” a fost interzis cu mare scandal... politic. Cât despre ultima parte a întreb rii: nu pot s m a ez la masa de lucru pentru a scrie o pies a a, s vedem ce-o ie i. Trebuie s se produc un declic, o revela ie, un „ceva” declan ator.

Ave i o oper literar impresionant , a i scris proz , publicistic , dramaturgie, scenarii de filme... Ce v place mai mult?

Desigur, scenariul de film i, în al doilea rând, teatrul.

Ce înseamn cinematografia pentru dvs. vizavi de teatru?

Conteaz marele impact pe care cinematograful îl are direct i nemijlocit cu publicul. Reac ia cititorului c ii tale o cuno ti, de regul , imediat, prin intermediul criticii literare, i nu-i totdeauna vorba despre o consonan ; câteodat , chiar dimpotriv . Cinematograful, chiar mai mult decât teatrul, ofer posibilitatea verific rii imediate a ecoului scrierii tale poate de aceea au i fost atât de stra nic supravegheate în r posata

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„epoc de aur”. Apoi, marele ecran î i ofer acces la tehnica veacului, capabil s te aduc pân la citirea gândului în detaliile prim-planului, la revelatoare evad ri i reveniri în „poveste”, ca s nu mai vorbim de sus inerea oferit de universul sonor, de sugestiile montajului, de zburd lnicia film rilor combinate i de tot ceea ce se poate... altfel nefiind cu putin .

Ave i amintiri deosebite din perioada cât a i lucrat la Radio Ia i i Radio Bucure ti (1961-1966)?

Cum s n-am? Am început s lucrez la Radio Ia i înc din studen ie (1958), pe vremea în care postul emitea 30 de minute din 24 de ore. ceam teren cu o motociclet ruseasc IJ (tehnicianul la ghidon, reporterul ghemuit în ata , în bra e cu magnetofonul portabil „Philipps”, ce cânt rea câteva kilograme). Majoritatea colb itelor drumuri moldave nu era asfaltat , v închipui i cum ar tam când ajungeam la Boto ani, la R i ori la Vaslui! Sistemul energetic na ional înc nu exista, fiecare târg î i avea uzina lui electric , cu „herz”-ii s i, care nu mai „rimau” cu cei de la studio, a a c tenorul de la F lticeni ajungea bas la Ia i, i trebuia s -i reconstituim cumva glasul adev rat din butoane...

Nici la Radio Bucure ti condi iile n-au fost prea grozave, dar barem aparatura era mai de Doamne-ajut . Pe atunci, mai totul era înregistrat, doar buletinele de tiri se transmiteau în direct; am fost dintre cei câ iva privilegia i care au izbutit primele transmisii slobozite f viz în eter, nu doar de la manifest ri sportive, ci cu prec dere de la diverse evenimente petrecute în toate col urile rii, considerate importante i demne de audien na ional - mai ales inaugur ri de fabrici, antiere, uzine, c i ferate .a.m.d. Atunci am avut parte i de prima mea suspendare de trei luni dup ce (simpl gaf i atât) transmi ând de la Campionatul Interna ional de Atletism al României, unde RFG i RDG veniser cu o echip unit , am tot spus vreme de un ceas pe programul I, în loc de „echipa unit a Germaniei”... „echipa Germaniei unite!” Alarm de gradul zero! Era la putere sintagma „nu întâmpl tor”, desigur, pentru du manul nu doarme, a a c se c utau explica ii de dosar oric rui pas gre it. Mie mi-a fost g sit bunicul din Canada, Haralambie Iacoban (acolo, Harry Jakob), plecat peste ocean înc la 1910. A a deci, „nu întâmpl tor”... am unificat cele dou Germanii! Am încheiat activitatea la Radio România în 1967, când am transmis din Elve ia, de la Zurich, meciul din preliminariile Campionatului European Elve ia-România. A fost 7-1 pentru elve ieni i... m-am l sat definitiv de sport.

Cum a ap rut Editura „Junimea” al c rei director a i fost zece ani (1969-1979)? „Junimea” nu a ap rut din spuma m rii, ci ca urmare a unor îndelungi insisten e ale intelectualit ii ie ene, i din zona artistic , i (mai ales) din cea universitar . De un sfert de veac, la Ia i, unde prima carte s-a tip rit la 1643, se stinsese orice activitate editorial ! Am pus foarte repede Editura pe picioare, la „Junimea” au debutat foarte mul i dintre cei care, acum, sunt nume respectate în publicistica român , al turi de ile unor scriitori consacra i, cunoscu i i pre ui i, care au contribuit la consolidarea prestigiului casei de pres ie ene. N-avem spa iu pentru a contura mai detaliat drumul totu i ascendent al „Junimii” într-o perioad foarte dificil , cu sumedenie de cenzuri i opreli ti; am nunte pot fi aflate în cartea aniversar „La 80 de ani... din neaten ie” (Editura „Scrisul Românesc - educa ional”, 2020).

La aniversarea Editurii „Junimea” - 50 de ani, a i scris cartea „i-am z rit printre cuvinte” în care, ca un cronicar al vremurilor trecute, îi aminti i pe cei care i-a i intersectat, personalit i din domenii diferite. Aici apare i „TATA”. Cum a i trecut prin comunism având un bunic în Canada?

Eu ca eu, dar bietul taic -meu! Era, în 1948, pre edintele Judetoriei Suceava. A fost dat afar fiindc „între inea leg turi cu str in tatea”, adic taman cu taic -s u, emigrat peste ocean în 1910 din Bucovina... austro-ungar ! B trânul Harry-Haralambie a avut nefericita inspira ie s -i trimit fiului dou scrisori de peste ocean. A fost deajuns: „între ine rela ii cu str in tatea!” Afar ! Am g sit printre vechile

Anul XI, nr. 2(114)/2020

acte de familie memoriul adresat unui „Domn Ministru”, în care tata, ajuns dup excluderea din magistratur impiegat de mi care la CFR, istorise te cum a fost mobilizat pe loc la începerea celui de al Doilea zboi Mondial, apoi trimis, cu familia refugiat , în alt cap t de ar : „În luna martie 1944 am fost evacuat la Regionala CFR Craiova i repartizat impiegat de mi care la sta ia CFR Jiblea din jud. Olt, apoi la Slatina, unde, pe cl direa g rii, a c zut o bomb lansat dintr-un avion american, bomb care a distrus partea de cl dire în care m aflam i eu, nindu-m . Cele 7 bombe au omorât o singur santinel , aflat în post. A doua zi, avioanele americane au venit din nou din Italia, s bombardeze Ploie tii i Bucure tiul; la înapoiere au aruncat butoaiele goale de metal pe care le-au folosit pentru transportul benzinei (rezervoarele suplimentare cred, n.m.) i unul a c zut peste picioarele mele (m ad postisem pe un islaz) r nindu-m grav (...). Mai târziu, am fost martor când un impiegat de mi care ce asista la defilarea unui transport cu trupe sovietice a fost împu cat mortal cu o arm automat , de un soldat din tren (...). În luna septembrie 1944 îndeplineam func ia de impiegat de mi care i eram de serviciu într-una din nop i, când am primit un transport de trupe sovietice ce mergeau spre frontul de Apus. Trenul a intrat în sta ia Jiblea pe la orele 6 diminea a. În timp ce transmiteam la telegraf, m pomenesc cu doi militari ru i intrând în Biroul de Mi care. Unul, care vorbea pu in române te (era, probabil, din Basarabia), mi-a smuls mâna de pe aparatul de telegraf i mi-a spus de nu dau imediat drumul trenului, c pitanul m împu (...). În nop ile urm toare i-am obligat pe c tori s r mân în sala de a teptare, dar i acolo un soldat rus a tras în mul ime focuri de arm , împu când grav o femeie în picioare...” - i tot a a înainte.

Ce zbuciumate vie i au avut p rin ii no tri, câte n-am tiut, câte nu ne-au interesat, cât de datori le r mânem! În urma evenimentelor din 14 decembrie 1989, care au avut loc la Ia i, se f ceau primele arest ri. Deci, unde a fost dat semnalul Revolu iei române din 1989?

A fost dat la Ia i, cum tot la Ia i a fost dat i semnalul Revolu iei de la 1848. Oricât s-ar ofusca timi orenii, „actele vorbe te”!

Dac ar fi s face i o compara ie între cele dou perioade istorice, 30 de ani în comunism (înainte de 1989) i 30 de ani în democra ie (dup 1989) privind via a, activitatea i opera dumneavoastr , ce ne pute i spune? Nu a fost u or s fi i director al Teatrului Na ional din Ia i (1979 -1990) f fonduri financiare de la stat.

Nu mi se pare corect s m pronun asupra activit ii unei institu ii pe care am condus-o în vremuri grele atâ ia ani; cu sau f voie, e ti tentat s faci compara ii, la urma urmei nerelevante: cu totul altele sunt condi iile, i materiale i spirituale - pur i simplu alt lume, cu alte reguli, alte rigori, alte deschideri i alte posibilit i populeaz i sala, i scândura scenei. Câteodat , într-adev r, închid ochii i m -ntreb cefi f cut în fericita situa ie de acum... Vise! Nimeni nu mai are habar cum ajungea în „epoca de aur” un text pe scen i-n „lumina premierei”, iar celor câ iva care mai cunosc realit ile de odinioar nu le face nici o pl cere s i le reaminteasc . Indemnul cronic resc „s se tie!” m determin s schi ez, pe repede înainte, drumul piesei c tre reprezentare. Dramaturgul, indiferent cine era, trebuia s aduc o recomandare a unui cenaclu literar în care s-a discutat piesa i s-a acceptat trimiterea ei c tre un teatru. Dup referatul Secretariatului literar, urma includerea în repertoriu. Pasul 1: punerea repertoriului în discu ia organiza iei de baz PCR. În teatru se aplica regula strict „nu mai mult de 12% intelectuali în organiza ia de partid”, a a c aprobarea urma s o dea „clasa muncitoare”, adic tâmplarii, cizmarii, electricienii, oferii, portarii, croitoresele - care, trebuie spus, aveau marele bun sim de a se ine de-o parte, ridicând mâna dup cum decidea secretarul organiza iei de baz , bine colit în prealabil de director. Pasul doi: discutarea programului repertorial cu „oamenii muncii din întreprinderi i din CAPuri”. Te duceai la r posata Uzin „Nicolina”, unde erau adu i, la terminarea schimbului, osteni i i asuda i, muncitorii preocupa i mai degrab

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de gândul c i pierd rândul la parizer dat pe buletin i la tacâmuri de pui. Le vorbeai despre Shakespeare, Baranga, Alecsandri, puteai citi în ochii lor întrebarea mut „dar ce vre i de la noi?”, i, pân la urm , se încheia procesul verbal precum c pasul doi a fost cu succes parcurs.

Pasul trei: aprobarea Comitetului Jude ean de Cultur i Educa ie Socialist . edin e, discu ii, controverse ce mai, democra ie socialist . Pasul patru: aprobarea Biroului Comitetului Jude ean de Partid. Din acest moment încolo, greutatea c dea pe scurtele prezent ri ale pieselor, alc tuite cu admirabil pricepere de c tre secretarii literari, care tiau, la nevoie, s învârt frazele pân ce „God save the Queen” devenea „Interna ionala”. Dup ce se concluziona c este loc pentru mai bine i, oricum, se cuvine implementat mai abitir „spiritul de la Mangalia”, se trecea la pasul cinci: aprobarea Consiliului Culturii i Educa iei Socialiste, Teatrul urmând musai s determine autorii în realizarea unor piese inspirate din eroismul constructorilor metroului, ai „Casei poporului” i, în general, din via a rodnic i împlinit a „omului nou”, f uritor de bunuri materiale (de altfel, punct niciodat finalizat).

Al aselea prag: Secretariatul Comitetului Central al PCR. Nimeni nu tie cum se petreceau lucrurile acolo; mai „s reau” titluri din repertoriu, dar nu se d deau explica ii. În fine, piesa intra în repeti ii. Pasul apte: Comisia de vizionare, alc tuit din efii forurilor locale de partid i de stat, plus reprezentantul Consiliului Culturii. Aici, fiecare membru avea prilejul s i arate devotamentul i vigilen a, drept pentru care se intervenea pân la replic i la gestica actorului. Nu înc peau discu ii în contradictoriu, luam not i modificam (dup care, tacit, în timp, adesea reveneam la ceea ce a fost). Paradoxul paradoxului: când vedeam venind cenzorul, r suflam u ura i: însemna c , în cele din urm , piesa se va reprezenta! Cenzura c uta cuvinte interzise (biseric , sfânt, ceruri, cruce etc.), ori referiri la instala ia KPB 146-2, probabil ciordit de trupa lui Pacepa din cine tie ce arsenal tehnic str in; în rest, chestiunile ideologice de fond se considerau l murite pân atunci. Premiera: flori, aplauze, entuziasme, dup care, mai ales în cazul pieselor române ti inspirate din actualitate, la partid se primeau „scrisori ale oamenilor muncii” i se organizau „dezbateri colective”, adev rate procese publice (ca autor, am avut parte de dou !) de tipul celor evocate ceva mai sus. Ei bine, se poate oricine întreba legitim dac în astfel de condi ii, plus t ierea subven iei, mai putea fi vorba de spectacole demne de un Teatru Na ional? Culmea: au fost, i nu pu ine, unele dintre ele prezente i acum în amintirea publicului din genera ia mea i consemnate ca atare de critica teatral .

S-au n scut i s-au nutrit din dragostea de profesie i din tezaurul de talent al slujitorilor scenei, din sprijinul unui ora care din totdeauna a iubit i respectat teatrul, din str dania celor ce au dat Casei lui Alecsandri posibilitatea material s existe imaginând ( i finalizând ilicit) solu ii contabile care, dac faptele n-ar fi de mult prescrise, ar face deliciul oric rui DNA post-revolu ionar.

Nu intru în am nunte, am descris cu alte diverse prilejuri incredibila odisee parcurs între 1979-1990 de cea mai veche scen a rii; oricum, cei care n-au tr it-o n-au cum -i intuiasc adev ratele propor ii i consecin e...

Ave i un mesaj de transmis pentru românii de pretutindeni? r mân , barem într-un col or al sufletului, români.

53

Mihai MERTICARU

Sonetul iubitei Iubito, s i scriu, m gândeam, un sonet, Dar tu e ti chiar a lui întruchipare, În albiile tale doinitoare, Perfec iunea,-n fa , îmi apare, Nest vilitul dor de înflorire Al turi, armonie de menuet.

Cap o nou înf are Obrazu- i rimeaz cu spuma de mare, i-al timpului fo net nu mai dispare.

Lumina din ochi, culori pe evalet, Ferventa dorin de încol ire Domnul este i pictor i poet, Exult în cântece de iubire.

Portretul t u, asem nare, n-are.

Ochii, rim pentru soare i lun , rul gaben, grânele de pe glie, Inima, într-o violin , strun , Buzele, cu aurora, consun .

Vorba ta, dulce euharistie, Întreaga- i f ptur , o poezie.

Sonetul unei pove ti de demult Te plimb pe-ale gândului meu ape Înv luit -n t cere rotund , Fii mai departe de lumea imund i de iubirea suprem , aproape!

Vibr m pe-aceea i lungime de und , Nem rginirea nu ne mai încape, rile din preajm sunt prea aproape Adânca fericire s-o p trund .

O muzic , în tulbur tor tumult, Venit din înalte sfere, ascult, Ne leag pe albe aripi de vis.

Tr im chiar într-o poveste de demult, Str muta i în acel biblic paradis Unde doar m rul ne este interzis.

Sonetul gr dinii celeste În sufletul t u, celest gr din , Cu flori în perpetu prim var , Cu rarit i la scar planetar i-un limpede izvor cu ap lin , Unele plante-s gata s r sar , Altele sunt pe cale s i parvin , Rupte din crea iunea divin , saduri noi din s mân lunar .

Sonetul unei silfide Pe când mi-erai i înger, i mandal , Mi-erai i pod, i ap , i lumin , Erai ispititoare i calin , Eu debusolat, tu f rival .

Cu silfidele suave, afin i virtuoas precum o vestal Sosit dintr-o lume ireal Dintr-o sfer cereasc hialin .

Cuprins de un val de hierogamie, În cercul unei ore euxine, Tr it-am unic minun ie Când, pentr-o clip , to i str mo ii-nvie.

Atunci am zis c chiar i se cuvine Tot fastul h zit unei regine.

Sonetul perseveren ei Domni a cast dezl uind minuni, Cr iasa peste tainice izvoare, Frumoasa ce,-n lume, pereche n-are Zâmbe te s -mi fac inima t ciuni.

Imun la mesaje i rug ciuni, Pe zi ce trece, mai ame itoare, De-o vezi, se face mare s rb toare Sau po i s-ajungi la casa de nebuni.

De-un veac o caut peste, tot prin lume, Convins c-am s-o g sesc cumva vreodat Spre-o via de poveste s m -ndrume Al fericirii gust, s aflu cum e.

S-alergi nu e prea târziu niciodat Pentru o a a frumoas fat .

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Mircea }TEF{NESCU

Repere muzicale Recital de muzic instrumental i electroacustic Sâmb , 9 noiembrie 2019, la Studioul de Oper i Multimedia al Universit ii Na ionale de Muzic din Bucure ti, sub titulatura neispirat de Jungla electronic i sub un subtitlu de ton epic, anume Peisaj electronic, am urm rit un recital din programul Festivalului Interna ional Meridian de muzic contemporan , proiect girat de Uniunea Compozitorilor i Muzicologilor din România i finan at de Ministerul Culturii i Identit ii Na ionale.

Acest recital derulat în incinta înc toare i primitoare a Studioului de Oper i Multimedia al Universit ii Na ionale de Muzic , una dintre cele mai bune s li de recital, de concert i de spectacole de oper din Bucure ti, a prezentat în fa a unei asisten e numeroase lucr ri relativ de ultim or , semnate de creatori români specializa i în tratarea materiei sonore din surse conven ionale i mai pu in conven ionale.

Exist aici efectul influen ei globale amplificate a muzicii de film i în special a aceleia de science fiction, a videodeoclipurilor, i a rezultatelor experiment rilor de larg cuprindere din centrele de profil din mediul academic i de produc ie în spectacolul sonor de mass media care într-un fel sau altul devin planetare.

Celliphonia pentru violoncel i mediu electroacusatic de C lin Ioachimescu, solist fiind violoncelistul Mircea Marian, este o identificare de bun inventic în care fluidele pentru auz emise de pe bani impozan a instrumentului solist dau o reu ita credibil i interesant , i totul în m sur s contureze o tehnic determinat . Violon-

celistul Mircea Marian evolueaz în cea mai autentic tradi ie a acestui instrument.

Maia Ciobanu a fost prezent în program cu Veni-va, pentru clarinet i mediu electronic, solist fiind Mihai Pintenaru. Veni-va este o lucrare gândit în ideea major c ceea ce conteaz este realizarea.

Maia Ciobanu este o compozitoare cu succese notabile. Aceast lucrare este scris dezinvolt de o profesionist înd ruit i de talent i de fantezie. Clarinetistul Mihai Pintenaru este ingenios, are un sunet frumos i performan a îl recomand atât pentru repertoriul clasic, romantic, na ional,cât i pentru cel contemporan.

Momentul de vârf al recitalului a fost Atlantikos pentru flaut i mediu electronic de Roman Vlad. Roman Vlad se num printre acei compozitori ale c ror lucr ri sunt atinse de aripile geniului i astfel devin instatant opere de art . Ascultând Atlantikos, mi-am amintit o sentin a marelui filozof german Hegel, care spunea c Arta este via a glorioas a naturii. Brusc mi-am figurat c ce ascultam era o transmisie radio recep ionat sincron dintr-o alt galaxie prin invalidarea tandemului spa iu-timp. i c cei de acolo comunicau în tot universul aceste pânze de sonorit i inteligente pentru a stabili contacte cu cei afla i la acela i nivel de dezvoltare ca i ei. i datorit lui Roman Vlad noi ne-am aflat în situa ia de a fi pe aceea i und . Sigur aici not m i meritul flautistului C lin Opri oiu, care a p strat pulsa ia întregii acestei compozi ii evoluând cu str luciri de metale pre ioase.

You are My Happy Place 2.0 este o desf urare scenic modern i sincretic a unui minispectacol frust, pragmatic cu trei interpre i, live electronics prin transmisie JackTrip i video, în prim audi ie absolut , cu Olga Berar la vioar , Mihael Pintenaru la clarinet, Eugen Popa Bogdan la violoncel i compozitorul însu i, Constantin Basica, la electronics i la video.

Impresia mea a fost c în viziunea unei dramaturgii prospectivale m-am aflat iar i în situa ia cuiva care recep ioneaz de acolo dintr-o alt galaxie emisiile noastre terestre audio i video, emisii care provin permanent din mii i mii de surse care se suprapun i sunt de o noutate evenimen ial pentru ei, noutate dublat , posibil, de sentimentul unei descoperiri epocale. Asta se nume te în psihologie transfer emo ional i este un efect visceral care nu are nici o leg tur cu arta.

Un asemenea experiment cum este You Are My Happy Place 2.0 poate subzista continuat fiind în alte crea ii de acest gen i de succes în m sura implirii for ei, senin ii i vigorii care s exprime farmecul simplit ii în elepte.

Amedeo Preziosi - Trecerea Oltului

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Constantin CONSTANTINESCU

Via\a de toate zilele @n Grecia Antic[ a lui Pericle Pe Robert Flaceliére - autorul c ii cu titlul de mai sus - l-am putea considera, mai degrab , istoric literar sau enciclopedic, devreme ce lectorii români - speciali ti sau provenind din publicul larg - i-au citit numele pe coper ile unor c i de referin ca de pild „Istoria literar a Greciei” i „Enciclopedia civiliza iei grece ti”.

De aceea n-ar trebui - poate - s fim surprin i când Flaceliére ne ofer lectura unui text în care surprinde via a contemporanilor lui Pericle, a a cum se desf ura aceasta acas , la pia , la Adunare, la rb torile civice, la tribunal, la teatru sau pur i simplu în mijlocul concet enilor lor.

Dac ar trebui, totu i, s ne surprind ceva atunci acel „ceva” poate fi urm torul fragment de text: „Zidurile acestor case (cele din cartierele populare ale Atenei - n.r.) erau f cute din lemn, din c mid nears sau din pietre lipite cu un mortar de p mânt umed. Era atât de or s le str pungi încât ho ii nu se mai osteneau s for eze u ile i ferestrele, ci prefereau s fac o gaur în ace ti pere i atât de sub iri.

De aceea, la Atena, sp rg torii erau numi i „toichorychoi”, adic „sp rg tori de ziduri”. i mai departe: „Un ateniam care trecea drept ho era poreclit Chalcous, omul de bronz; într-o zi, pe când unul dintre ace tia î i tea joc, în adunare de sârguin a cu care- i scria Demostene discursurile în timpul nop ii, oratorul i-a r spuns: „ tiu c te stânjenesc inându-mi lampa aprins . Iar, voi, atenieni, s nu v mira i c se produc atâtea furturni dac ho ii sunt de bronz, iar zidurile de chirpici.” adar, ne afl m în fa a unei informa ii brute din aria criminologiei care, odat ie it din gura lui Demostene („se produc atâtea furturi!”) se intersecteaz cu alta, furnizat de atenianul Euelpides în timp ce poveste te cu necaz: „Mi-am pierdut, vai! o manta de lân frigian , din cauza unui coco . Fiind invitat la un banchet, ca s s rb torim a zecea zi de la na terea unui copil, b usem pu in i adormisem înainte ca ceilal i s se a eze la mas , când a cântat un coco . Crezând eu c

A. Preziosi - Jocul c lu arilor de la Mo i

s-a f cut de ziu , am plecat la Halimous; de-abia am pus piciorul afar din cetate c un tâlhar m-a i lovit cu ciomagul în spate. Cad, vreau s strig, dar el îmi i furase mantaua.” Savurând, cu aceea i pl cere povestioara atenianului p lit de un coco , autorul ad ug o concluzie tot atât de interesant : „De îndat ce se l sa noaptea, aceste drumuri (din afara Atenei - n.r.) erau înc i mai nesigure decât str du ele întunecoase i întortocheate din cetate, unde st teau la pând ho ii.” În posesia unor asemenea informa ii care ne vin, iat , din vremea lui Pericle (anii 450-429 î.e.n. - n.r) i despre a c ror veridicitate nu avem motive s ne îndoim mai mult decât am face-o în fata altor categorii de date istorice, ne punem întrebarea, oare în Atena lui Pericle nu exista poli ie? Ne r spunde însu i autorul, Robert Flaceliére: „Cu toate acestea, exist la Atena o poli ie. efii ei sunt magistra ii numi i „Cei Unsprezece” sau „Supraveghetorii r uf torilor” care au sarcina de a aresta pe orice ho sau criminal prins în flagrant delict; dac uciga ul i recunoa te vina, ei puneau s fie executat pe loc; dac nu, ei îl aduceau în fa a unui tribunal. În seama lor c dea i paza închi-sorii (...)

Ei interveneau, de pild , când un cet ean punea el însu i mâna pe un delincvent i-l arestau. (...) Tot în sarcina lor intrau execu iile: un servitor al celor unsprezece, i-a dus lui Socrate, aflat în închisoare pocalul cu otrav de cucut , acesta fiind condamnat la moarte.

Din istoria „secolului lui Pericle”, a a cum o prezint , cartea lui Flaceliére con ine i alte informa ii interesante din via a de toate zilele a grecilor antici. De exemplu, lumea tie c moneda greceasc , pân la intrarea în zona euro a fost drahma. Ceea ce nu se cunoa te este faptul c înainte de drahm , cam prin sec. VII, moneda era o epu de fier, de forma unei frig ri i se numea... obol! (în grece te „obol” înseamn frigare - n.n.). Cititorul de azi s-ar putea amuza, desigur, la gândul c un grec din acea vreme se putea considera demn de „clasamentul Forbes” dac avea cel pu in o sut de milioane de frig ri de fier! Adic oboli... i dac tot am p truns în zona amuzamentelor, s oferim cititorilor pl cerea de a-1 „auzi” pe Lysias povestind necazul unui client de-al u, un atenian înst rit: „Trebuie s v spun c am o c su cu etaj; ea are aceea i împ ire i sus i jos, i în apartamentul femeilor i în cel al b rba ilor. S-a n scut cel mic, iar maic -sa îl al pta. De câte ori trebuia s -l spele, ea era obligat s coboare i risca s cad pe scar ; de aceea m-am hot rât s m mut eu la etajul întâi i s las femeile la parter. Ne-am obi nuit a a i nevast -mea se ducea s doarm lâng cel mic. (...) În prostia mea, o credeam pe nevast -mea cea mai cuminte femeie din tot ora ul. Dar, vai „ea avea s profite curând de aceast nou reparti ie a camerelor pentru a- i primi iubitul la parter, în timp ce eu dormeam la etajul întâi...”

Cu sau f amuzamente, cartea lui Robert Flaceliére îi ofer cititorului informa ii riguros documentate despre grecii din secolul lui Pericle, despre familia greceasc , toaleta i îmbr mintea oamenilor, muncilor i meseriilor practicate, mesele, jocurile i distrac iile, via a religioas , educa ia i multe altele. Credem c lecturarea ei nu trebuie amânat .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Nicolae B{LA}A

Tic[lo]ii din raiul pustiit În ideea de a fi, la propriu, este cam complicat totul! Orice demers ai face, f demnitate, f perseveren i onoare, nu ajungi niciodat departe. Pe drum, de-a lungul vie ii, din te miri ce frecu uri, te macini i te risipe ti. „F din onoare acel bine, cât bine s fie pentru întreaga omenire” sun îndemnul lui Kant în imperativul categoric.

Ori pentru asta trebuie s fii, ca om, un fel de Dumnezeu. Din p cate, nici m car istoria omenirii, la nivelul efilor de state, nu a avut a a ceva. Conduc torii, în marea lor majoritate, s-au compl cut în huzurul oferit de prada r zboaielor, s-au l it lâng femei frumoase, în egoism i câte i mai câte, având ca scuz m re ia dat vremurilor. Noi, muritorii de mai târziu, admir m, inconstient i ipocrit, acele „eroice fapte”, uitând c în spatele lor stau crimele, înfometarea i nesfâr ita suferin uman . La scara p mânteanului, cei cu voin de putere, fie i doar vremelnic, fac câte ceva i pentru semeni. Iar ei, f ptuitorii, sunt. i ca s în elege i ce vreau s spun, am s reamintesc câte ceva din cele deja discutate i a începe cu ora ul în care mi-am petrecut aproape întreaga via , ora care s-a schimbat mult. Parcuri, str zi, centrul vechi, spitalul municipal, cl diri de patrimoniu i câte altele, arat cum ar fi trebuit s arate în permanen , chiar dac vremurile iau mai pus, când i când, nefast, amprenta, asupra lor. Parc altfel arat i oamenii. Cei cenu ii i f din i, mai ieri, alalteri, la tot pasul, s-au împu inat vizibil. Dorin a mea de a se înfiin a o clinic de chirurgie cardiac la Craiova a prins contur spre beneficiul, dar i lini tea celor din zona Olteniei.

Dac i adev rurile a teptate ar sta la vedere, noi to i, suflete urate, lejer am merge mai departe. Cum situa ia e altfel, nedumeriri i întreb ri, la tot pasul. De ce a trebuit s se întâmple, în ` 89, tot ce s-a întâmplat? Cine suntem dup o asemenea lovitur de stat? i mai ales încotro ne îndrept m? Din întreb ri, ve nica dorin de a ne cunoa te m car în parte, din frânturi... Îns , din câte se pare, nici a a nu se poate! Interesant e c , mai nou, omul e om-omenire, al tuturor i al nim nui, doar în prezent. Ce a fost ieri, ce va fi mâine, doar Dumnezeu tie sau poate intui. E, totu i, de observat c în aceast tendin de globalizare, st ruie un alt Turn Babel. Dac el, noul Turn, va fi ridicat spre prosl virea vreunui alt smucit de pe fa a p mântului, Dumnezeu ne va întoarce iar i în pe teri, pentru mii de ani. i, desigur, acolo vom continua cu acelea i tâmpenii inventate de falsele genialit i gen Limbric Peltic, tepâr , Pi Belea, Nae Prelipu , Apulizam, Firi , Baz vechil, Carcalete, Suc lete, C lete, la care pot fi ad ugate cu succes partenerele de cloac , cum altele decât cele enumerate mai sus: Reta Curcubea, Floaca, Blambuiana, Leanca Pi peea, Gra ela Belitot, madam Coik, un fel de femeie dop, o ti i voi, dat la tors i întors pe la tot felul de paranghelii de „înalt” nivel, rog i etc. N-am înva at nicicând cine tie ce din propria noastr experien , iar dac s-a întâmplat cândva, de-a lungul vremurilor, înv tura s-a cam diluat.

Revin la ale noastre ca s v spun c i eu, ca tot omul r cit, am mai f cut câte ceva. De data aceasta, ceva demn de luat în seam , dar i de înjurat. F a v mai ine în suspans, am f cut i eu un infarct. Da, de înjurat nu am gre it, cât vreme sunt din cei ce zic: „uite, al dracu, nici de data asta nu a murit!” Acum, desigur, o s -mi vin

rândul, îns gândesc c un Breaz vechil, leatca i ai lui, cei ce doar au c rat cu sticla de la bodeg , au turnat pe gât i vâ ti la hasna cu munca altora, dat drept pag , musai s o ia din loc întâi. tia chiar au respirat aerul omenirii de-aiurea! Apoi firesc ar fi s urmez târziu, dup liota asta de împuia i care mai de care mai geniali! Nu de alta, îns tare a vrea s v d lumea primenit iar. Prea ne-am în epenit în ei, prea-i credem de neînlocuit?!

Dup infarct, dup ce mi-au mai reparat medicii câte ceva, îmi pierd timpul ba pe la o clinic , ba pe la alta, stând la câte o taclal cu câte o m tu , i ea plesnit - cine mai tie de ce bole ni ... Din vorb în vorb , aflu câte în lun i în stele! Nu e r u s tiu, chiar dac inutul sta nu face dou parale, îns îmi ocup atât de mult timpul, cât s nu am vreme s dau ortul popii! Nu ai timp, nu mori, cei a a greu de în eles?! Apoi de ce a muri cât vreme a tept la col sfoiegi ii pomeni i mai adineauri. Pentru ei, am deschis o firm cu co ciuge i pomeni - pe gratis. Spectacolul abia acum începe!

Printre altele, dintr-o alt perspectiv , acum, spre finalul vie ii, m-am gândit s fiu de folos omenirii. i cum altfel dac nu pun um rul la a lefui descoperirile. Din acest motiv, mi-am donat corpul pentru experimente. Nu au trecut nici m car câteva zile de când am semnat actele i am i primit o programare la o clinic din Elve ia. Nu spun care, pentru a nu face tam-tam prea mare. În hârtiile primite, mi se spunea c , urmare a unui experiment în care am fost inclus, mi se va reconstitui mu chiul inimii. „Mira-m-a !”, mi-am optit eu în barb , îns în conformitate cu înscrisurile, mi-am f cut boccelu a. Înainte de a pleca, am l sat o scrisoare Izei i lui Carol, scrisoare în care îmi exprimam dorin a de a fi înmormântat, totu i, dac mai r mâne ceva din mine, lâng nevast -mea Ghi a. Nu ceream prea mult! În scrisoare, i toat averea mea, cât s m pomeneasc urma ii tot restul vie ii.

Cum s v spun?... Nu a fost s fie! Nu a fost s scape al de pâraiche i to i b ino ii ia, de mine! În Elve ia, în cadrul clinicii, în sala de opera ie, înainte de a-mi face medicii anestezia, iar eu, ultima cruce, a intrat Carol i fie-mea.

- Domnilor, v rog, opri i p mântul! Cobor pe dreapta, cât s -mi îmbr ez copiii! Doar o secund !

- Pe dreapta, zici? - mi-au zâmbit Iza i Carol.

Zilele trecute, m-am întors acas cu o inim ca nou . Bun i tiin a la ceva! Când mi-am reintrat în ritm, am ie it iar i în parc. ... i iar am stat pe o banc , la câte o taclal cu câte o bab ca mine pr fuit . Ca prin minune, prin fa a noastr , cu sticla în traist , de la un vreun „parastas cultural”, ia, puie ii neamului: al de tepâr , Pi Belea, Nae Prelipu , Apulizam, Firi , Baz vechil, Carcalete, Suc lete, lete, Reta Curcubea, Floaca, Leanca Pi peea, Gra ela Belitot, madam Coik... Apulizam conducea adunarea. O conducea de parc ar fi dus-o pe ultimul drum... Îl durea în cot! În mintea sa, dup ce se va duce el, bune i praful i pulberea!

- Uite, al dracu, nici de data asta n-a murit! - au belit ei, to i, ochii, tremurând din toate încheieturile, în fa a mea i a m tu ii. S ti i voi raiul sta, a a pustiu cum e, o s fie al lui. Noi ne ducem dracului, iar sta o s r mân a a, drept, în picioare, în veacul veacurilor! S ti i c sta nu mai moare!

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Potopul cu viru]i-arme biologice Actuala devastatoare epidemie cu coronavirus (numit i virusul „2019nCoV”) ridic serioase i însp imânt toare semne de întrebare pentru omenire în sensul c acest virus (1) fie a sc pat dintr-un program secret de fabricare a armelor biologice, (2) fie a fost eliberat inten ionat în localitatea Wuhan din China.

De mai mul i ani sunt studiate i experimentate, inclusiv pe subiec i umani,virusurile-arme biologice ob inute prin inginerie genetic . Efectul folosirii virusurillor-arme biologice este letal (mortal) asupra celui virusat.

Virusurile-arme biologice sunt considerate „armele biologice ideale” deoarece virusul letal folosit: 1) nu se vede i nu se aude; 2) nu se tie când vine, de unde vine i de la cine vine; 3) nu te po i nici feri i nici lupta cu el; 4) este practic (aproape) imposibil de dovedit ini iatorul, agresorul.

Declan area, fie i numai de un singur agresor, a unui r zboi virusuologic comport cel pu in urm toarele riscuri: 1) prin efectele de recul i/sau de bumerang, de ac iune (letal ) i asupra agresorilor, a ini iatorilor; 2) în mod sigur c i „poten ialele victime” de in i ele diverse alte asemenea arme biologice (dintre care unele s-ar putea s fie chiar i mai devastatoare) pe care lear folosi nelimitat într-o asemenea situa ie.

Un „r zboi mondial virusologic” este cea mai mare amenin are pentru existen a întregii omeniri. Dar i „un accident” care ar avea loc în cercetarea, în experimentarea i în testarea unor viru i-arme biologice ar avea acelea i efecte letale asupra întregii omenirii. În Potopul Biblic, Arca lui Noe a salvat, prin Gra ie Divin , cele opt persoane care au f cut parte din familia lui Noe. În condi iile unui „r zboi mondial virusologic”, „Arca lui Noe”: 1) este o realizare de cea mai înalt tehnologie; 2) folosit de paranoicii aspiran i la suprema ia mondial ; 3) care cred c por tr i o via edenic ; 4) prin de inerea antidotului la un virus folosit de ei; 5) în cadrul Potopului Virusologic declan at i controlat de ei; 6) pentru exterminarea unei mari i din omenire; 7) cu scopul de a ajunge st pânii lumii.

Pentru cei din „Arca lui Noe”, care plute te peste „Potopul Virusologic”, virusurile-arme biologice sunt de cea mai mare eficien deoarece (1) numai oamenii dispar, iar (2) bunurile r mânân intacte.

Istoria este plin de exemple cu numero i fo ti paranoicii „genii militare” (a a cum, probabil, va fi considerat i Hitler peste câteva sute de ani) care au aspirat la suprema ia mondial , dar care, cu to ii, au sfâr it tragic.

Tragismul nu provine din sfâr itul lor, ci din moartea i din suferin a pe care ace tia au cauzato zecilor i/sau sutelor de milioane de oameni.

Diferen a const în faptul c un „r zboi mondial virusologic” (dar i „un accident” care ar avea loc în cercetarea, în experimentarea i în testarea unor viru i-arme biologice) poate avea consecin e devastatoare pentru omenire. În condi iile în care s-a ajuns ca unii oameni-satanici s de in puterea de a distruge o mare parte din omenire, se pun urm toarele întreb ri: cum r mâne atunci cu Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Permite Dumnezeu a a-ceva?, este chiar voin a sa? „Vrea Dumnezeu s previn r ul, dar nu poate? Atunci nu e omnipotent.

Poate, dar nu vrea? Atunci e malefic. i poate, i vrea? Atunci de unde vine r ul?

Nici nu poate, nici nu vrea? Atunci de ce s fie numit Dumnezeu?”. (Epicur).

57

Calendar - Februarie 1.02.1838 - s-a n scut Niculae Gane (m. 1916) 1.02.1907 - s-a n scut Oscar Lemnaru (m. 1968) 1.02.1934 - s-a n scut Nicolae Breban 1.02.1945 - a murit Ion Siugariu (n. 1914) 1.02.1949 - a murit N.D. Cocea (n. 1880) 1.02.1999 - a murit Dimitrie Rachici (n. 1934) 1.02.1954 - s-a n scut Tudor Dumitru Savu (m.2000) 1.02.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927) 2.02.1821 - a murit Petru Maior (n. 1760) 2.02.1868 - s-a n scut C. R dulescu-Motru (m. 1957) 2.02.1879 - s-a n scut I.C. Vissarion (m. 1951) 2.02.1914 - s-a n scut Nicolae Tatomir (m. 1996) 2.02.1916 - s-a n scut George Dan (m. 1972) 2.02.1964 - a murit Ion Marin Sadoveanu (n. 1893) 3.02.1926 - s-a n scut Tudor George (m. 1992) 3.02.1944 - s-a n scut Petre Anghel 3.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 3.02.1954 - a murit Ionel Teodoreanu (n. 1897) 3.02.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912) 3.02.2000 - a murit Floren a Albu (n. 1934) 3.02.2005 - a murit Ioan Flora (n. 1950) 4.02.1809 - s-a n scut Vasile Cârlova (m. 1831) 4.02.1849 - a murit Costache Conachi (n. 1778) 4.02.1988 - a murit Al. C prariu (n. 1929) 4.02.1994 - a murit Nicolae Nasta (n. 1919) 4.02.2000 - a murit Roger Câmpeanu (n. 1929) 5.02.1859 - a murit Alecu Russo (n. 1819) 5.02.1928 - s-a n scut Hristu Cândroveanu (m. 2002) 5.02.1932 - s-a n scut Virgil Ardeleanu (m. 2006) 5.02.1952 - s-a n scut Monica Spiridon 5.02.2003 - a murit Balogh Laszlo (n. 1946) 6.02.1891 - s-a n scut Adrian Maniu (m. 1968) 6.02.1908 - s-a n scut Geo Bogza (m. 1993) 6.02.1933 - s-a n scut Sorin Holban 6.02.1993 - a murit Ion Negoi escu (n.1921) 6.02.1993 - a murit George Cior nescu (n. 1919) 6.02.1998 - a murit Augustin Pop (n. 1952) 7.02.1777 - s-a n scut Dinicu Golescu (m. 1830) 7.02.1932 - s-a n scut Dan H ulic (m. 2014) 7.02.1934 - s-a n scut Florin Mugur (m. 1991) 8.02.1979 - a murit Alexandru Al. Philippide (n. 1900) 9.02.1908 - s-a n scut Cicerone Theodorescu (m. 1974) 9.02.1924 - s-a n scut Teodor Bal (m. 1983) 9.02.1932 - s-a n scut Rusalin Mure anu (m. 2001) 9.02.1949 - a murit Octav Sulu iu (n. 1909) 9.02.1953 - s-a n scut Valeriu Butulescu 9.02.1994 - a murit Gherasim Luca (n. 1913) 9.02.2003 - a murit Dumitru Solomon (n. 1932) 10.02.1873 - s-a n scut Haralamb G. Lecca (m. 1920) 10.02.1885 - s-a n scut Alice Voinescu (m. 1961) 10.02.1902 - s-a n scut Anton Holban (m. 1937) 10.02.1916 - s-a n scut Haralambie ugui (m. 1996) 10.02.1941 - s-a n scut Mihai Du escu (m. 2018) 10.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 10.02.1956 - s-a n scut Mariana Marin (m. 2003) 11.02.1875 - s-a n scut A. Toma (m. 1954) 11.02.1911 - s-a n scut Pericle Martinescu (m. 2005) 12.02.1862 - s-a n scut Alexandru Davila (m. 1929) 12.02.1894 - s-a n scut Otilia Cazimir (m. 1967) 12.02.1899 - s-a n scut I. Peltz (m. 1980) 12.02.1926 - a murit Radu Rosetti (n. 1853) 12.02.1924 - s-a n scut Banu R dulescu (m. 1998) 12.02.1930 - s-a n scut Teodor Vârgolici 12.02.1979 - a murit V.G. Paleolog (n. 1891) 12.02.1982 - a murit Hajdu Zoltan (n. 1924) 13.02.1919 - s-a n scut Constant Tonegaru (m. 1952) 13.02.1932 - s-a n scut Aurel Covaci (m. 1993)

continuare în pag. 58

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Olimpia MURE}AN

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Calendar - Februarie continuare din pag. 57

„Veni i, privighetoarea cânt / i liliacul a înflorit!” - cânt Mirabela Dauer!

- De ce crezi c a ales privighetoarea? M întreab nepo elul!

- Pentru c ea este o pas re secretoas , mai mult auzit , decât v zut , cântecul masculului deoarece numai el cânt , e variat ca sunete i în timp, pl cut la auz - dar greu de redat în cuvinte. E, totu i u or de recunoscut, nu se confund cu al altor p ri. Beethoven a încercat în „Simfonia pastoral ” s redea prin muzic câteva note din cântecul privighetoarei ce erau triluri înalte, în popor se zice c „privighetoarea nu e frumoas , dar cântecul îi este din rai”.

- Dar de ce cânt privighetoarea mascul? Povestea, povestea! - sunt numai ochi i urechi!

- Da, o s i spun ca i alt dat o poveste adev rat despre aceast pas re mititic . M-am întrebat i eu de multe ori de ce cânt a a de frumos i cine-i înva s cânte. Atunci am luat leg tura cu un ornitolog (acel specialist care se ocup mai mult cu studiul vie ii p rilor) i am organizat s facem un experiment. Iat ce-am f cut: Prima dat am observat aceste p ri, atât pe mascul, cât i pe femel . Am format o echip i ne-am pus întrebarea de ce tat l de privighetoare cânt zi i noapte, de ce nu ajunge s cânte numai ziua? Am c utat cuibul cu pui orii i am luat cu noi din cuib trei dintre puii masculi, i-am dus acas , i-am îngrijit, leam dat s m nânce; dup trei s pt mâni i-am adus din nou în cuibul lor i, de atunci am reînceput s -i urm rim. Au crescut i ei al turi de ceilal i fra i i a venit timpul s p seasc cuibul, au devenit maturi, puteau s i poarte singuri de grij . Cei trei pui care au crescut f tat nu tiau s cânte, scoteau ni te ipete stridente care speriau p rile din jur. Chiar i femelele s-au speriat i au plecat, deci nu se mai puteau forma perechi cu ace ti masculi care, de altfel, trebuiau s cânte frumos cântecul înv at de la tat l lor în primele s pt mâni de via . N-au format cuiburi, n-au avut urma i din partea lor.

Uite a a, acel animal m runt, cu capul mic i un creier minuscul parc tia c am doar trei s pt mâni pentru a implanta în capul puilor mei acele melodii minunate, care erau necesare pentru perpetuarea speciei, deci pentru viitorul lor: masculul cânt neîncetat dup apari ia pui orilor, pân la epuizare-zi i noapte i numai dup aceea le d drumul în lume, ca s formeze perechi noi, s construiasc alte cuiburi noi, s depun ou , i vine genera ia nou , deci exist continuitate! În mâinile noastre, ale p rin ilor se g sesc copiii no tri cel pu in pân la 18 ani; oare ce a i reu it s le transmite i copiilor vo tri, ce a i reu it s le implanta i în inimile lor? Lua i seama la p ri! Cum cânt p rintele puilor, f încetare melodia supravie uirii speciei! Citim mereu i ni se spune c animalele sunt incon tiente, c tr iesc numai în prezent, nu în trecut i nici în viitor. Dar, Doamne, tot ce fac în prezent nu devine i trecut, cuibul berzei spre exemplu e folosit de viitoarea genera ie care se întoarce la el de peste m ri i ri - la acela i cuib al rin ilor; când revin la vechiul cuib sunt incon tiente sau gândesc acest lucru?

Cântecul privighetorii se transmite de la o genera ie la alta dac este auzit de pui ori pe când ace tia sunt înc mici, Tot a a este i în cazul oamenilor, cei apte ani de acas ” îi marcheaz pentru totdeauna în via a viitoare - de adolescent, om matur etc. - pentru c în fa a existat un exemplu bun de urmat.

- Deci, de ce cânt privighetoarea? În lumea p rilor ea are o conduit inteligent , î i construie te cuibul pentru puii ce-o s -i ias din ou , ea nu tr ie te doar pentru prezent, ci i pentru viitor, i hr ne te puii pân se fac mari, îi înva s cânte a a cum cânt pas rea-tat , unele î i însu esc mai bine cântecul, altele mai pu in - astfel c de la un crâng la altul nu sunt identice concertele.

13.02.1951 - s-a n scut Jean B ile teanu (m. 2018) 13.02.1985 - a murit Grigore Hagiu (n. 1933) 14.02.1902 - s-a n scut Ion C lugaru (m. 1956) 14.02.1907 - s-a n scut Drago Vrânceanu (m. 1977) 14.02.1935 - s-a n scut Grigore Vieru (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Dumitru epeneag 14.02.1937 - s-a n scut Damian Necula (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Mihai Gramatopol (m. 1997) 14.02.1940 - s-a n scut Paul Emanuel (m. 1989) 14.02.1986 - a murit Veronica Obogeanu (n. 1900) 15.02.1834 - s-a n scut V.A. Urechia (m. 1901) 15.02.1840 - s-a n scut Titu Maiorescu (m. 1917) 15.02.1910 - s-a n scut Paul Daniel (m. 1983) 15.02.1921 - s-a n scut V. Em. Galan (m. 1995) 15.02.1923 - s-a n scut Petre Solomon (m. 1991) 15.02.1931 - s-a n scut Petre Stoica (m. 2009) 15.02.1944 - s-a n scut Florica Mitroi (m. 2002) 15.02.1948 - s-a n scut Constantin Dumitrache (m. 2001) 15.02.1950 - s-a n scut Alexandru Condeescu (m. 2007) 15.02.1958 - s-a n scut Doina Ru ti 16.02.1939 - s-a n scut Ilie Constantin 16.02.1995 - a murit Victor Kernbach (n. 1923) 16.02.1996 - a murit Nicolae Carandino (n. 1905) 17.02.1927 - s-a n scut Titel Constantinescu (m. 1999) 17.02.1941 - s-a n scut Mihai Ursachi (m. 2004) 17.02.1947 - a murit Elena V rescu (n. 1864) 17.02.1971 - a murit Miron Radu Paraschivescu (n. 1911) 17.02.1972 - a murit Ion Petrovici (n. 1882) 17.02.1974 - a murit Cicerone Theodorescu (n. 1908) 17.02.2012 - a murit Ion Nicolescu (n. 1943) 18.02.1976 - a murit Mircea Grigorescu (n. 1908) 19.02.1633 - s-a n scut Miron Costin (m. 1691) 19.02.1904 - s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952) 19.02.1919 - s-a n scut Sanda Stolojan (m.2005) 19.02.1936 - s-a n scut Marin Sorescu (m. 1996) 19.02.1940 - s-a n scut Mircea Radu Iacoban 19.02.1950 - s-a n scut Liviu Ioan Stoiciu 19.02.1974 - s-a n scut Daniel Cristea-Enache 19.02.2000 - a murit Negoi Irimie (n. 1933) 20.02.1924 - s-a n scut Eugen Barbu (m. 1993) 20.02.1927 - s-a n scut Mircea Mali a (m. 2018) 20.02.1938 - s-a n scut Doina Ciurea (m. 1999) 20.02.1975 - a murit Nicolae Baltag (n. 1940) 20.02.2002 - a murit Ion ugui (n. 1933) 21.02.1805 - s-a n scut Timotei Cipariu (m. 1887) 21.02.1865 - s-a n scut Anton Bacalba a (m. 1899) 21.02.1995 - a murit Cristian Popescu (n. 1959) 22.02.1810 - s-a n scut Grigore Alexandrescu (m. 1885) 22.02.1903 - s-a n scut Tudor Mu atescu (m. 1970) 22.02.1904 - s-a n scut Nagy István (m. 1977) 22.02.2011 - a murit Ion Hobana (n. 1931) 23.02.1923 - s-a n scut Eta Boeriu (m. 1984) 24.02.1926 - s-a n scut Ovidiu Cotru (m. 1977) 24.02.1968 - a murit Al. Duiliu Zamfirescu (n. 1892) 25.02.1881- a murit Cezar Bolliac (n. 1813) 26.02.1907- s-a n scut Constantin Papastate (m. 1992) 26.02.1938- s-a n scut Bogdan Petriceicu Hasdeu (m. 1907) 27.02.1920- a murit A.D. Xenopol (n. 1847) 27.02.1975- a murit Eugen Constant (n. 1890) 27.02.1982- a murit Mihail Drume (n. 1901) 27.02.1990- a murit Al. Rosetti (n. 1895) 28.02.1754- s-a n scut Gheorghe incai (m. 1816) 28.02.1881- a murit A.T. Laurian (n. 1810) 28.02.1893- a murit Grigore Gr di teanu (n. 1816) 28.02.2003- a murit Romulus Diaconescu (n. 1942) 29.02.1928- s-a n scut Albert Kovács (m. 2015)

Anul XI, nr. 2(114)/2020

/Constela\ii diamantine

59

Tudor M{INESCU S-a n scut la 23 febr. 1892, în Caracal; decedat la 15 martie 1977. Urmeaz studiile primare i gimnaziale la Craiova, Bucure ti, Mizil, Ploie ti i Gala i, iar Fac. de Drept la Bucure ti i Ia i. A lucrat ca magistrat i apoi judec tor la Tribunalul Slatina i la Curtea de Apel Bucure ti, pân la pensionare în anul 1941. Poet, prozator, traduc tor, epigramist, membru al USR, a condus revista „Sorcova”, ap rut la Caracal. Dintre numeroasele apari ii editoriale men ionez: Surâs (epigrame, 1931), Bagaje u oare (cronici rimate, ghicitori, epigrame, 1961), Muzic u oar (satire, fabule, epigrame, 1961). Este inclus în peste 20 de volume colective i antologii de epigram .

Autoepigram Pu in voios, pu in mâhnit, Pu in temut, pu in iubit, Pu in poet, pu in artist, i chiar pu in epigramist.

Profesorului Iorga, care a inut o conferin despre Goethe Pe Goethe când îl pream rea, N. Iorga î i zicea în sine: „A fost un geniu, nu zic ba, Dar parc tot n-a fost ca mine”.

Lui Eugen Barbu, cu prilejul apari iei romanului „Principele” Am în eles din cronica lui Piru Asupra c ii proasp t tip rit , „Principele”, cât am prins eu firu' E tot o „Groap ”, îns erudit .

Prost Igrec cam brutal a fost Când i-a spus lui ics pe drept: Nu e ti prost fi'ndc e ti prost, Prost e ti c te crezi de tept.

Lui Zaharia Stancu, autorul volumului „Dul ii” Vino, bunule amic, Las culmile Sin ii, Nu pot publica nimic, m nânc -aici dul ii...

Unei cochete Ai o inim ce-mi pare Schimb toare-n sentimente.

Ca i p rul t u, ea are Ondula ii permanente.

Pudoare Vrem ca unele p cate Ce ne fac via a mai drag , Unii s nu ni le tie, Al ii s ni le-n eleag .

Marius COGE S-a n scut la 11 mai 1954, în com. Bralo ti a. Urmeaz coala general din comuna natal , apoi Liceul „Fra ii Buze ti”, din Craiova i Facultatea de Drept, la Universitatea Bucure ti. A fost consilier juridic la Inspectoratul Teritorial de Munc Dolj, apoi avocat în Baroul Dolj, pân la pensionare. Este membru al Societ ii Scriitorilor Olteni, membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie poezii, epigrame, reportaje, este inclus în culegeri sau volume colective de versuri i epigrame, a ob inut mai multe premii la concursuri de gen. A editat un volum de versuri i dou de epigrame: Catrene cu migrene (1999) i Blitzuri cu sughi uri (2009).

Declara ie de dragoste r mânem împreun i s ne iubim din plin, ti, din toate, cea mai bun ...

Damigeana mea cu vin!

Toamna i alegerile Toamna, care va s vie, Mai bogat o s fie, griji, f nevoi, Pentru cei vota i de noi!

Lutul i noroiul Domnul sfânt, la început, L-a f cut pe om din lut, Îns unii dintre noi Au în ei mai mult...noroi!

Explica ie pentru eclips Când luna s-a apropiat de soare Au petrecut momente-n toare i-atunci când le-a crescut adrenalina ...Au stins lumina.

Unui protejat care nu prea st la serviciu N-a vrea s -l judeca i gre it, Deci, accepta i-mi comentariul: El, niciodat n-a lipsit În ziua când se d salariul.

Tutunul Când ig ri ne cump m tim precis c-acest produs Ne ajut s sc m De vreo câ iva ani în plus!

Dubl poluare Ieri am fost prin codrul des mai uit pu in de stres i în loc de p rele Vuia codrul de... manele.

Somnoro ii Cuprin i adesea de vis ri Se relaxeaz excelent, Îi vezi prin trenuri sau prin g ri, Dar cel mai des, în parlament.

Nehot râre Am vrut s iau un kilogram de pere, Dar s m hot sc a fost mai greu Când am v zut ce minunate mere Zâmbeau la vânz toare-n decolteu!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Unor confra i Oricât am fi de optimi ti, Se deslu te totu i drama, Avem destui epigrami ti Dar unde este epigrama?

Admira ie Pe poetul Trandafir Totdeauna îl admir i când scrie-o poezie Îl admir i când nu scrie.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul XI, nr. 2(114)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

AMEDEO AMEDEO PREZIOSI PREZIOSI Amedeo Preziosi s-a n scut într-o familie nobiliar din Malta pe 2 decembrie 1816. Contele Giovanni Francesco Preziosi, tat l pictorului, a de inut înalte func ii în administra ia maltez .

Amedeo Preziosi a fost atras din copil rie de artele plastice. De timpuriu, a luat lec ii cu Giuseppe Hyzler, un pictor care s-a format sub influen a mi rii nazarinene din Roma. Giovanni Preziosi, tat l artistului, a dorit ca Amedeo s urmeze o carier juridic i, ca urmare, l-a trimis la Paris la Facultatea de Drept de la Sorbona. Ne inând cont de dorin a tat lui s u, Amedeo s-a înscris la École nationale supérieure des beaux-arts.

Dup ce a f cut studii de pictur la Paris, s-a stabilit definitiv, în 1842, la Istanbul, unde s-a c torit i a avut patru copii. Datorit faptului c era poliglot, Amedeo a de inut la Istambul diferite func ii oficiale pe lâng diploma ii care erau acredita i în capitala Imperiului Otoman. Astfel, el a fost adjunctul dragomanului pe probleme politice al Ambasadei Britanice i ulterior a de inut func ia de prim dragoman al lega iei grece ti.

A devenit repede celebru, atât în Turcia, cât i în Occident, datorit operelor sale care reflectau via a oriental . În anii 1868-69 a c torit de dou ori în România, unde a conlucrat pe plan artistic cu prietenul s u Carol Popp de Szathmári. A fost apreciat de regele Carol I al României pentru care a realizat multe lucr ri i care i-a organizat o expozi ie în Bucure ti. A creat pe teme române ti mai mult de 250 de lucr ri care, în afar de valoarea artistic , prezint o

surs important pentru istoricii i antropologii români.

Prin calita iile cromatice i compozi ionale pe care le-a etalat în opera sa, Amedeo Preziosi i-a creat un stil inconfundabil, valoros i plin de personalitate, relevând o cantitate spectaculoas de informa ii ce caracterizeaz locurile pe care le-a vizitat. Preziosi vorbea cu mare u urin limba francez , italian , greac , englez i turc . Curtenitor, manierat, frumos i elegant, el a devenit o personalitate atât în cartierul european al Istanbulului, cât i în Europa.

Amedeo Preziosi este un neoclasic ca desen i colorit i tendin a de a surprinde în peisaj scene de m re ie sobr îl apropie de romantici. El a fost printre primii arti ti care a folosit tehnica litografierii vernisate. El a fost ini iat în acest procedeu tehnic absolut nou în acea epoc de celebrul litograf francez Lemercier.

Amedeo Preziosi a fost unul dintre cei mai remarcabili arti ti plastici ai secolului al XIX-lea. Personalitate misterioas i singular , el s-a dedicat portretelor din zone exotice. Atras ca mul i al ii de mirajul Orientului, el a f cut parte dintr-un grup de peregrini ce erau interesa i de tipurile umane ale inuturilor r ritene. În data de 27 septembrie 1882, Preziosi a participat la o partid de vânatoare i ca urmare a unei desc rc ri accidentale a armei sale s-a nit mortal. A fost înmormântat în localitatea Ye ilköy din Turcia, în cimitirul catolic, locul de veci fiind str juit de o lespede de marmur .

(Sursa: Wikipedia)

Amedeo Preziosi - Curtea de Arge