Constelatii diamantine, nr. 3 (115) / 2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul XI, Nr. 3 (115) Martie 2020

Semneaz : Cezarina Adamescu Constantin Ardeleanu Vasile Bele Maria Roxana Bischin Elena Buic Mihai Caba Constantin Calot Iulian Chivu Livia Ciuperc Constantin Constantinescu Valentin David Ionel Dinc Doina Dr gu Drago Gelu Nicolae Grigorie-L cri a Vasile Larco Ion Lazu Daniel Marian Flora M rg rit St nescu Nicolae M tca Irina Lucia Mihalca Octavian Mihalcea Constantin Miu Tudor Nedelcea Janet Nic Drago Niculescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Silviu D. Popescu Maria Diana Popescu Viorica Popescu Vavila Popovici Ben Todic Philip Tudora Al. Florin ene Nicolae V reanu Sârbu Marin Voican-Ghioroiu

Vassily Maximov - Potec prin secar

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Constantin Miu, Rug ciunea isihast în lirica religioas a lui Vasile Voiculescu ..............p.3,4 Janet Nic , Eseu pentru inim i literatur ...p.4 Ionel Popa, Voca ia tragicului la Liviu Rebreanu .......................................................pp.5-8 Doina Dr gu , Corneliu Baba - “Patriarh de vârst al breslei” ...............................................p.9 Iulian Chivu, Cézanne - triste ile gloriei ..pp.10-12 Al. Florin ene, Analiza construc iei Podului lui Traian ...........................................................p.13 Tudor Nedelcea, Cenzura i cenzurarea presei ortodoxe în comunism ...........................pp.14-16 Ion Popescu-Br diceni, Grigore Vieru, sub semnul de aur al lui Eminescu ...............pp.17,18 Mihai Caba, Domnul Cuza - Unificatorul .pp.19,20 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - Rena terea (X) ........................pp.21-23 Drago Niculescu, Petre ea i reflec iile sale religioase asupra cunoa terii .......pp.24-28 Viorica Popescu, Prin ul de aur “Altân-Bei” .............................................................................p.28 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (VI) ......................................pp.29,30 Maria Roxana Bischin, Fotoni alba tri ......p.30 Constantin Ardeleanu, Pledoarie .................p.31 Cezarina Adamescu, Cufundat -n vaietul lumii .....................................................................pp.32,33 Octavian Mihalcea, Enigme în desf urare ..p.33 Daniel Marian, Cartea mai grea ca via a sturnat pe dos ............................................p.34 Constantin Constantinescu, O via , o lume, o epoc .................................................................p.35 Livia Ciuperc , Prima monografie dedicat “ctitorului limbii noastre literare” ......pp.36,37 Maria Diana Popescu, “Iar când cu miei va ninge prin ponoare...” ............................pp.38,39 Nicolae M tca , Poeme ...................................p.40 Drago Gelu, Poeme ........................................p.41 Vasile Bele, Poeme ..........................................p.42 Irina Lucia Mihalca, Poeme ...........................p.43 Flora M rg rit St nescu, Poeme ..................p.44 Nicolae V reanu Sârbu, Poeme .................p.45 N. Grigorie-L cri a, Insula erpilor .....pp.46,47 Marin Voican-Ghioroiu, Constantin Arvinte Patriarhul muzicii române ti .................pp.48,49 Elena Buic , Nimic nou pe frontierele Terrei ..............................................................................p.50 Silviu D. Popescu, Note de realitate .....pp.51,52 Ionel Dinc , ile se împac .......................p.53 Ion Lazu, Satul de adop iune ..................pp.54,55 Vasile Larco, streaz copia i nu uita originalul! ........................................................p.56 Ben Todic , Aprind becul i intru ..........pp.57,58 Valentin David, Constantin Calot , Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Vassily Maximov

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Constantin MIU

Rug[ciunea isihast[ @n lirica religioas[ a lui Vasile Voiculescu Abatele Henri Bremond, membru al Academiei Franceze, citind în fa a celor cinci academii reunite o alocu iune despre poezia pur , introduce acest nou concept în limbajul poeticii moderne. ldentificând poezia cu rug ciunea, bazându-se pe experien a de sugestie i muzicalitate a poeziei simboliste i extinzând conceptul „purit ii lirice” i asupra altor poe i, cum ar fi Vergilius, Dante, Shakespeare, Racine, abatele Bremond consider poezia o form a extazului, ridicându-se deasupra contingentului i a ra iunii. În acest sens, se poate vorbi despre conceptul de poezie ca rug ciune sau pur i simplu poeziarug ciune. În literatura român interbelic , poetul care a ilustrat acest concept a fost V. Voiculescu.

Potrivit m rturisirilor P rintelui Bartolomeu Anania (Valeriu Anania în lumea literar ), V. Voiculescu „era un ini iat în isihie (cuvânt grecesc care, în accep ia practici isihaste, înseamn lini te, pace l untric ,concentrare în sine, deci o lini te creatoare, neastâmp rat , în continu mi care, dar nu o rotire pe orizontal , ca cea a vulturilor, ci o larg în urubare pe vertical , ca învârtirea iederii pe tirs, un urcu în spiral c tre în imile cele mai de sus, acolo unde se consum Logodna contempla iei noetice (...) În jurul anului 1950, poetul începuse s frecventeze reuniunile spirituale de la M stirea Antim, din Bucure ti, ini iate de P rintele Daniil Sandu Tudor. Prin mijlocirea acestor reuniuni el se ini iaz i apoi se adânce te în literatura filocalic i face din isihasm nu numai un obiect de studiu, ci universul unei aventuri spirituale din care poezia sa va beneficia din plin.” s.n.

(Valeriu Anania, Din Spumele m rii, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

Vasile Voiculescu

1995, p. 187; 165). l murim acum ce este isihasmul. „Prin isihasm - spune P rintele Antonie Pl deal - se în elege rug ciunea neîncetat care conduce sufletul c tre isihie, c tre lini te.” (Pr. Dr. Antonie Pl deal , Tradi ie i libertate în spiritualitatea ortodox , Sibiu, 1983, p. 272).

Sf. Vasile cel Mare g se te c „Lini tirea este începutul cur irii sufletului.” (Filocalia, V, p. 68 i 117 - apud Pr. Dr. Antonie Pl deal , op. cit., p. 272). Teologul Kallistos Ware, în cartea sa Împ ia l untric , precizeaz care sunt treptele isihiei: „S fugi de oameni, s tr ie ti în reculegere. Acestea sunt cele trei trepte ale isihiei (revenirea în sine).

Prima e de natur spa ial : este vorba de desp irea exterioar , fizic , de oameni. A doua, i ea exterioar : s taci, s te ab ii de la vorbire. Dar nici una, nici cealalt nu sunt suficiente pentru a face dintr-un om un isihast (...) Pentru a ajunge la adev rata lini tire l untric trebuie s treci de la a doua la a treia treapt , de la isihia exterioar la cea l untric , de la simpla absen a cuvintelor la ceea ce nume te Sf. Ambrozie al Milanului t cerea activ i creatoare.” (Kallistos Ware, Împ ia l untric , asocia ia cre tin Christiana, Bucure ti, 1996, p. 82-83). În drumul s u spiritual, omul duhovnicesc are nevoie de dou lucruri: de ascez i de rug ciune. „Asceza se opune p catului, dar ea nu e suficient , fiindc aten ia singur nu poate totul. Rug ciunea îns extermin p catul.” (Nichifor Crainic, Sfin enia - împlinirea umanului - curs de Teologie mistic , Editura Mitropoliei Moldovei i Bucovinei, Ia i, 1993, p. 127).

Rug ciunea isihast , care ne intereseaz pentru demersul nostru critic, a fost teoretizat în ortodoxia româneasc de Paisie - stare ul stirii Neam ului (la jum tatea secolului al XVIII-lea) -, îns ea era practicat cu multe secole înainte de monahi. (Despre Istoria isihasmului (sensul cuvântului, caracteristici), a se vedea capitolul al X-lea - Isihasmul, în Tomas Spildik, Spiritualitatea R ritului Cre tin, volumul al II-lea: Rug ciunea, Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 309-321). O asemenea rug ciune începe prin purificarea radical a inimii, deoarece „numai din inima cu totul curat se pot ridica rug ciuni adev rate.” (Nichifor Crainic, op. cit., p. 131). În timpul rug ciunii isihaste, numit i Rug ciunea lui Iisus, „nu exist alt loc al contempla iei divine sau al unirii cu Dumnezeu afar de inim .” (Idem, p. 131). Sfin ii P rin i sunt de p rere c Rug ciunea lui Iisus trebuie rostit f încetare. De altfel, însu i Mântuitorul recomanda: „Priveghea i i v ruga i”, iar Sf. Ap. Pavel înt re te i el acest îndemn: „Ruga i-v neîncetat!”(1Tesaloniceni, 6:17). În doctrina spiritual a Bisericii vechi, inima este sediul sufletului creat dup chipul lui Dumnezeu i orientat tainic spre El. Spre deosebire de cunoa terea ra ional , care se realizeaz prin

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

educa ie i informa ie, cunoa terea cu inima „nu poate fi comunicat decât prin ini iere”, c ci „inima este prin excelen locul vie ii duhovnice ti; acesta izvor te din inima noastr , plin de harul Duhului de via f tor i trebuie s purcead dintr-un sim l untric al realit ilor duhovnice ti i s se exprime printr-o consim ire liber i fireasc la dinamismul interior, la înclina iile i mi rile r rite în inim de Sfântul Duh.” (Placide Deseille, Nostalgia Ortodoxiei, Ed. Anastasia, 1995, p. 167). Teologul Ghelasie Gheorghe sus ine c „În isihasm, mintea nu iese din creier, ca s fie minte liber tot în activitate mental , ci ca s se odihneasc în suflet.” (Ghelasie Gheorghe, Iscusin a tr irii isihaste, volumul al III-lea, Editura Arhetip, Bucure ti, 1991, p.

26). Nu trebuie s uit m c în isihasm, mintea aduce jertfa rug ciunii pe altarul inimii, în numele Mântuitorului nostru, Iisus Cristos.(Cf. Nichifor Crainic, op. cit., p. 153).

Plecând de la Metoda sfintei rug ciuni i aten ii a Sf. Simion Noul Teolog, stare ul M stirii Neam ului - Paisie - distinge cele dou faze ale rug ciunii isihaste: „medita ia sau faza activ , pe care o nume te lucrare sau ac iune, i contempla ia sau faza pasiv , pe care o nume te vedenie.” (s. n., Idem, p. 153). În poezia religioas a lui V. Voiculescu, eul aflat în dialog cu Dumnezeu, prin rug ciune, se g se te într-o neostoit c utare a P rintelui Suprem. Ideea fundamental a poeziei Rug ciunea (volumul Întreriri) este aceea c rug ciunea isihast trebuie zidit „cu toat voin a, cu toat puterea i toat dragostea”. (Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, Spiritualitatea ortodox , ed. cit.,p. 231).

Nu tai piatr s i ridic minune/ Î i cioplesc un templu din pl pând:/ Sus pe limpezi stâlpi de rug ciune/ Bol i de dor sub turle mari de gând./ Din c uia gurii stinse piere/ Adierea unui fum de grai. / Calc pe marginile sufletului... sfere/ De t cere, pârtii c tre rai.../ Curg încremenit. De ce m-a teme?/ C tre Tine trece-un singur vad/ Doar un pas afar din t râm i vreme/ i-n pr stiile lini tilor cad./ Inima cu sânge-n amurgire/ A r mas pe-un rm f talaz/ i pornesc prin vasta mea ne tire/ S te caut cu antene de extaz.

Citind cu aten ie versurile acestei poezii, putem sesiza câteva idei de natur mistic : a) aceast întoarcere a eu-lui asupra lui însu i „este o cale care duce mai aproape de Dumnezeu” (Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, op. cit., p. 241): „Nu tai piatr s i ridic minune/ Î i cioplesc un templu din pl pând:/ Sus pe limpezi stâlpi de rug ciune”; b) progresul în rug ciune se v de te prin „împu inarea cuvintelor” (Idem, p. 213) ; c) rug ciunea se face fie cu gura, fie cu mintea. „Numai c trebuie gr ie ti lini tit (...) pân când mintea (...) va înainta i va primi putere de la Duhul ca s poat s se roage întreag i st ruitoare.

Atunci nu mai este nevoie s vorbe ti cu gura.” (Ibidem, p. 227) : „Din c uia gurii stinse piere/ Adierea unui fum de grai./ Calc pe marginile sufletului... sfere/ De t cere, pârtii c tre rai”. Ideea împuin rii cuvintelor, în timpul rug ciunii, este eviden iat , în aceast strof , prin câteva construc ii speciale, în care ponderea o are epitetul: „Adierea unui fum de grai”; „sfere/ De t cere”; d) „prin adev rata i deplina lep dare de sine se dobânde te slobozenia inimii” (Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, Editura Mitropoliei Banatului, Timi oara, 1982, p. 144), c utându-L cu inima pe Dumnezeu (cf. Psalmul 84 : 9); e) dobândind lini tea, eul ajunge pe treapta iubirii ca extaz, în eleas ca ie ire din sine. „Când vorbim de dragoste ca extaz, trebuie în elegem dragostea care d ruie te direct (...). Este un extaz cu pire, cu absorbirea în sus a corpului însu i.” (Nichifor Crainic, op. cit., p. 203-205): „Inima cu sânge-n amurgire/ A r mas pe-un rm f talaz/ i pornesc (...)/ S te caut cu antene de extaz.”

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Janet NIC{

Eseu pentru inim[ ]i literatur[ Toat lumea tie c democra ia este centrat pe cet ean, pe ria sa, cet eanul. Cel pu in, teoretic, principial. Practic, ea e centrat pe alte coclauri. Dac îmi spune cineva c politicianul moare de dragul cet eanului, c nu doarme, gândindu-se la binele cet eanului, eu m fac pop . Popa-prostul.Toat lumea tie c educa ia este centrat pe elev. Pe m ria sa, elevul. Foarte bine! Cel pu in, teoretic, etc., etc. Dar, practic, elevul nu se vede. Se vede i se flutur , în schimb, sloganul. Se spune c tonul face muzica. i a este. Se spune c sloganul face politica. i a a este. Sloganul, repetat cu înver unare patriotic , devine drapel c uzitor pentru masele populare, dornice de a fi îndrumate, p storite mioritic, expoatate tiin ific i riguros ideologic. Dar, s n-o mai d m cotit în stânga i în dreapta, exist i o biblie modern , devenit slogan universal, luciferic, solar, astral, anume Charta drepturilor Omului! i? Credea i c am r mas la nivel local, rural, terestru? O, nu se putea s nu se poat ! Drepturile omului, ca „nouri lungi pe esuri”, vorba poetului, nu se transform niciodat în ploaie binef toare pentru cre tetul s rmanului om de rand! Toate plutesc pe deasupra lui. Toate sunt sus. Toate sunt intangibile. Ca albastrul cerului, ca stelele. Se vede peste tot o team fa de oameni. Toat gândirea cârmacilor, de toate culorile, se pliaz pe Om, nu pe Oameni. Tr im o via de dic ionar, unde lucrurile nu sunt decâ numite. Toate încerc rile de a lega cerul de p mânt au fost timide, fragile, inconsistente. Tr im, fatalmente, sub zodia generalului incolor, inodor i insipid. Se p rea c arta, conform sloganului, este individual , subiectiv , o îndeletnicire particular . Oare, a a a fost? Oare a a o fi? i, un poet de poet, un individual pân în m duva sinelui s u, nu este plasat, imediat, sub umbrela unui curent literar, care abia îl tepta la col ? E ti individual, deci nu exi ti! Pentru c nu exist decât generalul. Rezult , logic, tiin ific, riguros probat, c poe ii nu exist ! Rezult c arti tii, individualit i de toate felurile, nu exist !

Pleca i de acas ca individuali, ei ajung la cap tul drumului, solda i înregimenta i în armata generalului incolor, inodor i insipid. Acidul generalului dizolv îndividualit i. Omul care transpir , muncind, pe care îl doare o mân sau c ruia îi l crimeaz ochii din cauza polu rii, devine „cet eanul” inodor, incolor i insipid, o masc , un semn, un afi . Copilul, cu toate articularit ile sale de fiin omeneasc , devine, prin slogan, „elev”, formul general , algebr , geometrie, semn grafic, punct. Gelu, Gic , Barbu, Gina nu mai sunt Gelu, Gic , Barbu, Gina, ci generalul „copii”, apoi, generalul „elevi”. În toat aceast poveste, povestea generalului, exist un domeniu unde individualul este luat în considera ie, tratat ca atare.

Este vorba de medicin . Aici, chiar dac alt dat , sub zodia generalului, existau boli, nu bolnavi, ast zi, gra ie unei muta ii benefice în gândire, nu exist boli, ci exist bolnavi. Adic oameni în carne i oase, reali, unici.

Nu v d adev ratul progres decât în coborârea de la abstract la concret, de la cuvânt la fapt , de la ideal, la real, de la Om, la Oameni, cu nume i prenume, ca în fa a Domnului Dumnezeu! Amin!

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Ionel POPA

Voca\ia tragicului la Liviu Rebreanu continuare din nr. trecut În romanele lui Rebreanu personajul feminin precipit deznomântul tragic tocmai în momentul când b rbatul se afl în punctul împlinirii. Îmbr ând femeia dorit , b rbatul î i îmbr eaz moartea.

Personajele feminine, poate cu excep ia Lianei i Salomiei, nu sunt tragice, ci dramatice. Ele nu ac ioneaz , nu aleg. Ana este un astfel de personaj. E ecul existen ei sale nu se datoreaz unei alegeri (ea nici nu trece printr-o situa ie în care trebuie s aleag ), ci unei erori de interpretare i a unei autoam giri.Ana nu- i poate pacurge drumul pân la cap t, nu poate duce povara vie ii,de aceea se sinucide. Florica face figur aparte printre personajele feminine rebreniene. Ea nu e un personaj tragic i nici dramatic, este întruparea total , „f resturi” a Erosului i Thanatosului. Ea e via a impasibil în curgerea ei neîntrerupt . Femeia din imaginarul lui Rebreanu este masca care ascunde (camufleaz ) unitatea Eros-Thantos, i care extrage din „urna sor ii” destinul b rbatului.

Un personaj tragic, pân la un punct i mai pu in pregnant, este Vasile Baciu. El se împotive te c toriei fiicei cu Ion nu atât din supunerea la o cutum de ordin social-econonic specific comunit ii arhaice, cât faptului, incon tient, c în posibilul ginere se vede pe el la vremea tinere ii, la momentul alegerii, timp pe care vrea s -l dea uit rii depline. Via a lui st sub semnul unui blestem tragic: nu s-a însurat cu cine a iubit, ci a ascultat glasul p mântului; pe rând îi mor cei cinci copii (feciori); la ultima na tere, a Anei, femeia îi moare; fata nu-l ascult , îl va face de ru ine. Destinul ac ioneaz încent, dar perseverent i tocmai de aceea sfâr itul lui Vasile Baciu e împins cât se poate mai departe. Destinul i sfâr itul s u nu sunt întrutotul tragice, în accep iunea clasic a termenului, deoarece sunt de ordin social (î i pierde statutul de st pân al p mânturilor) i moral (cade în patima uturii). Fiica va fi agentul tragic: refuzând autoritatea tat lui i iubind în de ert pe Ion, cel care nu-i era destinat, ea finalizeaz sfâr-

Liviu Rebreanu

itul (moartea simbolic ) p rintelui. Rolul de agent tragic i iluzia iubirii sec tuiesc pe Ana de voin a de via , acesteia ner mânândui decât calea sinuciderii.

Din perspectiva tragicului, rela ia dintre Ion i George este cât se poate de complex . George Bulbuc este copia în negativ a lui Ion. El e lipsit de voin , lipsit de personalitate, se las modelat de al ii. Feciorul lui Toma Bulbuc ar vrea s fie ca „îndr citul” de Ion, dar nu face saltul în ac iune i tr ie te tot timpul sub ap sarea frustr rii.

Trei sunt momentele de r scruce în biografia lui George; numai în cele trei momente exist practic în roman. Primul este cel al b ii cu Ion, la cârcium , dup „spartul” horei. Evenimentul respectiv marcheaînfrângerea lui în orgoliul de ales de comunitate ca b rbat pentru Ana i negarea definitiv a rangului de conduc tor al cetei de feciori.

Al doilea moment este c toria cu Florica, care se dovedre te o gre eal . George n-a fost niciodat capabil s iubeasc , s tr iasc sub fascina ia lui Eros, el dorind femeia numai în m sura în care avea iluzia c o „r pe te” altuia. Al treilea moment, simetric primului, este cel al s vâr irii crimei. Crima lui George a fost perceput de critica literar ca act justi iar înf ptuit dintr-un sentiment de gelozie, ca pedepsire a acelui care a atentat la onoarea lui de... familist. Eroare!

Din perspectiva scenariului tragic, în semnifica ia de adâncime a romanului, fapta lui George are alt în eles. Pe drumul de la prima la ultima confruntare cu Ion, George este preg tit pentru gestul final, adic pentru a deveni agentul tragic, instumentul prin care destinul i des vâr te lucrarea. Prin crim , George se anihileaz ca fiin . El n-a îndr znit s i foloseasc energia pentru via , din care cauz a ajuns în stare de boal , iar sub suferin a (febra) ei va ucide. Va tr i s i isp easc pedeapsa. Dup consumarea faptei, Ion (eroul tragic) este plâns, iar George (agentul tragic) este inat de comunitate. George nu poate fi ca Ion pentru c : a) nu este liber, tr ie te numai sub ocrotirea tat lui; b) în toate gândurile i faptele sale el imit , fiind mereu al doilea; c) nici în clipa suprem , George nu este EL, în momentul crimei fiind posedat de ceva de dincolo de con tiin ; este febra care îl cuprinde în drum spre p dure pentru a t ia ni te copaci; se întoarce din drum acas pentru a t ia altfel de copaci. În concluzie: nici pe departe crima lui George nu este un act justi iar. Ca termen de referin se poate lua Baltagul, romanul-balad al lui Sadoveanu.

Dac în Ion aten ia e focalizat asupra voin ei eroului, în durea spânzura ilor este orientat spre con tiin a protagonistului. În etapele drumului s u prin via i în grade diferiteeroul din durea spânzura ilor descoper inautenticitatea con tiin ei sale. De aceea drumul vie ii sale este drumul f uririi unei con tiin e autentice, îns pentru a ajunge la ea, Apostol Bologa trebuie s str pung trei cercuri care se dovedesc solu ii de existen cu „resturi”.

Ca un nietzschean, Apostol roste te, la un moment dat, urm toarele vorbe: „Via a e un povârni cu un cap t în cer i cu cel lalt în neant [„pr pastie”, metafor specific lui Rebreanu]. Omul trebuie

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fac imense sfor ri s stea în picioare, iar când a început pr buirea nimeni nu-i mai poate da echilibru”. Fraza sintetizeaz întraga tragedie a personajului.

Pentru a urm ri condi ia tragic a lui Apostol, mai evident decât la Ion, deoarece rolul con tiin ei este mult mai prezent i mai puternic, va trebui s urm m cronologia vie ii lui nu relatarea ei. Primul mare eveniment care va marca definitiv existen a personajului este revela ia lui Dumnezeu sub chip de lumin , când, la vârsta prunciei, spune în fa a altarului Tat l nostru: „Apoi, tocmai în clipa când se închin , la încheierea rug ciunii se deschide deodat cerul i dintro dep rtare nesfâr it i totu i atât de aproape ca i cum ar fi fost chiar în sufletul lui, ap ru o perdea de noura i albi în mijlocul c rora str lucea fa a lui Dumnezeu ca o lumin de aur, orbitoare, înfricotoare i în acela i timp mângâietoare ca o s rutare de mam [...] din str lucirea dumnezeiasc îns se limpezea o privire vie, infinit de blând i de m rea , care parc p trundea în toate adâncimile i ascunzi urile... Ar tarea aceasta a durat numai o clip i a fost atât de nem rginit i de dulce, c inima lui Apostol i-a oprit b ile, iar ochii i s-au umplut o de lucire stranie, bolnav . Totu i sufletul îi era atât de plin de fericire, c ar fi fost bucuros s moar acolo, privind minunea dumnezeiasc ... Când se întoase la loc, p ru schimbat la fa [s.n.], pe obrajii albi, ochii alba trii erau ca dou izvoare de lumin - M icu , am v zut pe Dumnezeu! Murmur copilul cu însufle ire [...]”

Din acel moment, s-a „schimbat la fa ” i a r mas... bolnav, cu nostalgia dup lumin - simbolul unei vie i autentice, adev rate.

Deocamdat revela ia va coborî în incon tient, de unde va ac iona tot mai intens pân la un punct critic, când izbucne te criza. Acest punct critic exte executarea prin spânzurare a camaradului Svoboda, acuzat de tr dare i dezertare. Din Curtea Mar ial care l-a condamnat face parte i Apostol.

Un al doilea moment de r scruce din biografia copilului Apostol este întoarcerea din închisoare a tat lui, cel mai tân r dintre memorandi tii condamna i de statul cezaro-cr iesc. Treptat p rintele biologic va lua locul rintelui ceresc. Alt moment hot râtor din drumul vie ii i c ut rilor tân rului Apostol îl reprezint testamentul moralpolitic al tat lui. La teerminarea cursului inferior al liceului, mul umit de rezultatele fiului, Iosif Bologa i se adreseaz , aulic-testamentar:

Anul XI, nr. 3(115)/2020

„De azi înainte, fiul meu, e ti b rbat. Dac ar fi nevoie e ti preg tit s i câ tigi singur pâinea. Intrând în cursul superior orizontul are s i se l rgeasc . Vei pricepe multe lucruri nev zute c ci via a i lumea sunt pline de taine grale. S n zuie ti mereu a dobândi stima oamenilor, i mai ales pe a ta însu i. De aceea sufletul t u s fie la fel cu gândul, gândul cu vorba i vorba cu fapta, c ci numai astfel vei obine un echilibru între lumea ta i lumea din afar ! Ca b rbat s i faci datoria i s nu ui i niciodat c e ti român!” Tat l terestu completând pe cel ceresc îi traseaz destinul.

Testamentul e o punere în abis. În condi iile istorice concrete date, testamentul con ine „imperative” incompatibile i cu... resturi. Îndeplinirea imperativelor devine imposibil prin acutizarea incompatibilit ii lor în starea de criz , starea limit în care se afl lumea, implicit Apostol: R zboiul. Astfel, niciodat Apostol nu va putea ob ine un echilibru, nu va putea concilia statul, neamul, iubirea universal . La fiecare încercare r mâne un rest. Apostol Bologa e nevoit s aleag între cele trei imperative. Prin alegere destinul e pus în mi care.

Din momentul întoarcerii tat lui din închisoare i moartea lui, Apostol pacurge dificilul proces de identificare a tat lui cersec cu cel p mântean. Când e pe punctul împlinirii fericitei contopiri apare situa ia tragic : moartea tat lui p mântesc i odat cu el i pierderea celui ceresc. În acel moment de scruce strig acel cutremur tor „De ce?” C utând un r spuns, via a lui devine un povârni tot mai alunecos. Apostol alege s urmeze filosofia nu teologia cum doreau mama i preotul Grozea. În anii studiilor se îndep rteaz de cer i caut r spuns în c i. Î i f ure te o concep ie de via pe principiul datoriei fa de stat (pentu detalii vezi Ionel Popa, Scrisori despre Rebreanu - P durea spânzura ilor, 2014). Pentru a demonstra, în primul rând sie i, juste ea alegerii pleac voluntar pe frontca ofi er în armata chezaro-cr iasc . Pe front, în numele datoriei, are un comportament exemplar r spl tit cu medalii. În numele aceleia i datorii, ca membru al Cur ii Mar iale condamn la moarte, prin spânzurare, pe camaradul Svoboda, care, punând mai presus de datoria fa de stat pe cea fa de neam, e acuzat de tr dare i dezertare la „du man”.

Urmeaz o perioad de fr mânt ri chinuitoare în urma c rora Apostol descoper falsitatea alegerii f cute. Va încerca s i refac drumul ascultând de „glasul sângelui”. Îns i noul drum, în condi iile r zboiului, se dovede te dificil i pân la urm insuficient, prea strâmt pentru sufletul s u setos de adev i de lumina dumnezeiasc . Apostol se afl într-un puternic conflict între imperativul de a fi cet ean al Imperiului i a fi român. Conflictul, de natur tragic , este rezolvat prin renun area la cele dou imperative opuse i alegerea celei de a treia cale: credin a, sau cum se zice în roman, iubirea dumnezeiasc , iubirea pentru OM, propov duit de Hristos. O prim manifestare in actum este considerarea ordonan ei ca frate al s u, apoi, acas în permisie, cere iertare lui gie u pe care l-a p lmuit în numele iubirii de neam; cel mai elocvent i compex exemplu este iubirea pentru Ilona. La întrebarea lui Klapka, întrebare de nivelul respectivului personaj, referitoare la rela ia cu fata, Apostol r spunde: „Sufletul e acela i la ranc i la contes , r spunde Bologa cu mai mult însule ire [...]. Nu, nu, eu cred c civiliza ia [adic tot ce este antinatur , antidumnezeire] a falsificat pe om i l-a înr it; omul primitiv [omul cel adev rat, natural] e bun i drept i credincios [...]”. Într-o discu ie, final , cu preotul Boteanu, fostul coleg de coal evoc crâmpeie din drumul crucii pe care a mers el, subliind sprijinul avut din partea so iei. La un mo-

Vassily Maximov - Amintiri din trecut

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ment dat, Apostol îl întrab : „O iube ti mult... ca pe Dumnezeu?” Prime te urm torul r spuns: „Da ... mult, ca i pe Dumnezeu!... Iubirea e una i nedesp it , întocmai ca credin a! Inima mea cuprinde în aceea i iubire pe Dumnezeu i pe tovar a vie ii mele i mama copiilpr mei... Prin iubirea adev rat sufletele unite se apropie de tronul Atotputernicul”. În urma acestei discu ii, lui Apostol i se confirm iubirea pentru Ilona. Întors la gazda unde este încartiruit, transfigurat, se adreseaz fetei: „Ilona! opti el mi cat. Vrei s fii mireasa mea, Ilona?” Foarte important i semnificativ, Apostol nu spune nevast , ci mireas . Întreaga tragedie a lui Apostol Bologa se tope te în patosul s u cre tin. E de notat c Rebreanu, st pân pe ideile i uneltele sale de romancier nu face gre eala trecerii prin rupturi bru te, prin salturi nemotivate de la un imperativ la altul, ci popose te asupra momentelor de „zvârcolire”, când imperativul datoriei fa de stat i cel fa de neam se întrep trund i se anuleaz reciproc i în elanul s u de iubire dumnezeiasc pentru om alege drumul jertfei crstice.

Scriitor cu cert voca ie a tragicului, Rebreanu nu ne scute te de surprize. În durea spânzura ilor face un adev rat tur de for estetic , anulând tragicul, dând totu i o oper literar de excep ie.

Tragicul sub auspicile c ruia eroul din durea spânzura ilor parcurge drumul vie ii este convertit prin postularea lui dincolo, prin dizolvarea eului finit într-un supraeu transcendent, nelimitat. Totul se încheie sub pecetea tainei asociat luminii care dez-m rgine te fiin a. Acest mod de anulare a tragicului, dat ontologic al fiin ei, face din durea spânzur ilor un roman religios, dar care i în aceast calitate implic înc multe aspecte i, implicit, discu ii. În Adam i Eva, tragicul este sub irel, din cauz c scriitorul ascult alte „glasuri” c rora încearc s le r spund . Premisa tragic a iubirii neîmplinite în planul p mântean al fiin ei finite este metamorfozat într-o salvare de natur teosofic : tragicul din planul contiin ei este transferat într-un plan teosofic încât fiin a nu mai e condi ionat tragic de finitudinea ei în timp, ci de abisul temporalit ii pe care i-l adjudec prin credin a în metempsihoz . Or, metempsihoza nu mai înseamn moartea din confruntarea cu limita, ci repeti ie, reîncarnare. În acest plan iubirea înseamn refacerea cuplului primar,

Vassily Maximov - Copilul-inginer

7

refacerea st rii primordiale de androgenitate. Toat „filosofia” pe care Rebreanu î i construie te scenariul romanului este un melanj de elemente din filosofia vedic a metempsihozei (reîncarnarea), din mitul grec al androginului prelucrat filosofic de Platon în Banchetul, din teosofia gnosticilor comentatori ai Kabalei, din simbolistica numerologic . Destinul tragic al lui Toma Novac este transplantat înr-un roman mitologic despre iubirea etern . Pentru a realiza acest lucru, sciitorul i-a f cut, dup cum m rturise te, o teorie proprie, necesar i adecvat romanului construit pe idee metafizic a iubirii spirituale. În Adam i Eva, Rebreanu se las fascinat de tain . Concret în roman taina este iubirea v zut , destul de vaporos, ca principiu metafizic care str bate Timpul pentru a uni în absolut Masculinul cu Femininul redobândind-se unitatea primordial . În condi iile finitudinii p mântene atrac ia dintre B rbat i Femeie este o fatalitate necesar , dar de nerealizat ca unitate primordial ; în plan metafizic este o necesitate programat cu posibilitatea realiz rii ei, dincolo de moarte. Tot ceea ce ar putea s apar in tragicului este trecut în proprietatea tainei v zut teosofic. În ideea spiritualist a scriitorului, momentul suprem al exiten ei este moartea care anihileaz timpul, iar fiin a uman se scindeaz în corp fizic, material care dispare, i în corp astral, în suflet nemuritor, care urmeaz s se reîncarneze într-o nou fiin . Romanul î i propune s ilustreze dou idei fundamentale din concep ia scriitorului: instinctul iubirii este o reminiscien a originii divine a erosul i c via a repet acelea i trasee fundamentale ale existen ei. Nu e f semnifica ie ce afirm Rebreanu în rturisiri: „în orice caz, mie, din tot ce am scris pân acum, Adam i Eva mi-e cartea cea mai drag . Poate pentru c într-însa via a omului e deasupra începutului i sfâr itului p mântesc, în sfâr it, pentru c Adam i Eva e cartea iluziilor eterne...”. i-a iubit romanul la fel cum Flaubert i-a iubit pe Madame Bovary. Adam i Eva ar fi putut fi, dar nu este un roman care s ilustreze tragicul existen ei, precum Ion, Ciuleandra, Cr orul Horia. Ca e afotaj i semnifica ie ideatic seacu durea spânzura ilor.

Inspirat din istorie, Cr orul Horia nu e un roman istoric de tip sadovenian i nici o reconstituire documentar-realist . Romanul e construit pe un scenariu al jertfei cristice, dar de data aceasta autorul lui r mâne credincios pân la cap t voca iei sale pentru tragic, nu mai anuleaz tragicul convertindu-l într-un elan religios, cre tin ca în durea spânzura ilor.

Din analitica tragicului elaborat de filosoful Gabriel Liiceanu, Horia ilustreaz teza 15: „În limitele peratologiei, propozi ia <victimile tragice se nasc la grani a unei epoci> vrea s spun c eroul tragic al istoriei tenteaz o limit care este absolut în raport cu con tiin a sa i relativ în raport cu omenirea. Tragicul existen ial al eroului istoriei este astfel pre ul pl tit pentru realizarea tragicului omenirii (pentru înf ptuirea istoriei). Eroul istoric înfrunt deci ca absolut o limit care, prin fapta sa, devine un element în mul imea limitelor relative” (Liiceanu,p.204).

Horia, ca personaj tragic, î i asum destinul i nu abandoneaz lupta cu limita când î i d seama care va fi sfâr itul. El are con tiin a superioar a necesit ii sacrificiului - con tiin a mor ii (Lucian Raicu, p.204). Toate elementele tragicului disipate în textul romanului î i dau întâlnire în capitolul final: Roata. „Tragerea pe roat ” nu mai are semnifica ia pur cre tin a r stignirii pe cruce. Faptul istoric a devenit în roman o metafor de o zguduitoare semnifica ie tragic .

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ciuleandra ilustreaz , din alt perspectiv , condi ia tragic a fiin ei umane. În aceast mic capodoper , autorul r mâne la mitul personal: identitatea dintre Eros i Thanatos. Destinul este denomina ia abstract-filosofic pentru energiile incon tientului care, în anumite condi ii, se manifest abrupt, violent. Din aceast perspectiv , tragicul din Ciuleandra este tensiunea conflictual dintre EU (contiin a) i SINELE (incon tientul colectiv), pe de o parte, iar de cealalt , SUPRAEUL. Mai mult ca sigur c Liviu Rebreanu nu a cunoscut ideile lui Freaud i Jung de pân la 1927 când public romanul, tocmai de aceea uime te i eclipseaz critica literar prin intui ile sale, iar mica capodoper rebrenian putea fi un excelent material pentru cei doi psihanali ti.

Destinul tragic al lui Puiu Faranga, protagonistul romanului, este drumul negativ spre incon tientul colectiv simbolizat de dansul popular Ciuleandra, dans arhaic, ritual.Acest drum regresiv e cauzat de confruntarea lui Puiu cu limita - pragul dintre Afrodita Pandamos i Afrodita Urania. În termeni jungieni este vorba de imposibilitatea de diferen iere prin individua ie a EULUI de SINELE. În acest context tragic-psihanalitic un aspect interesant i demn de aten ie este rela ia reversibil dintre pacientul tragic (Puiu Faranga) i agentul tragic (medicul psihiatru Ion Ursu, care îl trateaz ).

Prin subiect, structur i infrastuctura ideatic Ciuleandra este o tragedie. Mircea Zaciu a sus inut c Rebreanu a ratat „un mare roman modern” (Mircea Zaciu, Ca o imens scen , Transilvania, 1996, p.315). În ciuda verdictului prea aspru al lui Mircea Zaciu, Ciuleandra poate sta cu fruntea sus al turi de capodoperele Ion, durea spânzura ilor, scoala (Elisabeta Lasconi, Ciuleandra - capodopera ascuns , prefa la Liviu Rebreanu - Ciuleandra,1999). O capodoper ratat este Cr orul Horia. Acesta r mâne un roman „neîmplinit”, sub nivelul lui Ion i scoalei, chiar dac poart pecetea romancierului de geniu. Acest lucru l-a sim it i autorul lui, conform celor notate în Jurnal. Ratarea capodoperei este cauzat în primul rând de faptul c romanul e fructul numai al unei gesta ii exterioare nu i a uneia interioare, ca în cazul capodoperelor. Materia nu „a dospit” suficient, „lutul” nu a fost suficient „fr mântat”. Rebreanu

Vassily Maximov - So bolnav

Anul XI, nr. 3(115)/2020

s-a l sat cople it de criza de timp, e perioada când Rebreanu e pur i simplu confiscat de munca sa în calitate de director al Teatrului Na ional, munc care sub multe laturi dep te spa iul Teatului Na ional. Se tie cât de responsabil i constiincios era Rebreanu în munc i mai ales în postura de persoan public , oficial . Sunt i alte cauze (vezi, Mircea Mali a, Studiu introductiv la Liviu Rebreanu - Cr orul Horia, 1998). În romanele scriitorului exist o atmosfer tragic sugerat prin obiecte sau personaje însemnate, care au preluat func ia oracolului din tragedia antic : cuptorul, hora, spânzur toarea, copacul (m rul dure , nucul), cea a, spa iul închis-clopot, spa iul deschis-cupol , Savista-Oloaga, b trânul Moarc care moare în fa a Anei când se rbierea ). Toate, prin acumulare i reiterare, sunt organizate într-o re ea de semne care numai la sfâr itul lecturii î i dezv luie pe deplin semnifica iile. Expresionismul cu implica iile lui de viziune, dar mai ales de stil, constituie cadrul estetic în care se fructific voca ia tragic a sciitorului. În ronanele Jar, Amândoi, Gorila, Rebreanu se reîntoarce în grani ele rezonabile ale realismului clasic.

Sub influen a filosofiei vie ii (Nietzsche, Dilthey), Rebreanu credea în unitatea primordial : om - cosmic, într-un mister al existen ei configurate de concepul numit de el pulsa ia vie ii, în ideea organicului. În Ion, durea spânzura ilor, Adam i Eva finalurile sunt racordate la cosmic (Mircea Muthu, p.166 i urm.) în ideea împ rii eroilor cu cosmicul, cu absolutul, cu dumnezeirea, dup p timirile din timpul istoric. Moartea lor nu mai înseamn sfâr it în fa a limitei, ci un prag de trecere spre un dincolo i un apoi. Ei au parte de mântuirea cre tin . Timpului istoric liniar - clipa -, scriitorul îi opune timpul ciclic al ve niciei, simbolizat prin cer. Individualul, particularul, vremelnicul supus vinei („zvârcolirii”) se dizolv într-un adev r mai înalt. Îndoiala, interogativ nu moral , i speran a anuleaz tragicul. În spatele modalit ilor de anulare a tragicului st o concep ie construit dintr-o matafizic în care transcendentul este confundat cu cosmicul, ceea ce este o eroare, i dintr-o gândire cre tin contaminat cu un panteism mai mult sau mai pu in p gân, o alt eroare. i a treia eroare: asezonarea celor dou cu idei teozofice. În baza acestei concep ii scriitorul a închipuit „salvarea” fiin ei de tragic (Liviu Mali a, p.235-288). t gad , Rebreanu a avut voca ia tragicului i geniul scriitoricesc de a-i da expresie literar . Dar, el porne te la drum ca Me terul Manole i ajunge la destina ie ca Feciorul din balada Miori a. Aceast inconsecven , acest parcurs ridic întrebacea reia greu i se poate da un r spuns tran ant i definitiv: este scriitorul incapabil s duc pân la cap t povara tragicului ori „deficien a” este o abordare modern a tragicului, în lumina adev rului c romanul (romanescul) nu poate repeta (reproduce) parametrii filosofico-estetici ai tragediei antice. Oricum, tragicul, atât cât i cum exist , r mâne o dimensiune definitorie pentru romanul lui Liviu Rebreanu.

Dup vorba inspirat a lui Liviu Mali a: tragicul r mmâne „nuca tare pe care critica literar n-a reu it s-o sparg înc ”.(Capitol din studiul în lucru Rebreanu tradi ional vs. modern)

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Doina DR{GU|

Corneliu Baba - “Patriarh de v`rst[ al breslei” În „Însemn ri ale unui pictor din Est”, Corneliu Baba î i începe albumul cu un „Preludiu la crepusculul unei vie i de pictor”, din care cit m: „Patriarh de vârst al breslei, îmb trânit lâng palet i lâng culori, profitând de luciditatea înc nealterat a spiritului, încerc s -mi scriu singur paginile acestui album a a numit de apogeu i de final, pe care inten ionez s -l ilustrez i s -l redactez dup propria fantezie i pricepere. Ajutat de paginile Jurnalului i ale caietelor mele de atelier, folosesc o parte din acele nenum rate dialoguri cu t cerea, r spunsuri la nesfâr itele interviuri cu mine însumi, un joc pasionant de b trâne e, ap rut odat cu nevoia de singur tate crescând impus de îns i pictura ce fac la vârsta dramatic la care lupt înc disperat cu tainele culorilor, la fel ca Iacob în r zboiul cel de neînvins cu îngerul Domnului.”

Corneliu Baba s-a n scut în Craiova, „ora ul de care nu i-a putut desprinde sufletul niciodat ”. Provenea dintr-o familie de pictori, fiind fiul unui cunoscut artist plastic b ean, Gh. Baba, care i-a f cut studiile la Academia de Art din Viena. În atelierul tat lui s u, Corneliu Baba a înv at elementele de baz ale desenului i picturii: „Aici am deprins, înc înainte de a înv a s scriu i s citesc, alfabetul i gramatica elementar a desenului i picturii, f alte semne de presupus precocitate. (...) Înainte de a fi împlinit ase ani m-am v zut instalat la un evalet propriu la care desenam zilnic folosind figuri de gips, înv ând dup metode clasice s observ i s propor ionez, s valorez i... în plus «s colorez» în alb i negru cu o bucat de c rbune.” În 1921, familia Baba s-a mutat la Ia i, nostalgia marelui pictor de mai târziu pentru ora ul natal nedisp rând pân la moarte: „O dat cu plecarea definitiv din Craiova, lumea copil riei mele luase sfâr it”.

Tot la Craiova, i s-a declan at pasiunea pentru muzic i pentru lectur . În lumea artistic a Ia ului, Corneliu Baba s-a impus foarte repede, fiind considerat un adev rat fenomen. La examenul de admitere la Academia de Arte din Ia i a prezentat o map cu 12 picturi. A doua zi, când trebuia s sus in proba oral , a constatat c toate lucr rile sale au fost înr mate i expuse pe pere ii s lii profesorale. Evident, nu a mai trebuit s sus in niciun examen, iar temutul rector al Academiei, profesorul Athanasiu, i-a cerut s -i fac portretul. Deci se contura acea aur a marelui portretist de mai târziu. În portretele sale, Corneliu Baba a acordat o aten ie deosebit mâinilor, ca element-cheie în caracterizarea personalit ii umane, exact

Corneliu Baba

ca Rembrandt i marii portreti ti din coala olandez .

Dup terminarea studiilor la Academia de Arte din Ia i a fost numit asistent, în 1939, apoi profesor de pictur , în 1946.

O dat cu venirea regimului comunist, via a lui C. Baba s-a schimbat profund. La pu in timp dup debutul s u oficial la Salonul de Art din Bucure ti, cu o pictur numit Juc torul de ah, C. Baba a fost arestat i închis pentru scurt vreme, apoi anul urm tor a fost suspendat f explica ii din postul s u de la facultate i mutat de la Ia i la Bucure ti.

Juc torul de ah este o pictur care i-a adus o mare popularitate, fapt ce a stârnit mari controverse în rândurile autorit ilor comuniste, mai ales pentru faptul c pictura sa transmitea un mesaj nepotrivit cu vremurile acelea. A fost acuzat de „formalism” în art , o orientare opus realismului, o orientare care supraapreciaz importan a formei în detrimentul con inutului. Pe distan a unui deceniu (1940-1950), într-un moment când î i c uta propriul drum, Corneliu Baba a fost confruntat cu fenomenul de „înghe are a limbajului în formele neoacademice, conven ionale”. A avut o scurt perioad în care a pictat în stilul realismului socialist - o elari i tablouri cu rani -, dar i-a dep it repede contradic ia acestui climat.

Ca expresie plastic , Baba reprezint ultima ipostaz major a realismului. Dup 1948 valorizeaz absurdul, claustrarea, tragedia.

Biografia sa artistic este ritmat de lumini i umbre. În 1958, Corneliu Baba a fost numit Profesor de Pictur la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucure ti i a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele cu autorit ile comuniste par s dispar . În urm toarea decad , el i cu tablourile sale au c torit în toat lumea participând la expozi ii precum: Cairo, Helsinki, Viena, New Delhi, Bruxelles (expozi ie personal - în 1964).

Prin originalitatea, m iestria i realismul ei profund, arta lui Corneliu Baba i-a câ tigat o mare pre uire atât în ar , cât i peste hotare. În 1962, i se acord titlul de Artistul poporului, anul urm tor devenind membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est. Aproape toate operele lui Corneliu Baba au r mas în România, ele existând în toate muzeele importante ale rii. Una dintre pu inele opere din afara României este tabloul impresionist numit Frica, aflat la Muzeul Szepmuveszeti din Budapesta.

Printre cele mai importate opere sunt o serie de portrete care au determinat criticii s -l compare cu Francisco Goya. Între 70 i 80 de ani, Baba a realizat o serie de tablouri de Arlechini i Regi Nebuni.

Din nou, se observ o analogie cu perioada ultim a lui Goya, dar i cu pictura expresionismului german.

Un lucru mai pu in cunoscut este acela c Baba a fost i pictor de biserici. Când a pictat Capela Hasas din Oradea, el a luat ca model pentru chipul lui Iisus propria înf are: „Pe bolta de la intrare, C. Baba a pictat chipul lui Iisus. Cu totul inedit e faptul ca acesta seam izbitor cu chipul din tinere e al pictorului, ce poate fi v zut în autoportretul realizat în 1922”.

Arta lui Corneliu Baba e, în primul rând, o medita ie asupra lumii i a vie ii, iar nu un simplu cântec de culori. Corneliu Baba este un artist care tie s visese în fa a unei pânze i s lupte ca visul s u s fie t lcit în imagini.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Iulian CHIVU

Cézanne - triste\ile gloriei Cele dou decenii de impresionism francez (1867-1886) veneau cu elanul revolu ionar al vremii lor i rupeau ostentativ leg tura cu rigorile academismului nu numai în pictur , ci i în muzic , iar literatura i anun a i ea aspira iile moderniste spre simbolism, avangardism, dadaism, expresionism, suprarealism etc.

Ie irea libert ii de formul de sub rigorile canoanelor scotea pictura din atelier i o ducea în aer liber, ceea ce-i influen a cromatica mizând mult pe expresivitatea i fine ea tu elor sugestive de penel.

Termenul de impresionism ap rea explicit, la Paris, în protestul pictorilor refuza i de Academia Francez de Arte Frumoase de la expozi ia oficial din 1873 i este preluat dup tabloul lui Claude Monet Impression - Soleil levant.

Un remarcabil istoric francez al artelor plastice, Henri Perruchot (1917-1967), consacr gloriei picturii franceze din acea vreme i nu numai o serie de monografii (La Vie de Gauguin - 1948; La vie de Van Gogh - 1955; La vie de Cézanne - 1956; La vie de Toulouse Lautrec - 1958; La vie d'Édouard Manet - 1959 etc.), asupra unora din numele celebre ale picturii franceze revenind în rev. Jardin des Arts (Cézanne - 1967; Vélasquez - 1967; Modigliani - 1968; Francisco Goya - 1968).

Via a lui Cézanne (1839-1906) este un model al renun rii la alternativele luxuriante ale unei prosperit i garantate în favoarea unei vie i modeste, îns cu adev rat libere, consacrate întrutotul artei; renun area tân rului Cézanne la studiile în Drept, recomandate

Cézanne

dac nu chiar impuse de prosperul s u tat , în favoarea picturii are loc în condi iile prieteniei celebre cu Zola i cu Baille. Cézanne va fi stârnit mai mult de succesul lui Zola, c ruia profesorul s u din Aix îi prezice dup o frumoas compunere: Zola, tu vei fi scriitor!

Cézanne a fost îns un model de pasiune i d ruire, a muncit f preget, a ajuns un savant al picturii i i-a dorit s poat picta pân la moarte. Mult vreme nu reu te s p trund în geleriile expozi iilor, criticii nu-i sunt favorabili. Nici Renoir, nici Monet, dar nici Pissaro i nici Degas nu sunt întrutotul agrea i. Cézanne este exclus categoric, iar un Mantifaud nota în l´Artiste: Cézanne pare doar un soi de nebun care picteaz agitat de „delirium tremens”.

Un alt articol, de data asta al lui Louis Leroy (dup consemnarea lui Henri Perruchot; Via a lui Cézanne, Ed. Meridiane Buc.,1969, p.181*) noteaz : Sub influen a acestei picturi, Joseph Vincent începe într-adev r s bat câmpii, s devin „impresionist”. Ajuns în fa a unei marine de Monet, intitulat „Impresie, R rit de soare”, exclam : „Ah! Ia te uit , ia te uit ! Îl recunosc, sta e favoritul lui papa Vincent! „Impresie”, eram sigur - tocmai îmi i ziceam, pentru sunt impresionat, trebuie s existe aici o impresie... i cât libertate, cât u urin în execu ie! hârtia de tapetat în stadiul embrionar e mai reu it decât marina asta!” Vederea pânzei lui Cézanne „Olympia Modern ” sfâr te prin a-l face s i piard min ile (p.181).

Cézanne ajunge s se team de astfel de ecouri ale presei pariziene mai mult din cauza tat lui s u, marele bancher Louis-Auguste, care îl constrângea autoritar s se întoarc la studiile sale de Drept i îl tachina de fiecare dat când citea despre primirea deloc elogioas a criticilor de art de care se bucura fiul s u ca pictor. Terorizat îndelung de o pres ostil , totu i Cézanne se bucur de simpatia unor critici.

Georges Rivière public o vibrant ap rare a pictorului în L´Impressioniste: Artistul cel mai atacat de pres i de public de cincisprezece ani încoace este domnul Cézanne, noteaz el (p.205). Pe de alt parte, vechea prietenie cu Zola îi stimuleaz ambi iile artistice i gloria prietenului s u îl motiveaz i mai mult: În Parisul acesta al lunii august, în care debarc Cézanne, nu se vorbe te decât despre un om i o carte. Omul e Zola, cartea, romanul „Cârciuma” (p.192).

Lipsit de o fire mai combativ , Cézanne are tendin a s se dea tut de fiecare dat când este atacat, iar în rela ia cu Louis-Auguste nici mama sa nu mai reu te s -l apere de fiecare dat sau s -i susin op iunile. Louis-Auguste are optzeci de ani, iar fiul s u, Cézanne, are doar treizeci i nou . Tat l nu tie nimic despre c toria fiului u cu Hortense Fiquet (1886) i cu atât mai mult nu tie nici despre nepotul nou-n scut, de i b trânul bancher este cât se poate de suspicios i investigheaz mult în jurul acestui subiect. Într-o zi, Cézanne trebuie s plece de la Aix la Marsilia s i vad fiul bolnav i s fac ceva pentru el. Reu te s ajung i chiar se bucur când micu ul Paul se sim ea mai bine, numai c la întoarcere pierde trenul, îns vine pe jos alergând vreo treizeci de kilometri i nu va întârzia de la cin mai mult de un ceas.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i totu i mai apar i ve ti bune pentru el: este solicitat de amicii i impresioni ti s participe la o nou expozi ie, dar refuz de teama comentariilor i a criticilor potrivnice cu gândul c poate a a va fi admis la Salonul parizian. Primul pas acolo va fi f cut ca „elev al lui Guillemet”, în 1882. În plus, nici el nu este prea mul umit de lucr rile sale, rezerv cu care se va confrunta pân la sfâr it. Rela ia cu „bancherul” r mâne suspendat în neîncredere i nu prime te mai mult de o sut de franci pe lun , de aceea va fi nevoit s recurg la ajutorul lui Zola. Ghinioanele îl pândesc îns mai la fiecare pas. Cézanne e tot a a de înc ânat ca i tat l s u. Se lupt s ob in de la dân-sul posibilitatea de a se stabili la Marsilia (p.216), îns când rea s aib ceva anse, tat l Hortensiei îi trimite fiicei o scrisoare cu po ta la Aix, scrisoare care cade în mâna „bancherului”, dar mai mâne oleac de noroc: tat l so iei nu men ionase niciodat în scrisoare numele fiice sale, a a c investiga ia lui Louis-Auguste e ueaz i Cézanne reu te s nege totul. În cele din urm ansa îi surâde lui Cézanne: îl surprinde pe Babacul cându-i cu ochiul unei slujnicu e fermec toare pe care o aveau la Aix. Dragostea face minuni: surprins de fiul s u, mo neagul îndr gostit îl sl be te din ordine i cic leli, ba chiar îi d în mod surprinz tor trei sute de franci s se mute la Marsilia. De acum se consacr singurului s u el, acela de a se vedea admis la Salon, lucru care i se va refuza îns i dup divor ul de impresioni ti, în 1878.

Cu o perseveren greu de imaginat, Cézanne se mut pentru mai mult lini te la Melun, apoi la Médan, în casa prietenului s u Zola, al rei confort îl mobilizeaz pe pictor s munceasc neîncetat. Zola scrie a ezat într-un jil stil Ludivic al XIII-lea, la o mas uria , în fa a unui c min monumental pe al c rui co sprijinit de doi gigan i din piatr e scris cu litere mari de aur „Nulla dies sine linea” (p.221) - crezul pictorului grec Apelleas, în timp ce el, Cézanne, se mul ume te cu o mas chioap , cu un pat oarecare i cu un scaun desfundat. În prim vara lui 1885 traverseaz zgomotos un tardiv puseu adolescentin îndr gostindu-se nebune te la Jas de Bouffan de o slujnic trupe , pe nume Fanny, i se d în vileag, încât o stârne te nu numai pe Hortense, ci i pe Maria, sora sa, aceasta urm rindu-l de acum mai îndeaproape decât Louis-Auguste. Astfel constrâns, în aprilie (1886) se va c tori legitim cu Hortense la Aix. Umbl mult i

V. Maximov - Scen de familie (împ

11

picteaz pân în Normandia, la Paris se mut de la o adres la alta, revine în Proven a sa natal , dar nu pentru mult vreme. trânul Louis-Auguste moare la optzeci i opt de ani i las fiec ruia din cei trei copii ai s i câte o mo tenire de câte patru sute de mii de franci bine plasa i în valori mobile i imobile. Din ace ti bani, Cézanne va avea un câ tig anual de dou zeci i cinci de mii de franci, ceea ce nu-l face cu nimic mai fericit fiindc el nu are nici înclina ii spre via a de lux, nici spre petreceri. Inchiriaz în schimb o camer la Castelul Negru, la cariera de piatr Bibémus, unde în copil rie ajungea des împreun cu Zola i Baille, iar cu ajutorul Mariei redescoper biserica i via a de cult. Îns adev rata lui religie va mâne tot pictura. În 1889, anul inaugur rii la Paris a turnului Eiffel, se organizeaz o expozi ie universal în care Cézanne este prezent cu Casa Spânzuratului, la cererea lui Chocquet. Îns la expozi ia de la Bruxelles a Societ ii celor XX, din 1887, Cézanne expune al turi de Van Gogh i Sisley, dar va fi decep ionat s constate c nimeni nu a luat în seam participarea lui cu Femei la sc ldat i cu dou peisaje. E dezolat; are cincizeci i unu de ani i nimeni nu se înghesuie s -i cumpere tablourile, s tatea i se ubreze te, iar el arat deja ca un mo neag cu tichiu a pe cap, cu p rul alb, m cinat adânc de boli care, pe fondul diabetului, se vor agrava curând.

La proprietatea lui de la Montbriant, Cézanne picteaz s pt mâni de zile acela i pin înalt care cre te acolo. Face din el o f ptur aproape uman , care se r suce te sub cer de parc ar fi sufletul împorat de gânduri i suferin e al universului (p.309). Numai prietenia cu Ambroise Vollard, un negustor de tablouri, lipsit de cultura necesar i de sim ul acut al valorii, îi va ajuta lui Cézanne s i vând picturile. În urma unui scandal iscat în jurul unei expozi ii de la muzeul din Luxemburg, când profesorii colii de belle-arte au amenin at c vor demisiona fiindc astfel de expozi ii aduc deservicii didactice, Vollard are convingerea c o expozi ie Cézanne e o idee bun i î i urmeaz gândul. Vor fi fost acolo, î i aminte te el: Leda cu Leb da (1868), Osp ul (1868), Portretul Artistului de el însu i (1880), Casa p sit (1887), O femeie la sc ldat (1887), durea de la Chantily (1888), Portretul Artistului de el însu i (1890), Tân fat cu p pua (1894), În desi . P durea de la Fontainebleau (1894), Portretul domnului Louis Guillaume (1880), Co ul cu mere (1885), Prânzul pe iarb verde (1878), Jass de Bouffan (1885), Portretul Doamnei Cézanne (1887) etc. Pânzele expuse apar in tuturor etapelor artistice din via a pictorului i cei apropia i lui Cézanne sunt încânta i de expozi ie. În scurt timp expoziia are ecou în toate mediile artistice ale Parisului i artistul se bucur de glorie mai ales în mediile cultivate, capabile s în eleag pictura care de acum dep te impresionismul.

Nu lipse te, aproape firesc, nici invidia agresiv . Un oarecare Georges Denoinville nota în Journal des Artistes: Ceea ce-i mai uluitor e c se g sesc critici de art cunoscu i, c rora nu le d m numele din respect uman, pentru a ridica în sl vi asemenea scrânteli (p.313). La rândul lui i Cézanne este critic cu arta altor pictori. De

irea averii între fra i)

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pild , la Luvru, înso indu-l pe Gasquet, e cât se poate de sever cu pictura lui Ingres: Uit -te la acest Izvor... E pur, e duios, e suav, dar e platonic. E o imagine, izvorul nu se mi în aer (p.336). Mie îmi plac mu chii, tonurile vii, sângele, adaug el v zând statuia Victoria din Samotrace (zei a Nike). Sângele e în mi care, e mi carea care a cuprins toat femeia, toat statuia, Grecia toat . Când capul s-a desprins, marmura a sângerat (p.337).

Opiniile despre impresionism vor continua înc mult timp în Fran a fie împ ite. S ne amintim c la 1 mai 1900, cu ocazia inaugur rii Expozi iei Centenare, Gérome, care-l înso te pe pre edintele Loubet, îl trece aproape în pas alerg tor prin salonul dedicat impresioni tilor motivând: Aici e ru inea artei frenceze! (p.346). Îns tot atunci, Mauric Denis picteaz tabloul Omagiu lui Cézanne.

St pânit de furia sacr a crea iei, pictorul este absorbit de ceea ce face i ca s i protejeze concentrarea manifest capricii stranii: nu-i pl cea s fie atins, nu-i pl cea s fie conturbat. Pe Vollard îl aten ioneaz în leg tur cu asta i vrea ca niciun câine s nu latre când picteaz el, iar pe admiratorul s u Emil Bernard, venit din Egip -l cunoasc i pe care îl g zduie te la el acas , se sup violent când acesta, neprevenit de capriciile artistului, îl atinge în treac t. În aprilie 1899, la sugestia lui Monet, se organizeaz o expozi ie în scop caritabil. Tablourile se vând la licita ie, iar tabloul lui Cézanne pada se tope te în p durea de la Fontainebleau este adjudecat la pre ul de 6.750 de franci, în timp ce niciun alt tablou nu s rise de 3.000 de franci. Mul imea protesteaz i acuz c licita ia a fost tucat , de aceea cei care licitaser pretind s -l cunoasc pe cel care î i adjudecase tabloul. Stupoate: achizi ia era f cut chiar de Claude Monet.

Cézanne munce te mult în acest timp; a se vedea relu rile repetate la tabloul lui Vollard, la cele asupra tabloului Femei la sc ldat pentru care sparge peretele atelierului ca s -l poat coborî în gr din i s lucreze la el. În plus simte de acum o chemare l untric spre biseric i merge des la liturghie: liturghia i du ul, zice el, iat ce m ine în

Vassily Maximov - Orb

Anul XI, nr. 3(115)/2020

picioare (p.344). Pe de alt parte, este capricios, se sup din nimic sau sare de la o extrem la alta. Când e lini tit, are impresii foarte frumoase despre Renoir, despre Monet ori despre Degas, îns când e irascibil dintr-o dat îi face cum îi vine la gur : Ar trebui uci i o mie de pictori pe an, zice el într-o glum sinistr . - i cine ar trebui s i aleag ? îl întreb atunci Camoin. - Ei, cine naiba, noi! a dat solu ia Cézanne. La poarta casei din strada Boulegon e tot mai des c utat de poe i, de pictori, de admiratori. Octave Mirbeau se str duise s ob in pentru Cézanne Legiunea de onoare, îns se opune vehement Roujon, directorul Artelor frumoase: Alege dumneta pe cine vrei, dar nu-mi mai vorbi de acest Cézanne! (p.352).

Pleiada de mari arti ti e tot mai atins de uzur i de afec iunile trâne ii: Degas orbe te, Renoir se chinuie cu reumatismul, iar Cézanne cu diabetul i, mai mult decât atât, vestea mor ii lui Zola îl afecteaz foarte mult; se închide în atelier i plânge ca un copil. În toamna lui 1904 avea s apar triumful: Salonul de toamn îi rezerv o sal întreag lui Cézanne, iar în 1905 va expune i în Salonul de toamn la independen i.

Atacurile diletan ilor din pres nu contenesc nici acum. Henri Rochefort scria în ziarul l´Intransigeant dup moartea lui Zola despre numeroasele tablouri semnate de Cézanne, g site în podul casei din Médan scoase acum la licita ie: Dac domnul Cézanne se mai afla la doic pe când comitea aceste zmâng leli, n-avem nimic de zis; dar ce s crezi despre eful de coal ce se pretindea a fi castelanul de la Médan, i care se ostenea s r spândeasc asemenea n zbâtii picturale? i unul ca sta scria ni te „saloane” în care- i atribuia meritul de-a îndruma arta francez ! (p.357) Pictorul prime te de peste tot ziarul cu pricina. Chiar fiul s u, de la Paris, vrea s i-l trimit : - Nu e nevoie, îi r spunde tat l, în fiecare zi îl g sesc sub u a mea.

Cézanne, ostentativ, continu s picteze la Castelul Negru: - Fac progrese în fiecare zi, îi spune el lui Bernard care preg tea acum un studiu despre pictor pentru revista L´Occident; sta-i lucrul cel mai important i se întoarce mereu, ca Sisif, la Femei la sc ldat, la peisaje i naturi moarte. Truda aceasta, îi scria el lui Bernard, te face s realizezi un progres în meseria ta, te desp gube te întotdeauna nu e ti în eles de imbecili (p.366). i continu s -i consacre picturii pân i ultimele sale clipe de via , tot a a cum o f cuse Ti ian; cu d ruire pân la sacrificiu i cu credin curat . Nonagenarul vene ian pierea,secerat de ciu, pe timpul unei furtuni, la 28 august 1576. Cézanne va fi r pus peste trei sute treizeci de ani de o ploaie toren ial . ldurile verii, ame elile care-l apucau tot mai des i în cele din urm o avers care-l afl pictând îl vor birui curând. Despre toate astea îi scrie desn jduit fiului s u, lui Paul, la Paris. - Paul!

Paul! cheam el pân în ultima clip i se stinge la 22 oct. 1906 cu ochii spre u a închis , pe care Paul avea s vin prea târziu. *trimiterile se fac la versiunea româneasc a monografiei lui Henri Perruchot, men ionat mai sus.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Al. Florin |ENE

Analiza construc\iei Podului lui Traian Necesitatea logicii în interpretarea unor evenimente istorice Studiind unele evenimente din istoria locuitorilor din spa iul carpato-danubiano-pontic am observat c , uneori, istoricii nu interpreteaz logic unele evenimente, fapte i lucruri întâmplate în istoria acestor locuri.

Pentru a în elege mai bine ce înseamn logica, i istoria acesteia, pentru a v înlesni, dragi cititori, cunoa terea istoriei unui obiectiv de la Istru (Danubius, Dun re), am s v relatez unele am nunte despre logica i tiin a al c rui obiect este stabilirea condi iilor corectitudinii gândirii, a formelor i legilor generale ale ra ion rii juste, conforme prin ordinea ideilor cu organizarea legic a rela iilor obiective. In stabilirea acestor condi ii, logica face abstrac ie de con inutul concret al diverselor noastre idei, fiind în acest sens o tiin formal , analoag cu gramatica sau cu geometria. A a, de pild , ea se ocup cu no iunea sau cu judecata în genere i cu o anumit no iune sau judecat determinat concret. Logica se împarte în trei ramuri mari: a) logica clasic (formal filozofic ), b) logica matematic (simbolic , numit i logistic ) i c) logica dialectic .

Logica clasic i logica matematic expun formele i legile gândirii concrete în momentul relativei lor stabilit i, în timp ce logica dialectic le expune în procesul mi rii i dezvolt rii, al dialecticii lor.

De aceea, logica clasic i logica matematic sunt subordonate, prin natura lor, logicii dialectice, pe baza faptului c stabilitatea, în genere, este relativ fa de caracterul absolut al mi rii i, ca atare, prin natura ei, subordonat acesteia.

Logica clasic (logica de tradi ie aristotelic ) studiaz no iunea, judecata, ca raport între no iuni, i ra ionamentul, ca raport între judec i. Ceea ce caracterizeaz logica clasic este relevarea raportului de determinare de la general la particular, de la gen la specie, generalul i esen ialul fiind considerate fundamentale pentru o cunoa tere tiin ific veritabil .

Am f cut aceast incursiune în elementele principale ale Logicii, pentru a se în elege mai bine relatarea mea de mai jos. În baza logicii clasice voi analiza construc ia a a-zisului Pod al luiApollodor din Damasc de peste Dun re. Nu doresc ca analiza mea s oscileze între logic i ilogic. În lumina logicii, adev rul istoric cred c este de partea mea. A a cum se relateaz în istoria clasic a românilor se stipuleaz c acest pod a fost construit în perioada anilor 103-105 de tre arhitectul Apollodor din Damasc, pentru ca Traian s reu easc treac armatele sale peste Dun re cu scopul de a cuceri Dacia, în dorin a sa de a o transforma în provincie roman .

Aceast construc ie a fost considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman. Îns , analizând logic construc ia Podului vedem c nu a ajuns pân la noi niciun document în care s se specifice construc ia acestui pod, nici în folclor, nici epigrafic, sau în literatur nu a r mas nimic. Se cunoa te faptul c în urma victoriei lui Traian pe mântul Daciei, din timpul celor dou r zboaie, 101-102 i 104-105, s-a construit în piatr Columna lui Traian de la Roma, care relateaz , pas cu pas, momentele celor dou r zboaie. Aceast Column a lui

Traian a fost construit de Apollodor din Damasc. În lumina logicii acesta ar fi trebuit s imortalizeze pe monument i construc ia podului de peste Dun re, a a cum se spune, construit de el. Dar... acest eveniment i monumentalitatea Podului nu apar pe monumentul de la Roma. În mândria Împ ratului i a constructorului ar fi trebuit s fie inscrip ionat pe monument i aceast mare realizare. În acest context, se pare, în lumina logicii, c podul de peste Dun re nu a fost construit de romani. În sprijinul afirma iilor mele aduc o balad popular din folclorul aromân în care se vorbe te despre construc ia podului de care facem vorbire. Balada se nume te Puntea din art , i ea ne vorbe te, valorificând, probabil, o legend mai veche, despre trei me teri constructori iscusi i care au muncit la construc ia unui pod peste Dun re timp de ase ani.

Logica noastr concord cu cercet rile de ast zi, având în vedere Burebista era st pân i pe teritoriile de peste Dun re. În lumina acestei eviden e este de la sine în eles c Burebista trecea Dun rea când dorea.

Revenind la logic , putem spune: 1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii s fi putut construi podul de la Drobeta într-un stimp atât de scurt (numai 2 ani) în condi iile în care unul dintre maluri se afla înc în stapânirea dacilor! 2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului s u era mai presus de orice altceva s stea cu mâinile în sân i s priveasc cum se construie te un pod care punea în pericol îns i existen a statului dac! 3. În al treilea rând afirma ia este ilogic întrucât cercet ri efectuate de c tre ingineri au pus în eviden faptul c , cu tehnica actual i pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea construc ii! Atunci era r zboi! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a r zboiul s nu- i dea seama c i decimeaz armata în van urm rind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Column armata roman trece pe un pod de vase!

Prin urmare, este logic i de bun sim s conchidem c Burebista este constructorul podului de la Drobeta. Apollodor doar a ref cut partea de lemn rie a podului pentru ca Traian s poat avea o cale mai facil pentru a jefui Dacia de toate bog iile ei! Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupa iei romane? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemn ria podului. Faptul pare a fi atestat de buc ile de bârne arse aflate la fa a locului pe fundul apei, conservate de depunerile aluvionare.

Deci, pentru a frâna în oarecare m sur invazia roman , Decebal, din necesit i de strategie militar , distruge opera înainta ului s u, Burebista. Aceasta va fi ref cut de un alt dac, de aceast dat îmrat al Bizan ului, anume Constantin cel Mare, n scut în ora ul Nis, aflat azi în Bulgaria! Nu ar fi cazul s reconsider m ignoran a cu care privim realizarile str mo ilor no tri?!

Concluzion m c logica e necesar i în interpretarea evenimentelor istorice.

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Tudor NEDELCEA

Cenzura ]i cenzurarea presei ortodoxe @n comunism Mitropolia Olteniei, prin I.P.S. Irineu Popa, un recunoscut teolog i profesor la Teologia craiovean , membru de onoare al Academiei Române, organizeaz periodic (dovedind deja o tradi ie) manifest ri de avengur interna ional . Recent, în aula „Mitropolit Nestor Vornicescu” a Facult ii de Teologie, Înalt Prea Sfin ia Sa a moderat Conferin a Interna ional „Maica Domnului în tradi ia Bisericii Orientale”, cu participarea pr. prof. Jacob Tekeparambil (India), pr. prof. univ. dr. Matteo Potoczny (Polonia), a tinerilor universitarti craioveni C. B u i Ioni Apostolache (ultimul dovedindu-se, nu o dat , un excelent i neobosit ini iator i organizator de simpozioane, congrese, conferin e, lans ri de carte etc.). În partea a doua a Conferin ei, au fost lansate dou importante i: Mireasa luminii. Imne din Bisericile siriene, închinate Prea Sfin iei N sc toare de Dumnezeu, ap rut în editura Mitropoliei Olteniei, în 2019, în traducerea pr. dr. Ioni Apostolache i a prof.

Hermina Maria Apostolache, dup versiunea în limba englez a prof. dr. Sebastian P. Brock i Cenzurarea presei ortodoxe în comunism, de tân rul doctor în filologie, Silviu-Constantin Nedelcu, cu un „cuvânt încep tor” de Marian Petcu, ap rut în 2019 la editura bucure tean Eikon.

Tema abordat în prima parte a Conferin ei a fost sintetizat de I.P.S. Irineu: „Credem c ar trebui s fie mult mai multe simpozioane i dezbateri teologice de acest fel, întrucât Maica Domnului este St pâna lumii i Maica Domnului nostru Iisus Hristos i, dac vorbim despre Fiul ei, în mod implicit trebuie s vorbim i despre ea. Teologia Maicii Domnului sau teologia marial este un pilon deosebit

de important în credin a noastr ortodox , a a cum este i în Crezul nostru, când vorbim despre na terea de la Duhul Sfânt i din Fecioara Maria a Fiului lui Dumnezeu. De aceea, în gândirea teologic a tuturor cre tinilor, Maica Domnului are un loc deosebit. Chiar i cei care ini ial au contestat rolul ei în iconomia mântuirii, ast zi se îndreapt c tre dânsa ca spre singura speran i singura persoan care poate s -i uneasc pe oameni în jurul Mântuitorului Hristos”.

Ne vom opri asupra c ii lui Silviu-Constantin Nedelcu, Cenzurarea presei ortodoxe în comunism, o lucrare extrem de documentat i, dup tiin a noastr , unic în literatura de specialitate. Despre cenzur în comunism, în general, au mai scris Adrian Marino, Emilia ercan, Marian Petcu, dar lucrarea lui Silviu-Constantin Nedelcu atinge un subiect sensibil, tabu, dar absolut necesar în contextul istoric actual, când adev rul trebuie cunoscut în totalitate i în profunzime. scut în 1987, Silviu-Constantin Nedelcu este licen iat al Faculii de Teologie Ortodox „Iustinian Patriarhul” din cadrul Universiii din Bucure ti, specializarea „Teologie Ortodox P storal ” (în 2011), a urmat, la aceea i facultate masteratul la specializarea „Istorie i tradi ie cre tin ” (în 2013). Este licen iat i al Facult ii de Litere a Universit ii din Bucure ti, cu specializarea „ tiin e ale inform rii i document rii”, în 2015, aici sus inând i doctoratul, în 2018, cu teza Revista «Glasul Bisericii» - studiu critic i indice bibliografic (conduc tor tiin ific: Mircea Regneal ). Preocup rile sale de documentare i valorificare cuprind domeniul teologiei i biblioteconomiei.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

La baz fiind teza de doctorat, cartea lui Silviu-Constantin Nedelcu, Cenzurarea presei ortodoxe în comunism, abordeaz metodologic subiectul, precizând delimit rile conceptuale, metoda de cercetare, actualitatea temei i stadiul actual al cercet rii cenzurii în România, aplicat Bisericii str mo ti. Preluând defini ia cenzurii de la Marian Petcu („actul oric rei entit i politice, religioase, militare ori administrative de a condi iona exprimarea / difuzarea de informa ii, opinii, idei în scris mai larg, crea ii intelectuale, pe care publicul are dreptul s le cunoasc , în func ie de valorile pe care aceasta în elege s le protejeze la un moment dat”), autorul precizeaz formele cenzurii: preventiv , a posteriori (ori postapari ie) i autocenzura, aplicat mai ales dup desfiin area oficial a Direc iei Presei i Tip riturilor din România (D.G.P.T.).

Cunosc în mare parte problematica cenzurii comuniste, lucrând aproape doi ani (1972-1974) în sistem, „prinzând” cenzura condus de Iosif Ardeleanu (nu tiu care-i numele real, un stalinist de cea mai joas spe , care a dispus s mi se desfac contractul de munc , pentru c am dat viz unor critici la adresa echipei de fotbal „Dinamo”) i de Ion Cump na u (o minte luminat , care a deschis mult libertatea presei, f cându-l pe mitropolitul c rturar Antonie Pl deal s recunoasc faptul c romanul s u autobiografic, Trei ceasuri în iad, ap rut la Editura Eminescu în 1970, a primit totu i bunul de tipar „pentru c le-a pl cut pân i lor, ceea ce era o evident conspira ie”, iar „cenzorii au tr it i ei în acest iad, repartiza i s -l între in . În c meru ele secrete ale sufletelor lor, mai p strau i ei resturi de omenie”). În principiu, cenzura comunist avea trei obiective: 1) respectarea politicii interne i externe a Partidului i statului socialist; 2) excluderea oric ror forme de rasism, xenofobie, legionarism, fascism i 3) excluderea altor materiale de propagand sexual sau pornografic . Urmau alte indica ii privind secretul, secretul de stat sau secretul strict confiden ial, toate incluse concret într-un Caiet de sarcini. Fiecare lector împuternicit (a a se numeau cenzorii) avea o tampil cu litera „T” i un num r care individualiza pe fiecare din ar . Erau cenzurate nu numai publica iile periodice, c ile, spectacolele (chiar i cele simfonice!), emisiunile Radio sau TVR, filmele care urmau s intre în circuitul cinematografic românesc, coresponden a de la vam (care privea rela iile cu str in tatea, conf. Legii 23), dar pân i biletele de tramvai sau bonurile de la moar . La sediul central, Direc ia de Literatur era condus de dou doamne, Molho i Doxinescu, extrem de cooperante cu editorii i redactorii de reviste (în epoca Ion Cump na u, evident). Dup desfiin area Direc iei Presei, efect al Consf tuirii de la Helsinki, în 1975, cenzura ( i unii cenzori) trec la Consiliul Culturii i Educa iei Socialiste (care deja func iona în paralel), unde cenzura era mai dogmatic . Pentru unii editori, desfiin area cenzurii nu era bine v zut , pentru c ei în i trebuia s cenzureze i de aici aveau teama c „scap ” ceva i vor fi sanc iona i. Cunosc un director de editur care a cenzurat pân i cuvântul „cruce” din descrierea unei c ru e. Pân atunci, d deau vina pe Direc ia Presei, chiar i atunci când aceasta nu avea nicio vin . Multe din materialele care ridicau probleme, au primit aprobarea de publicare de la Cornel Burtic , secretarul cu propaganda al CC al PCR, un om extrem de în eleg tor i maleabil (pentru care a i fost destituit). Place sau nu, dar cea mai cenzurat revist era „Luceaf rul” lui N.D. Fruntelat i M. Ungheanu (a a circula formula în interiorul Direc iei Presei), iar dintre dramaturgi, la Na ionalul craiovean de pild , cenzurat a fost Paul Everac i, mai ales, Marin Sorescu, piesa sa, Exist nervi fiind interzis . Între scriitori, fire te Adrian P unescu era cel mai cenzurat, în 1990 publicând volumul de Poezii cenzurate, 782 p. (Pe larg, în articolul nostru, Despre cenzur , f vr jm ie, din vol. Tudor Nedelcea, Interferen e spirituale, Craiova, Funda ia Scrisul Românesc,

15

2002, p. 393-400).

Revenind la lucrarea lui Silviu-Constantin Nedelcu trebuie s men ion m c asupra Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal, Curtea Imperial din Viena a impus anumite restric ii (cenzurare, de fapt) asupra tip ririi i circula iei c ii române ti din Transilvania: Hot rârea Soborului Bisericii Unite (1720); interzicerea de c tre Maria Tereza a importului de c i din ara Româneasc (23 nov. 1746); porunca dat vame ilor de a opri orice carte româneasc intrat în Transilvania (5 mai 1747); înfiin area tipografiei din Blaj (18 iunie 1747) spre a contracara p trunderea c ii române ti, alte decrete ale Mariei Tereza de interzicere a importului de c i (1768-1770), toate aceste restric ii fiind pentru a destructura unitatea de neam i limb a românilor din spa iul lor (Pe larg, Tudor Nedelcea, Carte despre carte, Craiova, Editura Alma, 2008).

Cu toate acestea, cenzura comunist din România a fost dur , dintr-un motiv foarte simplu: statul i regimul comunist impus de Stalin în România cu tancurile i cu ajutorul cozilor de topor din ar , era unul declarat ateist-materialist i, ca atare, lupta de clas trebuia dus în primul rând împotriva bisericii str mo ti, a preo ilor, c lurilor i monahiilor, caracterizate drept „armata neagr ” de c tre sinistrul ministru Al. Dr ghici într-un raport oficial c tre GheorghiuDej. În acest context, rolul patriarhului de ve nic pomenire, Iustinian Marina, a fost imens, sfidând (atât cât a putut) organele de represiune i chiar i pe cele politice, speculând cu abilitate rela ia sa cu Dej (pe care l-a ajutat în drumul evad rii).

Concluziile autorului sunt pertinente i ele sunt formulate în urma unor cercet ri asidue în arhive i biblioteci: „cenzura comunist n-a afectat nici con inutul i nici calitatea articolelor/studiilor de specialitate în revistele biserice ti ortodoxe, decât cu unele excep ii”. a-zisele compromisuri ale ierarhilor în pastorale („însemnarea unor pasaje ideologice specifice epocii”) au salvat revistele biserice ti de la desfiin are, care s-au constituit într-o „oaz de libertate” în peisajul publicistic contemporan.

Metodic, Silviu-Constantin Nedelcu arunc , în primul capitol, o „privire general asupra evolu iei B.O.R.” între 1945-1989, oprinduse asupra rela iei Bisericii cu statul din institu iile oficiale: Ministerul Cultelor (1945-1957), transformat în Departamentul Cultelor (19571989), prin organele de represiune (securitatea i mili ia), apoi despre patriarhul Iustinian Marina, legisla ia i organizarea B.O.R., înv mântul teologic, editurile i tipografiile biserice ti. În perioada postbelic , Sf. Sinod al B.O.R. a fost condus de patriarhii Nicodim Munteanu (1939-1948), Iustinian Marina (1948-1977), Justin Moisescu (1977-1986) i Teoctist Ar pa u (1986-2007). Primii trei ani (19451948) a fost o perioad de tatonare, apoi s-a înfiin at un minister, colile teologice au trecut de la stat la biseric , s-au dat legi pentru pensionarea ierarhilor i s-a încercat convingerea ierarhilor i clerului de necesitatea cre rii „omului nou”. Trebuie luat cu rezerve raportul final al Comisiei preziden iale pentru analiza dictaturii comuniste din România (2006), pentru lips de obiectivitate total ; coordonatorul acestei comisii a fost Vladimir Tism neanu, al c rui tat , Timensky, a fost al turi de al i cominterni ti trimi i de Stalin cu tancurile pentru a ne „b ga” democra ia în cap. Indigna i, de inu ii politici afla i în via au alc tuit atunci, în 2006, o comisie similar , condus de Ilie Tudor (tat l lui Tudor Gheorghe), ace tia având dreptul moral (câ tigat în pu riile comuniste) de a condamna comunismul i oamenii care l-au slujit.

Biserici au fost demolate, din p cate, nu numai în timpul comuni tilor; de pild , pe locul unde azi este Universitatea din Craiova a fost Biserica „Sf. Nicolae”, unde a slujit Sfântul Calinic. Ea a fost demolat în jurul anului 1900 pentru construc ia actualei cl diri. Date importante, despre rezisten a ierarhilor se afl în vol. Biserica Orto-

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dox Român sub regimul comunist. 1945-1958, vol. 1, ap rut în 2001 sub egida Institutului Na ional pentru Studiul Totalitarismului, condus de reputatul istoric Radu Ciuceanu, lupt tor antibol evic în mun i, fost de inut politic (a se vedea i Tudor Nedelcea, P.F. Teoctist sau rezisten a prin credin din vol. Biserica în misiune. Patriarhia român la ceas aniversar, Bucure ti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al B.O.R., 2005). În capitolul doi, Silviu-Constantin Nedelcu atac frontal problematica presei ortodoxe în comunism; dup un scurt istoric al presei ortodoxe, începând cu Vestitorul bisericesc (Buz u, 1839), sunt men ionate revistele editate între 1945-1947, adic „108 publica ii periodice religioase, dintre care 60 titluri editate de cultul ortodox, 19 de cultul romano-catolic i 29 de celelalte culte”, cum se precizeaz într-un document oficial. Dup aceast dat , unele reviste dispar („Candela”, „Duh i adev r”, „Oastea Domnului”, „Calendarul cre tinului”, „Rena terea”), altele au fost înfiin ate, gra ie patriarhului Iustinian, unele chiar în diaspora.

Cenzura comunist asupra presei i tiparului se instaureaz în România prin decretul-lege nr. 364/2 mai 1945, dat de fostul rege Mihai, contrasemnat de ministrul Propagandei, Petre Constantinescu-Ia i. Erau prev zute pedepse aspre (amend sau închisoare corec ional ) pentru to i care vor nesocoti aceste dispozi ii, adic „retragerea unor anumite publica iuni periodice i neperiodice, reproduceri grafice i plastice, filme, discursuri, medalii i insgne metalice”. La Craiova, preotul-erudit Dumitru B la a, bibliotecar i secretarul revistei „Mitropolia Olteniei”, a ascuns aceste c i în subsolul unor biserici, astupând, par ial, cu p mânt u ile acestora. Când vremurile s-au mai calmat, a „dezgropat” aceste pre ioase c i i reviste.

Cercetând documente de prim importan , autorul clasific cenzura presei religioase în epoca comunist în: 1) Cenzura institu ional

Vassily Maximov - So ia moart

Anul XI, nr. 3(115)/2020

(Ministerul/Departamentul Cultelor i Direc ia general a Presei i Tip riturilor- D.G.P.T.); 2) Cenzura redac iei (aplicat în cazul revistei „Bucium ortodox”); 3) Autocenzura efectuat de autori, clerici sau laici, care publicau în revistele biserice ti. Tot o form de cenzur era i controlul tirajului c ilor i revistelor religioase i a cotelor de hârtie repartizate tipografiilor.

Epurarea c ilor i revistelor, laice sau religioase, din biblioteci i libr rii era obligatorie, tip rindu-se în acest sens, dup 1945, cataloage privind Publica ii scoase din circula ie. La o prim vedere, cele mai epurate c i apar ineau savantului N. Iorga, care tip rise 1.250 de c i i bro uri i 25.000 de studii i articole, conform statisticii întocmite de secretarul s u particular, Barbu Theodorescu, precum i cele semnate de Eminescu, Poetul nostru na ional, permi ându-ise s apar în obsedantul deceniu doar poeziile „Viea a” i „Împ rat i proletar” (f ultima strof , acuzat c a scris Mortua est i nu Mortua vest?!).

Silviu-Constantin Nedelcu public un tabel cu autorii i c ile epurate, care ne surprinde. Erau scoase din biblioteci i libr rii spre a fi date la topit c ile unor intelectuali de marc : N. Steinhardt, Constantin Virgil Gheorghiu (autorul celebrului roman, Ora 25, ecranizat la Hollywood, cu Antonny Quinn i Virna Lissi), G.I. Ghia, mitropolitul basarabean Gurie Grosu (care l-a împiedicat pe fostul rege Carol II s între prin u ile împ te ti, pentru c nu avea coroana pe cap i so ie legitim ), Al. Lascarov Moldoveanu, mitropolitul Irineu Mih lcescu, Pimen Georgescu, episcopul Nicolae Popovici, patriarhul Miron Cristea (teza de doctorat despre Eminescu a fost tradus abia în anii no tri), Barbu Theodorescu, pr. de. Dumitru St niloae. Despre p rintele profesor D. St niloae depun o m rturie: în 1988, mitropolitul c rturar Nestor Vornicescu m-a rugat s m ocup în secret de redactarea unui manuscris, Studii teologice (eram redactor la editura Scrisul Românesc). Regretatul mitropolit nu mi-a spus cine-i autorul, spre a nu se afla c manuscrisul apar inea pr.

St niloae, pe care Departamentul Cultelor nu-l aprecia. Dup 1990, la solicitarea mea, p rintele profesor (nu-i pl cea s i te adresezi cu „domnule academician”) a publicat la Scrisul Românesc din Craiova vol. Reflec ii despre spiritualitatea poporului român, pe care am lansat-o, cu peripe ii, la primul Târg Interna ional de Carte de la Teatrul Na ional din Bucure ti (1992).

Ultimul capitol, Presa ortodox în timpul Revolu iei din decembrie 1989, este delicat i prea aproape de noi spre a ne obiectiva deplin sau de a putea cunoa te toate culisele politicii interne i (mai ales) interna ionale. „Vestitorul Ortodoxiei Române ti”, ap rut în decembrie 1989, a publicat: Mesajul de adeziune al B.O.R., Apelul P.F. Teoctist c tre clerul i to i dreptcredincio ii din România i Indemn pastoral al P.F. Patriarh Teoctist. Iar cei care înc îl mai acuz pe marele patriarh Teoctist (care a avut trei întâlniri istorice cu Papa Ioan Paul al II-lea, cu origini române ti, în ianuarie 1989, între 79 mai 1999 i 7-14 octombrie 2002) de semnarea acelei telegrame, trebuie s spunem c patriarhul a semnat-o ca pre edinte al Adun rii Na ionale Biserice ti (în care dou treimi erau laici, aproba i de Departamentul Cultelor), i nu ca patriarh al României i aceasta era uzan a obligatorie. S ne aducem aminte pilda lui Iisus cu aruncatul pietrei în femeia c zut la p mânt.

Dup o cercetare minu ioas i obiectiv , concluzia lui SilviuConstantin Nedelcu este pertinent : „articolele i studiile publicate în revistele biserice ti ortodoxe, cu mici excep ii i eliminând pe cele cu caracter politic, r mân de neegalat pân ast zi în teologia academic ortodox româneasc , prin calitatea con inutului acestora, întrucât au reu it s în ele, uneori, vigilen a dublei cenzuri comuniste la care aceste publica ii au fost supuse”. Altfel spus de universitarul bucure tean Marian Petcu: „autorul binemerit lauda noastr ”.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Ion POPESCU-BR{DICENI

Grigore Vieru, sub semnul de aur al lui Eminescu 1. „Limba este cea mai mare dreptate pe care ne ti, posibilitatea i privilegiul artistului de a gândi, for a miraculoas care-1 schimb pe om, estetic i moral. poporul i-a f cut-o sie i” Prezidiul Academiei Române a hot rât cândva, nu prea de mult timp, s sus in candidatura poetului Grigore Vieru, membru de onoare al Academiei Române, în vederea ob inerii Premiului Nobel pentru Pace, avându-se în vedere contribu ia acestuia la reînvierea drepturilor omului în Republica Moldova, la reintroducerea alfabetului latin în aceast republic de limb român , la unitatea cultural i spiritual a românilor într-o Europ unit .

Profitând de prilejul extraordinar oferit de aceast probabilitate de a-i fi încununat str dania cu laurii Premiului Nobel pentru pace, reamintesc iubitorilor de poezie din Gorj i din România câteva titluri din crea ia vierist : „Un verde ne vede”, 1975; „Fiindc iubesc”, 1980; „Cel care sunt”, 1987; „R cina de foc”, 1988. i totodat încerc s schi ez o identificare a artei sale poetice, pornind în primul rând de la confesiunile creatorului. Astfel, poezia este o „lucrare în cuvânt”. Este povestea locului de întemeiere a permanen ei, a limbii.

Este con tiin a dureroas a imposibilei întoarceri la copil rie, bucuria zborului imaginar, ingenuitatea construc iei parabolei. Este pornirea tre izvor, c tre folclor i Eminescu adic . Poezia este „secretul creierului sc pat de gura inimii”, „cântecul ce une te spiritul cu sim irea”, „vinul l sat de inim al turi de pâinea adus de spirit” i ea „trebuie s ru ineze sufletul s rac, s -l p seasc chiar”.

Poemele lui Grigore Vieru sunt litanii, nelini ti interioare, acuza ii, imnuri, nedumeriri, atitudini civice, pledoarii pentru iubirea de patrie i de pace. În ele se afl : prospe imea i originalitatea metaforei din poezia popular , adâncimea ei filosofic , sufletul urgent al vie ii ome-

Grigore Vieru

Faptul c Grigore Vieru a elogiat, pentru eternitate, „acasa”, locul unde, dac a lipsit pâinea, niciodat n-au murit cântecul i speran a, faptul c a fost fr mântat de griji, de temeri pentru soarta fragilei sfere care ne ine, c prin slova sa a c utat s apropie om de om, neam de neam, popor de popor, valorificând tradi ia frumosului na ional, faptul a consacrat sinceritatea în crea ie i-au adus firesc gloria literar .

Aceast glorie i-o merit din plin pentru c i-a construit-o pe limba român , pe istoria i literatura româneasc . Pentru to i românii din Basarabia, ca i pentru Grigore Vieru, „limba este cea mai mare dreptate pe care poporul i-a f cut-o sie i”.

Grigore Vieru s-a n scut la 14 februarie 1935 în localitatea Pereri a, de pe malul bucovinean al Prutului. Dup studiile primare i secundare, f cute în satul natal i la Lipcani, a urmat Facultatea de filologie a Institutului „Ion Creang ” din Chi in u pe care a absolvit-o în anul 1958. C ile sale au intrat în circuitul valorilor europene i mondiale, ele oferind o cale sigur de comunicare cu formulele de tr ire i gândire artistic ale poeziei universale.

2. Vederea i m rturisirea Grigore Vieru s-a num rat i printre cei cu care am avut bucuria convorbesc îndelung, la Târgu-C rbune ti, unde fusese încununat cu Premiul Opera Omnia al Festivalului Interna ional de Literatur „Tudor Arghezi”. Ca poet se trage din seria unor voci ilustre precum Rilke, Lorca, Nichita St nescu; adic este un poet de un mesianism autentic/patetic, un mistic i un baladist autoimaginast i, nu în ultimul rând, un ludic temperat reîntors la limbajul transdenotativ: adic dând pe dinafar din pricina preaplinului s u ontologic, dar necomplicat retoric, chiar i poetic, dimpotriv scuturat, epurat esen ializat, coagulat în translucide rostiri desprinse direct de pe vatra sufletului s u uria i generos, de pe v paia nestins a sângelui s u, de pe transcendenta sa sete de libertate, c rora, ca un corolar, spiritul le-a ruit iubire, cât mai mult iubire. sfoiesc aproape cu evlavie o carte de-a sa mai recent „V d i rturisesc” (B.P.T., ed. Minerva, Buc., 1996, 276 p.) i caut s -i în eleg, s -i definesc, s -i reconstruiesc din frânturi existen iale arta poetic (s.m., I.P.-B.). Limba lui poetic este limba casei sale, în care poetic locuie te omul. Poetul este un miner coborât în minele de aur ale graiului dup aurul alchimic al cuvintelor depozitate într-un subcon tient transsemnificativ. Cartea de pre e ca femeia, o admiri de unul singur în t cere, adic „le degré zero de l'écriture” similar celei blagiene, adic magico-mitic . Iar „geniul corecteaz ceea ce a gre it harul”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18 3. Durerea ca stil artistic

În tov ia culturii, pentru a fi competitiv, trebuie a- i asuma, modest, dar cu demnitate, frumuse ea lucr rii transcendente. „Lucrarea în cuvântul poetic este la fel trudei pl mânilor în aerul iernii: tragem în noi faptul rece de via i-l expir m înfierbântat afar ”. Acest transfer între exterioritate i interioritate, aceast r sucire a exotericului în ezoteric nu închide textul liric ci îl repozi ioneaz în simplitatea artei, scris cu o peni de pe vârful c reia luce te cristic stropul cel ro u al sângelui i pe urm stropul de rou pe iar. „Ceea ce nu în elegem într-o poezie este sau cu totul real sau cu totul ireal”. Alternan a exoteric-ezoteric se transform în jocul de-a referentul obiectiv i imaginarul subiectiv. Aceast subiectivitate autoimaginar , în cazul lui Grigore Vieru, se adap la oaza de ap r coritoare a Limbii Române peste oglinda c reia plute te aburul meontologic („Din ciorn pe curat ne rescrie moartea”) al absolutului.

Singura poezie în eleas „este poezia pe care o sim i”. De i ancorat în mister (de aci i misteriosofia-i aferent ), muzica, doar ea este „misterul însu i”, c ci cel al poeziei, presupus, este sub ire i fin, neluându-se dup „lucrarea p ianjenului”, textualist dar nu texisten ial , dolorific . „Durerea - afirm Grigore Vieru - nu este un stil artistic”, dar „adev ratul artist aude în zgomotul monoton al gloriei muzica unui suspin”. De i „gloria este ca i coada p unului: atrage aten ia, dar nu înfl reaz inima”. C ci - avertizeaz marele poet basarabean, adic român - „poate veni gloria dup moarte i poate veni moartea dup glorie”.

4. Lacrima i diamantul Meta - i auto - po(i)etica lui Grigore Vieru are ca baz , evident, simplitatea profund , transmodern ; simbioza dintre poezie i muzic : „Poezia este un farmec p mântesc, muzica este un farmec ceresc oglindit în cel p mântesc”, i apoi dintre real i imaginar, fiindc „departe-i cerul, departe i p mântul pentru cel care merge numai pe drumul imagina iei”.

Vassily Maximov - Cu diplom

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Întocmai ca la T. Arghezi, talentul i muzica sunt complementare; rima e coroan versului, iar nu „musc a ezându-se pe toate cele”; versurile sunt la rându-le „corni ele melcului pip ind Infinitul”; melcul e poetul care î i înfrâneaz orgoliul narcisist amintindu- i mereu cât de periculos e „s te lauzi c deschizi un drum nou în poezie”. i totu i în felul s u distinct, Grigore Vieru l-a deschis: este drumul libert ii, al reintegr rii în românism i românitate, al p lirii cenzurii comunistoidosovietice i oric rei dictaturi, al r ririi ca poet „din mila, dragostea i d rnicia Limbii Române”, în fine cel al vorbirii de Patrie în Poezie i de Poezie în Patrie.

Poezia i în elepciunea adev rat au „str lucire de lacrim i rie de diamant”. „Poe ii sunt copiii naturii”. „În locul versului ce n-a venit iubita vine de cât cântecul i mai frumoas ”. „În lips de cuvânt, [...] poetul î i las capul pe um r”, „cu pânza unui verb tot z rând un taur”. Scriind „poetul parc -ar ara cu o cruce”.

5. Din iubire pentru Eminescu Apropierea lui Grigore Vieru, intim , ca într-un ritual de ini iere magic , de Eminescu, i-a fost i cea mai scurt cale c tre i în moarte.

A murit din iubire de Eminescu. Sublim i de invidiat, nu? A tept cu o mare ner bdare pe vreun nefericit delator al lui Grigore Vieru, care nu-i recunoasc valoarea extraordinar a poeziei i a vie ii sale po(i)etice ca s pot da cu el de p mânt i s -l strivesc, ca pe un vierme. Fiindc opera liric a lui Grigore Vieru e m rea , e tragic mai ales atunci când Mama, cu fâptura-i tutelar , e pântecul fecund, din care cuvintele, odat aruncate drept semin e, renasc ca metafore de o frumuse e transcendent . ci Grigore Vieru a aflat c e muritor în ziua când i s-a sfâr it mama. i cum „nu s-a întâmplat ca cineva s caute moartea f so g seasc , i cum nici Dumnezeu nici moartea nu pot fi lini tite”, i, iar i, cum „nu po i fugi de moarte mai departe decât de copil rie”, poetul a murit, repet, din iubire pentru Eminescu, convins c „nu se poate s nu aib un loc frumos i în moarte având unul în dragoste”. A murit singur f s tie c moare, lâng sine însu i.

Dar el sigur va învia, c ci „un scriitor nu poate învia decât în limba în care-a murit”; este limba român , limb care reprezint rezerva înc neepuizat a literaturii europene i care, doar ea, o s scoat din descompunere modernitatea unei lumi, în criz i o s înal e în azur cel mai proeminent geniu al literelor din Univers.

Acum ultima lui carte, „cimitirul”, este „o carte de piatr pe care o citesc iarba i ploile i câteodat ochii îmb trâni i ai câte unui iubitor de c i vechi”. Acum, „nu-i mai este du man du manul din cimitir, ci îi este un cunoscut”. Încurajarea femeii care trecând noaptea prin cimitir, cu pruncul ei, încurajându-1: „Nu te teme, cimitirul nu m nânc oameni” nu i-a servit la nimic.

Sau poate i-a fost de folos, c ci astfel sa reîntors la P mântul-Mam , de care a tânjit mereu i din care va r ri într-o prim var a Eternit ii celei pururea roditoare „R sai, r sai, r sai / Ca grâul cel verde,/ ca lacrima” (R sai)) cu, pe fa , Marele Zâmbet de Piatr , al morii; revizuit - c ci nu se putea altfel -, mitologic i cosmic. !

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Mihai CABA

Domnul Cuza - Unificatorul - 200 de ani de la na tere Fie i o scurt privire aruncat asupra istoriei neamului nostru, apar in toare secolului al XIX-lea, prin r sfoirea multitudinii filelor ei îng lbenite de scurgerea imperturbabil a timpului i de urgisirea fr mântatelor vremii, va remarca, f t gad , pe cea mai luminoas dintre ele: Unirea Principatelor Moldovei i Valahiei, realizat la 5 i 24 ianuarie 1859, prin alegerea aceluia i Domnitor, în persoana colonelului moldovean: Alexandru Ioan Cuza, care avea s i asume, astfel, pe mai departe, cu fermitate responsabil i dreptate social , soarta celor dou ri oare române ti. În jurul acestui m re act de voin i uniune na ional graviteaz , de o parte i de alta, importante fr mânt ri i evenimente preg titoare sau consolidatoare a izbânzii Unirii, între care, la loc de cinste se eaz : Revolu ia din 1821, condus de Tudor Vladimirescu, ce a marcat începutul procesului de rena tere na ional , Revolu ia de la 1848 din Moldova, Muntenia i Transilvania, parte a revolu iei europene din acela i an, care a impus peste revendic rile sociale ale protestatarilor ideea unit ii na ionale i zboiul de Independen de la 1877-78, în urma c ruia noul stat România i-a proclamat independen a fa de Imperiul Otoman, recunoscut apoi i de marile puteri europene.

Din miezul acestor aprige confrunt ri na ionale, interne i externe, ale secolului al XIX-lea, se desprind ca o tor luminoas figurile revolu ionarilor pa ´opti ti din Principatele române ti, care, de i

Al. Ioan Cuza (Litografie din 1860)

înfrân i la început, nu i-au precupe it apoi efortul de râvn i vrere fr easc pentru a- i împlini visul Unirii: Vasile Alecsandri, Mihail Kog lniceanu, C. Negri, Dimitrie Ralet, Manolache Costache Epureanu, Alexandru Moruzi (Moldova), Gheorghe Magheru, Nicolae lcescu, Ion Heliade R dulescu, Nicolae Golescu (Muntenia), Avram Iancu, Simion B rnu iu, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian, Andrei aguna (Transilvania). Dar peste ace tia to i împreun figura lui Alexandru Ioan Cuza este cea predominant i mare cât toat istoria Unirii, fiind perceput i acum, la cei 200 de ani scur i de la na terea lui, i de aici mai departe în veacurile care vor veni, drept Domnul Cuza - Unificatorul! În sprijinul acord rii acestei aureole de mare luminozitzate stau la dreapta judecat a posterit ii faptele i reformele scurtei i str lucitei sale domnii, care au restructurat societatea româneasc din cele dou principate, a ezând-o pe temelia solid a înf ptuirii unit ii constitu ionale i administrative a noului stat unitar, România, astfel ap rut pe harta Europei. Îns , pentru o mai bun în elegere a personalit ii primului Domn al României, o succint „privire biografic ” este, pe cât de necesar , pe atât de salutar : Ca fiu al familiei ispravnicului Ioan i al Soltanei Cuza, Alexandru Ioan Cuza s-a n scut la Bârlad, la 20 martie / 1 aprilie 1820 (dup calendarul iulian) i va primi, conform originii sale boiere ti, o aleas educa ie european , devenind apoi ofi er al armatei din Moldova, unde, remarcându-i-se calit ile militarului de carier ajunge la gradul de colonel. În 1844 se c tore te cu Elena Rosetti, înrudit cu vechile familii boiere ti ale Sturdze tilor, Bal ilor i Cantacuzinilor. Cu toate c aveau firi diametral opuse, mariajul lor a continuat pân la sfâr itul prematur al domnitorului, aflat în exil. În 1848, cuprins de febra revolu iei, devine un participant activ al acestei mi ri ce avea ca ideal m re Unirea Principatelor. Fiind un adept al ideilor unioniste liberale, a fost luat prizionier i transportat la Viena.

Mai târziu, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica revine în Moldova, fiind numit de c tre acesta, în 1858, ministru de r zboi. În aceast înalt func ie a reprezentat jude ul Gala i în Divanul ad-hoc al Moldovei de la Ia i, dovedindu-se un sus in tor înfl rat al unirii Moldovei cu Muntenia. Datorit st ruin ei i fermit ii sale manifestate în Divan a primit nominalizarea Partidei Na ionale în cele dou Principate i, astfel, mai întâi, la 5 ianuarie 1859, în Moldova i, apoi, la 24 ianuarie 1859, în Muntenia, Alexandru Ioan Cuza este ales drept unic Domnitor al celor dou ri oare, vecine i surori, consfinindu-se în fapt visul pa ´optist al Unirii Principatelor Române actul istoric de importan crucial a neamului românesc! Întrarea Domnitorului Unirii în Bucure ti era astfel consemnat în presa vremii: „Duminic , 8 februarie 1859, a avut loc primirea triumfal la Bucure ti a domnitorului Principatului Moldovei, ales de curând domnitor i al Principatului Valahiei, Alexandru Ioan Cuza. Domnul Unirii a intrat în Bucure ti pe la B neasa, fiind a teptat cu pâine i sare de oficialit ile locale i de 100.000 de oa-

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

meni, aproape întreaga popula ie a Capitalei, cu aclama ii i urale. (...) Un arc de triumf fusese ridicat la intrarea în ora iar altele jalonoau parcursul din loc în loc. Podul Mogo oaiei era în esat de lume. Toate casele era împodobite cu steaguri i mult verdea pe la ferestre i balcoane. Oamenii st teau i pe acoperi uri.”

Cu în eleapt judecat , înconjurat i sprijinit i la Bucure ti de devota ii unioni ti ie eni, M. Kog lniceanu, V. Alecsandri i C. Negri, primele demersuri întreprinse de Domnitor au fost îndreptate grabnic spre misia politic i diplomatic a recunoa terii Unirii Mol-dovei i Valahiei de c tre Puterea suzeran (Imperiul Otoman) i Puterile Garante. Cu abilit ile diploma ilor s i i cu sprijinul Împ ratului Napoleon al III-lea, dezideratul recunoa terii externe s-a împlinit în ianuarie 1862, când noului stat i-a fost adoptat oficial „denumirea de România, cu capitala la Bucure ti, cu o singur adunare i un singur guvern”, dup cum st stipulat în documentele de arhiv ale vremii.

De aici încolo, sprijinit i bine sf tuit de prietenul s u din tinere e, Mihai Kog lniceanu, ajuns prim-ministru al României, Domnitorul Cuza a putut s treac hot rât la înf ptuirea unor reforme structurale care -i asigure României calea modern a unui stat european. Astfel, în 1863, d Legea seculariz rii averilor mân stire ti în scopul declarat de „a spori avu ia rii”, iar, în 1864, dup episodul din 2 mai, cel al „dizolv rii Adun rii Legiuitoare” i aprobarea „prin plebiscit” a poporului, la 26 august d Legea rural , prin care, în sensul revolu iei pa ´optiste, „peste 400000 de familii de rani au fost împropriet rite cu loturi de teren agricol, iar aproape al i 60000 de s teni au primit locuri de cas i gr din ” , desfiin ndu-se practic vechile rela ii feudale din agricultur . Tot în 1864, a fost înf ptuit i Reforma înv mântului prin care s-a prev zut obligativitatea înv mântului primar la ora e i la sate. Pe plan cultural se poate men iona la loc de cinste înfiin area la Ia i, la 26 octombrie 1860, a „primei universit i a rii” (care azi îi poart numele), cum i a Universit ii din Bucure ti (1864).

Alte reforme au vizat organizarea fiscal , judiciar , administrativ , activitatea contabil , elaborarea Codului Civil i Penal, organizarea armatei, crearea Consiliului de Stat. În timpul domniei lui Cuza s-a înfiin at la Bucure ti coala Na i-

Palatul re edin

Anul XI, nr. 3(115)/2020

onal de Arte Frumoase, s-a inaugurat cl direa a ez mântului medical „Noul Pantelimon” i s-a început construc ia primei c i ferate române, Bucure ti- Giurgiu.

Ca un corolar al acestora, toate studiile istorice întreprinse asupra domniei lui Alexandru Ioan Cuza men ioneaz f echivoc: „Practic, nu exist domeniu de activitate economic , social-politic , cultural , administrativ sau militar din ar , în care Cuza s nu fi adus îmbun iri i înnoiri organizatorice pe baza noilor cerin e ale epocii moderne.”

Desigur, aceste înf ptuiri demne de o Românie modern aveau, îns , s atrag i mari nemul umiri ale „monstruasei coali ii” liberal-conservatoare, hot rât s -l înl ture pe Cuza de la domnie. Atr gându- i de partea ei i o fac iune a armatei, în diminea a zilei de 11/ 24 februarie 1866, trezit din somn, Domnitorul Cuza a fost silit s abdice prin isc lirea unui act „de facto”: „Noi, Alexandru Ioan I, conform dorin ei na iunii întregi i angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun ast zi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenen e Domne ti i a Ministrului ales de popor”. În locul s u, dup refuzul Prin ului Filip de Flandra, la 10 mai 1866, prin ul german Carol de Hohenzollern- Sigmaringen a devenit Regele Carol I al României.

Aflat în exil la Paris, Viena i Wiesbaden i scârbit de refuzul întoarcerii sale în ar , Alexandru Ioan Cuza, bolnav de astm, la numai 53 de ani, trece la cele ve nice în 3/15 mai 1873, la Hotelul Europa din Heildelberg. Îndeplinindu-i-se dorin a, a fost înmormântat în Biserica Domneasc a Palatului de la Ruginoasa, în prezen a a peste 30000 de rani. Ulterior, în timpul celui de al 2-lea R zboi Mondial, osemintele i-au fost str mutate la Biserica „Trei Ierarhi” de la Ia i, unde mai sunt i osemintele repatriate ale domnitorului c rturar, Dimitrie Cantemir. a cum este perceput i ast zi, la cei 200 de ani de la na terea sa, posteritatea Domnului Cuza - Unificatorul este la fel de str lucitoare i a a va fi mereu i peste veacuri, în spiritul nedezmin itei tradi ii române ti de cinstire a eroilor i a faptelor lor întru gloria Neamului. F Unirea Principatelor, asumat de Alexandru Ioan Cuza, n-am fi putut vorbi vreodat de România, ca stat, de Independen a i Întregirea ei.

domneasc a lui Cuza de la Ruginoasa

Statuia lui Cuza din Ia i

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - Rena]terea (X) „Cine nu respect via a, nu merit s tr iasc ” - Leonardo da Vinci Evul Mediu, sau perioada medieval , a constituit epoca istoric cuprins între Antichitatea târzie i Rena tere. Rena terea a fost perioada de tranzi ie dintre Evul Mediu i Istoria Modern . Umanismul a fost un curent de gândire care s-a afirmat în secolele XIV-XVII în Europa i a reprezentat o etap în laicizarea gândirii umane. Umanismul a constituit baza spiritual a Rena terii. Termenul de Rena tere a fost introdus mult mai târziu, de c tre istoricul francez Jules Michelet (1798-1874). Aceast perioad a fost caracterizat prin trezirea interesului pentru cultura antic , prin mari inven ii, prin înflorirea tiin elor i artelor. Toate au revolu ionat viziunea asupra lumii, au marcat începutul unei lumi noi, bazat pe tehnologii i teorii tiin ifice concrete. Rena terea a fost mi carea cultural care a afectat profund via a intelectual european . Începând din secolul XIV în Italia i r spândindu-se în restul Europei, influen a sa a fost resim it în literatur , filozofie, art , muzic tiin , religie, politic , precum i în alte domenii.

Interesul enorm pentru cultura antichit ii a dus la c utarea i descoperirea manuscriselor clasice: „Dialogurile” lui Platon, operele istorice ale lui Herodot i Thucydides, crea iile dramatice i poetice ale grecilor i romanilor. Înv ii din Bizan care dup c derea Constantinopolului la turci (1453) s-au refugiat în Italia i au predat în coli din Floren a, Ferrara sau Milano au adus cu ei cuno tin a limbii grece ti clasice. De i adesea ap reau simple imita ii ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei i filozofiei contribuia la instruirea liber a oamenilor, dându-le o mai mare for de discern mânt. Mul i gânditori ai Rena terii s-au orientat spre neoplatonism în filosofie, în timp ce aristotelismul oficial începea s piard din importan . Reprezentan i importan i ai umanismului au fost Leonardo Da Vinci, Erasmus din

Leonardo da Vinci

Rotterdam i Thomas Morus. Cultivarea armonioas nu numai a spiritului, dar i a corpului, care în perioada medieval era total discreditat , a devenit în timpul Rena terii un scop educativ. Viziunea teocentric a trecutului s-a transformat într-una antropocentric : centrul aten iei în studii tiin ifice i crea ii artistice a devenit omul.

Gândul ne poate duce la Pas rea Phoenix, pas rea cea mai sl vit dintre toate creaturile simbolice n scocite de misterele antice despre care savan ii moderni afirm c existen a acestei p ri nu este decât un mit, totu i Plinius cel B trân (23-79 e.n.) vorbea despre capturarea unei asemenea p ri i despre expunerea sa în pia a roman în timpul domniei împ ratului Claudius. Pas rea reprezenta aspira ia spre nemurire, rena terea prin propriile-i for e, purificarea prin foc, ciclicitatea. Ca atare, nu putem s asemuim aspira iile renascenti tilor cu simbolul Pas rii Phoenix? Cred c da!

Rena terea a afectat profund via a intelectual european , începând din Italia i r spândindu-se în restul Europei. Renascenti tii sau axat pe realism i emo ia uman . Umani tii au c utat în bibliotecile stire ti din Europa textele literare, istorice i oratorice latine ale Antichit ii. C derea Constantinopolului din 1453 a generat un exod al savan ilor greci ce au adus manuscrise pre ioase în limba greac veche, dintre care multe, în Occident, c zuser în obscuritate. S-a pus un nou accent pe textele literare i istorice, pe lucr rile de tiin e naturale, filozofie, matematic , scrise în greac i arab .

Rena terea a început în Italiala finele secolului al XIV-lea, sfârindu-se, consider unii, în Anglia începutului de secol al XVII-lea.

Explica ia pentru care Italia a fost punctul de plecare al umanismului renascentist este gradul de urbanizare ridicat al jum ii nordice a peninsulei. Aceasta era zona cea mai citadin i secularizat a Europei în epoc . În aceast arie puternic urbanizat , clerul cre tin era mai pu in probabil s domine guvernul i educa ia, pân i bisericile fiind construite i administrate aici de laici. Spitalele i organiza iile caritative care ineau de biseric fuseser reorganizate i centralizate sub control guvernamental. În contrast cu Europa nordic , unde educa ia avea menirea de a preg ti preo i pentru biserici, în ora ele Italiei educa ia era mult mai probabil s fie supravegheat de administra iile or ene ti iar rolul ei era de a prepara for a de munc pentru comer , aceasta fiind calificat în contabilitate, aritmetic i redactarea de scrisori de afaceri. În secolele XIV-XV în universit ile Europei septentrionale dominau logica i scolastica, în timp ce în Italia educa ia era concentrat , mai degrab , pe aspectele practice ale vie ii urbane decât pe specula ii teologice1, în timp ce italienii secolelor XIV-XV erau neîncrez tori în programe ideologice sau morale bazate pe argumente filozofice sau presupuneri religioase despre natura uman . Primele manifest ri artistice i literare ale Re-

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

na terii apar în Floren a, ora care poseda o imens bog ie generat de comercian ii i bancherii locali, care controlau opera iile bancare ale papalit ii. Figurile predominante ale Rena terii au fost: pictorul, sculptorul, arhitectul i omul de tiin Leonardo da Vinci; dramaturgul i poetul englez William Shakespeare; romancierul, poetul i dramaturgul spaniol Miguel Cervantes (autorul „Don Quijote de la Mancha”); poetul i umanistul italian Giovanni Boccaccio (autorul „Decameronului”); poetul, filozoful i omul politic italian Dante Alighieri (autorul „Divinei Comedii”).

Zapcii (colectori de taxe) ai papilor, familiile comercian ilor florentini au ajuns s domine finan ele Europei întregi, de-o parte i de cealalt a Alpilor. Banii din împrumuturi, investi ii i schimb monetar care se rev rsau în Floren a au fost pompa i în industriile locale, fapt care a contribuit la vitalitatea economic a ora ului. Rena terea ap rut în ora ele comerciale ale Italiei a f cut din limba italian a doua limb a oric rui individ educat, pân pe la finele secolului al XVIIlea, în timp ce s-a impus tuturor europenilor i moda literar , stilul arhitectonic i chiar gusturile italiene în materie de îmbr minte i mobil interioar . Republicile (care, de fapt, erau ni te oligarhii în care politica era dominat de familii de comercian i i bancheri) italiene, gen Vene ia, Floren a, Genova i Milano se aflau în permanent competi ie sau conflict deschis pentru suprema ie, ele inaugurând, pentru prima oar în istoria politic a Europei, i institu ia ambasadorului permanent. În filozofie, tr tura caracteristic general a Rena terii a fost orientarea sa anti-scolastic , dominanta fiind Umanismul greco-roman. În cursul sec. 14-15 a predominat reluarea i dezvoltarea, potrivit condi iilor specifice ale epocii, a curentelor filozofice antice. Gânditorii au apelat la stoicism pentru a crea o moral independent de rigorile preceptelor religioase, bazat cu prec dere pe ra iune i pe natur , pentru a proclama triumful omului asupra „Fortunei” („sor ii”).

Filosofii politici, ca Niccolo Machiavelli, au c utat s descrie via a politic a a cum era în realitate pentru a o în elege. O contribu ie esenial a avut-o umanistul italian Giovanni Pico della Mirandola care a scris, în 1486, „De hominis dignitate” (Discursul despre demni-tatea omului), ce const într-o serie de teze filosofice despre gândirea natural i credin . Autorii renascenti ti, de asemenea, începeau s utilizeze limbile vernaculare (limb indigen , proprie unei ri), iar apari ia tiparului a permis accesul la c i (ca Biblia), a cât mai multor persoane.

Rena terea presupunea i o încercare a intelectualilor de a studia i îmbun i lumea secular , prin revigorarea ideilor din antichitate i adoptarea unor noi metode de gândire. Inova iile rena terii au cut ca structurile politice i biserice ti s fie mai receptive i au dus la apari ia capitalismului. În timp ce marile regate europene, ca Fran a i Spania, au r mas monarhii absolutiste, altele se aflau sub controlul direct al Bisericii, republicile italiene preluând principiile capitalismului, ceea ce a dus la o înflorire comercial f precedent.

Dup ce în prima jum tate a secolului al VI-lea împ ratul cre tin Iustinian a închis colile de filozofie, interzicând p gânilor s mai predea nu numai filozofia, ci i orice alt disciplin , îns i literatura în limba latin , a început lungul proces de dec dere: din chiar secolul al VI-lea, un cre tin important precum era (Papa) Grigore (I) cel mare, considera c „un episcop nu trebuie s predea gramatic , pentru nu-l po i sluji în acela i timp i pe Hristos i pe Jupiter”, iar în secolul al VI-lea Grigore de Tours spunea c „ora ele Galiei au sat studiul literelor s decad , ba chiar s piar ”. La doar câteva secole distan , un episcop considera, în acord cu numero i al i cre tini importan i ai Evului mediu, c un cre tin n-are nevoie s se îndeletniceasc cu tiin a, c ci ea în loc de în elepciune aduce nebunia cre tinului care crede în posibilitatea unei vie i dup moarte, condi ionat de credin a în articolele religiei lui Hristos, singurul lucru

Anul XI, nr. 3(115)/2020

important de tiut fiind Scriptura. Or, manuscrisele a teptau de secole în mân stiri i în bibliotecile private ale iubitorilor de cultur i frumos ca s fie „descoperite”. Mai existau i factorii materiali, precum existen a la acel moment a unei civiliza ii urbane suficient de complexe, precum i înfiin area universit ilor cu aproape dou secole înainte. În urma cercet rilor istorice din ultimii ani, Evul Media nu mai este considerat drept o epoc întunecat , lipsit de creativitate cultural . Datorit a a-ziselor „scriptoria” din m stirile medievale se straser exemplare în limba latin din scrierile autorilor greci sau romani, a lui Aristotel i Thucydide, Virgiliu. Scriptoria mân stirilor nu erau îns , nicicum, singurele locuri în care s-au copiat scrieri mai vechi sau mai recente în perioada dificil a Evului Mediu. În ciuda obstacolelor au existat continuu copi ti, anticari i vânz tori de c i.

Apoi, manuscrisele de literatur clasic latin , care au fost descoperite de renascenti ti în mân stiri, î i au originea, în opinia unor istorici, mai degrab în dona ii spre mân stiri din partea unor persoane private, bibliotecile personale ale acestora con inând i lucr ri ale autorilor clasici, decât datorit muncii de copiere a operelor de literatur latin efectuat de c lug ri în scriptoria: Scriptoria mân stirilor erau, de altfel, locurile unde se copia literatura religioas necesar clerului cre tin, iar faptul semnificativ c în mod sistematic c ut torii renascenti ti de manuscrise de literatur clasic în limba latin spun nu le-au g sit în bibliotecile mân stirilor explorate, amintind în schimb de locuri pu in onorabile în care le-au g sit (poduri, beciuri, pu uri dezafectate, turnuri, donjoane i holuri), sugereaz c ele fuseser achizi ionate sau p strate (dac au fost primite gratuit) pentru valoarea lor material (pergamentul refolosibil pe care erau scrise) i nu pentru valoarea lor literar-artistic .

Gânditorii Rena terii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii i retoricii medievale. În domeniul teologiei au continuat tradi iile filozofiei scolastice, iar interpretarea filosofiei platoniciene i aristotelice i-a p strat mai departe un rol decisiv. colile din Salerno (Italia) i Montpellier (Fran a) reprezentau centre vestite pentru studiul medicinei. În rena terea neoplatonic , umani tii nu au respins cre tinismul; dimpotriv , cele mai multe lucr ri renascentiste au fost dedicate bisericii, care patrona operele de art . O schimbare subtil s-a petrecut în modul în care intelectualii abordau religia, reflectându-se în multe domenii culturale. Multe lucr ri cre tine grece ti, inclusiv i Noul Testament scris în greac , au fost aduse din Bizan în Europa de Vest, fiind cercetate. Umani ti ca Lorenzo Valla i Erasmus din Rotterdam militau pentru revenirea la originalul Noul Testament în limba greac , ceea ce a deschis astfel calea spre Reforma Protestant .

Termenul de Rena tere tiin ific desemneaz prima perioad a revolu iei tiin ifice, mai precis cea cuprins între anii 1450 i 1630.

Revolu ia tiin ific a Rena terii, urmând-o pe cea cultural , a fost accelerat de c derea Constantinopolului din 1453, când mul i c rturari - i foarte multe texte tiin ifice antice - au migrat c tre Occident. Apari ia presei tipografice a contribuit apoi la r spândirea facil i rapid a noilor texte tiin ifice, care puteau circula acum mai repede între centrele universitare europene, acolo unde activau în general savan ii.

Rena terea a fost o epoc a unui avans extraordinar în domeniul tiin elor. Geografia, astronomia, chimia, fizica, matematica, medicina în toate aceste domenii s-au înregistrat progrese foarte mari. Cei mai importan i oameni de tiin ai Rena terii: Danezul Tycho Brahe, Nicolas Copernic, Giordano Bruno, Leonardo Da Vinci, Galileo Galilei, Johannes Kepler, Wilhelm Leibnitz, Isaak Newton. În cursul secolului al XVI-lea au fost traduse unele din cele mai importante lucr ri grece ti în domeniul matematicii i s-a g sit solu ia ecua iilor de gradul trei, apoi cuno tin ele ob inute în astronomie i

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

evenimentul determinant l-a constituit punerea la punct a imprimeriei cu caractere mobile de c tre Johannes Gutenberg (1440), ceea ce contribuie la r spândirea larg a cuno tin elor.

Danezul Tycho Brahe (1546-1601) a revolu ionat astronomia.

Contribu iile lui Brahe în astronomie au fost de-a dreptul extraordinare.

Brahe a observat i m surat precis mi carea planetelor, a observat i catalogat peste 800 de stele, a conceput i construit instrumente astronomice. Spre deosebire de predecesorii s i, Tycho Brahe a observat nu doar pozi ia planetelor, ci a analizat integral mi rile lor pe orbit , observa ii f de care, spre exemplu, Kepler nu ar fi putut descoperi c planetele se învârt pe orbite eliptice.

Polonezul Nicolas Copernic (1473-1543), savant cu forma ie enciclopedic , matematician i astronom, medic, diplomat, economist i specialist în limbi clasice, este autorul teoriei heliocentrice.A formulat teoria potrivit c reia p mântul se învârte în jurul Soarelui i nu invers. Ast zi este cunoscut mai degrab pentru munca sa în domeniul astronomiei i pentru combaterea geocentrismului.

Italianul Giordano Brunoa fost teolog i filosof umanist. De i a fost c lug r pentru o vreme, unele dintre ideile sale au fost considerate eretice. A fost condamnat de Inchizi ie i ars pe rug la 17 februarie 1600 pentru concep ia sa panteist i pentru convingerile c lumea este infinit . Panteismul sus ine c Dumnezeu este prezent în tot, identificându-se cu materia i universul, cu propriile sale crea ii, fiind schimb tor i imperfect.

Italianul Leonardo Da Vinci (1452-1519), poate cel mai faimos savant al epocii renascentiste, unul dintre cei mai mari savan i din istorie, un adev rat om de geniu. Mul i istorici i savan i îl consider pe Leonardo da Vinci drept cel mai bun exemplu al Omului Renascentist, un om cu o curiozitate extraordinar i o imagina ie ie it din comun. Cunoscut de publicul larg pentru picturile sale - dintre care „Gioconda” i „Cina cea de tain ” sunt cele mai renumite, da Vinci a adus contribu ii deosebite în domeniul tiin elor, dar i al ingineriei, prin numeroasele sale inven ii. Fiind fascinat de ideea zborului uman a conceput para uta ca o modalitate pentru oameni de a pluti cu graie în aer; mitraliera, costumul de scafandru i altele.

Italianul Galileo Galilei (1564-1642), astronom, inginer, filosof i matematician a descoperit sateli ii lui Jupiter, a observat petele solare i a fost judecat de Inchizi ie pentru erezie pentru ap rarea teoriei heliocentrice. Galileo a adunat multe dovezi în sprijinul teoriei lui Copernic (teoria heliocentric ), contrazicând doctrina oficial a Bisericii asta în pofida faptului c era un om credincios. Considera îns c teoria heliocentric nu este în contradic ie cu Biblia, sus inând scriptura a fost scris dintr-o perspectiv p mântean i c tiin a pur i simplu ofer o perspectiv diferit , mai exact .

Germanul Johannes Kepler (1572-1630), matematician, astronom i astrolog, a formulat i confirmat cele trei legi ale mi rii planetelor.

Profesor de matematic , apoi asistent al lui Tycho Brahe, Kepler a lucrat i în domeniul opticii, dezvoltând o versiune mai bun a telescopului cu refrac ie. A studiat, de asemenea, o supernova, acum cunoscut sub numele de Supernova lui Kepler, care a ap rut în 1604. El a observat i a f cut note detaliate timp de un an.

Germanul Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) prin cercet rile sale a localizat sufletul într-un punct - acesta a fost un nou progres spre monad (unitate perfect , substan simpl care e elementul a tot ce exist ) - i s dezvolte principiul ra iunii suficiente (nimic nu se întâmpl f un motiv). Medita iile sale asupra teoriei dificile a acestui punct au fost legate de problemele întâlnite în optic , spa iu i mi care; ele au fost publicate, în ele afirmând c mi carea depinde, ca i în teoria astronomului german Johannes Kepler, de ac iunea unui spirit (Dumnezeu).

Englezul Isaac Newton (1643-1727), fizician, matematician i filozof

23

englez, este considerat unul dintre cei mai importan i oameni din istoria tiin ei. Newton a inventat o metoda analitic mult mai complex decât cele realizate de predecesorii s i, iar metodele sale experimentale mai sunt practicate i în prezent. Contribu ia adus matematicii, fizicii i studiului fenomenelor naturale, dovede te valoarea inegalabil a lui Isaac Newton. Volumele sale publicate con in trei legi importante ale mi rii, numite i legile lui Newton.

Triada Nicolaus Copernic - Giordano Bruno - Galileo Galilei reprezint un simbol al gânditorilor persecuta i de Biserica Catolic pentru teoriile pe care au îndr znit s le promoveze, cum ar fi c aceea c P mântul este rotund, c se învârte în jurul Soarelui, iar Universul este mai mare decât sistemul nostru solar i con ine un num r infinit de lumi populate de fiin e inteligente.

Numele lui Bruno a devenit sinonim cu cel de victim a obscurantismului. La patru sute de ani dup executarea sa, Biserica Catolic , prin glasul papei Ioan Paul al II-lea, i-a exprimat „profunda durere” pentru eroarea comis prin condamnarea sa la moarte. A a se întâmpl , uneori adev rului îi trebuie timp pentru ca p ile s dovedeasc veridicitatea ra ionamentului. În aceast perioad a Rena terii a început dezvoltarea unor stateora e italiene i a continuat în Germania, Fran a i Spania. Acest proces a fost favorizat de o diploma ie modern , care, evitând r zboaiele, a devenit un important instrument politic.

Clerul, în special cel înalt, î i schimb modul de via , renun ând la preocup rile exclusive de cult i aspirând la o participare activ în politic . Papi, cardinali i episcopi nu se mai deosebesc în aceast privin de negustori sau conduc tori politici. Cre tinismul r mâne, totu i, elementul preponderent al culturii. Predicatorii, teologii sau prela ii sunt asculta i i onora i de credincio i. În acela i timp, îns , înv ii umani ti se ocup de problemele teologice i adapteaz cuno tin ele filologice i istorice noi la studiul i interpretarea scrierilor religioase. Viziunea umanistic asupra teologiei i scripturilor sfinte a dus, printre alte evolu ii, la apari ia reformei protestante, ini iat în Germania de c tre Martin Luther (1483-1546), i r spândit apoi în întreaga lume catolic .

Noile orizonturi spirituale i liberalizarea moralei au creat un anumit tip de „Om al Rena terii” („Homo universalis renascentista”), caracterizat prin în elegere ascu it , deschis oric rei idei, sim deosebit al frumosului, dorin de afirmare i renume, individualism cu posibilit i de dezvoltare multilateral , adversar al dogmelor i ideilor preconcepute. În aspira ia sa spre universalitate, înl tur orice barier care-i st în cale, se arat curajos în proiectele sale i plin de for în ac iune. Este prieten i cunosc tor al artelor, colind f dificultate filozofia i literatura, înlocuie te legile morale cu cele estetice. „Omul Rena terii” este, în primul rând, un umanist cu larg spirit de toleran . În contrast cu acesta, nu dispar fanaticii, partizanii unei singure idei, care v d în fiecare reprezentant al unei p reri contrare, nu un adversar de idei, ci un du man personal ce trebuie anihilat. În 1952, istoricul Will Durant, în Cartea întâi a Rena terii scria: „Mai p str m înc în sânge seva acestor secole efervescente, în timpul c rora s-a modelat Europa modern ; iar cunoa terea ideilor, a evenimentelor i a personalit ilor acelei epoci este esen ial pentru în elegerea propriilor noastre timpuri i mentalit i. (...)

Arta modern , atât de înver unat împotriva Rena terii, recurge, cu zel, la fel i fel de experimente, pentru a descoperi noi forme de frumuse e sau de expresie. Admira ia noastr pentru Rena tere nu ar trebui s ne determine s respingem nici o tentativ sincer i disciplinat de a-i imita nu produsele, ci originalitatea”.

Cred în ciclicitate, cred c în lume se va ivi i va poposi, în curând, „Pas rea Phoenix” ce va întruchipa o nou rena tere, purificare, aspira ie cert spre nemurire. Dar pentru aceasta ni se cere s iubim i s respect m via a.

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Drago] NICULESCU

Petre |u\ea ]i reflec\iile sale religioase asupra cunoa]terii (II) Esen ele, constrânse de form i legi. Istoricul, pierdut în diversitatea aparent a lucrurilor Se poate spune c forma coboar puritatea ideilor, care sunt modele eterne, transcendente, crea ii ale divinit ii i mijloace de lucru ale Demiurgului, la nivelul lumii sensibile, la calitatea iluzorie a spa iului empiric, neesen ial . Simbolul, jocul cu simbolul, apropierea sau dep rtarea de simbol îi stau la îndemân i omului de tiin , i metafizicianului, i teologului cre tin. ea afirm c „omul de tiin se deosebe te prin speran de poetul pesimist”. Dar nu amândoi pot dispune cu aceea i libertate de categorii, fie ele antinomice sau universal-complementare? E drept c tr im sub legi, care pot fi resimite atât de constrâng tor încât Faust î i încearc salvarea în magie, ie ind din cercul lor de fier. Acolo îns se izbe te de fic iune, i aceasta îl ine în impas. Platon îns nu se salveaz de la mirajul fic iunii prin derea în dogme, reu te acest lucru în calitate de om autonom. ea precizeaz c exactitatea tiin ific a filozofiei lui Husserl („filozofia este o tiint exact ”) nu este posibil , fiindc exactitatea, spre diferen de precizie, este transcendent în esen , conform teoriei ideilor, care reprezint metafizica platonic a cunoa terii, întâlnirea zeului cu omul credincios având loc în lumea esen elor, în spa iul unui adev r situat dincolo de natur . Opozi ia eleatic dintre fiin i devenire a fost dep it numai de cre tinism, i nu prin op iune, ci prin împ care,

prin st pînirea Absolutului. „Omul se mi între nevoia certitudinii ontologice a eficacit ii limitate a construc iilor ra ionale, între dialectic i intui ia pur a realului”, afirm exemplar ea. Între Bacon i în eleptul Malebranche exist marea diferen a neîn elegerii i în elegerii naturii transcendente a adev rului, a intuiei platonice rupt de lumea fenomenal . Adev rul istoric înseamn devenire, i nu substan eleat , i atunci Iorga „se îneac ” efectiv în istorie, în diversitatea aparent a lucrurilor, în care adev rul dispare.

Faptele nu sunt decât pretexte ale gândirii filozofice, ale viziunii supraistorice. Pluralitatea liniilor i simbolurilor, instabilitatea, cre terea i degradarea - toate acestea nu reclam decât imperfec iunea omului istoric, st pânit de natur i de cosmos. „Marile spirite termin religios”, cum a ar tat Pascal. Eternitatea definit de Goethe este „prezent pur”; a r mâne aici, în actualitatea instabil , înseamn a nu tr i în eternitate. Dar, deocamdat , suntem sili i a o face, Domnule ea, ci deocamdat tr im aici, pe p mânt, intui ia eternit ii, a stabilit ii pure i continue fiind doar un lux al cugetului cu valen e angelice.

Kant r mîne neplatonic prin viziunea lui atotcuprinz toare, unitar i virtuoas asupra naturii, dar ordinea apar ine pân la cap t transcendentului, misticii tr ind în ea, iar ceilal i c utând-o, pierzându-se în devenire. În absen a sentimentului religios, definitoriu pentru om, avem de-a face cu regres, cu schilodirea psihic i schilodirea spiri-

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tual . Platon, v zut cre tin, reprezint o afirmare a tiin ei realului; dep irea dialecticii i formelor limitate ale gândirii autonome, a formelor logice limitate, utile, gratuite sau nocive ale spiritului c ut tor, a ambi iilor sistemice, a palidei certitudini pe care o d grupul, i nu insul. „Gândirea trebuie v zut bipolar: când oglinde te Susul este vehicul al realului, când oglinde te josul este vehicul al aparen ei”, subliniaz ea. Din treptele aparente ale cuno terii izvor sc „iluziile progresului” (Sorel).

Aparentele trepte ale cunoa terii - senza ii, percep ii, reprezent ri, concepte, judec i, ra ionamente, cu r cinile lor empirice sau în ipotezele de lucru -, nu fac decât s trezeasc spiritul cercet tor asupra lucrurilor, dar nerelevînd natura acestora. Afirmarea religioas a unit ii divine în multiplicitate d garan ia unit ii lumii, indiferent dac aceasta ine de inspira ie sau de intui ie. Dialogul Parmenide dovede te ireductibilitatea omului absolut cu multiplicitatea lucrurilor, a ideilor, ca esen e pure, cu mi carea, transformarea, apari ia i dispari ia caracteristice existen ei, ireductibilitate care nu poate fi rezolvat dialectic, rela ia dintre etern i trec tor apar inând misterului, a c rui form de în elegere este credin a, nu tiin a. De aici, de la contactul cu misterul, deriv i validitatea formul rii apofatice, negative a Absolutului. Este adev rat c Parmenide îi recomand lui Socrate „exerci iile logice”, dar ele nu duc la adev r. Dogma este cea care faciliteaz p trunderea în paradoxala inexisten a Unului absolut, a nemi rii eleate, în „câmpia adev rului”.

Numai cei stin i religios sunt nelini ti i de teama neantului, ei cred în vid i în nefiin . Dialectica i concep ia panteist nu rezolv problema rela iei dintre Dumnezeu i lume, rela ia dintre nepieritor i pieritor constituind un mister. „Formele logice ale gîndirii autonome sunt punctele neînsemnate în fluviul inform al sufletului omenesc.”

Realitatea divinului activ transfer realitatea asupra a tot ceea ce se întîmpl în univers. Cheia unic a tuturor dezleg rilor îi apar ine, de aceea, misticului, i nu miticului, magicului i ra ionalului. Gândirea tiin ific pl smuie te ipoteze utile sau nu, artele „se îneac ” în sunete sau în imagini izolate sau combinate, în func ie de sim urile ori închipuirea care le ofer sau produce, fic iunile pl smuite de ra iunea uman autonom , al turi de pseudolegile din natur , constituind cadrul de manifestare, în joc, lupt i suferin a copiilor imperfecte.

Zeul, cu lumea lui, este dincolo, nu aici.

Ideile platonice, suverane perisabilei predica ii logice a lumii Petre ea consider c idealismul, naturalismul i materialismul sunt unificate prin legarea lor de c tre om i natur , ideali tii c utând

25

adev rul, binele i frumosul în ei în i - roadele c ut rii dându-le iluzia de cuceritori -, naturali tii c utând totul în natur i în conformitatea cu a a-zisele ei legi - aceasta f cîndu-i s se cread în elep i -, iar materialismul reducând omul la el însu i, nerealizând perfec iunea la care aspir omul religios. Precum pozi ia omului kantian, care are „finalitate în el însu i”, materialismul este opus misticismului, fiind etern dep rtat de Absolut. Lumea ideilor înseamn ie irea de sub st pânirea conceptelor lumii sensibile, golite de Dumnezeu, cine o în elege nu are nici cea mai mic ezitare în în elegerea religioas a platonismului. „Intui ia platonic a transcenden ei este un mod filozofic grecesc de în elegere a realului, a exactit ii, a certitudinii dogmatice i de dep ire a îndoielii legate de aparen mintea omului, acest sediu al aproxim rilor, al fic iunilor al p rerilor i erorilor, atingând precizia util ”, afirm ea.

Construc ia omului are loc în untrul naturii, acolo are loc formarea omului „util statului” (Stenzel), caracterul lui nu poate fi format decât plecînd de la natur , pe virtu i morale rezultate din „curgerea permanent , cuprinz toare a lui i a statului” (Stenzel). Modele geometrice precum linia, unghiul, triunghiul, sfera, percepute ca ni te copii ale unor esen e implicate în demonstra iile matematice, nu exprim ideile platonice. Ideile lui Palton sunt pur i simplu, exist în afara omului i naturii, impunând participarea la ele. Ideile platonice nu pot fi formulate logic, tiinta lui Platon fiind ontologic , încercarea care sa f cut, dup model aristotelic, c zând în e ec. Platon evit induc ia i deduc ia logic aristotelic prin legarea ideilor, ca modele primordiale, arhetipale, de lucrurile sensibile, trec toare i imperfecte (Goblot). Prezentarea lor nu înseamn perisabila predica ie a lumii lucrurilor, progresele gândirii nu sunt necesare, ra ionamentul inductiv i deductiv r mânând instrumente metodologice utile într-o logic

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tiin ific de tip aristotelic. Stagiritul leag forma de materie (substan ), ori acest lucru nu se potrive te cu lumea platonic , cu absolutul concret din eshatologia cre tin .

Permanente r mân în gândirea lui Platon afirmarea transcenden ei realului, sufletul nemuritor (form a omului etern), ideile i zeii toate dimpreun . În sens platonic esen ele pot fi contemplate de spiritele pure dincolo, iar aici, tr ite ca amintiri ale altei vie i anamnesis. Întoarcerea filozofului în grot este o ac iune de ordin ontologic, nu este determinat de vreo dialectic a induc ie i deduc iei, a grotescului i universalului, a singularului i generalului.

De la fic iunea nietzschean a lumii la metafizica cunoa terii. Sau, mai degrab , invers...

Adev rul suprem este exprimat de Platon astfel: „Dumnezeu este bun, lipsit de invidie, i ceea ce a facut El a f cut cel mai bine posibil” (M. Chauvet). Nietzsche afirm c „s-ar putea ca lumea s fie o ficiune”. To i oamenii i toate categoriile au sens, perisabil ori peren, iluzoriu ori cert, fiindc sunt sub puterea lui Dumnezeu. Semnele aleatorii, a c ror eficacitate produce iluzia adev rului, sunt rezultatul mi rii spiritului autonom între senzorial i predicativ. Ideile sunt oglindite de lucruri, dar nu sunt incluse în ele - ideile care sunt obiectul conceptelor. Imaginea obiectelor, reflectat de c tre sim uri, nu surprinde decât un adev r exterior lor; imaginea nu a surprins i nu surprinde niciodat esen a profund a lucrurilor. De aceea, adev rata tiin este tiin a ideilor, viziunea gnoseologic kantian nu se potrive te cu spiritualismul platonic, c ci numai interpretarea ontologic este adecvat naturii transcendente a ideilor. Pedagogia platonic , statul s u educator sunt poten ate de puterea spiritual a templelor.

Pedagogicul îns , la Platon, este subordonat ontologicului ( i nu invers) vie ii i lumii, zeilor, sufletului nemuritor, adev rului cuprins în tiin a ideilor. Prezentarea ideilor, din „Republica”, ne arat natura lor transcendent i socratismul lui Platon, faptul c Absolutul nu poate fi explicat teoretic în forma clarului cartezian: „Nu tiu - se adreseaz Socrate lui Glaucon - dac po i în elege, eu exprim adev rul imagine i pild . Exist o tiin care cerceteaz esen a oric rui lucru, este superior tuturor tiin elor practice i teoretice” (Republica, Cartea a II-a). Cea c tre care se îndreapt gândirea socratic nu este deci obiectivitatea tiin ific , ci „metafizica cunoa terii” -

Anul XI, nr. 3(115)/2020

a cum se exprima Henri Bergson. Este gre it a se suspecta, ba mai mult, a se face gre eala confund rii „c ut rii naturii lucrurilor” a lui Socrate cu vreo interpretare logic-inductiv a realului. i aceasta din simplul motiv al absolutiz rii ideilor provenite din dialoguri ca rezultate dialectice ale gândirii umane, ca ra ionamente desf urate în discu ii, fapt care le-ar transforma în simple concepte care nu exprim natura lucruilor. Filozofia, în fond, este un mod pozitivist de în elegere a platonismului. Logicienii moderni, în genere, sunt cei care consider „conceptele ca expresii esen iale ale lucrurilor, deci ale unit ii reale a acestora, acesta fiind scopul cercet rii” (Sigvart). Natura lucrurilor nu se caut cu ajutorul unei pseudo tiin e utile i vaste, c utatorul nu devine astfel posesor al adev rului, transcendent în esen , ci se prime te prin inspira ie sau se intuie te.

De i platonismul nu r spunde la întrebarea filozofic dac perfec iunea coincide cu completitudinea sau nu, cre tinismul, prin integralismul mistic, prin dogma eshatologic a învierii r spunde afirmativ. Binele suprem nu poate fi atins dialectic, prin rezultate utile statului educator i individului educat, i de i Stenzel consider exist o con tiint teoretic în sens tiin ific, ca „expresie a acordului între personalitate i lumea exterioar ”, privind socratic-platonic, adev rul nu este expresia celor doi termeni lega i logic, interioritate i exterioritate, ci acesta reprezint o viziune aristotelic , precursoare a concretului nominalist i, mai departe, a empirismului i pozitivismului. Gândirea autonom a omului i tiin a aferent ei se arat a fi neputincioase în afara încerc rii de analiz a adev rului din rticele sectare sau sectoriale, adev rul c utat neavând sediul în ea. Dar acest lucru un trebuie absolutizat sau blamat, c ci filozofia, religia i tiin a trebuie s mearg mân în mân în lucrarea de c utare, de atingere a adev rului, tiin ei r mânându-i efortul i încrederea (acestea fiind ustensilele ei), iar filozofiei i religiei, în elepciunea, intui ia i, mai ales, credin a.

Divinul i sufletul, sau calea circular spre nemurire În Fedru, Socrate, profesorul lui Platon, afirm lucruri excepionale. Pentru cei care au citit dialogurile platoniciene, dar i pentru cei mai pu in initia i, care nu au f cut-o, este extrem de util i justificat lecturarea i analiza acestora, textele stînd practic la baza gândirii platonice. Din acest punct de vedere, ea face un scurt excurs esen ializat i deosebit de valoros. În cele ce urmeaz vom analiza succint texte filozofice de baz , f de care gândirea platonic , în intui ia ei transcendent excep ional , i, ulterior, în viziunea i interpretarea cre tin , nu poate fi în eleas la adev rata ei dimensiune. Dorin a instinctiv a pl cerii i gustul reflectat al binelui sunt considerate de c tre Socrate cele dou principii care îl conduc pe om, i al c ror impuls îi determin acestuia ac iunea i natura. Amândou , împreun , nu sunt îns în stare a-l determina pe acesta s î i doresc a cunoa te esen a lucrurilor, ci s-o ignore. În elepciunea nu este altceva decât înclinare spre bine, inspirat de ra iune, care pune st pânire pe suflet, ea situându-se la pol opus de dorin a necugetat care tinde spre pl cerea dominatoare i care poart numele de necumtare.

Mi carea (manifestarea) singur a sufletului nu poate s impun , în mod necesar, decât c sufletul nu are nici început i nici sfâr it, adic faptul c este nemuritor. Definirea sufletului fiind capacitatea unei tiin e divine, nu ne r mân la îndemân decât cele câteva cuvinte cu care putem opera compara ii, analogii. C derea sufletului universal din statutul lui ceresc în haina solid a timpului individual terestru, care nu îl determin deci, ci doar îl g zduie te, reprezint una dintre caracteristicile gândirii platonice, mult controversat i contrazis

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ulterior, acerb, în cadrul filozofiei cre tine medievale, începând chiar cu formele ei incipiente. Divinul este cel care asigur circula ia sufletului, în varianta lui universal , deci existen ial , în sferele superioare, de asemenea sl birea, „ofilirea” urâ eniei i r ului. Absoluta for ordonatoare supravegheaz totul. Viziunea cosmogonic , mitic , trebuie în eleas i înterpretat corect, între zei care se mi în spa iul transcenden ei acest lucru fiind fertil judec ii contemporane, al absolutului esen ializat, al ideilor arhetipale.

Nu îmbr mintea mesajului conteaz ast zi, ci substan a esenializat , folositoare unor demersuri analitie superioare, a con inutului.

Muritorii devin nemuritori prin urcarea sufletului la cer (analogie cu viziunea i mesajul religios cre tin, tributar , i ea, în bun m sur , feluritelor inser ii, este impresionant ). Spa ializarea i geometrizarea descriptiv a mi rii sufletelor în cadrul bol ii cere ti nu trebuie în eleas , corect, decât în în elesul ei determinist-energetic. „C ci dac trebuie întotdeauna a spune adev rul, suntem totdeauna obliga i, când vorbim despre adev r”. i atunci: esen a f culoare, form , impalpabil un poate fi contemplat decât prin ghidul sufletului, inteligen a în jurul esen ei r mânând a fi sediul acelei tiin e perfecte, care cuprinde adev rul întreg. O mi care circular , vede Socrate prin Platon, a gândirii zeilor, care, hr nindu-se din gândire i din tiin , fiindu-i admis contemplarea Fiin ei absolute, se adap cu Adev rul i este cufundat în extaz pân când ajunge din nou în punctul de unde a plecat. O mi care de revolu ie, desigur, în care ea contempl justi ia în sine, în elepciunea în sine, tiin a, dar nu tiin a par ial , fragmentar a lucrului i omenescului, individualizat dup obiecte i muritori, ci tiin a nesupus schimb rii, tiin a care are ca unic obiect Fiin a fiin elor.

Conform legii Adrasteiei (nimfa care l-a hr nit pe Zeus în pe ter cu laptele caprei Amaltheea), orice suflet care a putut s urmeze sufletul divin i s contemple cu el vreo esen s fie ap rat de orice u, iar dac elanul s u nu sl be te - în eventualitatea unor alte c torii (reîncarnare) -, el nu va cunoa te vreodat suferin a. Uitarea i

Vassily Maximov - Cine-i acolo?

27

viciul corup sufletul, îl fac impur, îl îngreuneaz , sufletul cade atunci pe p mânt i nu poate însufle i corpul niciunui animal. La pol opus, sufletul care a v zut cel mai bine esen ele i adev rul va locui în- i va forma un om care se va consacra în elepciunii, frumuse ii, muzelor, iubirii. Unitatea ra ional impune în elegerea generalului, aceasta plecând, fire te, de la multiplicitatea senza iilor. Aceast facultate este amintire, resim irea celor v zute de suflet în c torile al turi de sufletul divin. Pe acest drum, desconsiderarea existen elor înseamn contemplarea existen ei reale. Dar filozofii posed gândirea care se poate lega, pe cât posibil, de amintire, de esen ele „c rora însu i Dumnezeu le datoreaz întreaga divinitate”. Aceste reminiscen e însufle esc omul capabil de misterele perfec iunii infinite, capabil de a ajunge la perfec iune. Desigur c mul i, bântui i de griji, angoase i alte n cl ieli, nu îl în eleg, îl consider nebun i chiar vor s -l vindece de nebunie. El î i d seama de tot ce se întâmpl în jurul lui i cu el.

Cea mai pur dintre lumi con ine întrînsa esen ele perfecte, simple, pline de calm i beatitudine. Omul h zit, contemplându-le, va deveni pur, liber, deta at de propriul mormânt al corpului, de închisoarea pe care o purt m cu noi.

Neputin a cunoas erii simultane a calit ii i a esen ei lucrurilor Fragmentul filozofic din Scrisoarea a VII-a debuteaz cu o clarificare, în sensul în care Platon nu garanteaz siguran a sursei externe, a celor care afirm c ar fi preluat principiile platoniene din chiar gura lui Platon. El infirm existen a vreunei a ez ri într-o form ordonat , metodic , scolastic a principiilor sale, fiindc aceast tiin nu se transmite prin cuvinte (facem aici o parantez i specific m c toate traducerile în român f cute de ea i corecturile exege ilor i editorilor întreprinse ulterior au fost realizate conform traducerii în francez din edi ia Saisset. Fragmentul din Fedru este în volumul Platon, Oeuvres Complete, vol. II). Platon nu î i asum aceast cea mai nobil întreprindere care ar fi putut fi, dac acest lucru ar fi fost posibil, piscul vie ii lui: dezv luirea secretelor naturii (lucrurilor).

Platon consider c numai un mic num r de ini ia i i de capabili a le descoperi în ei în i merit s primeasc aceste înv turi (pedagogia platonician ). În rest, asupra celorlal i nu s-ar abate decât un dispre injust ori o zadarnic înfumurare.

Pe de alt parte, exist un motiv temeinic, care se opune oric rei tenta ii de a scrie asupra acestei materii. tiin a se poate aplica asupra oric rui obiect în trei condi ii necesare. A patra condi ie este tiin a îns i. A cincea condi ie este reprezentat de însu i elul demersului cunoa terii, care este adev rul în sine. Aceste aspect este verificat plecând chiar de la cele mai simple lucruri ori simboluri figurile geometrice, care, dup cum am spus anterior, reprezint ele însele ni te esen e. Cercul, bun oar : are nume, defini ie - substantive i verbe -, apoi o imagine, un desen aferent, care se traseaz i se poate i terge, distrugând complet figura în sine. Al patrulea lucru este tiin a, inteligen a, opinia adev rat , relativ la cerc. De cel de-al cincilea lucru, adev rul, cel mai mult se apropie inteligen a, celelalte lucruri se îndep rteaz de el. La fel, putem lua în discu ie orice alt obiect, figur , culoare, apoi categorii, precum binele, frumosul, justul, specii de animale, ac iuni, pasiuni, obiecte naturale sau realizate de mâna omeneasc , modul de a fi al sufletelor.

Neputinta ra iunii omului, pierdut între efortul de a cunoa te atât calit ile lucrurilor, cât i esen a lor, îl va împiedica pe acesta de la coordonarea gândurilor sale într-un sistem nepervertibil. Chiar i cercul, în toat perfectiunea lui tangent în fiecare punct la o linie dreapt , con ine întrînsul elemente care îl a eaz în pozi ie de contradic ie cu adev rul. Asum tor defini iei, care de i are preten ia

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

finit ii, a imuabilit ii, este compus din nume i din verbe care nu sunt fixe. De aceea, cum am mai spus, c utarea atât a esen ei, cât i a calit ii în acela i timp duce la contradic ii evidente, plaseaz în spa iul omului mii de îndoieli, mii de neclarit i. De obicei, omul se mul ume te cu prima imagine a lucrurilor i respinge aceste patru elemente - lucru motivat, în bun m sur , de proasta noastr educa ie sau de teama c derii în ridicolul interoga iilor nesfîr ite. Din na tere, sufletele locuiesc naturi vicioase i nepreg tite în privin a cunoa terii i moravurilor, ele însele corupte, ceea ce face ca atingerea nivelului tiin ei s poat fi posibil abia la cap t de drum, pe un fundament al lucrurilor i spiritului bine rânduite. F afinitatea cu obiectul de cunoscut, inteligen a i memoria nu reprezint nimic. De aceea, posesorii de inteligen i memorie bun , dar care nu au afintatea natural cu justul i frumosul, i nici cei care posed aceea i afinitate, dar sunt lipsi i de inteligen i memorie, nu vor putea p trunde niciodat adev rul virtu ii i viciului, c ci esen a etaleaz spre cunoa tere atât falsul, cât i adev rul în acela i timp, p trunderea lor simultan fiind dificil , necesitînd mult munc i mult timp. Dup raportarea lucrurilor unele la altele, dup percep ii, senza ii, discu ii, dup invidii, întreb ri i r spunsuri, abia atunci lumina în elepciunii lumineaz obiectele i ne permite s ajungem pîn la limita puterii umane.

Empirism, nominalism, induc ie, deduc ie sau dialectica din afara adev rului În Fedru,lungimea citatelor este motivat de diversitatea punctelor de vedere privind purul real - ideea de esen -, ceea ce arat imperfec iunea limbajului uman, mai ales în forma predica iei. Socrate prezint doctrina esen elor nesigur, acestea fiind „simple, f form i culoare”, de i „str lucesc ca viziuni în jurul celei mai pure lumini”.

Destinul i zeul purt tor de lumin , pedepsitor al omului r spunz tor pentru faptele sale, adic tr itor în libertatea „imperiului necesit ii”, st pânesc ordinea etico-religioas . Imaginile sunt forme iluzorii ale lumii aparente, nepotrivite cu esen ele platonice, forma devenind real la Aristotel i apoi la cre tini. Generalul, ca rezultat al reamintirii i nu al abstractiz rii, pleac aparent de la senza ii, în cadrul lui nefiind vorba de logic a faptelor, de induc ie propriu-zis , generalizarea nefiind calea spre esen e. Mozaicul empiric, util i orientator, nu duce la unit i reale, ci formale, nesigure: empirism, nominalism, induc ie, deduc ie - toate apar in dialecticii legate de filozofie i concret, deschis i limitat , situat în afara adev rului, acesta existând în „imperiul esen elor”.Ceea ce ne st la dispozi ie este o lume dedus din logica realului, situat deasupra puterii ra iunii umane, cu ipotezele i sintezele ei ospitaliere. Esen ele nu in de natura subiectului cunosc tor, de aceea, limbajul socratic, gre it interpretat drept „ineism” („ineism socratic”), merit corecta interpretare de amestec de metempsihoz , anamnesis, abstractizare ca expresie a gândirii active, observa ie sau func ie trezitoare a sim urilor. Corpul - mormântul în eleptului inspirat, aflat pe pozi ie dialectic conflictual cu mul imea care îl consider nebun -, aceast r orfic , dep it de integralismul cre tin. Prostia i ignoran a sunt, de fapt, sub imperiul destinului, al necesit ii - spa iu în care r spunderea nu poate func iona, de aceeea, viziunea socratic se pare c gre te acuzându-l pe prost i pe ignorant c sunt vinova i pentru ne tiin a lor. „Spiritul c ut tor al omului împins de nevoi se întâlne te cu cel contemplativ, cel din urm fiind setos de adev r, de tiin a esen elor oferit de inspira ie, reamintirea fiind un dar ceresc. În jocul vie ii i al mor ii, existen a i nonexisten a nu pot fi legate dialectic - în sens hegelian -, ci mistic, unit ile fiind simple i transcendente”.

Petre ea

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Viorica POPESCU

Prin\ul de aur “Alt`n-Bei” Cel ce s-a înscris în ve nicie prin HEMOGRAFIE „Fericitul Domn” - smerit scris în mister pe candela argintat cu lumin de veac i simbol meteor, pe lespedea ce vegheaz OM NEPIERITOR, E o formul de slav dar i ironie amar pentru un Prin de Aur care putea s aib mausoleul de aur i SLAV !

Dar el, Constantin Brâncovean Basarab-Voievod s-a convertit deliberat în spiritul cel mai înalt ca poleit mozaic aurit la Mogo oaia-palat ca i-n zidiri verticale i stâlpi nepieritori pentru Eroi la Potlogi sau în foi or-sclipitor la Hurez, ca i-n c i, odoare viu gr itoare, minuni-catedrale, coli-superioare pentru noi i pentru oricare neam spre via i Luminare, înve nicind Cultura român în toate el însu i Monument de Cultur , aur spiritual în slova gândului vital i urme de monumental.

S-a l sat martirizat, cu to i ai lui, i s-a sculptat în piatra neamului român - model sfin it în calendar cre tin, sanctificat, mereu mai viu ca Bog ie, Cântec, Dor, Poezie de lacrim i foc.

Domn i OM în toate binecuvantat, E un reper, un vârf de Cult, un sfânt poem Model Iubire i Credin , în veacuri adorat!

Sfin it prin fapte i credin EL, Domn Brâncovean, a gândit o ar numai Soare i chiar a jinduit-o Mare... starii ei fiind pe-o singur tulpin în toat -a ei sim ire, o r cin .

A a a nemurit prin art luceferi vechi ca p ri de lumin i-n c i rare, palate, case, coli, ca o gr din au înflorit în piatr chiar lacrima i jocul sculptând în nemurire numele i focul.

Nu doar la Mogo oaia, Hurez, Potlogi sau Sâmb ta de Sus ci în pisanii, hronici, hrisoave, peste hotare de timp sau de durere, martirizat, greu încercat, batjocotit, ca pe Iisus, chiar de ziua Maicii Sfinte, dar demn, în elept i NESUPUS SPORIND CA PILD -N VEACURI IUBIREA I CREDIN A ÎN CRISTOS „s se tie c-AU MURIT CRE TIN BRÂNCOVEANU CONSTANTIN!” (Mân stirea Brâncoveanu - Sâmb ta de Sus )

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (VI) 6. Religiile indienilor Partea a III-a C. Jainismul.

Numele acestei religii vine de la Jina (înving tor), titlu acordat celor 24 de înv tori ai sectei, dintre care doar ultimii doi au existen istoric cert : Par va, întemeietorul sectei Nirgranthas sau „cei elibera i de lan uri” (se presupune c ar fi tr it în secolul al VIII-lea î.e.n.) i Vardhamana, supranumit Mahavira (marele erou).

Despre Vardhamâna se tie c a tr it în secolul în secolul al VIlea i începutul secolului urm tor (c.540-470 î.e.n.), c s-a n scut într-o familie nobil i c la vârsta de 30 de ani a început s se supun celor mai aspre mortific ri, c utând ca prin ascez i medita ie dezlege „marea tain a atot tiin ei i eliber rii”. Potrivit tradi iei jainiste, el i-ar fi atins scopul dup 12 ani de continu ascez i intens medita ie, lucrul acesta (taman ca în cazul lui Buddha, de unde opinia nefondat c budismul n-ar fi decât o variant a jainismului) având loc sub un arbore de pe marginea unui fluviu.

Din acel moment devine Mahavira sau Jina i începe opera de reformare a înv turii lui Par va, respectiv de propov duire printre arieni i nearieni a propriei sale doctrine. Tot tradi ia sus ine c , dup aproape 30 de ani de propov duire, „înving torul” Vardhamana

intr în nirvana (moare în cancelaria regelui Hastipala), l sând în urma lui zeci de mii de c lug ri i de adep i laici.

Nota 5: Fiindc tot am amintit de nirvana, conceptul mult îndr git de budi ti (dar neinventat de Buddha, c ci existase înaintea lui în graiul i gândirea hindu ilor), trebuie s vedem care sunt în elesurile lui în vorbirea curent i în gândirea teologilor. Sensul exact al nirvanei este „stingere”, „nimicire”, „neant”. În plan filosofic (jainism, budism, sistemul Samkhya), ne face cunoscut Micul dic ionar filozofic (Editura Politic , Bucure ti, 1973, Edi ia a II-a), termenul desemneaz „repausul absolut”, adic încetarea ciclului reîncarn rilor i eliberarea definitiv de suferin e. Îns , completeaz E. Vasilescu, budi tii în eleg prin nirvana nu numai „vidul pur, dezagregarea individualut ii, sfâr itul oric rui proces sufletesc sau intelectual”, ci i „nemurirea, rmul de dincolo, dezrobirea de durere”. Aceste sensuri contradictorii sunt consecin a faptului c însu i Buddha lea alimentat cu inten ionatul echivoc al r spunsurilor pe care le-a dat la întrebarea discipolilor dac sufletul continu s existe sau dispare urm în nirvana: „A ti aceasta nu ajut cu nimic la luminarea sau mântuirea omului”; „Eu condamn i pe acela care crede în supravie uirea în nirvana i pe acela care neag supravie uirea în nirvana”. Ambele r spunsuri arat c maestrul nu era dispus s discute problemele formale, iar prin aceasta inutile, ale mântuirii. Nirvana, vas zic , este paradisul budist, int care poate fi atins de credincio i în timpul vie ii, nu numai în supremul ceas al mor ii, printr-un neîncetat efort al voin ei i o munc f preget...

Revenind la jainism, se impune precizarea c , în sânul comunit ii jainiste, au ap rut neîn elegeri înc din timpul vie ii lui Mahavira, neîn elegeri care, dup moartea sa, s-au accentuat i au generat marea schism (împ irea credincio ilor în dou categorii): rigori tii urmau îndeaproape înv tura i exemplul lui Vardhamana, a a c umblau în pielea goal i se numeau „îmbr ca i cu aer”, pe când mai pu in rigori tii purtau un ve mânt alb i se numeau „îmbr ca i în alb”.

La întrebarea „Cum poate credinciosul ajung la eliberarea final ?”, înv tura jainist r spunde c acesta are nevoie de cele trei „giuvaere” ale comportamentului atotuman: dreapta credin , dreapta cunoa tere i dreapta purtare. a) Întrucât jainismul nu admite cre-

Vassily Maximov - Povestea bunicii

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din a într-un Dumnezeu personal, creatorul i cârmuitorul lumii, dreapta credin se cheam nestr mutata încredin are c Mahavira, întemeietorul sectei, a descoperit calea care duce la adev r i la eliberarea final . Marile asem ri ale acestei concep ii cu sistemul filosofic Samkhya, i-au determinat pe mul i indiani ti s vorbeasc despre ateismul jainismului. Fire te, jaini tii nu se consider atei, de îndat ce cred într-o serie de „fiin e superioare”, în primul rând în cei 24 mari înv tori ai sectei. De asemenea, ei venereaz anumite zeit i specific jainiste (de pild , cele 16 zei e ale tiin ei), precum i o mul ime de zei budi ti.

De re inut c (1) zeii jaini ti sunt grupa i i ierarhiza i cu mult grij , „fiecare categorie având locuin a sa special în diferitele compartimente ale regiunilor suprapuse ale lumii” (E. Vasilescu) i c (2) nu sunt eterni, ci aidoma oamenilor - trebuie s treac prin mai multe existen e succesive pân la totala eliberare. b) Dreapta cunoa tere este indirect (ra ional ) i direct (intuitiv ), cunoa te cinci grade (de la percep ie i pân la cunoa terea absolut ) i este rezervat numai celor care au atins ultimul grad de perfec iune, adic au devenit Jina. Jaini tii au elaborat un veritabil sistem metafizic al dreptei cunoa teri, sistem panvitalist care, a a cum deja am ar tat, seam în multe privin e cu Samkhya. c) Dreapta purtare sau chintesen a moralei jainiste se vertebreaz pe ideea de karman: prin firea sa, sufletul este închinat spre dreapta credin i spre dreapta cunoa tere, dar karman (substan material fluid ) îl împiedic s cread ceea ce-i este de trebuin i cunoasc adev rul. De unde rezult continua suferin din via a omului, idee referen ial în budism, care ia sfâr it odat cu eliberarea omului de karman. Iar eliberarea poate fi atins doar de aceia care merg neab tut în via pe anevoioasa cale a celor cinci comandamente morale: ab inerea de la omorârea cu inten ie a oric rui fel de fiin vie (jaini tii practic un vegetarianism atât de sever, încât nu lucreaz p mântul pentru a nu omorî viet ile, beau apa strecurat printr-o pânz i au spitale pentru animale), ab inerea de la minciun , ab inerea de la furt (varianta jainist a celor trei porunci mozaice, budiste i cre tine: „S nu ucizi”, „S nu min i”, „S nu furi”), castitatea i neata area/dezlipirea de bunurile materiale.

Se subîn elege c aceste comandamente/porunci sunt mult mai aspre pentru c lug ri i asce i, care - mergând cu str nicie pe urmele lui Mahâvira - umbl goi i- i gr besc sfâr itul prin totala renun are la mâncare. Dar cu toate c în cazul laicilor aceste comandamente sunt mai blânde (bun oar , fidelitatea conjugal ine locul castit ii), totu i, i lor li se recomand renun area la orice fel de hran în stadiul final al vie ii, mijloc foarte eficace întru cur irea de karman la trecerea într-o nou via .

De i în faza de început jainismul nu avea caracterul unei religii propriu-zise, dup divinizarea marilor înv tori s-a ajuns la un cult „asem tor în multe privin e cu cel hinduist” (E. Vasilescu), a a încât cei circa un milion i jum tate de credincio i posed un mare num r de formidabile temple i m stiri (temple construite numai din marmur sau scobite în munte), precum i o apreciabil literatur canonic i necanonic .

Trebuie f cut precizarea c literatura necanonic a jaini tilor este mult mai bogat decât cea canonic : cuprinde opere din toate domeniile culturii, iar nuvelistica ei ne spun indiani tii dep te toate celelalte religii ale indienilor!

Instrui i i cu un important rol în economia indian , c ci sunt spândi i în principalele centre comerciale i industriale ale rii, jaini tii au reu it s atrag aten ia europenilor i americanilor prin publica iile lor, ba chiar s fac un oarecare prozelitism prin confreria Mahâvira pe care au înfiin at-o la Londra în anul 1913. Îns , cu toate eforturile depuse de jaini ti, num rul adep ilor continu s fie foarte mic.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Maria Roxana BISCHIN

Fotoni alba]tri Câteodat suntem mili-fotoni din acest Univers. În toat imensitatea sa, nu putem decât s ne contopim cu el. Pentru omul din colul str zii care cere o felie de pâine, pentru muzicianul care î i învele te vioara în pânzeturi pentru a pleca pentru totdeauna din locul rece unde sunetele nu i-au fost auzite, ace ti fotoni au un rol predestinat... Nu suntem decât fotoni abandona i ce vor s recompun marele mister al luminii.

Acolo, dup col , înc st omul ce î i caut felia de pâine alb i neatins ; acolo, dup col ul str zii, înspre apus de sear , sunt câinii care h ule la soarele prea galben. E despre c utarea unui foton de lumin sau a vreunei felii de pâine. Totul pare a fi o sinusoidal pentru fiecare dintre noi. Zilele acestea cu soare ne apas într-atât de mult încât ne mistuie. Ne mistuie suficient de mult încât s vedem c , într-o felie de pâine e un întreg Univers.

Pe unii, lumina soarelui îi arde pân la dez-carnare1; cu pre ul câtorva lacrimi, aceast lumin ne poate arde. Pentru al ii, fotonii ace tia nu sunt decât lini tea sublim . Dar, chiar i a a, de câte ori nu a i prins o zi de decembrie într-o lumin atât de cald , atât de luminoas încât p rea desprins dintr-o irealitate secund ? E ca i cum, dintr-o dat , feliile de timp se dez-carneaz fiind foarte însetate de lumina ce li se arat în fa a ochilor. i suntem atât de înseta i încât [...] ne-am abandona în reflexia lacului ce se arat din cerul sumbru.

De câte ori nu a i stat pe marginea unui lac i nu a i dorit s v contopi i dintr-o dat cu acel lac,ca s nu mai fi i simpli privitori de pe margine? De câte ori nu a i dorit s v scufunda i pentru a rena te?

De câte ori nu a i dorit s v desena i cu tu albastru notele muzicale pe venele mâinii stângi asem toare portativului? Este felul fiin ei de a face fa pustiet ii erei vidului. De câte ori nu a i dat volumul la maxim în c ti pentru a v scufunda total i etern într-o melodie? De câte ori nu a i încercat fel de fel de re ete predestinate unei amnezii de moment? Acest „de câte ori” s-ar putea traduce la fel de bine prin „sute de ori”. De ce de „sute de ori”? Pentru c de sute de ori trebuie ne îndep rt m de noi în ine, pentru a putea atinge cu degetele noastre coarda SI a fotonilor ce ni se ofer gratis din lumina solar .

1

Cuvântul este scris cu cratim din motive ce in de ramura ontologiei. În acela i cuvânt avem cuprinse dou idei fundamentale: cea de carna ie i cea a eliber rii carna iei din corpuri, dar i din cuvinte. A se vedea, în acest sens, lucr ri precum Sein und Zeit de Martin Heidegger, în Thomas Rentsch (ed.), Gruyter GmBH, Berlin, München, Boston, 2015 sau Phénoménologie de la Perception de Maurice Merleau Ponty, Éditions Gallimard, Paris, 1945, ideea de „l'incarnation”, p. 145, p. 194. Pentru alte detalii, vezi i Walter Melion, Lee Palmer Wendel, Image and Incarnation, Editura Brill, Leiden, Boston, 2015.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Constantin ARDELEANU

Pledoarie Simona Trifu, Pledoarie pentru copacii f Ed. Dinasty Book, 2019

E o pledoarie pentru o carte original de poezie („Pledoarie pentru copacii f p dure” ed. Dinasty Book, 2019), semnat de Simona Trifu, numai dac remarci ambientul tip ririi: grafica de la coperta I apar ine lui Mircia Dumitrescu, însemnarea de pe coperta IV - o trimitere la un stil enigmatic -, e scris de un critic greu de convins, Alex. tenescu, motto-ul volumului îl furnizeaz laureata de la Struga, Ana Blandiana, iar ilustraia „copacilor f p dure”, un conving tor travelling de-a lungul lecturilor, îl are ca autor grafic pe Alex Ivanov, de-acum...ilustru în materie. Versurile sunt înc rcate de trimiteri substan iale, de zbucium sufletesc ajuns la paroxism, de lupi obsesivi simbolizând iubiri devastatoare: la urma urmei de un tragism existen ial. Dar hoin rind înspre Londre, Parisuri, Vene ii, chiar „în trenuri f locuri la geam”, e greu s convingi pe cititorul comun te afli „La marginea nebuniei i în candoarea abisului”. Oricum fiecare este liber i aleag autoflagel rile! În lirica Simonei Trifu observi o cocherie cu lirica suprarealist (a teptarea de pe Aldebaran) sau cu simbolistica lui Nichita

p dure,

(„Strig tul disperat al pesc ru ilor nen scu i”), dar imediat se revine la matca de suferin i dor. Oricât ar dori s abstactizeze înspre versul absolut, poeta scap pe parcursul expunerii imagini de o frumuse e peren , care arunc acel context lugubru înspre niieri: în bijuteria de poem „Virginitate de Mont Martre”, nu e ti ocat atât de izbitura de... Mont, când îi „plânge sângele a virginitate pierdut târziu”, cât de r splata sacrificiului: „Mângâierea ta,/ beatitudine de catifea rebel în Mont Martre”; Într-un Si bemol, carismatic i trist”; „dansul t u promis printre sfin ii be i de dor...” te tulbur întratât încât ai dorin a terestr de a- i procura abonament la Ateneul Român (cine n-ar vrea gre easc în Si bemol, „sub cerul fl mând de pl ceri”, „pe-un dric ostoit sub destine?”); i de la Eminescu i Eugen Barbu nam mai întâlnit o asemenea evocare a ora ului glisând între uscat i mare: „Comemor m Vene ii sinucise l crimând sub ape,/ gondole negre istovite sub pofte/ i saturate-n desfrâu” (n-a putea pomeni de poezie nonafectiv la Simona Trifu, decât dac a fi vreun personagiu din „S pt mâna nebunilor”); la care ad uga i înc o nestemat veneian „Remu ri de gramofon”, cu „gravuri amprentate de sânge însetat de amor”. „Copacii f p dure” nu pot reprezenta decât singur i triste, atunci când

toamna, ca s citim tot pe poet , îi „în arc de existen ”, adic sunt desfrunzi i de clorofila optimist a tr irii. Defilarea lor invers , în grafica ivanovist (chiar ivanescent , cum îl gratulam cândva) din mersul acelui tren ciudat, „f locuri la geam”, pare a fi o rulare cinematografic dinamic , melanj între Cannes-doare i Hollywood (p durea sfânt , aparent inexistent a poetei).

Doar din titlurile poemelor Simonei Trifu po i reconstitui o simez a tr ilor intense i stranii, a paradoxurilor i pu inelor pl ceri ireversibile („mi-e dor de cer mut,/ de cerul bra elor tale”), a unei frici strecurate printre semnele de punctua ie („Trufe, candoare i cazemat ”, „Empatie i compasiune”, „Toleran , giulgiu i p cat”, „P pu i, anxietate timpurie”, „Inchizi ie, ritual p gân”, „Îneac -m -n vicioase priviri”). Fiecare poem merit un plonjon îndr zne în phsihanaliz , fiindc sim i „r sucirea nop ii în pocalul singur ii”, dar sunetul de fond al c i e o „Missa Solemnis”, unde un „Concert în memoria unui înger”, un „clinchet de stele” sau „un Gaudeamus efemer” sunt intercalate cu „melodii desuete”, Cazacioc i „frivolitatea dansului p gân”. Printre atâtea „agiri destr mate” („ evalet n tâng atârnat pe e afodul nebuniei”), poeta Simona Trifu tie (de i o clameaz ) c e imposibil sorocirea unui „destin pre ios”.

Vassily Maximov - Un vr jitor la o nunt

neasc

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Cezarina ADAMESCU

Cufundat[-n vaietul lumii Flora M rg rit St nescu, Cufundat -n vaietul lumii, Ed. Helis, Alexandria, 2009 „Copiii nu se pot rupe prea lesne de trecutul lor, leg turile cu primii ani de via sunt foarte puternice. Iat de ce se întorc mereu de unde au plecat, sperând s se reg seasc aceia i.

Vaietul lumii nu e acela i îns , cu Vaietul Duhului. Duhul adie, opte te, cheam , îndeamn , d nume, trimite spre vestire pe cel pe care l-a ales.Vuietul lumii poate simboliza pierderea identit ii, c utarea perpetu a unui reper, a unui model, ag area de o himer , pentru ca dup un timp, s sufere o dezam gire care poate avea repercursiuni grave.

Metafora din titlul acestei c i oglinde te o stare a fiec ruia dintre noi, care suntem cufunda i în absurdul cotidian din care, arareori putem ie i cu fa a curat , dar mai ales, cu sufletul neîntinat.

A ti s -i ascul i pe oameni atunci când au ceva s i comunice, este, f doar i poate, o virtute, un har care le întrece pe cele ale r bd rii i polite ei. Este virtutea bunului sim . Flora M rg rit St nescu m rturise te în scurta prezentare de început a acestei c i tie s asculte oamenii, s culeag întâmpri adev rate, trecându-le prin filtrul personal

i s le metamorfozeze în pagini agreabile de literatur , din care cititorul are numai de câ tigat. Este, de fapt, regula num rul unu a unui om care mânuie te condeiul. Dac nu ai r bdare ori nu tii s ascul i pove tile altora, relatarea ta va fi searb i s rac , dar mai ales, f suport istoric sau psihologic. O istorisire inspirat din realitate are în componen am nunte care le scap celor mai mul i oameni. Î i trebuie ochi de privit, ureche de auzit, sim uri treze care s i semnaleze faptul extraordinar din cel comun, pepita din noianul de nisip, esen a din faptul banal. i toate aceste calit i sunt apanajul scriitorului autentic. „Cufundat -n vaietul lumii” este o astfel de scriere, inspirat din propriile amintiri i întâmpl ri ca i conjunctura în care s-au desf urat anumite evenimente din via a autoarei.

Flora M rg rit St nescu începe, firesc, cu perioada copil riei, de la vârsta primei pu i adev rate din carton presat i cu fa a pictat , i ne istorise te cu emo ie-n vârful condeiului, împrejurarea în care a primit-o, ocazie cu care descrie tradi ia cre tin a împodobirii bradului în Ajun de Cr ciun cu juc rii i podoabe confec ionate manual de familie sau chiar de autoare.

Cine cite te în zilele noastre relatarea despre aceste obiceiuri, poate e tentat s surâd mali ios, dac nu cumva, s râd de-a binelea.

Dar în acele vremuri, acum 50-60 de ani, acestea erau luate în serios i, cu modestele mijloace materiale, se respectau tradi ia i datina cre tineasc . i nu mic era bucuria copiilor, ba chiar i a adul ilor, când g seau sub br du ul s cios, câte un cadou mic pretit cu dragoste i migal , pentru fiecare membru al familiei. Era cel mai frumos moment, fixat în memorie de fiecare, pentru c era unic.

Amintiri înv luite-n lacrima nostalgiei, de acas , de pe strad sau din vecin tate, se deruleaz în fa a ochilor no tri sub forma unor proze cu tent memorialistic . Perioada dificil de ocupa ie ruseasc , înc rcat de temeri i primejdii felurite, îndeosebi pentru copiii care nu aveau voie s p seasc spaiul cur ii i- i g seau jocuri i juc rii doar în

casa p rinteasc . „Vecinii no tri ru ii” este istorisirea în care autoarea-copil are prilejul de a viziona primul film din via a ei, la un vecin unde erau cantona i ni te ofi eri ru i. Copiii sunt cu to ii fascina i de cutia magic în care se aflau atâia oameni i animale ce se mi cau pe cearaful alb, improvizând un ecran, ca i când erau gata s n leasc în ograda unde se aflau cu to ii urm rind filmul. Povestea este antrenant , amuzant , autoarea având un dar deosebit al relat rii”. * „Cei care au tr it acei ani î i pot aduce aminte c nimic nu era u or de ob inut sau de între inut. Abia mai târziu aveau s fie electrificate comunele, satele, c tunele i s se creeze condi ii umane de colarizare pentru viitorii speciali ti. Cu toate acestea, educa ia era f cut în familie i, ceea ce copiii înv au de la p rin i i bunici era de natur -i formeze ca oameni adev ra i. Este i cazul autoarei acestei c i care nu uit imaginile copil riei, ci le împodobe te cu voalurile amintirilor, netezind asperit ile i lucrurile nepl cute. rin ii erau stâlpii care sus ineau edificiul familiei din care r reau mai târziu lujerii i se r spândeau în lume. Stilul de relatare este simplu, neînc rcat cu mijloace inutile de expresie, cu o naturale e i prospe ime a frazei pe care o d sita vremii, dar i iscusin a scriitoarei. Autoarea evoc iernile din anii '50 cu n me ii cât casa i cu tuneluri s pate ca s se poat ie i afar . Amintirea pâinii de cas i a jum rilor de porc, a cozonacului scos din cuptor, consumate iarna, îi aduce parc în n ri mirosuri apetisante i gust de copil rie, nu în zadar numit de ea „O iarn ca în basme”.

Scriitoarea relateaz i anumite episoade dramatice pe care le-a traversat familia în acea perioad , cum a fost cea a inunda iilor precum i tragediile care s-au întâmplat când unele case au fost distruse de ap împreun cu toat agoniseala de-o via , cu pomii din

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gr din , cu or niile din curte i cu sufletele sfârtecate de sup rare i de groaz .

Momentul este redat în chip realist i, în ciuda dramatismului, are i câteva elemente hazlii”. * „Prima c torie în Bucure ti constituie pentru feti a de alt dat din comuna Otopeni, un eveniment major, acum elev în Capital , de aceea e re inut cu lux de am nunte i redat fidel, cu toate st rile i sentimentele aferente.

Amintirile se constituie chiar în mici povestiri savuroase care dau farmec scriiturii.

Buna cre tere primit în casa p rinteasc o face s se minuneze de primele imagini ale vitrinelor cu minun ii care luau ochii trec torilor. Iat ce- i aminte te scriitoarea: „Luxul n-a p truns niciodat în casa noastr p rinteasc , dar nici be ia, desfrâul sau alte apuc turi de acest fel, n-au existat.

Am crescut liber ca pas rea cerului, cântam cât m inea gura printre vi ini i pruni, svelt ca o plant r dit pe un p mânt bun. Vesel i fericit ca to i copiii, pe care îi ocrotesc p rin ii adev ra i. Ve mintele mele modeste i ieftine, nu m-au f cut niciodat s ro esc. De mic copil am purtat în suflet mândria omului rac dar curat, atât la propriu cât i la figurat”.

Povestea este fixat în memorie i datorit peripe iilor prin care a trecut atunci, la prima c torie în Bucure ti, la amenzile pe care le-au primit, ea i colega ei de la un miliian pentru c nu au traversat pe zebr , dar i amintirea chipului micu ei cer etoare din Pia a Amzei.

Pornite s descopere lumea i chiar s-o cucereasc la 14 ani, feti ele de la liceul bucure tean descoper o lume ascuns lor pâatunci, plin de contradic ii pe care deocamdat nu le în eleg. Fel i fel de întreb ri se isc în min ile lor. De ce oamenii boga i nu au mil de cei nevoia i, de ce o femeie cu stare îngrije te i iube te un c el mai mult decât pe un copil, de ce exist cer etori. i mai ales, de ce exist profitori de pe urma acestor s rmani pu i s cer easc ?

Constat rile de acum fa de amintirile de atunci ale autoarei sunt f echivoc i în toate, autoarea nu se abate de la principiile sale de via : „Am mers mai departe, în lume, în via , observând atât cele bune dar i cele rele. Într-adev r, de unul singur nu po i schimba mare lucru, dar dac po i însenina sufletul cuiva, fie i pentru o scurt perioad de timp, consider c este bine s o faci.

Fata despre care am povestit, se reg se te în miile de cer etori care fac din cea mai umilitoare form a existen ei umane, o meserie, un mod de via ”.

33

Octavian MIHALCEA

Enigme @n desf[]urare Nicolae V reanu Sârbu, Fluturi de trup, Ed. Blumenthal, Buc., 2015 Volumul de versuri al lui Nicolae V reanu Sârbu, Fluturi de trup, ne prezint puneri în scen cu evident parfum panteist, profunzimea ideaticii realizând o binevenit sintez cu elanul metaforic. Poetul acord întâietate discursului cu v dite accep iuni metafizice. Imaginile puternice dau o dimensiune aparte c ii, ce poate fi abordat i dintro perspectiv labirintic , conferind cititorilor multiple grile de interpretare. Avem senza ia pl smuirii unor tablouri care tind spre holistic, spre ample edific ri ideale: „Acolo,// voi încrusta în pietre semne,/ cine le va descifra/ deschide por i spre tâmplele timpului,/ trage durerea dup sine i pleac ,// dincolo de pr pastie unde s-a rostogolit cerul/ i se na te într-un alt univers.// Aici un Dumnezeu exilat/ a creat cuvântul/ egal cu sine însu i.”

(Dincolo de pr pastie). Nedisimulata sensibilitate a versurilor lui Nicolae V reanu Sârbu ne situeaz în proximitatea inefabilului. Cromatici mutabile înso esc aceste desf ur ri lirice, împreun cu fiin a unor penetrante simboluri. Nuan ele pasionale contribuie la con-

sisten a mesajelor expuse. Variate st ri diafane atrag lectorii în lumi speciale: „Unde retras înflore te menta s lbatic / nop ile boreale devin curbe/ cum drumurile peste mun i.// Cu rotunde fl ri r ritul se-aprinde/ sub genele apelor repezi,/ cascade în rituri deschizând por i.// Acolo trupul t u cu linii spirale/ se-mbrac -n rochii de bumbac vaporos/ i toamna prive te ascuns duculori.// Ochii mei cu negru brodat în pupile,/ te viseaz -n ii de m tase cu florile albe/ ce-mi flutur -n bra e.” (Fluid i vaporos).

Putem considera împlinirea întru metafor ca un deziderat estetic al autorului. Transcendentul are, ca întotdeauna, virtu i soteriologice: „Dumnezeu aduce prea departele, aproape/ în ochiul s u magic/ binecuvânteaz via a.” (Pân unde cerul atinge p mântul).

Memoria pare descins din incandescente oglinzi tiutoare. Sunt favorizate atitudinile introspective, c ile mereu fascinante spre aflarea esen elor. Incontestabil , propensiunea c tre vertical a poeziilor din Fluturi de trup. Ideatica filosofic asigur diverse poten ialit i de evadare: „Într-o vreme când timpul se comprim / ori poate se dilat dincolo de margini,/ moartea e ucis / de propriile ei determin ri,/ via a devine nesfârit / prin recompunerea materiei vii/ în evolu ie/ din ceva în altceva.” (Din ceva în altceva). Valorile suflete ti ordoneaz meandricele trasee ale volumului, astfel petrecânduse metamorfoze, redimension ri cu impact deosebit: „E o tain în tine s cau i/ ecoul din golul în care se aude,/ tot ce n-ai vrut s i spui/ unde cuvintele cu miere pe limb / netezesc riduri.// Iar ochii cu norii pe gene/ privesc înl untru cum te ating/ i urc prin mine jertfa zidirii,/ s nu m opresc din lucrare.// Când mâinile se prind de cer/ prin aer fortificându-se/ marea coroan a puterii.// Zilele î i pun be e în roate pe rând/ se mir cum transparen a în al / i lumina curge-n oglinda adev rului/ surp fructul mâniei.// Ispitei îi pune z voare/ în timp ce fac/ tunel în idei.” (Tunel în idei).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Daniel MARIAN

Cartea mai grea ca via\a r[sturnat[ pe dos Liviu Ofileanu, manualul inginerului de drumuri i poduri, Ed. Pim, 2019

Cum e, firesc sau nefiresc, s scrii o carte despre lehamite i supravie uire, despre dragoste i înstr inare din pricin de secol dou zeci i unu în care dep rt rile vin mai aproape în timp ce aproapele se îndep rteaz . Via a o tot începi i i-e fric s nu se termine, cu cartea e altfel, o-ncepi i nu tii cum s-o termini. i culege i î i zide te Liviu Ofileanu piatr pe piatr ducerile i zicerile, într-o cruce la purt tor c ruia ne tiind cum s -i zic , de înviere sau de sfârtecare, o boteaz cu un nume adus aminte pesemne dintr-o tinere e când nu tia sigur dac va avea la ce s foloseasc un instrument cât se poate de natural i pus la punct i astfel iat -ne pe mas cu „manualul inginerului de drumuri i poduri”. Încercarea senza iei de na tere i de poman , înv luie discursul poetic într-o ame itoare odisee printre picurii de viu tradu i în încordarea privirii i a pumnului, i în lacrim i în sudoare. Poetul e atât de tr itor cât poate fi regulamentar pe o muchie dintre dezn dejde i speran , noroc cu ironia care îl ine deoparte de îmbr area pr pastiei. i când pare s -i fie bine, lui nu îi e bine deloc, doar o p rere acr de bine ce îl poart

de-l mirghele te s îi dea luciu ca unui pendul pierdut i proasp t recuperat ce î i a teapt gloria unei dimine i care s -l trezeasc dintr-o centrifug nefast . Într-un fragil echilibru, printr-un lexic categoric liber, se petrec cele de petrecut, pentru a se tasa i rostui dac este posibil în perspectiva unei existen e ceva mai limpezi.

Fiecare poem este o fil de jurnal (sau de manual?), oricum te pun pe gânduri aceste forme de tr ire în partea tulbure a realului, e în ansamblu ca o tr ire amânat nu se tie pân când. Pilot de încercare în block-start, Liviu Ofileanu, cu ale sale maturitate, sinceritate i con tien : „sunt de câ iva ani în anu' mor ii./ lucrez la drumuri i poduri, vin de la lucru cu privirea omului/ dezgropat pentru analize în plus./ las înc o zi tâmpit i ajung fiert ca racul, trec pe sub du ,/ întorc frigiderul, defac o bere i m-arunc în fotoliu.// abia a tept s vin prim vara dar abia e toamn ,/ cad frunzele i sufl vântul iar Io n-am ce s adun,/ continui cu s patul fracturându-l cu pauze-n care puf i,/ iau propor ii doar cu o mas pe zi./ alcoolu' din sânge m dezinfecteaz i ficatul produce ca uzinele siemens,/ aceast metod a fost n scocit

pentru a reliefa ostilitatea fa de unele principii de baz ;/ a fi putut s m înborgesiez, fi fost împressoat definit./ e de câteva ori mai greu s fii Tu însu i,/ am ales varianta personal deoarece/ am renun at s epatez întrucât/ cioplesc blocul de piatr pân când/ oricum, nu strategia intereseaz , doar who's who.// nu-mi amintesc defel vie ile anterioare, abia in minte ce-am tr it asear , parc salvau ni te degete fine i lungi,/ am trecut prin ridiche toate actri ele,/ inclusiv aia din basic instinct f ca Ele s afle vreodat ./ într-o zi am citit pe faian a din toaleta bodegii un scris cu ro u:/ nu pi a capacu i nu te terge de perete!/ nu-mi amintesc s fi zut vreun film porno/ mai trist i mai gol decât via a mea./ dar a putea m car s fiu în eles i iertat;/ în anu' mor ii tr ie ti i te faci c lucrezi ca mircea.” (anul mor ii).

Exemplu de poezie organic , extract de periplu printr-o vâscoz i andocare de avarie pe o punte slab luminat , între indefinirea drumurilor i podurilor care poate chiar exist a duce îns nic ieri altundeva în afar de dinspre ieri în mâine i invers. O lung coad la via , pe care poetul a ajuns s-o urasc i s-o venereze deopotriv .

Vassily Maximov - Cusutul zestrei

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Constantin CONSTANTINESCU

O via\[, o lume, o epoc[ Constantin Kiri escu, O via , o lume, o epoc , Ed. Sport-Turism, 1979 Aflat în fa a unui manuscris de peste 2000 de pagini de memorii apar inând tat lui s u, Costin C. Kiri escu, fiul regretatului om de cultur Constantin Kiri escu, a notat în prefa a edi iei: „Îl v d i acum, în fotoliul lui favorit, pu in adus de spate, cu un vraf de hârtii pe genunchi i un altul al turi, pe masa de lucru, umplând fil dup fil cu scrisul lui caligrafic. Aceste file aveau s devin ultima lui lucrare: fresca unei vie i, a unei lumi, a unei epoci.”

Constantin Kiri escu a fost un om de tiin , în acela i timp, un om al colii i mult vreme un conduc tor al înv mântului. A tr it o via (ne-a p sit în anul 1965) plin de sui uri i coborâ uri, de munc , de r spunderi, de satisfac ii, dar i de deziluzii. „O via , o lume, o epoc ” în formula redus în care a ap rut în martie 1979, la fosta Editur Sport-Turism, este tocmai povestea acestei vie i, o carte de memorialistic despre care s-a spus, f exagerare, c ar fi o perl în peisajul literaturii de gen.

M-am „întors” s-o recitesc, iat , dup aproape trei decenii, deoarece în paginile ei reg sesc, ca niciunde altundeva, descrierea mahalalei Dichiu, „pe numele ei popular Tirchile ti”, m rginit de oseaua tefan cel Mare i strada Roman (Mihai Eminescu) de la nord la sud, iar de la r rit la apus, de strada Viitorului i strada Tunari, în acest

perimetru a locuit Constantin Kiri escu („pe strada Icoanei, în casele lui Nicolae Macarie”) o bun bucat de vreme i, în cazul când coinciden a nu este lipsit de respect i se încadreaz în limitele bunului sim , acum locuie te autorul acestei evoc ri. Pentru cititor, îns , altul este reperul care merit re inut: în fosta mahala Dichiu s-a ridicat sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei care, ulterior, a devenit Inspectoratul General al Poli iei Române.

Am lucrat în sediul acestei ultime institu ii timp de 35 de ani, zi de zi, f nicio întrerupere. Înc din 1962, când am venit aici, am sim it nevoia s aflu istoria acestei p i a Capitalei. Abia în 1979 am descoperit-o, citindu-i memoriile înainta ului Constantin Kiriescu i am redescoperit-o parc mai proasi mai pitoreasc acum, la reluarea lecturii.

Descrierea mahalalei Dichiu, adic a zonei în care avea s se înal e cl direa Inspectoratului General al Poli iei atrage cel mai mult aten ia cititorului, îndeosebi prin acele pasaje care surprind prin priceperea autorului de a puncta câteva dintre cele mai semnificative aspecte ale „st rii de legalitate” din cartier. „Câte prilejuri de ceart i b taie nu oferea mahalaua! Dispari ia cu b nuial a unor or nii, intrarea câinelui sau a porcului în gr dina vecinului, b taia între promo iile de copii, o discu ie mai aprins pe o chestie politic ... Mai ales duminica i în ajunul s rb torilor, înc ier rile se ineau lan , protagoni tii fiind înc lzi i de la cârcium . Noi, copiii, cuno team meteahna i, în acele zile, pândeam prin vecinit ile seciei de poli ie spectacolul care nu se putea lipseasc . Vine o b taie!, anun a o voce de departe. i, într-adev r, vedeam înaintând spre sec ie clasicul cortegiu. în frunte vardistul de la post, înconjurat de beligeran ii cu capetele sparte, cu sânge închegat prelins pe obraz pân pe c ma a cu mâneci atârnând în fâ ii i p strând în mâini corpurile contondente smulse de la adversar. Urma droaia membrilor familiei i a partizanilor, vociferând, la care se ad uga mase de gur casc . Într-un moment localul sec iei (de poli ie - n.n.) de obicei calm se umplea cu protagoni tii i sus in torii lor, iar glota spectatorilor r mânea în strad . Din untru, când scena se petrecea vara i ferestrele erau des-

chise se auzea vocea r stit a comisarului i a ipista ilor. Înso itorii g gio i i nefolositori anchetei erau da i afar , iar eroii principali erau pofti i cu câte un brânci la beci ca s se r coreasc . Cel mai târziu, ace ti eroi ie eau sp la i, primeni i cu rufele aduse de neveste i împ ca i, ca s se cinsteasc la cârciuma de al turi...”

Constantin Kiri escu reu te de minune desprind din fauna pestri a mahalalei Dichiu - ambulan i, l utari, muscali, nebuni etc. - figurile „cavalerilor ciomagului”, cu reputa ie bine stabilit de scandalagii i b i. Virtuozitatea lor în materie devenea o meserie rentabil în perioadele electorale, când erau înainta i în gradul de agent electoral i angaja i pentru propagand . (...) Este or de închipuit ce se întâmpla la Sec ia 6 de poli ie în timpul alegerilor. „Casa noastr era lipit de localul sec iei. Îmi amenajasem un excelent post de observa ie i, în zilele fierbin i nu-mi sc pa nimic din ce se petrecea acolo (...) am v zut pe agen ii partidului aflat la putere recrutând b ie ii necesari opera iilor de la Tunari; vardi ti îmbr cându-se civil ca s mearg s voteze; oameni schimbândui între ei paltoanele i c ciulile ca s voteze de mai multe ori. (...) La sec ie se predau lec ii despre felul cum trebuie completat buletinul de vot pentru a fi valabil sau nul i s întocmeau listele aleg torilor care trebuiau opri i de la vot, a celor care trebuiau sc rm na i sau teroriza i. (...) Din când în când la sec ie sosea vestea c la localul de vot de la Tunari s-a produs o înc ierare spontan între propagandi tii partidelor adverse. Un roi de vardi ti, jandarmi i civili se n pusteau afar din sec ie spre teatrul de lupt . Dup un timp ap rea i cortegiul beligeran ilor într-un vacarm asurzitor.”

Aspectul pitoresc al descrierii mahalalei „electorale” Dichiu este îngro at atunci când autorul - de-altfel un excelent memorator al evenimentelor - evoc i câteva nume de agen i electorali din fauna ciom garilor: Olangiu, Nae Jum rea, Ghi din Doispce, Nastrapelea, Ni Friptu, Fidot, Gogân , precum i ale unor celebrit i care îi foloseau: Popa Tache din C midari, Iile Geamba u, Nae Temelie i al ii.

Ce ne mai ofer „O via , o lume, o epoc ”? înc multe lucruri care n-au înc put aici. Citindo, cititorul le va afla, cu siguran .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Livia CIUPERC{

Prima monografie dedicat[ “ctitorului limbii noastre literare” Vasile Oltean, Diaconul Coresi, Ed. Basilica, Buc., 2019, 272 p.

Suntem în fa a unei monografii dedicate Diaconului Coresi (1500 -1583), prin str dania distinsului cercet tor, preot prof. dr. Vasile Oltean, director al Primei coli Române ti din cheii Bra ovului. Un studiu minu ios, la încununarea c ruia stau nu doar cercet rile întreprinse de mul i dintre înainta ii domnieisale, cât, în primul i în primul rând, bog ia de c i i manuscrise existente i consultate în arhiva Muzeului bra ovean.

Monografia Diaconul Coresi este un adev rat studiu tiin ific, bazat pe o documentare comparatist i este dispus în patru capitole: Geneza, Începuturile tiparului bra ovean, Diaconul Coresi, Epilogul. În primul capitol, Geneza, autorul prezinevolu ia tiparului. Sunt punctate anevoioasele etape de evolu ie, de la „logogramele i fonemografele”, acele „semne grafice miraculoase” care au „îmbr cat”, la începuturi, „haina tiparului” pân la sistemul de tipar in-

ventat de Johannes Gutenberg (c.13981468), în jurul anului 1450.

Ce e drept, istoria tiparului este mult mai complex , în sensul c s-au descoperit lucr ri tip rite - prin „xilogravur ” - în China anului 868 (la Dang Chieh), respectiv, 1045 (la Pe Sheng), bine tiindu-se c , între timp, în Europa, se va fi folosit, ini ial, tiparul „mobil”. În acest sens, amintim pe olandezul Laurens Janszoon de Coster (c.1370-c.1440), pe bavarezul Hadrianus Junius (1511-1575) i pe Jean Brito de Bruges (? 1415-1484). i totu i, conform atâtor tip rituri i documente analizate, în timp, de c tre profesor doctor-scriitor Vasile Oltean, reiese c tiparul va cunoa te o evolu ie interesant , iar analiza aceasta impune o mare responsabilitate din partea cercet torului. A adar, în urma investiga iilor întreprinse, reiese c „inven ia caracterelor mobile” este atribuit medicului italian Panfilo Castaldi (c.1398-c.1490). În Fran a, s-au descoperit „acte oficiale”, datate 14441446. O „cronic coreean ” afirm c , „în jurul anului 1392, a fost instituit o administra ie editorial pentru turnarea literelor i imprimarea c ilor”. Textul unei „solii” imprimate pe „pânz ”, dateaz de la 1245. În Japonia se conserv „cel dintâi model de tipar tabelar”, datând din anul 770.

O prim i esen ial concluzie este c „tiparul a existat înainte de fabricarea hârtiei”. i pân la inventarea acesteia, s-au folosit pânza, lemnul sau chiar ceramica. Pân în anul 1500, tip riturile poart numele de incunabule, iar literatura de specialitate, afirm autorul recentului volum, a inventariat circa 40.000 de incunabule, realizate începând din anul 1445 (Mainz), iar în unele dintre acestea, se face trimitere la evenimente strict române ti.

Ca urmare, în rile Române tiparul va lua na tere „pe terenul unei îndelungate tradi ii a scrisului confirmat de numeroasele manuscrise din veacurile XI-XVI, copiate în chiliile din m stiri, a bisericilor de mir sau a

cancelariilor voievodale”. i merit a re ine primul centru tipografic va fi înfiin at la Târgovi te cu o prim lucrare, un Liturghier, datat 1508; cel de al doilea centru tipografic fiin ând la Sibiu, prin consemnarea unui Catehism românesc, datat 1544 (volum pierdut) i un Tetraevanghel slavo-român (1551), descoperit în Rusia de c tre slavistul bra ovean Ioan Bogdan (p. 9-20). În capitolul al doilea al prezentului studiu, autorul insist asupra „începuturilor tiparului bra ovean”, cu detalii privind activitatea de tipograf al umanistului Johannes Honterus (1498-1549) i al vrednicului s u urma , Valentin Wagner. O succint , dar atotcuprintoare prezentare a celui mai însemnat umanist al Bra ovului în plin secol al XVI-lea, cu a sa important lucrare, Cosmographia sau Cronographia Transilvaniei (1532), în care recunoa tem men ionate „Moldaviae Terminus” i „Valachiae Pars”. Pentru ca în edi ia definitiv a vastei sale lucr ri (1542), savantul sas transilv nean s acorde un mai generos spa iu Daciei, „Al Europei plin centru îl in al dacilor ri” (versul 271).

Nota ii extrem de interesante ne dezv luie capitolul al patrulea, dedicat „altor tipografi din Transilvania”, respectiv, Sibiu, Blaj, SasSebe , Alba Iulia (B lgrad), Cluj, Buda (p.

211-247). Îns , cel mai atotcuprinz tor capitol este cel dedicat Diaconului Coresi (p. 56-210). Pe baza acumul rilor înainta ilor s i, ni se ofer câteva „elemente” biografice, unele incerte, pe care istoria, totu i, le accept ca plauzibile, începând cu afirma iile formulate de primii „biografi” ai venerabilului diacon Coresi i anume, c a tr it în perioada 1525-1600. În conturarea originii i genezei familiei Coresi, avem în vedere pe istoricul tefan Stoica Nicolaescu (1879-1941) - cu al s u studiu Diaconul Coresi i familia sa („Revista pentru Istorie, Arheologie i Filologie”, Bu-

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cure ti, 1909) i pe Lucian Predescu (19071983) - cu monografia Diaconul Coresi (Tipografia „Bucovina”, Bucure ti, 1933, în forma ei ini ial , o tez de doctorat, sus inut în fa a comisiei de la Facultatea de Litere i Filosofie din Cluj). Ambele lucr ri sunt urmate de câte o bibliografie foarte bogat , care dovede te interesul sporit, înc din zorii secolului al XIX-lea, privind tip riturile române ti.

Cercet torul-profesor Vasile Oltean respect , cronologic, investiga iile întreprinse, acordând o aten ie deosebit istoricilor Ovid Densu ianu (1873-1938) i Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920), cu ale lor afirma ii formulate în Istoria literaturii române (1894) i respectiv, Istoria Românilor (1986). În ciuda diversit ilor de opinie, cert este activitatea tipografic a Diaconului Coresi, la Bra ov, este foarte bogat i extrem de important , ca „patron” al tiparului s u. Lui îi dator m „implementarea limbii române în ile tip rite” (cu prec dere, cele de la Braov). Cât despre „începuturile i biruin a scrisului în limba român ” nu putem omite i contribu ia lui Petre P. Panaitescu (1900-1967).

Profesorul Dr. Vasile Oltean ofer cititorului actual o analiz pertinent asupra tuturor lucr rilor tip rite de c tre Diaconul Coresi care, de altfel, reprezint marea zestre a Muzeului Primei coli Române ti din cheii Braovului. i cum tip riturile lui Coresi sunt de importan capital , se cuvine m car s le numim: Micul Octoih Bra ovean (12 iulie 155614 ianuarie 1557), Triod-Penticostar slavon (8 iulie 1557-1 iulie 1558), Catehismul românesc (1559), Pravila Sfin ilor Apostoli (1561, 1570-1580), Tetraevanghelul românesc (1560-1561), Tetraevanghelul slavon (1562), Apostolul românesc (1563, 1566), Molitfelnicul românesc (1564, 1567), Cazania I Tâlcul Evangheliilor (1564, 1568), Tetraevanghelul slavon (1565-1566), Octoihul slavon (20 ianuarie - 29 iunie 1567), Liturghierul slavon (1567-1568), Psaltirea slavon (1 iunie - 30 noiembrie 1568), Psaltirea româneasc (1568), Liturghierul slavon (1568-1570, 1588), Sbornicul slavon I (10 ianuarie - 10 iunie 1569), Sbornicul slavon II (12 iulie - 6 decembrie 1569), Liturghierul românesc (1570), Psaltirea româneasc (1570), Psaltirea slavon (1573, 1570-1575), Psaltirea cu Ceaslov (1572-1573), Tetraevanghelul slavon (1574), Octoihul slavon I (12 mai - 20 octombrie 1574), Octoihul slavon II (25 ianuarie - 23 august 1575), Psaltirea slavon (1576, 1580), Psaltirea bilingv slavo-român (1577), Psaltirea slavon (1577) + (1577-1580), Triodul slavon (24 august 1578 - 26 martie 1579), Octoihul mic slavon (1578), Tetraevanghelul slavon

(1579) + (25 februarie 16 mai 1579), Sbornicul slavon (20 mai - 11 noiembrie 1580), Tetraevanghelul slavon (1583), Liturghierul slavon (1588), Psaltirea slavo-român (1588) amintind c fiecare titlu este înso it de o analiz minu ioas i cu reproduceri în facsimil (p. 56 - 210).

Aceasta reprezint opera de-o via a Diaconului Coresi - din perioada bra ovean . i pe baza tabelului reprodus de autor, la paginile 251-252, reiese c zestrea tipografic a Diaconului Coresi însumeaz 36 de lucr ri.

La data când Diaconul Coresi tip rea toate aceste lucr ri, limba român cuno tea prin el un proces avansat de cizelare. Tocmai de aceea, P rintele Profesor Vasile Oltean îl considepe Coresi „ctitorul limbii noastre literare”.

Pentru confirmare, reproduc o fraz oferit mereu drept model, extras din Tâlcul Evangheliilor (1564): „Dac am cetit, bine am socotit i am aflat toate c tâlcuiesc i mie toate-mi pl cur . i am scris cu tiparul vou , fra ilor românilor, s v fie pre înv tur . i rog, fra ii mei, s citi i i bine s socoti i ve i vedea voi în iv c e m rg ritarul i comoara ascuns într-însa”. În adev r, s recunoa tem, acest „m rg ritar” nu s-a format tocmai lesne. Dac în Muzeul Primei coli Române ti din cheii Bra ovului exist un manual colar de secol al XI-lea - al XII-lea, asta înseamn c cizelarea limbii s-a produs pe o durat de peste o mie de ani. M ve i întreba unde sunt dovezile? Nu mai este cazul. Manualul colar i tip riturile lui Coresi sunt suficient m rturie. alte întreb ri. Roata istoriei este roat sfânt . Afla-vom, cândva, dar cu ceva mai mult r bdare!

Cât dreptate are Johannes Honterus, „Omu-i st pânul puternic ce fa a p mântului schimb ” (Cosmographia, Cartea a IV-a, versul 926)! Trudnica, perseverenta i mig loasa munc a înainta ilor no tri se cuvine cunoscut i pre uit . De aceea, îndr znesc a spune c monografia dedicat „p rintelui scrisului în limba român ” este util nu doar studen ilor i cercet torilor în teologie, ci tuturor acelora care doresc pe de o parte, s se familiarizeze cu termeni sacri, precum: „octoih” („carte de cânt ri pe opt glasuri”), „catehism” („carte de înv tur ”, „psaltire” (carte bisericeasc de ritual) etc., dar, mai ales, în eleag evolu ia scrisului în limba român de la începuturile ei.

Pentru minu iozitatea i subtilitatea analizei întreprinse asupra activit ii complexe a Diaconului Coresi, sunt îndrept it s afirm prezentul volum este mai mult decât o monografie, este un studiu aprofundat privind zorii literaturii medievale române ti.

Toat pre uirea i gratitudinea noastr autorului, pr. prof. dr. Vasile Oltean.

37

C[r\i primite la redac\ie

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Maria Diana POPESCU

“Iar c`nd cu miei va ninge prin ponoare...”

Pentru Nicolae M tca (lingvist, cercetor tiin ific, fost Ministru al Educa iei al Republicii Moldova, în perioada 1990-1994, profesor universitar la Universitatea de Stat din Moldova i Universitatea Pedagogic „Ion Creang ” din Chi in u, doctor în filologie, publicist i poet), spa iul c ii reprezint locul de manifestare a spiritului creator de valori, dimensiunea de tip superior a existen ei umane. Cartea sa de poezii „Iar când cu miei va ninge prin ponoare...”, vol. I, ap rut la Editura „Tipo Moldova”, este cartea care face inima cititorului s zboare prin lirism pur, pe t rîm estetic, spre vers de mare fine e, spre un gen de medita ii carteziene, puncte în care poemele scap lumini, pentru c elementul generator de sensibilitate gliseaz pe doi vectori de foc: iubire i emo ie de mare profunzime. Asemeni medita iilor lui Descartes, volumul în discu ie se arat a fi un exerci iu de inspira ie, gîndire i tr ire pur , cu o diagnoz persuasiv , contagioas - un tratat liric ce privilegiaz tehnici dialectice i retorice, asemenea medita iilor devo ionale, în spe , fa de sentimentul iubirii i persoana iubit („Între mine i tine”, „Arc voltaic”, „Dincolo-dincoacele”). Între cei doi poli - poetul Nicolae M tca

i poezie - inspira ia e ca un fulger, o leg tur electric de m tase dinspre cer spre p mînt.

Tr irile par ale unui înger cu o înf are magnific (trezit printr-un miracol la con tiin de sine), cu un aer sublim de permanen suprafireasc , al c rui suflet se afl într-o vie contempla ie, în astral i vis toare cre tere.

Acest înger peregrin, în elept, original i ciudat, care se rostogole te cu toate metaforele prin iubire („Prin i în dornele dragostei, f ceam tumbe i rumbe în univers ca nebunii/ dou sósii uitate de Dumnezeu i de lume,/ fóchii ai nim nui, ale sor ii fiastre./ Nici nu mai tiu: noi ne rostogoleam în jurul Lunii/ sau Luna - în jurul dragostei noastre”), „scrutând necuprinsul”, scriind un tratat de dorin e, pictînd tablouri din „stropii de rou ”, schi înd desene „cu fiecare bob de nisip”, neuitînd „cîntecul lebedei” sau dulcile miresme ale vie ii: „E-atâta ozon în livada cu vi ini/ i-atâta candoare,/ c , beat de t ria de aer de ploaie vernal ,/ te temi respiri./ Doar livada respir ”.

Poetul Nicolae M tca deruleaz filmul inspira iei în pa i len i, realizînd stop-cadre luminoase i proeminente, înregistrînd, prin tehnica ralanti-ului, universul l untric, venind spre noi pe c ri de dor, numai de el tiute („Întreab floarea”), cu întreb rile retorice ale eului liric („Prea multe v d?” „Mai suntem?”), hr nindu-se cu fructe secrete, efectuînd prim-planuri asupra vibra iilor esen iale pentru fiecare poem în parte: „ i se f cea c venise i s zbori/ la balul deadio de la „Eliade”./ M tasea- i curgea transparent serpentin ,/ ca valul de mare pe trup nereid./ i trupu- i curgea, pe sub rochia fin ,/ ca raza de soare pe miri ti de grâu”.

Poezia devine, astfel, confesiune ontologic , încercare de salvare prin taina metaforei, prin substan a liric , ambele fuzionînd organic cu tonalitatea delicat , cu onestitatea stilistic . Volumul are gustul dulcilor nelini ti, al be iei senza iei („ i dulci, i amare”), al prospe imii, candorii, vitalit ii, neîntrez rindu-se nimic din asprimea la mod a poeziei gr bite, postmoderne. Menirea cititorului este s ia cuno tin de inefabilul poetic, s scoleasc resorturile l untrice, s se trans-

forme în secundar i s m soare l untrul poemelor i universul creat de poet („Cu-arípilen bern ”, „Cea mai aprig lupt ” „Odesa vara”), s decripteze mecanismul lirismului, care d profunzime i substan : „Nu, nu se va întâmpla, desigur, nimic./ N-are s vin sfâr itul lumii./ Nu va veni nici judecata de apoi./ Vor reveni, ca i alte d i, rândunelele./ Va înflori, la aceea i vreme a sa, liliacul./ Iasomiile- i vor scoate din l zi rochiile lor de mireas ...”. Atitudinea estetic fa de teme, fa de proprietatea limbajului, adecvarea mijloacelor la tonul intern, coeziunea, simetria între diversele planuri, i fuziunea lor, atît de intim lefuit , par a fi ondularea ce recade la nesfîr it în ea îns i, poetului nelipsindu-i nici sublima seduc ie liric . În acest univers cu ax i sens, doar strig tul poetului pare forma unei posibile comunic ri a vidului cu vidul din el („Vine toamna”).

Cititorul se va l sa p truns de temele contemplate, dispus s le reia pe cont propriu, tocmai pentru a le tr i odat cu poetul, pentru a angaja întreaga sa evadare în iubire, aceasta însemnând tezaurizarea dorin elor de armonie i puritate ale unui suflet cutremurat de iubire i dorin e, v dite nu doar în în elesuri, ci i în discursul elegiac cu elemente de oniric, pentru c poezia îi satisface poetului nostru nevoia de certitudine, de alinare a triste ii, a fragilit ii i trecerii a tot ceea ce este omenesc. Medita ia iubirii („Iubire, tu”), a îndoielii („Nu pleca”), a geloziei („Un tren venit, un tren plecat din gar ”, „Adamic ” „Fiindc iubesc”), medita ia neg rii sau a invers rii, medita ia admira iei sau a dep irii ei, sunt exerci iile prin care poetul Nicolae tca trece de la sim irile comune la sim iri filosofice, acestea fiind fundamentele metafizicii sale poetice. Discursul liric pariaz pe un nucleu nesupus mor ii, ci rezisten ei în timp, ca i cum poetul ar scrie versurile, iar Dumnezeu, nev zut, ar pune semnele de punctua ie. În cânt rile i încânt rile volumului se face sim it direc ia liriciz rii maxime a eului, orientare a spiritului spre propria sa explorare, socotindu- i fiin a fireasc în ea îns i, trecînd ca un fir de m tase aprins prin

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

istorii i mitologii, cu acel „Cunoa te-te pe tine însu i”, prin care Socrate a revolu ionat cadrele gândirii filosofice: „Am început a vedea cu inima/ i partea nev zut a lucrurilor:/ un soare care demult a apus,/ miezul mântului respirând anevoie ca în sala de reanimare,/ însu i p mântul rostogolit pe o coas-t ,/ iar al turi - pârghia lui Arhimede/ amenin ând s -l arunce pe alt planet ”.

De aici, raportul extrem de delicat între fiin a singuratic , sfî iat de nelini ti, i instrumentul magnific al poeziei, care îi permite accesul în lumea pl smuirilor, esut din iubire, pe care o vede ca pe un fulger orbitor: „Zbur m/ la chemarea ielelor dragostei/ ca ni te efemeride/ spre lumina orbitoare a focului,/ f a b nui cumva/ c orice punct de pe traseul îmb tor/ este/ un început al dispari iei noastre.../ Cu orice clip tr it apunem”. Cu alte cuvinte, o sete doritoare de a fi totul, de a fi totdeauna în iubire, de a trunde în fiin a iubit , de a se extinde în nesfîr irea spa iului, de a se prelungi în timpul sfâr it, f a înceta, s fie un eu concret, omul din carne i oase, întov it de regrete, de ap toarea team de iubire, dar i de moarte („M cheam cocorii”, „Spre moarte alerg”, „În prag de soroc, când zeloasa cu coasa va bate, nativ...”). Spa iul poeziei îi ofer poetului Nicolae M tca posibilitatea de trecere din real spre nucleul liric maximal, prin iubire i suferin , devorat de pasiune, chiar sub mantia nud a lirismului, însemnând, totodat , lupt i agonie, expresie a experien elor pasionale sau modalitate de ai f uri, multiplicat , personalitatea pe care i-ar fi dorit-o; de a se multiplica i construi în cititori, care vor r mâne încânta i dup examinarea reac iilor afective, dup sondarea nuan elor pasionale: „Te uit , frumoas valah ,/ Cum ninge cu miei peste noi/ i mieii se-adun -n troiene,/ Troienele-n turme de oi./ Spre ceruri când urci/ fantasm prin magica

noapte polar ,/ Mi-nghea privirea i sângele sudic, i gândul,/ Dar, stan cum sunt,/ plec i- i s rut pa ii sfin i de pe bolt / Cum cade-n genunchi Golful Finic în bra ele Névei”. Acestea toate dau poeziei sale dinamism, prospe ime i ecouri cu vigoarea unui uvoi de lav în plin erup ie, ca atunci când, privind Universul, consta i c , mai aproape i mai din untru îl po i privi în tine însu i.

O constela ie de argumente, de-o considerabil rezisten interioar i valoric , se pot statornici în carte, unde, un sensibil orizont de vibra ie l untric ne atrage parc dup sine, cu necesitate. Rela ia pe care poetul Nicolae M tca o are cu poezia este stabilit de inspira ie, limbaj, muzicalitate i de sfera sensibilit ii. Poetul st de vorb cu cititorul, nu numai cu mintea i cu gîndurile, ci cu tot corpul i sim urile, cu sângele i m duva, cu fibrele i nervii esuturilor, cu toate celulele, cu tot sufletul i cu toat puterea sa creatoare, cu întreaga fiin , presupunând pasiune dar i arbitrarietate. „...Tu, care treci prin to i nervii esutului corpului meu/ cu ge ile zborului de rândunele de sub streaina casei,/ cu volutele rochiei de mireas / în care planeaz eteric livada cu vi ini,/ cu rumoarea spicelor date în pârg/ când aud cum glisez arcu ul de gresie sub muchia coasei,/ cu aroma gutuielor coapte/ ce îngân ip tul trist de cocori i-adierea zglobie a primilor fulgi,/ tu, care-mi fluturi batista albastr de dor de pe punte,/... auzise i i tu/ cum în lini tea nop ii, dup -ntâiul cântat al coco ilor,/ plângea un delfin/, inexisten -a mea dulce?/ Era inima mea”. Arbitrariul însemnând, în spe , afirmarea constant a sentimentelor i pasiunii omului-poet - omul în carne i oase, care se na te, gânde te, iube te, moare, moare de nenum rate ori în poezie: ii minte?/ În seara aceea venisem i spun c / m duc./ În camera ta se l saseo t cere ca la r stignire./ O cándel -n col i-ntindea, obosit de moarte, genele sale/

Vassily Maximov - Sanie

39

de plumb./ i mirosea a leandru,/ a cimbru,/ a lev ic i-a/ frunze de nuc.”, omul care sper , se întristeaz , merge i poate fi auzit, omul care sufer , omul care ofer Universului autobiografia-i liric , m rturiile intime, expresii ale celor mai profunde sentimente de iubire („Te-oi zidi ca Manole”, „Tu”, „V place Brahms?”). Întîlnirea de excep ie cu dialogul l untric, cu iubirea i fiin a iubit , cu natura, Dumnezeu, cu experien ele profunde, cu expresiile spontane, fr mînt rile intime, adeseori, paradoxale, dar pline de autenticitate, coresponden ele subterane dintre structura creiei i via a poetului, angajeaz registrul liric în acte de tr ire pur , iar cheile concrete ale angaj rii - dorin a, speran a, rug ciunea, scufundarea în sine a eu-lui poetic, contopirea extatic cu iubirea enun iativ , cu revelarea de sine a eului l untric - stau gata s primeasmomentul pierderii sau pe cel al gra iei, cu toat fiin a poetic , în cele mai frumoase i valoroase bijuterii lirice: „M -mb ta i ca vinul”, „Noaptea, un ip t de albatros”, „Ca i când, ca i cum”, „Epigoni”, „Vernale ploi, celeste herghelii”, „Dac eu i nici tu”, „De mân cu taica Einstein”, „Speran ”, „Vreau i fur...” , „Gara de Nord”, La ”Caru' cu bere”, „De dincolo de moarte”, „Nebuloasa Iubire”, „Caisul”, „Scrisoare din Sankt-Petersburg”, „Vezi, inelele frun ii...”, „ i numai salcia...” „Cântecul lebedei”, „Dar va veni o zi”, „Din prima epistol (imaginar ) a sfântului apostol Pavel c tre Mântuitorul lumii”.

Coresponden ele ingenioase dintre structura crea iei i via a poetului reu esc miraculos s transforme poezia într-un seismograf al exploziilor l untrice, chiar i atunci când acestea nu au izbucnit din freatul tr irilor proprii, ci au fost proiectate con tient i inteligibil în versuri de o nobil frumuse e. A adar, un poet inspirat i extrem de sensibil, operînd, uneori, cu no iuni culturale ale unor civiliza ii apuse, ne invit întrun templu de medita ie cartezian , unde teluricul, mitul i elementele fundamentale ale Cosmosului sunt reunite în chem ri erotice, femeia iubit fiind divinitate a liricii sale: „Nu se va întâmpla, desigur, nimic./ Ci numai urletul c rnii, de fiar ,/ erupe-va când din trupu- i în fierbere/ zguduind universul, vei în elege/ cât de mult te-am iubit./ Chema-vei iar ./ i-atunci/ s vâr i-se-va taina:/ Deschide-s-a cerul. P mântul desface-s-a”. adar, volumul I „Iar când cu miei va ninge prin ponoare...”, r spunde unei nevoi culturale a vremii, unei forme de exprimare autentice i valoroase. S vedem în poezia profesorului universitar doctor Nicolae M tca documentul viu al unui destin poetic rasat, aflat la altitudine, cartea spre analiz , fiind un pas maiestuos în numele Institu iei Poetice.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Nicolae M{TCA}

Betleem moldav Ca-n Betleem, te-mbat vraja i firescul.

La Ipote ti e totul Eminescu: Biserica lui Iorga-i Eminescu, Un pumn de rn -n cript - din Ardeal, su ele din vale-s Eminescu i-i Eminescu buciumul din deal.

Acolo codrul tace Eminescu, Izvoarele suspin Eminescu, Se-avânt -n ceruri p ri Eminescu, Zbor ciute Eminescu peste v i.

Acolo iarba cre te Eminescu, rile alearg Eminescu, Sub un salcâm a teapt Eminescu Fecioara-n alb cu dorul de luceferi.

Acolo teiul ninge Eminescu, Eminesciane te se iube te, Luceaf rul r sare Eminescu i tot la fel - de-a pururi - nu-asfin te. pot a vrea, de-o fi s plec spre z ri cere ti, mântul rii s -l s rut la Ipote ti.

Exploratori m de zor în rocile pendinte.

Nici eu Orfeu nu sunt, nici tu herald.

Eu sunt c ut torul de cuvinte, Tu e ti exploratorul de smarald.

Ne-am r cit, dar gândul ne împac : Ne-om reg si-ntr-o sfânt zi cu soare,

Eu, s Tu, s

torul de cuvinte-n piatr seac , torul de smarald la fund de mare.

Ne-om reg si în lava cea fierbinte Sau într-un verde rece de smarald, Eu, cioplitorul de bazalt întru cuvinte, Tu, cioplitorul de cuvinte în bazalt. i va dispare orice discrepan : Un larg de mare i de munte-un pisc Vor sta ca soclu numelui speran Cuvântului iubire obelisc. m de zor în rocile pendinte.

Nici eu Orfeu nu sunt, nici tu herald.

Eu sunt îmblânzitorul de cuvinte, Tu e ti îmblânzitorul de smarald.

Am vrut cândva Am vrut cândva s i scriu o poezie Cum nime-n lume n-a mai scris-o, nu, Dar n-am putut s i scriu o poezie, ci poezie e ti, frumoaso, îns i tu.

Am vrut, apoi, s i cânt o melodie Cum nime-n lume n-a cântat-o, nu, Dar n-am putut s i cânt o melodie, ci melodie e ti, frumoaso, îns i tu.

Acum citesc superba- i poezie, Un alto-nzei, ce Domnul mi-l d du, i-s fericit, în dulcea armonie, ci zeia altoe ti, frumoas , îns i tu.

Uite-o, vine Uite-o, vine felin i te-mbat vergin Dragostea Uite-o, pleac ,-a l sat Un altar profanat Dragostea Vine hesperidar i î i toarn nectar Dragostea Pleac -n zori medein i î i toarn venin Dragostea

Vassily Maximov - Interior

Vine-afrodisiac Te vr je te-orgiac

Dragostea Pleac eolian i te las orfan Dragostea Uite-o vine vârtej i te-ncercuie vrej Dragostea Uite-o, pleac -acvileu i r mâi marmoreu Dragostea Uite-o, vine n ier i te urc la cer Dragostea Uite-o, pleac râzând i te bag -n mormânt Dragostea

Dac eu i nici tu Dac eu nu eram i nici tu nu erai, Pentru cine-nflorea liliacul în mai?

Pentru cine da spicul ca vrabia-n mai, Dac eu nu eram i nici tu nu erai?

Dac eu nu mai sunt i nici tu nu mai e ti, Cui îi face din ochi raza lunii-n fere ti?

Cine joac de-a gaia cu a trii cere ti, Dac eu nu mai sunt i nici tu nu mai e ti?

Dac eu n-oi mai fi i nici tu nu-i mai fi, Unul altuia cum i-n durere-o zâmbi?

Cum vom trece prin vreme i cum ne-om iubi, Dac eu n-oi mai fi i nici tu nu-i mai fi?

Ca i când, ca i cum Dup ani de vis ri, întâlnitu-ne-am când, ca i când nu eram, ca i cum nu erai, nu p eam, ci zburam ca doi îngeri prin rai, ca i cum nu erai, nici eram ca i când.

Din picaj revenim când, pe poart intrând, ca i când nici n-a fi, ca i cum nici n-ai fi, o fantom roste te t ios: „C'est fini!”, ca i cum nici n-ai fi, nici n-a fi ca i când.

Pe t râmul cellalt întâlni-ne-vom când, ca i cum nici n-oi fi, ca i cum nici vei fi, ne vom prinde de mâini i-om zbura-n ve nicii, ca i cum nici vei fi, nici voi fi ca i când.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Drago] GELU

Înserare Umbrele cu aripi stufoase, somnolente, cuprind dep rt rile.

La ore ne tiute de nimeni vine înserarea tiptil ca o felin desprins cu întunericul Pe un pisc al singur ii lui i-au întemeiat mo ia corbii i caprele negre exploratori ai în imilor dense.

Muntele geme arareori, cre te i descre te precum pântecul femeii la soroc.

Clipele r mân în casa aceea în care, ba ne-am iubit, ba am murit.

Doar ochii t i r mân într-ai mei atunci când înserarea dispare ca o mireas furat !

La rând vin visele cu Fe i Frumo i i Ilene Cosânzene E vreamea basmelor!

Privim în aceea i direc ie Motto: „Dac tu e ti o pas re, sunt i eu o pas re” Noaptea trecut am visat un poem lung cât o pagin de revist scris cu litere caligrafice motiv pentru care nu-l pot reproduce îl povestesc pe scurt Descrie-mi, Doamne inuturile în care nu am c lcat i înf area Ta de i exprimarea- i nu o voi pricepe poate iar tu, Doamn deseneaz -mi un tablou care s -mi in de cruce seara la culcare Fiindc eu am fost îndr gostit doar de cuvintele mai lungi ca Ecuatorul

motiv pentru care alalt ieri le-am tr dat Pe tine, nu de i prin venele mele nu curge sânge ci trec doar vânturi amirosind a toamn târzie Iar într-o noapte chiar a venit Toamna i într-o clipit m-am dumirit ea se nume te simplu Doamna Pentru care sunt în stare m împrietenesc i cu Moartea i s ne facem fra i de cruce s tim nici eu i nici ea care pe unde s-apuce Tu s ai grij îns Doamn tocmai acum prin fa a ferestrei tale mai trece gr bit un anotimp...

Te a tept... când via a mea cap alt sens optindu-mi am nevoie de o nou dimensiune în aerul ce ne desparte tânjesc cu dorul de-a fi noi doi prin fereastra inimii b trâne cerul albastru i zborul pesc ru ilor se oglindesc în mare nelini tit a tept -mi mângâi sufletul cu un strop de fericire vii precum o pas re m iastr din înaltul cer s te cobori cântând

îmbr area ne in strâns ca tot ce ne mângâie i ne înconjoar aprind în inimi tainic i nemaiîntâlnit via .

Din dragoste Când sângele nostru Va fi înflorit Pe buze str ine Las -m s cad Lâng nop ile lungi Ca s te pot trezi Cu o b taie de inim .

Poveste Craii nu-s doar în legende Au avut i au neveste Necurate se tot spune Oricum nu le putem da nume Vin din vremi trecute i merg nu se tie unde Pân la marginea gândului Ori a P mântului...

uit... uit rar la cer; Da, m-am împiedicat de o p die Cerul e a a cum vrea el i-l tim Mândru i rece, celest!

Numai Steaua Polar E c uz vrednic , dintotdeauna ea întreg Universul Ar fi mai s rac Cu o idee definitorie a Sa. M-am împiedicat de o p die i cerul e mai aproape de mine Ca niciodat ...

Tr iri Tr irile mele cu tine se strecoar ca noapte-n zi, nimic nu îmi las palpabildoar mirajul iubirii robit ...

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Vasile BELE

Picteaz -m în albastru...

credincios aceluia i fo net de salcâm

Dintr-o frunz de cire plin de alb a c zut un s rut care m-a chemat s i fiu rou i fie iubir... s i fie galaxie -mi fii lacrim zei cu chip de fo net de vânt...

i câinele va l tra dup adierea de vânt i nop ile ni se vor sc lda în fluturi i lumina va curge printre fo netul unui salcâm iar eu voi fi a ezat între gândurile unei lacrimi pân m va s ruta roua unui fo net de salcâm...

Printre s rut ri trandafirul ro u s-a transformat în potir în care am pus stropi de rou altar s i fie dup ce valul va deveni inim de curcubeu...

Totul va fi albastru dac m vei picta în strop de lacrim cu gust de rou

Inim de lacrim albastr i-am scris pe rou de inim pe lacrim albastr despre vânt, soare, stele, lun , patim mi-a r spuns stânca...

Dintr-un salcâm înc rcat de vânt a c zut un fluture galben i fie m or într-o privire de lumin ...

Ro u-aprins s-a transformat în inim de lacrim albastr potcovit i în zâmbet de rou -i fie umbr unui gând i mi-a optit printre picuri de vânt rut -m ... iube te-m ... alung -m ... calc -m ... iar ecoul îmi r spundea albastru... galben... rut... lacrim ... alb...

Fo net de salcâm (1) Picteaz -m cu a dimine ii rou îmbie-m cu lacrimi din fo netul vântului sculpteaz -m în vânt -m fo net de salcâm i-apoi iar picteaz -m în curcubeu -?i fiu...

-mi fii...

-i fiu...

Fo net de salcâm (2) rut -m i pleac pe roua curcubeului iube ?te-m ... s -mi plac ... s -mi plac lacima de rou i fo netul de vânt privesc spre floarea de cire sunt fo net r cit pe câmpul unei iubiri sunt fo net de salcâm i umbr din inima aceluia i curcubeu... sunt zâmbetul unei priviri sunt umbra unei s rut ri îmbrac -m în frunza de rou i fiu...

-mi fii...

-i fiu... i cire ele vor mirosi a lacrim i iubirea unei lacrimi va deveni patim iar greierul î i va termina simfonia dup curgerea unui vânt da! vântul va curge lin... precum izvorul din stânca de mir plin de albastru a am s i d rui cele patru anotimpuri iubire... dragoste... s rut... fericire... i-apoi vom porni spre un fo net de salcâm Fo net de salcâm (3) Iubire... adast lâng un fo net de salcâm te va a tepta Euterpe... i-un curcubeu care se vor prinde într-un vals ce se vrea terminat doar dup ce lacrima va deveni frunz de vânt fo net de salcâm pentru ca s i fie lacrim de iubire adast lâng fericirea unei lacrimi cer ind clipe i d ruind anotimpuri de iubire nu m chemi în rou

dar îmbrac -m în vânt eaz -m între vise calde i iubiri de domni ferecat în iatac ruie te-m unor anotimpuri de gânduri dar îmbrac -m în vânt pictat în fo net de salcâm nu m chemi în frunza vreunei trecute iubiri vreunui vis trecut m chemi lacrim ... m chemi rou de vânt... m chemi picior de frunz ... i fiu...

-mi fii...

-i fiu unei iubiri fo net de salcâm...

Fo net de salcâm (4) Fericire... fo net de salcâm printre raze de vânt picuri de lun scuturat pe roua unui curcubeu ce adast lâng izvorul gândurilor s race nop ile sc ldate în gânduri iubirile respirate din rou toate îmi amintesc de vremea anotimpurilor care se adun în iubire... în fericire... iubit-o... azi vei fi o lacrim arat -mi lacrima printre iubirile acestui izvor de curcubeu -i fiu anotimpului... privire -i fiu soarelui... gând -i fiu pâine... nop ?ilor cu lun voi sta între gândurile unui greier al turi de Erato... iar zeul Eol va turna dintr-o cup furtun pentru a se auzi prin fo netul de salcâm lacrima va r mâne pictur de magnolie între nop ile unui anotimp sec tuit de iubire... aici deja apari tu zei a iubirii necoapte cu sânii goi... cu coapsa dezvelit ... suntem pe val... suntem valuri de fericire... suntem c lare pe aua unui gând suntem în templul unei lacrimi... noi i fo netul unui salcâm...

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Irina Lucia MIHALCA

Solaris

Miracolul prim verii

Sub pecetea lui Solomon, timpul i spa iul se dilueaz .

Ame itor, cu arome tari, p trunz toare, într-un ritm obsedant, abrupt, dinamic i fluid, sub potopul iubirii o auzi cum geme încet, vrei s -i sim i gura pe trupul t u, buzele ei fl mânde î i caut gustul iubirii.

O sim i cum tremur încet, ah, o sim i!

Mai pa nic decât o piatr ce doarme de sute de ani, vei începe s sim i roua durerii, nodul de lacrimi, miracolul vie ii.

N-ai vrut s g sesc o nou Americ în tine.

Trepte spre cer. Universuri, stele, sori, m ri, pietre.

Capcanele p mântului. Unde e ti soare, unde e ti val, unde e ti piatr ?

O clip e-o via ! Ce mult conteaz clipa!

- Hai, iubito, ia-m în bra e! Desf -te, floare a iubirii mele, -ncep s te s rut cu mângâieri i tremurul dorin ei s -l simt electrocutat, cad pe tine de-atâta nesa dorit, s beau din tine!

Este emo ia diferit de alte emo ii când te gânde ti la mine?- m -ntrebi.

Esen a e unic ! În noapte, o oapt ca o boare. În iarba verde, bucuria ne zâmbe te.

- Unde se va opri emo ia, când va fi clipa?

Nu se va opri, de o sim im torent!

Unde este bariera? Nu exist bariere. În lumea asta nu exist nicio barier .

- Emo ia implic s-atingi ceva sensibil, intensitatea, de-acolo, se propag -n unde. În adâncul meu e ti!

- Cred c , într-o alt via , te-am înnebunit cu iubirea mea sau ne-a fost interzis . Asta vom afla.

O tain sfâ ietoare! Nu sim i oricând, oricum! tii pic tura ce-aduce împlinirea! Asta nu se cite te.

Mi-e foame de tine, iubito, te visez, soarele meu creator de curcubee peste sufletul meu zdren uit de furtuni, te caut prin univers i te g sesc, m uit la tine i descos gândurile, tr irile, visele! Îi sim i respira ia cum tremur , lumin curg toare, realitatea eteric se contope te cu visele tale, ag ându-se de dorin e, înc , neformulate, împins printr-un vortex spre o nou recunoa tere a ceea ce e ti.

Un stâlp de fl ri cerul de-azur î i lumineaz .

Asemeni fiului risipitor, cazi în genunchi, aplecat în fa a desfacerii z vorâte în lacrimi, de parc ai privi pe un geam aburit, se deschid i închid lumi. Îndoielile i întreb rile i-au fost limpezite, prin uniunea sacr a fl rilor gemene.

Fascinat i sedus, acum tii, contopirea oamenilor este un dar, cap propor ii cople itoare. Într-o oglind , în magice pove ti, se desf oar tulbur tor pe ei în i i, reciproc.

O c torie sideral spre tine, doar pentru tine, diamantule, cât timp exi ti, cât timp e ti Tu, cel ce respiri via a!

Pe firul gândului i-a iubirii ne balans m visele turcoaz.

- Sunt peste toate emo iile tr ite de tine, tu m pui s vals m pe jar i s nu schi m nicio durere, nicio arsur , doar foarte aproape pot eu s te suflu.

Iube ti a a cum nu ai mai sim it vreodat .

Via a danseaz . Lacrim , zâmbet, t cere plin , o respira ie adânc , sufletul zboar i se tope te-n sunet pân când exi ti doar Tu i El, e ti Unul, iar restul lumii, departe, estompat .

Total te schimb . Na terea ta.

Lumin . Misterul fiin eaz .

Cuvântul este Unic. Asta-i iubirea!

O prim var multiplicat !

Nu-ncape îndoial , cu mult peste ce putem reda-n cuvinte.

43

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Flora M{RG{RIT ST{NESCU

Pleac -te codre-n p mânt Verde-i codrul meu umbros Doamne! Câtu-i de frumos, -i cu susur de izvoare i-i cu turme de mioare.

Codrule-mi fii frate bun Pân î i mai sunt st pân, prea vin mul i s ne mâie plec m în pribegie.

Pleac -te codre-n p mânt Dar s nu te frângi nicicând, Nici topoare s te-ating i nici maici s nu mai plâng .

De Poarta S rutului mi-amintesc, Doar la masa t cerii de-acuma Voi sta s m odihnesc.

Trist, întunecat i rece Numai eu i nimeni altul Lâng tine voi petrece.

Voi sta singur pe-nserate Gânduri vechi iar m n desc, Nu pot fi-n totalitate uitate Cât sunt om i cât mai gândesc.

Te-am încununat cu stele Suflet candid i zglobiu Pur, str lucitor ca ele fi vrut i eu s fiu.

Safirul din cuvânt

A fost cândva

i-am tot d ruit gândurile mele nunchi de cuvinte i lumin , sfrânte-n pagini, chiar i virtuale i-aproape ne-am inut de mân .

Codrule te las st pân Pe p mântul meu str bun, De m -ntorc cu p r c runt Tu s tii c frate- i sunt,

i-am d ruit nop ile mele albe În care nestemate lefuiam, când din versurile mele salbe Ce ie lume-n zori le d ruiam.

Iar de nu m-oi mai întoarce Oameni, goli i poloboace, be i vinul cel mai bun Pentru mine i str buni.

Citeai c scând sau poate nici atât Cum îmi f cusem eu din noapte zi, Tot lefuind safirul din cuvânt i-l ofeream zâmbind, dar tu nu ti.

La masa t cerii Îmi amintesc c ne-am întâlnit Chiar în Poarta S rutului, Ne-am privit fugar, am zâmbit ie, por ii i anotimpului.

Cât migal i sim ire-ncape Adesea doar într-un cuvânt, Tot pentru tine mai jertfesc o noapte Indiferen a lumii vreau s-o cânt. tie lumea cât îmi e de drag Chiar dac m-a uitat îi amintesc, f ea via a nu-i întreag i greu mi-ar fi acum s-o p sesc.

Nu am avut asupra mea O ramur verde de vâsc, De-aveam n-ai fi putut sc pa De tradi ionalul s rut.

Suflet candid i zglobiu

Cu pa i rari am mers departe Ne-am a ezat la Masa T cerii, Fiecare-n câte-o parte Privind umbrele înser rii.

Te-am încununat cu stele Suflet candid i zglobiu Pur, str lucitor ca ele fi vrut i eu s fiu.

Coloana Infinitului str pungea norii O priveam adânci i în gânduri, Spre apus se îndreptau cocorii Toamna târzie-i mâna în cârduri.

Înger, s m ii de mân nu m mai r cesc, Sub a stelelor cunun Cu tine m-ad postesc.

rmanele noastre p ri c toare În c utatrea unui inut mai cald, V-a tept în prim vara viitoare În josul apelor, chiar lâng vad.

nu-mi fie deloc team De pedeaps , de surghiun, Nim nui s nu dau seam i ca tine s fiu bun.

Am l sat în urm Coloana,

Nu m pierde în neantul

Strângem în sufletele noastre Tainice dorin i ne împlinite, reri de r u, un tainic dor...

Iar fiecare fapt bun Este un pas spre-al nostru viitor.

A fost cândva i prima dragoste Va fi cândva i-o ultim dorin , -n fiecare dintre oameni Este un strop de suferin .

Un strop mai mic, Un strop mai mare, O inim plin de soare Ce-alung norii cenu ii i negri, Ce-aduce fulgi de nea în toiul verii, Cântându- i dorul s u La marginea t cerii.

A fost cândva o prim dragoste i va mai fi... o ultim dorin .

i-am spus Nu-mi pune întreb ri Despre nici un trecut i iube te-m de po i, a cum sunt.

Nu cer nimic mai mult Decât î i pot eu da, Nu-mi pune întreb ri Despre nici un trecut.

Tu ai ie it din rând Deasupra tuturor, Pas re f cârd Din pâcla unui nor.

Nu vreau s i tiu trecutul i nici ce-i în prezent, Viitorul meu cu tine-i La fel ca trecutul, ca prezentul.

Pas re c toare f cârd cit -n pâcla unui nor...

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Nicolae V{L{REANU S~RBU

Coloanele urc ...

Deschis -i poarta cerului, aici se frâng printre nori fulgere, suspin ploile.

Teama cine o strig ? În spatele ei se ca

Moartea...

Înving torule, noi fug rim timpul, vântul instig rupe copacii amprenta de neputin doare i nu ne obloje te nimeni unde am putea izbândi.

Ascun i în g uri de arpe unde nu p trunde nimeni, ne ucide prin t cere utarea...

speran ele c rate pe vise gânduri de copil i mâini de voin se aga de cer,

În focul înte it pe arbori cu ramuri de t ciune, înf ura i în inele, înghe m în m duva nop ii.

coloane lefuiesc vom în elege frumosul înveli i în cuvinte,

Coloanele urc , noi r mânem în frig, în umbra luminii bolnave.

Zidit în coloane Zidit în coloanele dintre anotimpuri, succed odat cu ele p la ultimul care nu se mai termin .

Vin stelele cu nop ile albe ale nordului, nu mai tiu în care dintre lumi m aflu.

Cineva-mi scrie pe coloane numele t u, tu urci prin ele într-o pas re de piatr pân pe capiteliu, sub bol i, unde te a tept s deschidem calendarul zilelor de trecere spre ast zi. În c ile mele e ti scris i nu te pot descifra mai mult decât într-un tunel unde st încrustat în bazalt miracolul prin care ai venit afi ând un surâs înghe at pe fe e de statui.

Pe fiecare treapt p ze te un leu, scara se-nal deasupra de nori, pân la nivelul când zilele se contopesc cu anii lumin bântui i de vânturi.

Caut sc ri de stele, s cobori, înzidit privesc cerul de unde inima-mi de piatr spune s nu te mai întorci i reci coloanele se aburesc de lacrimi.

Coloane lefuiesc în neguri sap m tunel,

unde luminii nu-i trebuie ferestre

La masa t cerii Intr-una din zile la masa t cerii s-a a ezat Dumnezeu i medita îndelung la o a doua venire.

Obosit i-a strâns toate gândurile i a plecat acas nev zut.

De-atunci în lume cerurile r mân deschise pentru sufletele curate i copii.

Oul Când oul în piatr se va rostogoli, inima lui pui de univers va na te, de oamenii îl vor urca pe soclu în pie ele publice ca pe un vultur.

Taina la masa t cerii E vremea când oamenii caut taina la masa t cerii, apa curge-n râul de al turi prin anotimpuri cu ve nicia sub ochi teama de singur tate.

Iar cuvintele sunt ferestre de gând când atingi cu inima starea ce înal sufletul deasupra de trup, se vindece de iubire, de se dezlipesc faptele de sine

înverzind putreziciunea unde nici speran ele nu ajung. ceri pe mas a teapt i azi în m re ia medita iei ce rod gândurile pân la os i întreb ri î i tot pui cât respiri miracolul.

Pe scara f

sfâr it

Se a az întunericul în straturi de vat i t cerea se scurge odat cu teama, golurile se umplu, între ele plute te nev zutul.

Oamenii se caut pe pip ite cu mâinile, în ochi au lic riri scurte, diforme, ce trec prin p duri r mase-n copil rie, simt cum întinere te lemnul trupului verde.

Se face diminea -n izvoare i cer.

Sufletul e arf luminoas n-are umbr doar un duh care se poate întrupa.

Clipele fug, se strâng în marele Timp începutul f sfâr it continu , cuvintele denumesc tot ce exist .

Sunt germenii unor mi

ri ce- i urmeaz cursul, gândurile încearc s cuprind m re ia, -i fixeze marginile sub iri, puncte i linii de ordonare, nimic nefiind definitiv.

Rezultatele ob inute urc înc o treapt pe scara f sfâr it.

Lumea se-nvârte-n spiral Pentru c lumea a fost f cut într-o anumit ordine, ea exist prin propria reproducere-n dezordine, cerul i p mântul îi deschid por ile sufletul il pune la încercare i intr totul se întâmpl între via i moarte. În afara noastr este un alt univers f sfâr it unde se caut posibilit i de cunoa tere i în elegere, cu timpul ele cresc de i raportul scade, lumea se-nvârte-n spiral .

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Insula }erpilor Insula erpilor - rana deschis a României, de la st pânirea bizantin la cea a „Sublimei Por i”.

Detalii din culisele faimosului proces de la Haga.

Insula erpilor v zut din larg Nu exist alt col de stânc înconjurat de ape care, cu o suprafa atât de mic , de doar 17 hectare, s fi cunoscut o atât de zbuciumat istorie. Insula erpilor, din Marea Neagr , are un trecut i un prezent extrem de controversate.

Insula erpilor apar ine Ucrainei, îns partea român a luptat în ultimele decenii pentru a-i fi recunoscute drepturile asupra platoului continental. Primele runde de negocieri cu sovieticii au început în anul 1967 i au durat pân în 1987. Acestea s-au reluat în 1998 i au durat pân în 2004, perioad în care s-au desf urat 34 de runde de negocieri între România i Ucraina pentru delimitarea platoului continental i a zonelor economice exclusive în Marea Neagr , f nici un rezultat.

Pe 13 septembrie 2004, actualul ministru de Externe, Bogdan Aurescu, a semnat Cererea de Sesizare a Cur ii Interna ionale de Justi ie pentru declan area procesului de la Haga.

Ministrul Bogdan Aurescu spune: „Am vrut s purt m o rund de negocieri pe Insula erpilor. Niciodat în timpul negocierilor nu s-a adus în discu ie i Insula erpilor, întrucât cel care a condus echipa de negociere, în tratatul politic dintre România i Ucraina din anul 1997, spunea c exist o prevedere care stabile te faptul Insula erpilor apar ine Ucrainei. Nu s-a pus în discu ie suveranitatea insulei, iar Curtea nu putea s se pronun e asupra unui fapt cu care nu fusese sesizat ”.

Oricum, miza în proces nu era insula, ci modul în care ea putea s influen eze delimitarea platoului continental al M rii Negre i s-a stabilit c nu avea cum s influen eze. „La un moment dat, am cerut p ii ucrainene - spune Aurescu purt m o rund de negocieri chiar pe Insula erpilor, dar nu am primit un r spuns pozitiv”. (...) Când spun „la Roumanie” m trece un fior amestecat, de emo ie, de grij , de r spundere, de mândrie.

Evident, sunt emo ionat, dar mai tiu c nu trebuie s se vad . Era

important i pentru judec tori, i pentru Echip , i pentru cei de acas . i nu se vede. tiam un truc de când pledasem mai demult la CEDO, la Strasbourg - po i s te ii bine cu mâinile de marginea pupitrului. tiam i c totul era transmis în direct acas . (...) Pe la începutul lui august am avut o discu ie cu dl. Ple u care m-a întrebat grijuliu dac am emo ii. i i-am r spuns: „Numai idio ii i incon tien ii n-au emo ii.” Dar nu a fost nevoie deloc de trucuri. Dup al doilea paragraf orice urm de emo ie m p sise deja. Eram „în interiorul” textului pledoariei mele, intrasem deja adânc în logica ei. Cu sim- urile ascu ite la maximum, recuno team parc pip ind, pe rând, fiecare argument i nuan , pe care le scoteam apoi la lumin , le expuneam în fa a Cur ii, cu toate accentele lor specifice.

Altceva nu mai conta”.

Munca echipei de negociere a fost o mare victorie pentru statul român. Din platoul continental de 12.000 de kilometri p tra i, România a ob inut 7.900 de kilometri p tra i. Miza a fost accesul la hidrocarburile din Marea Neagr .

Numai c petrolul pur extras din zon nu va apar ine României.

Fostul premier C lin Popescu T riceanu a concesionat petrolul i gazele din aria respectiv lan ului de firme Sterling (Canada) - Melrose (Edinburgh), via Midia Resources Romania înainte de victoria de la Haga.

Din echipa de negociere a platoului continental al M rii Negre a cut parte i un const ean, inginerul Octavian Buzatu, de 43 de ani, care, în 2002, a fost cooptat ca specialist care lucra, la acea vreme, la Direc ia Hidrografic Maritim din Constan a. El poveste te o rund de negocieri se purta în România, iar urm toarea în Ucraina. i în func ie de nivelul la care se discuta, întâlnirile aveau loc între consilieri sau reprezentan i ai Ministerului de Interne, Ministerul Ap rii Na ionale, ai Agen iei de Resurse Minerale. Când se discutau probleme de decizie politic , se întruneau politicienii. O negociere dura uneori i o s pt mân . Fiecare echip avea traduc torul ei.

Spre final, au fost coopta i i trei avoca i str ini.

Inginerul m rturise te c a r mas impresionat atunci când profesorul James Crawford a spus Cur ii de la Haga, în partea a doua a procesului, dup prezentarea argumentelor de c tre Ucraina: „Graficul este unul izbitor i în timp ce dumneavoastr îl urm ri i, îmi ofer prilejul de a fi recunosc tor echipei tehnice a României, jucând un meci cartografic de Cup Mondial împotriva opozi iei interna ionale”.

Nu mai pu in de 18 judec tori, reprezentând toate sistemele de drept din lume, au ascultat argumentele fiec rei p i. În septembrieoctombrie s-a finalizat procesul, iar hot rârea s-a dat pe data de 3 februarie 2009. Victoria era: 79,3 % dintr-un total de 12.000 kmp afla i în disput .

A fost o decizie logic , dar care a avut nevoie de 60 de ani pentru a trasa o linie imaginar pe o hart .

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine

Istoria Insulei erpilor Situat în Marea Neagr , la 45 kilometri de rm, stânca uria , care poart denumirea de Insula erpilor, este cea mai mare dintre pu inele insule ale M rii Negre, pe lâng Sacalin, ap rut în valuri în anul 1897, situat la sud de gura de v rsare a bra ului Sfântu Ghorghe, Kefken, în partea de sud a m rii, la 50 mile marine de strâmtoarea Bosfor, câteva mici insuli e i stânci la sud de Burgas, fie la nord, la intrarea în limanul Berezan, aici aflându-se mica insul Berezan.

Insula erpilor este situat la 45° 15' 53 " latitudine nordic i 30° 14' 41" longitudine estic , la nord de Sulina. Suprafa a insulei este de 17 ha. În antichitate, ea a avut o întindere mai mare, efectul distructiv al valurilor reducând-o la aceste dimensiuni. Privit de la distan , ea îmbrac forma unei stânci uria e care se lupt cu valurile. rmurile sunt înalte i se termin cu faleze impun toare, ceea ce insulei aspectul unei cet i înconjurate cu ziduri de piatr . Unele dintre faleze au fost pres rate cu râpi adânci i chiar cu pe teri, îns furia valurilor a f cut ca acestea s dispar .

Despre istoria zbuciumat a acestui p mânt, cândva românesc, ne vorbe te dr. Dominu I. P durean în cartea sa „Insula erpilor”.

Primul scriitor antic care a men ionat Insula erpilor sub numele de Insula Alb a fost Arktinos din Milet în anul 777 î. Hr., în lucrarea sa Aethiopidia. În izvoarele literare, istorice, cartografice aceast insul legendar a ap rut consemnat sub mai multe deumiri: Achillea, Achilles, Cezaria, Fadunisa, Ilanada, Insula Alb , Insula cu erpi, Insula lui Achille, Levca, Nisi, Rubea, Zmeinoi.

Denumirea de Insula erpilor este utilizat oficial începând cu secolul al XIX-lea, anul 1868. Denumirea se trage de la erpii care dominau fauna de alt dat a insulei.

George Popa Lisseanu scria c insula mi un de erpi negri, iar autorul primei schi e monografice a insulei, Raul C linescu, spunea, în 1931, c în zona litoral a insulei g sim în plus arpele de ap , inofensiv, care se g se te i pe platou i de la care se trage numele insulei, atât în române te, cât i în grece te, turce te i ruse te. În Antichitate a existat i versiunea conform c reia cenu a eroului Ahile a fost îngropat în insula Leuke - alb . Al ii avanseaz c aici a fost înmormântat poetul Ovidius. „Mormântul lui Ovidiu se afl pe o insul din Pont”, spunea Giovanni Boccacio, în „Via a lui Dante”. În anul 1823, insula a fost cercetat minu ios pentru prima dat , din ordinul amiralului Samuel Grieg, comandantul flotei ruse din Marea Neagr . Astfel s-a realizat prima hart a insulei. Tot atunci sa descoperit faptul c aici a existat un templu antic închinat lui Ahile.

Pe insul s-a g sit doar baza templului i, pe baza datelor arheologilor, s-a putut stabili c aceast construc ie era din calcar alb, avea o form p trat , fiecare dintre laturi m surând 29,87 m. În afara urmelor templului, au mai fost sesizate urmele a înc trei construc ii, realizate cam în aceea i perioad cu templul, ele apar inând arhitecturii vechi grece ti.

Constructorii ru i ai Farului, ale c rei lucr ri au început în anul 1837, au folosit piatra din temelia templului pentru ridicarea noii construc ii i astfel vestigiile istorice au disp rut.

Primul Far de pe Insula erpilor a fost ridicat în prima jum tate a secolului al XIX-lea de ru i. În iunie 1917, insula i farul au avut de suferit de pe urma bombardierelor cruci torului german Breslau.

Distrugerile au fost atât de mari, încât în 1920 Comisia European a Dun rii a cerut reconstruirea farului. El a fost reaprins în 1922. În timpul lui Burebista, Insula erpilor s-a aflat sub autoritatea statului dac. Sub romani, insula a împ rt it soarta gurilor Dun rii, Deltei Dun rii, a Dobrogei. St pânirea roman asupra Dobrogei a durat mai bine de trei secole (29/28 î.Hr. - sec III d.Hr.), Dobrogea

47

fiind primul teritoriu str bun care a devenit parte a provinciei imperiale romane Moesia Inferior. Apoi, acest t râm a intrat sub st pânire bizantin , vene ian i genovez .

Timp de aproape patru secole i jum tate, Dobrogea i Insula erpilor s-au aflat sub autoritatea Imperiului otoman. În urma r zboiului ruso-turc, insula a fost ocupat abuziv de ru i, de i în tratatul de la Kuciuc-Kainardji din 1774 dintre Rusia i Poarta Otoman , insula nu apare men ionat . F când uz de statutul s u de înving toare, Rusia arist a pus Poarta, dar i celelalte puteri europene, în fa a faptului împlinit, ocupând i anexând Insula erpilor, singura noastr insul din Marea Neagr .

Insula s-a aflat sub ocupa ie arist între 1813-1856, iar între 1857 i 1978 sub domina ie otoman . În iunie 1857 s-a semnat, la Paris, tratatul dintre Austria, Fran a, Anglia, Prusia, Rusia, Sardinia i Imperiul otoman privind delimitare Basarabiei, Insulei erpilor i Deltei Dun rii. În privin a Deltei, se specifica faptul c ea trecea „sub suveranitatea imediat a Sublimei Por i”, iar cine st pânea Delta, st pânea i insula, astfel c micul petic de p mânt a fost f cut cadou de marile puteri Imperiului otoman. În memoriul României din 1878, plenipoten ialii României au cerut cancelarului de fier Otto von Bismark, pre edintele Congresului de la Berlin, ca principatul s reintre în virtutea titlurilor sale seculare, în posesia insulelor i gurilor Dun rii, inclusiv Insula erpilor. Formalit ile oficiale de reunire a insulei cu România au avut loc la 12 aprilie 1879, în fruntea delega iei române care a oficiat acest act aflânduse generalul Nicolae Dabija.

Astfel c între anii 1879-1947 insula a fost în grani ele române ti. În august 1944, Insula erpilor a fost ocupat cu for a de Marina Militar Sovietic . La 4 februarie 1948 s-a încheiat „Tratatul de prietenie, colaborare i asisten mutual dintre U.R.S.S. i R.P. Român ”, valabil 20 de ani, prilej cu care s-a stabilit ca cele dou state procedeze la fixarea frontierelor de stat. Dar acest protocol preciza, printre altele, c „Insula erpilor, situat în Marea Neagr , la r rit de gurile Dun rii, intr în cadrul U.R.S.S”. Protocolul a fost semnat de V.M. Molotov (ministrul de externe al U.R.S.S.) i Petru Groza (prim-ministru al României).

La scurt timp, insula a fost transformat într-un complex militar.

Sovieticii au amplasat aici radare de mare putere, cu o raz mare de ac iune, precum i alte tipuri de instala ii militare de dirijare i control a armamentului clasic i conven ioal.

Dup destr marea URSS-ului, între Federa ia Rus i Ucraina a avut loc o lung disput vizând împ irea mo tenirii l sate de fostul imperiu. În urma unui acord, Ucrainei i-au revenit bazele navale Sevastopol, Donuzalev, Odesa, Nikolaev, Feodosia, Izmail, Balaklava, Kerci i Insula erpilor.

Legendele vorbesc despre un Triunghi al Bermudelor în imediata vecin tate a Insulei erpilor. În 5 decembrie 1945, cinci bombardiere americane au disp rut acolo. O alt dispari ie misterioas s-a petrecut mult mai recent, în 1990, când un mic aparat de zbor grecesc a disp rut la numai 30-40 km de rmul românesc. De asemenea, de-a lungul timpului, mai mul i pescari au povestit cum „marea arde”. În nord-estul M rii Negre se afl mai multe falii tectonice. Una dintre ele este falia Sulina - Tarhankut (Ucraina). „Drept dovad a activit ii seismice, Insula erpilor a ap rut brusc. Zona este foarte tectonizat , iar toate elementele componente ale unui câmp terestru, printre care i cel magnetic, se manifest cu putere”, precizeaz speciali tii. În partea sudic a Crimeei, povârni ul e delimitat de fracturi adânci. Zona este ca un lighean. Când aluviunile submarine se pr lesc, se produce o avalan i atunci se produc turbulen e majore, care duc la invadarea fundului m rii. Hidrogenul sulfurat care exist pe fundul m rii ajunge la suprafa i, în concentra ie mare, se autoaprinde. Aceasta este explica ia fenomenului c marea arde.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Marin VOICAN-GHIOROIU

Constantin Arvinte Patriarhul muzicii româneî]ti Pe maestrul Constantin Arvinte, n scut într-o zon mirific a Moldovei legendare, comuna Voine ti, jude ul Ia i, în urm cu 93 de ani, îl putem numi „Patriarhul muzicii române ti”, fiindc întraga via i-a dedicat-o muzicii ca: folclorist, compozitor, dirijor i orchestrator. A fost un copil cu talent nativ de excep ie, iar c s i des vâreasc preg tirea profesional a plecat în lume pentru a se c rti. În perioada 1933-1937 urmeaz coala Na ional „Vasile Lupu” din Ia i, adev rat altar sfânt de cultur , unde înv a deprinde tainele muzicii. Prin munc sus inut i d ruire sufleteasc , iubire ne rmurit pentru sunetele armonice i-a dezvoltat aptitudinile muzicale cu profesori eminen i ca: Baciu Constantin - teorie i solfegiu, Rudolf Podlowski - vioar , flaut, trompet , orchestr i fanfar . Între anii 1950-1954, este tân r cadet al colii de Ofi eri de Muzic din Bucure ti, 1954-1955 urmeaz Cursuri de specializare, Conservatorul de Muzic din Bucure ti, având ca profesori pe eminen ii: Zeo Vancea, Constantin Bugeanu, Dimitrie Cuclin. Înc din anii studen iei, viitorul muzician se dedic , în primul rând, artei interpretative, în calitate de dirijor al Corului mixt al C minului Cultural „Constantin Vasilescu” din Ia i (1946-1959), apoi ocup , prin concurs, importante func ii artistice la prestigioasele ansambluri din capitala rii: director artistic i dirijor al Ansamblurilor „Ciocârlia” i „Rapsodia Român ”.

La pupitrul acestor institu ii reprezentative în via a muzical na ional din cea de a doua jum tate a veacului XX, întreprinde r sutoare turnee artistice atât în România, dar i peste hotare, în ri cu puternice tradi ii artistice: Polonia, Ungaria, fosta URSS i Iugoslavia, Elve ia, Grecia, Republica Federal Germania, Fran a, Austria, Bulgaria, Statele Unite ale Americii, Canada, Mexic, Cuba, Kuweit, Olanda, Algeria etc. Pretutindeni, s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase din partea publicului i a presei de specialitate. Din pleiada minuna ilor arti ti care au cântat sub bagheta fermecat a maestrului C. Arvinte sau au colaborat la realizarea spectacolelor de mare avengur , fiind un adev rat ambasador al României, care ne-a reprezentat cu mare cinste i onoare în ar i str in tate, tebuie s amintesc c din „Cetatea Cântecului i Dansului” Ansamblul Artistic „Ciocârlia”

al M.A.I. pe urm torii: Maria Ciobanu, Ion Cristoreanu, Ion Dol nescu, Angela Moldovan, Maria Butaciu, Irina Loghin, Aurelia F tudu u, Benone Sinulescu, Mioara Velicu, Simion Pop, Dr gan Muntean, Maria P unescu, Ileana S raroiu, Gheorghe Turda, instrumenti tii Marian Bucur, Mircea Carabulea, Ilie Alecu, Florea Cioac , Florea Burnea, Dumitru Zamfira,Toni Iordache, George i Ilie Udil , Nicolae Turcitu, Ion Oprea, tefan Bucur, Marian Alexandru, Dumitru Gheorghe, Gheorghe Pandelescu, Marin Ulei, Tudor Pan , Iosif i Ion Milu, Ion Murgu .a.

Constantin Arvinte a fost la cârma Rapsodiei Române i a Orchestrei Na ionale de Folclor mul i ani rodnici, iar cei cu care a lucrat sau bucurat de sprijinul domniei Sale, realizând cu ei zeci de albume muzicle. Din vasta crea ie a ilustrului compozitor Constantin Arvinte, care cuprinde muzic simfonic i vocal-simfonic , prelucr ri folclorice, muzic de fanfar , voi trece în revist câteva lucr ri care au intrat demult în tezaurul Fonotecii de aur a Radioului i Televiziunii: Suit simfonic , Cânt ri str bune, Fantezie concentrant româneasc , Coloana Infinit , Suit S tm rean , Concert pentru nai, chitar i orchestr , Fantezie pentru ambal i orchestr , Dr goiana - Rapsodie moldoveneasc , Capricio moldovenesc, Capriciu transilvan, balada lui Pintea Viteazul, Cantata Patriei, Balad despre Tudor Vladimirescu, iar din scrierile pentru muzic de fanfar sunt: Plaiuri române ti, Sârba în c ru , Hora-Mar , Opt melodii folclorice române ti.

Genialului compozitor Constantin Arvinte i s-au recunoscut meritele de c tre Uniunea Compozitorilor i Muzicologilor din România, primind Premiul II la Concursul Interna ional de Compozi ie Coral de la Tours - Fran a (1976), fiind decorat cu ordine i medalii din partea statului român.

De-a lungul carierei sale s-a bucurat de sprijin profesional din

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

partea unor prestigio i mae tri, printre care: D.D. Botez, Mircea Chiriac, Viorel Dobo , Victor Giuleanu, Florin Comi el, Dinu Stelian, Victor Predescu i a colaborat cu muzicieni, dirijori, mae tri coregrafi i folclori ti, ca: Marin Constantinescu, Ionel Budi teanu, George Vancu, Iacob Ciortea, Eugen Gal, Floria Capsali, Gheorghe Popescu-Jude , Gheorghe Baciu, Iacob Lascu, Tamara Cap, Emilia Comi el i al ii.

La venerabila vârst a domniei sale, Consiliul Jude ean Ia i l-a ales membru de onoare al ora ului natal, i ca o recunoa tere de suflet, în anul 1918, au înfiin at Ansamblul Profesionist „Constantin Arvinte”, iar anul acesta au s rb torit, a a cum se cuvine, au organizat Festival Folcloric „Constantin Arvinte” În noiembrie 2018, Consiliul Jude ean Ia i a hot rât ca Ansamblul Artistic Profesionist s se numeasc „Constantin Arvinte”, ca recuno tin i mândrie moldoveneasc fa de compozitorul, dirijorul, orchestratorul i folcloristul Constantin Arvinte. Pe drept cuvânt, maestrul C. Arvinte este patriarhul muzicii române ti, cu o impresionant oper de crea ie, care cuprinde peste 5.000 de lucr ri: prelucr ri folclorice, cantate, poeme coral-simfonice, muzic de cor, roman e, cântece i dansuri de pe întreg cuprinsul României i rile vecine, Banatul sârbesc, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova .a. În 2019, s-a desf urat la Ia i, în Parcul Palas, primul Festival Na ional de Folclor „Constantin Arvinte”, la care i-au dat concursul zece ansmbluri: „Burnasul” din Alexandria; „Busuiocul” din Bac u; „Cununa Carpa ilor” din Bucure ti; „Dr gan Muntean” din Deva; „Rapsodia C limanilor” din Topli a; „Porolissum” din Zal u; „ ara Vrancei” din Foc ani; „Conatantin Arvinte” din Ia i; Orchestra „Rapsozii Vasluiului” împreun cu Ansamblul de Dansuri „Hora Vasluiului” din Vaslui i Orchestra Popular „Rapsozii Boto anilor” din Boto ani. În cele trei seri de festival, pe care le pot numi „seri mirifice de cântec, dans i voie bun ”, interpretare artistic de un înalt nivel, instrumenti tii au dovedit virtuozitate, presta ie care au fost r spl ti i la scen deschis cu aplauze i ova ii, minute în ir. S-a cântat din compozi iile maestrului Constantin Arvinte: soprana Rodica Anghelecu, care are un bogat palmares artistic în ar i la nivel interna ional, a impresionat întreaga asisten cu roman a „Ora ul Copil riei” i „Doina”, interpretat de Nina Cucuc (o compozi ie de mare sensibilitate, un omagiu adus mamei sale, cea care a scris versurile), iar Ansamblul „Cununa Carpa ilor” din Bucure ti a impresionat prin prezentarea unei largi palete de dansuri i instrumental. În acest sens, am avut deosebita onoare de a avea un invitat de onaore, pe maestrul Dan Ionescu, dirijorul Orchestrei de folclor „Cununa Carpa ilor, ansamblu ce apar ine Centrului Cultural de Art „Tinerimea Român ” , pre edinte de onoare dirijorul Voicu En chescu, ruia i-am adresat câteva întreb ri: Marin Voican-Ghioroiu: Distins maestru Dan Ionescu, v rog s ne spune i pentru cititorii Revistei „Îndependen a Român ” când a fost înfiin at Ansamblul „Cununa Carpa ilor” i câteva exemple din spectacolele de succes pe care le-a i avut în timp ca dirijor al orchestrei: Dan Ionescu: Ansamblul artistic „Cununa Carpa ilor” a fost înfiin at in anii 1948. Pentru mul i cititori, nu se tie faptul ca eu am început o carier instrumentala la acest ansamblu în anii 1981, cu care am colindat toat Europa. Dup o îndelungat carier artistic , am revenit pe scena ansamblului profesionist „Cununa Carpa ilor”, de data aceasta în calitate de dirijor. In 2016 i 2018, am avut un succes deosebit în Turcia - la Istanbul, Ancara, Edirne -, cu ocazia zilei României, 1 decembrie, prezentând un program deosebit cu toate intrumentele (clarinet, sax, sopran, cavanl, tilinc , danofon, ocarin , fluier).

Marin Voican-Ghioroiu: Domnia voastr a i avut minunata ocazie de a face parte din orchestra dirijat de excelen a sa, compozitorul i dirijorul Constantin Arvinte, la realizarea Albumului muzical „Din cuvinte-am s dit flori”. Dest inui i-ne câteva momente care v leag

49

de patriarhul muzicii române ti: când a i început colaborarea i cât timp a i lucrat sub bagheta domniei sale?

Dan Ionescu: Da, îmi aduc aminte cu mare pl cere de anii 1979, când am debutat ca instrumentist... clarinetist în orchestra profesionist „Ciocârlia”, al c rei dirijor, compozitor i orchestrator era maestrul Constantin Arvinte. Mai târziu, dup o lung carier instrumental în ar i str in tate, în 2007, când domnia sa era director artistic al Orchestrei Na ionale de Folclor, care f cea parte din proiectul de promovare a tinerelor talente, a Funda iei Valen e Umane, am reu it s -l conving pe maestrul Constantin Arvinte s vin la cârma acesteia. Mai târziu, maestrul m-a propus i a hot rât s dirijez eu, dânsul s r mân în continuare un mentor, compozitor i orchestrator al Orchestrei Na ionale de Folclor.

Marin Voican-Ghioroiu: Fi i amabil i numi i lucr rile maestrului Constantin Arvinte pe care le-a i interpretat, ca dirijor i solo clarinet. Câteva considera ii, ca specialist, cu privire la crea iile maestrului Constantin Arvinte.

Dan Ionescu: Alaturi de maestrul Constantin Arvinte, am avut onoarea de a interpreta i înregistra la Electrecord piese ca: Învârtita cu coad i Ha egana (solo clarinet), Suita Moldoveneasc , Plaiuri Arge ene, Lunca, Lunca i Sârba Munteneasc (solo vioar ), Sârbe din Muscel, Hora lui Covaldo, Suita Munteneasc , Cântece i jocuri muntene ti solo nai), Ca pe Jii i pe Gilort, Mica suit B ean , Suita de jocuri Bihorene, Suita de arine i ha egane din mun ii Apuseni, Rezonan e Maramure ene, Hora veche din Bucovina i B tuta moldoveneasc i multe alte piese pe care le-am interpretat în diferite spectacole cu diferite ocazii.

Marin Voican-Ghioroiu: Fiind invitat de onoare la primul Festival de Folclor „Constantin Arvinte”, care sunt aprecierile domniei voastre în ceea ce prive te desf urarea celor trei zile de muzic , dans i voio ie, iar ca bun cunosc tor al operei dragului nostru s rb torit, cum vi s-a p rut Simfonia IE EAN , cântat de Ansamblul Profesionist „Constantin Arvinte”, având la pupitru pe tân rul dirijor Dumitru Lucaci, compozi ie cu care s-a închiat festivalul.

Dan Ionescu: Festivalul „Constantin Arvinte” a fost un succes extraordinar i vreau s felicit conducerea Ansamblului „Constantin Arvinte” i, totodat , conducerea Consiliului Jude ean din Ia i pentru buna desf urare a festivalului, pentru faptul c a invitat orchestre de prim mân din ar , fiindc au avut un curaj extraorduinar s fac un festival de asemenea anvergur care, dup p rerea mea, este cel mai reu it festival de folclor din ar . Simfonia Ie ean este i va mane o capodoper pe lâng celelalte lucr ri ale maestrului C. Arvinte, compozi ie de geniu... pe care a i dirijat-o în încheierea festivalului, având în fa , orchestrele reunite din festival, dar ca baz fiind Orchestra „Constantin Arvinte”, dirijor talentatul Dumitru Lucaci.

Marin Voican-Ghioroiu: Drag maestru Dan Ionescu, la final de intreviu, câteva cuvinte despre organizatorii Festivalului de Folclor „Constantin Arvinte”, ce vre i s -i ura i excelen ei Sale „Omul de aur al muzicii române ti” maestrului Constantin Arvinte i, cum vede i pe viitor desf urarea festivalului?

Dan Ionescu: Dup cum am mai spus, festivalul a fost o reu it extraordinar . Adev rat... c este primul festival organizat la acest nivel, i sunt convins c la anul urmator va fi mult mai u or de conceput i de organizat. Eu sper din tot sufletul c atunci când va fi organizat acest festival, s nu lipseasca acest colos sau omul de aur al muzicii populare românesti, a a cum l-a i numit foarte bine dumneavoastr . Îi doresc din tot sufletul via lung i s tate, i s dea Domnul ca s ne vedem din nou la anul viitor în festivalul care îi poarnumele pe deplin merit. Maestre Constantin Arvinte, s ne tr i mul i ani cu s natate c ara are nevoie de dumneavoastr i de muzica minunat pe care o scrie i. Cu mult respect, dirijor Dan Ionescu!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Elena BUIC{

Nimic nou pe fronturile Terrei Era Ajunul Cr ciunului, 1914. Traiul îngrozitor de aspru al soldailor le sc zuse moralul. Tran eele pline de noroi, de excremente i de trupurile camarazilor mor i, de obolani care colc iau, r spândind boli, infestând mâncarea, apoi febra tifoid , holera i dizenteria f când ravagii, vremea ploioas i frigul p trunzând pân în oase erau tot atât de necru tori inamici ca i cei din tran eele de vizavi. Acolo, pe „frontul de Vest”, fiecare clip era tr it ca i cum ar fi fost ultima.

Pentru ridicarea moralului, solda ilor li se trimiteau pe front pachete cu îmbr minte c lduroas , alimente, b uturi, ig ri... In Ajunul Cr ciunului, germanii au primit br dule i împodobi i cu lampioane de hârtie.

Trupele germane i cele franco-britanice erau a ezate fa în fa , în tran ee atât de apropiate, la numai dou -trei sute de metri, încât î i auzeau chiar vocile.

In noaptea când Na terea Domnului ia amploarea unui act cosmic, germanii au pus brazi împodobi i pe deasupra tran eelor. Solda ii s-au sim it dintr-odat cuprin i de febra S rbatorii P cii i au început s cânte „Stille Nacht”, „O Tannenbaum”. Uneori se deslu ea câte o voce mai vajnic , transmi ând urarea de s rb tori fericite p ii adverse. i acest proces tainic, prin care Dumnezeu î i revars iubirea asupra tuturor fiilor s i, s-a transmis i în tran eele britano-franceze.

Au prins a se auzi cântece de pe cealalt parte a frontului, în alte limbi, dar în acela i spirit al p cii, al iert rii, al împ rii, al armoniei de care to i sim eau o fireasc nevoie. A urmat un moment absolut itor: câ iva solda i germani au ie it neînarma i din ad posturile lor i s-au îndreptat spre pozi iile inamice, cântând i ducând cu ei br du i cu ornamente de Cr ciun. Tab ra, inamic pân cu un minut înainte, acum era cuprins de aceea i sfio enie a S rb torii Cr ciunului i tinerii solda i au r spuns întinzându-le mâinile, la început cu precau ie, dar apoi cu o c lduroas fraternitate. Într-un acord tacit armele au t cut, s-au l sat învinse de Lumina divin . Pentru câteva

Maximov - Interior de cas

neasc

clipe, to i au considerat c sunt f pturi cu acelea i valori i c interesul niciunuia dintre ei nu era reprezentat prin acest r zboi: îmbr ri, schimburi de ig ri, de ciocolat , de fotografii i de adrese, promisiuni de întâlniri dup încheierea p cii... dac vor mai fi în via . Peste pu in timp erau împreun într-un aprins joc de fotbal, mult evocat dup terminarea r zboiului. Mai mult înc , au c zut de acord s fac schimb de prizonieri i, ca într-un gest de profund umanitate, au creat i momente solemne, înmormântându- i în comun mor ii. Acolo, în bestiala violen a frontului, i-a g sit Cr ciunul superba manifestare a simbolului s u: crea ie întru Bine... Acel moment de pace i de fr ietate britanico-germano-francez s-a sublimat într-o solidaritate unic în istoria omenirii. Obliga i s fie inamici într-un r zboi absurd, omenescul din ei i-a dat mâna de Cr ciun, dovedind, de fapt, c ei, oamenii, nu î i sunt du mani. Creând un astfel de moment de cea mai profund umanitate, osta ii au fost mai nobili decât cei care au hot rât declan area r zboiului. Un armisti iu tacit, dep ind toate barierele care puneau osta ii în slujba mor ii, a devenit simbolul cii în timpul unei încle ri devastatoare.

Superiorii aflând de acest „Armisti iu” tacit au r mas încremeni i.

Generalii sunt nevoi i s vin în prima linie i s ordone deschiderea focului sub amenin area execu iei pentru tr dare. Inevitabil, ambele i au fost obligate s se întoarc în tran ee. M întreb i azi cu ce inim mai puteau s trag în cei pe care cu pu in timp înainte îi îmbr aser ca pe buni prieteni? „La 8.30 am tras trei gloan e în aer i am pus steagul pe care scria <Cr ciun fericit> pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria <Mul umesc>. Ne-am salutat i ne-am întors în tran ee. El a tras dou gloan e în aer i r zboiul începuse”, î i amintea c pitanul britanic Charles „Buffalo Bill” Stockwell.

Superiorii au inut în secret aceast întâmplare, pentru a nu tulbura opinia public , dar scrisorile i fragmentele de jurnal ale solda ilor au ajuns în mâinile presei i vestea s-a r spândit, uluind lumea. Nici pân ast zi nu se vorbe te în niciun manual de istorie despre acest „Armisti iu de Cr ciun” de pe front. În logica îngust a celor care au declan at acest m cel, fraternitatea a fost privit ca o tr dare i nu ca un gest de mare înc rc tur uman . Erich Maria Remarque, participant la ororile acestui r zboi, l-a descris în excep ionalul roman „Nimic nou pe frontul de Vest”, roman ecranizat magistral în 1930 i, apoi, în 1979, film pe care îl po i în elege i dac nu este titrat.

Astazi, m întreb: dac acea unic miraculoas clip ar fi oprit m celul? Dar dac for ele din tran ee s-ar fi unit i ar fi t lm cit pân la cap t ridicolul lumii în care se ucid între ele imperii sau credin e diferite?

Dar dac scânteia de lumin iscat din mocirla tran eelor ar fi învins atotputernicia Întunericului? i dac timpul, clipa aceea în superbia ei s-ar fi m rit, Armisti iul ar fi continuat nu numai pentru a nu strica simbolul Cr ciunului, ci i pentru a schimba rostul r zboiului al tuturor zboaielor, pentru a reface, ca o unic i definitiv lec ie de via , destinul omenirii? Atunci nu ar fi fost posibile nici ororile teroriste ale acestor zile pe care le traim acum. Dar speran a nu moare niciodat !

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Silviu D. POPESCU

Note de realitate (fragment de roman) 1. Noua loca ie adar, iat -m în Cluj, dup mul i ani în care m-am gândit la aceast c torie. Aveam i un itinerar bine stabilit. Mai întâi trebuia vizitez locurile care m obsedau i dup aia s urc la Cet uie. M hot râsem s n-o sun pe Ana, de i mi-era dor de buzele c rnoase i de sânii obraznici, pentru c îmi aducea aminte de trecut i pentru c nu vroiam s mai r scolesc apele deja a ezate. Itinerariul cuprindea La Gazette, strada Horea cu Facultatea de Business, Literele i gara central , apoi, la întoarcere, o cofet rie comunist unde mergeam cu prietenii i colegii de facultate dup examene s bem o cafea bine meritat i s fum m o igar , i dup aceea la ceain ria Flowers din Pia a Unirii. De la Biblioteca Central Universitar drumul duce pe Clinicilor i spre complexul studen esc Ha deu. În cele din urm sesc noua loca ie La Gazette i intru.

- Ce faci? Ai venit pe la noi? m întreab andor.

- Uite, în vizit . Mi-am luat vreo dou s pt mâni libere. A a c mam hot rât s vizitez Clujul. V d c pe la voi lucrurile nu s-au schimbat prea mult.

- Ce bei? Las -m s ghicesc! O cafea lung cu lapte i dou plicuri de zah r cumva? m întreab el. Pe fundal se auzea, din ce în ce mai înfundat, un bas profund care-mi f cea cutia toracic s vibreze i creierul s se opreasc din opera iile-i complexe. R spund hipnotic, cu privirea fixat pe o revist ungureasc lipit deasupra barului pe post de tapet.

- Da. Dou cafele c am mers toat noaptea i mi-este somn! spund eu. La Gazette era cafenea ziua iar noaptea se trasnforma în club. Cam asta era atmosfera în fiecare sear . Lunea era dub party în curtea exterioar , la lumina l mpilor de pe alee, mar ea i miercurea era Electroclown cu un fel de mix între jazz i downbeat. Joia mixa Flood iar Vinerea DJ-ul cu apc de baseball. Îl cheam Alex. În weekend se ineau de obicei party-uri drumandbass sau breakbeat care ineau pân târziu în diminea .

- Mai e ti cu tipa aia? m întreab andor.

- Cu Ana? Sau cu Cristina? r spund eu.

- Parc Ana. - Nu. Ne-am desp it de mult. Nu trebuia s -mi aduci aminte.

Oricum sunt în Cluj i inten ionez s fac un drum prin Gheorgheni, a c ansele s ne întâlnim sunt destul de mari.

- Bine. Ce pot s zic, decât s i urez noroc i s mai treci pe la noi ne-a fost dor de tine. Acum trebuie s m scuzi dar trebuie s montez platanele i boxele pentru Flood. Are un mix disear i vrea vin mai devreme s exerseze. A a c ne mai vedem sau ne auzim la telefon. Pa! îmi spune i pleac în spate s aduc platanele.

2. Întoarcerea i emo ia - Bine... Pa! Oricum inten ionam s trec i mai pe sear , r spund eu, în timp ce verific în mobil dac mai am num rul ei.

0745... îmi tot repet în minte cifrele dar nu reu esc s mi-l amintesc. i nici în mobil nu-l mai am. Îmi luai sacoul de pe scaun, m îmbr cai i ie ii din cafenea. Dup ce f cui câ iva pa i m a ezai pe marginea

trotuarului, lâng ma in i-mi aprinsei o igar . Nu-mi venea s cred trecusera ase ani de când nu o mai v zusem. L saser m lucrurile neclare, cel pu in din punctul meu de vedere. Pân la un moment dat îmi l sase impresia c rela ia noastr nu se terminase i c ar încerca ne împ m. Dar eu nu mai aveam încredere în ea iar acum era fericit cu via a ei. i eu o aveam pe a mea. Era trist faptul c trebuia tr iesc cu întrebarea „Dac ?”. Via a e cinic .

Tot meditând la astfel de treburi m ridicai de pe trotuar s intru în ma in . Din fa se apropia de mine o ro cat cu p rul ondulat...

Ana. Era îmbr cat cu jean i slimfit, pantofi înal i i o bluz care-i dezgolea par ial umerii i sânii. În mân stâng inea cafeaua Starbucks iar în dreapta mobilul i laptopul. Când ajunse aproape de mine, m privi scurt, a teptând s o opresc din drum sau s zic ceva.

Trecur m îns unul pe lâng altul f s ne spunem nimic. Dup vreo doi, trei metri, Ana se opri: - Andrei? zise ea, schi ând un zâmbet discret. oprii din mers i r sei pe loc pre de câteva secunde. M gândeam dac s merg mai departe sau s m întorc. Îmi c utai pachetul de Lucky i-mi mai aprinsei o igar .

- Andrei! zise ea cu acela i zâmbet discret. Te rog întoarce-te s te v d. M car atât.

Ana nu reu i s termine propozi ia c m întorsei, m apropiai de ea, ridicai privirea, zâmbii i îi zisei: - Mai ii minte noaptea aceea, la tine la ar ? Ce îndr gostit eram de tine! i tu... c utai tot felul de motive s ne desp im. De fapt, nici nu mai conteaz ce s-a întâmplat atunci.. apropiai i mai mult de ea pân la momentul când îi sim ii corpul vibrând de emo ie: - i eu ce-ar trebui s fac acum? S m prefac c nu s-a întâmplat nimic? S te iau în bra e? S te ignor poate i s merg mai departe? Îi zisei eu în contiuare.

- tii c mi-ai r mas dator cu o cafea? Nu putem trece ca doi str ini? Atât. Oricum m gr besc s ajung la gar pân la 5 dup mas , spunse ea.

O priveam în timp ce vorbea. Când era agitat schi a un z mbet sarcastic, cel mai probabil involuntar. Î i mu ca buza de jos i evita m priveasc direct.

- Mergem? o întrebai eu.

- Da, mergem. Dar unde? r spunse ea.

- În Flowers, zisei eu. Lu m ma ina mea.

Ne-am urcat în ma in . Pân în Flowers am t cut amândoi. Am parcat ma ina lâng catedrala catolic Sf. Mihail. Am intrat în cafenea, ne-am ales masa de lâng fereastr . Ea i-a aprins laptopul, avea de verificat ceva. Eu mi-am aprins o igar i-am început s r sfoiesc meniul.

- Ce bei? am întrebat-o.

- Caffe au lait, r spunse ea. i d du ochelari jos i-i puse pe m su . Privirea ei p rea c m studiaz :

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

- Te-ai schimbat. Ai mai îmb trânit, zise ea. Ai început s faci riduri de expresie, mai ales atunci când te încrun i.

- i tu pari schimbat . i-ai schimbat ceva la coafur . P rul prins la spate te face s pari mai serioas .

Ea î i duse mâna la spate, î i desf cu p rul i î i trecu degetele prin el.

- Au trecut mul i ani, Andrei. La ce te a teptai. S nu se schimbe nimic, ca i cum ai fi clipit.

Andrei îi atinse mâna: - Odat am inut la tine. Odat ...

- i eu, r spunse ea pu in intimidat de franche ea lui.

3. Locul secret Cei doi i-au petrecut toat seara în acea cafenea. Pu in dup miezul nop ii au plecat spre ma ina lui, s-au urcat în ma in i au plecat departe.

- Unde mergem, întreab ea.

- Mai tii c i-am povestit demult unde a vrea s ajung ca s scap de to i. Acolo mergem. Dar înainte hai s mai bem o cafea. Mimai aprinde o igar , mi-ar pl cea s îmi mai poveste ti lucruri din via a ta, zisei eu.

- Da, de acord... dar nu mi-ai spus unde mergem dup . Eu ar trebui s fiu la gar . Am tren spre Budapesta la noapte. Bem cafeaua la tine? Sau mergem undeva? întreb ea.

- tiu eu un loc secret. Dar e la o or de mers cu ma ina, dup dealul Feleacului. O s i plac , zisei eu. i continuar drumul spre locul secret, Andrei, preocupat de zgomotul motorului V8, Ana, distrat de priveli te. Era o noapte relativ calm , de i în dup -amiaza acelea i zile fusese o furtun violent de var cu grindin i vânt puternic care f cuse ravagii prin ora . Privind stâlpii de înalt tensiune cum se succed, Ana adormise hipnotizat , evident obosit dup ziua lung pe care o avusese. rul i se desf cuse i îi acoperise par ial fa a, l sându-i la vedere doar buzele senzuale i nasul obraznic. Andrei o privea din când în când, savurându- i igara. Pentru el, ea ar ta la fel ca atunci când se desp iser . Era neschimbat . tia c nimic nu e real, totul putea foarte bine s fie doar un vis, dar se l sa dus de acest miraj într-o noapte perfect de iunie. Într-un târziu au ajuns la locul secret care era un hotel cochet, discret camuflat de o p durice de brazi.

Andrei o trezi, î i luar bluzele din ma in i se duser s se cazeze.

- La ce or ai trenul? o întreb Andrei.

- Care tren, r spunse ea, zâmbind în col ul gurii. Hai în camer , avem multe de recuperat.

Vassily Maximov - Vise despre viitor

Anul XI, nr. 3(115)/2020

- M-am gândit foarte mult la momentul sta. tii c tot nu sunt sigur c nu visez. Totul îmi pare ireal. Decorul, hotelul sta, vremea de afar , cerul... tu! Lipse te acel ceva care s îi dea o not de realitate. Mai e posibilitatea s fi uitat cum e atunci când totul merge a a cum ai pl nuit. Cum e s i se împlineasc dorin ele, r spunde el.

- V-a i hot rât? Camer dubl sau simpl , întreb recep ionera.

- Simpl , r spunse Andrei.

- S fie cu fereastra spre apus, ad ug ea. Nu îmi place s fiu trezit de soare.

A doua zi diminea , Andrei se trezi, î i f cu o cafea (Ana nu bea cafea) i aprinse MacBook-ul ca s caute referin e despre Cluj pe Google. Intr pe I Love Cluj i, privind la fotografii cu str zi, cartiere din ora începea s i aminteasc de Cluj din ipostaza de student.

- La ce te gânde ti, îl întreb ea, v zându-l îngândurat.

- La nimic special. Am v zut ni te fotografii cu strada Iuliu Maniu i îmi aminteam din studen ie. tiai c prima loca ie Insomnia era pe strada Iuliu Maniu? Cafeneau era mai mic , mai boem . În orice caz, era mult mai original ca acum. Nu mai tii prim vara aceea din 2005 când ai venit prin ora i ai stat la mine în c min - am fost în Insomnia la o cafea târzie? Îmi amintesc foarte limpede lumina difuz portocalie care-i d dea o str lucire întunecat i felinarele joase din hârtie.

Mesele erau destul de înguste din lemn vechi, scrijelit, scaunele probabil mo tenite de familia care de inea cafeneaua din alt secol iar barul, a ezat central oferea cele mai bune b uturi pentru suflet i minte. Pere ii erau decora i cu oi e în diverse culori; se g sea acolo un amalgam de influen e i nuan e.

4. Singur tatea - ultima arm SUNT în camera de c min cu Luci i Cristi. Tocmai am desc rcat de pe DC++ Thievery Corporation, Kruder&Dorfmeister i altele. E iarna afar i e o sear friguroas cu cer senin. Mai e pân la 11 când se pleac în Music Pub. Mai întâi se face înc lzirea cu ni te votc ieftin i cola sau bitter i cola. O combina ie exploziv pentru stomac i pentru creier care duce la sex cu cea mai bun prieten sau cu o necunoscut . Seara continu în c min cu multe ig ri, glume proaste i comentarii despre cursuri imbecile sau profesori f sens. Drumul spre Music Pub e ceva mai lung ca de obicei ast zi pentru c trebuie ne abatem în M ti s mai lu m pe cineva. Bineîn eles c se merge pe jos. F taxiuri, troleibuze, autobuze sau alte mijloace.

De i e ger în Cluj i e aproape 11 noaptea, nu sim im frigul i ne înlzim mergând i vorbind vrute i nevrute. O dat ajun i la destina ie, se mai bea pu in (asta i pentru c alcoolul e destul de scump în puburi) i pe la 12 f ceva se pleac spre Pub. Ca s ajungi în Music Pub trebuie s treci mai întâi prin centru, la Matei (catedrala Sf. Mihail) i de acolo se trece podul peste Some , pe lâng Roland Garos i Cafe River, înspre Facultatea de Business i de Litere. Undeva între aceste dou facult i e Music Pub, care acum nu mai exist , dar care a reu it s -mi lase amintiri vii. În Pub se st pân la 4 diminea a, practic pân se închide i te dau barmanii afar . Se merge la cel mai apropiat prieten sau, dac mai reu ti s ajungi, înapoi la c min, de unde a pornit toat aventura. i asta e doar o sear banal de iarn .

Facultatea de Litere din Cluj ascunde mai mult decât se vede de pe strada Horea. În spatele facult ii se face o gr din cu b nci care se continu i mai în spate pe unul din dealurile care urc paralel cu cl direa facult ii. Clujul mereu urc i coboar . Acolo pe b nci se poate citi sau repeta în tihn . Eu m retr geam în pauzele dintre cursuri, s -mi adun gândurile i s fiu singur. Îmi place înc singutatea. M ajut s -mi refac sinapsele neuronale distruse de persoanele prea expansive i g gioase. Singur tatea e ultima mea arm i cel mai bun r spuns la tot ce m înconjoar . Erau unele cursuri la care m duceam de pl cere. Era relaxant s ascul i cursurile de lingvistic general ale conf. dr. Cornel Vâlcu sau cele de literatur american ale lect. dr. Rare Moldovan.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Ionel DINC{

P[r\ile se @mpac[ Judec toria satului Pogoanele. Sal înc toare, mare, arhiplin . În fa , în dreapta, pe un scaun, reclamantul Firic : gânditor, f astâmr, frecându- i când i când palmele. În stânga, destul de distan at de Firic , inculpata Didina, so ia lui Firic , în bu indu- i într-o basma plânsul. Mai în fa , impun toare, masa cu judec torul dârz, încruntat, cu ochelarii c zu i pe vârful nasului, privind peste mul ime, i în mod insistent spre reclamant.

- Firic Ciuciulete!

- ...Zzent!

- Dormi, omule. Ce faci? Te-ai r zgândit? Te-mpaci?

- Eu, domn' judec tor, nu pot s -mi vin în fire. Cu pantalonii... ti i... Vin de la slujb ... sun... Didina - nic ieri! Scot i descui. N luca - bâ ti! S m trânteasc -n fund, pardon! Lumin nu era; defec iune!

Scap r chibrit i intru. Didina dormea dus ; aprins , îmbujorat ca dup Maraton, respira des, gr bit. Pe scaun, lâng pat, un pantaloon str in. Mi-au venit furii; dracii! L-am luat i tocat m run el. C ti i, i eu, la o adic , sunt om i am prestigiu.

- Te-mpaci?

- Îi dau desp gubire; banii pe pantaloni. Dar s -mi descuie u a la camera ailalt , c nu mai dorm pe jos, iar ea, singur -n pat, sus în cearafuri, de m a noaptea, i-arunc cu pernele în mine, de spune c viseaz co maruri.

- Te-ntreb dac te-mpaci!

- Nu, domn, judec tor, c asta nu-i femeie! M are-n plan de mult! i-acum, pac, bomba: corni e lui Firic ! * Pauz în vorbire. Firic Ciuciulete prive te peste cei din sal , i în mod v dit c tre Didina care plânge cu sugh uri, cu fa a în basma. Judec torul sesizeaz golul i îl prelunge te i el, parc voit, spre a vedea reac ia s lii; schimb câteva vorbe cu confra ii al tura i, tu te, apoi strig ridicându- i pe frunte ochelarii: - Didina Ciuciulete! Î i însu ti învinuirea?

- Nu, domn' judetor; am martor ; audia i-o!

- Petria Ghibilbu?!

- Eu, maic !

- „Prezent”! Nu, „eu”!

- Prezent! Da' eu sunt martoru'! Hi-hi! tie i domn' Ciuciulete; suntem vecini i...

- Las asta. Repet dup mine: Jur c voi spune adev rul i numai adev rul...

- Jur c voi spune Maximov - trânul

ad

rul i numai... Da' bine, maic ... nu m crede i i-a a?

- Ce tii de pantaloni, corpul delict?

- Erau cu fermoal; z u, s mor, maic ! Taman zâcea madam Didina: „I-o pl cea, tu , lu' Firic al meu? C n-a mai purtat d- tia!” i mi i-a ar tat. Acuma... ce e drept, ne pl nuisem noi i-n tilifon, c ti i... sunt la bir uri cu fun ionarii; terg praful, m tur, stropesc i ridic tilifonul când sun cineva i e bir ul gol. Chiar în zâu-aia, pân-s ne sf tuim, auz âr- ârr! Ridic... „Allo! Casa de cultur ?” Parc m-a tr znit cu ceva în cap! „Nu e nicio cultur aici, tovar e; aicea sunt bir ur'li!” i zdranc!, îi trântesc tilifonul. „ ârr! ârr! ârr!” - din nou. Ridic. „Allo! Personalul?

Personalul??” M scoate dân âni! „Ce personal, tovar e?... Aicea nu e gar , sunt bir ur'li! Iei dumneata p 2, p 19, i te opre te-n gar !” i zdranc!, îl închid iar. Taman tergeam un geam, când auz iar ârârrrr! „Timpi mor i, vorba lu' domn' ef, zâc! Cine-o mai fi?” Ridic... Ce crede i?... Hi-hii! Era madam Didina, maic ; m -ntreba d cadou. „Merge i pantaloon, i-am zâs; gestu' conteaz !”

- Dar de n luc , tovar a Petria, ce tii? Cine o b gase în cas ?

- Cu dracu' te pui, maic ? S bag p unde nu te-a tep i! Eu nu umblu cu d-astea! Eu doar p Andronache l-am b gat. C , zâc: „E muscios, zburdalnic, ochi p trunz tori, s -l zmotoceasc pu ân i madam Didinu a c , de, e sânguric ”. i ne-am întins la vorb . i-am vorbit..., de, s f cuse zece. Andronache, nici gând d plictiseal ; numai în poal i pî la picioare! E moart Didinu a dup el! Când s plec, zvâc!, mânem p -ntuneric. Ie ii p dibuite. Acas ? „Îu, ia-m Doamne! mase Andronache! Da' las -l, e-ntuneric; îi âne d urât doamnii; e i ea tineric .

Rumoare în sal . oteli.

- T cere! - strig a at judec torul. Deci, dumneata i-ai dus un concubin în cas !?

- Eu, maic , cum zâs i. P i de, puteam s -l las la u p -ntuneric?

Nu s-ar fi topit d dor, d unu' sângur?

- M -mpac, domnul judec tor! - ni din locul lui Firic . M împac! Motanu-a fost! Dar i el e o hahaler ! Pute s miaune, nu s dea buzna pe lâng mine ca n luca! C ce... e prima dat când, pe întuneric, eu intru i el - bâ ti!?

- A adar, v -mp ca i!... r sufl u urat omul legii.

Dând semne de-ndoial , Firic se crispeaz r mânând clipe-n ir în picioare.

- Te-mpaci? - reia scurt judec torul, nepricepând t cerea prelungit .

Firic , clipind des: - tiu eu, domnu' judec tor?!... Parc n-a prea... C ti i... Cu ria...

- Ce e cu p ria?

- Motanul... Când - bâ ti!, avea i p rie.

Ilaritate în sal .

Judec torul, nervos, love te tare în mas .

- A adar, clar: nu te împaci!?

- Cum, nu, domnu' judec tor? Cum, nu? Zisei eu , nu? Adic ce... pentru o p rie s ... (Apoi, mieros) Dar de, putea fi o c ciul , c rie... am mai g sit eu una uitat -n ifonier!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Ion LAZU

Satul de adop\iune (Fragment de roman) Rememorare Cirea ov. Ieri, pe vreme bun , am dat o fug la Cirea ov, cu microbuzul, care m-a l sat la Vila, el având sta ie la autogar . De acolo, f oprire, m-am dus direct la biserica din Pârli i, c ci aveam florile cump rate de la Bucure ti (ca s nu mai pierd timpul prin Slatina), obiectivele mele fiind cimitirul i satul copil riei... Tocmai fusese slujb mare, de Hramul bisericii, deci Na terea Maicii Domnului, ceea ce uitasem, eu cu gândul la ziua de na tere a Mamei mele. Tân rul preot era de vorb cu ni te cocoane, în fa a intr rii. În pridvor, platouri imense cu coliva de la toate pomenile - oare ce o fi f când preotul cu atâta materie pre ioas ? Poate ar fi bine s o dea la vreun orfelinat, nu? (Un preot de sub noi, b trân, singur, hirsut, cînd m-am mutat cu Lidia pe Sfin ii Voievozi, într-o garsonier provizorie, scotea coliva pe balcon i o ciuguleau porumbeii...). Am luat lumân ri din biseric , le-am aprins la cele dou morminte, am spus o rug ciune; m-a z rit pe geam vecina, veche cuno tin cu mine, c ci pe vremea liceului meu ea era fat mare în Cote ti, de-a lui Radu Eugenie), am vorbit destule, c ci a ie it la gard, inclusiv nepoata ei fomf it , oligofren , care îmi f cea copil re te cu mâna.

De acolo am mers direct în Cirea ov, uimit la culme de marile schimb ri survenite. Una fiind chiar faptul c au asfaltat tot drumul comunal, pân la ie irile spre Dealul Viilor i spre S ce ti, dar i spre Satu Nou, deci inclusiv cotul drumului de dincolo de G oaia. Impresia mea este c mai mult de jum tate dintre casele satului au fost d râmate i reconstruite, mai u or mi-ar fi s le indic pe cele r mase în picioare.

Altele au disp rut f urm , iar casa lui Radu Ene, a lui Gean (deci dou case la rând, pe vremuri foarte ar toase) dar i a lui Minic sunt în ruin , cu acoperi ele pr bu ite, mai mare jalea. Am mers spre capetele satului, fotografiind ici i colo, am intrat pe ulicioare, încercând s ajung în vale sau m car pân la izvoarele de sub coast . Imposibil!

Nu e de crezut ce s-a întâmplat: Toat valea gârlei, inclusiv c rile, este n dit de l st ri plus spini, i nu oricum, aici au crescut înal i de dou ori cât omul, o adev rat p durice deas , prin care nu se pot strecura nici câinii, pisicile... Un adev rat oc i o mare frustrare, nu?

A trebuit s bat în retragere... Am ajuns la cimitirul din Cirea ov, l-am sit acolo, dup slujb , în fa a bisericii, pe Floricel, care voia s dea cu aspiratorul. Am vorbit multe, despre cei din comun . El burtos f limite, greu de recunoscut... Apoi am fost în cimitir, am aprins o lumânare la mormântul lui Virgil, c ci acolo a fost înmormântat i Mi ulic , în 1950... Ie ind din cimitir, care s-a dublat, c ci acum are înc o poart mai spre aval, am vrut s trec valea i s ajung în S ce ti. Imposibil.

Orice acces este blocat, de acelea i l st ri uri, m cini, b rii. Cucuta, înalt de 3-4 metri, cu tulpina groas ca pe mân , seam cu bambu ii...

Pe vremuri nu ajungea decât pân la genunchi, c ci lumea o stârpea, ca d un toare... Abia de se mai distinge, dincolo de vale, locul numit cândva Leas . Pe lîng atâtea explica ii ale acestei s lb ticiri teribile, cauza principal este c s tenii nu mai au vaci, capre, oi, deci izlazul a fost l sat nim nui -, de unde, pe vremuri, jum tate din timp, s tenii, inclusiv copiii erau pe vale, cu vacile, cu gâ tele, cu joaca, iar ciobanul Didu cu oile satului. Acum cire ovenii nu mai merg pe c ri spre S ce ti, Cote ti, c ci to i au ma in . Era în acea zi o mare fâ âial de ma ini, fiind orele dup amiezii, când to i se întorceau de la servici. Am mers pân dincolo de G oaia, unde drumul coborând spre Satu NouCote ti, nu mai este asfaltat. Am revenit prin Cirea ov, am ajuns din

nou în Pârli i, intrând i în curtea noastr , pentru câteva fotografii, dar n-am vorbit nici cu Filica, nici cu cineva de-ai lui Voicule , c ci nu erau prin curte; i am ajuns din nou la Vila -, de unde am luat o ocazie spre Bucure ti, ajungând acas la 21:30, cînd Lidia deja intrase la griji.

Am vorbit cu vreo 8-10 cire oveni, aflând multe despre oamenii pe care i-am cunoscut la vremea copil riei i adolescen ei mele. Aproape numai ve ti triste, cum altfel?! i mi-am dat seama, o dat în plus, c în cauz sunt vreo 3 sau 4 genera ii despre care am tiin în Cirea ov: a oamenilor mari de pe atunci, to i disp ru i de zeci de ani, a colegilor mei de coal sau ceva mai mici, dintre care mul i s-au risipit prin lume; genera ia copiilor lor i cea a nepo ilor acestora. Mai consistent am vorbit cu nepotul lui Costic P un, casa din spa-tele lui Marin P un; cu Floricel; cu fata lui Burin din spatele Prim riei i a lui Ionel Popa; femeie la 70 de ani, care m-a recunoscut din prima i a a teptat s m întorc din cap tul satului, ca s vorbim; cu fata cea mic a lui M rin lin, unde a fost cândva cooperativa; cu fiul cel mai mic al lui Costache lan, gard în gard cu Feteleanu; cu nora Floric i lui N. Cârstea i a ei Gica - ei locuiesc în casa de pe locul G neasc i i au un mic magazin, plasat cam unde era oprul nostru pe vremuri; iar S ndica sa mutat în casa Gic i); i am mai vorbit, mai consistent, cu Ilie al lui Marcu; a mers cu mine pe o strad nou t iat , în spatele gr dinilor (de la V lcea spre arie), unde s-au mutat mul i din S ce ti, acum e acolo un nou sat cu case i chiar cu vile. Ilie vroia s m duc la noua cas a lui Marinic Doroban u, fost coleg de clas cu mine, pe care îl tia venit din Bucure ti, în vacan - dar acolo poarta era încuiat , vecinele ne-au spus c el e la spital, de vreo s pt mân ...

Cam astea sunt nout ile: s-a întors în sat fostul coleg i prieten rinic , s-a întors i fratele lui mai mic, Nicu, care st în casa p rinteasc , s-a întors fiul lui G nescu, care a locuit în Slatina, a renovat casa p rinteasc ; Drago , fiul lui Virgil, cel lalt prienen i coleg al meu, i-a tras o cas dincolo de alde Coco ... Cu bani de pe apartamentele de la bloc i cu munc , s-au retras în Cirea ov, la lini te...

Acum au asfalt, canalizare, au i ma ini personale... În afar de Ilie a lui Marcu, mai tr ie te Ilie Puiu i Floarea lui Flocea, (la Pite ti), iar despre mor i, to i ceilal i, nu-i mai numesc aici, numai de bine... Sunt foarte trist... Am f cut unele poze, am s le triez...

(Georgeta: Dragul meu, tocmai m gîndeam c în pozele trimise de tine n-am recunoscut strada noastr , i nici uli a pe care mergeam spre coal , scurt tura spre ora - a a de mult s-au schimbat toate - i tot nam în eles de ce oamenii acolo i-au construit atâtea vile, când copiii lor se tot duc de-acas ? Vilele presupun între inere, bani, munc . Eu nu cunosc Cirea ovul, iar din cei de care-mi scrii, am o idee foarte vag în afar de S ndica pe care mi-o amintesc foarte bine. i de Floricel, bineîn eles, care este de nerecunoscut, un mald r de gr sime, Doamne fere te! Cînd eram mic , mergeam s pt mânal s -i aprind lumân ri lui Mi ulic , mai mult din recuno tin pentru durerea bunicii i de plânsetele lui tataie s racu, dar eu pe Mi ulic îl tiam doar din pove tile lor. De Virgil tiam c -i îngropat acolo de la tine, poate dintro carte, dar de fapt n-am mai fost de 30 de ani în acel cimitir. În eleg triste ea ta i m al tur ie cu tot sufletul; o senza ie plin de amintiri i maninconie pt vremuri ce nu mai sunt m cople te. Personajele tale - adic mul i dintre ace ti oameni, f s tie, vor supravie ui mai mult

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

decît trupul lor, prin pove tile tale. Mul umesc pt tot ce mi-ai d ruit în copil rie. Fii fericit, e ti un om norocos, te iubesc!)

Ce clare îmi deveniser ideile, azi-noapte, în semi-trezie. Mi se rea o nimica toat s scriu un succint text explicativ, odat pentru totdeauna. Ca s se tie de ce m tot fr mânt i revin i nu termin odat ! M gândeam în fel i chip cât de mult s-a schimbat satul nostru în ace ti mul i ani de când urmez cu rememorarea satului de adop iune.

Ce-i drept, din mare apropiere aceste schimb ri ale satului Cirea ov nu vor fi fiind lesne de obdervat, de localnici. Pe când dac revii acolo din an în Pa te, aceste aspecte devin frapante. Se aleg ape-le. i n-am mai aduc vorba despre faptul c mul i dintre cunoscu ii mei, pierind pretimpuriu, n-au mai avut ansa s le observe, necum s participe la aceste târzii puneri în / ie iri din scen ...

Descriind lucrurile a a cum mi-au ap rut la ultimele 2-3 descinderi în Cirea ov, spun cu toat convingerea: satul e altul! Nici nu mai e vorba acum de multele i m runtele / esen ialele schimb ri, ci e vorba de un alt sat, care l-a substituit pe cel de alt dat . Radical schimbare de paradigm . Dar dac e s ne gândim la rece, istoria acestor meleaguri carpatine, m car în ultimii 400-500 de ani, ce este? Pe dealurile din stânga Oltului, fuseser p duri i iar p duri. Au venit oameni de prin alte p i, mai cu seam din zona de deal-munte; s-au ivit sate, cam în felul descris de mine în R agul, care se petrece pe la 1530. S-au cut defri ri, s-a extins agricultura, în timp satele au c tat o anumit configura ie, care o prefigureaz pe cea din zilele noastre. În cazul Cirea ov, e vorba despre comuna / c tunele pe care le-am cunoscut în am nun ime i le-am descries în Veneticii. Este ce am cunoscut la momentul refugiului din prim vara lui 1944 i care, trebuie s subliniez, nu s-a modificat mai deloc în urm toarele 2-3 decenii, ci mult mai târziu i destul de brusc. E drept c în anii cincizeci venise colectivizarea, îns structura satului nu a suferit mari modific ri pân la Evenimente.

Ce a urmat apoi e altceva - e ceea ce a dus la noua stare a satului de adop iune, i care m îndrept te s spun c e vorba de un alt sat.

(Ca s nu m refer la faptul simplu i totodat flagrant c acum se ajunge în Cirea ov pe un traseu ce ar fi p rut neverosimil, cumva abstract, c ci desenat mai întâi pe hart i apoi s pat cu buldozerele: de la biserica din cap tul Pârli ilor, direct peste deal i v lcea, pân în cap tul satului nostru. Drumul avusese un cu totul alt traseu, de minirezisten , g sit mai întâi de pasul omenesc, urmat apoi de bie ii boi înjuga i la povara carului: evitând abrupturile, strecurându-se pe sub buza dealului i iar ocolind... Acum mergi direct, f sinuozit i, dar mergi parc spre... altceva. De nu cumva... da, de nu cumva astea sunt subterfugii de-ale mentalului meu care nu se mai îndeamn s ajung acolo unde nu se mai afl aproape nimic din ce- i dore te...)

O loca ie str in , la drept vorbind, în el toare oricum, c ci ”ambalajul” cat s fie cam acela i, îns învelind alt con inut uman, cu alte rela ii intercomunitare. Înainte: acelea i case, aceia i oameni, acelea i cinci c tune risipite pe dealuri. Sigur c pân prin 1960 s-a ridicat o nou genera ie, postbelic , sigur c s-au construit câteva case în plus, prin împ irea în dou / în trei a ogr zii p rinte ti. Asta nu reu ea s schimbe fa a satului ca atare. i principala tr tur era chiar aceasta: to i localnicii erau de fa , în traiul zilnic. i, prin imita ie, se ajunsese la o simplificare radical a vie ii. Astfel, to i aveau în ograd cam acelea i lucruri i tuturor le lipseau altele. Fiecare familie avea vaci, oi, porci, ini, ra e, gâ te, curci iar faptul c aveai doar 5 oi sau deodat 15, c aveai o vac sau dou , astea erau doar detalii - i cam atât; dar remarc faptul c nimeni nu avea cai, cu excep ia lui Perceptoru, cu explica ia el încasa d rile c tre stat ale comunei. i cu excep ia noastr , pân ni-i fure, în primul an de la refugiu. Nimeni nu avea capre, ceea ce poate p rea de mirare, cu expec ia noastr , ca venetici, i a familiei notarului Bobeanu, oameni s raci, cu prea mul i copii. Nimeni nu avea pomi fructiferi în curte, în gr din . Nici m car în viile de la cap tul satului (vii rase de pe fa a p mântului de comuni ti, din pur tembelism, ci nu g sesc nicio explica ie: doar faptul c nu tiuser cum ar fi cu cotele de la vii?). În sat nu erau decât corcodu i, deci pomi nealtoi i i crescând la voia întâmpl rii, prin garduri - localnicii le ziceau zarz ri,

55

ceea ce e impropriu - dovad clar c nu ne afl m într-o zon cu livezi; i mai erau duzi, prin gardurile colii, bisericii, prim riei. Probabil pe vremea legionarilor fuseser ni te ac iuni de plantare, pe atunci fiind moda viermilor de m tase, care se hr neau numai cu frunz de dud...

Fusese deci o realitate social , cea a secolului XX, de la un cap t la cel lalt, care determinase o anumit reparti ie a loturilor de p mânt agricol, a ima urilor, fâne elor... Toat mi carea urm toare din acest sector, dup împ irea loturilor pe familii, fusese doar o subîmp ire, o rearanjare a urma ilor în acest cadru prestabilit. i, s nu uit: nicio cas p sit , în tot satul. Aici f cea not aparte fiul lui Prib , Florea, parc , om turbulent, pu ria recidivist, care ap rea i disp rea din su a pe care i-o ridicase taic -s u, în speran a c astfel va deveni om la casa lui.

Era deci via a între vecini i era, poate i mai important , via a printre cons teni. S rb torile, obiceiurile, nun ile, horele, pove tile pe an . Un fond cultural comun. i prin consecin : un sistem de referin acela i pentru toat comunitatea. Alt aspect definitoriu: nimeni dintre cei pleca i din sat nu se mai întorcea s locuias iar printre cons teni.

Tot cu o singur excep ie, care înt rea regula: familia (bunic , p rin i, doi copii) din vecin tatea lui Perceptoru (ai lui Calot ), oameni care la o vreme, dup vreo 5 ani sau mai mult, reveneau din sudul Banatului iar explica ia acestor peregrin ri îmi e obscur . Acum e invers: Te realizezi la ora , fie la Slatina, la Craiova, chiar la Bucure ti, i revii s i tragi o vili oar în satul natal, îns nicidecum pe vatra p rinteasc , ci în alt amplasament. S nu treac neobservat schimbarea de destin...

Or, la recentele mele vizite, ce v d? S-a p strat alura general a uli ei principale, îns cu modific rile, l rgirile, sistematiz rile astea care induc confuzie: pare c ai aface mai degrab cu o pasti a ceea ce fusese odat uli a satului...; dar voi ad uga faptul c a ap rut o dublur a uli ei principale, prin spatele gr dinilor, unde fusese un drumeag priz rit; acum o strad în toat regula, asfaltat , între dou rânduri dese de case, unde se pare c s-au adunat locuitorii din S ce ti, Cote ti, Satu Nou. Cum-necum, cei cu casele dinspre vechea uli iau adjudecat o parte din gr dina în cap tul c reia s-au plasat, iar cei dinspre v lcea au transformat în gr din o parte a tarlalei de visavis, repet, indiferent în ce fel s-au f cut aceste transferuri de proprietate.

Despre asfalt ri nici o vorb în plus. Ele îl ajut pe localnic s ajung mai lesne cu ma ina în ora , la slujb i tot a a de lesne s -l aduc acas . Nu mai str bate uli a la pas, nu mai bate cei 3-4 km pân la locul de munc ; nici nu mai intr în vorb cu unul i altul. În fapt, asfaltul l-a însingurat pe localnic, partenerii lui de via sunt cei de la slujb , nu vecinii din sat. Dar nu pot eluda nici faptul bulversant c izlazul comunal a disp rut definitiv, nici c ulicioarele satului, apte la num r, în cazul Cirea ovului, care duceau la izvor, la izlaz, la v rz rii, dar nu în ultimul rând la S ce ti, la Cote ti traseul pe care îl face personajul meu Mihail, la întoarcerea din prizonierat -, aceste ulicioare sunt de-acum blocate spre izlaz, pentru totdeauna de b rii, l st ri? , o s lb ticie care interzice accesul... Ce s mai spun despre faptul c aproape jum tate din casele tiute de mine nu mai sunt func ionale, ci au disp rut ca atare ori sunt p site, pustii, c zute în ruin . Caz concret, pe cât de frustrant pentru mine: la r scrucea noastr de la G neasca, toate cele 4-5 case au fost d râmate i recl dite pe alte amplasamente.

Acest aspect ar fi de în eles: cât s-a construit noua cl dire, oamenii au continuat s locuiasc în cea veche, pe care abia la urm au lichidat-o, de nici nu mai tii unde fusese amplasat ... Nu fusese nimic de acest gen, pân în Decembrie 1989. Au l sat s se ruineze casele p rinte ti, s-au aciuat la bloc, nu mai vin decât pe la gr din , s dea cu sapa, s smulg m rar i p trunjel pentru ciorb , o mâncare de neînlocuit... Ca localnic, aveai vecin în dreapta, vecin în stânga i câ iva vecini peste drum, pe care nicicum nu-i puteai scoate din formula vie ii curente. De la o zi la alta, te raportai la via a lor, pe care o vedeai ca-n palm . Gardurile te l sau s vezi dincolo, ele erau f cute doar ca s împiedice trecerea animalelor de colo-colo. To i tr ind din munca câmpului, din ce cre tea în gr din i prin ograd . Acum to i tr iesc din ce aduc în portbagaj. Ce mai strâng din câmp, arunc la or niile din ograd , dac tot e s aib i un avantaj fa de traiul la bloc!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Vasile LARCO

P[streaz[ copia ]i nu uita originalul!

Tinerii, fete i b ie i, în anii adolescen ii scriau: „p streaz copia i nu uita originalul” pe spatele fotografiilor în semn de afeciune. Tot a a a început povestea vie ii lui, unche ul dintr-un sat, acum aproape uitat de lume: „Am p strat i eu fotografia, dar nu am uitat originalul, nici dup aproape un sfert de veac”, spuse el, ajuns acum la vârst semi centenar , fiind prizonier aproape dou zeci de ani, plecat departe de ar , izolat de lume, deportat într-un loc blestemat i pustiu.

E o poveste cutremur toare. Dup anul 1960, o parte din prizonierii de r zboi s-au întors în ar . M-am întors i eu. Aveam o rani în spate, purtam barb , musta , eram slab i sleit de puteri, aveam p rul albit complet, iar cu mâna dreapt m sprijineam într-un baston care îmi asigura stabilitatea, piciorul stâng fiindu-mi grav afectat de o schij nenorocit care m-a inut în spitalul de campanie o lung perioad de vreme, r mânând cu aceast infirmitate. Acum nici eu nu m mai recunosc.

Când am plecat în cel de-al doilea r zboi mondial eram însurat cu Leonora Ona cu, devenit Lemnaru dup ce ne-am cununat, era o fat tân , frumoas , eu având cu ea doi ie i frumo i. Primind ordin de concentrare, de încorporare, am plecat pe front, nu dup

Vassily Maximov durarul

mult vreme am fost luat prizonier i dus am fost.

Timp de peste dou zeci de ani nu a mai tiut nimeni de mine, dar nici eu de familia mea. Eram un pluton de treizeci de prizonieri, condamna i la munc istovitoare, tr iam rup i de lume, iar despre condi iile de acolo nici nu mai povestesc.

Ajuns în satul natal, am coborât din tren i am plecat spre cas , dar cu o fric în spate de vreo veste rea. L-am întrebat pe un b ie el întâlnit în cale, dac mai este casa de lâng biserica din deal, aceea care are o fântân la poart .

- Da, nene, spuse el. Acolo st tanti Leonora i nenea Radu. Eu sunt coleg de coal cu fata lor mai mic .

- Are o fat de coal ?, am întrebat.

- Da, zise b ie elul, are dou fete.

- Dar, so ul Leonorei tr ie te?

- Da, nene, este nenea Radu.

- Dar, cine-i Radu?

- Cum cine? So ul doamnei i tata celor dou fete! Este ofer în ora pe o basculant .

- Tanti Leonora nu are i doi b ie i?

- Are, dar sunt însura i la ora .

- Am în eles, b ie el.

I-am mul umit i pe loc am luat o hot râre.

Eu nu mai aveam ce c uta aici în sat, trebuie plec oriunde, c i a a nu mai tie nimeni de mine. M-am a ezat pe marginea an ului, treceau oameni pe drum, pe o parte îi mai cuno team, adic pe acei care erau mai în vârst .

Era pe la ora amiezii, mi-am scos din rani ceva de ale gurii, m-a v zut gospodarul din curte i m întreb ce-i cu mine, invitându-m în curte. I-am mul umit respectuos i l-am întrebat dac Prim ria este lâng biserica din vale.

Nu, domnule! Se vede c nu e ti de pe aici. De peste zece ani s-a construit una nou , iat acolo, în centru. Avem un primar tân r!

M-am prezentat la primar, spunându-i aderul despre mine: c sunt de aici din sat, însurat cu Leonora Lemnaru, am cu ea doi b ie i, dar am aflat c ea s-a rec torit, are cu oferul Radu dou fete. Eu am fost pe front, apoi aproape un sfert de veac în prizonierat, am un picior beteag, dar mai pot lucra, tiu cizm rie din familie, tat l meu era cizmarul satului. S-a pr dit de tân r, înainte de-a pleca eu pe

front, dup care a plecat i mama pe lumea cealalt . Acum am dou variante: s plec undeva în lume ori s r mân aici în sat, pot lucra cizm rie, nu m mai cunoa te nimeni, sunt schimbat, c nici eu nu m mai recunosc, nu vreau s deranjez familia nevestei mele.

- Da, domnule Lemnaru, cutremurat de cele aflate, iar dup momente de t cere spuse: M-am gândit: Te voi prezenta Consiliului de conducere al Prim riei, ca fiind o rud îndep rtat a mea, c ai ajuns pe drumuri din cauza unor probleme familiale. Vei primi o camer în curtea Prim riei, acolo unde am locuit eu pân m-am mutat în casa cea nou , vom deschide un atelier de cizm rie, c nu avem în comun .

Dac mai po i lucra, sunt i alte treburi de f cut prin jurul Prim riei. Acum vom merge la mine acas , î i voi da ni te haine, te voi osp ta, vei sta câteva zile, pân se va amenaja camera unde vei locui i voi dota atelierul de cizm rie cu toate cele necesare.

- Mul umesc, i-am spus, dar voi purta în continuare barb , musta i bastonul, c -mi este de trebuin , pentru a nu fi recunoscut de nimeni.

Zis i f cut. Zilele treceau, atelierul era în func iune i de mare folos locuitorilor satului.

Veneau femei i b rba i cu înc mintea la reparat, fiindc lumea era s rac , nu- i permitea s pun înc mintea uzat pe foc. Multe am aflat eu ce s-a mai petrecut în sat de când am plecat. Am v zut-o i pe Leonora, l-am v zut i pe Radu, so ul nevestei mele, pe cele dou fete ale lor i a a mai departe.

Trecuser , deja, doi ani i în sat o veste sa r spândit ca o furtun : oferul s-a r sturnat cu basculanta într-o curb i a murit. Mi s-a rupt inima când am v zut-o pe Leonora în doliu.

Dup o jum tate de an a venit ea la cizm rie cu o pereche de pan-tofi la reparat. I-am luat comanda, spunându-i s vin a doua zi dup pantofi. Dându-i pantofii, m-a întrebat de pre , observând într-un pantof o fotografie.

- Ce-i asta?, întreb ea.

- Leonora, i-am zis, uit -te în ochii mei.

- Ro ie la fa , lacrimile îi curgeau, cu glas tremurând spuse: - Neculai, tu e ti?

- Eu sunt. Am p strat copia i nu am uitat originalul.

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ben TODIC{ (Australia)

Aprind becul ]i intru 2020 în cinematograful „7 Noiembrie” din Ciudanovi a.

Am trecut de ruptul biletelor, de lan , unde tanti Veronica rupe biletul i acum urc pe sc rile largi de marmur , pe care la inaugurare rula frumos printre vergelele din adâncul treptelor un covor ro u. Era amprenta comunismului sovietic care se instalase în bazinul miner pentru exploatarea uraniului. Pere ii înal i, cu ferestre luminoase i draperii grele de catifea, erau înc i azi decora i cu tablourile mele. Ramele trase din lante i de la min la rindea de nenea Zaharia de la Blocul 12, tat l fra ilor Zaharia, cel mic coleg de clas cu mine, iar înr mate erau afi e din cele mai frumoase filme americane ale anilor '5o-'60.

Toate creau o atmosfer de lux.

Am ajuns la etajul doi, unde se aflau intrarea în sal , o u dubl care s serveasc la mi carea a cinci sute de persoane, cu cei în picioare, iar la dreapta, pe partea opus u ii, o fereastr înalt burghez , 3-4 metri în ime, i în stânga ei, intrarea sc rilor c tre cabina de proiec ie. În aceast cabin am tr it cele mai mari împliniri ale copil riei mele. U a era închis . Din sal se aud rafale de aplauze i intru atras de ele. Intrarea era construit în a a fel încât cel care deschidea u ile s intre printr-o pereche de draperii largi i grele de catifea ro ie, f s disturbe întunericul din sal . Se vedeau sp tarele ultimului rând de scaune basculante, pe sp tarul c rora ap reau frumos cifrele, scrise caligrafic cu pensula, vopsite în alb pe mobilierul maro întunecat cifrele 297, 298, 299, 300. Cifra trei era mai artistic modelat decât restul scaunelor.

Casa sc rilor era luminat de candela bremari iar în sal între ferestre erau montate trei bra e lumini lumân ri care erau parte din intimitatea i spectacolul de l sare i deschidere a cortinei sau introducerea în intimitate a întunericului dintre film i feti a cu codi e lungi, fundi e i n sucul cârn de lâng tine. Luminile ascunse între tavan i pere i creeau impresia de lumin însorit de var pe care proiec ionistul, cu m iestrie, o ducea lin, în lumina lungii veri ferbin i de pe ecran. esc în lini te pe culoarul larg de doi metri. Luminile erau aprinse, spectatorii cu fe e albe de marmur priveau aten i. Eu savurez curios sala pe care nu o mai v zusem de 45 de ani. Nenea Josef, proiec ionistul trece pe lâng mine gr bindu-se c tre cabina de proiec ie. Era îmbr cat într-un halat lung negru i avea o atitudine serioas de neam . Dup el, la câ iva pa i îl urmeaz o doamn doctori îmbr cat elegant, cu pupilele ochilor c prui, jum tate acoperite de pleoapele de sus, ea zâmbe te din în imea clasei ei i p rea c cunoa te, eu nu. Pe scen are loc o prezentare modern , din America. Un specialist, g gios ca un vânz tor ambulant, ipa, înv ând ase muncitori, fiecare la m su a lui, s asambleze ascu itori de creioane de m rimea i forma dopului de plut , b nuiesc electrice. Din câte tiu, eram buni la cele manuale.

Minele de uraniu s-au închis de la revolu ie i minerii trebuie reprofila i. Americanii ar trebui s fac mai mult pentru România. Ceau escu a sacrificat ara i pe el însu i pentru politica american , opunându-se i boicotând blocul sovietic. Ascu im creioane! Om fi buni în asta? Privesc în jur. Parc erau mai

57

Calendar - Martie 1.03.1788- s-a n scut Gheorghe Asachi (m. 1869) 1.03.1837- s-a n scut Ion Creang (m. 1889) 1.03.1925- s-a n scut Solomon Marcus (m. 2016) 1.03.1951- s-a n scut George Vulturescu 2.03.1905- s-a n scut Radu Gyr (m. 1975) 2.03.1932- s-a n scut Petre Ghelmez (m. 2001) 3.03.1863- a murit Iancu V rescu (n. 1792) 3.03.1904- s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952) 4.03.1798- s-a n scut Gheorghe S ulescu (m. 1864) 4.03.1942- a murit Gheorghe Adamescu (n. 1869) 4.03.1952- s-a n scut Gabriel Gafi a 4.03.1960- a murit Asztalos István (n. 1909) 4.03.1977- a murit Alexandru Ivasiuc (n. 1933) 4.03.1977- a murit Veronica Porumbacu (n. 1921) 4.03.1977- a murit Mihai Petroveanu (n. 1923) 4.03.1977- a murit Daniela Caurea (n. 1951) 4.03.1977- a murit A. E. Baconsky (n. 1925) 4.03.1991- a murit Ion L ncr njan (n. 1928) 5.03. 1920 - s-a n scut Radu Stanca (m. 1962) 5.03. 1955 - a murit Hortensia Papadat-Bengescu (n. 1876) 6.03. 1924 - s-a n scut Ben Corlaciu (m. 1981) 6.03.1957 - a murit C. R dulescu-Motru (n. 1868) 7. 03.1929 - s-a n scut Székely János (m. 1992) 7. 03.1950 - s-a n scut Valeriu Bârgau (m. 2006) 7.03. 1973 - a murit Ovidiu Hotinceanu (n. 1942) 7.03. 2002 - a murit Alexandru Balaci (n. 1916) 8.03.1895 - s-a n scut Agatha Grigorescu-Bacovia (m. 1981) 8.03.1910 - s-a n scut Radu Tudoran (m. 1992) 8.03.1917 - s-a n scut Dimitrie Stelaru (m. 1971) 8.03. 1961 - a murit Gala Galaction (n. 1879) 8.03. 2010 - a murit George Gan (n. 1935) 9.03.1906 - s-a n scut Radu Boureanu (m. 1997) 9.03.1907 - s-a n scut Mircea Eliade (m. 1986) 9.03.1913 - s-a n scut Bozodi Gyorgy (m. 1990) 9.03.1925 - s-a n scut Dimitrie P curariu (m. 2002) 9.03. 1961 - a murit Cezar Petrescu (n. 1892) 9.03. 2001 - a murit Petre Ghelmez (n. 1932) 10.03.1856 - s-a n scut Petre Dulfu (m. 1953) 10.03.1879 - s-a n scut D. Caracostea (m. 1964) 10.03.1920 - s-a n scut Traian Lalescu (m. 1976) 10.03. 1993 - a murit Dan Simonescu (n. 1903) 10.03. 2004 - a murit Mihai Ursachi (n. 1941) 11.03.1932 - s-a n scut Iosif Naghiu (m. 2003) 11.03. 1936 - a murit Garabet Ibr ileanu (n. 1871) 11.03. 1991 - a murit Octav Sarge iu (n. 1908) 11.03. 1992 - a murit Nicolae ic (n. 1929) 11.03. 1999 - a murit Vlaicu Bârna (n. 1913) 12.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936) 12.03.1925 - s-a n scut Constantin Chiri (m. 1991) 12.03.1940 - s-a n scut Virgil Nemoianu 12.03. 1965 - a murit G. C linescu (n. 1899) 12.03. 1995 - a murit Dumitru Alma (n.1908) 12.03. 2009 - a murit Mihai Ungheanu (n. 1939) 13. 03.1891 - s-a n scut Felix Aderca (m. 1962) 13. 03.1936 - s-a n scut Alexandra Indrie (m. 1993) 13. 03.1976 - a murit Sergiu Dan (n. 1903) 14.03.1854 - s-a n scut Alexandru Macedonski (m.1920) 14.03.1857 - a murit Alexandru Sihleanu (n. 1834) 14.03.1888 - s-a n scut Al. Mateevici (m. 1916) 14.03.1899 - s-a n scut Mircea Damian (m. 1948) 14.03.1919 - s-a n scut Alexandru Paleologu (m. 2005) 14.03.1924 - s-a n scut George Munteanu (m. 2001) 14.03.2003 - a murit H. Gramescu (n. 1926) 14.03.2004 - a murit Al. I. Z inescu (n. 1939) 15.03.1831 - s-a n scut Pantazi Ghica (m. 1882) 15.03.1905 - s-a n scut Ernest Bernea (m. 1990) 15.03.1964 - a murit Al. O. Teodoreanu (n. 1894) 16.03.1897 - s-a n scut Margareta Sterian (m. 1991) 16.03.1936 - s-a n scut Bujor Nedelcovici 17.03.1819 - s-a n scut Alecu Russo (m. 1859)

continuare în pag. 58

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

entuzia ti pe vremuri la meciurile de box ale campioanei na io-nale Minerul Ciudanovi a. Urlau etuzia ti de r sunau ipetele peste apte v i precum bomba lui Bush în Afganistan. Aveau suflu minierii i dragoste pentru toate ansamblurile culturale din România: Timi ul sârb i român, Jiul oltenesc, C lu arii Maramure ului, ansamblurile Moldovei, regatul german i maghiar, teatrul de Revist i Estrad Bucure ti etc.

S-ar putea s fiu invizibil pentru c nimeni nu semnalizeaz fizic prezen a mea aici, doar îi cunosc pe to i. Soba de teracot imens din partea stâng a lii pe care o înfundam iarna cu bu teni de un metru lungime ca s înc lzesc sala i s afum spectatorii când b tea „cosava”, viscolul care venea de la Moldova Nou , din cotul Dun rii acum era transformat într-o cu a inginerilor de sunet cu ferestre duble. Am trecut prin ea i m-am îndreptat c tre cabina de proiec ie. Deschid u a sc rilor de metal greu, dar aflu c intrarea era blocat cu o mas minereasc din scândur aspr , t iat proasp t de la circularul minei, unde se preparau arm turile i netras la rindea, cam a a cum aveau o enii i maramure enii de la Baraca Italian sau bar cile cu trei etaje din valea de sub Gara Ciudanovi a, proasp t veni i s lucreze în min , apoi deasupra, în loc de fa de mas era acoperit cu ziare Scânteia, plin cu farfurii de plastic i hârtie presat i în ele tot felul de biscui i i covrigei. Era a de bine încastrat în intrare încât nu am putut intra i am renun at. Am pornit în jos pe sc ri c tre caseria de bilete, unde tanti Eva, so ia lui nea Josef, vindea bilete. De fapt el era deja în caserie, c i-am recunoscut vocea, coborând, în dialog cu doamna. S -i las în pace s i termine discu ia i m întorc sub casa sc rilor mari de marmur ro ie a sovietelor, unde erau WC-urile cu oglinzile pentru machiatul i pudratul doamnelor i depozitul de lemne.

Deschid u a i ce v d? O sal de consulta ii medicale. La o mas erau într-o edin dou doctori e pe care le cunoscusem ca b ie el prin anii '60 i câteva asistente medicale. Ele m privesc ca i cum a fi de-al casei i î i continu consulta ia neîntrerupte. Intru în untru la b rba i, i acolo era un alt cabinet medical, asemenea celui de la femei, iar în locul unde Sfârcioc, fata care f cea cur enie î i inea echipamentul, era o sal de opera ii. Dup fiecare spectacol, s raca fat trebuia s lop teze cu f ra ul saci întregi de coji de semin e, l sate printre scaunele s lii, cl nite din vânz rile ig ncilor de la intrare. Erau sin-gurii capitali ti din perioada ceau ist . iganii l-au iubit sincer, dar în ciuda încerc rilor americane de a-l salva, banul a învins. „Se fac bani buni din vânz ri”, îmi zice iganca din u , scuturându- i fusta. Lumina care o contura devenise orbitoare. M întorc s ies i dând cu ochii de întrerup tor sting becul. Cinematograful de odinioar a devenit azi sal de dans.

Vassily Maximov - Portretele prietenilor

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Calendar - Martie

continuare din pag. 57

17.03.1883 - s-a n scut Urmuz (m. 1923) 17.03.1939 - s-a n scut Mihai Ungheanu (m. 2009) 17.03.1994 - a murit Liviu C lin (n. 1930) 17.03.2005 - a murit Adrian Marino (n. 1921) 17.03.2011 - a murit Romul Munteanu (n. 1926) 18.03.1909 - s-a n scut Barbu Brezianu (m. 2007) 18.03.1910 - s-a n scut Ioana Postelnicu (m. 2004) 18.03.1917 - s-a n scut Mircea Ionescu-Quintus (m. 2017) 18.03.1921 - s-a n scut Valeriu Anania (m. 2011) 18.03.1973 - a murit Demostene Botez (n. 1893) 19.03.1865 - a murit Nicolae Filimon (n. 1819) 19.03.1895 - s-a n scut Ion Barbu (m. 1961) 19.03.1918 - s-a n scut George Cior nescu (m. 1993) 19.03.1927 - s-a n scut Alecu Popovici (m. 1997) 19.03.1979 - a murit Al. Dima (n. 1905) 20.03.1886 - s-a n scut George Topârceanu (m. 1937 ) 20.03.1943 - s-a n scut Marius Robescu (m. 1985) 21.03.1927 - a murit C. Sandu Aldea (n. 1874) 21.03.1952 - s-a n scut Ioan Moldovan 21.03.1957 - s-a n scut Florica Bud 21.03.1975 - a murit Constantin Fântâneru (n. 1907) 21.03.1986 - a murit Horia Panaitescu (n. 1921) 21.03.2000 - a murit Mircea Zaciu (n. 1928) 22.03.1868 - s-a n scut Mihail Dragomirescu (m. 1942) 22.03. 1903 - s-a n scut Virgil Gheorghiu (m. 1977) 22.03. 1905 - s-a n scut Romulus Dianu (m. 1975) 22.03.1954 - s-a n scut Gabriel Chifu 22.03. 1999 - a murit Valeriu Cristea (n. 1937) 23.03.1847 - s-a n scut A.D. Xenopol (m. 1920) 23.03.1894 - a murit Theodor Codrescu (n. 1819) 23.03.1945 - s-a n scut Tudor Nedelcea 23.03.1961 - a murit Alexandru Busuioceanu (n. 1896) 23.03.2011 - a murit Ion Pecie (n. 1951) 24.03.1921 - s-a n scut Traian Co ovei (m. 1993) 24.03.1949 - s-a n scut Constantin Z rnescu 25.03.1813 - s-a n scut Cezar Bolliac (m. 1881) 25.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936) 25.03.1902 - s-a n scut George Lesnea (m. 1979) 25.03.1942 - s-a n scut Ana Blandiana 25.03.1942 - s-a n scut Basarab Nicolescu 25.03.1950 - a murit Ion Sân-Giorgiu (n. 1892) 25.03.1954 - a murit Emil Isac (n. 1886) 25.03.1999 - a murit Valentin Lipatti (n. 1923) 26.03.1931 - s-a n scut Mircea Iv nescu (m. 2011) 26.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea (n. 1928) 26.03.2002 - a murit Dumitru Corbea (n. 1910) 26.03.2011 - a murit Ioan Grigorescu (n. 1930) 26.03.2012 - a murit Ioan epelea (n. 1949) 27.03.1947 - s-a n scut Cornel Udrea 27.03.1952 - a murit I. A. Bassarabescu (n. 1870) 27.03.1958 - s-a n scut Ioan Es. Pop 27.03.2008 - a murit George Pruteanu (n. 1947) 28.03.1888 - s-a n scut Alexandru Kiri escu (m. 1961) 28.03.1914 - s-a n scut Ovidiu Constantinescu (m. 1993) 28.03.1926 - s-a n scut Ion Ioanid (m. 2003) 28.03.1937 - s-a n scut Ion Crânguleanu (m. 2003) 28.03.1950 - s-a n scut Nicolae Rotaru 28.03.1979 - a murit Daniel Turcea (n. 1945) 28.03.1994 - a murit Eugen Ionescu (n. 1909) 28.03.1997 - a murit Gheorghe Tomozei (n. 1936) 28.03.2012 - a murit tefan Radof (n. 1934) 29.03.1878 - s-a n scut Elena Farago (m. 1954) 29.03.1908 - s-a n scut Virgil Carianopol (m. 1984) 29.03.1941 - s-a n scut Constan a Buzea (m. 2012) 29.03.1971 - a murit Perpessicius (n. 1891) 30.03.1946 - a murit Victor Ion Popa (n. 1895) 30.03.1989 - a murit N. Steinhardt (n. 1912) 30.03.1993 - a murit Edgar Papu (n. 1908) 31.03.1841 - s-a n scut Iosif Vulcan (m. 1907) 31.03.1891 - s-a n scut Ion Pillat (m. 1945) 31.03.1933 - s-a n scut Nichita St nescu (m. 1983)

Anul XI, nr. 3(115)/2020

/Constela\ii diamantine

59

Valentin DAVID scut la 16 februarie 1957, în loc. Boc a Vasiovei, jud. Cara -Severin. A absolvit Liceul Industrial Nr.1 Re a i Facultatea de Tehnologie Chimic la Timi oara i a lucrat ca inginer chimist la Întreprinderea “Chimica” Or tie. Scrie poezii, epigrame, fabule, apare în publica ii de gen, a primit mai multe premii pentru crea iile sale literare. Apari ii editoriale: trei c i de epigrame - Aventurile unui Don Quijote (2016), Tonomatul cu epigrame (2017), Cod ro u de umor (2018) i dou c i de poezii umoristice - Rondeluri încruci ate (2019, în colaborare cu Gheorghe Gur u) i plângi în hohote... de râs! (2019, în colaborare cu Violetta Petre).

Mu i fugi! Îmi port dantura în batist De i sunt tân r i prosper, ci am amant o dentist ...

Dar care are-un so ... boxer!

Mi care brownian Nevasta s-a bronzat la fa , Dar nu e meritul c ldurii, Ci ias doar la suprafa Negreala de pe cerul gurii!

Imortalizare Când e spiritul îngust, În untru i afar , Monumentul nu e bust...

Ci o piatr funerar !

Martor incomod Pe întuneric, cu cazmaua, Dând frâu pornirilor oculte i-n curte, îmi îngrop salteaua...

Fiindc tie mult prea multe!

Cas de piatr Am mul i du mani, dar sincer, nu îmi pas , În ciuda lor, o duc destul de bine, Ba chiar am reu it s -mi fac o cas ...

Din pietrele ce le-au zvârlit în mine!

Viceversa Se poart diferit, primind un post Sau când sunt l uda i conjunctural: Un om inteligent se simte prost, Iar prostul simte c e genial!

Tonul face muzica În simfonia planetar gioas sau discret , E ra iunea o vioar ...

Pe când prostia-i o trompet !

Constantin CALOT{ scut în anul 1909 la Ro iorii de Vede, jud. Teleorman, localitate în care a lucrat ca func ionar. A fost membru al Clubului epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” din Bucure ti. Este inclus în cel pu in 19 volume colective de epigram , între care: Culegere de epigrame (1972), Zece ani de epigram (1979), Antologia epigramei române ti (edi iile 2004 i 2007), Epigrama - floarea parfumat a literaturii (vol.III, 2013).

Unui pictor abstrac ionist Stima i-i consecventul drum i da ii-i loc printre titani: Când împlinise patru ani Picta aproape ca acum.

Constatare Un fapt îmi pare evident Prin adev rul ce-l con ine: nu oricine-are talent, Iar cine-l are, nu-i oricine.

Unui s rac cu duhul S-a-nsurat acum o lun , Dar inten ia-i mai veche; Vrea s nu i se mai spun -i un prost f pereche!

Sistem Am întrebat pe-un cunoscut Cum de-a ajuns a a bogat! i mi-a r spuns c i-a vândut Pe-aceia ce l-au cump rat!

La ceasornicar ine dom'le pân -acas , Ori m las ?”

Iar ceasornicaru-aparte: „Stai departe?”

Invidie Când unu-i mai de tept ca mine, sesc c -i foarte omenesc -i port invidie, dar cine Mi-ar spune unde s -l g sesc?!

comentarii Mutat în bloc de ase luni Acuma am calorifer, Sc pai de lemne i c rbuni i totu i n-am sc pat de ger.

Penuria de petrol Peste tot e zarv mare Dar, cu-adev rat, necazul Îl resimt aceia care Nu mai pot s ard gazul!

Autoepitaf aflu-aici de patru ani i spun cinstit: nu m c iesc!

Nu am prieteni, nici du mani i simt, în fine, c tr iesc!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Prieten fidel De i am provocat furori, Precum atle ii în aren , Constat c mu chii-s trec tori, Pe când sl nina e peren !

Magnetism Când crunta foame, cu ar ag, chinuie c-un bra de fier, Din curte, simt cum m atrag, Magne ii de pe frigider!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul XI, nr. 3(115)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

VASSILY VASSILY MAXIMOV MAXIMOV Vassily Maximov - Autoportret

Vassily Maximovich Maximov a fost un pictor rus, un membru proeminent al grupului Peredvizhniki.

Maximov s-a n scut, la 29 ianuarie 1844, într-o familie de rani din satul Lopino din Guvernoratul din Sankt Petersburg. A r mas orfan de timpuriu i a lucrat la un atelier de pictat icoane, unde a înva at pentru prima dat s picteze. În 1863 a intrat la Academia Imperial a Artelor i în 1864 a devenit membru al asocia iei Artel of Artist, creat de P. N. Krestonovtsev, dup exemplul lui Ivan Kramskoi. Asocia ia Artel a existat doar un an i a fost apoi desfiin at . Maximov a pictat, în acea perioad , Copilul bolnav (1864), pentru care a primit o medalie de aur a Academiei.

A terminat toate cursurile Academiei în trei ani. În 1865, el (la fel cum grupul de paisprezece condus de Ivan Kramskoi f cuse mai devreme) a refu-

zat s participe la competi iile pentru Medalia de Aur a Academiei. El a sus inut c nu are nevoie s studieze în str in tate (asta a f cut parte din premiu), ci mai degrab c va studia satul rusesc. Întradev r, dup absolvirea Academiei s-a mutat în satul Shubino, din gubernia din Tver, unde a pictat via a de ran, câ tigând bani ca profesor de pictur al prin ilor Golenischev-Kutuzov (urma i ai lui Mikhail Illarionovici Kutuzov).

Pictura Pove tile bunicii (1867) a fost prezentat la o expozi ie Peredvizhniki, unde a câ tigat un premiu i a fost cump rat de Pavel Tretyakov. În 1872, a fost admis în grupul Peredvizhniki i a devenit în scurt timp unul dintre cei mai proeminen i i riguro i membri ai s i. Ilya Yefimovici Repin l-a descris pe Maximov drept „cea mai de neconfundat piatr din temelia peredvizhnechestvo”. Maximov a pictat multe tablouri din via a neasc . În ultimii douazeci de ani ai vie ii sale, picturile de realism nu mai erau la mod . Maximov înc mai picta aproape în exclusivitate scene din vie ile ne ti, care nu aveau aproape niciun cump tor. Vassily Maximov a tr it o via plin de s cie i boli. A murit la Sankt Petersburg, la 1 decembrie 1911.

(Sursa: Wikipedia)

Vassily Maximov - Ascult torii