Constelatii diamantine n. 4 (116) / 2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul XI, Nr. 4 (116) Aprilie 2020

Semneaz : Nicolae B la a Maria Roxana Bischin Mihai Caba Constantin Constantinescu Grigorie M. Croitoru Ion Dr gnescu Doina Dr gu Toma Florescu Nicolae Grigorie-L cri a Anton Ilica Laurian Lodoab Daniel Luca Daniel Marian Mihai Merticaru Marin Mihalache Constantin Miu Olimpia Mure an Tudor Nedelcea Janet Nic Drago Niculescu Emil Niculescu Camelia Opri a Alensis De Nobilis George Petrovai Liliana Popa Constan a Popescu Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Victor Ravini Melania Rusu Caragioiou Ben Todic Philip Tudora Al. Florin ene

Mi u Popp - Apostoli Ioan i Petru

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Ion Popescu-Br diceni, Comunicarea cu st rile superioare în poezia lui Ion Pillat ............pp.3-5 Constantin Miu, Lumina sacr i prezentul etern în poeziile lui V. Voiculescu i Nichifor Crainic ............................................................pp.6,7 Al. Florin ene, Cezar Petrescu - prin excelen citadin ...........................................................pp.8-10 Mihai Caba, O poet -n neuitare - Magda Isanois .........................................................pp.11,12 Victor Ravini, Metode vechi i noi în cercetarea Miori ei ..................................pp.13,19 Janet Nic , De-a lungul vremii, cenaclul “Clepsidre” din Bechet ..................................p.20 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - Nicolaus Copernic (XI) ........pp.21-23 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa .......................................................................pp.24-27 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (VI) .....................................pp.28-31 Tudor Nedelcea, Ada Stuparu i voca ia eseistic .............................................................p.32 Daniel Marian, Întâlnindu-se neprielnicul i pasta ..............................................................p.33 Emil Niculescu, Crevase urmuziene ............p.34 Liliana Popa, Fericirea dintre gene .............p.35 Olimpia Mure an, Istoria real a Ardealului ......................................................................pp.36-38 Doina Dr gu , Poeme ......................................p.38 Constantin Constantinescu, “Un om sfâr it” ..............................................................................p.39 Grigorie M. Croitoru, Între toac i clopot .......................................................................pp.40,41 Melania Rusu Caragioiu, Antologie - Gânduri ..............................................................................p.42 Alensis De Nobilis, derea lui Ion PopescuBr diceni între cuvinte sau îndep rtarea de origini ................................................................p.43 Anton Ilica, Întoarcerea lui Radu Gyr din Cruciad ....................................................pp.44,45 Daniel Luca, Eliberarea poeziei ...................p.45 Mihai Merticaru, Sonete ................................p.46 Constan a Popescu, Poeme ............................p.47 Laurian Lodoab , Poeme ................................p.48 Camelia Opri a, Poeme ..................................p.49 Maria Roxana Bischin, Muzica i (re)aranjarea infinitului ..........................................................p.49 Marin Mihalache, Paradigma meta-modern ..............................................................................p.50 Ben Todic ,Puterea Cuvântului în Limba matern ......................................................pp.51,52 Nicolae B la a, Via a ca iluzie i clipa ca destin ..........................................................pp.53-57 Nicolae Grigorie-L cri a, Utilitarismul în media ..................................................................p.58 Ion Dr gnescu, Toma Florescu, Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Mi u Popp

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Ion POPESCU-BR{DICENI

Comunicarea cu st[rile superioare @n poezia lui Ion Pillat Rezumat O vreme considerat poet de nivel secund, în interbelic, noul val neomodernist i transmodernist l-a recuperat pe Ion Pillat, care dobânde te dup 1960 urma i valoro i în eon precum Ion Horea ori Gelu Bir u.

Azi, poezia lui Ion Pillat te invit cu aceea i ardoare i ne rmuit încredere la înc o relectur , fire te dintr-un unghi inedit.

Perspectiva mea critic a constituit-o tema comunic rii cu st rile superioare într-un Eden excesiv îns verosimil din punctul de vedere al dialecticii realului cu imaginarul, ori al rela iei convergente dintre profan i sacru.

Eseurile poetului de la Miorcani ori de la Florica despre Francis Jammes, Paul Valéry, Rainer Maria Rilke ofer indici vizual-auditivi cercet torului, care ghidat discret de asemenea tezaure lirice europene poate izbuti un demers axiologic neostentativ, dar conving tor.

Astfel recalibrat poezia pillatian descinde par ial din structurile i figurile mitice ale paradisului promovând cele trei mari medita ii colective asupra fericirii care sunt categoric oglinda ultim , supremul sistem de referin în care se poate privi chipul operelor omului. Cea dintâi tr tur distinctiv a unei astfel de poeticit i este intelectualizarea/ rafinarea imaginii.

Apoi amestecul subtil de senzualitate p gân , aproape naiv i de adânc sentiment cre tin, cu o viziune asupra lumii cu adev rat franciscan ... Dar i alchimia transaparent de tr ire pur i atmosfera tulbur toare înv luite, ele însele, într-o aur evocatoare, sim ualist , cathartic , sugestiv , de transpunere în valori suflete ti a lumii exterioare, întreg edificiul transestetic. Nu-mi pot suprima totu i acea senza ie c figura creatoare a lui Ion Pillat poate fi receptat i reexploatat poeticostilistic ca o unitate transparadigmatidintre cele ale lui Valéry i Rilke, adic dintre geometrica de cristal i limba sacr (prin intermediul c reia transpare verbul divin al unei poezii de ceremonial transmodernist).

Oricum, o alt dimensiune fundamental a poeziei lui Ion Pillat pare s se consolideze (meta) i (trans)critic abia în zilele noastre. Este acea propensiune spre o filozofie implicit intern , topit în Ion Pillat vers, dar i spre cealalt : a

transcenden ei pline (cum ar crede i Aurel Pantea, printre altele autor al unei c i precum „Poe i ai transcenden ei pline”, editura Limes, Cluj-Napoca, 2005). Rezult o filosofiestetic apropriat extrem de profund pe direc ia transreligiosului i a transumanismului lui Basarab Nicolescu (cel din „Transdisciplinaritatea. Manifest”, editura Polirom, Ia i, 1999).

Iat-o în câteva tu e clare i paideice: beatitudinea lini tit , participarea la actul crea iei, opozi ia vis-facere, reprezent rile mitice în «casa amintirii», prezentificarea condi iei umane între utopie i ideal, sirea ter ului inclus (ascuns ori ostensiotic) dintre elegiac i impactul estetic, dintre amintire i nostalgie, eliberarea onticului din legile materiei în domeniul spiritual .a.m.d.

Oricum, concluzia este c avem în Ion Pillat un autor de oper deschis (Umberto Eco, Opera deschis , editura Paralela 45, Pite ti, 2002) i de oper a artei datoare în acela i timp imanen ei i transcenden ei exact în sensul validat de Gérard Genette (Gérard Genette, Opera artei (I), Imanen i transcenden , ed. Univers, Buc., 1999).

Cuvinte cheie: Eternit i de-o clip , Pe Arge , în sus; Caietul verde, rm pierdut; Scutul Minervei În poezia de început a lui Ion Pillat (Eternit i de-o clip - 1914), „versul eminescian e înnoit cu rezonan a arcadicului cimpoi”[1], iar simbolismul acesteia e mai mult unul clasicizant. Materialul este i el de un bucolism voluptuos, la care se adaug îns elemente ale unui spa iu în genere meridional. În primele volume, i apoi în ultimele, exotismului spa ial al geografiei i se adaug i un alt exotic, temporal, al istoriei i al legendei. Pe de o parte, poetul tânje te regresiunea odihnitoare spre un alt prag de via , mai inocent, mai primitiv, mai aproape de origini. Paralel cu „fuga” în spa iul geografic, cititorul (Interpretul modern, con tient c opera nu exist în sine, ci doar în rela ie cu subiectul, este mai mult decât cititorul complice al lui Gide i Valéry; el nu se sfie te a se considera p rta la actul crea iei”) [2], el însu i, a adar, aproape coautor, ia act de un recul în timp, de o coborâre prin vârste, pân la un liman de beatitudine lini tit , în care exuberan a unei vegeta ii fabuloase s fie doar cadrul unei adev rate „vârste de aur” într-o Arcadie fericit . De fapt - i aceasta este o coordonat comun liricii modeme de pretutindeni - se contureaz o opozi ie flagrant între dou lumi: aceea pe care o gândim i aceea de care ne izbim, aceea pe care o vis m i aceea pe care o facem l-am citat pe Victor Segalen, din Equipée (1929). tefan Augustin Doina va avansa ipoteza c acest tip de opozi ie poate fundamenta îns i dialectica imaginarului i a realului [3].

Un asemenea paradis terestru suport o gam bogat de tonuri neo-

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

clasicizante i de tendin e c tre fabulosul parabolic descins din Oscar Wilde, dar cu Gr dina între ziduri (1919), poate i sub influen a unui Samain sau a unui Jammes, el se a eaz , prin restrângerea universului, într-un spa iu câmpenesc, virgilian, împânzit de reprezent ri mitice. În „casa amintirii” - un fel de centru al acestui eden - poetul se las furat de miresmele cosite cu florile de fân/ p strate sub r coarea pânzetului de in[4], în casa amintirii nu-i ast zi i nu-i ieri (Casa amintirii) iar „Ornicul roste te clipita de demult.../ i zilele pierdute revin (Întoarcere). Pe m sur ce se actualizeaz , o amintire tinde s prind via într-o imagine. Reciproca îns nu este adev rat i imaginea pur i simpl nu ne va duce înapoi la trecut decât dac am utat-o într-adev r în trecut.

Dar, din clipa în care devine imagine, trecutul p se te starea de amintire pur i se confund cu o anumit parte a prezentului nostru.

Amintirea actualizat în imagine se deosebe te profund de amintirea pur . Imaginea este o stare prezent ; nu se poate lua parte la trecut decât prin amintirea din care a ap rut.[5] Aceast cas e alb i cu nalb -n prag i doar copilul îi descuie vorul ferecat. Preluând, peste ani, acest topos, Dan Lauren iu îl va r sfrânge mai exact asupra gr dinii, primordiale, adamice, cu ramuri albe în care sar f zgomot umbrele înser rii, p ri ale paradisului sprijinindu-le umerii[6]. În plin epoc postpa optist (1873), Vasile Alecsandri, serile la Mirce ti, în odaia cu perdelele l sate i lampele aprinse, retras în pace i a teptând din cer s vie o zân dr la , cu glasul aurit î i notase atins de aripa reveriei: Atunci inima-mi zboar la raiul vie ii mele,/ La timpul mult ferice în care-am suferit,/ -atunci p duri i lacuri, i m ri, i flori, i stele/ Intoan pentru mine un imn nem rginit (Serile la Mirce ti)[7]. „Seara la Miorcani” a lui Ion Pillat (Gr dina între ziduri, 1919) izbute te mai mult prin vastitatea orizontului i solemnitate, prin propulsarea textului într-un comentariu superior, de un impresionism concentric. Vasile Alecsandri avusese strict specific retragerea în c minul primitor i lini tit (care este sanctuarul, cronotropul s u) - din care imagina ia se revars slobod spre o natur preg tit s fie asimilat în poem - sau evaziunea spre locurile însorite ca s i fixeze i mai trainic nivelul de stabilitate, evitând sistematic „ruptura dintre spa ii”[8].

Solar, prin constitu ie, acesta î i manifestase predilec ia pentru un peisaj mitic, mai degrab paradisiac: „lunca înverzit ”, „valea inuit ” (Doine), câmpia cu „dulcea-i lini tire” ( crimioare), „plaiul frumos” este „plaiul îngeresc” ( rg rit rele). Chiar i marea este receptat ca un „nem rginit safir”, „cuib de smarald”, viziunea este feeric , ea angajând sentimentul plec rii spre inutul visului, spre decoruri fastuoase i senzuale (Bosforul, Vene ia, Extremul Orient, Asia, India). În aceste tablouri (figuri ale spectaculosului a ezat dup cum le nume te Eugen Simion), Vasile Alecsandri a încremenit sublimit i, obiectele sunt transparente, str lucitoare. Natura este frumoas în formele ei pa nice, decorative, statice; poetul se afl întotdeauna în fa a unui tablou, scen , spectacol, pe care le ine la distan ; om al ordinii i al firescului, el se men ine sub regimul solarului, gra iosului, evazivului, indistinctului; ara lui imaginar ni se arat în întregime terestr (lacul, lunca, plaiul, marea), fie un dulce rai unde se-mpreun cerul luminos/ cu albastrul m rei cei nem rginite, unde vântul serii, blând ca un suspin,/ leag -n t cere dalbe flori de aur, unde pe-ale rodii salbe de rubin/ flutur verdea a frunzelor de laur, plai îngeresc, mioritic, teoretizat mai încolo de Blaga ca matrice a spiritului românesc. Îns adev ratul spa iu de securitate în imagi-narul alecsandrian este lunca - imagine a fecundit ii i armoniei naturale, stare de plenitudine, posedând limba coexisten ei pa nice în universul material[9] i o retoric a peisajului care prevaleaz asupra peisajului retoricii. A adar, lunca se impune ca o figur a beatitudinii.

Ion Pillat str mut acest rai al Mirce tilor în Muscel, sfânta familie

Anul XI, nr. 4(116)/2020

e dus la Râul Doamnei i îmbr cat în ve minte ne ti române ti.

Excesul lui Ion Pillat - remarc G. C linescu - st în inten ia de a sfin i România, de a o prezenta ca un Eden în care plopii sunt îngeri, plugarii au vedenii de-troi i/ Ardealul e un loc de refugiu al copilului Isus[10]. Dar pân la aceast etap liric , paradisul pillatian, de o concrete e memorabil , îl constituie Florica i Miorcanii. Descrierile i evoc rile sunt str tute de un lirism plin de melancolie, ce adesea trece în medita ii de resemnat în elepciune i î i dep esc limitele prin dejdea lumii celeilalte[11]. Din acordul acestui sentiment elegiac atât de simplu, cu mijloacele de realizare la fel de elementare, a ie it o „oper de cristalin rezonan ”. Patriarhala cas a bunicului genereaz , prin impactul estetic, o „poezie domestic ” citatele sunt din Eugen Lovinescu[12]. Dar societ ile, rela iile i culturile umane nu tr iesc decât prin neoprita lor transformare, îns , reciproc, ceea ce le determin ca ele s r mân umane este necontenita recuren , palingenezia, reîntoarcerea compensatorie care îi permite omului s reziste în a fi pururea om în sânul permanentei revolu ii a istoriei. Îi serve te cauza „mitul ideal” al paradisului, în toate cele trei accep iuni generale reunite într-un pachet diacron de miteme: nostalgia paradisului terestru; a teptarea împ iei fericite de o mie de ani, realizate pe p mânt; speran a într-o fericire des vâr it i f declin în lumina divin a vie ii cre tine de apoi - de fapt „trei mari medita ii colective asupra fericirii”[13]. Putem sublinia, f ezitare, structurile i figurile mitice ale Paradisului sunt într-adev r oglinda ultim , supremul sistem de referin în care se poate privi chipul operelor omului[14]. De aceea Ion Pillat consacr un nou panteism familial i î i realimenteaz energiile lirice dintr-un profund regret al copil riei pierdute. În progres lingvistic i de sensibilitate fa de Alecsandri, viziunea idilic a naturii, aceea i senin tate p truns , îns , i de un sentiment elegiac, ce-i cre te emotivitatea i, deci, lirismul[15] sunt exprimate poetic prin intelectualizarea i rafinarea imaginii, câteva pre ioase indicii punându-ni-le la dispozi ie însu i Ion Pillat în eseurile despre Francis Jammes[16], Paul Valéry i Rainer Maria Rilke.

Francis Jammes ocase pe contemporanii s i; satura i de livrescul parnasian ori de ideologia simbolist , cu revenirea la simplitatea rustic , sentimentul direct fa de natur , cu un nou sim al exoticului, cu un minunat i foarte subtil amestec de senzualitate p gân , aproape naiv i de adânc sentiment cre tin, cu o viziune asupra lumii cu adev rat franciscan . În Pliere pour aller au Paradis avec les ânes, de pild , transpunerea celor de pe p mânt pe planul ceresc i a celor cere ti la m sura omului îmbinau caracterul rustic virgilian cu sentimentul religios de o puritate franciscan , atitudinea final fiind de un optimism s tos i înalt. Poetul nu se rezumase la fr ia fireasc , instinctiv , cu tot ce e mai aproape de simplitatea divin , de Dumnezeu, (dobitoace, plante, flori) i ajunsese s se identifice cu lucrurile, le dea suflet, prin vraja versului: Când voi porni spre tine, o, Doamne, f s fie/ o zi cu s rb toare de holde pe-o câmpiei ce va-nota în praf. Vreau, chiar ca p-ast lume,/ s-aleg un drum pe placu-mi, ce-n voie s m -ndrume[17], la raiul unde stele-s pe cer, n miaz mare.

Aceea i atmosfer b trâneasc , pe jum tate trecut, pe jum tate vis, aceea i amintire proprie estompat de o stranie nostalgie, acela i amestec transparent de sentiment pur i atmosfer tulbur toare sunt atributele esen iale ale poeziei pillatiene, al c rei geniu este de a evoca, nu de a construi, de a sim i, nu de a explica; de a atinge sufletul, nu de a convinge mintea[18]. Înscriindu-se poeziei noi, discursul pillatian caut eliberarea din legile materiei în domeniul spiritual; în spatele fenomenului trec tor, el caut forma etern , pur i se str duie te s ne dea natura i realitatea îns i în adâncimea i puritatea lor.

Poezia pur , care l-a sedus pe Ion Pillat n zuie te s prind conceptul curat al ideii, al sentimentului, al senza iei, prin i peste materie

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i spa iu, în suflet i în durata bergsonian . Dar iat , spre proprie l murire, teoria lui Hemi Bergson despre durat : Caracteristic timpului este curgerea; timpul deja scurs este trecutul i numim prezent clipa în care el se scurge, îns aici nu poate fi vorba de o clip matematic . F îndoial , exist un prezent ideal, numai conceput, limit indivizibil ce ar separa trecutul de viitor. Dar prezentul real, concret, tr it, cel la care ne referim când vorbim despre percepia prezent , ocup cu necesitate o durat . Unde este situat aceast durat ? Este dincoace sau dincolo de punctul matematic ideal determinat atunci când ne gândim la clipa prezent ? Este cât se poate de evident c ea se afl i dincoace i dincolo în acela i timp, iar ceea ce numim „prezentul nostru” încalc i proprietatea trecutului, i pe cea a prezentului. Mai întâi pe cea a trecutului, deoarece „clipa în care vorbesc este deja departe de mine”; apoi pe cea a viitorului, ci spre viitor este aplecat acest moment, spre viitor tindem i dac am putea fixa prezentul indivizibil, element infinitezimal al curbei timpului, el ar indica direc ia viitorului[19]. Pista cercet rii noastre se îndreapt acum spre redefinirea timpului ca scurgere muzical a con tiin ei umane, timpul fiind muzica, de unde firescul tinderii poeziei pure spre muzic ; iar muzicalitatea aceasta înseamn , de fapt, transpunerea în valori suflete ti a lumii exterioare. Dar cedeaz totodat ispitei de a-l interpreta pe Ion Pillat i ca o unitate între Valéry i Rilke, între sudul mediteranean al formelor clasice i nordul germanic al visului romantic: Prin cle tarul apei limpezi, când amurgul o desfide,/ Cresc din adâncimea umbrei turle nalte de m rgean./ Un ora luc doarme ancorat în ocean/ Pe limanul maclreporic al apusei Atlantide.// Sub eflorescen a algei cu mi care de reptil/ Reapare am girea unui Thule singuratic:/ Thule, unde visul nordic adumbrise visul atic,/ Când Tristan visa al turi de Endimion copil./ Ce pescuitor de doruri scufundate i de scule,/ Ren scut din spuma m rii printre jocuri de delfin,/ Suflete, î i va aduce din vânatul lui marin,/ Irizat de talazuri, cupa regelui din Thule?...

Valéry descindea din arhetipul clasicului grec, al mediteraneanului (s nu-i ignor m locul de ba tin : Sete, un or el din sudul Fran ei, ezat pe rmul Mediteranei). în consecin toat poezia lui e de esen sudic , de vegeta ie i de rodire sudic , fiind sc ldat în acea lumin de aur i de miere, care d marmorei i spiritului împlinirea unei armonii des vâr ite, fiindc din spa iul etern trece în timpul ve nic[20]. Ca poet al formelor în sine, acesta ajungea la ideea poetic originar , care st în miezul fiec reia dintre ele. Gra ie sentimentalului clasic înn scut, P. V. poseda, automat, darul aproape divin al propor iilor i al doz rilor, o luciditate neobi nuit , chiar în clipa extazului[21]. Inteligen a excesiv era dublat de o infinit sensibilitate pentru armonia cuvântului. In contrast cu aceast poezie static , poezia germanului este dinamic . Rilke se încumetase a c uta dincolo de el Valea Domnului. Sufletul s u mistic, sub influen a ortodox i slav , travers stadiul lirismului fiin ei (din spa iul cultural francez), i cantoneaz în lirismul devenirii, un lirism dominat de trei laitmotive de muzic sufleteasc : singur tatea, iubirea (de franciscan pentru creatura Domnului), echivalent par ial cu setea dup ceva pierdut, dup copilul de demult, i credin a echivalent cu pietatea (gravita ia continu i lini tit , ce din adâncurile Domnului influeneaz sufletul i pleac fe ele în jos spre umbr i medita ie). De la Tolstoi, Rilke a înv at s cânte în moarte eterna via viitoare, de la Rodin - s sculpteze forme vii în marmura moart .

Ion Pillat deslu te într-o prim faz chemarea nedeslu itului i a îndep rt rilor feerice ca, în continuare, în Pe Arge în sus (1923), Satul meu (1925), Biserica de alt dat (1926), Limpezimi (1928), inspira ia s i se des vâr easc i s zugr veasc locuri ale repaosului i oameni de la ar , al c ror instinct secret r mas din m re ia naturii lor dintâi const fie în acceptarea faptului c fericirea nu st cu ade-

5

rat decât în repaos, fie în c utarea distrac iei în afar , din pricina resentimentului mizeriei lor cotidiene. O asemenea poezie rând pe rând patriarhal i bucolic , elegiac i narativ , autohton prin viziune, prin farmecul arhaic, p trunz tor, pare s resusciteze comunicarea cu st rile superioare.

S-a vehiculat mitica ipotez c în Paradisul terestru Adam ar fi vorbit limba p rilor i a îngerilor, adic într-un limbaj ritmat (versificat), aceast „limb siriac ” trebuind a fi privit ca traducând direct „iluminarea solar i angelic ” manifestat în centrul fiin ei umane. Reminiscen e ale poeziei pillatiene trimit, indubitabil, la aceast limb a zeilor, numit de sanscrit Karma i de latin Carmen, care trebuie în eleas cu sensul special de ac iune ritual i chiar poetul însu i cu cel de recuperat ca interpret al „limbii sacre” (vates), prin intermediul c reia transpare verbul divin[22]. Prin aceste conserv ri spirituale sunt reînviate simboluri i rituri, fiindu-le redate, al turi de sensul pierdut, plenitudinea virtu ii lor originare i atrase c tre „elegan i aticism”[23].

Sacralitatea limbii (c ci misticii reu esc s exprime ceva numai prin sacrificiul ra iunii umane, dar aceasta echivaleaz cu a sacrifica vorbirea)[24] presupune, mai exact, întoarcerea fireasc la o func ie primar a vorbirii. Aceast func ie, Gerard Genette o define te ca pe o involu ie, printr-o apropiere tot mai mare de propria sa form pur sau de esen a ei, ca pe o r scump rare a defectului limbilor, ca pe o recompensare, fie i iluzoriu, a arbitrariului semnului, adic func ia poetic vizând motivarea limbajului. De aceea - i Ion Pillat în intimitatea lui secret i m rturisit chiar a aspirat spre un asemenea demers al scriiturii sale - activitatea poetic este considerat de unii autori,... ca fiind strâns legat de o neîncetat imagina ie a limbajului, care este în substan a ei o reverie motivant , o reverie a motiv rii lingvistice, marcat de un fel de seminostalgie a ipoteticei st ri „primitive” a limbii, în care cuvântul ar fi fost ceea ce spunea[25].

NOTE: 1. George C linescu, Istoria literaturii române de la origini pân în prezent, Ed. Minerva, Bucure ti, 1985, p.858 2. Eugen Negrici, Figura spiritului creator, Ed. Cartea Româneasc , 1978, p.8 3. tefan Aug. Doina , Orfeu i tenta ia realului, Ed. Eminescu, 1974, p.244.

4. Ion Pillat, Poezii, Ed. pentru Literatur , BPT, Casa amintirii 1906-1910, p.6 5. Henri Bergson, Materie i memorie, Ed. Polirom Ia i, 1996, pp. 123-124 6. Dan Lauren iu, Privirea lui Orfeu - Jurnal metafizic, Ed. Enciclopedic , 1995, p. 45 7. Vasile Alecsandri, Poezii, Ed. Eminescu, 1970 8. Eugen Simion, Diminea a poe ilor, Ed. Cartea Româneasc , 1980, p. 213 9. Idem, Ibidem, p. 228 10. G. C linescu, op.cit., p. 862 11. Petru Comarnescu, Kalokagathon, Ed. Eminescu, Bucure ti, 1985, p.260 12. Eugen Lovinescu, Istoria Literaturii Române Contemporane, Ed. Minerva, 1973, pp. 420-421 13. Jean Delumeau, Gr dina desf rilor. O istorie a paradisului, Ed. Humanitas, Bucure ti, 1997, p.5 14. Gilbert Durand, Figuri mitice i chipuri ale operei - de la mitocritic la mitanaliz , Ed. Nemira, 1998, p.315 15. E. Lovinescu, op. cit., p.423 16. Poezia lui Francis Jammes, în Ion Pillat, Portrete lirice, Editura pentru Literatur Universal , Bucure ti, 1969, pp.211-229 17. Victoria Ana T an, Ion Pillat. Ceremonia naturii, Ed. Albatros, 1972, p.227 18. Ion Pillat, Portrete lirice, Editura pentru Literatur Universal , Bucure ti, 1969, Pg 215 19. Henri Bergson. op.cit., p.121 20. Ion Pillat. op.cit. (Valery, Rilke i poezia pur ), p.281 21. Idem, ibidem, p 284 22. René Guénon, Simboluri ale tiin ei sacre, Humanitas, Buc., 1997, p.60 23. Basil Munteanu, Panorama Literaturii Române, Cleveland, 1996, R.D. Shelden Enterprises, Inc., în colaborare cu Editura Crater, p.222 24. Al. Rossetti, Filosofia cuvântului, Ed. Minerva, Bucure ti, 1989, p 65 25. Gérard Genette. Figuri, Editura Univers, Bucure ti, 1978, p.233

(continuare în nr. urm tor)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constantin MIU

Lumina sacr[ ]i prezentul etern @n poeziile lui V. Voiculescu ]i Nichifor Crainic Teologii cre tin-ortodoc i asociaz Lumina sacr rug ciunii isihaste, condi ie sine qua non a intr rii în prezentul etern. Aceast idee transpare din poeziile lui Voiculescu Umbre premerg toare, Eu te-a privi, Împ rt irea (volumul Gânduri albe) i cele ale lui Nichifor Crainic - Rug ciune i Lumân rile (volumul ara de peste veac).

Efectul ultim al rug ciunii isihaste - a a cum apreciaz Sf. Ioan Sc rarul - este „o lumin infinit pe care o vedem cu ochii min ii (...), lumin ce vine de la Hristos.” 1 Acest aspect îl întâlnim în poezia Umbre premerg toare, unde eu-l poetic î i manifest credin a, dragostea i n dejdea. Inhabitarea divinului în uman, care aici ia forma Luminii mântuitoare, se afl în rela ie cu a teptarea: „Doamne, a tept, poate s coboare în mine, mult râvnitul T u soare/ Lumina mântuitoare.” Versurile acestea trimit la versetul 6, capitolul IV din Epistola a doua a Sf. Ap. Pavel c tre Corinteni, unde se vorbe te de „lumina cuno tin ei Slavei lui Dumnezeu în inimi.” S re inem un aspect esen ial în leg tur cu Lumina (Slava) dumnezeiasc : „Fenomenul acesta e cu totul caracteristic misticii noastre ortodoxe i e obiectul special al rug ciunii lui Hristos. El (acest fenomen - n.n.) se poate numi transfigurare.” 2 (s.n.). Transfigurarea pe care o urm re te

Vasile Voiculescu

eu-l poetic aici, ca urmare a s luirii râvnitului soare - Lumina dumnezeiasc - nu poate avea loc decât în urma rug ciunii, iar poezia adus în discu ie tocmai aceast form supletiv o ia. În cartea sa Spiritualitatea Ortodox , P rintele St niloaie opineaz c pe treapta suprem a rug ciunii curate „se arat lumina dumnezeiasc ”.3 O astfel de lumin izvorât din iubire, „care nu e decât o expresie a st rii de iubire, este în acela i timp via ”.4 Este i aceasta o alt modalitate a des vâr irii spirituale - comuniunea sufletului credinciosului cu Lumina dumnezeiasc .5 Aceast idee o sim în urm toarea strof a poeziei Eu te-a privi: tiu: orice-ar fi, omul cade fulgerat, Cutezând cu v zul spre str lucirile- i nemateriale.

Dar tainicii ochi ai inimii str bat Sp imânt tor de alba bezn a luminii Tale.

Sufletul care a atins plin tatea unirii cu Dumnezeu, prin iubire, este unul inundat de bucurie: „Extazul dragostei sau sentimentul unirii cu Dumnezeu, sentimentul c formeaz un NOI (...) devine tot mai prelung, producând o bucurie, o c ldur sufleteasc tot mai

Nichifor Crainic

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fericit .” 6 Poezia Împ rt irea (pe care o vom comenta în capitolul Vârstele unirii mistice) ilustreaz aceast ldur sufleteasc : extazul mistic - iubirea credinciosului care-L caut pe Du,mnezeu cu sufletul - ia forma unei uieli în urcu ul spiritual, spre P rintele Luminilor: rile luminii s-au v rsat în mine Inima le-ncape i nu m mai strânge.

Simt c sunt un soare ce nu se mai stinge uind în cosmos, Doamne,-n drum spre Tine. (s.n.)

Acelea i idei de factur mistic pe care le-am remarcat în poeziile voiculesciene aduse în discu ie le reg sim i la Nichifor Crainic, în poeziile Rug ciune i Lumân rile.

Ca un miros suav de mic unea trunde-mi iar cu harul T u, Iisuse, Îngenuncherea inimii supuse, Lumina mea i mântuirea mea.

Tot ce-am crezut c birui m r puse, Amar lume, m-am golit de ea.

Azi inima pe Tine doar Te vrea, Lumina mea i dorul meu, Iisuse.

Tu, care vremuie ti în robul dornic Nem rginirea Ta de Dumnezeu, Tu, ve nicie fragmentat -n ornic, Ca aurul în grunj de minereu trunde-n mine s Te simt statornic Contemporanul sufletului meu.

Recunoa tem mai întâi dorin a de inhabitare a sacrului în profan, formulat de c tre poet sub forma unei invoca ii adresate Fiului.

Scopul dorin ei de inhabitare a divinului este - a a cum reiese din ultimul vers al strofei întâi - dobândirea Luminii mântuitoare. Pentru aceasta, credinciosul trebuie s se fi purificat mai întâi, s i fi cur at sufletul de patimile lume ti: „Amar lume, m-am golit de ea”. În gândirea teologic , inima este sediul gândirii i al cunoa terii, „centrul sufletului, creat dup chipul lui Dumnezeu i orientat tainic spre El.” 7 De aceea, inima - „ca loc al vie ii duhovnice ti” 8 - tânje te dup lumina sacrului: „Azi inima pe Tine doar Te vrea, / Lumina mea i dorul meu, Iisuse.”

Intrarea Fiului Tat lui Ceresc în c mara de tain a credinciosului înseamn intrarea acestuia din urm în prezentul eternit ii sacrului:

Mi u Popp - Înger

7

„P trunde-n mine s Te simt statornic/ Contemporanul sufletului meu” (s.n.). Ideea ve niciei sufletului, pe care o d Lumina mântuitoare, apare i în finalul poeziei Contemporan a lui V. Voiculescu: „O, Doamne, sunt contemporan cu Tine/ i sunt contemporan cu ve nicia ”(s.n.).

Poezia Lumân rile este reprezentativ pentru urcu ul spiritual i dorin a ca dumnezeirea s se reverse asupra credinciosului: Cum ard, par flori de fl ri, iar sfe nicile par Pioase mâini ce-nal buchete spre altar.

Le tremur v paia i fâlfâie pe zid Ca ni te aripi care se-nchid i se deschid.

Ca ni te aripi care cu zbuciume se zbat deie zbor în larguri i-avânt înfl rat Credin ei absorbite cu farmec de mister Pe-trez rite zari ti deschise c tre cer…

Te caut , o, Doamne, al arderilor zbor, Ard inimile noastre în fl rile lor, i-n stropii calzi de cear , ce picur pe jos Sunt lacrimile noastre pe-altarul T u prinos. i-s facle, Doamne, care se-ndoaie i se frâng Ca sufletele care îngenuncheate plâng i- i cer încredin area c se va rev rsa Pe umilin a noastr Dumnezeirea Ta. Îndur -Te, o, Doamne, c Tu e ti bun i tii Ce dureros e golul sub bol ile pustii, Când totu-i stins, iar stropii c zu i din facle par -s inimi împietrite în van pe-al T u Altar.

Metafora simbol a poeziei Lumân rile este flac ra, ilustrând focul l untric ce-l mistuie pe credincios, în iubirea sa pentru Dumnezeu. Aceast modalitate de manifestare a iubirii profanului fa de sacru este caracteristic misticii noastre ortodoxe, fiind „semnalat totdeauna ca lumin , ca foc, ca flac , ca nor luminos.” 9 (s.n.).

Sub aspectul formei, poezia este o rug ciune adresat P rintelui Luminii. Atr gând la sine inima i mintea, 10 „Sfânta Lumin vine în timpul rug ciunii” 11 imaginile florilor de fl ri - i a sfe nicelor ca ni te pioase mâini - fiind gr itoare în acest sens. Din perspectiva metaforei simbol i a celor dou imagini-simbol detectabile în prima strof , aripile care „cu zbuciume se zbat/ S deie zbor în larguri iavânt înfl rat/ Credin ei absorbite cu farmec i mister” sunt simbolul sufletului aflat în zborul urcu ului spiritual. În acest punct, mistica lui Nichifor Crainic se întâlne te cu cea a lui V. Voiculescu din poeziile Sufletul i Cântec sufletului (volumul Poeme cu îngeri). La ambii poe i, motivul sufletului ilustreaz odiseea unui credincios care tânje te dup Lumina dumnezeiasc , întru intrarea în prezentul eternit ii Tat lui Ceresc.

Note: 1.Nichifor Crainic, Sfin enia - împlinirea umanului, Editura Mitropoliei Moldovei i Bucovinei, Ia i, 1993, p. 192.

2. Idem, p. 173.

3. Pr. Prof. Dr. D. St niloaie, Spiritualitatea Ortodox . Ascetic i Mistic , Editura Institutului biblic i de Misiune al BOR, Bucure ti, 1992, p. 280.

4. Idem, p. 280.

5. Arhim. Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Bucure ti, 1995, p. 117.

6. Cf. Pr. Prof. Dr. D. St niloaie, op. cit., p. 273.

7. Placide Deseille, Nostalgia Ortodoxiei, Ed. Anastasia, 1995, p. 166.

8. Idem, p. 167.

9. Nichifor Crainic, op. cit., p. 171.

10. Cf. Arhim. Sofronie, op. cit., p. 109.

11. Idem, p. 104.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Al. Florin |ENE

Cezar Petrescu prin excelen\[ citadin Cezar Petrescu, viitorul scriitor precoce, s-a n scut la 1 dec.

1882, în comuna Hodora-Cotnari, jud. Ia i. A fost fiul lui Dimitrie D. Petrescu, doctor în tiin e agricole (Paris), prof. la coala de horticultur din Roman, i al Olg i (n scut Comoni a), descendent a unei vechi familii de boieri din inutul Neam .

Primii doi ani de studii i-a f cut acas , între anii1899-1901, urm torii doi îi face la Roman (1901-1903). Liceul îl urmeaz la Ia i, apoi la Roman, unde a dat bacalaureatul, în anul 1911. Înc din timpul liceului începe s scrie f s publice. Urmeaz Facultatea de Drept a Universit ii din Bucure ti, ob inând licen a în 1915. Debuteaz cu nuvela Scrisori în revista torul, în anul 1907. Colaboreaz la Facla, Opinia, Versuri i proz , Cronica, Chemarea .a. În timpul primului zboi mondial, este reformat, apoi fiind func ionar. În decembrie.

1918, se mut la Bucure ti, unde intr în ziaristic : codirector la revista social-politic Hiena (1919), redactor la Adev rul, Diminea a, Bucovina, ar nou , apoi s-a mutat la Cluj, împreun cu Gib I. Mih escu, unde lucreaz la ziarul Voin a (1920) i întemeiaz , împreun cu Gib I. Mih escu i Adrian Maniu, revista Gândirea (1921).

Debuteaz editorial cu Scrisorile unui r ze (1922), având drept model scrisorile lui A. Daudet i fiind, structural i stilistic, textele unui neos torism programatic. A continuat s scrie proz scurt (nuvele, povestiri): Drumul cu plopi (1924), Omul din vis (1925), Omul care i-a g sit umbra (1928), Aranca, stima lacurilor (1929), paralel cu munca la primul s u roman, Întunecare.

Cezar Petrescu

Bolnav, revine la Bucure ti (1923), intr în redac ia cotidianului lui N. Iorga, Neamul românesc, p se te cercul Gândirii, în anul 1925, i fondeaz ziarele Cuvântul i Curentul (1928).

Apari ia romanului Întunecare (1927-1928), ampl fresc social a primei conflagra ii i a anilor `20, cu profund dezam gire a jur mintelor tr date, îi aduce consacrarea.

Public numeroase alte romane, organizate într-o vast cronic româneasc a veacului XX, ale c rei sec iuni i motiva ii de concep ie le expune în prefa a la Plecat f adres (1932), Calea Victoriei (1930), La Paradis general (1930), Comoara regelui Dromichet (1931), Baletul mechanic (1931), Ora patriarchal (1933), Aurul negru (1934), Cheia visurilor (1935, 1907, 1935-1943); Duminica orbului (1935), Ochii strigoiului (1942), Carlton (1944), Ad postul Sobolia (1945), zboiul lui Ion S racu (1946), Tapirul (1946-1947) .a. A dat o ampl reconstituire biografic (roman at ) a vie ii lui Eminescu în trilogia Luceaf rul, Nirvana, Carmen saeculare (1935-1938).

Cezar Petrescu este autor al câtorva c i pentru copii, cu o mare audien , devenite clasice: Pif Paf Puf (1930), Fram, ursul polar (1932).

Cezar Petrescu prime te Premiul Na ional pentru proz (1931).

Este secretar general în Ministerul Artelor (1936). Apoi devine director al ziarului oficios România (1938), al revistei România literar (ambele suprimate în 1940). i-a cump rat cas la Bu teni, unde este acum muzeul Cezar Petrescu, pe care am vizitat-o cu ani în urm . În hol, mobilierul este format din fotolii, canapele, m su e, iar pe pere i sunt tablouri în acuarel . Ne atrag aten ia statuile lui Clo ca i Cri an, realizate de O. Han i d ruite scriitorului. De o parte i de alta a holului se g sesc, simetric, câte dou camere, care, în timpul vie ii scriitorului, aveau destina ii diferite: dormitorul mamei i cel al so iei, în dreapta, sufrageria i biroul de primire, în stânga. În încaperile din dreapta sunt expuse fotografii de familie, caietul de elev, file din jurnalul personal, volume cu dedica iile primite, lucr ri, tip rite i manuscrise.

Camerele din stânga - sufrageria i biroul de primire - sunt mobilate corespunz tor: mas i scaune, biblioteca-studiou, rafturi cu ceramic , vaze, servicii de mas i de cafea, tablouri etc.

Inc perile de la etaj sunt amenajate ca în ultimul an al vie ii lui Cezar Petrescu. In camera de lucru sunt: biroul cu dou corpuri, pe care se afl o map cu un manuscris, tocuri, creioane etc., un dulap, o etajer , o m su cu serviciu de cafea, servieta, batista i p ria din fetru a scriitorului. In camera al turat - cabinetul de pres . Biblioteca se afl în prelungirea holului, de care este desp it printro u de fier forjat. Cele dou rânduri de dulapuri cu c i ocup doi pere i mari. Din aceast camer se intr într-o verand îngust i lung , cu vedere spre valea Prahovei, în care se afl un birou mic din lemn de brad, o m su , fotolii de pai, tablouri etc. Tot la etaj era i dormitorul scriitorului. Întâlnindu-se într-o sear la Cap a cu Geo Bogza i Eugen Jebe-

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

leanu, care se plângeau c nu au bani, c poezia nu îi ajut în acest sens, Cezar Petrescu le pl te te consuma ia, spunându-le: i b ie i, scrie i ca mine un roman pe s pt mân i atunci ve i avea ce s mânca i i s v cump ra i o vil la Bu teni.

Dup al doilea r zboi mondial, este primit membru al Academiei.

(1955), scrie câteva proze conven ionale, încercând o adaptare a viziunii sale istorice la noile realit i: Doctorul Negrea (1949), Vino i vezi (1954), Ai no tri ca brazii (1955), Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mâine (1955) etc., sub nivelul literaturii sale anterioare. Încearc o racordare a cronicii sale epice cu dacinile altui veac într-o serie de fragmente romane ti axate pe momente din secolul al XlX-lea: Ajun de revolu ie 1848 (1954), Vladim sau Drumul pierdut (postum 1962), unde reg sim timbrul propriu scrisului s u. Înainte de moarte, i-a rev zut întreaga crea ie nuvelistic : Cele dintai povestiri (1958), Drumul cu plopi (1961). Aceste din urm i au fost impuse de regimul comunist-criminal.

Câteva interesante reflec ii de crea ie, însemn ri de laborator etc. se g sesc în Scriitorul i epoca sa (1956), rturiile unui scriitor (1957).

A tradus i a stilizat traduceri din Balzac, olohov, Fadeev, Ajaev, Gladkov, Gorki, A. M. Tolstoi i Lev N. Tolstoi.

Traducerile din scriitorii ru i i sovietici au fost impuse de programele editurii Cartea Rus i de Ministerul Propagandei.

Literatura lui Petrescu a fost foarte gustat în epoc , având un imens succes de public, cu toate rezervele formulate de critica de autoritate, ambi ia sa cuprindea într-o ampl fresc epic momentele nodale ale istoriei societ ii române ti de-a lungul unui întreg secol (de la 1848 pân dup 1934), din perspectiv critic a unei pozi ii patriarhaiste, ostil capitalismului, cu argumente ideologice conservatoare, urm rind ravagiile unui sistem economico-social asupra destinelor individuale (inadaptabilul) i colective (clasele, geografia provinciei, i a capitalei) într-o tonalitate sceptic , decep ionat , sumbr , cu o real percep ie premonitorie a unui sfâr it de epoc .

Obsesia fundamental a literaturii lui Cezar Petrescu este ideea unui destin tragic, marcând - sub raport individual i colectiv - lumea româneasc a veacului XX, surprins în momente de r scruce. Scri-

Casa memorial Cezar Petrescu

9

itorul crede într-o fatalitate ce apas asupra noastr , n scut din conjugarea factorilor istorici, geografici, social-politici generatori ai unui echilibru instabil, între Orient i Occident, trecut i prezent, sat i ora , patriarhalitate i civiliza ie tehnic etc.

Sentimentul unei instabilit i se conjug cu paseismul i cu retorica unei deziluzii în promisiunile (e uate) ale fericirii planetare anun ate, în pragul veacului, de marile progrese ale tiin ei i tehnicii.

De alt parte, presentimentul unei destr ri generale, vizând toate straturile societ ii, anun a un viitor de pr bu iri apocaliptice.

Cariera prodigioas a gazetarului îl familiarizeaz pe Cezar Petrescu cu cele mai diverse medii, de la formele de existen ale nimii (Apostol, 1907) la muta iile spectaculoase ale procesului industrialirii capitaliste (Comoara regelui Dromichet, Aurul negru), la straturile vie ii târgurilor unde se moare (Ora , patriarhal. La Paradis general) ori ale ora ului tentacular, cu lumea interlop , a faptelor diverse (evocat înc din nuvele) i a mediilor potenta ilor politici, intelectualilor, boemei artistice etc. (Calea Victoriei, Duminica orbului. Cheia visurilor, Carlton).

Concluzia radiografiei întreprinse - pe orizontal (ca o geografie a lumii contemporane, în topografia sat-ora -capital ) i pe vertical (în sondajul istoric: cinile dramei c utate în veacul trecut, antagonismul tolstoian zboi i pace, coborârea în psihologia abisal : fantasticul interior) - o identitate în dezn dejde a grupurilor sociale în conflict, lipsa solu iilor într-o lume amenin at cu iminenta pr bu ire.

Minat de contradic ii insolubile, aglutinând forme rezistente de feudalism i patriarhalitate cu rapide ( i inaderente) prefaceri tehnice, sociale, politice - societatea contemporan poart însemnele miticului animal evocat de Rabelais, Katoblepas, care se autodevor grotesctragic.

Exist în primele proze ale lui Cezar Petrescu o surprindere a derivei lumii rurale, comun deocamdat cu atmosfera romantismului minor caracteristic literaturii începutului de secol (M. Sadoveanu, Al.Br tescu-Voine ti, Em. Gârleanu, Sandu-Aldea, I. A. Bassarabescu .a.), cu o asociere a unui pesimism conven ional, identificat nu în procesul amplu, cât în faptul m runt, banal ori senza ional (Scrisorile unui r ze , Drumul cu plopi, Omul din vis, Carnet de var etc.).

Ulterior, Cezar Petrescu a v zut aici o lichidare progresiv a atitudinilor s toriste, o desfacere de plas ideologic a unui curent care- i pusese amprenta nu numai asupra crea iei lui, ci i a genera iei antebelice.

Cu Întunecare, primul s u roman-fresc , intervine în optica operei (r zboiul) i în consecin ele asupra individului reprezentativ pentru o sensibilitate i un comportament aparte: învinsul.

Plonjarea în fantastic (Aranca, stima lacurilor, Simfonia fantastic , Baletul mecanic) i în socialul imediat (Calea Victoriei, Comoara regelui Dromichet, Aurul negru) îl conduce pe prozator c tre descifrarea unui nex al alien rii, din perspectiva c ruia se cl de te viziunea ciclic a cronicii epice din 1932. * In prefa a la Plecat f adres , ideile receptate anterior din lectura lui N. Iorga, a lui C. Stere (filtrare a lecturii scriitorilor ru i i topos al omului de prisos), se combin cu explica iile recente ale lui N. Berdiaev din Un nou ev mediu (1924). Antagonismele de clas (mereu pre-

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zente) sunt amplificate îns prin conflictul declan at între dou tipuri de civiliza ie (patriarhal i capitalist ; tradi ional i modern ), între dou moduri cardinale de existen (oriental - occi-dental) i între aparen i esen , legate i de pozi ia geografic i de scruce a lumilor, tipic istoriei na ionale.

Aceste dualisme ar conferi lumii romane ti identitatea în dezn dejde a tuturor categoriilor aflate în câmpul de observa ie, apologie a învin ilor, mai precis a victimelor miturilor modeme, fantasmelor, fic iunilor ma inii, progresului etc., toate generatoare de dezechilibru, incertitudine, singur tate, înver unat s pun st pânire pe planet , i creeze o fericire planetar , de animal planetar, omul a pierdut sensul cosmic al vie ii; omul interior a fost abandonat unei totale solitudini, fericirea promis de profe ii capitalismului s-a dovedit simpl iluzie.

In locul împlinirilor sociale i morale, asist m la o degringolad venal , corupt , steril , macabr anun ând apropierea unor dezastre de apocalips (Ochii strigoiului, Carlton, Ad postul Sobolia). Epuizarea rapid a energiilor, nesiguran a interioar , dezechilibrul psihic devin consecin ele în plan individual ale procesului istoric: Niciodat omul n-a fost mai nefericit decât ast zi, fiindc niciodat nu s-a sit mai înalt suspendat în vid, f reazem interior într-o societate în lichidare, care se autodevor . (Prefa la Plecat f adres ).

Esen ial, a adar, proza lui Cezar Petrescu ridic problemele acute ale epocii în consonan cu proza european contemporan : prelungirea tehnicii naturaliste (preferin a acordat atmosferei asupra intrigii, pictur a mediului ac ionând eroziv asupra personajelor), coinciden a de viziune cu proza lui Thomas i Heinrich Mann, cu Jules Romains, G. Duhamel, Musil sau Friedo Lampe, prin comuna idee a unei civiliza ii bolnave i a sensibilit ii sale.

Univers populat de oameni f calit i, sentiment al unui unanimism de semn negativ, lume de frustra i, cavaleri de industrie, boemi, rata i superiori (îndeosebi arti ti), arivi ti, decrepi i, decava i, anarhi ti, faun ambigu , recrutat din întreaga scar social , de la declasa i i lumpeni pân la aristocra ia de sânge (ori a banului) i la exponen ii puterii politice.

Cu toat aceast diversitate balzacian , tipologia prozei lui Cezar Petrescu r mâne, paradoxal, monocord , reductibil la figur , singura plauzibil , a învinsului, continuând, în alt peisaj istoric, drama lui Dan al lui Vlahu ori a lui Andrei Rizescu, eroul lui Br tescu-Voine ti.

De la Radu Com a (cap de serie, erou construit cu o mai aplicat art a desenului psihologic) pân la Bogdan Cernegur (din Ochii strigoiului), personajele predilecte ale scriitorului sunt animate de acela i numitor comun al mentalit ii, reac iilor, gesticii i destinului.

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Experien a iterativ a eroilor lui Rea,este a dezr cinatului i inadaptabilului sortit e ecurilor, înfrângerilor, rat rii sau gestului disperat. Accentul fantastic ori senza ional din unele romane nu face decât s sublimeze impactul cu o realitate inaderent , caracterul conven ional al intrigii fiind aici înc mai evident. Scriitorul r mâne mai personal în evocarea epic lent , lipsit de spectaculos, a existen elor crepusculare, impregnate de atmosfera decadent , nu str in aici de situl unei art nouveau atunci la mod .

Informat i deschis experien elor estetice, Cezar Petrescu era de altfel la curent cu mi carea mondial a prozei interbelice, c utând, cu ostenta ie uneori, s se pun de acord cu tehnicile ei modeme: montajul epic influen at de cel cinematografic, sec iunea transversal într-o realitate temporal ori spa ial , alternant simbolic a planurilor, rapid (câteodat simultana) schimbare a cadrelor etc., inclusiv ideeapilot a romanului marelui ora (introdus de Manhattan Transfer al lui Dos Passos, 1925, i de Berlin Alexander Platz al lui Doblin, 1929), preluate cu destul fler scriitoricesc de Cezar Petrescu în Cheia visurilor, Duminica orbului, Calea Victoriei, Carlton.

Aceast tehnic narativ vizibil modern se afl îns într-o permanent inadecvare cu stilul stufos, sadovenian, al prozei cezarpetresciene mereu tras înd t spre ritmurile verbale lene e ale povestirii tradi ionale.

Observa ia realist , acid , nervoas a gazetarului e tradus întrun discurs pletoric, arborescent, asociativ i livresc cu ostenta ie, pricin a desuetudinii acestei proze, altfel atât de receptiv la problematica epocii i la chestiunile de estetic a romanului nou.

Cezar Petrescu e unul dintre pu inii prozatori români prin excelen citadin, evoluând f prejudec i i stinghereli în mediile cele mai felurite, create de diversificarea societ ii noastre postbelice; el sesizeaz , cu acuitatea observatorului cu îndelung experien , o fenomenologie caracteristic simptomele i diagnoza maladiilor ce macin lumea sa, chiar dac solu iile lipsesc ori se limiteaz la paleative morale. Cezar Petrescu e, prin fibra intim a talentului s u, un reporter avid de actualitate, ancorat în prezentul mi tor i cu greu sesizabil f prejudecata perspectivei, dispus s investigheze tot ce-i cade sub ochi. Dac prejudecata calofil n-ar fi alterat stilistica discursului, el ar fi putut dep i, prin idei i organica viziune asupra lumii, cât i printr-o arhitectur epic impresionant , pe marii s i contemporani, pe care i-a concurat, de altfel, în cea mai larg i popular audien de public. Posteritatea, în acord cu sentintele criticii interbelice, a corectat sensibil relieful scriitorului.

Cezar Petrescu este un caz interesant de creator divergent, la care ideile i proiectele, mult mai interesante, o iau înaintea realiz rii estetice, aceasta mânat de multiple caren e.

Biblioteca lui Cezar Petrescu

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Mihai CABA

O poet[-n neuitare, Magda Isanos Cu fiecare aprilie, ce a eaz de-a binelea prim vara în jil ul ei înverzit, împodobit cu florile-i multicolore, generos zâmbitoare, i s tot fie peste aizeci de atunci, de prin anii mei liceeni, de când am aflat-o norocos pentru prima oar , neastâmp ratul de gând îmi tot ghes s -i recitesc iar i i iar i, mânat de o aceea i dulce p timire, poezia Magdei Isanos, de fiecare dat mereu revigoratoare suflete te, precum i psalmii noului anotimp care rede teapt în sim irea fiec ruia dintre semeni spiritul reînnoirii. i cine n-ar putea s fie p truns l untric de ging ia i candoarea versurilor poeziei sale care definesc prim vara: „În zori m-a trezit s rutarea/ trimis pe-o raz de soare; / Lumina-neca dep rtarea -/ tot ul murise-n uitare./.../ Tu soare trimite lumin / în raze bogate spre noi/ i f s r sar -n gr din / frunzi ul, pe arborii goi”?! (Prim vara).

Cu fiecare poezie parcurs într-o uimitoare revela ie produs asupra propriei percep ii, Magda Isanos îmi dezv luia un univers poetic aparte, tot mai cuprinz tor în expresia lui liric , plin de feminitate, puritate i vis, gata s înfrunte cu noble e i umanism nuan atele st ri ale tr irii sale. Astfel, am descoperit poeta: „fata bolnav / ce st la fereastr -ntre flori” (O, prim var ), „M scald în zi ca un copil în râu./ N-am ieri, nici mâne, i voioas -n uli i/ privesc cum trece soarele cu suli i,/ i m gândesc la var i la grâu.” (M scald în zi), „Fata de cinsprezece ani i jum tate, unde-i?/ Era la chip ca mine i cozi purta pe spate:/ mi-i dor de voio ia, de îndr zneala ei,/ acuma, când n dejde i visuri mi-s uscate.” (Fata de cinsprezece ani), „Trebuie s plec ast -sear / sau mîine. Un înger de par / lîng patul meu va veni:/ scoal -te, nu z bovi.” (Trebuie s plec ast -sear ) într-o multitudine de clipe dezv luitoare ale propriei vie i, care mi-au trezit firescul afl rii biografiei autoarei.

Ca licean ie ean, norocul mi-a surâs i de aceast dat ; curiozitatea fiindu-mi împlinit de tre colega de orchestr , Gorgona, nimeni alta decât fiica doamnei Gorgos, una dintre cele mai bune prietene ale Magdei Isanos din perioada vie uirii ei la Ia i, dup cum aveam s aflu direct de la „surs ”. Punând cap la cap informa iile primite, la care s-au tot ad ugat în timp i cele ale biografilor i exege ilor poetei, am reu it s întregesc biografic destinul poetei Magda Isanos, pe cât de scurt i luminos, pe atât de tragic.

Dup memoriile fiicei sale, Elisabeta Isanos-Ca-

milar, „Magda Isanos s-a n scut în Ia i, la 17 aprilie 1916, la ora 3 dup amiaz , în Duminica Tomii, în locuin a p rin ilor s i, Mihai i Elisabeta, medici de profesie, din incinta Spitalului Sf. Spiridon, cu pu in timp înainte ca România s intre în Primul R zboi Mondial.”

La doar un an i jum tate se îmboln ve te de cumplita boal a timpului - poliomielita - pe care o trece cu bine datorit îngrijirii deosebite a p rin ilor s i, r mânând îns sechelele minime ale unei „s i delicate i a unei vizibile dificult i la mers”. De altfel, mai târziu poeta avea s m rturiseasc cu recuno tin : „Mama m-a n scut a doua oar ”. În 1918, tat l, Mihai Isanos, este numit medic psihiatru la Spitalul din Costiujeni de lâng Chi in u i familia Isanos se mut acolo, sc pând de co marul unui Ia i supraaglomerat de refugia ii fugi i din calea r zboiului. Oricum, la Costiujeni, la Casa din Vale, cu gr dina ei „paradisiac ”, via a familiei Isanos se desf ura armonios; aici n scându-se cele patru surori ale Magdei: Silvia, Veronica, Elisaveta i Ana. La vârsta colar urmeaz cursurile colii primare din incinta spitalului de la Costiujeni, unde deprinde gustul cititului, alimentat de bogata bibliotec a familiei. În 1929, aflându-se în clasa a VI-a, Magda devine elev a Liceului Eparhial de fete din Chi in u, unde î i manifest vizibil primele sale „poezioare”. Acestea prind „aripi de zbor” ale debutului s u din 1932 în revista „Licurici” a Liceului de b ie i „B.P.Hajdeu” din Chi in u, care-i public în nr.2/ 28 mai 2 poezii: vrea un basm i Prim vara. Prinzând curaj, î i continu cu succes drumul public rii noilor crea ii, pe care-l i l rge te în revistele: „Via a Basarabiei” i „Crai nou”. Ba, mai mult, în clasa a VII-a înfiin eaz i devine redactor al revistei „Ghiocei” a colii, în care va publica i primele sale proze. Devine membr activ a Societ ii „Tinerimea român ”, scriind eseuri i inând conferin e. În toamna anului 1934 Magda Isanos descinde la Universitatea din Ia i, devenind student a Facult ii de Litere i Filozofie, dar i a Facult ii de Drept, pe aceasta din urm absolvind-o în 1938. Perioada studen iei avea s -i deschid i „por ile literare” ale Cet ii ie ene; Magda Isanos devenind colaboratoare a revistei „Însemn ri ie ene”, al c rei mentor era M. Sadoveanu, în care va publica num r de num r minunatele ei poezii, atr gându- i i o binemeritat apreciere critic : „un nou talent în plin ascensiune, acel al d-rei M.I. (Magda Isanos), poet a preocup rilor transcendentale, minunat redate în versuri de o temeritate care dep te cu mult feminismul”, înserat în ziarul „Lumea” / dec. 1937. În septembrie 1935 se c tore te la Chi in u cu Lev Panteleev, absolvent de limbi clasice la Ia i ( i el poet i pasionat bibliofil), îns , „aceast alian bizar a dou temperamente opuse” a e uat dup câteva luni, a a cum men ioneaz i biografii poetei. Chiar dac suferise o „marginalizare” a femeii divor ate, gloria sa literar era tot mai cuprinz toare. Astfel, dup publicarea în „Însemn ri” a memorabilei poezii „Murim ca mâine”, însu i Profesorul C.I. Parhon, impresionat, „a citat din ea în fa a unui auditoriu select din Aula Universit ii.”

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

La „Însemn ri” îl cunoa te pe Eusebiu Camilar, scriitor, cu care înfiripeaz o strâns prietenie, ce a dus, în 31 martie 1938, la oficierea toriei lor la Prim ria din Ia i, avându-l pe George Lesnea, unul dintre martori. Comentat cu umor, aceasta a fost prezentat drept... „un mariaj dintre poezie i proz ”.

Luându- i în toamn licen a în Drept, la începutul anului urm tor Magda Isanos se înscrie în Baroul de Ia i ca avocat stagiar, înregistrând i aici un succes notabil. În acela i timp, continu la fel de expresiv activitatea publicistic , inclusiv în noul „Jurnal literar” i particip la edin ele Societ ii Noua Junime, înfiin at prin grija lui George C linescu. Dup evocarea amicei din studen ie, Veronica Zosin, devenit apoi Gorgos: „aceast perioad a fost cea mai vesel i mai fericit din via a Magdei.” În iunie 1940, în urma haosului provocat de ultimatumul guvernului sovietic privind p sirea Basarabiei de c tre func ionarii români, p rin ii s i de la spitalul din Costiujeni abia au reu it s prind „ultimul tren” i s se refugieze la Ia i, ca apoi, peste o lun , s se stabileasc la Bucure ti. În septembrie se aprob apari ia ziarului Avântul, din al c rui corp redac ional condus de George Iva cu f cea parte i familia Camilar. Lipsit de fonduri i acuzat de cenzur , ziarul nu mai apare. În octombrie, familia Camilar se mut în locuin a din strada S ulescu nr.19, unde va locui pân în prim vara lui 1944, când pleac în refugiu.

Cutremurul din 11 noiembrie le-a produs o ubrezire serioas a locuin ei, ca de altfel i a tuturor edificiilor din ora . Eusebiu ( Zebi, cum îl alinta Magda) este concentrat în armat , iar biroul avoc esc al Magdei deschis în propria locuin nu reu te s adune „argin ii” necesari existen ei. Totu i, în prim vara lui ´41, sosind într-un concediu medical, Eusebiu i Magda reu esc, s scoat un nou ziar „Avântul”, în care i-au investit to i banii i a c rei corvoad redac ional îi revine în întregime Magdei. Din lips de fonduri, la jum tatea lunii mai ziarul i-a încetat apari ia. Vremuri grele... Într-un Ia i cu o situa ie „tulbure”, poeta, îns rcinat , este luat de mama sa la Bucure ti, unde „pe 8 iulie 1941, la Spitalul Brâncovenesc, Magda a n scut o feti , dându-i numele de Elisabeta (precum i cel al mamei sale)”. Dup na tere, mai spre toamn , aflându-se tot în Bucure ti, boala de care suferea Magda se agraveaz , astfel c la sfâr it de noiembrie transmite Baroului de Ia i un certificat medical i actul de delegare a d-rei Veronica Zosin „pentru amânarea proceselor sale”. În 1942, merge la Costiujeni, unde tat l s u i-a rec tat func ia de director al spitalului i st acolo pân dup botezul fiicei sale din aprilie, pe care o las în grija bunicilor i se întoarce la Ia i s poat avea mai mult grij de dragul ei Zebi aflat tot pe front. În toamna lui ´42 revine pentru scurt timp la Costiujeni s i revad feti a, dar este i nelini tit pentru so ul r mas singur la Ia i, redactor la Radio Ia i i secretar de redac ie la ziarul „Cetatea Moldovei”. Se întoarce iar la Ia i, nu pentru mult timp deoarece crizele bolii sale se înte esc dramatic i este nevoit s plece la Bucure ti, unde se interneaz într-o clinc , în grija surorii sale Silvia, medic, i a doctorului Dimitriu, constatâdu-i-se o „deformare îngrijor toare a inimii”. Tratamentul aplicat face un adev rat „miracol” i starea ei „se amelioreaz într-un chip extraordinar”, dup cum nota „sursa” citat . Drept recuno tin , Magda compune nou poezii, cuprinse ulterior în ciclul „Spital” al viitorului prim i singur volum antum al poetei, intitulat „Poezii”, ap rut în 1943, la Editura ie ean „Brawo”, sub îngrijirea lui Eusebiu Camilar. La Ia i î i reia dezinvolt seria public rii noilor sale poezii în reviste precum: Vremea, Revista Funda iilor, Victoria, Orizont, Tribuna poporului, iar prim vara lui ´43 o surprinde „plantând pomi în gr dina casei din S ulescu”. La sfâr itul anului se retrage din avocatur „din motive medicale”, dar continu s publice noi poezii în care se întrev d, nuan ate poetic, situa ii tr itoare: Buna-

Anul XI, nr. 4(116)/2020

vestire, Oglinzi, Oamenii, Duhurile p mântului, Doamne, n-am ajuns pân la tine .a. lugul r zboiului fiind tot mai aproape, iar crizele bolii sale înte indu-se, în martie ´44 abia reu te s se refugiaze cu feti a la Bucure ti; Zebi fiind concentrat. Dar cum nici la Bucure ti, dup cumplitul bombardament din 4 aprilie, nu se mai putea locui, refugiul a continuat înspre munte, mai întâi la Coste ti i apoi la Dr ganu de Arge , acolo unde Magda are „premoni ii” lirice: „M bate în fa coarea mor ii,/ S-au fost deschis canaturile por ii,/ V d întunericul./ Vâsle te, vâsle te puternicul/ Charon, aud lope ile,/ În urma mea r mân dimine ile.” În urm , la Ia i, dup bombardamentul de avia ie din noaptea de 5/6 iunie, casa lor din S ulescu este distrus , odat cu toate manuscrisele Magdei i ale lui Eusebiu. „A mai r mas în gr dina casei doar un caiet cu patru povestiri inedite”, g sit i p strat de d-na Gorgos. În septembrie ´44 Magda i familia revin cu greu la Bucure ti în casa r mas neatins . Cu toate durerile vie ii i bolii poeta lucreaz intens la alc tuirea urm torului volum intitulat „Imnuri pentru p mânt”, pe care l-a predat Ed. Funda iilor Regale la început de noiembrie. Agravându-se crizele, doctorul Dimitriu care o vizita des a dat de în eles c nu mai poate face nimic pentru a o salva. i a venit acel cumplit „murim ...ca mâine” al Magdei Isanos, pe 17 noiembrie diminea a, la doar 28 de ani (!), când „Eusebiu, întors de la farmacie, o g se te f suflare i a c zut lâng ea în ghenunchi”, dup cum rturise te Veronica Isanos-Luscalu, sora ei.

A fost înmormântat „duminic pe 19 noiembrie în Cimitirul Reînvierea”.

Ulterior, va fi reînhumat la Bellu, în parcela scriitorilor. Pe placa de marmor a mormântului stau s pate versurile sale: „Oamenilor voiam s le las / sufletul meu drept pâine de popas, / drept livad i cer./ Tuturor acelora care nu m cer / i nu m cunosc, am venit s le fiu / o candel pentru mai târziu”.

Postum, i-au fost publicate volumele: „Cântarea mun ilor”(1945), ara luminii” (1946), „Versuri” (1955), „Versuri” (1964), „Confesiuni lirice” (1989, la Chi in u), „Poezii / Poesies”- ed. bilingv român francez , traducere Elisabeta Isanos (1996).

Opera poetic a Magdei Isanos a fost apreciat în timpul vie ii sale de Mihai Codreanu - „o poet de o mare sensibilitate i de o real profunzime”, Pompiliu Constantinescu, erban Cioculescu, Ion Caraion, Virgil Ierunca i în posteritate de acad. C-tin Ciopraga „poezia Magdei Isanos cunoa te o audien remarcabil , pe m sura celei care a fost o personalitate de excep ie”, Garabet Ibr ileanu, George Iva cu, Al.Piru, Al. Jebeleanu, Lauren iu Fulga, Geo Bogza „A scris versuri în care se simte t zuirea oceanului când se prete te furtuna, versuri uria e, poate cele mai dintâi versuri uria e pe care le-a scris o fiic a poporului nostru” , N. Manolescu, Al. linescu .a.

Mai nou, acad. Mihai Cimpoi din R.Moldova îi acord Magdei Isanos un spa iu destul de larg în a sa „O istorie deschis a literaturii române din Basarabia”.

Iubi ii mei cititori, voi cei statornici întru neuitarea poetei Magdei Isanos, haide i s -i primim i acum, la cea de-a 104-a prim var a na terii, darul ales pe care ea ni-l trimite pe o raz a Luminii de Sus , cu o aceea i exuberant versifica ie inconfundabil : Ce dar s i fac acum c -i prim var ?/ Din nori î i cos o rochie oar ./ Din ghiocei î i fac o cing toare./ La gât î i pun irag de cr mioare.// Te-ncal cu pantofiori de topora i./ S fii cea mai frumoas din ora ./ Vrei i br ri? Ba înc i cercei?/ Î i fac un set complet din brebenei.// i gata! Nu mai am, tii bine,/ C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!/ Mai vrei i pace, bucurii i s tate?/ Din astea n-am. La Dumnezeu sunt toate!/ i-atunci cu dragosteoi îngenunchea,/ Rugându-m la El s i le dea!

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Victor RAVINI (Fran\a)

Metode vechi ]i noi @n cercetarea Miori\ei Metodele de cercetare tiin ific evolueaz i se îmbun esc de la o genera ie la alta, chiar i în domenii care avanseaz mai încet decât cercetarea spa ial , cum ar fi cercetarea în filologie, în tiin a religiilor sau în alte domenii umaniste. Noi avem acum alte mijloace de informare decât au avut predecesorii no tri, putem citi c i care înc nu ap ruser pe vremea lor, exigen ele au sporit, am înv at multe din gre elile trecutului, mentalit ile s-au schimbat, avem o vedere mult mai larg decât aveau genera iile anterioare i este normal c noi gândim mai altfel decât au gândit savan ii, care au fost ce au fost i nu mai sunt. De bun seam c metodele cercet torilor anteriori ai Miori ei, în m sura în care au avut vreo metod clar , sunt mult r mase în urm i nu mai corespund exigen elor de azi. Cu a a metode cum erau cândva, nici nu e de mirare c au ajuns la concluzii care au stârnit nedumeriri, au provocat vrajb între savan i i am ciune sau descurajare la cam to i dintre noi cei mul i. Pe unii ne-a mâhnit, pe al ii ne-a indignat. O sumedenie de interpret ri contradictorii au ca numitor comun în elegerea Miori ei pe dos, denigrarea poemului nostru na ional, a ciobanului i a românilor în general. Interpret rile predominante i bine trâmbi ate ale Miori ei sunt o insult na ional . Nu putem accepta s r mânem cu ochii în noroiul, în care a fost trântit poemul nostru na ional i s fim terfeli i în acest fel.

Mi u Popp - Fata cu flori

Dac nu facem o nou cercetare, atunci o avem numai pe cea veche i învechit . Scopul meu este s pun în discu ie Miori a dintro nou perspectiv , luminoas i p trunz toare, cu metode noi de sfredelit în adânc sau de analizat i s las o mic contribu ie, ce va putea fi continuat de cercet torii mai tineri, mai harnici, mai bine informa i i mai competen i. Orice cititor, f cine tie ce studii în acest domeniu, vede c eu nu critic i nu acuz pe nimeni din cercetorii anteriori. Nu e vina lor i a nim nui, c metodologia pe vremea aceea era a a cum era. Eu pornesc de la rezultatul la care au ajuns înainta ii no tri i folosesc tot ce e bun din achizi iile lor, drept argumente constructive în lucrarea mea.

Cea mai ampl i mai am nun it analiz a variantelor Miori ei a cut-o Adrian Fochi în masiva sa monografie din 1964, aspru criticat înc de la apari ie, pentru orice altceva în afar de metod , întrucât nu metodologia era principalul defect. Fochi aplic metoda cantitativstatistic , respins de c tre Mircea Eliade cu fermitate. Statisticile, procentele, coeficien ii i diagramele nu pot explica con inutul de idei, de sentimente sau frumuse ile poetice i cu atât mai pu in mesajul literar sau în elepciunea multimilenar a str bunilor no tri. Fochi se al tur tradi iei instaurate de al i cercet tori renumi i, care cenzureaz Miori a. Ei vor s elimin m tocmai cele mai frumoase versuri din poem, pasaje întregi. S nu fi tiut ei, oare, c imperativul fundamental al cercet rii tiin ifice interzice modificarea textului cercetat?

Demersurile lor - desigur nevinova i chiar dac s-or fi l sat manipula i prin vorbe aruncate în vânt de ni te z ci i, creatori de opinii constituie etape din strategia a a numitei „fereastra Overton”, al rei scop final este s arunc m toat Miori a la gunoi, ca i pe Eminescu i tot ce avem mai valoros de orice fel, i s ne ducem s ne spânzur m. S se spânzure descreiera ii care orchestreaz a a ceva. Rezultatele cercet rii anterioare, oricât ar fi de îndoielnice, sunt totu i valoroase, iar dac le cernem bine, putem face pâine sau chiar i colaci de parastas pentru iertarea sufletelor celor gre i cu voie sau f de voie.

Cercetarea anterioar este încoronat cu contribu ia tiin ific a lui Mircea Eliade la în elegerea Miori ei, în De la Zalmoxis la Gengishan. Eliade prezint mai pe larg istoricul cercet rii anterioare (23 de pagini), decât propriul s u aport (5 pagini). Nu rezult suficient de clar dac Eliade este sau nu este, eventual când este i când nu este de acord cu afirma iile celor pe care îi citeaz . La fel de neclar este dac el aplic teoriile sale la Miori a, sau aplic Miori a la teoriile sale. Eliade r st lm ce te i adapteaz mesajul literar al str bunilor la propriul s u mesaj personal, pe care ni-l ofer ca i cum ar fi mesajul l sat de str buni ca testament. El prezint ciobanul ca un introvertit contemplativ, resemnat, pasiv fa de „teroarea istoriei” i afirm acesta înfrumuse eaz tragismul i absurditatea mor ii sale ca o nunt fericit , pentru a suporta moartea mai u or. În loc de argument, Eliade sus ine c a a am f cut noi, românii, întotdeauna i am

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înfrumuse at tragismul istoriei rii noastre, ca s suport m mai u or „teroarea istoriei”.

Cu prestigiul lui tiin ific incontestabil i de la în imea catedrei sale, el pune tampila de subiectivism pe c ile de istorie scrise de tre români i treze te suspiciunea str inilor fa de felul cum î i prezint românii propria istorie. Eliade îmbog te stilul academic cu stilul epistolar i cu inova ia de a se adresa într-o lucrare tiin ific , la persoana a doua singular fiec rui român, ca un p rinte binevoitor, dup bunul exemplu al lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Teodosie.

Eliade zice la pagina 249: „De i e ti gata s s vâr ti orice, cu toate sacrificiile i oricât eroism, ti condamnat de istorie, aflându-te la spântia invaziilor (...) în vecin tatea marilor puteri militare dinamizate de fanatisme imperialiste. Nu exist ap rare militar sau politic eficace în fa a ''teroarei istoriei'' prin simplul fapt al inegalit ii zdrobitoare între invadatori i popoarele invadate”. A a ne îmb rb teaz Eliade? Cu dezn dejdea sa? Un asemenea mesaj sceptic... cât poate fi de încurajator sau de luminos?

Chiar dac ar fi adev rat c istoria terorizeaz vreun popor sau altul, Eliade bagatelizeaz eficien a românilor împotriva „terorii istoriei”, propov duie te resemnarea i confund patriotismul cu auto-comp timirea. Mila fa de noi în ine nu cred c poate fi cea mai constructiv form de patriotism. Nu cred nici c Eliade i-a dat seama de efectul negativ pe care putea s îl aib teoria lui despre „teroarea istoriei”. Este o teorie trist , sceptic i f speran , menit ne dezarmeze cu un mesaj strecurat sub pragul con tiin ei i care în text clar ar putea s sune cam a a: «De teapt -te române prost!

Nu te mai sacrifica, nu mai s vâr i nimic, nu mai fi erou, afl de la mine c „e ti condamnat de istorie ... nu exist ap rare...”, stai în banca ta i accept s fii slug la dârloag ! Capul plecat, sabia oricum i-l taie. Amin i Doamne ajut !» Mul i au c zut în cap prin fereastra Overton, îns nu i Eliade. Nimeni nu l-ar fi putut manipula tocmai pe el, care era atât de integru pe cât se tie, încât nu a renun at la convingerile sale politice, pe care mai to i le-au renegat, numai el nu.

Eliade proiecteaz asupra ciobanului din Miori a propria sa dezdejde cu care privea situa ia României, propriul s u fatalism, pesimism i resemnarea sa fa de „teroarea istoriei”, a a cum l-a terorizat pe el.

Teoria lui Eliade despre „teroarea istoriei” propune o viziune sceptic , tragic asupra istoriei, f speran , f optimism, pe care el o aplic la istoria noastr i la Miori a. El e convins de z rnicia optimismului: „Dar este în zadar s se caute ''optimismul'' Miori ei (...) Nu se poate vorbi despre optimism pentru c este vorba de o revela ie tragic ” (pag. 248). El vede tragism în Miori a i vrea s transfere asupra tuturor românilor concep iile sale personale despre via i despre istorie, în r sp r cu spiritul de libertate i de combativitate al na iunii noastre, ca s nu fie singur cu ideile sale tragice. E firesc s fac a a. La fel ca el, a a avem fiecare dintre noi tendin a s îi convingem pe al ii de propriile noastre convingeri. i eu fac acela i lucru aici, cu deosebirea c eu sunt un optimist iremediabil i contagios, cum zicea un recenzent al c ii mele Doldahavsrullarna. a c , feri i-v ! Optimismul, ca i pesimismul, se ia.

Ce poate fi mai sceptic, mai pesimist i mai f n dejde decât teoria cu „teroarea istoriei”? Poate fascina pe oricine cunoa te istoria superficial i se afl într-o depresiune psihic . Luat în serios, este descurajant , deprimant , nociv . Felul în care Eliade aplic teoria sa la istoria României contravine afirma iei hot râte, publicate anterior de c tre patru savan i români co-semnatari, care nu s-au zb tut aib renumele interna ional al lui Eliade, dar î i cunosc mai bine ara pentru care s-au zb tut. Alexandru Amzulescu, Fochi, I. C. Chiimia i Gheorghe Vrabie (în Istoria Literaturii române, vol. 1, p.

123, Ed. Academiei, 1964) resping interpret rile care circulau înc

Anul XI, nr. 4(116)/2020

înainte de Eliade i care atribuie ciobanului resemnare, fatalism i o atitudine contemplativ . Ei zic: „De altfel i bunul-sim respinge interpret rile arbitrare pomenite, deoarece un popor care timp de dou mii de ani i-a ap rat cu str jnicie libertatea împotriva cotropitorilor, din afar i împotriva asupritorilor din untru, nu este nici resemnat nici fatalist, nici nu dore te moartea ca pe o ''mireas '' a lui i a lumii.”

Orice român cu cugetul limpede poate fi de acord cu cei patru. i totu i, în ap rarea lui Eliade, pe care îl stim m cu to ii, eu a zice c el are o interpretare strict personal a istoriei propriei sale patrii, e dreptul lui i al fiec ruia dintre noi i nu are importan faptul c realit ile istorice i bunul-sim îl contrazic.

O alt teorie important din studiul lui Eliade este „cre tinismul cosmic”, pe care îl semnaleaz în Miori a astfel: „Acest ''cre tinism cosmic'' nu este atât de evident în Miori a, cât este în alte piese ale folclorului religios românesc” (p. 246). „Acest cre tinism cosmic nu este decât aluziv i cifrat în balad ...” (p. 250). Victor Kernbach (1994 p. 321) spune: „Eliade a încadrat structura baladei în ceea ce el nume te ''cre tinism cosmic'' - sintagm care nu e mai mult decât o gratuitate.” George C linescu sus ine c Miori a este un mit fundamental. Eliade, f a se referi la C linescu, la Ovid Densu ianu sau la al ii care sus in aceea i idee, îi condamn cu dispre suveran i a numi vreunul, pe to i cei care v d un con inut mitologic. El pune în eviden interpretarea juridic , bine b torit de c tre filozoful marxist-leninist Pavel Apostol (fost Pál Erdös) i de Fochi, pe care îi citeaz f comentarii. Pe cine s mai credem?

Ne putem întreba: de ce Kindlers Neues Literatur Lexikon nu acord nicio importan orient rii juridice i nici contribu iei lui Erdös sau a lui Eliade la studiul Miori ei? Lexiconul german, post-comunist, a r mas la interpretarea marxist-leninist a lui Fochi, pe linia partidului comunist. De ce studiul lui Eliade nu a anulat concep ia acreditat de comunism? Interpretarea Miori ei de c tre Eliade este scris întrun stil fermec tor de elegant, ce ascunde contradic ii bizare i contrazice realit ile din istoria României. Eliade st pâne te arta de a spune totul i exact contrariul. Aceste inadverten e pot trece neobservate la o lectur gr bit , îns nu i la o lectur mai atent . Cu autoritatea lui tiin ific , el î i poate permite s în eleag istoria rii noastre pe cont propriu i s propov duiasc resemnarea în fa a terorii istoriei, chiar dac asta contravine intereselor noastre, ale fiec ruia i ale na iunii. Înc o idee trist ce se desprinde din studiul lui Eliade este aceea România are un destin prestabilit de situa ia geo-politic a rii, fa de care „nu exist ap rare”. E bine tiut c el i-a mai exprimat i cu alte ocazii convingerea c românii sunt predestina i de o for nev zut , vreun blestem. Istoricii serio i exclud predestinarea. O în elegere fatalist a istoriei nu este productiv în cercetarea tiin ific i nici în politic .

Exegeza lui Eliade,pentru mai buna în elegere a Miori ei, este încununat de o elegant i seduc toare ap sare pe pedala am ciunii, scepticismului i a tragismului i trage frâna de mân . Eliade exceleaz cu solu ii i formul ri absolute, menite s ne încânte prin farmecul stilistic, ca s nu ne îndoim de afirma iile lui i s credem c orice continuare a cercet rii Miori ei este inutil . Nicolae Steinhardt ne atrage aten ia, c absolutul solu iilor formulate de c tre Eliade ne duce într-un impas al cunoa terii, pentru c împiedic o continuare a discu iilor: „Interpretarea eliadian are într-însa ceva din absolutul solu iilor dup a c ror formulare orice discu ie devine inutil .”

Academicianul suedez Carl Martin Edsman de la Universitatea din Uppsala afirm într-un anuar universitar din 1985 (Ros, ris och undran om Eliade = Laude, critici i mirarea despre Eliade): „De aceea, opera lui Eliade, deja prin felul de a aborda cercetarea, este în cel mai înalt grad problematic , iar metoda lui e neistoric i filozofic

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

neclar . (...) Eliade renun la distan a fa de obiectul cercet rii i e captivat de o viziune criptoreligioas i romantic a unei vie uiri agrare a naturii, orientat cosmic”. S nu fi tiut Edsman c Eliade este totodat i un mare scriitor de literatur beletristic , cu o fantastic viziune criptoreligioas i romantic ? Sau insinueaz c pune semnul egalit ii între opera tiin ific a lui Eliade i cea literar ? Britt Dahlström afirm într-un dic ionar suedez (1984): „Mircea Eliade este unul dintre cele mai marcante personalit i din vremea noastr ”. În concluzie, Eliade r mâne la în imea la care s-a situat întotdeauna, deasupra oric ror critici ce i s-ar putea aduce, în panteonul culturii noastre. Chiar i soarele de pe cer are pete, i nu ne poticnim de ele. Eliade este cel mai de seam în fruntea celorlal i cercet tori români anteriori, care la fel ca i el se bazeaz pe intui ie i sentimente, iar nu pe lucr ri de referin , f s mai fie necesar s precizeze ce metod aplic fiecare sau dac aplic vreo metod . Lipsa exigen ei metodologice din cercetarea anterioar a Miori ei era la mod pe atunci cam peste tot - cu unele excep ii ca universit ile din Suedia i este compensat de exigen a cu care sunt contrazi i ceilal i cercet tori, iar câte unii, în ardoarea de a contrazice, se contrazic pe ei în i.

Toate erorile din cercetarea anterioar sunt scuzabile i ne sunt de folos, ne ajut s cunoa tem stadiul de dezvoltare a filologiei i a metodologiei de cercetare a Miori ei din vremurile trecute. Ne ajut nu fim dezorienta i sau grandilocven i, ca mul i cercet tori sau simpli ignoran i, care îi critic pe al ii, numai ca s atrag aten ia asupra lor în i, s se pun pe ei în i în eviden i s ascund c nu au nimic altceva de spus. Grandilocven a camufleaz bine ignoran a, dezorientarea i regretul de a nu fi ceea ce ar vrea grandilocven ii s fie.

Nici unul din cercet torii anteriori nu ne prezint o analiz care fi fost verificat de cineva competent i neutru. Renumele, prestigiul i autoritatea predecesorilor no tri ineau loc de garan ie tiin ific . a era pe atunci, nu numai la noi. Redactorii de la Editura Academiei sau de la Editura tiin ific nu au îndr znit s atrag aten ia celebrilor

Mi u Popp - Fata în albastru

15

autori asupra unor prejudec i neîntemeiate, afirma ii f acoperire, inexactit i flagrante, lipsei deinforma ie i nici chiar asupra unor gre eli lexicale, de ortografie sau de gramatic , pe care dasc lii le subliniaz în caietele colarilor cu creionul ro u. În felul acesta, multe afirma ii eronate au fost publicate sub obl duirea unor edituri de prim rang i r mân ca gropi cognitive, în care cei neaten i i-ar putea frânge gâtul. Le-am semnalat în carte pentru cei gr bi i, iar cei aten i nu cread c eu am fost orb de nu le-am v zut i am c zut în acele gropi sau c am transcris gre it citatele. Îns eu nu condamn erorile semnalate sau drumurile p guboase pe care au mers unii înainta i. Eu îi respect chiar i pe cei care nu iau dat seama c au trântit în noroi Miori a de pe piedestalul ei luminos, unde fusese pus înc de la început de c tre traduc tori i exege i din Occident. Erorile i drumurile r cite din trecut ne sunt azi utile, ca s tim ce s-a f cut pân acum, ce avem de f cut i s nu repet m acelea i gre eli, ci s apuc m alte f ga uri, mai bune. Avem datoria s repunem poemul nostru na ional acolo unde îl puseser occidentalii, al turi de cele mai grandioase opere clasice din lume, oricât nu le-ar pl cea Miori a unora sau altora. Miori a este grandioas nu prin dimensiuni sau cantitate, ci prin calitate, prin con inutul sublim, pe atât de înalt pe cât e de profund, prin frumuse ea imaginilor sau a ideilor, cât i prin mesajul mereu actual pretutindeni, pe orice meridian. Am ar tat în carte pe larg actualitatea universal a Miori ei i utilitatea ei ca ghid pentru în are spiritual în cele mai înalte sfere din universul poeziei. Varianta publicat de Vasile Alecsandri este printre cele mai lungi, are 123 de versuri scurte, care scrise în continuare încap pe o pagin . Nu cunosc vreo alt capodoper din literatura universal care s fie atât de concentrat , într-un stil atât de lapidar ca Miori a. Orice variant a Miori ei con ine mai multe idei decât cuvinte. Grandioas mai este i r spândirea celor peste dou mii de variante, cum iar i nu tiu s mai fie vreo alt oper literar din lume, cu a a mare priz la vreo na iune.

Inten ia mea (în cartea Miori a - Izvorul nemuririi, editura Alcor, Bucure ti 2016 i 2017, edi ia a doua având un supliment de 8 pagini cu considera ii critice la edi ia întâi) este de a analiza din perspectiva tiin ei religiilor câteva elemente i credin e precre tine în diferite variante ale Miori ei, cu metodele pe care le-am înv at la cursul de Metodologia cercet rii, la facultatea de tiin a Religiilor de la Universitatea din Göteborg, în Suedia. tiin a religiilor este interdisciplinar i înm nuncheaz istoria religiilor, fenomenologia religiilor, antropologie, etnografie, filologie, sociologie, arheologie, istorie, istoria ideilor, filozofie, psihologie i toate tiin ele sau compartimentele umaniste. Cine ar putea analiza Miori a din toate aceste perspective i câte mai sunt? Genera ia tân va putea.

Profesorii care m-au pus pe f ga ul cercet rii Miori ei admirau Miori a în diferite traduceri i regretau c Eliade nu a acordat mai mult aten ie poemului nostru na ional. Ei cuno teau tot ce a scris Eliade. Citiser ce au spus despre Miori a americanul Ernest H. Latham Jr. sau suedezul Strandberg i alte c i de referin în diferite limbi. Pentru profesorii mei, am tradus Miori a cât mai exact, altfel de cum fusese tradus în suedez la mâna a doua, printr-o traducere german , pe vremea lui Alecsandri. Am tradus în suedez i diferite variante ne-mai-traduse în nicio limb , vreo 1500 de versuri, ca s poat profesorii s m îndrume i s controleze rezultatul cercet rii mele. Am clasificat în perspectiv sinoptic , aplicând diferite criterii, i am analizat prin metoda calitativ-comparativ toate variantele din antologiile lui Adrian Fochi, Virgil Medan i Cristea Sandu-Timoc, în total 973 de variante ale Miori ei. Asta înseamn nici m car jum tate din toate variantele Miori ei. Am folosit metode de cercetare noi, care desigur c se vor învechi în curând, cât i defini ii din teoria literaturii i din tiin a religiilor, care nu s-au schimbat de sute de ani i

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nici nu se vor mai putea schimba. Am apelat la cercet tori i gânditori români, ca Ovid Densu ianu, Dumitru Caracostea, George C linescu, Victor Kernbach, Constantin Noica, Pavel Rux ndoiu, Alexandru Amzulescu, Ion Filipciuc i înc al ii, la care am g sit cheile pentru în elegerea Miori ei, a a cum a putut fi gândit de str buni, cât i la numero i savan i i gânditori str ini, unde am g sit instrumente de lucru, clarific ri fenomenologice i sprijin pentru argumenta ie.

Am formulat zece întreb ri principale i am r spuns la ele a a cum se poate vedea în cele 340 de pagini ale c ii. Este o traducere selectiv dup Miori a - Odödlighetens källa tip rit la Stockholm, ce are peste 500 de pagini. Spre deosebire de c ile cercet torilor anteriori, neverificate tiin ific de nimeni, analiza mea a fost îndrumat , controlat i aprobat de c tre doi profesori universitari emeri i, suedezi: Gudmar Aneer i Folke Josephson. Spa iul nu-mi permite s prezint aici i argumenta ia sau dovezile din carte. Îns oricine este liber s vin cu argumente i dovezi contrare, iar dac nu, se tie c atacurile la persoan i insultele au f cut parte din repertoriul multora, în vajnica noastr tradi ie dâmbovi ean . Oricum, nimeni nu are nimic de câ tigat sau de pierdut, orice ar zice oricine, fiindc nimeni nu depinde cu ceva, de nimeni i de nimic. A a cum nici Miori a nu depinde de nimeni, îns noi depindem de Miori a, întrucât în acest poem naional se întâlne te inima noastr cu inima str mo ilor no tri, de la care am primit mo tenirea genetic , tradi iile, limba i identitatea cultural .

Limbajul în Miori a e figurativ i simbolic. Termenii concre i din metafore sau alegorii, cu acelea i sensuri abstracte, se reg sesc atât în folclorul român, cât i în literatura cult a altor popoare. Putem avea toat în elegerea pentru cei ce se opresc la sensul concret al cuvintelor i nu pot vedea sensurile abstracte. Toat compasiunea pentru cei c rora nu le place Miori a. Diplomele i titlurile universitare sau premiile literare nu decerneaz i gust literar sau inteligen , îns dau credit unora ce fac pe grozavii i îndrug baliverne, ca s i consoleze orgoliul r nit de propria lor neputin intelectual . Nu au mai g sit cu ce s denigreze Miori a i au râs de Marin Sorescu, pentru c o pune al turi de Luceaf rul lui Eminescu. Mul i scriu cu risip , f s tie c ei nici nu tiu s scrie. Unii î i ascund sterilitatea intelectual i se fac auzi i prin a da cu pietre în Miori a, în Eminescu sau de jur împrejur, în orice are o valoare i le stârne te invidia. Nimic nu poate fi mai mare decât invidia mediocrit ilor înfumurate. Orice panglicar în papainoage, ce insult ara, se d drept scriitor i creator de opinii. Asta poate, asta face. Fiecare dintre noi, cu ce putem.

Ei cu murd riile lor, noi cu florile noastre.

Au aruncat cu murd rii în Miori a i au zis c ar fi d un toare individului i na iunii. Miori a nu poate fi d un toare. Str bunii nu puteau s ne lase mo tenire ceva d un tor. D un toare este metodologia cu care a fost cercetat Miori a, lipsa oric rei metodologii sau p rerismul ca metod de cercetare. Nu Miori a fie aruncat la gunoi, ci teoriile care ne-au explicat-o într-un mod d un tor. Unii savan i reduc Miori a la o crim josnic , la un bocet, la strigoi i afirm c sensul Miori ei „este ap rarea de puterea malefic a mortului” (Fochi, p. 529) ori c ciobanul este condamnat la moarte pentru unsprezece f delegi pe care le-ar fi comis, cum sus ine Romulus Vulc nescu (Etnologie juridic , Ed. Academiei, 1970).Pentru a a ceva admir occidentalii Miori a? Asemenea abera ii le putem da la spate i pot fi puse la un muzeu pentru istoria înv turilor r cite.

Am f cut aceast analiz cu toat modestia cuvenit i f nicio preten ie, numai ca s aflu de ce a ajuns Miori a fie dispre uit în ara noastr i s v d ce am putea face pentru a o repune la locul de cinste de unde a fost r sturnat , a a cum sunt r sturnate statuile când nu le mai place unora de ele. Oricine poate s r spund altfel la aceste întreb ri sau s vin cu înc alte întreb ri i s r spund la

Anul XI, nr. 4(116)/2020

ele. Faptul c nimeni pân acum din cercet torii anteriori, nici chiar Blaga sau Eliade, nu a pornit de la o metodologie clar , cu expunere de probleme sau de întreb ri la care s r spund , nu ne poate împiedica s facem oricare din noi acest lucru, a a cum ne impune noua metodologie universitar .

1. Uciderea ciobanului este motivat juridic sau religios?

- Ca s putem în elege atitudinea ciobanului în fa a mor ii, trebuie mai întâi s tim care este cauza i scopul uciderii lui. Pentru a r spunde la aceast întrebare fundamental , putem porni de la un cuvânt cheie, prezent în sute de variante ale Miori ei. Mul i cercet tori s-au poticnit de cuvântul lege i au crezut c ciobanul este pedepsit cu moartea, dup o judecat dreapt sau nedreapt . Niciun savant nu a deschis vreun dic ionar român-român. În toate dic ionarele limbii române scriec în elesul de lege juridic este recent, iar în elesul mai vechi, singurul r spândit în cultura popular oral , este religios.

Chiar i la scriitori clasici, ba chiar i la unii contemporani de ai no tri, când scriu despre mediul rural, lege continu s aib sens religios, iar nu juridic. Concluzia mea este c lege în Miori a are în elesul de nomos, ordinea din cosmos, nu ordinea din societate, a a cum au ar tat Caracostea i Noica. Îns ei nu au fost lua i în serios. În consecin , sensul religios al cuvântului lege implic un omor ce are o cauz religioas cu implica ii cosmice i un scop religios, tot cu implica ii cosmice. Conota iile cosmice abund în toate variantele Miori ei. Concluzia mea este c orientarea juridic în cercetarea Miori ei porne te de la o premis neîntemeiat i c trebuie s c ut m implica iile religioase mai exact mitologice ale Miori ei.

2. Ce înseamn unele cuvinte i expresii nefire ti, ciudate?

- Mai multe cuvinte i expresii, din variantele Miori ei, par lipsite de logic - str inel ca un inel, str inel ca o lun de inel, sprintenel ca o lume de inel i multe altele. Cercetarea anterioar vede în ele dovada pentru ura fa de str in în general i fa de ciobanul moldovean în special, dar nu ne explic ce este cu inelul, cu luna, cu lumea i cu celelalte expresii asem toare. Tras ca prin inel, a fost interpretat c el era sub irel de statur , sau cam cum am zice azi xxxsmal. Aceast concep ie este comb tut de Amzulescu i ceilal i trei, care men ioneaz la p. 124: „Portretul ciobanului nu ne prezint un personaj identificabil prin detaliul individual, pitoresc i singularizator, ci exprim idealul de frumuse e tinereasc i de cuceritoare rb ie ce i l-a format poporul nostru.” Pân aici putem fi cu to ii de acord. Îns pe aceea i pagin , ei mai spun: „Portretul acesta nu sa n scut o dat cu Miori a, ci a fost preluat dintr-alte zone ale folclorului (...) Arta acestui portret este f analogii în cuprinsul întregului nostru folclor.” Nu în eleg cum „a fost preluat dintr-alte zone ale folclorului”, dac „este f analogii în cuprinsul întregului nostru folclor.” Cum se împac aceste afirma ii contradictorii în acela i paragraf? Iat arta derutant de a spune ceva,cât i contrariul, arta de a spune i da i nu.

Amzulescu i ceilal i trei consider c portretul ciobanului prezint idealul de frumuse e exterioar , ceea ce nu este gre it, dar nici nu epuizeaz sensurile poeziei. Pentru a putea în elege Miori a mai în profunzime, trebuie s tim ce în elesuri abstracte a vrut autorul colectiv i anonim s sugereze cu fiecare cuvânt concret din fiecare vers. Cuvintele concrete con in sensuri abstracte, metaforice, cu sensuri multiple, pe diferite niveluri. Excep ie fac doar unele improviza ii ad ugate ulterior i care au derutat pe cei ce au datat Miori a în vremuri recente.Cercetarea sinoptic scoate în eviden ceea ce poate fi mai vechi sau eventual autentic i ceea ce în mod sigur e adaos târziu, adesea improviza ie individual i nereprezentativ pentru ansamblul variantelor. Tot ce este autentic în Miori a e simbol i abstrac iune, nimic nu e concret i real. Pân i peisajul geografic în care se afl ciobanul este un procedeu literar pentru a zugr vi

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

peisajul lui interior, psihic. Acest procedeu, de a combina imagini exterioare cu imagini interioare, este arhicunoscut i folosit de nenum ra i poe i din literatura universal . Dar câ i dintre noi mai citim azi poezie? Unii citesc Miori a ca poezie sublim , chiar i în traduceri ce nu pot fi perfecte, al ii ca un „fapt divers” din ziar. Din respect pentru ei, nu îi mai numesc i aici. Afirma iile lor regretabile sunt citate în carte, pentru a pune în eviden cât mai bine rezultatele pozitive ale cercet rii lor. Fiecare, dup educa ia i sensibilitatea estetic pe care o are sau nu o are. Nu to i putem avea educa ia i sensibilitatea poetic a lui Marin Sorescu.

Eu consider c însu irile exterioare din portretul ciobanului sunt un procedeu literar pentru a zugr vi însu irile lui interioare, psihice.

Acest procedeu nu este o noutate, ci e arhicunoscut. Portretul ciobanului, în sensul concret al cuvintelor pare nefiresc i nelogic. În sensul abstract al acelora i cuvinte, ca portret interior, totul devine firesc i logic. Descrierea înf rii ciobanului pare mai degrab s fie expresia unui portret interior decât exterior. Întreg portretul exterior al ciobanului este compus din cuvinte ce simbolizeaz momente din ritul de pasaj prin care a trecut el anterior i are ca scop s prezinte frumuse ea lui l untric , profilul lui moral i spiritual. Multe expresii sunt r e fragmentare, ca un fel de cioburi sparte, ale unor metafore sau alegorii, al c ror în eles a fost uitat de c tre cei ce ne-au transmis textul i uneori l-au modificat. Însu irile aparent concrete ale ciobanului au fost la început metafore pentru ceva ab-

Mi u Popp - Haiducul Radu Anghel

17

stract, legat de procedurile de ini iere ale ciobanilor arhaici. Procedurile tainice s-au pierdut, iar sensul tainic al cuvintelor de asemenea.

Totu i, metaforele pot fi reconstituite cam la fel cum reconstituim obiectele arhaice de ceramic sau statuile sparte i dezv luie c ciobanul a trecut anterior printr-un rit de ini iere, care îl calific pentru a trece la un nivel superior, o moarte ritual simbolic i o nunt cosmic . El poate juca rolul unui erou mitologic, care ob ine nemurirea i reînnoie te lumea.

3. Cum pot s fie ciobanii fra i când ei provin din diferite regiuni? i ce e cu fratele str in?

- Textele variantelor con in date contradictorii: ciobanii provin din trei regiuni diferite i totu i sunt fra i. Înc o contradic ie: ciobanii sunt fra i sau veri primari, iar unul dintre ei e str in. Acest lucru e lipsit de logic sau are vreun în eles special, care s-a pierdut?

Ciobanii din Miori a fac parte dintr-o fr ie profesional cu o coeziune sacr . Se tie c în societ ile arhaice coeziunea fr iei profesionale este garantat prin jur mânt solemn i e mai presus decât leg turile de sânge sau deosebirile regionale. Crima împotriva unui membru al fr iei este considerat tr dare, mai grav decât fratricidul obi nuit. Rudele victimei se r zbun asupra întregului clan al ucigaului. Nicio variant nu condamn uciderea baciului, fiindc el nu este ucis în realitate, ci e vorba despre un omor teatral, simbolic. În mai multe variante, ciobanii sufl în buciume, s se aud pretu-tindeni ei încep ritualul. Cine a mai v zut criminali care s anun e societatea înconjur toare c ei vor comite o crim ?

Am prezentat în carte elemente din care rezult cu claritate c baciul a trecut deja printr-un rit de ini iere sacr , a ajuns la nivelul c poate vorbi cu animalele i urmeaz s mai treac un prag ini iatic superior. El e v zut ca un înstr inat de via a material i ca un str in de aceast lume profan . Pe deasupra, el este individualist i se simte mai acas în sfera muzicii i poeziei. El cânt din fluier, dar nu pentru ciobani, ci pentru oile sale i pentru câinii s i, pentru mun i, pentru brazi, pentru p ri, pentru soare, lun i stele, altfel spus, pentru sine însu i. Baciul este str in în sensul c sufletul lui e mai legat de aspectul sacru al universului i al omului, decât de aspectul profan, cum sunt lega i ceilal i doi ciobani subalterni.

4. Uciderea este un rit sângeros i o realitate, sau ceva ce se petrece ca o dram ritual în mijlocul naturii, ori numai în psihicul ciobanului? i ce fel de etic au ciobanii?

- F s tim ce fel de ac iune este, ce rol are ciobanul acolo, în ce situa ie e i ce se petrece de fapt, nu putem în elege atitudinea i spunsul lui - i nici mesajul Miori ei. Antropologul sco ian V. Turner ne aminte te ceea ce tim cu to ii, c aspectul modal este hot râtor în orice comunicare. El arat c ac iunile din teatru sau ritualuri, unde omul mimeaz o ac iune (plays), sunt la modul conjunctiv sau alte moduri prezumtive. Pe când ac iunile adev rate, când omul face ceva (works), sunt la modul indicativ. Am clasificat variantele i dup aspectul modal al verbelor. Am constatat c omorul, de cele mai multe ori, se petrecela modul condi ional-optativ sau la conjunctiv, considerate în Gramatica Academiei noastre ca moduri prezumtive, pentru ac iuni ipotetice, eventuale i neîmplinite. Adesea, ciobanul însuli cere la modul imperativ s fie ucis. El folose te imperativul cu forme din graiul popular, având în elesul de conjunctiv sau de condi ional-optativ. Ba chiar cere s fie ucis de trei ori: la r ritul soarelui, la amiaz i la apusul soarelui. Ucis în diferite locuri i îngropat pe rând în diferite locuri. Numai la teatru sau într-un ritual teatral se pot repeta aceste ac iuni. În scenariul tuturor riturilor iniiatice pentru trecerea celui mai înalt prag, de la amanii analiza i de Eliade mai bine decât de oricine i pân la francmasonii de azi, se însceneaz pasajul prin moarte i înviere, iar cifra trei e nelipsit .

Am refuzat s cred c aici ar fi vorba despre den Trefaldiga

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Döden (moartea tripl , din sacrificiile umane în Scandinavia precre tin ), cum credea la început unul din profesorii mei i îmi promitea marea cu sarea dac mergeam pe ideea lui li anexam Miori a la mitologia nordic . Pe parcursul lucr rii, argumentele din capitolele urm toare l-au convins c moartea i îngroparea în Miori a nu pot fi adev rate i nu au nimic comun cu mitologia nordic , ci sunt scene de teatru, o dram ritual , în care ciobanul este un personaj mitologic anterior mitologiei nordice i tuturor mitologiilor indoeuropene. Cei în rolul de uciga i sunt fra i buni cu ucisul, veri primari sau ortaci loiali, care joac teatru a a cum le spune baciul. La fel ca i baciul, ei respect echilibrul între cele trei componente: etica onto-, teleo- i deontologic deci o etic total , ce cuprinde toate celelalte subdiviziuni i au o moralitate irepro abil . În marea majoritate a variantelor, omorul este la moduri prezumtive, nu se efectueaz , ciobanul nu este ucis. În foarte pu inele variante unde omorul este la indicativ trecut, ciobanule un erou mitologic, reînviat de mama lui. Cercet torii care au v zut asem ri cu alte rituri sau mituri de la noi sau din alte culturi, în care eroul este ucis i reînviat, au fost distru i de c tre ceilal i cercet tori.

5. Ce este cu mama ciobanului?

- Perspectiva genului nu s-a mai discutat pân acum. Am ar tat în carte indiciile dup care putem deduce c femeile au avut un rol precump nitor la crearea i transmiterea Miori ei. Nu exist niciun indiciu pentru a exclude aceast ipotez . Mama ciobanului a fost socotit ca un adaos târziu i nesemnificativ, care nu avea nevoie s fie analizat. Am analizat rolul mamei ciobanului pentru a în elege deosebirea dintre concep ia despre lume a b rba ilor i a femeilor, cât i urm rile omorului asupra raportului de for e sociale.

Concluzia mea este c mama ciobanului are un rol important în Miori a. În unele variante apare cu un repertoriu mai amplu sau mai simplificat ori e absent . Ea se oglinde te în divinit ile naturii, cu care are leg turi directe, vorbe te cu ele i este o „matriarh ” cu capacit i ca ale amanilor. Ea i divinit ile ei nu au un echivalent masculin. Arheologii nu au g sit echivalente masculine ale miilor de statuete feminine din paleolitic i matriarhat, ci doar sporadice simboluri masculine, destul de târzii i nu la fel de semnificative. Echivalente masculine apar abia în neolitic, ca de exemplu Gânditorul i Gânditoarea de la Hamangia. Miori a poate înf a o vreme când rba ii preiau rolul primordial în practica religioas , în familie i în societate i astfel se face trecerea de la matriarhat la patriarhat.

6. Oile, mioara i câinele sunt animale adev rate sau fabuloase?

Ce simbolizeaz ?

- Cercetarea anterioar crede în unanimitate c doar mioara e fabuloas , pe când celelalte animale ar fi reale. tim cu to ii c niciun autor, de nic ieri, nu amestec animale fabuloase cu animale reale în aceea i ac iune sau nara iune. Naratologia nu permite. În partea expozitiv din varianta Alecsandri, pân la versul 21, animalele sunt enumerate cantitativ i pentru valoarea lor material , deci pot fi animale concrete. În partea narativ , începând cu conjunc ia adversativ din versul 22, mioara se deta eaz de animalele reale, este animal fabulos ( zdr van ) i vorbe te. În versurile 7074, ciobanul vorbe te despre oi ca despre un personaj colectiv cu însu iri umane. În teoria literaturii, animalele cu însu iri umane nu sunt concrete, ci sunt personific ri care simbolizeaz ceva abstract.

Oile de care vorbe te ciobanul pot fi personificarea societ ii din afara familiei i a fr iei. Mioara nu poate fi un oracol, cum au crezut unii cercet tori remarcabili. Am ar tat c nu întrune te criteriile pentru a fi oracol. Mioara întrune te calit ile unui c uz spiritual i este un mistagog, cum era Virgiliu pentru Dante sau calul pentru HarapAlb i al i Fe i-Frumo i. Dialogul cu mioara este un monolog interior.

Mioara poate simboliza Anima, partea feminin din sufletul omu-

Anul XI, nr. 4(116)/2020

lui (Jung, 1941). Versurile 21 i 41din varianta Alecsandri men ioneaz ciobanul are mai mul i câini. Atunci de ce îi spune mioara s î i cheme numai un singur câine? Orice ran tie c un singur câine, nici chiar cel mai b rb tesc i cel mai fr esc, nu î i poate ap ra st pânul împotriva a doi adversari. Mioara nu vorbe te despre un câine adev rat, care nici nu ar fi capabil s îl apere cu succes, ci câinele aici poate simboliza Animus, partea masculin din sufletul omului.

7. Cine este sora soarelui, mândra cr ias a lumii mireas , fata de crai, fata de maior sau fata frumoas de pe munte, cu care se însoar ciobanul?

- Ca s în elegem nunta cosmic , este important s tim dac denumirile sora soarelui, mândra cr ias sau fata de crai sunt cuvinte care înlocuiesc moartea, cum s-a crezut pân acum, sau sunt metafore care înseamn altceva. Trebuie s tim cine este fata de maior sau fata frumoas din alte variante, dac aceasta e o fat în carne i oase, cum s-a crezut, sau cine este. F s tim asta, nu putem în elege nici rolul ei, nici al celorlalte echivalenteale ei în cer i nici ce vrea ciobanul. Concep ia unanim în cercetarea anterioar este c nunta ar fi o alegorie a mor ii i c mireasa lumii e moartea, „singura mireas care n-a în elat pe nimeni” (cum comenteaz traduc torul suedez Strandberg acum vreo 160 de ani). Din aceasta rezult c , pentru to i ace ti b rba i, mireasa i nunta sunt îns i moartea, deoarece asta e rerea lor despre femei: toate miresele î i în al b rba ii. Cei care nu au avut asemenea prejudec i misogine despre femei i au comparat mândra cr ias din cer cu zeit i din alte mitologii au fost discredita i, drept de apel.

S-a crezut c fata frumoas de pe munte este o femeie adev rat , o nimfoman f ru ine, care amenin ciobanii cu pu ca, iar uciderea ciobanului e rezultatul rivalit ii dintre ciobani pentru favorurile ei.

Pu ca sau alte adaosuri i modific ri târzii se abat de la versurile autentice din alte variante mai vechi i mai bine p strate, a a c nu pot fi cele mai reprezentative pentru fondul întregului material cercetat.

Accesoriile recente i relatarea confuz a recitatorului cu memorie scurt nu modific func ia mitologic a personajului feminin i nu pot fi definitorii pentru a o reduce la un„fapt divers”, cum zice un academician.

Unii cercet tori sus in, c la început personajul feminin de pe munte era o fat de maior, pe care poporul în cele din urm a urcat-o în cer i a f cut-o fiin mitologic , sora soarelui. Eu clasific toate aceste personaje feminine pe o scal între cer i p mânt. Clasificate astfel, se observ c valoarea poetic a versurilor respective este descresc toare. Cele din josul clasamentului, oricât de modificate i deteriorate ar fi, r mân totu i p str toare ale unor simboluri solare sau lunare. Clasificarea sinoptic arat c nu fata de maior a fost urcat la cer i transformat într-o fiin mitologic , cum s-a crezut, ci invers, fata de crai i sora soarelui a fost coborât pân la o fat de maior sau de oameni s raci. A adar nu personajul cu aspect uman a fost mitologizat, cum s-a crezut, ci personajul mitologic a fost umanizat. Concluzia mea este c fata de pe munte întruchipeaz apari ia (hierofania) unei divinit i.

8. Ce vrea s spun ciobanul cu alegoria mor ii i a nun ii sale?

- Alegoria mor ii i a nun ii a stârnit aprige controverse printre cercet tori. Care mai de care s-au întrecut s confec ioneze un portret jignitor al ciobanului i al caracterului românilor, ceea ce pe bun dreptate a provocat surprinderea i indignarea tuturor. Eliade, în str dania sa de a sp la portretul ciobanului i al românilor, îl pâng re te i ne ponegre te înc i mai r u. Cercetarea anterioar , inclusiv Eliade, consider în unanimitate c aceast alegorie înlocuie te moartea care este adev rat cu nunta, care e o minciun frumoas , pentru a ascunde sau înfrumuse a realitatea tragic . Eliade a formulat cel mai clar concep ia c moartea e înfrumuse at ca o nunt , iar în felul

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acesta inacceptabilul devine acceptabil. Dup el, ciobanul înlocuie te moartea sa nefericit i absurd cu o nunt frumoas , pentru a- i înnobila soarta tragic i f sens, dându-i un sens superior i sublim. În acela i sens în elege i Blaga. El define te metafora pornind de la în elegerea deja existent a Miori ei, iar cu ajutorul acestei defini ii explic cum s în elegem Miori a (Geneza metaforei i sensul culturii, 1937 pp. 40-41). Dac tocmai Blagaa c zut în la ul cercului vicios creat de el, cum mai este logica altora?

Eu ar t pe baz de defini ii consacrate (formulate de Rux ndoiu i mul i al i str ini) c , dac ar fi o înfrumuse are a realit ii,a a cum afirm Eliade, Blaga i to i ceilal i, atunci aceasta nu corespunde cu defini ia alegoriei sau a metaforei, ci cu defini ia eufemismului. Cum de nu a observat asta nimeni pân acum? Cercetarea anterioar în elege acest pasaj ca un eufemism i îl eticheteaz c ar fi alegorie.

Confuzia dintre defini ia alegoriei i a eufemismului este o regretabil eroare metodologic , ce a dus la interpretarea dezastruoas a Miori ei, la denigrarea ciobanului i la murd ria care a fost aruncat asupra românilor. Ar t c a a-zisa alegorie a mor ii i nun ii face un amalgam, o încâlcitur , din dou alegorii sau metafore diferite i distincte. Moartea este o metafor ce simbolizeaz renun area la cele materiale, iar nunta cosmic e alt metafor i simbolizeaz în area spiritual . Acestea sunt dou tr iri mistice foarte cunoscute în istoria religiilor i bine studiate de psihologi. Moartea ciobanului este aceea i metafor pe care o folosesc Plotin, apostolul Pavel i mul i al i mistici, pentru a spune c ei se îndep rteaz de lumea material , ca s se apropie de lumea spiritual .

Nunta cosmic a ciobanului exprim metaforic unirea sufletului cu universul divinizat, bine-cunoscuta hierogamie. Sora soarelui, mândra cr ias i alte variante ale ei în cer sunt divinit i uranice din mitologia arhaic a ciobanilor, iar fetele frumoase ce urc pe munte i caut ciobanul sunt divinit i chtonice. Ciobanul caut divinitatea din cer pentru o hierogamie uranic , iar în alte variante divinitatea îl caut i vine la el pentru o hierogamie chtonic . Acestea sunt cele dou c i spirituale de unire cu divinitatea, relatate de cei ce au avut experien e mistice: sau omul se înal spre divinitate sau divinitatea

Mi u Popp - Femeie tân

19

vine la om. Personalit i celebre, ca Ioan al Crucii, Me terul Eckhart i al ii, care au avut experien e de extaz mistic, au numit propriul lor suflet: femeia, ea sau sufletul mireas (the „Bride Soul”). Nunta cosmic din Miori a se petrece în sufletul ciobanului. Nu înseamn devenim mistici când ne minun m defrumuse ea naturii i sim im - ca i ciobanul - o bucurie în suflet, ca un dor de a fi una cu natura.

To i iubim natura. Frumuse ile naturii ne pot extazia f s fim religio i i ne minun m sau nu, dup starea sufleteasc în care ne afl m.

9. În ce fel transmiterea oral a dus la apari ia unei diversit i de variante i a modificat poemul de la colind la balad sau de la balad cu con inut sacru la în elesuri profane?

- Trebuie s tim în ce m sur variantele con in date mai mult sau mai pu in autentice i modific ri sau improviza ii ulterioare. Eu analizez versuri deteriorate fonetic, lexical i semantic, le sortez pe o scal relativ , i astfel apare limpede c toate modific rile au fost f cute în aceea i direc ie, chiar i cele reu ite poetic, de la o în elegere mitologic la una lumeasc , de la mythos la logos, de la sacru la profan.

Din ce în ce mai pu inele aspecte mitologice i poetice au fost eclipsate i înlocuite cu aspecte materialiste, ceea ce a creat confuzii printre cititori i cercet tori, iar uneori chiar i printre ranii care nu au mai în eles versurile pe care le auziser i le-au modificat, ca s le adapteze la necazurile lor personale.

10. Ce elemente sunt în text pentru a putea data crearea Miori ei?

- Pentru a în elege mai bine con inutul Miori ei i mesajul ciobanului este de mare folos s tim ce fenomene i aspecte sociale, economice sau religioase i ce vremuri istorice sunt oglindite în text.

Metodologia cercet rii filologice ne înva c toate datele concrete din metafore i alegorii, cu sensuri oricât de abstracte ar fi, sau oricât de fanteziste ar fi textele, au de bun seam o leg tur direct cu societatea care le-a creat (Sharan B. Merriam). Datele concrete din metaforele sau alegoriile din Miori a, precum i întreg textul tuturor variantelor reflect societatea care le-a creat i fac deci posibil o datare relativ a compunerii poeziei. Adapt rile pot fi i ele datate.

Unii cercet tori dateaz crearea Miori ei însecolul al XVIII-lea, iar al ii cel mai înapoi în timp pe vremea dacilor. Afirma iile lor se bazeaz mai mult pe intui ie decât pe argumente sau dovezi i nicidecum pe vreo lucrare de referin . A a era stadiul în care se afla metodologia cercet rii în genera iile trecute.

Eu încerc o datare comparativ , relativ , pe trei criterii: 1. Elemente care se pot relata la indoeuropeni, 2. Elemente care se pot relata la pre-indoeuropeni, 3. Perspectiva genului. Concluziile la care se poate ajunge pe aceste trei criterii converg spre o datare a cre rii Miori ei pe vremea pre-indoeuropenilor.

Miori a era deja alc tuit i circula oral înainte de venirea indoeuropenilor. Textul variantelor p streaz multe elemente provenite din societatea vân torilor arhaici, ce au precedat domesticirea oilor i p storitul. Lexicul din Miori a a putut urma evolu ia limbii, la fel cum a urmat i Crezul ortodox de la Nicaea (325), f s fie tradus din latin în român . Miori a poate fi mai veche decât Gânditorul i Gânditoarea de la Hamangia. A a-zisa Urballade poate fi veche de 8.000 de ani sau chiar mai mult, poate corespunde cu trecerea de la matriarhat la patriarhat i are multe r cini în cea mai veche societate de vân tori arhaici. Miori a poate s fi fost creat în epoca de piatr , cam în acelea i vremuri în care antropologul francez Claude LéviStrauss spune c s-au f cut marile descoperiri fundamentale ce stau la baza civiliza iei actuale: domesticirea animalelor, agricultura, ceramica i esutul.

Oricât de incomplet sau de eronat ar fi rezultatul analizei din modesta mea contribu ie, sunt convins c tân ra genera ie va prelua tafeta i va veni cu noi rezultate, la în imea piedestalului pe care fusese pus Miori a înc de la început, de c tre occidentali i unde am încercat eu s o repun la locul ei de onoare.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Janet NICÃ

De-a lungul vremii, cenaclul “Clepsidre” din Bechet rit ca o plant rar pe nisipurile sudice ale Olteniei, cu Jiul în spate, spre apus, i cu toat Dun rea de-a dreapta, cenaclul „Clepsidre” a înmiresmat o bun posta de timp din secolul al XX-lea i o bun posta din secolul al XXI-lea, cu un parfum discret, localnicii i drume ii culturali de aiurea.

Ini iat, în 1970, de filosoful Paul B i de profesorul Dumitru Du , ambii cadre didactice la Liceul Teoretic din Bechet, cu menirea de a stimula talentele locale, cenaclul, condus din 1975, de poetul Janet Nic , i-a precizat, pe parcurs, specificul.

J.J. Rousseau spunea despre sine c „nu tiu dac sunt mai valoros decât al ii, dar tiu precis c sunt diferit”. P strând tonul speculativ, cenaclul din Bechet poate c nu este mai cu „mo ” decât sutele de cenacluri din ar , dar, precis, este diferit. Foarte diferit. Diferit prin structur i parfum.

Fiind cenaclu „zonal”, unic în ar , în acest sens, aici se adun , la taifas cultural, ca la o veritabil clas epi-lirico-dramatic , to i cei din zona Gighera, Ostroveni, Bechet, C ra i, D buleni, dornici de a- i dep i contingen a, din amor propriu, cu fâlfâiri transcendente.

De departe i de aproape, cenaclul „Clepsidre” este o mic minune banal , un celebru anonim, cu vedete nev zute i f vendete, un pom „l udat”, o lacrim a nim nui, poate a lui Dumnezeu, pe obrazul fierbinte al nisipului neroditor care, totu i, din voia Domnului, rode te.

Neangajat în disputele pentru fu tei în plus pe scara ierarhiei valorice, ne tiind s i vând „marfa” într-un secol cu tichie comercial , cenaclul din Bechet hiberneaz , în centrul periferiei, sub soarele periferic al literaturii centrale.

Poate c pare bizar, dar nu este bizar, e, de-a dreptul, bazar. Aici, toate vârstele au dat în floare i în fruct. Poezia, proza, pictura, muzica, recitalul, critica literar s-au prins de mân , într-un ingenios galaon spiritual. Talentele, udate la timp de stropii culturii ocrotitoare, s-au învârto at, ap rând ciorchini de arti ti adev ra i.

Dac s-ar aduna c ile cenacli tilor din Bechet, s-ar încropi o mic bibliotec : Nicola Stoian Ogrineanu, „Cronica din Bechet”; patru antologii ale cenaclului: „Patrie m iastr ”, „Mistere dun rene”, „Zeii vegeta iei”, „Dun rind cu Dun rea”; revistele cenaclului: „Sfâr it de mileniu” i „Mileniu”; Mitre Aramba a: „Bechetul de-a lungul veacurilor” (monografie), „Destine” (proz ), „Tânguiri în miez de var ” (proz ); Elena Chi imia: „Ferestrele somnului”, „Regatul ascuns”, „Exodul uit rii”, „Dictatura iubirii”, „Strig t spre lumin ”, „Memoria statuilor”, „Iubirea împ teasc ”; Barbu Garoflid-Gighera: „Anotimpul sim irilor”; Diana Iacob: „ i înc mai sper”, „Lacrimi adunate în palm ”, „Opre te ploaia”; Toma George Ofi erescu: „Lacrima pietrei”; Puiu Ciobanu: „Bechetul copil riei mele”; Marin Radu Mocanu. „Tot o ap i-un p mânt” (roman), „Mon trii somnului” (roman), „Dorul de sear ” (versuri), „Poemele dorului”, „Cenzura comunist ” (documente), „Literatura român i cenzura” (documente), „Cazarma

scriitorilor” (documente), „Arhivele i cultura” (eseu); Sever Constantin R duic : „Din clorofile de granit”, „ oapte de dor”, „Aduceri aminte” (proz ), „Elegie pentru sat”, „Blestemul c rbunelui”; Adrian stase: „Racovi ” (monografie), „Craiova în anul olimpic 2004”, „An al educa iei prin sport”; Gheoghe Boaghe: „Fragmentarium”; Janet Nic : „Sem torul de limite” (poezii), „Cocheta pas re din ochi” (poezii), „Testamentul vesel” (poezii umoristice), „Shinto-calea zeilor” (hai-ku-uri), „Crily-floare de lotus” (hai-ku-uri), „Cuvintelnic aproape rebel” (dic ionar umoristic), „Pulsatoria” (sonet-gloss ), „F tFrumox din lacrim de paradox”, (eseuri), „N stru nicitelnic” (paradoxuri umoristice), „Balad cu miori e” (poem), „ armant april” (poezii), „Ocolul Cuvântului în 80 de sonete plus înc 10 piruete” (duel sonetistic cu Eugen Deutsch), „Un juvete printre pe ti” (epigrame), „Epigrame pe bustul meu”, „De la gr di', de la coa'” (epigrame).

Dac am aminti al i „stâlpi” ai cenaclului, care nu au scris c i, dar s-au exprimat în antologii i reviste, n-am spune totul: Augustina Oclei, Nicolae Ionescu, Marcel Iufu,, Lizica Geonea, Geta Iordavhe, Dorian Suciu, Fane Truic , Octavian Bulmaci, Iulica Marin.

De-a lungul anilor, cenaclul „Clepsidre” a g zduit „Zilele revistei Ramuri” i a avut schimburi de experien cu cenaclurile din ora ele ile ti i Uricani.

Corola cenaclului a atras, cu discreta-i arom , degust tori ai artei din marile gr dini ale lumii: Dumitru Radu Popa (SUA), Ion John stase (SUA), Dumitru epeneag (Fran a), Amita Bhose (India), Paul Diaconu, Kazuco Diaconu (Japonia), Vasile Barbu, Petru Cârdu (Serbia), Efim Tarlapan (Republica Moldova), Iwar Wieland Kershner (Germania), Lazaro Mendez Cabrera (Cuba), Lorand Ga par, Mariane Larsen (Danemarca), Eugenia Serafini (Italia).

Dac departele a venit aproape, aproapele a venit i mai aproape, aici. Floarea culturii române a înnobilat ariditatea acestor plaiuri: Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Mircea Dinescu, Adrian P unescu, Eugen Simion, Alexandru Piru, Eugen Negrici, Adrian Marino, Alexandru Balaci, Eugen Uricaru, Grigore Hagiu, Alex tef nescu, Marian Barbu, Ovidiu Ghidirmic, Marin Be teliu, Ion Mircea, Nicolae Dan Fruntelat , Doina Uricariu, Florian Saioc, George Zarafu, Jean B ileteanu, Gabriel Bratu, Ion Gheorghe, Mihai Ungheanu, Gabriel Chifu, Petre Ghelmez, Mircea Ciobanu, Mircea Iv nescu, Dinu Fl mând, Mircea Florin andru, tefan Augustin-Doina , Mihai ora, Marian Papahagi, Ion Iuga, Mircea Iorgulescu, Leon Talp , Valentin F. Miescu, Maia Morgenstern, Silviu Purc rete, Tudor Gheorghe, Ilie Gheorghe, Emil Boroghin , Horea Cucerzan.

Floare a nisipurilor, cenaclul „Clepsidre”, i-a ales drept simbol „clepsidra”, semn palpabil al scurgerii timpului, avertisment contra disip rii oarbe, îndemn pentru l sarea de urme. Iar cenaclul „Clepsidre” a l sat destule „urme” în care genera iile viitoare vor citi o frumoas poveste, a frumo ilor nebuni ai „Saharei oltene ti”!

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - Nicolaus Copernic (XI)

„Numai matematica permite spiritului uman s ating certitudinea” Nicolaus Copernic Am afirmat în eseul anterior, în care am vorbit despre Rena tere, Triada Nicolaus Copernic - Giordano Bruno - Galileo Galilei a reprezentat simbolul gânditorilor persecuta i de Biserica Catolic pentru teoriile pe care au îndr znit s le promoveze. Încerc acum s redau sumarul vie ii i activit ii acestor remarcabili filozofi i oameni de tiin ai acelei perioade, începând cu Copernic.

Ca orice mi care socio-cultural , Rena terea, dup o perioad de apogeu, a cunoscut un declin, care a fost favorizat de dec derea politic i economic a Italiei, începând în prima jum tate a secolului al XVI-lea, bântuit de r zboaie nesfâr ite ce au culminat cu jefuirea Romei în anul 1527 de c tre trupele de mercenari ale lui Carol Quintul, fapt ce a sl bit puterea i prestigiul papalit ii i a contribuit la dederea ora elor-state, ca Floren a i Milano. De asemenea, desco-

Nicolaus Copernic

perirea unui nou drum spre India prin înconjurul Capului Bunei Speran e a sl bit substan ial situa ia economic a Vene iei i a Genovei. Ca reac ie la Reforma religioas ini iat în Germania de Martin Luter, Biserica Catolic a instituit Contrareforma i tribunalele inchizitoriale, o adev rat lovitur de gra ie împotriva libert ii de gândire. S-a alc tuit o list a c ilor interzise, considerate eretice, i filozofii, oamenii de tiin au fost constrân i s renun e la convingerile lor. Ideile Rena terii nu au putut fi îns în bu ite, ele fiind ap rate, mai târziu, de oameni curajo i care î i propuneau ca obiectiv fundamental transmiterea unui mesaj eliberator i purt tor de bucurie pe care o d cunoa terea, iar în secolul al XVIII-lea se va fi reluat spiritul Rena terii sub forma iluminismului francez.

Fiecare perioad din istoria culturii a avut propria ei viziune asupra Rena terii, dar preponderent a r mas aceea c Rena terea a fost epoca de aur a acestui mileniu, ea determinând apari ia omului liber, deschis tuturor experien elor vie ii. Inova iile i evolu iile din perioada Rena terii au constituit fundamentul pentru întreaga art modern , dar i pentru tiin a i politica care au cunoscut un progres remarcabil.

Dup ce turcii au cucerit Constantinopolul, o migra ie masiv a fo tilor savan i bizantini au fugit în Italia i au reintrodus textele lor de origine greac i roman în acel spa iu. Aceasta, împreun cu dezvoltarea tiparului de c tre Johannes Gutenberg, care a permis circula ia ideilor i a informa iilor, au creat condi iile maturiz rii Rena terii. Filozofia dominant a Rena terii a fost aceea a Umanismului greco-roman, umanism axat pe valoarea intrinsec a omului i importan a sa în lume.

Omul a fost cel care înc de la începuturile istoriei i-a ridicat privirea spre cer, bolta cereasc reprezentând o surs inepuizabil de întreb ri, mituri i legende, dorind s i explice lumea pe care o observa i datorit interesului i mir rii sale, omul a început s filozofeze, adic s -i lucreze gândul înainte de a trece la ac iune. Punerea în practic a gândirii sale a fost începutul tiin ei. În aceast perioad a Rena terii, italianul Pietro Pomponazzi (14621525) i-a terminat studiile la Padova, unde a devenit medic. Ulterior a fost ales profesor extraordinar de filosofie la Padova, s-a transferat ca profesor la Ferara, unde a inut cursuri despre tratatul „De anima” i despre conceptul entelehia ale lui Aristotel. Invitat la Bologna, a mas acolo pân la moarte, elaborând cele mai importante lucr ri ale sale. Principala lucrare „De immortalitate animae!” (Despre nemurirea sufletului) a stârnit o controvers între dou culte, tomi tii

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ortodoc i din Biserica Catolic - averroi tii - i cei din a a-numita coal Alexandrin . Tratatul a fost ars pe rug la Vene ia, iar Pomponazzi s-a aflat în pericolul de a fi lin at de catolici. În urm toarele dou lucr ri, Apologia i Defensorium, el i-a explicat pozi ia paradoxal de filozof catolic i materialist.

Pomponazzi s-a n scut într-o perioad de tranzi ie, când formalismul scolastic î i reducea influen a asupra oamenilor atât în cadrul Bisericii, cât i în afara ei. Pân atunci, dogma Bisericii avea la baz scrierile lui Aristotel, a a cum fuseser interpretate de Toma de Aquino. Aceast interpretare era atât de strâns , încât orice atac la adresa lui Aristotel sau chiar simpla încercare de a redeschide vechile discu ii cu privire la problemele aristotelice erau privite ca o erezie periculoas . În „Despre nemurirea sufletului” Pomponazzi a susinut în mod deosebit c Toma de Aquino i Aristotel au avut opinii diferite cu privire la nemurirea sufletului. De i Pomponazzi nu a acceptat opinia lui Aristotel în aceast chestiune, el a argumentat c Aristotel a pledat în mod clar în favoarea mortalit ii absolute a sufletului. Nu a fost primul care a f cut aceast afirma ie. Din moment ce scripturile dezv luie c Dumnezeu a f cut sufletul nemuritor, a argumentat Pomponazzi, putem accepta c nemurirea sufletului este adev rat i, astfel, putem dep i limitele ra iunii. (Aceast dezbatere l-a influen at pe succesorul s u la catedra de filozofie natural din Padova, Cesare Cremonini, care, acceptând ideile lui Aristotel, a ajuns la concluzia opus a mortalit ii sufletului.)

Pomponazzi i-a declarat adeziunea la credin a catolic , iar primul u tratat filozofic nu a fost condamnat de Biseric , în ciuda controversei pe care a iscat-o. S-a eviden iat din nou principiul c religia i filosofia, credin a i cunoa terea, pot fi diametral opuse i totu i pot coexista în teoriile aceluia i gânditor. Acest paradox curios este exemplificat în tratatul „De incantation”, în care Pomponazzi respinge existen a demonilor i spiritelor pe baza teoriei aristotelice a cosmosului i, în calitate de credincios cre tin, î i afirm credin a în existen a lor. În aceast lucrare el insist emfatic asupra ordinii naturii, a cauzei i a efectului, a cre terii, maturiz rii i descre terii. În mod similar religiile apar, se dezvolt i apoi sucomb . Chiar i cre tinismul, a ad ugat el (cu men iunea c vorbea în calitate de filozof), ar ta semne de declin. Pomponazzi a murit la Bologna.

Astrologia a constituit o parte interesant din cunoa terea omului interesat de pozi ia i mi rile corpurilor cere ti. În decursul timpului a evoluat în direc ia explic rii rela iei noastre cu cosmosul.

Scriitorul, istoricul i filozoful american Will Durant (1885-1981), vorbind despre Rena tere în imensa sa lucrare, afirma c mania de a cunoa te viitorul a dus la proliferarea prezic torilor de toate felurile chiroman i, interpre i ai viselor, numero i astrologi, în special în Italia; aproape orice guvern italian avea un astrolog oficial care stabilea perioadele astrale favorabile începerii unei ac iuni importante. Convingerea c stelele influen eaz caracterul i ac iunile oamenilor era atât de r spândit , încât profesori de la universit i publicau în fiecare an predic ii bazate pe astrologie. i totu i astrologia manifesta o anumit tendin c tre o abordare tiin ific , fapt care i-a determinat pe unii oameni cu min i înzestrate s fie preocupa i de aceast latur , mai târziu considerat a tiin ei. În acea perioad supersti iile populare au întârziat mai mult dezvoltarea tiin ei decât a f cut-o opozi ia Bisericii, este p rerea lui Will Durant. Curiozitatea i pasiunea oamenilor înzestra i au dus la progresul tiin ei, a medicinei - partea chirurgical , a igienei îmbun it , a spitalelor construite.

Grecii au fost cei care au sintetizat numeroasele religii i mitologii, elaborând o leg tur solid între cele apte planete vizibile i marii zei ai Olimpului. Filozofii i înv ii greci, ca Pitagora, Platon i Ptolomeu (cel mai important astronom i astrolog al antichit ii) au simplificat cosmologiile babiloniene, caldeene, indiene i egiptene.

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Modelul lui Ptolomeu referitor la orbitele planetelor în jurul P mântului a fost valabil înc o sut de ani dup Nicolaus Copernic.

Ptolemeu, care a tr it în al doilea secol al erei noastre, a catalogat mai mult de 1.022 de stele i a men ionat existen a a 48 de constela ii întro lucrare a sa. Aceste 48 de constela ii sunt numite „constela ii antice” i o parte se folosesc chiar i în prezent.

Pân acum 500 de ani, lumea credea c P mântul este centrul universului, motivul fiind destul de evident: Luna orbita în jurul P mântului i nu exista nicio dovad c Soarele nu f cea acela i lucru.

Planetele puteau fi v zute rotindu-se în jurul P mântului, de i uneori reau s se întoarc în drumul lor pentru mai multe s pt mâni, dac nu chiar luni.

Nicolaus Copernic (1473-1543)a fost cel care a propus modelul heliocentric, ce punea Soarele în centrul sistemului solar. A trebuit treac un secol pentru a fi demonstrate calculele matematice ale teoriei sale. Astronomul german Johannes Kepler (1571-1630) a dovedit în cele din urm , pe baze tiin ifice, teoria lui Copernic. Perfec ionarea telescopului de refrac ie de c tre Galileo Galilei (15641642) i elaborarea teoriilor de baz ale gravita iei i mecanicii de tre Isaac Newton (1642-1727) au accentuat i mai mult aceast diferen .

Nicolaus Copernic, în polonez Miko aj Kopernik, s-a n scut în ora ul Torun, în nordul Poloniei, i a decedat din cauza unui accident vascular cerebral, în ora ul Frombork, tot din Polonia). A fost astronom i cosmolog, matematician i economist, fizician, filozof, medic, artist, preot i prelat catolic.

Na ionalitatea sa este reclamat i de germani, dar majoritatea istoricilor îl consider polonez. Provenea dintr-o familie de comercian i i înal i func ionari administrativi de etnie german . Tat l s u a fost brutar, un sus in tor al luptei dus împotriva cavalerilor teutoni.

Dup moartea tat lui, în 1483, este luat sub protec ia unchiului pe linie matern , episcopul Lukas Watzenrode, care s-a îngrijit ca nepotul u s primeasc o educa ie la cele mai bune universit i din acea vreme.

Primele studii le-a f cut la coala din Torun, iar în 1492 studii superioare la Universitatea din Cracovia, unde a studiat matematica, retorica, gramatica, poetica, cultivându- i pasiunea pentru studiul astronomiei. La 20 de ani a ob inut titlul de doctor în aceste tiin e.

La încheierea studiilor a plecat în Italia, unde a început s studieze medicina i dreptul canonic la Universitatea din Bologna, prima universitate din Europa, aprofundând i studiul literaturii clasice. În Italia a locuit în casa unui matematician, Domenico Maria de Novara, care se ocupa cu scrierile astronomului Ptolomeu, i a început s se intereseze mai mult de astronomie i geografie. A citit despre ideea filosofului grec Aristarh din Samos care, cu mai bine de un mileniu i jum tate înainte, afirmase c P mântul i celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui i nu invers, a a c s-a convins de falsitatea geocentrismului lui Ptolomeu. Împreun cu matematicianul la care locuia observ în 1497 acoperirea stelei Aldebaran de c tre Lun .

Mai târziu a plecat la Viena, unde a studiat astronomia. Dup terminarea studiilor, Copernic a inut prelegeri de astronomie la Roma i în anul urm tor a fost acceptat s studieze medicina la renumita Universitate din Padova. În anul 1503 i s-a acordat în Ferrara titlul de „Doctor în drept canonic”, dup care s-a întors în Polonia, unde ia desf urat activitatea în ora ele Frombork, Olsztyn i Lidzbark, efectuând i observa ii astronomice în turlele ora ului. Astfel, între anii 1503 i 1510, locuie te în palatul episcopal al unchiului s u în Lidzbark, ajutându-l la administra ia diocezei. În acest timp a redactat un scurt tratat de astronomie „De Hypothesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Commentariolus”, care a fost publicat postum mult mai târziu, în secolul al XIX-lea.

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese „Comentariolus”, o descriere a modelului heliocentric al Sistemului Solar, manuscrisul fiind îns destinat numai apropia ilor. În acela i an se mut la Frambork (în nordul Poloniei), face parte din comitetul „Conciliului din Laterano” (1515) pentru reforma calendarului i începe s lucreze la opera sa fundamental , „De Revolutionibus Orbium Coelestium” („Despre mi rile de revolu ie ale corpurilor cere ti”), pe care o termin în 1530, lucrare retip rit la Nuremberg în 1543 i apoi la Amsterdam în 1617, lucrare care a marcat ruptura dintre concep iile medievale i cele renascentiste referitoare la lume.

A fost publicat cu pu in înainte de moarte, Copernic fiind con tient de contradic iile cuprinse fa de doctrina oficial a Bisericii Catolice.

Teoriile lui Nicolaus Copernic, expuse în aceast lucrare, au fost condamnate oficial de Papa Paul V, în anul 1616. Clerul a cerut condamnarea lui Copernic, iar scrierile sale au fost interzise de Biserica Catolic . Copernic se temuse i amânase publicarea ideilor lui timp de aproape trei decenii, deoarece ipoteza lui sosea într-un moment critic, imediat dup ruptura produs în biserica cre tin apusean de c tre Luther. Concurat fiind acum de protestantism, reac ia natural a Bisericii Catolice a fost copierea fundamentalismului adversarului, mi care cunoscut de istorici sub numele de ContraReform . Liderii Reformei precum Luther sau Calvin au fost primii care l-au acuzat pe Copernic de erezie, respingând teza heliocentric pe motiv c aceasta contrazice cosmologia biblic . Biserica Catolic , a c rei practic uzual fusese pân atunci adaptarea pozi iilor ei la noile cuno tin e (integrarea neo-aristotelismului în doctrina oficial a fost un astfel de exemplu), poate i de team c ar putea pierde adep i, a condamnat în 1616 toate scrierile care sus ineau heliocentrismul. P mântul devenise o simpl planet printre altele. Specula ia tiin ific sau filozofic era pus mai presus decât Biblia, or, nu cu mult timp în urm teologia mai era înc cunoscut sub numele de „regina tiin elor” în timp ce tiin a îns i - „filozofia”, cum era ea numit în epoc - era considerat „sluga teologiei”, noile tiin e precum matematica i astronomia pretindeau acum c dobândeau i vehiculau adev ruri în lumina c rora trebuia citit i în eleas (interpretat ) chiar i Biblia. Înc nu se în elegea c teologia, tiin a, filozofia i politica trebuiau s lucreze împreun , fiecare în modul u, pentru binele acestei lumi, pentru adev r, dreptate i progres. Între 1543 i 1600 pu ini au fost adep ii sistemului copernician, cei mai renumi i fiind Galileo Galilei i Johannes Kepler. În 1588, astronomul danez Tycho Brahe a emis o teorie de compromis, conform c reia P mântul r mâne nemi cat în timp ce planetele se mi în jurul Soarelui, care, la rândul lui, înconjoar P mântul. Dup respingerea teoriei lui Copernic de c tre autorit ile ecleziastice cu ocazia procesului lui Galilei (1633), doar câ iva filosofi iezui i mai acceptau în ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia dup sfâritul secolului al XVII-lea, odat cu apari ia lucr rilor lui Isaac Newton asupra mecanicei cere ti, acesta dându-i forma definitiv i explica ia fizic , sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni.

Teoria cosmologic a lui Ptolomeu („Sistemul ptolemeic”) oficial acceptat , concepea existen a Universului geocentric în care P mântul este fix i imobil, în centrul unor sfere concentrice în rota ie pe care se g sesc diversele planete ale Sistemului solar (cum îl numim ast zi). Sferele finite cele mai externe ar con ine a a zisele „stele fixe”. În tratatul s u, Copernic reia o veche ipotez heliocentric , deja sus inut de filosofii pitagoreici, i descrie cele trei tipuri de mi ri ale P mântului: în jurul axei („rota ie”), în jurul Soarelui („revolu ie”) i în raport cu planul eliptic, men inând teza aristoteloptolomeic asupra Universului finit delimitat pe cer de stelele fixe, dar l rgindu-i substan ial dimensiunea în raport cu Universul pto-

23

lemeic, pentru a putea da anumite explica ii.

Impulsul pentru c utarea unei alte teorii decât cea geocentric a venit ini ial din pure considerente „practice”, mai exact ca urmare a constat rii c ordinea planetelor pe sferele cere ti nu e în nici un fel justificat de geocentrism. Acest aspect mai mult sau mai pu in important din punct de vedere strict astronomic, avea totu i în epoc o importan cople itoare, inând cont c ordinea planetelor juca un rol crucial în realizarea prezicerilor astrologice, atât de uzuale la elita aristocratic a Europei.

Copernic a devenit con tient de aceste neajunsuri ale astronomiei zilei în perioada studen iei lui la Bologna, unde a aflat despre critica serioas f cut cu o jum tate de secol înaintea public rii lucr rii coperniciene de c tre umanistul italian Pico dela Mirandola ghicitului astrologic „Tratatul contra ghicitului astrologic” (1491), publicat doar dup moartea autorului în 1496.În 1542 a scris „Trigonometria Copernici”. În epoca lui Copernic, astronomia i astrologia nu erau înc nici discipline separate i nici nu se bucurau de o respectabilitate diferit .

Principala motiva ie de a cunoa te i în elege mecanica cereasc era deci la finele Evului Mediu o mai bun prezicere astrologic , i chiar i la dou genera ii dup Copernic, un Kepler sau un Galileo „î i mai câ tigau înc pâinea furnizând preziceri astrologice aristocra iei”.

Sistemul ptolemeic geocentrist putea s determine direc ia unei planete de interes la un moment dat, îns nu era capabil s m soare distan a între P mânt i aceast planet , fapt care avea repercusiuni astrologice, c ci ordonarea planetelor nu putea s fie f cut obiectiv, ci doar conform nesigurei ipoteze a lui Ptolemeu: acesta a presupus , cu cât mai mult timp îi ia unei planete s parcurg circuitul pe bolt , cu atât aceasta e mai dep rtat de P mânt.

Ipoteza lui nu era valabil în cazul lui Mercur i Venus, care ambele aveau un parcurs pe bolt de un an, caz care era complicat în plus i de „coinciden a” c acest termen era i timpul parcursului solar pe ecliptic .

Lui Venus i lui Mercur nu li se puteau a adar aloca distan e diferite fa de P mânt apelând la ipoteza ptolemeic , care formase totu i timp de mai bine de un mileniu gândirea celor interesa i de tiin a stelelor” în lumea greac , latin i arab .

Un sistem heliocentric a a cum gânditori medievali care l-au precedat pe Copernic au luat i ei în considerare f a-l i adopta, avea avantajul de a permite m surarea distan ei relative a oric rei planete fa de noul centru care devenea Soarele, apelând la o triangulare trigonometric în care distan a Soare-P mânt forma baza cunoscut a triunghiului.

Copernic nu a fost numai fondatorul astronomiei moderne, ci i ini iatorul primei revolu ii tiin ifice. A deschis o cale nou , urmat de al i reformatori ai tiin ei. Astronomia are calea deschis i în zilele noastre.

Mormântul lui Copernic a fost descoperit abia în anul 2005.

Arheologii polonezi au g sit r ele unui b rbat în vârst de 70 de ani, presupus a fi Nicolaus Copernic, într-un mormânt din apropierea Altarului Sfintei Cruci din Catedrala gotic Frombrock.

Analizele detaliate au eviden iat faptul c osemintele descoperite apar in celui considerat p rintele astronomiei moderne.

S-au comparat mostrele de p r descoperite pe osemintele din Frombork cu dou uvi e de p r din volumul „Calendarium Romanum Magnum”, scris de Johannes Stoeffler în anul 1518, carte aflat pentru mult timp în proprietatea lui Nicolaus Copernic. uvi ele de p r din carte prezentau o secven genetic identic cu genomul extras din dintele i firele de p r aflate în mormântul din Frombork.

O minunat statuie a lui Copernic se afl în fa a Universit ii din Cracovia.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC 1. Introducere Alegerea unui subiect de studiu vizând tema „Metafizic i religie în filozofia româneasc a sec. al XX-lea” conduce neap rat la abordarea perioadei gândirii filozofice i religioase interbelice, perioad cultural fertil , ai c rei protagoni ti, din p cate, au trebuit s suporte, înc în plin for creatoare, vicisitudinile regimului bol evic care a urmat celui de-al doilea r zboi mondial, cu toat pleiada sa de ostraciz ri, condamn ri, chinuri morale i fizice inumane. Aceasta a fost perioada în care gândirea sistematic sau fragmentar , ori doar discursiv , apar inând curentului tr irist, a îmbinat metafizica pur cu credin a ortodox fireasc , credin care, în momentele grele ale suferin elor concentra ionale, le-a fost filozofilor reazem arz tor i le-a dat puterea de a supravie ui. În leg tur cu mistica metafizic , o analiz din punct de vedere filozofic trebuie s se integreze contextului i op iunilor politice de atunci, sus inute i îmbr ate de oamenii de cultur , dominant fiind adeziunea majorit ii lor la ideologia na ionalist-mistic legionar , mi care care a e uat din cauza promorii - a a cum i Petre ea, de i legionar convins, spune - unei erori: na ionalismul absolut, care este impracticabil. Latura care vizeaz acest aspect biografic al op iunii lor politice va fi atins doar în încheierea referatului, orientarea lor filozofic al turându-se doar prin simpatie misticii legionare, între ele existând doar raporturi de coexisten i înrudire, dar nu de integrare sau asimilare. Vom vorbi, deci, prin men ionare nominal , în cadrul acestui material ce se axeaz pe îmbinarea filozofiei cu religia în România secolului XX, despre principalele orient ri ale concep iei metafizico-religioase a membrilor curentului tr irist, pentru aceasta începând, fire te, cu promotorul

I TR IREA MISTIC acestui curent, faimosul dasc l, creatorul de coal Nae Ionescu.

Dar, înainte de toate, s vedem care sunt raporturile generale dintre metafizic i religie.

2. Metafizic

i religie

De la început trebuie spus c atât metafizica cât i religia se preocup de absolut, dar între metafizic i religie exist deosebiri profunde. Acestea ar fi urm toarele: - în actul religios, Dumnezeu e tr it la modul personal, concret i ne echilibr m prin credin a care s ne mântuie. Religia caut morala, adâncul sufletesc, pe când metafizica, eleatismul - logica i ra iunea lucrurilor fixe, stabile în sine, dincolo de heraclitianism - de procesul muabil al devenirii lor continue, pân la un punct final, fix; - în metafizic , Dumnezeu poate fi oricum i nu ne intereseaz cum se poart fa de noi. Metafizica încearc s l mureasc de ce exist ceva, de ce s-a întâmplat ca s nu existe nimic, caut adev ruri gnoseologice. Problema fundamental a metafizicii este, f îndoial , fundamentul existen ei, fundamentul cosmosului în general, principiul fundamental din care decurge totul - nu ca problem ini ial (puncul de plecare fiind realitatea existent ), ci de ajungere. În descrierea treptelor de ascensiune spiritual , g sim o viziune personal asupra lumii. Ne na tem în lumea real i tindem spre cea virtual . Cauzalitatea tiin ific nu d explica ii ale fenomenelor, ci stabile te numai succesiunea lor. Singura cauzaliate adev rat este de la creator la crea ie, cauzalitatea simbolic . Prin crea ie afirm m existen a altei lumi decât cea actual . În aceast lume virtual exist

Nae Ionescu

Casa lui Nae Ionescu, în B neasa, Bucure ti, ulterior a Mare alului Ion Antonescu

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

toate posibilit ile. Conceptul reprezint o existen func ional , un semn i o lege pentru o categorie de elemente.

Fiin a nu e nici gen, nici calitate a unui obiect, ea nu se poate deduce din existen a unei idei i nici pe calea analitic a enumera iei notelor ei constitutive, pentru c între acestea nu poate figura existen a. Dac universul exist , trebuie s aib o cauz , care este Dumnezeu, sau un creator de la care emerge crea ia. Sub aceast titulatur , Dumnezeu reprezint începutul devenirii, i ar fi contradictoriu s ne întreb m care e cauza existen ei sale pentru c el e cauza prim .

Esen a metafizicii este staticismul dincolo de schimb ri. Uniformitatea nu e decât o identitate în timp. Repetarea îns este aproxima ie, o identitate proiectat în spa iu i timp, cu schimbarea i altor coordonate fa de uniformitate. Legea este un constant de comportare care trebuie s in seama de realitate. Norma este o r sfrângere a legii, o schem a realit ii. Toat cunoa terea noastr for eaz realitatea s intre în anumite tipare. Nu avem motive s deosebim obiectele de evenimente i conceptele de legi.

Impresiile se pot petrece în succesiune sau în coexisten , primele dau legi, celelalte lucruri. Obiectul desemneaz tot ce poate fi cunoscut i judecat, lucrul se subsumeaz categoriei obiectului dar nu o epuizeaz , cu toate c se supune i el principiului identit ii. Lucrul este purt tor, calitatea este purtat . Lucrul este coborârea obiectului în istorie (în spa iu i timp). Constantele ontologice se numesc substan e. Substan a se cauzeaz pe sine i nu trebuie demonstrat existen a ei. Substan a exist în mod real, nu logic. Substan a reprezint lucrul trecut în obiect i apoi în absolut.

Problema adev rului rezult din faptul c în con tiin se produce o crea ie nu din ea îns i ci din afara ei (din lumea obiectiv ).

Idealismul nu poate pune problema adev rului i falsului pentru c universul ei este numai cuno tin . Fiind i logician, pentru Nae Ionescu „adev rul i falsul înseamn pur i simplu coresponden a între cuno tin i obiectul exterior ei” - ceea ce este arhicunoscut.

Generalul i virtualul sunt inseprabile, nu putem cunoa te decât generalul, prin individual.

Pentru religie, mântuirea însemn contopirea omului cu Dumnezeu prin iubire, pentru metafizic reprezint contopirea individualului cu generalul. Iubirea este preg tirea noastr de a deveni altceva decât ceea ce suntem. Înseamn s ne uit m pe noi în ine i s ne contopim cu fiin a iubit în mod spiritual.

Ce se întâmp în ordinea i conexiunea lucrurilor nu se întâmpl în lumea ideilor. Realitatea metafizic este lumea virtual , între real i virtual exist raport de cauzalitate simbolic , de la creator la crea ie.

Cunoa terea metafizic cuprinde trei trepte de existen : virtualul, actualul i experien a personal , cu alte cuvinte: o existen de origine, una de realizare, una de cunoa tere. Tot ce are efect, exist , Universul con ine corpuri i întâmpl ri desf urate în spa iu i timp. Obiectele devin în Univers corpuri i lucruri, iar rela iile, for e.

Gândul nu e for , ci corp, suport pentru for . Percep iile interne i externe sunt una psihologice te, iar gândul este obiect de percep ie intern . Masa i gândul fac parte din univers, în acela i fel. Substan a ultim a universului este gând, spirit.

Conceptul Universului, dup p rerea profesorului Nae Ionescu, cuprinde urm toarele componente: 1. o lume din afar ; 2. subiectul cunosc tor; 3. posibilitatea leg turii lumilor externe i subiective; 4. conceptul unei lumi care dep te obiectele spre esen e; 5. concep ia lumii reale care suprim opozi ia subiect obiect.

2.1. Mistic , magie, logic Practica mistic , înc de acum 5-600 de ani, dovede te precum-

25

nirea factorului sentimental în via a sufleteasc , concluzie la care a ajuns psihanaliza abia în secolul XX. Vitalismul lui Nietzsche i Bergson repun mistica în drepturile ei. Heraclit conchidea c totul curge, dar dincolo de curgere st ceva fix. Instrumentul de cunoa tere mistic este iubirea. Iubirea cre tin nu e interpretat corect ca act de caritate, ci trebuie s fie în elegere, s ie i din tine i s te identifici cu problemele aproapelui t u. Misticul vizeaz dep irea persoanei noastre prin iubire, magicul - prin poten are i confiscarea realit ii exterioare pentru persoana sa. Magia crede c în cosmos sunt puteri nev zute (lumina astral ) i rela ii între fenomene altele decât cauzale.

Prin încordarea voin ei putem trece dincolo de lumea real , la cea astral . Taumaturgii/magicienii vindec prin sugestie i autosugestie (de multe ori, când î i pierzi voin a, te îmboln ve ti, s tatea e o form de echilibru). Magicul are aici o calitate, înt rirea voin ei în scopul cunoa terii. Egocentrismul e magic, teocentrismul e mistic.

Alchimia magic e la sorgintea tiin ei moderne. Alchimia e transcendentalist , magia demiurgic . Occidentul, magic i demiurgic, sa cl dit pe dreptul roman voluntarist i panteist, izbucnit în Rena tere.

Misticul urm re te identificarea individului cu absolutul care trebuie s existe real. Dac Dumnezeu nu exist , mistica î i pierde obiectul. Misticul cunoa te, ca i metafizicianul, prin tr ire, experien a sa dep te grani ele limbajului. Logica procedeaz dup scop, mistica dup un resort l untric, care îl caut pe Dumnezeu. Calea intuitiv apar ine misticii, cea dialectic , logicii. În toate religiile emanatiste, omul are con tiin a inferiorit ii (pesimism). Dumnezeu a vrut ca omul s p tuiasc din moment ce El tie tot. „Deus” are aceea i r cin , în latin , ca „dies”, care înseamlumin . „Theos”, în grece te, înseamn rug ciunea prin care îl ut m pe Dumnezeu.

Panteismul e optimist i imanentist - îl po i g si pe Dumnezeu pretutindeni.

Trinitatea înseamn prin: Dumnezeu Tat l - existen a pur ; prin Dumnezeu Duhul Sfânt - Dumnezeul din noi în ine, sufletul, via a; prin Dumnezeu Fiul - logosul devenit trup (dogma încarna iei). Trinitatea sugereaz un silogism: tez , antitez , sintez . Întruparea lui Dumnezeu prin Fiu ne d speran a mântuirii. Hristos a suferit, a murit i a înviat dup trup i este cel mai frumos exemplu de axis mundi. i metafizica încearc s uneasc p mântul cu cerul.

Sunt trei tipuri de personaje mistice: 1. Pelerinul (c torul la locurile sfinte marcate în geografia sacr ); 2. Mirele care se apropie de Dumnezeu prin iubirea pur spiritual (nunta mistic ). Iubirea trupeasc e efemer . Taina nun ii reprezint o sintez spiritual între cei doi so i, rezultând o singur fiin , alta decât fiecare dintre ele. Treptele mirelui mistic sunt: logodna - dorin a de a-l c uta pe Dumnezeu; nunta - sufletul îl cunoa te pe Dumnezeu; contopirea - pierderea sufletului în Dumnezeu.

3. Sfântul reprezint tipul mistic cel mai primejdios, întrucât e amenin at cu pierzania, crezând c poate deveni Dumnezeu ducând o via ascetic i pur . P catul orgoliului e un mare p cat, mai bine fii umil i slab.

3. NAE IONESCU Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu) a fost un filozof, logician, pedagog i jurnalist român. Orientarea sa filozofic a fost numit tr irism. A tiut s adune în jurul s u i s eleveze o pleiad de membri ai genera iei de aur interbelice a literaturii i gândirii române ti ca Mircea Eliade, Mircea Vulc nescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu, George Murnu, Petru Comarnescu, Petre Pandrea, Vasile B ncil , Gheorghe Racoveanu, Octav Onicescu, Mihai ora, Traian Herseni, Stelian Mateescu, Dumitru Cristian Amz r, Eraclie Sterian. În ciuda tuturor afirma iilor ce îl ponegresc, Nae

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Ionescu, a marcat puternic filosofia româneasc pân în zilele noastre, în special prin gânditorii pe care i-a influen at într-un fel sau altul.

Filozoful f oper avea într-adev r o mare putere de seduc ie, îns e greu de crezut c numai cu atât ar fi putut „suci min ile” unor tineri care mai târziu au ajuns gânditori de renume. Cursurile publicate dup moartea lui Nae Ionescu nu ne dezv luie foarte multe despre el, îns cei ce le-au audiat m rturisesc c erau deosebite, reprezentând amintiri pl cute din perioada preg tirii lor filozofice.

Mircea Eliade scria despre Nae Ionescu c î i înv a studen ii s filozofeze plecând de la imediat, de la întâmpl ri personale, i le amintea c un gânditor î i poate îng dui orice libertate în specula iile lui, în afar de libertatea de a nu ine seama de via . De asemenea, se spune, c reu ea s creeze sentimentul filozof rii, al deschiderii spre problematic, oferind mereu nu r spunsuri, ci alte i alte întreb ri, ceea ce l-a f cut pe Constantin Noica s îl numeasc „dezv tor”.

Nae Ionescu a fost exponentul unei coli de gândire metafizic pe care o dator m unei pleiade de intelectuali care au filozofat române te, cu instrumentele ortodoxiei. Metafizica lui Nae Ionescu a fecundat spirite ilustre ale României interbelice. A fost, de altfel, al doilea mare creator de coal dup Titu Maiorescu, despre amândoi spunându-se c nu au excelat în crea ia filosofic , îns , în schimb, au excelat în crearea unor filozofi. Metafizica este considerat i ast zi drept nume pentru centrul determinant i pentru nucleul întregii filozofii, pentru sistemul naeionescian de gândire, constituind faptul fundamental. Metafizica are, potrivit filozofului român, o justificare cultural i o deschidere c tre celelalte fapte spirituale, fie integrându-se în spa iul lor atitudinal - este vorba despre religie -, fie descoperindu-le temeiurile -, este vorba despre tiin . Metafizica este cale tre absolut.

Potrivit lui Nae Ionescu, metafizica nu a apelat niciodat în exclusivitate la ra iune. Înc de la cursul predat în anii 1928-1929, când a încercat s contureze metafizica r ritean printr-o paralel cu metafizica apusean , le spusese studen ilor s i c posibilit ile umane în ceea ce prive te cunoa terea metafizic ar fi una la nivel de lume a conceptelor, cealalt la nivel de lume a esen elor eterne. Astfel, în fa a omului s-ar deschide dou c i prin care poate lua contact cu realitatea: calea cunoa terii i calea tr irii. În prima variant cunoa terea ar tinde spre înglobarea realit ii cunoscute într-un anumit sistem de concepte. Aceasta ar fi varianta occidental a spiritului metafizic, care nu poate ocoli impasul nepotrivirii dintre cunoa terea realit ii sensibile i realitatea noumenal , ce trece dincolo de domeniul cunoscutului, astfel r mânând nerezolvat problema adecv rii dintre cunoa tere i realitate.

3.1. Tr irismul Tr irismul a fost un curent al filosofiei române ti din perioada interbelic (anii treizeci), avându-l ca principal reprezentant i ini iator pe Nae Ionescu, curent influen at de mi carea de idei din acea epoc , în care intelectualii români descopereau gândirea existen ialist (sub varianta ei româneasc , cu accente cre tine i mistice). Acesta profesa o atitudine inspirat din „filozofia vie ii” (Kierkegaard, Nietzsche, Spengler, Bergson, Soloviov, Berdiaev etc.) axat pe proclamarea primatului tr irii asupra intelectului. Cuvântul a fost inventat de criticul erban Cioculescu, care a tradus din limba german termenul Lebensphilosophie (filozofia tr irii). În acest context sunt mai importante atitudinea mistic decât cea intelectual sau analitic , mântuirea decât idealurile culturale, practica duhovniceasc decât îndeletnicirile academice. Nae Ionescu profesa idealul realiz rii unei filozofii române ti având ca principii mistica i autoritatea, specifice r ritului european. Tr irismul a permis dezvoltarea unor accente diferite: Mircea Vulc nescu profesa spiritualitatea duhovniceasc în vreme ce Emil

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Cioran accede spre o tr ire frenetic , negatoare pe fondul unui pesimism. Astfel, se poate afirma c ideologia tr irist proclam o filozofie de factur „liric ”: nu exist filozofie tiin ific , nu exist decât „filozof ri”, care nu trebuie neap rat s fie comensurabile sau compatibile. Asemenea vie ii, filozofia poate na te conflicte, iar paradigmele incompatibile sunt prin natura lor opuse i nu pot conceda teoretic.

Curentul tr irist a avut o activitate publicistic sus inut în reviste ca Gândirea, Axa, Vremea, Cuvântul, Floarea de Foc etc. Asocierea dintre tr irism i ideologiile fasciste, ini iat de critica marxist , este înc un subiect de disput , pe care am men ionat mai sus c nu îl vom atingem decât în încheire.

S-a tot sus inut în ultimul deceniu c perioada interbelic n-a produs muta ii esen iale la nivelul gândirii metafizice. Ba mai mult, c nu se poate vorbi de o autentic coal de filozofie româneasc , idee care vizeaz , în principal, coala lui Nae Ionescu. Acestei idei discutabile din foarte multe puncte de vedere - nu vom st rui acum cu argumente punctuale asupra acestei chestiuni - i se opune întrun mod admirabil cartea Isabelei Vasiliu-Scraba Metafizica lui Nae Ionescu, în unica i dubla ei înf are (Slobozia, Editura Star-Tipp, 2000), lucrare care l mure te multe aspecte ale metafizicii naeionesciene, printr-o analiz erudit i atent .

3.2. Contextul epocii Dar Nae Ionescu nu poate fi în eles corect decît prin integrarea sa în contextul epocii, adic în perioada de dup prima conflagra ie mondial , care a modelat într-un chip specific psihologia continentului. Occidentul care era depozitarul valorilor celor mai reprezentative ale crea iei europene se g sea „cu nervii la p mînt”, într-un „colaps fizic i psihic”, dup expresia lui Thomas Mann. Pe un atare background a ap rut, în 1918, volumul Declinul Occidentului, al lui Oswald Spengler, care î i propunea a solu iona raportul dintre cultur i civiliza ie, raport antinomic în concep ia autorului, cu dramatice consecin e asupra evolu iei societ ii. O proliferare a unei ra iuni utilitare, m rginite, a dus la exagerarea importan ei acordate industriei i ma inismului, precum i tipului uman corespondent, cel al „omului ofer”. Tehnica întrupa astfel o erezie a ra ionalismului lipsit de orizont, sugrum tor al spiritului. Salvarea nu putea veni decît din „împ ia Spiritului”, capabil a-i revela omului frustrat, „lumina Adev rului integral”. Se preconiza substituirea factorului tehnic, ajuns la o grotesc supradimensionare, prin factorul religios, prin ceea ce Hermann Keyserling numea „cultura ecumenic ”. La rîndul s u, sincronizat cu o asemenea fr mântare spiritual a Europei, Nae Ionescu îmbr a acest curent, manifestîndu-se drept unul din promotorii i cei mai relevan i în spa iul românesc. Plutea în v zduh o nevoie de lustra ie, de misticism, de regenerare prin suflet, o nevoie imperioas , exploatat în mod cinic pîn i sub forma bol evismului care avea „semnifica ia simbolic ” deturnat a unei promisiuni evanghelice, cea a unui paradis terestru f duit mul imilor. Filozoful se situa la antipodul socialismului degenerat în totalitarism nu doar prin religiozitate, prin „grija tainic a mîntuirii” ce-i str bate întreaga ac iune, ci i prin ideea reabilit rii individului, a personalit ii ocultate de o aritmetic a colectivismului mistificator. El constata cu mâhnire o „sc dere a religiozit ii”, o reduc ie a contactului cu absolutul produs de în elegerea eronat a factorului religios în baza unor raporturi sociale alterate.

3.3. Reconstruc ia metafizic naeionescian 3.3.1. Rela ia om - Dumnezeu Problema esen ial pentru reconstruc ia metafizic naeionescian

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

este „necesitatea aceasta de a ne g si noi un loc în existen ”, sensul vie ii, prin urmare. Dar care este obâr ia acestei probleme? De ce este ea legat de natura omeneasc (creatura om)? Este vorba despre o problem de cunoa tere - g sindu-ne în planul metafizicii-discurs - care are drept scop împ carea omului cu existen a i are rost numai pentru cel ce a ratat mântuirea. Oricum, dincolo de problema mântuirii sau a împ rii omului, cunoa terea r mâne un fapt fundamental pentru noi, întrucât exprim situa ia existen ial primar a condi iei umane. Cunoa terea este încercarea (prim ) omului de a se substitui lui Dumnezeu. Prin ea, omul s-a diferen iat de „omogenitatea crea iei”; mai mult, ordinea „natural ” s-a schimbat, c ci omul, prin cunoa tere, încearc s pun existen a în func ie de el. De aici se nasc mai multe conflicte, dintre care dou au semnifica ie pentru problema noastr : conflictul dintre om i Dumnezeu i conflictul omului cu el însu i.

Conflictele se exprim în nelini tea omului, în sentimentul ce se na te atunci când omul în elege c el modific ordinea „natural ” a lumii (crea iei), dar c nu el este începutul. Omul se simte, datorit cunoa terii, rupt de Dumnezeu. De aici nevoia lui de a- i c uta echilibrul existen ial în ceva ce îl transcende, de fapt, în Dumnezeu însu i.

3.3.2. Iubirea i via a comunitar Dintre mijloacele c tre acel ceva transcendent, înl untrul c ruia ne putem g si echilibrul existen ial, dintre solu iile metafizice, cea mai la îndemâna este iubirea. Îndreptat c tre Dumnezeu în mod direct, iubirea reprezint mistic . Deoarece condi ia Dumnezeirii nu poate fi atins direct de cel ce a ratat neprih nirea, iubirea se îndreapt tre ceea ce este în stare s -l înfiin eze cumva pe Dumnezeu, anume catre comunitate: „Opusul înDumnezeirii este actul acesta al d ruirii tale prin dragoste. Dar acest act, care se realizeaz prin dragostea între dou fiin e omene ti, se poate realiza complet în dragostea fa de comunitatea care te dep te. De ce? Pentru c aceast comunitate, care într-adev r ne dep te, este o existen permanent ”.

Iubirea este îns , mai întâi, calea c tre mântuire sau c tre împ carea omului cu sine, cu existen a i cu Dumnezeu; ea este i mijloc metafizic de „valorificare a transcenden ei” i se petrece aici, nu dincolo. Dar cum po i s iube ti, când e ti plin de suferin i înconjurat de suferin ? R spunsul potrivit la ultima problem a venit în lume odat cu cre tinismul: suferin a este o necesitate; condi ia noastr cazut îi este cauza; ea trebuie acceptat i transformat în instrument. Prin acceptarea suferin ei, este redus însingurarea omului; astfel, suferin a devine instrument al mântuirii. Am putea spune c acceptarea suferin ei în suferin este iubirea. Iubirea fa de comunitate reprezint calea echilibr rii noastre în existen i întru Dumnezeu. Ca transcenden în care ne regasim echilibrul, Dumnezeu „este întradev r o realitate pe care noi nu o realiz m decât în comunitate. A tr i în comunitate însemneaz a tr i în Dumnezeu; a tr i în Dumnezeu însemneaz a tr i în comunitate”. A adar, Dumnezeu este realitatea în care ne reg sim cu to ii, dar calea c tre aceasta realitate este tocmai iubirea fa de comunitate, adic fa de transcenden a imediat , am putea spune, înl untrul c reia ne este deschis orizontul Dumnezeirii. Nemurirea îns i nu are, în contextul reconstruc iei metafizice naeionesciene, decât un sens situa ional, adic este valabil în interiorul rela iilor întru comunitate.

3.3.3. Nemurirea i existen a colectiv Nemurirea este o stare, spune filosoful, nu o „regiune”. Ea este, de fapt, conceptibil dac iau în seam o anume mi care a omului în existen a sa, ce are dou sensuri: urcarea catre transcenden , încheiat printr-o plin tate de via , i c derea din contactul cu transcenden a, încheiat cu plictiseal , cu sec tuirea fiin ei umane. Limitele

27

absolute ale mi rii omului în spa iul existen ial sunt nemurirea i moartea. Aceasta înseamn ca po i fi nemuritor, mort fizic fiind, i po i s fii mort, înc în via a fizic fiind. Dar Nae Ionescu nu prive te nemurirea în sine, ci nemurirea pentru om. Iar conceptul care concentreaz sensurile nemuririi pentru om este cel de „fiin ca fiin ”.

Nu avem în acesta nicidecum ceva din în elesurile sale aristotelice sau din cele ale metafizicii postaristotelice, ci este vorba despre un fapt de antropologie: cineva care a disp rut din via a aceasta este prezent înc , deoarece rela ia noastr cu acea persoan p streaz o anumit tensiune; „prin aceast prezen fa de noi se m soar nemurirea celuilalt pentru noi”. Mi carea înspre transcenden i c derea din aceasta sunt importante i în momentul mor ii, c ci te vei îndrepta spre nimic, dac moartea fizic intervine când te afli în coborâre, i te vei îndrepta c tre ceea ce va fi dincolo, dac moartea fizic survine când te afli în ascensiune. A adar, în comunitate i prin iubirea comunit ii c reia îi apar ii este posibil , potrivit lui Nae Ionescu, împ carea cu sine, cu existen a i cu Dumnezeu. Dac ai ratat mântuirea, i-a r mas totu i calea împ rii prin iubirea comunit ii. Este de observat, în ceea ce spune Nae Ionescu, accentuarea ideii împletirii existen ei individual-umane cu existen a colectiv .

Faptul acesta este d tor de seam pentru o atitudine în fa a vie ii deosebit de individualismul spre care trimite, de regul , experien a metafizic .

3.3.4. Antropologia, model al reconstruc iei metafizice Întregul discurs al lui Nae Ionescu, prin care cap fiin a reconstruc ia sa metafizic , nu are sens decât ca încercare de rezolvare a unei probleme umane, i anume a celei fundamentale: sensul vie ii, mântuirea i/sau împ carea. De asemenea, întregul itinerariu al reconstruc iei mizeaz pe tr turile omului, pe însu irile lui existen iale.

Iar rezultatul este semnificativ, desigur, pentru om. Iat motive suficiente pentru a socoti c reconstruc ia metafizic a lui Nae Ionescu este, de fapt, o antropologie. Ideile semnificative pentru reconstrucia sa metafizic pot fi l murite tocmai prin încadrarea lor într-o antropologie. Iat un exemplu: ideea dup care omul se poate mântui prin iubirea comunit ii. În sine, ideea nu are nici o întemeiere (decât dac ar fi luat ca un postulat, dar ea nu are aceast pozi ie în reconstruc ia metafizic a lui Nae Ionescu). Într-o lec ie în care se refer la Eul în fa a existen ei, filozoful afirma c eul, ca prim realitate a simirii individuale, exist în func ie de ceva ce îl dep te: omul. Dar omul însu i (gândit ca individ) este dep it de o alta realitate, anume de colectiv, de omenire: „Va s zic , omul i ia calitatea lui de om de la colectiv, de la oameni”. Eul nu poate fi conceput decât dac gândim anterior omul, iar pe acesta numai dac gândim, înainte, „oamenii ca o totalitate”. Cunoa terea îns i dobânde te inteligibilitate dac o socotim în spa iul antropologiei. Eul, care ne trimite c tre om i, mai departe, c tre comunitate (oamenii ca o totalitate), este con tiin a de sine. Apare, cum vedem, un termen nou, cel de con tiin . Tocmai con tiin a este facultatea cunoa terii; omul a c tat, prin desprinderea lui din omogenitatea existen ei, al turi de func ia cunoa terii, i „organul” acesteia: con tiin a. De altminteri, con tiin a reprezint , potrivit lui Nae Ionescu, i însu irea care-l diferen iaz pe om de celelalte animale.

Modelul pe care îl întrupeaz reconstruc ia metafizic naeionescian este antropologia (filosofic ). În spa iul acesteia dobândesc în eles termenii reconstruc iei i tot aici se l muresc raporturile dintre ei. Inten ia filosofului, expus înc la începutul Tratatului, faptul c orice metafizic este o antropologie, este onorat prin reconstruc ia ca atare, ce are drept temei, dup cum vom dovedi mai departe, ontologia nimicului.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul XI, nr. 4(116)/2020

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (VI) 6. Religiile indienilor Partea a IV-a D. Budismul Întrucât budismul a ap rut cam în acela i timp cu jainismul, în acelea i p i din India i din pricina acelora i caren e spirituale ale brahmanismului oficial, între cele dou mari secte exist multe aseri. Îns asem rile, oricât ar fi ele de numeroase i de frapante, nu ne dau dreptul s afirm m c budismul este o simpl variant a jainismului. Dimpotriv , fundamentalele deosebiri de doctrin dintre cele dou credin e, au f cut ca jainismul s r mân între grani ele Indiei (e drept, cu un num r restrâns de credincio i) i nerupt complet de brahmanism, în timp ce budismul aproape c a disp rut din India natal , dar s-a r spândit în centrul (China), estul (Coreea, Japonia) i sud-estul Asiei (Birmania, Thailanda etc.), astfel devenind o religie universalist , încât nu mi se pare deloc exagerat spusa unui oficial al acestui cult c „o treime din lumea de ast zi este budist ”.

Budismul (dimpreun cu biografia lui Buddha) este prezentat în

Mi u Popp - Portret de c lug r

vasta sa literatur canonic i necanonic . Literatura canonic a budi tilor cuprinde dou feluri de scrieri: unele redactate în dialectul pali (formeaz canonul budismului sudic, numit hinayana sau „micul vehicol”), altele în sanscrit (formeaz canonul budismului nordic, numit mahayana sau „marele vehicol”).

Mult mai important ca i canonul sanscritic, canonul în dialectul pali are dimensiunile Bibliei i se nume te Tripitaka („Cele trei co uri”), prin „co uri” în elegând cele trei sec iuni ale sale: „Co ul disciplinei”, care cuprinde regulile vie ii c lug re ti budiste, „Co ul predicilor”, în ale c rui predici i dialoguri (redate în versuri sau în proz ) este expus doctrina budist , i „Co ul doctrinei superioare”, care s-a ad ugat mai târziu i con ine metafizica budist .

Lucr rile mai importante din literatura budist în sanscrit i alte limbi sunt Lotusul religiei bune, în care adev rurile crezului sunt ilustrate (precum în daoism i cre tinism, de exemplu) prin frumoase parabole, Istorisirea am nun it a jocului lui Buddha (o hagiografie a întemeietorului budismului, în care via a i faptele acestuia sunt considerate „jocul” unei fiin e supranaturale), precum i o mul ime de alte lucr ri, redate f nicio rânduial , c ci - ne informeaz americanul Henry Clarke Warren (1854-1899) în cartea Buddhism in Translations - „literatura sanscrit este un haos; pali, un cosmos”.

Canonul scrierilor budiste, sus ine tradi ia, a fost fixat în linii generale înc de la primul sinod budist (s-a inut la Rajagaha, câteva pt mâni sau luni dup moartea „iluminatului”), fiind definitiv fixat la cel de-al treilea sinod, care a avut loc la Pataliputra, în vremea marelui rege A oka (272-232 î.e.n.). Alta este p rerea indiani tilor i a speciali tilor în istoria religiilor: literatura canonic budist s-a format încetul cu încetul, „cuprinzând atât unele înv turi ale lui Buddha cât i doctrinele i specula iile c lug rilor budi ti” (Emilian Vasilescu).

Despre Buddha, la fel ca despre to i întemeietorii marilor religii (Zarathustra, Lao Zi, Confucius, Moise, inclusiv Iisus i Mahomed) s-au pl smuit atâtea legende, încât nu-i de mirare c unii indologi au mers pân la negarea existen ei sale istorice.

Dar descoperirile arheologice mai recente i, îndeosebi, cercerile literare întreprinse de sanscritologul german Hermann Oldenberg (1854-1920), demonstreaz f putin de t gad c întemeietorul budismului s-a n scut în jurul anului 560 î.e.n. în ramura Gotama a familiei Sakya, familia conduc toare a unui mic stat din nord-estul Indiei, c la na tere a primit numele Siddhartha („Cel care i-a atins scopul”) i c pe urm a purtat i alte nume, printre care Gotama (dup ramura din care f cea parte), Sakyamuni („În eleptul din familia Sakya”) i Buddha („Iluminatul”), nume cu care va intra în istoria omenirii.

Cea mai vrednic de crezare dintre tradi ii sus ine c Maya, mama lui Buddha, a murit la apte zile dup na terea sa, el fiind crescut de o sor a mamei sale. La vârsta de 19 ani s-a c torit i, dup vreo 10

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ani, i s-a n scut fiul Rahula. Nu se tie ce a intervenit în via a tân rului prin (tradi ia pune radicala lui schimbare moral-spiritual pe seama memorabilelor întâlniri cu boala, b trâne ea i moartea în trei plimb ri cute dincolo de palatul regal i împrejurimile acestuia), dar la vârsta de 29 de ani (iat o alt frapant asem nare cu jainismul), viitorul Buddha î i p se te familia i, îmbr cat în haina galben a c lug rilor, ia drumul pribegiei pentru ca, prin ascez i medita ie în singur tate, „s dezlege marile probleme ale omenirii”.

A plecat de-acas noaptea, pe furi , îndreptându-se spre mun ii din est, în ale c ror grote tr iau i se nevoiau cu practici ascetice o mul ime de pustnici. Socotind c nu mai are ce s înve e de la ace tia, pleac împreun cu cinci c lug ri, care sperau c prin el vor ajunge la cunoa terea adev rului eliberator, aceia i c lug ri c rora - îndat dup iluminare - le-a inut faimoasa „Predic de la Benares”, astfel punând în mi care „roata Legii”.

Dar pân la expunerea esen ialului înv turii sale vor mai trece câ iva ani, timp în care a r cit de ici-colo, s-a supus unor crâncene mortific ri vreo ase ani, apoi a trecut de la asceza nerodnic (neadutoare de rezultatul mult râvnit) la traiul cu o hr nire moderat i ia reluat pelerinajul. Neaprobând aceast comportare, cei cinci monahi îl p sesc, îns fostul prin nu se d b tut, ci caut s descopere prin medita ie ceea ce nu reu ise s afle prin ascez . În sfâr it, ne ajut din nou tradi ia, în cel de-al aptelea an de la fuga sa din casa p rinteasc , într-o noapte când medita profund sub un arbore (alt am nunt care ne duce cu gândul la începuturile jainismului), adev rul i s-a revelat lui Siddharta, c ci i-a dat seama c existen a este suferin i c la eliberarea de suferin se poate ajunge doar prin suprimarea dorin ei de via .

Astfel a fost dezlegat marea tain a existen ei omene ti, iar din acel moment - completeaz în mod inspirat E. Vasilescu - „el nu mai era pelerinul Siddharta, ci «iluminatul» (Buddha)”...

Fire te, fiind un personaj providen ial, lucrurile nu puteau s se opreasc aici. A a c a mai r mas câtva timp adâncit în medita ie, sa întrebat dac este bine s descopere lumii marele adev r pe care-l aflase cu atâta trud , apoi, alungând din minte aceast îndoial , a plecat degrab în c utarea celor cinci c lug ri, i-a g sit în apropiere

Mi u Popp - Peisaj - p dure

29

de Benares, i-a f cut adep ii crezului s u i le-a spus urm toarele: „Iat , o, monahi, adev rul sfânt despre suferin : na terea este suferin , b trâne ea este suferin , boala este suferin , moartea este suferin . Unirea cu ceea ce nu iube ti este suferin , desp irea de ceea ce iube ti este suferin , a nu ob ine ceea ce dore ti este suferin . Pe scurt, cele cinci elemente ale fiin ei omene ti (corpul, senza iile, reprezent rile, tendin ele, cunoa terea - nota mea, G.P.), care provoac ata area la existen , sunt suferin .

Iat , o, monahi, adev rul sfânt despre originea suferin ei: este setea (de existen ), care duce din rena tere în rena tere, înso it de pl cere i de poft lacom , care- i g se te ici i colo pl cerea: setea de pl cere, setea de existen , setea de nepermanen .

Iat , o, monahi, adev rul sfânt despre suprimarea suferin ei: stingerea setei acesteia, prin nimicirea total a dorin ei, p sind dorin a, renun ând la ea, eliberîndu-te de ea, nel sându-i niciun loc.

Iat , o, monahi, adev rul sfânt despre calea care duce la suprimarea suferin ei: este acel drum sfânt cu opt c ri, care se nume te: credin dreapt , hot râre dreapt , cuvânt drept, fapt dreapt , mijloace de existen drepte, sfor are dreapt , cugetare dreapt , medita ie dreapt ”.

Dup predica de la Benares au urmat cei 44 de ani de apostolat, perioad de timp în care Buddha l-a convertit la noul crez pe Bimbisara, regele de Magadha (proasp tul convertit i-a d ruit maestrului o gr din , unde acesta i-a inut o bun parte din predicile sale), pe doi tineri brahmani, fo ti adep i ai unui filosof sceptic, care au devenit ucenicii s i, precum i pe Ananda i Devadatta, doi dintre membrii familiei sale (se subîn elege c la început întreaga familie a „iluminatului” era ostil noii credin e): primul a devenit cel mai iubit discipol al maestrului (s fie o simpl coinciden sau o influen prin intermediul filosofiei grece ti c Mântuitorul a avut 12 ucenici i c pe Ioan îl iubea cel mai mult?!), pe când al doilea, îmboldit de invidie, a provocat prima schism în sânul budismului, fapt pentru care întâiul personaj budist a fost asemuit cu evanghelistul Ioan, iar invidiosul schismatic cu Iuda Iscarioteanul.

Nu doar atât, pentru c Buddha a izbutit s -i converteasc pe tat l lui i pe fratele s u Nanda, iar pe fiul s u Rahula (de numai apte ani) l-a luat cu el i l-a încredin at c lug rilor pentru a fi educat în spiritul doctrinei budiste. Cum noua înv tur nu se adresa numai brahmanilor i nobililor, ci tuturor castelor, comunitatea s-a m rit foarte mult atât prin intrarea în ea a oamenilor simpli (printre al ii Upali, b rbierul familiei Sakya, cel pe care tradi ia îl face compilatorul unei însemnate p i din canonul literaturii budiste sacre), cât i prin admiterea femeilor, cu toate c Buddha „socotea femeia o piedic foarte serioas în calea des vâr irii i eliber rii” (E. Vasilescu).

N.B.: L rgirea bazei de mas (prin sfidarea sistemului castelor i admiterea femeilor în comunitate) constituie un apreciabil progres al budismului de început în raport cu rigidul i închistatul brahmanism, de unde i apogeul r spândirii lui în vremea str lucitului rege A oka.

Apoi el decade atât de mult (procesul de dec dere începe în secolul al VI-lea e.n.), încât în secolul al XI-lea aproape c disp ruse cu totul din India. Budi tii vorbesc de sângeroasele persecu ii ale brahmanilor îndreptate împotriva credin ei lor (îndeosebi dup 187 î.e.n., anul c derii dinastiei Maurya, dinastie care descinde dintrun udra, a luat sub protec ia sa noua religie i

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i-a favorizat r spândirea), îns cauzele dec derii budismului indian sunt mai degrab de ordin intern: disputa dintre direc iile hinayana i mahayana, concesiile f cute credin elor populare, magiilor i vr jitoriilor, toate acestea ducând la apari ia tantrismului (vajrayana), opulen a m stirilor, lipsa de zel a clerului etc.

Data aproximativ a mor ii lui Buddha este anul 480 î.e.n., îns a cum ar tam mai sus - via a lui, plin de fapte extraordinare (de pild , fuga sa de-acas ar fi fost orchestrat de zei), pare a unui personaj legendar, cu atât mai mult cu cât budismul a „fabricat” o mul ime de al i Buddha, cu to ii „clona i” dup cel autentic. De altminteri, epoca budist începe pentru credincio i cu anul mor ii lui Buddha (anul intr rii lui în nirvâna)...

Vas zic , predica de la Benares cuprinde esen ialul doctrinei budiste, deoarece, pe baza celor patru „adev ruri sfinte”, cu timpul s-a format un sistem filosofico-religios extrem de subtil i complicat (în care intr o sumedenie de elemente apar inând altor sisteme filosofice indiene) i care poate fi în eles doar cu ajutorul acestor concep ii, respectiv prin plasarea sa în ambian a spiritual ce i-a permis apari ia.

Prima „pies ” de baz a doctrinei budiste, care confirm într-un alt cadru spa io-temporal i mental-geografic divina sentin primit de semin ia uman la izgonirea perechii adam-evice din Eden („Voi ri foarte mult suferin a...” Genesa 3/16), o constituie afirma ia maestrului despre caracterul universal al suferin ei. Evident, nu este vorba de inerentele suferin e, mai mari sau mai mici, din timpul vie ii fiec rui om, c ci budismul atribuie acestui termen nu doar un sens mult mai general, ci i unul extrem de profund: exist numai suferin (întreaga noastr via este o continu suferin ), care culmineaz prin boal , b trâne e i moarte! În rest, avem doar iluzia c ar exista ceva i ne ata m de aparen , când de fapt totul curge în cea mai autentic manier heraclitian , se transform i nu are consisten („Na terea poate fi considerat începutul mor ii”, respectiv „Grandoarea dintr-o zi se cheam dec derea din ziua urm toare”, sus in budi tii), asta deoarece nu exist nimic în realitate. Iat de ce, cu cât omul se ata eaz mai mult de lucrurile lume ti, cu atât deziluzia lui este mai cumplit , locul satisfac iei a teptate fiind luat de sentimentul neputin ei i nimicniciei, iar la urm el moare cu durerea în suflet c via a este o fars în aceast lume a iluziei.

Dar cauza cea mai profund a suferin ei umane provine din faptul însu i eul are o existen în el toare. i iat de ce. Omul exist ca individ atâta timp cât cele cinci grupuri de elemente sunt asociate i formeaz un tot, mai bine spus o structur unitar . Dup ce moare, elementele constitutive se disociaz , structura dispare i omul nu mai exist . De fapt, sus ine doctrina budist , dup moarte nu r mâne nimic din om, nici m car sufletul lipsit de existen real !

Dac astfel stau lucrurile (sufletul ca atare nu exist i nimic din ceea ce apar ine omului în aceast via nu trece într-o alt via ), cum se explic reîncarnarea, pe care Buddha a admis-o, respectiv apari ia în chip necesar a unui alt om, asupra c ruia se exercit influen a pozitiv sau negativ a faptelor (bune sau rele) s vâr ite în via a anterioar ? Prin aceea, spun budi tii, c faptele omului (karman) formeaz o totalitate, care cu necesitate determin tipul/calitatea reîncarn rii, la fel cum un total de cauze determin cu necesitate un total de efecte, f ca între cauze i efecte s fie vreo continuitate substan ial . Pentru asta ei prezint 12 cauze, „care sunt în acela i timp i efecte i care determin reîncarnarea” (E. Vasilescu). Una dintre cele mai importante cauze este „setea de via ”, deoarece ea face ca omul s se ata eze de lucrurile în el toare din aceast lume, fapt care provoac o nou reîncarnare. Îns setea de via i ata amentul omului de lucrurile am gitoare din aceast lume provin din ne tiin , din necunoa terea de c tre el a caracterului iluzoriu al

Anul XI, nr. 4(116)/2020

existentului. Prin urmare, ne tiin a este causa causorum sau prima cauz a reîncarn rii!

Da, c ci de-abia cunoa terea adev rului opre te irul reîncarrilor, iar prin aceasta curm suferin a omului: cel care a ajuns s i dea seama c Totul (universul împreun cu eul u) este o simpl iluzie, acela întrerupe fatalul ir al reîncarn rilor, atinge starea de bodhi (ultima treapt a perfec iunii, asem toare cu catalepsia sau somnul hipnotic, stare pe care o cunosc doar sfin ii budi ti dup suprimarea tuturor dorin elor i bucuriilor) i astfel dobânde te starea trebuincioas pentru a intra în nirvana eternului des vâr it, întru totala stingere a existen ei empirice.

Cea de-a doua „pies ” de baz a doctrinei budiste, mai important ca prima prin necontenitul ei recurs la moral , se cheam suprimarea suferin ei sau mântuirea budist i are opt poteci: credin dreapt (adic potrivit celor patru „adev ruri sfinte”), hot râre dreapt (a nu face r u niciunei fiin e vii, a iubi aproapele, a învinge pornirile senzuale), cuvânt drept, fapt dreapt , mijloace de existen drepte (împlinirea întocmai a poruncilor din morala budist ), sfor are dreapt (învingerea piedicilor care stau în calea dobândirii „sfintelor aderuri”), cugetare dreapt (calea pe care se ajunge la cunoa terea caracterului iluzoriu al lumii) i medita ia dreapt (dreapta concentrare a spiritului, de regul în pozi ia „lotus”).

Este adev rat c mântuirea reprezint scopul suprem al doctrinei budiste. Numai c este o mântuire aparte, întrucât - ne informeaz profesorul Emilian Vasilescu - ea „exclude ceea ce este esen ial în cre tinism: ideea de Dumnezeu i ideea de suflet nemuritor”. La rândul s u, indologul german Helmuth von Glasenapp (1891-1963) ne spune urm toarele lucruri referen iale despre Buddha i doctrina lui: „Buddha nu preconiza un conduc tor personal al lumii, ci o lege nepersonal a lumii; niciun plan divin, care s se realizeze între crea ie i judecata de apoi într-o scurgere istoric unic , ci un progres ciclic al lumii f început i f sfâr it; nicio nemurire a substan ei suflete ti simple, imateriale, nemuritoare, ci o scurgere continu i neîntrerupt de moarte a unor curen i de factori de existen trec tori; nicio mântuire prin gra ia divin , ci o eliberare prin propria putere; nicio via ve nic , ci o definitiv stingere”. „Ateismul budist” de care s-a vorbit atât de mult, nu-i o simpl figur de stil sau o nedreapt acuza ie la adresa acestui crez universalist, ci consecin a faptului c Buddha pomenea uneori de zei ca de o clas de fiin e, dar nu le acorda niciun rol la crearea sau la conservarea/cârmuirea lumii, precum i a faptului c , preocupat în exclusivitate de ideea mântuirii i considerându-l pe om capabil s ating de unul singur acest el suprem, maestrul a refuzat tot timpul s discute chestiunile care nu priveau mântuirea, inclusiv cea care se refer la existen a lui Dumnezeu, spunându-le urm toarele lucruri ucenicilor i: „Înv i s deosebi i chestiunile pe care le rezolv, de cele pe care refuz s vi le explic. Ce refuz s v explic? Problemele inutile mântuirii i acelea pe care nu le pute i medita f s c de i în cele mai grave erori”. Îns , nemul umi i de ceea ce le-a cerut i/sau le-a explicat maestrul, urma ii acestuia au transformat budismul într-o religie propriu-zis , cu un cult închinat întemeietorului: obiectele r mase de la el au devenit relicve sfinte, locurile pe unde a tr it sau doar a trecut au fost luate cu asalt de pelerini, datele importante din via a lui au devenit rb tori budiste. Fire te, uria a realitate istoric a religiei budiste, ast zi arunc în derizoriu sintagma „ateism budist”...

Cum în capitolul Morala indienilor antici am efectuat consistente incursiuni în morala budist , voi înf a în acest loc doar urm toarele preciz ri i complet ri: a) În morala budist se face deosebire între virtu ile recomandate celor care „se mul umesc s i asigure o reîncarnare convenabil

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

într-o via viitoare” i virtu ile recomandate celor care „voiesc s ating des vâr irea i s intre în nirvana” (E. Vasilescu). Ultimii intr în categoria sfin ilor budi ti, adic aceia care mai au în comun cu via a doar respira ia i care, prin respectarea cu str nicie a Decalogului budist, sunt cu adev rat demni de admira ie, pentru unii oameni chiar de venera ie. b) Cercet torii budi ti vorbesc de „r ceala” moralei budiste, fapta bun la ace ti credincio i izvorând din dorin a eliber rii personale de suferin a reîncarn rilor succesive, nicidecum (a a ca la cre tini) din iubire fa de Dumnezeu i de semeni. În compara ie cu sfântul cre tin, care face din iubire un scop în sine, idealul sfântului budist este acela s ajung la lini tea sufleteasc des vâr it , preferînd armonia sau „egalitatea sufleteasc ” în locul dragostei i conducându-se în raporturile cu semenii dup distanta înv tur a lui Buddha: „Fa de cei care m fac s suf r, ca i fa de cei care îmi procur bucurie, eu sunt acela i; eu nu cunosc nici simpatie, nici ur . În bucurie i în durere eu r mân impasibil, în onoare i în lips de onoare, peste tot eu r mân acela i. În aceasta st perfec iunea egalit ii mele suflete ti”.

Budismul, prin urmare, inclusiv budismul genuin (propov duit de maestru) este mai degrab o tehnic pentru oprirea reîncarn rilor i cufundarea în nonexisten , iar morala sa nu pune accentul pe latura pozitiv a comportamentului uman (iubire, mil , iertare, generozitate etc.), ci pe latura negativ : abstinen , renun are, închiderea în sine, stingerea dorin ei de via .

Problema budismului, sunt de p rere to i indiani tii, nu-i aceea de-a stabili raporturile omului cu lumea, ci aceea de-a face tot posibilul ca omul „s scape de lume”. Concluzie din care se desprinde atât „caracterul inuman i antisocial al moralei budiste genuine”, caracter eviden iat chiar de unii reprezentan i ai budismului (profesorul japonez Entai Tomomatsu, de exemplu), cât i ideea c „idealul vie ii budiste este c lug ria”, cu toat în elepciunea „c ii de mijloc” pe care Buddha a recomandat-o discipolilor s i.

Doar câteva cuvinte despre monahismul budist, unde (la fel ca în doctrin i moral ) acesta n-a adus vreo noutate fa de brahmanism, asta deoarece fiecare maestru sau propov duitor al unei doctrine filosofico-religioase avea discipolii s i, care - ne în tiin eaz E. Vasilescu - „formau comunit i i tr iau dup anumite norme de via ”.

Dac la început comunitatea sau ordinul budist cuprindea numai rba i, cu to ii c lug ri, ulterior ea s-a m rit atât prin admiterea i lug rirea femeilor, cât i prin primirea laicilor din toate castele. În ordinul c lug resc budist nu este nicio ierarhie, b trânii bucurânduse de respect din partea celorla i în virtutea vârstei lor. În plus, c lug rirea budist nu este pentru toat via a, ordinul putând s fie sit de cel/cea care nu mai dore te s r mân în el, f ca acest pas s afecteze raporturile dintre renun tor i fo tii s i fra i c lug ri. În ceea ce prive te dezvoltarea budismului, deja am amintit de cele trei mari direc ii („vehicole” sau mijloace de mântuire): „micul vehicol” (hinayana), „marele vehicol” (mahayana) i „vehicolul tantric” (vajrayana sau „vehicolul de diamant”). a) „Micul vehicol” (hinayana) constituie direc ia care a r mas mai credincioas înv turii lui Buddha (scrise în dialectul pali, literatura i filosofia acestei direc ii sunt mai simple decât cele mahayaniste), r spândindu-se spre sud (Sri Lanka, Birmania, Thailanda etc.), de unde i porecla de „budism sudic”. Denumirea de „mic vehicol” vine atât de la direc ia contrar „marelui vehicol”, cât mai ales de la concep ia prea strâmt i individualist depre mântuire, pe care i-o repro eaz celelalte direc ii (mahayani tii, de pild , sus in c inta suprem a credinciosului nu poate fi atins decât prin iubire universal i prin jertfire de sine). b) „Marele vehicol” (mahayana) sau budismul nordic (de fapt i

31

cel estic) nu numai c este mai înc tor, c ci - a a cum spuneam mai sus - el este adeptul iubirii universale, una din admirabilele idei ale gânditorului antic chinez Mo Zi, dar a ajuns cu gândirea sa filosofic (îndeosebi gra ie lui Nagarjuna i Asanga) pân la cele mai subtile i mai aride specula ii metafizice, care au avut o mare i profund influen asupra doctrinei mahayaniste. De exemplu, Nagarjuna (secolul al II-lea e.n.) a sistematizat doctrina mahayana i a elaborat un sistem nihilist în care nu exist nimic (nici eul, nici non-eul), nonexisten a este o iluzie creat de iluzia existen ei, iar eliberarea se dobânde te prin con tientizarea acestui vid universal. Sistemul filosofic al lui Asanga (sec. al IV-lea e.n.), numit „al ideali tilor” sau „al practican ilor metodei Yoga”, este mai moderat: lumea înconjur toare nu are existen , dar exist eul (gândirea), care z misle te iluzia realit ii.

De re inut c direc ia mahayana a renun at la nirvana i la con inutul s u nebulos, creând raiul (svarga) pentru sufletele credincioilor vrednici. c) „Vehicolul tantric (vajrayana) se nume te astfel pentru c ile lui (tantras), c i compilate dup secolul al VI-lea e.n. (vas zic de dat mai recent ), care-i cuprind înv turile sale. Aidoma tuturor budi tilor, tantri tii caut i ei s intre în nirvana, îns nu numai prin medita ie, ci i prin practici magice i adesea erotice, el (budismul tantric) reînviind vechile zeit i indiene, în egal m sur monstruoase i obscene, dimpreun cu vr jitoria popular , condamnat cu fermitate de adev ratul budism. Iat de ce, în pofida lui Mircea Eliade tantrismul reprezint „o grandioas mi care filosofic i religioas ”, al i indiani ti i istorici ai religiilor, precum profesorul german Gustav Mensching, îl socotesc „un fel de magie sistematizat ”, care a contribuit la dec derea budismului fie prin amestecul lui cu hinduismul, fie prin cvasitotala lui dispari ie din India.

Chiar dac în momentul de fa se constat o adev rat budomanie prin revigorarea budismului în India i în unele ri occidentale, trebuie spus c acesta este un soi de neobudism, uneori pus de acord în mod for at cu rezultatele tiin ei moderne i cu tendin ele filosofico-sociale din vremea noastr , motiv pentru unii reprezentan i ai budismului actual s pretind cu mândrie c în el sunt cuprinse principalele idei din tiin ele i din cultura european : ra ionalismul modern, kantianismul, hegelianismul, existen ialismul, freudismul.

Mi u Popp - Vindec ri miraculoase

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Tudor NEDELCEA

Ada Stuparu ]i voca\ia eseistic[ Ada Stuparu, Anca Sîrghie în lumina slovei. Eseu monografic, Ed. Tehno Media, Sibiu, 2019, 516 p.

Pân nu demult, femeile se afirmau mai ales în poezie, lirica feminin româneasc re inând nume sonore, de la Veronica Micle pân la Ana Blandiana. În literatura francez a secolului trecut, numele Elenei V rescu, al Martei Bibescu i al contesei Ana de Noailles, n scut Brâncoveanu, erau rostite cu pre uire i respect. Esteticiana Alice Voinescu era, în perioada interbelic , „cea mai rafinat intelectual din câte avem” erban Cioculescu). Primele exegeze pe marginea crea iei soresciene apar in Mihaelei Andreescu, Mariei Vod C pu an i Anei Maria Tupan. irul acestor personalit i feminine este continuat azi de craioveanca Ada Stuparu, doctor în filologie cu teza în domeniul Stilistic i poetic la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, în 2005. Pe lâng volumele didactice privind metodica pred rii limbii i literaturii române, Ada Stuparu a editat, îngrijit i prefa at c ile Elenei Farago (Era o fântân , 2012) i ale lui Marin Sorescu (Poezii populare, 2013; În coresponden cu personalit i, împreun cu G. Sorescu, 2017; Marin Sorescu în Suedia i Singapore,

2019). Pe lâng aceste edi ii, Ada Stuparu a ales i calea exegezei, tip rind ase c i despre scriitorii români: Marin Sorescu - starea poetic a limbii române (2006), Elena Farago în scrisori i documente inedite - recuper ri biografice (2010); Elena Farago. Viaa i opera (2014); Sonetele lui Marin Sorescu (2016); Marin Sorescu în postume (2017), toate în edituri române ti consacrate.

Recent, Ada Stuparu a elaborat un studiu, cu valen e tiin ifice, dedicat unei cunoscute personalit i sibiene: Anca Sîrghie în lumina slovei. Eseu monografic. Este o lucrare riguros întocmit , dup criterii clasice, prezentându-i via a în date i imagini, urm rindu-i evolu ia didactic i tiin ific . Într-un capitol important, Cercetare i crea ie, Ada Stuparu îi urm re te activitatea în critic i istorie literar , studiile acesteia dedicate dramaturgului, poetului i eseistului de la Cercul literar din Sibiu, Radu Stanca, memorandistului Nicolae Cristea, filosofului Lucian Blaga, scriitorilor clasici reuni i în cele dou volume de interviuri radiofonice, Întâlnire pe calea undelor, realizate în colaborare cu Al. Bra oveanu, ap rute în 2008, respectiv 2011, cu un cuvânt înainte de Ana Blandiana. Astfel, cititorii pe post de ascult tori au aflat date importante despre Alecsandri, Co buc, Eminescu, Creang , Caragiale, Slavici, Bacovia, Rebreanu, Sadoveanu, Marin Preda, Blaga, Arghezi, Voiculescu, Eliade, Nichita St nescu, Sorescu, Cantemir, Maiorescu, Camil Petrescu, Radu Stanca, coala Ardelean , îndrept ind-o pe Ana Blandiana s scrie c aceast carte „este scris de un profesor care încearc s adauge noi mijloace de comunicare între catedr i b nci, completând predarea propriu-zis cu noi metode de persuasiune intelectual ”.

Ada Stuparu continu analiza activit ii Anc i Sîrghie în domeniul didactic, a cursurilor i c ilor privind istoria scrisului, a literaturii, biblioteconomiei, apoi a edi iilor prefa ate, a studiilor i articolelor din publica ii periodice (despre mi carea memorandist din

Transilvania, Eminescu, C. Noica, Emil Cioran etc.), comenteaz conferin ele i comunic rile sus inute în ar i în str in tate, activitatea cultural . Un alt capitol se refer la receptarea operei Anc i Sîrghie în lucr ri de sintez i în publica ii, dar mai cu seam aprecierea filosofului de la P ltini , Constantin Noica („Domni Anca, tii ce mi-a spus Andrei Ple u? C e ti o femeie frumoas . Eu am fost atât de preocupat de frumose ea dumitale intelectual , încât nu m-am gândit i la partea aceasta exterioar . Dar tii c Andrei are drepate?”).

Sunt men ionate distinc iile, ordinele, medaliile, premiile i diplomele primite, iar în final, Ada Stuparu întocme te pe 70 de pagini bibliografia crea iei Anc i Sîrghie (27 volume, 20 volume îngrijite i prefa ate, 500 de articole, 120 de conferin e i comunic ri tiin ifice sus inute în ar sau în Fran a, Germania, SUA, Australia, Finlanda, Spania, Turcia). În anex , sunt redate fotografii ale scriitoarei la diverse manifest ri tiin ifice i culturale, al turi de mari personalit i române ti i din str in tate (Alain Guillermou, I. Vlad, t. Aug. Doina , N. Balot , Ov. Drimba, Romul Munteanu, Th. Damian, Andrei Marga, Antonie Pl deal , Ana Blandiana, A. Buzura, M. Cimpoi, R. Vulpescu, N. Manolescu, N. Prelipceanu, Horia Gârbea etc.). „Ca preocupare constant i, în aceea i sur , onorant pentru Anca Sîrghie - scrie Ada Stuparu - se poate remarca strânsa leg tur pe care o construie te cu h rnicie prin numeroase activit i cu diaspora româneasdin America i Canada, participând, în acest fel, la conservarea identit ii na ionale a românilor de peste hotare. Este un act recuperator, dar, mai ales, un efort de recunoa tere i afirmare a unit ii noastre spirituale, pentru promovarea scrisului românesc în lume”.

Prin aceast nou carte, Anca Sîrghie în lumina slovei, un valoros eseu monografic, Ada Stuparu dovede te voca ie i acribie tiin ific , înscriindu-se tacit în rândul criticilor i istoricilor români contemporani.

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Daniel MARIAN

#nt`lnindu-se neprielnicul ]i n[pasta Vasile Rodian, Calendarul nisipurilor i al ierbii, Ed. Anthropos, 2007

Îl tot v d pe poet mu cat de timp prin intersec ii puse gr mad pe unde trebuia s fie drumul întins i limpede. Povara unor retorisme istorice îl planteaz acolo i nu îl mai las s plece. Întreg viul este la un moment dat discutabil, o mân sau o creang pot fi oare deform ri ale unor umbre de trecut ara i veacul în care se scufund i se confund mersul sufletului i al min ii.

Vasile Rodian parcurge cu duiumul st ri complicate dând din subîn eles în inexplicabil. Atunci când el spune c e noapte, înseamn c deja s-a f cut de mult, la fel i cu ziua, de parc fazele acestea de trecere existen ial ar fi foarte meticulos m turate, urcate pe lopat i în roab . „Calendarul nisipurilor i al ierbii” reprezint un registru sinuos înso it de un formular completat pentru ie irea din imponderabilitate. F a fi o rigurozitate opac la

sentimente, doar pentru a da bine pentru c ut torii de recens minte i statistici.

Maniera încifrat a poetului este binecunoscut celor ce au tr it înl untrul poeziei în ultima jum tate de secol. Transform rile care vin de la o carte la alta sunt insignifiante i respect cu sfin enie consecven a. Nu avem deci de-a face cu un poet schimb tor dup vreme sau, m rog, dup mod . Vasile Rodian este de un principiu al firescului, ori simte ori nu simte, ori tr ie te ori nu tr ie te, ori scrie ori nu scrie.

Nu putem spune cu exactitate, delimitativ: aici avem nisipurile, dincolo avem iarba. tim îns c împreun acestea fiind, avem un calendar din acelea care te bântuie i î i dau fiori.

Pornind pe firul c ii, m încumet la ceea ce atârn mai greu în ecua ia om-real-ireal. i desigur nu din ambi ia vreunui record în diverse materii, nici din nevoia unei demonstra ii aplicate, ci ca urmare a senza iei aceleia de magnetism indiscutabil pe care i-o ofer anumite situa ii de acest gen.

O peisagistic a limitei eisten iale, f îns a fi un liman pentru stânga sau dreapta trecerii pe lume: „E ti/ în nem rginirea fe-

meie-b rbat/ ce jocuri pe internet la Circul din vale/ mul i se aud din alte vie i/ eu cad la învoial cu moartea/ s fiu mort dar s fiu viu/ la ora închiderii ultimului be iv/ s i pun într-o pung o sticl i el/ c e norocos/ strâng s cia din lume/ s m acop r cu gloan ele solda ilor/ ca s ajung ei vii aca/ meritele eroilor s r mân / acei fulgi care se topesc în palmele copiilor/ or mai fi i p rile i câteva animale/ o brad frumos!”

(Descântec).

Ar mai fi i aceast aproape demonic dezr cinare i surpare: „F s merg pe biciclet / îmi in mâinile la spate/ tot în dezechilibru sunt/ i f pedale/ ca i cum te-ai uita pe un text/ s prive ti în untru o lacrim sau un suspin/ care i se al tur / i-ai g sit confra ii n-au prea pus pre / pe ce-i al lor/ elibera i-v tu i neamul sta/ un soldat necunoscut!” (***).

Ca un împ timit al crea iei sale, urm rindu-i întreg parcursul, m pun i afirm c vom mai avea de descoperit i decantat multe valen e ale acestui mod de a treiera cuvintele cu sudoarea, cu lacrima i desigur cu sângele neobosit care se încumet pe pantele cele mai abrupte.

Mi u Popp - Pictur mural la Fr sinei

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

C[r\i primite la redac\ie

Emil NICULESCU

Crevase urmuziene Simona Trifu, Compas în curcubeu, Ed. Business Adviser, 2012, 159 p.

La cap tul unui meritoriu parcurs profesional, încununat cu gradul de Psihanalist, a unor volume pe tem , vreo cinci la num r, precum i a circa 200 de articole de specialitate publicate în ar i str in tate, d-na Simona Trifu (n scut Pascadi, în 1971) î i descoper o nou disponibilitate pentru lectorul- int : poezia. În volumul „Compas în curcubeu” g sim tu e minimaliste, în general, cu intruziuni/ crevase de umor absurd, cu anumite nuan e avangardiste, a a cum probeaz versurile urtoare: facem nunt mare/ na va fi Virgilius,/ cioara negre it ne cânt / în ora ul Vilnius.// Soacr mic -i neagra noapte,/ socrui e p mântul aspru.../ Ce mai tot atâtea oapte?/ Tot v plânge i: „Ce dezastru!”// Neadapt m civiliza i -/ Ce mai nunt ! Ce mai mire!/ De ce privi i consterna i,/ buim ci i i sco i din fire? (Voucher pentru iad).

O întâie reac ie ar fi sesizarea unor anu-

Anul XI, nr. 4(116)/2020

mite coresponden e cu un poem al lui Mihai Ursachi („Nunta”, Ed. „Junimea”, 1972, p. 38): „Am comandat pentru to i cei prezen i veselie/ la ghia , fiindc a a datorie/ ne împlinim doar o dat în via / i pe vecie.// Ce are a face c Preotu-i orb,/ cînd to i cei de fa în frunte cu nunii/ se pi de buce i râd ca nebunii...// În fine, în fine, totul e bine, / îns mireasa nu are corp.// Mireas , mireas , ce fel de coas / este aceea la tine?”

Alteori, textele par izvorâte din fabula dadaist a lui Urmuz, a c rei moral era „Pelicanul sau babi a”: Sunt slav / pe mo ia morii de vânt.../ Acolo unde briz nu-i,/ nici îndurare nu-i,/ prin via hau-hui,/ cerând o ans ORICUI.../ Periculoas avalan a Lui...// St pânul meu/ demon i zeu,/ împreun mereu, pân-la Dumnezeu.../ i de-acolo mai departe, c utând pâine i carte/ i o viamai aparte.../ Speran e de arte.../ LATIKA.../ FRICA.../ 'nnebunitor spectacol.../ KALINKA... (Dans în obedien ).

Ultima poezie din volum pecetluie te, rotund cum sigiliile de pe vechile diplome de noble e, dar i explic impulsul conceperii acestuia: Rod din dulce p cat,/ glum deart ./ Ast zi, 1 aprilie.// La 10 ani,/ credeam c Zeus e tata.// La 20,/ mi-am spus c / t-Frumos exist ,/ dar m ocole te.// La 30 de ani,/ eu i fericirea eram surori/ i toat lumea/ era la picioarele feminit ii.// La 40 de ani, /tânjesc dup copil rie./ i m preling/ în fa a unei u i închise./ Cu cioburi în mâinile/ calde de dor.../ Eu, îns mi,// Un caprice d'enfant (Curgere heraclitian ).

Nu este, avem tendin a a crede, un ecou blagian, un fel de „Hronicul i cântecul vârstelor”. Mai degrab ne putem gândi, cu melancolia aferent , la aceea c Visînd, întrez rim prin doruri -/ latente-n pulberi aurii -/ duri ce ar putea s fie/ i niciodat nu vor fi (Risipei se ded florarul).

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Liliana POPA

Fericirea dintre gene Constan a Popescu, Fericirea dintre gene, Ed. Biblioteca Colec ia Liric , Târgovi te, 2018 La Casa Memorial „Tudor Arghezi - M ror”, în februarie, am primit volumul Constan ei Popescu - Fericirea dintre gene. Are o fervoare a scrisului care m-a prins, are o comunicare lingvistic ce o credeam distrus pentru mul i dintre scriitori, cititori.

Sub ploile cu flori de tei, Constan a Popescu î i întinde ulciorul împrim rat s adune flori, iubiri, arome, cuvinte. Singur tatea cuvintelor îi vindec t ceri i înc lze te anotimpuri...

Colec ionar de biblioteci, cum ineluctabil se autodeclar , picteaz dimine ile dintre iubiri întrebându-se într-o lucid con tien a tr irilor cât mai rabd p mântul poemele în sensul invers al acelor ceasornicului de mult nemaiîntors... Primul poem - „Singur tatea

35

cuvintelor”.

Copacii mor în picioare, sinuciga i sunt cei care îngroap poezia. Ea, poetul ce poate ine bolta cu stelele numai i numai s -i lumineze iubirii calea, s nu gre easc pa ii visului dinspre ziu , exersând unde s pun punctul în „Felia mea de fericire”... expresivitatea aici o dau ideile! Nu îl mai pune!

Prin filtrul metaforei salveaz anotimpuri form , contururi în sfumato, în tu e nefardate,cu imagini, atitudini, meditativ , dar hot rât .

Sub lumina sofianic a iubirii neg site/ reg site, în noaptea nenuntit legitimeaz zborul propriu. Pianul deschis, poarta deschis în zilele cu so , în dimine ile de dup potop, Constan a Popescu salveaz începuturi de poveste... În poemul „Miracol” ploile devin exerciii ce îi sprijineau singur tatea în dimine ile scurte. i iar apare un penel - picteaz pe pragul dintre vis i realitate vitralii, pere ii de stânc , vitraliile amintirilor... salveaz zâmbetul unui copil pe um rul lunii cu fiecare culoar ce curge printre cristale str vezii spre zorii zmal ui i de zâmbetul florilor... Cineva se încal cu pa ii mei, mi-i poart prin colb, îi terge în care livad ? Într-un mozaic de gânduri, desprins tot dintr-un alt gând, de mai demult, iubirea îi aduce pa ii unde? La u , s fie gata de drum, mereu a teptând o nou ardere... Într-o mirare genuin se întreab de ce nu a plecat cu arca în care singurul loc liber era destinat nehotarâ ilor. Dar l-a cedat i pe acela... ea, poeta, întorcând medita ia asupra ei.

Constan a Popescu este o femeie îndr gostit de frumos, de adev r, de drumuri, de copaci, de puritate, de via , de r ni i de taine, de cuvânt, de poezie... pân la cap t.

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Olimpia MURE}AN

Istoria real[ a Ardealului Costel Neac u, Istoria real a Ardealului, Ed. Emma Books, Sebe , 2019 Cartea „Istoria real a Ardealului”, scris de distinsul profesor, filolog, critic i eseist Costel Neac u, aduce în prim plan istoria Ardealului nostru drag, loc unde s-au f cut multe nedrept i i locul unde dreptul de a fi român este contestat i ast zi.

Mergând pe firul istoriei Ardealului i bazat numai pe documente autentice i nu din auzite, cititorul acestei c i poate s discearn adev rul de minciun , manipularea prin mijloacele mass-media a adev rului istoric i poate singur s i dea seama care au fost condiiile de lupt i glorie în lupt pentru men inerea fiin ei na ionale române în condi ii atât de vitrege.

Ca i cititor al acestei c i, am observat de ceva timp c exist în lume for e interne i externe „care au concurat i concur la destabilizarea Ardealului”, a a cum subliniaz în prefa a c ii prof. univ. dr. Corvin Lupu, iar autorul, în „Cuvânt înainte”, spune c aceast carte st ca un „ghimpe” în „coasta” falsificatorilor Istoriei României - în inten ia „talibanilor” lumii noi de a ne improviza o alt identitate.

Din epoca preistoric se amintesc adev ra ii no tri str mo i: „Neamul tracilor este, dup al indienilor, cel mai mare dintre toate... ar fi de neînvins i, dup cum cred ei, cu mult mai puternici decât toate popoarele” - Herodot, p rintele Istoriei.

Cum s nu fii mândru când tii c marele neam al tracilor, a c rui cin etnic o reprezent m noi ast zi, a avut o cultur avansat descoperirile de la T rt ria, jude ul Alba - care dateaz din 4700 î.H., într-o epoc istoric dinaintea înfiin rii Romei, a înfloririi Greciei, a venirii ungurilor în Europa i nu trebuie s uit m faptul c suntem singurul popor european ce are o continuitate de 6700 de ani pe acela i teritoriu, cu limb i scriere la fel de vechi. Getodacii - spunea acela i Herodot: „sunt cei mai viteji i mai drep i dintre traci.” Astfel, str mo ii no tri ante -romani au fost: „elementul autohton traco-dacic. Apoi a venit elementul cuceritor, latinofonii (romanii), al treilea element a fost cel migrator, cu elementul slav preponderent.” (Prof. univ. dr. Ioan Aurel

Pop, pre edintele Academiei Române).

Despre epoca antic se spune în motto-ul capitolului „Ungurii ne-au „ ters” pe Burebista i Decebal!” Iar poetul Mihai Eminescu scria: „Este un popor brav acela care a impus tribut superbei împ tese de marmur a lumei: Roma... i a fi descendentul unui popor plin de eroi, plin de noble e, de amor de patrie i de libertate... n-a fost i nu va fi ru ine niciodat ”. „Burebista a fost cel dintâi i cel mai mare dintre regii din Thracia i st pânind toat ara de dincolo de fluviu (Dun re) i pe cea de dincoace.” - se spune la Muzeul de Istorie Na ional din Bulgaria, în fragmentul inscrip iei de la Dionysopolis - Balcic; cel lalt cârmuitor, Decebal, al c rui nume înseamn „cel curajos”- descris de Cassius Dio ca „viteaz în lupt ... el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut, pe care însu i îmratul Traian îl voia mort, s -i vad capul t iat.” Traian cu armata sa cea mai puternic din lumea antic s-a bucurat c a reu it s „pun mâna” pe Dacia Traiana, transformând în provincie imperial numai Transilvania, f col ul sud-estic dintre Oltenia i Carpa i, Banatul i Oltenia, c ci în Maramure , Cri ana i nordul Moldovei au continuat s zburde, ca „p rile cerului”, dacii liberi. Prof. univ. dr. David Prodan, academician - scrie c : „Ungaria jur c suntem balcanici, bulgarii c suntem carpatici. Ba ungurii c suntem f patrie dat , r citori cu turme. Iar acum ne contest i latinitatea!

Ne caut i alte origini, alte patrii... i se pare cel pu in ciudat: un popor categoric migrator nume te migrator pe altul categoric sedentar. El vine îns cu un „titlu de noble e” de cuceritor cu sabia i violen a calului fa de blânde ea boului i a oii...” Acela i istoric scria: „Ungurii nu de adev r au nevoie, ci de mistificarea lui, de un drept istoric care nu li s-a cuvenit niciodat . Ei au nevoie de propriile viziuni, care dep esc istoria”. Un c rturar ungur, budapestanul P. Levandai, cu un spirit lucid i critic va descrie cum au reu it ungurii devin „flagel pentru Europa”. În anii 898-955 - dup ce fuseser pu i pe fug de bulgari în 895, apoi trecuser Carpa ii P duro i invadând Transilvania sub conducerea lui Arpad (895-896), apoi învingându-i pe italieni, în 899, arzând Bavaria în 900, jefuind pe germanici, între 906-954 - ungurii au fost pu i în situa ia de a se întoarce în Panonia, înainte fiind învin i la Lechfeld - de germanii condu i de Otto cel Mare; pentru toate acestea subliniaz autorul ungur, acest neam de step - de unguri migratori, este în fapt „un neam groaznic, iute la sup rare” care, în „incursiuni de prad în Europa a r spândit pretutindeni numai spaim i oroare.” ...„a fi ungur este o nevroz colectiv , cusurul principal al lor este c ei pricep lent i judec pripit”…

Din epoca medieval se aminte te eroul de la Gil u prin evocarea Monumentului de la Gil u al lui Gelu, ucis în luptele de pe Some „Aici a c zut jertf în urm cu 1000 de ani voievodul Gelu (850-

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

901) erou i martir al luptei de ap rare a Transilvaniei împotriva triburilor maghiare”; r scoala de la Bobâlna în 1514 i barbaria cu care ne-au dezonorat minoritarii prin Unio Trium Na ionum, prin care nu li se acorda niciun drept românilor de i erau majoritari, se poate vedea i acum din nou vor s ne transforme în „tolera i” ai propriei ri, se urm re te s fim trata i ca cet eni de rang inferior în Europa i discrimina i în România (a se vedea situa ia românilor din jude ele Mure , Covasna i Harghita); Mihai Viteazul - cel ce-a unit pentru prima oar cele trei ri -, oare e cunoscut de elevii din Ungaria de ast zi ca un „aventurier”?; r scoala condus de Horia, Clo ca i Cri an, în timpul c reia nici Viena i nici Roma nu se a teptau ca atât de dramatic s se confrunte „cu ultima mare revolt din Europa - cea a românilor transilv neni” - iobagii care nu mai suportau dubla exploatare, cea a nobilimii maghiare i a Cur ii Imperiale vieneze; se cunoa te supliciul înfior tor al tragerii pe roat - un mod de represiune cum numai domnitorul Brâncoveanu mai suferise (celor patru copii i domnitorului li s-au t iat capetele; reprezint moduri bestiale de a te r zbuna pe cineva - care e om totu i -, nici animalele nu atac numai atunci când sunt fl mânde!

Epoca modern este marcat de dualismul austro-ungar (18671918) a a cum scria A. D. Xenopol în 1913: „Regimul maghiar a ajuns o groaz ... Tratare mai brutal , mai nedreapt i mai lipsit de cel mai elementar sim mânt de omenie decât aceea pe care ungurii o impun na ionalit ilor nemaghiare nu s-a întâlnit niciodat în decursul istoriei... toate celelalte popoare din acest regat trebuie munceasc numai în folosul na iei st pânitoare... patru milioane de Români sunt reprezenta i în camera de la Budapesta de cel mult 8 sau 10 deputa i, pe când Ungurii adev ra i, opt milioane cel mult, împreun cu Evreii sunt reprezenta i prin mai multe sute”. Ungurii nu au st pânit legal singuri Transilvania nici m car în cei 51 de ani i câteva luni de administrare (1867-1918), ci tot sub „aripa austriac ”.

Deci cum a fost i cum este ast zi rela ia dintre maghiari i români: ne-au impus ca limb oficial limba maghiar - 1879 - legea Trefort; ne-au furat numele prin maghiarizare -1881- legea maghiariz rii numelor (S. Teleke considera c „botezul na ional este mai important decât cel religios!”), Legile lui Aponyi - un conte despre care scriitorul rus Lev Tolstoi spunea c în Ungaria acesta nu recunoa te nemaghiarilor nici m car calitatea de oameni; au judecat i condamnat pe conduc torii politici memorandi ti - 1892-1894; ne-au schimbat denumirile localit ilor - legea din 1891; ne-au maghiarizat gr dini ele, 1912, i înv mântul primar, 1907; ziare suprimate, ziari ti b ga i la

Mi u Popp - Poiana Bra ov

37

închisoare, înv torilor i preo ilor li s-a f cut via a cum nu se poate mai mizerabil , chiar i poetul ungur Adi Endre ia atitudine scriind: „Am înv at... c este patriotic s înjuri germani, sârbi, români, slovaci? A a s fie? Dac este a a, eu declar solemn c nu sunt patriot...” (Nagyvarodi Naplo, 16 iunie, 1903); sub presiuni la nivel înalt memorandi tii au fost elibera i, dar m re ele cuvinte rostite de Ioan Ra iu - pre edintele P.N.R. - în procesul di 1894 de la Cluj vor zbate peste veacuri: „Exclusivismul de ras a declarat r zboi de exterminare limbii i na ionalit ilor noastre... Nu putem decât s acuz m în fa a lumii civilizate sistemul asupritor, care tinde s ne peasc ceea ce un popor are mai scump: legea i limba! De aceea nu mai suntem aici acuza i, suntem acuzatori!...; toate nedrept ile suferite de fra ii no tri (din Transilvania) au între inut între ara noastr i Monarhie un element continuu de animozitate pe care Guvernele Regatului nu au ajuns s -l potoleasc decât cu pre ul unor mari dificult i i numeroase sacrificii” (Declara ia de r zboi a României adresat la 14 august 1916, Austro-Ungariei); bravii solda i români intrând pe teritoriul Ungariei au reu it prin bravul general G. D. M rd rescu s ocupe Budapesta în august 1919 pân în noiembrie 1919, în acel moment, unic în istorie, a avut loc defilarea de onoare a Diviziei I Vân tori pe strada Andrassy în fa a comandantului trupelor române din Transilvania - pe când - pe Palatul Parlamentului din Budapesta se urcaser doi olteni - soldatul craiovean Iordan i caporalul mehedin ean Bivolaru din Severin, care au pus în vârful Steagului Na ional al Ungariei opinca valah , acolo a stat „opinca” timp de câteva s pt mâni ca simbol al demnit ii na ionale a românilor-valahi, adic a celor for i de unguri s vie uiasc amar de vreme sub insultele de „opincari” i „m ligari”, dar i a jertfei celor 339.117 mor i, 299.000 grav r ni i i 116.000 de prizonieri sau disp ru i în Primul R zboi Mondial. Acesta-i adev rul! Dac nu cunoa tem istoria cea adev rat , ea ar putea s se repete!

Referitor la epoca contemporan , scriitorul Costel Neac u porne te de la ideea r st lm cirii extremiste a Rezolu iei de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918, de c tre extremi tii unguri de atunci i pân azi.

Astfel, minoritatea ungar din România, spre deosebire de toate celelalte minorit i, nu a recunoscut niciodat în mod explicit, global i oficial, Unirea cea Mare. Prin acest act, românii din Transilvania sau conformat întocmai principiului autodetermin rii popoarelor enun at de pre edintele american Wilson. Textul rezolu iei de la 1 Decembrie 1918 se g se te în original la Muzeul Na ional al Unirii de la Alba Iulia; el a fost citit public de ortodoxul Vasile Goldi . Cele patru mari puteri europene au monitorizat i înc mai monitorizeaz problema minorit ii maghiare din Transilvania, „ei s-au f cut garan i ai generozit ii române ti în acordarea drepturilor i libert ilor civile, a a cum Ungaria i maghiarii din Transilvania nu au dovedit niciodat în istorie fa de români”. Din 1918 i pân azi nici o minoritate etnic din Europa nu se bucur de atâtea drepturi pe care le au maghiarii din România. Dup 1989, maghiarii particip la guvernare în mod constant, România este singura ar din Europa în care minorit ile înregistrate oficial, independent de num rul membrilor lor, sunt reprezentate în parlament. La Alba Iulia nu era vorba nic ieri despre acordarea autonomiei pentru vreo minoritate ci, despre asigurarea „deplinei libert i na ionale”. La noi, toate libert ile despre care a fost vorba s-au îndeplinit i se îndeplinesc zi de zi. Atunci, de ce se mai plâng maghiarii din ROMÂNIA? Se plâng pentru c vor, de fapt, ca Transilvania s fie unit cu Ungaria, nicidecum s tr iasc lâng „românii inferiori”; a a cum scria jurist George Pop de B se ti - pre edintele P.N.R. din Transilvania: „Patriotismul maghiar este Imperialismul unei na iuni obi nuite s domine, s asupreasc i -i exploateze pe vecinii s i. Acest tip de Herremwolk, acest popor de st pâni i cuceritori nu vrea, nici învins, s se adapteze la ordinea

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

moral i politic a unei Europe noi, el este inaccesibil la ideile de democra ie, de libertate i egalitate între na iuni. Pentru a tr i, el are nevoie de popoare de sclavi care muncesc i sufer ca el s comande i s se bucure. El n-a tiut s vad în acest r zboi sfâr itul imperialismului i începutul unei ere de libertate pentru na iunile mari i mici!” În leg tur cu tratatul de la Trianon, intrat în vigoare la 4 iunie 1920, acesta nu a fost semnat între Ungaria i rile vecine ei, cum cred unii neaviza i, ci a fost un acord interna ional semnat între Ungaria i restul lumii. Deci, Ungaria nu ar avea teoretic o problem neap rat deschis cu România, ci cu 22 de state, din care 10 europene i 12 extraeuropene, în numele c rora au semnat documentul cu personalit i importante, 36 de plenipoten iari reprezentând superputeri precum S.U.A., Japonia, China, Fran a, Anglia, Italia etc. To i ace tia i-au pus semn tura nu doar pe un act (pl smuit peste noapte cum s-a f cut de fapt la Viena, în 1940), ci s-a semnat acest acord dup doi ani de consf tuiri, tratative, analize de date oficiale, prin care se recuno tea oficial unirea Transilvaniei cu România i la care guvernul Ungariei s-a angajat prin semn turi s fie parte. Tratatul de la Trianon nu a desfiin at nici un stat, ci a dat Ungariei posibilitatea devin un stat na ional suveran i independent desprins de Austria, cu capitala la Budapesta. Acest nou stat nu exista înainte de 1914 i, dac se plânge c la Trianon i s-a luat dou treimi din teritoriu, trebuie s afle c i s-a luat exact ceea ce nu era al lui i, astfel au fost eliberate numai acele popoare pe care Ungaria le-a c lcat în istorie.

Ungaria nu i-a respectat niciodat angajamentele luate la Trianon, având mereu o atitudine refractar i ducând o campanie revizionist .

Acest tratat a fost semnat din partea României de o eminent personalitate - N. Titulescu - i de ministrul de stat de atunci, I. Cantacuzino.

Tot din perioada contemporan face parte barbaria hortyst în Transilvania - tragismul anului 1940 -, când s-a deschis focul asupra românilor pa nici, când armata ungar în complicitate cu minoritatea maghiar au pus în practic ocupa ia cu administra ie militar i civil . „St pânii” Transilvaniei ocupate au dat dovad de o intoleran care nu are nimic în comun cu civiliza ia secolului XX! Românii au fost supu i unui regim diabolic de exterminare, fiind crunt teroriza i prin expulz ri, disloc ri de popula ie, maltrat ri, b i, schingiuiri, crime, jafuri, rechizi ii, asasinate. De asemenea, peste 150.000 de evrei au fost deporta i de administra ia ungar din Transilvania în lag rele de exterminare naziste, ulterior aruncându-se responsabilitatea asupra românilor...

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Doina DR{GU|

existen e parcelate ne copiaz umbra ca un contur ce închide în el un relief disemin ri de timpi ne este via a cuprins în destine variate imagini false modific ri de st ri schi ri sumare de urme-n el toare existen e parcelate precum inuturi t iate-n frontiere pe o hart tr im în simbioz cu istoria mâna i de un ceas abstract golind clepsidre sensibili la muta ii obseda i de c ut ri în spa ii albe

topire în lumin ca de o hain veche purtat m desprind de frica mor ii suferin ele se pierd în fericire i simt în mine for e noi plutesc în spa ii f timp i m privesc înstr inat în dobândirea unei precunoa teri gr bit trec prin vid i urc tot mai intens în întunecime apoi cresc într-o lumin blând enorm alb-aurie izvor de iubire - iubire total i topire în lumin ca într-un erotism f sfâr it

destine fragmentate cu cât mai mult ne adâncim în timp ne împu in m în trup i amintiri - înv tur cuprins în nimic întoars evolu ie identitatea îmit o lume cândva tr it ne sprijinim în dezolare i speran - refugiu în etern amestec de ur i iubire p mânt i cer - serii divergente cu limite la infinit însumând mereu destine fragmentate

decantare de iamgini cerea din volbur pic i sparge în clopot chem ri se rotesc vârtejuri albe în spiral muzici vagi descind în dans nu exist centru f margini - vise colorate vraj prelungit -n existen decantare de imagini pierdere în consisten chip rodit de lini te în cerc închis cre tere neîncetat -n nemi care

acumul ri de no iuni

Mi u Popp - Orfeu în infern

emo ii cristalizate în armonii materializeaz spa iul strâns în obelisc ore vechi b tute-n turn trec abstract în forme timpul printr-un ochi evanescent - echilibru în etern acumul ri de no iuni în sfere triumf pur în ideal

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Constantin CONSTNTINESCU

“Un om sf`r]it” Giovanni Papini, Un om sfâr it, Ed. Polirom, 2011, 240 p.

Când am ales aceast carte pentru relecturare (a câta oar ?), ne-am gândit c am putea gre i, recomandând cititorilor un roman „scris pentru adolescen i” de Giovanni Papini, a a cum ar putea fi socotit „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade. Dar n-am s vâr it o asemenea eroare drept pentru care, cu con tiin a împ cat îl asigur m pe cititor c „Un om sfâr it” este o carte bun pentru toate vârstele i reînnoim recomandarea de a fi citit , sau recitit , dup cum este cazul. De altfel, în sprijinul afirma iei de mai sus, vine însu i autorul care, deta at de vârsta adolescen ei, m rturise te din ipostaza analitic , ra ional i temperat a omului matur: „Dup ce am cucerit, printr-o activitate capricioas i îndr znea de trei-patru ani, ceea ce pentru unii sau al ii (pentru mul i) ar fi putut fi atingerea elului sau victoria - s ai un nume, s fii citit, discutat, urmat -, am sim it mai adânc decât înainte un gol în mine” (...) „Cum adic ? Numai atâta? Nimic altceva decât asta? S i vezi numele tip rit, cuvintele tale repetate de al ii, chipul t u reprodus, ideile tale cele mai scumpe tip rite, cele mai tainice m rturisiri i cele mai nepotrivite entuziasme expuse comentariilor «oricui»? i pe urm ? S fii înconjurat de câteva maimu e

care- i imit gesturile, de câ iva papagali carei repet bolborosind frazele, s i vezi c ile cu numele t u pe copert , articolele care poart dedesubt isc litura ta, s auzi c cineva vorbe te de tine i c nu te în elege sau te dispre uie te, sau te invidiaz i c nu tie nici m car s te bârfeasc . S devii autor, un autor cunoscut, poate stimat, c utat de directorii de ziare, dorit de editori, urm rit de esei tii i recenzen ii de meserie, tradus în alte limbi, candidat la celebritatea onest a vârstei de 40 de ani...”

Cu siguran c cititorului de carte bun nu-i va fi greu s observe c preocuparea lui Giovanni Papini ca „cele mai tainice m rturisiri i cele mai nepotrivite entuziasme” s nu fie „expuse comentariilor «oricui»”, o resim i la Andrei Ple u care, în „Obscenitatea public ”, lanseaz un fel de avertisment: ...„dac obiec iile vin tocmai de la cutare personaj (fad, conven ional, previzibil ca o m tu ic de cartier) i se pot formula atât de neinteligent, atunci pot s -mi v d lini tit de treab . Nu unui asemenea interlocutor m adresez în cele ce urmeaz .”

Pentru cei care înc n-au luat cuno tin de opera lui Giovanni Papini vom men iona câteva date atât cât ne îng duie spa iul grafic. În mod evident, a fost un scriitor remarcabil, care dispunea, îns , de o mobilitate spiritual neobi nuit , ceea ce explic prezen a sa în eseistica i publicistica italian din secolul trecut. Ini ial a manifestat tendin e nonconformiste, atitudine pe care nu numai c o recunoa te într-o autocritic sincer , dar m rturise te, cu o foarte discret rezerv , cine este cel care l-a îndrumat spre nonconformism: „Datorez, poate, lui Erasm (din Rotterdam - n.n.) patima mea pentru gândurile ie ite din comun i convingerea profund c oamenii sunt canalii atunci când nu sunt imbecili.” Nu încape îndoial c în fraza de mai sus se vede influen a pe care o exercitase asupra lui Papini, lectura „Elogiului nebuniei” de Erasmus din Rotterdam. Într-adev r, în paginile romanului „Un om sfâr it”, cititorul va g si un exemplu gr itor de ceea ce a vrut s spun Papini prin „patima” pentru gândurile ie ite din comun: „Via-

a, pentru a fi suportabil , trebuie tr it din plin. (...) Dar dac via a e analizat , despuiat i jupuit de c tre gândire, ra iune, logic i filosofie, atunci golul se dovede te f fund, nimicul recunoa te f c e nimic, iar disperarea se cuib re te în suflet. (...) Am adunat din lecturile mele toate elanurile poe ilor, replicile dramaturgilor, în ep turile oratorilor, dojanele predicatorilor, aforismele filosofilor adev ra i sau numai pe jum tate, în care se sea voalat sau nu, demonstrat sau deplân, inutilitatea existen ei, prec derea r ului, triste ea viselor retezate, a iluziilor r nite, jalea dup trecutul care nu se mai întoarce, disperarea care d râm i mutileaz sufletul...”

Interesant este - ca o dovad în plus a mobilit ii sale spirituale - evolu ia de la nonconformism i ateism la catolicism activ (când a scris „Via a lui Isus”), ca la sfâr it s intre în conflict cu Vaticanul („Diavolul”). Cât despre atrac ia spre politic , iat ce m rturise te Papini: „ i am fost socialist - un socialist pe dos: am acceptat lupta de clas . Dar s fie lupt adev rat , r zboi în toat puterea cuvântului, nu agresiune a unui înfometat devenit îndr zne (poporul) împotriva unui st pân fricos i împ ciuitor.”

Aminteam mai sus - i nu întâmpl tor de „Romanul adolescentului miop” al lui Mircea Eliade. Trebuie spus c cei doi - Eliade i Papini - s-au cunoscut i s-au pre uit („n-am uitat scumpa prietenie pe care mi-a i acordato într-o manier deschis i cordial ” - îi scrie Papini în decembrie 1953, cu trei ani înainte de a se stinge din via ).

Scrisorile lui Eliade erau semnate „tân rul papinian”, sintagm care, ad ugat la m rturisirea de mai jos, ne permite s încheiem aceast c lduroas recomandare la pl cuta lectur a unei c i bune: „Un om sfâr it”. „L-am urât pentru c el cuvântase lumii ceea ce voiam s cuvânt eu. i l-am iubit pentru c mi-a scris via a. Copil ria înveninat de furie ascuns , de invidie pe cei cu chip frumos, de ur pe cei boga i, i puternici, i ferici i.

Adolescen chinuit de miopie i de obsesii cerebrale, roas de nebune ti ambi ii, biciuit de neputin , consumat în plâns pe care nu l-a auzit nimeni i nu l-a mângâiat nimeni.”

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Grigorie M. CROITORU

#ntre toac[ ]i clopot Victoria Du u, Între toac

Cartea Între toac i clopot este volumul III dintr-o scriere intitulat Singur tatea Talui, alc tuit din trei volume: I. Maria, II. Gabriel, III. Între toac i clopot. Are trei i i 33 de capitole. Nici cele trei p i, nici capitolele nu poat vreun titlu /subtitlu.

Este un miniroman al c rui titlu ne trimite cu gândul la ritualuri biserice ti prin cele dou cuvinte specifice: toac i clopot. i toaca i clopotul se g sesc în dotarea bisericilor i au func ii bine stabilite în timp.

Toaca: Pies ritual reprezentând o plac de lemn sau metal în care se bate ritmic cu unul sau dou cioc nele, pentru a se anun a începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la bisericile i mân stirile române ti. Obiceiul de a toca (a bate toaca) este probabil precre tin i a fost încorporat ceremonialului cre tin-ortodox în exclusivitate, i anume, ortodoxismului balcanic, lipsind la slavii din est. Func ia i simbolismul ei sunt acelea i ca i la clopote, adic înseamvocea lui Dumnezeu i a slujitorilor lui, care cheam pe credincio i la rug ciune.

Clopotul: Simbolismul acestei piese se datoreaz mai ales sunetului produs, dar i formei de alc tuire. Sunetul clopotului se asociaz vibra iei primordiale, revela iei di-

i clopot, Ed. Olm, Ia i, 2019

vine, glasului transcendental, tunetului, ar- având propriul copac al vie ii în mitologia sa. moniei, chem rii la medita ie. i la supunere Semnifica ia Copacului Vie ii r mâne îns una fa de imperativele divine. Este mijlocul coi aceea i surs de via în fiecare cultur . munic rii dintre cer i p mânt. A a se explic Simbolurile Copacului Vie ii sunt cufaptul c se trag clopotele i în alte scopuri: prinse în toate aspectele copacului de întreg, pentru alungarea norilor de grindin , pentru dar i în fiecare element: r cinile, trunchiul, îndep rtarea bolilor i altor pericole, dar i în ramurile, frunzele i fructele ce provin din scopuri fertilizatoare. acela i copac. Toate aceste p i ale arborelui Luând cartea în mân , cea care te întâm- se reprezint într-un mod simbolic: r cinile pin prima este pictori a Victoria Du u, cu ta- sap adânc p mântul, trunchiul este funda ia, lentul ei remarcabil de a ne introduce pe t - ramurile se întind c tre soare pentru a se hr ni râmul mitico-religios prin intermediul imagi- cu energia vie ii, frunzele colecteaz puterea nilor i al culorii. i culoarea albastr i imai fructul o d ruie te. ginile sunt pline de semnifica ii simbolice.

Simbolurile Copacului Vie ii: aer, ap , foc Victoria Du u î i „îmbrac ” copertele c ii i p mânt. în culoare albastr . Picturile cuprind câteva Puterile Copacului Vie ii: vindecare, întielemente asupra c rora vom insista sumar: nerire, hran vie. mântul cu cerul deasupra lui, pomul (coMagia Copacului Vie ii: comunicare, teleperta I), crucea i soarele (coperta IV). patie. mântul: Simbol arhetipal sau unul din Copaci considera i cu puteri magice în cele patru (sau cinci) elemente fundamentale mitologia româneasc : stejarul, fagul, teiul din alc tuirea cosmosului, al turi de ap , foc, i salcia. cer i aer (vântul). Dac , în opozi ie cu cerul, Crucea: Este unul dintre simbolurile funmântul apare marcat negativ, în raport cu damentale ale cre tinismului, dar cariera maapa el reprezint un pol pozitiv. P mântul gico-simbolic a acestei figuri geometrice (glia) e asociat cu pântecul matern, este o este anterioar apari iei i r spândirii lui Iisus stihie a fecundit ii i regener rii. Poporul Hristos. Simbolizeaz ideea Centrului i a român crede c : „P mântul e femeie, e mama direc iilor sau liniilor de for care pleac de noastr , care ne hr ne te i ne face, iar Dum- la Centru. Ea este un model al totalit ii cosnezeu e so ul ei, e tat l nostru, noi suntem copiii lor” (Voronca, Datinile).

Fiind p mântul, nu putea lipsi Copacul Vie ii, Arborele Vie ii sau Pomul Vie ii cu semnificaiile lui simbolice.

Acesta este un copac mistic, magic, un simbol sacru foarte bine cunoscut în multe culturi, ce dateaz din cele mai vechi timpuri.

Diferite popoare iau atribuit diverse Mi u Popp - Adormirea Maicii Domnului nume, fiecare popor

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mosului, dar i al omului (sau divinit ii antropomorfe) cu mâinile desf cute. Constituie, totodat , o variant geometrizat a Arborelui lumii. Crucea are evidente asocia ii cu Soarele, ca centru energetic, r spândind razele în jur, dar i cu falusul, ca simbol al energiilor masculine active. Începând din paleolitic, ea devine un simbol al vie ii i al mor ii, al uniii i alternan ei lor.

Crucea este proiectat pe Soare.

Soarele: Simbol arhetipal, prezent aproape în toate culturile lumii. Cultul astrului zilei, considerat al vie ii i al mor ii este personajul principal al miturilor solare, iar solarismul (heliolatria) drept component esen ial a religiilor uraniene, existente uneori paralel cu cele htoniene, bazate pe sacralizarea p mântului. Forma cea mai veche a miturilor solare este cea a gemenilor divini, în care Soarele i Luna sunt zei i eroi civilizatori. Soarele poate fi asociat atât principiului masculin, cât i celui feminin.

Deschizând cartea, te întâmpin prozatoarea, pe care vrei s-o descoperi prin puterea de comunicare a cuvântului scris. Cu atât mai mult, cu cât a reu it atât de bine s te preg teasc prin imagini i culoare s te introduc în universul c ii, cel religios-mitic, filozofic i tiin ific. Între toac i clopot este un miniroman care pune în lumin posibilit ile nelimitate ale autoarei de a discuta, din aceste puncte de vedere asupra lumii i dezvolt rii ei pân în vremurile noastre i s întrez reasc i unele perspective de viitor. Toate acestea se datoreaz preg tirii pe multiple planuri: matematic , filozofie, logic i hermeneutic . Dar talentul, har de la Dumnezeu, a ajutat-o s le valorifice într-o crea ie în proz de valoare.

Consider m cartea miniroman, de i nu are o ac iune în adev ratul în eles al cuvântului, adic nu con ine un ir de întâmpl ri în desf urarea lor, în care nara iunea s se desf oare pe mai multe planuri, s se constituie din mai multe episoade, s con in multe personaje etc. De fapt, cartea nici nu are nara iune decât în primele 6 pagini, când nareaz cum unul dintre personaje d telefon celui de-al doilea, spunându-i c a r mas singur acai vrea s -i fac o vizit la stire „s discut m despre c ile noastre”, ambii fiind scriitori. În aceste prime pagini distingem expozi iunea, intriga i Mi u

cele dou personaje ale c ii: Rafael, scriitor mirean, i P rintele Theodor / Drago , scriitor i c lug r. De la capitolul 3 i pân la sfâr it toat cartea este un dialog între cei doi scriitori, întrerupt din când în când de slujbele de o frumuse e în toare, de schimbarea locului de conversa ie, de momentele de repaus. rintele Drago prime te vizita cu mult bucurie, fiindc are posibilitatea „s î i discute nelini tile lui”. Rafael i Drago „parc erau doi ucenici contemporani ai lui Iisus, unul în m stire i altul în lume, fiecare cu modul lui de via superb i grandios tr it în cur enia pe care Dumnezeu ne-o cere s o str m” (p. 36).

Dialogurile dintre cei doi scriitori îi dau posibilitate autoarei s i etaleze cuno tinele din domeniile în care s-a preg tit cu minu iozitate atâ ia ani i talentul cu care a d ruit-o Domnul. ederea la m stire a lui Rafael este benefic pentru amândoi. Citirea acestei c i de c tre credincio i i de c tre profani va fi benefic i pentru unii, i pentru al ii. Cei dintâi î i vor înt ri credin a în Dumnezeu, ceilal i vor începe s cread . Cartea este plin de înv turi, de sfinte înv turi i trebuie citit , mai ales de c tre tineri, ca s descifreze singuri aceste înv turi, s i le însu easc i s le respecte.

Iat câteva crâmpeie de dialog dintre cei doi protagoni ti: D. (...) „Uite, nu vezi c oamenii de tiin i doresc ceva R. Ce vor s fac acum?

D. S îl creeze pe om. Nu asta a vrut dintotdeauna omul, s se creeze pe sine însu i!

R. P i dac Dumnezeu permite, de ce s nu îl creeze.

D. Dar î i dai seama, ce o s ias de aici?

41

R. Omul nu o s fac chestia asta pentru noi oamenii nu suntem numai materie, nu suntem numai energie, nu suntem numai informa ie sau electroni, nu suntem numai vânt sau ap , nu suntem doar un bagaj de informa ii cosmice i terestre. Noi avem acea particul indestructibil care este viul, sufletul nemuritor. Eu am zis particul , doar a a, în accep ia grosier , dar nu e particul , este ceva mult mai mult, e doar a a prin analogie, i noi nu ne putem crea pe noi în ine, pe noi trebuie s ne nasc cineva, ca s ne putem autodefini, ca s putem tr i, dar noi s ne cre m e de-a dreptul ridicol”. (pp. 79-80).

D: „Îns în filozofie când se vorbe te prea mult de obiectivitate i de con tiin în genere, este exclus interiorul meu cel mai adânc, care e unul tr it i asumat. Eu ca fiin singular nici nu a conta în aceste concepte.

Eu lipsesc i de aceea m doare c în aceste discursuri nu m mai reg sesc.”

R: „În elege i c aceste dialoguri între toate domeniile de cunoa tere trebuie s înceap de la mine, eu care sunt un anonim i acest dialog pe care eu vreau s îl fac va fi opera mea, încercarea mea de unitate a lumii, de a m situa în aceast frumuse e a vie ii care este rug ciunea, adic discursul meu cu Dumnezeu.

D: Doamne, cât frumuse e. Amin!” (p.

101) i finalul: D: „ tiu cum s îmi continui cercetarea teologic în c ile mele, Rafaele! Bravo! Te mai a tept pe aici, dragul meu frate, dar mai vorbim i pe la telefon când avem timp.

R: Nu avem încotro, trebuie s încheiem, chiar dac nu ne putem desp i. Mâine m duc la serviciu direct de aici. Noapte bun , frate, Vorbim i î i aduc scris i publicat: cartea conteaz , restul sunt vorbe goale.

D: Dumnezeu i Maica Domnului s te binecuvânteze.” (p. 119) (...) Într-adev r, cartea contea. Iar eu m-am sim it confortabil în compania acestei c i a distinsei scriitoare-pictori - sau pictori -scriitoare.

Felicit ri i noi succese!

Bibliografie

Popp - Na terea Fecioarei Maria

- Ivan Evseev, Dic ionar de magie, demologie i mitologie româneasc (1998); - Elena Niculi -Voronca, Datinile i credin ele poporului român (1903); - tefania Ro u, - Mic dic ionar de simboluri literare.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Antologie - g`nduri Ana-Cristina Popescu, Gânduri imortalizate în b taia peni ei, Ed. InfoRapArt, Gala i, 2020 Activitatea scriitoarei jurnaliste, prof. Ana Cristina Popescu, în literatur , a început spontan, a spune în termenii de azi, sub un aderat impuls genetic al activit ii dârze i înzestrat-literare a plaiului c ean. Sau în al i termeni sub impulsul informa iei supraabundente a istoriei i literaturii din acest col de ar - Banatul -, atât de închingat i asuprit, secole de-a rândul sub st pânirea austro-ungar i otoman .

Sub acea ploaie de informa ii r mase de la bunii i str bunii no tri din partea locului, informa ii orale, tradi ionale, folklor, manuscrise, tip rituri, memorii c tre „împ ratul”, sau mai noi, începând cu monografiile localit ilor i continuând cu cercet ri care au d ruit Academiei Române mari litera i, este u or de în eles acel inc spre literatur din partea intelectualilor din Bazinul Caransebe i împejurimile sale Lista personalit ilor b ene f uritoare de cultur , istorie i literatur este impresionant i ea ilustreaz împotrivirea la asuprirea impus românilor, victoria final i mândria de a ar ta lumii calit ile românului. Pe fiecare fil a acestei istorii apar nume care au l sat urme de devotament i eroism. Vreau aci s amintesc nume mai cunoscute, precum Iosif Alboni, Ionuc , ofi er rezervist în armata au-

stro-ungar , nepotul lui Ioan Pop Reteganu, George Adam, Gabriel Ivul (n. 1619), Mihai Halici (n.1643), Stoica de Ha eg (n.1751), Paul Iorgovici, Petre Lupul (Lupulov), un întreg cin de preo i ortodoc i sau romano-catolici i toat tinerimea erudit din Banat care au colaborat la înf ptuirea nucleului de cultur b ean .

Reîntorcându-ne la Antologia de fa g sim o mare i impresionant varietate de materiale: ,,Referate” - concluzii din cercetare, semnate de Andru a R. V tuiu, „Eminescu la Or ova”; Marinela Pan îru, „...O elul Ro u Monografie”; Ana Cristina Popescu, „Din tiparni ele presei codrene i chiorene”; Romulus Frâncu, „Generalul Moise Groza”; „Istoricul vechii Biserici din cimitirul Parohirei B arul inferior”, „Micromonografia Parohiei Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, „B arul inferior - Protopopiatul Caransebe ”.

Capitolul didactic este impresionant prin crea ia tinerelor l stare b ene, copii i adolescen i talenta i, care promit o nou genera ie de scriitori, mul i dintre ace tia având deja un palmares de lauri câ tiga i la olimpiade colare sau la diferite concursuri de crea ie literar .

Amintesc, cu drag, numele lor: Adriana Radu, Dariana Nedelcu, Alina Ioana Vasile, Dariana Agnes Mezdrea, Adina Roi, Gherhard Negru, Denisa Maria Pintilie, Andrei Romanuc, Alexandru L tu , Iulia Alexandra Vasile, Ligia Schipor, Lucas Radu, Melisa Montoi (teatru); Daria-Maria Solymo i, Mircea Barbu, Daniel tef, Aly Titel-Lifa, Naumi Adam, Salomi Hadasa Gyaraki, Mario Mih il , Bogdan Mihai, Ovidiu tefoni, Raluca T u, Francesca tica, Andrada Brîndu a Keszeg, Eliana P duraru, Melisa Montoi (eseu); Costi Dragu, Denisa Bachma chi, Ariadna Buda, Robert Ciuc , Ariana Maria Grad, Andrada Brându a Keszeg (poezie). În acest mare capitol acordat tinererlor talente, g sim o mare varietate de nume, adic acel binecuvântat conglomerat al etniilor care tr iesc împreun cu noi în perfect în elegre i conlucrare, ca f când parte intergant din na iunea român , cu aceelea i drepturi, obliga ii i d ruire. Acest aspect cooperant face parte din marea calitate a românilor b eni, din toate timpurile, muncind,

tr ind în pace, colaborând cu fiecare persoan localnic , indiferent de etnie. Mai observ m mâna profesorului de limba român , Ana Cristina Popescu, sufletul care imprim copiilor bog ia sufleteasc interioar , ocupa ii s toase pentru timpul liber, dragostea de a scrie în limba român . Tot profesorul este acela care cl de te personalitatea unui copil, personalitate atât de necesar în via a fiec rui om. sfoind, citind în contunuare, ne oprim la pagini de filozofie, pagini de poezie, pagini de realiz ri largi ale p trunderii culturii române în actualitatea contemporan mondial i amintite i aci - legate de „Liga Scriitorilor Români (pre edinte, Al. Florin ene) sau de Revista interna ional STARPRESS- RomâniaCanada-USA (director Ligya Diaconescu).

Ne vom opri asupra crea iilor autorilor din: „Eseuri” - autori: Ioan Andreica, Bianca Mete , M lina Doman, Adrian Crânganu, Lucia Elena Mihalca, Ion Turnea; „Evenimente” Angela Pan îru, Ana Cristina Popescu; „Cercetare” - Sonia Berger, Andru a R. V tuiu, Ana Cristina Popescu, Lucia Elena Popa, DianaCorina Cher a, Romulus Frîncu; „Cronica de carte” - Marinela Pan îru, Melania Rusu Caragioiu, Ana Cristina Popescu, Lucia Elena Popa, Radu Boti , Ion Turnea; „Poezie” - Ioan Andreica, Luca Cipolla, Irina Lucia Mihalca, Vasile Dan Marchi ; „Didactica” - Simona Petronela Mî u; „Foileton” - Diana-Corina Cher a, În întregime aceast antologie, care pare o carte obi nuit , este, de fapt, un adev rat edificiu, în care, scris cu litere minuscule, încape o lume imens . Totul se constituie într-o spiral din care eman speran e, vise i planuri de viitor, bazate pe for a m nunchiului de autori care au colaborat spre a o alc tui. Antologia este bogat ilustrat cu imagini foto, lucr ri de pictur i grafic semnate de: Daniel te (pictor), Adrian Popescu (foto), facsimil expozi ie de grafic apar inând copiilor, i bineîn eles poza-imagine a fiec rui autor. Discret, din loc în loc, apare mâna diriguitoare a d-nei Ana Cristina Popescu, mân care moduleaz , modeleaz i modereaz , ca un fin dirijor, curentul crea iei i inserarea lui în cartea amintirii i chiar a nemuririi, inând cont de tehnicile de conservare ale scrierilor, în actualitate.

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Alensis De NOBILIS

C[derea lui Ion PopescuBr[diceni @ntre cuvinte sau @ndep[rtarea de origini Ion Popescu-Br diceni, Performant om de litere, poet, critic i istoric literar, profesor, Ion Popescu Br diceni a creat singur propria-i legend . Iubit de unii i urât/ bârfit de al ii, de i i unii i al ii îi recunosc deschis sau în ascuns valoarea, Ion Popescu Br diceni este o prezen activ în presa cotidian i s pt mânal dar mai ales în revistele literare i de cultur . Numele s u apare frecvent, ca autor de articole ori comentat de al ii la rându-i.

La o lansare de carte, cu ceva timp în urm , regretatul Nicolae Diaconu spunea c Ion Popescu Br diceni, înscriindu-se la doctoratul în litere de la Cluj, cu siguran va renun a la poezie. Sigur, nu avea dreptate dar un sâmbure de adev r se afla în cele spuse. Când te apuci de teorie i critic literar , te îndep rtezi cu siguran de izvorul miraculos al poeziei... a exagera, putem spune c Ion Popescu Br diceni s-a îndep rtat de origini, de Poezie. Pentru c el, omul de litere, nu se poate des vâr i la moara cuvintelor gazet re ti i a polemicilor culturale - lupte f miz -, nici creând noi curente literare (ex. transmodernismul). Pentru c esen a lui Ion Popescu Br diceni este prima sa dragoste, Poezia. Se pare autorul prevedea o atare înstr inare cu 1015 ani în urm i a intitulat sugestiv în 1995 un volum de versuri „C derea între cuvinte”. derea între cuvinte este o intui ie a poetului înzestrat privind captivitatea în propriile viziuni; atunci când intr în st ri revelatorii ale medita iei transcendentale, poetul nu mai poate exprima în cuvinte ceea ce simte, ceea ce vede, ce întâlne te cu mintea - de multe ori apeleaz la expresii oarecum echivalente st rilor de iluminare dar, dându- i seama c acestea sunt insuficiente pentru a transmite i celorlal i st rile, viziunile, sentimentele, creeaz propriile viziuni comprehensibile min ii celorlal i. Odat aceste universuri paralele create, Poetului îi este team c va c dea în ele, va fi victima propriei viziuni revelatorii. Cuvintele exprim ceea ce cunoa tem doar, viziunile ating/p trund în lumi insondabile, profunde, care nu se dezv luie profanilor. C derea

derea între cuvinte, Ed. Spicon, Tg.-Jiu, 1995

în propria viziune înseamn ve nicie iar ve nicia exclude moartea i, conform ra ionamentelor umane, ceea ce nu are moarte înseamn c nu traie te - deci e mort. Numai c aceast „moarte” care este ve nicia înseamn atemporalitate i aspa ialitate, c derea în viziune înseamn c derea în golul istoric, în uitare de sine deci depersonalizarea Eului creator(ului). Dar cum Poetul este el însu i Creator, i unul orgolios, nu vrea uitare, c derea în propria viziune, ci în area spiritual pân la rang de egalitate cu Creatorul Lumii, Dumnezeu. De aici aceast fric de a c dea în propriile viziuni: „Amar e sâmburele. Pur./ Aur rii i râuri. Jur/ c n-am s fiu în alt via / decât cel care sunt acum.// Dar sub pieli a cea sub ire/ e miezul dulce, h zit/ de-a deveni m rturisire./ O, doamne, sufletu-mi e fum.// i ca o spad mâna mea/ de sine însu i îl desprinde./ De n-a c dea între cuvinte!

De n-a c dea! De n-a c dea!” (C derea între cuvinte).

Cartea este scris admirabil, cu incursiuni vizionar/metafizice în visul/ subcon tientul omului reproducând profetic ilumin rile clipelor auguste ale revela iilor cu privire la lume, cosmos, vis; poetul desfiin eaz demiurgic/profetic grani ele dintre Vis i Realitate, î i exorcizeaz propriul intelect de golul istoric al recept rii civiliza iei i gândirii umane în raport cu propria oglindire în Univers/Divinitate: „A a se pierd în rou c torii: comp timind fântânile din preajm / i l udând pe cele din memorii.// (...)/ Astfel refuz apa, iluzorii/ i imperfec i. De i a lor fiin / S-ar vrea altuit din victorii// i numai din victorii. Îns -n porii/ lor to i e o cumplit suferin ./ În rou , iat , intr urm torii.” (C torii) s in seama de sisteme anterioare de gândire/filosofice, Poetul Ion Popescu Br diceni le înlocuie te pe acestea cu propriile viziuni revelatoare despre Univers, Fiin , Nefiin , Divinitate, Via i Moarte remodelând/ reinventându-le, transformând marile evenimente fiin iale în „treceri” între vie i succesive.

Cu înzestrare profetic / poetic , ilumineaz

Moartea, încearc descrieri ale revela iilor Marilor Ini ia i, redimensioneaz i reconstruie te rela iile dintre fiin e-obiecte-fenomene propunând într-o manier proprie noi alc tuiri ale Facerii Lumii.

Cu accente limpezi de genialitate, Ion Popescu Br diceni intuie te fericit izvorul aderatei poezii în sursele metafizice ale acesteia i împ rt te din ilumin rile inspira iei sale poetice versuri de o claritate i profunzime fantastice având esen e vizibile de transcendere intuitiv a min ii (contopite cu harul) dincolo de realul p trunderii obi nuite a min ii omene ti: „Ulcioare cu aripi, purtate de îngeri marini./ Oglinzi în adâncul c rora nu erpi sunt ci crini.// În ziua în care retezatul cap ia form de harf / oamenii cad în magie, cu umbrele lor de aram în iarb ” Poezia lui Ion Popescu Br diceni n-are istorie, totul se petrece în Spa iu i Timp insesizabile/ indetectabile, ca o revenire în vremea imemorial a Genezei. Originea lumii, a vie ii, „Marile Treceri” , conturate genial de L. Blaga, sunt, într-un fel, reluate dintr-o perspectiv nou i în chip fericit, de Ion Popescu Br diceni. Atemporalitatea, aspa ialitatea, efemeritatea/nemurirea sunt teme pe care autorul le propune într-o lumin nou , abordându-le din perspectiva Poetului Ini iat în Marile Taine ale Lumii, ca un ascet care se retrage în r stimpuri pentru a medita la ve nicele i mereu actualele probleme ontologice. Având un har special, înzestrat cu o sete a c ut rii continue a Adev rului, Ion Popescu Br diceni conchide, în fuga sa de c derea între cuvinte: „s strez secretul/ lucrurilor, iat / ce vreau eu poetul.”

Indiferent de polemici i critici, de animozit ile gazet re ti în care a fost angrenat dea lungul timpului, de afirma iile f cute despre persoana sa, de proiectele literare în care s-a implicat, noi re inem din Ion Popescu Br diceni pe Marele Poet, creatorul care a atins apogeul în poezie i se învecineaz îndrepit cu poe ii de prim rang ai literaturii române.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Anton ILICA

#ntoarcerea lui Radu Gyr din Cruciad[ Al. Florin ene se afl la al patrulea roman, despre via a unor scriitori români, v zu,,între realitate i poveste”: Gib Mih escu, Ion Minulescu, Alexandru Macedonski i, iat , Radu Gyr. Sunt biografii roman ate în care ,,scriitorul polivalent”, cu 84 de c i publicate, reconstituie, într-un mod original, via a i activitatea scriitorilor pomeni i mai sus. Sub titlul ,,Întoarcerea din cruciad ”, preluat de la un poem, Al. Florin ene roman eaz via a poetului Radu Gyr, unul dintre cei mai controversa i scriitori, a c rui activitate public ( i politic ) este legat de mi carea legionar din perioada interbelic . Prefa atorul romanului, Ionu ene, aminte te , prin 1968, tân rul critic literar Nicolae Manolescu includea într-o antologie de poezie român modern câteva poeme de Radu Gyr, pentru care cele dou volume antologice au fost retrase din circuitul public i distruse, nu înainte ca vreo câteva sute de exemplare fie vândute. A fost un prim semnal c liricele sale (ex. ,,Ridica-te Gheorghe, ridicate, Ioane”) merit aten ia literaturii române contemporane. Prefa atorul sus ine c Radu Gyr ,,este un poet major al secolului XX, a rui oper literar trebuie reconsiderat i analizat în cheia comenatriului critic i literar,

nu ideologic”. Totodat ,,versurile nu erau de salon i nici cu metafore de bibliotec , ci pl dite cu sânge i mult suferin ”. Gyr e ,,poetul universului concentra ionar”, definind ,,poezia cre tin autentic i universal ”. Cu toate aceste corecte aprecieri, liricele lui Radu Gyr devin cunoscute public abia în jurul anilor 2000.

Romanul dedicat poetului legionar prezint ,,realitatea”, în sensul în care Radu Gyr a publicat vreo zece volume antum (Lini ti din schituri, Cerbul de lumin , Cununi uscate, Poeme de razboi .a.), precum i alte volume postume, cum ar fi Crucea din step , Poezii din închisori, Poezii, I – III, Sângele temni ei stigmate, Ultimele poeme. Scriitorul s-a n scut în 1905, la Câmpulung Muscel, a fost universitar, demnitar politic în guvern legionar, adept al lui Corneliu Zelea Codreanu, autorul Imnului Garzii de Fier i ideolog al acesteia, împreun cu Nae Ionescu. A f cut închisoare mai mult de jum tate din anii vie ii, dar moare acas , în 1975, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu catolic din Bucure ti. Cele de mai sus le afl m din cartea lui Al. Florin ene, al c rui stil de biografiere înlesne te accesul cititorului spre activitatea spectaculoas , dinamic i complex a unui intelectual

i creator din genera ia lui Mircea Eliade, Lucian Blaga, Petre ea, Nichifor Crainic sau Alexandru Sahia.

Via a lui Radu Gyr ,,între realitate i poveste”, subtitreaz autorul! Cât realitate i cât poveste se reg se te în romanul ,,Întoarcerea din Cruciad ”? Cro etarea ,,pove tii” în jurul ,,realit ii” constituie schema de îmbinare a adev rului cu imagina ia, ceea ce ar motiva un cititor onest s despart cele dou fire narative pentru în elegere. Autorul respect adev rul despre via a i activitatea scriitorului Radu Gyr, dar îl ambaleaz într-o hain imaginativ , pentru atractivitate i pentru culoare beletristic . Impresia mea este c partea imaginativ se configureaz în relatarea (foarte frumoas i elegant a vie ii de familie, prin care pondereaz emo ionalitatea romanului), a dragostei pentru Flora, so ia sa, pentru Simona, fiica lor. Secven ele de intimitate sunt o insul de fericire i împlinire afectiv , c rora Al. Florin ene le între ine tonusul optimist, prin arta dialogului, a relatarii i a încrust rii în semantica vie ii a valorilor sentimentale, a noble ii certificata de virtute. Entuziamul vie ii private umple clipele de fericire, atât de potrivite pentru echilibrarea presiunii politice alimentat de nelini ti i nesiguran e. Via a public era amprentat de puternice pasiuni politice i de orgolii p tima e. Împreun cu al i intelectuali, Radu Gyr îmbrac verdele legionar, implicându-se întrun proces complex de declinare a politicilor vremii i de conjugare a politicienilor, angaja i în ,,modernizarea” democratic a actului de conducere. În acest proces, se intersecteaz personalita i cunoscute de la N. Iorga la Carol al II-lea, de la Madgearu la Codreanu, de la Antonescu la Sima, dar i Mircea Eliade, Mircea Vulc nescu, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Ion Barbu, Petre ea, Valeriu Anania, Nae Ionescu, M. Sebastian, Dumitru St niloae, Constantin Noica.

Scriitorul Al. Florin ene construie te nara ia pe o alt perspectiv de analiz a vie ii politice i a interferen ei acesteia cu activitatea literar . Bazându-se pe citate selectate, romancierul apreciaz c ,,mi carea legionar i are temeiuri na ionale i ortodoxiste”, iar poetul Radu Gyr - ,,un poet patriot des vâr-

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

it”, ,,un mare intelectual”, ,,cântare ul oficial al G rzii de Fier”, ,,cel mai mare poet român, dup Eminescu”, ,,poetul neamului românesc”, ceea ce nu exclude impresia de exagerari. În narativitatea romanului ,,Întoarcerea din cruciad ”, accentul cade pe radiografierea activit ii politice din epoc , mai mult chiar decât pe spiritul de crea ie a poetului Radu Gyr. Mai mult, destul de des înmuguresc bucle explicative despre unele fenomene controversate din istorie i din activitatea unor scriitori. Asemenea ,,floricele” explicative se refer la ,,uciderea francmasonic ” a lui Eminescu, luptele de la Târgu-Jiu din oct.

1916, istoria Bisericii ,,Sfântul Nicolae”, via a i moartea lui C. Zelea Codreanu, asasinarea lui Nicolae Iorga, istoria M stirii Cernica, abdicarea for at a lui Al. Ioan Cuza, ,,eroismul” lui Vasile Roait , Cutremurul din 1940 .a. Prin aceste complet ri, romanul cap atitudine i implicare.

Pentru ca cititorul s i contureze o p rere despre valoarea estetic a liricelor lui Radu Gyr - eroul principal al romanului - acestuia i se administreaz prea pu ine texte lirice care pledeze pentru talentul liric al poetului.

Afirma ia c Gyr ar fi fost condamnat la moarte pentru lirica ,,Ridic -te, Gheroghe, ridic -te, Ioane”. O selec ie din poezia ,,Întoarcerea din cruciad ” nu d suficiente motive pentru sura talentului metaforic al poetului: ,,Trist sun cornul stinsei cruciade,/ Iar noi, betegi i jalnici seniori,/ Ne-mpleticim în pla-to e schiloade/ Sub vechi armuri, cârpite strâmb din sfori;/ Baroni i prin i ce-au fulgerat în spade/ Ierusalimul altor aurori... (...)

Romanul lui Al. Florin ene atrage aten ia asupra posibilit ii de a recupera, pentru poezia româneasc , un poet apar inând periadei interbelice. Prin acest volum, riguros, responsabil i temeinic elaborat, autorul îndeamn la introducerea crea iei lirice a lui Radu Gyr în circuitul literaturii na ionale. Radu Gyr a elaborat o poezie militant , viguroas , col uroas , fiind alcatuit din combina ii de cuvinte dizarmonice, pietrificate semantic, expresie a maladiilor politice ale vremii. Semnele de punctua ie sunt asemeni lacrimilor triste, m rturie a suferin ei i nelini tii. Scriitorul Al. Florin ene scrie un roman iscoditor, pornind de la ,,realitatea” unei biografii tulbur toare i claustrat de scrâ nete i durere, de jale i revolt . Elementele narative - cu care autorul este deplin familiarizat, utilizându-le cu talent i pricepere - pigmenteaz dramatic o existen , peste care vremea i-a rev rsat umorile i propriile sale deziluzii. Al. Florin ene a dat literaturii române un roman original - provocând la lectur deopotriv critici literari ori cititori de beletristic -, folosind instrumentarul istoricului literar atras de evenimente contradictorii. Provocarea romanului, semnat de Al. Florin ene e o motiva ie de cunoa tere.

45

Daniel LUCA

Eliberarea poeziei Daniel Marian, raia dinspre iad , 2020 O ie ire din cetate, o apropiere de natur , o dezl uire a sentimentelor, a sim urilor este ceea ce propune Daniel Marian în recenta sa antologie raia dinspre iad .

Bucuria vie ii e tr it cu fiecare fibr , fiind c utat în apropiere, în ceea ce este simplu („conteaz pentru mine iarba/ pentru c iedul e viu / de aceea c m nânc / iarba care i ea e vie” - într-o ordine în eleapt ), între vis i realitate („de câte ori îmi duc visele la service/ nimeni nu le repar dar m car atât se întâmpl / primesc gratis o cea de zah r/ în care st mplân-tat o linguri de fericire”), întrucât doar acea via care e tr it pe deplin este via i, în plus, este ve nic („via a tr it nu poate fi murit , ea r mâne tr it ./ atunci când mori i mori via a netr it ” - desigur, e o prostie s m sori via a în ani).

Raia poate fi i omul, o adev rat cetate, tumultul s u interior nefiind l sat decât cu mare greutate s r zbat în afar , de unde i consumul inerent, ce îl duce aproape de ne-bunie („m opresc aici nu risc/ s fiu declarat suspect de mort/ i amendat ca indecent de viu/ de tre spitalul de nebuni” - salvarea e pe drum).

Dar pân i lumea întreag este o raia, ziduri ridicate peste ziduri („poate m-am s turat/ s tot fac la lumi/ s-ave i ce strica// necredincio ilor/ face i-v singuri/ alte lumi câte vre i// mai zise Dumnezeu/ i plec în alt parte mai avea/ de f cut i lucruri serioase” - osp amânat).

Cât despre inim , ea face numai ce vrea, f a-i p sa de urm ri („acum ce mai faci inim / proast inim nebun iar/ te-ai dus s i vezi s i/ descân i s i bei s i/ fumezi s i tragi pe nas i/ pe suflet iubirile de ieri/ care vor fi i mâine/ mai ede ai ceva timp” nu te-am scos la pensie la loc comanda i bate), ajungând s atrag suferin a fizic i psihic a celui care o poart („ i-ar sta bine inim / s îmbraci i alte culori/ nu tot ro ie ca o împ teas / ce trebuia s fie dus de mult/ cu vârstele f cute ghem/ i mereu pus pe scandal/ cu antierele tale unde/ se proceseaz într-una aceea i/ licoare pentru vampiri/ nu te-ai s turat s bei i s vomi i/ licoarea asta puturoas / te dai ba mic ba mare/ cu tensiunile tale de parc / intereseaz pe cineva/ e ti penibil inim ” - -te floare! inim f -te floare!), dar r mânând, în acela i timp, o cale de aflare a fericirii, prin iubire.

Iubire care înseamn via i moarte la un loc („cu tine pot i vreau s ne tr im i s ne murim în acela i / timp” - tu), împlinire i durere („eu lacrima ta o simt împreun cu tine în ochiul meu al/ t u plâng” - aceasta fiind cea mai îngust c rare între iad i rai), încredere i tr dare („ilean cosânzean e ti tare zglobie/ de când î i place s te dai cu zmeul” - triste ea lui f t-frumos). Dincolo de orice, iubirea adev rat presupune implicare total , pân la contopire („îi spui lumii legenda despre noi/ cât suntem de diferi i i totu i/ împreun la apucatul viselor/ ce pic fragede din toiul lunii” - vacan a de la ie irea din min i).

Poezia e cea care surprinde totul, pân în cele mai mici am nunte, f a-i sc pa nimic, fiind cuprins , i ea, de iubire („scoate m poezia din fântân / iubirea vine la tine/ în form primar / n-are ochi n-are mâini/ n-are minte n-are nimic i/ n-are inim / în locul inimii e un curcubeu” - prospect pentru pilo ii de încercare), dar are nevoie de libertate, nu poate sta înc tu at , trebuie s (se) exprime, încât s fie eliberat de orice fel de constrângeri („scoate poezia din c limar / i scoate-o din poem/ las-o a a s umble prin târg/ ne-mpiedicat -n scriere” - liber pe paji ti).

Unele poeme (în t cere, le n u nau niu ori flexibil geometric) sunt mai pu in izbutite, îns Daniel Marian r mâne acela i jongler de cuvinte cu care ne-a obi nuit pân acum, izbutind s îmbine armonios ludicul cu sobrietatea („mi-am îndoctrinat barza/ s -mi aduc numai copii vaccina i/ din iubiri i ele vaccinate/ s le pot verifica la gene/ i la contul de facebook” - revolu ia curier) i s î i apropie cititorii (spectatorii).

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Mihai MERTICARU

Sonetul perseveren ei

s iube ti cu firea întreag , mângâietoarele splendori

Domni a cast dezl uind minuni, Cr iasa peste tainice izvoare, Frumoasa ce,-n lume, pereche n-are Zâmbe te s -mi fac inima t ciuni.

Ce te-au str fulgerat de atâtea ori?

Cine, minunile divine, neag Nu e capabil, via a, s -n eleag .

Imun la mesaje i rug ciuni, Pe zi ce trece, mai ame itoare, De-o vezi, se face mare s rb toare Sau po i s-ajungi la casa de nebuni.

Sonetul satului românesc

De-un veac o caut peste, tot prin lume, Convins c-am s-o g sesc cumva vreodat Spre-o via de poveste s m -ndrume Al fericirii gust, s aflu cum e.

S-alergi nu e prea târziu niciodat Pentru o a a frumoas fat .

râm de astru, satul vibreaz Plin de miresme i de pomi fo nitori, Cu fructe coapte, rarisime comori, Fiece clip , alt ipostaz .

Prin crugul vremii, v d cetini de splendori, Elan vital în cump de-amiaz , Semn c eternitatea mai dureaz Al turi de cei peste-o mie de sori.

Sonetul verii

Sub ploi de lumin dumnezeiasc , mântul cânt ca într-o magie, Ziua continu -ntruna s creasc

Soare lichid pe p mânt se strecoar , Canicula- i începe iar asaltul, Ca untul s-a f cut, sub t lpi, asfaltul simt omul c iar i e var .

s-aureasc holda româneasc .

E momentul când glia te îmbie gu ti din sfânta euharistie.

Ai vrea alt anotimp, oricare altul, atâta ar te doboar , Nici clipa nu mai e a a sprin ar , Nep tor r mâne Preaînaltul.

Sonetul rena terii

mântul arde, apa-n iazuri fierbe, Dogoarea, totu-n jur, incendiaz , E un asalt de nucleare jerbe, Incandescen a al verilor herb e, La miezul nop ii parc -i tot amiaz , Încet- încet, omenirea turbeaz

Sonetul iubirii

Când explodeaz ,-n muguri, dinamite i pomii se-mbrac -n straie apoase, -ncearc iar ispite nisipoase, Un mu uroi e pieptu-mi, de termite.

Fior prelung m coase, m descoase Când v d, în jur, atâtea Afrodite.

Po i fi, poftelor, st pân? Pas mite!

Efluvii de dorin e-mi curg prin oase.

Mor i renasc în fiece secund , Iar i m inund pofta de via O magie începe s m p trund ,

În p duri de argint, de brad, de fag.

Pe-un deal i-a teapt -n fiecare sar Iubita cu ochi alba tri, trupul vag, ind pe stele, silfid i el mag, Pe Nistru i Tisa, trasând hotar .

Trecut-au anii, el tot tân r este, Vrea, rii, s -i fie înger de paz , Când e-n primejdie, s -i dea de veste, se ad posteasc -ntr-o poveste.

Luceaf rul, pe bolt , lumineaz fereasc patria de rea piaz .

Sonetul unui remember Parfumul amintirii m p trunde, farmec precum o melodie, Cu t inuite oapte m îmbie, limpeze te-n frem tânde unde.

Icoana ta, în veci, r mâne vie, De m-a afla-ntr-o stea, de-a fi oriunde, De-a fi troienit de-azururi rotunde, De-a fi zvârlit pe-o insul pustie.

O, gânduri pline de duhuri nimbate, Triste ea lumii, în noi, se adun , Tulburându-ne raza de serenitate, Spulberând zâmbete de amenitate.

Totu i, orice-ar vrea oricine s spun , Amândoi vom fi pururea-mpreun .

Sonetul unui pariu N-ai strâns comori, n-ai ridicat palate, dit-ai, în fiecare an, un pom, N-ai vrut s fii decât un simplu om i, pentru cel de lâng tine, frate, Un termen oarecare într-un binom, S-auzi cum inima de-a l turi bate, fii adept al colii eleate i,-n orice împrejurare, un bonom.

Sonetul meu l-am închinat femeii, asta-i prima, marea lui menire, urce-n slav clipa de iubire Pe care au eternizat-o zeii.

dezmiard o lumin fecund . În foc d vinul, dorul se dezghea , Iubirea nu ine cont de pova .

Chiar dac pare-adesea n lucire i-n râs o mai îngân fariseii, Nu-i las ghea farmecele feii i-ajung i ei pe punctul de topire.

Sonetul unui prieten drag

Durerea i-a fost mai mult bucurie, pasta ai primit-o ca pe un dar, Dezn dejdea te-a înv at a scrie,

M. Eminescu, prietenul meu drag, Îmi spunea deun zi c vrea s moar i s-a-ntrupat, de-atunci, în prim var ,

Din toate ce-au fost, doar iubirea-i vie.

Ai pariat mereu pe un singur zar, tiind c , iubind, nimic nu-i în zadar.

Cum s tr ie ti, s visezi ori s mai zbori

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Constan\a POPESCU

Iubirea Iubirea este supliciul bucuriei ame ite de bel ugul unei toamne capricioase, sosite neanun at.

Dorin a rasfrânt în amurg, ame te pe culoarul mas liber al unei inimi cu multe bypass-uri ce ne chinuim s-o inem la presiune constant .

Când este verde, cauterizeaz neputin a, curge durerea, rupe orice dig, chiar supradimensionat de verbe i vorbe.

cânte Bach O s fac un denun : cineva a spart sertarele inimii mele i a lasat loc Nimicului.

S-a furi at apoi în alte p trate lumi, a mea rotund i vulnerabil pomp de circula ie, acum, o cutie f rezonan , tresare str in , în sanatoriul f medici.

Cum s-o mai recuno ti?

Zile, nop i, amintiri, ni te frunze uscate -i in de somn. cânte Bach!

O lini te mare, pe care s-o pictez cu fluturi i galbene frunze...

La meteo se anun potop, poate o s cure e locul de toate amprentele i nu se va mai ancheta delictul iubirii...

Ipoteticul destin Între mine i tine, aerul aprins terge icoana îndelung sfin it de rugi i destine copiate din c i.

Cuprinde-mi fricile, arde-le! În biserici fumul face cerere

lui Dumnezeu -mi lumineze zâmbetul.

Eu, jum tate lumin , cuprind începutul indecis, amprenta pasului pe treapta unde lefuiesc în tain oapta dintre un s rut i ultima îmbr are, când tiu c orice este posibil între anotimpuri, doar s -mi colorezi pu in dimine ile i s faci un casting pentru îngeri.

Sentimente înalte Sunt c torul f hart , pe c ri unde arde suferin a pân ce înfloresc gunoaiele... am ales drumul, când m l sai s zbor. Între cer i p mânt sunt un gând rotund, cât un vis, cât o via .

Clopotele sparte, biserici cu slujba neterminat , între mine i tine, un câmp de t cere. Întinde mâna cu care albe ti nop ile i eu ve nic ucenic, la buchea adev rului, îi mul umesc zilei de mâine, care m na te i d cu piciorul la poart , sunând adunarea.

Doamne, ai inventat sentimentele înalte iar noi ne târâm prin noroaie i nevoi m runte care omoar bucuria.

Te întreb: cine a inventat ziua de mâine?

Adiere de vals Am pu ine întreb ri i toate r spunsurile preg tite deschid por ile prin care n-ai ajuns treci.

Mir rile aburesc îngusta punte dintre respira ii i doctorii de inimi f remedii pentru apneea prelungit , indic s rutarea înaintea ploilor cu so , în locul toamnei cu umbr pe c rile îng lbenite de rod zglobiu, bucurând paharele, îmbujorând tainic

fecioarele la prima adiere de vals.

Ia-m la dans i prelunge te ve nicia cu visul în care eu i tu rostogolim anotimpurile, oprind ceasul la ora dimine ilor cu soarele-între gene.

i cuvintele albesc în timp Câte cuvinte încap într-un anotimp, de-a lungul i de-a latul alerg rilor noastre?

Strivim în t cere sentimente, tept ri obosite pe c rarea cu pa ii care recunosc înfrângerea, cu toamna pe cre tet. În spatele ochilor toamna începuturilor lumineaz i-mi coloreaz zâmbetul inocent, zut perpendicular pe amintirea captiv în trecutul albitelor tâmple fierbin i.

Pe partea mea de cerc, ame esc tr gând de arcul timpului -l închid i m joc de-a copil rirea zilelor ce mor.

Selfie de toamn Sunt femeia frumoas care îmbrac deseori dimine ile, în cuvinte u or curbate, cu împletiri tainice, deschizând mir ri, rostind pove tile care îmbujoreaz gândul...

Sunt acolo când toamnele i sparg neodihna în gustul ame it, atr gând poftele, d ruind speran e.

Bucuriile mici, boabe de rou înc run it , fac lini tea a tept rii s m doar , m îmbrace cu hainele începutului demult decolorat i s -mi pun la u , anotimpuri nedecise când risip de lumin ...

Unde este lefuitorul imaginii eterne, când imortalizez exerci iul frumuse ii?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Laurian LODOAB{

*** Sunt tot mai aproape de p mântul pe care l-am c lcat ani în ir în picioare s m certe sunt tot mai aproape de trestiile b ilor de cuiburile de li e s le ating sunt tot mai aproape de libelulele albastre de nuferii lucio i de balt i tot mai departe de stafia unui soare rece sunt tot mai aproape de scoicile care navigheaz prin argila rece pe c i tiute de ele i ne tiute de mine sunt tot mai departe de sângele t u care acum se risipe te în mine.

Scaden a vârstei într-o zi am mai multe vârste la sfâr itul zilei sunt prizonier în propriul meu trup

Sub mantia cu solzi de plumb vântul alint vârfurile ierburilor crude fructele i frunzele smochinului clocotesc în ochiul lemnului tot mai verde în fiecare diminea p ri solare îmi încânt nervul acustic cu simfoniile lor e timpul ca poetul i ia adio de la gr dina cu flori de cire de la verdele crud sub care doar amintirile mai fream .

Omul de sticl nu mai sunt omul de sticl nu mai sunt internaut nu mai scriu pentru nimeni scriu doar pentru mine

-mi cicatrizez r nile primite de nic eri i de nici unde carnea mea este tot mai lovit i sângele de sub piele tot mai greu coagularea este o naiad r nit ce m pânde te mereu un prieten s-a dus mult prea devreme chiar dup ce am luat cina în tain palid cu degete alungite ca-n Modigliani i a a am ajuns omul de sticl cu sângele diluat în cistern care dorea s se împrieteneasc cu ultimul s u cititor

Album de familie i ploaia clocotea într-un gargui prin aerul ce os te-am rev zut pluteai în dagherotipie

Ca o pleoap de plumb Siminei închid ochii peste mine au trecut capriciile anotimpurilor ca un t lug au cur at totul în cale de la primul s rut la ultimul sub un soare tot mai str in este ultima dat când v d trandafiri în floare cum se coc cire ele zi dup zi printr-o fereastr prin care soarele se dep rteaz de mine i lacrimile sunt tot mai dese îmi este dor de cerul copil riei disp rut ca o perdea rupt de la geamul în care te mai v d poate pentru ultima oar cire ele se pârguie tot mai încet cu fiecare an cu fiecare minut cu fiecare secund i dintr-o dat întunericul

a alunecat peste mine ca o pleoap de plumb.

Pete de culoare pe Donau Canale m-am s turat de s rutul mor ii în singur tate chiar dac sângerez pentru rodul ceresc i umbre se rostogolesc peste mine din muzeul de cear înc tu at pentru înc o var între ziduri pudrate cu grafitti rev d tabloul cu frunze de cear pe strada pustie ce duce în Prater i-mi iau r mas bun (din capitala imperial )

Inima de metal am la cheia de-acas atârnat o inim de metal care bate ca un pendul când nu e ti în cas (e ti în verdele crud al gr dinii) vârful inimii de metal îl simt tot mai aproape în clipa când inimile noastre se tem s mai bat

Exil între dou certificate e timpul de neoprit suntem ca doi copii si i în azilul de noapte o singur dat vom trece pe-aici tot mai b trâni tot mai aproape de moarte.

*** e timpul s te privesc de-aproape i nu pot s -mi iau r mas bun fotografia s-a-ng lbenit în rama aurit sângele s-a scurs demult durerea n-a disp rut n-a mai r mas nimic decât o umbr argintie

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Camelia OPRI|A (Italia)

Jum tate a trupului Din t lpi pân -n cre tet -nvele te glasul mamei.

N-ar fi ea scânteie dac n-a fi fost eu cerul leg nat de ape.

Când mi se f cea dor de iarb , auzeam de sub înveli ul inimii ei în mijlocul basmului.

Jum tate a trupului meu e mama, Cu cealalt jum tate m-am privit într-o frunz de m r i eram floarea lui.

Celelalte flori mi-au ajuns la inim ; vor muri f mine dac nu le împ turesc cu aripi de înger urce în oglinda cerului, curg ninsori în fericirile celor care n-au fost înveli i din t lpi pân în cre tet de glasul mamei.

M-am gândit la frunz i am în eles de ce m-am l sat floare la umbra ei: în numele meu reg sesc întotdeauna glasul mamei.

Metà del corpo Dalla pianta dei piedi fino alla testa mi avvolge la voce di mia madre.

Non sarebbe lei una scintilla se non fossi stata io il cielo cullato dalle acque.

Quando mi mancava, potevo ascoltarmi da sotto il suo cuore nel mezzo della fiaba.

Metà del mio corpo è mamma, Con l'altra metà mi sono specchiata in una foglia di mela vedendomi il suo fiore.

Gli altri fiori mi sono venuti al cuore; moriranno senza di me se non li fascio con le ali d'angelo per salire nello specchio dei cieli, per nevicare nella felicità di coloro che non sono stati avvolti dalla pianta dei piedi fino alla testa con la voce della mamma.

Pensando alla foglia ho capito perché mi sono lasciata fiore nella sua ombra: nel mio nome troverò sempre la voce di mia madre.

49

Maria Roxana BISCHIN

Muzica ]i (re)aranjarea infinitului De multe ori, când dai pa ii printre frunzele m runte i petalele de bujori albi, se desprind câteva siluete eterice în aerul rece de noiembrie. De multe ori, când amesteci u or cu linguri a în cea ca de cafea, zah rul i laptele, se desprinde un ritm, o vibra ie pe care, dac ai asculat-o e muzica în forma ei cea mai invizibil .

Seara, când închizi ochii i împingi c tile micu e mai tare în urechi, e pentru c vrei s te contope ti, s devii una cu muzica. Vrei s fii o sculptur ce î i recap via a i în care lutul nu se va mai solidifica niciodat . i ascul i în continuare, eventual cân i i tu pentru a te desprinde de aceast materialitate a Lumii din care suntem constitui i; alteori a tep i a a ca ceasornicul s bat ora 12 noaptea ca tu s te cufunzi cu ochii întor i de la stele în muzica tuturor timpilor i a contratimpilor care acum se aranjeaz precum aripile unor fluturi.

Vrei s vezi cum aripile acestea minunate ale fluturilor se ridic într-o spiral tre cer.

Trec anii i e ti con tient de acest lucru atunci când e ti pe aceea i alee a parcului ce l-ai parcurs de sute de ori i mai ales când te opre ti pe marginea lacului. Dac te opre ti, e pentru c te ui i în urma anilor t i ca într-o oglind care î i place; pentru c totul se aranjeaz atât de frumos [...] precum aripile fluturilor aranjate pe spirala ce duce c tre cer. Toate drumurile pe care ai apucat, f când primul pas cu team , toate drumurile pe care ai p it, cu curiozitatea unui copil mic, desprinse din drumurile principale - toate acestea se împletesc în aceea i circularitate, care ar putea deveni linia dreapt i rectilinie uniform a infinitului, a aceluia i infinit care te chema de mai demult. i, cum tot ceea ce ai pus pe umerii t i era prea greu, acum cap sens [...], te duci mai departe pe drumul t u f team , pentru c tii mai exact ceea ce te cheam i unde te chea.

Muzica ne este dat fie pentru a ne zgudui, fie pentru a l sa ca bujorii albi s se deschid c tre acela i infinit: iubirea de infinit. Vine o zi în care te descoperi prin oglinda celor care au dat i liile finale pentru a- i atinge visele. Când am scris „Experien e contrapunctice”, a fost un text în cheiedubl de lectur . E despre a- i atinge cu degetele visele. S închizi ochii i s le atingi la propriu.

Acest text a ap rut în afara mea, în timp ce interpretam „Broken Glass” de Sia Furler (defect creativ) i cerea a fi a ternut pe hârtie ca Mi u Popp - Portret de femeie orice alt crâmpei normal de literatur .

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Marin MIHALACHE (Chicago, USA)

Paradigma meta-modern[ * S-a zis, i pe bun dreptate, c dac reu ti s inventezi o curs de oareci mai bun , oamenii vor face poteci pân la casa ta s cumpere cursa chiar dac s-ar întâmpla s locuie ti în p durea din vârful muntelui. Progresul în tiin i tehnologie se m soar dup noutatea i eficien a descoperirii. Criteriile de evaluare ale crea iei literare i artistice nu sunt îns , s-au cel pu in n-ar trebui s fie acelea i precum sunt noutatea i progresul în tiin i tehnologie, fiindc nu totdeauna ceea ce se creaz nou în art este neap rat mai valoros decât ceea ce s-a creat înainte. * Logica, func iile ra ionale ale omului tind spre cunoa terea conceptual , iar intui ia spre cunoa terea sensibil , creativ . Intelectul are nevoie de cele dou modalit i de cunoa tere pentru a- i putea întregi i transcende starea mental natural , pentru a putea asimila i sintetiza razele de lumin spiritual , energiile creatoare ale harului în caliciul florescent al arborelui cerebral în procesul de transfigurare a vie ii l untrice, a raiului sufletesc. Pentru a deveni persoane integre, frumoase suflete te, în elepte i în eleg toare avem nevoie s ne îmbuim i s ne des vâr im pe cât ne este cu putin atât capacit ile logice i ra ionale, dar i cele sensibile, suprasensibile i intuitive. * Adev rul, binele i frumosul sunt virtu ile, calit ile, valorile inerente i perene ale Fiin ei. Niciuna din aceste categorii transcendentale, suprasensibile, teo-ontologice, nu pot fi în elese separat ci trebuiesc concepute i contemplate unitar, în rela ie de interdependen , ca punte de leg tur cognitiv ra ional sensibil i suprasensibil între Fiin i fiin e, între divin i omenesc. * Cultura este un proces organic de continuitate i de discontinuitate, iar ceea ce este trainic în acest proces, nu este noutatea cu orice pre ci sunt valorile spirituale, morale i estetice, adic valorile perene ale adev rului, binelui i frumosului într-o unitate onto-teologic , unitate care transcende orizonturile i clasific rile metodologice i didactice ale paradigmelor premoderne, moderne i postmoderne. De aceea pentru a r mâne cât mai aproape de duhul adev rului frumos i al frumosului adev rat cultura contemporan are nevoie mai mult decât oricând de o genera ie nou de creatori, metamodern , de poe i, scriitori i creatori de art care n-ar trebui s se preocupe neap rat i obsesiv s caute doar noul, mai ales în cazul când ceea ce se creaz nou nu se deovede te a fi i tot atât de valoros decât ceea ce s-a creat deja. Ceea ce este valoros i peren în tradi ia spiritual i cultural a lumii nu se înveche te de fapt niciodat . Se poate turna în forme noi, dar tot ceea ce este f cut din aur tot aur r mâne. * Fiecare epoc istoric tr ie te într-o anumit stare de spirit care se reflect cel mai bine în arta pe care o produce. Geniile creatoare, clarv torii, profe ii i poe ii inspira i au îns capacitatea de a intui i realitatea spiritual peren care exist ascuns în partea umbrit a muntelui sacru, au harul de a vedea i dincolo de etosul epocii în care tr iesc, fiind capabili astfel s transcend modele i modelele timpului.

Nu oricine îns are în propria candel a min ii i a inimii suficient lumin pentru a vedea mai departe decât c rarea pe care umbl cu proprii pa i. i atunci, dac dorim s vedem mai departe ar fi poate mai în elept umbl m m car o vreme pe c rarea b torit de înainta ii no tri vrednici de laud . Cândva câ iva dintre creatorii de art i de poezie de ast zi s-ar putea s fie chema i s duc mai departe f clia culturii autentice i valoroase. * La r spântia dintre cele dou paradigme culturale contemporane, cea modern i post-modern , creatorul de frumos trebuie de acum s

aleag încotro merge, pe care cale o apuc . Dar trebuie s decid din mers, nu are prea mult timp de gândit fiindc ritmul de via i nevoia de cunoa tere, cuno tin ele omene ti, cresc spectacular. Nu putem merge nici pe dou c ri deodat , pecea modern i pe cea post-modern , fiindc astfel nu prea tim unde vrem s ajungem, sau dac o s ajungem vreodat undeva anume. Exist îns i a treia cale, alternativ , a confluen ei, a sintezei creative, dup modelul a dou râuri care se unesc pentru a da na tere unui fluviu care apoi acumuleaz i dep te cantitativ i calitativ cele dou râuri l sate s curg separat. Ambele râuri pot ajunge astfel mai repede i mai sigur la rmul împ rii i al ilumin rii oceanice. * Izvorul teologiei i al ontologiei, logica devenirii întru fiin , este poezia. Când izvorul poetic seac se surp i fântâna, forma ideii; spiritul se retrage, devine norul cenu iu de pe cer, nu ploaia cald a harului, onto-teologic . Teologia neinspirat i f viziune transcendental i sensibilitate poetic este arid , abstract , devine ra ionalism, îndoial filozofic i metafizic , scepticism intelectual, agnostic i relativist. Atunci i cultura, tradi ia vie, tulpina crescut din r cinile teologice, organice, se usuc . Spiritul se dematerializeaz , devine lumin orbitoare, precum un soare care se m re te în pragul extinc iei, umplând spa iul l untric, vidul existen ial, dar cu lumin rece, luciferic . Ajungem privim astfel pe cer i în noi la o lumin care demult a apus. * Când omul renun la harul gloriei divine, frumosul transcendental se retrage din lume. Subiectivitatea, individualitatea, devin astfel principala preocupare,aspira ie i obsesie narcisist a omului f niciun dumnezeu. Numai c lipsit de harul divin, de calit ile i de valorile pe care le v zuse i întrev zuse cândva în Dumnezeu, omul desacralizat se treze te dintr-un vis frumos spre a tr i un co mar dezl uit de puterile magice, demonice i instinctuale din incon tientul s u. Aceste puteri nu-l pot salva pe om, ci scoase la suprafa , în con tient, transpuse în existen , în crea ie, aceste puteri magice din sinele omenesc sfâr esc prin a-l distruge pe om, a-l submina pe din untru. F un liant spiritual statuia, chipul idolatru pe care i-l ciople te omul se descompune în nisipul m runt al clepsidrelor din care a fost pl smuit. * Cultul urâtului este pustiire moral , consecin a unei crize spirituale acute, a miopiei i orbirii noastre spirituale. Atunci când st m prea mult în întuneric este întuneric i în noi. Atunci când îns contempl m lumina i gloria divin devenim asemenea cu obiectul i subiectul contempla iei noastre; frumosul i sublimul dumnezeiesc ne lumineaz untric i astfel ni se deschid i nou ochi suflete ti i spirituali prin care începem s vedem i frumosul din lume i din noi în ine. Sfin ii i profe ii, poe ii Cuvântului, sunt binecuvânta i i cu harul i darul de a vedea i dincolo de v lul aparen elor, de a arunca o privire în livada de cire i înflori i din gr dina edenului. Acolo unde n le te lumina întunericul se risipe te. Lumina s-a revelat lumii i întunericul n-a biruit-o. * Sacrul ca i sublimul se pot consacra ori se pot desacraliza, se pot pâng ri, profaniza sau dimpotriv se pot sfin i. Spiritul transcendental conscr , ispita nimicniciei, urâtul moral i estetic, neadev rul, desacralizeaz . Exist în toate câte sunt, în cele v zute i în cele nev zute, un flux peren, un proces de continuitate i de descontinuitate, o inten ionalitate inerent de limpezire a apelor dup ce au fost tulburate în lungul lor drum de la izvoare pân la rev rsarea în oceanul de lumin de dincolo de întuneric. De aceea bine ar fi totu i dac s-ar putea nu tulbur m inten ionat izvoarele lin curg toare ale crea iei doar de dragul de a face valuri.

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Ben TODIC{ (Australia)

Puterea Cuv`ntului @n Limba matern[ Dac tim totul, via a devine plictisitoare, pierdem interesul i murim. Dac nu mai vorbim limba român , consecin a major este împietrirea sufletului care moare treptat, încet m s mai fim români, iar România î i pierde via a cu zile. O persoan divin exist doar prin limba p rin ilor s i. De asemenea i ara. vedem de ce?

La început a fost cuvântul, ne spune Biblia i cuvântul a fost cu Dumnezeu care a spus: S SE FAC LUMIN !

Deci Dumnezeu a vibrat un cuvânt divin, pentru c , sincer, El nu a spus-o în niciuna din limbile vorbite de noi pe p mânt. Cu to ii tim întregul univers e vibra ie/energie. Deci Dumnezeu e totul, El e vibra ie, El e Cuvântul!

Aceast for , CUVÂNTUL, se na te i în noi din suflarea Creatorului asupra chipului de lut; prin actul Crea iei se na te în fiecare om odat cu primul scâncet la na tere. Acest scâncet vine din interiorul nostru, când sufletul nostru începe s se împleteasc pe m sur ce cre tem cu vorbele duioase când suntem iubi i cu sufletele p rin ilor no tri i sufletele p rin ilor p rin ilor lor în armonie i ne construiesc.

Cuvintele insuflate de p rin i prind r cini în trup, sunt asimilate în sufletul copilului creând o sinergie între ra ional i suflet t ind în creier matricea prin care cuvântul generat de suflet/dorin în armonie cu ra ionalul/con tientul formeaz în final identitatea noului om, creaz entitatea. Acum te po i numi: dup chipul i asem narea lui Dumnezeu. Gânde ti, e ti interesat, cau i, iube ti etc. Acest izvor este r cina ml di ei celor apte ani de acas .

Din acest moment, limba matern î i d putere, are caracteristicele cuvântului creator. De acum încolo, când vorbe ti, cuvântul are puteri magice, poate construi/vindeca sau distruge/ucide. M refer la limba mo tenit din tat în fiu, nu la cea restructurat de o nou orânduire care inten ionat modific limba i fonetica ei, stâlce te cuvintele tocmai cu inten ia de a o controla i dirija cu u urin .

Limba român are o vechime de o mie i ceva de ani de neschimbare, poate chiar dou . Dac te duci la vremurile vechi, în mijlocul Dacilor sau al Moldovenilor lui tefan cel Mare sau Vlad epe , sunt sigur c -i vei în elege f mare efort (vezi textele l sate de filozofii Romei Antice) pe când dac , s zicem englezul ar încerca s -l citeasc pe Shakespeare în limba în care i-a scris textele nu ar în elege nimic. Limba englez a fost schimbat în multe rânduri tocmai pentru a- i pierde puterile miraculoase. Gândi i-v la Marele Merlin care cea minuni prin cuvintele sale. Limba lui s-a pierdut. De aceea precizez c puterea st în mo tenirea vibra iilor cuvântului din mo istr mo i în care dialectul are prioritate în fa a limbii noi lefuite de orânduire. Când zici DU-TE..., o zic to i str mo ii t i în armonie cu tine. Ca în poezie. De aceea le este fric asupritorilor de poe i. În orice alt limb pe care a-i încerca s-o înve i, folosindu-te de limba matern ca „rumeg tor” (adic s i însu ti noua limb cu a ta), nu vei avea puterea original prin ea, nu vei mai fi tu însu i prin ea. Nu vrem s pricepem c un cuvânt pronun at de ra ional e mort dac nu e injectat cu via de suflet, injec ia se face prin participarea vocilor str mo ilor t i. Deci, originalul se va schimonosi. Din „mama” va deveni „mother” sau „muti” în alte limbi. Încercând s i transferi

identitatea într-o alt limb , te rupi de sufletul în care te-ai n scut i devii o ma in ra ional , o con tiin de sine st toare care se poate descurca bine în civiliza ia în care tr ie te, îns înstr inat, rupt de puterea dat la na tere prin cuvântul prin care ai intrat în via - ai descoperit via a. Î i vei pierde instinctul.

Toate alegerile i rezolv rile vie ii vor fi de acum încolo bazate doar pe ra ional. Asta nu înseamn c dac gânde ti în român i proiectezi în exterior în alt limb nu po i s i men ii contactul cu for a original , ba po i i te po i întoarce oricând la ea, îns exist pericolul s o ui i sau î i vei pierde antrenamentul. Aici m refer la puterea cuvântului în crea ie. Dac tu vei binecuvânta sau blestema în limba matern pe cineva, aceast vraj va avea efect creator sau un tor mult mai mare sau deloc decât a-i face-o în noua ta limb înv at ra ional.

Dac tu te rogi Domnului în limba matern , incontestabil vei fi mai aproape, vei fi sut la sut în rezonan cu Dumnezeu, vei fi concentrat, nedisturbat pe mesaj i dialog. Încearc s te rogi alternativ în noua limb , înv at ra ional i vei vedea c experien a nu e aceea i, ba descoperi c e comic i c atunci când te rogi, te afli într-o lume de carton, spoit , pref cut . Dac mergi într-o biseric german sau englez s te rogi, te vei ruga în gând în limba ta, îns dac o faci tare în limba lor, va fi o rug ciune kitsch, fals pentru c se va cunoa te te chinui s vorbe ti limba, iar dac o vorbe ti perfect, înseamn ca e ti în afaceri. Preotul te recunoa te i tie c ai venit la cer it i î i arunc o mil , un os. Nu uita, la biseric nu mergi pentru ra ional, ci DOAR pentru suflet. Cel mai important! i aduci aminte c atunci când erai copil i plângeai, venea mama la tine i te vindeca cu vorbele ei, cu mângâierile ei, cu „doina” ei; dac ea ar fi venit la tine i i-ar fi vorbit într-o alt limb , te-ai fi speriat i ai fi ipat mai tare. Eu dac m consolez în limba p rin ilor mei vindec mult mai repede în compara ie cu o limb str in care îmi stârne te râsul. Po i spune c i atunci te vindeci c râzi i ui i de suferin , îns r mâi cu cicatrice pe suflet. O limb str in nu lucreaz în sinergie cu sufletul vorbitorului, pentru c sufletul e crescut întrun alt p mânt, el e parte din trup, a crescut o dat cu el i ca s poat lucra într-o alt limb va trebui s descreasc i s-o ia de la cap t, din nou de la na tere. Ori asta nu se mai poate decât dac te reîncarnezi, rena ti. Un lup când mârâie în p dure te înfioar pentru c în mârâitul u e al turat amprenta milenar a str mo ilor s i, în schimb dac lupul ar hot rî s miaune de azi încolo, ai râde. i citit cu to ii în c i despre magie i vr jitori care puteau schimba lucrurile în jurul lor prin puterea cuvintelor, îns de fiecare dat ei foloseau cuvinte din limbi vechi, antice i este adev rat; este posibil s ai aceste for e dac te na ti în ele, îns din p cate aceste secrete s-au pierdut, de in torii au fost ar i pe rug sau au murit luând secretul cu ei. Inchizi ia i-a t iat singur creanga de sub picioare pentru c în loc s îmbog easc puterea cuvântului ei i s -l forjeze, exponen ii ei au schimonosit-o, au transformat-o într-o iluzie optic pe care o folosesc ca scamatorie de adormit babele. Azi avem un cuvânt transvestit care s-a transmis în mod ra ional din institu ie în institu ie ca afacere, ca literatur .

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Suntem bombarda i cu informa ii încât nu mai avem timp de gândire. Suntem l tra i din toate direc iile. Ne pierdem interesul pentru analiza i aflarea adev rului. Cel mai greu i-a fost diavolului s l imite, s -l joace pe Hristos orbindu-i pe oameni, el a putut s -i înrobeasc pe la spate. Omul fiind fascinat de str lucirea Hristosului interpretat, nu l-a mai putut vedea pe cel adev rat. În istorie, Dumnezeu s-a sup rat de mai multe ori i a intervenit cu violen creând potopul i focul ca s le aduc aminte de existen a Sa. Ast zi avem tot mai mul i c lug ri în elep i care se retrag în m stiri, încercând în chiliile lor s recupereze adev rul adev rat din for a cuvântului divin i din ce în ce mai mul i reu esc.

La ce-mi folose te acum?

Dac tr ie ti dou zeci de ani într-o ar nou , s nu-mi spui mie tu crezi c e ti de acum un str in, c ai terminat-o cu România, pentru c te în eli amarnic. Tu vei fi întotdeauna român pân vei muri, îns depinde de tine dac renun i la puterea divin a cuvântului, la umanitate, la tine ca suflet de p rin i care te-au ajutat s vii în aceast lume. Tu î i pierzi puterea cuvântului prin abandonare i neglijen sau elan modern i dac nu mai vorbe ti române te va muri i ara/na iunea român , pentru c o na iune limba o face, nu eticheta, iar tu vei deveni un prototip schimonosit al omului - omul perfect, dar robot. Nu î i pare r u s i pierzi iubirea, emo ia iubirii aproapelui?

Salveaz i sufletul, frate! Cuvântul.

Not la Puterea Cuvântului Am scris toate acestea pentru c eu cred în CUVÂNT. v dau un exemplu trivial pentru mul i. În toate r zboaiele care se duc pe p mânt se folosesc cuvinte ca: pierderi, cazuri, trupe, pacien i, recipien i etc. Imaginativ, dac s-ar folosi cuvintele adev rate: copii înrola i, solda ii no tri - copiii no tri f mâini i f picioare, copii i mame violate i împu cate, arse, t tici i bunici ar i de vii, case i gospod rii cu vaci, capre, porci i g ini pulverizate de avioanele i bombele noastre cu reziduri radioactive i bombe chimice cred c s-ar alarma lumea i ar protesta. Dar a a de bine am mecherit cuvintele, le-am schimonosit ca s î i piard puterea adev rat , s le rupem de Dumnezeu. Distrugem cuvântul care e vibra ia divin f realiz m c ucidem chipul i asem narea, omul. Sau, mai grav, chiar acest lucru se dore te!!! Oare cât de draconici putem fi? Una e zici c ne-au murit copiii în r zboiul nostru i alta e s zici c am suferit pierderi, ca i cum ai pierde ni te nimicuri, gloan e, uruburi, paie, zdren e etc. Jucându-ne cu cuvintele, amestecându-le în aer ca i numerele de loterie, omul creat s fie o con tiin în toare se adânce te într-o mocirl , în care se zbate în întuneric a a cum i-a dorit satana, ca s râd de Dumnezeu. Mereu orânduirile vin cu cuvinte noi care s le înlocuiasc pe cele împuternicite de genera ii cu inten ia de a putea manipula. Apoi, ei spoiesc cu negru rugina ca so acopere. „Drag frate Benule”, îmi scrie un prieten, „M gândesc în aceast clip la filmele tale cu extratere tri copaci, forme „înghe ate” în nemi care, la încercarea ta de atrage aten ia asupra unor realit i pe care unii nu le v d, nu le în eleg, le refuz existen a... i, în continuarea acestui gând, m întreb dac nu cumva isteria botezat „coronavirus”, creat i între inut , nu este doar prologul unor evenimente viitoare halucinante, când „extratere trii” t i vor p si formele dense, fixe, în care au supravie uit, pentru a- i lua în primire corpuri umane („recompensa” pentru cunoa terea tehnologic imp rt it )... Încetîncet ni se restrânge libertatea de mi care, iar frica visceral îi face pe mul i s nu în eleag gravitatea interdic iilor... Cine sau ce va circula pe str zi când se vor goli de oameni?!... Ni se va impune o hran universal complet chimic , adus cu ra ia la u ?... Suntem, oare, în pragul unei invazii, a unei pred ri a planetei?” AD Am mers atât de departe cu mutilarea i schimonosirea limbii i cuvântului original încât chiar dac am vrea s ne mai rug m acum,

Anul XI, nr. 4(116)/2020

ca înainte, s cerem ajutor entit ii în care credem, pentru c pe drept credem, nu mai suntem efectivi, nu mai ajungem la ea. Ca s m rog mamei mele, trebuie s m rog în dialectul ei (pe care mi l-a d ruit în fa ), ca s aib efect, ca s fiu vindecat, ca s mi se ia durerea sau oful de pe inim . În biseric , azi binecuvântarea mai are oare efectul destinat cu atâtea mi ri comerciale i de mod introduse în scen ?

Cu sute de ani în urm , i pe alocuri, se foloseau, poate i azi se mai folosesc, limba veche greac i latina. De ce? Pentru c ele sunt mai aproape de trunchiul original al puterii cuvântului, un trunchi de mii de ani, nealterat de orgoliul i tehnicile impuse de noile orânduiri.

De ce azi în Vatican nu se vorbe te limba modern , limba zilei? Le e fric ? Pentru c nu vorbim o limb sacr , puternic , noi vorbim o limb scâr âit , plin de ifose i tehnici sclifosite, pres rate cu formule diavole ti de uitare i promovare a ruperii i destr rii. Judeca i singuri! Eu nu promovez pe nimeni, nicio afacere, eu doar observ i prezint ce se vede prin ochii muritorului de rând. În Vatican î i depun jur mintele în latin , î i spun rug ciunile în latin , î i dau toate legile i sentin ele în latina . De ce? „Cic a a e moda”. Încearc s le ceri i schimbe limba i s -i vezi cum se cutremur i fug îngrozi i pentru c ei tiu ce înseamn puterea cuvântului vechi, original. Suflarea lui Dumnezeu.

Noua limb care circul azi este foarte ineficient . Nimeni nu o mai ascult , to i o iau la mi to i nu mai au încredere în ea. Fereasc Dumnezeu de o epidemie mondial , pentru c vom fi pierdu i, cu to ii împr tia i, pentru c am ajuns în secolul 21 i nu am ajuns la un numitor comun ca specie în cine suntem i care e locul nostru în ea.

Ne rug m i azi la sute de mii de Dumnezei. Sunt de sute de ori mai mul i decât în antichitate. Tehnica asta de DESP IRE I CONTROL nu duce departe - în final va duce la sinucidere. Dumnezeu ne-a dat voin liber i noi demonstr m c nu suntem capabili de ea. i ca un tat iubitor ca s ne ajute ne-a mai dat i 10 porunci i tot nu suntem capabili s ne gospod rim. i ca s v ar t cât de puternice sunt, c dac doar pe una dintre ele am respecta-o, am fi salva i: Respect i aproapele, iube te- i aproapele, ajut i aproapele - nu fi tu hr re i s iei totul, cu fi nesim it, nu fi f m sur , pentru c tot „dou ou ” m nânci i tu diminea a i nu faci aur, „fii drept” c i ie în mod special i-a l sat Dumnezeu o linie în testament - s la i o zecime i s racilor. Dar nu respec i acest lucru, ci le iei i firmiturile de sub mas , „m garule”!

Conduc torii, în elanul lor de a „min i continuu”, au ajuns în pragul adev rului i, ca în povestea cu lupul, ei vor striga: „Vine Lupul!”, iar lumea va continua s se distreze. A VENIT?!!!

Doamne, iart -ne! s ne rug m în limba p rin ilor no tri.

Mi u Popp - Schimbarea la fa

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Nicolae B{LA}A

Via\a ca iluzie ]i clipa ca destin „Ce a fost va ma fi! Iar ce s-a f cut se va mai face! Nimic nu este nou sub soare!” (Ecleziastul) Înainte de orice, trebuie sa precizez ca materialul publicat mai jos, nu ine de context. El poate fi, totu i, o lec ie de via , eventual, o viziune asupra celor near tate omului contingent, ve nic supus manipul rii. Materialul este lung, dar merit parcurs pân la sfâr it.

Citi i cu aten ie i medita i pe îndelete! „Ce a fost va mai fi! Iar ce sa f cut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!” Ecleziastul Circul pe internet, înc liber (cred eu, totu i suficient de controlat), un articol preluat din revista „Lumea”, nr. 7/2010, articol în care s-a retranscris discursul inut de Benjamin H. Freedman, consilierul pre edintelui W. Wilson, în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, articol publicat, la vremea aceea, de „Commori Sense”. Desigur, vreau sau nu, textul m ia de ochi, m uime te, m pune pe gânduri i mai ales m face s m întreb, f prea mult retoric , ce este istoria, ce tim despre noi, ce tim despre trecut (chiar dac , el, trecutul, ar trebui s fie oglinda i locul din care s -mi neasc viitorul), ce este lumea i mai ales încotro, acum când, aproape la vedere, mai marii lumii stabilesc soarta popoarelor, a omului, în genere, om ce conteaz doar ca productivitate, societate de consumat (surogate modificate genetic, f gust, f ... Ce mai conteaz , cap de lemn s ai, c , în rest, are grija cine trebuie!), iar, mai nou, gata s se sacrifice, pentru stapânire(ri) na ionale sau transna ionale. Despre binele comun, ce s mai vorbim?! De altfel, cine s mai zic ceva, cât vreme ale ii popoarelor, radiografii multiplicate ale grupurilor de interese, sunt ag i vremelnic la putere, un fel de evi (ca la cazanul de ui), pe care musai s curg profitul. De unde? E, vede i i singuri c doar cotiza i clip de clip , ca i mine, la raiul unora. În plus, nu degeaba zice românul când d cu t rt cu a în pragul de sus: „m nene, lucru dracu în casa popii!” Am rug mintea s percepe i termenul „lucru” în sensul larg, chiar i în cel al filosofiei continentale din perioada modern . Necazul e c î i maseaz locul i merge mai departe ame it de discursuri contextuale, b lm jeli, în ultima vreme, la tot pasul. Lucru dracu i manipularea, mai ales c speciali ti, „cât frunz , cât iarb !”. Dar s revenim i s preciz m c : 1) textul, pe care îl voi reda mai jos, este un fragment de la sfâr itul articolului; 2) Benjamin H. Freedman (n scut în 1890) a fost una dintre cele mai uimitoare, dar i contradictorii personalit i ale secolului trecut. Ac ionar al companiei Woodbury Soap, din New York City, un evreu de succes în lumea afacerilor, realizeaz , la vremea aceea, o avere evaluat la cel pu in 2,5 milioane dolari. Dup cel de-Al Doilea R zboi Mondial, a întrerupt contactul cu organiza iile evreie ti i i-a petrecut restul vie ii cheltuind o mare parte din sumele de inute pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. Din acest motiv, m rturiile sale par a fi extrem de valoroase, cât vreme mai i provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organiza iilor evreie ti. Trebuie amintit i faptul c Freedman a lucrat

al turi de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy i multe alte personalit i de vaz ale societ ii americane, i orice afirma ie a sa are cel pu in trimiteri în lumi posibile greu, chiar foarte greu accesibile.

Despre actualitatea discursului pe care îl red m mai jos, despre actualitatea mesajului, a conota iilor sale nu este cazul s v convingem.

E suficient s -l parcurge i cu aten ie. 3) fragmentul este parte din textul ce se gase te în revista precizat mai sus („Lumea”, nr 7/2010).

De asemenea, el se g se te i ca discurs (magistral!) al lui Benjamin H. Freedman, pe internet; 4) reluarea acestei teme nu se vrea o critic , nici m car un punct de vedere, ci doar o reinformare, o (re)con tientizare a celor spuse i, eventual, un îndemn la medita ie privind m car cu un ochi în lumea noastr contemporan ; 5) în m sura în care în elepciunea mai reprezint ceva, nu ar strica m car un gram, în mintea oricui, i mai ales acolo unde gândirea este, la unison, un fel de software prost gândit i direc ionat doar spre un singur scop; 6) în m sura în care ar fi posibil , nu ar strica o discu ie public (fie i numai în re elele de socializare), despre cele deja sugerate, despre textul de mai jos i, de ce nu, despre timpurile sub (sau în care?!), tr im. Dac mai tr im! ,,Aici, în Statele Unite, sioni tii i coreligionarii lor de in un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe i prea complexe pentru a le analiza acum), sioni tii i coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum ni te monarhi absolu i ai acestei ri. Ve i putea, evident, considera c este o afirma ie foarte vag , dar permite i-mi s v descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam. Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut Primul R zboi Mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt pu ini oameni de vârsta mea care- i amintesc lucrul acesta. Acest r zboi a fost purtat într-o tab de c tre Marea Britanie, Fran a i Rusia, i, în cealalt tab , de c tre Germania, Austro-Ungaria i Turcia. În doar doi ani, Germania practic câstigase acel r zboi: nu doar de iure, ci chiar de facto. Submarinele germane, care au fost o surpriz pentru întreaga lume, nimiciser toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie r sese f muni ii pentru solda ii ei, cu alimente doar pentru o s pt mân , dup care a urmat foametea. În aceea i perioad , armata francez era zguduit de rebeliuni. Francezii pierduser 600.000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata ruseasc înregistra dezert ri masive, oamenii î i luau juc riile i plecau acas ; ru ii nu-l iubeau pe ar. Armata italian era i ea pe cale de a se pr bu i. Nu se tr sese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. i, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condi iile p cii. Germania oferea Angliei o pace negociabil pe care juri tii o numesc status quo ante basis. Aceasta

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înseamn «s d m r zboiul deoparte i s consider m totul a a cum a fost înainte ca r zboiul s înceap ». Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse s analizeze aceste propuneri i înc în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din dou : s accepte o pace negociabil , pe care Germania o oferea cu generozitate, sau s continue un r zboi inutil pân la nimicirea total . În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioni tii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioni tii din estul Europei) au mers la Ministerul de r zboi britanic i - aici voi fi foarte laconic pentru c povestea este lung , dar am toate documentele care dovedesc afirma iile mele - au spus: «Uita i cum stau lucrurile: înc mai pute i câ tiga acest r zboi. Nu trebuie s v preda i. Ve i putea câ tiga acest r zboi, dac Statele Unite ar deveni alia ii vo tri.»

La vremea respectiv , Statele Unite nu erau implicate în r zboi. Eram proaspe i, eram tineri, eram boga i, eram puternici. Sioni tii au spus Angliei: «V garant m c vom aduce Statele Unite în acest razboi ca aliat al vostru, s lupte de partea voastr , cu condi ia s ne promite i Palestina pentru dup victorie». Cu alte cuvinte, ei f cuser urm torul târg: «Vom aduce SUA în r zboi, ca aliat al vostru. Pre ul pe care trebuie s -l pl ti i este Palestina, dup ce anihila i Germania, Austro-Ungaria i Turcia». Anglia avea tot atâta drept s promit cuiva Palestina, a a cum SUA ar fi avut dreptul s promit , de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodat vreo leg tur sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, s foloseasc aceast ar precum moneda de schimb oferit sioni tilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în r zboi. Cu toate acestea, Marea Britanie a f cut aceast promisiune sioni tilor, în octombrie 1916. i, la pu in timp dup acest moment - i nu tiu câ i dintre dumnea-

Mi u Popp - Musceleanc

Anul XI, nr. 4(116)/2020

voastr î i mai amintesc - Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în r zboi împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat c SUA erau în cvasitotalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei i, în general, mass-media american apar inea evreilor; iar ei, ace ti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mul i dintre ei proveneau din Germania i doreau s vad o Germanie care-l va distruge pe ar. Evreii nu-l iubeau pe ar i nu doreau s vad Rusia câstigând r zboiul. Acesti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb i alte banci celebre americane refuzaser finan eze Anglia sau Fran a, chiar i cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: «Cât vreme vedem Fran a i Anglia aliate cu Rusia - nici un cent!». În schimb, ace ti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod al turi de Germania, în speran a de a vedea Rusia îngenuncheat i arul anihilat. Acum, aceia i evrei, când au zut nesperata posibilitate de a ob ine Palestina, au mers în Anglia i au f cut acest târg. i, la vremea respectiv , aceasta a adus o schimbare total de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe ro u pe verde. Dup ce toate ziarele americane fuseser pro-germane, explicând despre dificult ile întâmpinate de c tre Germania în r zboiul dus împotriva Angliei, deodat , pentru acelea i ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau tic lo i. Germanii erau numi i „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Ro ii. Germanii t iau mâinile bebelu ilor. La pu in timp dup acest moment, Woodrow Wilson a declarat r zboi Germaniei. Sioni tii din Londra au telegrafiat în SUA judec torului Louis Bradeis (de la Curtea Suprem de Justi ie), spunându-i: «Du-te acum i f presiuni asupra pre edintelui Wilson. Noi ob inem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul t u s faci presiuni asupra pre edintelui Wilson s aduc în r zboi Statele Unite». Iat cum au intrat în r zboi Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel r zboi. America avea la fel de mult interes în acel r zboi ca cineva care ar trebui s fie pe lun în aceast sear , în loc sa fie în patul lui. Pentru contextul Primului R zboi Mondial, nu a existat niciun sens ca America sa fie implicat în acel zboi. Dup ce noi, americanii, am intrat în r zboi, sioni tii au mers în Marea Britanie i au spus: «Ei bine, noi ne-am îndeplinit obliga iile din acord. Hai acum s vedem ceva scris care s ne arate c ve i respecta târgul i c ne ve i da Palestina dup r zboi». Ei atunci nu stiau dac r zboiul va mai dura un an sau zece ani. A a c s-au gândit s conceap «o chitan ». Iar «chitan a» a luat forma unei scrisori, care a fost îns redactat într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea s nu- i poat da seama despre ce e vorba. Aceast scrisoare a fost denumit Declara ia Balfour. Declara ia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a pl ti sioni tilor pre ul efortului lor de a aduce SUA în r zboi. Deci aceast celebr Declara ie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de fals ca o bancnot de trei dolari. i nu cred ca a fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am f cut-o. De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în r zboi. Statele Unite au strivit Germania. Când r zboiul a luat sfâr it i germanii au mers la Paris pentru Conferin a de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delega ia condus de c tre Bernard Baruch.

Eu am fost acolo: e normal deci c tiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferintei de Pace, în timp ce t iau în felii Germania i împ eau buc i Europa na iunilor care aveau i ele preten ii, au spus: «Ce-ar fi s ni se dea nou Palestina?» Dup care au scos în public, în fa a germanilor (care nu tiau nimic), Declaratia Balfour. i, în acea clip , germanii au în eles c fuseser învin i i obliga i s pl teasc însp imântatoarele repara ii de r zboi, numai din cauza faptului c sioni tii doriser Palestina i fuseser deci i s o ob in , prin orice mijloace. Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

evident indigna i. Trebuie precizat c , pân în acel moment, în nicio ar a lumii, evreii nu erau mai confortabil instala i decât în Germania.

Era acolo domnul Rathenau - un personaj la fel de important în finan ele i industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care de inea dou mari linii maritime - North German Lloyd’s i Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, de in tori ai celor mai mari b nci comerciale ale lumii. Evreii tr iau foarte bine în Germania, f îndoial . Deci germanii au avut tot dreptul s gândeasc : «Iat , într-adev r, tr dare!». A fost o tr dare care poate fi comparat cu urm toarea situa ie ipotetic . S presupunem c SUA ar fi în r zboi cu URSS. i c noi învingem. i c le spunem ru ilor: « ti i ceva, hai s uit m toat t enia. V oferim o pace negociabil ». i deodat China comunist ar intra în r zboi, ca aliat a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastr . O înfrângere dureroas , cu un cortegiu de repara ii pe care imagina ia unui om nu le poate concepe. Apoi imagina i-v c , dup înfrângerea noastr , am afla c tocmai chinezii de la noi ne-au tr dat. C e vorba de propriii no tri chinezi. C ei ne-au tr dat i c , prin ei, China comunist a fost ademenit în r zboi împotriva noastr . Care ar fi atunci atitudinea noastr , a americanilor, fa de cet enii no tri de origine chinez ? Probabil niciun chinez nu i-ar mai ar ta fa a pe str zile Americii. i nu ar fi destui stâlpi de iluminat i copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imagina i-v deci, cum v-a i sim i. Ei bine, asta au sim it germanii fa de evrei. Fuseser a a de dr gu i cu ei: din 1905 încoace, dup ce prima revolu ie comunist e uase în Rusia i evreii trebuiser fug de acolo, to i luaser calea Germaniei. Iar germanii le oferiser azil. Germanii i-au tratat cu respect. i acum evreii vânduser Germania, doar pentru motivul c doreau Palestina, pentru a crea acolo «un stat evreu». Nahum Sokolov, precum i toate marile personalit i de care ti i c sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 i 1923, au scris în toate articolele lor ( i presa era plin de afirma iile lor) c sentimentul antievreiesc din Germania a ap rut numai dup ce poporul german a aflat de interven iile evreie ti în scopul aducerii în r zboi a Statelor Unite, în i evreii au recunoscut acest lucru.

Antievreismul german nu a ap rut din cauz c germanii, în 1919, au descoperit c un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât CocaCola sau berea münchenez . Nu era, în plus, nici vorba de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios. Nim nui nu-i p sa, în Germania de atunci, de faptul c evreul merge acas , trage storurile i spune «Shema’Israel» în loc de «Tat l Nostru». Resentimentele evreie ti mereu crescânde în Germania interbelic nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei r spunz tori de însp imânt toarea lor înfrângere militar . Iar Primul R zboi Mondial a fost pornit împotriva Germaniei f niciun motiv de care Germania s fie responsabil .

Germanii nu aveau nicio vin decât una: vina de a avea succes. Germanii creaser o flot puternic , germanii creaser comer ul mondial.

Nu trebuie s uit m c , pe vremea Revolu iei Franceze, Germania era constituit din 300 de ora e-stat, principate, ducate i a a mai departe.

300 de entit i politice separate. Iar aceste entit i, pe timpul lui Napoleon i Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în urm torii 50 de ani, Germania s devin una dintre marile puteri ale lumii. Marina german rivaliza cu cea a Marii Britanii; comer ul i afacerile germane erau de talie mondial ; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune. i care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspira ie între Anglia, Fran a i Rusia, pentru a o demola. Nu exist un singur istoric pe lumea aceasta care s g seasc motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis s tearg Germania de pe hart , din punct de vedere politic. S revenim la situa ia de dup Primul R zboi Mondial. Dup ce descoperiser

55

evreii purtau vina înfrângerii rii lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de p r de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citeaz un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de c tre Cordell Hull, în 1933, în Germania, ca s inspecteze a a-zisele lag re de de inu i în perfect stare de s tate i pline de comuni ti. E drept, mul i dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru c , întâmplator, la vremea respectiv , circa 98% din comuni tii Europei erau evrei. Tot în acele lag re se mai aflau i preo i, i mini tri, i masoni, to i b nui i de afilia ii interna ionale. Acum, ni te rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuni tii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg i Karl Liebknecht i al i evrei au reu it s preia puterea guvernamental pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat r zboiul, a fugit în Olanda, deoarece b nuia c cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuni tii i c el va fi executat, a cum p ise arul. A a c i-a c utat refugiu în Olanda. Apoi îns , dup ce amenin area comunist în Germania a fost anihilat , evreii au încercat s reintre în vechile posturi, iar germanii au început lupte împotriva lor în toate modurile, dar f s se ating de vreun fir de p r al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similar cu lupta noastr împotriva delincvenilor de pe vremea Prohibi iei. Nu era deci o lupt cu pistoale. i, nu uita i, la acea vreme existau între 80 i 90 milioane de germani contra a numai 460.000 evrei.

Numai 0,5% din popula ia Germaniei era evreiasc . i, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum i cea mai mare parte a economiei germane (ac ionaser în momentul pr bu irii m rcii i practic cump raser tot ce se putea cump ra). Evreii au încercat ascund acest lucru: tr darea poporului german i adev rata cauz a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat ac iuni împotriva evreilor, organizând o discriminare global . Practic evreii au fost îndep rta i din structurile nivelurilor sociale, a a cum noi americanii iam îndep rta, de îndat , pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ar i care ne-ar fi tr dat, inamicului nostru aducându-ne în fa a unei înfrângeri umilitoare. Dup o vreme, evreii lumii au organizat o conferin la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate col urile lumii s-au reunit în acest ora . i acei evrei au spus Germaniei: «Îl concedia i pe Hitler i instala i fiecare evreu în postul pe care-l de inea, fie el comunist sau nu. Nu ne pute i trata a a. Noi, evreii lumii, lans m aici acest ultimatum împotriva voastr !» V pute i imagina ce au r spuns germanii. Ce au f cut în aceast situa ie evreii?

Dup ce Germania refuzase s se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucr rile Conferin ei de la Amsterdam au fost întrerupte i Samuel Untermeyer, eful delega iei americane i pre edinte al conferin ei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit urm toarele cuvinte: «Evreii lumii declara azi r zboi sfânt împotriva Germaniei. Ne afl m din aceast clipa angaja i într-un conflict sacru împotriva germanilor. i îi vom înfometa pân se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. i aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comer ul mondial în cadrul afacerilor de export». Era o realitate: dou treimi din alimentele necesare, Germania trebuia s le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, f export dou treimi din germani ar fi pierit de foame. În aceast declara ie, tip rit în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndr zneal : «Acest boicot va fi autoap rarea noastr . Chiar pre edintele Roosevelt ne-a recomandat aceast metod , în cadrul lui National Recovery Administration». V reamintesc c aceasta era entitatea apar inând de programul New Deal i care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic. Imediat s-a instalat boicotul

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai g si un produs având inscrip ionat «Made in Germany». Un membru al conducerii re elei de magazine Woolworth mi-a m rturisit c , atunci, au trebuit s arunce în râu farfurii i ceramic german în valoare de milioane de dolari.

Magazinele cu marf german erau, la rândul lor boicotate i cet enii pichetau cu pancarte pe care scria «Hitleri tii» sau «Asasinii!» - a a cum se face uneori în Sud. Într-un magazin Macy (re ea condus , paradoxal, de familia evreiasc Strauss), o femeie a g sit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta «Made in Germany». Imediat magazinul a fost boicotat i pichetat de sute de cet eni cu pancarte antihitleriste. În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de p r al vreunui evreu. Nu exista suferin în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime.

Nimic. Evident, germanii au spus: «Cine sunt aceste persoane care declar boicot împotriva noastr i ne aduc oamenii în omaj i ne fac s ne înghe e industria?! Cine sunt ei, ca s ne fac a a ceva?!»

Erau evident indigna i. Unii au început s picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german s i dea banii unui proprietar de magazin din aceea i etnie cu cei care îi înfometau ara prin embargoul mondial, pentru a face Germania s îngenuncheze i apoi s vin s -i dicteze cine s fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp. Dar, de-abia în 1938, când un tânar evreu polonez a împu cat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit întradev r duri cu evreii din Germania. Astfel au ap rut vitrinele sparte i luptele de strad i tot ce cunoa tem. Acum, cu toate c nu-mi place cuvântul (pe care-l consider un nonsens), dar dumneavoastr v spune ceva, îl voi utiliza în continuare. Dup cum vedem, supremul

Mi u Popp - Ana Enescu

Anul XI, nr. 4(116)/2020

motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul i resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului r zboi mondial i boicotarea mondial a Germaniei. i, în final, se vede c ei deveneau autorii celui de-al doilea r zboi mondial, pentru c deja lucrurile nu mai puteau fi controlate i era absolut necesar ca germanii i evreii s i încruci eze s biile într-un r zboi care avea s decid odat pentru totdeauna cine va supravie ui i cine va pieri. În acea perioad , tr iam în Germania i tiam c germanii deciseser c Europa urma s fie sau cre tin sau comunist ; nu exista cale de mijloc. i germanii se deciseser : aveau s încerce s men in o Europ cre tin , pe cât posibil. i au început reînarmarea. În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietic .

URSS devenea foarte puternic , iar Germania i-a dat seama c , «dac nu suntem puternici, curând vine i rândul nostru». A a cum azi, în America, spunem «dac nu suntem puternici, curând vine i rândul nostru». Iar guvernul nostru cheltuieste 84 miliarde de dolari pentru ap rare. i ap rare împotriva cui? Ap rare împotriva a 40.000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, dup care, prin varii metode, au ob inut comanda în atâtea ri ale lumii. Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea razboi mondial? Dac ac ion m rapid, poate salv m ni te vie i care ar putea fi ale fiilor no tri. Fiii dvs ar putea fi chiar în seara aceasta chema i sub arme i dvs. nu ti i, a a cum englezii nu au tiut în 1916, în Londra, c sioni tii f ceau un târg cu cabinetul de r zboi britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii s moar într-un r zboi absurd ca toate r zboaiele. Dar cine a tiut de asta în SUA, la vremea respectiv ? Nimeni. Nim nui în SUA nu i se permitea s tie asta. Dar cine a tiut sigur? Pre edintele Wilson a tiut. Colonelul House a tiut. Al i oameni din interior au tiut. M întreba i dac eu am tiut? Ceva idei aveam, pentru c eram omul de leg tur al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, i circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era pre edintele Comitetului de finan are, eram omul de leg tur între el i Rollo Wells, trezorierul. Deci am asistat la edin ele lor, cu pre edintele Wilson în capul mesei. To i ceilal i erau acolo i îi auzeam cum îl bombardeaz pe pre edinte cu chestiunea impozitelor i a situa iei grave a lui Federal Reserve Bank i îi auzeam cum îl îndoctrineaz pe pre edintele nostru cu teorii sioniste. Judec torul Brandeis i pre edintele erau acolo i vorbeau, îi v d i acum, aproape unul de altul, la fel de lipi i ca degetele unei mâini. Pre edintele Wilson, când venise la discu ii afle despre ce este vorba, era la fel de ne tiutor ca un nou-n scut. a am fost noi, americanii, atra i în primul r zboi mondial, în timp ce dormeam cu to ii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi m ceri i! Dumneavoastr ti i ce fac evreii de Ziua Iert rii, care crede i este a a de sacr pentru ei? Eu tiu, pentru c am fost unul din ei.

Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici s v prezint fapte. În Ziua Iert rii, ca evreu, intri în sinagog i roste ti o rug , singura rug care te oblig s r mâi în picioare. Aceast rug scurt se repet de trei ori: ea se nume te Kol Nidre. Ruga se refer la un acord pe carel faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul c orice promisiune, declara ie sau jur mânt pe care-l vei face în urm toarele 12 luni s fie nul i neavenit. Jur mântul nu va fi jur mânt; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare. Cu atât mai mult, Talmudul reaminte te evreului c ori de câte ori face o promisiune sau un jur mânt, s nu uite c legamântul f cut sub Kol Nidre, de Ziua Iert rii, îl scute te de respectarea lor. Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. i, f îndoial , noi, americanii, vom avea aceea i soart pe care au avut-o germanii, i din acelea i motive.” BENJAMIN H. FREEDMAN Nu pot crede c textul v-a l sat reci i nu v-a f cut, m car, s v

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

întreba i: „oare a a s fie?”. Indiferent de r spuns, nu trebuie s urâm pe nimeni acum, dup ani de zile, toate cele întâmplate, într-un moment în care nile par înc a mai supura! În plus, sincer, nici nu-i putem pune pe to i evreii în aceea i oal (în oricare na ie, în oricare popor de pe fa a p mântului, chiar i la noi, vedem bine, oameni i oameni!), îns nu trebuie nici s uit m i c , în timpul lui Solomon, cet ile care erau sub robia lui Israel, pl teau (c altfel, deau de dracu !), o tax de 666 de galbeni. i dac tot a venit vorba de cifra asta, 666, trebuie s amintesc spusele Parintelui Paisie Aghioritul: „Acum, ca s supun toata lumea, pun iar i acest num r de impozit vechi, care se leag de trecutul lor sl vit. De aceea nu vor s -l înlocuiasc cu alt num r. Adica 666 este simbolul lui mamona. L-au luat de la greutatea aurului - nu tiau aceasta ce o spune Sfântul Ioan în Apocalipsa - dar nu înceteaz s fie mamona.

Evanghelia îns spune: „sau Hristos sau mamona”. „Nu pute i sluji în acela i timp lui Dumnezeu i lui mamona” (Mt. 6.24).

Dac privim aten i, dar foarte aten i, i la cuvintele rostite de c peteniile lumii, dar i la nuan ele acestor spuse, cu siguran vom observa c toate ce ne sunt date s le tr im au un „oarecare” caracter „programat”.

Chiar i acum, la zile bune dup discursul s u, m tot întreb: care este adev ratul mesaj i cui s-a adresat Pre edintele Barakc Obama când a spus omenirea ar trebui s se întoarc la grani ele din ’67, anul în care, în urma unui scurt r zboi (doar de ase zile, între 5 i 10 iunie) purtat între alian a arab (Egipt, Iordania i Siria) i Israel, ultimul stat precizat a ocupat Fâ ia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan i Cisiordania. Înc nu pot p si textul a mai aminti m car câte ceva: 1. Tot P rintele Paisie Aghioritul spune: „Cine are pricepere s socoteasc num rul fiarei; c ci este num r de om. i num rul ei este ase sute aizeci i ase” (Apocalipsa, 13.18). 2. Pentru evrei num rul 666 este simbolul economiei. Evreii, precum se arat în Vechiul Testament, au pus impozit concret neamurilor pe care le-au supus în diferite r zboaie. „Impozitul anual era de 666 talan i de aur” (3 Regi, 10.14 i 2 ; Par. 9.13). 3. Lupta hegemonic (s-ar p rea strunit bine în mod obscur i ocult), pentru conducere i st pânire totaa Terrei se afl , dup toate aparen ele, mult mai mult, în curtea Sionului. Nu trebuie uita i (nu de alta, dar orice ecua ie are mai multe necunoscute!), nici radicali tii islamici (ce-i drept, mai pu in diplomatici i asta pentru c vin pe un filon religios ceva mai dur i sunt, înc , neuni i), care vin cu planul lor fundamentalist Califatic! 4. „Cel ce controleaz hrana, controleaz lumea” - a spus-o cândva David Rockefeller i, uite, c are dreptate tocmai acum când ni se tot vântur înfometarea pe sub nas, deocamdat , la nivel de propagand . ... i nu numai! Pre ul alimentelor mâine-poimâine poate deveni (dac se va zice i dac se va face), tot aur! 5. „Vom avea un guvern mondial, fie c v place, fie c nu. Singura întrebare este dac el va fi creat prin cucerire sau consim mânt.” - fragment din discursul rostit în anii ’50, în fa a Senatului American (atunci, locul în care, ca i la noi, Dumnezeu este invocat contextual, dup interes!), de c tre Paul Warburg, membru al Consiliului pentru Rela ii Externe. 6. Cât inspira ie, revela ie, tiin (de carte i multe altele), s fi avut când am scris „Peste tot, în jur, al turi nou , lini tea, simfonie a z rilor i a aducerilor aminte. Al turi ei, via a, oricând gata, parc , s tr deze. La rmul clipei, misterul! ... Sau, alternativ, când Dumnezeu, când diavolul! Totu i, ultimul, mai rar. Între unul i cel lalt, urcu ul, destinul, ruleta, cifra 6. Repetat , punere pe gânduri! ...Apoi, moartea, cortin a z rniciei!

Domnule, dac ai putea s mori în picioare, semn?! S r mâi, a a, stan de piatr i s te îngropi singur, perpendicular pe axa vremurilor! S fii un fel de anten , prin care, musai s treac i timpurile, i cuvântul! În realitate, noi, tot una cu p mântul, un fel de umbre stinse în amurgurile disper rii. Te zba i s fii i... Una, dou , i se încurc i ele! P cat de oasele frânte i de alergatul pe te miri unde!

Asta e! Una e s vrei i alta e s !...”? întreb i eu pe voi, cât vreme bâjbâi în multe, i închei (pentru a mai putea pune capul pe pern ), aproape zilnic, cu expresia românului, de o profunzime rar : „b nene, lucru dracu în casa popii!”.

57

Calendar - Aprilie 1.04.1881 - s-a n scut Octavian Goga (m.1938) 1.04.1900 - s-a n scut Alexandru Al. Philippide (m. 1979) 1.04.1940 - s-a n scut Gheorghe Pitu (m. 1991) 1.04.1942 - s-a n scut Gabriela Adame teanu 1.04.1945 - s-a n scut Theodor Codreanu 3.04.1893 - s-a n scut Damian St noiu (m. 1956) 3.04.1905 - a murit Ion Pop-Reteganul (n. 1853) 3.04.1977 - a murit Florin Mihai Petrescu (n. 1930) 3.04.1996 - a murit Rodica Toth (n. 1927) 3.04.2011 - a murit Petru Cârdu (n. 1952) 4.04.1920 - a murit Dimitrie Teleor (n. 1858) 4.04.1961 - a murit Alice Voinescu (n. 1885) 4.04.1967 - a murit Mariana Dumitrescu (n. 1924) 4.04.1991 - a murit Ion L ncr njan (n. 1928) 4.04.1992 - a murit Vintil Horia (n. 1915) 4.04.1992 - a murit Lucian Valea (n. 1924) 5.04.1926 - s-a n scut V. András János (m. 2006) 5.04.1928 - s-a n scut Mircea S ucan (m. 2003) 5.04.1932 - s-a n scut F nu Neagu (m. 2011) 5.04.1933 - s-a n scut Romulus Vulpescu (m. 2012) 5.04.1946 - a murit Ilarie Voronca (n. 1903) 5.04.1946 - s-a n scut George Arion 6.04.1907 - s-a n scut Bogdan Amaru (m. 1936) 6.04.1930 - s-a n scut Alexandru George (m. 2012) 6.04.1984 - a murit Virgil Carianopol (n. 1908) 6.04. 2002 - a murit Petru Dumitriu (n. 1924) 7.04.1871 - a murit Nicolae Nicoleanu (n. 1835) 7.04.1903 - s-a n scut Grigore Cugler (m. 1972) 7.04.1952 - s-a n scut Nichita Danilov 7.04.1953 - s-a n scut Daniel Corbu 8.04.1908 - s-a n scut Gheorghe Vrabie (m. 1991) 8.04.1911 - s-a n scut Emil Cioran (m. 1995) 8.04.1928 - s-a n scut Alexandru D. Lungu 8.04.1929 - s-a n scut Virgiliu Ene (m. 1997) 8.04. 2011 - a murit Alex. Leo erban (n. 1959) 9.04.1894 - s-a n scut Camil Petrescu (m. 1957) 9.04.1924 - s-a n scut Francisc Munteanu (m. 1993) 9.04.1950 - s-a n scut Cassian Maria Spiridon 9.04. 1961 - a murit Al. Kiri escu (n. 1888) 10.04.1914 - s-a n scut Maria Banu (m. 1999) 10.04.1936 - s-a n scut Horia Gane (m. 2004) 10.04.1951 - s-a n scut Mircea Scarlat (m. 1987) 11.04.1858 - s-a n scut Barbu t. Delavrancea (m. 1918) 11.04.1898 - s-a n scut Mircea tef nescu (m. 1982) 11.04.1942 - s-a n scut Virgil Mazilescu (m. 1984) 11.04.1944 - a murit Ion Minulescu (n. 1881) 11.04.1946 - a murit Dem Theodorescu (n. 1888) 12.04.1940 - s-a n scut Mircea Martin 12.04. 2002 - a murit Platon Pard u (n. 1934) 12.04. 2012 - a murit Gabriel epelea (n. 1916) 13.04.1889 - s-a n scut Ion Trivale (m. 1916) 13.04.1914 - s-a n scut Bogdan Istru (m. 1993) 13.04.1924 - s-a n scut Alexandru Lungu (m. 2008) 13.04.1936 - s-a n scut Nicolae Velea (m. 1987) 13.04.1935 - s-a n scut C. D. Zeletin 13.04.1993 - a murit Francisc Munteanu (n. 1924) 14.04.1924 - s-a n scut George Munteanu (m. 2001) 14.04. 1950 - s-a n scut Daniela Cr snaru 14.04.1954 - s-a n scut Traian Furnea (m. 2003) 14.04.1998 - a murit Francisc P curariu (n. 1920) 14.04.2004 - a murit Al. I. Z inescu (n. 1939) 15.04.1951 - s-a n scut Patrel Berceanu (m. 2006) 15.04.1988 - a murit Modest Morariu (n. 1929) 15.04.1997 - a murit Petru Cre ia (n. 1927) 16.04.1879 - s-a n scut Gala Galaction (m. 1961) 16.04.1896 - s-a n scut Tristan Tzara (m. 1936) 16.04.1916 - a murit Nicolae Gane (n. 1838)

continuare în pag. 58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Utilitarismul @n media „E mai bine s fii un Socrate nefericit, mai degrab decât un imbecil mul umit”.(John Stuart Mill).

M. Popp - Anastasia Rudeanu

Utilitarismul este o teorie moral , o concep ie filozofic , etic , o doctrin care judec faptele în func ie de consecin e, de efectele benefice pe care le genereaz .

Gânditorii utilitari ti consider utilul drept criteriu fundamental al ac iunilor oamenilor, judec faptele în func ie de rezultatele benefice ob inute.

Mass-media poate juca un rol foarte important în înf ptuirea binelui social în condi iile în care abordeaz problemele dup criterii utilitariste, judecat faptele în func ie de utilitatea public .

Numai prin promovarea utilitarismului social se realizeaz optimul dintre binele personal i binele public.

Promovarea utilitarismului la nivel social este considerat ca fiind una dintre cele mai înalte virtu i ale unui om, virtute care se poate realiza numai prin sacrificiul personal, despre care cu greu se mai poate vorbi în societatea noastr de azi, în special din partea politicienilor, a guvernan ilor, a parlamentarilor, a „fraudulo ilor demnitari de lux” i a „ipocri ilor justi iari suprastatalii”, care s-au situat mai presus de lege, care i-au f cut „legi speciale” în baza c rora beneficiaz de numeroase i de exorbitante beneficii (nemeritate), precum, spre exemplu, de pensii speciale lunare de pân la73.890 de lei.

Promotorul „utilitarismului” a fost John Stuart Mill (n. 20 mai 1806 - d. 8 mai 1873), filosof britanic al epocii victoriene, unul dintre cei mai influen i gânditori liberali ai secolului XIX, care a adus contribu ii esen iale la dezvoltarea acestei concep ii.

Cu privire la „utilitarismul personal”, ca principiu al valorilor morale, Mill sa exprimat prin mai multe citate memorabile, precum: „E mai bine s fii nemul umit decât un porc satisf cut, s fii un Socrate nefericit mai degrab decât un imbecil mul umit; iar dac imbecilul sau porcul sunt de alt p rere, e fiindc ei nu cunosc decât o parte a problemei”.

(John Stuart Mill).

Mass-media ar trebui s fie preocupat , efectiv i în mod real, de abordarea i de prezentarea faptelor, preocup rilor, inten iilor persoanelor fizice i juridice în func ie de contribuia pe care o aduc la înf ptuirea binelui social.

La ce folos cei circa 5.000 de a azi i ziari ti care se exprim în limba român , i la ce folos cele aproape 4.000 de ziare i reviste care apar în limba român (cele mai multe online), dac acestora le lipse te preocuparea major pentru înf ptuirea binelui social, pentru a fi de utilitate public ?

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Calendar - Aprilie continuare din pag. 57 16.04.1935 - a murit Panait Istrati (n. 1884) 16.04.1936 - s-a n scut Gheorghe Grigurcu 16.04.1937 - s-a n scut Stelian Gruia (m. 1996) 16.04.1994 - a murit Mihail Crama (n. 1923) 17.04.1895 - s-a n scut Ion Vinea (m. 1964) 17.04.1896 - a murit Traian Demetrescu (n. 1866) 17.04.1916 - s-a n scut Magda Isanos (m. 1944) 17.04.1925 - s-a n scut Simion B rbulescu (m. 2009) 17.04.1935 - s-a n scut George B (m. 2017) 17.04.1945 - a murit Ion Pillat (n. 1891) 17.04.1953 - s-a n scut Paul Balahur 17.04. 1966 - a murit Petre V. Hane (n. 1879) 17.04. 2008 - a murit Paul Miron (n. 1926) 18.04.1894 - s-a n scut Pamfil eicaru (m. 1980) 18.04.1945 - s-a n scut Marius Tupan (m. 2007) 18.04.1949 - s-a n scut tefan Ioanid (m. 2009) 18.04. 2003 - a murit Emil Loteanu (n.1936) 18.04. 2005 - a murit Cornelia Pillat (n.1921) 19.04.1848 - s-a n scut Calistrat Hoga (m. 1917) 19.04.1921 - s-a n scut Adrian Rogoz (m. 1996) 19.04.1940 - s-a n scut Ana-Maria Tupan 19.04.1954 - s-a n scut Radu G. eposu (m. 1999) 20.04.1940 - s-a n scut Gheorghe Lupa cu 20.04.1943 - s-a n scut Dan Horia Mazilu (m. 2008) 20.04.1949 - s-a n scut Mircea Florin andru 20.04.1968 - a murit Adrian Maniu (n. 1891 ) 20.04.1970 - a murit Paul Celan (n. 1920 ) 20.04.1989 - a murit Doru Davidovici (n. 1945 ) 21.04.2008 - a murit Adi Cusin (n. 1941) 21.04.2008 - a murit Monica Lovinescu (n. 1923) 22.04.1850 - s-a n scut Veronica Micle (m. 1889) 22.04.1897 - a murit Ion Ghica (n. 1816) 22.04.1924 - s-a n scut Ion Lucian (m. 2012) 22.04.1937 - s-a n scut Eugen Lumezianu (m. 1990) 22.04.1968 - a murit George Ciprian (n. 1914) 22.04.1986 - a murit Mircea Eliade (n. 1907) 22.04.1996 - a murit Mircea Ciobanu (n. 1940) 23.04.1859 - s-a n scut Laz r S ineanu (m. 1934) 23.04.1894 - s-a n scut Gib I. Mih escu (m. 1935) 23.04.1903 - s-a n scut George Buznea (m. 1976) 23.04.1951 - s-a n scut Paul Dugneanu 23.04.1954 - s-a n scut Octavian Soviany 23.04.1977 - a murit Nagy Istvan (n. 1904) 23.04. 1987 - a murit Sandu Tzigara-Samurca (n. 1903) 24.04.1886 - s-a n scut tefan Bezdechi (m. 1958) 24.04.1911 - s-a n scut Eugen Jebeleanu (m. 1991) 24.04.2008 - a murit Cezar Iv nescu (n. 1941) 24.04.1939 - s-a n scut Mircea M. tef nescu 25.04.1953 - s-a n scut Liviu Antonesei 25.04.1993 - a murit Valentin De liu (n. 1927) 26.04.1922 - s-a n scut tefan Aug. Doina (m. 2002) 26.04.1938 - s-a n scut Dan Claudiu T sescu 26.04.1963 - a murit Vasile Voiculescu (n. 1884) 27.04.1872 - a murit Ion Heliade R dulescu (n. 1802) 27.04.1893 - s-a n scut Endre Karoly (m. 1988) 27.04.1948 - s-a n scut Iolanda Malamen 27.04.1977 - a murit Camil Baltazar (n. 1902) 28.04.1764 - s-a n scut Paul Iorgovici (m. 1808) 28.04. 1996 - a murit Alexandru Jebeleanu (n. 1923) 28.04. 2000 - a murit Ovid S. Crohm lniceanu (n. 1916) 29.04.1936 - s-a n scut Gheorghe Tomozei (m. 1997) 29.04.1975 - a murit Radu Gyr (n. 1905) 29.04.2008 - a murit F nu B ile teanu (n. 1947) 30.04.1933 - a murit Anna de Noailles (n. 1876) 30.04.1946 - s-a n scut Passionaria Stoicescu 30.04.1955 - s-a n scut Radu C lin Cristea 30.04.1958 - s-a n scut Adrian O oiu

Anul XI, nr. 4(116)/2020

/Constela\ii diamantine

59

Ion DR{GNESCU scut la 24 iunie 1915, în com. B neasa, jud. Vla ca (în prezent Giurgiu), mort în 1988. A urmat cursurile Liceului „Sf. Sava” din Bucure ti i ale Facult ii de Drept a Universit ii din Bucure ti. A lucrat ca ziarist [directorul jurnalelor „Gândul liber” (1935) i „Ecoul capitalei” (1940), ambele suprimate de regimul burghez], apoi ca jurist. Împreun cu so ia sa Anca i fiica lor Zorina, au întemeiat cluburile de epigrami ti „Radu D. Rosetti” (1972), la Târgovi te, „Dimitrie Teleor” (1975) i „Marin Preda” (1981), ambele la Alexandria. Publica ii xerografiate: Epigrama justi iei (1978), Epigrama teleorm nean (1979) i ase volume sub genericul Epigrama contemporan în imagini (1988). A fost membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” din Bucure ti.

Unui curios Ce mai fac? Cum s i explic, -n elegi i dumneata...

Din ceva nu fac nimic, Din nimic încerc ceva!

Epigrama În pretinsa îmbulzeal De epigrami ti de fal , Epigrama e-o dovad arta st ... la coad .

Unei prea frumoase arhitecte Prea frumoas domni oar Cercetând ce faci i zici, Nu g sesc mai nici-o cas cut ... f s-o strici!

Camionarii clandestini au scumpit transportul lemnelor Nici nu-ncape vorb , , pe timp de-nghe , Te-nc lze ti la sob i te arzi la... pre !

Pieirea unei sesiz ri Sprinten precum l stunii Sesiz rii i-a stat ceasul!

Crucea i-o f cur unii, eful nostru... parastasul!

DUEL EPIGRAMISTIC I.D. navetist (Alexandria-Tr.M gurele) Ca s ias treaba bun El la Turnu M gurele Rupe-n fiecare lun Patru rânduri de pingele.

Alexandru CLENCIU spuns Ar fi fost cu mai mult bine te fi inut de mine Îns , cum spun snoavele, Nu te in... potcoavele.

Ion DR GNESCU

Toma FLORESCU scut la 7 iulie 1872 în Alexandria, jud. Teleorman, mort în anul 1923 în Turnu M gurele. A urmat cursurile primare i gimnaziale la Alexandria, iar cursurile liceale la Bucure ti. A fost licen iat al Facult ii de Drept a Universit ii din Bucure ti i a profesat avocatura la Turnu M gurele.

Este prezent în peste 15 volume colective de epigram A mai semnat: T. Oma. Apari ii editoriale: Epigrame (1898, în colaborare cu C. Virgiliu = Virgiliu N. Ci man).

Unui lan de grâu Poe i fl mânzi te-au admirat i-n mândre versuri te-au cântat, Iar tu pe to i deopotriv I-ai r spl tit cu o coliv !

Unui poet decep ionist i s-au spulberat iluzii Multe pân în prezent.

Ai r mas din toate numai Cu iluzii de talent.

Unui b rbat de stat nu e orator energic, Cine-ar putea ca s cârteasc ?

Atât de repede vorbe te, n-are timp s mai gândeasc .

Unei doamne În laudele mele, doamn , Atât de sus te-am ridicat, C-ai ame it de în ime i-atunci în bra e mi-ai picat.

Unui c tar poart numai haine negre Zaraful Daniel, nu te miri: el vrea s fie Cu sufletu-i la fel.

Unui epigramist ut ciosule ironic, a cumplit ai în epat, ci de batjocurile tale Nici chiar hârtia n-a sc pat!

Social democra ilor Pe desfrânata burghezie E foarte logic, Domnii mei, C-o def ima i în cele rele i vre i doar bunurile ei!

Unui fost ministru C-un soare-ai fost asemuit Stimate ex-puternic… i-ai vrut s-o dovede ti l sând În urm i întuneric!

Epitaful unui chiristigiu Gândind la rostul omenirii Te-apuc -ndurerate gânduri...

Privi i, din toat cheresteaua I-au mai r mas doar patru scânduri.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Piroane Îmi spune c -s r u i crunt, Nici o n scocire peste!

El m face, c nu sunt, Eu nu-l fac, pentru c este!

Re et ad-hoc Tr nc nind într-una Clara, De cu zori i pân seara, I-am prescris - f a-mi cere Numai cur ... de t cere.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul XI, nr. 4(116)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

MI}U MI}U POPP POPP Cu toate c a r mas nec torit toat via a, a fost dorit i apreciat în cercurile feminine pe care le-a frecventat. Idealurile sale feminine au fost, de altfel, eternizate în numeroasele sale tablouri. A fost un cunoscut bibliofil, fiind de in torul unei biblioteci impresionante, iar casa sa din Bra ov a devenit, pe timpul vie ii sale, un adev rat muzeu, cu exponate create de el însu i. „B rbat frumos, de statur mijlocie, bine f cut, cu barba plin , frumoas i îngrijit , ochi vioi, vecinic zâmbitori, îmbr cat totdeauna distins, Mi u Popp a fost pe vremuri una din figurile cele mai reprezentative al românilor bra oveni.” (Constantin Popp: Din via a lui Mi u Popp. Amintiri, Revista ara Bârsei).

Mi u Popp a instituit ca obicei, luarea prânzului împreun cu prietenii s i în locuin a nepotului s u de frate, Constantin Popp.

Numit , în glum , chermeza Masa calicilor, la ea s-au adunat mul i intelectuali bra oveni. La Masa calicilor s-a organizat pentru prima oar reprezentarea libretului Crai Nou, al c ui text a fost scris de Vasile Alecsandri pe muzic de Ciprian Porumbescu.

Mi u Popp s-a stins din via , pe 6 martie 1892, la Bra ov.

Mi u Popp a fost un pictor român, reprezentant al academismului românesc, care s-a remarcat în domeniul portretisticii i al picturii biserice ti.

Mi u Popp- Autoportret Mihail (Mi u) Popp s-a n scut pe 19 martie 1827, la Bra ov, fiind al optulea copil al familiei. Tat l s u, Ioan Popp Moldovan, era un faimos zugrav de biserici i iconar.

Mi u Popp a folosit culorile i pensula înc din vremea când a înv at la colile din secuime sau la coala greceasc din Bra ov. La vârsta de 15 ani, tat l s u l-a înscris la coala Militar Gr nicereasc din Târgu Secuiesc, dorind ca acesta s urmeze o carier militar .

De i Mi u Popp a terminat cursurile, nu a fost atras de cariera militar , astfel c a revenit la prima sa dragoste „zugraveala”, manifestândui dorin a de a deveni pictor. Astfel c , tat l s u, un om deschis la minte, l-a trimis la Viena, unde acesta a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase. Întors în ar , al turi de prietenul s u Constantin Lecca i de litograful Carol Popp de Szathmary, Mi u Popp a f cut parte din grupul de arti ti ardeleni care au influen at semnificativ pictura româneasc a secolului al XIX-lea.

Prin portretistic , Mi u Popp a l sat documente pre ioase pentru cunoa terea epocii în care a tr it, fiind unul dintre creatorii portretului de tip Biedermeier în pictura româneasc , precum i unul dintre realizatorii portretului istoric de rezonan romantic .

Mi u Popp a devenit faimos dup ce s-a apucat, al turi de al i arti ti cunoscu i ai vremii, s zugr veasc biserici din Bucure ti.

Folosind drept izvoare de inspira ie stampele i gravurile care reproduceau operele celebre ale mae trilor Rena terii sau Barocului, pictorul Popp a urmat spiritul academismului.

Mi u Popp - Apostolul Iacob