Constelatii diamantine, nr. 5 (117) / 2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul XI, Nr. 5 (117) Mai 2020

Semneaz : Costel Avr mescu Mihai Caba Gheorghe Chiril Iulian Chivu Livia Ciuperc Florian Copcea Gelu Drago Doina Dr gu Nicolae Grigorie-L cri a Ioan Hada Constantin Manea Daniel Marian Domni a Neaga Tudor Nedelcea Janet Nic Drago Niculescu Ion N. Oprea George Petrovai Liliana Popa Ion Popescu-Br diceni Silviu D. Popescu Vavila Popovici Andrei Potcoav Victor Ravini Maria Sturdza-Clopotaru Mircea tef nescu Philip Tudora Al. Florin ene

Emil Barbarini - Peisaj alpin

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Ion Popescu-Br diceni, Comunicarea cu st rile superioare, în poezia lui Ion Pillat ...........pp.3-7 Mihai Caba, Nonconformistul poet Adi Cusin ..........................................................................pp.8,9 Al. Florin ene, Mihail Sadoveanu - 58 de ani de ve nicie .................................................pp.10,11 Victor Ravini, Cavalerul Trac i Sf. Gheoeghe ......................................................................pp.12,13 Doina Dr gu , “Limba Român ” - valoare i performan ......................................................p.14 Janet Nic , Eseuri ............................................p.15 Iulian Chivu, Marile religii i orizontul lor escatologic ................................................pp.16-24 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - Giordano Bruno (XII) ............pp.25-27 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa .....................................................................pp.28-30 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (VI) ......................................pp.31,32 Livia Ciuperc , Revenind în satul Morome ilor ......................................................................pp.33,34 Gelu Drago , Eternizarea sufletului ............p.34 Andrei Potcoav , Via a i întoarcerea lui Halle ......................................................................pp.35,36 Ion N. Oprea, Senectutea - vârsta demnit ii ..pp.37 Tudor Nedelcea, Românii balcanici ......pp.38,39 Florian Copcea, Lumea imaginar a unei poeteaisberg ..............................................................p.40 Daniel Marian, Mândr coada erect a realit ii ............................................................p.41 Domni a Neaga, Iubirea - sentiment în tor .......................................................................pp.42,43 Ioan Hada, Poeme ..............................................p.43 Victor Ravini, Putem ti când a fost creat Miori a?......................................................pp.44-49 Costel Avr mescu, Poeme .............................p.50 Galina Martea, Poeme ....................................p.51 Liliana Popa, Poeme .......................................p.52 Silviu D. Popescu, Poeme ...............................p.53 Maria Sturdza-Clopotaru, Reconectarea la cinile str mo ilor ............................pp.54,55 Mircea tef nescu, Platforma Muzicii Române ti .........................................................p.56 Nicolae Grigorie-L cri a, Pâinea ob inut “prin sudoarea fe ei tale” i “pâinea leneviei” ......................................................................pp.57,58 Constantin Manea, Gheorghe Chiril , Constela ii epigramatice ...........................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Emil Barbarini

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Ion POPESCU-BR{DICENI

Comunicarea cu st[rile superioare, @n poezia lui Ion Pillat (Continuare din nr. trecut) Tudor Vianu nu ezit în a-l statua (efectiv) pe Ion Pillat, printre macedonskienii care profesau concep ia sacr a unei poezii ca tain religioas . Intuindu-i dualismul l untric - poezia româneasc acuz mereu naturile opuse (dar complementare) ale lui Eminescu i Alecsandri - reputatul critic literar face trimiteri, atunci când are în aten ie latura simbolist a poetului, la „tehnica transpunerii senza iilor” (în Sear la Miorcani - n.n.) i la stilizarea peisajului de step al Miorcanilor în forma unui peisaj marin, experien ce-1apropie de poema esoteric a lui Saint-John Perse. Saint John Perse optase pentru un ritual al întrep trunderilor, în care ciclurile naturale sunt transformate în rituri, în care natura prime te figur uman , schi ând implicit schi a unei mitologii, în care, „aceast mitologie poetic ... tinde... categoric spre o ontologie”[26] a s rb torii i a paradisiacului totodat . Ca un pontifex maximus, poetul oficia i instaura un supra-timp, un timp legendar, m surat prin str vezimea celui obi nuit, în spa ii de un exotism luxuriant, pe un ton constant encomiastic i sacerdotal, ata at unei perpetue festivit i a actului creator i unei resuscit ri a unei reale mistici active, a ac iunii, a revoltei, a afirm rii. Traducând Anabasis, Ion Pillat sesiseaz în stilul francezului atrac ia pentru acoperirea lucrurilor cu o culoare nemuritoare i elogierea unor adieri de pe alte rmuri, „purtând mai departe semin ele timpului, str lucirea unui veac la culmea sa în cump na cântarelor” i unui p mânt de „p uni aprinzându-se la paiele iernei trecute”, i a unui cer care „din buretele verde al unui singur copac î i trage fiin a sinilie”. Descoperitorii de prilejuri de a pomi aiurea, în c utarea unor raiuri terestre, se vor bucura, în c toriile lor ini iatice, de „roiurile t cerii la stupii de lumini”, de „omul cu oim, omul cu flaut, omul cu albine”, de „acel care î i g se te pl cerea în sunetul propriului s u glas, acel care î i afl rostul privind îndelung o piatr verde; acel care arde pentru bunul s u plac un foc de coji de copac pe acoperiul s u; acel care- i întinde pe p mânt un pat de foi mirositoare, care se culc , pe el i odihne te”[27].

Un topos cu acela i gen de accente eline, ni1d ruie te Jurnalul unui Ion Pillat, din august 1942, ajuns la vârsta monologului interior: Vecin tatea vie ii animalice, marea ei sinceritate, frumuse ea unei zile senine i îmbel uIon Pillat gate de var , calitatea spi-

ritual a luminii la acea or a serii, priveli tea drag a Miorcanilor, cu casele satului r sle ite prin verdea a copacilor i în zare cu p durile i holdele... toate aceste realit i primordiale, le sim eam în suflet, cum ascul i fermecat din nou i mereu uimit, de câte ori revii pe plaj , cântecul m rii... fericirea din suflet îmi era grav i pu in melancolic , precum erau liniile vaste ale priveli tei unduiate cu cerul ei luminos i înalt, cu carele sale înc rcate cu snopi în calmul acelei zile pornite spre toamn . Priveli tea e de o simplitate i de o adâncime egal ... îmi apare tot mai tainic de în elesuri... Nu în eleg cum a putut s se întrupeze Sfântul Duh în Om, când ar fi putut s o fac în tulpina unui stejar, în frunzi ul unui plop, în r muri ul unei lcii... Noble e f seam n a spiritului elin aici ca pretutindeni: Zeul coborând în ape i în frunze, stejarii din Dodona i palmierul de la Delos. Dar i Evanghelia: “P mânt ai fost, în p mânt te vei întoarce”. Mi carea lin a acestui p mânt moldovenesc; lent unduire a acestei priveli ti prenatale, prin veacuri, spre con tiin a mea de azi, înceat transfor-mare a bog iilor spa iale în armoniile timpului tr it, trecere în spi-ritual a bulg rului de rân . Dar prin harul luminii, c ci lumina e sufletul ascuns al priveli tilor p mântene i ea le d acel obraz, de-odat divin, pe care-l primesc unii oameni când lumina lor interioar , n lind în ochi, îi orbe te sfin indu-i. i într-adev r sub lumina de miere a amurgului, sub razele sale piezi e, umbrele ni se alungeau, parc ar fi voit... s ne lase ca vase deschise luminii. i nu numai umbrele noastre, ci ale viet ilor toate, în acest ceas al des vâr irii depline.”

Cercet torul atent înregistreaz cu u urin informa ia c , revenind la Miorcani, Ion Pillat se reîntoarce la centrul unui eu ce aici î i reg se te elementul natal. P sind timpul mecanic pentru cel sufletesc, poetul reg se te o vreme adev rat - vreme care poate e ti tu însu i, îmbog it zi de zi, rodit an de an cu nucii frumo i ce- i str juie parcul, însemnând pe r bojul nemincinos al scoar ei comoara unui trai r spândit în aer i adunat la r cini... secretul acestui peisaj, al c rui farmec melancolic îl resimt cu o nou putere de fiecare dat : e aspectul s u marin. Am mai spus-o de mult în poezia: Seara la Miorcani. Frecven a culorii albe („satul alb”, „dig de crid ”, „p ri albe”, „praf alb”, „pârtie de var”, „scoica nop ii”, „limpezimea ideal ”) în Sear la Miorcani are ca scop s confere vie ii diurne i lumii manifestate o valoare ideal , asimptotic . Albul ac ioneaz asupra sufletului precum lini tea absolut . Aceast lini te nu e totuna cu moartea, ea abund de posibilit i vii. În riturile de ini iere - apud Mircea Eliade - albul este culoarea primei faze, aceea a luptei împotriva mor ii.

Albul este i culoarea purit ii virginale, a castit ii edenice a primei perechi (Adam i Eva), a st rii de laten , este imagine a nediferen ierii originare, „care este alb , precum oul cosmic al orficilor.” Dar este dup producerea schimb rii în decodificarea simbolisticii sale - i

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

culoarea luminii diurne, solare, pozitive i masculine, un atribut nu al postulantului sau al candidatului care merge spre moarte, ci al celui care se ridic , rena te, izbânde te într-o încercare. „Albul, culoare a ini ierii, devine, în accep ia sa diurn , o culoare a revela iei, a st rii de gra ie, a transfigur rii care uluie te... este culoarea teofaniei din care o r va înconjura capul tuturor acelora care l-au cunoscut pe Dumnezeu. Ea va avea forma unei aureole de lumin ... Acest alb triumfal nu poate ap rea decât pe un pisc.” i prin el „se afirm împ ia Dumnezeului cre tin pe p mânt”[28], paradisul - r splat a celor credincio i.

Cum s-ar putea s fi dep it, pe alocuri, mesajul poeziei, s reliem, în ajutor, i contribu ia celorlalte culori la sugerarea unui adev rat rai p mântesc, la Miorcani: „pieptul verde”, „albastrul dep rt rii”, „înalte ierbi”, „alge verzi”, „câmpia î i ascunde oceanul”, „cu lumina ei verzuie”, dar, în subsidiar, i a unui „ rm închipuit”, cu o „lini te des vâr it ”, a unui „ rm divin”, spre care „clopotul de sear sun de plecare” a sufletului spre acest rm dumnezeiesc. Acest albastru sacralizat - azurul - este spa iul Câmpiilor Elizee i reprezint credin a în lumea de dincolo. L ca ul nemuririi din tradi ia evreiasc mai este numit i cetatea albastr . Iar verdele presupune nemurirea. Sfin ii, în ederea lor paradisiac din lumea de dincolo, sunt îmbr ca i de asemenea în verde. Benefic, verdele dobânde te deci i o valoare mitic , aceea a p unilor verzi, ale raiurilor înverzite ale iubirilor din copil rie.

Pictorii din evul mediu zugr veau în verde crucea, instrument al regener rii omenirii asigurat de jertfa lui Hristos. Cel lalt spa iu edenic, Florica, mult mai fecund (Pe Arge în sus, 1923) nu mai e de step , ca Miorcanii, ci de dealuri, vii i livezi. Ceea ce înseamn c prin structura senzitiv poetul prime te mai puternic mo tenirea mamei. Scufundarea în trecut, în amintirea unei copil rii fericite, trebuie interpretat ca întoarcere spre Mum ca înspre o oaz , un liman de pace, r coritor i întrem tor, ca o terapeutic bazat pe regressus ad uterum sau pe substituirea mumei cu mediul natural, câmpul, ara, iazul, echivalând cu trupul mamei, cu raiul, cu sânul matern. Amintirea unei copil rii fericite, unit cu pietatea pentru umbrele bunicilor care au str juit-o, au f cut din Pe Arge în sus o capodoper similar , pe spirala evoluiei, Pastelurilor lui Vasile Alecsandri. Aceea i armonie, i la unul, i la altul, cu o deopotriv îndep rtare de marile crize i zguduiri suflete ti, „acela i fel al imagina iei cu predominarea vizualit ii.”[29] La Vasile Alecsandri, figura imaginarului mai des configurat este aceea a extazului („sufletul cu voluptate în estaz adânc plute te”). „Extazul corespunde în cer” („ i se pare c s-aude prin a raiului cântare/ Pe-ale îngerilor harpe lunecând m rg ritare”), pare s clarifice Eugen Simion aspectul esen ial al poeziei inspirate de peisajele Mirce tilor - dar se în elege f dificultate c extazul nu asociaz nici aici cosmicul, metafizicul. Voluptatea r mâne ata at de bunurile raiului p mântesc. Ele între in buna dispozi ie a sufletului, întineresc spiritul, stimuleaz reveria. O reverie, trebuie s spunem, molatic , dezmierd toare. O reverie a m surii i a firescului.[30] Limbajul ei, ar fi, în consecin , oapta, expresia ei - nuan a, idealul ei - solidaritatea. esul ar fi i el tot un spa iu securizant, prin „dulcea lini tire”, din care, îns , mult mai m rginit i mai sigur , este lunca. Dintr-o asemenea ar imaginar , dintr-un asemenea col de rai, „codrii de verdea ”, v ile înverzite, recile izvoare opotitoare, plaiurile îngere ti, luncile armonioase, o serafie general st pâne te ara mitic . Obiectele apar sacralizate, materialitatea lor se evapor , limbajul peisajului este de adora ie mistic . Nu pot fi negate în pastelurile pillatiene limitarea în spa iu, efortul de na ionalizare, identificarea specificit ii locurilor. Îns dac Alecsandri, miniaturist pre ios, cizelase bibelouri descriptive, dac George Co buc idilizase tablourile zugr vite în momente succesive, Pillat înveste te peisajul ca motiv de exprimare a unui sentiment personal. Alecsandri are gra ie descriptiv , Co buc

Anul XI, nr. 5(117)/2020

e mai dinamic prin introducerea omului în cadrul naturii - sintetizeaz Pompiliu Constantinescu, la 12 septembrie 1925, - Pillat are vigoarea accentului liric interiorizând aspectele exterioare.[31] Ion Pillat este un hora ian - insist acela i critic literar - dep nând intui ia timpului ireparabil cu regretul dup copil rie i adolescen , apoi cu presentimentul mor ii, fatal finalitate a curgerii vremii, cu ireversibila ei lege, provocând, totu i o senin , o temperat melancolie.

In universul pastelului elegiac pillatian, cu un orizont fizic i moral autohton revelator, lucrurile, natura, locul natal, familia i amintirile fuzioneaz .

De altfel, Benedetto Croce admite moralitatea ca „totdeauna prezent în poezie deoarece exist în univers” i, speculând feluritele „Kalokagatii” („corela ii etico-estetice în art i în realizarea-desine”[32], care unific frumosul i binele), descoper în adâncul orirei frumuse i un suflu de bun tate sau afirm c frumuse ea este „simbolul moralit ii” (Kant).[33] Contempla ia dep te pitorescul printr-o stare sufleteasc normal , clasic , în care triste ea nu ia forma disper rii i în care o lumin mediteranean d umbrelor înse i o transparen evident . Reprezentativ pentru aceast etap este poema Aci sosi pe vremuri în care paleta toposului paradisiac se îmbote cu senza ia timpului care trece. Religiozitatea ortodox a poetului moare în poezie, poetic fiind „tocmai ceea ce dep te dogma, devo iunea, cultul”, precum la Dante, de pild , unde „nu este vorba de religie propriu-zis , ci de suflet omenesc.[34] Mitului paradisului pierdut i nostalgizat i îndelung râvnit, i se adaug tonuri noi, ce in de con tiin a liricii modeme. Ion Pillat se sustrage, cu inteligen artistic , doctrinei lui Nichifor Crainic, conform c reia doar Francis Jammes i Paul Claudel ar face cinste literaturii i artei franceze, prin s toasa rena tere cre tin i na ional . Aceea i doctrin atac necru tor (dar fals), decadentismul neop gân al lui Alexandru Macedonski (din Talassa), al lui Ion Minulescu (cu Citera, Lesbosul i Corintul, nume de sonorit i languroase), al lui Duiliu Zamfirescu (cu Imnurile p gâne), vin în care c zuse i Ion Pillat, în Vis ri p gâne sau Eternit i de-o clip i va rec dea, în Limpezimi (1928) i Caietul verde (1932). C ci, dac alt dat , Ion Pillat re inea din antichitatea greceasc tezaurul credin elor mitologice, spre sfâr itul carierei, Helada îi apare în chipul ei v zut, cu durul contur al insulelor desprinzându-se în limpedele azur. Alt dat . Grecia lui Pillat era sau aceea preclasic a înso irilor centauriene dintre om i animal, sau aceea alexandrin a decaden ei, a hermafroditului mistuinduse de lungimea îmbr rii în el a b rbatului cu femeia, sau a cultului Venerei în paradisul languros al Cytherei, ulterior, viziunea lui elenic atinge regiunea de mijloc a veacurilor clasice cu simplitatea, sura i armonia lor. Alt dat , Grecia era prilejul unor varia ii pe teme plastice, mai la urm , Grecia a devenit obiectul rev rs rii lirice a poetului, a odei sale închinate frumuse ii acelei lumi, tinere ii ei ve nice, dorului nemistuit c tre t râmurile ei.”[35] În paradisul lui Nichifor Crainic esen a unirii mistice, în care culmineaz via a religioas , e pur spiritual i const din descoperirea luminii dumnezeie ti, de orbitoare str lucire i frumuse e, de infinit m re ie i afectivitate în sufletul contemplativului. Eviden a supranatural a acestei lumini e atât de imperioas i de categoric , încât misticul, care o experimenteaz într-o stare de fericire paradisiac , tie imediat c nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însu i care se descoper .[36] Arta i muzica ar fi cele capabile s distrug voin a oarb a individua iei (r ul existen ei la Arthur Schopenhauer), sublimul ar fi cel învestit cu for a de a nimici voin a individual i de a ridica subiectul contemplativ la cunoa terea pur a ideilor eterne. Astfel sublimul (extazul) mistic ar fi superior sublimului (extazului) artistic. Tr irea religioas ar fi i ea net superioar celei artistice. Contempla ia mistic ar fi la rându-i cu mult deasupra celei

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

estetice, fiindc - Henri Delacroix a emis aceast fraz distinctiv lumea religiei e aceea a realit ii absolute, lumea artei e aceea a aparen elor frumoase. Sublimul mistic ar fi - reproducem tot din Crainic - expresia cea mai pur i mai înalt a iubirii lui Dumnezeu pentru om i a iubirii omului pentru Dumnezeu. In raport cu sublimul mistic, pur, real i supranatural, sublimul estetic ar fi variat, eterogen i... foarte impur din punct de vedere teologic.

Tr irea sublimului artistic (intrinsec poeticii pillatiene - n.n.) ar aduce în suflet numai o impresie de l rgire, de eliberare, de dezm rginire i oarecum de supranaturalizare. în mistic îns sentimentul de supranaturalizare n-ar mai fi o aparen ca în estetic , ci o realitate vital , care face din contemplativ un sfânt. Prin intui ia spiritual , eul profund al misticului ar lua contact cu Dumnezeu i s-ar supranaturaliza, s-ar îndumnezei. Prin intui ia sensibil , acela i eu profund ar lua contact cu realul creat (ca în cazul lui Pillat), cu universalitatea lucrurilor, i tr irea acestei universalit i se concretizeaz în acel sentiment de dezm rginire i de infinit, pe care îl recunoa te estetica în experien a sublimului. Un asemenea sentiment este el înalt i luminos, dar vag i f alt certitudine decât aceea a bucuriei estetice.

Ba mai mult, Nichifor Crainic îl acuz pe Berdiaev de a fi comis eroarea de a fi pus semnul egal între experien a creatoare a genialit ii i experien a ascetic a sfin eniei, avansând, în schimb, opozi ia între arta ca simulacru al eternit ii i sfin enia ca realism transcendent, care începe în vremelnicie i se continu , des vâr indu-se, în eternitate. Din aceast perspectiv , stilul sacru, triumfal, stilul victoriei cosmosului transfigurat prin Iisus Hristos ar fi cel bizantin, al c rei centru spiritual este dogma ortodox . Centrul de gravitate al artei bizantine ar trebui c utat - afirm acela i adept al „omului des vâr it, modelat teandric” - totdeauna dincolo de aceast lume, în viziunea mistic a Ierusalimului ceresc. Asceza ar fi modelarea spiritual a pturii, mistica - perspectiva nemuririi ce se deschide acestei f pturi mântuite. Domeniul stilului bizantin n-ar fi natura (precum în poezia lui Ion Pillat), ci f ptura triumf toare, care tr ie te dincolo de moarte, fiind, prin excelen , stilul transfigur rii i al nemuririi.

Mult mai echilibrat, Ion Pillat se înf eaz hermeneuticii i poeticii literare, ca un „poet de structur modern laic , «tradi ionalist» doar prin materialul de inspira ie i oarecum prin prozodie, „iar ortodoxist” doar prin adoptarea, de circumstan , a unei anumite maniere stilistice.[37] Tablourile edenice din Eternit i de o clip

Emil Barbarini - Pia a de

5

sunt elaborate la rece, sunt feerice, produse de laborator, cele din Gr dina între ziduri sunt livre ti, muzicale i picturale. În Pe Arge în sus, poetul se reg se te pe sine, în priveli tile arge ene. „Florica e Olimpul lui Ion Pillat” - observ Dumitru Micu. Un spa iu privilegiat, asemenea satului mitic blagian i cet ii Isarlîk a lui Ion Barbu, un spa iu - putem zice - al dezalien rii, unde integrat rânduielilor statornice, str mo ti, î i este restituit sie i. „Mo ia aurit (fundalul icoanelor bizantine e aurit: r sfrângerea luminii cere ti, dar, apud Silesius, transformarea plumbului în aur înseamn transformarea omului de tre Dumnezeu în Dumnezeu) - n.n. - de-amurg i de amintire” devine o „m stire vie”, înl untrul c reia poetul tr ie te în absolut. Repetarea prin veacuri a unor situa ii fundamentale, în decor schimbat, e modul particip rii umane la eternitate, o dedublare prin care eternul i vremelnicul se confrunt tulbur tor. În Aci sosi pe vremuri, acelea i sunt clipele de extaz, în care începe iluzia nemuririi, acela i, poate, i „tumul vechi din sat”, cu clopotul lui sunând „de nunt sau de moarte”. În atmosfera de patriarhalitate, e o melancolie dulce i o împ care înfiorat ; abandonul deplin st rii de copil rie se amplific într-o întoarcere la origini, la tiparele eterne ale existen ei consumate lâng p mânt, într-o coborâre goethean la „mume”. „C mara de fructe” este pentru copil „raiul oprit”: Deschid cu team u a c rii de-alt dat / Cu cheia ruginie a raiului oprit,/ Trezind în taina mare a poamelor, smerit,/ Mireasma, i r coarea, i umbra lor uitat ( mara de fructe)[38]. Lumea Floric i este (re)constituit în planul fic iunii: Pe când din zarea serii ca namile, cu rost! r sar, r nind amurgul ceresc cu cornul frunii,! Pe rând: alba tri, vine i, de aur verde - mun ii./ P zind de-acolo basmul copilului ce am fost. (Spre Izvorâ ii)[39]. Acest rai pillatian nu se separ prea mult de „raiul din slovele scripturii”, cu men iunea , de fapt, cel adormit pentru totdeauna s-a „cununat cu moartea ca-n basmul Miori ei” ca s fie „zumzet de albine i-mpr tiat parfum! în via îmb tat de înflorirea vi ei...” (Mormântul) Ca-n-livezile miraculoase de pe malurile Tigrului i Eufratului (ale Edenului, a adar), fructele, omniprezente, spânzur grele în crengi i cad. De fapt, nimburi de paradis încercuiesc fiecare priveli te contemplat cu ochii copil riei, priveli ti care surprinse în vibra ia luminii i a ezate întro persepectiv care le distan eaz oarecum de privitor, fixându-le într-un plan parc de irealitate[40], par ele însele peisaje convenabile create de amintire. Înzestrate cu o suveran stare de calm, cu o lini te nep mânteasc , datorit efectelor de lumin de o stranie metafizic , acestea par s descindin Rene de Chateaubriand. (Pentru celebrul autor al lucr rii Memoires d'Outre-Tombe, zilele acelea frumoase au pierit, oamenii le-au p strat o amintire tulbure în pove tile despre vârsta de aur, unde afl m domnia astrelor amestecat cu cea a turmelor. Acela i filozof i eseist este convins c omul are nevoie de miraculos, de un viitor, de n dejdi, pentru c se simte alc tuit pentru nemurire. De altfel forma cre tin a catharsisului trebuie s -i îng duie credinciosului s întrevad un chip al mântuirii i s -i ofere fiorul ve nic conchide Marina Vazaca într-o prefa la cea mai recent edi ie din Geniul cre tinismului[41].

Pictor de peisaje diafanizate, sc lflori

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

date într-o lumin de vis, Ion Pillat este, deopotriv , un artist al sugestiei auditive, cum o vie participare la producerea impresiei de eden o au senza iile olfactive, poetul posedând darul rarisim de a transmite mirosurile, care adaug simbolismului s u înc o dimensiune diferen iate are: Tot mai miroase via a t mâios i coarn ,/ Mustos a piersici coapte i crud a foi de nuc (În vie); i mirosind a floare de tei, a l mâi / A cantalup, a liss de chitr , a erbet, (Casa din deal). În „Capela”, t râmului mor ii, poetul îi opune z voiul inundat de soare, fream tul de lumin i zumzetul divin al câmpului i p durii pline de viet i: De ce te-au dus, bunico, într-o chilie rece / i te-au l sat cu to ii sub lespezi de cavou?/ Când lunca e un cântec i dealul un ecou,/ crescând mereu pe vreme ce prim vara trece, // când gâza cea mai mic din soare ia un strop! i când lumina calc prin aurite ganguri,/ În crângul plin de cintezi, de mierle i de granguri.../ Te-a teapt iasomia i-albastrul heliotrop... Dac în Pe Arge în sus, avem sugestia delicat a unui paradis terestru, localizat pe malul Arge ului, în Biserica de alt dat (1923-1926) „raiul e o cas din Muscel” c tre care omul are acces prin „livezi de stele”, în care cas „alb cu ferestre mici”, „îngerii sînt rândunici” i „sufletele stau în cuibul lor/ ca pui gola i sub stra in de nor”. Priveli tea e într-ader de Eden - exclam D. Micu - i, înc o dat , textul pillatian sus ine afirma ia criticului: Jos sub poarta raiului! Pe sub Piatra Craiului/ Unde-ncep mu celele/ Apele i stelele / Vezi, albind, ca pe chilim,/ Târg pe nume Vifleim/ (...) i cum fiul s-a n scut,/ Ieslea-n rai s-a pref cut,/ i s vezi/ i s nu crezi:/ Fânu-n soare/ Era floare,/ Alstrele/ Erau stele/ i-n senin/ Luna - un crin. (Na terea Domnului).

Sursele culegerii Biserica de alt dat sunt, totu i, mai degrab folclorice decât religioase, concep ia fiind mai degrab realist decât mistic . Paradisurile i Edenurile sunt tablouri de un „ortodoxism” elaborat la rece, de un ortodoxism de atelier, tablourile fiind desenate cu o deta are parnasian . Ion Pillat apare ca un artizan pentru care Evanghelia i folclorul, dogma i erezia au aceea i valoare.[43] În Limpezimi (1928) - mai ales în ciclul Calendarul viei - leitmotivul este un otium hora ian, o stare de beatitudine c reia nu-i st în cale nimic, pietatea cre tin , de ajuns de conven ional , din Biserica de alt dat , cedând locul unei volupt i de p gân. O poezie a senza iilor rafinate, în special vizuale, olfactive i gustative, se produce într-un material deloc nou, reprelucrat cu o art de giuvaergiu.

Totul e limpezime, imaginile par sculptate într-un bloc de lumin .

Gama de culori nu este prea variat , mereu verde, alb, albastru, argint, aur, toate aferente unui rai, de regul , p mântesc, dar în jurul luminii ele se combin fantastic, dobândind reflexe nea teptate. Dac în poezii precum „M or”, „Cire ar”, „Cuptor”, „Brum rel”, poetul e pleinarist, în alt ciclu Limpezimi (Suleimanie, Eyub, Fântâna cu platani, Lumina Lunii, Noapte pe rm), peisajele de basm i de vis sunt prinse într-o atmosfer de vraj (Amurg în Delt , S lcii, Pluta, lu arii). În Caietul verde, în Umbra timpului, Florica i Miorcanii mai sunt sistematic explorate, îns marea descoperire a lui Ion Pillat e rmul clasic”. În climatul elin poetul se va sim i ca într-o patrie moral proprie. Acest climat poetul i-l face al s u propriu construindu- i o vil în Dobrogea, Balcicul - citim în «M rturisiri» - mi-a fost ca o Helacl tr it la mine acas . Raiul dobrogean e astfel neoclasic. Sub cerul însorit al Helladei, poetul dispare ca ins, devine ochiul absolut, vr jit de splendoarea artei eterne. Crea ia se obiectiveaz (în Pe Arge în sus se subiectivase), dar cumva tot pe terenul simbolismului, îns într-o ipostaz supraindividual . El nu mai e o sensibilitate prin care priveli tile iau o nou existen , - avea s semnaleze D. Micu - ci un suflet abstract, extaziat, oglind pur , ce restituie vestigiilor helene frumuse ea lor originar . Vibra ia a sc zut, dar percepem în plus armonia versului, transparen a imaginii,

Anul XI, nr. 5(117)/2020

puritatea întregului poetic. rm pierdut (1937) restituie un univers storesc, adus din timpuri mitice. înf ptuirile în cuvânt (poemele) sunt construc ii de o armonie atic , de o „senin fericire pu in îngândurat ”, poetul ador „înalta simetrie” a stihului modelat în „tipare de azur”, arta senin a c rei „alb lege” scânteie „în soarele Minervei”. Pe alocuri, câte o metafor („p unii lunii”) schi eaz splendide feerii lunare (Lun pe mare). Caietul verde poate fi perceput ca un fel de Divan oriental-occidental, c ci cu o lini te olimpian poetul se abandoneaz tuturor volupt ilor delicate, celor de art în special.

Convertindu-se într-un om de bibliotec , cititor nes tul, Ion Pillat - i aici d m curs unei indica ii manolesciene - are nostalgia Bibliopolisului - o fic iune mitic fireasc la un bibliocrat (ghid în Bibliopolis fiindu-ne Dan Pavel[44]), c ci hrana spiritual a acestuia „o constituie ile”[45], dar i singura realizare ca libertate a bibliodulului (sclavul ii i cititorul ei). În ipotetica cetate a Bibliopolisului, Ion Pillat ar putea fi integrat f ezit ri în patru caste, în aceea a bibliocra ilor (care scriau c ile esen iale), în aceea a bibliothe ilor (care scriau ile pragmatice), în aceea a bibliofililor (care colec ionau c ile pentru marii scriitori i creatori, bibliofilia, fiind o condi ie sine quanon) i, în fine, în aceea a bibliografilor (care constituiau acea parte profesionalizat a scriitorimii care exercita aceast meserie): În fa a mea, la mas , b iatul meu cite te/ Cu fruntea încre it pu in de încordarea/ ce-l face s urmeze povestea. Raza l mpii/ u ure îl atinge pe p r b lai i geana/ lui lung d o umbr . E fiul meu. Deasuprai/ M v d copil, de-o vârst , în cadrul de-alt dat ./ Citesc i eu la lamp . Mi-e fruntea încre it / pu in de încordarea povestei începute./ Am p r b lai. Am gene prea lungi, umbrind privirea.[46] - A doua elegie, Caietul verde (1927-1936); Adun p mânt i plante i oameni într-o carte! înalt în sim ire, bogat -n zugr viri! Din vechile otr vuri f cut-am izb viri,! Din turbure via , armonioase arte. - Scutul Minervei (1933), IV.[47] Biblioteca infinit e un motiv, pasiunea lecturii altul, biblioteca i lectura sunt instrumente de lucru (vezi „Postfa a” lui Cornel Ungureanu la „Ion Pillat - Poezii”, Ed. Minerva, Buc., 1975, colec ia Arcade, pag. 267) nu ale poetului, ci ale celui care caut un drum al confesiunii. Vladimir Streinu se apleac cu prec dere supra operei pillatiene de dup Caietul verde i apreciaz la aceasta lec ia de claritate, art formal i senin care odihne te spiritul, armonia heladic i frumuse ea permanent a poeticit ii din texte precum rm sudic ori De-ar fi s fie raiul... Astfel, raiul pillatian, de-o fi s fie, „s fie un z voi /cu s lciile-n muguri i ierburile moi”, ori „un lan de grâu,/în vântul dimine ii s mi te ca un râu” sau „un deal cu vii,/ cu prune cum e bruma i mere ar mii” i chiar „un câmp de nea, /s scânteie z pada aprins stea cu stea.” În acest rai cre tin au s pasc „miei priori - tot îngeri albi”; apa o s cânte pe sub ramuri ca un roi de albine ce caut mierea în flori, deasupra lui or s zboare „un stol de p ri albe” .a.m.d. Raportarea la paradisul eminescian din Cezara, „f îndoial , cea mai des vâr it viziune paradisiac din literatura româneasc ” (apud Mircea Eliade [48]), este obligatorie. George C linescu a subliniat în repetate rânduri sensul i valoarea edenic a insulei descoperite de Euthanasius, viziunea eminescian neîndep rtându-se prea mult de tradi ia iudeocre tin a Raiului. Dar într-o „insul ” din rm pierdut (1927-1941), paradisul este unul iar i palpabil, de tradi ie mediteraneean , ce-i drept extras din puternica efigie vergilian din Bucolica i Georgica: Amurgul l sase pe ape lungi plete de aur i umbr ! când îi z rir m slinii i mun ii alba tri pe cer!...! În zborul ei luntrea cu pânz legase ca pesc ru ul! o arip alb de pacea cle tarului ne rmurit/ .../ Pasc nelini ti nemaivisate pe rmul z rilor clare! din care vinete piscuri brumate de visuri r sar[49] (Insula). Cu îndrept ire, Nicolae Manolescu conchide, succint, c la Ion Pillat intui iile experien ei sunt complicate prin cultur , natura este asimilat unor elemente de

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

cristaliz m noi în ine o formul a paradisiacului pillatian. Acesta cultur . Nu ne place adic natura ca atare - cit m în continuare din leag , prin urmare, mioriticul de orfic, poeticul românesc de cel elin, acela i critic -, ci ceea ce spiritul nostru proiecteaz în ea. O bucurie sub semnul integr rii „poeticului sub formele sale tradi ional-autonatural se preface astfel într-un sentiment estetic[50]. Florica nu-i htone în spa iul-matrice al unei mitic-clasice Elade”[57]. un peisaj natural, ci un loc mitic dintr-o geografie spiritual imaginar .

Ultimele c i scot i mai mult la iveal „clasicismul” poetului, unul de atitudine, dar i de motive idilice (Prinos: Din jgheabul nalt NOTE: al ipotului pân ! Pe stânca învelit cu mu chi verde! Legându- i arcul apa s geteaz ! Lumin prin penumbrele p durii.! Al turea 26. tefan Augustin Doina , Atlas de sunete fundamentale, Editura Dacia, altarul.! Piatra veche! Din s tura tears mai p streaz ! Doar Cluj-Napoca, 1988, pg.422 27. Victoria Ana T an, op.cit., pg. 233-234 pesc ru ul tân r care duce! Pe bra e mielul alb cu lân crea ,! Doar 28. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic ionar de simboluri, vol.I (A-D), fata ml dioas care sufl ! În dou fluiere prelungi. i fata / Ce poart p.78 în mers lin un co cu poame/ Lung v lul le mai flutur pe olduri...) 29. Tudor Vianu, Scriitori români din secolul XX, Ed. Minerva, Buc., 1986, Ca s punem cumva punct eseului de fa , din seria de paradisuri p.45 hermeneutizate de Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului, în cazul 30. Eugen Simion, op.cit., pg. 230 lui Ion Pillat, valabile par s fie urm toarele idei: fericirea pozitiv , 31. Pompiliu Constantinescu, Poe i români moderni, Ed. Minerva, Buc., 1974, p.43 fericirea pierdut dar care se poate cuceri din nou; setea universal a sufletului omenesc dup alt ordine de via ; aspira ia c tre o sta- 32. Petru Comarnescu, op.cit., pg.3 re viitoare transcendent i ve nic ; dorul de patria cereasc a spiritu- 33. Benedetto Croce, Poezia, Ed. Univers, Bucure ti, 1972 34. Idem, Ibidem, pg.232 lui nemuritor; reprezentarea începutului lumii ca pe o strâns vecin - 35. Tudor Vianu, op.cit., pg. 51-52 tate între cer i p mânt, prin care via a terestr împrumut i oglinde te 36. Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, Ed. Moldova, Ia i, 1994, p. 210 ceva din ve nica desf tare a ordinii cere ti, iar divinitatea se amestec 37. D. Micu, Gândirea i gândirismul, Ed, Minerva, Buc., 1975, pg. 456 printre oameni, rev rsând asupra lor ca un polei de nemurire; vârsta 38. Ion Pillat, Poezii (I), Editura pentru Literatur , 1967, pg. 120 39. Idem, Ibidem, pg. 110 de aur (aureea aetas) de la începutul lumii închipuit ca o prim var de o frumuse e etern ; o întrep trundere între paradisul p mântesc 40. Idem, Ibidem, pg. 104 i cel ceresc; aspira ia frumuse ii artistice spre acel climat superior, 41. D. Micu, op.cit., pg.470 din ale c rui gr dini edenice s-a f râmi at cândva; evocarea propriei 42. René de Chateaubriand, Geniul cre tinismului, Anastasia, 1998, p.16, 67, 231 copil rii cu nostalgia unui rai pierdut, copil ria ap rând ca o tainic 43. D. Micu, op.cit., pg 481 supravie uire a paradisului terestru în fiin a omeneasc i totodat 44. Dan Pavel, Bibliopolis, Ed. Cartea Româneasc , 1990. ca o indica ie a posibilit ii de a-l recuceri în duh[51]. Zona spiritual 45. Idem, Ibidem, pg. 47 a iubirii universale, forma de perfec iune l untric a inimii; imaginea 46. Ion Pillat, Opere (1927-1944), 3, Ed. Eminescu, Bucure ti, 1976, p. 43 sublim a des vâr irii posibile; iubirea arcadian , spontan , nedelibe- 47. Idem, Ibidem, pg. 93 rat , identic cu îns i existen a. Putem invoca, pro domo, i pertinen- 48. Mircea Eliade, Drumul spre Centru, Ed. Univers, Buc., 1991, p. 152 tele afirma ii ale lui Comei Ungureanu[52] care identific drept 49. Ion Pillat, op.cit., pg.63 constante ale discursului liric pillatian: ctitorirea unui spa iu poetic 50. Nicolae Manolescu, Poezia român modern de la G. Bacovia la Emil (pe dealurile toamnei) simbolizând preaplinul roadei dar i fragilitatea Botta, Allfa/ Paideia, Bucure ti, 1996, pg. XXXVII vârstelor; întemeierea locului de pomenire, loc al unei geografii de- 51. Nichifor Crainic, op.cit., pg.255 52. Ion Pillat, Poezii, Ed. Minerva, Buc., 1975, Colec ia Arcade, Postfa de stinate nemuririi,-recuperarea miraculoasei copil rii, inocen a vârstei Cornel Ungureanu, pg.275-291 înviind o lume a inocen ei; pledoaria pentru purificare ca o acceptare, 53. erban Cioculescu, Aspecte literare contemporane, Ed. Minerva, Buc., protectoare, a semnelor locului (Inscrip ie pentru nucul din vie) 1972 lipsa misticismului religios, suplinit de apofonie (o serie de alitera ii 54. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române - Vol .IV, Ed. Porto-Franco, simboliste), de miracolul elin, de vârsta clasic româneasc , de ecou- Gala i, 1997, pg. 227 rile apollinicului i ale chtonicului hora ian (Caietul verde, Elegiile); 55. Ov. S.Crohm lniceanu, Literatura române între cele dou r zboaie a se vedea i însemn rile lui erban Cioculescu la rm pierdut[53] mondiale, vol. II, Ed. Minerva, Buc., 1974, pg. 109 ori sec iunea Ion Pillat de Ion Rotaru[54] sau capitolul „Poezia 56. Nicolae Balot , Arte poetice ale secolului XX, Ed. Minerva, Bucure ti, 1976, p. 97 chtonic ” semnat de Ov.S.Chrohm lniceanu[55]. Într-un text antologic, Nicolae Balot [56], intersectânduse cu poetica pillatian în momentele ei decisive, va defini profilul pillatian ca pe unul alc tuit prin conjugarea armoniei luminoase, ionice, cu extazul transcendental tracic, a adar prin reunirea apollinicului cu dionisiacul. Dar pân la aceast arhitextualizare, Nicolae Balot interceptase exuberan a vital contopit cu moartea; întoarcerea tuturor împ timi ilor ordinei din istoria culturii europene ( i Ion Pillat a fost unul dintre ei), ca spre o epoc a armoniilor edenice, spre Elada, spre antichitate; admirarea echilibrului î a armoniei virginale; reg sirea în chiar sufletului omenesc a nemuritoarelor sale temelii; conceperea poeziei ca pe o art , ca pe o efuziune liric , o exclamare, ca pe o durat pur bergsonian , în care cuvintele î i reiau libertatea i minunea primei lor întrebuin ri, adamice, în Eden, i reînva sunetul apelor i al frunzelor pururea nou; tendin a liricului de a deveni un limbaj în sine. F a ne teme de mirajul supralicit rii, Emil Barbarini - Pia lâng bis. Sf Charles 57. Idem, Ibidem, p. 124

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Mihai CABA

Nonconformistul poet Adi Cusin Despre poetul Adi Cusin, denumit de critica literar actual drept: unul dintre cei mai importan i poe i români ai ultimilor patru decenii, numit deseori i „noul Labi ”, se cunosc ast zi prea pu ine informa ii, iar despre poetica sa, considerat la vremea respectiv nonconformist nu doar în cercurile literare frecventate, cu atât mai pu ine.

Vorba lui Ion Lazu, unul dintre apropia ii lui Adi Cusin, coleg de genera ie i apoi biograf al vie ii poetului: „nu m mai mir, pe tineri nui intereseaz nicicum genera ia noastr .” Înclin s -i dau dreptate, rt indu-i „starea de lehamite” a unei tinerimi debusolate pe care o percep deseori în diferitele ipostaze cu care m confrunt. Poate de aceea g sesc cu cale scrierea acestui articol despre talentatul i „nonconformistul” Adi Cusin, neuitatul meu coleg de genera ie „negruzzist ”, pe numele lui de elev Adolf Aristotel Cusin, venit, în 1957, prin transfer în clasa a IX-a, de la Câmpulung Moldovenesc la Liceul Internat „Costache Negruzzi” de la Ia i, „un adev rat model pentru studiile secundare, înfiin at la 3 octombrie 1895, la ini iativa i str dania lui Spiru Haret; impozanta cl dire a Liceului Internat fiind una dintre cele mai mari i mai frumoase din Ia i, ce se înal pe um rul dealului Copou, în mijlocul gr dinilor care o împrejmuiesc din toate p ile”, a a dup cum s-a i consemnat în presa vremii.

Noul venit a fost primit de c tre viitorii colegi cu un oarece semn de întrebare stârnit de cele dou prenume „preten ioase” ale sale, dar i de înf area figurii sale „rebele, cu p rul blond vâlvoi, cu ochi sfredelitori i cu mijirea unui început de must cioar r zvr tit în V întors”. Foarte curând, potrivit regulamentului intern, „p rul” i-a zut victim sigur ma inii de tuns „zero”, iar dup primele iscodiri „ce i cum?” satisf cute, cele dou apelative ale sale au primit unanimul „botez” colegial de... „Adi”.

Astfel, dest inuindu-se, nou , colegilor, s-a putut afla c s-a n scut la 26 ianuarie 1941, în lag rul de refugia i români de la Gleiwitz din Germania (acum Polonia), acolo unde proasp ta familie româneasc a efului de gar de la Cern i, Ioan i Aurelia Cusin, ajunsese spre a fi repatriat , dup ce ru ii, în iunie 1940, au ocupat Basarabia. Tot acolo s-a n scut i sora sa mai mic , Liliana. Dup repatriere, prin natura func iei tat lui, pân în 1954 familia a locuit în Cern i, iar apoi a tot cutreierat România, de la Turnu-Severin, la Slatina, Craiova, Pojorâta, Buhu i, Adjud, CâmpulungMoldovenesc i, în final, la Ia i. N scut la vreme de r zboi în Germania, s-a „ales” cu cele dou prenume.

Ca elev „extern” foarte curând Adi Cusin s-a Adi Cusin

integrat cum nu se poate mai bine în colectivul clasei, în formarea „elitist ” a liceului, remarcându-se prin nenum ratele i vr jitele sale „produc ii poetice” afi ate la Gazeta literar de pe coridor, coordonat cu aplomb de exigentul „prof de român ”, Ion Manolache. Dac ar fi s m rezum numai la „debutul” s u fulminant în „Gazeta” cu pricina, unde s-a impus, de departe, ca fiind cel mai prolific i talentat „stihuitor” dintre cei ce se încumetau s i „publice” propriile crea ii literare (scrise de mân !), între care, Adrian Turcule (viitorul universitar filolog), Radu Macovei (reputatul ziarist de mai târziu), Nicolae Ionel (devenit consacrat poet) i subsemnatul (care-am ales calea ingineriei), a putea s afirm f ov ire c lui Adi Cusin i se prevestea de pe atunci, prin lirismul poezioarelor, o nou apari ie „stelar ” în „Constela ia Poeziei române ti”, ceea ce aceasta a devenit cu timpul, o CERTITUDINE! Dar, dintre to i, chiar de la venirea lui la Ia i, în 1957, Adi Cusin ia ascendentul „debutului” în revista Ia ul literar, care-i public poemul „Foc”, pe care autorul îl consider biografic debutul absolut în via a literar . Cum s-ar putea spune: la sfâr itul lui ´56, s-a „frânt” tragic Poezia lui N. Labi , iar în ´57 a „r rit” Poezia lui Adi Cusin! În clasa a X-a s-a produs scindarea programului liceeal în dou sec ii op ionale: uman i real . Adi i ceilal i colegi „gazetari” au ales „umana”, unde „profa de român ” era preten ioasa Lucia Adela Pop, presupusa eroin a romanului „Adela” al lui Garabet Ibr ileanu, iar eu, chiar dac am ales „reala”, am r mas fidel Gazetei literare, în care mai strecuram arareori câte o „poezioar ”. M întreb i acum dac „arhiva” Liceului mai p streaz pe undeva acele nevinovate „talismane de gând” ale novicilor de atunci, între care primau, ca num r i izbutire, manuscrisele lui Adi Cuzin?!

Dup absolvirea prestigiosului liceu „negruzzist”, începând din 1962, Adi Cusin urmeaz cursurile Facult ii de Filologie (sec ia românofrancez ) a Universit ii ie ene, luându- i licen a în 1967. În vremea studen iei, el la „Litere” i eu la „Electro”, drumurile noastre s-au intersectat deseori; punctul de convergen fiind Cenaclul literar de la noua Cas a Studen ilor, acolo unde Adi Cusin se afla în „elementul” u liric, fiind apreciat, deopotriv , de c tre Cezar Iv nescu, Mihai Ursachi, Dan Lauren iu, Emil Brumaru, redutabilii litera i de nu prea târziu.

Acolo îmi pl cea s -l ascult declamându- i versurile sale incisive i nonconformiste ce- i mergeau direct la inim . Având o bogat presta ie inspiratoare, î i publica frecvent poeziile în reviste de inut , precum Luceaf rul, Amfiteatru, Convorbiri literare, Cronica, Ateneu .a.

Apreciindu-l deosebit ca poet, în 1966, student fiind, revista Luceaf rul îi acord Premiul pentru poezie, consfin indu-i consacrarea sa literar .

Mi-a f cut pl cere s -l felicit, iar el s -mi d ruiasc copii ale poeziilor sale, pe care apoi le recitam cu ardoare pe la diverse manifest ri culturale.

Debutul s u editorial n-a întârziat s se produc i, astfel, în 1968, fiind secretar literar la Teatrul de copii i tineret din Ia i, Editura Tineretului îi public primul volum de versuri intitulat: „A fi”, prin care s-a f cut cunoscut publicului larg. A urmat la pu in timp, în 1970, cel

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de al 2-lea volum de poeme „Umbra pun ilor”, editat la Bucure ti de Cartea româneasc , cel care, pe lâng „valurile” iscate de poematica lui aparte - „Sufletul meu ia vitez / Spre cea mai curat / Lumin . / Mi se umplu de nemurire / pl mânii. / Dar vai! / În nop i înstelate se vede / cum cad / Ca un pietroi împins / cu piciorul / Din rai / Peste buza fântânii.” - i-a atras i „mareea” aprecierilor litera ilor vremii: tefan Augustin Doina , Mircea Iorgulescu, Alex. C linescu, Liviu Leonte, Mihai Dr gan, Al. Piru. La fel ca în liceu, Adi Cusin î i tr ia „boema” ie ean în plin triumf. Nu pentru mult vreme, îns , deoarece Bucure tiul, luându-l deja „în vizor”, în 1972, reu te s -l „acapareaze”, oferindu-i postul de inspector la Direc ia Teatrelor. Chiar i în aceast postur el r mâne acela i poet „rebel i nonconformist”.

Aici, dup o cuprindere într-o „Antologie neterminat a poe ilor români”, ap rut la Bruxelles i la Atena, preg te te i scoate, în 1974, un nou volum de versuri, „Starea a treia”, la Editura ie ean „Junimea”, considerat „un adev rat eveniment literar”, bucurânduse de o unanim i distinct apreciere în toat presa literar .

Toate acestea i cele ce-au urmat plec rii inopinate a lui Adi Cusin în Capital , le-am aflat ocazional. Practic, s-a rupt „puntea” leg turii colegiale dintre noi. P cat, c pe atunci nu se inventase înc ... telefonul mobil! Dar „ve tile” circulau, totu i, prin Ia i. A a am aflat despre „e uarea” c toriei cu fosta sa coleg de facultate, Cornelia Covrig, i despre nedezmin ita lui „boem ” din ara de Sus (1975-76), ca secretar literar muzical la Ansamblul „C. Porumbescu”, stihuind definitoriu: „Pe o strad din Suceava mirosea a mere coapte / Cu frunzi ul de pe creanga sfin ilor m risipeam / Se z reau printre brizbrizuri pretirile de noapte, / Fericirea unei doamne se aprinse dup geam...”

Descoperindu-i câteva poezii „neconformiste” în revista „Flara”, am aflat c , în 1977, ca r spuns chem rii lui Adrian P unescu, revine la Bucure ti, ca redactor principal. Dup c toria cu Ana Botin , în 1978, se na te Ioana Maria (Oana) Cusin, singura lui fiic , ce avea s -i urmeze forma ia filologic a ilustrului ei tat . În plin „fanfaronad ” a „epocii de lumin ”, poetul î i p streaz „coloana vertebral ” dreapt i, fire „nonconformist ”, scrie poezia în acrostih: Casa Scânteii, un adev rat pamflet despre situa ia culturii române ti (Aspru mai scade lumina din zi...), care a alertat pe to i politrucii epocii. Drept urmare fireasc demisioneaz de la Flac ra i devine comentator publicist la Redac ia Publica iilor pentru Str in tate. Acolo, cunoscând-o pe Fr gu a Cheva - traduc toare -, în 1984, se c tore te pentru a treia oar .

Dup un deceniu întunecat în care poetul scrie, dar nu public , „momentul de r scruce” al României de dup ´89 avea s -i surprind sensibilitatea: „Pe un scutec mic adoarme ara / Iar eu o înso esc plângând / Din somn se na te prim vara / Ca steaua dintr-un om de rând.” În acest context, în 1994, Adi Cusin, la 53 de ani, public la Ed. Semne, volumul poematic ara somnului”, despre care criticul-prefa ator Valentin F. Mih escu nota: „un volum ce configureaz imaginea distinct a unei sensibilit i excep ionale.” Ca un corolar al liricii sale „nonconformiste”, Adi Cusin include în volum poezia intitulat „Ieirea”, pe care poetul o considera „o încheiere a operei sale”, dup cum singur s-a i confesat: „Am s dit un pom / Am r spândit în lume prunci / Mi-am coborât p rin ii-n / Mormânt / Am respectat nou din cele / Zece Porunci. / Am o cas , un gard / i-o lumin târzie. / Nu mai e nimic de f cut. / Nu m pune-n situa ia / de-a scrie.”

Nemaig sindu- i parc rostul: „ce mai caut i eu acum cu poezia?”, Adi Cusin î i afl alinare sufleteasc de îndat ce restabile te leg turile cu ora ul adolescen ei i tinere ii sale, Ia i, r spunzând chem rii surorii sale Liliana, c torit Neculau. Dup cum aveam s aflu mai târziu de la so ia sa, doamna Fr gu a Cusin: „Fiecare nou vizit la Ia i a însemnat pentru Adi revederea locurilor dragi i reluarea unor leg turi mai vechi cu mediul cultural.” De neîn eles, nu i revederea vechilor colegi

9

„negruzzi ti”...(?!) Totu i, semnul providen ial al revederii dragului coleg Adi mi s-a ar tat abia la sfâr itul lui 2007, la Bojdeuca din ic u, unde se comemora cel de al 118-lea an al mor ii lui Ion Creang , atunci când, în deschiderea manifest rii, moderatorul a semnalat prezen a poetului Adi Cusin (!). Surpriz mare, puternic emo ie ... „negruzzist ”! fie, oare, adev rat? Dar, stupefiat, când s-a ridicat s salute auditoriul, dup chip nu i-am putut recunoa te vechile tr turi ale colegului licean.

Nu mai era Adi... cel cu figur rebel i p rul vâlvoi... de odinioar ! I se întrez rea pe fa a-i blând o oarece suferin pe care greu i-o masca printr-un zâmbet stins. Mental am realizat c trecuser 35 de ani (!) de la ultima noastr revedere. La sfâr it, fa în fa , cople i amândoi de vechile amintiri, ne-am reg sit pe o aceea i „lungime de und ... negruzzist ”. Îns , asaltat fiind de mai vechi prieteni de condei, n-am reu it s schimb m prea multe fraze colegiale, în schimb i-am smuls promisiunea unei a teptate prezen e la viitoarea revedere colegial anual de la „Negruzzi”, pe care, din nefericire, nu a mai fost posibil... i-o in .

La începutul lui 2008, boala nemilos , ce-l asalta de mai mul i ani i pe care poetul îndârjit p rea s o fi dep it, a recidivat puternic, „silindu-l, pe patul de suferin ”, s i selecteze scrierile i reflec iile sale poetice din ultima perioad , pe care s le cuprind într-un volum, cu titlu premoni ial: „La spartul târgului”.

Sim indu- i sfâr itul aproape i aflând de dorin a lui Sabin Bala a pictorul vestitelor fresce i al „Galaxiei iubirii” de la Universitate, aceea de a fi înmormântat la Ia i, Adi Cusin i-a dorit i el... „s fie dus tot acolo”, cum a dest inuit so ia sa. În diminea a zilei de 21 aprilie, la ora 8, în vârst de 67 de ani, poetul Adi Cusin „s-a culcat într-o pagin alb ” i a trecut în Ve nicie. I s-a respectat „ultima dorin ” i în semn de mare cinstire trupul s u neînsufle it este depus la Muzeul „Mihai Eminescu” din apropierea Teiului Sfânt din parcul Copou, „locul de unde se z resc sfin ii”, cum obi nuia el s spun . La catafalcul s u s-au perindat numeroase personalit i culturale, prieteni, cunoscu i i iubitori de poezie. A fost înhumat în Cimitirul „Eternitatea”, un veritabil Panteon românesc, în cavoul familiei din apropierea Monumentului Eroilor. În aprilie 2009, la un an de nemurire, Daniel Corbu, apreciatul scriitor, publicist i editor ie ean, admirator i prieten al poetului, inându- i promisiunea ce i-o f cuse la ultima sa vizit la Ia i, scoate la „Princeps Edit”, sub titlul „Umbra pun ilor”, o edi ie critic cuprinzând integrala operei poetice a lui Adi Cusin. Dar nici colegii „negruzzi ti” nu s-au sat mai prejos i, în 2013, sub coordonarea inimosului ziarist Radu Macovei, colegul i prietenul s u de „uman ”, scot, spre lauda lor, volumul memorial al Promo iei ´60, al c rui titlu „Lumin târzie” a împrumutat definitoriu „o crâmpeie de stih cusian”. mas cu str lucire în istoria literar româneasc i intrat de-a pururi în neuitarea colegial ( i nu numai), „nonconformistul” poet Adi Cusin, aflat de 12 ani în Împ ia Cerurilor, nu va putea r spunde „Prezent!” la aniversarea de 125 de ani ai liceului (acum Colegiul Na ional „C. Negruzzi” Ia i), dar tiu c -i vom primi de acolo, de Sus, pe o arip de vers, Lumina lui diamantin i inconfundabil .

Emil Barbarini - Pia a de pe te

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Al. Florin |ENE

Mihail Sadoveanu 58 de ani de ve]nicie În Pa cani, jude ul Ia i, la 5 noiembrie 1880, s-a n scut Mihail Sadoveanu, dup mam având numele Mihail Ursachi. A fost un romancier, nuvelist, ziarist, eseist, poet, traduc tor, activist, func ionar public, politician român, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române din primii 50 de ani ai secolului dou zeci (secol sângeros cu dou r zboaie mondiale). Iar pentru ara noastr acest secol a adus regimul criminal-comunist, impus de ru i, care, timp de 50 de ani, ne-a exploatat luându-ne toate drepturile omului.

Tat l s u, Alexandru Sadoveanu, a fost avocat de profesie, iar mama, Profira Ursachi, ranc din satul r ze moldovenesc Verseni. rin ii s i nu erau c tori i i au avut împreun patru copii: Mihail, Dimitrie, Alexandru i Vasile. Paternitatea primilor doi a fost confirmat de tat abia în anul 1891.

Intre anii 1892-1897 a urmat coala primar la Pa cani, unde l-a avut ca înv tor pe Mihai Busuioc, cel pe care l-a transpus în povestirea „Domnul Trandafir”. A continuat gimnaziul „Alecu Donici” din F lticeni. Impreun cu un coleg, în timpul gimnaziului, a încercat, succes, elaborarea unei monografii a lui tefan cel Mare. Au abandonat lucrarea din lips de bibliografie.

In 1897 î i semneaz debutul cu pseudonimul Mihai din Pa cani, la vârsta de 16 ani, în revista bucure tean „Dracu” cu schi a „Domnioara M din F lticeni”.

Intre 1897-1900 i-a continuat preg tirea la Liceul Na ional din Ia i i apoi, dup absolvirea liceului, urmeaz Facultatea de Drept a Universit ii din Bucure ti, îns cursurile au fost întrerupte la sfâr itul aceluia i an, întorcându-se la F lticeni. Talentul i iubirea de literatur îl imping s colaboreze la foaia „Via a nou ” al turi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi .a., semnând cu numele s u, dar i cu pseudonimul M.S. Cobuz.

Din dorin a de afirmare, în 1904, Sadoveanu se stabile te la Bucure ti, se c tore te, din dragoste, i va avea unsprezece copii.

Mihail Sadoveanu

„So ia lui Sadoveanu era femeie destoinic i aprig . Lui Sadoveanu i se mai aprindeau c lcâiele dup doamnele vremii. Una dintre ele, Natalia Negru, prieten de familie care se credea poet , sub pretextul aducerii maestrului la corectat nil e versuri, î i înde ise vizitele în casa din Copou. Calitatea versurilor l sa de dorit, dar vizitele doamnei continuau, determinându-i so iei o reac ie nea teptat , odat , dup plecarea vizitatoarei. A a micu cum era ea, i-ar fi tras un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: «Auzi, eu n-am cas de stricat!

Mojicule!». El n-a reac ionat în nici un fel, poate i pentru c ap ruse feti a lor Profiri a, viitoarea scriitoare Profira Sadoveanu, care, firesc, a întrebat: «Ce-ai p it la nas, t ticu ule?». R spunsul a fost tot amuzant: «M-am p lit la b rbierit, Prostiri o», scrie Mihai tirbu în revista „Luceaf rul”.

Dup moartea Ecaterinei, Natalia Negru pl nuia s se c toresc cu Mihail Sadoveanu, îns el n-a vrut s p teze memoria mamei copiilor lui. S-a îndr gostit îns iremediabil de o femeie cu 40 de ani mai tân decât el, Valeria Mitru. Îi era secretar pe vremea când Sadoveanu era director al ziarului „Adev rul”. S-au c torit în 1941, iar Valeria i-a r mas al turi marelui scriitor pân în ultimele zile de via , când a decedat la 19 octombrie 1961. Sadoveanu a fost legat de o iubire f margini de Valeria. I-a dedicat chiar i un volum de poezii intitulat „DAIM” „Domni ei alese a inimii mele”, ce a fost publicat abia în 1980, la împlinirea a 100 de ani de la na terea marelui scriitor.

In 1910 este numit director al Teatrului Na ional din Ia i. Public volumele „Povestiri de sear ” (la Editura Minerva), „Genoveva de Brabant”, bro ura „Cum putem sc pa de nevoi i cum putem dobândi mânt” .a. Colaboreaz la revista „S torul”, dar se va sim i mai apropiat spiritual de revista de la Ia i, „Via a Româneasc ”.

Editeaz , în 1919, împreun cu George Topîrceanu, la Ia i, revista „Insemn ri literare”. In decembrie, revista î i anun a încetarea apari iei. „Via a româneasc ” î i porne te iar munca pentru cultur i literatur original . In editura revistei ie ene public volumul de nuvele „Umbre” i bro ura „In amintirea lui Creang ”, iar la Editura Luceaf rul, volumul „Priveghiuri”.

In 1921, Mihail Sadoveanu devine membru al Academiei Romane.

In 1926 reprezint Societatea Scriitorilor Români, împreun cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

In 1928, apare povestirea „Hanul Ancu ei”, apar inând perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum cu 9 povestiri, o îmbinare ideal a genului epic i liric.

Incepând cu 1947, scrisul s u accept ideologia noului regim comunist, probabil, pentru a- i proteja opera i averea, publicând opere afiliate curentului sovietic, al realismului socialist, celebre fiind romanul „Mitrea Cocor” sau cartea de reportaje din URSS, „Lumina vine de la R rit”. Nu a fost sincer ca Panait Istrati care, dup vizita în URSS, s-a convins de regimul criminal, abandonând doctrina acestui regim. Ca recompens pentru aceast orientare, devine pre edinte al Prezidiului Marii Adun ri Na ionale, func ie politic maxim

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 5(117)/2020

ocupat de un scriitor român în timpul regimului communist-criminal i se bucur de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. Pe când a fost pre edintele MAN a condamnat la moarte un ran, a c rei so ie venise s -i cear gra ierea. Acest ran nu a dorit s se înscrie în CAP. In 1949, este ales pre edinte al Uniunii Scriitorilor. Apar operele „P una Mic ” (1948), capodopera „Nicoar Potcoav ” (1952), „Aventur în lunca Dun rii”, în anul 1954.

In 1955, scriitorului i se confer titlul de Erou al Muncii Socialiste. ase ani mai târziu, în anul mor ii (1961), i se acord Premiul Lenin pentru Pace. Tot în 1961 sufer un infarct care îi afecteaz vorbirea i vederea.

La 19 octombrie, 1961, scriitorul Mihail Sadoveanu s-a stins din via , în localitatea Vân tori-Neam , judetul Neam , la vârsta de 80 de ani. Este inmormantat la 21 octombrie în cimitirul Bellu din Bucure ti, al turi de Mihai Eminescu. În cercet rile pe care le-am f cut prin multe cimitire din ar am observant c foarte mul i oameni au decedat în jurul zilei de na tere. i la Sadoveanu s-a întâmplat acest fenomen.

Opera lui Sadoveanu s-a încadrat în mai multe curente literare: torism, realism, naturalism, fantastic, realism socialist, în care a tratat mai multe subiecte: roman istoric, roman de aventuri, roman biografic, roman politic, nuvel psihologic , fic iune poli ist , memorii, literatur de c torie, roman despre natur , roman fantastic, reportaj, biografie, schi , literatur pentru copii, genul liric. De asemenea opera sa a fost influen at de scriitori precum Honoré de Balzac, Ion Luca Caragiale, Miron Costin, Mihai Eminescu, Gustave Flaubert, Nicolae Gane, Nikolai Gogol, Wilhelm von Kotzebue, Ion Neculce, Anton Pann, N. D. Popescu-Popnedea, Émile Zola, Barbu S. Delavrancea, dar, la rândul s u, a influen at scriitori precum Jean Bart, Nicolae N. Beldiceanu, Al. Lascarov-Moldovanu, Dan Lungu, Dumitru D. P tr canu, Cezar Petrescu, Damian St noiu.

Sadoveanu, mort acas sau într-un vagon de tren?

Mihail Sadoveanu a murit în diminea a zilei de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat dou zile mai târziu în Cimitirul Bellu. Potrivit surselor oficiale, scriitorul a murit în urma unui infarct, acesta având unele probleme cardiace mai vechi, îns exist i alte versiuni cu privire la sfâr itul lui Sadoveanu. Astfel, acesta ar fi murit într-un

11

vagon de tren, i nu în locuin a sa. Una dintre variante arat c ar fi fost asasinat de un mason care l-ar fi lovit în cap cu un obiect dur.

Despre scriitor se vorbea c ar fi fost liderul francmasonilor din România, pe care i-ar fi tr dat în favoarea regimului comunist. Scriitorul a fost chiar Mare Maestru al Masoneriei Române.

O alt versiune care circul cu privire la moartea scriitorului se refer la decesul lui dup ce ar fi ingerat o substan miserioas , decesul având loc tot într-un vagon de tren. Se spune c aceast substan ar fi fost un afrodiziac pentru Sadoveanu, care, în ciuda vârstei, avea un apetit sexual crescut.

Dup moartea so ului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit în apropierea M stirii V ratec, unde a organizat un cerc literar informal i un grup ortodox de rug ciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe Dumitrescu-Bu ulenga i poeta tefana Velisar Teodoreanu, dedicându- i via a ap rii comunit ii de c lug ri e. Ea a mai tr it timp de 30 de ani dup moartea so ului ei. In acela i an are loc debutul editorial cu patru volume deodat : „Povestiri”, „Dureri în bu ite”, „Crâ ma lui Mo Precu”, „ oimii”, fapt pentru care Nicolae Iorga nume te aceast perioad „anul Sadoveanu”. Public aproape 100 de volume, printre care: „Floare ofilit ”, „Apa mor ilor”, „Neamul oim re tilor”, „ ara de dincolo de negur ”, „Hanu-Ancu ei”, „Împ ia apelor”, „Zodia Cancerului sau Vremea Duc i-Vod ”, „Baltagul”, „Creanga de aur”, „Locul unde nu s-a intamplat nimic”, „Fra ii Jderi”, „Nada Florilor”. Mihail Sadoveanu a fost numit de c tre Geo Bogza „Ceahl ul literaturii române”, iar de c tre George C linescu, „ tefan cel Mare al literaturii române” datorit operei monumentale a c rei re ie const în densitatea epic i grandoarea compozi ional . tefana Velisar Teodoreanu, care a tr it între anii 1897-1995, pe adev ratul ei nume Marie tefana (Lily) Teodoreanu, reprezint efectiv unul din cele mai stranii destine ale literaturii române a secolului trecut. În primul rând, fire te, prin durata cu totul excep ional a unei vie i acoperind un secol de istorie. ( i ce fel de secol!...) În al doilea rând - prin structura particular a psihologiei sale, o extraordinar reu it sintez între spiritul m surii i armoniei latine, mo tenit de la mama sa de origine francez , i spiritul moldovenesc al nostalgiei, vis rii i duio iei, rezultat al anilor de formare la umbra celebrit ii so ului ei Ionel Teodoreanu i în preajma celorlal i apropia i ai lui Ibr ileanu i ai Vie ii Române ti.

M. Sadoveanu - la vân toare

M. Sadoveanu al turi de eful statului, Gh. Gheorghiu-Dej, i al i demnitari - 1955

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Victor RAVINI (Fran\a)

Cavalerul Trac ]i Sf. Gheorghe Pe tat l meu l-a chemat Gheorghe. În sat i se zicea Ghi al lu' Ioni al Ti ii. Dup clasa a patra, a plecat la ora s înve e carte i sa între inut singur din munca sa. A a f ceau mul i b ie i de la ar pe vremea aceea. A absolvit Universitatea din Bucure ti cu diplom magna cum laude i a devenit profesor de limba latin i greac veche. L-au luat pe front. În încercuirea de la Odessa, pe 23 aprilie 1944, a primit în piept un proiectil rusesc ce a explodat în corpul lui i i-a ie it f cându-i o gaur mare în spate. Mie mi s-a explicat c el a fost un înger trimis pe p mânt i c Dumnezeu l-a chemat înapoi la ceruri, chiar de ziua numelui lui. Am crescut cu fotografia tat lui meu i cu iconi a Sf. Gheorghe deasupra patului. Adormeam cu ochii în ochii lui i m trezeam privindu-l în ochi. tiam, a a cum mi s-a spus, tata m vede i m protejeaz de acolo de unde e acum, numai s fiu cuminte ca un înger, s m nânc tot, s nu m mai urc prin copaci sau pe cas i s îmi fac lec iile. Îns eu nu am vrut s fiu un înger i p esc ca el. Nu am f cut nimic din ce mi s-a spus s fac, nici acai nici la coal , nu mi-am f cut niciodat nicio lec ie i le-am scos peri albi profesorilor mei. Dup facultate, nu am vrut s fac aceea i coal militar pe care o f cuse tata înainte de a fi trimis pe front i am tras armata în piept. Am ob inut livret militar de inapt medical, nerevizuibil i cu scoatere din eviden a armatei. Dar, când intraser ru ii în Praga i se auzea c vor intra i în România, ob inusem bre-

vetul de pilot pe aparate de zbor f motor i m-am oferit ca voluntar îmi ap r patria, cu riscul vie ii. Mama nu m-a împiedicat, ba înc mi-a spus s le pl tesc ru ilor scump glon ul cu care l-au ucis pe tata. Am luat în buzunarul de la piept iconi a cu Sf. Gheorghe i m-am prezentat la aerodrom. Acestea fiind zise, trec la subiect.

Peste 200 de imagini în piatr ale a a-numitului Cavaler Trac au fost g site pe teritoriul României, cam peste tot prin ar , chiar i în Transilvania. Icoana Sf. Gheorghe, cu simbolul ei pe care îl în elege orice cre tin, de pe orice meridian, reproduceaidoma imaginea Cavalerului Trac, care simboliza acela i lucru ca i F t-Frumos din basmele din folclorul românesc: eroul (simbol al binelui) care ucide balaurul (simbolul r ului). Icoana cre tin , Cavalerul Trac i basmele române ti, ne asigur c binele învinge r ul întotdeauna. Chiar i dup lupte grele, cu r sturn ri de situa ii, cum tim din basmele copil riei noastre, pân la urm binele învinge r ul. Cunoa te i vreo filozofie mai optimist i mai frumoas , din vreo alt cultur de pe glob? E filozofia bazat pe experien a multimilenar a str mo ilor no tri, arhivat oral în folclorul românesc. Basmele din folclorul românesc sunt subestimate, dispre uite ca pove ti pentru adormit copiii, când de fapt consemneaz o mitologie mai veche decât mitologia greco-roman , decât cea indian , cea sumerian , cea egiptean sau decât Biblia i, în mod cert,este o mitologie eminamente optimist . Basmele noastre pot fi cea mai veche mitologie p strat i înc nestudiat cu metode adecvate.

Cre tinii din întreg Imperiul Roman au preluat Cavalerul trac i s rb torirea lui la 23 aprilie.A a se s rb torea de c tre popula iile sedentare, ce practicau agricultura i cre terea animalelor, la o lun dup echinoc iul de prim var , când muncile agrare erau în toi. Se tie c biserica cre tin a preluat din pre-cre tinism principalele s rb tori religioase i chiar cultul icoanelor, precum i multe alte elemente de cult, ce nu î i au originea sau justificarea în Noul Testament.Tot ce era bun i umanist din religia pre-cre tin ii nu contrazicea înv tura cre tin a fost p strat i a fost sfin it. Preo ii nu aveau niciun interes s combat credin ele pre-cre tine, în m sura în care erau omenoase i apropiate de sufletul oamenilor, ci le-au acceptat i acordat în cre tinism o calitate superioar . Biserica ortodox român nu a f cut inchizi ie i nu a ars oameni pe rug, cum a f cut Biserica catolic . Catolicii i protestan ii au ars femei pe rug, sub

Emil Barbarini - Vânz toare de flori

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pretextul c erau vr jitoare, când de fapt ele p strau cuno tin e de medicin folcloric i un bogat folclor literar, sau nu cedaser insisten elor unor preo i celibatari, obseda i sexuali i pedofili. Preo ii ortodoc i români nu au recurs la crime. Ei erau lega i de interesele ranilor dintre care se ridicaser i beneficiau de sfaturile în elepte ale so iilor lor, prin care ei se legau i mai strâns de interesele ranilor.

Din ordinul împ tesei Teodora a II-a, mama împ ratului bizantin Mihail al III-lea Be ivul (842-867, însc unat la vârsta de 2 ani, ucis la 27 de ani) au fost masacra i în anul 843 în Anatolia mii de cre tini, care se înc ânau s pronun e Periclytos, în loc de Paracletos (= Mântuitorul, the Helper, the Comforter, the Counselor, le Consolateur, el Consolador, der Tröster, your Advocate, Someone else, lo Spirito Santo, Hjälparen, den Helige Andens nedstigning). Biserica Ortodox Român nu a avut nevoie s foloseasc violen a pentru a înt ri credin a. rb toarea i simbolul icoanei Sf. Gheorghe sunt printre cele mai vechi elemente sau idei din spa iul Carpato-Balcanic ce s-au spândit în întreaga lume i care au contribuit la cl direa civiliza iei actuale. Biserica ortodox cât i cea catolic spun c Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost un soldat roman de origine greac din Cappadocia (în Turcia de azi) i ofi er în garda împ ratului Diocle ian, care a fost condamnat la moarte în anul 303, pentru c nu a renun at la credin a cre tin . Via a personajului din calendarul bisericesc este un mit i, ca orice mit, e un adev r de tain , un mister, adic apar ine a numitei teologia mistic . Orice mit este indiscutabil, inatacabil, deoarece are un sens simbolic, alegoric, m re , mai presus de adev rul istoric. Via a personajului istoric Gheorghe din Cappadocia este cu totul altceva i nu impieteaz cu nimic asupra personajului mitologic din calendarul bisericesc pe care îl s rb torim la 23 aprilie, nici asupra icoanei Sf. Gheorghe, nici asupra Cavalerului Trac i nici asupra personajului mitologic F t-Frumos.

Pentru a aprecia i mai mult sensul curat i sublim al frumoasei noastre s rb tori de Sf. Gheorghe i a nu confunda mitologia cu istoria, a a cum unii sunt ispiti i s fac , rezum aici ce spune savantul englez Edward Gibbon (1737-1794) despre personajul istoric Gheorghe din Cappadocia. Gibbon se bazeaz pe scrierile a trei istorici latini incontestabili: Sf. Epifanie de Salamina (315-403), Sf. Grigore de Nazians (329-390) i Ammianus Marcellinus (330-400), general roman de origine greac , necre tinat, ultimul mare istoric latin. În mod independent, to i ace ti contemporani cu personajul istoric Gheorghe din Cappadocia spun acelea i lucruri despre via a lui i despre cauzele pentru care a fost sanctificat.

Sf. Gheorghe, protectorul armatei din Anglia i al multor regi cu numele George, a fost la origine, ca personaj istoric, cu totul altcineva decât ce au f cut din el eclezia tii de la începuturile cre tinismului, când se tie bine c oportuni tii se ucideau între ei sub pretexte religioase, ce ascundeau conflicte de interese materiale. Talentele de parazit ale personajului istoric l-au f cut s devin bogat, în ciuda originii sale de slug , n scut într-un atelier de post rie din Cappadocia. Protectorii lui, pe care îi lingu ea cu asiduitate, i-au ob inut o slujb b noas : s procure carne de porc s rat pentru armata roman . Slujb înjositoare, pe care a practicat-o cu tic lo ie. A acumulat bog ii prin cele mai abjecte mijloace pe care le pot inspira frauda i corup ia. Deturn rile de fonduri au devenit atât de cunoscute, încât a fost nevoit s fug pentru a sc pa de urm rirea juridic .

Dup aceast aventur , în care i-a salvat averea în detrimentul onoarei, s-a convertit la cre tinism, la secta mai g gioas , cea a lui Arius (250-336), de bun credin sau din ipocrizie. Iubind c ile sau afi ând un gust pe care nu îl avea, i-a f cut o uria colec ie de i pre ioase, de istorie, retoric , filozofie i teologie, ce a stârnit mirarea i invidia împ ratului. Partida violent a sectei arienilor era

13

dominant i l-a însc unat arhiepiscop în locul Sfântului Atanasie din Alexandria (295-373), alungat în exil de cinci ori. Însc unarea noului arhiepiscop Gheorghe a fost ca însc unarea unui cuceritor barbar, iar cruzimea i avari ia au mânjit fiecare clip a st pânirii lui.

Dreptcredincio ii din Alexandria i din Egipt s-au v zut abandona i unui tiran a c rui fire i educa ie se potriveau rolului de persecutor, îns mâna i mânia lui impar ial a asuprit în mod egal toate felurile de locuitori din imensa lui diocez . Sar peste relatarea f delegilor cute de acel Gheorghe pe acolo, mai ales în privin a femeilor.

Furia i justi ia maselor populare l-au alungat din scaunul diocezei în timpul împ ratului Constan iu II (337-361). Autorit ile militare i civile l-au re-însc unat prin metode violente i au satisf cut setea lui de r zbunare. Mesagerul de la Constantinopol, care a anun at urcarea pe tron a împ ratului Flavius Claudius Iulianus Apostatul (361-363), cel care a interzis uciderea p gânilor i a fost asasinat de tre un cre tin nemul umit de toleran a împ ratului, a anun at de asemenea destituirea arhiepiscopului Gheorghe i a doi din mini tri lui. Cei trei ciraci au fost pu i în fiare i du i la închisoare.

Dup dou zeci i patru de zile, masele populare, nemul umite de narea procedurilor juridice, au for at por ile închisorii i i-au ucis prin metodele cele mai crude imaginate. Cele trei corpuri neînsufle ite au fost purtate în triumf pe str zi, pe spinarea c milelor. Partidul Sfântului Atanasie a privit inactiv, ca un bun exemplu de calm evanghelic. Cadavrele celor trei au fost aruncate în mare i s-au luat toate surile împ te ti ca s nu devin personaje de cult al arienilor, ca martiri. M surile au fost inefective.

Moartea arhiepiscopului Gheorghe a f cut c via a lui a fost uitat . Arienii îl iubeau i îl venerau pentru c era rivalul Sfântului Atanasie, iar aderarea lor aparent la biserica oficial , dac nu chiar cu tot sufletul i cugetul, m car cu impozitele biserice ti, a fost pre ul cu care eclezia tii vremii l-au acceptat pe cel mai mâr av arhiepiscop al vremii, ca martir i sfânt. Chiar i postum, Gheorghe din Cappadocia i-a cump rat un loc de favoare în panteonul cre tinismului, corupând, prin mijlocirea zelo ilor lui acoli i, oficialit ile biserice ti cu banii enoria ilor. Îns eclezia tii de la Constantinopol au avut dib cia bizantin de a îl deplasa înapoi în timp, pentru ca Sf. Gheorghe s nu poat fi acela i cu personajul istoric lin at.

Istoria, chiar i istoria cre tinismului, este scris de înving tori.

Cel mai corupt, mai desfrânat i mai mâr av om din vremea lui a fost cople it postum cu meritele Cavalerului Trac, personaj mitologic pre-cre tin, ce poate fi o imagine a lui F t-Frumos din basmele române ti. Du manii Sfântului Atanasie i-au pl smuit lui Gheorghe din Cappadocia un alt curriculum vitae i au acceptat s fie decalat înapoi în timp, pe vremea persecu iilor religioase. Au transformat personajul istoric într-un personaj fictiv, pe gustul credincio ilor. Personajul fictiv i cel istoric au comun doar numele Gheorghe, iar în rest sunt diametral opuse. rb toarea Sfântului Gheorghe nu porne te de la personajul istoric lin at de mânia credincio ilor, ci î i are originea în s rb toarea Cavalerului Trac, deci face parte din tradi iile str mo ilor no tri tracodaco-ge i. Este mult mai veche decât cre tinismul i nu poate fi pânrit de blestem iile unui tic los cu acela i nume, de peste m ri i ri, ce nu are nimic de a face cu meleagurile noastre. La noi, înc din preistorie, ziua de 23 aprilie, adic la o lun dup echinoxul de privar , este una dintre cele mai frumoase s rb tori agrare, în cinstea prim verii i provine din vechiul cult agrar din religia naturii, pe care o aveau to i locuitorii Europei arhaice.

Numele s rb torii vine din greaca veche i înseamn „cel ce lucreaz p mântul”, o activitate pe care personajul istoric nu a practicato niciodat .

Dar asta nu întunec frumuse ea zilei de prim var i a acestei rb tori cre tine, mai veche decât cre tinismul.

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Doina DR{GU|

“Limba rom`n[“ - valoare ]î i performan\[ Fondat în prim vara anului 1991, la Chi in u, de un grup inimos de intelectuali moldoveni (Ion Dumeniuk, Nicolae M tca i Alexandru Banto ), „Limba Român ” - revist de tiin i cultur , ce apare sub auspiciile Academiei Române - i-a asumat, din start, sarcina „de a contribui la revigorarea limbii române, la repunerea în circuit a valorilor culturale române ti interzise în Basarabia timp de o jum tate de secol”.

Revista a ap rut într-un context politic i social intern, foarte tensionat, când confruntarea dintre mi carea de rena tere na ional a românilor basarabeni, care f ceau eforturi disperate pentru a- i redobândi identitatea na ional adev rat , i rezisten a totalitar a ru ilor, care doreau s men in Basarabia în sfera de influen ruseasc , era foarte dur .

Programul revistei, elaborat de un grup redac ional elevat, pune accent pe discursul tiin ific i pe discursul publicistic, care presupun adev rul, argumentul, competen a i exigen a. Colegiul de redac ie este alc tuit din personalit i marcante de pe ambele maluri ale Prutului.

Cu sus inerea unor cunoscu i i aprecia i oameni de tiin , scriitori, critici literari, pedagogi, ziari ti, editori din Republica Moldova, România, Ucraina, Fran a, Germania etc., revista a reu it s creeze i între in o vie mi care tiin ific , literar i cultural . A contribuit la refacerea „vaselor comunicante dintre cele dou maluri de Prut, la promovarea i însu irea normelor limbii române standard, la valorificarea i reconsiderarea literaturii române postbelice, la evaluarea patrimoniului spiritual na ional ca premis necesar pentru consolidarea uniii de neam”.

Editarea revistei „Limba Român ”, cu un program ambi ios, lansat odat cu fondarea ei, în 1991, nu a fost întrerupt , pân în prezent, în pofida precarit ii condi iilor de ordin politic i financiar în care a fost nevoit s reziste. Prin str dania colaboratorilor i a autorilor, publica ia are dimensiunile valorice ale unui viu document istoric important, pentru Basarabia, în segmentul democratiz rii acesteia.

Elegant i sobr , în format de carte, revista „Limba Român ”, de un nivel calitativ înalt, excelând prin valoarea materialelor publicate, acoper toate speciile importante ale filologiei române ti, de la istoria limbii i dialectologie, la gramatic , lexicologie i teoria comunic rii, pân la eseuri i cronici literare, cronici plastice, proz , poezie etc.

Num rul 1/2020 (ianuarie-martie), al revistei „Limba Român ”, cu ilustra ii dup picturile lui tefan Luchian, se deschide cu articolul dlui Ioan-Aurel Pop, pre edintele Academiei Române, intitulat „Gânduri la vreme de restri te”, din care citez: „A venit nenorocirea aceasta peste noi i nu tim ce s facem. Unii ne lament m i ne gândim la sfâritul lumii i la prezicerile lui Nostradamus. Al ii ne d m viteji în vorbe i declar m ritos c nu ne temem de nimic, dar în adâncul nostru numai noi tim ce este. Cei mai mul i t cem, privim în jur i nu ne vine s credem. (...) Criza aceasta nea teptat ne-a înv at ce s pre uim în via , cum s separ m valorile de nimicuri, ce mare avere este bog ia sufleteasc .” Dac spa iul editorial mi-ar fi permis, a fi redat în întregime articolul, care cuprinde în el o realitate cutremur toare. În revist semneaz nume sonore ale culturii: Ioan-Aurel Pop,

Alexandru Banto , Nicolae M tca , Nicolae Felecan, Ilie Constantin, Ioan C. Popa, Ana Blandiana, Mircea Druc, Anatol Petrencu, Valeriu Saharneanu, Alecu Reni , Nicolae Negru, Ruslan evcenco, tefan Afloroaei, Ion I. Ionescu, Stelian Dumistr cel, Anatol Eremia, Ion urcanu, Theodor Codreanu, Mircea Colo enco, Ana Banto , Virgil Botnaru, Doina Dr gu , Antonia Sârbu, Constantin chiopu, Cristinel Munteanu, Sanda-Maria Ardeleanu, Dorin Cimpoe u. Sunt abordate subiecte de istorie cu privire la numele poporului i al limbii române; amintiri despre marea personalitate a neamului românesc Iuliu Maniu - omul fermecat de ideal -, cu prilejul comemor rii a 67 de ani de la încetarea din via , în închisoarea de la Sighet; teme de politic , cum ar fi pozi ia regimului comunist din România în chestiunea Basarabiei; teme privind dezinformarea, ca arm a manipul rii (de pild expansiunea limbii ruse, care duce nu doar la rusificare i dezna ionalizarea românilor basarabeni, ci la impunerea unui mod specific de gândire, de impunere a dorin ei de revenire la sânul imperiului rus); subiecte referitoare la omul european (o fiin format din contraste tari, care nu tie ce s aleag între felul în care se vede pe sine, felul în care încearc s în eleag lumea vie ii sale sau felul în care apar pericole i vulnerabilit i); reg sirea de sine în literatura basarabean (flux i reflux) - o viziune panoramic asupra literaturii române contemporane din spa iul dintre Prut i Nistru: perioada interbelic i perioada postbelic .

De asemenea, se reg sesc articole referitoare la mari personalit i ale culturii române ti: Eminescu i gândirea filosofic - eminescologia zut ca tiin a culturii române ti moderne; gânduri despre poetulmatematician Ion Barbu i austeritatea logicii sale, jocul dintre metafora poetic i rigiditatea matematic în crearea imaginii unor lumi probabile; Nicolae Iorga i istoria înv mântului românesc, acesta sus inând cu toat autoritatea sa de patriarh al culturii române ti necesitatea evolu iei înv mântului românesc; tefan Luchian, un mare simfonist al culorii, în fa a pânzelor sale, privitorul sim indu-se prins de vraja i farmecul ce se revars din ele, pierzând no iunea timpului, emo ionat sau tulburat, asemenea, preluând starea sufleteasc a pictorului în momentul crea iei; Ion Zamfirescu - scriitorul care a l sat posterit ii o oper cu deschidere enciclopedic , fiind model de umanitate ce întrege te galeria personalit ilor culturii române ti. Întrebând retoric „cât va mai dura postcomunismul?”, Ana Blandiana face o retrospectiv foarte interesant a traiectoriei poporului român dup 1990: „De treizeci de ani România r ce te în deriv , dup ce în 1989 revolu ia - un spectacol politic în care majoritatea actorilor nu tiau c sunt doar actori - le-a dat românilor ra ia de libertate.

O ra ie pe care fiecare a folosit-o cum a tiut i care, în absen a rigorilor statului de drept, risc s se transforme într-o overdoz .”

Provoc rile de ordin cultural, politic, social, inconsisten a i fragilitatea politicilor lingvistice din Republica Moldova au f cut ca revista „Limba Român ” s apar , f întrerupere, timp de 30 de ani, într-un tiraj care s acopere necesit ile inerente dificilului proces de redobândire i con tientizare a identit ii na ionale a românilor basarabeni i de reintegrare a lor în circuitul cultural românesc i european.

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Janet NIC{

Pansamente pe r nile fiin ei

Ingenioasa cale de mijloc

Omenirea a fost bântuit de vise imposibile, de utopii dulci i ucronii sterile, ajunse pân la floare, dar niciodat la fruct, la mân : Civitas Dei, cvadratura cercului, perpetuum mobile, piatra filosofal , bagheta magic , absolutul, metafizica, atemporalitatea, învierea, nemurirea. Dintre acestea, numai dorin a de nemurire mai bâzâie pe la nasul instinctului de conservare.

Mentalul adolescentin i obez al omenirii timpurii i-a pus tampila pe impulsul de transcendere de la rezisten a, volumul i greutatea materiei la o lejeritate imaterial , aburoas , eteric i imponderabil . Chiar cu t lpile pline de r ni, vechile fantome mai circul pe caldarâmul lumii i fac zgomot. Ast zi avem i noi, pe lâng fali ii no tri, utopiile noastre, e adev rat, ceva mai comestibile i mai potabile, v duvite de nitra ii i nitri ii imposibilului. Ad ugat la celelalte, ARTA e utopia noastr de serviciu care, printr-o combinatoric ingenioas de cuvinte, sunete i culori, d virtual satisfac ie poftei de nemurire i de veritabil pomenire printre semeni. A doua utopie domestic sunt JOCURILE sportive i de orice fel care, prin victorie, nu las în urm mor i, ci învin i, nu du mani, ci adversari. În fine, a treia utopie cotidian , de cartier, de vilaj sau de c tun, la degetul oricui, este CIVILIZA IA. Acum, butonul i telecomanda sunt baghetele magice care fac imposibilul posibil. Ajun i aici, numai paradoxul face lucrurile clare. Acestea nu mai sunt UTOPII, ci UTOPII TOPICE, nici UCRONII, ci UCRONII CRONICE. Spiritul se maturizeaz atunci când fiul r citor se întoarce acas i când spiritul î i aduce aminte de trup!

Prietenia este - încercând o naiv i fragil limpezire a apelor sentiment i fenomen. Sentiment pentru mine, ca persoan , i fenomen, ca adiere pe plaiul mioritic al societ ii. Ca loc, dac se poate spune „loc” unui loc f loc, prietenia se plaseaz , la egal distan , între ur i iubire, dou pasiuni extreme, mereu i iremediabil, pe picior de r zboi. Fiind o stare de mijloc, asemenea în elepciunii, prietenia împlete te, cu igla, contrarii, contradic ii i antinomii, fire mereu ie ite din fire, întru ve nica devenire a devenirii. Cod universal, ca i în elepciunea, veritabil esperanto al sufletelor, ea mizeaz pe tava limpede a denotativului, nepoluat nici de roua, nici de bruma conotativului convulsiv. Nu po i urî, mereu, oriunde, toat lumea. Nu po i iubi, mereu, oriunde, toat lumea. Dar po i fi, mereu i oriunde, prieten, cu toat lumea. Ura, prin ADN-ul s u, izoleaz . Iubirea, prin ADN-ul s u, izoleaz .

Prietenia, prin ADN-ul s u, se deschide i leag . Ura i iubirea sunt poteci cu sens unic. Po i urî pe cineva care te iube te. Po i iubi pe cineva care te ur te. Prietenia e un „du-te-vino” f frontiere, e o ap limpede în care se v d chipurile partenerilor angaja i pe drumul în elegerii. Ura i iubirea sunt „locuitori” ai trupului, ai c rnii i ai sângelui, au ceva primitiv în es tura lor misterioas . Sunt ipete ale materiei, tunete ale materiei, tr snete ale materiei. Prietenia e un produs social, construc ie, cultur i norm . Ea nu are nimic magic, în sensul pove tilor, al legendelor i al miturilor. Ea nu e nici zâna cea bun , nici Sfânta Vineri, nici Sfânta Duminic , dar nici Muma P durii cu toate or niile ei. Ea este ceva construit, ceva gândit i r zgândit, dincolo de mofturi, ravuri i fi e. Are, poate, magia c ii de mijloc, a num rului de aur, atât de l udat, din vechime pân azi. De aceea, prietenia nu presupune zbucium, zvârcoliri, conflicte. Cerul prieteniei este senin, apele ei sunt limpezi, pomii ei nu sunt plini de omizile pref toriei. Esen a prieteniei este respectul reciproc. Ca în oglind , eu sunt egal cu tine, voi sunte i egali cu noi. Dar cât de greu se ajunge aici! Venim la coal , într-un fel, cu ura i iubirea în sânge i trebuie s plec m, în lumea de dincolo de coal , cu lec ia prieteniei bine înv at . Ura i iubirea sunt c ri scurte, abrupte, arz toare, ocazionale. Prietenia este un drum larg, b torit, sigur, o strad luminat , pe timp de noapte, de felinarele încrederii.

Prietenia înseamn viitor i siguran . Iat magia adev rat a unui sentiment între sentimente, dar atât de special i de misterios, atât de complex, în simplitatea sa, atât de gr itor, în t cerea sa adânc !

Poate c iubirea ne duce în rai, poate c ura ne duce în infern, dar prietenia ne ine, aici, pe P mânt, mân în mân . A zice, firoscos, prietenia, fiind încredere, reciprocitate, în elegere, lini te, este codul infailibil al p cii!

Emil Barbarini - Scen de strad

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Iulian CHIVU

Marile religii ]i orizontul lor escatologic Dac nu singura tem a filosofiei, cum o anun a Heidegger, cu certitudine una fundamental a acesteia r mâne fiin a, din perspectiva ei ontologic . Or nu problema filosofiei în sine intereseaz aici, ci misiunea ei de ontologie universal , despre fiin are ocupându-se disciplinele nefilosofice. Rezisten a în timp a unor teze aristotelice privind acel ceva dincolo de care nicio întrebare nu poate s treac , nu face altceva decât s le confirme valabilitatea fiindc , de i niciun spuns nu satisface, îi supravie uie te întrebarea dac nu i ea este o fals întrebare. Or, nicio întrebare nu poate s fie fals fiindc se justific prin fiin - conceptul deplin în care în elegerea pune întreri dincolo de propria dimensiune i dincolo de propriul univers.

Numai a a întrebarea nu poate s fie fals dac este motivat i orice întrebare este motivat dac obiectul ei este determinat i caut fiin a. Haidegger se sprijinea pe Dasein, ca prezen i deschidere a fiin ei tre lume, ca disponibilitate i ca prezen inten ional . Întreb rile despre fiin conduc spre transcendent, iar adev rurile transcendetului se definesc ca st ri-de-deschidere, deci fiin a este veritas transcendentalis; la Aristotel, acest lucru d dea con inut tiin ei prime - obiect al teologiei. Ulterior, existen iali tii1, în apriorismul lor, î i direc ionau observa iile spre dou sprezece teze fundamentale: contingen a fiin ei umane, neputin ele ra iunii, devenirea fiin ei umane, fragilitatea fiin ei, alienarea ei, finitudinea i urgen a mor ii, singur tatea i secretul, neantul, devenirea personal , angajarea, cel lalt.

Ontologia modern ne propune cele dou moduri ale fiin ei; fiin a naturii (res extensa) i fiin a spiritului (res cogitans), ultima fiind iscoditoare în sensul propriei existen e pe criteriile cuget rii în temeiul fundamentelor ei cartesiene; prezen a î i experiaz 2 esen a i o cerceteaz . Transcenden a coboar în temporalitate i prin aceasta în faptul-de-a-fi-în-lume.

În reflectarea celor mai influente civiliza ii, transcendentul este fiin area de dincolo de subiect i aici reprezent rile au încercat s se ridice mai sus de mit, dar nu s-au deta at de substan a mitic ; cugetarea de acest tip fiind depozitat în finalit i, în teleologie, iar temporalitatea fiin ei nu reu te decât foarte târziu s se defineasc dincolo de truismul temporaliz rii temporalit ii - pân când i conceptualizarea lui Dumnezeu este atins de dimensiunile ontice ale spaialit ii (omniprezen a) i ale temporalit ii (ve nicia), or Dumnezeu, fiind Unul-Tot, nu cade sub efectele acestor dimensiuni ontice i nu se define te ca temporalizare a temporalit ii.

Filosofiile orientale, îns , au o alt op iune asupra fiin ei i fiinrii i î i strucutreaz perspectiva vie ii i a mor ii în conformitate cu aceasta; nu discut m despre o contradic ie Orient/Occident i nici Occident/ Orient atâta vreme cât diferen ele nu acutizeaz conflicte. Unele observa ii î i g sesc totu i locul: René Guénon3 reproeaz Occidentului c , rupându-se de propriile tradi ii, se confrunt , în consecin , cu civiliza ia modern , anormal i divizat ; superioritatea lui material este incontestabil , îns pentru asta nimeni nul invidiaz , amenin rile sale cele mai necru toare vin exact dinspre îndep rtarea lui necugetat de origini. Originile s-au p strat, e drept, în r spunsurile teologiilor, dar cel mai sigur în Zero-ul metafizic (NeFiin a) referentul la care se reseteaz reflectarea i întreb rile fenomenologiei; dincolo de acesta este NeFiin a Universal la care nu se mai raporteaz decât ceea ce este spirit.

1. Escatologie hindus Despre hinduism, cunosc torii spun pe bun dreptate c nu este nici filosofie, nici mitologie, ci doar mod de via ordonat, ca succesiune a vedantismului i brahmanismului, ca perspectiv axial în logica unei deveniri coerente, lipsite de contradic ii i scutite, în esen a ei, de controverse. Hinduismul cunoa te, ce e drept, i o asumare religioas care vine tocmai din caracterul s u cuprintor i, gra ie toleran ei lui, u or sincretic în el reg sindu-se toate realit ile vie ii hinduse. El a preluat din brahmanism, din shivaism i din vishnuism aceste deschideri i le conduce spre calea mântuirii prin iubire, aidoma cre tinismului, dar i o serie de elemente care in de cunoa tere (jñanamarga) i de f ptuire (karmamarga).

Gra ie deschiderilor sale, f a tulbura cumva toleran a de care vorbeam, hinduismul a cunoscut sub influen ele altor religii sectarismul, ba chiar a fost influen at pân i de unele personalit i precum Ramakrishma, Rabindranath Tagore, Gandhi, AryaSamaj etc. În Occident, aceste probleme

Emil Barbarini - La Berchtesgaden

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ale hinduismului sunt studiate cu predilec ie de un cunoscut filosof metafician francez, René Guénon, membru fidel al Bisericii Gnostice dup 1910 când este investit cu misiunea de restaurator al Tradi iei primordiale în Occident, asumându- i sarcina de a promova i transmite adev rurile absolute cu scopul modific rii mentalit ii occidentale i o va face cu con tiinciozitate tot restul vie ii extinzându- i preocup rile i în hinduism; ulterior se ata eaz de tradi ia islamic schimbându- i numele în Abdel Wahed Yahia, adic Slujitor al Unicului.

Unul dintre studiile sale, L'Homme et son devenir selon le Vedanta4, este unul dintre cele mai cuprinz toare cu putin , sintetic i relevant pentru spa iul spiritual hindus. De ce dup Vedanta? Pentru c aceasta este socotit pe un spa iu asiatic vast a fi tiin a sacr prin excelen i nu religie, pentru c , dac dorim s o lu m în considerare ca religie în sens propriu, este op iune cu totul occidental ; nu putem aplica acela i termen doctrinelor orientale f a-i extinde abuziv semnifica ia, avertiza Guénon. Hinduismul, ca i celelalte doctrine care i-au urmat i-a structurat cosmogonia f a minimaliza omul i puterea lui de a se des vâr i prin unire cu Isvara (în sanscrit este Deva), în sensul s u de divin; scopul, deci, nu este Brahma, ci Isvara, iar calea este Yoga (unirea intim i esen ial cu Principiul Divin). Un ascendent ini ial aveau brahmanii, ksatrya i vaisya (primele trei caste), numi i dvija (de dou ori n scu i), fiindc , spre deosebire de sclavii (sudra) socoti i impuri, cei dintâi primisere de timpuriu upanayana (ini ierea), conform Dic ionarului5 Eliade-Culianu.

Potrivit aceleia i surse, indiferent de cast , omul urmeaz o trimitate de scopuri (trivarga); scopurile pur umane (artha) concentrate în bunurile materiale, kama care se refer la erotism (dragostea propriu-zis ), apoi dharma sau legea i, numai în consecin , moksa sau eliberarea. René Guénon merge mult mai profund în analiza lui i ia în calcul pentru început cele cinci esen e ale Universului, respectiv Eterul (akasa), Aerul (vayu), Focul (tejar), Apa (ap) i P mântul (prthivi), prelungite dincolo de spa iul sud-asiatic de astrologi prin sistemul zodiacal. Mai apoi se întoarce la facult ile esen iale ale omului, ale intelectului, care se dezvolt în ac iune (în manifestare) într-o anumit ordine i sunt resorbite mai apoi în non-manifestare, îns în ordine invers apari iei i dezvolt rii lor. Hinduismul se preocup de observarea suflului vital (Prana), socotit în esen însu i Brahma (Sinele6), care se manifest în timpul somnului profund (susupti), când toate facult ile se resorb în prana i când Atma, în raport cu el însu i, se identific cu Brahma fiindc , în principiu, toate lucrurile sunt una cu Brahma7, iar el este realitatea lor profund .

Universul însu i este asimilat cu Brahma (Omkara) i de aici monosilaba sacr OM, ceea ce nu e totuna cu Fiin a, cu Eul, ale c rui componente nu pot fi identificate în starea actual a omenirii.

Manifestarea i resorb ia lui Brahma se extinde i asupra sensului vie ii omului: primele trei st ri, adic starea de veghe (care corespunde st rii grosiere), starea de vis (corespunde manifest rii subtile) i somnul profund (stare cauzal i informal ), se vor reg si în devenirea sufletului dup moarte, o metafizic ce nu poate fi atins de niciun sim . Acolo se manifest Prajna sau Isvara, Domnul Totului, cel ce semnific sintetic cele trei lumi (grosierul, astralul i etericul) cu deschidere spre posibile similitudini cu Dumnezeul cre tinilor - omniscient, omniprezent i omnipotent: Pe El (Supremul Brahma, care este identic cu Atma), ochiul nu-l atinge, nici cuvântul, nici mintea, noi nu îl recunoa tem (ca fiind comprehensibil printr-un-altul-decâtEl), i pentru aceasta nu tim i iat de ce nu-i putem în elege natura (printr-o descriere oarecare). El este superior fa de tot ceea ce este cunoscut (distinctiv sau la nivelul Universului manifestat), i El este dincolo chiar i de ceea ce nu este cunoscut (distinctiv, sau la nivelul Universului non-manifestat, una cu Fiin a pur )8. Prin urmare, Brahma este incomunicabil ca esen , este necunoscut celor

17

care pretind c Îl cunosc obiectual sau ca fiin particular i chiar ca fiin universal ; El este cunocut doar ca necunoscut de aceia care nu îl cunosc nici ca acesta, nici ca acela9.

Niciun filosof hindus nu ar fi în stare s defineasc Absolutul altfel decât în termenii vaguit ii „nici aceasta, nici aceea”, adic în afara oric rui atribut material. De remarcat la hindu i, i Guénon insist supra acestui lucru, este starea subtil prefigurat de în elepciunea indian cu referire la acea modalitate extracorporal integral i care înceteaz odat cu moartea fizic , asimilat absorbirii acelor facult i individuale ale manifestatului în nonmanifestat, iar moartea este aidoma na terii - doar o trecere de la o stare la alta. O diferen iere a condi iilor postume urmând a se face dup treptele cunoa terii, iar somnul profund este un model de referin , calea eliber rii urmeaz în definitiv dou trasee distincte: Calea Zeilor (deva-yana) sau Calea Str mo ilor (pitri-yana), relevate în Bhagavad-Gita. Deva-yana urmeaz calea luminii inteligibile; Pitri-yana este calea ciclurilor, a genera iilor - cele dou c i sunt convergente în Sfera Lunii10, unde finalizeaz în chip fericit f a se repeta pe vreuna din ele o stare anterioar , a a încât Guénon socote te teoriile „reîncarna ioniste” drept o inven ie a lumii occidentale11 moderne care a speculat teza hindus c via a este indestructibil i numai forma ei de manifestare este perisabil . În opinia sa, se prefigureaz teoria celor dou t rii: Apele superioare sau cere ti, adic ansamblul posibilit ilor informale (Apsara sau Nimfele cere ti), respectiv Apele inferioare sau suma tuturor posibilit ilor formale. Eliberarea final (mukta) pesupune dobândirea st rii supreme de necondi ionare, este treapta Fiin ei pure, capabil determine la rândul ei toate st rile al c ror principiu este. Filosofiile occidnetale ar pune acest aspect în leg tur cu infinitatea vie ii generice, or aceasta nu poate fi, din perspectiv hindus , nicicum Principiu Suprem. Ca i în alte religii, i hinduismul socote te c omul poate dobândi Cunoa terea Divin chiar f a fi urmat cu rigurozitate riturile prescrise (numai s nu le fi sfidat sau s se fi situat împotriva lor cu bun tiin ) i în Veda sunt destule exemple de oameni care au fost în situa ia de a nu le putea urma, îns au r mas neclinti i în a urma la modul global calea Supremului Brahma, asmilabil cu Mahatma (suflet mare) sau marele Eu. În fine, mi se pare c o exprimare destul de concis asupra vie ii i mor ii dup în elepciunea hindus a dat-o J. C. Chatterji, fost director al Departamentului de Cercet ri Arheologice din Ca mir i cunosc tor al Shaivismului i al realismului hindus12, pe care o reproduc întocmai: Dup cum ti i, moartea consist în extragerea dublului eteric. Ulterior i acesta e l sat la o parte i omul r mâne în astral, sau Kama-loka, pân la epuizarea activit ilor sale senzuale. Pe urm vine un timp, când trece într-un repaos mai profund, când se dezagreg la rândul s u i corpul astral. A l sat deci înapoia sa trei corpuri. Dac a avut vreo gândire nobil , ceea ce e pu in pro-babil în acest punct al evolu iei sale, el p streaz o vag amintire a acesteia în Manasul s u inferios. El e atunci în cerul s u. În fine, acest Manas, înc foarte rudimentar, se risipe te repede i omul ajunge în propria sa locuin care e regiunea Manas arupa, sau cerul superior.

Selec ii i diferen ieri se fac i aici pentru c sufletul omenesc nu este o cantitate constant la to i, idee exprimat i în mitologia egiptean (psihostazia este cunoscut de aici i în basmele fantastice difuzate prin mediul persan împreun cu obiectele psihopompe); cu toate c el se dezvolt i se transform , sufletul î i p streaz identitatea. Natura i înc rc tura pasional din timpul vie ii vor târî sufletul în vâltoarea lumii astrale pân când energiile sale anterioare se vor consuma integral ca s poat merge mai departe, concluzia fiind evident : natura i con inutul vie ii noastre în astral vor fi determinate de via a corporal , grosier , iar bucuriile sufletului acolo vor fi de-

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

terminate de ruperea irevocabil a leg turilor sale p mânte ti. Kramamukti, adic eliberarea pe etape, face aici diferen a în devenirea sufletelor în astral. În acest parcurs nimic nu este hot rât deci de hazard fiindc a a ceva nu exist în vocabularul în eleptului hindus.

Conduita din timpul vie ii corporale pe care o tr ie te hindusul îi impune anumite rigori i obiective. El trebuie s aib încredere în via a postum i s ac ioneze în sensul ei: trebuie s recurg la contemplarea spiritual l untric , precizeaz Yog Ramacharaka13, pseudonimul lui William Walker Atkinson (1862-1932), avocat, negustor, editor i autor american, preocupat de ocultism; el relev aici c lumea interioar este cu mult mai semnificativ decât lumea fenomenelor exterioare, tez a hinduismului de care filosofiile occidentale s-au îndep rtat datorit teologiilor i ra iunilor existen ialiste. i Yog Ramacharaka subliniaz ideea hindus potrivit c reia justi ia des vâr it nu promoveaz pedeapsa ca atare, calit ile superioare atinse de suflet fiind mijlocul care asigur scopul. Iat de ce hinduismul consacr saccidananda ca fiind simultan fiin , gândire i beatitudine, ceea ce se identific cu atributele lui Brahma; trinitate suficient sie i, condi ia esen ial care e aidoma cu nyama - autodisciplina yogin .

Important este c prin guna, hindusul în elege cei trei factori ai materiei primordiale care se reg sesc ca atare i în natura omului: satva sau în elepciunea; rajat sau pasiunea; tamas sau absurditatea. Salvarea sufletului vine tot din interior i se refer la con tiin (ahamkara înseamn con tiin a eului în ac iune - karmamarga) i prin aceasta este func ie a sufletului individual, a manasului, deci ca determinare (upadhi).

Paul Deussen (1845-1919), cunoscut filosof german, discipol al lui Schopenhauer i prieten apropiat al lui Nietzsche, interpreteaz lucrurile reducându-le la aparen ele cunoa terii empirice: Eliberarea nu este înf ptuit prin cunoa terea lui Atman, ci îns i aceast cunoa tere este deja eliberarea. Cine se tie pe sine ca Atman, acela a recunoscut implicit lumea multipl i dorin a condi ionat prin multiplicitate ca o iluzie care nu-l mai poate am gi în continuare. Trupul s u nu mai este trupul s u, faptele sale nu mai sunt faptele sale; dac el continu s tr iasc i s ac ioneze sau nu, acest lucru este, ca tot restul, indiferent14, desigur, o judecat care faciliteaz concluzia c , pentru o via lipsit de criterii i fapte morale, exist ansa purific rii prin „a muri înc o dat ” (punarmrtya), ceea ce nu era tocmai o fericire, îns era o ans ca acela s i retr iasc via a în condi ii cu totul mo-

Emil Barbarini - La ad

Anul XI, nr. 5(117)/2020

rale: în ascez (tapas), în caritate (danam), în onestitate (arjavam), în nonviolen (ahimsa) i în veridicitate (satyavacanam). a se îngrije te Arjuna, dup discu ia lui cu Krsna (în Bhagavadgita) s tr iasc tocmai din perspectiva lui Brahman: Continua Cunoa tere a Sinelui Suprem, în elegerea rostului cunoa terii adev rului aceasta este Cunoa terea; ceea ce este altfel decât aceasta se nume te necunoa tere (XIII, 11); Unii, cu ajutorul medita iei, v d ei în i Sinele în sinea lor; al ii, prin Samkhya i Yoga, iar al ii prin yoga faptei (XIII,24); Exist îns un alt Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem - care, p trunzând cele trei lumi, le sus ine St pânul Divin neclintit (XV, 17); Cunoa terea prin care vezi în toate fiin ele o singur existen neclintit , neîmp it în cele ces împ ite - s tii c ea ine de „sattva”; Cunoa terea care prin separare vede în toate fiin ele existen e deosebite, de diferite feluri - acea Cunoa tere, s tii, ine de „rajas”; Despre cunoa terea care este legat de un singur efect ca i cum ar fi totul, lipsit de temei, lipsit de adev rul lucrurilor i strâmt - despre ea se spune c ine de „tamas”; Nu exist pe p mânt sau în cer, printre zei, vreo f ptur care s fie eliberat de aceste trei Tendin e n scute din Natur (XVIII, 20-22, 40); Îndr gindu- i propria sa datorie, omul î i atinge des vâr irea [...]; - O fiu al lui Kunti, afl de la mine, pe scurt, suprema treapt a cunoa terii: cum dobândim des vâr irea, îl dobânde ti i pe Brahman (XVIII,45, 50). i închei acest capitol preluând o concluzie a lui Chatterji despre rarea devo iunii promovat ca atitudine complex de tolerantul hinduism, care are în vedere efectul universal al legii i al fiin ei. Însu i Universul confirm aceasta i o fac pân i religiile pe fondul lor esenial: ...ve i vedea c , între religiile cele mai opuse în aparen , nu exist deloc diferen esen ial . „Forma” esen ial abstract se se te în „Buddhism”, „Forma” esen ial concret , devo ional , este înv at de c tre „Cre tinism”. „Legea” singur de o parte; de cealalt „Creatorul” i voin a sa atotputernic . „Brahmanismul”, în eles bine, combin una i alta; el v arat c amândou au dreptate: pentru ce atâta discu ie? E ceea ce înva Krishna în „Bhagavad-Gita”, din care am reprodus mai sus câteva versete tocmai pentru a ilustra o atare concluzie.

2. Escatologie islamic Pe fondul lui religie avraamic , monoteist , islamul este, dup cum arat statisticile, cea de a doua religie ca m rime dup cre tinism.

Fondat în sec. al VII-lea în Peninsula Arabic , mai precis pe actualul teritoriu al Arabiei Saudite, islamul î i datoreaz existen a însu i profetului Mohammad care l-a întemeiat în spiritul Coranului, urmându-l f abatere.

Islam înseamn pace, lini te, dar i supunere fa de Allah (aslama - a se supune) i presupune condi ia fundamental a întrunirii în egal m sur a crezului i a cunoa terii; iman, cuvânt de origine arab , presupune laolalt a ti, a crede i/sau a avea convingeri trainice. Credinciosului i se pretinde împ rt easc convingerea c Allah este unic i îi cunoa te f t gad atributele, principiile, recompensele, dar i pedepsele pentru înc lcarea lor, numai a a se va numi mumin (credincios). adar, dintru început, pedeapsa toarea de la lac

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru necredin se anun ca implicit i imediat , aplicabil ca prevedere pragmatic pentru pacea intern a islamului, nicidecum ca poten ialitate, atenuant prin r scump rare faptelor la decizia divin , precum în cre tinism. De aceea este imposibil ca un om s fie musulman f iman (credin ).

Din acest punct de vedere, în consecin , oamenii sunt cuprin i în patru mari categorii: a) oameni care au o credin nestr mutat care îi face supu i lui Allah; b) oameni care cred în Allah, admit voin a lui i nu exclud ziua de apoi, îns nu fac eforturi speciale pe aceast linie; c) oameni care nu au nicio credin , nu-l recunosc pe Allah i, ca atare, sunt renega i, repudia i i sunt susceptibili de fapte reprobabile; d) oameni care nu au nicio credin i nici nu sunt capabili de a o avea, deci nici nu sunt capabili de fapte bune.

Escatologia islamic este mai limitat decât în hinduism i decât în cre tinism, de pild , pe care islamismul îl socote te un islam denaturat tocmai prin libertatea pe care i-o las credinciosului cre tin. De aceea caut cu tot dinadinsul s se scuteasc de p reri eronate, care pot deveni precump nitoare i îl pot duce pe om în r cire, de aceea se pune accent deosebit pe normele existen ei din perspectiva Coranului.

Meududi, autorul unei Introduceri în Islam16, men iona la un moment dat (p.24): Nimeni nu va fi niciodat convins c a ales aderul i calea cea dreapt , chiar dac el este dotat cu o inteligen i judecat formidabile i chiar dac posed o vast experien de via . Allah i-a ferit pe oameni de r cire dotând pe unii dintre ei cu tr turi extraordinare pentru a-i educa pe semenii lor în credin a lui Allah i a-i înv a toate componentele fundamentale ascult rii fa de Allah. Ace ti oameni sunt trimi ii lui Allah, adic profe ii.

Allah a trimis acestora, prin revela ie, toat tiin a necesar pentru a o împ rt i tuturor oamenilor. Cartea care con ine normele divine se nume te „Chitabullah” (Cartea lui Allah) sau „Chelamullah” (Cuvântul lui Allah) - ceea ce islamicii numesc iman bil gaib, credin a prin necunoa tere sau prin mijlocirea altuia. a se face c islamismul, în concordan cu propriile precepte, un con inut mult mai riguros, prea pu in flexibil înse i credin ei în ziua judec ii de apoi (ha r): Aceast lume i tot ce exist în ea, întro bun zi, vor avea un sfâr it. Aceast zi se nume te „sfâr itul lumii”. În ziua respectiv , to i mor ii, f excep ie, vor învia i se vor prezenta în fa a lui Allah pentru judecat 17, or aceasta a constituit un mijloc prin care credinciosul s-a situat în general sub poten ialitate ceea ce i-a impus, în consecin , o conduit izb vitoare, supus : Da i milostenie celor s raci; a spune adev rul i a fugi de minciun chiar dac are de ales între un câ tig imediat i un altul mult mai important; a nu- i însu i lucrul dat spre p strare, ci s -i fie cedat celui c ruia i se cuvine etc.

Profe ii sus in c lumea aceasta va avea un sfâr it de care are tiin numal Allah; el, asemenea lui Shiva, va distruge acest univers i îl va înlocui cu o crea ie superioar , iar omul virtuos va c ta din nou via . Deci, Raiul - pentru cei buni i drep i, iar pentru cei necredincio i - osânda ve nic . În salvarea lui, omul are ansa celor cinci principii ale conduite islamice (stâlpi):1) Credin a în Allah i supunerea necondi ionat voin ei lui; 2) Credin a în îngerii lui Allah; 3) Credin a în c ile sfinte; 4) Credin a în profe ii lui Allah; 5) Credin a în lumea de apoi. În plus, în virtutea faptului c musulmanul este robul lui Allah, i se îndatoreaz cu supunere total , iar în fapta lui de r spuns (ibadet), r mâne în leg tura neîntrerupt cu acesta i i se îndatoreaz cu rug ciunea zilnic ( lat).

Pentru aceasta, musulmanul se spal , fiindc a a i-a poruncit profetul lor Muhammed i cite te Coranul f gre eli, or ca s nu se întâmple asta, cite te rug ciunea în gând: tim foarte bine c nimeni nu ne poate auzi sau vedea dac noi le citim cu adev rat sau nu. Dar

19

tim, în acela i timp, c un bun musulman niciodat nu se preface18, adaug Medudi. Postul se ine i el cu acela i scop i cu aceea i rigoare: Cineva care nu- i îndepline te aceast îndatorire de baz pentru un musulman este foarte probabil c nu le respect nici pe celelalte îndatoriri ce-i revin unui bun musulman19.

A treia îndatorire a musulmanului este zekat-ul, când starea lui material o impune; în virtutea acesteia, trebuie s cedeze 2,5% din venitul s u unui datornic sau unui musulman trecut recent la aceast religie. Cealalt mare îndatorire este hadi sau pelerinajul la Mecca, car o dat în via . Ultimele dou obliga ii se refer la ap rarea Islamului precum i la djihad (r zboiul sfânt); toate presupun str duin din toate puterile i lupt în numele lui Allah. Misticismul, în Islam, nu s-a putut dezvolta prea mult pentru c orice abatere de la înv tura lui Allah este erezie i e aspru sanc ionat ; or, tocmai de aceea escatologia islamic are con inutul ei strict controlat de aceste credin e i precepte. În consecin , Allah este i de data aceasta în centru pentru c numai el este cunosc torul tuturor lucrurilor. Mistica islamic este îns mai evident în sufism (tasawwut).

Aici se încearc mult mai pronun at a se ajunge la cunoa terea nemijlocit a divinit ii, dincolo de preceptul coranic; sufitul î i propune stingerea sinelui în Dumnezeu i opteaz deliberat pentru calea (tariga) pe care i-o impune i o urmeaz neab tut. Pentru asta se aminte te în mod curent de pilda ezotericei Rabi'a care, în ezoterismul ei, în devo iunea c tre Dumnezeu, este evocat ca alergând pe str zile din Basra (Irak) cu un t ciune într-o mân , ca s aprind cu el Raiul, i în cealalt mân cu o g leat de ap ca s sting pojarul Iadului anulând astfel extremele contrarii, derutante, am gitoare, conven ionale - obstacole în calea unirii cu Dumnezeu. tre finalul Coranului, musulmanul are un capitol aparte (Al Asr) prin care se l muresc o mul ime de reprezent ri echivoce legate de via i moarte, la preg tirea acestuia cu orient rile cele mai potrivite: Jur pe timp! [1] ~ C omul va fi în pierdere, [2] ~ Afar de aceia care cred [3] i împlinesc fapte bune i se îndeamn unul pe altul c tre Adev r [4] ~ i se îndeamn unul pe altul la r bdare.

[Coran, 103:1-3]. Allah m rturise te în Coran c : Eu nu i-am creat pe djinni i pe oameni decât pentru ca ei s M adore. [Coran, 51:56] i, în consecin , Noi suntem ai lui Allah i noi la El ne întoarcem [Coran, 2:156]. De la acesta ei vor primi Cartea faptelor pe care le-au împlinit în timpul vie ii, cei nelegiu i ajungând în Sijjin (Iad); cei ce vor primi cartea în mâna dreapt vor fi dintre cei victorio i, iar cei care o vor primi pe la spate vor fi cei pierdu i. Se spune adesea c musulmanul care a murit va fi supus unui scurt test: Cine este Domnul u? Care este religia ta? Cine este profetul t u? R spunsurile, desigur, vor fi: Allah, Islamul, respectiv Muhammad.

Islamismul recomand ca înmormântarea celui decedat s se fac întârzieri nejustificate, ba chiar s se fac pe cât mai repede posibil (din ra iuni de c ldur excesiv ), iar înainte de aceasta se face îmb ierea colectiv a trupului (ghus), dup nevoie, de trei, cinci sau apte ori (ultima dat ad ugându-se în ap uleiuri pl cut mirositoare), înv luirea acestuia (b rba ii în trei buc i de pânz alb , femeile în cinci - toate parfumate în t mâie) i se continu cu rug ciunea de înhumare, iar înhumarea propriu-zis trebuie s se fac astfel încât capul mortului s fie îndreptat c tre Mecca. Înainte îns de a muri, musulmanul este sf tuit s rosteasc profesiunea de credin (sahada) în formula ei canonic : ilaha illa-l-l-Lah; Muhammandun rasulu-l-Lah! (adic : Nu exist zeu în afar de Dumnezeu; Muhammad este trimisul lui Dumnezeu!). Dup rug ciunea aceasta, muribundul este întors cu fa a c tre Mecca, iar cei din anturajul s u, prieteni, rude, vorbesc despre faptele lui bune f cute în timpul vie ii în numele lui Allah, dându-i speran a c va primi mila lui Dumnezeu.

La înmormântare particip rudele, dar i prieteni i chiar necu-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

noscu i ca obliga ie de cult. Dup înmormântare, se crede c musulmanul este supus unui interogatoriu de îngerii mor ii, Munkar i Nakir. Dup ritualul de înmormântare, urmeaz perioada de doliu: trei zile pentru rude i patru luni i zece zile (Edda) pentru so ul/so ia supravie uitor/supravie uitoare care, dup ce a ajuns la soroc, nici o vin nu li se va face pentru ce ele vor face cu ele însele, dup cuviin . Dumnezeu este Cunosc tor a ceea ce f ptui i (Coran.2:234); so ia supravie uitoare, de pild , trebuie s nu poarte în aceast perioad haine elegante, nici bijuterii, s nu se parfumeze i s nu ias din cas decât la nevoie. Mormintele celor deceda i se viziteaz la orice s rb toare i se poate da de poman mâncare celor s raci în memoria r posatului. A adar, observ m c islamul este intolerant cu supersti iile, cu credin ele colaterale i nici nu admite manifest ri rituale în afara celor instituite prin Coran.

3. Escatologie iudaic Iudaismul sau mozaismul este în exclusivitate religia tradi ional a poporului evreu, preceptele acestuia reg sindu-se, în m sur diferit , la temelia cre tinismului, dar i a islamismului între care se situeaz ca factor catalizator. Cu numele s u este legat de regatul lui Iuda (Yehudah; grece te Ioudaismos), descendent al celui de al patrulea fiu al lui Iacob (sec. al XVIII-lea î.Hr.). Ca religie întemeiat , canonic , Iudaismul cunoa te trei epoci esen iale în formarea sa: Epoca templului din Ierusalim, Perioada Talmudic i Perioada Rabinic (aceast ultim perioad constituie a a-zisul iudaism ortodox contemporan conturat în special din perioada Macabeilor, cu sprijinul efectiv al fariseilor (pirushim). În principal, este o religie monoteist care se întemeiaz pe principiile de conduit religioas i moral concentrate în Biblia ebraic (Tanah), preluate de Talmud i începe cu Leg mântul dintre Dumnezeu i Abraham. Este o religie exclusiv etnic , întemeiat de Moise, sub al c rui sceptru s-au unificat cele dou sprezece semin ii al c ror zeu unic, un zeu tribal, a fost Yahu/ Yahveh. Numele de Iudaism este dat dup cea de a doua distrugere a Templului din Ierusalim, de când se socote te c s-a încheiat etapa sa biblic .

Este cunoscut , desigur, istoria evreilor în detaliu, Biblia a fost în definitiv mesagerul ei, iar dup perioada tribal , de migra ie semitic a mileniului al II-lea î.Hr., ei au un Dumnezeu al p rin ilor lor, al lui Abraham, al lui Isaac i Iacob, ritualurile lor religioase desf urânduse în condi iile pribegiei în de ert în prezen a unui templu mobil

Emil Barbarini - Znaim (Cehia)

Anul XI, nr. 5(117)/2020

(Tabernacol) i în n dejdea c Dumnezeu le va d rui, în cele din urm , o ar a lor în care s se statorniceasc . Detaliile acestei istorii se g sesc în Pentateuh, adic în Tora (echivalentul ebraic al Legii), respectiv în Facerea, Ie irea, Leviticul, Numerii i Deuteronomul (a doua Lege).

Spa iul acestei etnogeneze se întinde, conform istoriei evreilor, printre triburile de p stori nomazi, din inuturile Mesopotamiei pân în Egip, când nu vor fi fost scuti i de influen ele canaaneene, de cirile gnostic dualiste, de cultele p gâne, ceea ce nu-i va ajuta s se bucure de împlinirea prea curând a promisiunii f cute de Dumnezeu lui Moise, robia lor fiind în sensul contur rii lor ca religie monoteist în opozi ie cu politeismul idolatru20. Sunt semne ale practirii unor astfel de culte, a unor ritualuri politeiste i, fire te, ale unui cult al str mo ilor, vag feti ist, între inut pe criterii aproape similare cu ale romanilor (aveau statuete antropomorfe care-i reprezentau pe cei r posa i i care se bucurau de statutul de str mo i).

Din sensul acestor r ciri politeiste iudaismul s-a confruntat ulterior cu contradic iile, dar a r mas cu fermitate monoteist i asta la ajutat s se afirme. Îns a r mas mult vreme în criza unei dileme; dac El Yahweh era de alt natur decât lumea pe care a creat-o, prin urmare, aceasta nu-i era consubstan ial , ci numai un produs (dabar) al Logosului divin, iar Dumnezeu, dup relatarea lui Moise apare ca o fiin absolut cople itoare: 1. În vremea aceea, Moise p tea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul s u. i dep rtându-se odat cu turma în pustie, a ajuns pân la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; 2. Iar acolo i S-a ar tat îngerul Domnului într-o par de foc, ce ie ea dintr-un rug; i a v zut rugul ardea, dar nu se mistuia. 3. Atunci Moise i-a zis: „M duc v d aceast ar tare minunat : c rugul nu se mistuie te.” 4. Iar dac a v zut Domnul c se apropie s priveasc , a strigat la el Domnul din rug i a zis: „Moise! Moise!”. i el a r spuns: „Iat -m , Doamne!” 5. i Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate- i înmintea din picioarele tale, c locul pe care calci este p mânt sfânt!” 6. Apoi i-a zis iar i: „Eu sunt Dumnezeul tat lui t u, Dumnezeul lui Avraam i Dumnezeul lui Isaac i Dumnezeul lui Iacov!” i i-a acoperit Moise fa a sa, c se temea s priveasc pe Dumnezeu (Ie irea, cap. II).

Ulterior, iudaismul a tolerat profe ii i profetismul f a-l asocia în chip direct cu idolatria, iar pe seama profetismului se dezvolt o religie de aceast natur în considerarea con tiin ei etnice i în perspectiva unei op iuni etice adecvate. Principiile de credin au suferit i ele o adaptare ulterioar .

De o importan semnificativ se bucur , în secolul al XII-lea, cele treisprezece principii ale lui Maimonide (rabi Moses ben Maimon)21, care se impun în cele din urm prin ile evreie ti de rug ciuni i sunt acceptate tacit. Evolu ia Iudaismului va continua în alte etape: Talmudic , Rabinic , iar ultima, cea contemporan , Neoiudaismul, accept o serie de reforme impuse de nevoia de a se actualiza în raport cu Cre tinismul i cu tiin ele moderne - era ini iat de evreii din Germania, dup 1842, i era chemat s spund de pe pozi iile ei împotriva rigorilor talmudice i a ideii mesianice. Talmudul se va releva totu i ca o compila ie de texte care nu se mai poate schimba, îns în jurul c ruia se fac înc specula ii, interpret ri tot mai libere, extratextuale. În structura sa, Talmudul este alc tuit

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din dou segmente complementare, Mi na i Ghemara, i se reg se te în paralel într-o versiune babilonean i una ierusalimic . Iudaismul, idiferent de varianta în care se exprim , a p strat tou i cu sfinenie anumite rigori: cele alimentare, menite s fac distinc ia între pur i impur (e admis doar carnea de animale rumeg toare, cu copita despicat , i pe te cu înot toare i solzi); cele privind pozi ia social i cultic a femeii situând-o pe o pozi ie privilegiat , de i ele nu au obliga ii cultice exprese fiindc leg tura lor cu Dumnezeu r mâne neschimbat chiar i dincolo de aceste obliga ii. B rba ii au obliga ia rostirii profesiunii de credin „Ascult , Israele” (Shma Israel; Deuteronom,6.4-9), s poarte filacterii (tefilin) i s vegheze la împlinirea celor 613 porunci care le revin din Tora. Rug ciunile evreilor se rostesc de trei ori pe zi, diminea a, la prânz i seara, dintre acestea nelipsind Baruh elo asani isa (Binecuvântat este Dumnezeu c nu m-a cut femeie!). Rug ciunile b rba ilor se rostesc doar în patrafirul cu ciucuri la col uri (tallit; acesta se poart de la vârsta de 13 ani), iar via a lor spiritual se desf oar în sinagog . B rba ii poart kippah (un acoper mânt pentru cap, rotunjit), iar femeile poart i ele kippot, ca acoper mânt pentru cap. La sacrificii, b rba ii pot purta it, un fel de al cu franjuri - o e arf pentru rug ciune. To i n scu ii de sex rb tesc se supun circumciziei la opt zile de la na tere, majoratul lor religios fiind la vârsta de 13 ani, în timp ce fetele trec acest prag la 12 ani.

Credin ele lor despre via i despre moarte sunt socotite ca realiste, pertinente i f exacerb ri, de i moartea, mai mult decât via a, creeaz o psihoz funest , un complex de reprezent ri, de angoase cel mai adesea greu de st pânit în iminen a momentului respectiv, cu toate c astfel de temeri sunt inute sub controlul ra iunii în tot restul vie ii. i pentru iudei, ca i pentru cre tini, cum vom vedea, moartea este dincolo de sim uri i este reprezentat în transcendent, într-o ve nicie populat în func ie de judecata faptelor s vâr ite în timpul vie ii fizice v zute de pe criterii ale Binelui i ului.

Apostolul Pavel las s se întrevad c dup moarte trupurile noastre eterice se vor ridica la cer, fiindc i Iisus a fost v zut ridicându-se la cer nu în corpul s u fizic, ci în cel astral. Iudeii î i promoveaz concep ia despre natura vie ii omului i cred în ceea ce ei numesc sheol - un topos incert, de obicei subacvatic sau subp mântean, unde are loc judecata sufletelor celor deceda i. Practic îns , toate aceste credin e se materializeaz în ritualul de înmormântare care le oficiaz . Potrivit unor credin e general umane legate de proiectarea în timp real a ritualului de înmormântare se observ c acestea sunt determinate de proiec ia i de derularea vie ii comunitare, moartea încheind de fpat ciclul vie ii individuale. i la evrei exist deci credin a c omul p se te doar fizic lumea în care a tr it i c urmeaz dup aceasta un traseu comun cu al celor mai înainte deceda i; dincolo de moarte sufletul va primi pre ul Binelui sau al R ului din timpul vie ii. În Iad (Gehinom) sufletul este purificat prin arderea p catelor. Mai multe observa ii se pot re ine îns în grija celor r ma i spre a se achita de îndatorirea pe care o au privind pretirea trupului defunct pentru înmormântare i se continu cu doliul i rememorarea celor disp ru i, cele mai multe dintre aceste îndatoriri fiind reglementate de Shulhan Aruch (Codul dreptului evreiesc) atribuit lui Joseph Karo (1563), care face totodat i o serie de comentarii pe marginea acestor prevederi. Aici se vorbe te i despre Shemira - ritualul (pri)vegherii trupului celui decedat pân la momentul înmormânt rii.

Preg tirea trupului se face de c tre rude sau apropia i care se îngrijesc mai întâi s închid ochii i gura decedatului, semn al încredin rii lui c tre Dumnezeu spre a fi condus acolo unde i s-a rânduit.

Tot acum, rudele i prietenii s rut fruntea/ mâna acestuia dup care se face preg tirea efectiv pentru înmormântare: se spal trupul, se

21

unge cu mir i se interzic cu des vâr ire practicile îmb ls rii pentru ar împiedica descompunerea fireasc a acestuia dup înhumare.

Trupul este învelit, ca i la islamici, într-o pânz alb (tachrichim) ori în alul (tallit) cu care acesta i-a înso it rug ciunile în timpul vie ii, dup ce i se taie franjurile spre a încheia func ia sacerdotal a acestuia i, eventual, s nu mai poat fi folosit de altcineva în acest scop.

Dac aceste lucruri se desf oar la capel , acolo este a a-zisa Camer Tahara, unde corpul e cur at i îmbr cat în alb. Ritualul, în întregimea lui, se desf oar sub semnul modestiei, f bijuterii, haine scumpe, f prea mult pomp fiindc în fa a lui Dumnezeu to i sunt i trebuie s r mân egali. A ezarea în sicriu se face prin acoperirea trupului, iar sicriul se a az cu picioarele spre u ca semn al iminentei c torii postume. Se aprind lumân ri i se citesc psalmi, tot timpul urmând s fie cineva lâng decedat sau în preajma acestuia spre a asigura shemira (priveghiul). Un shomrim trebuie s asigure priveghiul (de regul este unul pl tit, fiindc nu oricine poate sta peste noapte cu mortul f s se sperie). Tot acum se spune c este indecent s prive ti defunctul insistent din moment ce el nu poate mai priveasc .

La înmormântarea propriu-zis , sunt de v zut i bocitori. Înhumarea se face cât mai repede fiindc , din cauza c ldurii, ca i la islamici, trupul intr în descompunere i, fiind interzis îmb ls marea, mirosul devine greu de suportat. Cei din cortegiul funerar trebuie s poarte haine modeste, vechi, fiindc trebuie s rup din ele în dreptul inimii dac mortul le este p rinte, iar pentru cei mai îndep rta i ca rudenie se rup hainele în spate, în timp ce se aduc elogii, iar dup ritualul înhum rii, când cei care l-au înso it arunc peste sicriu bulg ri de p mânt în semn de adio, urmeaz ca acas s se in o mas de consolare cu rudele i apropia ii, ca semn c via a continu i de o parte i de alta a acestui hotar. Doliul, la iudei, este tot a a de profund ca i la islamici. Iudeii îl împart în trei segmente distincte: shiva - o perioad de apte zile; sheloshim - o alta de treizeci de zile; kaddish - care const în recitarea timp de unsprezece luni a unei rug ciuni în sinagog dup trecerea perioadei anterioare. În primele apte zile, cei din familie nu p sesc casa, de regul mân în casa decedatului, nu se tund i nu se rad, nu se ascult muzic , nu se face baie de pl cere i se st într-un fel de priveghi pe scaune joase. Nu se poart haine proasp t sp late, iar lumânarea arde în permanen . În cea de a doua perioad , cei din familie î i reiau activitatea, dar le sunt interzise în continuare hainele festive, proasp t sp late i nu se fac petreceri.

Cea de a treia perioad a doliului se s vâr te la sinagog , de preferin este oficiat de unul dintre b ie ii decedatului, când se citesc rug ciuni împeun cu un cor de tineri. Memoria celor trecu i dincolo de via se cinste te tot timpul spre a men ine leg tura de suflet, iar în fiecare an, la data decesului, se aprind lumân ri la sinagog i se cite te Kaddishul i rug ciunea Elmaleh Rahamin. În aceea i zi se pomene te mortul i la mormântul s u din cimitir, citind din Biblie capitolele Tehilim spre lauda lui Dumnezeu. Orice cuvânt u despre decedat este o profanare a memoriei acestuia i se socote te a fi mare p cat mai ales în timp ce pentru acesta se s vâr te Gemilut Kesed, un prilej de profund pio enie.

4. Escatologie cre tin Dac plec m de la premisa c prin cre tinism se în eleg toate manifest rile de credin care se revendic de la Iisus Christos (Întruparea lui Dumnezeu), avem în Cre tinism înv tura Fiului lui Dumnezeu, institu iile care o promoveaz , dar i adep ii acestei înv turi de credin laolalt cu reprezent rile lor despre Dumnezeu, Sfânta Treime22, Apostoli, Biseric , martiri, sfin i i toate credin ele, principiile i obiceiurile care conduc spre conduita de conformare cu spiritul

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

hristic. Superioritatea înv turii cre tine fa de celelalte religii rezid în rela ia dintre Dumnezeu i cre tin care este mijlocit de însu i Fiul acestuia, premisa istoric deci a religiei cre tine, un aspect inedit într-o religie monoteist pe care se întemeiaz perspectiva Mântuirii.

La acest aspect esen ial se adaug o serie de elemente de influen prin sincretism dinspre iudaismul târziu, dar i dinspre lumea elenistic . Istoria Cre tinismului relev o serie de dispute dogmatice care conduc la marea schism din Evul Mediu timpuriu (1054), ca urmare a mai vechii dispute dintre cre tinismul grec i cel latin, a autorit ii papale i a unor neîn elegeri în adoptarea simbolului credin ei în cel dintâi Conciliu de la Niceea i a arienismului.

Disputele vor continua i se vor adânci între cele dou Biserici surori pân în secolul al XX-lea când se întrev d primele semne în voin a de reconciliere, de ecumenism. F a intra în detalii de istorie a Cre tinismului, prelu m totu i câteva din reperele evolu iei lui dup Dic ionarul Eliade-Culianu i anume trimiterile la sursele de baz ale acestuia, evangeliile, care, în lipsa unor date istorice plauzibile, r mân relat rile de temelie al turi de scrierile patristice. Evangheliile, observ autorii Dic ionarului, sunt produse care au ap rut ceva mai târziu, Evanghelia dup Marcu ar fi prima dintre ele, ap rut i ea totu i la aptezeci de ani dup Christos, celelalte trei venind mai apoi.

Evangheliile lui Matei, Marcu i Luca, a a-zise sinoptice, sunt aproape identice, doar Evanghelia dup Ioan fiind mai ezoteric i încorporeaz elemente platoniciene foarte marcante, mai ales în ceea ce prive te asimilarea lui Hristos cu Logosul lui Dumnezeu, care este planul divin al arhitecturii lumii23. Cu Iisus Christos religia iudeilor este serios zdruncinat ceea ce va conduce în final la prinderea lui Chrristos i încredin area lui judec ii romanilor.

Au existat totu i i opinii potrivit c rora iudeii ar fi avut rela ii strânse cu Iisus i ar fi conlucrat în sensul ie irii lor de sub ocupa ia roman . S.G.F. Brandon, citat de Eliade-Culianu, a sus inut acest punct de vedere (The Fall of Jerusalem and the Christian Church 1951) cu toate c ramura iudaic , în timpul lui Iisus Christos, cuno tea partida fariseilor24* i partida saducheilor25**, care r mâneau adep i ai legii scrise, îns negau tot ce era de natur providen ial , negau îngerii, învierea, via a ve nic i, deci, erau adversarii înv turii lui Iisus Christos. Fondul pe care apare îns Cre tinismul ia în calcul

Anul XI, nr. 5(117)/2020

criza de idei declan at de imposibilitatea experierii lui Dumnezeu în Fiin a Lui, ci numai în lucr rile Lui, iar lumea se g sea dependent de persoana suprem i libertatea, nevoie superioar a omului, se realiza doar prin persoana suprem .

Profe ii Vechiului Testament presim eau vremea Fiului lui Dumnezeu ca întrupare i o anun aser ca atare, iar teoreticienii cre tinismului26 îl asociaz în mare parte cu îns i istoria bisericeasc pe care o periodizeaz dup un criteriu larg acceptat într-o epoc antic (apreciat pân la împ ratul Justinian cel Mare (527-565) sau pân la Grigorie cel Mare (590-604). Îi urmeaz epoca Evului Mediu (de la secolele al VI-lea sau al VIII-lea pân la începutul secolului al XVIlea), apoi epoca modern i contemporan . Primul pas îns spre universalizarea cre tinismului se face odat cu a a-zisa primire a neamurilor în Biseric 27. Urmeaz etapa misionarismului apostolic, când Iacob merge la Ierusalim, ca i Ioan; Matei în Palestina, în Arabia, Siria i Persia; Bartolomeu în Arabia de Sud; Filip în Frigia; Matia în Etiopia; Tadeu în Palestina de unde, prin harul lor, adunau numero i cre tini pe care îi botezau.

La acea vreme înc nu se putea vorbi despre o ierarhie bisericeasc , pentru c Iisus însu i nu a numit un ierarh dintre apostoli, îns le-a l sat principiul dup care s-o fac ei mai apoi28. Isus a impus rigoarea canonic i mai târziu a fost nevoie ca mai întâi clericii i mai apoi credincio ii care se f ceau vinova i de înc lcarea cuvântului înv turii s se supun peniten elor: cei cu p cate grele, plântorii, nu mai erau primi i la liturghie; dup ei veneau auditorii, rora li se permitea s participe numai din pridvorul bisericii la prima parte a liturghiei, a a-zis a catehumenilor; urmau împreun ez torii, ei având dreptul s participe la toat slujba liturgic , îns nu- i câ tigaser înc dreptul de a se împ rt i i de a aduce daruri sau ofrande.

Religia cre tin , mai mult decât celelalte religii, are deschidere tre toate aspectele vie ii i prefigureaz r spunsuri pentru toate întreb rile ei, ca atare nici problema escatologic nu scap aten iei, ca perspectiv a devenirii sufletului dup moarte. Aceasta î i are originea într-un misticism pozitiv, al ipotezelor i fabula iilor unde este contextualizat coerent universului de reprezent ri, de himere i de angoase mai întâi ale persoanei i mai apoi ale lumii. În bogata sa istorie - adaug Dic ionarul Eliade-Culianu29 -, misticismul cre tin îmbr eaz aproape întreaga fenomenologie mistic posibil , punând cu toate astea accentul mai degrab pe extaz decât pe introspec ie. Experien a mistic tinde la unirea cu Dumnezeu în uitare total de lume i de trup. În acest context apare i speran a cre tin cea mai arz toare care se concentra în supravie uirea sufletului dup moarte, când faptele bune vor fi r spl tite, iar cele rele vor fi sanc ionate dup tradi ia reprezent rilor preexistente ale Purgatoriului, ale Iadului i Raiului, extrapolând alungarea lui Adam din Eden.

Iudaismul explica aceste reprezent ri pe seama perspectivei asupra naturii omului (conceptul sheol plaseaz acest loc postum al sufletelor undeva sub p mânt sau într-un abis înunecat care le înghite, dup cum mitologiile balcanice vorbesc despre sorbul p mântului).

Or, dac iudaismul pune mai mult accent pe via a de aici i de acum i mai pu in pe cea viitoare, iar islamul (care continu tradi ia ebraic i zoroastrismul) pare mai generos în

Emil Barbarini - Peisaj alpin cu castel i râu

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

astfel de reprezent ri i afirm via a de apoi (akhira), în hinduism, cum am v zut, vorbim despre absen a lor sub ordonarea cu totul altfel a devenirii prin eliber ri succesive (kramamukti), Cre tinismul preia i el o serie de tradi ii zoroastrice care i-au precedat i cap deschiderea despre care vorbeam i pe care o include în scrierile lui canonice (vezi Apocalipsa i epistolele paulinice). nu uit m apoi c literatura mitologic , a Evului Mediu i chiar din zilele noastre nu a r mas indiferent la astfel de reprezent ri: Isthar (Inanna) la sumerieni, asirianul Ghilgames, grecul Orfeu, mitul Persephonei, Divina Comedia a lui Dante i pân la Voyage chez les mortes a lui Eugen Ionesco au ca ispit c toria chtonic .

Pe de alt parte, în Evul Mediu au ap rut lucr ri cu un caracter larg de popularizare a semnelor vremii, profe ii care circulau în tot spa iul european, acestea servind ulterior altor scrieri de genul celei a suedezului Emanuel Swedenborg30 (1688-1772) intitulat Raiul i Iadul cu viziune absolut metafizic asupra acestor dou spa ii (Sfera Divin a lui Dumnezeu formeaz Raiul; Fiecare societate este un Rai la o scar mai mic i fiecare înger e un Rai în miniatur ; Exist o coresponden între toate lucrurile din Rai i toate lucrurile omene ti; Omul se afl în libertate datorit echilibrului dintre Rai i Iad etc.).

Desigur, contribu iile în acest domeniu sunt multe i importante.

Numai lui Jean Delumeau modernitatea îi datoreaz câteva titluri de referin : catul i frica: vinov ia în Occident (secolele XIII-XVIII), Paris, Fayard, 1983; cele trei volume ap rute sub titlul O poveste din Paradis (Paris, Fayard, I 1992; II 1995; III 2000)), dar i alte lucr ri de interes general în lumea contemporan (Cre tinismul va muri?; Viitorul lui Dumnezeu etc.) Ar mai fi de amintit prolificul Jorge Louis Borges cu Gr dina potecilor ce se bifurc (El jardin de senderos que se bufircan - 1941) i atâ ia al ii.

O lucrare exhaustiv în acela i sens este i cea a lui Ioan Petru Culianu intitulat Psihanodia31, unde se face, în ceea ce ne intereseaz , o structurare a acestor spa ii chtonice din perspectiva apocaliptic dup con inutul unor lucr ri gnostice care au premers Cre tinismului i au continuat înc mult vreme dup apari ia acestuia: apocalipsele chem rii (Cartea etiopian a lui Enoh; Apocalipsa lui Avraam; R pirea lui Moise); apocalipse prin accident (Republica lui Platon, De sera nominis vindicta a lui Plutarh, Visio Alberici Cassinensis a lui Wettin); apocalipsele c ut rii (Plutarh cu De genio Socratis, mitul lui Timarh din Cheroneea etc.); toriile supramundane (Ascensiunea lui Isaia; dar i unele texte de la Nag Hammadi

Emil Barbarini - Moar la Steierling

23

care vorbesc despre în area sufletelor la cer, coborârea lor înapoi pe mânt, trecerea sufletului prin sferele planetare, prin v mile cere ti.

Ioan Petru Culianu întreprinde aceast cercetare v zând credin ele despre ascensiunea la cer a sufletelor dup moarte de la amanism i misteriile p gâne, la filosofiile din nainte de Platon i pân la apocalipsele cre tine. El face o delimitare a fenomenului, în interiorul unei istoriografii moderne, a teoriilor avansate de diferite coli religioase despre originea genului apocaliptic i despre escatologia celest cu aten ie cuprinz toare asupra literaturii universale.

Sunt preluate cercet rile lui J.J. Collins, sistematiz rile acestuia în genul apocaliptic dup criteriul includerii c toriei efective (in corpore) în lumea de dincolo sau numai reprezent rile ei ipotetice (in spiritu); ascensus i descensus, cunoscute inclusiv din epica persan oral de unde au difuzat spre folclorul popoarelor europene tema care contureaz un bogat repertoriu de epic fantastic , mitul milor i practicile canonizate folcloric32.

Se fac disocieri în textele apocaliptice nu atât dup tr turile formale i invariabile din substan a revela iei, ci prin tipul de personaj care sufer sau/ i împline te revela ia de unde: a) apocalipse al c ror erou este ales de sus; b) apocalipse al c ror erou este victima unui accident; c) apocalipse al c ror erou se str duie te s ob in revela ia.

Tot aici am putea ad uga i Evanghelia lui Nicodim,un text apocrif propilatean atribuit lui Nicodim, un ucenic al lui Iisus, text databil în secolul al II-lea i scris în greac ; poart subtitlul Coborârea lui Christos în Iad pentru c Iisus face aceast c torie cu scopul mântuirii protop rintelui lumii Adam, a unor patriarhi i profe i ajun i sub st pânirea Satanei. Iat un fragment: Pe când to i st teau laolalt i se bucurau, ap ru Satana, mo tenitorul beznei, i zise c tre Iad: „Ascult ce- i spun, c pc unule netul! [Ai auzit] de unul Iisus din neamul iudeilor care se d drept Fiu al lui Dumnezeu? Pe acesta - c ci era numai un om - iudeii l-au stignit prin lucr turile mele. Tocmai a murit, a a c preg te te-te -l închidem aici. tiu bine c nu-i decât un om, fiindc l-am auzit spunând: «Trist este sufletul meu pân la moarte!».Multe rele mi-a mai f cut pe când tr ia în lumea de deasupra, laolalt cu muritorii!

Oriunde întâlnea vreun slujitor de-al meu, nu-l l sa în pace i pe to i cei pe care eu îi f cusem betegi, orbi, chiopi, lepro i sau altcumva, el îi t duia cu un singur cuvânt. i tot a a, pe mul i i-am preg tit de-ngrop ciune, iar El, numai prin cuvânt, i-a readus la via ”. Iisus îns ajunge la Iad i cu toate c i se închid por ile cele ve nice, u ile de aram i drugii de fier, la strig tele celor ce a teptau mântuirea, cedeaz : i iar i a strigat: „Ridica i-v por i!”. Dar Iadul, auzindu-L pentru a doua oar , pref cându-se c nu tie, întreb : „Cine este acest Împ rat al slavei?”.

Atunci gr ir îngerii Domnului: „Domnul cel tare i puternic, Domnul cel tare în r zboi”. i o dat cu vorbele [îngerilor] por ile de aram se sf râmar , drugii de fier se f cur zob i to i mor ii fur slobozi i din leg turi. i cum intr Împ ratul slavei - cu înf iare omeneasc - tot întunericul Iadului se lumin .

Mântuitorul33, dup ce i-a scos la lumin pe cei din întuneric a l sat Iadului doar ce era al s u: Împ ratul slavei îl apuc de cre tet pe arhisatrapul Satana i încredin ându-l îngerilor S i zise: „Lega i-i mâinile, picioarele, gura i grumazul cu lan uri de fier”.

Apoi îl d du Iadului zicând: „Ia-l i p ze te-l cu str nicie pân la a doua mea venire!”.

Ar mai fi totu i de ad ugat i literatura promovat de milenarismul baptist34, orientare escatologic impetuoas , condamnat ca eretic la Sinodul Ecumenic

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 12

de la Niceea (325) i la Sinodul din 381 de la Constantinopol în temeiul Simbolului credin ei (care afirma explicit „a c rui împ ie nu va avea sfâr it”), dar care se vede nevoit s i recunoasc limitele mai ales sub presiunea evenimentelor secolului al XX-lea (cele dou zboiae Mondiale, r zboiul din Coreea, ame-nin area real a armei nucleare, dezastrele ecologice etc.).

Milenarismul sau hiliasmul cea o interpetare literal a pasajului biblic privind împ ia de o mie de ani din Apocalipsa (20, 1-8) pledând pentru o domnie a lui Iisus Christos timp de o mie de ani, împreun cu cetele de sfin i i într-o prim înviere. Curentul s-a stins într-o ultim încercare de supravie uire - postmilenismul baptist al secolului al XIX-lea i prin Teologia sistematic a lui Charles Hodge din cadrul colii de la Princeton. E uarea acestuia a mai reverberat o vreme prin extrapolarea Apokatastasisului35, unele dintre aceste lucr ri venind prin teologul catolic Hans Urs von Balthasar inspirate din Origen, din gândirea Sfântului Maxim M rturisitorul, dar mai ales prin cele despre via a dobândit prin moarte, despre iad etc.

Netulburat îns , Cre tinismul a r mas pentru cea mai mare parte a lumii op iunea religioas care r spunde întreb rilor existen iale i promoveaz consecvent morala ecumenismului în numele Adev rului suprem, fie i în ciuda unor disensiuni interne de formalizare.

1

E. Mounier, Introduction aux existentialismes, Paris, Ed. Gallimard, 1962 a experia înseamn „a avea experien a a ceva”. Termenul este folosit în spiritul lb. engleze în lucrarea lui Bertrand Russell intitulat Our Knowledge of the External World as a Field for Scientific Method in Philosophy.

1914, Chicago and London: Open Court Publishing (tradus la noi sub titlul: Cunoa terea lumii exterioare).

3 René Guénon, Metafizic i cosmologie oriental , Bucure ti, Ed. Herald, 2005 4 Paris, 1941; a se vedea trad. româneasc Omul i devenirea sa dup Vedanta, Ed. Herald, Buc., 2012.

5 Dic ionar al religiilor, Ed. Humanitas, Buc.,1993;17.4.3, p.173 6 Paul Deussen, în Die Philosophie der Upanishad, Leipzig 1919 (Filosofia Upani adelor, Ed. Herald, Bucure ti, 2007, p.101) face aceast asociere.

7 Guénon, Réne; op. cit., p. 79.

8 Idem, p.126.

9 Idem, p.129 10 Aici nu este vorba despre Lun , ca spa ialitate, apar in toare lumii corporale, ci despre principiile universale pe care le reprezint .

11 Vezi, de pild , antroposofismul lui Rudolf Steiner (supra: Rudolf Steiner - antroposofismul începutului de secol XX în conferin ele müncheneze).

2

Emil Barbarini - St vilar

Anul XI, nr. 5(117)/2020

J.C., Chatterji; Filosofia esoteric a Indiei, Ed. Princeps, Buc., 1991, p.48.

Yog Ramacharaka; Dincolo de via i de moarte, Ed. Lotus, Bucure ti, 1991, p.21 14 Paul Deussen, op. cit., p.392.

15 Op. cit., p.76.

16 Meududi, Introducere în Islam, Ed. S.C. Chrater s.r.l., Bucure ti, 1991 17 Idem, p.75.

18 Idem, p.85.

19 Idem, p.87.

20 A se vedea i lucrarea lui Jakob Toubes, Escatologie occidental , Ed. Tact, Bucure ti, 2008 21 1. Cred c Dumnezeu este Creatorul i Conduc torul întregii lumi; 2. Cred Dumnezeu este unic i nu exist nici o alt unitate sau unicitate care s se asemene cu a Lui; 3. Cred c Dumnezeu nu are corp i nici o descriere de ordin fizic care I s-ar putea asocia; 4. Cred c Dumnezeu este ve nic, c El exist de dinainte de a exista lumea i va continua s existe dup ce aceasta se va sfâr i; 5. Cred c rug ciunile i pream rirea trebuie îndreptate doar c tre Dumnezeu, i nu c tre oricine sau orice altceva; 6. Cred c toate cuvintele profe ilor sunt adev rate; 7. Cred c Moise este cel mai important dintre profe i, c nivelul s u de profe ie nu a fost i nu va fi atins niciodat de c tre nimeni altcineva; 8. Cred în faptul c Tora a constituit obiectul Revela iei divine la Muntele Sinai i c Tora pe care o avem ast zi este aceea i cu cea primit de la Dumnezeu atunci; 9. Cred c Tora nu va fi niciodat schimbat de c tre Dumnezeu sau înlocuit cu o alt înv tur ; 10. Cred c Dumnezeu este atot tiutor; 11. Cred c Dumnezeu ofer r splat i pedeaps în func ie de modul în care oamenii Îi respect poruncile; 12. Cred c Mesia va veni i chiar dac întârzie, îl a tept în fiecare zi; 13. Cred c mor ii vor fi învia i în Era Mesianic .

22 O serie de asem ri cu religiile orientale s-au putut remarca i pân acum.

De pild , în hinduism se întrez resc elementele constitutive ale acestei trinit i: Legea suprem devine Tat l, Karma este augusta i nep trunsa sa voin ; apoi vin Fiul, Mama, Sfântul Duh, Spiritele dinaintea Tronului, Arhanghelii, îngerii (Filosofia ezoteric a Indiei, p.77) 23 Op. cit., p.99 24 * Ap tori neclinti i ai legii iudaice i ai tradi iei, ostili romanilor, dar ipocri i, ceremoni ti, formali ti, motiv pentru care Iisus Hristos îi mustr sever i f încetare.

25 ** Reprezentat de preo i i aristocra i.

26 A.v. Harnack (Das Wesen des Christintums - 1900); E. Hirsch (Das Wesen des Christentums - 1939); F.Gogarten (Was ist Christentum? - 1963); O. Gigon (Die Antike Kuktur und des Christentum - 1966); C. Schneider (Geistesgeschichte der chrisliche Antike - 1970); J. Ratzinger (Ein führung in das Christentum - 1970); B. Moeller (Geschichte des Christentum in Grundzügen - 1983), ca s cit m doar din limba german câteva contribu ii.

27 Vezi botezul suta ului roman Corneliu de c tre Ap. Petru [„Iar în Cezareea era un b rbat cu numele Corneliu, suta , din cohorta ce se chema Italica, 2.

Cucernic si tem tor de Dumnezeu, cu toat casa lui i care f cea multe milostenii poporului i se ruga lui Dumnezeu totdeauna”; Faptele Apostolilor, 10. 1-2]; 28 „Cel care între voi va vrea s fie întâiul s fie vou slug ” (Matei, 20. 2627), de unde ideea primatului papal, element serios de controvers i obstacol în calea reunific rii Bisericii cre tine.

29 p.125 30 Inginer de mine, medic, militar, economist, politician supranumit de Balzac „Budha al Nordului”, i-a consacrat ultima parte a vie ii unor lucr ri teologice: Spiritual Diary - 1763; Divine Providence - 1764; Apocalypse Revealed 1766 etc.

31 Ed. Polirom, Ia i, 2006; a se vedea i torii în lumea de dincolo, ap rut în mai multe edi ii: Buc., Nemira, 1994,1999; Ia i, Polirom, 2003, 2007, 2015.

32 Pentru spa iul românesc, vezi, de pild , Sim. Fl. Marian, Inmormântarea la români, ori C. Br iloiu, Ale mortului din Gorj.

33 A nu se face confuzie între reprezent rile escatologice i mântuirea divin !

34 A se vedea Charles H. Spurgeon; Escatologia, în edi ia lui Dennis Michael Swanson, 1996.

35 Apokatastasisul, ansa mântuirii lumii, a salv rii ei ca urmare a armoniz rii Binelui cu R ul cu ocazia restaur rii acesteria la sfâr itul veacurilor, a a cum estimeaz epistolele paulinice Timotei (1, 2.4), Faptele apostolilor (3.21) ori Origen; ideea reconsider rii Diavolului avanseaz apocatastazia ca versiune dup care totul va fi salvat în cele din urm .

13

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - Giordano Bruno (XII) „Mai bine o moarte demn i eroic , decât un triumf necinstit i mâr av” - Giordano Bruno Giordano Bruno (15481600) a fost filozoful, cosmologul i matematicianul italian din epoca Rena terii care a sus inut heliocentrismul lui Copernic, dar a mers mai departe, afirmând c universul este infinit i populat cu multe „lumi” asem toare sistemului solar. De i a fost lug r pentru o vreme, unele dintre ideile sale au fost considerate eretice. A sfâr it condamnat de Inchizi ie i ars pe rug din cauza înân rii cu care i-a sus inut ideile neortodoxe, într-o vreme în care atât Biserica Romano-Catolic , cât i Bisericile Reformate afirmau cu i mai mult for principiile rigide aristotelice i scolastice, în b lia pe care o duceau pentru evanghelizarea Europei. Concep ia sa panteist i convingerea asupra infinit ii universului, au f cut ca numele lui s devin sinonim cu cel de victim a obscurantismului. Ast zi, Giordano Bruno este considerat un simbol al libert ii de gândire.

Bruno a fost fiul unui mercenar. A primit numele Filippo la botez,

Giordano Bruno

iar mai târziu a fost supranumit Il Nolano (în italian , cel din Nola), dup ora ul s u natal. În 1562 a plecat la Napoli, pentru a studia tiin ele umaniste, logica i dialectica (argumenta ia). În 1565 a intrat în ordinul c lug rilor dominicani, la m stirea San Domenico Maggiore din Napoli, luându- i numele Giordano. În manastire a studiat filozofia lui Platon i Aristotel, precum i operele teologice ale lui Toma din Aquino. În 1672 a fost uns preot al Ordinului Dominican, la Napole, unde studiase. Fiind înc din tinere e un gânditor liber i un non-conformist, este nevoit în 1575 s fug din m stire, pentru a sc pa de acuza iile de erezie ce îi erau aduse.

Amenin at cu un proces de erezie din cauza vederilor sale, în 1576 fuge la Roma unde duce cea mai agitat via , i ajunge la Geneva, unde îmbr eaz Calvinismul. Scenariul se repet : este arestat, excomunicat, reabilitat, i l sat s plece în Fran a. La Paris (1581) se te un mediu propice i un post de profesor de filozofie, sub protec ia regelui Henric al III-lea. Fire nest vilit , pleac la Londra, apoi la Oxford, unde se lanseaz în polemici aprinse cu savan ii englezi. În aceast perioad începe s scrie „Dialogurile” - în care î i va expune sistematic filozofia - ase la num r, trei cosmologice i trei morale. În 1586 se întoarce la Paris, intr în conflict cu autorit ile biserice ti i fuge înc o dat , acum în Germania, unde r ce te dintr-un ora în altul i, în 1590, se opre te la Frankfurt. În august 1591, invitat de patricianul vene ian Giovanni Mocenigo, se întoarce în Italia. Bruno încerca, de fapt, s ajung într-o academie unde s i expun teoriile, i aflase c era vacant catedra de matematic de la Universitatea din Padova. S-a dus imediat la Padova i la sfâr itul verii lui 1591 a început s in prelegeri private pentru studen ii germani, scriind „Prelegeri de geometrie” (Praelectiones geometricae) i „Arta deform rii” (Ars deformationum).

Când s-a convins c n-avea s primeasc aceast catedr (care ia fost oferit lui Galilei în 1592), s-a întors la Vene ia i s-a implicat în discu iile dintre aristocra ii vene ieni progresi ti care, ca i el, erau înclina i spre analize filozofice f s in cont de implica iile teologice ale acestora.

Dar libertatea lui Bruno a fost curmat când Mocenigo - dezam git de lec iile particulare de arta memoriei pe care i le d duse savantul, i enervat de inten ia acestuia de a se întoarce la Frankfurt pentru a publica înc o carte - l-a denun at în mai 1592 Inchizi iei vene iene, pentru teoriile sale eretice. Bruno a fost arestat i judecat. S-a ap rat recunoscând c a f cut gre eli teologice minore, dar punând în evi-

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

den caracterul mai degrab filozofic decât teologic al doctrinei sale. Procesul p rea c intrase pe un f ga favorabil lui Bruno, dar Inchizi ia de la Roma a cerut extr darea sa. Pe 27 ianuarie 1593 savantul a fost întemni at la palatul roman al Sant'Uffizio (Sfântul Oficiu al Inchizi iei).

Procesul de la Roma a durat apte ani. La început, Bruno s-a ap rat ca i la Vene ia, negând orice interes pentru problemele teologice i reafirmând caracterul filozofic al specula iilor sale. Apoi a f cut o încercare disperat de a demonstra c teoriile sale nu erau incompatibile cu concep ia cre tin despre Dumnezeu i crea ie. Inchizitorii îns i-au respins toate argumentele. În cele din urm , savantul a declarat c nu are nimic de retractat i c , nici m car nu tia ce voiau ei retracteze. Papa Clement a ordonat atunci s fie condamnat, ca nepoc it i eretic înc ânat. Sentin a i-a fost citit oficial pe 8 februarie 1600, iar el le-a spus judec torilor: „Probabil c vou v e mai fric de condamnarea mea decât îmi este mie”. Peste nou zile, a fost dus la Campo de' Fiori cu un c lu în gur i ars de viu.

Ideile lui Bruno sunt cuprinse în cele ase dialoguri: Cena de le ceneri, De la causa, principio e Uno, De l'infinito universo e mondi, Spaccio de la Bestia trionfante, Cabala del cavallo Pegaseo i De gli eroici furori. În „Cina din Miercurea Cenu ii” (Cena de la Ceneri, 1584), nu numai c a reafirmat realitatea teoriei heliocentrice, dar a i sugerat Universul este infinit, compus din nenum rate lumi asem toare cu cele din sistemul solar. Sistemul solar este numai unul din nenuratele alte sisteme care se nasc neîncetat i dispar, guvernate de o singur lege, de o singur putere de suflet universal, de Dumnezeu. În acela i dialog, a anticipat teoriile compatriotului s u italian, astronomul Galileo Galilei, sus inând c ar trebui s urm m înv turile morale ale Bibliei, dar nu pe cele astronomice. De asemenea, a criticat puternic moravurile societ ii engleze i pedanteria doctorilor de la Oxford. În lucrarea „În ce prive te cauza, principiul i unul” (De la causa, principio et uno, 1584) a elaborat teoria fizic pe care se baza concep ia sa despreform i materie care sunt strâns unite i constituie unul. Astfel, el reducea dualismul tradi ional din fizica aristotelic la o concep ie monist asupra lumii, care implica unitatea de baz a tuturor substan elorîn unitatea infinit a Fiin ei: Exist un minimum metafizic, monada, substan a individual , universul constând din substn e individuale, i activitatea sa de a face s se nasc i s dispar indivizi. Fiecare din monadele universului este o oglind a lumii,

Anul XI, nr. 5(117)/2020

este întregul i totu i un lucru deosebit de toate celelalte. În lucrarea „Despre universul infinit i despre lumi” (De l'infinito universo e mondi, 1584) Bruno spune: „A i putea s m întreba i de ce lucrurile se schimb ? V r spund c schimbarea nu este c utarea unei alte existen e, ci a unui alt mod de existen . i în aceasta st deosebirea între univers i lucrurile universului: cel dintâi cuprinde toat existen a i toate modurile de existen ; iar între celelalte, fiecare are toat existen a, dar nu toate modurile de existen ; i întradev r, fiecare dintre lucrurile universului nu poate s aib toate însu irile i toate accidentele, deoarece multe forme sunt incompatibile în acela i substrat, fie pentru c sunt contrarii, fie c apar in unor specii deosebite; (...) Universul cuprinde în întregime toat existen a, deoarece dincolo i în afar de existen a infinit nu este nimic care s existe, pentru c fa de univers nu exist un afar i un dincolo; fiecare dintre lucrurile individuale îns , cuprinde toat existen a, dar nu în întregime, deoarece dincolo de fiecare sunt altele nenum rate. A adar în elege i c totul este în tot, dar nu în întregime i în toate modurile în fiecare lucru individual. În elege i deci, de asemenea, c fiecare lucru este Unul, dar nu întru acela i mod. Iat de ce nu se în al acela care spune c existentul, substan a i esen a sunt una; întrucât aceast unitate este infinit i f margini, atât ca substan , cât i ca durat , ca m rime i ca energie, ea nu are calitatea unui principiu, nici a ceva ce ine de un principiu; ci dac fiecare lucru se confund în unitate i în identitate, vreau spun în una i aceea i existen , aceasta înseamn c el dobânde te însu irea absolutului, iar nu a relativului”. „Este a adar de ajuns s tim c exist întinderi infinite i un spa iu cuprinz tor, care con ine i p trunde totul. Sunt în acest spa iu nenum rate corpuri lume ti asem toare lui, i nici unul nu este mai în mijlocul universului decât cel lalt, deoarece acest univers este infinit, i este deci f centru i f margini; raporturile acestea exist pentru fiecare din aceste lumi, în parte, care sunt în univers în felul pe care l-am ar tat alt dat i îndeosebi atunci când am demonstrat c exist anumite centre, cum sunt sorii, focurile, în jurul c rora î i desf oar drumul lor toate planetele, p mânturile, apele, a a cum vedem c în jurul acestui soare apropiat de noi se învârtesc cele apte astre r citoare; dup cum am demonstratde asemenea, c fiecare din aceste astre sau aceste lumi, rotindu-se în jurul propriului s u centru, produce aparen a unei lumi nemi cate i continue care atrage dup sine toate corpurile care se v d a fi astre, care pot fi astfel, i face s se roteasc în jurul ei, ca centru al universului. Astfel încât nu exist o singur lume, un singur p mânt, un singur soare, ci exist atâtea lumi câte l mpi luminoase vedem în jurul nostru; i nici ele nu sunt mai mult sau mai pu in în cer i în loc i în spa iu, decât este lumea noastr în spa iu, într-un loc i în cer. (...) A adar, nenum ratele i principalele p i ale universului sunt infinite, au aceea i înf are, acela i chip, acelea i drepturi, putere i ac iune”, mai explic Bruno. „Alungarea bestiei triumf toare” (Spaccio de la bestia trionfante, 1584), primul dialog din trilogia sa moral , este o satir la adresa supersti iilor i viciilor contemporane, fiind i o critic virulent a eticii cretine - mai ales a principiului calvinist al salv rii numai prin credin , c ruia Bruno îi opune o viziune exaltat a demnit ii tuturor activit ilor umane.

Emil Barbarini - Vedere din Sarnen - Elve ia

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i mor, se dezvolt i se perfec ioneaz i apoi dispar, pentru a face loc altor lucruri particulare. Mizeria, durerea i moartea privesc numai ile universului, nu întregul lui. C ci universul în întregul lui este perfect i nu-i lipse te nimic. În ansamblul universului domne te armonia. În realitate nu exist nici devenire, nici moarte, c ci substana divin r mâne pururea identic cu ea îns i. Dar substan a divin se manifest i ac ioneaz recurgând la contradic ii. Cu ajutorul acestora for a divin produce multiplicitatea lucrurilor pe care le vedem, a cum artistul, întrebuin ând culori, linii i tonuri creeaz opera de art unitar i armonic . Dumnezeu este i el în contradic ie, înf ânduse ca infinit mare, dac privim universul în totalitatea lui, f limite în spa iu i f început i sfâr it în timp. Se înf eaz ca infinit mic, dac -l privim ca germen individual determinant al oric rui lucru finit, ci f determinarea individual nu poate fi gândit via a.

Conform gândirii lui exist trei infinituri mici: punctul - principiul liniei, începutul i sfâr itul ei; atomul principiul corpului. Exist un minimum metafizic - monada, substan a individual , c ci din substane individuale const universul i întreaga lui activitate st în a face se nasc i s dispar indivizi. Monada este divinitatea îns i.

Fiecare din monadele universului este o oglind a lumii, ea este în acela i timp întregul i totu i un lucru deosebit de toate celelalte; pretutindeni este aceea i for cosmic i totu i într-o alt înf are. „Ne place sau nu, noi singuri ne croim via a. N scându-ne pe lumea aceasta, ced m u or iluziilor, sim irilor, credem în ceea ce vedem. Ignor m cât de surzi i orbi suntem. Atunci ne asalt frica, i uit m c suntem divini, c am putea schimba cursul r u al întâmpl rilor”, spunea tot Giordano Bruno.

De i nu a activat în mai multe domenii i nu a f cut cercet ri largi precum Tycho Brahe, Galileo Galilei sau Copernic, el a avut o previziune mult mai clar i chiar îndr znea pentru acele vremuri, reu ind prin scrierile sale s se impun în rândul celor mai mari astronomi ai vremii.

Scriitorul i filozoful Will Durant men ioneaz undeva în cartea sa „Rena terea”, c la Napoli se afla în acea vreme filozoful italian Telesio (1509-1588), primul care a comb tut aristotelismul medieval, i care spunea c materia este ac ionat de dou for e: c ldura care provine din cer, i frigul care se ridic din p mânt; c ldura produce expansiunea i mi carea, iar frigul produce contrac ia i repausul. Din acest conflict ar rezulta esen a intim a oric rui fenomen fizic. Ele decurg potrivit unor cauze naturale i legi inerente, f interven ia vreunei divinit i. Giordano Bruno i al i câ iva filozofi au împrumutat câte ceva din aceste idei.

Biserica la acea dat mai avea un anumit grad de liberalism, întrucât i-a îng duit lui Telesio s moar de moarte bun . Îns , cu doisprezece ani mai târziu, Inchizi ia l-a ars pe Bruno pe rug.

Gândirea sa a influen at filozofia din timpurile ce i-au urmat, în special pe filozoful olandez Baruch Spinoza. Concep ia panteist (identificarea divinit ii cu întreaga materie i universul) i optimist a lui Bruno a cucerit i entuziasmat, mai cucere te i entuziasmeaz .

La locul martiriului s u, în pia a „Campo dei Fiori”, administra ia ora ului Roma i-a ridicat la sfâr itul secolului al XIX-lea o statuie, dedicat libert ii de gândire. La 400 de ani dup executarea sa - 17 februarie 1600 -, Biserica Catolic , prin glasul papei IoanPaul II, i-a exprimat „profunda durere”, regretând eroarea comis prin condamnarea (Elve ia) la moarte a lui Giordano Bruno.

„Cabala calului Pegas” (Cabala del cavallo Pegaseo, 1585), similar cu dialogul precedent, dar într-o cheie mai pesimist , con ine o discu ie despre rela ia dintre sufletul omului i sufletul universal, ajungând la negarea individualit ii absolute a celui dintâi. În „Pasiunile eroice” (Gli eroici furori, 1585), Bruno recurge la imaginarul neoplatonic pentru a trata despre atrac ia resim it de sufletul omului de a se uni cu Unul infinit i îl îndeamn pe om s cucereasc virtutea i adev rul.

Astfel, Bruno îl dep te pe Copernic, sus inând infinitatea universului: Noi nu putem gândi cu mintea noastr c universul ar avea undeva o limit , c dincolo delimita pe care am gândi-o, n-ar mai fi spa iu. Universul este infinit i numai un univers infinit se conciliaz cu ideea de Dumnezeu, a c rui activitate infinit nu poate se desf oare nestingherit decât într-o lume infinit . Atât din punct de vedere spa ial cât i din punct de vedere temporal. Sistemul solar este numai unul din nenum rate alte sisteme care neîncetat se nasc i dispar, guvernate toate de o singur lege, de o singur putere de sufletul universal, de Dumnezeu. Fiin a suprem nu este, dup Bruno, în afar i mai presus de lume, ci într-însa, o p trunde i o conduce teleologic. Dumnezeu este imanent lumii i este activ în orice parte a ei. Nu exist nici o deosebire între diferitele p i ale lumii, ci toate sunt de aceea i natur i de aceea i valoare c ci toate sunt deopotriv str tute de aceea i for cosmic divin . Universul este imobil, deoarece fiind infinit, nu are unde s se mi te, mi carea nu se întâlne te decât în interiorul universului. Fiind infinit, universul nu poate avea un centru sau îi putem fixa un centru în orice punct al lui. „Fiecare stea, spune Bruno, se învârte te liber prin via a ei proprie, în jurul propriului ei punct central i în jurul soarelui s u”.

Mi carea corpurilor cere ti el o explic printr-o for atractiv bazat pe înrudire, for ce face posibil echilibrul între ele.

Bruno afirm c Divinitatea face i desface totul în univers. Scopul ei suprem este perfec iunea universului, realizarea tuturor formelor posibile din lumea sensibil . Tot ceea ce se întâmpl î i are cauza în Dumnezeu i orice scop este realizat numai prin Dumnezeu. ci Dumnezeu este în acela i timp i cauza prim i scopul lui ultim.

Substan a divin creeaz mereu noi opere, în forme mereu altele, a a cum artistul creeaz noi opere. Asta nu înseamn c ea îns i se schimb . Nen scut i nepieritoare, infinit i absolut , ea este în esen a ei neschimb toare. Numai lucrurile particulare se nasc, cresc

Emil Barbarini - Sempach i lacul

27

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa (II) ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC 3.3.5. Ontologia nimicului Nae Ionescu formuleaz reflec ii asupra nimicului, în contextul discu iei despre rela ia dintre fiin i tr ire. Iat ce spune el: „trebuie existe ceva ca s existe nimic”; „«Nimic», prin urmare, este o pozi ie logic fa de un «ceva» de natur nelogic : «Nimic» este «altceva» fa de un «ceva» la care, prin tr ire, se reduce - în chip arbitrar, f îndoial , dar efectiv - întreaga existen ”. Pare a fi vorba, în fragmentele citate, despre nimic în sens logic; nimicul ar avea ca origine opera ia nega iei. Dar mintea noastr este în stare s fac aceast opera ie numai întrucât ea este constrâns de ceea ce i se arat datorit tr irii realit ii sensibile în sensul valorific rii ei potrivit necesit ii i problemelor proprii metafizicianului: nimicul însu i. Aceast ar tare se produce atunci când existen a se concentreaz în ceva, când apare totul existen ei, când nimic din spa iul lumii sensibile nu ne poate atrage, nici schimba. (S ne amintim c în Ce este metafizica?, Heidegger, într-un discurs concentrat asupra nimicului, spune c Nimicul survine atunci când speciile existen ei se retrag, pentru a sa în spa iul astfel deschis totul fiin rii.) Potrivit lui Nae Ionescu, nimicul este, mai întâi, corelativul existen ei. Dar legat numai de existen , nimicul este înc neinteligibil. R mâne Nae Ionescu doar la acest fapt? Cum este legat nimicul de fiin ?

Nimicul este conceptibil numai dac inem seama de modalitatea în care apare fiin a, anume tot de tr ire. C ci aceasta dezv luie i fiin a, ceea-ce-este, dar i altceva-ul fiin ei, adic nimicul. Fiin a este o unitate, unitatea unui lucru, iar existen a o determina ie, între

I TR IREA MISTIC altele, a lucrului; dac fiin a îns i ar c ta determina ia existen ei, fiind astfel ceva existent în afara de un individual sau de o categorie, cum ar spune Aristotel, atunci am avea de o parte fiin a, iar de alta am avea fiin a existent . Fiin a ca atare i-ar pierde orice în eles, iar fiin a existent ar fi dublat fie de ea îns i, fie de ne-fiin , ceea ce nu poate fi admis. Primul fapt (fiin a i-ar pierde orice în eles) nu poate fi admis deoarece fiin a este ceva. Al doilea (dublarea fiin ei existente prin ea îns i) este neinteligibil, c ci nu putem în elege c fiin a i altceva de rangul ei ar fi lucruri diferite; parafrazându-l pe Spinoza, în demonstra ia ideii c Dumnezeu este unica substan , am putea spune: dac acel altceva al fiin ei ar fi de rangul ei, atunci el ar fi, de fapt, fiin a. Al treilea fapt (dublarea fiin ei existente de nefiin ) nu poate fi admis deoarece ne-fiin a ar fi ceva, i-atunci ea ar fi, de fapt, fiin a; ajungem astfel la faptul discutat anterior (al doilea fapt). A adar, nimicul este corelativul fiin ei, dar el nu este existen a. revenim la faptul primei apari ii a nimicului. Ce se întâmpl atunci când existen a este concentrat în ceva, când „fiin a” ei nu se distribuie decât acestui ceva? În afara acelui ceva apare desigur, nimicul, care cuprinde restul de fiin (univers) care i-a pierdut, prin concentrare, fiin a. A adar, tot fiin a este acel ceva fa de care se raporteaz nimicul ca altceva.

Rostul ultim al metafizicii, potrivit lui Nae Ionescu, este dezv luirea ii c tre echilibrarea omului întru Dumnezeu, adic o concentrare a existen ei în Dumnezeu, care se poate termina chiar atunci când

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

individualitatea mea este re-adus în Dumnezeu, când eu mi-am sfâr it fiin a. Metafizica nu are alta cale de acces c tre ceea ce râvne te decât prin aceast concentrare a existen ei în Dumnezeu, concentrare care în-fiin eaz i nimicul, ca altceva al s u. Revenim astfel la termenii primari ai Crea iei: Dumnezeu i nimic. Ontologia nimicului se lumineaz într-o teologie; dar dac inem seama i de cele spuse mai sus, încercând s inteligibiliz m discursul lui Nae Ionescu despre fiin si nimic, teologia urmeaz unei ontologii veritabile pentru care fiin a este i nu poate s nu fie, iar altceva-ul fiin ei este nimicul.

Exist anumite consecin e ale deschiderii ontologiei nimicului în orizontul teologiei, înl untrul c ruia se pune problema mântuirii, adic a re-aducerii fiin ei noastre în Dumnezeu. Astfel, nimicul nu poate fi absolut, adic f o calitate pe care o cap existen a concentrat în ceva . Numai dac un lucru devine absolut, concentrând în sine existen a (toat ), apare nimicul, doar ca un corelativ, ca altceva. În elegem de aici c nimicul nu are stabilitate ontologic (nu este nici existen a, nici fiin a individualului, nu este ceva, ci totdeauna alt-ceva). O alt consecin ar fi faptul c nu putem tr i întâi nimicul, dar îl putem gândi întâi, oarecum în sine, deci nu ca un corelat al existen ei concentrate într-un lucru sau al fiin ei, ci ca sus in tor al absolutului; este vorba, în acest caz, despre un nimic pozitiv, revelat ca absolutul ce este cel-ce-se-nu-afl -printre-lucruri. Nae Ionescu afirm c dac nu accept m c Dumnezeu însu i are un altceva, care este nimicul (de altminteri, Dumnezeu a creat lumea ex nihilo), ajungem la o absurditate: „dac nu accept m primul r spuns, care, totu i, este perfect valabil (c în cazul lui Dumnezeu acest «altceva» exist , i el se nume te «nimic»), atunci trebuie s accept m aceast alt absurditate; c Dumnezeu este dublat întotdeauna de un Dumnezeu existent”. Reg sim aici termenii în care a fost prezentata rela ia fiin ei cu nimicul. Dac Dumnezeu este „dublat” de nimic, atunci el nu este dublat de sine însu i. Acceptând c este dublat de sine însu i, am p tui împotriva gândirii s toase, c ci Dumnezeu n-ar mai fi absolutul, nu ar concentra în sine existen a ca atare, adic nu ar fi; a adar, atunci când avem absolutul, avem i nimicul, c ci exist absolutul i nimic altceva.

Chiar tr irea noastr îl pune pe Dumnezeu ca absolut i, astfel, al turi de altceva-ul lui, care este nimicul. Ce s-ar întâmpla dac nu am accepta nimicul, ca altceva al lui Dumnezeu? Atunci Dumnezeu, spune Nae Ionescu, ar fi dublat de un Dumnezeu existent. Am avea, adar, Dumnezeu, pe de o parte, i Dumnezeul existent, pe de alta. i-atunci, unul dintre ace tia ar fi nimic (c ci doar Dumnezeu ca absolut exist i nimic altceva): fie Dumnezeu, fie Dumnezeul existent. Logic, o astfel de situa ie ar fi posibil ; de altminteri, ea este acceptat , în istoria filozofiei i a teologiei, de însu i argumentul ontologic. Dar tr irea nu poate deschide o logic în care ar avea legitimitate o astfel de situa ie. „Logica” tr irii Divinului ne reveleaz pe Dumnezeu (în fiin ) i nimic altceva. În genere, atunci când gândim ceva (chiar dac este vorba despre o logic obi nuit ) limit m, adic deschidem posibilitatea unui altceva: „unui ceva i se alatur întotdeauna, în gândirea noastr , altceva , ca proces de gândire”. revenim la argumentul ontologic. Existen a lui Dumnezeu este dovedit astfel: întrucât am ideea de Dumnezeu ca fiin a perfect (lucrul cel mai mare, fa de care nimic altceva mai mare nu poate s existe, cum spune Anselm din Canterbury), Dumnezeu trebuie s existe. Dumnezeu este o realitate logic ; dar raportat la lucruri, cele care ne invadeaz în experien a sensibil , experien a c rei leg tur cu noi tocmai vrem s-o elucid m prin acceptarea existen ei lui Dumnezeu, acesta este nimicul. Nimicul, a adar, cap pozitivitate, i pe seama acesteia gândim existen a unui ceva ce singur poate fi, adic poate înlocui pozitivitatea nimicului. Este vorba aici despre o constrângere logic : ceea ce accept m ca fiind cel mai mare, perfect, nu

29

poate fi nici lucru, nici nimic. El este, oarecum, în prim instan , nimicul; dar cum nimicul nu poate fi ceva, trebuie s fie numai ceea ce este totul: Dumnezeu. Acesta este, astfel, singura existen intrat în fiin . Starea edenic , am putea spune, înseamn , pentru mine, eul propriu ajuns la Dumnezeu ca singura existen intrat în fiin .

Orice argument privind existen a lui Dumnezeu are a face cu nimicul; pentru ca existen a lui Dumnezeu înseamn o calitate, anume aceea a Creatorului, cel ce a f cut lumea din nimic, adic f nici o constrângere; nimicul, ca simbol, reprezint libertatea Creatorului, dar nu acea „libertate imperfect ” despre care vorbea Leibniz, „adic cea scutit doar de constrângere”, ci o libertate scutit totodat de întâmplare i de necesitate. De aceea i creatorul-om are a face cu nimicul, acesta simbolizând îns , în cazul lui, libertatea imperfect .

Dar s ne întreb m, odat cu Nae Ionescu: „ i, dac n-ar mai fi Dumnezeu, atunci ce ar fi? Ar fi ceva care nu este Dumnezeu?” Nu ar fi nimic, este r spunsul autorului. A adar, nu am fi nici noi, nici lumea.

Cum acestea exist (eu exist pentru c eu m tr iesc pe mine, spune Nae Ionescu, iar lumea exist , în mod necesar, tocmai ca altceva pentru mine), înseamn c Dumnezeu exist . Nimic n-ar exista dac n-ar exista Dumnezeu. Iat argumentul lui Nae Ionescu privind existen a lui Dumnezeu. Întrucât exist lumea, trebuie s existe Dumnezeu; dar nu pentru c , altfel, ea ar exista f s fie creat de cineva, sau nu în primul rând pentru aceasta, ci pentru c nimic n-ar fi dac nu ar exista Dumnezeu.

Pare a fi vorba aici despre ceea ce Kant a numit argumentul cosmologic, iar Leibniz (dup care Kant reface acest argument) a contingentia mundi: „dac ceva exist , trebuie s existe i o fiin absolut necesar ”. Spunem „pare”, pentru c Nae Ionescu nu- i propune s construiasc argumente în favoarea lui Dumnezeu, ci dore te s i justifice experien a sa metafizic ce se întemeiaz pe tr ire. Calea aceasta este semnificativ i pentru interpretul filozofiei sale. Avem de-a face aici cu problema antropologic ; omul este presupus în tot acest scenariu. adar, metafizica începe cu tr irea de sine, cu tr irea propriei existen e (eu m tr iesc pe mine). Finalitatea ei se afl în împ carea cu realitatea transcendent ce-mi este început, împ care, ce reprezint , totodat , o echilibrare existen ial a omului, o refacere a acordului cu existen a. Pe calea aceasta c tre realitatea transcendent , care-mi este începutul, se reveleaz : eul, existen a ca tot, nimicul, fiin a, absolutul i Dumnezeu. Experien a metafizic se desf oar între eu i Dumnezeu; existen a ca tot, fiin a, absolutul i nimicul sunt îns repere pe care nu pot s le nesocotesc: nu pot ajunge în Dumnezeu decât fiind con tient c pr pastia care m desparte de el are doar o punte care se sprijin pe existen ca tot, pe fiin , absolut i nimic.

Iat cum ontologia nimicului dobânde te semnifica ie nu pentru o teorie metafizic , ci pentru experien a metafizic îns i, adic în interiorul planului i actului de mântuire sau de împ care a omului întru Dumnezeu.

Filozoful român concentreaz în ontologia nimicului (ce ne-a dezv luit, pe rând, eul, existen a ca tot, absolutul, nimicul însu i i pe Dumnezeu) sensul fundamental al reconstruc iei sale metafizice.

Teoria fiin ei, apoi tot ce el a gândit ca reconstruc ie metafizic propriu-zis , ideile despre libertate, de asemenea, î i au ra iunile în aceast ontologie a nimicului. Dar în ea se adun , cred, i sensurile proiectului metafizicii asupra c ruia el a z bovit în cursurile sale.

Tr irea, ce constituia în proiect termenul prim, este, ca experien a tr irii ce reveleaz i nimicul, deschiz toarea unei c i ce-l duce pe metafizician c tre Dumnezeu, prin existen a ca tot, prin fiin , absolut si nimic. De aceea ontologia nimicului poate fi socotit nucleul pozi iei metafizice a lui Nae Ionescu, faptul teoretic în care îsi g sesc justificarea atât proiectul metafizicii, cât i reconstruc ia metafizic

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

naeionescian . Argumentul s u privind existen a lui Dumnezeu, asetor cu argumentul cosmologic, î i are ra iunea în întrebarea pe care Leibniz însu i o punea: De ce exist mai degrab ceva decât nimic? Întrucât Nae Ionescu gase te de cuviin s afirme c aceast întrebare este fundamental pentru metafizic , în elegem c argumentul privind existen a lui Dumnezeu nu are o valabilitate în sine, ci numai în cadrul reconstruc iei metafizice a c rei problem fundamental este, dac mântuirea a fost ratat , împ carea omului cu sine i cu Dumnezeu.

3.3.6. „Func ia epistemologic a iubirii” Perspectiva cre tin din care filozoful trateaz condi ia uman îi permite s fac câteva considera ii metafizice esen iale. Problema catului originar este perceput prin „legea pe care a pus-o Dumnezeu dup ce a creat primii oameni, ar fi exprimat îns i condi ia uman ”. Prin actul de nesupunere a „legii omului”, acesta anuleaz caracterul neutru al cunoa terii. Procesul de cunoa tere realizeaz o ruptur „prin om i pentru om”, ducând la apari ia „tragediei umane”.

Solu ia metafizic pe care o propune filozoful pentru a putea dep i identitatea eu = eu este iubirea. „Func ia epistemologic a iubirii” constituie chiar obiectul cursului inaugural din 1919, a c rui tem va reveni adesea în preocup rile lui Nae Ionescu. Dincolo de caracterul profund ontic al iubirii în platonism sau de viziunea intelectualist tomist care subordona activitatea iubirii celei a cunoa terii, Nae Ionescu opteaz pentru solu ia augustinian care vedea iubirea ca element apriori facult ii de cunoa tere i voin ei. Scriind în 1937 un articol intitulat „Iubirea ca act de cunoa tere”, filozoful î i va structura medita iile în jurul func iei gnoseologice a iubirii, pe câteva niveluri. La început, va ar ta structura i func ia metafizic a iubirii, pentru a l sa deoparte acea interpretare care consider c iubirea ar fi în exclusivitate o ac iune creativ , interpretare în care iubirea este plasat în domeniul activit ii voin ei i crea iei. Apoi va diferen ia între „iubirea ca act de cunoa tere” i „iubirea ca impuls creator”.

Aceasta îl va ajuta s plaseze contempla ia, în care iubirea este drum (metod ), posibilitate de a te dep i, impuls, în sfera iubirii ca act de cunoa tere. Exege ii concep iei filosofului analizeaz pertinent ceea ce filozoful român a gândit despre cele dou precepte fundamentale ale principiului cre tin al iubirii: dac preceptul „iube te pe aproapele u ca pe tine însu i” ine de o conlucrare între oamenii supu i „ordinii morale”, în care iubirea pentru aproape ar fi actul de iubire de la om la om, cel lalt precept „iube te pe Domnul Dumnezeul t u din toat inima ta, din tot sufletul t u, din toate puterile tale i din tot cugetul t u” exprim adev rata metafizic cre tin , bazat pe actul de iubire de la om la Dumnezeu. Plecând de la interpretarea origenist a p catului originar, Nae Ionescu va realiza o expunere special în cursul de metafizic din 1928-1929, când mitul p catului originar va fi analizat din perspectiva dualitudinii metafizicii.

3.3.7. Cele trei postulate Fundamentele metafizice Dup cum remarca Nae Ionescu în prelegerea din 13 ianuarie 1937, metafizica se face uneori doar din necesit i polemice, într-o situare critic fa de un oarecare sistem metafizic. Pentru a intra în domeniul metafizicii f inten ii polemice, pentru a da

Nae Ionescu

Anul XI, nr. 5(117)/2020

curs unei necesit i l untrice de formulare conceptual a unor experien e metafizice, trebuie f cut un examen critic al posibilit ilor de lucru. Punctul de plecare în acest demers îl va constitui pentru Nae Ionescu acceptarea a trei postulate fundamentale.

Primul postulat ar fi acela c prin cunoa terea metafizic nu are loc un act de înregistrare, ci un act de identificare a subiectului metafizic cu obiectul cunoa terii metafizice. Un alt mod de exprimare a acestui adev r fundamental, pe care Nae Ionescu l-a invocat în mai toate cursurile sale, ar fi acela c nu tiu ceea ce v d, ci v d ceea ce tiu. Nae Ionescu vorbise de transformarea noastr în însu i obiectul de cunoscut, cu precizarea c la mijloc este un fel de fuziune, de contopire, de unde i concluzia c existen a care ne dep este poate fi tr it , în sensul dep irii noastre pe linia tr irii. Acest postulat se constituie ca o veritabil ax a întregii probleme de cunoa tere metafizic . Întrucât, de îndat ce tr irea metafizic este tradus în forme conceptuale, ea devine cunoa tere.

Al doilea postulat fundamental este cel al particip rii. Prin participare, experien a metafizic se dezv luie a fi un act bipolar. Participarea înl tur presupozi ia monopolarit ii, de caracter pur imanent, implicând un panteism ce se dispenseaz de orice transcenden , absurditate care egaleaz pur i simplu idealismul absolut în materie de cunoa tere. Participarea presupune doi termeni: subiectul metafizic i ceva de natur obiectiv , care transcede omul. Ea implic p strarea distinc iei , dar i a ierarhiei, dintre subiectul participant i obiectul cuno terii metafizice la care el particip .

Al treilea postulat porne te de la constatarea lipsei de sens a îm-p irii metafizicii. Cuno terea metafizic fiind act de identificare a subiectului cu obiectul, sistematizarea metafizicii în tiin a actului i în tiin a obiectului experien ei metafizice, devine cumva de prisos.

Nae Ionescu define te metafizica ca fiind în adev r un cod de tr ire i de valorificare a realit ii în raport cu anumite necesit i i probleme proprii ale tale. Aceast defini ie poate fi considerat regula fundamental a modului în care Nae Ionescu în elege metafizica, ca urmare a faptului c aceasta acoper întregul spa iu al în elesurilor metafizicii în filozofia naeionescian . Conceptele principale angajate de aceast defini ie sunt: tr irea, realitatea, necesitatea i problemele proprii ale metafizicianului. * Metafizica lui Nae Ionescu nu a avut nici o implica ie la mi carea legionar care a sucit min ile multor intelectuali din epoc . Un ghimpe antisemit putem detecta în repro ul adus martiriz rii lui Iisus de c tre evrei, venit de pe pozi iile cretinismului ortodox, care constituie o latur important a preocup rilor sale. Despre doctrina i activitatea politic a profesorului Nae Ionescu sunt multe comentarii de f cut.

Relevant în acest sens este cartea lui Mircea Vulc nescu - NAE IONESCU. A a cum l-am cunoscut (Editura Humanitas, Bucure ti, 1992).

Importan a cursurilor lui Nae Ionescu rezid în faptul c a fost cap de coal pentru o mul ime de discipoli care au devenit cei mai importan i filozofi autohtoni din istoria noastr postbelic : Constantin Noica, Mircea Vulc nescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Vasile B ncil , Traian Herseni, Mihail Sebastian, Stelian Mateescu, Gheorghe Racoveanu, Dumitru Cristian Amz r, Eraclie i M. Eliade Sterian etc.

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (VI) 6. Religiile indienilor Partea a V-a D. Hinduismul Cu peste 500 de milioane de credincio i, hinduismul reprezint religia marii majorit i a indienilor. Dar este el cu adev rat o religie, atâta timp cât n-are un întemeietor, n-are o doctrin bine precizat i un cult unitar (reprezentan ii lui nu in la doctrin i la cult, ci se mândresc cu toleran a hinduismului fa de toate concep iile religioase) i atâta timp cât g zduie te de-a valma forme superioare de religiozitate i unele dintre cele mai elementare? Indologii, de altminteri, recunosc c este vorba de o religie cu totul aparte, respectiv c „hinduismul n-ar fi o religie în în elesul obi nuit al cuvântului”. Chiar omul politic Jawaharlal Nehru (1889-1964) subliniaz în Autobiografie nu o dat s-a spus despre hinduism „c n-ar fi propriu-zis o religie în sensul obi nuit al cuvântului”.

La drept vorbind, hinduismul sau neobrahmanismul constituie noua form a vechii religii hinduse din perioada vedo-brahman , credin sl bit întrucâtva de marii reformatori religio i Jaina i Buddha, îns p strat mereu vie în sufletul credincio ilor de rând, cu atât mai mult cu cât doctrinele jainiste i budiste erau de neîn eles pentru poporeni prin subtilit ile lor speculative. Pe lâng toate astea, sistemul castelor pe care se baza brahmanismul, era atât de înr cinat în mentalitatea hindus i via a social , încât nici m car budi tii nu s-au atins de el, iar brahmanii, dându- i seama la timp de primejdia ce-i amenin a pe ei i cultul lor, „au întreprins o vast oper de adaptare a doctrinei i riturilor brahmane la în elegerea i gustul poporului dornic de miraculos, pentru a putea s duc astfel cu mai mult eficacitate lupta împotriva jainismului i budismului” (E. Vasilescu).

Iat motivul pentru care în hinduism, acest complicat amestec de str vechi credin e populare, elemente vedice i idei brahmane, unii zei importan i ai vedismului (Indra, de exemplu) decad cu totul, în timp ce zei de mai mic importan (Vi nu i iva) se bucur de o venera ie specific monoteismului. Totodat , credincio ii hindui ti ador o mul ime de zei m run i, spirite, demoni, eroi i genii, chiar animale i obiecte, cultul devine foarte bizar în multe privin e, apar gânditori i reformatori religio i influen i de islamism (Kabir, Nanak) i cre tinism (Ram Mohai Rai, Ramakrishna, Vivekananda), iar vechile sisteme filosofice din perioada brahman (îndeosebi Vedanta) continu s influen eze gândirea religioas , generând noi concep ii, aspira ii i atitudini: concep ia potrivit c reia iubirea lui Dumnezeu (bhakti) este idealul mijloc prin care omul poate s -L cunoasc pe Atoatetor i s i asigure mântuirea, aspira ia spre nirvana este completat cu credin a în r spl tirea faptelor, indiferen a budist fa de via este înlocuit cu credin a în necesitatea i eficien a poc in ei.

La fel ca în cazul celorlalte religii indiene (vedism, brahmanism,

jainism, budism), hinduismul poate fi cunoscut din mai multe izvoare, scrieri cu adev rat referen iale pentru cultura indian i universal .

Pe primul loc între ele se situeaz Mahabharata (Povestea marelui zboi al bhara ilor), enorma epopee sanscrit (peste 200.000 de versuri cuprinse în 18 c i), atribuit legendarului autor Vyasa. Tot Vyasa este considerat autorul altor dou monumente literare: Vedele i Puranas (antichit i, legende)...

Elaborat în aproape un mileniu (sec. IV î.e.n. - sec. IV e.n.) i fixat în scris în primele secole ale erei noastre, Mahabharata reprezint cel mai important monument din întreaga literatur hindus , care înf eaz nu numai lupta înver unat dintre Pandava i Kuarava (reprezentan ii a dou valuri de imigran i în India, la momente diferite), ci red - cu mai mult iscusin ca celelalte izvoare trecerea de la vechiul la noul brahmanism.

Epopeea mai cuprinde i unele capitole cu caracter didactic, cel mai faimos între acestea fiind Bhagavad-gita (Cîntecul fericitului, adic al zeului Kri na), capitol inclus/interpolat în cartea a VI-a a Mahabharatei, despre care marele indianist român Th. Simenschy crede c a fost influen at de cre tinism (nu se tie în ce m sur ) prin acel bhakti sau admirabila idee de iubire arz toare a lui Dumnezeu ca mijloc de mântuire.

Ca lucrare de sine st toare, Bhagavad-gita a cunoscut o uria spândire i apreciere în India i în lume sub numele de Biblia hinduismului sau Evanghelia lui Kri na, mul i indieni instrui i recitândo în întregime. Într-o form realmente captivant , ne face cunoscut E. Vasilescu, Bhagavad-gita încorporeaz „o înalt specula ie filosofic , inând calea de mijloc între sistemul Samkhya, care recomand «cunoa terea» pentru a ajunge la mântuire, i sistemul Yoga, care recomand «fapta» în spirit dezinteresat i devotamentul total fa de divinitate (bhakti)”. Suficiente motive ca teologul romano-catolic E. Bernard Allo s recunoasc c Bhagavad-gita „se apropie de cre tinism prin p ile ei cele mai înalte”, chiar dac sus ine tot el Bhagavad-gita este incoerent (oscileaz între monoteism, politeism i panteism), c problema r ului nu este rezolvat i c eshatologia este format din buc i care nu se sudeaz între ele.

Ramayana sau Faptele m re e ale lui Rama, a doua mare epopee indian (con ine 24.000 de distihuri, respectiv 48.000 de versuri), este atribuit lui Valmiki, a fost alc tuit între secolele IV-II î.e.n. (în forma actual dateaz din secolul al II-lea e.n.), intriga se deruleaz pe un fond istoric (p trunderea arienilor în sudul Indiei) i are calitatea de izvor întru cunoa terea hinduismului prin faptul c primul i ultimul ei cânt pream resc pe zeul Vi nu, întrupat în Râma.

Alt izvor însemnat pentru cunoa terea hinduismului este Puranas, scriere cu caracter enciclopedic (dezbate chestiuni legate de sistemele filosofice, locurile sfinte, datoriile castelor, originea lumii i a zeilor etc.), ce este compus din 18 mari lucr ri didactice (îndeosebi în versuri), a c ror întocmire începe în secolul al VI-lea î.e.n. (secolul

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

al VI-lea e.n. pentru forma actual ), i care are ca scop pream rirea zeilor, în special a lui Vi nu.

Codul lui Manu, a c rui redactare definitiv are loc în secolul al II-lea e.n., are la rândul lui o mare contribu ie la cunoa terea hinduismului. Dar încerc ri de sistematizare ale hinduismului se întâlnesc doar în Agamas (tradi ii) i Tantras (c i, manuale ale unui sistem), scrieri compilate dup secolul al VI-lea e.n.

De pild , în Agamas sunt prezentate doctrinele filosofice ale diferitelor coli, iar Tantras trateaz acelea i lucruri în am nun ime, doar c sub form de dialog între un zeu i „puterea sa feminin ” (cel mai frecvent între iva i so ia lui Durga). Formulele rituale (mantras), diagramele simbolice sau silabele misterioase din Tantras sunt foarte apreciate de indieni, fapt pentru care respectivele scrieri î i men in cota ridicat de interes în rândul acestora. În fruntea panteonului hinduist se situeaz trinitatea (trimurti) Brahma (creatorul) Vi nu (p str torul crea iei) - iva (distrug torul).

Atâta doar c (1) ea este o crea ie hinduist târzie (sec. al IV-lea e.n., cel mai probabil sub influen a cre tinismului) i c (2) din trinitate nu face parte Brahman, suprema divinitate a brahmanilor, ci Brahma, un zeu personal de mic importan în acest cult, a c rui so ie se nume te Sarasvati. Trecut cu totul pe plan secund în hinduism (nu este obiect de adorare, nu are s rb tori proprii, nu i se aduc sacrificii, are un singur loc de cult în nordul Indiei), întîietatea lui în trinitate, mai bine spus în enumerarea zeilor, are un caracter pur formal. Dovada suplimentar c astfel stau lucrurile este aceea c mai mult importan în hinduism are Sarasvati (zei a erudi iei i a elocven ei), cu care Brahma are mai mul i copii.

Principalul zeu al hinduismului este Vi nu, cel despre care am spus

Emil Barbarini - Tr sur cu cal

Anul XI, nr. 5(117)/2020

la momentul potrivit c are o importan secundar în religia vedic .

Totu i, în neobrahmanism el devine zeul bun, îndur tor i milos cu toate viet ile, motiv pentru care, prin diverse întrup ri (pe te, broasc estoas , mistre , leu, pitic), el s vâr te remarcabile fapte pentru binele omenirii. Fire te, toate aceste avataras („coborâri”, metamorfoze, transform ri) au în teologia hinduist o interpretare mistic ...

Dintre întrup rile umane ale zeului Vi nu, cele mai importante sunt urm toarele: în Kri na, eroul men ionat de Bhagavad-gita, i în eroul Rama din epopeea Ramayana.

Cel de-al doilea mare zeu al hinduismului (al treilea în trinitate) este iva, despre care indiani tii spun c este înf area „mai nou ” a zeului vedic Rudra („url torul”), zeul furtunii i al distrugerii. La fel ca „ruda” sa îndep rtat în timp, iva locuie te în mun ii din nordul Indiei, spânde te boli i moarte printre oameni, dar aduce totodat leacuri i forme noi de via . Da, pentru c este un zeu complex, „în a c rui fiin se resimte influen a credin elor populare preariene din India” (E. Vasilescu). Cu timpul, hindui tii au trecut asupra so iei sale Durga (Parvati) aceste însu iri distrug toare, astfel c figura lui iva se mai însenineaz ni el. În pofida acestei ajust ri, ca zeu consacrat al distrugerii, de regul iva este reprezentat în forme monstruoase: cu trei ochi, cu trupul încol cit de erpi, cu cranii în jurul gâtului etc. În strîns leg tur cu cultul hinduist al lui iva este cel al so iei sale Parvati (zei a mun ilor), care mai este numit Durga (inaccesibila), Kali (cea neagr ) i Mahadevi (marea zei ). Cultul ei este plin de senzualitate i practici magice, întrucât, aidoma lui iva, posed acelea i calit i (deodat distrug toare i binef toare pentru oameni), a încât ba are parte de reprezent ri însp imânt toare, ba de întruchip ri deosebit de gra ioase. Esen ial pentru evolu ia hinduismului, inclusiv pentru sectarismul acestuia, este faptul c teologia o consider pe Durga principiul feminin al existen ei, respectiv energia activ ( akti) a lui iva sau puterea miraculoas cu care acesta st pâne te p mântul!

Tot în leg tur cu cultul lui iva este cultul fiului s u Gane a, reprezentat cu cap de elefant, animal care la indieni simbolizeaz în elepciunea, cu pântece mare, cu un singur dinte i cu ghirlande de perle sau din capete de mor i în jurul gâtului. Considerat „zeul care inspir marile hot râri i gândurile înalte”, Gane a este zeul suprem al unor secte.

Pe lâng ace ti zei principali, hinduismul are mul i al i zei de mai mic importan : Kri na sau Krishna (cel negru), Rama, Surya (divinitate vedic a soarelui), Sarasvati (so ia lui Brahma, zei a erudi iei i a elocven ei), Lak mi (so ia lui Vi nu, zei a frumuse ii i a bog iei sau Afrodita indian ), Skanda (zeul r zboiului), Kama (Cupidonul indian, ruia Eminescu îi spune Kamadeva în poezia pe care i-o închin ) etc.

Din hinduism nu lipsesc nici formele inferioare de religiozitate: cu animale (vaca în primul rând), cu plante/copaci i cu ape considerate sfinte. De exemplu, taurul este animalul sfânt al zeului iva, maimu ele sunt asociate cu Rama, erpii i unii arbori cu Brahma, iar Gangele este venerat.

Cum în hinduism nu exist o concep ie teologic unitar (fiecare sect are preten ia c „de ine ortodoxia”, subliniaz profesorul Vasilescu), zeii nu sunt ve nici (excep ie fac cei care sunt asimila i cu Vi nu i iva), a a c dup o perioad foarte lung de timp, perioad numit kalpa (er cosmic în mitologia vedic , care înseamn o zi i o noapte din existen a Sufletului universal sau 24.000 de ani divini), întreaga crea ie (ceea ce înseamn c i zeii) „se resoarbe în curentul existen elor”, pentru a reveni în noua structur a Universului. Permanent r mâne numai Brahman, principiul absolut din specula iile filosofico-teologice ale brahmanilor.

Nota 6: Cu titlu informativ i func ie de zeul venerat (Vi nu, iva sau akti - principiul feminin al lui iva), iat principalele secte hinduiste: vi nuiste, ivaiste i aktiste.

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Livia CIUPERC{

Revenind @n satul Morome\ilor Omagiu lui Marin Preda, la patru decenii de t cere Sorin Preda, Morome ii. Ultimul capitol, Ed. Eikon, Cluj, 2013, 240 p. nuiesc c v este cunoscut evocarea lui Sorin Preda, intitulat , clasic, Morome ii.

Ultimul capitol (personal, am consultat cea de a doua edi ie, Eikon, Cluj, 2013).

Pl cut retrospectiv , în viziunea unui fiu de morome ean. M refer la Sorin Preda, fiul lui Alexandru Preda, mezinul familiei Tudor Neac u (Ion/C ra u/Pa anghel) i Joi a Preda. i mai presus de orice, sensibil i instructiv evocare!

Sensibil ? În adev r, pentru c reface un timp înc r bd tor cu noi; un timp al pove tilor adev rate.

Instructiv ? Da, pentru c autorul suprapune timpului subiectiv pe acela al realit ii.

De aici i farmecul lecturii. i pentru a v incita spre lectur , voi a eza planului fic ional, cel proiectat de Marin Preda (5 august 1922 - 16 mai 1980) un altul, istoric, apropiat de zilele noastre. i dac nu v va pl cea aceast abordare, o pute i face i dvs., în iv , dup lectura volumului la care fac trimitere, recompensat i de Academia Român .

Hrana spiritual care îi va oferi imbold întru confesiune lui Sorin Preda se datoreaz , în primul rând, lui Alexandru Preda, supra-numit de cei dragi, Sae sau S ic . A a afl m c fratelui Marin i-a pl cut enorm ideea ca protagonistul u, Niculae, s înve mânteze chipul mezinului Sae. Generos, Sae nu s-a sup rat c nu a devenit, i el, personaj de roman. Cât de generoas poate fi înfr irea! Oricum, i neportretizat, el tot î i recunoa te loc orul lui binemeritat în istoria literaturii române - prin evocarea a ez rii Sili tea-Gume ti, împreun cu to i fiii ei dintr-un anumit timp istoric.

Cât esen , cât farmec subtil, în pleiada de formule tipic morome ene, devenite memorabile, pe care le recunoa tem înmiresmând acest volum: „la vârsta mea stau foarte prost cu timpul” (p. 10), „Teribil dom' le!” (p. 11), „Hai, dom' le, c n-avem ce discuta!” (p. 21), „M i z ltato!”, „M i dos dito!” (p. 36) etc.

Pe drept cuvânt, f nicio exagerare, dialogurile cu cei apropia i, care îmbrac în mantie evocativ expozeul lui Sorin Preda, este, în fapt, un binemeritat elogiu nu doar satului teleorm nean - în particular, ci al satului rii Române ti, în inima secolului al XX-lea. Prin Marin Preda, apoi, prin nepotul s u de frate mezin, Sorin Preda, Sili tea-Gume ti („o turde case n dite de salcâmi”) îmbrac un contur istoric.

E drept, ve i gândi dvs., cititorii, cu o carte nu înflorim imaginea unei a ez ri, atâta timp cât edilii locului nu mi un deget la înflorirea acestei a ez ri, dar, s recunoa tem, înainteaz în memoria colectiv cu un pas; un pas care înmiresmeaz in aeternum. i o tim destul de bine, prin cuvânt putem s zdrobim indiferen a. Negre it!

Aceast a ezare, numit Sili tea-Gume ti, avea încet enite ni te obiceiuri, pe care Alexandru Preda, fratele scriitorului Marin Preda, le aminte te fiului s u Sorin, în lumina propriei sale copil rii. Obiceiuri, respectate cu stricte e: „colinde ele”, „C lu ul”, sp latul picioarelor vreunui „b rbat de cruce”, cântecele fl ilor

la strânsul snopilor de Sân Petru etc.

La vremea sa, prima treapt a copil riei era încununat de un farmec aparte, cu exemplific ri concrete.

Afla i pe câmp, la p scutul vitelor, copiii „coceau porumb în iarb ”, „frigeau brânza pe jar” sau câteva ou . O adev rat „nebunie”, adic , încântare! Mulgeau oile pe câmp, puneau laptele într-o ulcic , o legau la gur cu o frunz de dovleac, o îngropau în p mânt i, dup câteva s pt mâni, laptele era mai gros decât iaurtul. La sfâr itul lui august, îngropau printre rânduri de vie pepeni cruzi i dup ce dea bruma, o bun tate! De neuitat, i p scutul cailor pe lun plin . Cât poezie! Luna „mare i alb ca pâinea de est”.

Fireasc întrebarea. În interbelic, putem vorbi de famecul copil riei despov rate de orice griji, de i chiar de la o vârst fraged , i cei bicisnici erau du i la câmp, cel pu in „s adune mohorul dintre irurile de porumb”?!

Iat marea lec ie. Munca era repartizat dup puterea fiec rui membru al familiei. i fiecare responsabilitate era respectat cu stricte e. a se face c deja, la vârsta de 15 ani, copilul devenea „for de munc ”. Iat ce rturise te Alexandru, mezinul familiei, duce a absolvit apte clase, „a muncit ca un om mare”, la arat, la sem nat... M rturisire, und de regret sau comp timire. Atunci, la doar 15 ani, „am c rat atâtea co uri de porumb din câmp pân -n c ru c nu-mi simeam mâinile i spatele de durere”.

Acest exerci iu al copil riei va deveni lec ie pentru tot restul vie ii. O mare lec ie de via ! Un exerci iu care nu va mai face loc vreunor aventur ri primejdioase sau act de depresie, ulterioare, precum este împodobit veacul nostru.

Tân rul înv a carte sau o meserie. Urma, apoi, stagiul militar - o bun coal întru maturizare. Când î i alc tua o familie, traiectul existen ial î i urma cursul cel obi nuit, mo-

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tenit i b torit de ai s i. Abateri de la morala cre tin , totu i, o raritate. rbatul cap al familiei, împov rat de griji, precum Tudor C ra u - „Pa anghel”, devenea „cump nit la vorb ”. Când se a eza pe prisp , „bea tutun” i privea „pierdut în zare”. Asprimea ranului morome ean se dovedea justificat , în func ie de câte „guri” avea de hr nit.

Aceasta este esen a Morome ilor lui Marin Preda, munca, familia, dramatismul vie ii.

Micile bucurii erau încorsetate de nenum rate griji, inerente, traiului zilnic. Într-aceast cheie avem a esen ializa existen a ranului român.

Trudnicia p mântului î i avea farmecul ei. Memorabil r mâne imaginea personajului Ilie Moromete, aflat în fa a lanului de grâu.

To i ai s i munceau, el privea. Era o privire de om pasiv? Nu. Era privirea omului (cap de familie) responsabil. Alexandru Preda, fratele cel mic al scriitorului,vizualizeaz perfect: „Era o pl cere s -l vezi cum se f cea c munce te”. „A tepta strânsul snopilor, pe care îi sucea într-un fel anume i-i a eza în claie, urmând un desen special al snopilor”.

Tat l r mâne figur central , memorabil . „Tata era omul care î i l sa impresia c i d dreptate, când, în realitate, te lua peste picior”. Aceasta se nume te inteligen tipic neasc .

Mai r mâne loc pentru o compara ie cu timpurile noastre? Cam greu. Ast zi, doar nostalgia unui timp împov rat de poveste! nu ne facem iluzii. Mai devreme sau ceva mai târziu, se va reface vatra neasc . tinel, dar se va reface. Întocmai ca-n Morome ii lui Marin Preda. Negre it!

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Gelu DRAGO}

Eternizarea sufletului Ioana Cîrneanu, Eternitatea unei clipe, Ed. eCreator, Baia Mare, 2019

Emil Barbarini - Gr din italian

Eram curios s v d cum apare pentru poeta Ioana Cîrneanu „eternitatea unei clipe”, mai ales c i-au dat cu p rerea despre autoare nume prestigioase precum: Daniel Marian, Daniel Luca, Constantin Miu, Nicolae Toma, Zully Mustafa, Ioan Romeo Ro iianu (acesta din urm fiind i editorul i cel care semneaz cuvântul de prezentare de pe coperta a patra). a c am purces cu creionul în mân la lectura volumului de versuri al Ioanei Cîrneanu „Eternitatea unei clipe”. L-am citit, apoi am recitit tot ce am subliniat i mi-a pl cut. i am r mas cu câteva lucruri poetice, valabile pentru... eternitate.

Poetei îi place toamna, vrea, asemeni reginei bogate a anotimpurilor, s ia laurii, îns e atras i de clip , clipe, minute, iube te via a întreag , tot ceea ce face sufletul s înfloreas. Exist la Ioana Cîrneanu i un fin, de bun calitate, narcisism, durat în cadrele sublimului feminin, a a, ca un încântec prim ratic.

Versurile sunt de o prospe ime încânt toare, asemeni gândirii ei, proclam faptul c natura te ajut s i cure i calea b torit sau nu de al ii, s i aduni puterile pentru a iubi (cu o putere dat de Creator) intens, c doar oamenii care privesc atent schimb rile zilnice ale naturii-mam , pot s i limpezeasc gândurile i s zboare înspre înaltul cerului, l sând altora n lucile.

Pove tile lirice ale Ioanei Cîrneanu au filon filosofic-interogativ: „Te rog poveste te-mi ceva/ despre acea despletit stea,/ mângâie cuta gândului,/ alung himerele oarbe ale oglinzilor/ i spune-mi/ ce suntem atunci când nu suntem” (Defini ia t cerii); „De ce tot ce e viu se trece,/ De ce culorile se trec în tern,/ De ce iubirile apun i-i rece...” (Neîn eles omenesc...) „Cât de toamn îmi e azi de tine/ Am salb de nori i cerul mi-e icnet,/ Pastelul se trece în negre suspine/ Visul din var r mâneamanet...” (Cât de toamn de tine...). Sufletul poetei e un depozit de sentimente de patrimoniu, pre ioase: „când te plimbi prin ungherele sufletului/ ca prin înc perile unui muzeu,/ te ui i la tine i de întristezi a mil / i-ai vrea s

zâmbe ti,/ atunci de fapt în tine î i face loc gândul Domnului/ care te prinde de mân / i te duce spre soare...” (Muzeu); iubirea i credin a sunt cele dou coordonate care o c uzesc i îi dau speran : „Poate ar fi trebuit -ncepem cu sfâr itul/ pasul s -l c lc m înapoia pasului/ trupurile s le dezbr m de umbr / iubindu-ne f iubire/ desp indune f desp ire/ poate atunci apusul ne-ar fi fost r rit...” (Poate); „Însemna i de îndoia/ Cu stigmatul pe frunte / Ne privim cu sfial / Din aduceri aminte,// Plânge cerul a vin / Noi cu i ascult m/ Jalea-n noi, cum suspin / iamândoi ne-a tept m...” (Dep rtare).

Scriitoarea vorbe te despre via terestr , moarte, i eternitate, despre iubire, doruri, speran , vise i regrete, anotimpuri (cu toamne, mai ales) i neîncetat unduie te în fraz zbuciumul sufletului ei. Vers de vers, vers cu vers, exist peste tot ceva magic, eherezadic, ceva care „eternizeaz clipa” f cându-te s nu te opre ti din citit decât ca s mergi cu gândul departe. Scrise în vers alb, dar i în vers clasic, poemele seduc cititorul atât prin farmecul scriiturii (form ), cât i prin problematic , sinceritatea i luciditatea verdictelor (fond).

De remarcat i grafica c ii, realizat tot de autoare!

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Andrei POTCOAV{

Via\a ]i @ntoarcerea lui Halle Alexandru Potcoav , Via a i întoarcerea lui Halle, Ed. Polirom, Ia i, 2019, 344 p. În ultima jum tate a anului 2019, scriitorul timi orean Alexandru Potcoav a surprins societatea civil româneasc publicând, la editura Polirom, incitantul volum „Via a i întoarcerea unui Halle” Cine este auorul volumului: Alexandru Potcoav , scriitor român, n scut la 11 sept.

1980, în Timi oara, absolvent al Facult ii de litere, sec ia român -englez , din cadrul Universit ii de Vest din Timi oara, este autor a ase volume. În 2001prime te Prmiul pentru debut din partea Filialei Timi oara a Ununii Scriitorilor din România; este membru al PEN Clubului România i a fost selec ionat s participe la cea de a doua edi ie a programului CELA (2019-2023 ) - cel mai ambi ios i amplu program european dedicat promov rii tinerilor scriitori.

Pe coprta volumului „Via a i întoarcerea unui Halle” criticul literar Radu Pavel Gheo apreciaz lucrarea ca „o sag de familie, un Bildingsroman, o epopee istoric ”.

De ce o sag ? Deoarece criticul o apreci-

az i o încadeaz lucr rilor de epoc mitologice din literatura veche scandinav , care redau evenimente istorice ale zonei în cauz , sau lucr rilor de epoc de mare întindere în care se prezint istoria unei familii.

De ce bildingsroman? În lucrarea publicat , ne este înf at formarea sufleteasc a unui om (Reazö Halle), care, în prima jum tate a secolului al XX-lea, a trecut prin medii sociale variate identificabile în Europa central i în provincia româneasc Banat.

De ce epopee istoric ? Lucrarea se poate aprecia c are un caracter grandios i simplu creator ce poart pecetea spiritului literar al unui popor tr itor în arealul Banatului, dar i o în iruire de întâmpl ri nobi nuite, multe cu caracter deosebit, ce se reg sesc în evenimentele ce s-au derulat în zon , având ca identificabil personaj pe Reszö Halle, cu un cet ean român ce a îndeplinit func ia de contabil i administrator de hotel în Timi oara interbelic , ora lini tit i cosmopolit care a fost ferit de turbulen ele ideologice ale anilor ‘30, tulbur ri care au generat tensiuni între persoanele componente ale variilor etnii conlocuitoare. În roman este prezentat viziunea personajului principal, Halle, i percep ia sa asupra evenimentelor ce culmineaz cu rebeliunea legionar i atacul Reich-ului asupra Iugoslaviei, ilustrându-se cu realism i o ironie de multe ori decelabil în aceast lume cu personalit i diverse i tulburente, preponderent în zona hotelier a urbei, mai ales unitatea în care Halle era administrator, un evreu convertit la cre tinism i care este situat între lumi care îl resping deoporiv .

Atunci când reprezentan ii statului român au decis c , de i era cre tinat, trebuia considerat evreu... atunci ca m sur extrem , pentru a- i proteja fiica, a decis s o înscrie în Tineretul german (acolo a „ascuns-o” pe fata sa, care, potrivit legilor române ti în vigoare, legi ce s-au tot modificat, a fost considerat azi arian, iar mâine evreu). În acea prioad Halle a reprezentat incinta, hotelul, în care au fost

caza i în anul 1940 ofi erii Wermachtului veni i în Banat în conexiune cu misiunea militar german . În intervalul derul rii evenimentelor din cadrul celui de-al doila r zboi mondial, în conformitate cu prevederile legilor antisemite, este îndep rtat din serviciul de la hotel i a trebuit s mearg într-o companie de munc for at , la s pat de an uri i construcie de drumuri, de unde este nevoit s se refugieze, pe c i ilegale, în Ungaria, unde, mergând peste 40 de km prin z pad pân la brâu va ajunge s primeasc loc de munc uzând de legile mai blânde cu cei ca el. A lucrat pân în pim vara anului 1944, când a fost trimis într-un lag r de munc for at din localitatea Köszeg, la grani a Ungariei cu Austria, unde a îndeplinit fun ia de „ ef de coloan de munc ”, pân în luna februarie 1945, când a trecut în eternitate, final determinat de epuizare fizic i îmboln virea de tifos exantematic. A fost îngropat într-o groacomun de pe dealul Guba, care, ulterior anului 1947, a devenit zon interzis , parte din frontiera austro-ungar pe care s-au plantat copaci. Dup anul 2000, când s-au desfiin at grani ele, determinat de formarea Uniunii europene, un grup de arheologi a realizat turi identificând o multitudine de schelete umane. În acest puct al demersului nostru se impune s realiz m dou preciz ri: Cine a fost Reszö Halle? Pesonajul s-a scut în anul 1900, într-o familie de evrei din Timi oara. Sfâr itul primului r zboi mondial l-a prns ca elev al coala de ofi eri din ora i astfel cadetul Halle a fost implicat în luptele de strad în care s-a în bu it o revolt comunist . Ulterior, când armata sârb a ocupat Timi oara, a fost trimis la Szeged, unde a luat parte la luptele lui Horthy cu bol evicii lui Béla Kun. Ce a v zut acolo l-a determinat la 20 de ani s se boteze, s devin cre tin romano-catolic i s revin la Timi oara. Ai

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui l-au renegat, iar el i-a f cut o nou familie torindu-se cu o cre tin . Nu se poate nega faptul c rudele so iei au trecut peste originea lui, dar i-au putut to i vedea de via pân a intervenit aplicarea în ar a legisla iei antisemite din anii ‘40. Atunci reprezentan ii statului român au decis c Halle, de i cre tin, trebuie considerat evreu. Atunci era adminisrator la hotelul Carlton, cel mai luxos hotel din urbe, loca ie folosit ca loc de încartiruire pentru misiunea militar german sosit la Timi oara în anul 1940. Aici a cunoscut astfel generali, ofi eri i simpli solda i, dar a avut i surpriza s vad i prieteni vechi, care s-au înregimentat în tab ra Reichului. La rândul lui, ca m sur extrem , pentru a- i proteja fiica, a înscris-o la „Tineretul german”. Acolo a „ascuns-o” pe fata sa care, potrivit legilor române ti ce s-au tot modificat, a fost considerat când arian , când evreic . Iar Rezsö a fost eliminat din serviciu i a trebuit s mearg într-o companie de munc for at , la s pat de an uri i construc ii de drumuri. De aici, la începutul anului 1942, a decis s fug în Ungaria, trecând ilegal frontiera, mergând, în plin iarn , peste 40 de kilometri, prin z pad pân la brâu. El a plecat din Timi oara deoarece a considerat în Ungaria legile erau mai blânde cu cei afla i în situa ia sa. Varianta a fost valabil pân în prim vara anului 1944, când în Ungaria a fost trimis la munc for at , unde a i murit de tifos exantematic în februarie 1945, în lag rul de la Köszeg.

Ce se tie despre Köszeg? Localitatea se

Emil Barbarini - Întoarcerea turmei

afl în vestul Ungariei, la grani a cu Austria, azi cea mai romantic destina ie a rii vecine.

La finele anului 1944, când linia frontului, pe care o deplasa Armata ro ie, c tre Austria, s-a construit pe acest aliniament „zidul de Sud-Est”, ce trebuia s protejeze Reichul. S-a creat o tab de munc for at , unde mii de evrei erau pu i s sape în p mânt înghe at kilometri de an uri antitanc i tranee. Executan ii erau încartirui i în bar ci neînc lzite, cu pere i de carton. Aici nu aveau asigrat asisten medical , erau hr ni i în mod necorspunz tor, f a li se garanta supravie uirea. De inu ii erau p zi i de adolescen i de 15-16 ani, care îi împu cau pentru motive minore. Cei ce mureau erau arunca i în gropi comune, plasate pe Guba Hegy, un deal din zon . Aici, acum, s-a ridicat un mic monumnt, amplasat lâng fostul lag r de la fabrica de c mizi, iar la lag rul de lâng fabrica de bere nu se mai identific nimic.

Acum, pe acele amplasamente, se afl un cvartal de case, iar dealul s-a împ durit, dup ce, la deshumare, s-au identificat aproape 2.000 de trupuri ce au fost mutate într-un cimitir din Budapesta. În acest punct al demersului nostru se impune s redau o „zicere” a tat lui personajului principal: „înva s te mul ue ti cu puin, c ci atunci te vei descurca în orce condi ii f s i rupi gâtul. E ca o plas de siguran . Dar nu devii un acrobat dac stai mereu în ea ca într-un hamac”. A a a ajuns s devin pentru Halle o obi nuin în lag r s doarm pe paie direct pe p mânt i s supravie uiasc o perioad de tmp.

Intervievat de Lavinia B lulescu, jurnalista de la „Adev rul de weekend”, Alexandru Potcoav afirm c dup ce a ajuns la vârsta majoratului a aflat c str bunul s u a murit într-un lag r deoarece fusese considerat evreu. Sim ul c fiecare dintre noi am putea avea surpriza, dac am c uta prin trecutul alor no tri, i dac ar avea i ei curajul sau ansa s se dest unuiasc ... bunica a gândit mult dac este bine s m expun sau nu la aceast trecut, care odat scos la iveal nu mai poate fi îngropat, dac s m încarce cu istoria asta a lui Halle, sau s m lase cu convingerea ea c sunt un român get-beget i s -mi tr iesc via a ca un majoritar român.

Via a îns a f cut ca eu s aflu toate problemele cu care s-a confruntat în via Rezsö Halle, str bunul meu, iar eu am avut curajul, dorin a i posibilitatea de a le reda cu mare aten ie, corectitudine i acurate e în volumul „Via a i întoarcerea unui Halle”, construind o epopee, crea ia prezentând întâmpl rile neobi nuite prin care a trecut personajul în contextul evenimentelor derulate în arealul b ean în intervalul de timp dn prima jum tate a seculului XX.

Anul XI, nr. 5(117)/2020

C[r\i primite la redac\ie

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Ion N. OPREA

Senectutea v`rsta demnit[\ii Iulian Chivu, Predat sau teroarea absurdului, Ed. Contrafort, Craiova, 2019, 214 p.

Dup „Spiritul pendulator”, eseuri, 2010, „Solemnitarea ignoran ei - Eseurile de la Stuttgrant”, 2013, „Cel lalt Ioan”, 2015, „Angoase i peniten e”, 2016, „Cultul grâului i al pâinii la români”, 2017, Iulian Chivu a editat un alt volum intitulat „Predat sau teroarea absurdului”. Este o carte care - nu cred c autorul tie - completeaz i prelunge te confirm rile din antologiile (prima serie, cinsprezece la num r, toate editate la PIM, Ia i): „Românii a a cum sunt”, 2011, „Prietenie” i „Cu prieteni, despre prietenie”, 2012, „Singur tate”, 2013, „Darul vie ii: Dragostea” (dou volume), „Dorul deacas ”, 2014, „Via , via ...”, „Revistele? Luminoase, instructive i educative”, „Nu uita..”, 2015, „Dincoace... Dincolo... Respectul!”, 2016, „Familia cre tin - sfânta tain a înso irii” (dou volume), „Ieri, azi i... ziua de mâine”, 2017 .a., a Cenaclului de la distan , care învedereaz i la Iulian Chivu c „b trâne ea nu este o insul pe care sunt exila i „expira ii”, inutilii, încurc -lumea, cei care mustesc de nostalgii, c rora nu le-au mai r mas decât amintirile i care, prizonieri ai trecutului, încearc nu s se reg seasc , ci s inventeze acolo ni te clipe eroice ori s schimbe e ecurile în izbânzi!”, cum crede cronicarul în Saeculum

7-8, 2019, pp. 208.

Ni te b trâni care dep ind 50 de ani, când mintea nu le mai umbl cu folos pentru c neuronii nu le mai sunt activi, scriu, totu i c i i bat la u a USR i solicit s devin membrii ei, ca s încaseze în plus, ca ni te impostori, 50% din pensia de serviciu, lucru pe care nul merit , cum au afirmat jurnali tii de la Ziarul de Ia i (11 martie 2010 i 6 iulie 2011), sus inu i de universitarul Bogdan Cre u, un tânar, la rândul lui, sus inut de cei din conducerea filialei locale a USR, mai apoi comb tu i de membrii Cenaclului amintit - Cenaclu care a dat na tere multitudinii de argumente din volumele citate, sus inând, ca i Iulian Chivu, ulterior, c senectutea este vârsta demnit ii i se poate crea pân în ultima clip ... „B trâne ea descris în roman(ul lui Iulian Chivu) este o vârst înc luminoas , în care prietenia generoas i sincer este posi-bil , curiozit ile sunt vii, mintea e înc vioaie i elanul creator n-a ajuns la apus”, spune criticul.

Absurdit ile con inute în ceea ce a spus Bogdan Cre u la Ia i erau astfel respinse de cenacli ti, care au r spuns întreb rii tot jurnalistice „B trâne ea este o piedic în calea uit rii?”: - „Pentru mine, la nou zeci i ceva de ani, scrisul e ca un exerci iu zilnic”, prof.

Alexandru Mân stireanu din Bârlad; „La 78 de ani se poate face literatur ”, a scris Ioan Marcu-Hu i; „în opinia mea, dac autorii respectivelor articole ar fi f cut fie i numai în domeniul literar o situa ie cu operele de mare valoare ce s-au scris „la b trâne e”, unele la o vârst destul de înaintat , nu ar mai fi gafat precum Bogdan Cre u prin afirma iile c „b trânii sunt oameni cu mintea în vacan ” sau într-un „permanent repaus”, general de brigada (r) Gheorghe Cre u, Bucure ti; „acumurile sporesc experien a de via ”, r spundea Elena Leonte, Ia i, expert european i evaluator în infodocumentare, publicist; „Graba ucide!”, avertiza Elena Olariu, bibliotecar, duc neni-Ia i; „Cartea este un dar de la Dumnezeu”, dojenea Franz Pieszezoch, Siret; „B trâne ea e o stare, nu un handicap”, Vasile Filip, Ia i; „La 50 de ani batrân? Exclus!”, spundea scurt i hot rât Sivestru Pânzariu din Siret-Suceava; „50 de ani este vârsta creiei, nu a preg tirii pentru plecat Dincolo...”

a fost de p rere colonelul (r) Ion Durnescu din M ti-Vrancea; „Gre im?, dac scriem” ne-a întrebat Lucia-Silvia Podeanu, profesoara din Novaci-Gorj; „Senectutea înseamcunoa stere”, preciza prof. Mioara Niculescu din Constan a; „Crea ia nu are vârs” i se al tura colega Camelia Nenciu, tot din Constan a; „Cum ar putea fi b trâne ea o piedic în calea crea iei?”, se întreba Constantin Donose, bibliotecar, Hu i, c ruia spusele colegului Gheorghe Cre u i se potriveau ca r spuns: „Organiza ia Mondial a S ii a adoptat, la finele anilor ‘90, conceptul „îmb trâne te i r mâi activ”. Acest concept a fost precedat de recunoa terea drepturilor persoanelor vârstnice i a unor principii agreate de Na iunile Unite precum, independen a, participarea, îngrijirea, autorealizarea i demnitatea”, vezi „Românii a a cum sunt”, p. 215. a i în cazul c ii „Predat sau teroarea absurdului”, cei patru prieteni, pensionari un profesor de filozofie, un scriitor, un pictor i un jurnalist, care in de elita intelectual , se întâlnesc sistematic, sunt prezen i la diverse acte de cultur sau, cum spune recenzia, le provoac ei în i, fac discu ii pentru a- i „verifica i între ine agerimea min ii”: scriitorului înc îi apar c i, pictorul deschide expozi ii, jurnalistul este la curent cu tot ce se întâmpl în lume, profesorul filozofeaz , ba la asta îi particip , uneori, i so ia.

Profesorul Burdeanu, care filozofeaz despre absurdul lumii în care tr ie te, despre bete ugurile inerente vârstei pe care o poart , nep tor de tratamentul anexiet ii, nici nu-i pas de moartea care l-ar putea vizita, ca o inevitabilitate. Singura-i team , ca a fiec ruia care atinge o vârst , este s nu se întâlneasc cu algeziologia (Alzheimer), s i piard memoria.

Pensionarii din cartea lui Iulian Chivu, ca i cei din antologiile Cenaclului nostru, nu-s ni te izola i, ni te singuratici, ei socia-lizeaz nu consider cu nici un chip c ar fi încheiat socotelile cu via a i c nu mai au nimic de realizat. „Atâta timp cât mai po i visa i crea, cât timp spiritul r mâne înc viu, nu e ti cu adev rat b trân, indiferent de anii pe care i-ai acumulat”, a a i cred cei patru, în care trebuie -i vedem i pe „impostorii” lui Bogdan Cre u, ai USR, Filiala Ia i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Tudor NEDELCEA

Rom`nii balcanici Constatând cu am ciune c un grup de aromâni din ar vor s se constituie într-o „minoritate na ional ”, cu o limb proprie, „aromân ”, Academia Român , în urma a dou sesiuni tiin ifice (31 octombrie 1994 i 28 ianuarie 2005), a emis un comunicat clarificator: „Unitatea limbii române vorbite este atât de concludent , încât se poate spune nu numai c aromâna (ca i meglenoromâna i istroromâna) i dacoromâna sunt asem toare, ci c sunt chiar identice în tr turile lor fundamentale, constituite de-a lungul secolelor (cu unele excep ii în vocabular, cel mai sensibil la schimb ri în contactele cu alte limbi”).

Românii balcanici (aromâni, meglenoromâni sau istroromâni) au fost studia i de speciali ti renumi i, unii chiar cu origini suddun rene (N. Batzaria, D. Bolintineanu, Em. Bucu a, Th. Capidan, Marcu Beza, N. Iorga, G. Murnu, S. Mehedin i, Ioan Maiorescu, D. Caracostea, Cezar Papacostea, Sextil Pu cariu, Tache Papahagi, Pericle Papahagi, Adina Berciu-Dr ghicescu, Hristu Cândoveanu, Virgil Coman, St. Brezeanu, Matilda Caragiu-Mario eanu, I. Neni escu, N.S. Tana oca, Victor Cr ciun, Emil îrcomnicu, Gh. Zbuchea etc.).

La Funda ia „Scrisul Românesc” din Craiova am ini iat i am publicat în colec ia „Români uita i” c i fundamentale despre ace ti români, am organizat un simpozion interna ional „Românitate i latinitate în UE”, lucr rile simpozionului fiind reunite sub acela i titlu i publicate în trei volume, la Funda ia „Scrisul Românesc” (2007, 2008, 2009).

Contemporan cu noi este istoricul Stoica Lascu de la Universitatea „Ovidius” din Constan a. Sorgintea sa fiind suddun rean , era firesc s se consacre studiului acestora i, astfel, a tip rit, în 2016, la Editura Etnologic din Bucure ti, dou volume: Românii balcanici în Dobrogea (Dou studii i m rturii arhivistice inedite. Cu dou scrisori c tre aromânii din jude ele Constan a i Tulcea) i Românii balcanici (aromânii i meglenoromânii) în Arhivele Na ionale Britanice - 1850-1950 (ultima în colaborare cu Marian Zidaru i G. Lascu). scut în Râmnicul de Jos, satul comunei dobrogene Cogealac, în 1951, Stoica Lascu a urmat cursurile colii generale i liceale la Constan a,

cele univrsitare la Facultatea de Istorie a Universit ii bucure tene (1970-1974, pe atunci concuren a la examenul de admitere fiind acerb : 15-16 candida i pe un loc). Între profesorii i coordonatorii cercurilor tiin ifice au fost nume remarcabile: D. Alma , Emil Condurachi, I. Nistor, Gh. Zbuchea, Gh. I. Ioni , I. Scurtu, C. Bu e etc. Întâlnirea cu C.C. Giurescu, care a conferen iat despre Armand C linescu, l-a impresionat la modul plenar, astfel încât studentul Stoica Lascu i-a sus inut licen a cu o tez despre fostul prim ministru, asasinat de legionari. Numit profesor în comuna tulcean Baia, prin reparti ie guvernamental , dar, dup numai un an, ob inând „nega ie”, se transfer la Muzeul de Arheologie din Constan a, colaborând fructuos cu directorul Adrian R dulescu, cu muzeografii Gh. Dumitra cu, G. Irimia.

Doctoratul l-a început la prof. Titu Georgescu, cu o tez inedit pentru acele vremuri: Romanitatea balcanic în con tiin a societ ii române ti pân la Primul R zboi Mondial, dar l-a finalizat la Stelian Brezeanu în 2000, subiectul tezei, prea pu in cunoscut, pliindu-i-se ca o m nu .

A urcat toate treptele universitare, de la secretar tiin ific la profesor universitar, formând, la rândul s u, istorici i, mai ales, caractere.

Istoricul se completeaz cu omul de cultur i, astfel, Stoica Lascu este fondatorul Asocia iei Cultural- tiin ifice dobrogene „România de la Mare” i al publica iei omonime, al revistei „Picurariu de la Pind”, pre edinte al Filialei Constan a a Societ ii de tiin e Istorice din România, a dezvelit pl ci memoriale dedicate lui Eminescu, I.N. Roman, Petru Vulcan etc.

Nu este doar un istoric i om de cultur , ci i unul de atitudine, solicitând prezentarea adev rului tiin ific privind Cadrilaterul, despre românii balcanici, înturând falsa teorie a „minorit ii aromânilor”, despre întrebuin area corect a terminologiei istoriei. La 1878, în urma Congresului de la Berlin, Dobrogea a fost reintegrat sau a revenit, afirm cu temei istoricul Stoica Lascu, i nicidecum anexat sau alipit teritoriului românesc. A condamnat renun area, de c tre Ministerul Înv mântului (fiecare ministru propunându- i o nou

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

reform ) a sintagmei „Istoria românilor” în favoarea termenului neutru „Istorie”, urmare a infiltr rii i prelu rii teoriei antina ionale „corectitudinea politic ”, dar i reducerea num rului de ore, la disciplina Istorie, în clasele liceale.

Aproape jum tate din c ile, studiile i articolele scrise de Stoica Lascu sunt dedicate „României de la Mare”, o fericit expresie pentru Dobrogea i românilor balcanici. A tip rit, cu prilejul primului Congres Na ional al Istoricilor Români de la Cluj-Napoca (25-28 august 2016), dou studii i m rturii arhivistice inedite despre Românii balcanici în Dobrogea.

Provenind din românitatea balcanic , aromânii sau macedoromânii (Pamfil eicaru îi numea „corsicarii na iunii noastre”) s-au ezat în „România de la Mare”, adic în Dobrogea, în jum tatea secolului 19, mai precis la 1843, dar prezen a lor se face sim it masiv în aceast provincie dup reintegrarea Dobrogei la statul român.

Erau comercian i, proprietari rurali i func ionari. Între ace ti aromâni, unii devin figuri proeminente, cum e cazul lui Petru Vulcan, venit din Pind, la 1897, devenind un animator al vie ii cultural-na ionale ale consângenilor s i (cofondator al Societ ii de Cultur i Binefacere a Românilor Macedoneni i Albanejilor „Ajutorul” i al Cercului Literar „Ovidiu”, editorul primului „Almanah macedo-român, Pentru tiin a, Literatura i Cultura Poporului Macedo-Român” (1901). zboaiele balcanice i-au dezavantajat. „Soarta na ional-cultural a aromânilor, cu con tiin a na ional româneasc (tr itori, acum în Serbia, Grecia, Bulgaria, Albania”), dar i în America de Nord, „se îngreuneaz apreciabil”, constat Stoica Lascu. Spre a- i p stra etnicitatea, singura speran era, cea a emigr rii în Cadrilater i în Dobrogea, care „reprezint câmp deschis de lucru i de a ezare” (Gh. Munteanu-Murgoci). În ar , Liga Cultural constat c „fra ii no tri din Balcani sunt amenin i cu peirea. Grecii, sârbii, bulgarii s-au hot rât s i-i împart între ei, ca s o nimiceasc mai u or” i-i cheam pe to i româ-nii la un miting, pentru 2 decembrie 1912. Se elaboreaz i o mo iune pentru guvernan ii de la Bucure ti: „Guvernul român e dator s ve-gheze ca nicio atingere s nu se aduc onoarei drepturilor românilor i puterii române ti”.

Anterior, Eminescu avertizase: „Nu exist stat în Europa Oriental , nu exist o ar de la Adriatic pân la Marea Neagr care s nu cuprinz buc i din na ionalitatea noastr ”. Ca atare, zice Eminescu, în „mozaicul de popoare orientale, credem c e loc i pentru români”, întrucât „nu unirea cu România o vrea cineva, ci concordia deplin între albaneji, turci i macedo-români, pentru a ap ra patria lor tracic de apetiturile de cucerire din Atena”. rturiile din presa vremii culese de Stoica Lascu sunt edificatoare pentru drama acestor români sud-dun reni, persecuta i i prigoni i de majoritarii balcanici. În perioada interbelic , aromânii i macedoromânii au continuat se a eze în „România de la Mare”, con tientuzându- i „treptat identitatea româneasc ”, edificatoare fiind versurile populare cu iz de imn na ional „Peste Dun rea cea lat , / Sus la Pind i la Balcani, / Mii de fra i stau i a teapt / Pe nepo ii lui Traian”.

Urmând îndemnul eminescian („Inim foarte cald i minte foarte rece se cer de la un patriot chemat s îndrepteze poporul s u” (1876), Stoica Lascu denume te teritoriul dintre Dun re i Marea Neagr ca „spa iu de etnogenez al poporului român”, urm re te consecin ele cii de la Bucure ti (1913) mai ales pentru aromâni i meglenoromâni, schimbul de popula ii între statele din Balcani i pericolul agrav rii dezna ionaliz rii aromânilor, strig tul comunit ilor aromânilor i macedoromânilor din Macedonia greceasc c tre fra ii din ar , constat f ero ii i verienii sunt pionierii împropriet riilor din Dobrogea de Sud („am venit ca români pe p mânt românesc [...] am venit s muncim, s tr im prin truda noastr ”), iar gr mo tenii sunt des elin torii ogoarelor suddobrogene, aromânii i meglenoromânii dovenindu-se

39

a fi str jeri ai statului român la grani a dobrogean .

Volumul Românii balcanici în Dobrogea reune te, în final, documente arhivistice privind prezen a acestora în acest spa iu, între 1895 i 1950, o ampl bibliografie, precum i dou necesare scrisori („carti dischis ”) ale autorului, adresate acelor consângeni care, în „patrida noastr România nu mai vor s fie români, precum p rin ii i bunicii lor, ci numai arm nj”.

Spre a adânci problematica românilor balcanici, Stoica Lascu a studiat Arhivele Britanice din Londra, în cadrul unui proiect finan at de Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul Politici pentru Rela ia cu Românii de Pretutindeni (august 2016). Urmare studierii acestor arhive britanice a fost volumul biling (român i englez ), Românii balcanici (aromânii i meglenoromânii) în Arhivele Na ionale Britanice (1850-1950), Stoica Lascu avându-i al turi pe Marian Zidaru i George Lascu, volum pus sub egida onorant a Societ ii de Cultur Macedo-Român (Bucure ti, Ed. Etnologic , 2016, 246 p.). În docta introducere, autorii îi men ioneaz pe românii care s-au referit i la componenta suddun rean a etniei. Primul a fost Miron Costin (în Cronica polon ), apoi Stolnicul C. Cantacuzino, D. Cantemir, reprezentan ii colii Ardelene (Samuil Micu, Gh. incai, Petru Maior, Eftimie Murgu), M. Kog lniceanu, N. B lcescu, Ion Ionescu de la Brad, D. Bolintineanu, A.I. Cuza, Apostol M rg rit i, bineîn eles, M. Eminescu (de i autorii nu-l men ioneaz ). Ulterior, problematica românilor balcanici (aromânii, meglenoromânii, dar i istroromânii, care sunt pe cale de integrare i de dispari ie) a devenit european i a intrat în aten ia lumii politice, a istoricilor i scriitorilor. În Arhivele Na ionale Britanice, cei trei autori români au studiat, în doar zece zile, fondurile oficiilor consulare de la Monastir-Bitola, Janina, Salonic, ale centralei Ministerului de Externe a Regatului Unit al Marii Britanii. Ei au constatat c diploma ii britanici au aflat despre existen a românilor suddun reni abia la jum tatea secolului al XIX-lea, gra ie torilor englezi în zona balcanic (considerat ca un teritoriu exotic). Din Lista documentelor, adnotat , se constat c interesul britanicilor a crescut în perioada r zboaielor balcanice i ale desfiin rii Imperiului otoman (Tratatul de Pace de la Londra a fost semnat de celebrul aromân Nicolae Batzaria - creatorul personajului „Haplea”, sub pseudonimul „Mo Nae” -, în calitate de ministru în guvernul otoman, cea ce l-a determinat pe N. Iorga s exclame „stranie sanc iune a istoriei”, „aceast isc litur româneasc pe actul de osând la moarte a unui vechi stat de prad , care ne-a împiedicat, cu toate avantajele colaterale, de a da civiliza iei lumii tot ce eram în stare”).

Interesul diploma iei britanice pentru lumea balcanic este direct propor ionat cu interesele lor în zon . Facsimilarea unor documente olografe sau dactilografiate înt re te interesul cititorului pentru aceast delicat problematic , i înc necunoscut pe deplin, a românilor balcanici de c tre diploma ia european .

Aceasta este i speran a lui Stoica Lascu, clar exprimat : „Am credin c ara se va a eza pe f ga ul europeniz rii cu atributele definitorii ale neamului nostru, disciplina Istorie î i va rec ta statutul pe care îl are în lumea civilizat , iar politicienii no tri vor fi mai întâi cet eni români i doar apoi europeni, ori/ i euroatlantici sau mondiali ti”.

Emil Barbarini - Pe autostrad

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Florian COPCEA

Lumea imaginar[ a unei poete-aisberg Mihaela Agulescu-Neumeister, Incanta ii, Ed. Hoffman, Caracal, 2020

Mihaela Agulescu-Neumeister este o poet tragic . Ea cultiv cu candoare, programatic, cum u or se observ , toposul dezr cin rii care, precum un aisberg, se ascunde în învolburatele taine ale fiin ei cuvântului.

Deslu im în poemele sale, din volumul Incanta ii, de o simplitate dezarmant , o neîn eleas fric de îngenunchere, hieratic , în fa a unei lumi nu existent , ci imaginat , supus degrad rii din cauza prea multelor avataruri la care este supus de mitul adamic care începe i se sfâr te înl untrul nostru, mereu sub semnul fascina iei onirice, a inefabilului: „Nu credeam s mai pot visa./ Nu tiam c pot s mai cred./ Nu credeam c mai pot s tiu./ Uneori mi-era team s închid ochii/ Pân când, într-o zi, tu.../ Mi-ai s rutat tâmpla cu tâmpla ta/ i-atunci.../ Mi-ai trimis o mulime de vise nen scute pe care / Trebuia/ S le hr nesc cu biberonul.../ S le schimb scutecele.../ i s nu le mai las s moar / Înainte de a tr i” (Despre vise).

Pentru poet tr irea nu înseamn nici respingerea, nici acceptarea traumelor ce le poate provoca uitarea, ci un motiv justificat de a reface o lume pierdut : „Te-a fi a ezat

pe um rul drept/ Dar acolo stau doar îngerii/ i-atunci... te-am l sat s aluneci./ Te-ai oprit pe sânul meu/ i ai adormit.../ Iar de-atunci ai început/ S i împar i visele cu mine” (Încerc ri).

Am putea crede c ne af m în fa a unui simulacru de rostire care deriv din ambiguitatea i abstractul unui joc de-a realitatea cu neantul retoric i desfigurant. Nu este a a.

Viziunile poetice ale Mihaelei Agulescu-Neumeister izvor sc din medita iile profunde ale unui eu liric timorat, înc rcat de ecourile i cerile amintirilor, aflat în c utarea propriei identit i. Misterul care înv luie, într-un extaz parcimonios, imagini i cuvinte încifrate, poaramprenta unei melancolii austere: „Scutur întunericul din mine!/ F -l s vrea s i deschid por ile./ Vezi? Înva s vezi/ Prin întunericul din mine:/ Acolo sclipesc stele!” (Caut ), sau: „Era frig dincolo:/ Iar „dincolo” erai tu./ Era întuneric dincolo,/ Iar „dincolo” era inima ta./ Mi-a înghe at sângele/ Când ai încol it în alt univers” (Dincolo).

Poemele sunt imaginile definitorii, scripturale, ale unui univers fluid în mi care astral . Un ochi magic pare s le surprind deplasarea dinspre gând spre emo ie, indicând virtu ile creatoarei de a comunica abisal cu timpul i multiplele sale ipostaze: „M-am trezit frumoas / în bra ele tale/ i timpul s-a oprit pentru o clip ,/ pentru un infinit” (Infinit).

Mihaela Agulescu-Neumeister este, a adar, obsedat de dorin a reg sirii de sine, de dorin a de a re-crea atât miracolul existen ei, cât i fic iunile care, prin rememorare, o „teleporteaz ” în fascinantele tuneluri ale clipei irepetabile: „Am visat un cal alb înaripat./ Ar fi trebuit s zbor cu el/ acolo unde Tu m a teptai.// Dar mi-a fost fric ... i-atunci/ m-am trezit azvârlit într-o diminea / ploioas de luni” (Vis).

Inser iile autoreflexive sunt o dovad clac spiritul poetei, r cind în aparen prin misteriile lumii, întemeiaz , f discu ie, aparen ele unui paradis atemporal, în care vrea r mân definitiv captiv : „Muriser cuvintele pe drumul/ dintre sinapse i m rul lui Adam./ Ar fi putut fi un accident,/ dar n-a fost.// A a au vrut ele, Cuvintele,/ s moar ./ / Ele tiau c dac ar fi b tut/ la poarta inimii tale/ ar fi înghe at de frig/ i oricum/ ar fi murit.// Ele, Cuvintele, tiau...” (Alegere). În concluzie, placheta Incanta ii poetizeaz convertirea tr irilor autoarei în imagini greu de uitat. Metamorfozele acestora îi dau posibilitatea de a se reg si i a supravie ui în cioburi de realit i distorsionate de fic iune.

De aici ideea c în toate compozi iile stopcadru ale Mihaelei Agulescu-Neumeister se reg sesc, sub o form sau alta, adev ruri imagistice, netrucate, care exprim nuditatea vulnerabil a unui modernism în plin afirmare.

Emil Barbarini - Pia

de flori în Viena

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Daniel MARIAN

M`ndr[ coada erect[ a realit[\ii George G. Asztalos, MatAdor, Ed. Minela, Bucure ti, 2020 pe cale de dispari ie// click dreapta i salv m i pe naiba/ de i suntem ni te fragilopa i dîrdîici/ într-o momentan complica ie/ a unei simple pic turi de ap // v tot vorbesc de bucurii i lumea/ continu copil re te s se întristeze/ i simt c de fapt marea ei triste e/ e aia c are o gr mad de juc rii/ dar nu se joac nimeni cu ea// omul î i distreaz juc riile nu propria bucurie/ omul tace trist i juria spune mamama// lumea e în game over dar pe toate butoanele scrie play/ lumea e o supraponderal cu mii de solu ii sexy i slim/ totul e plin de pacea duio iei pentru vidul ultimei crime// v tot vorbesc de bucurii i totul devine supra mega virtual/ atât de virtual c mi-e team s -mi ating propria mân / / sunt o mul ime de iluzii ira ionale care fac triste ea prostiei/ dar un singur motiv pentru care orbii v d i surzii aud// i acela e limbajul bunului sim i al bucuriei” ( tot vorbesc de bucurii).

Sunt poemele cascad cele care îl prind cel mai bine, pe indentul unor sarabande ideatice aproape imposibil de controlat, cu un dit ca voit aer ini iatic. Odat pornit, pe George G. Asztalos nu-l mai po i opri nici cu chei a, nici cu cheia francez !

Emil Barbarini - Pia a de legume

O lucrare a tr irii care se face cu sârg i con tien , f limite autoimpuse, tr ire dincolo de temeri, de luciul eventualit ii, preferându-se certitudinile cât de aprige în locul confortului, încartiruirii i regl rii, necesit ii ajuns i (auto)suficien . Cum era o vorb pitoreasc pe vremuri, „ce-i prea mult nu e destul” sau varianta optimizat „nu e mult pân departe”. Fiin a se roade pân la unghii, pân la oase, se consum pe fondul halucinogen al comuniunii cu „cel mai animalic dumnezeu”.

Poezia lui George G. Asztalo iuie întrun mod aparte, d sfar de calamitate i r zboi, exacerbeaz dar i neag via a, doar i numai pentru a o enerva atât de tare încât aceasta î i arat mu chii turându-se la maxim. „MatAdor” este un exerci iu complex de asumare a unei nebunii supraetajate, într-o faz netratabil cu elemente aflate la îndemân „eu sunt lumina de la fereastra nebuniei de dincolo”. Angoasa i ironia în forme ultrasubtile te pot panica de nu tii încotro s fugi printre paginile c ii. Dimensiuni rebele, unele nerevendicate pân acum, ni se înf eaz pentru o mistuitoare prob de foc.

Cu siguran , este o carte etalon pentru un timp revolut ce nu se las m surat ci doar intuit cu un fel de îndr zneal alchimic .

Se fac i se desfac p i de universuri subversive, ar rile i ciud eniile se întrec în ritmuri inedite. Poetul e ba aici ba pe unde nu te a tep i, c tor într-o înv lm eal vectorial ce ine nu numai de spa iu ci i de timp. „domnule cât de frumos de neomenos de regal de jos/ sun cuvântul ecarisaj tradus din limba hingherilor/ i cu tile lor sunt de invidiat le presim im dotate all inclusive/ cu b coule de p pic ringhi pil de hamster sisifoid/ / aici oasele astea câinoase îndr gostite de coada erect a realit ii// înseninat plouat de vânt sau de soare nici nu mai face diferen a/ e ca iarba într-o lume ce miroase finu a proasp t cosit/ numai p sit în de ert î i aduci aminte cu drag de ea/ i înc nu s-a inventat nivelul rii care îi s rut genunchii// domnule cât de urât sun i mi-roase cuvântul usturoi i ce/ i ce ne mai place mujdeiul lui cu lapte cu ulei i cu sare// „îi spunem i noi gogoloi c e d-al nostru bre umfle-l-ar bucuria”// umbl în trotinet om în t hirea/ îmbr cat gros cu pantaloni scur i/ i cu mânu i din alea f degete// ap i toate fetele b trâne spun c î i plac alea mai tinere/ ce s mai i spun carnea stricat doar pute/ nu o ii moart la frigider fac supa bun // n-are cas da îi de-al nostru bre îi ca un gogoloi/ cu b co ule de pic ringhi pil de hamster sosofoid/ înc nu s-a inventat nivelul m rii care s -i s rute genunchii// i oasele lui de fum/ mereu îndr gostite/ de coada/ erect / a realit ii” (Trotineta de fum).

Neao , neastâmp rat, imprevizibil, direct ca un suflu sistolic ce te încovoie de te lipe te cu inima de ira spin rii, poetul se manifest la modul propriu demult consacrat ca incorigibil, de genul „ia de aici i de nu tii ce e, mai ia o dat i tot a a pân afli”... „numele fi ierului e naiba/ cînd vreau s -l închid m întreab / salva i modific rile f cute la naiba?/ / salvez la naiba da/ suntem specia care salveaz i pe mama pierzaniei/ cea mai pretabil la depreciere i cea mai con tient / din cele

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Domni\a NEAGA

Iubirea - sentiment @n[l\[tor Mihai Merticaru, Vis i abis, Ed. Mu atinia, Roman, 2018 Autor a peste dou zeci de volume de versuri, Mihai Merticaru î i continu peregririle pe c rile luminoase ale Parnasului literar, editând o nou carte dedicat sonetului, specia literar care l-a consacrat i l-a impus aten iei publice. Titlul volumului „Vis i abis”, constituie o frumoas metafor , visul reprezentând speran a, calea de acces spre lumi mirifice, aurorale, iar abisul (pr pastia, genunea) sugerând pr bu irea acestor speran e i iluzii..

Fascinat de frumuse ea „ora ului luminilor”, autorul dedic Parisului un grupaj de paisprezece sonete, unul mai frumos decât altul, pe care le a az în partea de început a opusului liric, atribuind, în versurile sale, mai multe caracteristici celebrei capitale europene; „...

Parisu-i feerie,/ Un ocean de culori i de lumin ,/ Izvor de încântare deplin ,/ Cu o mie de ispite te îmbie...” („Parisul” I); este „Cuib de nebunie i tinere e” („Parisul” II ); „Magnet e a metropolei lumin ...” („Parisul” XII). „Jurnalul de c torie”, în inima Fran ei, puncteaz principalele obiective de care se simte atras oricare turist, odat ajuns în Paris: Turnul Eiffel („Întreaga omenire i-a dat în-

tâlnire/ La Turnul Eiffel...” („Parisul” I ), vestitele muzee pariziene, str zile purtând numele unor celebre personalit i istorice sau al unor renumi i oameni de cultur (pictori, scriitori, mae tri ai diverselor arte), parcurile i gr dinile, ori râul Sena care str bate metropola i pe care „curg istorii colorate”. E atâta frumuse e în acest col de lume, încât ai dori ca timpul s stea în loc, iar sufletul s se încarce de armonia cosmic , plutitoare în aer, al turi de sunetele clopotelor din Catedrala NotreDame, sau ale Basilicei Sacre-Coeur. L'Ile de la Cite, Pont-des-Artes, La Place de la Concorde, Le Palais Garnier, Le Moulin Rouge... („Parisul” VI ) sunt tot atâtea locuri de neuitat, surprinse cu me te ug artistic de poetul Mihai Merticaru.

Privind Parisul cu ochii turistului esteuropean, obi nuit cu truda cotidian româneasc i cunosc tor (din lecturi) al acestor mirifice locuri înc dinainte de a le fi întâlnit, autorul percepe „ora ul-lumin ” ca pe o destina ie a s rb torii perpetue. Palatele regilor francezi, Muzeul Luvru, catedralele sunt luate cu asalt de mul imea pestri , adunat din toate col urile lumii, încât forfota de pe str zi nu contene te, fie zi, fie noapte. Totul pare în tor, un vis frumos care nu ar trebui se termine niciodat i care pune pe chipul oamenilor (cu via a lor confuz , greu de citit, plin de gesturi i semne minore) o lumin transfinit : „Armonie, gra ie, lumin ,/ Sculptur , muzic i poezie/ Cu genialitate se-mbi/ Într-o dantel rie genuin ,/ În marmur , Grecia antic -nvie,/ Un vis e totul i ofeerie./ („Parisul” XIII).

Ca un bun român, poetul merge s viziteze atelierul-muzeu din Montparnasse, unde a tr it i a creat Constantin Brâncu i: „Prin muzee, în pestri gr mad ,/ De-a valma, merg i s raci, i mai sus-pu i,/ Se-nghesuie, vor mai bine s vad ,/ Discret sunt atra i de aceea i nad ./ Îi las pe cei de catedrale sedu i./ Merg s v d atelierul lui Brâncu i.” („Parisul” VII).

Imagina ia stimulat de atâtea frumuse i îl face pe Mihai Merticaru s vad nev zutul:

„În Montparnasse, savurat-am o cafea/ Al turi de Emil Cioran, pe o sofa,/ Surâz tor i trist, el filosofa,/ i ve nicia pe lâng noi curgea”; îl z re te, printre gravurile de pe pere i, pe Casanova; se întâlne te cu românii Mircea Eliade, Eugene Ionesco, mâna i spre Fran a de acela i ideal - câ tigarea faimei: „Arti ti vin la Paris, faim s prade,/ Chiuie gloria pe sub arcade” („Parisul” XI).

Oricât de fascinante ar fi alte locuri de pe mapamond, românul a mo tenit statornicia, dragostea pentru plaiurile care l-au d ruit luminii, a a c poetul refuz chemarea tentant a Parisului, acest „ora -muzeu, minunilor minune”: „Nu accept, de i refuzul m doare./ Je regrette, nu te suport, e ti prea tiran,/ Rob nu vreau s i fiu, r mân ce-am fost, pietrean!” („Parisul” XIV). În partea a doua a c ii, mult mai ampl , începând cu „Sonetul unei pasiuni”, poezia curge tumultuoas , asemenea unui râu de munte, i profund ca adâncimea oceanului.

Permanent, sensibilitatea poetic este dublade o cultur general solid , multe sonete fiind înso ite de un motto constând în câteva versuri dintr-un sonetist clasic universal (Pierre de Ronsard, William Shakespeare, Omar Khayyam, Saadi, Francesco Petrarca, Publius Ovidius Naso, Dante Alighieri, Alexandr Pu kin, Eminescu...), sau din versurile unor poe i contemporani, români sau str ini (Theodor Damian, Nicolae Dabija, Ana Ahmatova...). În accep ia autorului, poezia este o fiin iubit , c reia îi face o frumoas declara ie de dragoste adolescentin , în „Sonetul unei pasiuni”: „Te-am îndr git de tân r, POEZIE,/ Ca pe un zvon de împrim rare.../ ...Iar, drept splat , tu, fat cuminte,/ M-ai r stignit peo cruce de cuvinte...”.

Invocarea muzei (în câteva sonete), atât de des întâlnit la autorii clasici, îmi aminte te de începutul „Iliadei”, cunoscuta epopee a trânului Homer: „Sub ceru-nalt al v milor din gând,/ Zei , vino tu i m inspir ,/ Mai acordeaz -mi coardele la lir ...// ... Trimite-mi, frumoaso, un snop de raze,/ S lege cugetu-

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mi zare de zare,/ Torente s slobozeasc de fraze/ Clocotitoare, pline de savoare!/ Sonetumi, doar tu-l po i face s zboare/ Spre lumina de azi i cea viitoare!” („Sonetul muzei”).

Ascult toare, muza îl ajut pe poet întru crearea sonetelor sale, ale c ror teme se diversific treptat, acoperind motivele poetice etern-umane: nostalgia pentru locurile de care sufletul poetului se simte ata at („Sonetul copil riei”, „Sonetul satului natal”), imaginea idilic a trecutului raportat la prezentul fad, istoria na ional cu b rba ii s i glorio i („Sonetul românului”), motivul eroilor („Sonetul b rb iei”; „Sonetul istoriei”), motivul a trilor, momentele zilei i anotimpurile („Sonetul toamnei”), evocarea elementelor terestre ca simboluri ale perenit ii, tema crea iei i a creatorului („Sonetul crea iei”, „Sonetul vis torului”, „Sonetul poetului”, „Sonetul poetului urgisit”), trecerea prin timpul etern a fiin ei umane, perisabile („Sonetul tinere ii”, „Sonetul apuselor glorii”, „Sonetul fotografiilor trucate”)...

Iubirea, acest sentiment în tor, nu putea s lipseasc din crea ia unui poet înn scut, precum Mihai Merticaru. „Sonetul ochilor i”, „Sonetul unicit ii”, „Sonetul unei pove ti”, „Sonetul unei alegeri”, „Sonetul unui portret”, „Sonetul unei magii”, „Sonetul unui tandem”... abordeaz iubirea, în viziune platonician , ca o n zuin a reg sirii propriei jum i pierdute cândva, când Dumnezeu a desp it fiin a uman hermafrodit în dou , i, de atunci, acestea se caut una pe cealalt pentru a reconstitui întregul: „Vara din tine i iarna din mine,/ O briz i un vifor siberian,/ Din povestea Isoldei i-a lui Tristan,/ Senvârtejesc precum dou turbine,// Se-armonizeaz ca sunetu-n timpan,/ Sfielnic, jinduiesc s se îmbine,/ Unul altuia s i se închine...” („Sonetul iubirii”).

Emil Barbarini - Pia

Un frumos sonet, amintind de testamentul ciob na ului moldovean din „Miori a”, încheie cartea, ca un „memento” c fiin a uman este pieritoare, cum pieritoare sunt toate pe lumea asta: „Când voi pleca i eu din lumea asta,/ Nu vreau s -mi spune i decât „noapte bun !”/ i s aud doar clopotul cum sun ,/ Ceahl ul s i elibereze creasta,/ /S -ncap doar eu, al turea de lun / i, când o fi, s vin i nevasta,/ Iubitoarea de-o via , isihasta,/ Soarele-n urm -mi, poate s apun ./ a p i-voi într-o lume nou / Cu picioarele sp late de rou ./ Sonetele le las pe toate vou ,// C ci eu voi s ri deasupra unui nor,/ Preafericit c am înv at s zbor/ Prin toate galaxiile c tor.”

Sunt demne de remarcat câteva caracteristici ale stilului poetului Mihai Merticaru, precum infuzia permanent de cultur în textul literar, raportarea poetului la spiritele poetice universale, expresivitatea, respectarea cu stricte e a normelor impuse de sonet. De i sonetul este o specie literar veche, poetul folose te un vocabular bogat, cu o inser- ie masiv de neologisme: entelehie, mandragore, taumaturg, genuin , hetair , anahoret, isihasta...

Multe dintre sonete se constituie pe elemente comparative, ca apoi s se subsumeze unor tablouri de o rar frumuse e expresionist . „Vis i abis” este o carte trudit , concepucu migal , cu acea r bdare pe care i-o d con tiin a c poezia este un demers al Creatorului întru realizarea armoniei dintre om i divinitate, într-o lume contradictorie i imprevizibil . Efemerul i ve nicia, ascensiunea spre absolutul plin de lumin adev rat i peregrin rile prin „Valea Plângerii”, credin a într-un ideal i deziluzia, asumarea i indiferen a... sunt dimensiuni aproape palpabile pe care poetul le parcurge cu gândul, le trece prin sita sufletului, ca apoi s le a tearn pe hârtie sub form de poezie pur .

de flori la Naschmarkt

43

Ioan HADA

dorin a

singurul

seara dorindu-te iau un poem de iubire cu pu in ap sfin it ... tensiunea sufletului meu cre te treptat ca o coloan infinit în ându-se pân -n al nou lea cer... pulsul inimii mele îndr gostite devine ritmul cântecului incendiar asem tor formelor tale unduitoare când danseaz -n fericire... din ventriculele rora nesc cuvintele poemului despre tine sub forma miraculoaselor flori dintr-o magic lumin

poate-am fost singurul soldat ce-a tras doar în stele având cartu ele formate numai din flori de vise

vulcanul dup ce m-ai p sit inima mea a devenit vulcanul ce erupe doar regretele din durerea disper rii în versuri incandescent de-însângerate

soma ie

stai!!! stai c trag!!! strig santinela de tremur aerul înghe at i tremur înu i militarul speriat de necunoscutul beznei cu orbite i sprâncene negre devenirea de-încruntate ca de schelet dup ce m-ai p sit luând brusc inima mea forma a devenit vulcanul spaimei ce poate erupe de via a doar regrete mor ii i-n sine i-n soldat

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Victor RAVINI (Fran\a)

Putem ]ti c`nd a fost creat[ Miori\a?

Atmosfera din Miori a este arhaic , iar stilul lapidar i enigmatic. Totul în Miori a e simbol. Fiecare cuvânt are un bogat în eles metaforic, tainic, ce nu se las descifrat la prima lectur . i poate nici la a doua. S-au emis mai multe ipoteze pentru datarea Miori ei, îns au fost insuficient argumentate. Ovid Densu ianu a datat Miori a în istoria recent i a adus ca dovad 37 de documente juridice de la tribunal. Dumitru Caracostea s-a ab inut s nu râd , când a obiectat Miori a nu poate fi datat pe baza unor documente scrise dup publicarea ei. Al ii o dateaz pornind de la ni te documente, ce nu au nicio leg tur cu Miori a i nici Miori a nu are de a face cu ele.

Nicolae Iorga ne asigur c Miori a a fost creat de un singur anonim prin secolul al XVIII-lea. La prestigiul lui, nu mai era nevoie s î i sus in afirma ia cu argumente i dovezi. Nu putem pune la îndoial spusele lui. Hasdeu dateaz Miori a pe criterii lingvistice între 13501450. Datarea cea mai îndep rtat în timp a fost f cut de Caracostea, Ion Diaconu i al ii, care o dateaz pe vremea dacilor, f s ne spun pe ce criterii sau cu ce dovezi. Îi credem i pe ei, pe cuvânt de onoare.

Niciuna din afirma ii nu a fost bazat pe o metodologie de cercetare adecvat , ci doar pe p reri. P rerile au fost prezentate drept concluzii definitive i inatacabile, când de fapt neau din fantezie, numit de savan i intui ie. Intui ia este bun ca punct de pornire

Emil Barbarini - Peisaj tyrolean

pentru a începe o cercetare, îns unii î i prezint intui ia drept concluzie. Cine porne te de la concluzii preconcepute i caut apoi dovezi care s îi confirme convingerile, pune carul dinaintea boilor.

Concluziile trebuie s fie rezultatul la care se ajunge în final i este necesar s fie întemeiate pe constat ri, pe dovezi i pe analiza acestora, cu argumente i cu sprijin în lucr ri de referin necontestate.

Adrian Fochi formuleaz concluzii, la care a ajuns „...prin adoptarea integral a concluziilor bazate pe intui ie ale lui D. Caracostea...”

(Miori a, 1964, Editura Academiei, pag. 284). Fochi adopt concluziile bazate pe intui ia altcuiva. Este de mirare c el nu observ deficien a metodologic a lui Caracostea, cu concluzii bazate pe intui ie. Garan ia valabilit ii p rerilor personale din cercetarea anterioar este celebritatea fiec rui savant. P rerea unuia exclude p rerile contrare ale altora i exprim propria sa certitudine. Ne r mâne s alegem noi între certitudinea unuia i certitudinile altora. P rerismul a dominat i la interpretarea con inutului din Miori a. În acest fel s-a ajuns la denigrarea celei mai frumoase i mai valoroase crea ii literare a str mo ilor no tri, la haos, la nedumeriri, la n luciri, la dispre pentru cioban, pentru întreg poporul nostru i pentru noi în ine. Cine a vrut asta? i în ce scop?

Geneza Miori ei este o preocupare major a lui Fochi, în monumentala sa monografie i antologie din 1964, ce r mâne principala lucrare i de c tâi pentru cercetarea poemului nostru na ional. El îi condamn pe cei ce sus in datarea Miori ei pe vremea dacilor, îns nu nume te pe nimeni. Fochi ignor c prefa atorul monografiei dateaz Miori a pe vremea dacilor. Prefa atorul ignor c aceast datare o f cuser Caracostea, Diaconu i al ii. Lan ul ignoran elor str bate întreaga monografie, iar pe alocuri chiar i antologia. Sau poate c aceast ignorare a altora ar putea fi o strategie premeditat , în buna tradi ie dâmbovi ean . Fochi face parte dintre cei care sus in folclorul nu poate fi capabil s re in amintiri istorice mai vechi de un secol sau dou . El este convins de contemporaneitatea folclorului cu noi i vede în Miori a lupt de clas conform cu ideologia partidului comunist. El aprob uciderea ciobanului, pentru c e mai bogat i deci era un exploatator. În diferite capitole, face felurite dat ri, dintre care, cea mai clar ar putea fi aceasta: „Miori a oglinde te un stadiu destul de vechi în dezvoltarea con tiin ei sociale a poporului nostru” (pag. 420). Sau: „La baza Miori ei st un fapt real. Faptul sa petrecut într-o epoc istoric relativ nou ” (pag. 544). A adar, Fochi dateaz crearea Miori ei între „un stadiu destul de vechi” i „o epoc istoric relativ nou .” Articolul despre Miori a în Kindlers Neues Literatur Lexikon (1992) merge pe linia lui Fochi, a a cum i-a fost trasat acestuia de partid.

Mircea Eliade afirm c Miori a exprim reac ia poporului român „în fa a invaziilor i catastrofelor istorice”. Aceast afirma ie exclude datarea Miori ei pe vremea dacilor, întrucât ace tia nu puteau s tie c vor veni „nenum rate invazii barbare de la sfâr itul antichit ii pân în evul mediu sau... vecin tatea marilor puteri militare dinamizate

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de fanatisme imperialiste.” (De la Zalmoxis la Gengis-han, pag.

249). Eliade nu precizeaz dac Miori a a fost compus în timpul invaziilor i catastrofelor pentru a exprima reac ia poporului în fa a acestora sau a fost compus dup ce acestea au trecut. Pe cât de neclar i neconcludent este afirma ia lui de mai sus, pe atât e de seduc toare i ne unge la suflet. Eliade este de neîntrecut în asemenea formul ri, care ne încânt prin nebulozitatea lor. El afirm c românii au mo tenit elemente de cultur de la popula ia local pre-indoeuropean . El zice f a se referi la Miori a : „alte elemente culturale comune tuturor popoarelor balcanice par înc i mai vechi decât mo tenirea geto-trac , prezentând o configura ie pre-indoeuropean ” (pag. 190). Eliade nu ne spune care sunt acele „alte elemente culturale” i nici cât de „înc i mai vechi” sunt. Le vom c uta aici împreun i le vom g si.Vom afla i cât de vechi sunt.

Sharan B. Merriam, profesoar emerit la Universitatea din Georgia în USA - ale c rei c i fundamentale despre metodologia de cercetare se studiaz la facult ile din mai multe ri spune c toate textele, chiar i cele întemeiate pe fantezie, sunt un produs al contextului istoric i social în care au ap rut. Din aceast cauz , au o leg tur direct cu realitatea, astfel încât oglindesc aspecte reale din acea societate, a acelor vremi. Cu referire la c ile ei, toate aspectele etnografice, sociale, economice, to i termenii concre i i abstrac i din metaforele Miori ei, cât i concep ia despre via a personajelor, pot avea leg tur cu nivelul de dezvoltare material i spiritual a societ ii din vremea când au fost compuse versurile. Toate adaosurile ulterioare,din diferite variante, redau aspecte economice i sociale din vremuri mai noi, cât i o în elegere a con inutului adaptat la mentalit i mai noi. Modific rile textului se pot observa de la o variant la alta i arat c multe simboluri, metafore sau alegorii nu au mai fost în elese.

Eu am analizat 973 de variante, din trei antologii, i le-am clasificat dup mai multe criterii, pe categorii i pe scale ascendente sau descendente. Aceast perspectiv sinoptic mi-a dat posibilitatea s compar variantele între ele i s v d c Miori a a putut fi conceput pentru a fi în eleas pe dou niveluri semantice. Nivelul primordial este o în elegere ezoteric , pentru ciobanii ini ia i în tainele meseriei lor, ale psihicului uman i ale universului, a a cum erau cunoscute la vremea aceea. Nivelul secundar este exoteric, pentru cei înc neini ia i sau profani, pentru societatea din afara fr iei lor profesionale. Am observat c , de la o variant la alta, textul prezint modific ri, iar con inutul a alunecat de la sensuri ezoterice, tainice i de mare frumuse e poetic , la versuri insuficient lefuite, cu formul ri i în elesuri banale, evident contrare sensurilor din variantele ce pot fi mai bine p strate.

Abstrac iunile din mit au fost în elese ca fapte concrete din realitate i r st lm cite. Neîn elegerea aspectelor mitologice a derutat unii rani rapsozi, încât au f cut modific ri i improviza ii cu con inut realist. Aspectele mitologice au fost înlocuite cu aspecte din via a cotidian , ceea ce a facilitat adaptarea textului mai vechi la realit i sociale i economice mai noi. Evolu ia de la gândirea mitologic la cea ra ional a dus i la alunecarea în elegerii Miori ei de la mythos la logos.Acest fenomen a derutat chiar i mul i savan i, care au ajuns la interpret ri alandala. Confuziile savan ilor au dat ap la moar unora s condamne Miori a, cum c ar fi nociv pentru na iune i pentru individ i ar trebui aruncat la gunoi. Nu Miori a, ci interprerile f cute anapoda merit s fie date la gunoi. În multe variante, sacrificiul ciobanului e planificat la apus de soare moment sfând din zi, dup cum dezv luie însu i sinonimul asfin it sau sfin it de soare, prezent în alte variante. În unele variante sacrificiul e planificat pe ziua de Sf. Ilie, care în credin ele populare este protectorul ciobanilor, a a cum afl m din ancheta de folclor întreprins de Hasdeu. ranii întreba i au spus c Sf. Ilie „a fost mai

45

întâi soldat înconjurat de arme, viteaz i bun vân tor, cioban la oi, fiu de oameni s rmani i servitor la diavolul”. Deci nu este vorba de tizul s u din Biblie, ci poate proveni din religia pre-cre tin a str moilor no tri. Credin ele din cultura popular despre Sf. Ilie arat continuitatea cultului acestuia de la societatea vân torilor, la cea a ciobanilor. El este important în textul mai multor variante i rezult c Miori a poate avea r cini în cultura i religia pre-pastoral , a vâtorilor. Ar fi lipsit de logic s planifice ciobanii o crim josnic la un moment sfânt din zi sau din an, pentru c ar fi un sacrilegiu, ac iunea lor ar fi sortit e ecului, iar pedeapsa divin ar fi mai cumplit .

Cele mai vechi variante ale Miori ei sunt colinde din Transilvania i sunt mai bine p strate, deoarece cântatul în cor limiteaz libertatea individual de a modifica textul. Într-o variant care este colind, colind torii zic c b rba ii din familia pentru care cânt ei sunt pleca i la p dure s vâneze un c prior. Partitura ciobanului este rostit de puiul de c prioar vânat. C priorul spune c vrea s fie îngropat la stân , ceea ce poate reda prin sinecdoc trecerea de la stadiul de vâtori la p stori. Identificarea eroului principal din Miori a i a ranului colindatcu un c prior din p dure poate fi o metamorfoz , caracteristic pentru gândirea din vremurile anterioare p storitului.

Elementele din cultura vân torilor arhaici sunt bine integrate în toate variantele Miori ei i precump nesc calitativ improviza iile sau adaprile la vremuri mai noi. Rezult c în unele variante ale Miori ei sunt versuri ce p streaz amintirea unor realit dintr-o societate aflat în epoca de trecere de la stadiul de vân tori, la începuturile culturii pastorale.

Ciobanul spune mioarei cum s o identifice pe mama sa dintre alte femei b trâne: ea are un brâu de lân . Brâul de lân poate fi un semn distinctiv al unei situa ii economice i sociale superioare fa de celelalte femei. În mai multe variante, mama ciobanului poate vorbi cu divinit i animiste, ce personific fenomene naturale: Durea, Ap oara, Cea a, Sfânta Negurice, care uneori o cam ajut s î i caute fiul, iar alteori nu prea. Divinit ile mamei ciobanului vorbesc la fel ca orice femeie în eleapt de la ar i sunt o oglindire a ei. Ele o trimit de la una la alta, sunt cam lene e i nu prea mai au puterea la care se a tepta ea. Divinit ile ei prezint simptomul deus otiosus, cum ar fi zis Eliade, dac ar fi cunoscut aceste variante. Lenevia divinit ilor ei animiste i viziunea ciobanului despre un viitor în care el ar putea fie ucis, f ca mama lui s -l mai poat ajuta cu procedurile ei, consemneaz sl birea credin elor religioase din matriarhat. Aceasta s-a putut întâmpla în vremea trecerii spre patriarhat i spre neolitic.

Tot ce tim despre mama ciobanului afl m din versurile spuse de el, ca despre ceva viitor i eventual. El tie c ea, cu sau f ajutorul divinit ilor, se poate transforma într-un corb i deplasa anulând spa iul i timpul, la fel ca amanii. El tie c ea cunoa te func ia farmacologic i magic a unor plante i poate sem na busuioc în vatr , pentru a cunoa te viitorul lui. Ea nu urc s îl caute la munte, ca Vitoria Lipan, ci coboar s întrebe Dun rea. Vedem c ea se orienteaz mai bine în peisajul s u l untric, psihologic, plin de credin e religioase animiste, decât în cel geografic. Orientarea ei cognitiv sau interpretarea pe care o face asupra semnelor magice i conversa ia cu divinit ile animiste îi r spl tesc str daniile i sunt, func ional, acceptabile în sistemul social în care tr ie te, chiar dac împiedic dezvoltarea cuno tin elor empirice ra ionale. Mama ciobanului are o competen religioas i social remarcabil în societatea contemporan cu ea, care a creat Miori a. Posibilitatea ei de a vorbi cu divinit ile vremii, demersurile ei cu caracter magic sau divinatoriu i brâul de lân îi asigur o pozi ie social dominant . Ea este o exponent a epocii matriarhale, când femeile ordonau via a social cu ajutorul unor norme i reprezent ri religioase, create de ele pentru a organiza i controla totul în jurul lor, între cer i p mânt, ba chiar i

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sub p mânt, în lumea de dincolo.

Absen a unui echivalent masculin al mamei ciobanului în Miori a, cât i absen a unui echivalent masculin al divinit ilor feminine, ale ei sau ale lui, se pot explica cu referire la constat rile i concluziile lui Louis Bouyer (în capitolul The Archaic Cult of the Mother Goddesses, pag. 40, din The Christian Mystery. From Pagan Myth to Christian Mysticism, T&T Clark, Edinburgh, 1990).

Acesta spune c descoperirile arheologice arat c „zei a mam nu a primit un înso itor masculin înainte de neolitic, când cre terea bovinelor, care la început era simplu pastoral i nomad , a devenit sedentar i urmat de o agricultur incipient .” Cu referire la Bouyer, putem data situa ia social a mamei ciobanului i reprezent rile ei religioase cu divinit i feminine f echivalent masculin, în perioada matriarhal i înainte de neolitic. Câteva variante con in versuri cu ritm deviant i f rim , care zic ceva vag i incoerent despre tat l sau fra ii lui, dar ace tia nu au nicio func ie literar , ci sunt detalii nesemnificative i disonante în context. Asemenea versuri sporadice nu sunt lefuite artistic, sun strident i nu se reg sesc în alte variante. A adar, sunt improviza ii individuale, din vremuri mai noi. Ele nu pot fi reprezentative pentru întreg materialul cercetat, ca s dat m originea Miori ei dup ele, dar ne sunt folositoare pentru a urm ri procesul de crea ie colectiv peste genera ii, care uneori a ameliorat textul, iar alteori l-a deteriorat. În câteva variante, ciobanii subordona i baciului au c ciuli din blan de urs, ca semn distinctiv c sunt nesupu i. Textul nu spune fa de cine sunt ei nesupu i poate c or fi fost daci liberi i nici dac ei în i au vânat ur ii sau au cump rat c ciulile gata confec ionate, îns a a ceva ar fi prea pu in probabil într-o societate arhaic , pe vremea când înc nu se diversificase diviziunea social a muncii. În multe variante, ciobanii au suli e, l nci, arcuri cu s ge i, s bii, topoare, securi i bâte, la fel ca în societatea vân torilor, care a precedat societatea pastoral . Cuvântul baltag, provenit din limba turc , nu

Emil Barbarini - Vân toare de c prioare

Anul XI, nr. 5(117)/2020

apare în nicio variant . A adar, Mihail Sadoveanu nu a putut lua baltagul din Miori a. Alexandru Paleologu afirm c Baltagul lui Sadoveanu nu are de a face cu Miori a i e cu totul altceva. Îns totu i mul i confund sacrificiul simbolic, teatral, cu caracter religios din Miori a, cu uciderea real i cu caracter juridic din Baltagul.

Nomadismul sau seminomadismul ciobanilor no tri, din Miori a ?i de azi, sunt o tradi?iearhaic , din str fundurile epocilor pietrei, pe care nicio schimbare istoric , nicio invazie sau domina ie str in , nici m car dictatura comunist , nu le-a putut extermina. Agricultura în Miori a este vag semnalat , prin compara ia must ii ciobanului cu spicul de grâu.Nu putem ti dac grâul era cultivat sau cre tea spontan, ori dac e un adaos târziu în text.

Ciobanul vorbe te de nunta sa în cer cu o mândr cr ias , a lumii mireas sau alte denumiri ale ei, cum ar fi sora soarelui. Acestea sunt în mod evident divinit i cere ti i luminoase din vremea matriarhal i nicidecum un simbol al mor ii, cum s-a crezut în unanimitate în cercetarea anterioar . În mai multe variante ale Miori ei, trei ciobani fra i pleac s se însoare cu o fat de împ rat, de crai. Fra ii cei mari nu reu esc, iar cel mic reu te. Cititorul î i poate aminti c aceea i ac iune cadru se reg se te în Povestea lui Harap Alb i în multe bas-me române ti. Fata frumoas ce se ive te pe munte este uneori o fat de maior sau are ranguri sociale inferioare, îns în toate variantele are un brâu galben sau poart pe frunte, la gât, ori pe piept podoabe de culoare galben . Ea înlocuie te divinitatea cereasc din alte variante. Insisten a, cu care revin accesoriile ei vestimentare galbene, nelipsite, arat c acestea pot fi simboluri solare sau lunare. Ea se ive te pe munte i îl selecteaz dintre cei trei ciobani, pentru a se uni cu el. Mul i savan i renumi i,inclusiv O. Densusianu, Fochi, Romulus Vulc nescu i Eliade, v d în aceste variante un „conflict erotic” între ciobani, „rivalitate amoroas ” i o crim „din motive sentimentale”.

Pornind de la am nunte semnificative din numeroase variante, pe care le-am verificat cu teorii validate de c tre tiin a religiilor, am ajuns la concluzia c fata de pe munte nu poate fi o nimfoman cum s-a crezut în unanimitate i f temei, din dispre pentru nci i pentru moralitatea rural . Eu afirm c ea este apari ia (hierofania) unei divinit i, ce apare pe munte pentru a selecta personajul principal,ca fiind singurul demn dintre cei trei ciobani pentru a fi ini iat într-un rit de unire sfânt (hierogamie). Unirea ciobanului cu ea este o alegorie ce simbolizeaz unirea sufletului omului cu divinitatea adorat . Ea îns i este o metafor pentru frumuse ea i tainele naturii diviniazate.

Când mireasa cereasc este o „fat de crai”, acest crai e absent din text. Soarele i luna oficiaz religios la nunta ciobanului. În limba cel ilor i în limbile germanice de azi, soarele este de genul feminin, iar luna de genul masculin. Limba român p streaz amintirea vremurilor matriarhale când luna v zut din Carpa i era de genul masculin. În limba noastr , luna nou se mai nume te crai nou, ca în opereta Crai nou, de Ciprian Porumbescu. Mireasa cereasc „fat de crai” poate fi relatat la crai nou adic luna nou , ceea ce corespunde cu situa ia ei mitologic de sor a soarelui. Îns nu putem exclude c „fat de crai” ar putea i s fie un adaos târziu, ap rut în patriarhat, la fel cum în vremuri mai recente ea a fost înlocuit cu o fat de maior, de pop sau de rani s raci, care se ive te pe munte. Oricât de deteriorate ar fi versurile i personajul acesta feminin, totu i întotdeauna poart un simbol solar.

Oricum, în toate variantele Miori ei este vorba de o hierogamie cu o divinitate cereasc (uranic ) sau cu o divinitate terestr (chtonic ). Variantele Miori ei pun în eviden dou forme de hierogamii sau c i de unire cu divinitatea: 1. omul se apropie de divinitate i 2. divinitatea se apropie de om. Blaga ilustra aceste dou c i de întâlnire cu divinitatea prin turnurile ascu ite ale unor biserici i cupolele

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

altor biserici. Eu explic experien a sufleteasc a ciobanului ce efectueaz aceste hierogamii din variantele Miori ei, în patru capitole, sprijinindu-m pe lucr ri de referin ale mai multor universitari, cercet tori de prim rang în psihologia religiilor. În concluzie, divinit ile ciobanului reprezint aspecte din peisajul lui l untric, psihologic. Divinit ile mamei lui sunt fenomene din peisajul geografic i reprezint st rile ei suflete ti. Divinit ile amândorura sunt feminine i corespund cu divinit ile din religia naturii, în matriarhat.

Acestea pot fi dovada c Miori a este mai veche decât mitologiile indoeuropene ce guverneaz patriarhatul i epoca neolitic . A adar Miori a a putut s fie compus în paleolitic. În dou variante, baciul cânt din fluier i observ c prea multe oi mor f nicio alt explica ie, decât aceea exprimat laconic i aluziv, pe ocolite, c femeile nu au respectat anumite zile sfinte sau cele sfinte. Ion Aurel Candrea (Iarba fiarelor - Studii de folclor, Cultura na ional , Bucure ti,1928, pag. 123-131) spune c anumite zile sfinte din calendarul babelor trebuiau respectate de c tre femei prin repaos pentru a nu se îmboln vi animalele. Baciul î i poate închipui c femeile nu au respectat anumite zile sfinte i nu au inut cum trebuie leg tura cu cele sfinte, adic leg tura cu divinit ile feminine ce garantau s tatea oilor. Atunci, el porunce te fra ilor s i îl ucid . Uciderea nu se efectueaz , ci doar e simulat teatral. Cei trei ciobani preiau rolul de a efectua ei, un ritual simbolic în vederea restabilirii ordinii cosmice. Are loc un transfer de responsabilitate pentru obliga iile religioase, de la ritualuri individuale efectuate de tre femei într-o societate deschis , la ritualuri colective efectuate de b rba i, într-o fr ie profesional cu caracter închis i secret. În ansamblul variantelor se poate vedea o schimbare a raportului de for e sociale, economice i competen e religioase de la femei la b rba i, o trecere de la matriarhat la patriarhat. Ciobanii provin din trei regiuni diferite. Aceast precizare revine f varia iuni în numeroase variante, dar nu în toate i poate fi pus în leg tur cu transhuman a ciobanilor i cu fr ia profesional , în cadrul c reia ciobani din diferite regiuni puteau s î i pasc oile pe acela i munte. Se tie c aceste regiuni erau în trecut vatra central de r spândire a unei culturi pastorale unitare, cu extinderi în teritorii mult mai largi, în care se cea transhuman a.

La începutul Miori ei, suntem în matriarhat i e raiul pe p mânt.

Raiul va fi tulburat de tirea complotului b rba ilor, ce vor ucide personajul principal, cu care ne identific m. Rapsozii înc nu ne-au dat elementele necesare ca s tim c va fi o ucidere p relnic , la fel ca un teatru popular, în care nu are loc nicio v rsare de sânge. Nicio variant nu pomene te sângele ciobanului. Ciobanul î i alege cuvintele cu a a m iestrie, încât ne sugereaz o imagine puternic , ce nu exist în realitate. El zice c oile îl vor plânge cu lacrimi de sânge.

Iar noi ne înfior m, ca i cum s-ar fi v rsat sângele lui. O asemenea performan stilistic este pe atât de dibace, pe cât e de rar în istoria literaturii universale. Oricare din marii mae tri universali ar putea invidia ciobanul sau autorul colectiv i anonim al Miori ei pentru asemenea iscusin de exprimare, inegalabil . Ba mai mult: ciobanul folose te forme verbale ce pot fi în elese ca modul indicativ viitor, cât i ca un mod prezumtiv: s-or strânge i m-or plânge. De remarcart i rima intern m-or, care prezint o amibvalen semantic (versul 70), cu cea extern omor (versul 72). Nicio traducere în vreo alt limb nu poate reda aceste subtilit i. M iestria stilistic a textului, cu alternarea pronumelor i a modurilor sau a diatezelor verbelor, cât i inversarea subtil a consecu iei temporale a predicatelor, ne fac s ni se par c ac iunea prezumtiv din viitor s-ar fi i petrecut în trecut. „S îi spui c la moartea mea a c zut o stea.” îi spui este o ac iune viitoare, urmat de timpul trecut a c zut o stea. La sfâr itul Miori ei, suntem în patriarhat i profund turbura i. Versurile ne-au

47

emo ionat într-atât, încât nici nu b m de seam c ciobanul nu a murit i nu a c zut nicio stea, iar dup ultimul vers el ne va întoarce spatele i pleac cu oile mai departe. Aceste virtuozit i stilistice nu pot fi puse pe seama interven iei lui Alecsandri în textul Miori ei, pentru c nu exist asemenea procedee în scrierile lui i nici ale altora. În pu inele variante unde uciderea are loc, mama lui îl reînvie, ceea ce dovede te c nu este vorba de o crim ca acelea de la tribunal sau ca în Baltagul lui Sadoveanu. Ciobanul din Miori a nu este un om în carne i oase, victima unei crime, ca Nechifor Lipan, ci este „un ales, un sol, un reprezentant al comunit ii”, cum bine a ar tat Ion Filipciuc. Ciobanul din Miori a este cu totul alt fel de personaj literar. El este un simbol al perfec iunii umane i reprezint un erou mitologic, comparabil cu al i eroi reînvia i, din mitologia altor popoare antice, indoeuropene sau ne-indoeuropene. Nicidecum nu poate fi victima unei crime josnice, cum cred mul i savan i, chiar i speciali ti în istoria religiilor, ca Eliade. Variantele Miori ei, care sunt colinde, se cânt la începutul fiec rui an în cur ile ranilor, iar numele b rbatului care este capul familiei colindate e atribuit de colind tori personajului din Miori a. Capul familiei ascult mândru ca un ales i se simte identificat cu ciobanul din Miori a, în calitate de erou mitologic, ce se sacrific în fiecare an pentru a reînvigora natura i a aduce bun stare tuturor oamenilor.

Cu referire la Mihai Vinereanu (Dic ionar etimologic al limbii române pe baza cercet rilor de indo-europenistic , Editura Alcor, Bucure ti, 2009), majoritatea covâr itoare a cuvintelor din Miori a i chiar versuri întregi, unul dup altul, pot s fie de origine tracodac , traco-iliric sau pre-latin . Aceste cuvinte sunt folosite cu mult mai des în Miori a decât în orice alt text, iar în unele variante toate cuvintele au asemenea etimologii. Aceast constatare ar putea fi un argument în privin a vechimii textului. Îns datarea pe criterii lingvistice nu poate fi cea mai sigur . Etimologiile propuse de Vinereanu i cele propuse de al i lingvi ti sunt contradictorii i prezint un clar defect de logic : se exclud reciproc. Nicio etimologie a vreunui lingvist nu poate fi o certitudine absolut , atâta timp cât mai exist o alt etimologie, a altui ligvist. Lingvistica este o tiin exact i nu se poate mul umi cu explica ia c , dac nu o fi cum zice un lingvist, atunci poate c o fi cum zice altul, de care ne place nou sau altcuiva, mai mult. Majoritatea de opinii nu poate fi un criteriu tiin ific. tiin a nu se bazeaz pe sondaje de opinii sau voturi. Notorietatea lingvistului, a editurii care i-a publicat etimologiile sau aspectul grafic al publica iei, iar i nu pot fi criterii tiin ifice, pentru stabilirea adev rului.

Ori sunt to i lingvi tii de acord, ori niciunul nu prezint certitudini.

Pân atunci, nu avem deptul s ne îndoim de niciunul, deoarece to i sunt lingvi ti i deci fiecare poate s aib dreptate. Sau la fel de bine, fiecare poate s gre easc .

Ca s putem stabili datarea Miori ei dup criterii lexicale i s tim dac versurile î i au, sau nu î i au, originea în acele limbi vechi, ar trebui mai întâi s cunoa tem bine deosebirile dintre ele i contribu ia lor la formarea limbii române. Altminteri, ne r mân etimologiile slave, bulgare, cumane, maghiare sau turce ti, la care relateaz DEX cuvintele din limba român i încearc s ne conving c localnicii le-au înv at de la popoarele n litoare sau migratoare. Ca i cum acestea ar fi avut vreo cultur superioar i ar fi pornit la drum în lume cu scopul de a civiliza popoarele invadate. Popoarele migratoare nu prezint dovezi arheologice ale vreunei culturi materiale sau spirituale, cu care s fi venit. Conform mai multor lingvi ti str ini, cuvintele comune în limba român i în limbile vecine au fost preluate de c tre noii veni i, de la popula ia local , sedentar , ce avea o cultur avansat , bine documentat arheologic, pe când popoarele nou venite c lare i cu ghioaga în mân nu aveau. Transferul de cultur nu se poate face de la cei f cultur c tre cei ce au o cultur cu mult

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

superioar , a a cum încearc s ne conving DEX. Siturile arheologice prezint stratific ri. În adâncime se afl un strat mai vechi, cu ceramic m iestrit lucrat i alte dovezi de cultur avansat , îns niciun fel de arme, ceea ce dovede te prezen a unei popula ii pa nice.Acolo s-au g sit dovezi de distrugeri violente i incendiu, peste care se suprapune un strat cu o ceramic mai pu in elaborat i cu obiecte casnice mai rudimentare, unde sunt i arme. Nu e nevoie s fim arheologi ca s în elegem ce s-a întâmplat acolo.

Pân când lingvi tii vor face noi descoperiri sau elucid ri i vor reu i s ajung la un consens, ca s nu se mai contrazic unii pe al ii, putem fi siguri numai de faptul c Miori a oglinde te o societate aflat în epoca de piatr , înc înv luit în ce urile preistoriei i ipotezelor. Datarea Miori ei într-o etap sau alta a preistoriei r mâne la fel de dificil ca i etapizarea îns i. Indiferent de dificult ile etapirilor propuse de c tre arheologi sau de lingvi ti i, în pofida incertitudinilor inerente oric rei tiin e, putem fi siguri de un singur lucru: Stadiul de dezvoltare a societ ii din Miori a reflect o epoc istoric mai veche decât societatea i mitologia din culturile indoeuropene.

Miori a oglinde te o epoc mai veche decât cea din epopeile lui Homer, decât mitologia greac , nordic sau decât vechile scrieri mitologice din India, mai veche i decât poemul lui Ghilgame , care este mai vechi decât piramidele egiptene i e considerat ca fiind cea mai veche oper literar , cu trei milenii mai veche decât Biblia.

Putem compara societatea, divinit ile i mitologia din Miori a cu societatea, divinit ile i alte mitologii din Antichitate. Cercet torii anteriori, care au mai f cut asemenea compara ii, au fost distru i de tre cercet torii rivali. Eliade îi condamn pe cei care v d un con inut mitologic în Miori a, îns evit s îi numeasc pe cei mai renumi i dintre ei: George C linescu sau O. Densu ianu, care au afirmat c Miori a este un mit. Pe cine s mai credem, când niciunul nu vine cu dovezi i argumente în sprijinul verdictelor sale i nu se sprijin pe nicio lucrare de referin a altcuiva, care s fie competent i neutru?

Un alt procedeu de datare comparativ , mai cu cifre i cu ani.

Marija Gimbutas, profesor emerit de arheologie la Universitatea din California i care ne-a vizitat ara, afirm (în The Gods and God-

Emil Barbarini - Aspect din pia

Anul XI, nr. 5(117)/2020

desses of Old Europe, 7000-3500 B. C. Myths, Legends, Cult Images, Berkeley-Thames and University of California Press, 1974) c divinit ile indoeuropene au p truns pe teritoriul României în neolitic, în mileniul al IV-lea î.Hr. Societatea i divinit ile ciobanului sau ale mamei lui nu se încadreaz în binecunoscuta structur tripartit a zeilor indoeuropeni, care protejeaz cele trei clase sociale: 1. conduc torii politici i religio i, ca Burebista i Deceneu, 2. r zboinicii i 3. produc torii de bunuri materiale i culturale. În Miori a se pl nuie te un simulacru de ucidere, un sacrificiu simbloic, teatral, iar nu sângeros, ca la indoeuropeni. Uciderea ciobanului din Miori a are aspectul unui sacrificiu religios, dar nu corespunde cu felul în care f ceau indoeuropenii sacrificiile religioase, prezentate de Bernard Sergent, în Les indoeuropéens. Histoire, langues, mythes, Payot, Paris, 1995.

Nunta ciobanului nu corespunde cu niciuna din nun ile la vreuna din cele trei clasele sociale ale indoeuropenilor, descrise de Bernard Sergent. A adar omorârea, cât i nunta ciobanului în cer sau pe munte, pot fi ritualuri religioase anterioare venirii indoeuropenilor. În niciuna din variantele Miori ei nu se g se te niciun element i niciun aspect social, religios, mitologic ori de alt fel,din structura tripartit a societ ii i a divinit ilor indoeuropene. Nu se vede nimic din structura societ ii i a mitologiei tracilor, a a cum le prezint Herodot (vezi Pro Saeculum, nr 5-6, 2017, pp.188-192). În toate variantele Miori ei, se poate vedea o lume anterioar apari iei indoeuropenilor în preistorie.Versurile bine realizate artistic din variante, i care pot fi genuine, oglindesc o lume arhaic , anterioar neoliticului.

Concluzia mea este c textul ini ial al Miori ei, pe care savan ii lau numit Urballade i din care s-au desprins ulterior toate variantele, ca ramurile dintr-un trunchi, era definitiv structurat înainte de a ezarea tracilor în spa iul mioritic. Cuvinte ca pu , maior, ghin rari, limar sau Turcia, din versuri chioape, f ritm i f rim , sunt stridente în context. Acestea sunt improviza ii sporadice târzii i nu putem s dat m crearea Miori ei dup aceste cuvinte, cum au f cut unii cercet tori remarcabili, ca Hasdeu.

Gimbutas afirm c oamenii din cultura Hamangia erau sedentari i practicau o agricultur avansat , de mai multe feluri, cultivau grâu i alte cereale, aveau oi, capre, vite, porci. Oamenii din Miori a nu au trecut de cre terea oilor i de cultivarea grâului. Excep ie fac versurile stridente din variantele cu adaosuri din vremuri mai noi. Femeia Gânditoare de la Hamangia, sau zei a mam , dup cum zice Gimbutas, st direct pe p mânt. Sc unelul Gânditorului poate fi reprezentativ pentru situa ia privilegiat a b rbatului în familie i în societate. Deci tr iau în patriarhat. Statuetele au fost g site într-un cimitir preistoric, aproape de Delta Dun rii i de Marea Neagr , acolo unde ciobanii obi nuiau înc din str vechime s vin cu oile la iernat. Pentru aceasta, trebuiau s traverseze Dun rea cum puteau, pe la Vadu Oii ceea ce a dus la apari ia acestuinume geografic sau toponim - i s treac prin actualele sate Ciobanu i Miori a. Într-o variant , mama ciobanului locuie te într-o cas la mare, cu a i ferestrele spre soare. Deci ea este sedentar , iar fiul ei nomadizeaz . Mioara n zdr van se va metamorfoza într-o fat cu p rul lung i se va duce acolo ca mesager, dar pentru a ajunge în acel loc, desigur c trebuia i ea s mearg pe acela i drum pe care mergeau ciobanii cu oile. Observ c trei locuri specifice au ca loc comun acela i col de ar : 1. locul unde ciobanii iernau cu oile, 2. locul unde e casa mamei ciobanului, 3. locul unde au fost g site cele dou statuete.

Necropola în care s-au g sit, cât i sc unelul ornamentat pe care st Gânditorul, arat c poate fi vorba de o societate sedentar , cu case ca a mamei din acea variant . Cu referire la Gimbutas i Bouyer, Perechea de Gânditori de la Hamangia poate fi reprezentativ pentru vremea când oamenii au devenit sedentari, aveau o agricultur avansat i se ocupau de pr sirea vitelor mari, iar statuetele de femei ca-

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine

un echivalent masculin, în neolitic. Cu referire la aceia i, Miori a oglinde te o societate dintr-o epoc anterioar culturii Hamangia.

Versurile cu vite mari, agricultur insuficient specificat i tat l absolut nesemnificativsunt stridente în context, cum spuneam, i pot fi improviza ii ad ugate de c tre contemporani ai culturii Hamangia sau ulterior. Societatea i reprezent rile religioase din cele mai multe, mai bine p strate i mai frumoase variante ale Miori ei pot fi mai vechi decât cultura Hamangia. Casa mamei ciobanului, absen a unui echivalent masculin i pozi ia ei social sau religioas pot fi mai vechi decât Perechea de Gânditori de la Hamangia. M sur torile cu C14 dateaz aceste statuete în anul 5880 ± 70 î.Hr. Arheologii români sunt mai pruden i decât cei occidentali. Ai no tri se bazeaz pe metoda comparativ atât de hulit de cei ce nu au înv at cum s o aplice i zic c mai sigur ar fi prin anii 4800 î.Hr. Indiferent care datare este mai corect , cea prim metoda comparativ sau cea cu C14, Gânditorul i Gânditoarea de la Hamangia, cu vârsta de 7000 sau 8000 de ani, puteau s fi auzit i s recite sau s cânte Miori aUrballade.

Nimeni nu i-a pus întrebarea în ce limb a putut fi compus acea Urballade, de care to i au vorbit,f s spun nimic. Transmiterea Miori ei din gur în gur , de la Urballade creat pe vremea dacilor cum zic unii sau mai înainte, a a cum am ar tat mai sus i cu mult mai pe larg în carte, a putut urma evolu ia limbii str mo ilor no tri. Acela i lucru s-a întâmplat cu Crezul bisericii române, care s-a transmis oral i a urmat evolu ia limbii, de la conciliul din Nicea (anul 325), când a fost scris în latin i pân azi, f s fi fost nevoie s mai fie tradus din latin în român , cum a fost tradus în alte limbi, chiar i în italian , în centrul de propagare a limbii latine. La fel i basmele noastre, ce oglindesc vremurile arhaice în care au fost create, au fost transmise oral peste genera ii i au urmat evolu ia limbii.

Pornind de la mai multe lucr ri de referin , analiza mea ajunge la concluzia c toate versurile, din toate variantele Miori ei, atât cele genuine cât i adaosurile târzii, sunt un produs al contextului istoric în care tr iau acei oameni care le-au creat i oglindesc realitatea din epoca în care tr iau ei. Oamenii care au creat Miori a au pus în poem contextul social, economic i spiritual din vremea lor. Acestea sunt caracteristice pentru epoca paleolitic . Miori a-Urballade a putut s fie creat în epoca paleolitic , iar transmiterea oral a versurilor, oricât de conservativ a fost, a f cut posibil modificarea i adaptarea textului la realit i ulterioare, care se opresc în feudalism, prin secolele propuse de Hasdeu i de Iorga, care au fost deruta i tocmai de cuvin-tele i versurile ad ugate. E de mirare cum de s-au poticnit de ni te versuri sporadice, chioape, care sar în ochi prin valoarea lor poetic îndoielnic i nu pot fi reprezentative pentru ansamblul materialului analizat. Miori a este un document ce prezint traiul material, con-cep ia despre lume, filozofia vie ii, sufletul, mândriile, temerile, cre-din ele, aspira iile i visurile pe care le aveau oamenii pre-indoeuro-peni din zona Carpa ilor i a Dun rii de jos, în paleolitic.

Diferi i istorici, arheologi i lingvi ti occidentali, care nu pot fi suspecta i de patriotism românesc, de protocronism, de dacomanie sau vreo alt form de subiectivism, sus in în ultima vreme la unison, cu dovezi i cu argumente ce nu pot fi contestate, c teritoriul CarpatoDun rean i din zonele m rgina e sunt leag nul civiliza iei din Europa, care a precedat venirea indoeuropenilor. Numai reaua credin a unor du mani sau tr tori de neam poate contesta sau ignora concluziile acestor universitari nep rtinitori i devota i adev rului.

Concluziile, la care am ajuns în carte,citândmult mai multe lucr ri de referin decât în acest eseu, converg spre o datare a compunerii Miori ei în epoca anterioar venirii indoeuropenilor, la care s-au cut modific ri ulterioare. Metoda comparativ mi-a permis s examinez diferite elemente sau aspecte din 973 de variante ale Miori ei

49

i s le compar cu altele asem toare, din domenii mai bine cunoscute i datate. Toate verific rile comparative converg spre concluzia Miori a poate fi mai veche decât Gânditorul i Gânditoarea de la Hamangia. A a-zisa Urballade a putut s fie închegat acum 7000 sau 8000 de ani.

Bine, dar chiar puteau oamenii arhaici din Carpa i, ni te analfabe i, creeze în epoca de piatr o capodoper literar atât de des vâr it , încât a impresionat personalit i importante din cultura occidental , care au v zut c Miori a con ine mai multe idei decât cuvinte, a a cum am ar tat în analiza din carte? Îl las pe Claude Lévi-Strauss s spund în locul meu. Celebrul antropolog, etnolog i structuralist francez, afirm (în Race et histoire, Denoël, Unesco, prima edi ie 1952) c toate societ ile omene ti, foarte îndep rtate i arhaice, au cut cei mai decisivi pa i spre progres, cu opt sau zece mii de ani în urm . El afirm c descoperirile oamenilor de atunci alc tuiesc cea mai mare parte din ceea ce noi numim civiliza ie. Suntem în continuare dependen i de marile descoperiri f cute în timpul revolu iei neolitice: agricultura, cre terea animalelor, ceramica i esutul. Noi n-am f cut decât s ad ug m îmbun iri la aceste descoperiri, conchide LéviStrauss.

Afirma iile lui nu au fost contestate de nimeni. A adar, putem fi siguri c existau premisele materiale i culturale pentru ca Miori a s poat fi creat în epoca de piatr , în acelea i vremuri în care s-au cut marile descoperiri fundamentale, pe care elconsider c se întemeiaz civiliza ia întregii lumi. Gimbutas i mul i str ini, ce nu pot fi acuza i de na ionalism românesc, arat c epoca la care se refer Lévi-Strauss a l sat mai multe i mai importante vestigii arheologice pe teritoriul actual al României i în teritoriile învecinate, decât oriunde. Cercetarea Miori ei este un plai deschis pentru oricine. Oricine are libertatea s resping rezultatul cercet rii pe care vam expus-o aici foarte pe scurt i s vin cu alte metode de datare, cu alte argumente, la fel de întemeiate sau i mai întemeiate, pentru o alt datare a Miori ei.

Not : Pentru fluiditatea textului, am eliminat multe din preciz rile bibliografice. Acestea, cât i originalul citatelor traduse din limbi str ine, se pot g si în Mioria - Izvorul nemuririi, Editura Alcor, Bucure ti, 2016, 2017.

Emil Barbarini - Gr din cu varz

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Costel AVR{MESCU

Autoportret Sunt o clepsidr Cu silabe cuantice Care tic ie continuu În despic tura t cerii Din arcada ochilor verzi. În hârjoneala timpului, reazem de suflet, Locuiesc intuitiv în mine i, de cele mai multe ori, Tr iesc împotriva mea.

Logic imanent Între libertate i înrobire, if suind cu t cerile, În miezul de foc al tr irilor mele, Caut o ocupa ie profitabil : Încerc s -mprietenesc lini tea nop ii Cu strig tul înaripat al cuvintelor Într-o comunitate de interese.

Înrâurire Nu am decât o singur inim i Sentimentul apartenen ei la Univers, Dar...

Se aud pa ii sângelui.

Vizibile i palpabile, Cu chip, nume i adres , cerile se desprind una câte una Incendiind cetatea gândului.

Din cenu a lor, Cre te triumful cuvintelor.

Pe din untru, Sunt plin de sclavi; zuin a lor spre libertate împinge înainte Când picioarele sunt ostenite.

Amintirile desf oar imagini cu aur

Lec ie înv at

De balustrada nop ii, Se sprinjin t cerea adumbrit de reflec ii; Dezgroap imagini solitare din trecutul meu.

Inima le-mperecheaz în sânge. În sc tarea timpului, Singur ii foii de hârtie, Îi d ruiesc miracolul libert ii gândului; Cu ochii sufletului redeveni i inocen i, În cruda solitudine a îndemnurilor sale, d prim vara etern .

Autoincendiere Toate ne primejduiesc; Pân i lumina.

Ochiul, la care ea rmure te, ezit ; Pentru c lumina nu tie s clipeasc . Închid ochii. În r muri ul venelor,

Vremea vine, Vremea (ne pe)trece Totul e o lege cu cvorum divin.

O parte din via , Am avut timp pentru a în elege i...

Cred c-am înv at ceva Hoin rind-o: Prin iarmarocul clipei, nu mai r cesc f rost.

Destin Zorile s rut talpa cuvântului.

Fiecare pas e cu mult mai tân r decât mine.

Undeva, în urm , Trebuie c exist o t cere m rturisitoare, Cel pu in egal Cu toate cuvintele care m povestesc.

Ca s fiu, Într-o bun zi, Ceea ce n-am fost, E nevoie de alte fire de timp.

Desiderium

Emil Barbarini - Pia a de flori

Pe ape zbuciumate ce mi-au lipit sarea de buze, Am despletit realit i i împletit vise; Într-un final, Toate îngrijor rile mele s-au dovedit profitabile, Nicio tain ascuns mai ac rii Nefiind departe de suspin.

Cu pa i de lacrimi diamantine, Amurgul se strecoar -ncet în ecoul amintirilor.

Retrovizându-mi via a, Am observant c inima a fost singurul meu prieten. În semn de reveren , Am înc lecat mareea interioar i am acostat lâng ecuatorul ei.

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Pe-acest p mânt

Ramul gol

Pe-acest p mânt o cas am, O cas din rân , Pe-acest p mânt o via am, O via la-ndemân .

Cade frunza pe-a mea gean , Stropii reci lovesc în prag, Eu m simt ca o s rman În pustiul meu pribeag.

Pe-acest p mânt un soare am, Un soare ce-nc lze te, Pe-acest p mânt o umbr am, O umbr ce p ze te.

Cade frunza, toamna vine, Totul pare trist în jur, Fo netul adun -n mine Lini tea, ce vreau s-o fur.

Pe-acest p mânt o mam am, O ar i o vatr , i un destin legat de-un neam, Sfin it sub bolta-albastr .

În pustiul toamnei mele Ramul gol adun dor, Inundat de friguri grele, dore te, s -l ador.

Resemnare

Soarta

Sunt triste zilele ce trec în vorbe i iluzii, le întâlnesc, le tot petrec, prin umbrele oglinzii,

Când boala grea m fur , torturând, A mele chinuri pline de durere, Pe-o raz de lumin m întind, Cer ind din mers pu in mângâiere.

sunt palide i tac mereu în fapte i zidire, le în eleg, le este greu, zând în amintire, le vine greu, când r cesc, prin timpul în schimbare i-n a lor hain adâncesc, fiind în resemnare.

Când nu mai pot Când nu mai pot i-mi este greu de mine, eu r cesc prin grâne i coline, eu r cesc sub bolta alb struie ca s -mi rev rs durerea am ruie.

Când nu mai pot i totul e-o durere, încerc s zbor cu singura putere, tot îndrept spre casa p rinteasc i cuib îmi torc la vatra t neasc .

Când boala grea m toarce, m ntristez, i chipul îmi exprim suferin , Devin o rug , nec jit cedez, s -ntreb ceva de-a mea voin .

Devin o prad i-un prizonier, Al sor ii joc c zut în a mea umbr i prin durerea ars de puteri Mai caut loc prin soarta ce m curm .

Mai caut loc, cerând câte pu in, De-a-mi alina cu ierburi r nile, Iar ea ca o nebun , peste chin, Îmi r scole te i mai r u durerile. jefuie te i-mi strope te cu pelin Cuprinsul ce domne te-a mea fiin i cu o cup plin de venin Omoar -a mea t rie i credin .

În lumea mea În lumea mea e greu de tot,

Cu lacrimile fac potop. În lumea mea eu sunt un foc, To i se-nc lzesc, când m sufoc. În lumea mea eu sunt un vânt, Când fac r coare, to i m simt. În lumea mea mai sunt i-un colb, -nghit cu to ii i m sorb. În lumea mea eu sunt un joc i toat via a îmi caut loc.

Pustiu sau mare de alin, Dar nu g sesc, c ci sunt un chin.

De ce în noapte stau pe imaginar cântar.

Eu cânt resc întruna culorile din cer i de la oameni - o vorb bun prefer, ci vorba lor t ioas apas -al meu inut i nu aud nimica, c sunt i eu ce sunt.

Prefa

sesc un loc de ad post În lumea unde sunt i-am fost, Acolo, de sunt singurea, În lumea, unde pot ofta.

Traversez cu pa i p mântul, Traversez cu gândul vântul, Traversez imaginar Pe o creang de ar ar.

Nu sunt nimic

Traversez cât sunt în via , Traversez ca o prefa , Traversez înceti or Peste anii ce-i cobor.

Nu sunt nimic, decât o frunz ce adie în miez de noapte i de zi.

Nu sunt nimic, decât un vid în pribegie, cu suflul ren scut-zidit.

Nu sunt nimic, decât un ram ce vrea s creasc sub lun , soare, cer senin.

Nu sunt nimic, sunt doar o floare mânteasc , cu gând i suflet feminin.

Singur tate În cei patru pere i m aflu iar acum i singur vorbesc, i singur compun, i curge vorba lin, i eu ceva tot spun, Cu gândul m întrec, i eu lui supun. i iar i parc a vrea cu oamenii s fiu, Dar nu! Vreau singurea s fiu i m tiu, Nu vreau s fiu v zut i întrebat iar

Prin str ini E frig în cas i în poart , E frig în suflet i în gând, Surâd copacii i se ceart , În valuri marea dormitând.

Frunzele cad i se agit , Gândacii mi un u or, Strecoar vântul printr-o sit Orele reci ce trec i mor. În col de strad se aude O mandolin zâng nind, O lume merge, parc râde, Dorind s -asculte al meu colind.

Frumoase str zi i bulevarde, Frumo i i oamenii la chip, Dar al meu suflet simt c arde De neputin , de suspin.

Str in e drumul i-n elesul, Str in e cântecul din jur, Florile cresc, eman mirosul, Iar eu cu gandul plâng, îndur.

Poezii din volumul „Resemnare prin metafor ”, de Galina Martea, Ed. Bestelmijnboek, Olanda, 2020

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Liliana POPA

întâlnire hai s ne întâlnim printre nori nu e nevoie de bagaj vom fi axul stelelor c toare nu trebuie sa te mai ui i în jos n-ai grij , n-o s te împiedici uite de când vorbim norul meu i-a schimbat forma iar norul t u se odihne te pe fruntea unui munte aici gândurile nu mai pun întreb ri i nu se mai întorc pe p mânt uitarea scrijele te piatra piatra timpului vom str luci în timp în întuneric

exerci iu cu mine îns mi nu pot respira înl untru mai bine afar , cu tâmplele atinse de vânt drumul se îngusteaz rginit de pr stii. pe zidurile stâncoase flori de col fluturi am gi i caut soarele printre culorile sfâ iate de umbrele ascu ite ale piscurilor mir rile mele muritoare dau examen sar din piatr în piatr i curg pe unde ivorii departe, în p dure mir rile mele nemistificate vor tr i pân la moartea mea

secol de singur tate mantia fumegând a vântului arip prins pe um rul serii adun frunzele ce albesc cu timpul, cu secolul de singur tate, cu moartea, cu via a. peregrinul anonim

are mereu rezervat ultimul vals i umbra str vezie a ce ii. trei frunze mi s-au prins în p r dou mi s-au a ezat în palme i sub petecul meu de cer vom dep na fiecare poveste pe care o voi scrie cu degetul pe geamul ferestrei, pentru alt veac.

cu buze înghe ate sprijinit de o coloan adormit de suflarea lui.

tremur de sear asear drumul f întoarcere st tea rezemat de un copac cu auzul încordat. tia când voi veni.

Copacul sta se uit la mine de câteva ore. Îmi tâmpl re te gândul de acum, Se uit la mine, la tine, la toate.

Degeaba mai sorb înfior ri din gândul cu tine În seara asta nu fream t,

eu am trecut cu tremur de sear i nu m-am oprit

Nu mai am foame, nu mai am sete Mi-e team s adorm, s nu alunec... Îmi dezleg ochii din e arfa ultimei înser ri

copacul acela, jefuit de anotimpuri între vis i somn streaz zâmbetul unui copil clie în palmele sufletului.

Canelurile copacilor p streaz umbra rut rile, oaptele, emo iile Iar scoar a lumina, candoarea i ura, Tot cad frunze din teiul înalt Sus, pe o creng , ferit de a tri, O frunz a prins forma unei inimi A inimii mele sau a altcuiva.

îmi curge timpul povestit

Ordinea timpului Picioarele mele îmbr cate în sandale de cea ies din ordinea timpului.

De o vreme picioarele mele cesc prin iarba albastr a nop ii lumina mi se strecoar printre degete.

De la o vreme picioarele mele ies din ordinea timpului

Între dou nop i flautul iernii cânt printre Vârfurile cu Dor ruguri mistuite în cea

Caneluri

Se apleaca u or, tot mai mult spre p mânt

Arborii de pe Kiseleff Toat noaptea am visat c le recitam poezii copacilor De pe oseaua Kiseleff.

Teii din Pia a Victoriei m-au întâmpinat cu reveren Cu frunzele lor nerostite Cu scorburile doldora de r spunsuri.

Flautul iernii

Castanii î i scutur tâmplele Cu sufletele ascunse în t cerea castanelor.

Între dou turnuri flautul iernii, flacar pe podul înghe at tocme te jarul i zilele de aur.

Arborii de pe Kiseleff sunt poe i.

Din când în când opresc timpul.

Cu crengile, cu parfumul lor Cu parfumul lor care p ze te Noaptea, luna i lumea.

Între dou s ruturi mi se face dor de ochii t i de col ul buzelor tale.

de astru

flautul iernii cânt

Floare galben de astru Unde-i Pegas cel m iastru m poarte pe un astru Noaptea, pe un rm salmastru

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Silviu D. POPESCU

Elegia unui zeu trist Am s opresc timpul la ora apte seara, în luna lui Cuptor, dar, în lunca s lbatic din spatele casei noastre a regatului pierdut, st plângând mereu un zeu adormit.

El este trist pentru c Omul, la ora apte seara, viseaz cu ochii deschi i, de fiecare dat la alte locuri, singur fiind printre Oameni, dar, totu i, împreun cu ei. În lunca s lbatic din spatele casei noastre stau mut, i-am s opresc clipa la ora ase i jum tate seara; astfel voi fi un nemuritor printre zeii tri ti, confec iona i din lut.

Ro u Via a mea, o serie de semafoare, în ultimul timp, cu semnalul ro u pornit. Alerg dintr-o intersec ie în urm toarea; uneori abia reu ind trec de barierele min ii.

Gr bit dar sperând la tihn , obosit i cut, m arunc în ziua care-abia începe, alergând din semafor în semafor, doar reu i cândva s prind culoarea verde.

Zei a frunzelor Suntem aceia i oameni ca acum treisprezece ani când ne-am cunoscut prima dat i te-am v zut pentru ultima oar .

Umblai descul prin frunzele c zute i îmi recitai un poem anonim despre un zeu i o zei .

Suntem aceia i oameni ca acum trei zile, când te-am rev zut din întâmplare, pe strada Eroilor din centrul ora ului. i mai aminte ti fotografia pe care mi-ai f cut-o în miez de

noapte, pe canapeaua din dormitor?

High Line Când visez, încerc s m duc cu gândul la ora e de beton i sticl , de cealalt parte a Atlanticului.

Se face c m aflu aproape de ie irea din Central Park, înaintând agale pe Fifth Avenue spre Rockefeller Centre, în miezul unei zile de var cu lumin perfect .

Când închid ochii sunt pe malul Pacificului, pe Venice Beach i ascult valurile sp rgându-se cum gândurile mele, câteodat incontrolabil de puternice.

Când visez, suntem pe High Line din New York, gr dinile suspendate de pe vechea cale ferat suprateran plantat cu lavand i busuioc s lbatic.

Când visez, sunt cu tine.

toria te privesc ore i ore în ir, cu ziarul pe mas i un ceai de ghimbir.

Afar , în vânt i în frig, ne face cu mâna o biat paia , cu ochii de jar i privirea de ghea : ,,Am venit din Nadir bântuind fa , pentru tine, fl u; vom pleca mâine, dis-de-diminea !”

Nocturn Ce noapte frumoas ne-a teapt în gr din , cu muzica în surdin , cu greierii din vie i fo netul zâmbetului

u de alt dat . În ora de aur doar lumin i magie. În pridvor unde mi-am l sat gândurile i dorin ele te reg sesc când m întorc acas .

Ce noapte se-a terne în sat ce gr din i ce melodie.

Printre cire ii din spate: praf, rân i cer.

Ce noapte-n surdin .

Magie i Aer.

Agita ie Mergem spre sud te in de mân i sunt mut de uimire i spaim nu voi ajunge s i mai aud inima b tând în c lcâie.

Sunt o stan de lut i tu ti la fel ca ieri sear , cu urechea lipit de tâmpla dreapt î i ascult sufletul curgând.

Sunt agitat i îmi risipesc privirea c tre umbra l sat de conac. În parcul de salcâmi, felinare i sunetul surd al vântului de var .

Misterioas câmpie Mirosul de flori uscate al câmpiei dun rene înc m face s tresar i s visez cu ochii deschi i la nop i de veghe cu miresme tari de fân i flori lbatice la aproape o mie de leghe de unde ne-am iubit ultima dat .

Misterioas câmpie de odinioar , în care ne pierdeam ca dou umbre ale naturii printre s lcii i salcâmi, chemi din nou. Sunt gata, plec mâine spre tine, o nou etap .

53

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Maria STURDZA-CLOPOTARU

Reconectarea la r[d[cinile str[mo]ilor „Din Suceava la Humor/ Dealuri urc i v i cobor,/ Din Humor la Câmpulung / Dorurile m ajung.” - a a începe un cântec bucovinean de demult. toria mea spre Stupca a fost dinspre ora ul Gura Humorului spre Suceava, re edin a de jude : „Dinspre obcini spre Cetate, vânt ghidu alearg norii/ dealuri v lurind str bate i-nso te c torii”.

Era la începutul lunii mai, momentul înfloririi, când to i pomii fructiferi purtau voaluri de mirese i câmpurile, în sclipiri smaraldine, îmbr cau mantia pio eniei, a speran ei, în a teptarea marii transcenden e divine: „Învierea Domnului Iisus Hristos!”. Perioada acestor sfinte s rb tori am tr it-o cu post i rug ciune, în pelerinaj cre tin ortodox pe la m stirile din Nordul Moldovei. A fost o experien unic , de o înalt vibra ie spiritual , un fel de „c torie ini iatic ” a cum ar numi-o b di a Sadoveanu în „Creanga de aur”.

De la Vorone ul viu colorat, surâzând în soare, unde te alinau vocile suave ale m icu’elor, cu binecuvântarea Domnului am ajuns la Putna - m stirea c lug rilor c rturari, de veacuri ascuns printre arborii seculari, de n lirile barbare. De departe se auzea toaca i un fior mi-a cutremurat întreaga fiin ! Era tocmai în Vinerea Mare , ziua de doliu a cre tin ii, momentul în care urma s înceap slujba scoaterii Sfântului Epitaf din Altar. Strâns mi-a fost sufletul ascultând corul c lug rilor tânguindu-se în cântarea Prohodului! Îndurerat mi-a fost inima când am trecut pe sub Sfânta Mas , pe sub aer/duh!

Pe Sfântul Epitaf, pres rat cu petale de trandafiri, era cusut chiar trupul r stignit al Mântuitorului. Am sim it c mi se înmuiau picioarele, întreg corpul parc se dilata, se volatiliza! Parc timpul se oprise în loc. Parc eram una cu Marea Durere! Era o stare cosmic , de compasiune, pe care nu o po i decât tr i, atât.

Cât era biserica de mare, cu mul i enoria i, care de care mai doritori ajung mai aproape de Sfântul Altar, nu tiu cum s-a întâmplat c am ajuns exact în partea dreapt , lâng cripta Voievodului tefan cel Mare i Sfânt. Nici nu mai tiu cât am stat a a îngenuncheat , cu ochii iruind lacrimi de emo ia momentului. Auzeam când i când crâmpeie din cânt rile c lug rilor, uneori parc îmi r sunau crâmpeie din vocea marelui actor Calboreanu din piesa „Apus de soare” a lui Delavrancea, care a r mas vie, simbol de referin în istoria neamului: „Moldova nu-i a str mo ilor mei, n-a fost a mea i nu e a voastr , ci a urma ilor vo tri i a urma ilor urma ilor vo tri în veacul vecilor...!”

Dar fascinanta mea c torie, pe aceste t râmuri mirifice, cu o înalt înc rc tur emo ional , a avut i un aspect mai personal, de familie - de a vedea, asculta i sim i pe viu, locul unde „suspin o balad ”, exact în satul în care s-a n scut tat l meu în urm cu 100 de ani, în Stupca - localitate care, din 1954, poart numele marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Înc de la intrarea principal , de la oseaua mare, te întâmpin o lir prin care cânt vântul i spiritele str mo ilor care ocrotesc inutul, simbol al armoniei, înc din vremea Zeului Luminii Apollo.

Aveam impresia c am intrat într-o p dure fermecat ! Totul p rea ireal de frumos! Parc ne salutau copacii, p rile ne înv luiau în triluri sprintene i albinele savurau nectarul zeilor din cupele florilor!

Mirosea a iarb ud , a p mânt proasp t! Sim eam cum via a vibra în

fiecare celul din noi! Ne bucuram ca doi copii care parc au fugit în lume i dintr-o clip în alta urma s se deschid Poarta Raiului! A a am intrat noi în Stupca! Împreun cu so ul meu, scriitorul Viorel Martin, de la Filiala pentru copii i tineret a Uniunii Scriitorilor din România, preg tisem c i pentru copii i nu numai, dar cum elevii erau în vacan a de prim var , zând steagurile fluturând la prim rie i mu catele curg toare înflorite, care ne îmbiau s trecem pragul, am îndr znit s intr m, s -i cunoa tem pe mai marii comunei. Aici, l-am întâlnit pe dl Constantin racu - viceprimar. În celelalte birouri func ionarii erau la datorie.

Domnul „vice” l-a anun at numaidecât pe dl primar, care era pe teren cu treburi. Venise, de la Suceava, o echip s lucreze la instala ia electric stradal . Pân s vin dumnealui, Viorel, i-a i f cut num rul cu un buchet de epigrame, dar i-a i spus repede dlui „vice”: scopul i durata vizitei! Pl cut impresionat, a adus îndat , din biroul vecin, Registrul bisericesc de eviden a na terilor i a botezurilor, inut aproape 40 de ani de p rintele Onofrei Mironovici, care, din 1885, ar fi preluat postul de paroh de la Iraclie Porumbescu - tat l compozitorului. Când dl S racu mi-a deschis registrul la data de 1 noiembrie 1919, ochii mi-au r mas a inti i la dat , la nume, la toate înscrisurile pân la ultima coloan , unde era semn tura clar a p rintelui Mironovici. Atunci m-a cuprins un val de c ldur i inima a început s -mi bat tare, iar lacrimile nu mai puteau fi st pânite. Vedeam ca într-un film cum so ul meu vorbea cu dl „vice”, dar eu nu-i mai urm ream.

Parc eram furat într-o lume fantastic în care eram un pom uria a cum se poveste te despre arborele cosmic sau pomul universal al vie ii: eram con tient c eu eram la mijloc, tulpina aceea groas i puternic (prezentul); r cinile erau bogate, stufoase i bine înfipte în p mânt (aici parc le-am v zut chipurile p rin ilor mei, bunicilor i str , str bunicilor; to i îmi zâmbeau i eu îi recuno team pe to i dup chip i nume - ei reprezentau trecutul meu, înc de la prima s mân a arborelui). Dar când am privit în sus, cu uimire, o mul ime de copii i tineri îmi surâdeau inocen i (erau fiin ele viitorului - neamul meu de sânge, care frem tau precum frunzele în crengile uria e ale copacului vie ii). Nu tiu cât a durat aceast minunat stare de conectare cu mine îns mi, cu sinele meu, cu trecutul i viitorul, dar am în eles acum eram un om complet (c aparent s-a închis cercul de i el se înal tot mai sus în spiral ) c mi-am reg sit originile, r cinile înfipte în p mântul sfânt al dulcei Bucovine, al Stupc i. i când eram mai p truns de acest eveniment sublim, special pentru mine, dintr-odat , am fost adus la realitate de o voce b rb teasc r sun toare. Era dl Dumitru Nemi ean, primarul comunei Ciprian Porumbescu, zâmbitor, dar cu pasul sigur i privirea p trunz toare a liderului cu personalitate puternic . V zându-l bucuros pe dl viceprimar S racu - cel care a f cut oficiul de gazd i ne-a prezentat a de frumos, cu o polite e i o blânde e cum rar mai întâlne ti -, nea declarat de la început c este mândru de faptul c am sânge de stupcan, c am b tut atâta drum i c la cap tul lui mi-am reg sit cinile str bune aici.

Prezentându-i c ile i încântat de faptul c nu-i trec toat ziua

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pragul scriitori de la Bucure ti, mai ales doi deodat , ne-a rugat s -i citim ceva reprezentativ din crea ia noastr . I-am citit poezia „Apartenen ”, publicat în anul 2013, în Bra ov, care începe cam a a: „Eu sunt din acel col de ar / Unde suspin o balad / Unde se-ngân rapsodii/ i sunt podgorii mari de vii”; iar Viorel Martin a spus poezia lui celebr „Cu neamul meu”: „Eu sunt român i in cu neamul meu/ ca i americanul cu al lui”, i, evident, câteva epigrame, c doar nu degeaba este directorul revistei „Lumea epigramei”!

De asemenea, dl primar Nemi ean ne-a oferit Monografia Comunei Ciprian Porumbescu i ne-a f cut o scurt prezentare a importantelor realiz ri din cele câteva mandate în care a manageriat prim ria comunei. Totodat , men ionând faptul c mai sunt multe proiecte de modernizare care î i a teapt rândul.

De asemenea, a accentuat necesitatea dezvolt rii turismului cultural cât i a ecoturismului. Ne-a invitat cu mult bucurie s vizit m împreun comuna i obiectivele turistice, dar i s facem cuno tin cu gospodarii locului, cu viaa cotidian a satului bucovinean.

Dup primii pa i prin localitate, totul îmi p rea ca într-un vis frumos, un aer proasp t de prim var , pres rat cu petalele albe de flori, care se scuturau sprintene din pomii fructiferi de la marginea drumului sau din cur ile oamenilor.

Alteori, palele iu i de vânt ce îmi acopereau fa a cu stropi mici de ploaie, parm mai r coreau, s suport fierbin eala emo iilor care m cople eau. Nu-mi venea s cred cum totul se derula într-o sincronicitate atât de spontan cum numai divinitatea o poate rândui. Acum tiu, cunosc suspinul Baladei la ea acas , fream tul teiului de la mormântul Domni orului Ciprian, susurul Stupc i purtându- i în elepciunea peste pietrele care i-au cunoscut jalea i bucuria, oaptele codrului secular, alternând cu puietul r rit din roua dimine ilor senine!

A venit îns i clipa de r mas bun, evident tot cu lacrimi în ochi, de parc mfi desp it de fra ii mei buni, pe care îi cuno team de o ve nicie! Promisiuni de revede etc, dar când am auzit c de-acum trebuie s fiu mândr c prin mine „curge sânge de stupcan” i c nu voi rezista chem rii locului, a str bunilor, am în eles de ce tata a tânjit toat via a s ajung odat aici, dar nu a reu it. M bucur c dup 100 de ani s-a întâmplat ceea ce trebuia s se întâmple!

Am plecat din Stupca într-o t cere aproape solemn ...

Am ajuns cu bine în Bucure ti, dar, dup un timp, o chemare astral m atr gea spre Bra ov, spre mormântul p rin ilor mei. În rug ciune i parc întro altfel de comunicare i-am povestit tatii totul. O privighetoare coco at în bradul de lâng mormânt parc ne inea companie!

Acum tiu c mi-a mai r mas ceva de f cut: cândva, când voi reveni la Stupca îi voi aduce de la r cina unui brad, un pumn de p mânt i i-l voi pune pe mormânt, s -i r coresc sufletul de dor, s i g seasc în sfâr it lini tea!

La Stupca lui Ciprian Porumbescu Dinspre obcini spre Cetate, vânt ghidu alearg norii, Dealuri v lurind str bate i-nso te c torii.

Dar spre Ili ti în zare, calea se despic -n dou , Un vârtej cu flori apare printre boabele de rou , Parc -mbr ând p mântul, Lira ce veste te locul Unde dragostea i cântul i-au g sit aici sorocul! Îngeri nev zu i te cheam înspre dreapta s porne ti, Prin p durea fermecat spre o ar ca-n pove ti.

Printre flori cu roi de-albine, printre arbori seculari, Ai ajuns în sat cu bine unde-s oameni gospodari.

To i n scu i cu lira-n piept - te întâmpin voio i, Sute de copii frumo i - neam destoinic, în elept.

Din zori înspre asfin it, ve nicind în zarea lin , Se revars -n infinit o Balad ce suspin !

Lira-n firmament tresare când îl pomenim cu dor, EL zvâcne te-n lumânare i se zbate-n tricolor!

Iar în dreapta de altar, crucea îi vegheaz drumul, Teiul secular îl plânge, din greu fream gorunul... i-a r mas aici stupcan, Domni orul CIPRIAN!

55

Calendar - Mai 1.05.1896 - s-a n scut Mihai Ralea (m. 1964) 1.05.1904 - s-a n scut Paul Sterian (m. 1984) 1.05.1921 - s-a n scut Vladimir Colin (m. 1991) 1.05.1934 - a murit Paul Zarifopol (n. 1874) 2.05.1893 - a murit George Bari iu (n. 1812) 2.05.1928 - a murit George Ranetti (n. 1875) 2.05.1940 - s-a n scut Ion Lotreanu (m. 1985) 2.05.1979 - a murit Leti ia Papu (n. 1912) 2.05.2003 - a murit George rnea (n. 1945) 2.05.2006 - a murit Patrel Berceanu (n. 1951) 3.05.1992 - a murit Emil Giurgiuca (n. 1906) 4.05.1893 - s-a n scut Endre Karoli (m. 1988) 4.05.1922 - s-a n scut Vlad Mu atescu (m. 1999) 4.05.1940 - s-a n scut Anton Cosma (m. 1991) 4.05.1977 - a murit Drago Vrânceanu (n. 1907) 5.05.1912 - s-a n scut George Usc tescu (m. 1995) 5.05.1919 - s-a n scut Mihnea Gheorghiu (m. 2011) 5.05.1933 - s-a n scut Gheorghe Zarafu (m. 2019) 5.05.1940 - s-a n scut Toma Grigorie 5.05.1948 - a murit Sextil Pu cariu (n. 1877) 5.05.1993 - a murit Dumitru St niloae (n. 1903) 5.05.2006 - a murit Zoe Dumitrescu Bu ulenga (n. 1920) 6.05.1938 – amurit Octavian Goga (n.1881) 6.05.1943 - s-a n scut Lauren iu Ulici (m. 2000) 6.05.1961 - a murit Lucian Blaga (n. 1895) 7.05.1920 - a murit C. Dobrogeanu Gherea (n. 1855) 7.05.1925 - s-a n scut G. I. Toh neanu (m. 2004) 7.05.1937 - a murit George Topîrceanu (n. 1886) 7.05.1947 - s-a n scut George Stanca (m. 2019) 7.05.1968 - a murit G. Ciprian (n. 1883) 7.05.2007 - a murit Octavian Paler (n. 1926) 8.05.1923 - s-a n scut Petru Dumitriu (m.2002) 8.05.1923 - s-a n scut Traian Iancu (m.1997) 8.05.1937 - s-a n scut Darie Nov ceanu (m. 2018) 8.05.1948 - s-a n scut Vasile Dan 8.05.1950 - s-a n scut Gheorghe Cr ciun (m. 2007) 9.05.1885 - s-a n scut Al. T. Stamatiad (m. 1956) 9.05.1895 - s-a n scut Lucian Blaga (m. 1961) 9.05.1918 - a murit George Co buc (n. 1866) 9.05.1945 - s-a n scut Sterian Vicol 9.05.1946 - a murit Pompiliu Constantinescu (n. 1901) 10.05.1858 - s-a n scut D. Teleor (m.1920) 10.05.1929 - s-a n scut Ion Horea (m. 2019) 11.05.1924 - s-a n scut Aurel Gurghianu (m. 1987) 11.05.1931 - s-a n scut Lauren iu Cerne (m. 2008) 11.05.1990 - a murit Theodor M nescu (n. 1930) 11.05.2001 - a murit Paul Lahovary (n. 1909) 12.05.1916 - s-a n scut Constantin Ciopraga (m. 2009 ) 12.05.1933 - a murit Jean Bart (n. 1874) 12.05.1934 - s-a n scut Lucian Raicu (m.2006) 12.05.2001 - a murit Corneliu Omescu (n. 1936) 12.05.2002 - a murit Florica Mitroi (n. 1944) 12.05.1948 - s-a n scut Janet Nic 13.05.1889 - s-a n scut Ion Trivale (m.1916) 13.05.1924 - s-a n scut Iv Martinovici (m. 2005) 13.05.1931 - s-a n scut Dan Grigorescu (m. 2008) 13.05.1940 - s-a n scut Mircea Ciobanu (m.1996) 13.05.1964 - a murit Tompa László (n. 1883) 13.05.1974 - a murit tefan Roll (n. 1903) 14.05.1957 - a murit Camil Petrescu (n. 1894) 15.05.1884 - s-a n scut Octav Botez (m. 1943) 15.05.1926 - s-a n scut Aurel Martin (m. 1993) 15.05.1931 - s-a n scut Petru Ursache (m. 2013) 16.05.1864 - a murit Simion B rnu iu (n. 1808) 16.05.1930 - s-a n scut Titus Popovici (m. 1994) 16.05.1938 - s-a n scut Florin Costinescu 16.05.1939 - s-a n scut Constantin Cuble an

continuare în pag. 58

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Mircea }TEF{NESCU

Platforma Muzicii Rom`ne]ti Miercuri, 4 martie 2020, la Studioul de concerte George Enescu al Universit ii Na ionale de muzic din Bucure ti a avut loc un important eveniment pentru muzica româneasc în ansamblul ei, i anume lansarea în spa iul public al Platformei muzicii române ti realizat sub conducerea Directorului de program al acestui proiect, compozitorul i cercet torul tiin ific Roman Vlad.

Este o realizare ampl i f precedent prin noutate, concep ie i reu it , respectiv digitalizarea unui num r impresionant de partituri, de manuscrise i înregistr ri, crea ii ale compozitorilor români din toate epocile culturale, inclusiv din actualitatea imediat Toat aceast opera ie de vast digitalizare se afl la dispozi ia celor interesa i din ar i din str in tate, studen i, muzicologi în istoria muzicii române ti, speciali ti în studierea muzicii psaltice de tip bizantin, a celei din secolele XIX i XX, într-o larg varietate de tehnici de crea ie, de genuri i forme, cât i muzic de jazz i u oar .

Totul a fost înregistrat într-un num r de 10 CD-uri.

Fiecare dintre aceste 10 CD-uri are un program de lucr ri muzicale centrat pe interpre i soli ti i forma ii instrumentale i corale care se bucur de a fi celebra i pentru confreria ar tat ani de zile pentru ope-

E. Barbarini - Cartierul latin din Paris

rele compozitorilor români i pentru muzica românesc în general .

Primul CD este semnat de Ion Bogdan tef nescu, flautist de cert reputa ie na ional i interna ional .

Al doilea CD cuprinde interpret ri realizate de Emil Vi enescu, clarinetist expresiv i de imperioas condi ie mental .

Al treilea CD include înregistr ri cu Atelierul de muzic contemporan Acheus, forma ie instrumental creeat de regretatul compozitor Liviu D nceanu.

Al patrulea CD cuprinde lucr ri componistice în tehnica muzicii electro-acustice.

Al cincilea CD cuprinde lucr ri de muzic orchestral sub direc ia dirijoral a lui Dorel Pa cu R dulescu.

Al aselea CD prezint înregistr ri datorate forma iei instrumentale Profil, specializat în cultivarea exclusiv a muzicii noi.

Al aptelea CD este dedicat operei interpretative a marelui maestru violoncelist Marin Cazacu.

Al optulea CD o dezv luie pe violonista Diana Mo , cea pe care eu o v d pasionat de râvna de întotdeauna a spiritului fa de frumosul f pat .

Al nou lea CD este special, expunând cânt ri de filia ie ortodox într-o desf urare pe mai mult de 600 de ani în interpretarea corului Psalmodia al Universit ii Na ionale de Muzic din Bucure ti. Dirijorul acestei corale b rb re ti este Nicolae Gheorghi . Acest muzician are în gestul s u arta plin de nuan e i inflexiuni, iar Corul Psalmodia este considerat ca fiind forma ia oficial de gen a ortodoxiei române ti.

Al zecelea CD a fost rezervat muzicii u oare i de jazz, în care sens s-a apelat la pianistul improvizator Mircea Tiberian i la vocalista Nadia Trohin, care posed un timbru excep ional.

A urmat un succint recital cu lucr ri de muzic nou româneasc , în care i-am admirat odat mai mult atât pe interpre i cât i pe compozitori.

Am ascultat în acest context Dou exerci ii de admira ie de Liviu D nceanu, respectiv Americani, în interpretarea clarinetistului Ion Nedelcu i a pianistei Rodica D nceanu, i Ucranieni, cu participarea fagotistului erban Novac i a violoncelistei Anca Vartolomei.

Am audiat, cu mare aten ie, cele Patru miniaturi pentru flaut solo de Octav Nemescu, interpretate în aura prezen ei artistice spectaculare a flautistului Ion Bogdan tef nescu.

Iar în final, am reascultat piesa Viermi de m r de Dan Dediu, în care i-am aplaudat, pentru virtuozitatea i arta lor la instrumente, pe clarinetistul Emil Vi enescu i pe violista Ioana Spânu Vi enescu.

Aceste compozi ii de talent creator, dar, desigur, mai sunt i multe altele, sunt pagini de importan revelatoare pentru istoria muzicii române ti contemporane. În încheiere vreau s -l felicit i s mul umesc cercet torului i compozitorului Roman Vlad pentru coordonarea admirabil a realiz rii Platformei Muzicii Române ti, instrument de lucru pentru întreaga noastr via muzical , i nu numai.

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

P`inea ob\inut[ “prin sudoarea fe\ei tale” ]i “p`inea leneviei” „Cine nu vrea s lucreze nici s nu m nânce.” (Biblia, Epistola a doua c tre Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 3, vs. 10). „Tinere! Nu te-ai n scut ca s munce ti; dar trebuie s munce ti ca s tr ie ti”. (Pitagora).

Biblia, care este Cartea C ilor, cuprinde toat în elepciunea de care oamenii au nevoie pentru a supravie ui. Argumentele i exemplele cu care se pot sus ine aceste adev ruri sunt multe, dintre care numai la unul se face referire în acest articol. Biblia ne îndrum , chiar ne porunce te, spre binele nostru, printre altele, cum s ne îngrijim de trupul i de sufletul nostru, în fraze scurte, cu cuvinte simple, pe în elesul tuturor. În Biblie, în Geneza, cap. 3 vs. 19, se men ioneaz : „În sudoarea fe ei tale s i m nânci pâinea, pân te vei întoarce în p mânt, c ci din el ai fost luat; c ci rân e ti i în rân te vei întoarce.”. „În sudoarea fe ei tale s i m nânci pâinea” exprim „Legea Lui Dumnezeu” conform c reia omul, i familia sa, va putea s tr iasc , frumos i s tos, numai mâncând hrana ob inut prin munca sa cinstit .

De la izgonirea lui Adam din Gr dina Eden (Paradis, Rai), Dumnezeu a hot rât ca omul, i familia sa, va putea s i duc existen a numai prin trud .

Când un om lucreaz este, f îndoial , cu mult mai departe de cat, decât atunci când î i petrece zilele în inactivitate. Prin aceasta se explic i faptul c , în orice religie, cei mai mul i aderen i credincio i i sprijinitori ai ei sunt din rândul oamenilor care î i câ tig pâinea „în sudoarea fe ei lor”, care m nânc hrana ob inut numai prin munca lor cinstit .

Biblia prezint un punct de vedere echilibrat cu privire la munc .

Ea laud h rnicia i condamn lenevia.

Extremele sunt la fel de d un toare: 1) f pâinea (cu sensul de „hran ”) ob inut prin munc omul nu poate tr i; 2) dar nici nu trebuie s devenim atât de obseda i de munc , încât s ne neglij m familia ori s tatea; nu avem niciun folos dac muncim pân la epuizare!

Omul nu s-a n scut ca s munceasc , dar nu poate tr i f a munci.

Din mai multe versete din Biblie se deduce c „Cine nu lucreaz nici s nu m nânce”. Spre exemplu, în „Epistola a doua c tre Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel”, Cap. 3 se men ioneaz : „8. N-am mâncat de poman pâinea nim nui; ci, lucrând i ostenindu-ne, am muncit zi i noapte, ca s nu fim povar nim nui dintre voi.”, deci mesajul este c fiecare om trebuie s munceasc astfel în-cât s nu fie o povar pentru nimeni, s fie un bun exemplu i s înl ture orice motive de critic . „9. Nu c n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut s d m în noi în ine o pild vrednic de urmat.” 10. C ci, când eram la voi, v spuneam l murit: „Cine nu vrea s lucreze nici s nu m nânce.”

Porunca aceasta are valoare i în prezent. Munca este o binecuvântare, lenea, un blestem. Dumnezeu i-a spus lui Adam c „în sudoarea fe ei tale s i m nânci pâinea” (Geneza 3:19). Omul trebuie fac tot ce-i st în putere ca s nu fie o povar pentru al ii. El ar

trebui s lucreze în a a fel încât, pe lâng între inerea lui, s fie în stare s i între in i familia sa. „11. Auzim îns c unii dintre voi tr iesc în neorânduial , nu lucreaz nimic, ci se in de nimicuri.”.

Sensul versetului „Nu lucreaz nimic, ci se in de nimicuri” este c oamenii ocupa i cu treburile altora sunt ocupa i cu nimicuri, cu lucruri care nu-i privesc, cu treburile oricui altcuiva, numai cu ale lor nu.

Munca cinstit este leacul cel mai bun pentru astfel de oameni, deoarece aceia care sunt con tiincio i în împlinireapropriilor datorii nu vor si timp i nici nu vor fi înclina i s se amestece în trebuirile altora.

Ocupa ia celor care se amestec în treburile altora sunt flec reala i vorbirea de r u. Asupra celui care bârfe te cade un blestem dublu, mai greu decât calomnia adus celui care este bârfit de el. „12. Îndemn m pe oamenii ace tia i-i sf tuim, în Domnul nostru Isus Hristos, s i m nânce pâinea lucrând în lini te.”.

Prin versetului „Lucrând în lini te” se face apel la o via plin de satisfac iiprin munc folositoare, evlavioas , lini tit , în contrast cu via a acelora care se amestec în treburile altora. Omul trebuie s î i vad de treburi într-un mod lini tit, neostentativ, fiind f preget în sârguin i în a se va str dui s nu depind de nimeni în ce prive te pâinea de toate zilele. Deci, omul are de ales: a trudi i a tr i bine, sau a lenevi i a tr i greu?!

Adev rul fundamental, axiomatic, care condi ioneaz existen a omului de munc , a fost i este exprimat de numero i în elep i ai omenirii, precum Pitagora, în „Legile morale i politice”, în citatul „Tinere! Nu te-ai n scut ca s munce ti; dar trebuie s munce ti ca tr ie ti”, i Arthur Laffer, prin maxima „Nui pl ti i pe cei care nu muncesc i nu-i taxa i pe al ii pentru c muncesc”. (Arthur Laffer).

Pentru oamenii dedica i muncii, munca, chiar i atunci când este grea, nu este dispre uit , ci este considerat ca o binecuvântare, ca o rev rsare a gra iei divine. Dreptul divin la via a ve nic se ob ine numai prin munca cinstit cu respectarea Poruncilor Divine i a Legilor Dumnezeie ti. Pâinea noastr cea de toate zilele include atât proviziile fizice, cât i pe cele spirituale.

Solomon, în cartea „Ecclesiastul”, cap. 9:7 i cap. 9:11, precizeaz : Cap. 9:7: „Du-te i m nânc cu bucurie pâinea ta i bea cu inim bun vinul t u, pentru c Dumnezeu este îndur tor pentru faptele tale.”

Solomon sf tuie te omul s fac în via tot ce poate mai bine, s nu stea inactiv, meditând la aparentele nedrept i i z rnicii ale vie ii. Vinul este folosit aici în mod figurat pentru extravagan ele vie ii. Dumnezeu ofer din bel ug binecuvânt rile vie ii acesteia, i e voia Lui ca oamenii s se bucure de ele. Dar vine o zi când trebuie se fac deosebire între cei drep i i cei nelegiui i.

Cap. 9:11. „ i iar i am v zut sub soare c izbânda în alergare nu este a celor iu i i biruin a a celor viteji, i pâinea a celor în elep i, nici bog ia a celor pricepu i, nici faima pentru cei înv i, c ci timpul i întâmplarea întâmpin pe to i.”.

Prin „Timpul i întâmplarea întâmpin pe to i” se exprim faptul

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

exist o vreme potrivit , o clip adecvat pentru o anumit lucrare. Când un om las s treac vremea potrivit , eforturile lui vor da gre , total sau par ial, în îndeplinirea lucrurilor posibil de realizat, indiferent de zelul ulterior pe care îl pune el la lucru.

Tot Solomon, dar în cartea „Pilde”, numite i „Proverbele”, cap. 23:6, precizeaz : „Nu mânca pâinea celui ce se uit cu ochi r i i nu pofti bucatele lui,”. „Cel ce se uit cu ochi r i”, adic pizma ul, este omul care (1) prive te lucrurile altuia cu l comie, cu ur i cu invidie, i (2) pentru tot ce d a teapt primeasc în schimb cu mult pentru ceea ce i se cuvine.

Este o avertizarea fa de „ospitalitatea celor r i”, de care s te fere ti, nu numai s nu stai cu ei la mas , dar nici s ai leg turi cu ei. În Cartea lui Tobit, cap. 4:17 se spune: „Fii darnic cu pâinea i cu vinul t u la mormântul celor drep i, dar p to ilor s nu dai!” În Cartea lui Neemia, cap. 5:14: „Din ziua când m-a pus împ ratul dreg tor peste ei în ara lui Iuda, de la al dou zecilea an pân la al treizeci i doilea an al împ ratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fra ii mei n-am tr it din veniturile cuvenite dreg torului.” i cap. 5:18: „Mi se preg tea în fiecare zi un bou, ase berbeci ale i i p ri, i la fiecare zece zile se preg tea din bel ug tot vinul care era de trebuin . Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dreg torului, pentru c lucr rile ap sau greu asupra poporului acestuia.”. În Cartea în elepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), cap. 29:24, se spune: „Cele mai de seam lucruri în via a omului sunt apa, pâinea, haina i o cas , pentru ad post.”, care asigur o via îndelungat i cu fericire celui care le dobânde te prin sudoarea fe ei sale.

Numai c la noi s-a ajuns în situa ia în care se m nânc tot mai mult „pâinea leneviei”, i aceasta din urm toarele dou cauze principale: 1. Societatea se îndreapt tot mai mult c tre „Inaptocra ie”, care „este un sistem de guvern mânt în care cei mai incapabili de a guverna sunt ale i de tre cei mai incapabili de a produce i care împreun cu ceilal i membrii ai societ ii cei mai pu in în stare s se între in singuri sunt recompensa i cu bunuri i servicii care au fost pl tite prin confiscarea avu iei i muncii unui num r de produc tori aflat în sc dere continu ”. (dup Jean d'Ormesson: Un nou cuvânt în dic ionarul Larousse al limbii franceze).

2. „Muncim pu in, dar înc mai tr im bine prin sporirea datoriei i vânzarea bog iilor. România postdecembrist este într-o continu petrecere, l sând calculul notei de plat pentru genera iile viitoare. Datoriile i cheltuielile vor reduce nivelul de trai al urma ilor no tri i vor face ca firmele române ti s aib o influen i o importan tot mai mic în afacerile mondiale”. (Prelucrare dup Benjamin M. Friedman - Day of Reckoning).

Ca urmare, într-o „societate a inaptocra iei”, cea mai mult pâine care se nânc este „pâinea leneviei, a ho iei i a l comiei”.

Uit m c noi n-avem nici avere i nici rude i/sau prieteni care s ne ajute.

N-avem decât o singur ans : s fim cinsti i, s ne (auto)educ m, s muncim, ne sporim capacitatea de inven ie a creierilor no tri, care este nelimitat i care, pe zi ce trece, va deveni bunul cel mai pre ios, cel mai creator al fiec rui om, singura în stare s i asigure prosperitate i siguran oriunde în lume.

Foarte important este de în eles faptul c , în loc s m nânce „pâinea leneviei”,„Oamenii trebuie s înve e din nou s munceasc în loc s tr iasc pe spinarea statului”.(Cicero, anul 55 î.Hr.), i c „Ierarhia social n-ar trebuii s fie decât o ierarhie a muncii”. (Mihai Eminescu). În „societate româneasc a inaptocra iei” s-a ajuns deja în situa ia în care un om, care i-a ob inut pâinea „în sudoarea fe ei sale” timp de pân la 45 de ani, s aib o pensie de circa 2.000 de lei, iar altul, neproductiv, din clasa superpus , s aib o pensie a leneviei, a ho iei, a l comiei, de pân la 74.000 de lei. i aceasta din urm toarelecauze: 1. „Mai marii t i sunt r zvr ti i i p rta i cu ho ii, to i iubesc mita i alearg dup plat ; orfanului nu-i fac dreptate, i pricina v duvei n-ajunge pân la ei”. (Biblia, Isaia 1:23), „C ci de la cel mai mic pân la cel mai mare, to i sunt lacomi de câ tig; de la proroc pân la preot, to i în al .”. (Biblia, Ieremia 5:13); 2. „Am mai v zut sub soare c în locul rînduit pentru judecat domne te nelegiuirea i în locul drept ii este r utatea”. [Biblia, Eclesiastul 3 (16)]; 3. „C ci Eu tiu c nelegiuirile voastre sunt multe i c p catele voastre sunt f num r: asupri i pe cel drept, lua i mit i c lca i în picioare la poarta cet ii dreptul s racilor”. (Biblia, AMOS 5.12).

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Calendar - Mai continuare din pag. 55 16.05.1980 - a murit Marin Preda (n. 1922) 17.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954) 17.05.1901- s-a n scut Pompiliu Constantinescu m.1946) 17.05.1920 - s-a n scut Geo Dumitrescu (m. 2004) 17.05.2008 - a murit Pop Simion (n. 1931) 18.05.1822 - s-a n scut G. Sion (m. 1892) 18.05.1928 - s-a n scut Domokos Géza (m. 2007) 18.05.1968 - a murit Oscar Lemnaru (n.1907) 18.05.1993 - a murit Aurel Covaci (n.1932) 18.05.2011 - a murit Mircea Horia Simionescu (n.1928) 21.05.1855 - s-a n scut C. Dobrogeanu-Gherea (m. 1920) 21.05.1880 - s-a n scut Tudor Arghezi (m. 1967) 21.05.1906 - s-a n scut Profira Sadoveanu (m. 1967) 21.05.1933 - s-a n scut Horia Zilieru 21.05. 1946 - s-a n scut Balogh Laszlo (m. 2003) 21.05.1953 - s-a n scut C lin Vlasie 21.05. 1964 - a murit Tudor Vianu (n. 1897) 21.05. 1991 - a murit Ioan Petru Culianu (n. 1950) 22.05.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863) 22.05.1822 - s-a n scut G. Sion (m. 1892) 22.05.1908 - s-a n scut I. C. Chi imia (m. 1995) 22.05.1939 - s-a n scut Miron ic 22.05.1942 - s-a n scut Vasile Andru (m. 2016) 22.05.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.05. 1956 - a murit Ion C lug ru (n. 1902) 22.05. 1957 - a murit George Bacovia (n. 1881) 22.05.1985 - a murit Ion Lotreanu (n. 1940) 22.05.2008 - a murit Matei Gavril (n. 1943) 22.05.2012 - a murit Irina Mavrodin (n. 1929) 23.05.1871 - s-a n scut G. Ibr ileanu (m. 1936) 23.05.1902 - s-a n scut Vladimir Streinu (m. 1970) 23.05.1942 - s-a n scut Gabriel Liiceanu 24.05.1812 - s-a n scut George Bari iu (m. 1893) 24.05.1923 - s-a n scut Ion Caraion (m. 1986) 24.05.1923 - s-a n scut Victor Felea (m. 1993) 24.05.1924 - s-a n scut Antoaneta Ralian (m. 2015) 24.05.1947 - s-a n scut Adrian Popescu 24.05.1966 - a murit Alexandru Cazaban (n. 1872) 24.05. 2011 - a murit F nu Neagu (n. 1932) 25.05.1933 - s-a n scut Eugen Simion 25.05.1984 - a murit Henriette Yvonne Stahl (n. 1900) 25.05.1998 - a murit tefan B nulescu (1926) 25.05.2002 - a murit tefan Aug. Doina (n. 1922) 26.05.1916 - s-a n scut Vintil Corbul (m. 2008) 26.05.1917 - s-a n scut Mariana ora (m. 2011) 26.05.1947 - s-a n scut Ion Scorobete 26.05.1950 - s-a n scut Ion Dur 26.05.1996 - a murit Ovidiu Papadima (n. 1909) 26.05.1997 - a murit Cezar Baltag (n. 1939) 27.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954) 27.05.1899 - s-a n scut Petre Strihan (m. 1990) 27.05.1928 - s-a n scut Tudor opa (m. 2008) 28.05.1912 - s-a n scut Ani oara Odeanu (m. 1972) 28.05.1913 - s-a n scut George Macovescu (m. 2002) 28.05.1963 - a murit Ion Agârbiceanu (n. 1882) 28.05.2011 - a murit Ion Zuba cu (n. 1948) 29.05.1933 - s-a n scut Stan Velea (m. 2007) 29.05.1945 - a murit Mihail Sebastian (n. 1907) 29.05.1949 - s-a n scut Paul Aretzu 30.05.1935 - s-a n scut Ovidiu Zotta (m. 1996) 30.05.1966 - a murit Oscar Walter Cisek (n. 1897) 30.05.1979 - a murit George Suru (n. 1940) 30.05.1993 - a murit Ion Sofia Manolescu (n. 1909) 31.05.1883 - s-a n scut Onisifor Ghibu (m. 1972) 31.05.1938 - a murit Max Blecher (n. 1909) 31.05.1946 - s-a n scut Adriana Bittel 31.05.1990 - a murit Vasile Nicolescu (n. 1929)

Anul XI, nr. 5(117)/2020

“Constela\ii diamantine

59

Constantin MANEA scut la 26 mai 1958, în Ro ie ti, jud. Vaslui. A absolvit Facultatea de Drept la Universitatea „Al. I. Cuza” Ia i i lucreaz în calitate de consilier juridic la Inspectoratul colar Jude ean Vaslui. Este membru al Cenaclului Umori tilor „Valentin Silvestru” din Vaslui, membru al Uniunii Epigrami tilor din România. A fost ini iat în tainele umorului i ale rebususlui de prof. Serghei Colo enco. Scrie epigrame, rondeluri, apare în publica ii de gen, este inclus în peste 20 volume colective de epigram , grupaje mai consistente fiind incluse în volumele publicate la Vaslui, între care Pic turi de acid (1980), Plecat-am nou din Vaslui (1996), Sechestra i în umor (2004).

Reforma la români Azi reforma mi se pare -i la noi, în România, Paravanul dup care Ne ascundem... s cia!

Curat murdar Crâ ma-n care am intrat Cu miresme m îmbat ...

Dup firm , e de stat, Dup miros, e... privat !

Bordelurile bucure tene Case-n care gogomani, Mai b trâni sau tinerei, Dau „Pungu a cu doi bani” Pentru „Pup za din... Tei”!

Deosebiri paralamentare Parlamentarii, oameni buni, În tabere s-au împ it: O parte-s pu i pe mo iuni, Iar cei mai mul i pe mo it!

Programul guvernului Destule puncte-avea programul Ce-a fost propus pentru tot neamul i de atunci tot neamul are Doar puncte, puncte de mâncare!

Admiterea în Poli ie S-a hot rât ca, în comun , To i poli tii ce-or s vin , Memoria s-o aib bun ...

(S fie-n stare s re in !)

La încadrare „Pentru angajat venii, noi suntem to i s raci!

Am acas opt copii...”. „Altceva mai tii s faci?”

Gheorghe CHIRIL{ scut la 21 septembrie 1926, în loc. Slatina-Nera, com. Sasca Montan , jud. Cara -Severin, decedat la 8 mai 2006, în Bucure ti. A lucrat ca economist la Timi oara i Bucure ti.

A fost membru al Cenaclului „Ridendo” din Timi oara, apoi membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” din Bucure ti i membru al Uniunii Epigrami tilor din România.

Este inclus în cel pu in 27 de volume colective de epigram .

Consecin Operând pe litoral, Bi ni arul, în final, Are perspectiva sumbr dea soarele pe umbr .

Unui poet înfumurat Pentru pu inul publicat În sl vi atât l-au ridicat, nu s-a îndurat apoi, mai coboare printre noi!

Semidoctul Cultura e un dat universal, De care nu se atinge, pe motiv i-ar p rea cu totul neloial, i însu easc bunul colectiv!

Nedumerire Privind z pada-n b tur Nostalgic cugeta o fat : „O noapte a c zut, dar iat a r mas la fel de pur ...”.

Mariaj Ea tân , el vechi holtei.

Un mariaj cum altul nu-i: Ea risipe te banii lui, El risipe te anii ei.

La tribunal Se plânge dumneaei anume: „Se-mbat , nu m scoate-n lume...”

El: „Minte! Uneori o scot...

Cu oale, cu copii, cu tot!”

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Gradele de c ldur Aceste grade cic -ar fi În ambian a friguroas , Ca gradele din S.R.I.: Nici nu le sim i c i intr -n cas .

La medic „So u-n somn vorbe te mult!” „S -l aduci ca s -l consult!” „Dac mi-l tratezi, m car -l s se exprime clar!”

Op iune Ce anotimp îmi place? Eu socot cel mai mult m ispite te toamna, Cu frunzele-i ce cad de peste tot...

(Gr i Adam cu tâlc, privindu- i doamna) Unuia Pentru be ie criticat, S-a angajat: „Încet, încet, Am s m -ndrept” i s-a-ndreptat, Cu pas domol, c tre bufet.

Mo Geril Un mo ce-aduce tuturor cadouri, Nevestelor po ete i mantouri, Ghetu e pruncilor - iar nou -n dar, Pantofii repara i de la cizmar.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul XI, nr. 5(117)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

EMIL EMIL BARBARINI BARBARINI Emil Barbarini s-a n scut în anul 1855, la Viena, unde a tr it pân la moartea sa, în 1930.

Despre Emil Barbarini nu se tiu prea multe lucruri. Înc de mic a fost atras de pictur , fiind ucenicul tat lui s u, pictorul peisagist Franz Barbarini.

Cu toate c i-a f cut ucenicia în atelierul tat lui s u, Emil i-a

sit curând propriul stil, care era foarte diferit de cel al lui Franz Barbarini. În afar de peisaje, Emil Barbarini a pictat scene de pia din Viena, Krems i alte ora e austriece, precum i ora e str ine.

Asem tor francezilor, el a pictat în mod obi nuit acelea i motive în diferite momente.

Emil Barbarini - Pia a florilor