Constelatii diamntine, nr. 6 (118) / 2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul XI, Nr. 6 (118) Iunie 2020

Semneaz : Constantin Ardeleanu Mihai Caba Constantin Constantinescu Eugen-Emil Co a Grigorie M. Croitoru Nicholas Dima Nicolae Dina Doina Dr gu Ioan Gâf-Deac Ion Cristea Gean Adalbert Gyuris Anton Ilica Mircea Dorin Istrate Daniel Marian Nicolae Mare Galina Martea Nicolae M tca Mihai Merticaru Constantin Miu Rodica Moru an Tudor Nedelcea Drago Niculescu Camelia Opri a Mihai P curaru George Petrovai Stephan Poen Ionel Popa Laz r Popescu Vavila Popovici Paula Romanescu Anca Sîrghie Silvia Ioana Sofineti Ben Todic Philip Tudora Al. Florin ene Ioan Ursu Claudia Voiculescu

Peder Mork Monsted - Pârâu în p dure

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2 Sumar

Mihai Caba, “Au fost t ind un brad b trân” Nicolae Iorga ...............................................pp.3-5 Mihai Merticaru, Cine vede o crim în “Miori a” nu vede nimic .............................pp.6,7 Doina Dr gu , Libertatea sufletului ...............p.7 Ionel Popa, Ion - purt tor al Coroanei cu lauri .......................................................................pp.8-10 Nicolae Mare , Maxime i Aforisme .............p.10 Constantin Miu, Spovedanie i acatist în Luceaf rul .........................................................p.11 Galina Martea, Scriitorul Nicolae M tca - la 80 de ani ......................................................p.12,13 Al. Florin ene, Problemele fundamentale ale poeziei i prozei ...............................................p.14 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica (Galileo Galilei) (XIII) ............pp.15-17 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa (III)..............................................................pp.18-21 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (VII) ............................. ......pp.22,23 Mircea Dorin Istrate, Poeme .......... ..............p.23 Silvia Ioana Sofineti, Imagini iluzorii, idei intuitive .............................................................p.24 Daniel Marian, Diseminarea larg probabilului în omul promis .................................................p.25 George Petrovai, Victor Frunz : “Istoria stalinismului în România” ............. ......pp.26,27 Laz r Popescu, Dincolo de estetic .......pp.28,29 Constantin Ardeleanu, Compas ...................p.29 Grigorie N. Croitoru, De ertul albastru i Democra ie în oglinzi ..............................pp.30,31 Nicolae Dina, Un suflet îndr gostit de poezie ......................................................................pp.32,33 Nicholas Dima, Paul Goma - evocare ..pp.34,35 Rodica Moru an, Cuget ri .............................p.35 Stephan Poen, Cuvântul i rostirea întru dragoste de ar i de Neam .................pp.36-39 Constantin Constantinescu, Trandafiri de octombrie i alte surâsuri .......................pp.40,41 Camelia Opri a, Poeme ...................................p.41 Adalbert Gyuris, fim buni... ......................p.41 Tudor Nedelcea, Oameni i c i din Piemontul ci ei .....................................................pp.42,43 Anton Ilica, Al. Florin ene despre închisorile lui Radu Gyr ....................................................p.44 Mihai P curaru, Poeme .................................p.45 Paula Romanescu, Poeme ..............................p.46 Claudia Voiculescu, Poeme ...........................p.47 Ioan Ursu, Poeme ............................................p.48 Nicolae M tca , Poeme ...................................p.49 Ioan Gâf-Deac, Poeme .....................................p.50 Vavila Popovici, Despre cauz i efect ...pp.51-53 Simpozionul na ional Ioan Petru Culianu, ..p.54 Ben Todic , Geneza con tientului ..........pp.55,56 Anca Sîrghie, Un experiment literar interna ional ............................................pp.57,58 Eugen-Emil Co a, Constela ii epigramatice ..p.59 Ion Cristea Gean , Constela ii epigramatice ..p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Peder Mork Monsted

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Mihai CABA

“Au fost t[ind un brad b[tr@n...”

Titlul reprezint , de fapt, primul vers al poeziei „Brad b trân” scris de nimeni altul decât de Nicolae Iorga, considerat a fi cea mai proeminent personalitate a României înc de la începutul veacului al XX-lea. Cine i-ar fi putut închipui c pe biroul s u de lucru de la vila din Sinaia, acolo unde „b trânul” Nicolae Iorga se retr sese deliberat spre a- i afla oaza lui de lini te creatoare dup cutremurul devastator din noiembrie 1940, care f cuse cumplite ravagii prin tot Bucure tiul, dar i pentru a se ad posti întrucâtva din calea pericolului iminent al zboiului ce se tot apropia, se va g si manuscrisul acestei poezii, compus premoni ial cu doar o zi înaintea asasin rii sale?

Dup cum consemneaz istoria i este îndeob te cunoscut, Nicolae Iorga, cu aura sa dobândit i recunoscut de academician, enciclopedist i filozof al istoriei, dar i de str lucita i îndelungata sa activitate politic desf urat în calitate de ministru, parlamentar, prim-ministru, odat cu scoaterea, în 1932, în afara legii a G rzii de Fier, o organiza ie fascist a c rei popularitate era în cre tere, i-a atras antipatia fondatorului acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, i atacurile furibunde ale legionarilor, îndeosebi dup suprimarea liderului lor, g sindu-l principal vinovat. În 1940, pe fondul ced rii Basarabiei i a Bucovinei de Nord sovieticilor, dar i a ced rii Transilvaniei de Nord, urmare direct a Dictatului de la Viena, regimul regelui Carol al II-lea, sus inut de Nicolae Iorga, sa pr bu it i, în urma unei agravante crize politice i morale, în România s-a instaurat Statul Na ional-Legionar, sprijinit de un guvern legionar, în care teroarea s-a manifestat f în toate structurile sale. Prad acesteia avea s -i cad i Nicolae Iorga, atunci când, în dup amiaza zilei de 27 noiembrie, a fost ridicat de la Sinaia de un grup de legionari i dus cu for a în p durea Strejnicu, de lâng Ploie ti, unde a fost ucis mi ele te, „împu cat de nou ori cu pistoale de 7,65 i 6,35 mm i fiind abandonat în p dure”, dup cum s-a consemnat ulterior.

Nicolae Iorga

a „au fost t ind un brad b trân”, în vârst de 69 de ani, care se numea Nicolae Iorga, g sindu-i-se doar „vina” c „f cea prea mult umbr ”... Vestea cutremur toare a asasin rii sale a cuprins nu numai toat România, ci i întreaga lume, astfel c , sub semnul indubitabil al elocin ei sale, „47 de universit i i academii de pe întreg mapamondul au arborat drapelul în bern .” adar, anul acesta se vor consemna 80 de ani de la tragica sa dispari ie, astfel c , în sensul tradi iei române ti a rememor rii personalit ii lui Nicolae Iorga, pe care str lucitul critic literar George C linescu îl considera „un Voltaire al României”, se cuvine s arunc m fie i o succint privire peste „prea multa umbr ” l sat posterit ii sale.

De mare ajutor, în aceast sumar , dar curajoas „întreprindere”, mi-a fost însu i Nicolae Iorga, prin impresionanta sa scriere autobiografic : „O via de om - a a cum a fost”, editat în 3 volume, în anul 1934, la 63 de ani, dup ce s-a retras din politic , considerându- i încheiat misiunea vie ii. Peste timp, mai întâi, în 1972 i, apoi, în 1984, Editura Minerva reediteaz memorabila scriere, despre care istoricul Mihai Berza avea s afirme: „Este una dintre cele mai frumoase c i din câte s-au scris în limba româneasc .”

Urm rind firul autobiografic, dar i cel al numero ilor s i biografi, afl m c Nicolae Iorga s-a n scut la Boto ani, la 5 iunie 1871, dup 21 de ani de la na terea, tot în zona Boto anilor, a lui Mihai Eminescu. Se va împlini, anul viitor, un veac i jum tate de atunci! Înc de pe vremea cursurilor primare i a celor liceene f cute la vestitul liceu „Laurian” din localitate s-a dovedit a fi un elev „minune”, impresionându- i dasc lii cu u urin a asimil rii cuno tin elor de limba român i istorie. mas, de mic, orfan de tat , în liceu a început s dea medita ii colegilor, „pentru a spori veniturile familiei”. Tot în acea perioad , la treisprezece ani, a debutat publicistic în ziarul „Românul”, condus de unchiul

Nicolae Iorga i aleg torii

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

matern Em. Arghiropol. Doi ani mai târziu, în 1886, dup o amintit „catastrof colar ”, se înscrie i este admis cu burs la Liceul „Naional” de la Ia i, devenind un licean model, apreciat, deopotriv , de junimistul Vasile Burl , filologul Al. Philippide, profesorii: Al. u, O. Teodorescu i X. Gheorghiu, care i-au încurajat dorin a sa multilingvistic de a vorbi fluent franceza, germana, italiana, latina i greaca. În acela i timp, devine îns i un elev „rebel” datorit interesului manifestat fa de curentul marxist al timpului, de care s-a dezis mai târziu. În 1888 a fost considerat unul dintre cei mai buni absolven i ai „Na ionalului” ie ean, fapt ce i-a deschis calea Universit ii, unde a trecut excelent examenele Facult ii de Litere, iar la sfâr itul primului an, cu dispensa ministerial primit , i-a dat toate examenele facult ii, astfel c la sfâr itul anului i-a sus inut i licen a, ob inând „magna cum laude” în urma unei dizerta ii magistrale despre literatura greac , cu care a uimit corpul profesoral al facult ii i în special pe ilustrul istoric A. D. Xenopol, care l-a considerat „o minune de om”, propunându-l pentru o burs de studii în str in tate, dar i pentru primirea postului de profesor la Universitate. Cu toate c exista precedentul „caz” al lui Titu Maiorescu, Senatul a respins propunerea, socotindul... „prea fraged”.

Ca tân r licen iat i „tr itor de Ia i”, Nicolae Iorga s-a implicat pân peste poate în efervescenta via cultural a „Cet ii de pe cele 7 coline”, participând activ la prelegerile Junimii, publicând în „Convorbiri” un eseu memorabil despre poeta Veronica Micle, se opune public, cu argumente solide, încerc rii de def imare a lui Ion Luca Caragiale, particip la înmormântarea lui Ion Creang , cerceteaz asiduu file de cronici i vechi documente istorice din arhivele ie ene, public numeroase articole de opinie în presa local , debuteaz ca poet i critic literar. Prime te, totu i, postul de profesor de latin la liceul din Ploie ti, unde va avea posibilitatea s -i cunoasc pe Odobescu, Vlahu , Caragiale, Hajdeu, Tocilescu i Dobrogeanu-Gherea. În 1890, se c tore te cu Maria Tasu, de care va divor a dup zece ani.

Prevalându-se de bursa acordat , în perioada 1890-94, studiaz în str in tate, în Italia, apoi în Fran a, unde î i aduce contribu ia la Enciclopedia francez . De aici a studiat în Anglia i Italia, aflându- i informa iile necesare pentru teza de doctorat în limba francez , ob inut în 1893. Mai departe, la Universitatea din Berlin, teza sa impecabil despre Tohmas III, redactat în limba german în mai pu in de un an, nu este acceptat decât de Universitatea din Leipzig, dup ce a fost evaluat de trei mari savan i germani, fiind apoi i publicat la Paris. În paralel, în ar public un volum de poezie „Poezii, Poeme” i altul de „Schi e din literatura român ”.

Spre sfâr itul anului 1894 se întoarce în România cu dou docto-

Casa memorial din V lenii de Munte

Anul XI, nr. 6(118)/2020

rate, cu un impresionant bagaj de cuno tin e acumulate i cu aprecieri elogioase din partea multor universit i i a numeroaselor reviste de înalt inut european . Prime te, în urma unei apreciate dizerta ii sus inute, postul de profesor suplinitor la catedra de istorie medieval a Universit ii din Bucure ti, iar anul urm tor, pe cel de profesor titular, o adev rat performan pentru cei 24 de ani ai s i. Continuândui neobosit cercet rile istorice i sporindu- i mereu activitatea publicistic , între care al zecelea volum Hurmuzachi i dou volume din „Istoria modern a României”, în 1897, Nicolae Iorga a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Anul 1900 îi confer lui Nicolae Iorga o larg notorietate în lumea cultural din ar i din str in tate, datorit remarcabilei sale contribu ii aduse istoriei României i identit ii poporului român; vocea sa dovedindu-se a fi una cu adev rat „reformatoare”. În 1901 se rec tore te cu Catinca Bogdan, sor a istoricului cultural Gh. Bogdan Duic , care-l va ajuta, la Budapesta, s copie i traduc documente maghiare despre Istoria Transilvaniei i despre Mihai Viteazul, precursor al Unirii Principatelor, de la a c rei moarte se împlineau trei veacuri. Îmbinând cu pasiune catedra universitar cu jurnalismul cultural i politic, din 1903, conduce revista „Sem torul”, devenit o tribun a na ionalismului cultural i didacticismului i public cu o prolificitate de invidiat zeci de volume pe an. În 1905 este ales deputat independent i din 1906 se al tur Partidului Conservator, an în care scoate propria publica ie „Neamul Românesc”, iar din 1907 al doilea periodic „Floarea Darurilor”, criticând în cele dou reprimarea r scoalei ne ti i demascând situa ia nimii române, „ajuns cea mai primitiv din toat Europa”; astfel, înregistrând o cre tere semnificativ a popularit ii sale, fiind reales ca deputat. În 1908, se retrage cu locuin a la V lenii de Munte, acolo unde a fondat „o coal de var ”, o editur proprie cu tipografie i suplimentul literar al revistei „Neamul Românesc”. Practic, datorit lui Iorga, în 1909, localitatea prahovean a devenit „un centru studen esc cultural cu proprie finan are”, stârnind panic în Austro-Ungaria. În 1911, dup ce a inut impresionantul s u discurs despre „Filozofia istoriei”, a devenit membru titular al Academiei Române. Participând, în 1913, la Congresul Interna ional de Istorie de la Londra a propus noi moduri de abordare a medievalismului. Invitat apoi s in discursuri la Academia din Belgrad i la Ateneo Veneto din Italia, în 1914, la inaugurarea în Bucure ti a Institutului de Studii Sud-Est Europene statul român ia acordat distinc ia Bene Merinti, pentru ini iativa i demersul înfiin rii acestuia.

Dup R zboiul Balcanic, la care participase st pânit de cauza uniii na ionale, în 1915, când România î i men inea înc neutralitatea în Primul R zboi Mondial, Nicolae Iorga s-a declarat pro-antantist, între-

Casa memorial «N. Iorga» din Boto ani

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rind astfel recuperarea Transilvaniei, Bucovinei i celorlalte inuturi române ti st pânite de Austro-Ungaria, militând pentru alian a cu Puterile Antantei. Odat produs , Nicolae Iorga o salut cu entuziasm: „A sosit un ceas pe care-l a teptam de veacuri, pentru care am tr it întreaga noastr via na ional , pentru care am muncit i am scris, am luptat i am gândit. A sosit ceasul în care cerem i noi lumii dreptul de a tr i pentru noi, dreptul de a nu da nim nui ca robi rodul ostenelilor noastre.” Începutul dezastruos al luptelor armatei române pe fronturile din Ardeal i de la Dun re i iminenta c dere a Bucure tiului avea s -i inspire lui Nicolae Iorga fulminantul s u discurs mobilizator rostit în Parlament în 14 decembrie 1916. Intitulat Rezisten pân la cap t, oratorul i-a exprimat „toat încrederea, sprijinit pe îndelungata cercetare a unui trecut de atâtea secole, c totu i dreptatea elementar a cauzei noastre nu va putea fi zdrobit (...)”.

Refugiat la Ia i, devenit Capitala Rezisten ei pân la cap t, N. Iorga sus ine cauza R zboiului Reîntregirii, scriind aproape de unul singur gazeta Neamul Românesc, inând aproape i de ziarul România, organul al guvernului, în care scrie articole mobilizatoare. La cererea editurii franceze Hachette scrie „O nou istorie a poporului român” i continu s predea cursuri la universitate. Dup înfrângerea Germaniei, particip , la 1 Decembrie 1918, la Adunarea Na ional de la Alba Iulia, exprimându- i entuziasmul. Este ales primul Pre edinte al Senatului României Mari. De aici, în perioada anilor 1919-30, parcurge o carier politic i publicistic de-a dreptul impresionant , acordândui-se titlul de DHC de c tre numeroase academii i universit i din America i Europa, devine rector al Universit ii bucure tene i editeaz peste 40 de volume anual. În aprilie 1931, întors din exil, regele Carol al II-lea îl desemneaz pe N. Iorga Prim-ministru al României, pe fondul popularit ii de care acesta se bucura. De i bine inten ionat, în scurt timp, îns , datorit rupturii alian ei politice a PND cu PNR i P , privind invalidarea regelui controversat, dar i a conflictelor cu Garda de Fier, în mai 1932, Nicolae Iorga demisioneaz i se întoarce la via a academic , continuându- i cu aceea i asiduitate elaborarea i editarea vastelor sale lucr ri istorice i memorialistice. Pentru a lega firul „biografic” parcurs, s men ion m dup odiosul asasinat al lui Nicolae Iorga, pe biroul s u de la Sinaia s-au g sit manuscrisele „Istoriologiei umane” i poezia „Brad b trân”, scris cu doar o zi înainte. Demn de re inut este premoni ia primului vers: „Au fost t ind un brad b trân”, al c rui gerunziu plural este tulbur tor.

Nicolae Iorga i Catinca (so ia sa)

5

Nicolae Iorga, recunoscut drept „un Patriarh al Culturii Române ti”, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu i, în ciuda „restric iilor” impuse, i-au fost aduse omagii binemeritate de c tre istoricul francez Henri Focillon, denumindu-l: „una dintre personalit ile legendare plantate, pentru eternitate, în p mântul unei ri i în istoria inteligen ei umane” i de c tre filozoful C-tin R dulescu Motru, afirmând : „...a întrupat puterea de munc intelectual a neamului nostru în gradul cel mai înalt.”

Mo tenirea lui Nicolae Iorga, ca istoric, critic literar, dramaturg, poet, orator, enciclopedist, filozof, politician, profesor i academician român este una uria , cuprinzând peste 1.000 de volume i 25.000 de articole (!). Numai în domeniul istoric biografii s i conchid la unison: „Nu po i s alegi un domeniu din istoria românilor f s consta i Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo i a tratat tema în mod fundamental.” În acela i mod str lucit, i posteritatea lui Nicolae Iorga este una covâr itoare, iar pentru a o ilustra semnificativ voi sublinia doar c la UNESCO, forul cultural mondial, fondat în 1945, cu sediul la Paris, România, afiliat din 1956, s-a impus prin cele trei mari personalit i ale sale: Dimitrie Cantemir, Constantin Negruzzi i Nicolae Iorga!

O men iune în plus pentru ora ul Ia i, pe care l-a pre uit ca nimeni altul: „Ia ul e, înainte de toate, o biseric - biserica bisericilor trecutului nostru.” Poate c de aceea, în semn de cinstire, Nicolae Iorga a ctitorit aici Biserica „Sf. Nicolae”, terminat i sfin it în 1943, fiind singura biseric ie ean ridicat de un profesor. În contextul titlului, n-a putea s -mi închei aceste rânduri f a însera i poezia „Brad b trân”, ca fiind un omagiu de suflet adus celui ce ne-a fost, ne este i ne va fi ...” de-a lungul ceasurilor grele / sub paza cr cilor rebele, / ...un ad post”, Nicolae Iorga.

Au fost t ind un brad b trân Fiindc f cea prea mult umbr i-atuncea din p durea sumbr Se auzi un glas p gân: „O, voi ce-n soare cald tr i i a i r pus str mo ul nostru nu v strice rostul vostru, De ce sunte i a a gr bi i? În anii mul i cât el a fost De-a lungul ceasurilor grele

Sub paza cr cilor rebele, Mul i i-au aflat un ad post.

Mo neagul, stând pe culme drept, A fost la drum o c uz i-n vreme aspr i hursuz El cu furtunile-a dat piept, Folos aduse cât fu viu, Ci mort, acuma când se duce, Ce alta poate-a v aduce Decât doar înc un sicriu?”

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Mihai MERTICARU

Cine vede o crim[ @n “Miori\a” nu vede nimic Despre capodopera literaturii populare „Miori a”, s-au spus multe lucruri frumoase i interesante, dar, din p cate, s-a re inut doar o bazaconie, anume c , în aceast oper unic , ar fi vorba de o crim ordinar , iar ciobanul moldovean ar fi un la , un resemnat, de aici decurgând tr tura esen ial a poporului român: fatalitatea, resemnarea, motiv pentru care unii p reologi au propus scoaterea acesteia din programa colar , motivând c i-ar influen a negativ pe tinerii afla i la vârsta form rii intelectuale.

Acestora le vom r spunde în rândurile de mai jos. Pictorul belgian Magritte a pictat o pip i a scris dedesubt: Aceasta nu este o pip .

Ce a vrut s spun marele artist? C tot ce vedem sunt doar aparen e, iar semnifica iile operei sunt ascunse ochiului comun dup un V l al Mayei care ne împiedic s vedem clar realitatea. Mergând mai departe, vom spune c , în Miori a, nu este o crim , ci un simbol cu multiple în elesuri abstracte i sublime. Altfel spus, aceast crea ie unic prezint , cu mijloacele simple ale marii arte, întreaga filosofie a poporului nostru, reu ind s r spund , în chip original i paradoxal, eternelor întreb ri în leg tur cu sensul existen ei omului pe p mânt, nefiind vorba de nicio resemnare în fa a destinului.

Teoria fatalist a început s fie comb tut de Dumitru Caracostea i apoi de folcloristul Constantin Br iloiu, continua i, de-a lungul anilor, de o suit remarcabil de esei ti care au avansat observa ii i argumente dintre cele mai pertinente, argumentându-ne c geniul nostru popular nu mai avea nevoie de o capodoper pentru a demonstra c românul tie s foloseasc o arm i s înving , chiar i atunci când unii îl cred la p mânt. Ideea aceasta a fost demonstrat cu prisosin în alt capodoper , anume în balada Toma Alimo , precum i în alte crea ii cunoscute i arhicunoscute: Mistriceanul, Vâlcan, Doicil, P una ul codrilor, Mihu copilu, Novac i corbul etc., ca s nu mai vorbim de basmele noastre în care binele - un F t-Frumos, reprezentant al poporului român - învinge întotdeauna r ul.

Autorul popular a sim it, a adar, nevoia ilustr rii altei idei. Pe el nu l-a interesat deznod mântul unui conflict social, ci atitudinea omului aflat - dintr-un motiv sau altul - într-un moment crucial al existen ei. Valoarea acestei capodopere decurge, deci, din solu ia original i genial pe care protagonistul tie s-o g seasc în fa a unui destin tragic, c ruia nu i se poate împotrivi cu armele obi nuite i pe care, totu i, îl înfrânge. Acesta e motivul pentru care cursul epic se frânge, balada c tând - în ciuda oric ror eviden e - un caracter liric, materializat prin acel memorabil i controversat testament.

Miori a nu trebuie interpretat ca un ritual al mor ii - chiar dac accept m r spândirea ei sub forma unui bocet - ci ca „o în elegere superioar a vie ii, ca un poem al dragostei de via i de frumos”.

Moartea posibil („ i de-o fi s mor”) este transformat într-o nunt fantastic , de o frumuse e ireal : „Soarele i luna / Mi-au inut cununa / Brazi i p ltina i / I-am avut nunta i, / Preo i, mun ii mari, / Paseri utari, / P rele mii / i stele f clii!”. În concep ia autorului anonim, aceast nunt fantastic Cu o

mândr cr ias / A lumii mireas reprezint o form de integrare a vie ii în cosmos, un mod de continuare a existen ei în cadrul naturii eterne, ca parte a unui întreg din care s-a desprins doar o clip , spre a reveni. Nunta - a a cum se întâmpl în toate basmele noastre - semnific triumful binelui asupra r ului, triumful frumosului asupra urâtului, fiind în acela i timp un simbol al dragostei împlinite pe un plan superior, în marea familie a universului.

Privit din aceast perspectiv , eroul mioritic nu mai este un învins, ci un înving tor, el se dovede te a fi mai tare ca moartea, devenind nemuritor al turi de elementele microcosmosului i ale macrocosmosului. În acela i timp, trebuie s observ m c desp irea de via - mai bine-zis, de un mod de via - nu se face cu pasivitate, cum au crezut i mai cred mul i exege i, nici cu voluptate, cum au v zut al ii, ci cu o mare durere, cu un mare regret. Adresând celor din preajm dorin a de a-i împlini ceremonialul funebru, el î i exprim certitudinea c va fi plâns de oi ele sale „cu lacrimi de sânge”, un epitet memorabil care se ridic la în imea metaforelor amintite. Dup cum se vede, nu mai poate fi vorba nici de resemnare i nici de încântare în fa a mor ii, cum s-ar deduce din alegoria acesteia, ci mai degrab de regretul c o form a existen ei va lua sfâr it. Pentru a- i alina durerea, dar i pentru a-i lini ti pe cei dragi, el cere în testamentul s u s fie îngropat: „Aice pe-aproape,/ În strunga de oi/ S fiu tot cu voi/ În dosul stânii / s -mi aud câinii”. În felul acesta, moartea este anulat , întrucât protagonistul se situeaz într-un timp al ve niciei i într-un spa iu pe care l-a îndr git pân la adora ie i de care nu se va desp i niciodat . adar, nu se pune problema resemn rii sau împotrivirii în fa a mor ii, ci a unei atitudini mult mai subtile fa de un sfâr it care se tie c va fi de fapt i un început. Ciobanul mioritic reu te astfel s ofere un r spuns edificator tuturor celor fr mânta i de eternele întreb ri în leg tur cu sensul existen ei omului pe acest p mânt.

Solu ia genial a baciului moldovean reprezint , dup afirma ia unui ilustru savant român, „r spunsul cel mai eficace pe care românii pot s -l dea destinului, când se arat , ca de atâtea ori, ostil i tragic”.

(Mircea Eliade) Putem afirma, cu deplin îndrept ire, c poporul român a dovedit, în aceast capodoper , ca de altfel în întreaga sa crea ie nemuritoare, este un mare filosof, dar i un neîntrecut artist. ind mai departe pe terasa simbolic a interpret rii, vom vedea balada „Miori a”, „cântarea cânt rilor noastre”, „r ritul de soare al culturii române”, „bulg rele de aur al literaturii noastre populare”, nu i-a câ tigat aceste elogioase aprecieri datorit subiectului, firului epic extrem de simplu, ci gra ie înc rc turii de idei i sentimente pe care le degaj , multiplelor i profundelor semnifica ii deschise de atât de originalele imagini artistice configurate în structura celor mai frumoase metafore din literatura noastr i a celorlalte mijloace ar-

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tistice din partea liric a crea iei, adic din cele dou treimi - atât de controversate - ale dimensiunii sale de 123 de versuri.

Având în vedere aceast schimbare a registrului mijloacelor de expunere, se subîn elege c profilul etic i estetic al protagonistului se limpeze te nu prin ceea ce s vâr te sau nu s vâr te, ci prin ceea ce afirm cu atâta certitudine.

Am v zut c balada debuteaz cu dou metafore memorabile („picior de plai” i „gur de rai”) care reu esc s ne introduc într-un peisaj fantastic, cu o natur feeric , plasându-ne într-un spa iu în care nimic nu mai este imposibil. Doar vestea mor ii v zute dintr-un unghi prea îngust întunec pentru un timp aceast atmosfer paradisiac din primul tablou. C este a a ne-o dovede te i metafora „pe l-apus de soare”, neluat în seam , pân acuma, de niciun comentator.

Dup cum se tie, soarele apune într-un loc pentru ca s r sar în alt parte. Moartea baciului moldovean este deci aparent ca i apusul soarelui, este o deplasare spre alte t râmuri i nicidecum o dispari ie.

Baciul moldovean este, de fapt, fratele mai mic al acelui F t-Frumos ajuns în ara tinere ii f b trâne e i a vie ii f de moarte care a c lcat în Valea Plângerii. Spre deosebire de fratele s u mai mare, eroul mioritic, având „cai înv i”, reg se te calea de întoarcere în ara zânelor. El tie c se afl în zona de interferen a lumilor posibile i imposibile, c nu are decât un pas de f cut pentru a p i pe t râmul fericirii ve nice, pe acea „gur de rai”, metafor rar , reluat în acel pasaj în care se întinde alegoria mor ii v zute ca o nunt fantastic . Splendida alegorie este alc tuit , de fapt, dintr-o suit de metafore, personific ri i enumera ii reprezentând una dintre cele mai frumoase imagini din literatura noastr : „S le spui curat / C mam însurat / C-o mândr cr ias / A lumii mireas ; / C la nunta mea / A c zut o stea; / Soarele i luna / Mi-au inut cununa, / Brazi i p ltina i / I-am avut nunta i, / Preo i, mun ii mari, / Paseri l utari, / P rele mii / i stele f clii”.

Alegoria moarte-nunt , cea mai emo ionant expresie a motivului comuniunii om-natur , reu te s contureze un „spectacol” grandios cu dubl semnifica ie: o dat , pentru a îndeplini datina ceremonialului nup ial i, a doua oar , pentru a ve nici sublima dragoste pentru armonia universal în care tinde, înc de la na tere, s se integreze. În felul acesta tragicul se converte te în sublim, treapt sigur de acces spre nemurire.

Peder Mork Monsted - Poian în p dure

7

Doina DR{GU|

Început de gând, înc put în cerc adânc i intersectat de vânt, sprijin dou maluri care curg pân -n margini de extreme.

Umbre prelungite, dintr-un timp orientat, r sucite în jurul nop ii, ne desprind, în vârste, spa iul dintre stele. Chipuri vechi, subordonate aproxim rii, contopite-n clipe risipite-n nep sare, se revars -n faim temporar . Sensuri distincte, parcurse simultan, ne îndep rteaz mersul i ne suprapun idei, raporturi dezvoltate deodat , pe o întindere profund , se-nsumeaz în st ri ce cresc în cercuri i converg spre lin alunecare. Desprin i din nemi care, cu cea a pe umeri, ce din fa p relnic se ridic , i desf ura i în aparen e, ce plutesc mereu în alte ape, despic valuri - amintiri ce sparg extremele-n ecou - i devin orice altceva ce se desface din oprire. O privire rece din afar este tulburare în adâncuri, vântul r sucit în palm ne împov reaz gânduri, golul cre te împrejur - într-un strop de rou sau în adâncire nesfâr it -, i ca un nod se strânge timpul. R cite-n ochi, p durile ne înal gânduri ce destram ceruri, aripi, ca deschidere de devieri în existen e, inund relieful i terg distan ele dintre ceri, iar clipele se irosesc în margini duse-n efemer. R bd tor i m surat, drumul, netezit de mers, nu ne mai încape, ne revars în afar , în multiplic ri la nesfâr it. Într-un calm des vâr it, ne compar m nepotrivirea cu priveli tea intern , apoi, adânc i tragic, într-o lini te subtil , prelungit -n echilibru, ne ridic m din starea de absen i, în farmec de lumin , ne ascundem în muguri, când ning pomii prim vara. Între clipe, faima se scufund în deschideri cu amân ri ce r spândesc pr liri în adev r printre ierburi în brâu de rou -ncinse. Prin r cini, cu petreceri tulburate în mister, curg dep rt ri cu desp iri apropiate, iar taina ce ine cuprinsul în bra e, ca un început de rânduial -n ne tiut, despic -n aripi cerul i cre te-n zori aventuri imaginare de întoarceri înapoi. Calea nealeas spore te pa ii, înc rca i de gânduri, în nelini ti i n dejdi, cu petreceri difuzate-n dep rt ri împletite-n a tept ri cu succesiuni de unduiri în orizont.

Margini ne-mplinite din afar dau n val , printre pliuri de neant, i cu înaint ri ramificate se apropie, în continu schimbare, cu imagini care ne con in, i ne coboar în ordine i armonie cu fix ri în echilibru instabil, ce ne împarte în tot i în nimic, cu depline rev rs ri în cercul gol i ne-mplinit. Atâtea euri se revars , câte cre teri sunt pe din untru, c nu ne ajunge spa iul, iar timpul se umple pân -n margini. Farmecul orbirii se destram , din adâncul nop ii izvor sc lumini, ca un vas golit, trupuri se revars în rân , semn ineluctabil c sufletul e-n libertate.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Ionel POPA

ION - purt[tor al Coroanei cu lauri Zi de s rb toare. Noiembrie 1920. În libr rie a ap rut romanul ION de Liviu Rebreanu.

Romanul a fost întâmpinat cu elogii: Mihail Dragomirescu: „cel mai frumos roman românesc i unul din cele mai tipice opere de acest fel, în literatura universal .”; Eugen Lovinescu: „Ion e cea mai puternic crea ie a literaturii române”; Al.Philippide: „Un subiect literar atât de fr mântat, atât de uzat i atât de stors cum p rea ranul, se înf a dintr-o dat ca un material uman nou i proasp t, l sând cititorului impresia c el nu putea fi decât a a cum era v zut i descris de Ion”; Lucian Raicu: „Înf ând cu incoruptibil adev r - f a o exalta i, în acela i timp, f a-i nega, ci dimpotriv , dimensiunea grandioas - via a ranului, Rebreanu realizeaz prin Ion o performan pe care nimeni, în literatua noastr , la drept vorbind, n-o mai a tepta; se considera c «tema», atât cât a rodit, este epuizat ”; N. Cre u: „Rebreanu e din spi a marilor reali ti care, ca Tolstoi, fac se aud , dincolo de limitele impuse de conven ia artistic lumii lor epice ( i mi rii ei), pulsa ia neistovit i ampl a timpului cosmic”.

Mircea Tomu : „o fil din cartea vie ii i mor ii care r mân nefâr ite, cu file nenumerotate...”

Ion e atât de complex, încât a permis interpretarea lui prin variate grile de lectur : de la cea estetic i tematic a criticii interbelice, la sociologia vulgar a prolecultismului i realismului socialist, de la naratologie, la psihanaliz ...

Materialul de arhiv din atelierul de crea ie al lui Liviu Rebreanu, scos la lumin de OPERE - edi ia critic realizat de Nicolae Gheran, ruia i se cuvine recuno tiin , arat c scriitorul era con tient c pentru realizarea unei opere e nevoie de munc i r bdare. Când târul aspirant la statutul de scriitor a desc lecat în ar (1909) l-a utat pe „badea George” pentru a i se spovedi. La desp ire, acesta

Liviu Rebreanu

i-a spus, m rturise te Rebreanu: „Munc , r bdare, încredere! F asta nimeni s nu încerce meseria scrisului. Talentul e un dar dumnezeiesc; neaparat, îns sigur, f munc , f mult trud , r mâne sterp. Un sfert de talent i trei sferturi de munc abia vor na te o oper de art . S fii onest cu tine însu i, s crezi în ceea ce scrii.”

Niciodat Rebreanu nu a uitat sfatul b trânului poet n udean.

Munca scrisului a fost pentru el „dureros de pl cut ”; bucuria scriitorului care a dat na tere Operei este similar „cu senza ia dureroas de bucurie a femeii care na te”, cu fericirea „femeii care tie c va d rui lumii un nou suflet, o nou fiin ”. Autorul lui Ion mereu a m rturisit: „profesiunea mea e de scriitor”.

Care e starea prozei române ti în momentul debutului scriitoricesc (1912) i a celui de romancier? S apel m la cele spuse de scriitor: „Când am venit eu [...] proza româneasc se reducea la un tip extrem de redus. Un fel de moral , sprijinit numai pe anecdot . [...] Eu voiam fac altceva decât anecdot i încercam s dau scrisului meu o motivare interioar , c deam cum nu se poate mai prost. Tiparele erau f cute, cli eele erau consolidate i oricine ar fi vrut s treac dincolo de ele risca s nu fie în eles. Am riscat i n-am pierdut, dar nici u or n-a fost.”

Prin Ion, Liviu Rebreanu produce schimbarea la fa a prozei române ti, a realismului ei cu o copil rie i adolescen cam lungi. El lovitura de gra ie realismului liric (Delavrancea, Vlahu , Br tescuVoine ti),realismului pedagogic i eticist (Slavici, Agârbiceanu), realismului ideologic (Duiliu Zamfirescu), realismului s torist etnoetic, realismului minor despre „locul unde nu se întâmpl nimic”. Pân la Rebreanu, în proza româneasc , cu rare, rare excep ii, esteticul, eticul i etnicul erau „o ap i un p mânt”. Autorul lui Ion desparte apele i mânturile i pune esteticul în drepturile lui legitime. De asemenea, el a scos proza de sub tirania povestirii (specie i act narativ). Rebreanu nu se mai mul ume te cu tradi ionalul a povesti, ci trece la a relata, folosindu-se de noi tehnici narative (una din marile nout i narative fiind tehnica cinematografic ); a orientat romanul spre natura lui specific : romanescul. Avea dreptate Lovinescu când, la apari ia romanului, afirma: „În epic trecutul nu ne ofer echivalentul lui Ion, pe altarul lui Rebreanu jertfim toat epica român de la Filimon la Sadoveanu”.

Tot Lovinescu îl consider pe autorul lui Ion întemeietorul romanului românesc modern. La rândul s u, Tudor Vianu sus ine c prin opera lui Rebreanu „realismul românesc intr într-o faz nou ”.

Saltul calitativ f cut de scriitor prin romanul s u a fost atât de mare, încât a umbrit complet realiz rile anterioare, ale lui Slavici (Moara cu noroc, P dureanca, Mara), Duiliu Zamfirescu (Ciclul Com tenilor) i Agârbiceanu (Arhanghelii) - marii pionieri ai romanului românesc. Contemporanii l-au perceput ca pe un fenomen care, ex nihil i ex abrupto, precum Demiurgul biblic. Imaginea laic a textului camufleaz gestul sacral al Demiurgului. În roman, pulsul i ritmul Vie ii sunt turnate într-o fic iune ce devine Realitate, Istorie. Rebreanu realizeaz în romanul s u ceea ce i-a propus: eternizarea vie ii în tipar de tragedie. De aici structura, deopotriv , realist i mi-tic a romanului, implicit a universului lui uman.

Rebreanu nu numai c a creat romanul românesc, dar l-a i lansat

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe orbita universalit ii. E imposibil de imaginat istoria romanului românesc f acest monument, care este Ion. Dup lectura romanului nu tii ce s apreciezi: densitatea i gravitatea de via pe care o con ine?, puterea de simbol arhetipal, mitic al protagonistului?, construc ia impecabil i arta narativ ? Având în vedere întreaga panoplie a poeticii romanului s u, putem sus ine Ion are prozodia lui propie. În primul roman identific m prin ce i cum Liviu Rebreanu înnoie te realismul tradi ional mo tenit i deschide romanului românesc drumul spre cel modern interbelic i îl pune pe macazul sincroniz rii cu cel european. Scriitorul îmbin observa ia socialului cu cea a mi rii psihice, într-un tot unitar încât romanul s u e simultan social i psihologic. Observa ia adânc i puternica intui ie, de mare romancier, i-au adus la vedere marile i eternele probleme ale existenei: mântul, Iubirea, Moartea, altfel spus zestrea i zvârcolirile din totdeauna ale vie ii. În Ion, într-un echilibru major, exist romanulcronic i romanul-dram .

Pe Rebreanu nu l-a preocupat în mod obstinant i comod mimesis-ul, adic , reproducerea amalgamului realului cu legile i ordinea sa, ci, dup cum m rturise te: „semnifica iile pe care s le ridic la treapta fic iunii literare”; s ridice particularul la semnifica ia universalului. În felul acesta „povestea” din Ion pierde pe aici în favoarea lui oriunde în care se consum drame existen iale de oricând i de oriunde. Logica realului (social, psihologic, moral) cu logica estetic .

Liviu Rebreanu este de o mare m iestrie constructiv i narativ .

De la primul s u roman, vasta materie epic e st pânit sever, dândui o form i un ritm specifice, iar textului în sine o coeren i coeziune des vât ite, încât putem afirma c romanul e deopotriv arhitectur i simfonie. Rebreanu e arhitectul, compozitorul i dirijorul; scenaristul, recizorul, scenograful i operatorul romanului s u.

Romanul are o complexitate interioar în care semnele, simbolurile, imaginile-metafor , detaliile exemplare; simetriile i contrastele, de toate felurile i gradele, paralelismele semantizeaz textul. Ion con ine dou metafore, glasul p mântului i glasul iubirii, care nu numai

9

Peder Mork Monsted - Plimbare prin p dure

circumscriu problematica de adâncime a romanului i al c ror polisemantism irig întreaga oper a scriitorului, dar sunt i dintre cele mai profunde i frumoase din toat literatura român .

O prim schimbare major prive te nara iunea. În romanul vechi al realismului tradi ional, nara iunea era tutelat scientist de rela ia cauz efect, care ignora logica interioar a operei. Autorul lui Ion se abate de la aceast „lege”, o înlocuie te cu logica estetic , care im-plic multiple efecte în planul structurii compozi ionale i implicit în cel al semnifica iilor. Textul romanului con ine o re ea de simetrii, contraste, paralelisme, repeti ii, de similitudini de evenimente, situa ii, personaje. Toate sunt periculoase prin complexitatea lor pentru un nontalent. Gama lor tipologic , caracterul lor puternic ori de nuan pune în lumin semnifica iile de adâncime ale romanului. Amintim, devenit celebr , simetria dintre „Începutul” i „Sfâr itul” romanului. Între cele dou secven e povestea devine drumul destinului tragic al eroului.

Toata gama de simetrii, contraste, paralelisme între capitole, secven e sunt vecine, apropiate sau la dep rtare, ori prezente în „biografia” aceluia i personaj. Ultima pozi ie o putem exemplifica cu cazul Anei.

Sunt trei secven e care au ca motiv literar moartea. În prima, Ana e martora mor ii (sinucidere) lui Avrum, în a doua, martor a mor ii naturale a lui Moac , în a treia, Ana î i pune cap t zilelor, act de acuzare a celor din preajm de la care a tepa în elegere i în acela i timp autoacuzare pentru autoam girile i autoiluzion rile în care a tr it - o vin pentru care trebuia s pl teasc ; via a i-a fost o povar prea grea pe care n-a putut s-o duc pân la cap t. Alt exemplu de simetrie-paralelism: nunta neasc (a lui Ion cu Ana)/nunta notabilit ilor satului (a Laurei, fiica înv torului, cu preotul Pintea) i hora satului/balul intelectualilor. Ele ilustreaz dou modele cul-turale (în dialog i complementaritate) în configurarea satului; asta pe de o parte, de cealal , ilustreaz p trunderea în satul tradi ional a elementelor de modernitate. Deosebit de interesante i importante sunt simetriile „defecte” (de exemplu, dintre odaia iubirii Anei cu Ion, în care exist un singur obiect: „cuptorul cu gura neagr ”, i aceea i odaie în care, dup m riti , Ana revine de câteva ori, acum este descris la lumina zilei, în detaliu, parc cu încetinitorul; odaia a devenit pentru Ana un memento al catului i al durerii. La fel de important e simetria realizat prin „conversie”: în primul capitol Ion se confrunt victorios cu George, ca în capitolul final, George îl ucide pe Ion. Rebreanu este con tient de rolul de „catalize” al detaliilor când afirm : „am nuntele sunt mai importante decât generalit ile”. Detaliile referitoare la forma, calitatea, pozi ia, la locul i momentul apari iei obiectului, dau textului o semnifica ie emblematic , relevant . Adev r ilustrat cu prisosin de primul s u roman.

Romanul se remarc printr-un spa iu literar populat cu semne, repere, obiecte cu poten e simbolice (drumul, troi a, hora, biserica, cârciuma, casa, odaia). Importante nu sunt doar topografia i toponimia spa iului, ci i momentul i locul introducerii acestor elemente cu poten e simbolice. În felul acesta spa iul prin toate componentele i caracteristicile sale devine purt tor de în elesuri.

Schimb ri majore aduce Rebreanu cu prima sa capodoper i în privin a descrierilor. Descrip ia realist a scriitorului nostru se deosebe te radical de cea practicat de realismul tradi ional prin renunarea la descrierile de mediu, la descrierea vestimenta iei, a exterioarelor sufocate (chiar i la Balzac) de aglomerarea am nuntelor, multe nesemnificative. Aceste descrieri, în mod v dit, pierd din rostul lor i au i efect negativ asupra ritmului nara iunii. Descriele din Ion sunt scurte i sobre. Ele nu au nimic din monumentalitatea i pitorescul romantic, de multe ori emfatice, nici coloristica i muzicalitatea impresionist , pentu ea îns i. i cu toate acestea, tablourile au capacitatea s eviden ieze c auzul i v zul, cu toat sfera lor semantic , nu mai exprim senza ii „goale”, ci ceva ce trece dincolo de materialitatea imaginii, trece spre tanscendent.

O alt mare schimbare, pe care scriitorul o aduce cu prima sa capodoper , prive te personajul. La vremea sa Rebreanu „a dispus de

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cea mai [adânc i] modern intui ie asupra omului din literatura noastr ”.

Liviu Rebreanu sparge caracterul monolitic i liniar, a caracterului previzibil al personajului realist tradi ional în segmente psihologice, afective, de gândire i ac iune, dimamice, imprevizibile, sinuoase; scriitorul nu se mai mul ume te cu personajul tipic, tezist, el se orienteaz spre personajul exponen ial. Tipicul înseamn o sum de anumite tr turi care fac personajul reprezentativ pentru o anumit categorie social , moral , ancorat într-un moment istoric bine determinat, deci, pus într-un cronotop u or de recunoscut de cititor.

Exponen ialul, care va domina romanul modern al secolului al XXlea, înseamn un vector spre pofunzimile fiin ei, spre ceea ce se ascunde dincolo de tipicitate i de aparen e. Prin protagonistul romanului s u, scriitorul creeaz personajul-destin. Rebreanu nu mai reprezint personajul, ca în romanul realismului canonic, spunând «iat , el este a a i a a», ci îl prezint : «acesta este...»; personajul u este acolo, nici bun, nici r u, ci a a cum este. În termenii filosofiei heideggeriene, personajul rebrenian este Dassin. În construc ia personajului, Rebreanu nu e desctriptiv-pictural, precum Rafael, ci sculptural, ca Michelangelo. Romancierul ciople te blocul de marmor , înndep rteaz ce este de prisos i elibereaz statuia: „nimic în minus, nimic în plus”. Referindu-se la actul creator, Rebreanu zice brâncu ian: „În literatur nu exist lege mai aspr decât aceea care te oblig s tii ce s nu scrii sau, cu alte cuvinte, s tii ce s tai, dac ai avut ghinionul s scrii ceea ce nu trebuia.”

Personajul rebrenian e monumental prin energia vital i voin a cu care este înzestrat, prin intensitatea cu care tr ie te via a i î i înfrunt destinul, ie ind în fa a lui provocându-l.

Noutatea absolut adus în ce prive te personajul nu se rezum la portretizare. Romancierul î i construie te personajul punându-l într-o re ea complex de rela ii. Iat cum se prezint complexa rela ie a lui Ion cu celelalte personaje principale din roman. Între Ana i Florica exist o rela ie de multiplu contrast; între Ion i Ana exist o rela ie unilateral , opozitiv : fa de Ana, Ion are o atitudine de respingere camuflat de o iubire mincinoas i de o c torie negociat ; Ana are pentu Ion o iubire adev rat , dar care r mâne neînplinit , destinul ei sfâr ind cu sinuciderea; o puternic rela ie de opozi ie (social , erotic i de statut în ceata de feciori) exist între Ion i George; între Ion („fleandura”, „s ntocul”) i Vasile Baciu (tat l Anei i st pânul mânturilor) rela ia, dincolo de opozi ia social , este i una de ordin psihanalic; triunghiul Ana-IonFlorica e construit pe rivalitate erotic ; în triunghiurile Ion-AnaGeorge i Ion-Florica-George rivalitatea erotic se împlete te cu cea social . Toat aceast re ea de rela ii pune în lumin , pe de o parte, modul de raportare a fiec rui personaj fa de „glasul p mântului” i „glasul iubirii”, iar pe de alt parte, func ionalitatea fiec rui personaj în scenariul epic. Cele dou aspecte sânt inseparabile. Cu înv torul Herdelea, preotul Beciug i cu satul, Ion se afl alternativ într-o rela ie de acceptare i de respingere.To i care intr în rela ie cu Ion nu scap nev ma i. La un moment dat, Zaharia Herdelea sune: „Ion este fatalitatea noastr ”.

Ion confirm dou adev ruri pe care le-am spus de câte ori am avut ocazia: Liviu Rebreanu s-a n scut , nu s-a f cut romancier; Ion statueaz matricea stilistic a romanului rebrenian.

Ion inaugureaz seria romanelor prin care Liviu Rebreanu a f cut pentru literatura noastr ceea ce a f cut Balzac pentu literatura francez i Tolstoi pentru cea rus .

Respectând specificul, originalitatea i valoarea fiec rei capodopere a romanului universal, spunem cu t rie c Ion este unul din marile romane ale secolului XX. Proza româneasc din ultima sut de ani mai are câ va (nu mul i!) r o m a n c i e r i, dar, pentru noi, Liviu Rebreanu r mâne arhetipul romancierului.

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Nicolae MARE}

Maxime ]i Aforisme * Neînnoit , arta e deja îmb trânit . * Prin frumuse i înrobe ti. * Economia care nu produce venit, e de nimic. * Mai mult cunoscând, devenit-am i mai nesigur. * La senectute, din b trâne e s i faci semn de noble e. * Limba lung mai u or v /se spurc . * Frica de moarte, pe om îl gârbove te, nu-l întinere te. * Cine-n Dumnezeu crede nimic nu pierde. * Tot mai des întâlnim politicieni cu minte scurt , i nu cu mult . * S ne batem ca deîndat , s nu ne mai petreac niciodat . * Din/de/prea mult cugetare, nu se moare... * Cine de lumin fuge, departe n-ajunge! * Uneori e mai bine c nu realiz m tot ceea ce vis m. * Nu doar în bezn , ci i-n lumin , misterul tot mister r mâne. * Pentru rile mici: diploma ia global - adev rat p leal . * Se vorbe te de prostia de calitate! - Vai, cât stupiditate! * Nu uita. Tr ind în Univers, dobânde ti din el numai atât cât îndr zne ti. * Când Justi ia orbec ie te, dreptatea loc nu- i mai g se te. * Fetelor! Nu to i cei r zgândi i sunt ramoli i. * R ul, care în timp se dospe te, sigur te nimice te. * S faci mai bine i mai mult decât s-ar putea aceasta-i eficien a. * Ce se trage din la itate în p cat cade. * S rman ar ! Cu voturi m sluite, contraf cute, furate sau falsificate, sigur n-ajunge departe. * Dac pere ii f microfoane ar asculta multe institu ii s-ar reprofila. * La noi masa critic a prostiei se vede mai abitir la vârf, în parlament în mod deosebit. Vina o poart aleg torii, care i-au trimis ale i necop i în ”Casa Poporului” i în Palatul Victoriei. * Chiar i în ceea ce-i bine, unii v d o nenorocire. * Magnetismul vie ii: Fericirea atrage Iubirea, iar Iubirea Fericirea! * Adev rul vede-n minciun o crim . * Când piedica i-a pus-o un pitic, în elegi cât e ti de mic. Mai ales dac de jos greu te ridici. * Pentru cel r cit, ie irea din labirint - salvare înseamn . * Prostul de prim categorie: nu tie c nu tie. * Prostul din a doua categorie: nu tie c tie. * Greu îl vei g si pe cel care: tie c nu tie. *F nici o excep ie, to i cei care au trecut Dincolo, nu s-au mai întors; dorit-au s r mân Acolo. * Când moartea bate la u , clipa-i tot mai scump . Atunci ai vrea s mai tr ie ti fie i-o clip . * Orice ai face în via , via a viu nu te las . * Nimic nu tii dac nu te implici! * Schimbând întrebarea nu po i schimba i calea. * De când cu televiziunea, ignoran a a cucerit lumea. * B rbatul iret mai greu îl legi. * Prefer un tip ocult decât un incult. * Greu vei cuceri muritorul de rând doar c-un singur cuvânt. * Singur , doar prin ea, situa ia grea nu- i g se te salvarea. * Neschimbare egal stagnare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

11

Constantin MIU

Spovedanie ]i acatist @n Luceaf[rul Spovedania este una dintre principalele Taine ale Bisericii Ortodoxe, fiind inerent Mântuirii. Ea se mai nume te Taina m rturisirii sau al doilea Botez. „Dac Botezul spal p catul originar i toate catele f cute pân în clipa s vâr irii lui, Spovedania dezleag , adic iart , cu puterea Duhului Sfânt (...) toate p catele f cute dup Botez...” (Arhimandrit Ciprian Zaharia, Taina Sf. Spovedanii, în revista Credin a Neamului - editat de Sf. M stire Bistri a¸nr. 129, p. 2).

Spovedania presupune existen a unui emi tor al m rturisirii (codificatorul mesajului) i un receptor al acesteia (decodorul mesajului). Dac cel care se spovede te trebuie s fie sincer, deschizândui sufletul în fa a duhovnicului i m rturisindu-i tot ce-i înnoureaz cugetul i-i apas sufletul, un duhovnic spune arhim. Ciprian Zaharia se cuvine „s aib darul cuvântului”, c ci dup ce va fi ascultat m rturisirea enoria ului, e nevoie ca cel ce a gre it s fie îndreptat prin arta cuvântului i a pov uirii. În poemul Luceaf rul, în timpul dialogului cu Demiurgul rintele s u duhovnocesc -, Hyperion î i m rturise te p catul, f a-l con teientiza: „De dragul negrei vecinicii,/ P rinte m dezleag / i l udat pe veci s fii/ Pe-a lumii scar -ntreag ;// O, cere-mi, Doamne, orice pre ,/ Dar d -mi o alt soarte,/ C ci tu izvor e ti de vie i/ i d tor de moarte;/ Reia-mi al nemuririi nimb/ i focul din privire,/ i pentru toate d -mi în schimb/ O or de iubire...” (s.n.). S observ m mai întâi, din versurile citate, c rturisirea ia forma actatistului. În prima strof reprodus , cuvintele subliniate fac referire la Sf. Spovedanie. Celelalte dou strofe citate amintesc, sub aspectul formei, de acatist. Acesta este un „imn de mul umire”, prezentat în termeni laudativi (cf. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dic ionar de teologie ortodox , edi ia a II-a, Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, Bucure ti, 1994, p. 7). Din aceste considerente, ultimele dou versuri ale strofei a doua (citate de noi) sunt imnografice, dup care urmeaz cererea celui care solicit dezlegarea de nemurire. În privin a aspectului imnic al ultimelor dou versuri ale strofei a doua (de care am amintit), sesiz m o

P. M. Monsted -

durea Charlottendun

ampl descriere, sub forma grupului nominal: „ izvor e ti de vie i/ i tor de moarte” (s.n.). Apoi, cererea este formulat sincer i direct, cel care se confeseaz / (se) m rturise te fiind gata s accepte „orice pre ”, în schimbul îndeplinirii rug min ii sale, chiar dac el renun la principalul s u atribut - nemurirea -, i aceasta numai pentru „o or de iubire”, aceasta fiind componenta caracteristic timpului profan. spunsul Demiurgului eviden iaz cu pregnan rolul P rintelui duhovnicesc, darul discern mântului: „Dintre toate darurile pe care trebuie s le c ut m i s le apreciem la p rintele duhovnicesc, cel mai de pre este dreapta socoteal sau discern mântul duhovnicesc.” (s.n. cf. Pr. Ioan C. Te u, Teologia necazurilor, Asocia ia cre tin Christiana, Buc., 1998, p.109). Ca un adev rat P rinte duhovnicesc, Demiurgul î i ceart fiul, nu dojenindu-l pentru îndr zneala de a vrea i schimbe legea (care ar fi însemnat revolta Fiului împotriva Legii instituite de autoritatea Tat lui), ci afi ând o ironie în eleg toare atât fa de Hyperion, cât i fa de lumea în care acesta dorea s intre: „Tu vrei un om s te soco i,/ Cu ei s te asemeni?/ Dar piar oamenii cu to i,/ S-ar na te iar i oameni.// Ei numai doar dureaz -n vânt/ De erte idealuri - /(...) Ei doar au stele cu noroc/ i prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp nici loc,/ i nu cunoa tem moarte.// (...) Iar tu, Hyperion r mâi/ Oriunde ai apune.../ Cere-mi cuvântul meu de-ntâi - / S i dau în elepciune?” Din versurile citate, putem decela scopul atitudinii P rintelui spiritual: paza min ii Fiului, pentru ca acesta s nu fie robit de patim , la c derea în p cat.

Un profan ar putea considera sfaturile Demiurgului ca fiind o simpl cic leal . În realitate îns , El urm re te s i fereasc Fiul de a c dea într-un p cat i mai mare. P rintele duhovnicesc nu urm re te altceva decât preg tirea mântuirii Fiului. C ci se spune în Proverbe, 11:14 - „mântuirea este sf tuire mult ”. Cu alte cuvinte, Tat l Ceresc, în elegând atitudinea lui Hyperion, accept ispitirea de care acesta a avut parte, pentru c tie c numai a a Fiul se va smeri: acesta nu poate ajunge la epectaz decât dup ce va fi c zut în ispit . Acesta este scopul teologiei necazurilor.

Din perspectiv profan , versurile din finalul Luceaf rului iau forma unei impreca ii venite din partea celui dezam git în iubirea conceput la modul absolut: „- Ce- i pas ie, chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?// Tr ind în cercul vostru strâmt/ Norocul v petrece,/ Ci eu în lumea mea m simt/ Nemuritor i rece.” Din perspectiv teologic , aceste versuri îmbrac haina poc in ei ca smerit cugetare.

Con tientizând abia acum c derea sa în p cat (dup ce va fi v zut idila C linei cu pajul C lin i dup ce va fi în eles c între lumea profan i cea sacr exist o distan uria în planul aspira iilor), Hyperion se poc ie te, preg tindu- i astfel via a autentic , duhovniceasc . Aceast con tientizare a poc in ei, ca izvor al c in ei, este o dovad de autocunoa tere: „Pe o treapt superioar , aceast cunoa tere obiectiv (de sine - n.n.) dobânde te un sens moral mai accentuat, constând în dorin a de a ne elibera de patimi i de a dobândi virtu ile, pentru a ajunge la adev rata cunoa tere i tr ire” în Dumnezeu. (Pr. Ioan C. Te u, Teologia necazurilor, Asocia ia cre tin Christiana, Bucure ti, 1998, p. 114).

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Scriitorul Nicolae M[tca] la 80 de ani scut la 27 aprilie 1940, comuna Crihana Veche, jude ul Cahul, Basarabia, Nicolae M tca (doctor în tiin e filologice, profesor universitar, doctor Honoris Causa, savant, scriitor - poet, publicist, eseist; Ministru al Înv mântului i tiin ei din Republica Moldova în anii 1990-1994, politician) este un mare lupt tor pentru ideea de unitate na ional româneasc , pentru verticalitatea valorilor na ionale române ti, respectivele întruchipând în sine tot ceea ce militeaz pentru reunirea neamului românesc, pentru limb i cultur , identitate i tradi ii române. Cu un intelect i o cultur spiritual aparte, Nicolae tca este acea personalitate distinct care în primii ani de independen a reu it s readuc în via a basarabenilor unitatea de contiin na ional , veridicitatea despre istorie i valorile na ionale ale neamului românesc - procese care au fost mutilate de-a lungul istoriei de pân la 1990. Fiind Ministru al Înv mântului i tiin ei în perioada anilor 1990-1994, Domnia Sa a produs modific ri radicale în procesul de înv mânt na ional, astfel contribuind enorm la punerea în practic de studiere obligatorie în limba român în toate institu iile de stat - de la cel pre colar pân la cel universitar, cu revenire la alfabetul latin; a introdus în coli obiectul de studiu de limba i literatura român , istoria românilor, cu utilizarea manualelor române ti; în con-

cordan cu oficializarea limbii de stat, aceasta fiind „Limba român ”, a pus în aplicare etnonimul de „limba român ” i „popor român” în întreg sistemul de înv mânt na ional; a introdus sistemul de 10 puncte de evaluare a cuno tin elor elevilor i, respectiv, de integrare în înv mântul românesc i cel european; a realizat înfiin area ciclului de înv mânt liceal, cât i studierea aprofundat a limbilor str ine în coli, mai ales a limbii engleze, unde elevii români din Basarabia nu aveau dreptul s o înve e în perioada sovietic ; a creat modalitatea de trimitere la studii în România a elevilor i studen ilor, contribuind la punerea în aplicare a unor acorduri interstatale, în rezultat statul român asumându- i toate cheltuielile pentru studii, cazare i trai ale studen ilor basarabeni; cât i multe alte realiz ri frumoase ob inute în folosul poporului român din Basarabia.

Nicolae M tca a luptat mereu pentru a crea condi ii cât mai bune întru consolidarea tuturor proceselor democratice din sistemul de înv mânt na ional, cât i din întreaga ar de dup anii 1990, cât i pân la aceast perioad . Prin capacitatea sa de a fi un Om integru al intelectualit ii, al culturii, dar i un mare patriot al poporului român din Basarabia, Domnia Sa a pledat numai pentru echitate istoric i eliberare na ional a românilor basarabeni (anii 1980-1989), pentru oficializarea limbii române i con inutul valoric al acesteia în cadrul rii, pentru soliditatea i stabilitatea proceselor de unitate na ional româneasc în primii ani de independen . Pentru a încuraja cât mai mult poporul român din Basarabia în înv area grafiei latine i a limbii române, Nicolae M tca , cu începere din octombrie 1989 i pân la sfâr itul anului 1990, a realizat zilnic la televiziunea moldoveneasc , în colaborare cu Ion Dumeniuk (Directorul Departamentului pentru func ionarea limbilor din Moldova, doctor în tiin e filologice, profesor universitar, savant etc.), o emisiune cu titlul „Înm a citi i a scrie cu caractere latine”, iar în 1990 a pus în lumin un ir de lucr ri lingvistice cu privire la regulile i normele scrierii în grafie latin precum: „Norme ortografice, ortoepice i de punctua ie ale limbii române”; „Îndreptar de ortografie”; „Elemente de ortografie i ortoepie a limbii române”; „Ortografia i ortoepia limbii române în tabele i blocuri schematice” etc. E de men ionat c domnul Nicolae M tca , pe lâng activitatea politic i administrativ în organele publice de stat, a activat de-a lungul vie ii i în calitate de profesor universitar în cadrul Universit ii de Stat din Moldova i a Universit ii Pedagogice „Ion Creang ” mai mult de peste 30 de ani. A a fiind, Domnia sa a fost un profesor universitar cu o preg tire excelent în domeniul filologic, l sând ca mo tenire patrimoniului tiin ific i cultural na ional o întreag colec ie de lucr ri tiin ifice i metodice de o valoare aparte.

Nicolae M tca este autorul i coautorul zecilor de monografii destinate înv mântului preuniversitar i universitar (acestea fiind: „Limba român : manual pentru clasa a 7-a”, 1990; „Elemente de morfologie în clasa a VI-a”, 1983; „Introducere în lingvistic ”, edi ia

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

una despre calvarul limbii române din Basarabia; este una despre un trecut i un prezent destul de trist; este una ce se refer la unitatea I, 1980, i edi ia II, 1987; „Lingvistic general ”, 1985, „Limba român literar contemporan . Sintaxa”, 1987; „Fonetic i fonologie. Triplul na iunii române i, nu în ultimul timp, a dorului i a dragostei fa de aspect al sunetelor vorbirii”, 1976; „Probleme dificile de analiz gra- glia str mo easc , de propria ar , de limb , de neam, de sentimente i st ri suflete ti pentru întreg inutul românesc. matical : Controverse i reconsider ri”, 1978; „ coal a gândului.

Nicolae M tca , de-a lungul timpului, a creat opere literare i Teoreme lingvistice”, 1982; „Dic ionar explicativ al limbii moldotiin ifice de mare valoare, acest lucru fiind men ionat de numero i vene ti”, vol. II, redactor i coautor, 1985; „De la grotesc la sublim.

Note de cultivarea limbii”, 1993; „Româna corect . Îndreptar de cul- oameni de tiin i de cultur , unul dintre ei fiind doctorul în tiin e tivarea limbii” (în colaborare cu Elizabeta a i coordonator Flora filologice Elena Ungureanu, care men ioneaz : „Opera poetic a lui Nicolae M tca valorific din plin motivul uteu, Bucure ti, 2000; „Calvarul limbii române din Basarabia: Studii.

Articole. Comunic ri”, Chi in u, „Limba Român ”, 2011; etc.); este crea iei, unde se face uz de o bog ie de procedee stilistice i figuri unul dintre membrii coordonatori al volumului „Limba român este retorice, lexic captat din toate straturile, registrele i stilurile funionale ale limbii române (neologisme, arhaisme, regionalisme, patria mea: Studii. Comunic ri. Documente”: antologie de texte publicate în revista „Limba Român ”, 1991-1996, Chi in u, Editura Revistei cuvinte inventate etc.) precum i elemente de sintax poetic demne „Limba Român ”, Funda ia Cultural „Grai i Suflet”, 1996; a publicat de analiz ...”.

Personalitatea Nicolae M tca este prezent în enciclopediile i mai mult de 250 de studii tiin ifice i metodice, articole de cercetare calendarele na ionale din Basarabia i România. Domnia sa este tiin ific .

Dup o asemenea carier profesional ( tiin ific , educa ional- membru al Uniunii Jurnali tilor din Republica Moldova, Uniunea instructiv , politic , administrativ ) i dup asemenea realiz ri nespus Scriitorilor din România i din R. Moldova, Societatea de tiin e de frumoase i utile în folosul poporului român din Basarabia i nu Filologice din România, membru al Colegiului de redac ie al revistei numai, Nicolae M tca , în anul 1994, este demis din func ia de Mi- „Limba i literatura român ” din Bucure ti i al Colegiului de redac ie nistru al Educa iei i tiin ei, odat cu venirea la putere a unui partid al revistei „Limba român ” din Chi in u etc.

Nicolae M tca este de in torul numeroaselor premii i distinc ii de o alt orientare politic , învinuirile fiind de românizarea sistemului de înv mânt na ional. În cele din urm , domnul M tca este nevoit de stat: Ordinul Republicii (2010) i Gloria Muncii (1996), Chi in u; titlul onorific de doctor Honoris Causa al Universit ii din Bucure ti emigreze în România unde, pân la vârsta de pensionare, activeaz în calitate de expert în Direc ia Rela ii Interna ionale din cadrul Mi- (1994) i al Universit ii „Al. Ioan Cuza” din Ia i (1993); titlul onorific de „Eminent al înv mântului public din RSSM” (1969) i „Eminent nisterului Educa iei, Tineretului i Cercet rii din Bucure ti.

Pe lâng activitatea fructuoas în domeniul tiin ific, pedagogic, al înv mântului superior din URSS” (1980); cât i alte premii i politic i administrativ, Nicolae M tca î i valorific intelectul cu diplome de onoare.

Despre valoarea crea iei literare i tiin ifice a distinsului domn mult succes i în calitate de scriitor, realizând crea ii literare în domeniul poeziei, eseisticii, publicisticii. De-a lungul timpului a publicat Nicolae M tca i, respectiv, despre importan a acesteia în cultura volumele: „Surâsul Giocondei”, Ed. Didactic i Pedagogic , Buc., român i-au expus opinia: Tudor Opri , Aurel Sasu, Mihai Cimpoi, 1997; „Trenul cu un singur pasager”, Ed. Didactic i Pedagogic , Anatol Ciocanu, Ana Banto , Theodor R pan, Florin Grigoriu, Elena Buc., 1998; „Azur”, Ed. Augusta, Timi oara, 2002; „Câte-s visele, Ungureanu, Gheorghe Vod , Mihai Dolgan, Veronica Bâtc , Ionel multele... ”, Ed. Pro Transilvania, Buc., 2003; „Coloana infinitului”, Marin, Maria Diana Popescu, Iurie Cujb , Ioan Mazilu-Crânga u, Ed. „Pro Transilvania”, Buc., 2003; „De-a alba-neagra”, Ed. Muzeul precum i multi al i critici literari de o mare pondere în cultura i Literaturii Române, Buc., 2006; „Roat de olar”, Editura Pro Transil- literatura român . adar, cu tot respectul, La Mul i Ani, stimate i distins domn vania”, Buc., 2008; „Vernale ploi”, Ed. Pro Transilvania, Buc., 2008; „Un câmp minat, urcu ul”, Ed. Pro Transilvania, 2010; „101 poeme”, Nicolae M tca - renumit savant, profesor i scriitor, om al verticalit ii i al demnit ii umane, om al credin ei în lupta pentru unificarea Ed. Biodova, Buc., 2011; „Sonete”, Ed. Biodova; „Altarul arderii de sine”, 2012; „Ca un Ocnus, damnat”, 2013; „Socluri statuare”, na iunii române!

2013; „Orfan de chipul meu”, 2014; „Frunz prins -n gren”, 2014; „Bolnav de ar ”, Ed. TipoMoldova, Ia i, 2016; „Iar când cu miei va ninge prin ponoare...”, Ed. TipoMoldova”, Ia i, 2016; iar versurile ilustrului poet Nicolae M tca sunt publicate în antologiile „Eterna iubire”, „Iubirea de metafor ”, „Sonetul românesc”, „Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni (în propria lor viziune)”, cât i în multe altele.

Lucr rile literare (poeme, eseuri, articole de analiz , publicistic ) ale Domniei sale sunt prezente în numeroase i prestigioase reviste de cultur din România, Moldova, SUA, Canada, Ucraina; acestea reprezentând valoare i tot ceea ce include în sine aspectul de calitate i de frumos.

Crea ia literar a domnului Nicolae tca este una despre istoria, via a i Nicolae M tca - distins cu Ordinul Republicii Moldova suferin a românilor din Basarabia; este

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Al. Florin |ENE

Problemele fundamentale ale poeziei ]i prozei Inten ia mea este de a opune poeziei proza pentru explicarea crea iei literare. Inclusiv de a descifra multiplicitatea de sensuri a noiunii de crea ie literar .

Crea ia literar , în istoria literaturii române, dar i în alte culturi, are ca sens „scrisul” i ca semnifica ie secundar „a imagina”. Îns , o specializare în sensul unei arte a versului nu se g se te nici în primul caz, i nici în cel de-al doilea. S rind peste veacurile de formare a istoriilor literare europene, i nu numai, crea ia literar , în secolul XXI, devine o expresie cu o valoare mai înalt , în sensul de „s mân ” creatoare a unei literaturi, în timp ce literatura ca atare este depreciat ca fiind de-a dreptul necreatoare. A adar, crea ia literar a devenit antiteza literaturii, dar în sensul: crea ia literar cuprinde i existen a de fapt a prozei literare. Dar, deoarece crea ia literar i literatura se refereau la întregul unei orient ri, a devenit inevitabil apropierea celor dou no iuni. Astfel, istoria crea iei literare i istoria literaturii au devenit sinonime. Josef Nadlar era de p rere c trebuie s se supun acestei uzan e de limbaj: „Noi nu putem recunoa te necesitatea de a face o deosebire între istoria crea iei literare i istoria literaturii, în pofida a tot ceea ce s-a spus în favoarea ideii respective. În primul rând, deoarece o astfel de diferen iere este sortit e ecului din cauza imposibilit ii unei delimit ri obiective, i în al doilea rând, deoarece o restrângere arbitrar a obiectului provoac grave scrupule din considerente de teorie a cunoa terii”. În determinarea raportului dintre poezie i proz , facem încercarea de a porni de la epoca noastr , chiar dac ea ascunde sau r stoarn rela iile ini iale dintre poezie i proz . În secolul XXI exist ideea curent c poezia i proza formeaz o disjunc ie. În felul acesta, în momentul când se termin poezia, începe proza, i invers, sfâr itul prozei autorizeaz începutul poeziei.

Dac ar exista forme intermediare între poezie i proz (astfel de forme exist ), s-ar pune cumva în discu ie antinomia net dintre cele dou modalit i? Într-adev r, ea este extrem de îndoielnic . Se afirm în continuare c poezia se define te ca o vorbire într-o form supus unor legi, iar proza ca o vorbire într-o form liber , astfel c proza este caracterizat numai sub form de nega ie, ca o non-poezie. În prezentul secolului nostru, proza este o form de vorbire natural , în eleas de toat lumea, iar poezia este o form de vorbire artificial , accesibil doar unei minorit i de interesa i.

Proza este literatur numai în m sura în care poezia particip la ea. Proza literar urmeaz s fie definit pornind de la dou elemente ritmice, cum ar fi Numerus i Cursus. Proza este articulat prin a anumitul Numerus, caracterizat prin pauzele existente dintre diferitele i ale frazei, pauze care nu coincid în mod obligatoriu cu semnele de punctua ie. Poezia se define te ca o vorbire într-o form supus unor legi, iar proza ca o vorbire într-o form liber , astfel c proza este caracterizat numai sub forma de nega ie, ca o non-poezie. Proza este o form de vorbire natural , iar poezia este o form de vorbire artificial . Dac se ine seama de natura ritmic a prozei, literatura ne apare p truns de elemente poetice în toate domeniile ei.

În raporturile dintre poezie i proz , abia în vremurile mai noi a fost înfrânt întâietatea poeziei. Nu poate exista nici o îndoial cu privire la uria ul avans al poeziei. Acest fapt este indicat de mitul elen, dup care poezia era un dar al lui Apollo sau Pan oferit p storilor. Herder credea c în vremurile ancestrale popoarele erau cârmuite de regi poe i.

Dup Buchner, originile poeziei se afl în cântecele de munc primitiv .

Pentru teoreticienii de ast zi se vehiculeaz afirma ia c originea magic a poeziei provine din neolitic. Mai târziu preo ii exercitau privilegiul crea iei poetice. Prin formulele lor magice i prin oracolele lor, prin binecuvât ri i rug ciuni, aceast form ini ial a devenit un fel de „poezie sacr de mase”, cum spunea Hauser. Îns , este evident c originea prozei este legat de istoriografie. Drept elemente ini iale poate fi considerate inscrip iile administra iilor egiptene i din Asia de sud-vest, prin care ele inten ionau s i eternizeze activitatea.

Pân în secolul 15, proza apropae c nici nu poate fi g sit în literatura german i în cea francez . În limba francez veche precum i în cea din evul mediu, nu exist proz decât în operele istorice ale lui Villehardouin, Froissart i Joinville. Mai târziu, la începutul secolului 18, noile cerin e ale prozei au fost revendicate cu perseveren în cercurile lui Fontenelle i La Motte. Acesta din urm cerea folosirea prozei pentru toate genurile poetice, înainte de toate pentru tragedii.

Astfel poezia era silit s se resemneze la situa ia de a exprima doar un formalism naiv. Asimilarea cu proza o revendica i d`Alembert atunci când declara: „Aceasta este legea aspr dar dreapt pe care secolul nostru o dicteaz poe ilor; versul nu poate fi apreciat în mod pozitiv decât atunci când prezint ceea ce ar fi admirabil dac ar fi fost exprimat în proz ”. În anii aceia, cauza poeziei p rea pierdut pentru totdeauna. În Germania i în unele ri nordice, soarta poeziei a fost pecetluit pentru moment prin realism, naturalism i impresionism. O nou delimitare a poeziei fa de proz dezbin geniul literar al lui Heinrich Heine. Este delimitarea dintre romantism i tinere ea romantic . Ca romantic, Heine credea c este obligat s constate c numai mae trii versului sunt i mae trii ai prozei. În ultima vreme, antinomia proz - vers am tratat-o într-un eseu despre roman i poezie. Specificând c i romanul prezint o latur poetic , a a cum se poate g si în romanele mele „Geam nul din oglind ” i „Un ocean de de ert”, fiindc , în roman, poezia este acel element prin mijlocirea c ruia realitatea poate s ajung con tient de sine îns i în toate corela iile ei, c se critic pe sine i s se transforme. Dar cu toate acestea r mâne în continuare un moment de separare ireductibil . În timp ce inspira ia crea iei poetice pure prezint un caracter extralumesc, romancierul î i g se te inspira ia în lumea îns i, în lumea ce se afl în continu transformare. În secolul XXI, poezia ocup o pozi ie pe care nu o mai poate pierde, mai ales acea poezie care provine din curentul globmodern; acum ea refuz s mai concureze cu proza, deoarece a cucerit prin sine îns i for a suprem în vederea f uririi din nou a lumii i a lucrurilor. i poezia i proza, prin interferen a dintre ele, str bat secolul nostru ca o necesitate a sufletului omenesc.

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - Galileo Galilei (XIII) „Când toate sim urile ne tr deaz , ra iunea trebuie i fac sim it prezen a” - Galileo Galilei Galileo Galileia fost unul dintre cei mai importan i oameni de tiin ai lumii, fizician, matematician, astronom i filozof italian, care a jucat un rol important în Revolu ia tiin ific i care, prin descoperirile sale cu privire la spa iul cosmic, a schimbat percep ia despre locul planetei P mânt în univers. A fost un ve nic mi tor, în dorin a dobândirii de cuno tin e noi, pe care s împ rt easc lumii, în spiritul drept ii i al binelui.

Pân în secolul al XVI-lea percep ia universal era c P mântul este în centrul universului i c soarele se rote te în jurul s u, la fel ca i celelalte planete descoperite pân atunci. Aceast concep ie cea parte din doctrina oficial a Bisericii Catolice. Galileo Galilei a privit îns , cu al i ochi cerul. De fapt a fost nevoie de câ iva oameni de tiin care i-au riscat libertatea i via a pentru a demonstra c mântul nu este altceva decât una dintre planetele care se rote te în jurul soarelui.

Cu ajutorul lunetei construite de el, Galilei a g sit dovezi care contraziceau înv turile tiin ifice larg r spândite la acea vreme. De

Galileo Galilei

exemplu, când a observat ni te pete ce p reau s se mi te pe suprafa a Soarelui, el a în eles c Soarele se rote te în jurul unei axe.

Acum, cercet torii NASA sus in c Soarele este o minge de gaz/ plasm , c el nu se rote te în mod rigid, cum se întâmpl în cazul planetelor i sateli ilor. Soarele este împ it în mai multe zone i straturi, fiecare dintre regiuni deplasându-se cu viteze diferite. În medie, astrul solar se rote te în jurul propriei axe o dat la fiecare 27 de zile. Cu toate acestea, zona corespunz toare Ecuatorului se învârte cel mai rapid: durata complet de rota ie este de aproximativ 24 de zile. Pe de alt parte, durata de rota ie a polilor poate dep i 30 de zile. Straturile interioare ale Soarelui se învârt mai repede decât cele exterioare, mai spun astronomii americani.

Astronomul polonez Nicolaus Copernic elaborase o teorie potrivit reia P mântul se învârtea în jurul Soarelui. Galilei a studiat lucr rile lui Copernic privind mi rile corpurilor cere ti i a strâns dovezi ce veneau în sprijinul acestei teorii. La început, Galilei a ezitat s i fac publice unele observa ii, de teama de a nu fi ridiculizat i dispre uit.

Nereu ind totu i s i st pâneasc entuziasmul pentru descoperirile cute cu ajutorul lunetei, în cele din urm le-a f cut publice. De i aceste observa ii au contribuit mult la îmbog irea cuno tin elor despre Univers, pe Galilei l-au adus în conflict direct cu Biserica Catolic , iar unii oameni de tiin au considerat argumentele sale ofensatoare.

GalileoGalilei (1564 1642) s-a n scut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Floren ei), din actuala Italie, fiind primul dintre cei ase copii ai luiVincenzo Galilei, celebru cânt re din l ut i muzician teoretician, i ai so iei sale, Giulia Ammannati. La 8 ani, familia s-a mutat la Floren a, iar el a mai r mas doi ani la Pisa. Apoi, educa ia sa a continuat la o M stire situat la 35 km de Floren a. De i a luat în serios posibilitatea de a deveni preot, la vârsta de 17 ani s-a înscris la Universitatea din Pisa pentru a studia medicina, la îndemnurile tat lui s u. Nu-i place anatomia i p se te medicina. Devine pasionat de matematic , de experien ele din domeniul fizicii. Din anul 1589 a devenit profesor la Floren a, apoi, în 1592, la Padova unde a predat geometrie, mecanic i astronomie pân în 1610. Îl preocup inven iile.În aceast perioad , Galileo a f cut descoperiri semnificative atât în domeniile tiin ei pure (astronomie, cinematica mi rii) cât i în cele ale tiin ei aplicate (rezisten a materialelor, îmbun iri aduse telescopului). Printre interesele sale multiple s-au num rat studiul astrologei, care, în practica disciplinar pre-modern era v -

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zut ca fiind corelat cu matematica i astronomia.

Galileo a avut trei copii nelegitimi, dou fiice i un fiu. Din cauza na terii nelegitime, tat l lor a considerat c cele dou fete nu pot fi ritate, singura lor alternativ demn fiind via a religioas . Ambele au fost trimise la m stire, unde i-au petrecut toat via a. Fiul a fost recunoscut ca legitim i s-a însurat.

Prin cercet rile sale, Galileo a devenit primul om de tiin modern. Cât despre inven iile sale, lâng locuin a din Padova avea un spa iu, pe care l-a dotat singur cu instrumente tiin ifice: rigla de calcul, compasul geometric sau celebra sa lunet (de fapt, un telescop primitiv).

Deci, marele fizician i astronom italian din epoca Rena terii este unul dintre întemeietorii mecanicii ca tiin . El a descoperit „legea iner iei”, „legea c derii corpurilor”, „legea compunerii mi rii”. Ca astronom a descoperit, cu ajutorul lunetei sale, mun ii de pe Lun , natura stelar a C ii Laptelui, patru sateli i ai planetei Jupiter, petele din Soare i rota ia acestuia în jurul axei sale, fazele planetei Venus.

La b trâne e a descoperit mi carea Lunii în zig-zag.

A construit luneta, îns a recunoscut c „un anume fl mând a construit o lunet , înaintea mea”. Era vorba de olandezul Hans Lippershey, produc tor de ochelari, care a creat prima lunet în 1608.

Dar, Galilei a perfec ionat luneta, cu care a descoperit întâii mun i de pe Lun . Luneta lui m rea obiectele de 30 de ori i era format dintro lentil convergent (obiectivul) i una divergent (ocularul), care sunt astfel dispuse încât focarul al doilea al obiectivului coincide cu primul focar al ocularului.

Pân în 1610, el a f cut numeroase descoperiri în matematic i fizic , inclusiv elemente care ast zi par banale precum parabola, dar i diverse ecua ii, prin care a demonstrat c legile naturii sunt matematice. În anul 1612, Galileo Galilei observa un fenomen neobi nuit, i anume c , petele de pe suprafa a Soarelui î i modificau pozi iile dea lungul timpului. Astfel, era demonstrat pentru prima dat faptul c astrul solar se rote te. Petele solare apar în momentul în care plasma din compozi ia Soarelui interac ioneaz cu câmpul magnetic al acestuia. În urma acestui proces pot rezulta explozii solare. Matematicianul, astronomul Johannes Kepler (1571-1630) observase una în 1607, dar a confundat-o cu trecerea planetei Mercur. El a reinterpretat observarea unei pete solare din vremea lui Carol cel Mare, care fusese gre it atribuit i ea unei treceri a lui Mercur. Îns i existen a petelor solare prezenta o alt dificultate în ce prive te neschimbata perfec iune a cerurilor postulat de fizica celest aristotelian , dar trecerile periodice confirmau i ele predic iile f cute de Kepler în 1609, i anume c Soarele se rote te. Preluând ideea lui Copernic cum c soarele i nu p mântul se afl în centrul universului, Galilei a devenit primul om de tiin cunoscut care a sus inut public descoperirea lui Copernic. În1616, cardinalul Bellarmine, teolog de seam al vremii, l-a informat pe Galilei cu privire la un nou decret catolic emis împotriva teoriilor lui Copernic i i-a poruncit lui Galilei s se supun decretului. În consecin , în anii ce au urmat, Galilei nu a mai sus inut în public faptul c P mântul se rote te în jurul Soarelui. În 1623, Urban al VIII-lea, prieten cu Galilei, a preluat autoritatea papal . Drept urmare, în1624, Galilei l-a rugat pe pap s anuleze decretul emis în1616. În schimb, Urban i-a cerut lui Galilei s explice teoriile contradictorii ale lui Copernic i ale lui Aristotel în a a fel încât s nu-l favorizeze pe niciunul. Galilei a scris apoi o carte intitulat „Dialog despre cele dou sisteme principale ale lumii”, în care nu a inut cont de cerin ele Papei. Cartea pleda, de fapt, în favoarea tezelor lui Copernic. Acuzat de erezie i amenin at cu tortura, Galilei a fost silit s nege înv turile lui Copernic. În1633, Inchizi ia (autoritatea Bisericii Catolice) a interzis cartea, iar Galileo Galilei a

Anul XI, nr. 6(118)/2020

fost chemat la Roma, întemni at i torturat. A fost trimis în fa a tribunalului. Dup aflarea sentin ei, Galileo ar fi murmurat: „Eppur, si muove” ( i totu i, se mi !).

Galileo a fost g sit „vehement suspect de erezie”, pentru a fi sus inut opinia c Soarele st în centrul universului i c P mântul nu se afl în centru i se mi , p rere contrar Sfintei Scripturi. I sa cerut s „abjure, blesteme i s deteste” aceste opinii. Dup multe umilin e a fost silit s i retrag ideile despre sistemul solar, pentru a- i salva via a. B trân, bolnav, torturat, avea ansa de a sfâr i precum to i ereticii pe care severa Inchizi ie îi trimitea repede pe rug, pentru a fi ar i de vii. Se spune chiar c Galilei era speriat de soarta lui Giordano Bruno, ars pe rug pentru erezie. Condamnarea sa a fost arest permanent la domiciliu, interzicerea scrierilor, pentru a nu face din el un martir. În 1642, dup eliberare, a orbit din cauza cataractei i s-a stins din via în casa sa de lâng Floren a.

Veacuri la rând, unele dintre lucr rile lui Galilei s-au aflat pe lista ilor interzise. În 1979 îns , Biserica a reevaluat ac iunile întreprinse de Inchizi ia Romano-catolic cu 300 de ani în urm , iar, în 1992, papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut c Biserica Catolic l-a condamnat pe Galilei pe nedrept. Galileo a fost numit „p rintele astronomiei observa ionale moderne”, „p rintele fizicii moderne”, „p rintele tiin ei”, i „p rintele tiin ei moderne”. Stephen Hawking a spus „Galileo, poate mai mult decât orice alt persoan , a fost responsabil pentru na terea tiin ei moderne”.

Galileo a ap rat heliocentrismul i a sus inut c nu este contrar pasajelor din Scriptur , adoptând pozi ia lui Augustin asupra Scripturii, cum c nu trebuie luat fiecare pasaj literal, mai ales când respectiva scriptur este o carte de poezii i cântece, i nu o carte de instruc iuni asupra istoriei. Adic , cei care au scris Scriptura au f cuto din perspectiva lumii terestre, i din acel punct de vedere Soarele sare i apune.

Doar poe ii î i mai pot imagina acest curs al soarelui, precum poetul român Ion Minulescu (1881-1944) care a scris minunata Roman a soarelui: „R sar,/ M -nal ,/ Cobor/ i-apoi dispar,/ i-apusul meu e totu i r rit.../ Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar - / Portret unic i ve nic, expus în infinit.”

Primele lucr ri ale lui Galileo descriu instrumente tiin ifice i printre ele se num tratatul din 1586 intitulat „Mica balan ”, care descrie o balan precis pentru cânt rit obiecte în aer sau în ap , i manualul tip rit în 1606 „Despre func ionarea unei busole militare i geometrice”.

Primele sale lucr ri în domeniul dinamicii, tiin a mi rii i mecanic au fost: „Despre mi care”, publicat în 1590 la Pisa, i „Mecanicile”, publicat la Padova în preajma lui 1600. Prima s-a bazat pe dinamica fluidelor aristotelian-arhimedean i sus inea c viteza c derii gravita ionale într-un mediu fluid este propor ional cu excesul de greutate specific a corpului peste cea a mediului, pe când în vid corpurile cad cu viteze propor ionale cu greut ile lor specifice. „Mesagerul înstelat” din 1610 a fost primul tratat tiin ific publicat realizat pe baza unor observa ii efectuate prin telescop. În el, Galileo a ar tat urm toarele descoperiri: lunile galileene; încre irea suprafe ei Lunii; existen a unui mare num r de stele invizibile cu ochiul liber, mai ales a celor responsabile pentru felul cum apare Calea Lactee; diferen ele dintre aparen a planetelor i cea a stelelor fixe ultimele apar ca discuri mici, iar ultimele apar ca puncte de lumin nem rite.

Galileo a publicat o descriere a petelor solare în 1613 sub titlul „Scrisori despre petele solare”, în care a sugerat c Soarele i cerurile sunt coruptibile. Aceste scrisori au relatat i observa iile sale telescopice din 1610, despre fazele lui Venus, i descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn i a i mai ciudatei lor dispari ii. În 1615

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

despre perioada secolului XV, exprimând p rerea c nimic nu putea nimici fala Italiei. Nici m car c lug rul dominican, predicator, critic i reformator al moravurilor religioase i sociale catolice, Savonarola (1452-1498), care stârnise o veritabil confuzie pân i în min ile cele mai luminate.

Thomas Mann scrie într-una din c ile sale: „Sfiala mea, o sfial adânc , mistic , impunându-mi t cere, începe în fa a m re iei religioase a blestem iilor, în fa a geniului ca boal i a bolii ca geniu, în fa a tipului de damnat i posedat, în care sfântul i criminalul se contopesc...”

Iar Petre ea continu : „...Italia avea o con tiin , i mândr de civiliza ia sa î i vedea de drumul s u, cu patruzeci de ani de pace, cu liga format de familia Medici între Neapoli, Floren a i Milano, cu inven ia tiparului, asimilarea lumii latine, apari ia i studiul lumii grece ti, apari ia în dep rtare a lumii orientale, zelul descoperirilor, str lucirea i noble ea cur ilor, prosperitatea, bun starea i veselia vie ii, r spândirea larg a culturii i elegan a ei, iubirea artei...”

Toate creaser o mi care energic a civiliza iei. Secole se leag prin acest zel, prin multe descoperiri. Filozofia, religia, tiin a, arta, politica, tehnica, toate lucrau împreun . Haos i ordine, contradic ii, mi ri accelerate, gândiri precipitate din care avea s se nasc adev rul. În viziunea filozofului Noica, în via nu conteaz mi carea, viteza, ci (ca la Galiei) accelera ia. i extrapolând asupra destinului, dac lam putea accelera... Dar, poate existen a i-ar mic ora „firul” i nu am putea gusta fericirea clipelor... re inem câteva gânduri filozofice ale lui Galilei: „Toate adev rurile sunt simple de în eles dup ce le descoperi.

Ideea este s le descoperi.” „Nu-l po i înv a nimic pe om. Po i doar s -l aju i s descopere singur.” „M soar ceea ce este m surabil i f m surabil ceea ce nu este.” „Oricât de mare este deosebirea dintre om i celelalte vie uitoare, totu i nu s-ar îndep rta prea mult de adev r cel care ar afirma c i oamenii se deosebesc unul de altul nu în mai mic m sur .” „Eu nu spun c nu trebuie s -l folosim pe Aristotel; dimpotriv , eu îi aprob pe aceia care-l aprofundeaz i-l studiaz cu aten ie. Eu nu combat decât înclinarea de a te l sa în puterea lui Aristotel într-o m sur atât de mare, încât s isc le ti sub fiecare cuvânt al s u i abandonând speran a de a g si alte argumente, s consideri cuvintele lui drept lege absolut .” „Nu po i s înve i un om nimic. Po i doar s îl ghidezi s descopere ce deja se afl în el.” „Am descoperit în ceruri multe lucruri care nu mai fuseser v zute înainte de veacul nostru. Noutatea acestor lucruri i unele consecin e care au rezultat din acestea, aflate în contradic ie cu no iunile fizice sus inute în comun de filozofii academici, au stârnit împotriva mea un num r considerabil de profesori (mul i dintre ei ecleziti), ca i cum a fi a ezat lucrurile acestea pe cer cu propriile mele mâini, pentru a tulbura natura i pentru a r sturna tiinele. Ace tia par s fi uitat c sporirea aderurilor cunoscute stimuleaz cercetarea, fundamentarea i dezvoltarea artelor.” prim var

Galileo a preg tit un manuscris intitulat „Scrisoare Marii Ducese Christina”, care nu a fost tip rit decât dup 1636. Aceast scrisoare era o versiune revizuit a Scrisorii c tre Castelli, care a fost denunat de Inchizi ie pentru c sus inea teoria lui Copernic ca adev rat cu Scriptura. În 1616, dup ordinul Inchizi iei de a nu mai sus ine sau ap ra pozi ia copernican , Galileo a scris „Discurs despre fluxul i refluxul m rii” pe baza unui model copernican al P mântului, sub forma unei scrisori personale adresate Cardinalului Orsini. În 1619, Mario Guiducci, un elev al lui Galileo, a publicat un curs scris de Galileo sub titlul „Discurs despre comete”, în care contrazicea interpretarea iezuit a cometelor. În 1623, Galileo a publicat „Il Saggiatore” (Testament), în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel i a promovat experimentul i formularea matematic a ideilor tiinifice. Cartea a avut mare succes i a g sit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice. În urma succesului acestei c i, Galileo a publicat „Dialog despre cele dou sisteme principale ale lumii” în 1632. De i a avut grij s respecte instruc iunile din 1616 ale Inchizi iei, argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane i a unui model ne-geocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo i la interdic ia public rii lucr rilor sale. În ciuda interdic iei, Galileo i-a publicat „Discursurile i demonstra iile matematice legate de dou noi tiin e” în 1638 în Olanda, în afara jurisdic iei Inchizi iei.

Galileo a fost primul om de tiin care a demonstrat c timpul este un parametru-cheie în legile mi rii. Legenda spune c , în timpul unei slujbe religioase, Galilei se juca pendulând un felinar i astfel a descoperit principiul ceasului cu pendul, în iunie 1637. În volumul intitulat „Filozofie, Crestoma ie, Bibliografie”, editat de Academia român , în 1989, este dat un fragment dintr-o lucrare a lui Galilei: „Cu cât cineva inte te la eluri mai înalte, cu atât se ridic mai sus; iar a privi în marea carte a naturii, care alc tuie te obiectul propriu zis al filozofiei, înseamn tocmai a te ridica cu ochii i cu gândul. (...) Dintre tot ce poate fi cunoscut în mod natural constitu ia universului se cade a fi socotit , dup p rerea mea, ca ocupând primul loc, c ci, dep ind pe toate celelalte prin generalitatea con inutului, ca lege i sprijin a tot ce exist , trebuie s le dep easc i prin importan .”

Filozoful Petre ea scrie în „Tratatul de antropologie cre tin ”

Peder Mork Monsted - Reflec ii de

17

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa (III) ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC 1. MIRCEA VULC NESCU Pu ini au fost intelectualii înzestra i cu credin care, pu i în situii-limit de existen , s nu se fi dezis de ea prin comportamentul lor. Prin gre elile, compromisurile i uneori abjec iile pe care le-au vâr it, ei au ar tat c între teoria despre religie i via a practic în grani ele aceleia i religii nu exist nici o leg tur . Tocmai de aceea scrierile lor despre credin i religie nu- i pot inspira încredere. Le cite ti tiind c totul e teorie scris i nu tr it . Nimic din toate acestea nu are valabilitate în cazul lui Mircea Vulc nescu. Scrierile lui despre religie î i trag valabilitatea din chiar felul tragic în care acest om a ales s i încheie via a. i astfel, citindu-le în lumina jertfei lui Vulc nescu din închisoare, textele lui interbelice î i inspir o încredere f reticen e. Sunt pagini uimitoare, în care, din loc în loc, tr ie ti cu convingerea c ai de-a face cu gânduri premonitorii, vestind ceea ce urma s se întample. i numai a a în elegi c , în tot ce a scris despre religie sau credin , Vulc nescu nu min ea, nu f cea teorie, ci m rturisea ce tr ia el însu i, se m rturisea pe sine.

Vulc nescu este un caz unic de intelectual al c rui adev r cre tin s-a dezv luit o dat cu moartea lui. De aici i importan a textelor lui religioase.

4.1. Mircea Vulc nescu, filozof f

sistem al religiei

Mircea Vulc nescu este cunoscut în istoria filozofiei române ti prin dou contribu ii importante: un proiect filozofic autohtonist i o serie de teoretiz ri ce in de filozofia religiei. Ca i proiectul autohtonist, care era rodul unui profund patriotism, preocuparea pentru filozofia

I TR IREA MISTIC religiei izvora dintr-o credin autentic (dup m rturiile celor ce l-au cunoscut îndeaproape), chiar dac via a sa a fost o desf urare tumultuoas în zona laicului, s-ar putea spune astazi, când via a i opera sa au devenit cunoscute. A fost îns , chiar i din aceast zon , un activist cre tin înc din tinere e, când face parte din Asocia ia Studen ilor Cre tini din România, dar i mai târziu, intervenind public cu numeroase conferin e i articole prin care încerca s determine modul de a fi cretin. Nu mai e un secret c era o str danie în care excela (C. Noica nota „avea voca ie de teolog în acela i timp augustinian, tomist i bizantin”), fapt ce nici nu ar fi putut fi altfel, de vreme ce orice domeniu ce îi trezea interesul devenea pentru el un inut aproape f mistere.

Scrierile sale de filozofia religiei sunt i ast zi demne de studiat, de i el nu le-a reunit sistematic într-o lucrare mai ampl i de i nu redau în toat amploarea gândirea sa filozofico-cre tin , de care au beneficiat contemporanii s i, dar mai ales prietenii i partenerii de discu ii din coala lui Nae Ionescu. Acest din urm aspect voia Noica -l eviden ieze când spunea, la finalul unui articol comemorativ: „Nimic din ce a r mas nu-i d m sura”.

Aflat la doctorat la Paris, Mircea Vulc nescu ia contact cu personalit i ale filozofiei cre tine, precum Jacques Maritain, Etienne Gilson sau Nicolai Berdiaev; în România, întâlnirea cu Nae Ionescu nu putea fi mai potrivit pentru pasionatul de gândire religioas . Toate aceste personalit i vor exercita influen e directe asupra sa, dup cum el însu i m rturise te de mai multe ori. Cel pu in despre ultimul, declara tran ant: „Prin cursurile lui de filozofia religiei, gândirea mea s-a ciocnit cu mintea lui Nae Ionescu într-un conflict de probleme care îmi ineau mai mult la inim decât toate logicile din lume”. i mai departe: „ i dac influen a lui n-a fost izvorul de-nceput al rena terii noastre religioase,

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aceast influen a fost totu i puterea hot râtoare care a ajutat «apele tulburate» s se întoarc iar în vad i s desco-perim ceea ce Lucian Blaga ar numi «matca stilistic » a experien ei noastre religioase”.

4.2. Conflictele i posibilit ile filozofiei cre tine Cu disponibilitate sufleteasc pentru religie i aflat în vecin i filozofice potrivite, Mircea Vulc nescu este încredin at de posibilitatea filozofiei cre tine, începând s se exprime în acest sens. Simte nevoia i demonstreze aceast posibilitate, cu toate c , afirma gânditorul nostru, o simpl privire în istoria filozofiei ar putea face acest demers inutil: patristica, scolastica, chiar ra ionalismul modern, cu Descartes, Malebranche i Leibniz, iar în prima parte a secolului XX, neotomismul (Maritain), neoaugustinismul (Blondel) sau propunerile r riteanortodoxiste (Soloviov, Berdiaev, Nae Ionescu) sunt filozofii cre tine.

Vulc nescu nu se mul ume te cu aceste repere, ci caut în continuare spuns la întrebarea dac poate fi cre tin filozoful. Augustinismul scotist refuz asocierea: „Orice încercare de filozofare, în locul rug ciunii i admir rii, opre te f ptura p gâne te asupra ei i o îndep rteaz de Dumnezeu”. Cea de a doua orientare fundamental , tomismul, cu r cini în gândirea lui Aristotel, accept cercetarea ra ional a lumii ca lucrare a lui Dumnezeu. Solu ionarea acestui conflict este v zut de Vulc nescu în admiterea ideii c „faptul de a crede nu înl tur curiozitatea de a ti”; credin a chiar stimuleaz cunoa terea, deschide perspectiva în elegerii; se petrece, în fond, acela i proces ca în tiin , unde ipotezele au un rol fecund, unde „orice lucru pe care-l crezi te ajut s presupui alte lucruri”. Filozofia cre tin , prin urmare, ca orice filozofie, „prime te i porne te de la elemente ira ionale”. O dat stabilit posibilitatea filozofiei cre tine, misiunea ei se înscrie pe dou coordonate: una apologetic , de a coborî „sensul experien ei cre tine în sfera experien ei umane pure i simple”, i una filosofic propriu-zis , în care decanteaz problemele „lumii în curs” i ale filozofiei vremii pentru a le reda semnifica iile cre tinismului”.

4.3. Rela ia filozofiei cre tine cu epoca sa De aici rezult c filozofia cre tin se afl în rela ie cu epoca sa, nu este ceva perimat care se refer la anumite st ri de lucruri din trecut. „Veacul”, cum plastic spune autorul român, intr în discu ie în gândirea filozofic cre tin , mai întâi material, prin înglobarea problemelor veacului în experien a cre tin , i apoi formal, prin înglobarea unor elemente din sistemele de gândire deja realizate în structura filozofiei cre tine. Într-un alt studiu, Mircea Vulc nescu descrie rela ia cre tinului în

19

general (deci i a filozofului cre tin) cu lumea modern (ce se reg se te în mare parte i în lumea actual ) mai degrab drept conflictual . El define te cre tinismul, ca religie a lui Isus Hristos, „o tr ire a leg turii omului cu ceva sau cineva care-l dep te”, omul având sentimentul fiin a transcendent p trunde prin Hristos în lume i c revalorizeaz toate lucrurile acestei lumi, având apoi sentimentul iubirii de aproape (un sentiment de solidaritate în suferin i de comunitate de soart în cat) i având speran a în mântuire (ceea ce înseamn c lumea aceasta nu prezint mare importan pentru cre tin). Define te, în continuare, lumea modern prin dou „caractere”, unul teoretic, prin care lumea este „smuls ” din interpretarea teologic asupra existen ei i prinderea ei într-o explicare naturalist , i unul practic, prin care omul este înDumnezeit, pierzând sentimentul transcenden ei, caractere ce constituie dou r sturn ri, la rândul lor cu trei consecin e - (1) triumful ac iunii asupra comunit ii spirituale, (2) triumful individualismului asupra comunit ii spirituale, (3) risipirea omului în fapt , concomitent cu pierderea unei ierarhii stabile de valori, diferite de „propria lui f ptuire”.

4.4. Rena terea modern a religiei i a filozofiei religiei În urma acestor considera iuni, Vulc nescu constat o stare de conflictualitate între omul cre tin i cel modern. În lumea actual , totu i, se constat , sus ine el, renun area la individualismul s lbatic i organizarea practic „a fericirii câtor mai mul i”, moment în care cre tinismul ar putea juca un rol. În mod surprinz tor, gândirea religioas revine în perioada actual , dup lovitura pozitivist din secolul XIX, când religia mai avea sens doar ca temei al moralit ii. Criza religiei a fost îns atât de puternic , încât, la sfâr itul men ionatului secol, ea a devenit o forspecial a unor tiin e umaniste. Psihologia i sociologia au încercat „s i însu easc faptul religios i s -i smulg caracterul tainic, misterios, de leg tur transcendent ”, în formele psihologiei i sociologiei religioase. Prima reduce via a religioas la st rile suflete ti ale subiectului, a doua, la o rela ie intersu-biectiv . Vulc nescu le respinge, folosind, în acest sens, i o exprimare plastic : „ (...) ele sunt tot atât de pu in capabile s cuprind faptul religios, pe cât de pu in poate servi forma unei litere la în elegerea sunetului pe care îl reprezint ”. La restabilirea statutului religiei au contribuit mai întâi trei filozofi importan i - H. Bergson, W. James i M. Scheler, care au restabilit autoritatea con tiin ei, tr irii i experien ei proprii, deschizând drumul curentelor izvorâte din confesiunile religioase. În catolicism, apar curentele neotomist i neoaugustinist, opuse modernismului (Maritain, respectiv Blondel), în protestantism, o filozofie a existen ei religioase (cu Paul Tillich i Karl Barth, pe urmele lui Kierkegaard), în ortodoxie,

Casa în care a locuit Mircea Vulc nescu

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„o întreag coal religioas ” (Florenski, Berdiaev, Bulgakov .a.), cu o ramur i în România (Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Nae Ionescu). adar, la începutul secolului XX are loc o adevarat rena tere a filozofiei religiei.

4.5. Dou tipuri de filozofie medieval Dup cum s-a v zut pân acum, Mircea Vulc nescu a fost mult preocupat de problema existen ei filozofiei cre tine i de formele în care ea se desf oar . În afara sistematiz rilor domeniului, clarific rilor conceptuale, vine deseori cu solu ii proprii, fecunde, care îi tr deaz în unele cazuri apartenen a la ortodoxie. Din ce s-a spus mai sus, se mai întrevede i faptul c gânditorul român î i propune rezolvarea problemelor de filozofie cre tin în func ie (în principal) de dou mari împ iri teoretice: filozofie cre tin apusean - filosofie cre tin ritean , iar în cadrul primeia, augustinism-tomism.

Un studiu relevant în acest sens este Dou tipuri de filozofie medieval , elaborat pe linia de gândire a lui Etienne Gilson, motiv pentru care s-a spus, exagerat totu i, c „este un rezumat, elegant i sistematic, al ideilor i tezelor lui Gilson, cu sursa trecut sub t cere”. Aici, cre tinul Mircea Vulc nescu folose te un „ton” ce îi tr deaz admira ia pentru o epoc esen ial religioas , despre care a declarat c n-a fost o epoc de întuneric, ci una a luminii. Este o admira ie pentru o vreme când universul era „o es tur de semnifica ii”, nu „o plas de apari ii f noim ” ca ast zi, când lucrurile erau semne ce trebuiau interpretate i în elese, cu grade diferite de realitate, într-o structur ierarhic . Concep ia asupra existen ei în Evul Mediu presupune i c lucrurile toate sunt crea ia lui Dumnezeu, f cute dup un plan i un scop, având un rol providen ial, spre deosebire de concep ia despre lume de azi, mult „împu inat ” în în elesuri; de asemenea, cea medieval mai presupune scopul crea iei divine este omul, dotat cu libertatea de a se salva sau de a se nimici prin p cat.

4.6. apte probleme filozofice Acestea fiind caracteristicile generale ale viziunii despre existen a medieval , Vulc nescu trece la a ar ta care este specificitatea fiec ruia dintre cele dou mari curente apusene ale timpului, ale celor dou „cununi dante ti” augustinismul i tomismul - sau, luând cuvintele autorului român, la a ar ta care „este tipul deosebit de filozofare al fiec reia din cununile dante ti, felul lor de a pune problemele i resorturile adânci care mi gândurile fiec rui tip într-o direc ie mai curând decât într-alta”, luând în calcul apte probleme filozofice: Orientarea general a preocup rii filozofice. Augustinismul este îndreptat c tre în untrul omului, c tre sufletul s u, de unde acesta va scoate i realitatea lumii i realitatea lui Dumnezeu. „Filozofarea augustinian va fi deci mai mult o vorbire a sufletului cu sine, despre Dumnezeu, decât o filozofie obiectiv ”. Tomismul se îndreapt c tre lumea exterioar ; lucrurile sunt captate prin sim uri, iar intelectul le abstrage esen a. Filozofia este, pentru tomism, un domeniu al gândirii, iar Dumnezeu, lumina care „îndrum cugetul”.

Leg tura dintre Dumnezeu i lume sau problema cosmologic .

Pentru ambele orient ri, lumea este crea ia lui Dumnezeu, „pl smuirea unui gând dumnezeiesc, devenit form sensibil , material ”. Exist totu i i diferen e. Augustinismul sus ine c lucrurile sunt produse fie direct de Dumnezeu, „printr-o hot râre a voin ei sale, f nici o ra iune distinct ”, fie prin „germeni predeterminativi (...), ca tipare ale fiin elor”, a eza i de Dumnezeu în materia din care sunt f cute ( coala lui Bonaventura, pe filiera arab ). Lucrurile nu sunt autonome, fiind sub vrerea creatorului, „semne” ale lui. Tomismul refuz lucrurilor statutul de crea ii directe i controlate (pentru a evita responsabilitatea lui Dumnezeu în privin a r ului), acordându-le existen autonom .

Dumnezeu e cauza prim a lumii, dar nu orice lucru îl are drept cauz prim , intercalându-se o serie de alte cauze.

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Existen a lui Dumnezeu. Augustinienii sus in dovada l untric , Divinitatea e „o fiin care nu poate fi gândit decât ca fiind” (argumentul lui Anselm). Obiec ia c „gândirea existen ei nu e totuna cu existen a de fapt”, trecerea fiind nelegitim , nu e conving toare pentru augustinieni, întrucât Dumnezeu e fiin a necesar descoperit prin iluminare, „ceea ce arat c proba (...) ontologic este mai mult o m rturisire de credin , decât un argument valabil logice te, cum s-ar putea s fie la Descartes”. Tomi tii ajung la Dumnezeu mediat, prin ra ionament, ridicându-se „din concluzie în concluzie”. Pentru ei, „lucrurile sunt, [deci] Dumnezeu este”. Se înainteaz din cauz în cauz , pân la prima cauz . Pe o asemenea structur se desf oar i cele cinci probe ale lui Toma.

Problema individua iei. Ilustrat pe baza „în elegerii omene ti” aceast problem ia urm toarea form : distinc ia aristotelic dintre intellectus possibilis i intellectus agens conduce la ideea c , datorit primului, care î i suspend uneori activitatea (în somn, incon tien a), fiind o poten , con tiin a omeneasc pare a avea i alt suport, separat i impersonal, un fel de suflet al tuturor oamenilor. În aceast accep ie, intellectus agens ar fi chiar Dumnezeu. În continuare, dac sufletul nu exist în mod individual, cade i problematica mântuirii. Pentru tomi ti, de aceea, este necesar afirmarea unui intellectus agens propriu omului, ceea ce ar salva „individualitatea real a fiin ei concrete, pe care cealalt doctrin o destram în întâlnirea pur trec toare a materiei individuante a trupului cu forma general a unui suflet impersonal”.

Dificultatea se transfer i în discu ia asupra îngerilor. Ce îi individualizeaz pe îngeri? Dac materia este principiul de individua ie, atunci îngerii devin entit i diferite doar prin leg tura cu trupul (augustinismul), dar astfel nu se poate salva spiritualitatea lor distinct . Tomismul încearc s salveze aceast spiritualitate, afirmând ca ac iunea îns i e individuant ; „deosebirea îngerilor poate fi în eleas i f interven ia materiei i îngerii pot fi concepu i ca fiind spirite pure”.

Filozofia moral . Augustinismul leag morala de voin a divin , neacceptând o moral natural , ci doar codul normativ al celor zece porunci i al predicii de pe munte. Tomismul, „f a desface morala de orice leg tur cu religia, (...) va tinde s-o constituie oarecum ca pe ceva de sine st tor, distinct de «tr irea vie ii de har»”. Precum este posibil o cunoa tere diferit de cea revelat , tot astfel se poate constitui o moral omeneasc , chiar dac nu se va renun a niciodat la „ajutorul lui Dumnezeu”.

Concep ia politic . În doctrina politic cre tin în general, cârmuitorul este „prepusul lui Dumnezeu” pe P mânt, ce are drept scop realizarea binelui ob tesc. În acest fel, cre tinul devine cet ean a dou lumi, cea de aici i cea de dincolo. Vulc nescu discut acum diferen ele dintre R rit i Apus, fiindc „aici nu mai stau fa -n fa tomismul i augustinismul. Stau îns sigur (...) spiritele lor”. În R rit, biserica nu s-a amestecat în afacerile puterii lume ti, în Apus, cârmuitorul temporal se subordoneaz bisericii, de unde în istorie au ap rut mai multe conflicte pentru suprema ie între puterea religioas i cea lumeasc .

Problema salv rii. În aceasta problem , nu mai exist opozi ie, mântuirea fiind v zut ca ob inu de c tre om prin faptele lui.

4.7. Cearta universaliilor Cearta universaliilor nu este relevant pentru Vulc nescu raportat doar la filozofia medieval , ci la întreaga filozofie european , chiar dac , admite el, „aceast opozi ie nu r mâne f urm ri pentru problematica cre tin , care încearc s traduc , în tot veacul de mijloc, când în limbajul uneia, când în limbajul celeilalte, concep iile ei fundamentale: în elegerea treimii, a întrup rii, a crea iei, a libert ii, a bisericii i a mântuirii”.

4.8. „Logos i eros în metafizica cre tin ” Nici în studiul Logos i eros în metafizica cre tin Mircea Vulc -

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nescu nu renun la abordarea paralelist . Dinspre tomism, raportul dintre logos i eros va fi unul „de sintez ”: „Tomismul va acorda suprema ia absolut intelectului asupra voin ei în ordinea speculativ , o suprema ie prin esen , subordonând îns inteligen a voin ei în tot ce prive te ordinea ac iunii. Într-adev r, spun tomi tii, obiectul inteligen ei este superior obiectului voin ei, c ci obiectul inteligen ei este binele în general, luat în esen a lui, deci un obiect mai pur, mai spiritual decât obiectul voin ei care are drept obiect bunurile particulare.

Inteligen a caut s prind lucrurile în esen ele lor, în vreme ce obiectul voin ei este binele luat în existen a lui concret . Toat ordinea vine din inteligen , continua ei, i chiar Duhul Dragostei se cap prin unirea cu Fiul, cu Logosul. Iar via a ve nic const tocmai într-un moment de cunoa tere, într-o vedenie a lui Dumnezeu fa c tre fa , în care vom fi într-un singur cuget cu Dumnezeu. Dragostea i fericirea nu sunt pentru tomi ti decât consecin e ale acestei viziuni unificatoare”. Augustinismul, chiar pân în secolul XX, la Blondel, va avea o pozi ie ierarhizant : „Împrumutând metoda de cunoa tere a misticii, Blondel cere cunoa terii adev rate s dep easc discursivitatea, lumea conceptelor, a simbolurilor, i s se adânceasc în noaptea ne tiin ei spre a intui dincolo adev rurile pe care inteligen a le ascunde.

Cunoa terea nu mai poate înainta decât subordonându-se iubirii”.

4.9. Distinc ii în rela ia Dumnezeu - Univers Cum am mai spus, o alt mare împ ire prezent în gândirea filozofica religioas a lui Mircea Vulc nescu este cea dintre Apus i R rit, pe care am l sat-o la urm , întrucât autorul român îi g se te concep iei r ritene multe afinit i cu augustinismul. În R rit, ca i la Augustin, „totul e în Dumnezeu, totul exist i subzist deopotriv prin el, ci nu prin cauze secunde. Esen ele, care sprijin nu numai formal, ci i direct, existen a lucrurilor, fiind deopotriv forme i cauze, nu sunt decât ideile Harului Dumnezeiesc, exemplarele intelectului divin din Logos”. R ritul nu consider Universul independent de Dumnezeu, care l-a creat i „îl ine”. O asemenea separare transform Universul în haos, nicidecum în lumea ordonat de origine aristotelic . Este, de fapt, ar ta Vulc nescu, o pozi ie de mijloc între panteism, care identific Universul cu Divinitatea, i teismul tomist, care-l consider o materie independent de Dumnezeu, cauza lui formal . Aceast pozi ie intermediar a fost confundat de Apus cu însu i panteismul; în fapt, este vorba de a a-numitul panenteism, dup care, „de i Dumnezeu se deosebe te dup fire de totul acestei lumi, aceasta nu e susceptibil a fi separat ontologic de prezen a lui, pentru c totul e în Dumnezeu”. În fine, în R rit, Crea ia i Harul nu sunt esen ial distincte.

Acestea ar fi, pe scurt, dup p rerea noastr , principalele coordonate ale filozofiei religiei la Mircea Vulc nescu. El s-a mai oprit îns punctual i asupra altor probleme în scrieri risipite în publica iile vremii, de la chestiuni specific teologice la chestiuni ce ineau de practicile institu ionale ale bisericii cre tine, mai ales ale celei ortodoxe. A prezentat, de asemenea, teorii ale altor filozofi cre tini precum Toma de Aquino, J. Maritain, N. Berdiaev sau Nae Ionescu. Nu s-a sfiit s intre în polemici cu con inut religios, cum ar fi aceea iscat de Biserica Ortodox Român cu privire la modificarea datei s rb torii pascale sau aceea iscat în jurul prefe ei lui Nae Ionescu la cartea lui Mihail Sebastian De dou mii de ani, în problema iudaismului.

4.10. Mircea Vulc nescu, în spiritul filozofic al vremii În fa a preocup rii vulc nesciene pentru filozofia cre tin apusean , Nae Ionescu, „r ritean” convins, s-a ar tat nedumerit, întrebându-l, la un moment dat, referitor la un anume eveniment, cum de este „ucenicul” s u i totu i se preg te te s vorbeasc într-o conferin despre filozofia lui Toma de Aquino. Nae Ionescu s-a mai exprimat în acel context c , la Toma, „toate problemele se succed într-o ordine perfect i se rezolv pe rând, ca în cursul de pedagogie al lui G.G.

21

Antonescu”, dar încerca totu i s scoat în eviden r cinile damaschiene ale filozofiei tomiste, încercare ce a constituit, se pare, i calea de sc pare pentru Vulc nescu, r spunzând tot printr-o întrebare: „Atunci ce te mai mir preocuparea mea de dânsul?” Din respect, probabil, pentru Profesor, care avea, se tie, o pozi ie antiapusean , Mircea Vulnescu, un ortodoxist de asemenea convins, nu i-a r spuns totu i neechivoc c nu se poate face filozofia religiei f marea contribu ie occidental .

Aceasta a fost îns o simpl „dojan ”, venit din partea cuiva care-l iubea pe Vulc nescu i care l-a încurajat pe calea filozofiei religiei. În epoc , acest tip de filozofie a fost primit i cu ostilitate, cu dispre , fiind atins, desigur, i autorul nostru: Comarnescu declara c „misticismul ar fi caracteristica noii genera ii”, Petrovici sau Ralea îl socoteau „snobism”, iar R dulescu-Motru, „nevroz ” sau „misticism comercializant”. Cel din urm , de pild , a atacat direc ia reprezentat de ziarul „Cuvântul” i revista „Gândirea”, direc ie care a reu it s p trund i în Universitate i care promoveaz o „filozofie beletristic ”, un misticism religios, o „filozofie pentru uzul gazetarilor improviza i în salvatori ai lucrului public”, spre deosebire de „filosofia tiin ific ”, de tradi ie maiorescian , ce st „în serviciul dorin ei de a pricepe în chip cât mai obiectiv lumea înconjur toare”. El ine s invoce chiar în sprijinul sau autoritatea lui Maiorescu: „Presupunerea numai c Titu Maiorescu sar fi scoborât vreodat la rolul de filozof în slujba intereselor biserice ti sau a intereselor monarhice, ar fi ofensiva[sic] memoriei sale”. Noul tip de filozofie, prezent de pu in vreme i în România, nici m car „n-a reu it s se cristalizeze într-o scriere de valoare”. Mircea Vulc nescu spunde c filozofia e în acela i timp i „intui ie originar axiologic a existen ei”, i „c utare ra ional a rosturilor ei” i a a apare la to i clasicii invoca i în acel articol de C. R dulescu-Motru, prin urmare, nu tiin ificitatea d conceptul clasic filozofiei, deci, nici nu trebuie exclus filozofia ne tiin ific din înv mânt. Mai mult, se pare c i tiin ificul acesta nu e decât o mod ca orice mod , ceea ce se poate proba istoric, i, deci, obiectivismul nu e o atitudine necesar . Concluzia final este , de fapt, ambian a cultural a momentului trebuie s determine prezen a în înv mânt a unuia sau altuia dintre tipurile de filozofie.

C. R dulescu-Motru nu i-a imaginat îns ce va urma dup 1947, când orice form de filozofie autentic a fost interzis , fie ea „ tiin ific ” ori „beletristic ”, totul fiind înlocuit cu un marxism agresiv antiumanist (eufemistic vorbind), i când nu ar mai fi manifestat nici un fel de intoleran la adresa unui asemenea stil de filozofie, întrucât mai era totu i filozofie. Mircea Vulc nescu avea s ajung la închisoare, unde i va g si sfâr itul într-un mod care îl a az al turi de filozofii martiri ai istoriei i care dovede te (a a cum a notat inspirat i editorul pe coperta ultimei reedit ri ale studiilor filozofico-religioase vulc nesciene) c tot ce a scris în filozofia religiei nu a fost vorb în vânt. Poate de aceea Eliade scria c ceea ce tim cu to ii despre ultimele sale momente din temni „ne e de-ajuns ca sa în elegem cât de total i-a fost victoria.

Victorie împotriva c ilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Mor ii”.

Emil Cioran, nu se ferea s scrie c „p catul str mo esc, v dit în noi to i, nu se arat în el, în el care era atât de bine legat în trup i în care se ad postea, paradox miraculos, un sfânt ie it dintr-o icoan ” (Emil Cioran, Scrisoare c tre Viorica Vulc nescu, în vol. Mircea Vulc nescu, Ultimul cuvânt, Bucure ti, Ed. Humanitas, 1992, p. 165).

Nu l-a interesat niciodat gloria. Se pare ca acest aspect nu i se rea important. Emil Cioran a surprins faptul într-o scrisoare c tre una din fiicele lui Vulc nescu: „(...) el, înconjurat de autori, nu a n zuit niciodat s fie unul, voin a de a avea un nume îi p rea de neconceput, în nici o clip nu a fost ademenit de glorie, aceast ispit a omului zut i care roade pe to i muritorii, afar de câ iva izola i, care au resit nevinov ia la extremit ile spiritului” (Emil Cioran, Scrisoare tre Viorica Vulc nescu, în vol. cit., p.165). Constantin Noica a sesizat de asemenea aspectul: „nu creativitatea i-a lipsit, de orice fel ar fi fost ea, ci voin a de crea ie” (Constantin Noica, op. cit. , p. 9).

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (VII) 7. Locul destinului i al norocului în credin a i cugetarea antic Toate popoarele fanion (indienii, grecii, romanii) ale lumii antice s-au ar tat foarte interesate de soart /destin i noroc. Fire te, fiecare popor în felul lui, adic în formele cele mai adecvate gândirii sale filosofico-teologic . Excep ie fac vechii evrei. Theofil Simenschy ne spune c , potrivit credin ei mozaice, destinul sau întâmplarea nu mai avea loc în aceast lume aflat „sub conducerea unic a lui Dumnezeu” i c atât fericirea celor puternici i r i, cât i nefericirea celor umili i virtuo i „nu mai sunt consecin a destinului sau a norocului orb, nici a vreunei fapte s vâr ite într-o alt existen ”, motiv pentru care no iunile „soart ” (meni în ebraic ) i „noroc” (gad în ebr.) apar doar de trei ori în Vechiul Testament (Genesa 30/11, II Macabei 7/37, Isaia 65/11-12), iar Eclesiastul nu întrebuin eaz termenul „destin”, ci „de ert ciune”.

Credin a în atotputernicia i atot tiin a lui Dumnezeu face ca termenul „destin” s nu apar deloc în Scripturile grece ti (Noul Testament) cu toate c grecii exprimau soarta prin cuvântul moira i cu toate c el este un cuvânt des folosit nu numai de Herodot, ci i în literatur , îndeosebi în tragedie.

Termenul „destin”, ne în tiin eaz în continuare marele indianist român, nu apare nici la Homer, cel lalt pol al civiliza iei i credin ei antice. Evident, nu pentru motivul noutestamentar c lumea este cârmuit de Dumnezeu, ci pentru faptul c la Homer „universul este condus de zei, în frunte cu Zeus”.

Importan a destinului i norocului în manifest rile spirituale ale

Peder Mork Monsted - Peisaj forestier

indienilor i greco-romanilor ne este „garantat ” de urm toarele trei surse: a) Spusa unui în elept antic c lumea ar fi condus de triada minte-for -destin. Fiecare dintre noi are deplina libertate s interpreteze cum dore te aceast triad (inclusiv ordinea puterilor din care este alc tuit ), dar zic eu f a uita de moderna trinitate miracoltain -autoritate pe care F.M. Dostoievski ne-o înf eaz în capitolul Marele inchizitor din celebrul roman Fra ii Karamazov. b) Mul imea cuvintelor din cele trei culturi antice pentru desemnarea destinului i norocului reflect indubitabila str duin a acestora de-a surprinde esen a respectivelor concepte. Astfel, din capitolele anterioare ale prezentei lucr ri tim despre indianul karman (karma) c exprim subtila leg tur filosofico-teologic dintre fapt i destin. În afar de el, ne face cunoscut T. Simenschy, hindu ii au i al i termeni care vizeaz destinul: vi-dhi (orânduire, creator, creaiune, destin), gati (mers, transmigra ie, soart omeneasc ), dhatar (sus in tor, creator, destin), kala (timp, destin, moarte), ultimul termen având frapante asem ri cu cronos-ul grecesc. a cum am spus mai sus, grecii aveau pentru „destin” cuvântul moira (for a impersonal sau implacabila divinitate în fa a c reia se pleca însu i Zeus), precum i cele trei Moire (zei ele destinului), „preluate” i respectate de romani sub numele de Parce: Clothos inea fusul vie ii), Lachesis (dep na firul vie ii) i Atropos (t ia firul vie ii cu fatalul ei foarfece). De re inut c cele trei Moire intr în credin ele noastre populare (mitologia românilor) cu numele de ursitoare: prima ursitoare ( ine fusul i furca de tors), a doua ursitoare sau Soarta (prezice destinul pruncului la na tere) i cea de-a treia ursitoare sau Moartea (curm firul vie ii).

La rândul lor, romanii exprimau destinul prin termenii sors (sor , lot, condi ie uman , întâmplare), fors (întâmplare, soart ) i fortuna (soart , destin, izbând , fericire). Resursele lingvistice ale ultimei no iuni devin de-a dreptul impresionante atât în sintagma fors fortuna (întâmplare fericit ), cât mai ales în pluralul fortunae (avere), în eles pe care, în limbile moderne, îl are fran uzescul „la fortune” i englezescul „fortune” (soart , destin, noroc, bog ie, avere). Multiplele sensuri (la singular i la plural) ale termenului fortuna eviden iaz generalizata concep ie greco-roman c „fericirea i averea sunt daruri ale destinului” (T. Simenschy), idee neagreat de hindu i i cu totul exclus din Biblie. c) Zeificarea destinului i norocului, dar îndeosebi enorma pre uire de care acest binom se bucur în referen iala cugetare i literatur antic , constituie redutabilul argument c avem de-a face cu una dintre cele mai serioase chestiuni moral-spirituale din istoria p mântenilor. Astfel, dac Tyche (divinitate fericit , norocul) devenea, pe sur ce credin a în zei sl bea, una dintre cele mai însemnate i mai frecvente divinit i din lumea greco-roman , atât de însemnat - ne

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

spune ilustrul c rturar T. Simenschy - încât aceast divinitate „era pomenit în formula introductiv a oric rui plebiscit, precum i pe monumente, pe obiecte închinate zeilor i-n actele publice”, iar cultul ei (zei a se numea Fors Fortuna la romani) era „foarte r spândit în ora ele i provinciile din epoca elenistic i cea roman ”. Motiv pentru care împ ratul Traian i-a ridicat acestei zei e protectoare un templu, Pliniu spunea despre ea c , invocat înaintea tuturor celorlal i zei, „este sl vit i... hulit de to i oamenii”, Plutarh era convins c „destinul invidiaz izbânzile mari”, Titus Livius î i ar ta neîncrederea în noroc („Cu cât norocul e mai mare, cu atât trebuie s ne încredem mai pu in în el”) i Sallustiu sus inea c „Sufletul n-are nevoie de noroc, pentru c acesta nu poate nici s dea, nici s ieie cuiva cinstea, sârguin a i celelalte însu iri alese”. În ceea ce-i prive te pe indieni, formidabilele cuget ri din Pancatantra despre în elepciunea vie ii i arta de-a conduce fac dovada c ei aveau o credin mult mai puternic în destin (mai exact în binomul destin-fapt ) decât cea a grecilor i romanilor: „Ah, cât e de puternic destinul!”; „Acolo unde-i hot rârea de-a începe, unde lenea-i înfrânt , unde în elepciunea se une te cu puterea, acolo e sigur c i norocul e statornic”; „Nep truns este destinul; dar silin a omului este aceea care are putere prin fapt ”. Îns , spre deosebire de greci i romani (primii constat puterea destinului, ceilal i i se opun prin voin i fapt ), înv tura despre karman ne arat c vechii indieni erau foarte preocupa i de urm toarea chestiune: „De ce unora le merge bine, cu toate c nu merit i cu toate c sunt r i, iar al ii sunt neferici i, de i sunt buni, inteligen i i activi?” (T. Simenschy).

Iat ce spune Mahabharata despre karman i transmigra ia sufletului, coloana vertebral a credin ei hinduse în anevoiosul proces al mântuirii: „Altul se folose te de averea celui mort; p rile i focul devoreaz corpul u; numai cu dou lucruri trece el pe lumea cealalt : cu faptele sale bune i cu cele rele, care-l înso esc ve nic”. Vas zic , nu-i ve nic nici m car fericirea din cer, de îndat ce chiar zeii sunt muritori, c ci „dup ce s-a terminat karman, omul trebuie s coboare iar i pe p mânt i s înceap o nou existen ” (T. Simenschy), a a cum ne spune nemuritorul vers eminescian „to i se nasc spre a muri i mor spre a se na te”... În concluzie, norocul nu trebuie confundat cu fericirea, datorit faptului (1) ambele sunt esen ialmente nestatornice i (2) fericirea constituie aspectul eminamente accidental al hazardului ( sta-i sensul „norocului” în român , francez , englez sau italian ), iar destinul nu trebuie confundat cu norocul, chiar dac romanii le-au asociat atât de strâns, încât ambele concepte erau redate prin cuvântul fortuna.

23

Mircea Dorin ISTRATE

Alegere Coronave te-mi-i Tu Doamne, pe to i du manii rii mele, vad fa a hâd -a mor ii i-n clipele acele grele se gândeasc înc-odat c doar iubirea ferice te, Iar ura ceea veninoas , pe mul i de-acu-i, s lb tice te.

Coronave te-mi-i M rite, pe cei ce fur munca rii, Adun -mi-i pe to i gr mad i-azvîrl -mi-i 'n-adâncul m rii, Din cartea vie íi al lor nume mi-l terge Doamne pe vecie i pe întinsul vetrei noastre, de ei mai nimenea s tie.

Coronave te-mi-i Tu Doamne pe cei ce neamul i-l bârfesc i care- i uit mo ii care, în mii Columne odihnesc, Ei, ve nici ii, dau putere atunci când ara e la greu i ne-nt resc în toiul luptei, cum tot f cutu-mi-au mereu. Încoroneaz -mi-i Tu, Doamne, pe cei ce ara i-o iubesc i pe urma i i-nva înc , acela i lucru cât tr iesc, tiind c ara e în toate i neamul înc lâng ea, Iar astea dou împreun , le este tot ce pot avea. Încoroneaz -mi-i M rite, pe cei ce-n munc ostenesc, Ei sunt acei ce-mi in mo ia, rotund înc , în lumesc, Pe ei s -i duci în raiuri Doamne, atuncea când o fi la gata, i de ai loc i pentru mine, m pune lâng mama, tata.

Mereu ce-a lume-i împ it , în ceia r i i ceia buni, mântul însu i, deopotriv , e rai ori cas de nebuni, Ni-l la i a a, ca noi s-alegem, în care parte vrem s fim, Alegem aur i puterea sau doar pe Tine te iubim.

Cump r timp Cump r timp. Cine mi-l vinde dintre voi, cei muritori?

N-am g sit nici unu-n lume, doar câ i vrei, cump tori, Care-n rânduri nesfâr ite stau de-acum în a teptare, Dau pe el cât li se cere, f nici o întrebare.

Pân-acum, nebuni ce-mi sunte i, aduna-a i ca hârciogul Mari averi i bani cu carul, milion cu milionul, Dar în clipa când v duce i c tre lumile de sus, Pentr-o clip cump rat , n-ave i bani îndeajuns.

O secund e mai scump decât tot ce-a i adunat, Numai c , în lumea noastr ea nu e de cump rat, Nimeni clipa nu i-o vinde pentru lumea asta toat , Po i c ta jur-împrejururi cât îi vrea tu, roat , roat . Întrebatu-v-a i voi oameni, cât din timpul voastr oare L-a i pierdut, mai pe nimica, l indu-v la soare?

De-a i avea tot ce pierdut-a i, înc mult a i mai tr i înc s v pese, ce pe ast lume-o fi.

Peder Mork Monsted - În aer liber

Timpul ce ni dat în via n-are pre , nu-i de vânzare, De-asta dr muie te- i clipa cu folos, pân' la plecare, Împ cat c-ai dat valoare vie ii tale în lumesc, i c ea-i o nestemat , pân pleci în spre, ceresc.

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Silvia Ioana SOFINETI

Imagini iluzorii, idei intuitive Doina Dr gu , Gânduri de lumin , Ed. UZP, Bucure ti 2019, 80 p.

Doina Dr gu este o poet care iube te lumina („clipa o dezbrac de umbr / i o cresc în câmpul/ ondulat de brazde/ întoarse-n univers), fragilitatea lumii, cre terea spre celest („fluturii desprin i/ din gândurile mele/ zboape covoare de lumin // r cini sporesc celestul”), poemele adunate în volumul „Gânduri de lumin ” având marca unei sensibilit i aparte, în contrast cu viziunea contemporan asupra meseriei de a tr i prin i pentru scris. Suntem departe de fracturism, de preten ia de a aduce în poezie ecouri dintro existen banal , tratat epic în texte care nu se mai legitimeaz artistic decât aparent/ în el tor, la nivelul formei, nu i al fondului.

Termen-cheie în volum, „lumina” intr pân i în câmpul semantic al mor ii: „se sparg în fluturi goi/ geamurile universului meu// urmele mele se v d în aer// via a e o preg tire/ pentru trecerea fluviului/ de lumin ” („fluviul de lumin ”).

Pentru „eliberarea din efemer” este necesar un sim al armoniei i deprinderea de a proiecta în astral eul poetic, de a men ine letura dintre gândire, imagina ie i sensibilitate, singura cale întrev zut de poct pen-

tru a da sens lumii: „lucruri în armonie/ într-o durat etern v d// eliberarea de efemer/ d claritate zborului/ spre o constela ie/ de în elesuri// spiritul meu este preg tit/ s lunece spre limpezi piscuri” („eliberarea din efemer”).

Condi ia uman se define te nu numai prin îngr direa în timp, prin percep ia tragic a limitei, dar i prin deschidere spre un liman al tainei, al serenit ii dobândite prin medita ie: „inima în ve minte de fiori se-mbrac / pe umeri falduri de credin se înal // din fantezii voi întocmi c rare/ din ape mul imi de curgeri voi împleti// larg i deschis precum rev rs rile preapline/ prin valuri de lini ti voi ajunge la tine” („lumin i gând” - 2).

Timpul este perceput, în buna tradi ie clasic , sub forma unui fluviu, curgerea/ trecerea fiind perceput mai degrab la modul filosofic, cu un u or pesimism, doar cât s nu pun în umbr , prin „sminteala de amurg a unei ore”, acele „unduiri de alb”, fiindc „Lumina se d ruie tuturor/ dup m sura fiec ruia, rela ia special cu/ timpul, cuprins în sine însu i, este asumat / prin credin ” („Rela ia cu timpul”).

Desigur, nu trebuie s credem c Doina Dr gu , raportându-se la univers, ar tinde la o minimalizare a locului pe care umanul îl ocup în uria ul mecanism celest; dimpotriv , credin a c suntem parte dintr-un plan divin, c sensul trecerii noastre se afl , ascensional, de la umbr la eterna lumin , în ciuda „însum rilor de goluri”, aduce împ care (nu resemnat , ci motivat spiritual): „costumul pe carc-1 port/ de-o via / s-a cam învechit/ pe alocuri i se v d cus turile/ prin alte i/s-a cam tocit/ dar mai bântuie în el/ un cer de stele” („cer de stele”).

Medita ia pe teme existen iale este întotdeauna înso it , la Doina Dr gu , de un bagaj emo ional remarcabil, de care cititorul devine con tient chiar i atunci când apar deturn ri/ cript ri ale sensului, chiar i atunci când simbolurile preferate de to i poe ii lumii trec printr-o gândire de matematician capabil s vad complexitatea i paradoxul lumii sub

specie poetic : „cea mai mare mare/ dintre toate m rile lumii/ este marea dinl untrul meu/ cea mai adânc pr pastie/ dintre toate h urile lumii/ este pr pastia dinl untrul meu/ cel mai înalt munte/ dintre to i mun ii lumii/ este muntele dinl untrul meu/ cea mai puternic lumin / dintre toate luminile lumii/ este întunericul dinl untrul meu” („cea mai, cel mai...”).

Atâta timp cât exist un echilibru între „realul material” i „substan a afectiv i volitiv ” („echilibru”), „locul geometric” (de care vorbea i Ion Barbu) în care matematica se întâlne te cu poezia dep te acele „nega ii false” d toare de nelini ti metafizice: „tr iesc simultan/ în tot ce m -nconjoar // posibilitate de orientare/ mânat din toate ile/ în mine totul se adun / cu o unduire ascendent / ca o deschidere/ în propriul meu interior// se desfac în sentimente/ lamuri ce se-nal în cascade/ plin tatea lumii este un vârtej/ gândurile se a az în cuvinte” („clip asumat ”).

In volum exist mai multe „acte de credin ”, dar cel din „puterea închipuirii” intereseaz i impresioneaz în egal m sur : „folosindu-m de timpul meu/ cu puterea închipuirii/ vreau ca tot ce împlinesc/ f faim i câ tig/ s culeg i s p strez/ lumina”.

Monsted - Zi de toamn

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Daniel MARIAN

Diseminarea larg probabilului @n omul promis Marin Be cuc , Monstrul de pe Dilimanjaro, Ed. Papirus Media, 2019

Semanticul se poate ar ta lumii sobru sau atins de prea-metamorfic, depinde cu câte cravate e obi nuit s umble sau câte ghionturi poate lua drept stimuli. În contact cu factori externi catalizatori sau inhibatori, se schimb coordonatele moleculare în timpul r zvr tirilor substan ei sc pate din forme de conservare înspre acelea de circuit.

Avem o multitudine de n scociri i aranjamente ambientale cu floricele i cu scaie i, la îndemân atunci când trebuie s ne preg tim de evenimente majore cum ar fi fericirea sau dezn dejdea.

Dac e s am nun im ideea facerii i contra-facerii, avem plus-substan i minussubstan , asta dup ce am înl turat numaisubstan a. Devoal m banalul i îl sucomb m din firesc, astfel încât s mai putem avea parte de echilibristici care s merite osteneala tr irii. „Monstrul de pe Dilimanjaro”, îndr znea închipuire despre care n-a spune dac i material exist ori ba, ci doar c simpla sa evocare permite specula ii în stânga i în dreapta acceptului de sublim, cel ro u sau

cel verde, cel cu coarne de drac sau cel cu coarne de melc...

Marin Be cuc e un inovator de atmosfer , el merge intuitiv i experimental dar convins chiar dac nu e un traseu spre omologare. Respira iile pot fi greoaie dar niciodat superficiale. Are strania accep iune a urcatului în vârful dealului pentru a cuprinde împrejurimile, care nu sunt deloc de neglijat, nici s lb ticite i nici râzgâiate.

De acolo din punctul de observare nici nu conteaz sistemul de referin în care se face învie uirea ideii, cert e c este dislocat un sentiment-a chie nou i al naibii de firoscos. Uite de pild aici, ce avânt î i ia autorul: „...cerul corbilor arunc o pan / s aprind luminile înser rii din mine,/ îl i aud cum m strig s m joc/ prin începutul de iarn .../ simt cum pâlpâielile din mine/ devin incandescen a infernului/ i m tem pentru penele cerului.../ m tem!...” ( Cerul corbilor arunc o pan ).

Dac imaginea este imperfect , în contragreutate imagina ia se str duie s in un fitil aprins, spre a nu se dezinhiba pentru când

vreun bulg re de re-alter-sonan va izbucni concludent i definit(iv).

De obicei nu sunt un învederat al citatelor, dar niciun zgârcit al lor, eventualitatea de a umbla din parafraz în metafraz nu e nici de dorit i nici de lep dat. A a interpus pe o logic de emineu ca în a teptarea combustiilor spontane, se pot g si scântei ori chiar t ciuni aprin i... „...cerul î i sânger norii pe un orizont ponosit,/ bat tunuri în tal ngile oilor/ i mun ii se iau cu mâinile de p r,/ e prea mult pad !/ i crestele-s în lambad ,/ ger peste ger le-mbroboad .../ caprele negre nu mai tiu de arad !/ noaptea mai s m -nghit / în h ui din smoal .../ cerul st în genunchi sub sânii Lunei,/ cu stelele-n poal !/ luceferii plâng,/ au bur ile goale!/ instant, coco ii fac greva cu banderola de alb,/ covrigii le rup coada i câinii merg la pansat,/ dar e atâta iubire în câini!/ dilemele se ceart printre st pâni...”

(Cerul sta în genunchi sub cerul lunii).

Efluviul e mare de tot, n-a fi putut s -l rev rs acum i aici, c uta i-l, ine i-v de el dac pute i i cât de deseori pute i, mai aminti i-v i unde sunt malurile, Doamne ajut !

Peder Mork Monsted - Marele Torbole

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

George PETROVAI

Victor Frunz[: “Istoria stalinismului @n Rom`nia” Victor Frunz , Istoria stalinismului în România, Ed. Humanitas, 1990, 590 p.

Dac bol evismul, fascismul i nazismul constituie ni te regretabile derapaje ale istoriei, c ci - ne în tiin eaz m rturisitorul Petre ea - „democra ia este ostil extremelor, care confisc - i extrema stâng , i extrema dreapt - personalitatea uman ” (cu completarea c „extrema dreapt nu confisc proprietatea”, c cea stâng e egalitar i c „egalitatea coercitiv este sterilizant ”), atunci leninismul, stalinismul i hitlerismul exprim suprema tic lo enie a derapajelor legalizate.

Iat de ce, pentru a nu se repeta aceste cumplite orori ale vremelnicei atotputernicii umane, ce credea în acele vremuri despre sine c -i providen ial (fire te, în pofida avertismentului eclesiastic c „nu este nimic nou supt soare” i c „totul este de ert ciune”), ele trebuie împ rt ite genera iilor mai tinere prin manuale de istorie necontraf cut , reviste, c i cu amintirile supravie uitorilor, preciz ri ale istoricilor obiectivi i bine inteniona i etc.

Pentru c atrocit ile s vâr ite zeci de ani de c tre t tucul Stalin i haidamacii lui împo-

triva cet enilor sovietici (cu to ii neliberi), îndeosebi împotriva întemni ilor i înl ra ilor, mai apoi (dup al doilea r zboi mondial) i împotriva celor mai vrednici cet eni ai rilor intrate, cu incalificabilul acord al anglo-americanilor, în sfera de influen a Moscovei, nu pot fi socotite mai pu in barbare ca suferin ele îndurate de evrei din partea nem ilor i a alia ilor acestora (unguri, austrieci, ucraineni etc.) în ghetouri, dar mai ales în lag rele de exterminare prin gazare.

Dimpotriv , zic eu, dac nu sunt minimalizate sau cu bun tiin ignorate elementele complementare ale monstruosului, atunci inumanul stalinisto-bol evic îl surclaseaz pe cel hitleristo-nazist. Din urm toarele motive: 1) Dac , din fericire pentru milioanele de evrei, nazismul a durat doar 12 ani (din 1933 pân în 1945), din nefericire pentru sute de milioane de p mânteni, bol evismul rusesc a început în octombrie 1917 i - dup extinderea lui postbelic în Europa de central i de est (zon de neîngr dit influen pentru Stalin), în Asia (China, Coreea de Nord, Mongolia, Cuba), Africa i America latin - oficial el înceteaz s existe pe 26 decembrie 1991, dat la care dispare Uniunea Sovietic : declara ia 142-H a Sovietului Suprem al republicilor Uniunii Sovietice recunoa te independen a a 12 dintre acestea i înfiin area Comunit ii Statelor Independente. Vas zic , înc din 1989 statele europene, inclusiv România, arunc bol evismul la lada de gunoi a istoriei, dar unele mai mult, altele mai pu in sau deloc mân cu n ravurile, mentalit ile i structurile securisto-nomenclaturiste ale acestuia.

La noi, cel pu in, toate aceste tare bol evice s-au adaptat atât de rapid i eficient la ce oasele vremuri ale postdecembrsimului, încât iat -le atotputernice dup trei decenii: ho ii i ciocoii/descurc re ii domnesc, cei mai mul i dintre românii de rând nu trând vesc i - totu i - s cesc, iar România corupt i prost cârmuit se zbate ca pe tele pe uscat la coada rilor din Uniunea European . În tot acest talme -balme al preferin elor politico-eco-

nomice postbelice, nu trebuie uitat faptul c bol evismul î i continu aventura istoric atât în formele ni el edulcorate ale semicapitalismului chinez, cât i în anacronicele forme autarhic-represive ale Coreei de Nord.

2) Potrivit „solu iei finale”, tor ionarii nazi ti i uneltele lor aveau ca scop lichidarea fizic a evreilor i a tuturor semin iilor neariene ( igani, ru i, polonezi etc.), inclusiv prin utilizarea antiumanelor metode eugenice, pentru ca ast zi aceste metode s constituie prima între cele zece „porunci” inscrip ionate pe American Stonehenge (Statele Unite, Georgia, regiunea Elberton), care - cic în numele noii Epoci a Ra iunii - cere urma ilor s men in umanitatea „sub 500.000.000 de indivizi, într-un echilibru perpetuu cu natura”, adic prin controlarea cu în elepciune (!) a reproducerii („porunca” a doua), iar „marii filantropi” ai lumii (alde Bill Gates, George Soros, David Rockefeller i al ii de teapa lor) s-au întâlnit în secret la începutul mileniului al treilea ca s discute „felul în care ar putea dep i obstacolele politice i religioase rezistente la schimbare”!

Spre deosebire de nazi ti, tor ionarii bol evici se delectau timp îndelungat cu enormele suferin e psihice i fizice (înfometare, b i, foame, frig, carcer , munc epuizant ) ale aresta ilor, îndeosebi dup demararea de c tre autorit i (la noi sub comanda sinistrului general semianalfabet de securitate Alexandru Nicholschi, alias Boris Grünberg) a criminalelor programe de reeducare, astfel încât moartea era, în majoritatea cazurilor, o binecuvântare pentru jalnicele ruine umane (f voin sau credin ), care rezultau cu necesitate din acest detestabil malaxor politico-ideologic întru nimicirea trupului i sufletului.

3) Nazi tii (mai exact SS-i tii lui Heinrich Himmler) s-au inspirat din vastul sistem concentra ionar sovietic pentru a- i forma propria re ea de lag re. Da, c ci de i se priveau cu neîncredere unul pe altul, Hitler i Stalin (cele dou superlighioane) erau la acea vreme

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în rela ii atât de tic los apropiate, încât n-au ezitat s i împart sferele europene de influen prin p tosul Pact Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 i apoi, în septembrie acela i an, s atace împreun Polonia - nem ii dinspre vest, ru ii dinspre est...

Despre I.V. Stalin, al doilea r zboi mondial i bol evizarea României postbelice s-au scris, i în continuare se vor scrie, nenum rate, texte, studii i c i. Eu însumi, în urma unei temeinice document ri (Kremlinul anilor '20 de Boris Bajanov, secretarul particular al tucului Stalin, Stalin i stalinism de Roy Medvedev, Stalin - via a privat de Lilly Marcou), am elaborat, în octombrie 2016, studiul Stalinocra ia - consecin a logic a cultului personalit ii.

Dar nimic din cele citite de mine pân în prezent, nu se compar cu redutabilul tratat Istoria stalinismului în România al eminentului ziarist i dizident Victor Frunz , nici în ceea ce prive te colosala documenta ie a autorului (cu unele mici modific ri i complet ri, prezentul tratat, ap rut în anul 1990 la Editura „Humanitas”, reprezint edi ia a II-a a c ii Istoria Partidului Comunist, carte ap rut în limba român în 1984 la Editura „Nord” din ora ul danez Aarhus) i nici în ceea ce prive te cuceritoarea fluen a expunerii delicatelor/catastrofalelor evenimente dintre 8 mai 1921, dat la care Partidul Comunist din România (numit la început Partidul Socialist-Comunist sau Sec ia Român a Interna ionalei Comuniste) se desprinde de Partidul Socialist din România, i anii de cenu ie glorie (pentru ar ) ai ceau ismului: logic i coeren în narare, limbaj clar i nepreten ios (uneori voit sarcastic, alteori aureolat de triste e), hazul inspirat i deosebit de profund al multora din titlurile capitolelor i subcapitolelor (O coloan vertebral pentru schimbarea condiiei de târâtor, Invita ie la jug, Partidul celor sub o mie, Cântecul de leb al libert ii, 19 noiembrie 1947, Alegerile „libere i nestingherite”, Pe tele cel mic îl înghite pe cel mare, Turcificarea României, Un cal - un salam, Pu ini am fost, mul i am r mas etc.).

Desigur, responsabil cu acribia i bog ia informa iei din acest tratat de aproape 600 de pagini (inclusiv Addenda cu texte edificatoare i cele 521 de preciz ri/trimiteri care alc tuiesc Indicele bibliografic) este ziaristul Victor Frun. Cum spuneam mai sus, scriitorul V. Frunz nu s-a l sat mai prejos în ceea ce prive te aspectul literar al operei, lucru ce-i spore te în mod considerabil savoarea i atractivitatea.

De pild , pe lâng suculentul haz ( i nu numai) al titlurilor, care izbutesc prin ele însele s ilustreze n ucitoarea ascensiune a bol evismului i apoi funebrul proces de stalinizare a României postbelice, autorul scoate în evi-

den scârbosul grobianism al moscovi ilor (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu .a.m.d., desigur, cu excep ia rafinatului intelectual Lucre iu P tr canu), atât prin plasarea în locul i la momentul potrivit a lozincilor întrate în „folclorul” sp la ilor pe creier de-atunci („Ana-Luca-TeoDej,/Bag spaima în burgheji”; „Nu tii? Te înv m! Nu po i? Te ajut m! Nu vrei? Te oblig m!”, care - întrucât în partea final , ne spune V. Frunz , „dezv luie natura politicii fa de nime” - a fost repede înlocuit cu stalinista lozinc „Ne sprijinim pe nimea s ra, în alian cu nimea mijloca , împotriva chiaburimii!”; „S-a f cut lumin -n sat, i b di , m i”), cât i prin t ioase punct ri despre dictatura de grup, „prielnic instaur rii dictaturii personale” (p. 347), despre stalinism („Un antisemitism mascat este linia dictat de Moscova” - p. 362; „Stalinismul dac nu are un du man în fa a sa, pe care s -l ostracizeze i s -l lichideze, trebuie s i-l inventeze” - p.

383) i despre bol evismul românesc, unde „împletirea între terorism i politic ajunsese la un moment dat atât de strâns , încât s se i confunde” (p. 383), respectiv despre „monarhia de partid” (p. 481) din „iepoca” ceauist i acei intelectuali, care „în loc de ira spin rii au o macaroan fiart ” (p. 497).

Or, Victor Frunz cuno tea foarte bine proprietatea cuvintelor, el fiind un ziarist de mare calibru (se na te pe 8 iunie 1935 în com.

Dumitre ti din fostul jude Râmnicu-S rat, între 1952-1953 urmeaz facultatea de ziaristic din Bucure ti, între 1953-1958 pe cea a Universit ii „Mihail Lomonosov” din Moscova, apoi lucreaz la Radiodifuziunea Român , Televiziunea Român i pred jurnalismul la Academia „ tefan Gheorghiu”), calitate prin care nu doar c avea acces la fondul secret de carte i la arhiva partidului, dar - presupun eu - tia pe mul i dintre grangurii comuni ti, precum i o bun parte din crema intelighen iei române ti. În anul 1978, prin intermediul agen iei de tiri Reuters, public o curajoas scrisoare critic la adresa dictaturii din România, motiv pentru care este anchetat i expulzat din ar în 1980. Împreun cu so ia i fiul pleac în ora ul danez Aarhus, unde înfiin eaz editura „Nord”, editeaz revista Alerg torul de la Marathon (avea ca obiect studierea fenomenului politic românesc) i- i d ob tescul sfâr it pe 27 iulie 2007. Nu înainte de-a reveni în ar dup Decembriad , unde public o edi ie jubiliar a poeziilor lui Mihai Eminescu, este membru fondator al Alian ei Civice (1990) i, printre altele, ine conferin e la „ coala de var ” a Memorialului victimelor comunismului din Sighetu Marma iei.

Potrivit dorin ei testamentare a marelui ziarist i dizident politic (vrednic urma al lui

27

Pamfil eicaru, c ruia în anul 2001i-a închinat cartea Destinul unui condamnat la moarte), urna cu cenu a sa a fost adus în ar de soie i fiu pe data de 1 octombrie 2007, unde dup slujba de pomenire - pe 6 octombrie este r spândit în apele râului Râmnicu-S rat. În concluzie, tratatul în dou p i al lui Victor Frunz despre stalinizarea României are meritul de-a ne introduce încetul cu încetul în subumanele taini e politico-ideologice ale comunismului autohton: cu ramura sa intern i cea extern (victoria „internilor” i, prin aceasta, destalinizarea extern , este ob inut de Gh. Gheorghiu-Dej dup înl turarea „grupului antipartinic Ana-Luca-Teo”, respectiv prin derusificarea României, desfiin area celor 18 sovromuri i retragerea trupelor ruse ti în iunie 1958, dup o temporar sta ionare a acestora... din anul 1944); cu avatarurile sale calitativ-identitare (la început Sec ia Român a Interna ionalei Comuniste sau Partidul Socialist-Comunist, dup desprindere Partidul Comunist din România, în perioada dejist Partidul Muncitoresc Român, pe care Ceau escu i ortacii lui l-au rebotezat Partidul Comunist Român), dar mai ales cu cele de ordin cantitativ (cu ajutorul oportuni tilor tr tori i prin compromiterea unora dintre liderii sociali ti, o mân de comuni ti izbutesc s „absoarb ” sutele de mii de titeli ti, sau - în plastica exprimare a autorului - „cei care se împotriveau instaur rii dictaturii staliniste erau cur i”, ceilal i erau doar cru i, atâta timp cât nu se împotriveau unei unific ri prin care pe tele cel mic s -l poat înghi i dup bunul lui plac pe cel mare); cu mazilirea tuturor incomozilor, mazilire ce devine asasinat premeditat în cazul lui tefan Fori i al lui Lucre iu P tr canu („urmarea direct a schingiuirilor”, ne face cunoscut autorul, la proces „P tr canu avea un picior amputat”); cu ororile colectiviz rii for ate, ale deport rii i ale decim rii milenarului nism românesc; cu debutul politic al totalitarismului prin alegerile „libere i nestingherite” din 19 noiembrie 1946, dup care au urmat scoaterea în afara legii a partidelor istorice (în primul rând P.N. . i P.N.L.), întemni area liderilor acestora i lichidarea celor mai mul i dintre marii intelectuali forma i în perioada interbelic (refuzul acestora de-a pactiza cu regimul bol evic, îi transforma de îndat în bandi i, tr tori i du mani ai poporului); cu na ionalizarea principalelor mijloace de produc ie prin legea din 11 iunie 1948, astfel statul bol evizat devenind cel mai mare proprietar de bunuri i, de departe, cel mai mare prigonitor de libert i cet ene ti; nu în ultimul rând pensionarea cu care s-a ales Maurer, dup ce a netezit drumul neinstruitului, gângavului i cvasianonimului Nicolae Ceau escu spre puterea suprem i cultul personalit ii.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Laz[r POPESCU

Dincolo de estetic Ion Popescu-Br diceni, Serile de la Br diceni, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2008 Ce se va fi g sind oare în poeticitate mam întrebat citind subtitlul penultimei apari ii a autorului, confratele Ion Popescu-Br diceni, intitulat - simplu i cumsecade - vorba lui Lucian Blaga, chiar a a!, Serile de la Br diceni. R spunsul pe care ni-l sugereaz poetul poate fi g sit, este de g sit, în cuprinsul ii acesteia ap rute la Editura Limes. Cartea cuprinde o Autobiografie fantastic , trei sec iuni, în treizeci de transversalii i un Argument final, structurat (mimetic, evident) precum o lucrare tiin ific parc ... Pentru c tiin este i poezia... adar ce se va fi g sind dincolo de estetic, în chiar poeticitatea invocat ? Se va fi g sind sacrul cu toate valen ele sale, traseul poetului fiind unul de la estetic la sacru i, de ce nu, viceversa: de la sacru la estetic. S-ar p rea el vrea s realizeze aici o ilustrare a chiar teoriilor sale despre din ce în ce mai posibila existen a transmodernismului, un curent recuperator de sacru. Deloc întâmpl tor în acest caz îl vom vedea pe protagonistul liric oficiind asemenea unui sacerdot, permi ându- i transgresarea diferen ei specifice, cea dintre sacru i estetic. E drept, e vorba aici de un preot abscons, unul care de ine „adev ruri cumplite”

(argheziene le-a zice eu, a adar impregnate de hybris i teroare!). i în acest caz nimic nu mai poate fi personal, c ci, vorba lui Nichita St nescu, numai poetul i soldatul nu au via personal , ei fiind mai tot timpul în misiune!

Pentru frumuse ea sa, redau în întregime acest Poem transpersonal: „Nu po i de pe haine i speli/ cuvintele, vai, te în eli!/ Când la catalface de bronz/ poetul e-un preot abscons (s.m. - L.P.)./ Afar ningând ca la Pol,/ cite temi, str inule sol,/ venit în secret, ca s -mi spui/ -n geamuri fantasmele Lui/ rostesc adev ruri cumplite./ i alt sol Tu nu-mi mai trimite”.

Adesea poezia curge pur i simplu, râu invizibil heraclitic: „Lumina i nemoartea lui/ i, biet poet, de cum avui/ în fa focurile iar tiui, jurnalu-mi de hoinar,/ s nu-l retrag în ipotez :/ Aici a pune-o parantez ;/ dar cum s-o pun, când, în Eter,/ se scurge piramida-n cer?”. Br diceni, localitatea îngem nat Hobi ei brâncuiene, locul unde se ine anual Atelierul Na ional de Poezie al Românilor, devine un soi de centru al lumii, sco ând „din ascuns” mai ales Moara serilor de poezie: „E-o moar lâng cas . Una veche i pus -n mi care/ de-o armade suflete nev zute care nu se/ îndur s-o lase singur acolo, pe râul paradiziac”. Între acest topos i arta transpoetic a autorului leg tura pare indestructibil i nu o singur dat îl vedem pe acesta justificânduse. Pentru poezie, pentru teorie? Pentru amândou pentru c în cazul s u putem spune: ca i teoria poezia, dup cunoscutul Ut pictura poesis: „Am descris cu flac ro ie/ casa-mi trâneasc / de pe Râul Morii/ i brusc, în ea, / îngerii cu aripi de borangic/ au aprins lumâri;/ sufletul ei m ardea.” Textul se intituleaz , cum altfel, Art transpoetic . Iar el, el, autorul/textierul, chiar ajuns el însu i - semiotic vorbind - parte a textului, are, în orice caz, destule misiuni de îndeplinit. De dus toate pân la cap t. Trebuie s r mân alerg tor de curs lung , c ci „A culege frunzele,/ de cuvânt, ajunsele,/ îns li se clatin / fa a cea de platin ./ culege frunzele,/ de cuvânt, ajunsele/ îns u le macin / nefireasca sarcin .” (Nefireasca sarcin ). În astfel de momente pare a se produce

un soi de dispersie, fiin a poetic se poate dispersa de locuire: „Eu nu am locuin / iubito, ci doar restul de fiin ,/ ce mi-a r mas. i m simt foarte bine/ în limba ei, ce-o locuiesc, în fine” (Priveghi). Locuitor în limba poezeasc , a cum ar fi zis, tot Nichita St nescu, în limba - cas a fiin ei, heideggerian vorbind. Sau în discurs, cum ar fi spus Michel Foucault, în discursul personal în care dup ce caut a trasa un portret al artistului (deopotriv copil i matur), reu te versuri de o frumuse e aparte: „Am îmb trânit i tot Ion îmi semnez ile,/ de i simt cum din toate p ile/ m înconjoar un t râm nev zut”. El e acum în plin estetic, se cuvine s-o spunem, chit c are presim irea i con tien a sacrului („t râm nev zut”). A sacrului înconjur tor, a zice.

Când reu te cel mai bine Ion PopescuBr diceni? Exact în momentele când „uit ” acumul rile intelectuale, când pune între paranteze teoria literar i pe el însu i ca profesor de teorie literar . Când redevine ceea ce este nativ: poet. Când revine la Sine. Ca în aceste versuri, a zice, antologice, în care reu ita o face tocmai „firescul Ion”: „M car via a s ne mai r mân / pur printre putredele maluri/ ale nefiin ei, m car via a/ s existe f intervaluri” (Nesiguran a).

Pentru Ion Popescu-Br diceni scrisul poate fi într-un fel... Utopie; vezi Scriitopia unde, al turi de Scorpie i de Axios (ce al turare!), poate duce o via tainic spus chiar în poemul care deschide o nou c ulie poezeasc Aporiile lui Axios (Editura Napoca-Star, ClujNapoca, 2008). Text care se vrea cumva programatic, c ci: „La întoarcerea din vis,/ ce s-a scris r mâne scris” (În loc de prefa ). i cear putea sta al turi de Scriitopie, de Scorpie, de Utopia poetic i de Axios decât alt personaj mitico-scriptural numit Diana Sânziana?

Ceva din ritmurile lui Ion Barbu pare a se strecura în scrisul lui Ion Popescu-Br diceni în aceste momente: „Axios, Axios, îmi crap buza,/ Giorgio Bassani i Lampedusa/ Într-un Po(h)em, apare Meduza/ i mi se face fric de bestii./ De-un timp, mi se-ntâmpl , vai, ni te chestii...” (Axios în Scriitopia).

Poetul ce poate fi, altceva decât un „prin

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Constantin ARDELEANU

Compas Simona Trifu, Compas în curcubeu, Ed. Business Adviser, 2012

Simona Trifu: triumful trifoiului liric întro poezie cum nu tiu s se fi mai scris la noi.

Tri-fu: funambulesc, fuga unui Bach cântat într-o bisericu de spital, furi are printre sinapsele unei tr iri abisale. Doar t lpile simt fierbin eala nisipului unei Golgote, poeta afi ând elegan a unei piramide a urcu ului; lacrimile-i mereu vor fi confundate cu broboanele de sudoare ale efortului; „clopotul catului” vrea s împr tie norii efemeridelor. E fascinant geometria în spa iu a acestui

aplicat „Compas în curcubeu” (ed. Business Adviser, 2012). Iat un „BASIC” instinct în varianta trifian , ca o ap sare a dou taste existen iale: „Un s rut tacit/ aduce pacea cal/ în orice suflet...// Coroana de spini/ e cel mai de pre trofeu/ pentru durere...” N-are cum trece neobservat concentrarea de frumuse e plastic , desprins parc din „Peisajele de unic folosin ” ivanoviste: „Un fluture pl pând î i soarbe apa/ din lacrimile înghe ate,/ curcubeul durerii e-n groapa/ acestor vremuri nea teptate” (Un înger în ploaie). i cine a vazut „Cozi de vise pe Calea Lactee”, „prin fream t de crengi, plâns argintiu” i „Fiori din mine - aburi de p cat” e un bun evaluator al efectelor unui „Foc albastru” (Blue Fire). „În erotica nevisat moarte”, „Am umple GROAPA MARIANELOR cu depresia noastr / i ne-am deda f opreli te la IUBIRE”. Ce valpurgie a „destinului romantic”: „cu sânge de REGE dansez i iubesc”! Chiar dac ni se d „parola” în poezia cu acela i titlu ca al car ii, pu ini ar îndr zni ascensiunea poetei: „PAS-COMPAS în curcubeu,/ sui, privesc, suspin, SUNT EU!” Fiind credincios principiului eugenbarbian de a comenta cu materialul clientului, greu a g si echivalent pentru acest distih: „Sunt punte/ peste abisul alb de dorin ele noastre”. i cutreierat de asemenea versuri scurtisime, de elate de sensuri, po i s te prezin i oricând ca gânditor între Egipetul antic i pariziana

de ponoare?” În spa iul s u etnic i edenic uit de via a am rât din ceea ce un Gheorghe Grigurcu, admirabilul nostru concitadin, a numit „Amarul Târg”: „M minunez de-absurdul acestor zile./ Am, în ora , predestin ri umile./ Dar în t râmul meu din Br diceni/ în care plou nesfâr it/ sunt Prin ul unor chem ri din partea unor zei/ tot mai ascun i, vicleni i pururi TREI” (Casa mea din ve nicie). În astfel de condi ii, confruntat cu indivizi ajun i „academicieni” peste noapte, nu-i de mirare c poetul poate fi condamnat sau expulzat tot a a precum pân nu demult figura în rapoartele Securit ii: „Eu, Axios Aporianul,/

reclamat în rapoarte / ale Securit ii ca du man al poporului” (Axios Aporianul). În astfel de situa ii nu po i decât s te r core ti în casa rinteasc de pe Râul Morii... Când anume?

Oricând, dar mai ales la „ora fl rilor”: „Aceast or a fl rilor: spa ioas ca o corabie victorian ,/ verde ca r suflarea laurului,/ se închide sacr ” (Ora fl rilor).

Modest, poetul se închipuie a fi doar un „discipol recuperat”, atunci când: „În m spre pome ii obrajilor/ brându ile toamnei” (Discipolul recuperat).

Recuperat, spun eu în acest final de cronic literar , dar i conving tor totodat . i tr itor în marea poezie.

Place de la Concorde: „În cratima piramidei/ zadar privitor...” Ai impresia, fals desigur, nu poeta „vâneaz ” metaforele, ci ele o caut pentru a fi încrustate în zidul cratimei. i probabil unui matematician poet de inventivitatea lui Ion Barbu i-ar fi pl cut s aib o student ca Simona, la un colocviu de geometrie neeuclidian : „Mi-e dor de dorin,/ Mi-e dor de durere,/ Mi-e mie îns mi/ Gust adulter” (Mi-e dor de geometrie); „Grosolan p cat/ alc tuit din numere pitagoreice/ st de straj la inima mea,/ când mi se-mplete te sângele cu amurgul” (Numere pitagoreice); „ i/ a propos,/ nu cred în probabilitatea zero.../ Ar echivala/ cu/ anularea fantarii...” (Teoria probabilit ii). Familiarizat cu anatomia disper rii, cu geometria norocului, cu astronomia viselor ratate, când credeam c deja epuizase o mare parte din tiin ele supravie uirii, îmi este dat s citesc (ascult) o impresionant „Sonata Kreutzer”: „Era o secet pustie,/ într-o noapte prea târzie.../ Un trandafir alunec din cer.../ Sonata Kreutzer în eter...// Stam neclinti i în lini tea albastr , când povestesc prin pana mea m iastr .../ M pref ceam din magma curcubeu.../ În noapte, mie îns mi, Dumnezeu...”

Proiec iile cosmogonice ale Simonei Trifu streaz linia ineditului: astfel c luna „singur , egal i trist ,/ se gânde te s emigreze de pe Bolta Cereasc în sufletul meu...”, iar în „acasa” ei etern , „mama m a teapt în pridvorul galaxiei,/ îngrijindu-mi trecutul...”

La Simona Trifu, chiar prezen a ei fizic i sufleteasc e poetic , ea fiind mama unei strofe celeste de patru fete, iar în „Curgere heraclitian ” g sim un rezumat de C.V. (Candoarea Vie ii), care trimite la reciclare pe orice cadrist conformist: „Rod de dulce p cat,/ glude art .// Ast zi, 1 Aprilie !// La 10 ani,/ credeam c Zeus e tata.// La 20/ mi-am spus / F t-Frumos exist ,/ dar ma ocole te.// La 30 de ani/ eu i fericirea eram surori/ i toat lumea/ era la picioarele feminita ii.// la 40 de ani,/ (...) Eu, îns mi,// un caprice d'enfant”.

Echivalentul în simfonism al unui capriciu de Paganini. Simona Trifu, concert pe o singur coard a virtuozit ii!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Grigorie M. CROITORU

De]ertul albastru ]i Democra\ie @n oglinzi 1. De ertul albastru În cartea Preote ti - un sat pe cale de dispari ie. Monografie sentimental consemnam, cu mândrie, c satul natal, Preote ti, se afl încadrat de trei localit i cunoscute în toat ara, i nu numai, datorit unor personalit i celebre: la apus, satul Bulze ti, locul de ba tin al celebrului poet, prozator i dramaturg, cunoscut pe toate meridianele lumii, Marin Sorescu; la nord, satul Boghea, locul natal al lui Traian Diaconescu, cunoscut în lumea universitar i în cea literar , prin multitudinea traducerilor din antichitatea latin i greac , dar i prin transpunerea în latine te a unor importan i poe i români (Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi...) ca exemplu lingvistic i practic de mai larg audien filologic . Adaug o precizare cut de profesorul universitar Traian Diaconescu în timpul unei convorbiri telefonice: traducerea poe ilor români s-a f cut cu respectarea metricii originale a poeziilor traduse, ceea ce nu s-a mai f cut pân la el. Prof. Traian Diaconescu ilustreaz în cultura român de ast zi figura unui dasc l de excep ie, continuând o tradi ie din ce în ce mai sub iat din varii pricini, cum ne spune Zenovie Cârlugea.

Este i poet, prozator, istoric i critic literar de înalt prestigiu. La sud, se învecineaz cu satul Dobriceni, devenit celebru datorit celebrului pictor Sabin B la a.

Aici, nu pe marele pictor Sabin B la a vreau s -l prezint, ci pe scriitorul Sabin B la a, de la care am dou romane cu autograf dintre cele trei scrise.

Mai întâi, câteva informa ii sumare despre locul na terii i familia scriitorului.

Sabin B la a a v zut lumina zilei în satul Dobriceni, comuna Iancu Jianu, jude ul Olt. Cândva, satul Preote ti a f cut parte din

comuna Dobriceni, dar n iosul pârâu Aninoasa i-a schimbat albia datorit unor alunec ri de teren, a rupt o parte din satul Preote ti, care a r mas definitiv alipit Dobricenilor. Cele dou localit i au avut i biseric împreun , îns apele Olte ului au distrus-o în 1940.

Sabin B la a este fiul preotului Ioan B la a (1908-2002) i al Mariei (n. Pârvu). S-a n scut la 17 iunie 1932, odrasl binecuvântat de Dumnezeu. A murit la 1 aprilie 2008 la Spitalul Sfânta Maria din Bucure ti i a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Ia i în data de 5 aprilie 2008. Mai are doi fra i, Eugen i Ceciliu, care ast zi locuiesc în Bucure ti. În copil rie, am fost de câteva ori în casa preotului Ioan B la a.

Mai ales toamna, tat l meu era chemat cu carul cu boi s ajute la strânsul recoltei i m lua i pe mine cu el. Atunci, m-am jucat cu copiii preotului, dar nu pot spune c i-am cunoscut, Sabin fiind cu 7 ani mai în vârst decât mine.

La apari ie, i-am trimis cartea despre satul Preote ti, iar marele pictor ne-a trimis (mie i so iei), cu autograf, primul roman De ertul albastru. Apoi, ne-a mai trimis i romanul Democra ia în oglinzi, tot cu autograf. În afara acestora a mai scris i publicat Exodul spre Lumin , 2002.

Romanul De ertul albastru a ap rut la Editura Atlas, 1996. Coperta întâi reproduce tabloul Visul unei amintiri, de Sabin B la a, ulei pe pânz , 1996; pe coperta IV apare portretul-bust al pictorului, inând în bra e c elul flocos Snif, proiectat pe imensitatea albastr a oceanului. Mai mult de jum tate din copert este de culoare neagr , sugerând partea nev zut i necunoscut a oceanului. a-zisa ac iune a romanului se petrece în jurul acestei picturi.

Dintre argumentele care sus in afirma ia amintesc: - culoarea albastr a apei a c rei limpezime permite s se vad ceva i din adâncurile oceanului; - m rturisirea pictorului-romancier: „Mereu obsesia oceanului. las în voia imagina iei, convins c nimic nu vine la întâmplare, c toate se leag cu dorin ele mele, chiar i destinul meu. [...]

Pe evalet se afl un rm înc rcat de alge înflorite i în spate se continu oceanul. Nu oceanul negru, v zut de mine, ci un ocean albastru, limpede, dorit de suflet, la care pictez de câteva zile, f odihn ” (p. 48).

- discu ia cu Tase, fost coleg de primar , care d buzna în atelier, în leg tur cu fata ce apare în partea dreapt a tabloului, în primplan: un nud, o frumuse e feminin pur , c ci Sabin B la a a pictat frumuse ea ideal în tablourile sale spun speciali tii: „St eap n i prive te pânza pictat de pe evalet.

- Fata. Fata asta, zice el, f s i mi te buzele.

- Ce e cu ea?

- De ce n-o îmbraci?

- E la mare; singur ; n-o vede nimeni.

- O vede lumea. Pune ceva pe ea. [...] Pune-i m car un sutien!

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Tase, ce vezi acolo nu e treaba ta. Nu te pricepi. De ce-ai venit?”

Nu st ruim asupra subiectului care const în teleport ri ale autorului dintr-un loc în altul, dintr-un mediu în altul în timpul pauzelor pe care i le permite. Teleportarea se face într-o sfer albastr . M voi opri, sumar, asupra semnifica iei unor culori i a unor cuvinte folosite de autor, c ci într-o carte scris de un pictor nu puteau lipsi culorile cu simbolistica lor.

Albastrul este reg sit în ceruri i în ape. Are nuan e: albastrul închis i albastrul deschis, str lucitor. Cel închis inspir încredere, demnitate i inteligen , cel str lucitor denot purificare, putere, sprijin i r ceal ; iar cel deschis, pace, senin tate, spiritualitate i infinitate. Cineva spunea: „Nu te po i pierde niciodat atunci când înve i te pierzi în albastrul m rii” (Munio Khan). i de ertul - p mânt arid, pustiu, f locuitori ce semnific pentru om lumea îndep rtat de Dumnezeu, t râmul demonilor devine la Sabin B la a albastru. Pe acesta îl prive te necontenit când picteaz ; cel lalt de ert - imens, cenu iu, dezolant se afl în urm .

Cea a, perdea de aburi de culoare alburie-l ptoas , obstacol ce obtureaz vederea este peste tot: „Oare cât va mai dura Cea a asta?

O zi, un an, o ve nicie?” - se întreab autorul (p. 5). i continu : „Pân i Cea a, a dracului de Cea , e construit în a a fel ca s ascund tot ce ne-ar putea bucura, l sând la vedere doar supliciile” (p.37).

Tr itor i la sat, Sabin B la a a cunoscut i credin ele populare referitoare la cea . Când toamna se las cea a deas este semn c roadele se vor culege repede; dac , dup vreme rea, cade cea , este semn c vremea se va îndrepta; dar dac se las cea deas , este semn c vremea se va strica; când cea a se urc pe dealuri, urmeaz ploaie, iar când negura cade i se l te pe esuri, mai întotdeauna se însenineaz . Este semn de boal pentru cel care viseaz cea deas , dar se va vindeca de o boal cel care se viseaz trecând prin cea .

Apa, prezent nu doar în cea , ci i în ploaie, dar mai ales în imensitatea oceanului, reprezint elementul primordial. Este unul din cele patru elemente esen iale din care s-a cl dit universul în miturile cosmogonice ale popoarelor lumii. Este izvorul vie ii, asociat principiului feminin matern i lunar, incon tientului i tenebrelor. Se opune focului masculin i lumii minerale.

Soarele, cu lumina i culoarea lui binecunoscute, ocup o pozi ie privilegiat , reprezentând c ldura, lumina, via a, fertilitatea, nemurirea, în antitez cu frigul, întunericul, moartea, sterilitatea.

Nu putea lipsi negrul. Culoarea neagr , identificat cu p mântul, care este „cimitirul”, ca i locul cu putere de a rena te via a, dar i culoarea lumii celeilalte, a infernului.

Romanul ofer suficiente exemple care s justifice afirma iile mele, precum i alte semnifica ii. Cititorii le pot descifra cu u urin .

Lectura c ii este facilitat de harul de povestitor al lui Sabin la a. Dumnezeu l-a înzestrat cu puterea magic nu doar de a a terne pe pânz imagini geniale, ci i pe cea de a exprima prin intermediul cuvântului oameni i fapte, gânduri, idei i sentimente care reu esc ne impresioneze. Închei acest succint comentariu cu un aforism despre geniu, extras din textul romanului: „Tot geniul uman, despre care se vorbe te atât, nu dureaz decât frac iuni infinitezimale de timp. În acel r stimp, opera se na te întreag , pân la cele mai mici detalii. Restul nu este decât travaliu” (p. 51).

2. Democra ie în oglinzi. Roman interzis Romanul a ap rut la Ed. ART XXI, Ia i, 2006. Ca i primul roman, acesta are pe coperta întâi o pictur a lui Sabin B la a, re i cu schimbul, prelucrare digital foto de Matei B la a, iar pe coperta IV, Sabin B la a, surâz tor, având pe um rul stâng un albatros.

Sub poz , se afl men iunea autorului: „Informez cititorii c acest roman l-am scris în viitor, la dou mii de ani dup globalizare i a fost interzis de prietenul meu din studen ie, Gigi, pre edintele Terrei.”

31

Interesant i demn de re inut este i precizarea de la început: „Întro democra ie în care i lupul i mielul au drepturi egale, se tie dinainte cine pe cine m nânc ”, precum i mottoul: „Imbecilul consum minte cât geniul, dar fiecare în alt direc ie.”

Romanul Democra ie în oglinzi este o carte ciudat . Ciudat , mai întâi, c se realizeaz globalizare la nivel universal, ceea ce se dovede te un exerci iu complet ratat. Cine devine pre edintele Terrei?

Gigi, colegul din studen ie al lui Sabin, „prichindel, cu figura rotund , infantil i urechile cl uge [...], cu privirea fix i zâmbetul acela stereotip” (p. 8). Pentru c într-o asemenea func ie de in torul ei trebuie s fie o figur impozant , Gigi recurge la un transplant de corp!

Sabin, pictorul î i p streaz numele real, continu s picteze, dar ... dezastru! „În imagine apare Gigi, gol pu , alungit ca o comet , învârtindu-se în jurul soarelui! Hop i Gina, în form de geoid! Nuditatea ei pare s -l acuze pe Creator de neîncredere i lips de gust.”

Moment plin de umor, dar i de subtile în elesuri. La insisten ele Ginei, îi face o vizit lui Gigi, dar pân ajunge la el trebuie s treac prin furcile caudine ale unor repetate i am nun ite controale. Ajunge, în sfâr it, i-l g se te modificat fizic, un lungan de 2 m, „din dragoste de oameni.” Stau la o bere, timp în care îi m rturise te c este plictisit, nu lucreaz nimic, nu se poate adapta la noua lui fizionomie. A f cut transplant de corp, care a reu it perfect. De fapt, capul lui Gigi a fost iat i pus la corpul lui Laie, Amantul Ginei i rivalul lui Gigi în alegeri. În continuare, îl îndemn m pe iubitorul de literatur s urm reasc Manifest rile de fericire pentru câ tigarea alegerilor, s -l urmeze pe Sabin când se mut din Capitalon pe insula Sfânta oas din Oceanul Planetar, la oasa Voioas , unde îl întâlne te pe Mo Lav , un personaj pitoresc, pe Omul Bun i alte personaje memorabile. Nu lipsesc nici cele feminine, desigur.

Autorul, personaj proteic în carte, disponibil la o prelungit lupt cu limitele, face din orice vernisaj sau nou carte o provocare, un eveniment mediatic, acceptat de unii, contestat de al ii. Explorator insolit în grotele timpului i vastitatea infinit a spiritului extrage sensuri i încrope te o lume fictiv tocmai prin luciditatea cu care se raporteaz la real, Pictura îl face s vad , scrisul la identificarea cauzelor. Cu alte cuvinte, în literatur se caut , în pictur se g se te. În încheiere, subscriu afirma iei lui Valentin Ciuc din postfa : „Romanul alterneaz cu abilitate exersat situa ii ridicole care pot amuza dar, de fapt, prin luciditate nu poate decât s genereze plânsul. Plânsul homeric al unei lumi f identitate, unde ne vom sim i totdeauna captivi. Nu tim de unde venim, cine suntem, i, mai ales, unde mergem... Agonia universal nu poate fi tratat decât cu mijloacele ARTEI...

Cât i cât mai este.”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Nicolae DINA

Un suflet @ndr[gostit de poezie Claudia Voiculescu, Sinele ca un rondel, Ed. Eikon, Buc., 2019, 392 p.

O carte de rondeluri, cuprinzând numai asemenea poezii cu form fix , poate fi considerat o îndr zneal în literatura contemporan în care se manifest tot felul de „curente literare” sau „orient ri estetice”, care mai de care mai „moderniste”, „neomoderniste” sau „postmoderniste”.

Se tie c rondelul are o vechime de câteva sute de ani fiind cultivat în Fran a Evului Mediu, cel mai semnificativ reprezentant fiind Clement Marot. Rondelul cunoa te o revigorare în epoca modern prin contribu iile lui Alfred de Musset, urmat de François Villon i de poe ii parnasieni, dintre care se distinge Théodor de Banville. În literatura român , maestrul incontestabil al rondelului r mâne Alexandru Macedonski, autorul câtorva cicluri grupate în volumul „Poema rondelurilor” (1927), iar, în zilele noastre, nu poate fi omis numele lui Leonid Dimov, cu al s u volum „Semne cere ti. Rondeluri” (1970).

De curând, am primit un volum de versuri semnat de Claudia Voiculescu (cunoscut poet , membr a USR), volum care, spre surprinderea mea, cuprinde peste trei sute de rondeluri cu imagini artistice de o plasticitate impre-

sionant , remarcabil prin m iestria cu care autoarea utilizeaz sensul conotativ al cuvintelor pentru realizarea celor mai diverse procedee stilistice de mare efect. Truda poetei de a dei dificult ile pe care le presupune acest gen de poezie (are, ca preferin e, sonetul i rondelul), eviden iaz nu numai un exerci iu îndelungat (scrie poezie înc din anii liceului, iar cele peste zece volume stau m rturie), ci i o bogat lectur avându-i ca mae tri recunoscu i pe poe ii francezi parnasieni, precum Théodore de Banville i Théophile Gautier, la a ror coal a ucenicit. Ei sunt evoca i al turi de al i mari scriitori din literatura francez pentru care are o pasiune m rturisit : atunci când „flanelá” prin Paris, îi c uta pe „Baudelaire, Gautier i Banville”, fiindc „erau culoare i stil” („Flânerie”).

Volumul are o complexitate i o bog ie tematic impresionante, pornind de la lupta cu sinele i suferin a sufletului ce se zbate între contrarii, la dragostea v zut atât ca sentiment erotic, cât i ca iubire i grij pentru familie i pentru semeni, de la nostalgia copiriei petrecute în sânul unei familii iubitoare într-un sat patriarhal de pe valea Neajlovului i amintirea ne tears a acestuia, v zut în mijlocul unei naturi luxuriante i ocrotitoare, la misiunea sacr a poetului i rostul poeziei.

Sentimentul de dragoste fa de poporul ruia îi apar ine se concretizeaz în elogiul adus limbii sfinte române ti, înv ate odat cu „laptele dulce-al maicii” i cu „anafura cre tineasc ”, limb pe care o respect fiind „limba mea cea p rinteasc ” („Limb sfânt , româneasc ”). O consider „etern ” ca tot ceea ce este divin, „o stea din mantia cereasc ” str lucind pe plaiurile carpatine, în ciuda faptului „vânturi au b tut, str ine/ s strice vorba mea domneasc ” („Etern -i, cum cele divine...”). Poporul nostru a fost binecuvântat cu „dulcea i frumoasa” limb român ca un „curcubeu/ str lucind peste neamul român”, st pân de drept al acestor meleaguri de legen. Poeta dore te s r mân definitiv „în pacea poporului meu/ ca-n paradis” („Limba român -i curcubeu”), afirmând ritos c „Eu tiu

româna s-o vorbesc corect/ De când am fost ivit pe p mânt/ De când M icu a m hr nea la piept”, considerând c aceasta este datoria fiec rui creator, s respecte limba sfânt a celor ce au fost, a celor ce sunt i a celor ce vor tr i pe acest t râm binecuvântat de Dumnezeu.

Când este vorba despre crea ie, Claudia Voiculescu afirma într-un interviu c „dac mâi curat suflete te, ai i candoare, i asta, certamente, se simte i în poezie: scrii precum i-e sufletul”. O adev rat profesiune de credin , din moment ce, pentru Domnia Sa, „poezia-i har divin” care „coboar -n suflet lin” exprimând st ri afective, gânduri, sentimente, adic „cerneri de triste i, pelin,/ mistuite-n doralai” („Poezia”).

Uneori, poeta tr ie te momente în care gândurile i ideile sunt „sterpe” i, „la ceasul meu târziu”, o invoc pe muza poeziei s-o ajute treac peste clipele f inspira ie, când acel „ erpe cu clopo ei” îi urm re te „pegasul bidiviu” pentru a o sustrage din inspira ia poetic („Hai vino iar i, Eutherpe”). Misiunea sacr a creatorilor de frumos este aceea de a oferi cititorilor harul cu care au fost binecuvânta i, de a eviden ia „esen ele din fiece cuvânt”, îndemnându-i „s urce mai presus, seme ”, f când ca, „prin al poeziei son mai îndr zne / cu versul ce se înal cu avânt”, s umple inimile celor ce îi vor citi în lumina metaforei, de a le transmite emo iile i st rile lor de gra ie, aflându-se „sub un descânt” care îi ridic deasupra celorlal i, „pe culmile înalte” ale artei („Al poeziei son”). Acesta este scopul intim al crea iilor sale, a a cum afirma, în acela i interviu: „Doresc enorm ca acei caremi citesc poezia s se reg seasc într-un vers ..., s se emo ioneze, s viseze.”

Desigur c poeta, la rândul s u cititoare pasionat , are poe ii s i prefera i, primus inter pares nefiind altcineva decât Mihai Eminescu, Poetul nepereche, c ruia îi aduce prinosul de închin ciune în câteva poezii, acesta fiind „steaua de sus, de neatins” i pentru care „ne am ge te-un dor nestins/ c -n veci de veci ne botez m/ în al cuvântului cuprins” („Lui Eminescu”).

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În fiecare clip dorul de Eminescu ne cuprinde sufletul cu al s u „parfum de tei ameitor” i, „pierdu i în noi de-al lui fior” ne îndrept m prinosul de recuno tin i de omagiu atunci când „singur ile ne dor/ i sufletul ni-e c tor/ spre-acela i nesecat izvor/ cu murmur grav, izb vitor”, atingerea absolutului fiind idealul oric rui aspirant la gloria Eutherpei („Doar duhul lui nepieritor...”), Poetul Na ional fiind modelul c ruia i se adreseaz „scrisori de dragoste/.../ f de p mântene cuvinte” („Scrisori c tre Emin”).

Având „lava inimii fierbinte”, poetul este „sem torul de cuvinte” care le acoper cu „alb -mbr minte”, transfigurându-le în „frumuse i de m rg rinte” ca un adev rat „mag cu aripi de condor” ce „cat tâlc, bucoavne sfinte,/ din timpul vechi, pilduitor”, perpetuând, astfel, tradi iile literare din toate timpurile („Sem torul de cuvinte”). Scriindu- i versurile, poetul î i r scole te sufletul (re)tr ind ardent bucuriile, triste ile, amintirile, idealurile.

Când este atins de aripa îngerului p zitor, acesta „în suflet picura candoare/ i-mi trimitea un gând curat” i îl ajut s i scrie „cartea cu-nchinare”, alinându- i toate dorurile („Terminai cartea cu-nchinare”).

Imaginile expresive, expresia metaforic de excep ie se afl la temelia celor mai multe rondeluri pentru a reda suferin a produs de atitudinea glacial a celor din jur, suferin care aduce dup sine triste ea, regretul, nostalgia, ca sentimente profunde ale unui suflet îndurerat, plin de emo ie, de candoare i de sensibilitate. Suferind c „din ce în ce oamenii-s crun i/ iar sufletul din ei, gola ”, eul liric simte nevoia „s evadez în mun i/ s fug de zarva din ora ” pentru a evita situa ia în care ho ii „te cred cu ei, la rând, borfa ”, tratându-i pe cei din jur cu aceea i moned oneroas , pentru c „ascund doar neguri pe sub frun i („A vrea s evadez în mun i”). Gândul evad rii apar ine celei ce se simte sufocat „într-un ora modern/ cu cimitire-n vertical ”, de blocurile de beton în care „nu se tr ie te decât tern/ ca într-o lume abisal ”, regretând plecarea din locurile natale unde a sim it c a tr it bucuriile vie ii, ci „numai în sat copacii- i cern/ coroana lor atemporal ” („Într-un ora modern”).

Lini tea sufleteasc , împ carea cu sine îni, le reg se te în l ca ul Domnului, „în vechi brâncovenesc s la /.../ la Sâmb ta, în F ra / E-atâta lini te i pace”, unde „noi venim de la ora / ca sufletul s ni se-mpace” („În vechi brâncovenesc l ca ”). Aici, sufletul se umple de lumina lui Hristos, Fiul Domnului „mort i-nviat din iubire”, c ci numai El ne poate fi „izb vire/ i celest coper mânt” i „nou gând în noi r sfrânt/ nou ,-n p cat, isp ire/ sub al T u Ap mânt” („Mort i-nviat din iubire”). Toate aceste sentimente n scute din respectul pentru credin a ortodox str -

mo easc ne sunt transmise de înainta ii no tri care „p zir ei credin a veche”, de la aceia „pierdu i în lumea cea str veche/ prin sita veacului pierdu i”, c ci „ortodoxia-i nepereche/ îndemn toare la virtu i” („Cei vechi...”).

Poet al cet ii cu sufletul plin de credin a în Dumnezeu, Claudia Voiculescu pledeaz pentru lini te i pace în cetatea („Vreau vie ii mele un nou contur/.../ Nu vreau în preajm nici un fur/ i nici o fals libertate”) în care trebuie s domneasc Adev rul, Cinstea, Dreptatea, pentru c numai aceste valori morale pot asigura o via f nelegiuirile peste care vrea treac i s se ridice „ca un vultur/ tot sus în lumi irizate” („Doar azi mai pot s -ndur...”).

Alternativa este satul natal c ruia îi p streaz o nostalgic amintire, fiindc numai acolo a avut o via fericit i fiindc în gr dina de flori a copil riei, „ i se modeleaz într-un anume fel sufletul” i pentru c „sufletul unui copil de la ar se încarc cu toate aceste minuni”, cum afirma în interviul mai sus amintit.

Pentru c to i i toate, oameni, locuri, fenomene, lucruri, se datoreaz p mântului, poeta îi dedic un adev rat imn de slav , mul umindu-i c „înc ne hr ne ti”, c „nu ne du ne ti/ lacrima ne-o dai ca pe-un pârâu”, deci pentru c asigur via a omului, dar i pentru este i locul de veci în care ne întoarcem: i când murim, un pat ne d ruie ti/ moale i cu aburul c lâu!...” („P mântule, tu, care ne hr ne ti!”).

Acolo, în satul natal exist „o cas vecheodinioar ”, aceea a p rin ilor s i, care, „în lumina clar / rosteau rugile str bune”, la auzul rora poeta se gândea c „o s apar Christul viu de sub cunune” („Era o nesfâr it var ”).

Prima impresie de ne ters din amintirea copilului de alt dat este cea a bunicilor, strâns legat de „c nile de lut/din care ei sorbeau doar soare/ i ve nic vinul ne-nceput”, prilej de evocare a artizanilor care lucreaz „lutu-n vechi tipare”, creând adev rate opere de art nemuritoare. Estomparea imaginii bunicilor din amintirile sale îi inund sufletul de triste e, fiindc ei „lunec -n trecut/ din ce în ce spre umbre-amare/ i amintirile-au cernut/ o lacrim pe vechi ulcioare...” („Aveau bunicii c ni de lut”). Este aceea i cas în care o str vede pe bunica prin sita din ce în ce mai neclar a amintirii, aceasta tr ind sub semnul credin ei cu „icoane mirosind a busuioc”. În asemenea momente sentimentele sunt amestecate („A. râde i a plânge la un loc”), duio ia rememor rii împletindu-se cu suferin a pierderii celei care i-a vegheat copil ria i i-a preparat dulcea a p strat în „besactele”.

Dorul de Corbii-Mari, satul natal, un „loc dovedit în vechi hrisoave cu statut”, îi readuce în amintire copil ria simpl , „copil neprih nit” mergând cu vaca la p scut „prin z voiul înverzit” unde „p ri cântau neîntrecut”. O asemenea sugestie de natur tradi ional evi-

33

den iaz mediul rustic, lini tit i lini titor, v zut numai în comuniune cu natura d toare de via într-un timp r bd tor care parc prinsese cini în acel spa iu binecuvântat („La Corbii Mari, loc dovedit”). Satul str vechi este un axis mundi, c ci „acolo nu erau m sur tori/ gard ocolitor i poart cu chei”, ci un loc al armoniei, al p cii, ca „o livad cu fructe i flori” („Era o livad cu fructe i flori”).

Satul era statornicit pe „valea roditoare” a Neajlovului, cu oameni harnici, pricepu i gospodari, care „ tiau tot rostul arinei” i „munceau s tenii f istov”, sat în care, pentru binele colectivit ii mai lucrau i „croitori, dogari, cizmari sau cârciumari”, iar biserica era depozitarul istoriei lui în „vechi însemn ri de fapte printre cei tropari/ cu nou-n scu i sau betegi i ca Iov” („În valea roditoare, la Neajlov”). În aceast atmosfer patriarhal , în gândurile i în visele poetei apare permanent chipul mamei, „tân i frumoas ”, aflat acum în „paradise/ g tit ca o mireas ”. Ea îi aduce narcise care, prin aspectul lor plin de gra ie i prin parfumul p trunz tor sugereaz ideea c mama nu a murit, ci se afl într-un somn dulce slujindu-l pe Dumnezeu, iar florile de chiparos, arborele vie ii, cu mirosul sfin eniei, sunt simbolul nemuririi mamei în sufletul fiicei nemângâiate de plecarea ei în lumea de apoi („Îmi apare mama-n vise”). Acela i „parfum al albelor narcise” sugereaz paradisul, o gr din unde „ochii mamei în pace m -nlumin ” („Se surp azi în ieri...”), chipul acesteia, de femeie „blând i senin / cu vorba ei cuminte i alea” coborând din ceruri, îi umple sufletul de pace i de lini te, alungându-i triste ea trecerii ei spre cele sfinte când o pomene te „c-o pâine mare, cald , aburoas ” („V a tept m, dragi oaspe i, în gr din ”).

Domnia Sa, ea îns i mam , este preocupat i de viitorul propriului fiu pe care i-l dore te „pe cer un soare-n veci aprins/ cu numele gravat i în bazalt”, distins „cu lauri ve nici” i „bucuros i mândru cum nu-i alt” („De vei uita de mine dinadins...”). Pe fiu îl îndeam„pe lumea asta s la i semn/ ca o lumin ce str bate” întunericul, prin dragostea fa de Dumnezeu, prin demnitate, fiindc „lupta i-a fost deplin însemn/ pe-atâtea c i învolburate” („Pe-atâtea c i învolburate”).

Dincolo de faptul c poeta Claudia Voiculescu are mari merite în revigorarea rondelului, trebuie s remarc m m iestria artistic i talentul cu care aceast slujitoare a condeiului mânuie te comorile limbii române, având un remarcabil sim al ritmului i o impresionant capacitate de a- i transfigura poetic gândurile i sentimentele în reflec ii i medita ii care subliniaz rafinamentul i sensibilitatea unui suflet plin de candoare, de iubire pentru tot ceea ce o înconjoar , om i natur deopotriv , ca nu mai vorbim despre dragostea pentru poezia îns i, cultivat cu virtuozitate stilistic i prozodic original .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Nicholas DIMA (SUA)

Paul Goma - Evocare Confratele Paul Goma ne-a p sit, cu ceva timp în urm , la Paris, dup o via plin de zbucium i de c ut ri. A fost un om direct, integru i uneori incomod. Toata via a a c utat dreptatea, pe care îns nu a g sit-o. i nu a g sit-o pentru c nu a acceptat s fac compromisuri. i era greu s g se ti dreptate în lumea meschin în care a tr it genera ia lui. Paul Goma a fost primul i poate singurul dizident genuin al rii noastre. Atitudinea lui a ocat Romania, a a cum a ocat ara cutremurul din 1977.

L-am întâlnit la Paris, unde fusese exilat, i apoi în America, unde lam invitat, în 1978, în numele comitetului Adev rul despre România.

La Washington, unde s-a întâlnit cu mai mul i lideri americani, a locuit în apartamentul meu de lâng Capitoliu. P rea mul umit de întâlnirile zilnice pe care i le facilitasem, dar seara î i dest inuia mâhnirea pentru m rturiile lui nu aveau efectul politic dorit. La vremea respectiv eram redator la postul de radio Vocea Americii i îi tr iam am ciunea.

Personal, începusem s o simt zilnic. i totu i, numai dup marea înscenare din decembrie 1989, mi-am dat seama de amploarea tragediei pe care o tr iam: Pleac ai no tri. Vin a no tri! Paul Goma, marele nostru dizident, a intuit înaintea altora teatrul absurd pe care eram obliga i s -l juc m i pe care el îl respingea.

Fratele Paul s-a purtat ca un erou i a murit ca un martir! i prin via a i activitatea sa i-a câ tigat o pagin de onoare în adev rata istorie a neamului nostru, istorie care va trebui scris . Altfel, nu ne vom redobândi niciodat onoarea.

Redau, în continuare, un moment al întâlnirii noastre de la Washington inclus în cartea rturii Dedicate Eroilor i Martirilor No tri i ap rut la Bucure ti în 2018. Fotografia de mai jos a fost publicat în cartea Maratonul Vie ii, ap rut anul acesta. Ambele c i au fost redactate de d-na Flori B nescu, reprezentanta lui Paul Goma în ar .

Nicholas Dima, SUA, 27 martie 2020

Dumitru Danielopol, Nicolae Dima, Paul Goma, Sasha Stoianoivici, Brutus Coste

Gherla i Paul Goma: Ne-am întâlnit, dar nu ne-am cunoscut! În 1978, când eram redactor la Vocea Americii, împreun cu fostul diplomat Brutus Coste f ceam lobby la Washington i promovam cauza României. În acest scop, am adus în Statele Unite mai mul i lideri din ar i din Basarabia i unii dintre ei au depus m rturii în Congres. Între ace tia a fost i scriitorul Paul Goma, care, la Washington, a locuit în apartamentul meu. Ulterior, am scris un articol despre vizita lui, articol pe care îl redau in continuare...

Am stat cu Paul Goma în aceea i celul , dar nu ne-am cunoscut.

Da! Exact cum am afirmat. Era prin prim vara lui 1958. Am stat împreun circa dou s pt mâni în aceea i camer de la parterul celularului din Gherla, dar dac cumva ne-am întâlnit, nu ne-am cunoscut. i nu neam cunoscut pentru c în acea camer de tranzit i de groaz fuseser m înghesui i peste o sut de de inu i i era aproape imposibil s faci câ iva pa i f s te love ti de alte trupuri. Toat ziua era o h rm laie de nedescris. În camer aveam dou tinete pentru necesit i i coada la ele era continu . Noaptea încercam s ne întindem pe podea ca s dormim, dar, în pofida tuturor încerc rilor, nu era niciodat suficient loc s se întind tot omul la orizontal . Paroxismul a fost atins când u a camerei s-a deschis i prin ea ni s-au aruncat o sut i ceva de saltele goale, iar ceva mai târziu ni s-a împins prin aceea i u o claie de paie cu care s umplem saltelele. Cum puteai cunoa te pe cineva în acel vacarm? Ne-am dat seama totu i c am fost amândoi în aceea i camer mul i ani mai târziu, când Paul Goma m-a vizitat la Washington. Despre acea vizit am scris în cartea torie spre Libertate...

Am auzit prima oar de Paul Goma când a publicat în occident cartea Ostinato, el fiind înc în ar i devenind astfel un bine cunoscut dizident. Goma a fost unul dintre pu inii diziden i pe care i-a avut România i probabil primul dintre ei. Eu eram deja plecat i m aflam în Statele Unite. Aveam cuno tin de acuma de diziden ii din Uniunea Sovietic . Personal, la început, am fost sceptic despre fostul de inut i scriitor Goma. Nu puteam s cred c în România torturat de securitate, r ul cel mai mare al rii, cum l-a numit el însu i, putea s se afirme un dizident adev rat. i totu i istoria noastr a cunoscut un ‘moment Goma’ i prin el a intrat în con tiin a occidentului altfel decât vroia s o prezinte regimul Ceau escu...

La începutul anilor ‘70, fostul diplomat Brutus Coste împreun cu mine i cu al i cî iva sus in tori, am infiin at Comitetul Adev rul despre România. În numele acestui comitet l-am invitat i l-am adus în Statele Unite pe scriitorul memorialist Paul Goma. Înainte de a veni în America, am avut prilejul s -l vizitez la Paris pe proasp tul scriitor-exilat i l-am sit a a cum reie ea din tot ceea ce scrisese: demn, onest, intransigent i direct - brutal de direct. Poate c aceste mari calit i au fost i defecte. Al ii l-au g sit inflexibil, vulgar i lipsit de tact. Oamenii trebue lua i îns a a cum sunt. Eu l-am apreciat pentru curaj, probitate i integritate. Cine altul a mai denun at atât de ferm regimul Ceau escu?

Cine altul a reabilitat adev rul în leg tur cu Basarabia a a cum a

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cut-o el? Câ i dintre diziden i au refuzat categoric s se lase cump ra i? Judecat dup avu ii materiale, Paul Goma trebuie s fie un om rac. Suflete te, îns , fratele Paul este foarte bogat. Adev rul i deminitatea nu se m soar în bani. A a l-am cunoscut pe Goma i a a este i acum când scriu aceste rânduri. revin îns la vizita sa la New York i la Washington.

Paul Goma a sosit în America în octombrie 1978 i din punctul nostru de vedere, al organizatorilor, vizita sa a constituit un mare succes. La New York, comitetul ini iator a organizat întruniri de sal la care au participat sute de români.

La Washington, unde scriitorul a fost g zduit în apartamentul meu de lâng Capitoliu, am organizat întruniri i audien e cu mai mul i lideri americani i am fost primi i personal de renumi ii senatori Jackson, Helms, Thurmond i Bob Dole, acesta din urm candidand ulterior la pre edin ia Americii.

Deputatul Dante Fascell din Florida, care era pre edintele comisiei Americane pentru Acordurile de la Helsinki, a organizat o sesiune special de audieri cu Paul Goma, sesiune dedicat problemei drepturilor omului în România.

Delega ia noastr a fost de asemenea primit de George Meany, pre edintele marilor sindicate Americane AFL-CIO, i de asemenea de alte personalit i.

Vizita scriitorului a avut mare ecou în presa româneasc din exil i a fost men ionat în unele publica ii americane.

Nu se poate spune c vizita a avut consecin e la nivel politic la Bucure ti sau la Washington, dar Paul Goma i-a f cut datoria. i de fapt scriitorul î i face neab tut datoria de câteva decenii. În calitate de geograf specializat în studii europene, precum i ca jurnalist care de mai multe decenii se love te de mutilarea adev rului, îl admir pe Paul Goma în special pentru modul în care a abordat problema Basarabiei. Pu ini scriitori au avut curajul s spun lucrurilor pe nume în ce prive te suferin ele Românilor Basarabeni. Paul Goma a f cut-o! i ca s revin la prima ideie. Soarta a f cut s trecem unul pe lâng altul în 1958, dar ne-am cunoscut de abia în 1978... Într-una din seri, dup o zi de lobby pe la birourile senatorilor americani, ne-am înapoiat împreun în apartamentul meu i am început ne dep m unele amintiri.

La un moment dat ne-am amintit amândoi de o camer de groaz din Gherla, unde un de inut care î i pierduse min ile la abominabila experien de la Pite ti repeta periodic cu o voce tare i spart ca venit din iad: Criminalii din NKVD i din Securitate care ne-au schingiuit i omorât la Pite ti, la Canal i în alte închisori, vor fi tra i la spundere i î i vor primi pedeapsa... Cornel Grosu repeta periodic zguduitoarea lui declara ie, timp în care în camer se cea o lini te mormântal i toat lumea îl asculta.

Goma i cu mine fuseser m în aceea i camer ...!

Nu tiu ce s-a întâmplat cu nefericitul Cornel Grosu care vorbea din disperare. tiu îns c Paul Goma vorbe te ra ional i limpede i c cei care ar trebui s -l asculte se fac c nu-l aud.

Am scris aceste rânduri când Paul Goma împlinea 75 de ani...

35

Rodica MORU|AN

* Îmi este frig. M înc lze te focul z pezii care tulbur lini tea t cerii noastre. * Îmi place lini tea din gândurile mele. Doar un sunet auzit: b taia inimii mele. E ti atât de aproape?! * N-am s uit s racul care a ajuns om bogat i râma care a devenit arpe... îmi r mâne speran a i privirea-n viitor: toate se pl tesc! * Gândurile vor picura în fântâna sufletului f ca tu s tii. Dorul va plânge pe corzi. Îl vei auzi? * Sufletul închis bine-n piept, raz de lumin pierdut -n amurg - ce toamn ! * Picuri de rou calzi i veseli, muguri plini i mul i - ce prim var ! * B trâne e - proces ireversibil, de to i dorit i gustat. Amân , Doamne, degradarea i las -mi iubirea! * Nevoia de a crede în tine - doar esen i parfum! * Intersec ia sentimentelor - gând bun i suflet lini tit. * Înainte de a da drumul gândului las -l s treac prin laboratorul sufletului - nu vei da gre ! * Uit pân î i iese i plângi în singur tate - mic i efemer succes, calm biruin ... * Bucur -te i râzi - doar asta te men ine pe linia de plutire, blând i biruitoare lumin , s fie! * Dragostea - echilibru între dor i dansul sim urilor, tulbur toare lini te! * Dragostea - o reac ie chimic reversibil , poetic i dulce fluid. * Iubirea - simetria sim urilor, gânduri adormite, fericire incert , via irepetabil , cald i grabnic ploaie, fluid i lacrim . * Dragostea - reac ie chimic în echilibru, dulce emo ie, vie, concentrat . * Dragostea: adev r universal, orgoliu romantic, satisf cut, prim var catifelat . * Dragostea: reactan i, el i ea, clipe fixate în amintiri durabile, tulbutoare. * Nu promite, fere te-te s folose ti cuvinte nedrepte i mieroase!

Fii bun i sincer! * Cer vie ii fericirea pe care nu am putut-o smulge destinului. * Nu a tepta de la cel lalt ceea ce nu po i fi tu. Fii tu modelul pentru cel ce vrei s fie sufletul t u, infinitul t u! * Cei ce citesc mult, cred c sunt oameni mai buni decât ceilal i pentru c ei în eleg bucuria i durerea oamenilor. * Carte, nepre uit dar din care am înv at, înv i voi înv a - prietenul meu bun, fidel i pentru totdeauna! * Opre te-m din vis i d -i clipei eternitatea, realitate vie, dorit , adev rat ! * i-a educat voin a pentru a- i atinge scopul, cu consecven i stim de sine. * Pune seriozitate în gândurile i judec ile tale, în mod obiectiv i vei dormi lini tit pe perna ta.

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Stephan POEN (Italia)

Cuv`ntul ]i rostirea @ntru dragoste de |ar[ ]i de Neam Dragostea de ar i de Neam este o tem de mare profunzime, iar momentul istoric actual face ca definirea ideatic i impostarea emotiv , mai ales la tân ra genera ie, s comporte o dificultate uneori dureroas . Excesivismul cu care regimurile totalitare române ti i europene, de dreapta sau de stânga, din secolul trecut, au folosit aceste concepte, au determinat o fireasc reac ie opus în rândul maselor cu imediate consecin e în planul educa ional atât la nivel social cât i familial. Emfatizarea unei anumite retorici instrumentalizate în scop politic din secolul trecut a devalorizat cultul pentru... Dragostea de ar i de Neam... Iar epoca în care tr im, cu toate avantajele i binefacerile sistemelor sociale orientate spre globalizare, a determinat i o inevitabil defavorizare a anumitor principii etice legate de patriotism.

Istoria rii noastre abund în personalit i din toate domeniile tiin ifice, tehnice, artistice i culturale care au pornit din spa iul geografic românesc, s-au perfec ionat în lume i s-au afirmat aducând progres, bun stare i bucurie cultural na iunilor lumii i rii natale devenind personalit i de mare complexitate i de trainic leg tur între ara noastr i rile pe unde s-au naturalizat i desf urat cu succes. Multe dintre aceste personalit i au fost i sunt entit i a azise multietnice provenind din p rin i i bunici de diferite etnii, dar care au avut în limba român o limb matern gra ie c reia au deschis ochii la via , i-au pus bazele cunoa terii i au onorat-o cu dragoste toat via a. Deci experien ele sociale i istorice ne-au demonstrat c globalizarea nu ar reprezenta o anihilare a tradi iilor i valorilor naionale ci o armonziare a acestora printr-o reciprocitate a respectului i considera iei favorizând un permanent schimb de prestigiu i cultur .

O astfel de contemplare a globaliz rii bazate pe Armonia Reciprocit ii prin Iubire i Respect poate i trebuie s reabiliteze Cultul

Patriotismului alterat cândva în istoria european a secolului trecut, în perioada interbelic i postbelic . Tot în secolul trecut îns , marele rturar i istoric Nicolae Iorga spunea: facem în a a fel ca glasul nostru s se aud în concertul popoarelor. Ce splendid panoram orchestral ne ofer aceast fraz asupra popoarelor lumii integrate într-o concerta iune asemenea partidelor instrumentale ale unei orchestre unde rând pe rând domin discursul melodic muzical i contribuie trainic la m re ia agregatului armonic! Într-un astfel de context de idei i sentimente, în ciuda oric ror aparen e, nu numai c nu este greu, dar va fi frumos i în tor de realizat... Cântul i rostirea întru dragostea de ar i de Neam..., a cum am în eles-o i aprofundat-o studiind proiectul editorial intitulat „Eroilor legendari ai Neamului, prinos de recuno tin ”, realizat de dou mari personalit i ale culturii na ionale contemporane - maestrul Constantin Arvinte i scriitor-compozitorul Marin VoicanGhioroiu - pentru Editura Muzical Bucure ti 2020.

Constantin Arvinte este o personalitate de cultur , ast zi la o venerabil vârst , din care trei sferturi de veac în muzic . Eminent compozitor, dirijor i folclorist, este un prestigios discipol al unor mae tri precum Dimitrie Cuclin, Antonin Ciolan, Emanuel Elenescu, Achim Stoia, Zeno Vancea, Constantin Bugeanu. A compus muzic de scen pentru ansambluri artistice, muzic simfonic , vocal simfonic , de camer , coral , pentru fanfar i a realizat i publicat valoroase culegeri de folclor. Afirmându-se ca dirijor, compozitor i cercet tor de folclor a colaborat cu mari personalit i din via a muzical i artistic româneasc . Pentru contribu ia sa valoroas în domeniul muzical i artistic a primit numeroase distinc ii de merit începând cu Ordinul Meritul Cultural în 1967 i culminând cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofi er acordat de pre edintele României în anul 2004.

Marin Voican-Ghioroiu Delureni, ca s -i prezint identitatea complet , n scut în c tunul Dealul Viilor din comuna Ghioroiu, este un folclorist, scriitor, poet, dramaturg i compozitor cu o foarte bogat activitate artistic i editorial . În cadrul sentimentului s u patriotic a manifestat totdeauna o sensibilitate cu totul deosebit pentru istoria rii noastre din secolul trecut i, în mod deosebit, fa de primul zboi mondial, al c rui sfâr it a creat condi iile necesare constituirii statului na ional unitar român, România Mare a a cum foarte frecvent este denumit. La aceast stare de spirit a contribuit i faptul c tat l u, Ilie Voican a fost plecat cinci ani în r zboi, iar bunicul Dumitru Tetoianu a c zut la M ti în 1918. Via a la ar în copil rie l-a marcat suflete te dezvoltându-i dragostea pentru cuvânt i sunet, devenite vers i cânt; mai târziu s-a afirmat în calitate de culeg tor de folclor rostit i cântat; pre uirea folclorului autentic, a personalit ilor române ti de valoare precum Anton Pann, Constantin Brâncu i, Maria T nase i dragostea de patrie sunt parametrii dominan i ai personalit ii sale creatoare i expresive.

Aceste dou personalit i mi-au oferit un emo ionant impact cu

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

proiectul lor editorial, în care figureaz unele crea ii foarte interesante, rezultat al colabor rii intense dintre ei. „Cantata Unirii” - muzica de Constantin Arvinte, libretul i versurile de Marin Voican-Ghoroiu - este o lucrare foarte ampl pentru orchestr , cor i soli ti al c rei mesaj se dedic actului Unirii de la sfâr itul primului r zboi mondial cu prilejul constituirii statului naional unitar român.

Cantata este o form muzical vocal de origine italian caracteristic muzicii din epoca barocului dar cu r cini estetice i stilistice în vremea madrigalelor i constituit dintr-o succesiune de entit i muzicale (recitative, arii, duete, ter ete i coruri) elaborate în diverse contexte precum cel sacru, mitologic ori profan. Inaugurarea stilistic a cantatei a fost realizat exact acum patru secole de c tre Alessandro Grandi, în 1620, pentru ca o jum tate de veac mai târziu, în 1670, deci acum trei secole i jum tate, Giovanni Maria Bononcini s compun prima lucrare intitulat Cantata da camera. De atunci i pân acum, genul stilistic muzical al cantatei a evoluat foarte mult iar „Cantata Unirii”, realizat de Constantin Arvinte i Marin Voican-Ghioroiu, este o lucrare de o anvergur muzical i literar foarte apropiat genului operei lirice prin num rul vocilor solistice implicate împreun cu corul i orchestra.

Lucrarea începe cu o Introducere coral conceput într-un maestos Fa major în Marciale în care Corul personificând poporul comenteaz cronica faptelor de r zboi într-un crescendo expresiv finalizând prin modularea într-un La major preluat solistic de un Alto Solo care reprezint vocea rii îndemnând la lupt ; urmeaz din nou Corul în Sol major i Re major cu relat ri concrete ale unor fapte de lupt antrenând un solo de mezzosopran Mama i un Copil contratenor; corul dialogheaz dar i înso esc pe fundal în efectele unui cor mut. Un bariton Solo d glas Generalului Eremia Grigorescu rostind celebra fraz „Pe aici nu se trece!”, fraz de dificultate virtuozistic semnificativ solicitând baritonului un fa1# de anvergur operistic . Continu masa coral în Si b major omagiind implicarea în ac iunile de r zboi a Reginei Maria, fapt atestat de cronicile timpului; dup o interven ie parlato de sopran interpretând pe regin cu frazele „Ocrote te-i Doamne. Doamne rii d -i noroc, Vr jma ii s piar mistui i în foc!”- urmeaz un Coral în larghetto în care Regina i poporul intoneaz o rug ciune a c rei unduire melodic plute te pe un maestos agregat armonic orchestral de mare inspira ie i mar-

37

cheaz un moment fundamental în desf urarea cantatei. În Fa major-ul ini ial, intervine cu o voce de Bariton Solo Un Soldat - Eroul Necunoscut într-un Arioso urmat de Cor într-o evolu ie muzical de profunzime emotiv foarte stimulant . Masa coral reia rolul de comentator evocând în Si b major faptele de vitejie ale eroinei lina Toderoiu, care este numele celei r mase în istorie Ecaterina Teodoroiu i care i-a jertfit via a în Primul R zboi Mondial la doar 23 de ani; corul evoc pe Generalul Berthelott - Bariton Solo intervenind în fraza „Este o mare eroin , Eu o consider o Ioana D'Arc a României”.

Masa coral continu rolul ei de cronicar de r zboi proclamând „...

Armia român a învins...” moment în care o alt voce de Bas Solo glas aducând în ac iune pe Regele Ferdinand urmând un alt coral omagiind faptele de vitejie care au adus victoria a c rei emo ie îndeamn la cuvintele m re e ale unui impresionant Apel la unitate într-un cantabile meno mosso în Fa major. În evolu ia acestui coral intervine Un patriot român - Tenor Solo într-o arietta foarte melodioas în caracter popular; masa coral continu desf urând entuziasmul Unirii regiunilor rii în timp ce vocea ptriotului român intervine din nou evocând pe Eminescu, poetul neamului. Cantata se încheie cu un amplu coral în Si bemol major în care se omagiaz Unirea finalizând apoteotic cu exclama ia „Tr iasc România Mare!” ldura poetic a lui Marin Voican-Ghioroiu în realizarea libretului prin cuvinte simple dar de profund greutate emotiv se conjug fericit cu spiritul componistic al lui Constantin Arvinte. Compozitorul folose te cu inspirat abilitate ritmuri varianile i chiar strâns alterne, figuri metroritmice i inflexiuni tonale prin care realizeaz caracteriz ri specifice interven iilor corale i mici portrete identitare ale numeroaselor personaje care intervin. Dar ceea ce fascineaz este consisten a melodic plin de farmec bazat atât pe melosul popular cât i pe cântul de mas ori coralul solemn înv luite în armonii prelucrate la cel mai înalt nivel componistic. Rela ia sunet - cuvânt este tratat în profunzime i atinge chiar detaliul sublinierlor metaforice din libret creând o atmosfer imrpesionant în care se manifest plenar ...

Cântul i rostirea întru dragostea de ar i de Neam... „Brâncu iana” - Poem vocal-simfonic pe intona ii muzicale folclorice gorjene ti - muzica de Constantin Arvinte, libretul i versurile de Marin Voican-Ghoroiu - este o lucrare cu totul deosebit i chiar de avangard sub anumite aspecte ale cosntruc iei muzicale bazate pe intona ii muzicale gorjene ti i ale dramaturgiei rela iei dintre libret i muzic .

Poemul simfonic este un gen muzical orchestral realizat într-o singur mi care dar de foate mare amploare orientat spre tematici literare dar i de alte categorii. Inaugurat ca gen muzical în secolul al XIX-lea de c tre Liszt i continuat de Saint-Saëns, Richard Strauss, Ceaikovski, Musorgsky, a fost continuat pân în zilele noastre.

Poemul vocal simfonic, derivat din primul, este un gen care s-a dezvoltat la o mai mare amploare evoluând cu soli ti i cor înso i de o orchestra ie mult mai complex i desf urându-se la o durat variabil ajungând s ating amploarea unei opere lirice. „Brâncu iana” este inaugurat de un foarte scurt Preludiu urmat de dou mici scene dup care

Peder Mork Monsted - Peisaj fluvial

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

urmeaz o a treia scen a c rei durat se întinde pân la final. Poemul evoc întâlnirea dintre Constantin Brâncu i i Maria T nase la Paris în Atelierul sculpto-rului, care este i cadrul scenic de desf urare a ac iunii. Maria T nase, n scut în Bucure ti, era fiica lui Coand T nase, n scut în comuna Mierea Birncii din jude ul Gorj, i a Anei Munteanu, din comuna Câr a, jude ul Sibiu; deci prin ascenden a patern avea afinit i cu Brâncu i. Nicolae Iorga a numit-o Pas rea iastr , în anul 1938, dup ce artista cântase la cursurile de var de la V leni de Munte; în acela i an cânt la Paris, la Expozi ia Interna ional , prilej cu care îl va cunoa te personal, în atelierul s u, pe Constantin Brâncu i, sculptorul care crease o alt „Pas re M iastr ”, poate inspirat de Pas rea de Foc a lui Igor Strawinski; oricum, gra ie sensibilit ii sale i al dorului de prietenie româneasc , Brâncu i a fost cu siguran impresionat de... Pas rea M iastr ... venit din România.

Ca autentic sensibil fiu al Olteniei, Marin Voican-Ghioroiu a fost atras de personalit ile celor doi arti ti - Maria T nase i Constantin Brâncu i. Dincolo de specula iile legendare mai mult sau mai pu in fabulate care s-au f cut pe seama acestei întâlniri, orice om cinstit i pasionat în profunzime de Arta Formelor dar i a Cântului, î i imagineaz c întâlnirea dintre ace ti doi arti ti a însemnat un eveniment uman i estetic de foarte mare intensitate: Br ncu i, melodistul abstract al formelor, i Maria T nase, sculptor melodic în vocalitate, au rezonat în profunzimi r mase tainice în lipsa unor m rturisiri evocatoare din partea celor doi protagoni ti. Ne r mâne doar intui ia ca stimul al unei imagina ii creative, unicul mod în a aprofunda o astfel de rela ie uman temperat îns de sobrietatea bunului sim pentru a conserva înc rc tura poetic vibrant a acestei întâlniri dintre cele dou personalit i geniale, fiecare în domeniul ei. Iar Marin VoicanGhioroiu, cu delicat sensibilitate, a meditat contemplativ întâlnirea celor doi mari protagoni ti realizând piesa de teatru „Ne întâlnim la Paris” i compunând o serie de cântece (versurile i muzica) prin care a adus omagiul personal de admira ie a marii artiste pe care a i cunoscut-o personal când era la vârsta adolescen ei dar animat de pasiunea pentru poezie, dramaturgie, cântec i muzic . În acest context estetic bogat expresiv, Marin Voican-Ghioroiu a realizat un fascinant libret pentru poemul simfonic încredin at spre creativitatea muzical compozitorului Constantin Arvinte.

Libretul lui Marin Voican-Ghioroiu are o dramaturgie la care par-

Anul XI, nr. 6(118)/2020

ticip urm toarele personaje: Constantin Brâncu i (tenor), Maria nase (mezzosopran ), Destinul (bas), Vocea I (bariton), Vocea II (sopran ). În desf urarea ac iunii, personajele se exprim prin vocea cântat dar i prin declama ia recitat , în monologuri ori dialoguri iar mezzosoprana (Maria T nase) are parte de pagini solistice de mare intensitate emotiv a cuvântului ilustrat de arii melodice în caracter popular dar prelucrate la modul foarte elevat i rafinat realizându-se o subtil rela ie estetic între sunet i cuvânt. Sunt impresionante medita iile sculptorului atât în zona declamat cât i în cea cantabil ca de altfel i dialogurile sale cu Destinul, care m-au impresionat i m-au stimulat s aflu unele detalii ale specificului creativit ii lui Marin Voican care mi-a m rturist: „Dialogul cu Destinul este o derulare scenic de via , ca a unei pelicule de film panoramic care se deruleaz prin fa a ochilor lui Brâncu i (pe ecranul memoriei) el vede drumul vie ii... cu sui uri i coborâ uri, iar „soarta” (Destinul) pe care i-a h zit-o Creatorul l-a pus fa în fa cu cei care i-au produs o durere imens în suflet, tr torii de neam i de ar .”

Recitativele dialogate introduc cu elegan p ile solistice mai ales ale protagonistei gra ie unei eficien e dramaturgice determinat de faptul c Marin Voican, dup cum mi-a m rturisit el însu i, a aplicat libretului s u o construc ie dramatic în stilul teatrului antic, ceea ce a amplificat retoric relieful spiritual al unor repere precum clipa suprem a Omului Constantin Brâncu i în ultimul minut de via , înainte de a bea... „paharul mor ii”... cu o referire la metafora lui Sofocle. Prin personajele protagoniste cu personalit i atât de puternice, libretul lui Marin Voican ne ofer o filosofie existen ial în care se împletesc unduitor dragostea i bilan urile vie ii, abordate admirabil de compozitor.

Spiritul creativ al compozitorului Constantin Arvinte realizeaz o atmosfer muzical pe mai multe planuri: medita iile interioare, întrerile existen iale, dialogurile filosofice, efuziunile emotive în a c ror muzic , intona iile gorjene ti sunt trecute prin filtre creatoare simfonice de mare pre c rora le confer o energie expesiv neobi nuit alternan a ritmurilor, figurile metroritmice ale melosului oltenesc, sincopele i contratimpii care dau avânt cuvintelor; partitura abund în ornamente folclorice cu mordente, gruppetti i ni te agilit i genial concentrate în microunit i sincopatice ale motivelor de importan expresiv deosebit . Lucrarea are o desebit valoare muzicologic i prin modalit ile de prelucrare vocal i simfonic ale specificului folcloric gorjenesc.

Partitura i Libretul sunt caracterizate de intensitatea unei densit i dramatice care face din acest Poem vocal simfonic o aderat oper într-un singur act în care anumite p i muzicale dar i vocale ar putea beneficia i de evolu ii coregrafice de grup sau solistice completând un context stilistic expresiv tridimensional sunet, cuvânt, mi care - care ar corespunde consisten ei caracteriale i temperamentale ale celor dou personaje. În acest volum editorial muzical se mai afl i alte lucr ri pentru cor i orchestr dar i pentru sopran i orchestr , muzica fiind compus de Constantin Arvinte pe versurile lui Marin Voican-Ghioroiu.

Peder Mork Monsted - Peisaj rural

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Eroilor legendari ai Marii uniri 1918 - 2018” este un cântec cu profilul muzical i literar al unui adev rat imn pe care autorii au dorit s -l dedice Centenarului Unirii.

Sunt evocate de c tre poet „ba-talioane în mar avântat” iar „Mama ar i cheam , fe-ciorii i-adun ” pentru b lia eliber rii; sunt de asemenea evo-ca i în lupt grea vitejii eroi care „În crunte lii, moartea au sfidat,/ Sfântul plai al României l-au eliberat”.

Caracterul festiv comemorativ al lucr rii este nuan at în versurile „Bravi eroi ai rii, eroi legendari! ... / Glorie etern la suta de ani”. iestria foarte inspirat a compozitorului se exprim la cele dou strofe în Re minor în 2/4 calibrând agogica într-un falnic Moderato, alla marcia; parcursul melodic al minorului cu multe modula ii i inflexiuni tonale conduc c tre refrenul modulând la omonima Re Major emanând o energie expresiv culminând cu un crescendo în fortissimo pe dominanta La admirabil valorifcat atât printr-o formul metroritmic sincopat cât i prin accentul în forte pe cuvântul plai într-o nobil semnifica ie estetic a accentului patriotic în motivul pe care l-a defini culminant „În crunte b lii... moartea-au sfidat, / Sfântul plai al României l-au eliberat” finalizat la tonica. Coda încheie apoteotic lucrarea i ne-au adus Unirea cea Mare” cu vocile pe dominanta La sus inut maestos de acordul final de tonic . Este foarte interesant cum compozitorul a plicat unei scriituri clasice un profil tonal bogat modulant i cu o inspirat dozare care confer o energie expresiv unei melodii frumos rela ionat cu agregatul armonic orchestral maestos. „Steagul românesc” - Cântec pentru sopran i pian este o adev rat aria da camera cu splendide inflexiuni de roman .

Compozitorul a consim it o agogic liber , la latitudinea gustului expresiv drept pentru care aceast lucrare poate fi intepretat atât într-un a ezat andante lento cât i într-un avântat allegro ma non troppo.

Structura componistic este tripartitic de tip ABA iar scriitura muzical este realizat într-un Sol major ternar 3/4. Farmecul acestei melodii const în faptul c reune te c ldura emotiv cu m re ia liniei vocale generos acompaniate de agregatul armonic pianistic; anumite nuan e de vigoare patriotic sunt reliefate prin accente eroice marcate de modula ii i inflexiuni tonale la relativa mi minor dar i la dominanta

39

Re major, la relativa sa, si minor i chiar i la omonima acestei relative, un Si major care catalizeaz emo ia p ii B pentru ca reluarea ii A s fie magistral rezolvat în finalul în care dominanta dominantei La se rezolv pe tonica Sol a tonalit ii de baz .

Frumuse ea emotiv i gravitatea eroic a spiritului poetic se conjug admirabil cu structura muzical f când s triumfe chiar i în aria da camera ... Cântul i rostirea întru dragostea de ar i de Neam... „Dor de ar ” subintitulat de autori Roman patriotic pentru sopran i pian reprezint o admirabil crea ie care dovede te c dragostea de ar poate fi duios exprimat i într-o roman cum este aceasta.

Poetul versurilor, Marin Voican-Ghioroiu, a contribuit aici i la mislirea muzicii al turi de compozitorul Constantin Arvinte. În aceast roman structura componistic este pentapartitic de tip ABCAB scris în re minor pe ritmul ternar de 3/4 andantino. Înc rc turii emotive a liniei poetice îi corespunde o linie melodic de puternic inspira ie a c rei tensiuni expresive vine în slujba cuvintelor. Accentu rile emotive ale liniei poetice sunt subliniate de modula ii i inflexiuni tonale dominanta relativei i chiar la dominanta dominantei ceea ce confer vigoare leg turii dintre sunet i cuvânt. Linia vocal este de mare anvergur cu parcursuri liniare i scalare, ascendente i descendente iar amplasarea es turii în zona centroînalt de prepasaj i pasaj confer un robust i spectaculare virtuozism pe care vocalitatea interpret rii îl poate etala cu satisfac ie artistic spre bucuria publicului. În final, dup o inflexiune modulant la dominant , roman a, scris în si minor, se încheie falnic la relativa Re major în vertiginoasele trepida ii ale acompaniamentului la pian.

O men iune special se cuvine f cut talentului de poet dar i de compozitor al lui Marin Voican-Ghioroiu care a creat aceste ultime dou lucr ri cu talent poetic i a colaborat cu compozitorul dorind aceste lucr ri în interpretarea so iei sale, distinsa sopran Rodica Angelescu, onorând astfel cu o nobil delicate e Dragostea fa de muzic i de femeia iubit .

Prin aprofundarea acestor lucr ri, am întreprins o incursiune analitic dar i o filtrare emotiv a unor contexte expersive poetice i muzicale, estetice i dramaturgice, ale unui gen de crea ie care, cel pu in în România, nu a mai fost abordat cu seriozitate i sinceritate de aproape un secol.

Dragostea de ar i de Neam, respectul pentru obâr ii, datoria de onoare fa de tradi ia identitar a culturii din care facem parte, sunt fire ti zvâcniri ale min ii i sufletului nostru iar poezia i muzica ne stimuleaz catalitic binef tor în ându-ne prin... Cântul i rostirea întru dragostea de ar i de Neam...

Peder Mork Monsted - Sp latul rufelor

[Stephan Poen, autorul articolului de mai sus, este Doctor în Medicin i în Muzicologie. S-a n scut în România, la 27 iulie 1956, a plecat în Italia, la Roma, unde tr ie te i activeaz din anul 1987. A publicat comunic ri tiin ifice cu multe rezultate meritorii în premier absolut efectuate în Italia i în lume împreun cu so ia sa, marea artist Elena Cernei.]

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constantin CONSTNTINESCU

Trandafiri de octombrie ]i alte sur`suri Romulus Dianu, Trandafiri de octombrie i alte surâsuri, Ed. Cartea Româneasc , 1971

Nu tim dac exist un ritual editorialistic în aranjarea manuscriselor. Presupunând c exist , precum în art japonez Ikebana, trebuie s admitem c prestigioasa editur „Cartea Româneasc ” a pus în glastr , cu art , duritual, manuscrisul lui Romulus DIANU „Trandafiri de octombrie i alte surâsuri”, oferind cititorilor posibilitatea de a- i îmb lma spiritele cu bucuria pe care i-o d citirea unei c i din care r zbat miresmele valorii.

Cartea nu este recent , dac avem în vedere c a v zut lumina tiparului în anul 1971. i atunci de ce s vorbim despre ea? Simplu: întoarcerea la o carte bun nu are doar semnifica ia unui act cultural, ci reprezint înainte de acesta o dovad de maturizare a gustului pentru citit i chiar a intelectului celui ce s vâr te o astfel de lucrare.

Trandafirii de octombrie ai lui Romulus Dianu sunt, de fapt, unsprezece i au nume de recunoa tere distincte: „La cules de vii”, „Ilona”, „De la «do» pân la «mi»”, „Ni idem”, „Trandafiri de octombrie”, „Sofora de

pe Strei”, „Ho ul de bijuterii”, „P durea omeneasc ”, „Fomistul”, „Pensiunea Lefescu” i „Ana Iacobi”.

Am citit cartea la pu in timp dup apari ie, în vremea când costa 7,25 lei. M-am întors so recitesc acum, dup 47 de ani, alegând din glastr trandafirul care mi-a pl cut cel mai mult: „Ho ul de bijuterii” sau povestea lui Celestino Alti ki. Încercam - în timp ce r s-foiam cele 14 „petale” ale acestui trandafir - s -l compar pe individ cu un escroc român de talie internaional , Traian Teodorescu, care, dup ce i-a pus amprentele în el ciunilor s vâr ite timp de 30 de ani în ri ca Fran a, Italia, Austria, Elve ia, Ungaria, Cehoslovacia i, bineîn eles, România, a rostit în fa a ultimilor s i anchetatori un adev r cu valoare axiomatic pentru criminali ti: „Escrocii nu ucid niciodat ”. i Celestino Alti ki, ho ul de bijuterii, a fost prins i anchetat, apoi judecat. „Am fost dat pe mâna unor judec tori naivi - m rturise te el - care nu tiu altceva decât carte... E mult, dar nu e destul!”.

Sincer în dest inuiri, el îi poveste te autorului: „V face pl cere s recunosc c am fost ho de bijuterii? Recunosc i acest neadev r!

Acum nu m mai deranjeaz ... Dar într-o lume plin de lacomi care acumuleaz , ho ul este un factor de echilibru: face bunurile s circule. În interesul salubrit ii sociale!... Ho ul sl be te gr simile care se depun pe inima economiei. Atunci când eram, poate, un tic los, nu s-a legat nimeni de mine. Am fost zvârlit în pu rie doar când i-am tr dat pe ho i, când m-am retras dintre ei...”

Concluzionând c „societatea i-a b tut joc de mine, fiindc am trecut de partea ei”, ho ul de bijuterii îi confiaz autorului, cu o und de am ciune în glas: „Ce ministru de finan e a fi putut s fiu... tii dumneata cine a fost baronul Alloisi, ambasadorul lui Mussolini la Societatea Na iunilor? Alloisi a fost un sp rg tor de b nci, un tâlhar eminent. În 1916, el executa o grea pedeaps , într-o temni din Italia. Atunci când Italia a intrat în r zboiul

Peder Mork Monsted - Peisaj cu ap

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mondial, guvernul de la Roma a fost informat to i spionii imperiului habsburgic erau pl ti i de consulatul austriac de la Zagreb. Era necesar - urgent! - ca cineva s sparg consulatul, fure borderoul cu numele spionilor din Italia.

Aceast treab a f cut-o Alloisi. Mussolini l-a înnobilat. A avut nevoie de un tâlhar în plus...”.

Este, într-adev r, splendid acest crâmpei de povestire, mai ales c episodul Alloisi vine deschid o fereastr spre interiorul necunoscut al ho ului de bijuterii Celestino Alti ki, i anume erudi ia în domeniul delincven ei.

El îi relateaz autorului c „la Paris, între str zile Montorgueil i Saint-Sauveur se afla, în sec. XVI, Regatul Cer etorilor („Le Royaume des Gueux), unde ni te eminen i doctori în tâlh rie, ca La Hire sau Chabanne, îi înv au pe ucenicii lor cum se fur , cum se tâlh re te, cum se ucide, cum pot fi simulate infirmit ile în scop lucrativ. Un orb fals, un ciung pref cut, un epileptic de imita ie erau mult mai conving tori decât nenoroci ii veritabili, dar f coala lui La Hire. Invalizii sinceri mureau de foame, în cinste, iar simulan ii tr iau din cer etorie, ca ni te seniori, i spintecau f scrupule”.

Celestino Alti ki se întreab , la un pahar cu bere, gustat pe îndelete cu autorul la cafeneaua „Corso”: „Sunt ar tat cu degetul ca un escroc. Sunt sau nu sunt escroc? Nu tiu nici eu. [...] Ave i bijuterii? S nu v fie fric ... v r spund tot eu: n-a i avut, nu ave i i nu ve i avea. Bijuteriile modific omul. Omul cu bijuterii are o anume gesticula ie, un anume vocabular, o anume t cere. În Bucure ti tr iesc doar vreo cinci sau ase indivizi care au bijuterii. To i caut s par a nu avea, dar unul ca mine îi recunoa te f voia lor. Bijuteriile au miros”. „Ho ul de bijuterii î i etaleaz , în final, pe lâng erudi ia într-ale delincven ei, cum am mai spus mai sus, i aptitudinea de a filozofa.

Ho ii veritabili sunt rari - spune el -, sunt pu ini i r mân necunoscu i. [...] Borfa ii mari i mici, despre care scriu ziarele, sunt ni te impostori care compromit aceast nobil meserie instinctiv i genial , ca prostia autentic .

Dumneavoastr numi i ho ie doar rat rile meseriei. Sunte i într-o inferioar eroare.

Cinsti ii i de tep ii sunt incomparabil mai banali decât ho ii i pro tii”. Întoarcerea la „Trandafiri de octombrie i alte surâsuri”, carte veche i bun , m-a surprins într-o ipostaz de care mi-e jen , s fiu sincer: m-am trezit într-o realitate prezent , cu Alti ki lâng mine panoramând pân în orizonturi lumea în care tr im, uimitor de similar cu cea din anii '30, când ho ul de bijuterii, cu o uimitoare capacitate de predic ie, încerca s ne arate cum va fi „vremea ast zi”.

Camelia OPRI|A (Italia - Vatican)

41

Adalbert GYURIS (Germania)

S[ fim Fiica soarelui cea mic Într-un cuib de lev ic Rânduie te licurici, Cozi de stele cu panglici Fiica soarelui cea mic .

A plouat un ceas sau dou i-n condeiul ei de foc Ard trei stele la un loc Pe un curcubeu de rou .

Cânt -n flori de pepeni gra i Mai ceva ca un voinic, Spal -n rou un ilic run elul greiera .

Mot nel De i am rât i mic Mot nel e de revist : Face nazuri din nimic, Sufl nasu' în batist .

Merge chiar la vân toare Dup greierii de tu , Mai vâneaz câte-o floare Cu l bu ele de plu .

În balonul de s pun Am v zut asear -n drum, În balonul de s pun, Lumea asta r sturnat , ara norilor, bogat . i-un dovleac a a de mare, Lucea ca un miez de soare s rmanul meu bunic, -l cuprind pân' la spic cu scar trei surcele se ca re pe ele.

buni.. În sufletul meu am adunat multe sentimente Despre noi to i dar mai ales despre mine sta e adev rul cu bune i mai ales rele, binele învinge, mai încet dar sigur.

Sunt mul i ce nu în eleg ce-nseamn în elegi, s iube ti i mai ales s ier i.

Se spune c fiecare sfânt are un trecut i c un p tos are viitor i ceva bun De aceea trebuie s fim blânzi cu to ii noi nu tim ce se-ascunde în om. ne iubim, s ne respect m, s iert m. fim buni, nu cu jum tate de m sur ...

Cel mai mare du man e în noi, nu în al ii Dac nu e ti în stare stai ascuns i înva Pune pe o balan tot binele i tot r ul Pe care e ti în stare s -l faci, doar s vrei Pentru o clip sau mai multe s te pui În situa ia celui de lâng tine, al celuilalt încerci cum ar reac iona, tu s fii el Te blestem ca s m blestemi s fii tu i la sfâr itul zilei s po i gândi corect, Atunci poate a doua zi, într-o nou zi Vei fii un altul, uman, r cit dar reg sit Vei putea s fii mai bun i s iube ti, Chiar dac cârcota i s-or g si destui râd de gestul t u, e ti câ tig tor.

Mul i vor auzi i mul i vor vedea ce vor..., Cât prive te despre persoana mea acum, Am ajuns, mai greu, acolo unde trebuia, La locul meu, în lumea mea, cu triste e Dar i cu bucurii unde floarea miroase, Unde pas rea zboar i mai ales acolo Unde iubirea e sincer i râsul e râs... fii bun nu e o ru ine, ci e ceva normal Asta trebuie s -n eleag i cel p tos, Cel r u, cel ce în elege mult mai greu doar cu domnul Dumnezeu aproape O s fiu mai bun i s r mân doar eu!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Tudor NEDELCEA

Oameni ]i c[r\i din Piemontul B[l[ci\ei Piemontul B ci ei este o sintagm recent intrat în limbajul geografic i ea define te o suprafa de tren din jude ele Mehedin i i Dolj, parte integrant a Podi ului Getic. Se mai nume te i Platoul B ci ei i are unele particularit i: nu cuprinde niciun ora , la marginea acestui piemont aflându-se oraele Craiova, Filia i, Strehaia, Vânju Mare.

Cei care au impus aceast sintagm geografic au fost cercet torii craioveni: Alexandru Ro u (1959), R zvan Stroe (2003), Sandu Boengiu (2008), dar mai cu seam istoricii Dinic Ciobotea i Gabriel Croitoriu, care au coordonat volumul Istorie, cultur i civiliza ie în Piemontul B ci ei (Craiova, Ed. Sitech, 2013), precum i smpozionul omonim. În acest volum, Rodica Pospai P lan a contribuit cu un capitol, Oameni de alalt ieri, de ieri i de azi. Sim ind o min de aur neexploatat , ea a adâncit subiectul i, astfel, a tip rit un volum tip dic ionar, Oameni i i din Piemontul B ci ei (Craiova, Scrisul Românesc. Funda ia - Editura, 2019, 356 p.). Este surprinz tor de pl cut s consta i câte mari personalit i a dat culturii i tiin ei române ti acest spa iu oltenesc, încât i vine s exclami, în consens cu moldovenii, „nasc i în Piemontul B ci ei oameni!”.

Via a social i cutural s-a desf urat i aici, ca în întreaga ar , chiar dac au fost „doar de rezonan local ”, cum zice Rodica Pospai lan în „Argumentul” c ii. Relativa izolare a satelor a creat în timp, „un anume tip de mentalit i i un set de valori morale, concretizate prin o anume acurate e a sufletului, prin cinste, prin omenie, prin spirit de dreptate”.

Locuitorii satelor din aceast zon s-au impus în istoria na ional prin participarea, curajoas i dramatic , la R scoala din 1907. În satul Gvardeni a apar inând comunei lui Nicolae Dan Fruntelat , B ci a, scriitoarea Elena Farago a fost arestat , pentru c a venit în aceste locuri spre a le d rui familiilor celor implica i în r scoal sau urma ilor acestora bani i îmbr minte, pe care ilustrul istoric N. Iorga i-a strâns prin intermediul ziarului s u, „Neamul românesc”. Alt sum a fost colectat de la muncitorii antierului Naval din Tr. Severin (o adev rat solidaritate între clase). La interven ia energic a celebrului istoric, Elena Farago a fost eliberat , str tând Piemontul prin Tâmna, pân la Craiova. Tot în Piemontul B ci ei (Podari i Breasta), s-a filmat al doilea film românesc, Cetatea Neam ului, în 1913, prin contribu ia esen ial a scriitorului Emil Gârleanu, director al Na ionalului craiovean, dup un scenariu al lui Liviu Rebreanu (secretarul literar al aceluia i teatru) i C. Moldoveanu. Prima variant a celebrului s u roman, scoala, Rebreanu o plaseaz în localitatea Leamna de lâng Craiova.

Rodica Pospai P van a scris despre Oameni i c i din Piemontul B ci ei pentru c ea îns i face parte din acest spa iu, prin bunici i tat l s u, scriitorul Mircea Pospai, apoi întreaga sa activitate a desf urato printre c i (ca i mama sa, o distins bibliotecar ), la Biblioteca Jude ean „Alexandru i Aristia Aman”, trecând prin toate muncile, de la mânuitor de carte la ef serviciu rela ii cu publicul. i-a luat licen a în drept, a urmat un masterat în sociologia comunic rii i jurnalism, domeniu în care i-a sus inut i doctoratul. A colaborat cu studii i articole documentate în presa regional ,

dar i la „Observatorul” lui Puiu Popescu din Canada. i-a publicat teza de doctorat (conduc tor tiin ific: Corneliu Mihail Lungu), augmentat , cu titlul Evolu ia mijloacelor moderne de comunica ie în secolele XIX-XX. Implica ii socale, politice, economice i culturale, la TipoMoldova din Ia i, în 2011, cu un cuvânt înainte al reputatului istoric Gh. Buzatu. Ca ef de serviciu la Biblioteca Jude ean „Alexandru i Aristia Aman” a elaborat Ghidul bibliotecilor publice din jude ul Dolj (Craiova, Sitech, 2007) i este coautor la alte importante lucr ri: Istorie, cultur i civiliza ie în Platoul B ci ei (2013), Posada 685. ara Lovi tei (2015), Unitate prin diversitate (2018) etc. În „Argument”, autoarea precizeaz sursele sale de documentare, metoda de lucru, dar i provoc rile majore inerente în elaborarea unor astfel de lucr ri. Prima provocare a fost cea a intentific rii „autorilor de c i scu i sau cu originile de genera ie imediat în zon ”, unde constat nume binecunoscute, „dar adesea neasociate cu zona”, unii intra i în conul de umbr , necunoscu i nici m car oficialit ilor locale ca „fii ai satului”. A doua provocare a fost g sirea datelor de identificare a c ilor acestor personalit i (localitatea de tip rire, editura sau anul apari iei). Rodica Pospai P van a surmontat aceste provoc ri, repet, inerente în procesul de cercetare i editare, i astfel, cum îns i declar , aceast carte este „înc un pas, în eviden ierea poten ialului intelectual (literar, cultural, artistic, tiin ific etc.) al acestei zone”.

Ce personalit i, unele marcante, se circumscriu acestei zone? În primul rând, marii savan i: Henri Coand (1886-1972), al c rui tat , generalul i omul politic Constantin Coand de inea o mo ie în satul doljean Peri or, unde savantul i petrecea vacan ele, sat pe care l-a vizitat dup revenirea sa în ar , în 1969. Era socotit, al turi de Einstein i Nicola Tesla (istroromân) marii savan i ai secolului XX; Victor Gomoiu (1882-1960), medic celebru i fondator de institu ii sanitare, socotit p rintele

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

istoriei medicinii române ti; Ilie Murgulescu (1902-1991), chimist, pre edinte al Academiei Române. Ca ministru al Înv mântului (19531956, 1960-1963) în perioada stalinist a sfidat politica oficial , reîncadrând în înv mântul superior i cel liceal marii profesori exclu i prin reforma înv mântului din 1948; C.S. Nicol escu-Plop or (1900-1968), arheolog, etnofolclorist i scriitor, fondator de institu ii; tefan Odobleja (1902- 1978), aderatul creator al ciberneticii, medic militar i scriitor; Eufrosin Poteca (1786-1858), filosof i egumenul M stirii Gura Motrului, în biblioteca c ruia a studiat i C. R dulescuMotru (1868-1957), filosof i psiholog, creatorul unui sistem filosofic original; Petre Vancea (1902-1986), medic i scriitor; Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), fizician de renume mondial.

Dintre oamenii politici, amintim pe tefan Andrei (1931-2014), diplomat i scriitor; Constantin Argetoianu (1871-1955), Petrache Cern tescu (1825-1892), familia Potârc , apoi arti tii-pictori Pandele Borin (19232011) i Jana Cern tescu (1926-2006), criticul de film Manuela Cernat (n. 1945) i criticul de art V. G. Paleolog (1890-1979), primul din lume care i-a apreciat genialitatea lui C. Brâncu i; inegalabilul i greu de prins într-o formul Tudor Gheorghe (n. 1945), fagotistul de talie mondial Mihai Nenoiu (1937-2019), D. Otovescu (n. 1950), istoricii Dinic Ciobotea (n. 1947) i Mite M neanu (n. 1947). În sfera literaturii, Piemontul B ci ei a dat literaturii române mari nume: istoricii literari: I. C. Chi imia (1908-1996), erban Cioculescu (1902-1988), Fl. Firan (n. 1933),

Emil Manu (1922-2005), D. Tomescu (18861945) i mai ales scriitorii: D. Ciurezu (18971978), Nicolae Dan Fruntelat (n. 1946), Mihnea Gheorghiu (1919-2011), H. Gr mescu (1926-2003), Ilarie Hinoveanu (1934-2013), Dan Lupescu (n. 1949), Tudor Nedelcea (n.

1945), N. Pârvulescu (n. 1942), Mircea Pospai (n. 1948), Cristina Tocoi (1933-2010), Mihalache Tudorache (n. 1950), Marius Tupan (1945-2007) etc. i ca un corolar al personalit ilor piemonteze îl men ion m pe actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Daniel Ciobotea (n. 1951). De i s-a n scut într-o localitate timi an , patriarhul nostru Daniel (Dan Ilie fiindu-i numele de mirean) î i are sorgintea în satul Smadovicioara apar in toarea comunei doljene Secu. Tuns în monahism la stirea Sih stria din jud. Neam (na de lug rie: Ilie Cleopa), cu studii temeinice în str in tate, urc toate treptele ierarhice: ierodiacon, protosinghel, episcop-vicar la Arhiepiscopia Timi oarei, mitropolit al Moldovei i Bucovinei (1990-2008) i patriarh (din 30 septembrie 2007). A fost r spl tit cu numeroase diplome i medalii, cu titlul de membru al Academiei Române. Din familia Ciobotea fac parte i istoricii Dinic Ciobotea i Gabriel Croitoru.

Oameni i c i din Piemontul B ci ei este o carte scris cu acribie tiin ific , dup o documentare temeinic i ea consacr pe deplin pe autoarea ei, Rodica Pospai P van.

Cartea se constituie, cum m rturise te autoarea, „un respectuos omagiu celor ce au l sat în urma lor - dincolo de mo tenitori sau de mo teniri materiale - tezaurul de spiritualitate transmis prin puterea cuvântului tip rit”.

43

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Anton ILICA

Al. Florin |ene despre @nchisorile lui Radu Gyr (Lumea de ast[zi e o @nchisoare) Am scris dou eseuri despre cartea lui Al. Florin ene, Întoarcerea din Cruciad (2020), dedicat vie ii poetului Radu Gyr, între realitate i poveste. Am apreciat demersul autorului în elaborarea „unui roman iscoditor”, îmbinând „realitatea” cu „fic iunea” în conturarea unei biografii tulbur toare, claustrat de scrâ nete i durere, de revolt i jale. Autorul a utilizat, cu pricepere i talent, instrumentele stilistice ale criticului i istoricului literar, obsedat parc de evenimente contradictorii ale literaturii i culturii române i de vie ile unor scriitori, cum ar fi Gib Mih escu, Ion Minulescu, Al Macedonski. De aceast dat , voi scrie despre „închisorile lui Radu Gyr”, a a cum sunt ele descrise de Al. F. ene, vizând ideea c lumea de azi e mai mic decât cea de ieri, c universul actual e o închisoare, fiecare cas devenind un refugiu închis i fiecare suflet - însp imântat de consecin e. Tr im într-o atmosfer tulburat i nesigur , cu omenire ap sat de pierderi umane i de incapacitatea de a intui recuperarea „distan rii sociale” i a zâmbetului trist i adânc nelini titor.

Radu Gyr a fost poetul epocii interbelice,

ideologul legionarismului i poetul oficial al acestei mi ri politice. A scris vreo 15 volume de poeme lirice, fiind prolific pentru genera ia sa, din care f cea parte L. Blaga, N. Crainic, N. Ionescu, B. Anania, M. Eliade, Aron Cotru , P. ea etc. Cum perioada aceea de vreo dou decenii î i caut identitatea i un anumit profil european i în condi iile rescrierii geografice a unei alte ordini statale europene, activitatea politic a fost dintre cele mai dinamice i dramatice. Oameni de cultur , universitari, distin i intelectuali, cercet tori, teologi i militari, rani i târgove i au avut implic ri politice i angajamente în grup ri ideologice. Iorga a pl tit cu via a, la fel ca i Goga ori Z. Codrreanu.

Dup descrierea lui Al. F. ene, autorul romanului inspirat din via a lui Radu Gyr, poetul ideolog a avut aproape 20 de ani de deten ie politic : în timpul dictaturii carliste (în lag rul de la Tismana i Miercurea Ciuc) i în vremea comunismului (la Aiud). Pentru care fapte, ar putea întreba cititorul? Prima închisoare a f cut-o dup organizarea „revolu iei legionare” împotriva dictaturii carliste, fiind închis împreun cu Mircea Eliade i Nae

Ionescu, fiind apoi trimis la „reabilitare”, cum spune autorul, în Batalioanele disciplinare de la S rata, de unde a fost printre pu inii care au sc pat cu via . A doua pu rie, din 1945, o face în urma condamn rii politice, fiindc a f cut parte „din lotul ziari tilor cre tini”, al turi de Pamfil eicaru i Nichifor Crainic. Afirm Al. F. ene c ar fi fost condamnat la moarte pentru poezia-manifest „Ridic -te, Gheorghe, ridic -te, Ioane”, dar i pentru crima de „insurec ie armat ” i „uneltire contra ordinii sociale”. Dup chinuri aproape absolute, în 1964, este amnistiat i mai tr ie te pân în 1975, fiind scos din „circuitul valorilor publice”.

Dou capitole descriu suferin ele poetului Radu Gyr în închisorile politice. A fost declarat mort i c rat spre morg , a fost condamnat la moarte i dus în celula specific , a suferit de boli, umilin e i batjocoriri, dar de buna dispozi ie, ironie i optimisme nu au reu it s -l lepede. Capitolul 8, intitulat Dac într-o zi o s se vad ..., descrie suferin ele din pu caria de la Aiud, un iad p storit de oameni-gardieni, asem tor unei boglii de exterminare. Nici nu pot relua descrierea suferin elor inumane i a instrumentelor macabre folosite pentru chinuirea de inu ilor politici. Autorul romanului Întoarcerea din cruciad a configurat atmosfera cu o exemplar obiectivitate, cu o privire rece, sincer , aducând în sprijin documente i m rturii, inclusiv cea scris de Bartolomeu Anania.

La eliberare, Radu Gyr afirma c a ie it dintr-o închisoare ca s intre într-o alt închisoare mai mare, a comunismului. Chiar acum lumea e închis în propriile sale gre eli. Universul e mai mic decât a fost înainte, iar omenirea i-a pierdut siguran a i pl cerea de a degusta libertatea. Ast zi, am ajuns închi i de noi în ine în propria colivie. Numai spiritul ne e liber, la fel ca i speran a c lumea va deveni mai bun , mai moral i mai igienic , fizic i suflete te. Radu Gyr totu i ar fi fericit chiar i acum.

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Mihai P{CURARU

Lumina din cuie minunez de lumina din mine, din lucruri, de nimbul culorilor în care se joac apa dup oboseala c derii.

Cel mai puternic e lemnul i lumina din cuiele r mase adânc în voi i în mine, c tor pe o pas re de prad .

Lumin din lumina ce arde lemnul scrum, vârtejul e flac ra i oamenii norii, iar durerea e mierea ce curge în loc de lacrimi, pe casele în care copiii v d lumina din cuie.

Dans de spiral Clopot peste cele puncte ale casei, cerul i valuri, valuri i cerul desenez în descântec de larg dep rtare i unire spre un r rit-asfin it. Între toate, încol irea semin elor m tulbur i m afund la r cin , i m ridic la coroan , ca un zbor r nit între aripi dans de spiral i zvîcnirea p mântului ce nu refuz din plin irigarea cu sânge.

Aleg întregul celor n scu i i du i, cerc visat de mine i de tine, croial de timp ruit, mi care de dans larg cu bra ele deschise spre micul infinit de la tine pân la Adam.

Un decor dintr-o pies arhaic Încerc puternic, de mine tiut, s in gândurile cu h urile, ca pe o herghelie sc pat uneori, apoi am git o aduc pe linia de plecare a arcului.

Ne juc m, ne c ut m diminea a când crap o u în mii de a chii lovindu-ne ochii, sau seara, când umbra copacului fumegând ne minte frumos c e un decor dintr-o pies arhaic .

Strunirea cailor nu mai e demult pentru al ii, e pentru mine i pentru tine - mereu i mereu c tori prin spa ii de temple - i obosi i, îmb ta i de puterea de a elibera mânjii dorin elor acerbe, noi, la umbr , l m a a cum am fost: doi paznici de herghelie r spl ti i num rând portocalele în loc de pietre.

Verticala luminii din vis Împingem timpul, sau ce a mai r mas din el, de la na tere, precum în min vagoanele pline cu a chii din trupuri, spre verticala luminii cu zbateri de ie ire din vis, din gurile negre cu mon tri râzând i plete de ap .

Pare o c torie de cupluri solitare, c rbune i diamnat, glob de citit zodiile, în liftul ce i se ofer generos de ie ire, la i ce nu e al t u, zidurile ce crap , obolanii ce fug.

Mâna i biciul ne înghesuie vite în vagoane scheletice,

cu locomotive ce au mai trecut i vor trece chiar dac refuzi, e drumul ce duce spre o c rare luminat de be e de chibrituri, amnare cu iasc , picioare i limba uscat .

Tangaj f tangaj f

odihn deasupra gropii cu furnici, odihn , în joc, deasupra gropii cu furnici.

Un imperiu din ace de brad i t mâie Nu m pot opri la marginea unde s-a pr bu it un anotimp i unde p rile au r mas atârnate în aer, ca suli e de diamante.

Voi aduna toate frunzele c zute din p rul t u i voi astupa pr pastia din fa a ta.

Nu voi în elege, târziu, lumina topit miere pe trupul t u, statuie vie în crepuscul.

Cl desc un imperiu din ace de brad i t mâie, obstacole mici pentru zbor i râme preg tite pe malul râului de pescuit.

Muzica aceea a r scolit i-a pulverizat marea aducând-o aici, lâng prunii înflori i cu dorin e i spaime, aproape de mine, aproape de noi.

Milioane de imagini plou înver unat de diminea pân -n sear , i încet, erpuind hipnotic, z rim vân torul cu lasoul de crini...

Jocul naiv al m tilor rb toarea m tilor, dincolo de oameni, copacii cad în uitare pr bu i peste aromele venite din creste de tinere e, sânge curs jur-împrejur, adunat de copile direct din artere.

Ceva te catapulteaz în dorin i de lumân ri fumegânde; râzi, cum n-ai mai râs din vechime, i- i tragi alaiul în matca secat .

Masca râde, masca plânge pe fe e fantomatice, în ir sau gr mad , dansatorii se înclin i pornesc în alt dans spre mine pictorul spectator de iubire i trupuri arse de privirile dulci ale c ului zilei.

Zvârcolirea culorilor Prin albastru i verde, negru i ro u, priveam zvârcolirea chipurilor spre a nu tr da iminenta implozie.

Atingeam imaginea ce mi se proiecta din afar în interiorul rafalelor de senza ii i sentimente.

Am desprins magnetul ca firul scos din priz , i totul a devenit mai aproape în jur.

Am încercat s aduc ceva la masa net cut , dar picioarele se loveau de oglinda ce m ar ta ca-ntr-un ochean întrors,de copil în joac .

Am încercat, nu se tia tr darea, afar se ascu ea suli a pentru inima mea.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Paula ROMANESCU

Iubire Bucurie ce- i las gust de proasp t amar.

Risip O, cât potop de frunze pentr-o singur toamn !

Tihn Torsul pisicii-n poal . Ce secolul vitezei!?

Regat Stejarul pus de tata e regele gr dinii.

Parfumul timpului Lada de zestre-a mamei miroase-a lev

Asfin it Umbra plopului culcat -n lucerne pentru care nesomn se a terne?

Criz Nu se mai poate! i viermii de m tase es sârme ghimpate.

Revolt Nu pricep în elesul cu cât mai viu m rog: Doamne, de ce «rob»?

ic .

Calvar Un om cu o cruce-n spate de dou mii de ani.

Furtun Cine-a murit în ceruri dezl

În elepciune Floarea soarelui î i stinge aureola. Mirul - în semin e.

uind stihia?

Tr dare Cum, i tu, Brutus, iubite fiu al meu?! Credeam c numai eu...

Derut Atâtea drumuri - toate ducând spre Dumnezeu... Care s fie-al meu?

De-atâtea întreb ri i cerul îmi pare un semn de-ntrebare.

Traducere Zicerea i nuan a pentr-o nou tr dare.

Sc dere Cu fiecare zi plecarea-i mai aproape. O, noapte, noapte ...

Lan de floarea soarelui Atâtea aureole i, sfin i nic ieri…

Tenta ie O existen dintre cele uitate m -mbie cu moarte.

Neîn elesul Clar era totul pân a veni-nceputul, greul - Cuvântul...

Metamorfoz Albastra cicoare - ochi care-au apus spre a r

Lege Oricare vis are drept la culorile nop ii, spunea un orb.

Pu f

Ezitare Livezile-n mai - miresme de ninsori. Cum s mai mori?

Rosturi Pe tele-n ap , pas rea-n larg de ceruri. Locul meu, unde?

Gratii Sub un cer prea strâmt, nev zute aripi se izbesc de vânt.

Autobiografie Eu trec sub cerul lumii - umbr printre cuvinte.

Monumente I. Pe bronzul statuii, odihne te timpul; vulturul - în 'nalt.

II. Un mac ivit pe câmpul de onoare spune de o cicoare...

III. Str lucitor i an , pe-acoperi coco ul. Dar vai, f cânt...

Abecedar Întâia înclinare a frun ii sub cuvânt.

Mo tenitorii Asurzitoare vocea sângelui sub ochiul dracului...

Tihn Somnul nuf rului pe pat de ape vegheat de mâl de noapte.

ri-n floare.

Tain ciutur . Câte pove ti ascunde izvorul ce murmur ?

trâne e vezi cu ochii min ii, s-auzi cu inima.

Bog ie arunci în patru vânturi agoniseli de gând.

Cer sfrângere-n albastru a zborului de gând.

Noiembrie I. O, cât pustiu între c derea frunzei i primul prea târziu!

II. Cea deas , de nep truns. Pân i salcia uit de plâns.

III. Cronc nit de ciori, soarele piezi , ghinda sub frunzi .

IV. Pe cer cocoare, în crânguri desfrunzire i vân t vântul...

Destin Inutil orice zbucium. Fac -se voia Ta!

Vreme de cules Victorioas armie: porumbii seme ii stau gata de a- i preda tiule ii.

Dimensiune O, Doamne, ce înalt e ruga robului…

Maternitate Aplecat de rod creanga tân

Dumnezeu Ne-a dat chip dup chipu-I i totu i nu-L cunoa tem…

de m r; r sf at în lumin fructul.

Credin tii c ve nic norul se-ntoarce la izvor.

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Claudia VOICULESCU

i câte gânduri nu se duc soroc...

Tainic gândul se preface-n vers

E unul i acela i vis Ascuns în drama renun rii În cercul apte interzis Dintr-un meleag al rechem rii.

Parc-am obosit de-atâta mers Drumurile-acum le v d solare; Numai umbrele din ochi s-au ters Cu-ntreb rile „de ce?” i „oare?”

i câte gânduri nu se duc soroc Între nuntiri, pe umeri de ninsoare, sându-ne pustii în echivoc nim nui nimic nu i se pare!

Ne cufund m într-un abis Sub scutul alb al remu rii...

E unul i acela i vis Ascuns în drama renun rii...

Tainic gândul se preface-n vers, Parc -n vis nimic nu m mai doare, Dar am obosit de-atâta mers Drumurile-acum le v d solare...

Ne ducem iar, tâlhari, prin iarmaroc, Cu inima la pre de cer etoare... i câte gânduri nu se duc soroc Între nuntiri, pe umeri de ninsoare!

În via a noastr e înscris Îndemnul sacru al chem rii; Dar noi, tr da i din paradis, dem în apa destr rii

i privesc ca-ntr-un ochean pervers Cum lumina e prea-n el toare Cum c -i umbr picurând invers i tr deaz când cu mine moare

Dar nu mai e pe nic ieri un foc La dimine i, de-un timp, s-au pus z voare... Înmugure te tainic în ghioc Alt rm du man i nu m tiu datoare

Spre unul i acela i vis...

Obosit de atâta mers...

Atâtor gânduri ce se duc soroc.

Dintr-o iubire ce nu tie

Noi nu vom ti la început

O, i inima cum bate...

Dintr-o iubire ce nu tie Ascunsul marelui declin Alt anotimp alegorie Va mai purta un spadasin.

Noi nu vom ti la început Ce-i ran i ce e durere De amintire i trecut Dup ani de grea t cere.

O, i inima cum bate Gândul r cit de mine!

Ora frunzelor uscate Parc plânge, parc vine...

O urm de copil rie De-atunci destram -un joc senin Dintr-o iubire ce nu tie Ascunsul marelui declin...

Cei crini vor înflori durut Ca ni te triste flori de sere...

Noi nu vom ti la început Ce-i ran i ce e durere.

i-i aproape de cetate Pragul lini tii str ine...

O, i inima cum bate Gândul r cit de mine...

Iar peste umbra mea târzie, Încet i trist, un balerin Aduce ultima solie: Coroana fratelui Cain

Va fi un timp al toamnei, slut, Într-o prelung desfoiere i zborul p rilor, mut, tre str ine emisfere

Eu sunt dor pe jum tate ci pierdut pe retine Num r falsuri ignorate Din capcanele-n ruine...

Dintr-o iubire ce nu tie...

Când nu vom ti la început...

O, i inima cum bate!

Tot mai str in

Cu zdren e i cu sih strii

Eu, tot dincolo de sens...

Tot mai str in i departe Lumina mea c zut -n zdren e Doar ciobul r u o mai împarte lucitoarelor prezen e.

Cu zdren e i cu sih strii Pe-atâtea suflete de cear , Între albastru i stihii Amurgul dorului m doar !

Eu, tot dincolo de sens, Ca un timp mocnind în cea ; Dinspre firav c tre dens Vin schimb rile la fa ...

Iar eu, ascuns între soarte... În vagul tristei inocen e Tot mai str in i departe Lumina mea c zut -n zdren e...

i nici voi ti de-oi împestri Un petic roz de prima oar Cu zdren e i cu sih strii Pe-atâtea suflete de cear ...

Univers de drum imens În irat pe-o slab a , Eu, tot dincolo de sens Ca un timp mocnind în cea ...

Dar tot lumina m desparte i, monoton, indiferen e...

Interminabil, ca în moarte, cheam Ea, din aparen e,

Atunci voi fi, ori nu voi fi...

Doar umbra visului, avar , Va trece-n curcubeu, pe zi, S-o poarte Charon, grea povar ,

Înrobit mai intens Unui spa iu ce m -nghea Curg spre mine tot invers În capcana de paia

Tot mai str in

Cu zdren e i cu sih strii...

i departe

i departe...

i tot dincolo de sens...

Versuri din volumul SINELE ca un rondel

E unul i acela i vis...

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Ioan URSU

1. Elogiu zilei ziua se treze te dis-de-diminea se ia la întrecere cu mine care din noi s ajung mai departe o, ce de lucruri avem de f cut împreun în drumul ei de zi ca s fim amândoi mul umi i de întrecere a, mai întâi s m joc ca un copil ce sunt apoi s merg la coal zi de zi înv scrisul i cititul i num ratul, sta e ceva mai greu dar ziua m încurajeaz hai, omule , c a a e rânduiala apoi, spre amiaz , tot cu Cartea pân îmi fac din ea un sprijin ca s îmi urmez calea cea rodnic de o via , pentru inim i cuget, singur, sau dac am noroc, cu cineva trudim împreun i la bine i la r u a e rânduiala de când e omul om în toat aceast via , ziua, draga de ea, m înso este cu un zâmbet, cu câte o provocare ca s mai trecem un obstacol, i înc unul i înc unul. dar vine o vreme când încetinim motoarele, când tragem linie când privim înapoi ... când a tept m...

2. Elogiu satului dac sunt departe, îl v d a a cum nu e dac sunt acolo, îi v d limitele cia, ar a, umezeala, buruienile, miasmele dar le asum, la altceva nu tânjesc: el este neclintit din vremea T bli elor azi unii îl cinstesc, cei mai mul i îl ignor da, ve nicia s-a n scut prin preajm Dealul Uroiului i Piatra Tomii îl str juie unche i cu faciesul lui Cioran mai vezi pe malul Boicii ducând în cârc o leg tur de nuiele fete blonde cu ochi de peruzea, plinu e i înc frumoase pân la dou zeci de ani, se m rit i preiau modelul rubensian mâi cum ai fost, sat al meu nu cum bate vântul moderniz rii, cu vile croite de cei veni i din ara lui Traian, unde se vor întoarce repede s taie varz la iepuri, s culeag kaki... o fi nostalgia multisecular care îi cheam la str mo ul lor care a c lcat cu sandalele peste T bli e îngropate de cinci mii de ani în prundul Mure ului?

3. Elogiu umbrei soarele se duce seara la culcare la umbra unui deal

vulturul din înaltul cerului se întrece în zbor cu propria umbr defilând peste capetele noastre ale muritorilor am v zut umbra norilor alergând peste gr dinile din sat inile înclinau capetele spre stânga intind un ochi spre cer i cârâind mefiente ca la o pas re de prad , vulturul visul unei umbre sau umbra unui vis iat un vers melodios, sun bine, a a-i visul îmi apar ine, visele m pasc în fa a hieroglifelor din pagin contemplând umbra unei teoreme pe care o voi limpezi în visul de noapte

4. Elogiu t cerii „ceea ce poate fi spus, se poate spune pe scurt”. precum Borges în ermeticul Aleph, de ce s nu concentrezi un roman într-o povestire de trei pagini? „cuvântul e de argint, t cerea e de aur” ne înva proverbul, taclaua balcanic ne m nânc timpul i sufletul. „taci!” clameaz prin ul din Levant. cuvântul e p rere, t cerea-i scânteiere. versul îmi cere s decantez miere: meditez la t cerea îndr gosti ilor care se sorb din ochi, la laserul c ut turii samuraiului înaintea atacului n praznic. pentru cel care mediteaz totul dispare i totul revine pe voluta superioar a spiralei.

Occidentul face cuvântând, Orientul tace f când!

5. Elogiu dansului l-a i auzit pe Leonard Cohen „thanks for the Dance” l-a i v zut i auzit pe Leonard Cohen „dance me to the end of love” valsul dureros al frunzelor în codrii de aram chip ru ul funerar din Nereju Vrancea dansul nup ial al coco ului de munte hora electronilor din atom Elvis Presley regele rockului dance dance ondula iunea universal kazaciok, kazaciok cazacii de la Don cadrilul stânga-dreapta în parlamentele lumii ah, cum a fi vrut s fiu m car ursul românesc cel din tradi ii de iarn care se bucur de sunetul muzicii chiar cu botni a pe nas -mi fi dat mama-natur darul ritmului car o zecime din harul dansatorului irlandez fi fost un altul decât cel care sunt departe ca dansul nici Cartea nu m-ar fi dus

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae M{TCA}

Prea poate c nu-mi spui c -s primul navigator la rmul de tihn al inimii tale nu te voi crede, pentru c -n iadul în clocot al valurilor în agonie atâtea cor bii râvnesc s-acosteze la mal! nu-mi spui c -s primul astronaut ce- i terge-n s ruturi machiajul t u selenat nu te voi crede, pentru c -n focul iubirilor aprige, ve nice, în visele lor zbur toare, te-au fost adorat îndr gosti ii, mul ii, ai lumii. nu-mi spui c -s primul fericit alpinist ce- i tope te sloiul frun ii tale în lúciu de ghea nu te voi crede, pentru c -n crezul lor temerar mai sus decât norii nu-i decât cerul s-au avântat, dispera i, milioane de nenoroci i. nu-mi spui c -s primul rbat norocos

ce- i frânge boiul zb tându-se-n zvâcnet de arpe nu te voi crede, pentru c -n zbuciumul pieptului t u sun ecoul p catelor tuturor Evelor lumii.

Ci spune-mi c -s primul cutez tor care-n mareea talazurilor tale în spume, în lúciul de-argint al machiajului t u selenar, pe fruntea de ghea a muntelui t u inabordabil, în necuprinsul azurului cerului ochilor t i a v zut nu materia goal , carnal , ci spiritul plin de candoare i te voi crede.

Prea poate c singura vin a ta - dar fatal ! este aceea soarta i-a fost s te na ti femeie.

Ca oimii, sempitern ...

-mi ier i, te rog, iubirea mea, iubite, Mi-e martor Domnul, nu-s de vin eu m-a furat v rtejul nebuniei Când i-am z rit, pe-o clip , chipul t u. nu râzi de iubirea mea, iubite, C-am s te fac în tain Dumnezeu i-am s m -nchin, nebun , la icoan Lui Darwin cum se-nchin un ateu.

-mi la i, te rog, iubirea mea ostatic S-o port ascuns -n suflet numai eu i pieptul s mi-l sfâ ie s lbatic Ca oimii - sempitern - pe Prometeu.

cheam cocorii O trist poveste-n cocóri tea vremii se pierde. ig ncile vremii ascund-o ca merele-n sân.

Cosi e-iedu e m cheam pe-o paji te verde i pletele-s lcii pe stoguri m cheam de fân.

O ciut de gând zboar -n iezerul-fur s se scalde.

O umbr de lup o pânde te cu-orbitele seci. cheam cocorii-sirene în rile calde, Rusalce-gutuie m cheam în iernile reci.

Peder Mork Monsted - Peisaj cu liliac

i vin câte una, i pleac , imagini sihastre, i filmul, întregul, în cioburi de cadre-l f râm.

O dalb fecioar m cheam spre rmuri albastre i-o alta, în negru, m cheam spre-un negru t râm.

49

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Ioan G~F-DEAC

Personal teritoriu f

noim

Începute uimiri nasc eluri în nev zute frunze din substan e unse cu fiin .

Trec pildele în erori, întrec supusele smirne frumoasele ucise flori.

Indiscutabil ultim linie în izbiri antice moare.

Deasupra, menite construc ii trec z voaie împietrite, prolegomenic supozi ie suspin la u a unei simple dimine i.

Venind prezicerea din fluviul ascuns între arbori f m sur , se-nclin -n detaliul mineral, în marea arvun a vie ii.

Câteva dragi întâmpl ri închid deschiderile, unele vagi însu iri desfid clepsidrele zeului st pân peste memorie.

Desfacem îndur ri, reîntoarcem univoca natur în pa i de p ri obosite.

Merg lucrurile prin murmur, nesfâr ite gânduri mor neîmplinite, rodnice pieiri sunt întâlnite în geometria sfânt a cristalului viu.

Luminile se rostesc în resturi de secunde, vorbirile se înte esc în profunde abateri, printre potrivnice subsum ri.

Scriu pentru nimeni, iar teritoriul meu se las în sine, mai sigur, mai mândru i plin de nevedere, neatins de îndur toare ape nou în scute.

Pur atribuire este fundarea ipotetic , profund sosire peste c derea solilocv visez când readuc cuvintele în litere cânt toare.

Nu-i tragedie vederea, neîn elegerea-i bucurie transfinit , sorbit de noua f ptur -i reînscrierea în cercuri str ine r ului.

Vin ceruri peste noi p mânturi b tute în inte de aur, survin nestemate în vechi orizonturi c zute în mari cuvinte, în p reri ale tuturor, f noim rostite pe teritoriul meu gol.

Acolo-n vestul înclinat Spre-un vest înclinat declin aplecarea, urcând spre cordialul loc dintre reliefurile vii; trec secunde moi de catifea dulce prin piezi e veniri dintr-un etaj de rai, într-un nem rginit ocean de ape ve nic sfinte.

O repetare-i orice anotimp întors în ocheane umede, în tremur de frunze înfiate de tulpini.

Se preapetrece aer amestecat cu forme, lumini cu metafizice pierderi, noi frontiere-s topite-n cardinalul vest înclinat.

O spaim trecut -n fericire glorie ve nic devine,

o închinare sfâr it în ziua a doua a lunii, - uitare de sine în fiin a nefiin parvine.

Se-ntunec sacadatele ore urmate de comprimate veacuri în preacinstite molecule de timp.

Trist -i arderea, înmiit -i împreunarea de minerale vii, de mari t ceri împietrite-n numiri.

Venind în dup -amiaza serii s-au reînoit m rile calme ale lini titelor mul umiri.

Nu tia nimeni rotirea zodiilor, nimic în închis, nimic în sinele secundei, cu totul trecut-i în cre terea multor zile de mâine.

Vin lungi revederi, se-nchid preascurte uit ri, renasc prelungi c deri, desfid anotimpurile sfintele implor ri.

Distins cuvânt mângâie orice petrecere în sâvâr ire, aprins avânt strânge mare-nsetare în nepieire.

Vei r mâne înclinare spre vest, statuie ve nic pentru tot viitorul omenirii zut -ntr-o dragoste neasemuit de pur .

Rou împietrit -n argint Urc solsti iile-n strâmte câmpii, se-nchin iele-n înfrânte i stranii fiorduri, adesea se curm cuvinte-n violete urgii când orologii bat în tâmple de ape cu tragice acorduri.

Vin noi întinderi pe axe îndelungi de dungi r sfirate-n arta cea fals , trec noi surprinderi prin prelungi cârmuiri de doruri pentru-acel septembrie închis în patria antic a iubirii ve nice.

Nimic nu-i substan , iar tot cei îndestulare se-adun -n mul imea trecut prin rou -mpietrit -n argint.

Veneau dropii uscate de dor însetat, murind pe frunze de paltin sfânt veneau, treceau cai în sunete pestri e, în forme drepte murind când arcuirile spin rilor lor curgeau pe fluvii de flaute obosite. pt mâna aceea-i închis în gemene v i, în intersti ii topite, în care inimile de bazalt au adormit în dezr cinare. În orice diminea plângeau miresmele i mineralele lin g zduite de roua tremurând , în fa a sunetelor de sfânt clopot lefuit de vânt.

Nimeni, nicicând n-a v zut d ruire mai mare a spa iului în timp i a timpului în spa iul obosit de neuitare.

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Despre cauz[ ]i efect Fii sincer fa de tine însu i... i atunci nu mai po i fi fals fa de altcineva - William Shakespeare Comunicarea este o component esen ial a vie ii. Comunicarea include: cauz , distan , efect, combinate cu inten ie, aten ie i reproducere/duplicare/copiere, în elegere.

Pentru a exista o comunicare este necesar ca în „A” s existe o inten ie, care se va transforma în „B” în aten ie, i este necesar s apar o copiere a ceea ce s-a întâmplat în „A”. Deci, între „A” - cauza - i „B” - efectul - trebuie s existe o în elegere. Odat realizat duplicarea, sa înf ptuit comunicarea, f efecte negative. Dac , îns , copierea nu se realizeaz corect, fie în „A”, fie în „B”, ciclul comunic rii nu este închis i se a teapt r spunsuri; aten ia i inten ia fiind perturbate.

Dintre multele defini ii privind comunicarea, am ales defini ia unui biolog american, Edward Wilson (n. 1929), pe care am considerat-o cea mai semnificativ : „Comunicarea este o ac iune a unui organism sau a unei celule care altereaz modelele probabile de comportament ale unui alt organism sau altei celule, într-o manier adaptativ pentru unul sau mai mul i participan i”.

Conceptul de cauz - efect are o vechime de milenii i se bazeaz pe observa ia uman asupra realit ii i modific rilor pe care le sufer .

Analiza st rilor ambientului i a efectelor ac iunilor umane asupra acestuia a dus la constatarea c orice se întâmpl în natur se poate motiva cumva, consecin a ac iunii oric rei cauze fiind numit generic „efect”, iar cuplul „cauz -efect”, a devenit mecanismul de explicare a orice exist pe lume. Diver i filozofi s-au ocupat de aceast problem .

De la Heraclit (535-475 î.Hr.) - filozoful grec presocratic -, se tie c

Jur mântul lui Hipocrate

niciodat nu se reproduce în natur un anumit moment, fiindc dac ar exista aceast posibilitate ca fenomenele s se repete în natur exact în acela i chip, noi n-am avea, propriu-zis, istorie, afirma filozoful român Nae Ionescu (1890-1940).

Platon (423-347 î.Hr.) a sugerat existen a unui demiurg, a unui creator al universului, care le face pe toate conform unei concep ii a perfec iunii, necesit ii i binelui absolut.

Aristotel (385-323 î.Hr.) a introdus ideea de „cauz prim ” sau „motor creativ universal”, cel care le face/mi pe toate f a fi el însu i în mi care-devenire, prin alt cauz . Aristotel considera c o cauz produce întotdeauna acela i efect i un efect are oricând i oriunde aceea i cauz . În „Retorica” acesta spune: „Dac vei dovedi cauza, vei dovedi la o dat efectul, i invers; nimic nu poate exista f cauz ”. În limbajul actual, deosebit de cel al lui Aristotel, filozofia aristotelic folose te cuvântul „cauz ” pentru „explica ie” sau „r spuns” la întrebarea „de ce”.

Sfântul Toma de Aquino (1225-1274 d.Hr.) spunea, de asemenea: „Efectul cât de mic dovede te existen a cauzei”.

Spinoza (1632-1677 d.Hr.) credea c el poate s vad toate întâmpl rile din univers, adic s prevad tot ceea ce se întâmpl , pentru c totul se întâmpl în virtutea unor legi ale universului, efectul fiind con inut în existen .

Filozoful sco ian David Hume (1711-1776), adept al empirismului, s-a dovedit a fi celebru pentru modul curajos de abordare de pe pozi ii sceptice a mai multor subiecte filozofice, printre care i cea a cauzalit ii. rerea lui era c toate vin din dou izvoare, din impresii i din idei, prin impresii în elegându-se percep iile ce se impun spiritului prin for a, prospe imea, vivacitatea i violen a lor, cuprinzând sub acest nume i senza iile, pasiunile i emo iile atunci când ele apar pentru prima oar în suflet; prin idei în elegându-se copiile slabe i terse ale impresiilor ce se p streaz în gândire, imagini ce r mân în spirit, dup ce impresiile au disp rut: „Ideile simple, de la prima lor apari ie, deriv din impresii care le corespund i pe care le reprezint exact”.

Persoanele care nu au facult i pentru anumite impresii, spunea Hume, nu au nici ideile corespunz toare: un orb nu poate avea ideea de culoare, i nici un surd pe aceea de sunet. De aici teorema: „Cauzele i efectele nu pot fi descoperite prin ra iune, ci prin experien ”. Doar experien a poate stabili leg tura de cauzalitate dintre dou evenimente.

Orice efect este cu totul deosebit de cauza care-l determin i ca atare nu se poate spune niciodat apriori ce evenimente anumite vor decurge dintr-o anumit ac iune. Principiul cauzalit ii nu este un principiu de gândire. i, înc o dat , dac gândirea nu ne poate ajuta s deducem aprioric no iunea de efect dintr-o cauz , înseamn c leg tura cauzal se bazeaz pe experien . De câte ori se produce un fenomen (fapt, întâmplare) i el este înso it de un anumit efect, conchidem c fenomene similare vor fi înso ite totdeauna de efecte similare. Experien a este

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

deci cea care, în lumea faptelor, ne înva cum s proced m, ne înva cum se leag fenomenele între ele.

David Hume a ap sat pe punctul important cu privire la natura uman sus inând c suntem mai mult influen i de sentimentele noastre decât de ra iune, c pasiunea, mai degrab decât ra iunea, guverneaz comportamentul uman. Deci, toate ra ionamentele referitoare la fapte fiind bazate pe rela ia dintre cauz i efect, totdeauna exist o conexiune între faptul prezent i acela care se infereaz din el. Aceast rela ie este apropiat sau dep rtat , direct sau colateral . Ex: c ldura i lumina sunt efectele colaterale ale focului i una poate fi inferat din cealalt . În nici un caz cuno terea acelei rela ii nu poate fi dobândit printr-un ra ionament a priori; dar ea se na te în întregime din experien , care ne arat c anumite obiecte particulare sunt întotdeauna legate între ele. Dac i se arat unui om cu mult ra iune i inteligen un obiect oarecare i obiectul îi este complet nou, el nu va fi în stare nici prin cea mai precis examinare a calit ilor sale, sensibile, s descopere vreuna din cauzele sau efectele sale. Prin calit ile pe care le are, nici un obiect nu ne dezv luie cauzele care l-au produs sau efectele care se vor na te din el, iar ra iunea noastr , neajutat de experien , nu poate ajunge la nici o concluzie referitoare la existen a real i la fapte. De aici teorema: „cauzele i efectele nu pot fi descoperite prin ra iune, ci prin experien ”, va fi admis u or cu privire la acele obiecte, despre care ne amintim c odat ne-au fost cu totul necunoscute; ci în acest caz trebuie s fim con tien i de deplina noastr neputin de a prevedea, în acel moment, ceea ce avea s decurg din ele. Efectul e ceva cu totul deosebit de cauz i, prin urmare, nu poate fi niciodat descoperit întocmai în ea. Mai curând, cred c poate fi o supozi ie.

David Hume spune foarte clar c ra iunea este sluga emo iilor. Ra iunea este puternic doar atunci când emo ia este sc zut . Ce emo ie po i s ai fa de un triunghi, un cerc, o teorem (a lui Pitagora de exemplu)?

N-ai nicio emo ie, gânde ti ra ional. În concluzie, când suntem pu i în situa ia de a lua o decizie, emo iile primeaz în fa a ra iunii.

Exist dou tipuri de cauze: cauzele imediate, care sunt u or de în eles deoarece acestea sunt cel mai aproape de efect, i cauze finale, care, fiind oarecum îndep rtate, nu sunt atât de evidente i pot fi chiar ascunse. Efectele respect legea entropiei fiind ireversibile, motiv ce a asemuit entropia cu o s geat de timp. Sim im aceasta instinctiv: totul se înveche te, se toce te, se uzeaz , totul cade i nimic nu se ridic de la sine putere, totul se degradeaz .

Deci, principiul cauzei i al efectului este prezent în absolut orice ne înconjoar pentru c orice ac iune are o cauz i orice cauz are i un efect. În lumea fenomenelor, spunea Immanuel Kant (1724-1804), orice efect este un eveniment - sau ceva ce se petrece în timp; potrivit legilor universale ale naturii, efectului trebuie s -i premearg o determinare a cauzalit ii cauzei lui (o stare a acesteia), efectul urmându-i acesteia în conformitate cu o lege constant . Dar i cauza trebuie s se petreac , pentru a putea exista o succesiune între cauz i efect. Deci efectul trebuie s aib propria lui cauz .

Filozoful englez Herbert Spencer (1820-1903) era de p rere c o cauz produce mai mult decât un efect, ceea ce se poate u or constata. „Exist o ordine universal . Nimic nu este accidental. Totul se întâmpl cu un motiv. Pentru fiecare efect exist o cauz sau un set de cauze”, afirm i Peter Arnold, profesor de fizic la Universitatea din Virginia, USA. Dac mintea omului a r mas aproximativ aceea i, cantitatea de informa ie a evenimentelor a crescut exponen ial. Nu mai avem nici puterea, adic capacitatea de a o prelucra, dar nici timpul necesar analiz rii sursei, credibilit ii ei, dovezilor din spatele informa iei respective, fapt care duce la nesiguran a rezultatului ob inut, neîn elegerea cauzelor i a efectelor respective. Diferen a dintre o informa ie vero-

Anul XI, nr. 6(118)/2020

simil i una neverosimil se atenueaz . Din aceast cauz i manipularea e enorm i e cauzat în primul rând de cantitatea foarte mare de informa ii i de rapiditatea cu care apare. În urm cu peste dou mii de ani, în Grecia antic ap ruse pericolul similar cu cel de acum. În cetatea atenian au ap rut sofi tii, care puteau argumenta orice. În acel moment, a ap rut Aristotel. Dându- i seama de pericolul pe care-l reprezentau sofi tii, prin faptul c puteau argumenteze orice cu date foarte problematice, el a scris dou c i de logic , ar tând regulile logicii i subliniind: „ceea ce nu respect regulile logicii nu e corect”. Altfel spus, a pus o barier sofisticii. i gândirea lui a ajutat enorm în jocul democratic, spunând c nu orice discurs argumentat sofistic, bazat pe dovezi problematice, este logic.

Deci, Aristotel a f cut cur enie, dar, acum, se spune, un Aristotel nu ar mai fi suficient. Ar fi necesar inteligen a artificial care s poat filtra informa iile i s ne pun la dispozi ie pe cele esen iale i credibile.

Este gre it a spune: „cum ne-o fi norocul, tr im sau sc m de COVID 19”. Poetul i eseistul american Ralph Waldo Emerson (18031882) spunea c oamenii superficiali cred în noroc, cei puternici cred în cauz i efect. De aceea efectele, dar i cauzele, trebuie real cunoscute, pentru a se putea da r spunsuri la întreb rile: unde, când i cum.

Cauza producerii unui eveniment dintr-o idee poate fi realizat integral, par ial sau poate e ua. Este necesar a se lucra cu dorin a de bine pentru omenire i cerând ajutorul divin („Nihil Sine Deo!”).

Fac o parantez i amintesc de doctorul român Nicolae Paulescu (1869-1931), considerat un savant de renume, cu o via cre tin exemplar , cunoscut drept cel care a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu „insulin ”. Via a i activitatea sa au fost dedicate slujirii lui Dumnezeu i slujirii aproapelui, conform poruncii universale a iubirii. El spunea: tiin a este îngenuncherea smerit a creaturii în fa a Creatorului”; „Medicul trebuie deci s fie, în acela i timp, un savant care iube te din tot sufletul tiin a medical , adic tiin a omului; s fie o fiin care se jertfe te pentru al ii, pân la moarte i, în sfâr it, s fie un înv tor al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei.” i revin, spunând c e ecul face parte din sfera posibilului, este un eveniment nerealizat, o imperfec iune, un insucces, o înfrângere, o ac iune nereu it , un efect care poate tr da cauza. Omul este doar persoana care a încercat s ac ioneze (de a crea evenimentul, proiectul) poate f a fi dorit, sau dimpotriv - pasionat de idee, poate înainte de a fi preg tit, de a avea toate datele, de a- i lua toate precau iile, sau, dus în eroare de altcineva, chiar cu o dorin pervers de a lucra pentru un posibil r u îndreptat c tre semenii s i, c tre omenire (dac ar fi putut realiza dimensiunea r ului). Succesul ac iunii este tot un eveniment realizat, care a fost preg tit i inten ia c ruia a fost prev zut . Nu cred c cel (cei) care preg tesc evenimentul, chiar dac sunt convin i de buna inten ie a cercet rii i pilot rii evenimentului, nu cunosc riscurile unui e ec, efectele negative posibile în cazul neîmplinirii evenimentului preg tit, de i istoria a dovedit i astfel de situa ii. De aici necesitatea m surilor de siguran extreme în preg tire, pân la realizarea respectiv . Cel pu in aceasta este gândirea logic a unei ac iuni devenit cauz i preg tit pentru a determina un efect. Se produce, de cele mai multe ori în domeniul tiin ei.

Filozoful tiin ei, englezul de origine austriac Karl Popper (19021994) distinge clar adev rul de certitudine. El scrie, despre cunoa terea tiin ific , c ea „const în c utarea adev rului”, dar nu este c utarea certitudinii. „Întreaga cunoa tere uman este supus gre elii i, prin urmare, incert ”. tiin a nu se ocup cu ceea ce nu se afl în sfera demonstrabilului, cu elementele de rang absolut i de ordin subiectiv, ci cu ceea ce este relativ i obiectiv, limitele ei ra ionale - rigurozitatea i obiectivitatea - conferindu-i for a. Teoria lui Popper poate fi rezumat de fraza: „Aceasta nu este o lume a confirm rii adev rurilor, ci una

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a infirm rii erorilor. Noi în elegem doar dac elimin m eroarea”.

Dar, s revin la situa ia din zilele noastre i pe care to i o numim Criz . Dic ionarul Oxford d urm toarea defini ie crizei: „Un moment de dificultate intens sau pericol; un moment când o dificultate sau o decizie important trebuie luat ; un punct de evolu ie a unei boli, când se produce o schimbare important indicând fie recuperarea fie moartea.” Dic ionarul explicativ al limbii române d urm toarea defini ie: „Manifestarea unor dificult i (economice, politice, sociale etc.); perioad de tensiune, de tulburare, de încerc ri (adesea decisive) care se manifest în societate...”

Tatonam, ceva mai înainte, i spuneam c avem o criz a culturii, apoi am considerat c este o criz moral , apoi ne-a izbit aceast epidemie/pandemie i ne-am trezit în fa cu pericolul unei crize economice, fiindc „Criza Corona”, a exprimat, de curând, un istoric german, „are multe puncte comune cu economiile din timpul r zboaielor” i „suntem de-abia la începutul crizei”.

Obi nui i cu faptul normal c omenirea progreseaz i motorul progresului îl reprezint cre terea economic , orice încetinire, oprire sau c dere a cre terii economice produce, automat, un regres al civiliza iei i acesta ar fi tabloul ivit în fa a ochilor no tri, în prezent, datorat pandemiei.

Ne-am bucurat un timp de o cre tere a nivelului de trai. Pandemia de corona-virus a întrerupt aceast cre tere venind ca o criz f veste, c reia suntem obliga i a-i face fa . Istoric vorbind, virusurile gripale demult au fost o cauz a bolilor grave, venite pe nea teptate.

Primele descrieri ale epidemiilor caracterizate prin simptome asem toare gripei dateaz din secolul V î.Hr. în Grecia, i s-au men inut pe tot parcursul erei cre tine. Recent, s-a presupus c ciuma din Atena,

Peder Mork Monsted - Vara, la plimbare

53

care a avut loc între 430 i 427 î.Hr. i descris de istoricul grec Thucidides, a fost de fapt o epidemie de grip agravat de complica ii.

Unii consider prima epidemie de grip fiind cea din 1173, iar prima pandemie de grip cea din anul 1580. De atunci, au fost descrise 31 de pandemii, dintre care cea mai mare a avut loc în 1918-1919 (gripa spaniol ), manifestându-se pe parcursul a trei valuri succesive. Venit de nic ieri, virusul gripal, care a lovit la finele Primului R zboi Mondial, a omorât peste 20 de milioane de oameni, în special tineri. S-a numit „gripa spaniol ” deoarece a primit mai mult aten ie în presa spaniol decât în restul Europei. Se tia, pe vremea acea, c gripa e cauzat de „microbi”, îns doar bacteriile puteau fi observate. Nu se cuno tea mai nimic despre virusuri, afla i la intersec ia dintre viu i neviu. De i virusul gripal a fost descoperit atunci, în 1918, primele izol ri ale viruilor gripali la om s-au f cut dup anul 1933. Din 1940 virusurile gripale au fost izolate în fiecare an, în diferite p i ale lumii, în timpul epidemiilor i pandemiilor.

Or, corona-virusul, adus de nu tim unde, de nu tim cine - culmea!, vine în vremuri de cre tere continu a tiin ei. Spre deosebire de începutul secolului XX, acum avem o tiin numit virusologie, avem tehnologii de secven ializare a genomului, avem posibilit i de interven ie, standarde de creare a vaccinurilor. Totul este, cred, s miz m pe loialitatea i independen a tiin ei fa de politic .

Dar, tiin a nu explic lucrul, ci spune cum se întâmpl ; nu spune de ce se întâmpl lucrul a a. „Cunoa terea tiin ific nu înseamn în elegerea realit ii, înseamn stabilirea exact a proceselor din realitate, dar stabilire absolut exterioar , f a se p trunde în forele intime care mi aceast realitate”, spunea tot Nae Ionescu.

Cunoa terea prin cauze este cunoa terea explicativ , cea care ne poate da în elegere; cunoa terea tiin ific este cunoa terea prin legi, nu prin cauze. i filozofii consider cunoa terea prin cauze o prelungire a personalit ii noastre metafizice în univers.

Am aflat din pres c un medic, profesor american de la facultatea de medicin , cercetare i politici de s tate a Universit ii din Stanford, USA, a semnalat public problema înc din vara lui 2005, când a publicat într-o revist medical un articol cu titlul: „De ce cele mai multe rezultate ale cercet rii publicate sunt false”. Demersul lui a dus la dezvoltarea unei discipline numit meta-cercetare, care analizeaz motivele pentru care oamenii de tiin gre esc i încearc s dezvolte noi reguli de func ionare a comunit ii tiin ifice per ansamblu. Întrebat cum poate fi protejat publicul de a a-zise descoperiri - de rezultate prezentate mereu ca „noi” i „de excep ie” -, medicul american a r spuns sincer i clar c nu po i servi oamenilor, continuu, tot felul de rezultate exagerate: „...dac acela este adev rul, de ce s nu fii cinstit?

Asta tim i asta nu tim...”

Cred c , în cazul de fa , adev rul trebuie s apar in cercet rii în domeniul medicinii, onestit ii acestor medici, respect rii jur mântului lui Hipocrate (460 -370 î. Hr.) - un adev rat codice moral al medicului în exercitarea profesiunii sale. Restul, adic m surile luate pentru protejarea popula iei, apar in guvernan ilor, care vor lua drept ghid rezultatul cercet rilor tiin ifice adev rate i nu false. „In interiore homine habitat veritas” (în interiorul omului tr ie te adev rul), spunea Sfântul Augustin (354-430 d.Hr.), cel mai important gânditor cre tin dup Sf. Pavel. Iar privitor la minciun , îndemna oamenii la a o reflec ie, astfel „putem ajunge s con tientiz m mai bine spunderea pe care-o purt m ori de câte ori mânuim cuvântul rostit sau scris - oglinda fidel sau deformat a ceea ce sim im sau gândim”; „Am scris o carte - Despre minciun - care, de i se în elege cu ceva efort, ofer totu i un exerci iu nu lipsit de utilitate pentru spirit i minte, i care mai cu seam este de folos conduitei morale, scând dragostea de a spune adev rul”.

Mai întâi de toate „Fii sincer fa de tine însu i...”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Simpozionul Na\ional “Ioan Petru Culianu” Anne Brontë Se tie foarte pu in despre via a Annei Brontë. Exist o mul ime de înregistr ri despre experien ele sale cu lucr rile sale tip rite, dar pu ine înregistr ri sunt în jurul vie ii i sentimentelor ei de zi cu zi.

Reevalu rile operei Annei Brontë, începând cu anii 1950, o situeaz într-o tradi ie a ra ionali tilor didactici, precum Samuel Johnson, Hannah More i Maria Edgeworth, subliniind diziden a ei de valorile romantismului. Fic iunea din operele ei a fost apreciat pentru critica sa satiric asupra moravurilor, manierelor, religiei i educa iei, de i compara iile cu surorile sale au continuat s reafirme statutul Annei ca o scriitoare „neimportant ”.

Anne Brontë s-a n scut pe 17 ianuarie 1820 în satul Thornton, Yorkshire, Anglia. A fost ultimul copil n scut al Mariei Branwell i Reverendul Patrick Bronte. Avea cinci fra i Maria, Elizabeth, Charlotte, Patrick Branwell i Emily.

Cea mai mic dintre cei ase copii ale lui Patrick i Marie Brontë, Anne a înv at în familie i la Roe Head School. A fost guvernant în 1839 la familia Ingham i, apoi, din nou, timp de patru ani (1841-1845) la Robinsons, în familia unui cleric, la Thorpe Green, lâng York.

Primul ei roman, Agnes Grey, a fost publicat împreun cu „Wuthering Heights” al lui Emily, în trei volume, în decembrie 1847. Primirea bun a acestor volume a condus la apari ia rapid a celui de-al doilea roman al lui Anne, „The Tenant of Wildfell Hall”, publicat în trei volume în iunie 1848, care s-a vândut foarte bine. S-a îmboln vit de tuberculoz spre sfâr itul anului i a murit în luna mai a anului 1949.

Dintre cele trei surori Brontë, Anne picteaz în operele ei, dar mai

ales în „The Tenant of Wildfell Hall”, poate cea mai cinstit i controversat imagine a abuzurilor domestice i e ecul legii, în perioada aceea de timp, pentru a proteja femeile de so ii instabili. Helen, personajul principal al romanului, este capabil s scape de situa ia ei proast creat de so ul alcoolic i abuziv, dar pentru multe femei, ajunse neputincioase prin c torie, probabil c situa ia nu era atât de optimist . Cu toate acestea, Anne îi ofer lui Helen abilitatea de a oferi sau alege s re in consim mântul în fa a so ului ei, romanul fiind astfel unul cu o origine feminist .

De i, aflându-se în umbra surorilor ei pentru mult timp, ast zi Anne este cu mult mai actual decât ele. În operele sale, Anne a dat dovad de curaj i realism, vizionând viitorul femeii în societate, dar i situa ia crud a acesteia, în care se afla la timpul public rii operelor sale.

La 200 de ani dup moartea sa, Anne Brontë merit citit mai mult ca oricând. Romanele sale ne pun fa în fa cu istoria tragic a femeii, dar i cu situa ia actual a multora care, din nefericire, tr iesc acelea i lucruri ca i Helen, chiar i acum.

Operele sale ne ofer posibilitatea de a o cunoa te pe ea ca scriitoare, dar i psihologia i mentalitatea unei femei vizionare, care nu accept societatea defect , i se r zvr te te împotriva acesteia. În c ile ei a descris nu doar aspectele pe care dorea s le reg seasc în societate, dar i pe cele care vor exista într-o zi.

Anne Brontë este o scriitoare care merit citit , în opinia mea, chiar mai mult decât surorile sale, datorit c ilor revolu ionare, pentru timpul în care a tr it, i în care transmite un mesaj real i puternic .

Bibliografie Enciclopedia Universal Britannica, Editura Litera, Bucure ti,2010; https://www.oxforddnb.com/search?q=anne+bronte+&searchBtn= Search&isQuickSearch=true https://www.theguardian.com/books/2017/jan/06/anne-bronte-agnes-greyjane-eyre-charlotte

Peder Mork Monsted - Case vechi

Jug naru Andrea, clasa a XII-a, Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Foc ani Prof. coordonator Enache Mihaela

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Ben TODIC{ (Australia)

Geneza con]tientului Intr m într-o perioad de schimbare a con tiin ei i subcon tientului prin sf râmarea ra ionalului i eului din noi tocmai prin procesul exploziv al ideilor iregulare care ne bombardeaz zilnic logica binar în care tr im. O furtun , un viscol va veni ca s ne pun la încercare seninul min ii, s ne trezeasc la realitate ca s te întrebi: „Cine e ti?” i „Ce e ti?” Vierme sau entitate divin ? „E ti doar animal sau e ti mai mult?”„Esti con tiin sau bolovan?” Tr ie ti prin trup sau suflet, te conduci prin sim irile trupului sau prin con tiin ?

Tr ie ti doar în sim irea trupului sau în sim irea sufletului?

Suntem condi iona i s ne sim im ca o turm de miei care merg cumin i la p scut i accept m cu umilin s ni se ia capul. A sosit timpul s renun m la aceast stare animalic , s ne lep m de înrobirea materialist (nu va fi deloc u or) i s urc m pe o nou treapt a în imii divine. S renun m la hr nirea con tiin ei cu minciuni, amenin ri ori promisiuni propagandiste i s intr m în „realitatea adev rului”. Ne va fi greu la început, vom fi suspicio i, ne va fi fric , îns eliber rile au fost întotdeauna dureroase i pline de violen , îns i na terea o demonstreaz .

Nu v fie fric , pentru c dac vom crede în adev r i iubire, Dumnezeu este cu noi i ne ajut s ne lep m de ignoran i prostie, de

P. M. Monsted - La umbra unei pergole italiene

tot gunoiul care ne acoper adev rata noastr identitate. Eliberarea de orgoliu i mândrie, de orgoliul masca fals a eului. Noi pretindem suntem cei mai inteligen i, adic trufia o spune i nu ne d voie s fim, s tr im inteligen a. Totul e inteligen în jur, chiar i virusul de lâng tine e inteligent, doar c tr ie te în alt cultur .

Trebuie s avem curajul s demasc m minciuna care ne înconjoar i s -i dezv luim pe mincino ii de orice calibru ar fi ei. S ne eliber m de iluziile care ne înrobesc. Educa ia sistemelor lumii este primitiv , este plin de ignoran în compara ie cu puterea ta înn scut , capacitatea i adev rul lumii divine, a sufletului t u etern. Nu trebuie s acuz m pe nimeni. Acesta este doar adev rul înl uirii noastre.

Realitatea în care tr im. Nu uita i c ci suntem con tiin pur i trebuie s fim în controlul vie ii noastre. Dumnezeu ne-a f cut dup chipul i asem narea sa, îns , de ce suferim? tim din Genez c , la început a fost cuvântul i cuvântul era cu El i cuvântul era El i El a creat universul cu tot ce e, a creat cerul i mântul i a zis s se fac lumin , apoi a populat p mântul cu mun i, duri i poiene, izvoare i râuri, plante de tot felul i pomi fructiferi, a f cut raiul i o varietate de vie uitoare, iar la urm a creat b rbatul i femeia în chipul i asem narea Sa i ia pus în control. S-a hot rât creeze dup chipul i asem narea Sa un barbat i o femeie pe care i-a f cut din lut i suflând peste ei le-a dat via , spu-nându-le: ave i grij de aceast lume, înmul i-v i fi i ferici i, popula i p mântul. (Versetele 126-127) Dup ce au muncit ei toat ziua, având grij de gr din i de animale în veselie i armonie, a trecut pe acolo Lucifer, cel mai frumos înger a lui Dumnezeu care plesnea de fudul i mândru ce era i care de acum, dup ce urm rise gelos lucrarea Domnului, î i luase nasul la purtare, crezându-se mai ceva i se hot rî s -l saboteze pe Dumnezeu, a a c intr în capul so iei lui Adam, care era frumoas foc i seara când s se culce îl lua pe Adam în bra e, care tocmai se urcase pentru pozi ia misionar i îl întoarse sub ea, spunându-i c ea vrea fie deasupra situa iei, în controlul armoniei i al jocului pentru c dedesupt e o pozi ie de subaltern, de supunere. Adam s-a sup rat u aducându-i aminte c Dumnezeu i-a spus s fie o so ie iubitoare i supus , îns ea nicicum nu a acceptat argumentul, contracarândul precum c i ea este f cut ca i el din acela i lut i a primit suflul vie ii la fel, acelea i puteri, deci suntem egali i nu voi accepta s fiu dedesubt ast sear . „Cine e eful în casa asta? Eu sau tu?” i-a luat strai a cu ale gurii i a plecat din rai. Adam s-a întristat r u i I s-a plâns Domnului, care înfuriat de neascultarea femeii a trimis trei îngeri s o caute i s-o aduc înapoi numind-o Lilith (vânt obraznic i zburdalnic). Îngerii au c utat-o înnebuni i pân au g sit-o undeva pe malul rii Ro ii, unde ea pescuia. „Am venit cu porunc de la Tat l s te întorci la B rbatul t u acas , în Rai i s -l ascul i.” Aceasta s-a înfuriat i a început s strige numele celui ce nu aveai voie s -l pronun i.

Din acel moment, ca pedeaps i-au crescut aripi i coarne, Lilith do-

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bândise puteri diavole ti. Lucifer râdea pe ascuns de cum evolua crea ia Domnului. Lilith a început s se întind cu to i dracii i se destr la. Nu era chip mai frumos ca al ei în tot iadul. V zând aceast obr znicie i uniune cu Lucifer, îngerii au sterilizat-o. I-au luat dreptul de a avea copii.

Dumnezeu care privea de sus în Gr dina Raiului, îl v zu pe Adam atât de singur i trist, a încercat s -l împrieteneasc cu alte animale i s -l bucure, s l in preocupat de îngrijirea animalelor, a florilor, vegetalelor i a pomilor fructiferi, îns nu a reu it. Pe m sur ce timpul trecea, Adam era tot mai trist i îngândurat, gr dina începuse s se vestejeasc , iar animalele începuser se s lb ticeasc . V zându-l astfel, Dumnezeu a coborât în gr din i s-a apropiat de pieptul lui, gândindu-se s -i fac un partener ca s nu mai fie singur (Genez , capitolul 2, o versiune cunoscut de majoritatea credincio ilor lumii). În timp ce Adam dormea, i-a scos o coast din pieptul musculos i o muleaz pe Eva din ea. Un chip dulce i ml dios precum prim vara i suav , gra ioas ca o c prioar , pe placul oric rui so . Lilith d dea târcoale i pândea vad ce face Adam, i când o v zu pe Eva cât e de dulce, turba de furie i gelozie - i nu a fost decât neaten ia ei în amestecul satanei care a îns mân at mândria i orgoliul în sufletul ei de a f cut-o neascult toare i r zbun toare i apoi i-a generat desti-nul, s fug , s evadeze din fericirea promis prin na tere i s p -seasc Gr dina Domnului.

Apoi Biblia ne spune în Epistola lui Isaia, 34 cu 14, c Lilith se întoarce în Rai în chip de arpe ca s se r zbune pe Adam, îns pentru c i acesta era tot atât de puternic ca i ea i nu-i putea face nimic, se hot te s-o foloseasc pe Eva ca arm împotriva lui. Ea fiind forjat din el, era mai slab , a a c o convinge s -i dea m rul din Pomul în elepciunii lui Adam ca s mu te din el, interzis tuturor de Dumnezeu. Adam, dup ce mu , se treze te din matricea fericirii divine i începe s altoiasc to i pomii fructiferi din gr din , corcindui în fel i chip încât fructele primesc o alt dimensiune i încep s trezeasc toate vie uitoarele la p cat. A ap rut boala. Leul alerga ca nebun. Adam a dat -l opreasc , încercând s -l mângâie. Acesta s-a întors i l-a mu cat de palm : „Sânge!”, strig Eva pentru prima oar în Rai. Când afl Dumnezeu toate aceste înc lc ri de legi se sup pe Lilith i o blesteam s nu aib parte de copii i de iubire sincer . Atunci, ea, r zbutoare, promite s omoare to i copiii nou-n scu i, s violeze i s chinuie rba ii în somn. S le bea s mân a ca s nasc diavoli. Dumnezeu trimite trei îngeri s o opreasc , îns ea acum fiind sub protec ia diavolului care devenise st pânul suprem al p mântului, în urma revoltei îngerilor din cer, r mâne pe mânt i ca s fie l sat în pace ajunge la o în elegere cu îngerii s nu omoare copiii care vor purta br ri cu ini ialele celor trei îngeri, dar va continua s împr tie urâ enie i suferin în jur. „Vei avea 8 zile putere peste b ie i i 20 de zile peste fete”. În urma acestei catastrofe i nerespect ri de Cuvânt Dumnezeiesc, Adam i Eva pentru neascultare au fost alunga i din Rai. Dumnezeu, foarte dezam git cele mai frumoase i m re e crea ii ale sale, Lucifer, care era lumina cerurilor i Lilith - frumuse ea care topea ochi i inimi, gazela raiului (din cauza mersului ei gra ios i seduc tor), Adam i Eva pentru neascultare i-a întors spatele la mânt i oameni, spunând: „V dau voin liber s v alege i singuri destinul!”

Adam e în Imobiliare, construie te case. Are o echip de 10 muncitori; acum câteva luni, de umflat ce era a c zut de la etajul trei de pe schel în v zul tuturor printre moloz de nu s-a mai v zut. To i au crezut c s-a dus, c se lovise cu capul de o c mid , îns , spre mirarea tuturor el a r rit printre scânduri... A a a vrut Dumnezeu s -l mai ie în via , m rturisea el plin de sfin enie fra ilor credincio i. Biserica are nevoie de el, e pastor de zece ani.

So ia e bolnav i ea, are pl mânii sl bi i i toat lumea din jur e afectat de virus. Dup ce omul a exterminat de mii de ani sute de mii de specii pe p mânt spre beneficiul lui, el îmbuibându-se, virusul, r mas pe drumuri, s-a hot rât se modifice genetic i s se mute în om.

Incon tien a noastr fa de via a în sine, de echilibrul spiritual i universal divin ne va arunca în coada ierarhiei create de Dumnezeu. Nu ajunge s ai con tiin dac nu devii una cu ea. Cât prive te Lilith i Lucifer, nu-i mai recuno ti.

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Calendar - Iunie 1.06.1865 - s-a n scut Constantin Stere (m.1936) 1.06.1956 - s-a n scut Mircea C rt rescu 1.06.1959 - s-a n scut Cristian Popescu (m. 1995) 1.06.2004 - a murit George Muntean (n. 1932) 2.06.1816 - s-a n scut C. A. Rosetti (m. 1885) 2.06.1939 - s-a n scut Romulus Guga (m. 1983) 2.06.1964 - a murit D. Caracostea (n. 1879) 3.06.1922 - a murit Duiliu Zamfirescu (n. 1858) 3.06.1949 - s-a n scut Ioan epelea (m. 2012) 3.06.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912) 4.06.1938 - s-a n scut Dinu Grigorescu 4.06.1961 - a murit Alice Voinescu (n. 1885) 5.06.1779 - s-a n scut Gheorghe Laz r (m. 1823) 5.06.1871 - s-a n scut Nicolae Iorga (m. 1940) 5.06.1903 - s-a n scut tefan Roll (m. 1974) 5.06.1914 - s-a n scut Ion Siugariu (m. 1945) 5.06.1927 - s-a n scut Alexandru Mirodan (m. 2010) 5.06.1948 - s-a n scut Aureliu Goci 6.06.1834 - s-a n scut Al. Sihleanu (m.1854) 6.06.1899 - s-a n scut Franz Liebhard (m.1989) 6.06.1940 - s-a n scut Gheorghe Pitu (m.1991) 6.06.1946 - a murit Mircea Dem. R dulescu (n. 1889) 6.06.1948 - a murit Mircea Damian (n. 1899) 7.06.1939 - s-a n scut Marin Be teliu (m. 2010) 7.06.1951 - s-a n scut Daniela Caurea (m. 1977) 7.06. 2011 - a murit Mircea Iorgulescu (n. 1943) 8.06.1885 - a murit C.A. Rosetti (n. 1816) 8.06.1933 - s-a n scut Cristina Tacoi (m. 2010) 8.06.1935 - s-a n scut Victor Frunz (m. 2007) 8.06.1938 - a murit Ovid Densu ianu (n. 1873) 10.06.1853 - s-a n scut Ion Pop-Reteganul (m.1905) 10.06.1896 - s-a n scut Alexandru Busuioceanu (m. 1961) 10.06.1935 - s-a n scut Adrian Beldeanu (m. 1994) 10.06.1979 - a murit Aurel Baranga (n. 1913) 11.06.1883 - s-a n scut Tudor Pamfile (m. 1921) 11.06.1932 - s-a n scut Mircea Palaghiu (m. 1978) 11.06.1946 - a murit Sofia N dejde (n. 1856) 11.06.1954 - a murit Constantin Beldie (n. 1887) 11.06.1995 - a murit George Usc tescu (n. 1919) 12.06.1916 - s-a n scut Alexandru Balaci (m. 2002) 12.06.1922 - s-a n scut Petru Vintil (m. 2002) 12.06.1929 - s-a n scut Irina Mavrodin (m. 2012) 12.06.1954 - a murit N. Davidescu (n. 1886) 12.06.1956 - a murit Ioachim Botez (n. 1884) 12.06.1977 - a murit F. Brunea-Fox (n. 1898) 13.06.1883 - s-a n scut I. I. Mironescu (m.1939) 13.06.1926 - s-a n scut Paul Miron (m. 2008) 13.06.1929 - s-a n scut Al. S ndulescu 13. 06.1951 - s-a n scut Ion Pecie (m. 2011) 13.06. 2002 - a murit Horia Stanca (n. 1909) 14.06.1818 - s-a n scut Vasile Alecsandri (m. 1890) 14.06.1882 - s-a n scut Ion Petrovici (m. 1972) 14.06.1883 - s-a n scut G. Ciprian (m. 1968) 14.06.2002 - a murit Maria-Luiza Cristescu (n. 1943) 15.06.1889 - a murit Mihai Eminescu (n. 1850) 15.06.1893 - s-a n scut Ion Marin Sadoveanu (m. 1964) 15.06.1909 - s-a n scut Virgil Teodorescu (m. 1988) 15.06.1934 - s-a n scut Matei C linescu (m. 2009) 15.06.1939 - a murit N. M. Condiescu (n. 1880) 15.06.1941 - s-a n scut Dan Culcer 15.06.1957 - s-a n scut Petru Scutelnicu (m. 2019) 15.06.2010 - a murit Ion Davideanu (n. 1938) 16.06.1925 - s-a n scut A. E. Baconky (m. 1977) 16.06.1944 - s-a n scut Viorel Dianu 16.06.1947 - s-a n scut tefan Agopian 16.06.1978 - a murit Teodor Pâc (n. 1928)

continuare în pag. 58

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Anca S#RGHIE

Un experiment literar interna\ional La ini iativa scriitorilor români din Montreal, Canada, în 30 martie 2020, s-a desf urat o inedit , sub raport tehnic, reuniune literar prin conexiune audio i video a Asocia iei Scriitorilor Români din America de Nord - ASRAN - condus de Alex Cet eanu, poetul oltean, care ne-a salutat vesel cu p ria sa... texan . Aceast nou asocia ie a înscris între membrii ei scriitori din diferite ri ale lumii, dar nu-mi imaginam c va veni atât de curând o zi, înc una de pandemie disperant , când noi vom reu i s comunic m în mod direct la o reuniune literar a cenaclului ei. A a se face c eu din Sibiu am dialogat cu poe i din Ia i, Caracal, Timi oara, al turi de scriitori care tr iesc în Carolina de Nord, Ohio i în Colorado SUA, dar i cu un editor din Tel Aviv, Israel, i, bineîn eles, cu scriitorii localnici ai cenaclului montrealez, fiecare vorbind de la el de acas .

Interesant rezolvare tehnic a aplica iei ZOOM! Îns nu des vâr it , deocamdat , la acest prim experiment. in cont de faptul c tocmai poeta i pictori a Carmen Doreal, pre edinta Cenaclului „Destine Literare”, preg tit s modereze reuniunea, nu a reu it s se conecteze, ci a ascultat i a privit întreaga desf urare, dar nu a izbutit - adev rat ghinion! - s se i fac v zut de noi, cei care am realizat conectarea.

Totu i primul experiment video al Cenaclului „Destine Literare” a fost o izbând prin deschiderea sa interna ional , c ci el a demonstrat în mod îmbucur tor c un dialog larg ca acesta este posibil. La final, semnatarul lui tehnic, inginerul i editorul Valentin Luca din Montreal, i-a propus unele îmbun iri, imperios necesare i totdeauna posibile, desigur! To i participan ii au avut motiv s -i mul umeasc lui Vali Luca pentru abilitatea sa inginereasc , sperând c le va r mâne al turi i la manifest rile culturale din viitor. În cenaclul moderat cu un aer cald, prietenesc, de Alex Cet eanu, s-au spus poezii, a a cum chiar dumnealui ne-a bucurat lecturând versurile Ceraselei Tofan, farmacist , care nu a reu it s p seasc

Peder Mork Monsted - În gr din

locul ei pe frontul luptei cu coronavirusul. S-au citit poezii scrise tocmai în noaptea precedent , sub presiunea produs de lupta cu teribilul flagel, devenit o amenin are mondial . I-am ascultat pe poe ii Carmen St nescu din Montreal, pe Teodor Morar din Caracal i pe Liviu Pendefunda, medicul academician din Ia i, care crease acele versuri a teptând la poarta spitalului unde neurologul func ioneaz în plin criz . Actorul Sergiu Cioiu, cunoscut în ar i ca interpret al unor lag re precum Cântecul Vântului, lansat în 1967, este stabilit în Canada de multe decenii, fiind nelipsit la manifest rile culturale ale românilor. i de aceast dat , Domnia Sa ne-a impresionat, lecturând expresiv propriile versuri, adev rat revela ie pentru noi to i.

Când v vom asculta i la Sibiu, Maestre Sergiu Cioiu? Publicista Veronica Balaj de la Radio Timi oara ne-a salutat cu bine-cunoscutul ei entuziasm, mul umit s felicite pe ini iatori.

S-au prezentat volume i autori contemporani, s rb torindu-se poe i montrealezi, precum George Filip la 80 de ani. A fost p strat un moment de reculegere pentru Paul Goma i Al. Francisc, de curând pleca i dintre noi. Dar mai ales s-a aniversat revista „Destine Literare” de la Montreal, care tocmai ajunge la num rul jubiliar 50. Primul num r cred c ap rea în 2007, dac îmi amintesc bine, c ci de la început public texte în ea, încântat s sporesc, cu tot ce-mi st în putere, dialogul diasporei noastre de peste Atlantic cu ara. Revista montrealez are un nou redactor- ef, pe doamna Dana Opri din Carolina de Nord, SUA. Dânsa tocmai s-a prezentat în aceast reuniune ca filolog cu o crea ie poetic , din care a lecturat chiar poezia de debut de la 15 ani. Promisiunea, c dore te s completeze cu noi rubrici aceast publica ie literar a românilor din Lumea Nou , sper m se împlineasc , drept care a tept m cu interes viitorul num r al revistei, unul de o importan jubiliar . Succes i drum lung, doamn redactor- ef Dana Opri .

Mi-am amintit c în 29 iunie 2016, la Ambasada României din Ottawa, capitala Canadei, participasem ca unic oaspete sosit din a, la aniversarea Asocia iei Canadiene a Scriitorilor Români, care împlinea 15 ani, adic „trei lustri”, cum îi pl cea s spun fondatorului ei, Alex Cet eanu. Aceia i inimo i români ai actualului Cenaclu „Destine Literare”, între care mi-i amintesc pe Cristina Balaj Mihai, moderatoarea manifest rii de atunci, poe ii Alex Cet eanu, Melania Rusu Caragioiu, dar i prozatoarea Corina Luca sau universitarul Antoine Soare, între timp decedat, ne-au încântat la Ottawa prin entuziasmul românesc autentic tr it atât de departe de ar . Ei fuseser sus inu i la reuniunea aniversar din vara lui 2016 de doamna ambasador, ES Maria Ligor, o fiin sensibil i modest , care ne-a impresionat pe to i cei mai bine de 50 participan i la acel eveniment literar organizat impecabil.

De aceea mi-am dorit s nu lipsesc nici de la aceast reuniune, special i ea din punct de vedere tehnic, prima dintr-o serie ce va continua bilunar. Salut acest proiect ca admirabil i demn de urmat pretutindeni. Trebuie spus c eu am avut la Sibiu ajutorul inginerului

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Victor Tocariu, foarte bun cunosc tor al domeniului conexiunilor video i numai astfel am izbândit conectarea. Pe viitor sper m cu to ii s biruim tehnic, pentru acum de-abia, iat , s-a f cut primul pas de folosire a aplica iei ZOOM la o reuniune de cenaclu literar.

Invitat la cuvânt, am fost motivat s completez lista temelor programate de ini iatori cu un moment dedicat centenarului na terii poetului Radu Stanca (5 martie 1920 Sebe - 26 decembrie 1962 Cluj), s rb toare a ezat în calendarul literaturii române exactîn luna martie. Deci, sunt mul umit c am punctat perfect un eveniment literar de valoare na ional în compania unor scriitori români din lumea întreag . Le-am lecturat, cât de expresiv a fost posibil, i poezia Doti, ca s subliniez ideea frumuse ii unei iubiri absolute pentru muza poetului, superba actri Dorina Ghibu, devenit so ia sa. De la Cleveland, capitala statului Ohio din SUA, ne-a salutat poetul Mircea tefan, amintindu- i de primele volume de versuri publicate în ar , când s-a bucurat de încurajarea i pre uirea criticului literar Ion Negoi escu. Prietenul nostru Mircea tefan a apreciat c recolta sa liric în anotimpul american a fost i este pe mai departe bogat (între altele, un volum a fost îngrijit i prefa at de noi), drept care a ales s citeasc versuri din poeziile lui recente. Directorul Cenaclului românesc „Mircea Eliade” din Denver, Colorado, Sebastian Doreanu, a dezv luit proiectele de viitor apropiat ale asocia iei literare ce activeaz în comunitatea româneasc a ora ului aflat la altitudinea de o mil de la Mun ii Stânco i. Cea mai extins evocare a reuniunii de cenaclu din 30 martie a.c. i-a fost consacrat de c tre Adrian Grauenfels din Israel pictorului Victor Brauner. Editorul l-a prezentat pe cel mai mare pictor avangardist din România,lecturând un fragment din noua carte intitulat Pe urmele lui Victor Braun i publicat de dânsul la Editura Saga din Tel Aviv în 2020. Acest titlu mi-a amintit de recenzia Veronic i Pavel Lerner, tocmai citit de mine în revista „Vatra veche” de la Tg. Mure . Alexandru Cet eanu a completat expunerea despre Victor Brauner, ar tându-ne cartea scriitorului Alexandru Mica despre fratele marelui pictor, renumit folclorist, victim a sistemului comunist (a „petrecut” 7 ani în pu rii) intitulat Harry Brauner - Între fascina ia folclorului i teroarea destinului. in s felicit pe to i participan ii la aceast reuniune de cenaclu cu adev rat interna ional , singular în felul ei, mai ales c am sim it pe rând emo ia fiec ruia dintre ei. Iat o form de lupt prin literatur contra izol rii la care ne supune în prezent, f s tim pentru cât timp, pandemia de coronavirus. Reu ita evenimentului experimental ini iat de Alex Cet eanu la Montreal în Canada ne încurajeaz pe mai departe. În fapt, i alte cenacluri i asocia ii culturale ar putea urma un asemenea exemplu. Este nevoie pretutindeni de ini iativ ca s ie im din încercuirea dramatic în care ne afl m acum. Dac vom c uta cu tenacitate, desigur c vom afla ie iri. Curaj în a le g si i Doamne Dumnezeule, ajupe to i românii, oriunde s-ar afla ei în lume!

Peder Mork Monsted - Vara în gr din

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Calendar - Iunie continuare din pag. 56 16.06.1981 - a murit Ben Corlaciu (n. 1924) 17.06.1888 - s-a n scut Victor Papilian (m. 1956) 17.06.1927 - s-a n scut Sutö András (m. 2006) 17.06.1934 - s-a n scut Valeriu Bucuroiu (m. 1980) 18.06.1886 - s-a n scut Dinu Nicodin (m. 1948) 18.06.1909 - s-a n scut Lena Constante (m. 2005) 18.06.1914 - s-a n scut Al. Raicu (m. 1991) 18.06.1917 - a murit Titu Maiorescu (n. 1840) 18.06.1921 - s-a n scut Ion Lungu (m. 2001) 18.06.1948 - s-a n scut Ion Zuba cu (m. 2011) 18.06. 1978 - a murit Corneliu Popel (n. 1950) 18.06. 2008 - a murit Nae Antonescu (n. 1921) 19.06.1899 - s-a n scut G. C linescu (m. 1965) 19.06.1957 - s-a n scut Angela Furtun 20.06.1891 - a murit Mihail Kogalniceanu (n. 1817) 20.06.1913 - s-a n scut Aurel Baranga (m. 1979) 20.06.1919 - a murit Petre P. Carp (n. 1837) 20.06.1995 - a murit Emil Cioran (n. 1911) 21.06.1942 - s-a n scut Geo Vasile 21.06.1888 - s-a n scut Horia Furtun (m. 1952) 21.06.1921 - s-a n scut Eugen B. Marian (m. 2012) 21.06.1988 - a murit George Iva cu (n. 1911) 21.06.2008 - a murit Victor Iancu (n. 1936) 22.06. 1905 - s-a n scut Nicolae M rgineanu (m. 1980) 22.06.1912 - a murit Ion Luca Caragiale (n. 1852) 22.06.1913 - a murit St. O. Iosif (n. 1875) 22.06.1943 - s-a n scut George Banu 22.06.1952 - s-a n scut Bianca Marcovici 22.06.1964 - s-a n scut Emilian Galaicu- P un 22.06.1992 - a murit Const. Virgil Gheorghiu (n. 1916) 23.06.1834 - s-a n scut Alexandru Odobescu (m. 1895) 23.06.1909 - s-a n scut Ovidiu Papadima (m. 1996) 23.06.1913 - a murit Ilarie Chendi (n. 1871) 24.06.1939 - s-a n scut Sânziana Pop 24.06.1947 - s-a n scut Dinu Flamând 24.06.1987 - a murit Virgil Teodorescu (n. 1909) 24.06.1988 - a murit Mihai Beniuc (n. 1907) 24.06.2008 - a murit Alexandru Lungu (n. 1924) 24.06.2009 - a murit Matei C linescu (n. 1934) 25.06.1957 - s-a n scut R zvan Ducan 25.06.1975 - s-a n scut Paul Sârbu 25.06.1980 - a murit G. G. Ursu (n. 1911) 25.06.1988 - a murit erban Cioculescu (n. 1902) 26.06.1904 - s-a n scut Petre Pandrea (m. 1968) 26.06.1936 - a murit Constantin Stere (n. 1865) 26.06.1950 - s-a n scut Paul Spirescu 26.06.1973 - a murit Olimpia Radu (n. 1947) 26.06.1995 - a murit Emil Cioran (n. 1911) 26.06.2009 - a murit tefan J. Fay (n. 1919) 27.06.1840 - s-a n scut Samson Bodn rescu (m. 1902) 27.06.1887 - s-a n scut Emanoil Bucu a (m. 1946) 27.06.1936 - s-a n scut Sergiu Pavel Dan 28.06.1873 - a murit Andrei aguna (n. 1809) 28.06.1919 - s-a n scut Ion D. Sârbu (m. 1989) 28.06.1959 - s-a n scut Alex. Leo erban (m. 2011) 28.06.2006 - a murit Romulus Zaharia (n. 1930) 29.06.1819 - s-a n scut Nicolae B lcescu (m. 1852) 29.06.1837 - s-a n scut P. P. Carp (m. 1919) 29.06.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973) 29.06.1946 - s-a n scut Dora Pavel 29.06.1954 - s-a n scut Radu Aldulescu 29.06.1991 - a murit Vasile Zamfir (n. 1932) 30.06.1945 - s-a n scut Dorin Tudoran 30.06.1962 - a murit B. Jordan (n. 1903) 30.06.1981 - a murit Alexandru Grigore (n. 1940) 30.06. 2007 - a murit Stan Velea (n. 1933)

Anul XI, nr. 6(118)/2020

/Constela\ii diamantine

59

Eugen-Emil CO|A scut la 21 mai 1947, în loc. Mice ti, jud. Cluj. A absolvit Liceul Pedagogic Cluj-Napoca, coala Militar de Ofi eri de Tancuri i Auto Pite ti i coala Popular de Art , Sec ia Pictur -Grafic , Cluj-Napoca.

Membru al Cenaclului „Satiricon”, din Cluj-Napoca, membru al Uniunii Epigrami tilor din România, membru fondator al Ligii Scriitorilor din România. Scrie poezii, epigrame i exceleaz în pictur , sculptur , grafic de evalet i de carte, fotografie.

Apari ii editoriale: un volum de versuri.

Epigrama, defini ie militar Pui calupul de trotil, Capsa are i ea loc, Legi bucata de fitil i o poant pentru... foc!

Bilan imunitar Dintre sute de mandate, Evident, parlamentare, Câte pot fi transformate În mandate... de-arestare?!

La barul de noapte S-au g sit la una mic , Dup o formul veche: Ea, o fat singuric ...

El, un om f pereche...

Apropo de zodia „Taur” Zicea soa a, când vreuna Se lipea prea mult, la bal: „Vezi c so ul meu e taur, Îns nu e comunal!...”

Frica pensionarilor Nu de moarte le e fric , Nici de vechi i noi p cate, Cât de pensia lor... mic i facturile... umflate! pitanul i salutul „S tr Cu sloganul pe catarg I-a crescut rapid i cota: El ne poate duce-n larg Dup cum a dus i... flota!

i... bine!”

Iarna-i grea Debran at de la c ldur Epigramei m consacru, ci contez, într-o m sur , Ca poet, pe... focul sacru!

Ion Cristea GEAN{ scut la 28 iulie(?) 1916, în satul Dr neasa, com. Provi a de Jos, jud. Prahova, decedat în anul 1996. A lucrat ca economist la Bucure ti. A fost membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti i membru al Uniunii Epigrami tilor din România.

Apari ii editoriale epigramatice: Spini printre petale (1975), ge ile Afroditei (epigramiste din România, postum, 1997). Este inclus în cel pu in 32 de volume colective de epigram .

Epigrama ard ca raza de soare, Ca vântul s fie vioaie, Nu tr snet pornit s doboare Dar... nici chiar o ap de ploaie!

Promovare -ndr znii s dau o ra , M-a respins, jignit în fa , Amânându-v la anul...

Ce s fac? Îngra curcanul!

Unui avar Sim ind c inima-i tresalt , Din mila care-l cople ea, Poman începu s dea...

Din mâna dreapt , în cealalt .

Genez De-admit cumva c nu-i exclus Ca barza s ne fi adus, Acest înfumurat, v-o spun, A fost adus de un p un.

Agrospecialist La culturi de vegetale, As în practicile sale, Dumnealui încruci eaz Mâinile i... vegeteaz !

Epigramistului Fl. Iord chescu, ing. silvic Maestru în silvicultur , La fel ca i-n literatur , E autor a mii de coale Cu versuri... de esen moale.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Polivalen e Mi-s boem în bun parte, Poezii scriu, epigrame, Fac i grafic de carte i-s nemuritor... de foame!

Leul greu Dup ce i-au aplicat Chirurgii financiare, Leul nostru e, se pare, Tot mai greu... de câ tigat!

La mormântul unui dur Plângeau copiii i nepo ii, Vecinii lui plângeau cu to ii, Chiar i un subaltern plângea (De o durere de m sea).

Autoepitaful unui pieton Un biet ofer cu suflet bun, Pe când gonea ca un... nu spun, Ferind - milos - din cale-un pui M-a preferat în locul lui.

Autoepitaf La moarte, tot avutul meu -l pune i, rogu-v -n sicriu, -n drumul pîn' la Dumnezeu Câ i sfin i voi întâlni nu tiu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul XI, nr. 6(118)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

PEDER PEDER MORK MORK MONSTED MONSTED

Autoportret

Peder Mork Monsted este un pictor realist danez, cunoscut mai ales pentru peisajele sale.

S-a n scut la Gren , Danemarca, pe 10 dec. 1859, ca fiu al lui Otto Christian Mønsted i al Thorei Johanne Petrea Jorgensen. Tat l s u a fost un constructor prosper de nave. Înc din copil rie, Peder a început s ia lec ii de pictur la coala de art din Aarhus. Din 1875 pân în 1879, a studiat la Academia Regal de Arte Plastice cu Niels Simonsen i Julius Exner. În 1878, a studiat cu artistul Peder Severin Kroyer. În 1882, a petrecut câtva timp la Roma i Capri apoi, în anul urm tor, a vizitat Parisul, unde a lucrat în studiourile lui William Adolphe Bouguereau. În 1889, a plecat în Algeria. Trei ani mai târziu, el a c torit în Grecia, unde a fost oaspete al regelui George I. În timp ce era acolo, a f cut i portrete ale familiei regale grece ti. Dup aceea, a vizitat Egiptul i Spania. În ultimii ani, a petrecut mult timp în Elve ia i a c torit prin Mediterana. C toriile sale au produs numeroase schi e care au devenit picturi pe care le-a prezentat la mai multe expozi ii interna ionale. Cea mai mare parte a peisajelor sale erau dedicate Scandinaviei.

A fost deosebit de popular în Germania, unde a sus inut mai multe spectacole la Glaspalast din Munchen.

Majoritatea lucr rilor sale se afl în colec ii private. În 1995, la Frankfurt am Main a avut loc o retrospectiv major , numit „Lumina Nordului”.

Peder Mork Monsted a murit, la 20 iunie 1941, la vârsata de 81 de ani, l sând o oper care cuprinde mai ales peisaje.

Peder Mork Monsted - Apus de soare peste lac