Constelatii diamantine, nr. 7 (119) / 2020 by doina_dragut

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni [i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia

Anul XI, Nr. 7 (119) Iulie 2020

Semneaz : Nicolae Andronescu Costel Avr mescu Mihai Caba Alexandru Cazacu Liviu Chiscop Livia Ciuperc Doina Dr gu tefan Dumitrescu Emilia Grigora Vasilica Grigora Nicolae Grigorie-L cri a Lidia Grosu Mariana Gurza Refik Havolli Nicolae Mare Boris Marian Daniel Marian Nicolae M tca Mihai Merticaru Alexandru Misiuga Constantin Miu Vasile Moldovan tefan Radu Mu at Tudor Nedelcea Janet Nic Drago Niculescu George Petrovai Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Gheorghe A. Stroia Philip Tudora Al. Florin ene Ioan Ursu Nicolae V reanu-SĂ˘rbu Vasile Vulpa u

Bertha Wegmann- Gr dina luxuriant

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Constela\ii diamantine

Sumar Janet Nic e, Lceaf rul de pe deal - parodie ..........................................................................pp.3-5 Constantin Miu, Elemente de basm în Luceaf rul ......................................................pp.6,7 Tudor Nedelcea, Constantin Lecca i tipografia sa .....................................................................pp.8,9 Livia Ciuperc , Omagiu lui Marin Sorescu .......................................................................pp.10,11 Mihai Caba, Mo tenirea l sat de Ien chi rescu ..................................................pp.12,13 Nicolae Mare , Un Pontif nepereche - un Pap poet .............................................................pp.14,15 Janet Nic e, O nou teorie aspra epigramei - eseu - ........................................................pp.16,17 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - Isaac Newton (XIV) ...............pp.18-22 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa (IV) - Petre ea .....................................pp.23-25 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (VIII) ...................................pp.26,27 Nicolae M tca , Sonete ..................................p.27 Doina Dr gu , Antologia epigramei române ti ..............................................................................p.28 Ion Popescu-Br diceni, Sinele, ca un rondel: o po(i)etic a Claudiei Voiculescu .................p.29 Vasile Moldovan, La vârsta în elepciunii ......................................................................pp.30,31 Mihai Merticaru, Poeme ................................p.31 Liviu Chiscop, Analiza pragmatic a discursului jurnalistic .............................pp.32,33 Lidia Grosu, “fatalitate” - o traducere a sim urilor în limbajul dorului de noi ...pp.34-36 Vasile Vulpa u, “Biserica i societatea” ....p.37 tefan Dumitrescu, Albastra noapte ...pp.38-40 Daniel Marian, Escale pentru caravanele preludiilor ludice ............................................p.40 Gheolrghe A. Stroia, Poezia - “pe acoperi ul unui veac” .................................................pp.41,42 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.42 Mariana Gurza, Romanul lui Al. Florin ene un altar zidit .....................................................p.43 Al. Florin ene, Poeme ..................................p.44 Refik Havolli, Poeme ......................................p.45 Ioan Ursu, Poeme .....................................pp.46,47 Costel Avr mescu, Haiku ...............................p.47 Alexandru Cazacu, Poeme .............................p.48 Nicolae V reanu-Sârbu, Poeme ................p.49 Boris Marian, Poeme ......................................p.50 Vasilica Grigora , Omul i cartea, fiin e deopotriv .................................................pp.51,52 Omagiu înainta ilor .......................................p.52 Emilia Grigora , Nostalgia lumii ideale în literatura utopic ....................................pp.53-56 Nicolae Grigorie-L cri a, Distinc ia dintre “religie” i “credin ” ............................pp.57,58 Nicolae Andronescu, Alexandru Misiuga, Constela ii epigramatice ...............................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK) Redactori asocia i: - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte LIDIA GON A GROSU, R. Moldova, poet, prozator, jurnalist, secretar tiin ific al Senatului USM Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul. Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Bertha Wegmann

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Janet NIC{

Luceaf[rul de pe deal - parodie PRECIZARE Din cele mai vechi timpuri, i aici voi face referiri la literatura popular francez , ca exemplele s aib mai mare greutate, principiul râsului a atins cele mai serioase aspecte ale societ ii, inclusiv lucrurile sfinte. i toat lumea tie ce rol a jucat biserica, pân la anul 1500. Ei bine, una din cele mai vechi opere ale literaturii franceze este CINA LUI CYPRIAN, parodie la SFÂNTA SCRIPTUR . Mai trec în revist LITURGHIA BE IVILOR, LITURGHIA JUC TORILOR, parodii la EVANGHELII, la rug ciuni, inclusiv la cele sacrosancte, TAT L NOSTRU, AVE MARIA, parodii la imnuri biserice ti, la litanii, la psalmi, parodii la TESTAMENTE: TESTAMENTUL PORCULUI, TESTAMENTUL M GARULUI i altele. Parodia i-a f cut loc, mai încoace, chiar în matematic . Filosoful danez Kierkegaard spunea: „P tratul este parodia cercului; orice e via , orice e gândire este cerc, iar împietrirea vie ii are loc, întotdeauna, în forme de cristalizare care nu vor deveni cerc niciodat .” Amintesc toate acestea, ca parodierea „Luceaf rului” eminescian s nu par , în ochii unora, o impietate. A fost odat ca-n pove ti, În vremea suveran , Din rude ve nic ne ti, O fain feti can .

Iar el, ca mândru ideal, Se-arat -n fapt de sear , În vila lui pe vârf de deal, Când ea o s -i apar .

Dar, pas cu pas, pe urma ei, trunse în ograd , Se-ascunse, iute, dup-un tei Ca nimeni s nu-l vad .

Iar mama, spun, de i n-am chef, Dar e o mare fal , E, de o vreme, mare ef, La Banca Mondial .

Era doar una la ai s i, i mândr -n toate alea, Cum e un cal cu zurg i Când trece-n goan , valea.

Ea, cu un suflu emotiv, Oftând, din greu, suspin . - O, dulce-al vie ii mele div, De ce nu vii tu? Vin !

Cum tipa sta pe patu-i drept, ci ea dormea afar , I-atinge mâinile pe piept i stra nic se-nfioar !

O, vin, odorul meu nespus i lumea ta o las , Eu sunt vecinul t u de sus Iar tu s -mi fii mireas !

Din umbra casei de chirpici, Ea pasul i-l îndreapt , Spre un fl u bogat de-aici, Ce peste gard a teapt .

Cobori, din vila ta, în flux, În trista mea cocioab , Vei fi st pânul meu de lux, Eu, fericita- i roab !

- Din locul meu venii cu greu Ca s i urmez chemarea, ci nu-i acas tat l meu -mi deie confirmarea.

Te duc în vile de m rgean, În locuri mult dorite, Te-oi duce dincolo de-ocean, În Statele Unite.

Privea atent prin uluci Cum el trecea ca pa a, Fl u de treab , ro u-n buci i fluturând c ma a.

El asculta frem tor Chemarea în rafale i, ars în pântece, de dor, Aluneca la vale.

De i-s bogat, eu am obraz, Dar am i Lamboghini, Du manii moar de necaz, Dar, mai ales, vecinii.

Te-oi duce-n alte ri de soi, Dar astea nu-s nimica, Te-oi duce-n Tenerife-apoi, Te duc în Costa Rica!

Îl vede azi i mâine iar, Adânc tr ie te clipa, Iar lui, fecior de arm sar, Îi cade drag tipa.

Cum valea nu avea poteci i nici m car c rare, i rupse hainele-n corneci, Dar dragostea e mare!

De-acuma, nu mai e mister, O tie ori icine, Am yaht, vapor, elicopter i-un lan de magazine.

- O, e ti frumos cum numa-n vis Un manelist se-arat , Dar pe calea ce-ai deschis, N-oi merge niciodat !

Cum, uneori, î i r zima, Visând, ale ei tâmple, Ea parc , parc a tepta O ust s se-ntâmple.

Când trebui s sar-un gard, Textila- i rupse-n cuie i se alese, tân r bard, Cu apte pe cucuie.

Cum sunt, de fel, prev tor, i me ter la cuvinte, tii c tata-i senator, A fost i pre edinte.

Extremele, s-a constatat, De-a pururi, nu se-mpac : Tu e ti, se pare, prea bogat, Cum vezi, eu, prea s rac !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4 De nu tiai, î i spun, pe scurt, i-a a, din veac, se spune: Oricare-avere e un furt i, deci, în el ciune! II Trecu o zi, trecur trei, Iar el, în mare grab , Se-ndep rta de casa ei, pit, mereu, de treab . Ea î i vedea vecinul star, Trecând ca o n luc i-un dor nebun, un dor bizar, De inim-o apuc i, cu un suflu emotiv, Oftând, din greu, suspin : - O, dulce-al vie ii mele div, De ce nu vii tu? Vin ! Cobori, din vila ta, în flux, În trista mea cocioab ! Vei fi st pânul meu de lux, Eu, fericita- i roab ! Cum el, din mall o auzi, zând c ea-l încearc , Atunci, pe loc, în plin zi, Sim i c se încarc . Privind, blajin, de sus în jos, Din dragoste de art , C-un gând înalt, sublim, frumos, Se-nf la poart . rea un preot de ora , Pierdut în rug ciune i fa a-i, alb ca un ca , Sclipea de-n elepciune.

De i p rea un ins rebel, truns de cele sfinte, Se observa, urmând un el, -i doctor în cuvinte! - Din vila mea venii cu greu Ca s i urmez chemarea, ci nu-i acas tat l meu -mi deie confirmarea. O, vin, odorul meu nespus i lumea ta o las , Eu sunt vecinul t u de sus Iar tu s -mi fii mireas ! O, vin, iubito-n sfera mea, vezi, s gu ti, s pip i, duci un trai de catifea, ci via a doar o clip -i! - O, e ti frumos cum numa-n vis Un preot se arat , Dar pe calea ce-ai deschis, N-oi merge niciodat . De-acum, e clar un alt aspect: tiin a ta e mult i, lâng tine, spun direct, simt profund incult !

Anul XI, nr. 7(119)/2020

S-ajung la nalt cot , De i vorbe ti pe în eles, Eu nu-pricep o iot !

Cu fa a ca franzela, Mereu cu poalele în brâu, Duduia Miorela.

Dar, dac vrei s m iube ti, La fel, i eu pe tine, Te rog s ui i de to i ace ti, fii în rând cu mine!

Ea face baie pe-nserat, În râul de aproape Iar Miorel, interesat, Îi fur din prosoape.

- Tu vrei s uit tiin a mea, În schimb pe-o s rutare, Dar vreau s tii asemenea Cât te iubesc de tare!

i-n treac t o cuprinse el, Când ea ie i, în grab . - Dar ce vrei, m ri, Miorel, Ia du-t' s i vezi de treab !

Chiar dac simt c e blestem, Vreau s m schimb i gata! aflu sfatul s u suprem, O s m duc la tata!

- Ce vreau? Ce vreau, frumoasa mea?! Cum soarta nu adast , Din clipa asta eu a vrea -mi fii, pe veci, nevast !

- S i fie fapta de folos, Cum gândul te îndeamn , O s te duci descul , pe jos, vezi i tu ce-nseamn ! De i se pare ireal, De dragu-unei copile, Plec , din vila-i de pe deal, Pierind mai multe zile!

- Dar nici nu tiu ce e real, -mi pace, fugi departe, ci, de vecinul de pe deal M-a prins un dor de moarte! - Tu nu tii, dar, i-a ar ta, Din bob în bob, amorul, Ci numai nu te mânia i nu da cu piciorul!

- Dar care-i vina mea, expres: am o facultate? i-am citit, cu interes, Pe Platon i Socrate?

III În vremea asta, Miorel, Cioban de vi veche, Ce poart , mândru, într-un fel, ciula pe-o ureche,

Cum n-am palate de argint, -mi fac, prin ele, rostu', moar mama dac mint, Eu te ador ca prostu'!

Ce vin am, pe drept cuvânt, Oricine orice-ar zice, i-am citit, cu mult avânt, Pe Hegel, Kant i Nietzsche?

Recunoscut ca bun flecar i b tor de seam , i pa te turma pe hotar, Voios i f team .

De vrei nevasta mea s fii, i-ar fi o bucurie, Vom face-o droaie de copii, Te-nv i meserie!

- Nu caut vorbe pe ales,

Dar, iat , trece c tre râu,

Eu am o turm ca-n pove ti, Cu oi, cu lân deas , Iar tu, din clipa asta, e ti A stânii-mp teas ! În mijloc, mare, un m gar, Oi ele adun , De zici c e parlamentar, Vorbind de la tribun ! Dul ii, niciodat , tri ti, Alearg pe hotare, De parc sunt propagandi ti Ce cheam la votare. Când, seara, turma o întorn La stâna cea din vale, Suna-voi dulce dintr-un corn, Iar tu s -mi ie i în cale!

Bertha Wegmann - În Abildgarden, Middelfart

Ea-l asculta pe ciob na

Anul XI, nr. 7(119)/2020 Cum bine vorba-ngân i a sim it miros de ca vine dinspre stân . - Eu te cunosc de mic b iet Îi zise ea, în fine, i, guraliv analfabet, Te-ai potrivi cu mine. Dar un fl u, cu chip de zeu, i f griji de mâine, rturisesc, pe gustul meu, Dulcea mi-e pe pâine! Când gânduri negre-n valuri vin i-mi amintesc de dânsul, Chiar dac vreau s m ab in, podide te plânsul. - Tu e ti copil înc -n fum, Mereu cu mintea-n urm ... Eu zic s ne vedem, de-acum, De via i de turm ! IV Porni b ietul spre Senat i vad -al s t tâne, mâne-n urma lui un sat i draga lui r mâne. în urm micul rai, Bolizi cu cai-putere, Împins, din spate, vai i vai, De dorul de muiere. Plec descul , plec pe jos, Ca oamenii din veacuri, Ce nu- i g seau, nicicum, folos În vise i în fleacuri. Mergea pe-asfaltul ars de foc, Urmându- i, clar, c rarea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii i nu se-oprea, din mers, deloc, i trag r suflarea. Înaintând vârtos, gr bit, Aproape-n du nie, lcâiele i s-au tocit Ca foaia de hârtie. lca în gropi la orice pas, Sim ind durerea-n oase, Dar nu f cea, deloc, popas, La crâ me i terase. Trecur multe zile-n ir Cu junghiuri grele-n spete, Dar nu era un chilipir mori de dor i sete. - De greul negrei bog ii, tuc , m dezleag i l udat, pe veci, s fii De-a rii gloat bleag ! i cer, t tuc , un favor, O boab între picuri, ci de avere e ti izvor i de-alte mari nimicuri! Reia-mi al bog iei nimb i avantaje-o mie, i, pentru toate, d -mi, în schimb, O crunt s cie. De nu tiai, î i spun, pe scurt, i-a a, din veac, se spune: Oricare-avere e un furt i, deci, în el ciune! Averea este, vrem nu vrem, Un r u ce-ngroa gluma, De-aceea, de acest blestem, Dezleag -m , de-acuma!

Din s cie-au ap rut Virtu i i nestemate, În bog ie m-am n scut, Mi-e sete de dreptate! - B iete drag , te-ai scrântit? Sunt fulgere în zodii? De când la mine ai venit, Vorbe i întruna-n dodii! Tu vrei s rac s te soco i, Cu ei s te asameni? Dar, oamenii boga i spun, to i, cei s raci nu-s oameni! Ei î i cultiv , predilect, Instincte-analfabete i, de aceea, drept efect, Simt foame, frig i sete! Nu au m lai, nu au ulei, Mereu, prostia- i strig ; De le vorbe ti de ceruri, ei Viseaz m lig . Orbi i de propriul interes, De pofte senzuale, Ei niciodat n-au acces La dulciuri i sarmale! Sunt unii care cer noroc, În locu-n elepciunii, Noi nu avem nici timp, nici loc fim naivi, ca unii. Pricepe tu, ce turui mult, Precum mitraliera, Banu-i demon mut, incult, Dar este Zeu pe Terra! Cum s cia-i handicap, Din care n-ai sc pare, De e ti bogat, gândind cu cap,

5 Ai lumea la picioare. Cu oameni îmbr ca i frumos, E mai frumoas hora, De e ti bogat, neîndoios, ti ef al tuturora. Noi, diplome de doctorat Putem lua, fire te, Din facult ile de stat, Doar cât ai zice „pe te”! i pentru cai, pe legea mea, Lu m, cu insisten , Oricâte diplome am vrea i chiar de excelen ! Din vârf de deal, e bine, z u, S-arunci un ochi în vale, Deci, du-te-acum, pe plaiul t u i- i vezi de ale tale! V În locul lui menit pe deal, Veni b ietul mumii, Acum, tia, în mod real, Cum este mersul lumii. Privind în vale, pe-nserat, Împins de-o rea ispit , El o v zu, îndurerat, Pe mândra sa iubit . Era la târl de cioban i vesel , codana, Mulgea oi ele-n saivan, Asigurându- i hrana. Iar ea, v zându-l sus pe deal, Îl cheam i suspin : O, dulce-al vie ii ideal, De ce nu vii tu? Vin ! Te-am a teptat i te a tept fii asemeni mie i s te strâng, cu drag, la piept, Izvor de bucurie! Dar el îi spune, fin râzând, Duduei Miorela: - Ce- i pas ie, chip de rând, De-s eu b ietu-acela? Pe-al t u izlaz cu fân uscat, Femeia e o mânz ! La voi, un om cu gând bogat Nu face nicio brânz !

Bertha Wegmann - Arbori, toamna

Tr ind în cercul vostru strimt Norocul poate vine, Ci eu, în lumea mea, m simt Nemuritor de bine!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constantin MIU

Elemente de basm @n Luceaf[rul Pân la apari ia sa în forma definitiv din aprilie 1883, poemul Luceaf rul cunoa te cinci variante succesive. El are ca surs de inspira ie basmul Fata în gr dina de aur, cules de folcloristul german Richard Kunisch, în timpul peregrin rilor sale prin Oltenia. În perioada studiilor sale de la Berlin, Eminescu va traduce acest basm în versuri (1870-1872), modificându-i finalul, potrivit concep iei sale despre lume i via , ad ugându-i i o serie de secven e referitoare la drama omului de geniu, dezam git în iubire. Tema poemului: Ideea pe care o comunic poetul în acest poem este soarta nefericit a omului de geniu, care nu are noroc în via , pe plan erotic. În poem, apare incompatibilitatea dintre dou lumi: cea astralcelest a luceaf rului nemuritor i cea teluric a omului care se rezum la pl ceri m runte i banale, cum este cazul fetei de împ rat. Poemul are structura unui basm în versuri. De altfel, incipitul are o formul specific basmelor, recognoscibil în primele dou versuri ale primei strofe: „A fost odat ca-n pove ti, / A fost ca niciodat ”. Urmeaz prezentarea fetei de împ rat, în urm toarele ase versuri. Construc iile folosite de c tre poet eviden iaz frumuse ea deosebit a fetei de împ rat. Ea este „O prea frumoas fat ”. Unicitatea acesteia este comunicat la nivel gramatical, în primul vers al strofei a doua, prin intermediul pronumelui una: „ i era una la p rin i”. În acest caz, sensul pronumelui este unul restrictiv - numai una. Atributele ce apar în urm toarele trei versuri sunt specifice frumosului iconic, care o singularizeaz pe fata de împ rat. Ea este „...mândr -n toate cele, / Cum e Fecioara între sfin i / i luna între stele”. Din versurile citate, observ m o ampl compara ie, cu termeni din lumea celestastral : Fecioara i luna. În versurile care urmeaz sesiz m, pe de o parte, nostalgia departelui a fetei de împ rat i dorin a acesteia de evaziune, a a cum reiese din strofa a patra. În strofele a cincia i a asea se remarc motivul contempla iei, accentul c zând pe privire. Poetul face deosebire între felul cum fata de împ rat vede luceaf rul nocturn, respectiv, cum o prive te el. În cazul ei, vederea este imediat , aspect relevat prin intermediul a dou adverbe de timp: „Îl vede azi, îl vede mâni, / Astfel dorin ai gata”. În cazul partenerului nocturn, este vorba de o ac iune durativ , redat la nivel gramatical printr-un gerunziu, urmat de o locu iune adverbial - „de s pt mâni”, construc ia privind de s pt mâni exprimând o ac iune temporal durativ . Ultimul vers al strofei a cincia are o construc ie popular , specific basmului: „Îi cade drag fata”. De re inut faptul c întâlnirea celor doi parteneri are loc pe plan oniric. Convorbirea celor doi este una nocturn . În a treisprezecea strof , apare prima chemare rostit de fata de împ rat, cerându-i vizitatorului nocturn s coboare în lumea ei i s -i fie protector: „Cobori în jos, luceaf r blând, / Alunecând pe-o raz , / P trunde-n cas i în gând/ i via a-mi lumineaz ”. Ascultând cererea fetei, partenerul nocturn se va metamorfoza pentru prima oar , el aruncându-se în mare i din adâncurile acesteia apare un personaj cu anumite atribute

ale regalit ii: „ i din adânc necunoscut / Un mândru cre te. // U or, el trece ca pe prag / Pe marginea ferestrei / i ine-n mân un toiag, / Încununat cu trestii. // P rea un tân r voievod/ Cu p r de aur moale, / Un vân t giulgi se-ncheie nod/ Pe umerele goale.” Din versurile „Iar umbra fe ei str vezii / E alb ca de cear ” sesiz m faptul c paloarea fe ei relev lipsa dragostei, sentiment specific umanului. În urm toarea strof , tân rul voievod î i prezint „cartea de vizit ”, respectiv prima serie de p rin i: tat l - cerul, muma - marea. i în cazul voievodului sesiz m invoca ia, prin intermediul c reia acesta îi cere fetei s renun e la lumea ei i, devenindu-i mireas , îi va conferi statutul de st pân în lumea acvatic , unde sesiz m un topos fantastic, specific basmelor - „palate de m rgean”. În versul „Te-oi duce veacuri multe” sesiz m o construc ie temporal ce trimite la basm, unde timpul este excesiv dilatat. Invita ia formulat de tân rul voievod e urmat de refuzul fetei, care îi recunoa te acestuia frumuse ea angelic : „O, e ti frumos cum numai-n vis / Un înger se arat , / Dar pe calea ceai deschis / N-oi merge niciodat .” Din ultimul vers citat sesiz m o nega ie total , pe care o sesiz m din verbul la negativ i adverbul de aceea i natur . Un argument al refuzului fetei este acela c îi pare a fi str in atât la vorb , cât i la port, de i el s-a metamorfozat într-un personaj de basm, asem tor cu fata de împ rat (tot din lumea basmelor). Strofa a dou zeci i cincia începe cu o formulare specific basmelor, mai cu seam apare i cifra trei proprie acelea i specii populare. Luceaf rul nu renun la tentativa sa de a-i fi al turi partenerei i, la miezul nop ii, îi apare în somn. Recunoa tem motivele somnului i cel al dorului, caracteristice crea iilor romantice. În strofa a dou zeci i aptea sesiz m aceea i invoca ie adresat de fat , cerând aceea i protec ie a casei inimii i a gândului. Stingerea cu durere înseamn sacrificiul pe care îl face luceaf rul, sacrificiu inerent metamorfoz rii sale, iar imaginea na terii din al haosului v i este specific eminescianimului. De data aceasta, luceaf rul se metamorfozeaz în demon. Dac în cazul primei metamorfoz ri, p rul tân rului era de aur, în cazul celei de-a doua, vi ele de p r sunt negre, iar ca însemne ale regalit ii recunoa tem coroana i negrul giulgi. Imaginea venirii plutind în adev r trimite la personajul biblic, cel care spunea: „Eu sunt Calea, Adev rul i Lumina”. În strofa 31, dou imagini - „marmoreele bra e” i „fa a palid ” relev lipsa de afect. Doar ochii au o luminozitate stranie: sunt mari i lumino i, ca mister al sacrului. Urmeaz a doua prezentare a ii de vizit a luceaf rului i, implicit, a p rin ilor acestuia. De data aceasta, tat l e soarele, iar mama - noaptea. Cererea de a p si lumea obi nuit adresat fetei apare într-o invoca ie, unde recunoa tem motivul miresei: „O, vin' odorul meu nespus / i lumea ta o las ; / Eu sunt luceaf rul de sus, / Iar tu -mi fii mireas .” De ast dat , vizitatorul nocturn dore te ca fata -l urmeze în lumea sa astral-celest . Urmeaz al doilea refuz al fetei, ea recunoscând frumuse ea demonic a vizitatorului, precum i faptul iubirea adev rat presupune frumuse e, dar i durere fizic : „M

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dor de crudul t u amor / A pieptului meu coarde”. Fata de împ rat recunoa te un paradox: de i i se vorbe te pe în eles, totu i ea nu pricepe mesajul vizitatorului: „De i vorbe ti pe în eles, / Eu nu te pot pricepe”. i de aceast dat , dup refuz urmeaz cererea fetei ca cel care pretinde c o iube te s -i dovedeasc acest fapt prin venirea lui în lumea ei. Acestei cereri, vizitatorul nocturn îi r spunde cu acceptare, rturisind c e gata s accepte condi ia de p tos a omului i s renun e la nemurire, în schimbul unui s rut: „Tu-mi ceri chiar nemurirea mea / În schimb pe-o s rutare / (...) // Da, m voi na te din p cat, / Primind o alt lege; / Cu vecinicia sunt legat, / Ci voi s m deslege”. În strofa a patruzeci i treia recunoa tem motivele drumului i cel al zborului: „ i se tot duce... S-a tot dus. / De dragu-unei copile, / S-a rupt din locul lui de sus, / Pierind mai multe zile.” În strofa a patruzeci i patra, Eminescu folose te tehnica retarda iei, la nivelul construc iei - ca în basme. Ac iunea se desf oar pe mai multe planuri: în timp ce luceaf rul zboar spre lumea lui, la origini, autorul focalizeaz aten ia cititorului spectator/ ascult tor spre lumea terestr , introducând un nou personaj - pajul C lin. Cartea sa de vizit este a unui ins lipsit de personalitate, care tr ie te în umbra împ tesei. Tr tura sa esen ial de caracter este viclenia. Dac vizitatorul nocturn avea p rin i, pajul este b iat din flori. De asemenea, portretistica acestuia este de esen vegetal : „...C lin, / Viclean copil de cas , / Ce umple cupele cu vin / Mesenilor la mas , // Un paj ce poarpas cu pas / A-mp tesii rochii, / B iat din flori i de pripas, / Dar îndr zne cu ochii, // Cu obr jei ca doi bujori / De rumeni, bat -i vina”. În urm toarea strof vom sesiza parodierea manifest rilor de curaj ale lui F t Frumos: „Dar ce frumoas se f cu / i mândr , arz-o focul; / Ei, C lin, acu-i acu / Ca s i încerci norocul.” Urmeaz un lung monolog al pajului, axat pe dictonul carpe diem, pledoaria pajului pentru splendorile paradisului terestru amintind de discursul florii albastre, din poemul cu acela i nume, prin care mititica îi prezenta partenerului splendorile terestre. Faptul c fata de împ rat ascult uimit i distras , chiar ru inându-se, relev cochet ria feminin , în procesul lent al seduc iei masculinului, ea mimând respingerea. lina îi m rturise te pajului c îl cunoa te de când era mic i, în mod indirect, atributele pe care i le relev pajului sunt i ale ei: „... - Înc de mic / Te cuno team pe tine, / i guraliv i de nimic, / Te-ai potrivi cu mine...” Prin discursul s u, C lin îi picur fetei de împ rat dorin a de evaziune, spre a diminua nostalgia acesteia dup luceaf r. Str lucirea acestuia este benefic , diminuându-i durerea: „Luce te c-un amor nespus, / Durerea s -mi alunge”. De câte ori C lina prive te seara spre astrul str lucitor, care- i face apari ia deasupra întinderii m rii (ca metafor simbol a nostalgiei departelui), ea simte fiorul absolutului: „ i tainic genele le plec, / C ci mi le umple plânsul / Când ale apei valuri trec / C torind spre dânsul”. În egal m sur , str lucirea luceaf rului este i malefic pentru fat , în sensul c a va contientiza uria a distan , în planul valorilor, dintre lumea ei, limitat , i cea nelimitat a astrului nocturn: „În veci îl voi iubi i-n veci / Va mânea departe...” Prin aceast con tientizare, C lina se salveaz de efemerul cotidian. În aceste condi ii, pajul îi propune fetei fuga în lume i, în mod indirect, sperând c doar a a va uita de astru: „...Hai -om fugi în lume, / Doar ni s-or pierde urmele / i nu ne-or ti de nume, // C ci amândoi vom fi cumin i, / Vom fi voio i i teferi, / Vei pierde dorul de p rin i / i visul de luceferi.” Penultima parte a poemului prezint drumul i zborul luceaf rului spre împ ia demiurgului. Cele dou motive - cel al drumului i cel al zborului le reg sim i în basme. De asemenea, imaginea hiperbolic a cre terii aripilor astrului este pus în rela ie cu ideea de temporalitate accelerat , ca în basme: „Porni luceaf rul. Cre teau / În cer a lui aripe, / i c i de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe.” Urmeaz cinci

strofe, în care avem imagini ale unui pastel celest, cu discrete trimiteri la Facerea din Biblie. Urmeaz discu ia Fiului cu Tat l Ceresc, cel dintâi cerându-i celui de-al doilea s -i ia nimbul nemuririi, din dorin a sa de a avea parte de o or de iubire. În r spunsul demiurgului vom recunoa te ironia în eleg toare fa de condi ia uman , pe care Hyperion vrea s-o împrumute. Mai întâi, Tat l Ceresc face aluzie la un dicton din Vechiul Testament - Totul este de ert ciune: „Ei numai doar dureaz -n vânt / De erte idealuri - / Când valuri afl un mormânt, / R sar în urm valuri”. Antiteza dintre condi ia trec toare a oamenilor i ve nicia lumii Tat lui Ceresc este eviden iat , la nivel gramatical (pronumele ei/ noi), în strofa „Ei doar au stele cu noroc / i prigoniri de soarte, / Noi nu avem nici timp, nici loc / i nu cunoa tem moarte.” (s. n.). A se observa c ideea de ve nicie, specific nelimitatului i ve nicului, la nivel gramatical, este eviden iat printr-o nega ie total : verbul la negativ nu avem intr în rela ie cu o conjunc ie de aceea i natur , repetat - nici. Demiurgul se teme nu de faptul c ar putea avea parte de o revolt a Fiului împotriva autorit ii Tat lui, ci c lumea creat de acesta i-ar pierde armonia: „Vrei s dau glas acelei guri, / Ca dup-a ei cântare / S se ia mun ii cu p duri / i insulele-n mare?”. Hyperion ar trebui s con tientizeze faptul c moartea sa, dac ar accepta/ primi condi ia uman , ar însemna, de fapt, extinc ia sa ca astru i ca reprezentant al ve nicului/ eternului. La îndemnul Tat lui Cresc, Hyperion prive te spre p mânt i are surpriza s vad pe cei doi muritori - C lina i C lin - „Sub irul lung de mândri tei”. În primele strofe ale ultimei p i (a patra) putem remarca o serie de elemente de pastel terestru, cu acelea i imagini întâlnite în poezia Lacul i Dorin a: crângul de tei i luna - con tiin a martor: „C ci este sara-n asfin it / i noaptea o s -nceap ; / R sare luna lini tit / i tremurând din ap // i umple cu-ale ei scântei / C rile din crânguri. / Sub irul lung de mândri tei / edeau doi tineri singurei”. Invoca ia f cut de C lin relev tr irea plenar a clipelor de iubire: „- O, las -mi capul meu pe sân, / Iubito, s se culce / Sub raza ochiului senin / i negr it de dulce”. Prin gestic , fata de împ rat îi spunde lui C lin, gestul acesta fiind caracteristic scenariului erotic eminescian, f când aluzie la mitul Androginului: „Abia un bra pe gât i-a pus / i ea l-a prins în bra e...” Suflete te, C lina înc mai tânje te dup luceaf r. A a se explic ultima invoca ie rostit de aceasta: „ - Cobori în jos, luceaf r blând, / Alunecând pe-o raz , / trunde-n cas i în gând, / Norocu-mi lumineaz !” Aceast ultim invoca ie relev prezen a prin absen a luceaf rului. Ca în mai toate basmele, i aici, de câte ori C lina invoc luceaf rul - ca nevoie de protec ie -, gestul acesta aminte te de nevoia personajelor din basme (de obicei, acela este F t Frumos) de a avea un adjuvant. În penultima i ultima strof , luceaf rul î i manifest indiferen a fa de nerecunosc toarea fat de împ rat, care nu a în eles gestul u de a renun a la nemurire: „ - Ce- i pas ie, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul? // Tr ind în cercul vostru strâmt / Norocul v petrece, / Ci eu în lumea mea m simt / Nemuritor i rece.” Din ultima replic a luceaf rului, observ m trecerea de la persoana a doua singular, la persoana a doua plural, soarta C linei fiind extrapolat la întreaga umanitate - „Ce- i pas ie (...) Tr ind în cercul vostru strâmt / Norocul petrece” (s. n.). Criticul sucevean Florian Bratu, într-un studiu despre poetica cercului, se referea la simbolul cercului. Dac pentru unii poe i i prozatori, cercul e simbolul perfec iunii, trimi ând, în crea iile de dragoste, la inel ca împlinire a cuplului în matrimoniu (spre exemplu, la Arghezi, în poezia În perdea: „Sear nou -n vreme veche. / Deget fraged în inel. / Luna-i vine în ureche/ i-un luceaf r în cercel.” - s. n.), în poemul Luceaf rul, sintagma cercul strâmt este simbol al condi iei umane, limitate la pl ceri m runte i banale, condi ia aceasta neputând fi dep it nici m car la nivel spiritual, c ci cercul strâmt este imaginea închiderii, a carcerei.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Tudor NEDELCEA

Constantin Lecca î]i tipografia sa Sintetizând o tr tur esen ial a românilor, de a se informa i a se forma culturalice te, domnitorul Barbu tirbei scrie, cum ne încredin eaz N. Iorga, negustorului Hagi C. Pop din Sibiu: „Mul i de aici au scris pentru gazeturi; au i dat bani i nu le-au mai venit... te poftesc pe dumneata, f un mijloc i trimite gazeturi nem ti de aci din Sibiu: tiu c mul i obicinuiau de au gazeturi... pl te te dumneata i îmi trimite 2-3 partide de la ghenarie i de aici înainte dumneata rânduiala de-mi trimite totdeauna”. Marea deschidere operat de Revolu ia lui Tudor a avut efecte benefice i asupra culturii române ti, determinând boierimea, cu posibilit i materiale, s i fac instruc ie conform necesit ilor timpului, racordându-se, prin gazete i alte tip rituri, la cultura occidental . Glogoveanu, Jianu, Bengescu, Br iloiu, tirbei, Bibescu sunt o parte din aceast categorie social din Oltenia care manifest astfel de tendin e întâitoare. Un centru cultural în care prezen a româneasc este tonifiant îl constituie Buda; aici exista o tipografie în preajma c reia func ionau ca cenzori personalit i de marc : Samuel Micu, Gh. incai, Petru Maior, tripleta de aur a colii Ardelene; aici Zaharia Carcalechi scoate revista „Biblioteca Româneasc ”, în atmosfera c reia s-a format un grup de tineri intelectuali ce aveau, apoi, s i desf oare activitatea în Regat: C-tin Lecca la Craiova i Bucure ti, I. Maiorescu la Cerne i i Craiova, Bojinc la Ia i, Carcalechi la Bucure ti. De numele pictorului, profesorului, editorului i tipografului Constantin Lecca se leag înfiin area primei tipografii i a primei reviste din Oltenia, în sensul modern al cuvântului, instalat în casele

marelui clucer Grigore Oteteli anu din apropierea colii Centrale din Craiova. Provenit dintr-o familie de boieri olteni, stabili i la Bra ov, C. Lecca se na te la 18 decembrie 1810, în ora ul de la poalele Tâmpei, aici începându- i coala primar . La 17 ani urmeaz studiile la Buda, unde devine colaboratorul „Bibliotecii Române ti”, apoi la Viena. Vine în Craiova, în 1833, unde- i desf oar activitatea pân la 1848, dup care e nevoit, datorit atitudinii sale pa optiste, s ia calea exilului în ora ul natal. La Craiova, se c tore te cu Victoria Oteteli anu, bogat i cu trecere la guvern, rud cu Petrache Poenaru, directorul Eforiei coalelor. Începându- i laborioasa activitate ca profesor de desen, ca i Wallenstein la Bucure ti, Lecca face parte din cercul de lectur al colegului s u, Ioan Maiorescu. Ce însemna acest cerc, explica ia neo d mentorul lui, tat l celebrului critic, cel care, luând pilda p rintelui s u, avea s deschid la Ia i acea societate de renume. „Se strângeau, spune I. Maiorescu, câ iva profesori ale i nu dup familie, ci dup inima i caracterul moral. Petreceam de minune. Iarna mai ales, în carnaval, ne adunam pe rând unii la al ii... spuneam fabule, alteori citeam câte o poezie... apoi f ceam pantomime, uneori dintro comedie, alteori din tragedii, alteori luam câte un act din câte o bucat de teatru i eram noi între noi actori”. Au editat c i, au tradus: „Astfel am petrecut noi mai mul i ani, râvneam mult la adu-n rile noastre. Profesorii s-au schimbat mult din ceea ce i-am g sit, când am venit aici i când, afar de Lecca,

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu mai citea nimenea c i”. Înclin m s credem c junimismul, ca dimensiune major , a culturii române, î i are sorgintea aici, în acest cerc literar craiovean. Dup circa trei ani de profesorat, beneficiind prin c torie de o situa ie material , cere Domniei, la 9 septembrie 1837, deschiderea unei tipografii, con tient c , a a cum men ioneaz el în preambul, „înaintarea ce necontenit fac toate lucr rile ob te ti... asigureaz i pentru cultura limbii române ti o sporire necurmat ”. El se simte dator moral „de a contribui pe cât este cu tiin a la aceast cultur ori prin lucr ri originale sau prin felurimi de traduceri”. Cum „num rul productelor literare cre te din zi în zi”, el recomand inven ia lui Gutenberg, „aceast industrie, prin care asemenea produc ii ies la lumin , fiind acum aproape a r mânea în domeniu public, slobozit de m rginirile ce i se pusese prin privileghiu exclusiv, va ad oga i mai mult num rul acestor lucr ri, înlesnind mijloacele de publica ie”. În acest scop, Lecca, „având cuno tin de me te ugul tipografiii i dorind a întrebuin a la aceast lucrare toat vremea ce-i va r mâne slobod despre alte îndatoriri ce într-aceea i sfer sunt puse asupr -i face plecata rug ciune, M riei tale, s i se dea înalta slobozenie a inea un teasc de tip rire în ora ul Craiovii, care, fiind al doilea centru de obl duire al acelor 5 jude e, s va înlesni cu a ezarea acestei industrii acolo la felurite trebuin e”. Pe aceast întemeiat cerere, domnitorul Ghica dispune, la 27 iulie 1837, s se fac „cuvenita punere la cale”. i astfel, dobândind aceast „înalt slobozenie”, Lecca î i pune toat priceperea i pasiunea în serviciul tipografiei, începând cu 25 octombrie 1837, deoarece la aceast dat expira monopolul acordat pentru 20 de ani tipografului Caracas, pe care acesta o cump rase de la I.H. R dulescu. În întreprinderea sa, vede lumina tiparului, la 3 octombrie 1838, prima publica ie oltean „Mozaicul”, ap rut în 52 de numere, s pt mânal, pân la 25 septembrie 1839. Periodicul, scris (cu excep ia unei cuvânt ri a lui Ioan Maiorescu din ianuarie 1839) în întregime de editor, con ine mici istorioare moralizatoare, povestiri literare, diverse lucr ri istorice, didactice i tiin ifice, fabule, poezii, traduceri sau adapt ri în special din literatura german , efectuate de Constantin Lecca, precum i literatur original modest . „O nou foaie a literaturii a r rit pe orizontul României... „Mozaicul” cel interesant”, nota Gh. Asachi, i în acela i ton cu el salut apari ia periodicului i Ion Heliade R dulescu. Recomandat de Petrache Poenaru

Constantin Lecca (foto de Carol Popp de Szathmari)

înv torilor, revista era citit nu numai la Craiova, ci i la Bucure ti, Ia i, Bra ov. Sunt semnalate o serie de c i ie ite de sub teascurile tipografiei lui Lecca, c i didactice, traduceri literare efectuate în special de Gr. Ple oianu (care inaugureaz o colec ie de c i pentru tineret) i Gr. Mih iescu, ap rute pân în 1847 (cum argumenteaz N. Bellu). Î i propusese s editeze, în 1839, i o revist istoric „Dacia veche i nou ”, dar, din lips de prenumeran i, ea a mas în stadiul de proiect. I. Maiorescu încearc i el s editeze în tipografia prietenului s u „Foaia Olteniei sau Micii Românii” (politic i literar ), dar nu a primit încuviin are. Conceput ca un instrument de instruire i propagand , tipografia lui Constantin Lecca are meritul de a fi nu numai prima de acest fel din Oltenia, dar i de a avea rol social precump nitor. Provenit de la Ion Heliade R dulescu, trecând pe la Caracas, privilegiul tipografiei ajunge pe mâini destoinice, la polivalentul C. Lecca, pe care-l transmite, prin Samitca i al i tipografi, Institu iilor de Arte Grafice i Editur „Scrisul Românesc” i „Ramuri”. De la Constantin Lecca la modernele tipoCasa Br iloiu-Lecca, situat pe strada Constantin Lecca, nr. 29, Craiova, vis-a-vis grafii de azi este un drum în care tradi iile de Casa Oteteli anu. Casa a fost construit de pictorul Constantin Lecca, acesta sunt încorporate inova iei. înfiin ând aici prima tipografie din Craiova i tip rind prima revist Mozaicul.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Livia CIUPERC{

Omagiu lui Marin Sorescu „Las lumea s se-ntâmple f mine / S ia direc ia pe care-o vrea”, roste te în du it, Marin Sorescu, fin cunosc tor al sufletului ranului român, c ruia-i transfer , prin vocea auctorial credibilitate. O credibilitate fundamentat pe o realitate istorico-social , înv luit în maram fic ional , cu aur liric , conform mentalit ii noastre ancestrale, cu acea credin neao , nealterat , într-atât de înalt , încât sufletele tr itoare pe acest p mânt, s triumfe, încoronate cu steaua suferin ei. Doar n dejdea, credin a i iubirea în Dumnezeu lau ajutat pe Român s -noate în vârtejurile vie ii. A a, precum gl suie te i Poetul: „Mereu mai r u, mergând mereu spre bine / Atâtea catastrofe poart -n ea / Ah! Zilele ca ni te ghilotine / În urm tot asemeni vor c dea”. Nu-i deloc simplu s cobori în inima alor t i, s dezghioci, membran cu membran , fir încâlcit al unor împov toare, umile i înnegurate vremi! i totu i, cu durere, scriitorul Marin Sorescu (29.02.1936 8.12.1996) se supune unei voin e l untrice, convins fiind c , peste decenii, semin ia din care face parte se va de tepta. A a s-a conturat romanul Japi a. Sensul conotativ al acestui cuvânt îl vom în elege înc de la primele pagini ale romanului. Termenul transpare doar o singur dat , ca un corolar, „Vremea asta, perioada asta, în elegi, e o japi ”!, cu n duf, în rostirea lui Jenic , alter ego-ul prozatorului. De la z mislirea romanului au trecut peste trei decenii. Un embrion al proiectatului roman Omul de z pad (din perioada 1978-1987), finalizat, dup 1990. Marin Sorescu nu a avut ansa s i pip ie cartea proasp t ie it de sub teasc, i nici bucuria confrunt rii cu aprecierile confra ilor sau cititorilor s i fideli. Acest roman va ap rea, pos-

tum, abia în 1999, sub îngrijirea Mihaelei Constantinescu i a Virginiei Sorescu. ne întreb m de ce scriitorul a balansat între „Omul de z pad ” i „Japi a”, titluri-cheie? Dou talere ale balan ei: puritatea i mizeria. Îns , oglinda timpului evocat este cea a japi ei! Cele trei p i ale romanului fundamenteaz trei mari etape existen iale, numai c incipitul i desinitul se-nv luie - cu o triste e asumat . Intr m în atmosfera unei familii de rani, cu fii dornici s înve e carte, întru iluminare; un grup de tineri, rubedenii apropiate, elevi, la Liceul „Fra ii Buze ti” din Craiova. Nu se face trimitere, concret la faima acestui liceu craiovean. Dar gândul ni se-ndreapt c tre „fra ii de cruce” ai lui Mihai Viteazul, vulturul Valahiei medievale! Aici e cheia în elegerii. Altfel de vulturi vor încol ci ara în plin secol al XX-lea! Existen a acelor tineri, pioni ai istoriei, bie i copii arunca i în lume, depind mult, de ce li se trimit de acas . Pentru ei, i o turt din m lai, coapt în cuptorul brutarului Marcovici, înseamn enorm, în marea „strâmtoare” în care se afl , mai tot timpul. Ochiul auctorial insist . Ace ti copii îndur totul, cu stoicism. Vor s „scape de sap i de satul din care fugiser ca din pu ”. Deh, a a-i tinere ea! Îns pâinea cea de fiecare zi, de acolo venea i cu mare trudnicie se dobândea. În eleg, oare, tinerii de mileniul al treilea, lec ia istoriei, prezentat , chiar i în hain fic ional ?! Maremare diferen ! În trecut, tinerii înv au de rupeau cartea, ob inând calific ri înalte, zburând peste hotare, i dobândind o a a experien , în domenii importante, apoi, reveneau Acas , în ar , slujind Poporului Român. Ce se întâmpl ast zi? Nu mai dezvolt subiectul. Îl cunoa tem. La polul opus. Ast zi, doar banii! Nu se mai gânde te lumea la „acas ”, la sat, la p mânt! „Timpul e i el ca sufletele oamenilor dac se m cel resc între ei - clima e crunt ”, roste te Marin Sorescu! Meritul romanului este acela de a fi fixat în plan fic ional câteva elemente cheie din societatea româneasc , imediat dup cel de al Doilea R zboi Mondial. Impresioneaz povestea unei comunit i modeste, Stava, într-o lumin sobr i dramatic . Familia tradi ional româneasc se ghida dup reguli nescrise, dar bine fundamentate prin tradi ie. Fra ii mai mari preiau parte dintre responsabilit ile rin ilor. S -l urm rim pe Titu - i vom în elege! „El era cu supravegherea i bunele moravuri ale surorilor”. În momentul în care sora mai mic , Coca, a înc lcat regula num rul unu, înv tura, cureaua va reinstitui ordinea. Romanul fixeaz câteva tablouri-cheie de în elegere a prefacerilor societ ii române ti, bazate pe principii „revolu ionare”, atât la sat, cât i la ora . De la lini tea aparent a unor copilandri, elevi la liceu, în Craiova, r ma i f pâinea cea de toate zilele, i pân la descumnirea gospod riei ne ti. Dar, i un punct culminat, mai mult decât explicit. În timp ce ranul mergea cu „calul de c stru”, vine un „brand i-i zboar mâna”. „Ciotul” acelei mâini simbolizeaz deposedarea ranului de p mânt, de utilajele i animalele de munc . Ac iunea malaxorului întru „lichidarea” i coborârea în mentalitatea omului

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii lin e. Un alt tablou înnegurat, regimul de deten ie. Prin Jenic , ne familiariz m cu atmosfera de la Aiud, Jilava, Poarta Alb , „cu celule carcer , unde nu po i sta decât în picioare pe-o dung , cu grilaj pe jos, sub el curgând, posomorât , apa vreunui râu”. „O lume se îndep rteaz ... retr gându-se în ea îns i”! Sarcasmul inund paginile. Pe de o parte, nemul umi ii din celule („crema societ ii”), pe de alt parte supraveghetorii, în persoana lui I toc, jignit la culme i, amenin ând („Sunt ca i mor i! S m fac el pe mine analfabet? El care are rude în str in tate, tie nem te i e-mpotriva luptei de clas !?...”). Naratorului reflector nu-i scap nimic. Imortalizeaz scene dramatice ale sufletelor încartiruite, unii, „dob de carte”, „fiecare tare pe felia lui”. „Rujea st pânea toate feliile, privea orice subiect de sus, vulture te i apoi cobora i la am nunte, dovedindu-se o bibliotec universal ambulant ”. Cu inteligen , ei tiu s înfrunte suferin a, preluând din reflec iile filosofului Rujea: „B ie ic , când mai vii data viitoare, adu-mi i mie un fulg în batist !”; sau: „Frate C pete, striga el la sentinel , d -mi, m , pu ca s -mi terg lacrimile cu baioneta - c n-am batist ”! i în tot acest marasm al putrejiciunii, doar moartea triumfa. Într-un timp anume, „atunci când se îngân ziua cu noaptea”, pentru c „execu iilor le priesc zorii”. Printre ei, i câte o figur inocent , suflet chinuit, trezit acolo, f s tie i de ce, precum Nacu, „fire blând , cu un ve nic surâs pe buze”. „Prezen a lui emana bun tate, spiritualitate, împ care”. Avea darul de a ridica moralul celorlal i, de a înfrunta îns i moartea. Credea în „Victoria imanent a binelui asupra r ului”! Japi a mâne una dintre prozele lui Marin Sorescu, în care universul epic inund în dureroas triste e. De i parodicul, tr tur -cheie scriitoriceasc sorescian , tresalt în înv luiri ritmice, drama românilor dup evenimentele ce au urmat imediat celui de al Doilea zboi Mondial, amplific o realitate tr it - i nu inventat . Moartea i foametea, ura i speran a, dezn dejdea i speran a, na ionalizarea i deteniile, comploturile i evad rile, tot i toate - un disperat v lm ag. Neputin a este înve mântat în cuvinte fichiuitoare: tia zic c e pace, dar asta e pace?”/ „Nu, c ei zic c e lupta pentru pace!” Amprenta unui Femeie citind timp revolut.

incult cu judecat golit de moralitate. Inteligent abordare a politicului acelor vremi, prin recrutarea unor elemente de propagand din rândul tinerilor certa i cu înv tura i care g sesc ap-isp itor, „cultura burghez ”. Exemplar plevos, Petre Birtea, un repetent considerat „victima unei ma ina iuni politice”, se dore te „revolu ionar de profesie” - apt „s schimbe lumea”! Romanul Japi a comprim câteva aderuri, învolbur ri pestri e. Cine-a spus c ieri e azi i azi e mâine? V sun cunoscut? „România are, la ora actual , o popula ie îmtrânit , format din pensionari, care consum i nu mai produce (...). Instinctul na iei nu mai func ioneaz ! Satul neao se va uni cu ora ul cosmopolit i va da ni te stârpituri de mahala”. La ora , în preajma lui „tanti Cleo”, b trâna decrepit , tot felul de figuri descump nite, speriate, inutile, caut salvarea. În lumea liber . Aceste molii parazite pl nuiesc evadarea. Peste grani . Eventual, traversând Durea. Înot. Dar i ridicolul situa iei (inginerul Boc care ne tiind înota, exerseaz , acas „în cad , cam câte doi km pe zi”). Prin Ivona, domni oar b trân , facem cuno tin cu „femeia nefemeie”; prin liceanul Cristinel, ne confrunt m cu tineretul flu turatic. To i încearc s se ascund într-o „gaur de arpe” dar, ghinion, toate-s pline. Nicio ans ! Mecanismele malaxorului sunt neiert toare. În sat, zbucium i nevoi. Na ionalizarea. Confiscarea utilajelor i a animalelor de traciune din fiecare gospod rie de ran. Case boiere ti devastate. Confisc ri, arest ri, umi-

Bertha Wegmann -

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Mihai CABA

Mo]tenirea l[sat[ de Ien[chi\[ V[c[rescu Cu toate c peste numele lui Ien chi V rescu vremea i vremurile imperturbabile i-au tot colbuit sedimentele perimate ale vicisitudinilor istorice trecute, condamnându-l la o nemeritat uitare, din str fundurile lor stratificate ni-va mereu i mereu, ca un nesecat izvor de ap limpede i clar , seva vie d toare de via i imbold sufletesc patriotic a luminosului s u testament, prin care deschide seria artelor poetice române ti: „Urma ilor mei V re ti / Las vou mo tenire / Cre terea limbii române ti / -a patriei cinstire.” Pe dreg torul domnesc Ien chi V rescu îl g sim portretizat în impresionantul volum opus magnum al str lucitului critic istoric literar George C linescu: „Istoria literaturii române de la origini i pân în prezent”, editat în 1941 la Funda ia Regal pentru Literatur i Art i reeditat în 1980 la Editura Nagard din Roma, a a dup cum el era pictat în Biserica Sf. Spiridon cel Nou din Bucure ti: „gugiuman de samur pe cap, anteriu de sevaiu roz-g lbui, încins cu ghiar, în care sta înfipt un hanger cu mâner de smal albastru i cu pietre scumpe, pe deasupra cont verzui de culoarea jaspului, îmbl nit cu samuri. În mân inea un sul cu testamentul lui în versuri.” ezându-l în Istoria sa pe Ien chi V rescu, „cronicar i poet”, în rândul „clasicilor întârzia i”, G. C linescu ne face cunoscut i obâr ia lui, „din vechea familie a V re tilor; un anume Ianache rescu, fiind clucer i cumnat al Brâncoveanului, ce fu t iat la

Constantinopol odat cu Domnul i copiii lui.” Nici cele dou fete i patru fii ai lui Ianache n-aveau s aib o soart mai bun . Ultimul dintre ei, tefan V rescu, a fost scos din exilul din Cipru i pus vistier i sp tar de c tre C-tin Mavrocordat. Din c toria lui cu Ecaterina (Catinca) Done, „nepoat de sor a cronicarului Ion Neculce”, dup cum se arat în documentele vremii, au rezultat: o fat , M riu a, i un iat, Ienache, cel ce se va numi, deosebindu-l de bunicul s u Ianache, Ien chi V rescu. Despre na terea sa, dup cum însu i avea s precizeze mai târziu: „m-am n scut în zilele sultanului Mahmud I (1730 54).” Totu i, greu de precizat, dar tiindu-l în 1760 în Divanul domnesc, mai întâi, vel-comis i apoi, vel-caminar, „data na terii sale se poate pune în 1740” , f a putea fi indicat cu exactitate, a a cum au conchis i biografii s i. Dup moda cosmopolit a timpului primele sale înv turi le-a primit acas , dovedind de pe atunci înclina ii deosebite pentru studierea limbilor str ine. Astfel, prin grija atent a p rin ilor privind educa ia sa de c tre dasc li de renume, mai tân rul Ien chi , întru cunoa terea limbii grece ti, a fost instruit de c tre Neofit Kavsocalvitul, limba francez i-a însu it-o sub îndrumarea atent a profesorului Linchou, iar lec ii de latin i german le-a primit de la vestitul profesor Weber. i ca toate s fie bine rânduite în conformitate cu situa ia politic a st pânirii otomane, grijulii s i p rin i apeleaz la un hoge pentru a-l înv a i limba turc . Din date biografice sigure se mai poate afla c Ien chi V rescu a fost trimis i la o coal din Vene ia, unde a înv at „direct de la surs ” limba italian , pe care o va vorbi fluent. Bine preg tit pentru via i posesor al unui impresionant „bagaj poliglot” de cuno tin e, ascensiunea lui Ien chi V rescu în rânduiala boiereasc a vremii i-a urmat cursul ei firesc, devenind, în 1760 (cum s-a ar tat), dreg tor în Divanul domnesc. Aflat pe „picioare sigure” i fiind „un om iibovnic”, dup cum aminte te i George C linescu, în 1762 se c tore te cu Elenita, „fiica lui Iacovache Rizu, tergimanul Por ii, cu care devenea cumnat al lui Grigore Al. Ghica Vod ”, i îl va avea ca fiu pe Alexandru (Alecu) rescu, i el viitor poet ca i p rintele s u. Cum tat l s u, tefan V rescu, intrând în dizgra ie, a fost otr vit din ordinul domnitorului Racovi , Ien chi V rescu, împreun cu familia sa, se refugiaz la Constantinopol, acolo unde are prilejul s aprofunedze limba turc i s studieze limba arab i cea persan , suficiente pentru a intra în corpul diplomatic, cu rangul de clucer. Domniile succedându-se cu repeziciune în Muntenia, astfel, îl g sim pe Ien chi mare-vistier, sub Grigore Ghica, sp tar i vornic, sub Al. Ipsilanti, iar i vistier, sub Mavrogheni, îns acesta suspectându-l, la 1788, îl trimite „în surghiun” la Nicopole, locul unde Ien chi începe lucreze la o „Istorie a prea puternicilor împ ra i othomani”, în care „î i va dezv lui i câteva dintre îndeletnicirile sale politice i diplomatice.” Fiind o a doua ampl lucrare de acest gen, dup ce prima „Istorie a imperiului otoman” fusese scris în latine te pe la 1716 de c tre eruditul domnitor Dimitrie Cantemir, pedant, G.C linescu

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

apreciaz la Istoria lui Ien chi faptul c „este pres rat cu epigrame în în elesul vechiu, alc tuite cu u urin ”. De altfel, interesul pentru limba româneasc i gramatica folosirii ei l-a urm rit pe Ien chi V rescu înc de la începutul primelor sale scrieri, de prin 1780, când colaboreaz la întocmirea primei condici de legi din Muntenia, numit „Praviliceasa”. Rod al acestui interes, în 1887, termin i editeaz , mai întâi la Râmnic (R. S rat) i apoi la Viena, prima gramatic româneasc , intitulat : Observa ii sau B ri d seam asupra regulelor i orânduelelor gramaticii rumâne ti, cu o predoslovie întocmit de Chir Filaret, episcopul Râmnicului. Se arat în ea „necesitatea unei gramatici i a adun rii termenilor filosofiei prin vreun dic ionar, ca s poat t lm ci cu înlesnire c ile de sien în limba rumâneasc , spre a nu mai fi nevoie s se înve e limb str in ”. La observa iile gramaticale autorul mai adaug i „mic tratat de prozodie” prin versurile sale, exprimându- i, îns , i scepticismul folosului lucr rii sale: Gramatica româneasc , 1887 „Sili i-v a o´nv a!... sau face i cum v place.” Socotit a fi „primul poet muntean”, opera poetic a lui Ien chi rescu, pe cât de pu in este ea, a fost analizat de-a lungul timpului de c tre prestigio i litera i, precum Odobescu, C linescu, Piru i Manolescu, reliefându-i izbucnirile ocazionale, dar i izbutirile lirice, pline de erotism. i Nicolae Iorga, pe la 1927, pornind de la un text francez, redacteaz o interesant lucrare despre „Dou poezii necunoscute ale lui Ien chi V rescu” care au înregistrat o larg r spândire în epoc la nivel european, fiind inedite i compuse în limba greac i apoi traduse în francez . Despre poeziile de dragoste ale lui Ien chi se poate afirma c acestea au fost compuse sub influen a „muzei sale inspiratoare”, Zoe, nimeni alta decât so ia domnitorului Alexandru Moruzi, dup care, iub re fiind i la 50 de ani, începuse s -i „sfârâie c lcâile”. Asta se întâmpla cam dup 1790, pe când noul domnitor Moruzi l-a rechemat pe Ien chi V rescu din exil, oferindu-i ansa revederii familiei, dar i func ia de mare sp tar i apoi de vistier. Dar pân a se ajunge la momentul biografic „Zoe”, trebuie ad ugat i faptul c dup moartea timpurie a Elenitei, Ien chi V rescu s-a torit cu Elena Caragea, fiica domnitorului Nicolae Caragea. Cum, îns , i Elena s-a pierdut la scurt timp, o ia în c torie pe sora sa, Ecaterina, cu care îl va avea fiu pe Nicolae, i acesta mo tenindu-i tat lui înclina ia poetic , se va reg si i el în „Istoria” lui G. C linescu. Despre Zoe s-au aflat multe „istorii” din scrierile cronicarului Zilot Românul: „Zoi a cea mic i proast se f cu mare i frumoas de r pea ochii cui o vedea. (...) i ca în cel mai frumos basm, norocul c zu i asupra Zoi ei (...), cucerind îndeosebi inima i cugetul lui beizadea Alecu, feciorul cel mai mare al lui Moruzi.” Dup cum men ioneaz recent i istoricul Eugen endrea: „Nunta domneasc , încuviin at de Vod , a avut loc la curtea din Ia i în 1789. La numai câ iva ani, în 1792, Zoe deveni doamn a Moldovei, iar peste opt luni, doamn a Munteniei.” La palatul domnesc de la Cotroceni Zoe îl va cunoa te pe poetul Ien chi rescu i din acest moment între cei doi începe o tulbur toare poveste de dra-

goste. Dup cum spun „sursele”: „Locul preferat de întâlnire al celor doi era foi orul cu fereal al casei Dudescu”, nesc pat nici din cântecul l utarilor vremii: „Ien chi V rescu/ ade-n poart la Dudescu/.../ Trece des i-l mai prive te,/ Ca un foc ea îl iube te/ Ien chi stih îi face,/ C domni ei mult îi place/.../ El cu Doamna sar lovi,/ Dac Vod ar muri.” Într-adev r, poetul cuceritor, despre care mai to i tiau c „fusese însurat de trei ori, ademenise mai multe neveste ale prietenilor, jucase rolul de cuceritor de inimi pân i în saloanele cancelarului Kaunitz la Viena”, i-a dedicat Zoiei, „cea frumoas i la 33 de ani”, mai multe poezii amoroase, „în cuvinte alintate”, dup cum aprecia i Nicolae Manolescu, cu care reu ea s -i fac iubitei inima s -i tresar ; poezia „Spune, inimioar ” fiind una dintre ele: „Spune, inimioar , spune/ Ce durere te r pune?/ Arat ce te munce te,/ Ce boal te chinuie te?// F -o cunoscut mie,/ Ca s i caut dohtorie;/ Te rog, f a pricepe/ Boala din ce i se-ncepe...” O aceea i liric patetic o sim i în poezia: „Tu e ti odorul meu”: .../ i r mâi încredin at / i de-oiu muri vr´o dat ,/ Tot acela fiind eu;/ i în iad i fie unde/ Voi striga f r´a ascunde,/ C tu e ti odorul meu! Mult l udat de C linescu este poezia „Într-o gr din ”, socotit a fi venit „probabil dintr-un izvor grec, mai bun decât originalul, iar condensarea epigramatic nu-i f gra ie...”: Într-o gr din ,/ Lâng -o tulpin ,/ Z rii o floare, ca o lumin .// S-o tai, se stric !/ So las, mi-e fric / C vine altul i mi-o r dic . Interesant este, dup cum îmi amintesc, de prin anii 1956-60, c aceast „poezioar ” a V rescului, u or de re inut, constituia „deliciul” liceenilor îndr gosti i ce eram... Revenind la Zoe, trebuie s amintim de „potriveala” zicalei române ti: „nu tie b rbatul, ce tie tot satul”. Într-adev r, domnitorul Alexandru Moruzi afl mult mai târziu despre idila so iei sale Zoe cu Ien chi V rescu, iar atunci când este încredin at de „combina ia depravat ” are o confruntare discret , dar dur cu boierul iub re , în urma c reia Ien chi V rescu, f a fi deposedat de func iile de inute, se retrage de la Curte, fiind chemat uneori pentru a ajuta în perioada foametei i a ciumei. St pânit de ur , domnitorul Moruzi, nu- i poate îndeplini dorin a de r zbunare, fiind detronat în 1796 de dragomanul Alexandru u i trimis în exil. Dar chiar i acolo, „la galere”, ura i-o m rturise te f : „Dac nu voi avea treang, când îmi va c dea Ien chi -n mân , voi lua pletele doamnei mele i-l voi sugruma”. N-a avut cum fie a a, c ci la 12 iulie 1797, aflat la Bucure ti, Ien chi V rescu, în vârst de „de mai pu in de 60 de ani” (G. C linescu), a murit, dup unii biografi, de moarte bun , în urma unei indigestii, îns , dup al ii, a fost otr vit, potrivit pricazului transmis de Alexandru Moruzi. A fost înmormântat la Biserica Sf. Ioan cel Mare i de aici, mai târziu, la Cimitirul Bellu. Au trecut de atunci 223 de ani de la sfâr itul lui i, totodat , 280 de ani de la na terea lui Ien chi V rescu, erudit i poliglot, precursor al folosirii limbii române culte, poet, gr tic, istoric i filolog, care a ne-a l sat nou , tuturor românilor, o neprecupe it mo tenire. Ce alta ar fi fost mai scump , mai vibrant i mai de de folos decât „cre terea limbii române ti -a patriei cinstire!”?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Nicolae MARE}

Un Pontif nepereche un Pap[ poet N-a trebuit s treac mult timp pentru a se dovedi c , în octombrie 1978, în ziua în care cei 111 cardinali întruni i în conciliul alegerii unui nou Pontif, pentru a-i da acestuia cheile împ iei, ei au înf ptuit una dintre mai fericite alegeri. Mul i dintre cei care au hot rât s îl a eze pe cardinalul Cracoviei, Jozef Wojty a, în jil ul Sfântului Petru i-au cunoscut nemijlocit capacitatea intelectual i preg tirea teologic în timpul Conciliului Vatican II, atunci când Biserica Universal a trasat drumul pe care s p easc în al treilea mileniu. Nu v teme i! De câteva secole, Conciliul nu mai întronase un pap neitalian, ca Episcop al Romei. De data aceasta, ei au adus, pe unul „de departe”, din R rit, dintr-o ar cu o bogat cultur spiritual , dotat cu o experien uman de mare i trainic valoare uman , un sacerdot charismatic, pe unul care îndurase ororile totalitarismului fascist i comunist, pe unul convins c lumea poate fi schimbat prin iubire, a cum scrierile sfinte au propov duit de dou mii de ani. Primele cuvinte rostite de noul Episcop al Romei, care a str tut lumea în lung i în la au fost: Nu v teme i!

Cu siguran , niciunul dintre cei care l-au desemnat drept Pontifex nu tiau c îl aleg pe poetul care, înc de la debutul s u literar, a spus (cu cât premoni ie!): Eu sunt David, eu îs p stor - i care prin faptele sale, a reu it s „surpe peretele din mijloc al desp irii” (cf. Efs 2,14), zid în at într-o lume tot mai secularizat , mai ales în secolul al XX-lea. Cele un milion de pagini (200 de volume), gândite, în cei aproape 27 de ani de Pontificat i cele 14 enciclice stau m rturie de-a pururea, cu privire la capacitatea intelectual i spiritual a celui de al 264-lea conduc tor al Bisericii Universale. Am scris în nenum rate rânduri c tân rul Karol Wojty a s-a în at precum „un arbore”, împlântat în solul fertil al culturii milenare poloneze, cultur pe care a filtrat-o prin personalitatea lui. Fiecare mid pus la temelia edificiului pe care s-a în at personalitatea sa î i g se te expresie în manifest rile de Suveran Pontif, de fiecare ac iune i fapt fiind strâns legat. Poetul i Omul Karol Wojtyla s-au înr cinat în Patria sa, Polonia, f când din ea un portdrapel începând din 1980.

În prim plan: Credin a i Patria A afirmat acest crez cu hot râre, din nou pu ini tiu, chiar i în momentele în care al i poe i din aceast ar i de aiurea prosl veau la comanda moscovit interna ionalismul socialist. Pentru Wojtyla, dintotdeauna: Patria, când gândesc - pe mine m înr cinez - i de acest crez niciodat nu s-a îndep rtat. El s-a înr cinat în solul în care s-a n scut ca i marii romantici: Mickiewicz, S owacki, Krasinski sau Cyprian Kamil Norwid, pe ultimul citându-l copios în Scrisoare c tre arti ti, redactat spre amurgul vie ii, în aprilie 1999. Tot spre sfâr itul vie ii, în Tripticul Roman, poem ce se constituie într-un bilan poetic de mare anvergur i expresie, cu un verb pe alocuri t ios, a expus pe câteva planuri, estetic moral i religios, multe din problemele contemporaneit ii, cu tarele ei, a a cum puteau fi v zute acestea din Cetatea Etern , prin labirintele c reia a trecut începând cu Conciliul Vatican II, dar i a a cum le-a tr it - ca Om - o via întreag .

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vaticanologii de marc au dovedit c Papa Wojtyla a fost nu numai un mare umanist al vremurilor noastre, ci i un mare gânditor, filosof i teolog de marc , un lider spiritual care i-a tr it via a, pentru a sluji cu o devo iune f margini omenirea i pe Hristos.

Poezia i Sfânta Maria - Regine A fost unul dintre cei mai mari evangelizatori de dup Sfântul Pavel, a se vedea cele 14 enciclice l sate posterit ii, i în care ideile extrase din Scrierile Sfinte i-au fost c uz , iar Poezia, ca i Sfânta Maria, pe care a venerat-o toat via a, i-au fost Regine. Personal m-am convins c pentru marele Pontif, Poezia a fost întotdeauna o muz drag - versul în scrierile sale fiind întruchipat într-o rug , am spune, într-un Psalm biblic. A spus: „Am tr it din copil rie într-o atmosfer religioas i niciodat nu m-am dep rtat de aceasta, cu toate c situa ia i contextul existen ei mele, îndeosebi în anii tinere ii, s-au schimbat i s-au suprapus cu o mare intensitate.” La care a ad ugat: „Problema esen ial a fost pentru mine nu revenirea de la necredin la credin , ci trecerea de la credin a mo tenit , însu it , deci mai mult «sentimental » decât «cerebral », la credin a con tient i maturizat , în accep iunea unei op iuni de profunzime, intelectual i personal .” Scria în tinere e KarolWojty a: ... prime te, Doamne, încântarea ce din inim -mi ne te, cum ne te pârâul din izvorul lui - semn c dintr-acolo jarul curge i nu respinge, Doamne, nici chiar încântarea rece, pe care o voi umple cândva, cu pietre aprinse pe buza mea. Cei care l-au cunoscut i i-au stat în apropiere au con tientizat proverbul biblic: Cel care m g se te, g se te via a. (Prov. 8, 35),

Bertha Wegmann - În vizit la Ammes

iar în perioadele cele mai grele din via a sa, când obligat a fost s lucreze într-o carier de piatr , a g sit i a cultivat aici i pretutindeni solidaritatea uman : „Cutremurat, îmi aduc aminte de acei ani, rturisea Pontiful - cuprins fiind de o mare recuno tin pentru oamenii buni i simpli fa de mine, ca intelectual (pentru c tiau eram student), care se manifestau totdeauna cu amabilitate imi spuneau: «Domnule, deja v-a i f cut datoria, acum pune i mâna pe carte». Iar când intram în schimbul de noapte, îmi ziceau: «Domnule, dac v-a i f cut treaba, culca i-v . Avem noi grij mai departe». Iar dac trebuia s mai r mân în schimbul al doilea sau al treilea, acei oameni simpli, dar buni, îmi aduceau pâinea lor i-mi spuneau: «Dumneata mai r mâi, m nânc ceva, s po i rezista». Un asemenea «doctorat» nu se sus ine la nici o universitate, l sând la o parte vremurile inumane care ap sau din exterior.” Atitudinea acestora transcende în versurile sale: Prin munc omul mai sus ne te i-aspir spre binele cel greu. O dat cu munca totul începe, i gândul în inim cre te ca peste ani s concluzioneze: d tronând Simplitatea din care se trage lumea mas a a pân acum i de-a pururea. A con tientizat acest mare Poet pân i nimbul nemuririi lui: Doamne, În acest univers În lumea f de sfâr it EXI TI Aici avut-am i eu al meu rost Când pogorât fi-voi în mormânt - prin moarte pre moarte trecând Dac în rân sunt transformat o p rticic din Pasca Ta sunt. La catafalcul lui au îngenunchiat, în aprilie 2005, to i cei trei pre edin i americani în via atunci, iar muritorii de rând, cu milioanele au strigat: Santo subito! (Sfânt imediat). i, pân în 2014 a fost beatificat i sanctificat. Lucru nemaiîntâmplat de 2000 de ani.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Janet NIC{

Despre epigram[. Cu toat[ dragostea!

O nou[ teorie asupra epigramei - eseu Se pare c despre epigram s-a spus totul sau aproape totul: epigrama este o specie a genului liric, beneficiind de o poant care, prin ironie, critic , ia în derâdere, vicii omene ti. Punct! Lupta a luat sfâr it. Apele sunt lini tite, nu mai ciripe te nicio rândunic , nu mai privighetore te niciun papagal. Vocile înalte ale umorului i-au spus cuvântul, fenomenul a fost statuat, semnat i parafat. S-a spus, pe un ton savant, „Noapte bun , copii!” i, de atunci, somnul este la putere. Dar, câteodat , insomnia deschide ochii i zorii unei revela ii aduc o nou lumin . Dup vocile „nemuritorilor” i conform teoriei literare, versifica ia este semnul de necontestat al lirismului, prin cantabilitate. Puncte forte ale lirismului, conceput ca art a limbajului, sunt eul liric, subiectiv i crearea de lumi imaginare, cu ajutorul metabolelor artistice, metaplasme, metataxe, metasememe i metalogisme, toate acestea fiind „abateri”, „devieri” fonetice, lexicale, gramaticale, semantice i logice, de la normalitatea discursului cu sens denotativ. S-a demonstrat c epigrama întrune te aceste condi ii i, deci, a fost cazat în arcul genului liric. Ca semn distinctiv al speciei, ca stea

Bertha Wegmann - Interior

în frunte, de i se g se te în ultimul vers, epigrama posed o „poant ”, care n-a fost definit , pân acum, decât metaforic. Dincolo de defini ia „oficial ”, i epigrama a fost „fixat ” ca specie liric , tot metaforic: cenu reas a literaturii, str nut literar, flautul dulce al literaturii, pom cât bradul, vertebr a spiritului, c su dintr-un fagure de miere, un moft, un ut, o bâzdâganie, un fault, o musc pe c ciul , un plici, pilul , eap , caricatur i înc o sut de metafore, care mai de care, mai istea . Toate aceste adev rate „sentin e”, referitoare la dimensiunea minuscul a epigramei, au venit de la în imea unui spirit gonflat de absolut, conform c ruia, dinozaurii sunt mai importan i decât ân arii, ne tiind, în grandomania lui, c viru ii produc pandemii. Dac , de la nivelul teoriei literare, totul este clar, în ceea ce prive te epigrama, s vedem cum „se vede” de la în imea filosofiei artei. Privind de sus, poate c se vede mai bine. Poezia modern , a a cum a fost conceput de c tre Poe, Baudelaire, Mallarmé, Valéry, s-a vrut intelectualizat , sugestiv , muzical , atemporal , subiectiv , art pentru art , art pur , ermetic , simbolic , metaforic , estetic , non-narativ . Pentru Poe, un poem lung era un nonsens. Narativul ar fi adus în poezie aspecte extraestetice, sociale, morale, religioase, culturale, istorice. La drept vorbind, modernismul chiar a înregistrat o bun produc ie de astfel de poezie liric . Totu i, trebuie amintit c , în sectorul liric, s-au n scut cele mai multe capodopere poetice, în care predomin narativul. Se pot aminti, în treac t, la noi, „Zbur torul” de Ion Heliade R dulescu, „Noapte de decemvrie” de Macedonski, „C lin Nebunul (file de poveste)” i „Luceaf rul” de Mihai Eminescu, „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat, „Balada vechii spelunci” de Al. Philippide, „Nunta Zamfirei” de George Co buc, „Riga Cripto i lapona Enigel” de Ion Barbu, „Flori de mucigai” de Tudor Arghezi, „La lilieci” de Marin Sorescu. Lirismul pur îl izoleaz pe poet întrun turn de filde , îl face, morfologic, „parte de vorbire”, îl „c lug re te” i îl stafide te sub umbrela metafizic a narcisismului. Intuind c poezia este pentru oameni, pentru societate, unii poe i s-au folosit de narativitatea care, prin sintax , coeren i complexitate discursului, f cându-l comestibil i potabil. Ca atare, narativul, specific genului epic, a polenizat lirismul pur, f cându-l hibrid. La rândul s u, versifica ia, marc special a genului liric, s-a mutat, i nu de ieri, cu arme i bagaje, pe plaiurile genului epic, în balade, în fabule i în poemele eroice. O observa ie interesant se poate face în leg tur cu eul liric, nucleul genului liric. Acesta s-a cultivat, cu predilec ie, în sine i

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

estetice. Valorile etice sunt grânele bogate ale epicului. Deci, i prin predilec ia pentru etic, epigrama este copilul genului epic. În concluzie, nici m car prin prozodie, criteriul esen ial, dup care s-a f cut încadrarea epigramei în genul liric, epigrama nu are sânge de rudenie cu acest gen, întrucât prozodia cocheteaz firesc, de mult vreme, i cu genul epic, dup cum am v zut, în balad , în fabul i în poemul eroic. În numele teoriei artei, unii reprezentan i, nu întotdeauna, îndeajuns de r bd tori, prin repede înainte, bazându-se pe un mijloc formal, pe prozodie, pe cantabilitate, au plasat epigrama în genul liric. Miopismul lor s-a oprit în anticamera teoriei artei, neavând curajul sau r bdarea de a explora, metodologic, inuturile fenomenului. Printr-un efort de gândire a gândirii, sau de regândire a gândirii, filosofia artei, cu zvon de perspectiv i de totalitate, plaseaz epigrama în genul epic, deoarece aceasta întrune te toate cerin ele legitime ale acestui gen. Mult l udata simultaneitate, care troneaz în regatul liricului, r mâne o iluzie ieftin , întrucât limbajul omenesc este, visceral, narativ. F narativitate, poezia s-ar reduce la exclama ie i la interjec ie. În limbajul omenesc, simultaneitatea natural sau fictiv nu poate fi exprimat decât narativ, succesiv. Retorica general a descoperit nara iunea i în sisteme non-lingvistice, anume, în benzi desenate, în fresce, în columna traian , în vitralii, în teatru, în cinematograf. Dac unii contest narativitatea epigramei, referindu-se la minuscula ei dimensiune textual , le aduc la cuno tin c , dup gramatica naratologiei, o povestire minimal se dezv luie în celebra sintagm : „veni, vidi, vici”. Dar, în urma acestor constat ri, unii î i pot închipui c e o blasfemie s schimbi domiciliul epigramei, din genul liric, în genul epic, v zând, în acest demers, un gest de frond . Iar eu afirm c nu este vorba de frond , ci de dreptate metodologic . Surpriza cea mare vine abia acum. În lumina filosofiei artei, cu un grad de generalizare superior, fa de teoria artei, valoarea literar a unei crea ii artistice nu ine de încadrarea în specie i în gen, demers cu valen e formale, inerte, morfologice. De la în imea filosofiei artei, arta, ca atitudine fa de lume, se desf oar , de când e lumea, simultan, pe dou principii: principiul gravit ii i principiul comico-umoristic. Reflexele gravit ii acoper toate cele trei genuri literare, liric, epic i dramatic. Reflexele principiului comico-umoristic se desf oar nestingherite, la fel, în toate genurile i în speciile lor. În „arborele lui Porfirius”, genurile i speciile sunt „accidente”, nu au valen e axiologice. Valen ele axiologice vin de la principiul care le însumeaz . Prin urmare, genul epigramei nu este genul liric, nici m car genul epic, ci genul umoristic, exprimat în diferite forme „accidentale”, cu caracter didactic i analitic, necesare la un prim nivel de receptare artistic . Gravitatea i umorul, atitudini transcendentale ale sim irii omene ti, sunt „b uturi” cu certe reflexe de absolut, iar genurile i speciile sunt „paharele”, de diferite forme i rimi, cu ajutorul c rora le „consum m”, dup loc, dup timp, dup interes sau dezinteres. Fiecare cititor, potrivit staturii sale intelectuale, cite te ceea ce scrie pe raftul de jos al teoriei artei, sau pe raftul de sus al filosofiei artei. Cel care cite te raftul de sus tie ce scrie pe raftul de jos. Cel care cite te numai ce scrie pe raftul de jos, nu va ti niciodat ce scrie pe raftul de sus. Efortul de gândire face bând ceai diferen a.

pentru sine, f referent exterior. Dac epigrama ar apar ine genului liric, ar trebui s „beneficieze” de asemenea statut: s i închid u ile i ferestrele, s se uite în propriul sân i s fie oarb la ceea ce se întâmpl în jur. Or, eul creatorului de epigram este, în totalitate, îndreptat spre exterior, spre lumea real , înconjur toare, întocmai ca în genul epic. Eul epigramistului este obiectiv, vorbe te, întotdeauna, „despre” altceva i despre altcineva. Se tie c genul liric „posed ” imagini artistice vizuale, cromatice, auditive, olfactive, tactile, dinamice, statice, figuri de stil, simboluri, dar nu are, în inventar, personaje. Epigrama, prin esen a sa, este legat , visceral, de persoane, de activit i i de fenomene sociale personificate, i de personaje, m rci indispensabile genului epic. Eul epigramistului este narator obiectiv, expune povestea cuiva, demasc o gravitate fals , o ipocrizie însc unat oficial. Sintagmele „unui” sau „unuia”, „unei” sau „uneia”, „unora”, „lui X”, „lui Y”, se v d la un num r covâr itor de epigrame. Deci, f un „personaj” exterior, de cele mai multe ori, real, un text nu ar putea fi numit epigram . Motiv capital de a include epigrama în genul epic. Am v zut c genul liric are referent interior, nu exterior, am v zut c epigrama are referent exterior, nu interior, exact ca genul epic. Crea iile lirice nu au personaje, epigrama are personaje, deci îndepline te statutul genului epic. Prin lupa filosofiei artei, se costat înc un lucru interesant. Genul liric, neavând, teoretic, fir narativ, temporal, deci schimb tor, ci numai st ri interioare, simultane, nu cunoa te ac iune, desf urare, punct culminant, deznod mânt. Deci, epigrama nu are ce c uta pe aici. Epigrama are ceea ce se nume te „poant ”. Poanta nu locuie te în acareturile lirismului. Poanta are na ionalitatea epicului, pentru c înseamn , dincolo de toate defini iile metaforice, ruptur . Iar „ruptura” se întâmpl acolo unde ceva „devine”, unde ceva „se schimb ”, pentru c exist ac iune. În genul liric nu se întâlne te fenomenul „ac iune”. În genul epic, deci i în epigram , exist ac iune. Ne-o spune poanta, care este ruptur , explozie, spargere, eliberarea unei tensiuni. Lirismul idealizeaz , urc , transcende. Epigrama nu transcende, ci se aplic pe fapte reale, viciate de c tre personaje viciate. Epicul epigramei trage în jos, critic aspecte sociale „grave” care, de fapt, sunt corupte i, de aceea, trebuie s fie demascate, printr-un râs gradual, nu nimicitor, ci corector. Lirismul insist pe valori estetice, epigrama insist pe valori etice, morale, de aici, milenarul „ridendo castigat mores”. Asta nu înseamn c epigrama nu iradiaz valori

Bertha Wegmann - Dou prietene

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - Isaac Newton (XIV) „Filozofia este medicina sufletului.” Cicero tiin a este cunoa tere organizat .” Herbert Spencer „Religia este dialogul etern dintre omenire i Dumnezeu.” Franz Werfel „Cei mai mul i î i închipuie c politica e un fel de distrac ie, cu foloase i onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta via a i viitorul rii tale.” Ion I.C. Br tianu Isaac Newton a fost un renumit om de tiin englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician i astronom, savantul care s-a aflat la originea teoriilor tiin ifice care au revolu ionat tiin a, în domeniul opticii, matematicii i în special al mecanicii. Newton (1643-1727) s-a n scut în satul Wolsthorpe, situat la 10 km sud de or elul Grantham, în apropierea rmului r ritean al Angliei. S-a n scut în preajma izbucnirii marelui r zboi civil în Anglia, a fost martorul execut rii lui Carol I, al guvern rii lui Cromwell, al Restaura iei Stuar ilor, al a a-numitei „glorioase revolu ii, f v rsare de sânge” din 1688, i a murit la vârsta de 84 de ani, când regi-

Isaac Newton

mul constitu ional era consolidat. Furtunile politice, îns , n-au l sat urme prea adânci asupra vie ii lui, el fiind considerat, la vremea aceea, un „filozof apolitic”. Via a lui Newton a decurs lini tit , bucurându-se de o s tate bun . A murit nec torit, iar c toriile lui s-au m rginit la mici distan e, netrecând grani ele Angliei. Tat l s u murise cu trei luni înainte de na terea lui. Mama, r mas v duv , a decis s se m rite cu un om bogat, de dou ori mai b trân decât ea. Acesta îns i-a dorit o so ie copii, astfel încât mama a fost nevoit s îl abandoneze pe Isaac (pe atunci în vârst de 3 ani), l sându-l în grija bunicilor, care l-au trimis la coal i l-au îndemnat spre studiul tiin elor matematice, limbii latine i teologiei. În 1656, s-a înapoiat la Woolsthorpe cu trei copii - fratele i surorile lui Isaac. Mama l-a adus de la Grantham înapoi la Woolsthorpe, unde a r mas la ar doi ani, timp destul de îndelungat pentru un adolescent, când se formeaz caracterul i înclina iile. coala din Grantham îns , unde Newton a petrecut aproape cinci ani, a avut o mare influen asupra form rii caracterului s u, contribuind la însu irea matematicii, limbii latine i a teologiei, necesare pentru studiile universitare. Newton avea pasiunea de a construi juc rii mecanice complicate, îi pl cea s confec ioneze zmeie, pe care, uneori, le în a noaptea, ag ându-le felinare de hârtie colorat i r spândind cu aceast ocazie, în glum , zvonuri despre o nou comet . So ul nepoatei lui Newton poveste te c acesta considera drept prima sa experien de fizic aceea pe care a f cut-o în 1658, i anume: dorind s determine puterea vântului în timpul furtunii, a m surat lungimea s riturii sale proprii în direc ia vântului i în sens contrar. Avea talent i la desen. Pe pere ii camerei sale din casa în care locuia erau atârnate desene, portrete ale conduc torilor colii de la Grantham, chipul regelui Carol I, dovad a sentimentelor sale politice regaliste în epoca lui Cromwell. Sub chipul regelui se aflau versuri, care au fost atribuite lui Newton însu i. Perioadei de la Grantham îi apar ine, dup cât se pare, singura idil din via a lui Newton. În casa farmacistului Clark, s-a împrietenit cu mica Miss Storey, pe care o cre tea farmacistul. Mai târziu, prie-

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tenia s-a transformat în dragoste i s-a pus la cale c toria lor. Când îns Newton s-a hot rât definitiv pentru cariera universitar , a renunat la inten ia de a se c tori; dup tradi ia medieval , membrii colegiului trebuiau s r mân celibatari. Mistress Vincent (fost miss Storey) î i amintea la b trâne e c Newton era un tân r t cut, gânditor i serios, care participa f pl cere la jocurile tovar ilor s i. El prefera s r mân acas , chiar în societatea fetelor, c rora le f cea adeseori diferite juc rii. Îi pl cea de asemenea, dup spusele ei, s culeag ierburi de leac. Pân la sfâr itul vie ii, Newton a între inut raporturi de prietenie cu tovar a jocurilor sale din copil rie, a ajutat-o i a vizitat-o ori de câte ori venea prin locurile natale. Odat cu mutarea la Cambridge a intervenit schimbarea radical în via a lui, trecutul, leg turile avute au fost uitate, în atmosfera auster de la Trinity College. Despre primii ani se tie c uneori lua parte la chefuri studen ti i juca c i, probabil pentru a nu se singulariza printre ceilal i. Poate i pentru a dobândi o experien în plus. Ulterior s-a dovedit a fi econom i ordonat în cheltuielile sale, sume importante cheltuind doar pentru c i i aparate tiin ifice. Doar nepoata sa a continuat s locuiasc la el i nu s-a desp it de el nici dup ce s-a m ritat a doua oar . B trâne ea lui a fost linitit , f complica ii i zguduiri bru te. Abia la vârsta de 80 de ani sa constatat la Newton o afec iune serioas a vezicii, înso it de o litiaz . Cu toate c de inea o func ie înalt , el a r mas pân în ultimele zile modest i simplu în rela iile cu oamenii i în îmbr minte. Dup rturia multor contemporani, în înf area sa exterioar , Newton nu avea nimic deosebit, care s atrag aten ia. Era de statur submijlocie, îndesat i cu o privire vie i p trunz toare, mereu cufundat în gânduri. Econom i socotit, el î i ajuta întotdeauna cu pl cere prietenii i rudele. Starea s ii lui s-a înr ut it vizibil în 1725, când Newton i-a încetat de fapt serviciul la Monet rie i a predat func iile so ului nepoatei sale - Condwitt. Newton a fost mutat la Kensington, unde curând i-a pierdut cuno tin a i a murit lini tit la cei 84 de ani ai s i. Corpul lui Newton a fost adus de la Kensington la Londra i înmormântat în cadrul unei ceremonii solemne la Westminster. Patru ani mai târziu rudele lui Newton au ridicat la mormântul s u un monument cu chipul lui, decorat cu diferite embleme i simboluri. Epitaful de pe mormântul s u con ine urm torul text: „Aici se odihne te Sir Isaac Newton, nobil, care cu o ra iune aproape divin a demonstrat cel dintâi, cu f clia matematicii, mi carea planetelor, c ile cometelor i fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase i diferitele culori care apar în leg tur cu acesta, ceea ce nu b nuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, în elept i corect al naturii, al antichit ii i al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa re ia Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul s u exprima simplitatea evanghelic . S se bucure muritorii, c a existat o asemenea podoab a speciei umane. N scut la 25 decembrie 1642, decedat la 20 martie 1727”. Laboratorul uria al lui Newton a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el însu i. Totu i, el nu s-a l sat antrenat de latura pur astronomic i matematic a activit ii sale, ci a preferat pe aceea de fizician. Pân la Newton i dup el, pân în prezent, omenirea nu a cunoscut o manifestare a geniului tiin ific de o for i o durat mai mare. Poetul englez Edmund Spencer a redat urm toarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu pu in timp înaintea mor ii sale: „Nu tiu cum ar t eu în fa a lumii, dar mie mi se pare c sunt un b iat care se joac pe malul m rii i se distreaz c utând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoic ro ie, în timp ce marele ocean al adev rului se întinde necunoscut în fa a mea”. Când i-a luat licen a, în aprilie 1665, Newton a trecut practic neobservat. Pe cont propriu, f a beneficia de îndrumarea cuiva, a

continuat s studieze noile matematici i filozofii, s i elaboreze propriile teorii i s încredin eze rezultatele muncii caietelor de noti e. În acel an 1665, universitatea a fost închis din cauza unei epidemii de cium i, în urm torii 2 ani, a fost nevoit s stea acas , meditând în voie asupra a tot ce înv ase. În aceast perioad , Newton a pus bazele teoriei calculului diferen ial i a dezvoltat o teorie mai veche în eseul „Despre culori”, care cuprindea majoritatea ideilor pe care avea s le dezvolte în lucrarea „Optica”. Tot în aceast perioad , a studiat elementele mi rii circulare a corpurilor i a aplicat calculele în cazul planetelor i a Lunii, ajungând la concluzia c planetele sunt sus inute pe orbite de o for invers propor ional cu p tratul distanei dintre ele i Soare - teorie care avea s fie de importan crucial pentru elaborarea legii atrac iei gravita ionale. Lumea nu aflase îns nimic despre aceste descoperiri. În 1667, dup redeschiderea universit ii, Newton a fost primit într-o fr ie a colegiului. În 1669 Isaac Barrow, profesor lucasian de matematic , omul care îi trimisese lui John Collins (la Londra) lucrarea „De Analisy”, a demisionat pentru a se dedica religiei, punându-l pe Newton ca succesor al s u. Profesorul lucasian era titularul prestigioasei catedre Lucasiene de Matematic de la Universitatea Cambridge; denumirea provenind de la numele filantropului Henry Lucas (1610-1663). Printre titularii acestei catedre se num acum i Stephen Hawking. Postul de profesor l-a scutit pe Newton de necesitatea de a lucra ca preparator, dar l-a obligat s in anual un curs. Newton a sus inut c lumina este alc tuit din corpusculi de materie afla i în mi care. Aceast concep ie corpuscular asupra luminii a constituit întotdeauna o teorie speculativ , aflat la periferia preocurilor sale din domeniul opticii. Principala contribu ie a lui Newton a fost în domeniul culorilor. O teorie mai veche, care data cel pu in din vremea lui Aristotel, sus inea c un anumit spectru de culori, curcubeul de exemplu, se formeaz prin modificarea luminii, care, la origine, este alb . Descartes a aplicat aceast teorie în cazul culorilor spectrului solar i l-a explicat printr-un ansamblu de tehnici mecaniciste. În urma unor experimente întreprinse între 1665 i 1666, în cadrul c rora a studiat un fascicul îngust de raze care era proiectat pe peretele unei camere întunecate, a respins ideea c lumina este simpl i omogen , sus inând c este complex i eterogen , i c , fenomenul culorilor ia na tere prin descompunerea amestecului eterogen în componente simple: natura corpuscular a luminii este demonstrat prin faptul c razele de lumin , luate separat, au propriet i constante. A ajuns la concluzia c razele de lumin se reflect sub unghiuri diferite, de unde i spectrul prismatic; c fenomene precum curcubeul iau na tere din descompunerea prin refrac ie a luminii albe în fascicule de lumin colorat . Eterogenitatea luminii a constituit fenomenul fizicii optice de atunci încoace. Între 1670 i 1672 Newton s-a ocupat mai mult cu problemele de optic , studiind refrac ia luminii, descompunerea i recompunerea ei, i pe baza descoperirilor a construit un telescop cu reflexie, care a fost prezentat în 1671 la Royal Society. La începutul anului 1672, încântat de entuziasmul cu care fusese primit telescopul s u, Newton le-a prezentat celorlal i membri i o comunicare tiin ific despre teoriile sale cu privire la culori. El a probat c lumina este alc tuit din particule. Cercet rile ulterioare au demonstrat natura ondulatorie a luminii, pentru ca, mai târziu, în mecanica cuantic s se vorbeasc despre dualismul corpuscul-und . Modelul de telescop folosit azi este cel introdus de c tre Newton. Royal Society devenise arena principal a luptei i a victoriilor tiin ifice ale lui Newton. Din 1703 i pân la sfâr itul vie ii, el a fost pre edintele acestei societ i. Societatea era alc tuit dintr-un grup de înv i care se întâlneau în fiecare s pt mân pentru a urm ri experimentele noi i pentru a discuta despre tiin . Motto-ul lor era:

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Nullius in verba” (Pune totul la îndoial ). Triumful tiin ific al lui Newton se împletea cu onorurile palatului, respectul discipolilor, îngrijire bun acas . Telescopul lui Newton devenise curând un obiect de mândrie na ional în Marea Britanie i era aparatul preferat al astronomilor englezi. Telescopul lui poate fi considerat drept un preludiu la activitatea ulterioar . Scopul direct al telescopului - lumea a trilor - l-a atras pe Newton spre problemele de baz ale mecanicii cere ti ale astronomiei. Au urmat fazele cele mai importante ale vie ii tiin ifice a lui Newton. Newton s-a antrenat în polemic , a trebuit s scrie criticilor scrisori lungi, care treceau prin mâinile secretarului Societ ii Regale. Îl iritau obiec iile nefondate, era jignit când concluziile sale erau calificate ipoteze - cuvânt pe care nu-l putea suferi. „ ti i, scria el, adev rata metod de a descoperi însu irile lucrurilor const în a le deduce din experien . V-am mai spus c teoria mea este concludent pentru mine... nu numai pentru c sunt infirmate toate presupunerile contrarii, ci i pentru c decurge din experien ele pozitive i hot râtoare.” Activitatea sa a încununat mai multe domenii ale fizicii: mecanic , ldur , teoria despre sunet, lumin , electricitate i magnetism i cel al fenomenelor, care ast zi sunt reunite sub denumirea de „fizic molecular ”. În 1679 a reluat studiile sale asupra gravita iei i efectelor ei asupra orbitelor planetelor, referitoare la legile lui Kepler cu privire la mi carea corpurilor cere ti, i a publicat rezultatele în lucrarea „Asupra mi rii corpurilor”, în 1684. În lucrarea „Principiile matematice ale filozofiei naturale” (1687), Newton stabile te cele trei legi universale ale mi rii (Legile lui Newton), referitoare la iner ia de repaus i mi care i la principiul ac iunereac iune. Folose te pentru prima dat termenul latin gravitas (greutate), pentru determinarea analitic a for elor de atrac ie, i define te Legea atrac iei universale. Newton se dovedea a fi un om profund religios i în afar de aceasta, un teolog erudit. În 1703, John Locke scria nepotului s u, King: „Newton este într-adev r un savant remarcabil, nu numai datorit uimitoarelor sale realiz ri în domeniul matematicii, ci i în teologiei, gra ie vastelor sale cuno tin e în Sfânta Scriptur , pu ini putându-se compara cu el”. Newton a scris numeroase opuscule cu subiecte filozofice i religioase asupra interpret rii unor texte din Biblie, sub influen a spiritualismului mistic al filozofului englez Henry More i a convingerii în unitatea universului împotriva dualismului cartezian. A fost influen at i de rosicrucianism (comunitate care studiaz i practic legile care guverneaz universul). A fost adept al profe iilor f cute în baza Bibliei. Astfel Newton a profe it c sfâr itul lumii nu va veni înainte de anul 2060. Lucr rile sale: The Chronology of Ancient Kingdoms Amended i Observations Upon the Prophecies of Daniel and the Apocalypse of St. John au fost publicate dup moartea sa. Cercet torii au constatat c Newton a scris mai mult despre religie, alchimie i ocultism decât tot restul scrierilor sale la un loc. El a c utat îndelung piatra filozofal , nu pentru a transforma plumbul în aur, ci pentru a dezlega misterele ultime ale Crea iei, lucru pentru care se sim ea ales de Dumnezeu. Credea c multe texte antice i mituri sunt re ete alchimice cifrate, pe care le executa experimental în laborator. Cuno tin ele alchimice l-au ajutat mult în postul de func ionar i apoi conduc tor al Monet riei Regale, fiind ocupat printre altele cu depistarea falsificatorilor de bani, pe care-i trimitea de obicei la moarte prin spânzurare, rev rsându- i, în acest mod, furia care continua s mocneasc în el, dup disputele cu criticii lucr rilor lui. A fost un protestant ascetic, eretic i ocultist. Teoria ac iunii la distan a fost criticat în epoc , ca fiind idee ocult . Contrar meca-

Anul XI, nr. 7(119)/2020

nicismului cartezian, Newton credea c totul în natur este viu (inclusiv metalele). Legenda spune c ideea de gravita ie i-a venit spontan, v zând cum cade un m r din pom, atunci când se desprinde din codi a sa. Oricum, cunoa terea mistic este exemplificat prin r spunsul lui la întrebarea cum a descoperit legea gravita iei universale: „Am fost inspirat!” Românul Petre ea spunea, în genul lui de spunere, c omul „caut , nu afl i dac afl , trebuie s fie ca Newton, inspirat”. Într-una din c ile sale scrie despre inspira ie: „Artistul î i închipuie adaug c ii omului, metodei, inspira ia, acea stare ira ional a spontaneit ii pe care o poate avea i savantul, cum a avut-o Newton la legea gravita iei universale, a a cum a m rturisit-o chiar el. Nietzsche, care a r mas volitiv aici, a distins inspira ia de revela ie, de acest har imanentist-provocator”. „Revela ia e har! Dac sco i ideea de revela ie din cre tinism, nu mai facem biserici, ci facem coli primare, universit i, i în loc s ai col ul cu sfin i, ai col ul cu Newton, cu Galileo, cu Copernic...” Scriitorul, filozoful nostru contemporan Ion Papuc, în cartea sa „Eseuri alese”, editat în 2017, încheind astfel capitolul „Limba lui Dumnezeu”: „Omul simplu se duce la Biseric i se închin Dumnezeului p rin ilor s i, cel al credin ei în care a fost botezat. Atle ii cunoa terii, aceia care se zbat s for eze grani ele a ceea ce nu tim înc , nu confund domeniile i se duc al turi de cei simpli, i se închin în acela i mod i aceluia i Dumnezeu. Doar tiin ificii mici, de îndat ce au izbutit s afle cât fac doi i cu trei, î i imagineaz c pot da la o parte tradi ia i pot inova în credin . Dumnezeu este mult mai aproape i mult mai departe de noi, pentru ca, fiindu-ne accesibil limba lui, noi s i-o putem translata, într-un idiom de muritor, cum cuteaz s spere tiin ificii. Lor, Issac Newton le-a oferit un sprijin nemeritat, o construc ie pretins matematic , dar de fapt o simpl retoric , more geometrico, o mascat inducere în eroare”. Ion Papuc consider c „eroarea mortal a lui Newton blasfemiaz nu numai Biserica, ci îns i civiliza ia în interiorul reia î i are el marile izbânzi ale spiritului...” Voltaire, scriitor i filozof francez al perioadei iluminismului, iubitor al ideilor provocatoare despre religie i admirator al lui Newton, împreun cu contesa Emilie du Chatelet, matematician, fizician, important partener romantic al vie ii sale, au contribuit la introducerea lucr rilor lui Newton în Fran a. Voltaire a i participat la înmormântarea lui Newton. Iat c i tiin a caut , uneori g se te i aduce mari contribu ii progresului, alteori comite i erori, dovad au fost unele contest ri de-a lungul timpului (Eminescu: „Ce-un secol ne zice ceilal i o dezic...”). Marea eroare a lui Newton a fost aceea c nu a auzit întreaga chemare a lui Dumnezeu în inspira ia i gândirea savan ilor. Pe Isaac Newton filozofia l-a preocupat numai în m sura în care avea nevoie pentru a pune bazele investiga iei sale matematice a naturii. Fizica sa, mai exact, filozofia natural a lui Newton nu poate fi disociat de conceptele inteligibile de timp absolut i spa iu absolut, opuse timpului i spa iului sensibil sau datorate sim ului comun. Timpul absolut, adev rat i matematic, el îl nume te Durat . Preocupa i de problema timpului au fost mul i filozofi, printre care i filozoful român Constantin R dulescu-Motru (1868-1957). Într-o lucrarea a sa atr gea aten ia asupra faptului c Immanuel Kant concepea, ca i Galilei sau Newton, timpul strict matematic sau geometric: „Timpul, dup cea mai recent defini ie tiin ific , este un simplu sistem de m suri conven ionale dobândite prin instrumente de orologerie”, timpul cronometric având o valoare pur utilitar ; singurul timp real este cel tr it, „sim it de om în sufletul s u”, identificându-l cu „destinul”, prin care în elegea devenirea, cu caracter de finalitate, a „unit ilor organice”: fiin e vii, specii, indivizi umani,

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

popoare. Chiar în prefa a lucr rii el explic folosirea termenului de „destin” pentru timpul tr it, i nu pe cel de „durat ” care sugereaz o „simpl existen anonim ” (vezi „Istoria filozofiei române ti”, vol. II - C. R.-Motru). Stephen Hawking în cartea sa „Scurt istorie a timpului”, vorbe te de sensurile timpului: 1) termodinamic - direc ia timpului în care dezordinea sau entropia cre te; 2) psihologic - sim im trecerea timpului, ne reamintim trecutul; 3) cosmologic - direc ia timpului în care universul se extinde. În ceea ce prive te structura intern a spa iului, a „diviza” spa iul, adic a separa în mod efectiv i real „p ile” sale, este imposibil, imposibilitate care nu interzice efectuarea unor distinc ii „abstracte” i „logice” i nu ne împiedic s deosebim „p i” inseparabile în spa iul absolut. Infinitatea i continuitatea spa iului absolut implic aceast distinc ie. De aici deriv afirma ia c mi carea absolut este mi carea în raport cu spa iul absolut, i toate mi rile relative implic mi ri absolute. Mi carea absolut este îns foarte greu, dac nu imposibil de determinat. Cât prive te mi carea circular , ea d na tere unor for e centrifuge a c ror determinare permite recunoa terea existen ei ei într-un corp dat i chiar s -i m sur m viteza, f a trebui s ne interes m de pozi ia sau de comportamentul vreunui alt corp decât al celui care se rote te. Descoperirea caracterului absolut al rota iei constituie o confirmare decisiv a concep iei despre spa iu a lui Newton, ea o face accesibil cunoa terii noastre empirice i, f s o lipseasc de func ia i de statutul ei metafizic, îi asigur rolul i locul de concept tiin ific fundamental. C ci dac mi carea iner ial , adic mi carea rectilinie i uniform , devine - exact ca i repausul starea natural a unui corp, atunci mi carea circular , care în orice punct al traiectoriei î i schimb direc ia, p strând totodat o vitez unghiular constant , apare din punctul de vedere al legii iner iei ca o mi care nu uniform , ci constant accelerat . Spre deosebire îns de simpla transla ie, accelera ia a fost întotdeauna ceva absolut i a a r mas pân la emiterea teoriei relativit ii generale de c tre Einstein, care o lipse te de caracterul s u absolut. Or, ca s realizeze acest lucru, Einstein a trebuit s re-închid Universul i s nege structura „geometric ” euclidian a spa iului, confirmând astfel logica concep iei newtoniene. În cartea „Filosofie, Crestoma ie i Bibliografie” (Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1989), spre edificare, este un citat al lui Newton cu privire la timp i la spa iu: „Timpul absolut, adev rat i matematic, în sine i dup natura sa, curge în mod egal if nici o leg tur cu ceva extern i cu un alt nume se cheam i durat . Timpul relativ, aparent i comun este acea m sur (precis sau neegal ) sensibil i extern a oric rei durate, determinat prin mi care, care se folose te de obicei în loc de timpul adev rat, ca or , ziu , lun , an. Spa iul absolut considerat în natura sa, f nici o rela ie cu ceva extern, r mâne totdeauna asemenea i imobil. Spa iul relativ este o m sur sau o parte oarecare mobil acelui absolut, care se relev sim urilor noastre prin pozi ia sa fa de corpuri, i de obicei se confund cu spa iul imobil.” - Isaac Newton: Principiile matematice ale filosofiei naturale. Printre criticii lucr rilor lui Newton s-a num rat Robert Hooke, un membru important al Societ ii Regale, care se considera expert în domeniul opticii. Când, în 1675, Newton a trimis Societ ii Regale comunicarea intitulat „O ipotez care explic propriet ile luminii”, aceasta fiind o prezentare general a fenomenelor din natur , Hooke a sus inut c Newton îl plagiase, fapt care l-a enervat. Totu i, conflictul a fost solu ionat repede printr-un schimb de scrisori formale i excesiv de politicoase care nu au reu it s ascund dispre ul pe care cei doi savan i îl sim eau unul fa de cel lalt. Newton a avut un schimb de scrisori cu un cerc de iezui i englezi

din Liege pe tema teoriei culorilor. De i obiec iile acestora erau nefondate, faptul c afirmau c experimentele lui erau gre ite, l-a f cut pe Newton s i piard cump tul. Coresponden a a continuat pân în 1678, când Newton a suferit o depresie nervoas . Un an mai târziu, moartea mamei sale l-a f cut s se izoleze i mai mult. Timp de ase ani a refuzat orice discu ie pe subiecte tiin ifice, cu excep ia cazurilor în care coresponden a era ini iat de al ii, dar i pe aceasta o întrerupea cât mai curând posibil. În acea perioad s-a îndreptat c tre filozofia hermetic pe care io însu ise înc din timpul studen iei. Newton, care fusese mereu interesat de alchimie, se cufundase acum în ea i concep ia sa despre natur a cunoscut o schimbare radical . Pân atunci Newton fusese un filozof mecanicist, aceast filozofie mecanicist excluzând posibilitatea ac iunii la distan . Acum explica atrac iile prin prisma unor procese eterice, invizibile. Exemplu este lucrarea lui din 1675, „Ipotez asupra luminii”, în care î i prezenta teoria eterului. Totu i, unele fenomene, precum capacitatea unor substan e chimice de a reac iona doar cu anumite substan e din aceea i categorie, îl puneau pe gânduri, el vorbind de „un principiu secret”, conform c ruia unele substan e se ar tau „sociabile” sau „nesociabile” fa de altele. În 1679, Newton a abandonat eterul i for ele sale invizibile i a început cerceteze fenomene inexplicabile: afinit ile chimice, c ldura degajat în urma reac iilor chimice, tensiunea superficial a fluidelor, activitatea capilarelor, for a de atrac ie molecular care se exercit între dou corpuri aflate în contact, for ele de atrac ie i de respingere dintre particulele de materie etc. Peste mul i ani, în cea de-a doua edi ie în englez a lucr rii „Optica”, Newton aborda din nou teoria eterului, de data aceasta fiind vorba de un eter care presupunea conceptul de ac iune la distan prin amplasarea unei for e de respingere între particulele sale. Filozofii mecanici ti au sus inut întotdeauna c for ele de atrac ie i de respingere din teoriile lui Newton erau transpuneri directe ale simpatiilor i antipatiilor de natur ocult din filozofia ermetic . Totu i, Newton le considera modific ri aduse filozofiei mecaniciste, prin care o supunea unui calcul matematic exact. În viziunea sa, for ele de atrac ie se defineau prin cantitate i ofereau o punte de leg tur între dou teme principale abordate de tiin a din secolul al XVIIlea: filozofia mecanicist , care aborda o viziune mecanicist asupra lumii i filozofia pitagoreic , prin care se insista asupra naturii matematice a realit ii. Descrierea mi rii tuturor obiectelor folosind conceptul de for a reprezentat cea mai important contribu ie a lui Newton în tiin . Newton a recunoscut c schimbul de scrisori cu Hooke l-a ajutat demonstreze c for a care ac ioneaz asupra unui corp care se rote te este invers propor ional cu p tratul distan ei dintre acesta i punctul în jurul c ruia se rote te - una dintre cele dou teoreme cruciale pe care avea s se bazeze legea atrac iei gravita ionale. Mai mult, defini ia lui Hooke cu privire la dinamica planetelor (for a de atrac ie constant exercitat de un corp va trage în mod constant o planet de pe traiectoria sa de iner ie) sugera c aceasta putea fi aplicat i la nivelul cosmosului, conform conceptului de for a lui Newton i oferea o explica ie pentru traiectoriile planetelor. Între 1679 i 1680, Newton s-a ocupat doar cu studiul dinamicii planetelor; el nu ajunsese înc la defini ia legii atrac iei gravita ionale. Cinci ani mai târziu, în 1684, Newton a primit vizita astronautului englez Edmond Halley, care era, la rândul s u, preocupat de studiul orbitelor. Dup ce a aflat c Newton g sise rezolvarea la aceast problem , ia smuls promisiunea c îi va trimite demonstra ia. Trei luni mai târziu, prime te un scurt tratat intitulat „Despre mi care”. Newton lucra deja la îmbun irea i extinderea acestuia. Peste doi ani i jum tate „Despre mi care” devenise „Philosophiae Naturalis Principia Ma-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

thematica”, care nu este doar o capodoper a lui Newton, ci i o lucrare fundamental a tiin ei moderne, ea nu prezenta legea atrac iei gravita ionale. De i era un tratat despre dinamica planetelor, nu coninea niciuna dintre cele trei legi newtoniene ale mi rii. Abia tratatul revizuit include prima lege (a iner iei) i cea de-a doua lege a mi rii, legea for ei care define te exact for ele ce ac ioneaz între corpurile care deveniser personajele principale ale teoriei sale despre natur . Mecanica redat în „Principii” reprezenta o descriere cantitativ exact a mi rii corpurilor vizibile i se baza pe cele trei legi universale ale mi rii, stabilite de Newton: (1) un corp î i men ine starea de repaus atâta timp cât asupra sa nu ac ioneaz alte for e; (2) schimbarea st rii de repaus (produsul dintre vitez i masa corpului) este proporional cu for a care ac ioneaz asupra ei; (3) pentru orice ac iune exist o reac ie egal i opus . Aplicate unei mi ri circulare, aceste legi au condus la formula m sur rii cantitative, în func ie de viteza i de masa unui corp, a for ei centripete necesare pentru a devia un corp de pe traiectoria sa rectilinie într-un cerc dat. Când Newton a substituit aceast formul celei de-a treia legi a lui Kepler a descoperit for a centripet care inea planetele pe orbitele lor, în jurul Soarelui, descre te odat cu p tratul distan ei dintre acestea i Soare. În 1686, când Societatea Regal a primit manuscrisul complet al volumului, Hooke l-a acuzat din nou pe Newton de plagiat, o acuza ie care nu se sus inea. Hooke ar fi fost mul umit dac Newton i-ar fi recunoscut meritele, întrucât Hook î i tr ia ultimii ani din via . Dar reac ia lui Newton a fost s i revizuiasc manuscrisul i s scoat aproape orice referire la Robert Hooke, gest care dezv luia caracterul lui Newton. „Principiile” i-au adus imediat recunoa terea interna ional . Dup publicarea Principiilor, Newton, un protestant fervent, a condus protestele profesorilor de la Cambridge împotriva încerc rilor lui Iacob al II-lea de a face din aceast universitate o institu ie catolic i a fost ales s reprezinte universitatea la conven ia la care s-a semnat acordul revolu ionar. În acest context, a cunoscut un mare nur de intelectuali, printre care i pe filozoful John Locke. Un capitol din via se încheiase i nu avea s se mai simt mul umit de izolarea impus de cercetare. Dorin a de schimbare a fost influen at de matematicianul englez Fatio de Duillier, care i-a sugerat s i g seasc un post în Londra, el locuind în Londra i având interese comune cu Newton, prietenia dintre ei constituind una dintre cele mai profunde experien e din via a de adult a lui Newton i care, dup multe scrisori în care-l chema la Cambridge, i mult suferin din partea lui Newton pân la o nou depresie, a încetat brusc la un moment dat. Totu i, Newton î i c utase un post i în 1696 devenise vistiernicul monet riei. De i a demisionat din func iile pe care le de inea la Cambridge abia în 1701, Newton s-a mutat la Londra, care avea s devin din acel moment c minul s u. Aici s-a ocupat de alte domenii de care era interesat, precum religia i teologia. La începutul anilor 1690, îi trimisese lui Locke o copie a unui manuscris în care încerca s demonstreze c fragmentele din Biblie referitoare la Sfânta Treime reprezentau interpret ri moderne ale textului original. Când Locke a cut demersurile necesare pentru publicarea manuscrisului, Newton l-a oprit, de team c p rerile sale împotriva Sfintei Treimi aveau devin cunoscute i puteau s atrag pedepse grave. Mai târziu, avea s i dedice mult timp studierii profe iilor f cute de Daniel i de sfântul Ioan. Lucr rile lui au fost publicate dup moartea sa. În 1703, Newton a devenit pre edintele Societ ii Regale din Londra. Cu patru ani în urm , devenise unul dintre cei opt membri str ini asocia i ai Academiei Franceze de tiin e. În 1705, regina Anne l-a ridicat în gradul de cavaler, prima dat când un savant se bucura de aceast onoare. Sir Issac Newton a condus Societatea Regal magistral, afirmau unii. Totu i, astronomul regal, era de p rere c o

Anul XI, nr. 7(119)/2020

condusese tiranic. Newton a continuat s fie pre edintele Societ ii Regale (de multe ori a ipind în timpul întrunirilor) i vistierul moneriei pân la sfâr itul vie ii. În ultimii ani a locuit împreun cu nepoata sa, Catherine Barton Conduitt, i cu so ul acesteia. Newton a avut un adversar pe m sur în filozoful i matematicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz. Newton dezvoltase calculul diferen ial înainte ca Leibniz s se fi apucat serios de studiul matematicii. Leibniz a ajuns la acela i calcul independent de Newton i lucrarea lui Leibniz (1684) a fost cea care a f cut cunoscut publicului calculul diferen ial. În Principiile, Newton a f cut aluzii la metoda sa, dar a publicat-o abia dup ce a anexat alte dou lucr ri, în 1704. În acel moment, începuser deja s apar disputele cu privire la cine descoperise primul calculul. Ceea ce începuse cu insinu ri nevinovate a escaladat rapid în acuza ii f înconjur de plagiat de ambele i. Încurajat de sus in tori, Newton s-a l sat atras în mijlocul polemicilor, iar furia sa a devenit de necontrolat. Nici comportamentul lui Leibniz nu a fost unul tocmai pl cut. Disputa cu Leibniz i dorin a de a sc pa de stigmatul plagiatului aveau s -l urm reasc pân la sfâr itul vie ii. Aproape orice lucrare scris de savant în ultimii 25 de via cuprindea un paragraf plin de venin la adresa filozofului german. Pân la urm , doar moartea a putut pune cap t furiei sale. Gravita ia, pentru a o în elege, reprezint atrac ia reciproc între dou mase; for a care men ine planetele pe orbita lor în jurul Soarelui i cea care ne ine i pe noi lega i de planeta noastr . Efectul gravitaiei este întotdeauna de atrac ie între corpuri, iar intensitatea for ei gravita ionale dintre dou mase variaz invers propor ional cu p tratul distan ei dintre acestea. Simplitatea formulei for ei gravita ionale ascunde îns un fenomen subtil i complex care r mâne un mister profund. Dac matematicianul, astronomul german Johannes Kepler a crezut c mi rile planetelor sunt dictate de c tre o „for divin ” emanat de la Soare, Newton i-a dat seama c aceea i for care face ca o piatr aruncat s cad înapoi pe P mânt ine i planetele pe orbita Soarelui, i Luna pe orbita P mântului. Petre ea era de p rere c Newton a intuit c „gravita ia este Dumnezeu”. Sau gravita ia este o deformare a spa iului-timp, cum spune Einstein? Sau este „for a universal ”, cum tot el o m rturise te: „Este for a care include i guverneaz totul, este chiar în spatele oric rui fenomen care are loc în univers i înc nu a fost identificat de noi. Aceast for universal este IUBIREA. Este cea mai puternic for nev zut ... Este gravita ie, deoarece îi face pe unii oameni s se simt atra i de al ii”. Ecua iile Dumnezeu = Iubire i Iubirea = atrac ie sunt cele care ne satisfac pe noi oamenii, sub aspect ra ional i spiritual. C ci „Dumnezeu este iubire i cel ce r mâne în iubire r mâne în Dumnezeu i Dumnezeu r mâne întru el” (Sf. Apostol Ioan).

Wegmann - Natur moart cu trandafir

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa (IV) ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC 5. PETRE 5.1. Petre

EA ea, un „Socrate român” ne-ionescian

Cu Petre ea vom face o excep ie, în sensul c îl vom nominaliza ca fundamental i excep ional gânditor religios, filozof aproape mistic în credin a sa cre tin nestr mutat , al turi de discipolii lui Nae Ionescu, de i el nu s-a num rat ca membru al colii formate sub orientarea acestuia, dar colaborând la diverse publica ii i în special la „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, unde public articole de economie politic . Printre ceilal i colaboratori ai ziarului se aflau Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulc -nescu i mul i al i intelectuali ce f ceau parte din genera ia anilor 1930. Între anii 1936-1939 a fost ef de sec ie în Ministerul Economiei Na ionale, Biroul de publica ii economice i propagand . În 1940 a fost ef de sec ie în Ministerul Comer ului Exterior. Între 1940-1944 a fost ef de sec ie în Ministerul R zboiului, iar între anii 1944-1948 a fost director de studii în Ministerul Economiei Na ionale. Este arestat de c tre autorit ile comuniste impuse de sovietici i anchetat f condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuza ia de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la 10 ani închisoare în 1957, apoi i se intenteaz un nou proces în 1959 i este condamnat la 18 ani munc silnic , din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud. Dup ce a fost eliberat în timpul amnistiei din 1964, cu s tatea zdruncinat în urma torturilor din închisoare, ea s-a aflat sub observa ia permanent a securit ii comuniste. Numeroasele descinderi

I TR IREA MISTIC la locuin a sa modest au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii i materiale, printre care o copie a proiectului Prometeu. C tre sfâr itul vie ii a început o Antropologie cre tin conceput schematic în ase capitole: 1. Problemele sau Cartea întreb rilor; 2 . Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice; 3. Stilurile sau Cartea unit ilor cultural-istorice i a modalit ilor estetice ale artelor, sau Omul estetic; 4. tiin ele, sau Disciplinele spiritului omenesc; 6. Dogmele sau Situarea spiritului în imperiul certitudinii. Petre ea a fost supranumit un „Socrate român” datorit preocup rilor filozofice i rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul u personal în orice circumstan e, chiar i în închisoare. Din cauza persecu iei, a publicat foarte pu in înainte de 1989, îns imediat dup pr bu irea regimului comunist, scrierile i interviurile sale au început fie difuzate prin toate mediile.

5.2. Cuget ri despre tiin

i religie

Pentru a omagia a a cum se cuvine personalitatea marelui gânditor care a fost Petre ea este necesar a readuce în memorie câteva dintre memorabilele sale cuget ri, pline de sensuri profunde, care purced de la inim i apeleaz la inim , care te fac s te sim i de parc te-ai trezit într-o lume încremenit în toate frumuse ile ei. Lauren iu Ulici îi considera pe români o combina ie nefericit de Mitic i Hyperion. Petre ea era o combina ie de Mitic i Hyperion fericit . Frivolitatea îl f cea disponibil pentru aventuri ale gândirii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe care spiritele grave le evit , din teama c derii în ridicol. Eliberat de obliga ia de a argumenta fiecare afirma ie, de-a o integra într-un sistem, de-a o situa într-o tradi ie etc., inteligen a lui ajungea repede foarte departe. O foaie de hârtie ridicat de vânt în v zduh zboar uneori mai spectaculos decât un avion sofisticat. Opera sa, aproape exclusiv oral , ceea ce înseamn de obicei volatil , destinat uit rii, cuprinde mai multe fraze memorabile decât tratatele atent elaborate ale altora. Vorbind liber, improvizând, reac ionând spontan la spusele celor din jur, filozoful î i crea de fapt ocazii de a atinge esen ialul. Concret, ce f cea Petre ea? Gândea cu glas tare. Nu singur, ci în prezen a unor ascult tori mai mult sau mai pu in competen i, accepta i cu larghe e i ca interlocutori. Din opera lui fac parte i replicile - reale sau virtuale - ale celor care îl înconjurau, ca i atmosfera de comuniune sufleteasc , de admira ie i uneori de exaltare instaurat în cursul insolitelor talk-show-uri. Faptul c filozoful nu scria, ci vorbea, i c avea în jur un grup de admiratori-discipoli i-a determinat pe mul i comentatori s -l considere „un Socrate român”. Petre ea, de i în mod vizibil flatat, a respins, i pe bun dreptate, aceast sintagm . El nu f cea maieutic , ci enun a adev ruri, pe un ton sentenios-testamentar, uneori cu inflexiuni clovne ti. Iar uneori, a a cum remarca Andrei Ple u, ele sufereau chiar de contradic ii interne, care îns nu reu eau s le tirbeasc frumuse ea. Dup 1989, din cauza vârstei i a suferin elor îndurate de-a lungul anilor, vorbitul însu i devenise pentru el un chin. Un film (difuzat i de televiziune) îl înf eaz cu pu in înainte de moarte stând în pat i ridicându-se cu greu într-un cot pentru a- i vedea interlocutorii. Via a abia mai pâlpâie în trupul doborât de b trâne e. Dar ce frumos pâlpâie! Numai plecând de la acele ultime secven e i f când un efort de imagina ie putem reconstitui ceva din ceea ce a însemnat prezen a lui Petre ea printre contemporani. Filozoful, care era i un pedagog, reu ea, îndoial , nu numai prin cuvinte, ci i prin gesturi, printr-un misterios fluid al personalit ii lui, s încarce clipa de sens i s transmit celor din jur o încredere în capacitatea lor de-a gândi, un entuziasm al comunic rii, o iluzie binef toare c inteli-gen a învinge totul. Discursurile lui Petre ea nu erau niciodat banale, dar desprinse de o anumit ambian afectiv , de reverbera ia lor în rândurile asisten ei, î i pierd mult din for a magic pe care le-o atribuie martorii. Ideile filozofului sunt idei tr ite, greu de în eles în afara unei st ri de beatitudine colectiv . Cei care au alc tuit c i din afirma iile lui Petre ea, notate, stenografiate sau înregistrate pe band magnetic , sau folosit, cu devotament, dar i cu ingeniozitate, de toate mijloacele posibile pentru a ni-l înf a pe filozof în firescul i imprevizibilitatea manifest rilor sale. Au evocat împrejur rile în care au fost elaborate sau improvizate textele, au recurs la portretistic , au f cut m rturisiri unele exaltate în leg tur cu ce sim eau în prezen a „în eleptului”. i totu i au reu it doar într-o anumit m sur s ne transmit forul existen ial al spectacolului Petre ea. Iat cuget rile sale sclipitoare, referitoare la tiin i religie, relevante pentru adâncimea i u urin a capacit ii sale de construc ie enun iativ spontan , apodictic , str tut de fiorul tr irii în credin , de dragostea pasional pentru Ortodoxie: * Am avut revela ia c în afar de Dumnezeu nu exist adev r. Mai multe adev ruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adev r. Iar dac adev rul este unul singur, fiind transcendent în esen , sediul lui nu e nici în tiin , nici în filozofie, nici în art . i când un filozof, un om de tiin sau un artist sunt religio i, atunci ei nu se mai disting de o bab murdar pe picioare care se roag Maicii Domnului. * Acum, mai la b trâne e, pot s spun c f Dumnezeu i f nemurire nu exist adev r. * O bab murdar pe picioare, care st în fa a icoanei Maicii Domnului în biseric , fa de un laureat al premiului Nobel ateu baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, sta moare a a, dihor.

Anul XI, nr. 7(119)/2020

* Eu când discut cu un ateu e ca i cum a discuta cu u a. Între un credincios i un necredincios, nu exist nici o leg tur . la e mort, suflete te mort, iar cel lalt e viu i între un viu i un mort nu exist nici o leg tur . Credinciosul cre tin e viu. * Ateii i materiali tii se deosebesc de animale prin faptul c nu avem coad . * Ateii s-au n scut, dar s-au n scut degeaba. * Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, c ci dac sco i Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glume tragic. F Biblie, europenii, chiar i laurea ii premiului Nobel, dormeau în cr ci. tiin a i filozofia greac sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare i consolatoare pe continent - suveran - e Biblia. * Exist o carte a unui savant american care încearc s motiveze tiin ific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de tiin cum am eu nevoie de Securitate. * Luther, cât e el de eretic i de zevzec, a spus dou lucruri extraordinare: c crea ia autonom e o cocot i c nu exist adev r în afar de Biblie. Mie mi-a trebuit o via întreag ca s aflu asta. El nu era a a trân când a dib cit chestia asta, c era c lug r augustin... Mie mi-a tre-buit o via ca s m conving c în afar de Biblie nu e nici un adev r. * În afara slujbelor bisericii, nu exist scar c tre cer. Templul este spa iul sacru, în a a fel încât i vecin ile devin sacre în prezen a lui. * tii unde po i c ta defini ia omului? - te întreb. În templu. În biseric . Acolo e ti comparat cu Dumnezeu, fiindc exprimi chipul i asem narea Lui. Dac Biserica ar disp rea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disp rea i omul. * În biseric afli c exi ti. * Ce pustiu ar fi spa iul dac n-ar fi punctat de biserici! * Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseria de geniu, fiindc materia îi premerge. Prima idee de crea ie real , au adus-o în istorie cre tinii. * De creat doar zeul creaz , iar omul imit . Eu când citesc cuvântul crea ie - literar , muzical , filozofic - le in de râs. Omul nu face altceva decât s reflecte în litere, în muzic sau în filozofie petece de transcenden . * Cre tinismul nu e ideologie, c atunci se aseam cu marxismul. Religia e expresia unui mister tr it, or ideologia e ceva construit. * A fi cre tin înseamn a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfin ii sunt cre tini absolu i. Altminteri, cre tinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru c e absolut. * Suveran fa de natur , supus Divinit ii, nemuritor i liber prin dep irea extramundan a condi iei sale - acesta este omul cre tin. * Nimic nu poate înlocui cre tinismul; nici toat cultur antic precre tin . Eu sunt de p rere c apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din cas în cas . Eu definesc str lucirea epocilor istorice în func ie de geniul religios al epocii, nu în func ie de ispr vi politice. * Iisus Hristos este eternitatea care puncteaz istoria. * Eu cred c omul e f cut de Dumnezeu i cred c Dumnezeu na instalat nici un drac în el. Nu pot s spun c Dumnezeu a f cut un om purt tor de drac. Dac omul e f ptura lui Dumnezeu, dracul intr ocolit acolo, nu intr cu voia Lui. * Un filozof care se zbate fie s g seasc argumente pentru existen a lui Dumnezeu, fie s combat argumentele despre inexisten a lui Dumnezeu reprezint o poart spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când îl întreab Moise pe Dumnezeu: Ce s le spun lora de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sunt cel ce sunt. * În fa a lui Dumnezeu, geniul e v r primar cu idiotul. * Binele i r ul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fa de oameni. * În Evul Mediu s-a formulat de c tre filozofii ire i teoria adev rului dublu: secundum fidem - adev rul dup credin i secundum rationem - adev rul dup ra iune, ca s aib cale liber pentru filozofie.

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Adic s r ceasc pân îi ia dracul... C po i, în filozofie, s r ce ti pân devii n uc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adev r. * Babele evlavioase merg la absolut rugându-se, iar filozoful tr nc nind silogisme. * Geniul e relief, noutate, inven ie, creare de epoc i stil. Nu e neap rat un în elept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale în sura în care originalitatea e posibil . În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fa de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sunt în m sura în care e apropiat sfântul. * În fa a lui Dumnezeu nu exist genii, Dumnezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni. * Dumnezeu a f cut lumea i pe om; i cu om a încoronat crea ia sa. i l-a îns rcinat s cunoasc lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. * Originea primordial a capacit ii de a determina numele lucrurilor, care este o opera ie logic ; originea mistic a gândirii logice. * Întrebat fiind cum în elege gândirea, în form pur sau în exemple, Nae Ionescu a r spuns: exemplele au fost l sate de Dumnezeu pe P mânt pentru ca ideile s fie sesizate senzorial i de pro ti. * Istoria e întemeiat pe istoria dintre Eva i dracul. A a începe istoria, aceast r cire a omului, ca o damna ie. Iar la apari ia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat i divinitatea om i istoria a fost anulat . Cioran are o afirma ie extraordinar : Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Cre tinismul a punctat supraistoric, de i a ap rut în istorie. * Moartea m determin s fiu esen ial. M-a impresionat foarte mult sunetul p mântului c zând pe co ciugul lui Nae Ionescu. * F nemurire i mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dac nu are în substan a lui ideea nemuririi i mântuirii, nu e liber. Seam cu berbecul, cu capra, cu oaia... * Omul a dep it condi ia de animal abia atunci când în el a ap rut ideea nemuririi, care nu trebuie confundat nici cu permanen a speciei, nici cu concep ia estetic a gloriei. * F Dumnezeu, omul r mâne un biet animal ra ional i vorbitor, care vine de nic ieri i merge spre nic ieri. i el r mâne a a chiar dac este laureat al premiului Nobel sau m tur tor. Când, unde i în ce scop a ap rut el în calitatea asta de om? Dac se întreab singur i nu e un zeu în dreptul casei care s -i reveleze data începutului, înseamn c omul r mâne un biet animal ra ional care vine de nic ieri i merge spre nic ieri. * Rena terea italian , unde omul este situat în centrul universului, este eretic din punct de vedere cre tin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonic . P rerea mea este c omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus. * Autonomia spiritual a omului este iluzorie i ea se mi perpetuu între Dumnezeu i dracul. F credin i Biseric , omul r mâne un simplu animal ra ional i muritor, ra ionalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condi iile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici c omul e un animal ra ional, i muritor, ra ionalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condi iile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici c omul e un animal ra ional, atributul ra ionalit ilor îl distinge de restul viet ilor, nesocotindu-l din perspectiva mor ii absolute. Moartea devine relativ , ca o trecere numai prin religie - tiin , oricât de savant , nesocotind omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare c eu m deosebesc de elefant sau de capr pentru c fac silogisme, dac apar i dispar în mod absurd din natur . * Scara valorilor umane con ine: sfântul, eroul, geniul i omul obi nuit - dincolo de ace tia situându-se infractorul. Sfântul, eroul i geniul sunt, f voia societ ii, care e obligat s -i recunoasc . Nimeni nu- i contest dreptul la existen dac e ti om obi nuit, dar nimeni nu trebuie s fac confuzie între tine, sfânt, erou i geniu. Oamenii sunt

egali în fa a legii, adic trebuie respecta i ca atare, dar nu confunda i, nu f cu i identici, c e o gogoa ... Nimeni nu- i contest dreptul la o via normal dac por i masca de om. Numai c dac e ti mediocru, nu trebuie s te instalezi în vârf, pentru c nu e nici în interesul t u. Acolo trebuie s stea cei dota i. Sfântul st în fruntea tablei valorilor pentru c el face posibil tr irea absolutului la scar uman . Eroul se consum f când istorie i nedep ind sfera laicului. Eroul este admirat - a a cum este i geniul - dar nimeni nu i se închin , chiar dac fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situeaz dintru început în eternitate, eroul moare în istorie, pentru c urma pe care o las el, ca om împlinit, este fixat doar în timp i în spa iu. * Eu am afirmat odat într-un salon c Platon este mi carea spiritului înl untrul eternit ii. Când gândim, to i suntem platonicieni. Dac eu încerc s gândesc universul, trebuie s mut Biblia în universul înghe at al ideilor platonice. Asta înseamn medita ia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fa a esen elor. * Fa de m re ia lui Hristos, Platon e un personaj m run el i cuviincios. Pe Platon po i s -l scuturi i consta i c arhetipurile lui sunt filozofice, dar dac mu i arhetipurile acestea în religia lui Hristos, devin modurile în care el vede Divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru c la el divinitatea e un simplu „demiurg”, ceea ce în grece te înseamn „meseria ”. * Prima func ie a unei religii reale este consolatoare, fiindc f religie am l tra precum câinii. Ne na tem, tr im, ne îmboln vim, îmb trânim i murim. i întreg peisajul speciei om culmineaz în cimitir. Destinul uman nu e o invita ie la fericirea de-a tr i. Singurul mod dea evita nelini tea metafizic a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare. * Cine n-a putut fi înlocuit ? Religia! Iar filozofia care speculeaz autonom, face onanie mintal . i dac vrea s scoat , s extrag esen e din tiin ele naturii, e parazit. Atât! Nu îndr zne ti s spui despre religie, teologal vorbind - dac e ti cinstit -, c a fost înlocuit de filozofie sau de tiin . Un cre tin î i spune c adev rul se define te prin jocul celor dou lumi: cea de aici o oglinde te imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dac po i! * Religia este principiul uniformizator al speciei umane i este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate. * Religia transform poporul într-o mas de oameni cul i. * Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet i a r mas religios i un ran analfabet nu exist nici o diferen . * Nivelul meu intelectual, chiar dac sunt savant, nu dep te nivelul unui pop obscur din B gan. Pentru c preotul la, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatr , st de vorb cu Absolutul. * Poarta spre Dumnezeu este credin a, iar forma prin care se intr la Dumnezeu e rug ciunea. Rug ciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândit cre tin, rug ciunea ne arat c umilin a înal , iar nu coboar pe om. * Am spus eu odat c dac un preot din B gan, când se roag , este Dumnezeu cu el, atunci preotul la înlocuie te toat Academia Român ... * Când am v zut, în închisoare, c tot regimul care mi se aplic e inoperant - puteam eu, ca om, s -mi explic asta? i atunci m-am gândit c exist o for supracosmic , transcendent , numit Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu s scap de înl uire. Pentru , personal, nu m pot dez-l ui i elibera. Iar a vie ui acolo, la închisoare, f asisten a Lui nu se poate; au fost oameni care au murit... Atunci s-a n scut în mine credin a nelimitat în atotputernicia i atotbun tatea Divin . * Am devenit un gânditor cre tin când mi-am dat seama c f revela ie, f asisten Divin , nu pot ti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dac are vreun sens sau nu, nici dac eu am vreun sens sau nu. Nu pot ti de unul singur. Când mi-am dat seama c f Dumnezeu nu po i cunoa te sensul existen ei umane i universale.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (VIII) 8. Frapante asem ri între basmele lui Petre Ispirescu, literatura sanscrit i cea greac Pe data de 28 noiembrie 2010 am terminat textul în dou p i Folclorul i sferele în care el î i exercit influen a. Prima parte se nume te Hans Christian Andersen i Petre Ispirescu, doi slujitori de marc ai basmului nemuritor, în care fac urm toarele afirma ii despre cele dou linii directoare din basmele ilustrului nostru compatriot: „A. Influen e din cultura i basmul universal, a a cum se învedereaz ele fie în povestea George cel viteaz, unde copilul înf at este g sit i hr nit de capra unui pustnic, fapt care de îndat ne duce cu gândul la celebrul roman pastoral Dafnis i Cloe al lui Longos (roman tradus pentru prima dat în limba român în a doua jum tate a secolului al XVIII-lea de c tre Toma Logof tul), fie în povestea Cei trei împ ra i, basm în care fratele mai mic m nânc ni te smochine fermecate i la iu eal se transform în m gar, ceea ce n-are cum s nu ne duc cu gândul la garul de aur al lui Apuleius, mai ales c pe teritoriul României de-atunci ( i de-acuma) nu s-au pomenit smochini pe rod. Al doilea filon de influen vine dinspre formidabila mitologie greac i suntem încânta i cu urm toarele: voinicul George din basmul mai sus amintit este sf tuit de o pas re vorbitoare/m iastr s se scalde în sângele scorpiei pe care tocmai o r pusese, dându-i asigur ri c pe urm nu va mai avea fric de nimeni (a se citi „va deveni invulnerabil”), „afar de Dumnezeu”. Eroul basmului îi urmeaz sfatul i intr în sc ld toare, dar când iese, el - aidoma lui Ahile, cel inut de mama lui de c lcâi i scufundat în Styx pentru a dobândi invulnerabilitatea - are la rândul s u o mic zon vulnerabil : locul unde i sa lipit de trup o frunz ! Cea de-a doua înrudire cu mitologia greac o avem în basmul Balaurul cel cu apte capete: Viteazul care-l ucide pe balaur, pleac în utarea focului înlocuitor, dup ce acesta fusese stins de sângele scurs din „fiara spurcat ”, i-l g se te într-o pe ter unde tr iau „ni te oameni uria i, care aveau numai câte un ochi în frunte”. (subl. mea, G.P.) Nota 1: tim cu to ii c ciclopii, personaje fabuloase rodite de mitologia greac , erau ni te uria i ce tr iau prin mun i i pe teri i aveau un singur ochi în frunte. În fine, dar nu în ultimul rând, merit semnalate apropierile tematice dintre unele basme ale lui Petre Ispirescu i semenele lor din basmul universal: Coto manul n zdr van nu este decât fratele mai tân r al Motanului înc at, îndr gitul personaj antropomorf al lui Ch. Perrault, ambii motani având o contribu ie decisiv la îmbog irea st pânilor lor; la rândul ei, zâna ajuns de dragul prin ului g in reas la curtea împ ratului, se dovede te a fi sora mai tân a Cenu resei,

ci tot la fel ea î i pierde condurul fugind din sala de dans, care la încercare i se potrive te ca turnat doar ei, astfel devenind nevasta feciorului de împ rat; iar fata i b iatul din Copiii v duvului i iepurele, vulpea, lupul i ursul, nu sunt ei, oare, reeditarea în variant româneasc a oropsi ilor Hansel i Gretel, mult îndr gi ii copii-eroi ai fra ilor Grimm? B) A doua linie directoare vizeaz interinfluen ele (ori poate c aceea i surs de inspira ie, dar cu prelucr ri diferite) din interiorul basmului românesc: Avem mai întâi asem rile aproape pân la identitate dintre unele p i din povestea ugulea, fiul unchia ului i al m tu ii i Harap Alb, mai exact dintre acele p i ale basmelor în care cei doi eroi ( ugulea i Harap Alb) pornesc la drum dup fetele de împ rat: ugulea spre castelul împ ratului stririlor, Harap Alb înspre curtea împ ratului Ro u. Amândoi eroii ies biruitori din suita de peripe ii de care au parte în calitate de pe itori, numai întrucât sunt generos ajuta i de acele personaje n zdr vane, care - rând pe rând - î i convertesc hidoasele lor anomalii fizice în nepre uite însu iri umane pentru câ tigarea întrecerii cu capricioasele i neiert toarele prin ese: Fl mândul, Setosul i Frigurosul la Ispirescu, respectiv Fl mânzil , Setil , Geril , Ochil i P ri-L i-Lungil la Ion Creang . Nota 2: Doar numele miezoase atribuite chipoaselor sale personaje i-i îndeajuns s constat m sporul artistic izbutit de humule tean în basmul s u Harap Alb... O alt apropiere se întrevede între Balaurul cel cu apte capete i basmul eminescian lin Nebunul. În ambele basme focul se stinge în timpul luptei, iar cei doi eroi - conform în elegerii ini iale cu so ii lor - pleac în c utarea focului înlocuitor. Dar pentru ca tovar ii lor nu ia seama la pocinogul de care au avut parte, ci s doarm du i mai departe, ei au grij ca, pân vor reveni cu focul, s lege cele trei personaje ce întruchipeaz seara, miezul nop ii i zorile: Murgil , Miaz noapte i Zoril la Ispirescu, De-cu-sear , Miezu-nop ii i Zoride-ziu la Eminescu. Prin analogie cu raportul stabilit între fra ii Grimm i H. Cr. Andersen, putem spune c Petre Ispirescu este prin excelen culeg torul de basme (el chiar are grij s men ioneze sursa care i l-a comunicat: tat l s u, fratele George, un soldat etc.), în timp ce Creang i Eminescu sunt prelucr torii la un înalt nivel artistic. De subliniat c stilul lui Petre Ispirescu este simplu, sobru i direct, ceea ce - desigur - îl situeaz în imediata vecin tate a exprim rii orale, i c tot ca într-o exprimare liber , el con ine nenum rate regionalisme, unele dintre ele aproape pierdute pentru graiul zilelor noastre: a z ticni, z ca , meremet etc.”. * Toate aceste eviden e l-au determinat pe Theofil Simenschy s afirme în opul Cultur i filosofie indian în texte i studii c „În

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

basmele lui Ispirescu se g sesc multe elemente folclorice identice cu acele pe care le întâlnim în literatura greac i mai ales în sanscrit (Mahabharata, Pancatantra etc.)”, cea mai important din acest punct de vedere este „celebra colec ie de pove ti în versuri a lui Somadeva, intitulat Kathasaritsagara” sau Oceanul de pove ti (cuprinde 21.388 de versuri li 350 de pove ti scrise de marele poet indian între 1063-1081 e.n., unde se întâlnesc „foarte multe elemente asem toare acelora din basmele lui Ispirescu”, atât de asem toare - completeaz marele nostru indianist - încât „unele basme par a fi o prelucrare, foarte liber , a anumitor pove ti din Somadeva”) i c în basmul Ho u împ rat (o variant a acesteia se întâlne te la Herodot, variant de care - printre mul i al ii - s-a ocupat savantul francez Gaston Paris, o alta - cu automate, car zbur tor, elicopter - apare la Somadeva), mai bine spus în varianta povestitorului român, apare stru nica ma in rie zbur toare, pe care acesta o nume te „foi or”. Astfel de asem ri fiind cu duiumul (între Fata s racului cea istea a lui Ispirescu i povestea cu cântarul de fier din Pancatantra, între basmul ispirescian Cei trei îmra i i romanul Metamorfoze sau garul de aur al lui Apuleius, între episodul cu sfada celor trei draci din adorabila poveste ispirescian Zâna zânelor i p ruiala celor doi fii ai zmeului Maya din Kathasaritsagara lui Somadeva etc.), voi încheia acest capitol cu dou elocvente citate: cel în care F t-Frumos, eroul principal (prin extensie, eroul referen ial al românilor) din basmul lui Ispirescu Voinicul cel cu cartea în mân scut, î i pierde c ciula i acela din Mahabharata, în care Nala (episodul se intituleaz Povestea lui Nala) „bag de seam c i-a c zut haina la p mânt”: „Odat începu F t-Frumos s strige: - Stai, m , s -mi iau c ciula, c mi-a c zut din cap. - Ce stai dumneata de vorbe ti? Las-o încolo la nevoile c ciula, c ea acum o fi cale de ase luni de departe, s mergi pân acolo, unde a c zut ea”. „Îndat el gr i c tre Nala: «Vreau s-o ridic». Dar Nala îi r spunse: «Haina ce i-a c zut este acum departe. Am trecut de-o po i n-o mai putem lua»”.

Nicolae M{TCA}

La chip i port le semeni tuturora Nimic ocant. Nici soare nu, nici slut . Privire lud , gale , de fat . Boboc de floare-n boare leg nat . Acela i mers. Acela i salt de ciut . Prin ce, dar, m-ai vr jit de prima dat Cum tie-un arpe ochiul s i ascut , Broscu ei, bietei, stându-i mintea, mut , i s-o îngurgiteze dintr-odat ? La rm râvnit când acosteaz prora, Te legeni când în barc în b lt u Ori când scobe te-n piept un col u, Pe frunte-o raz i f rbuie-aurora. La chip i port le semeni tuturora, Doar sufletul ca lacrima e-al t u.

in în lupt crezul, cutezan a Cortezii t i, o, dulce Dulcinee, relnici ori reali - du mani îmi sunt. Nu-i cru , cu ei s intru i-n mormânt, De-o cruce plâns i-un pâlc de azalee. Pe rupte lupt cu morile de vânt, Momâi retez, hogeacuri surp, bordeie. Infan i perver i din lumea lor pigmee Îi dau pe to i cu screaua la p mânt. in în lupt crezul, cutezan a i scutul ce m ap : speran a. Te pot g si? Am, fire?, toat ansa,

Bertha Wegmann - Feti

cu co în p dure

Cât mai exist , -n timpii no tri duri, Moderni naivi ai tristelor fuguri i, drept escorte, slugi ca Sancho Panza.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Doina DR{GU|

Antologia epigramei rom`ne]ti Andrei Potcoav , Revista “Cugetul”, o antologie a epigramei române ti, Ed. Sitech, Craiova, 2020, 376 p. este un filatelist recunoscut pe plan internaional, cu activitate filatelic prodigioas , care, prin exponatele sale, în majoritate având tematic referitoare la elemente ale culturii române ti, este un ambasador al poporului român, activitatea sa fiind recunoscut i recompensat cu numeroase medalii i diplome. Este, totodat , un fin jurnalist cu o culturafinat i cuno tin e în diverse domenii politic (a fost senator în Parlamentul României), literatur , art , tiin etc. Volumul „Revista Cugetul - o antologie a epigramei române ti”, al scriitorului Andrei Potcoav , este o carte-document de cert valoare cultural .

Bertha Wegmann - Tân sub ramur de m r

Dup volumul „Cenaclul Epigrami tilor Olteni i revista Cugetul de-a lungul timpului (2008-2018) - Sintez monografic critic ”, ap rut în 2019, Andrei Potcoav ne surprinde, anul acesta, cu volumul II, intitulat „Revista Cugetul - o antologie a epigramei române ti”, ap rut de curând la editura craiovean Sitech. Epigrami tii, indiferent de profesia lor, sunt dota i cu spirit critic i abilitate în observarea i „incriminarea metehnelor” din comportamentul unor persoane sau a unor situa ii anormale. Autorul a pornit la drum parcurgând cu aten ie filele celor 40 de reviste („voluma e”), numite „Cugetul”, publica ii ale filialei craiovene a Uniunii Epigrami tilor din România (UER). În primul capitol, „Epigrama ca specie literar ”, autorul define te no iunea de epigram , în urma consult rii unei extinse bibliografii, i ajunge la concluzia c statutul literar al epigramei este atestat de toate dic ionarele (generale sau de termeni literari) ori

de sintezele teoretice i literare, cu alte cuvinte, epigrama este încadrat ca produc ie literar , specie a genului satiric, unde lirismul i satiricul se îmbin armonios i, conform Dic ionarului universal al limbii române, este „o poezie scurt , cu caracter satiric, care se termin de obicei printr-o ironie”. Dup ce face un scurt istoric al epigramei în cultura român , enumerând diver i scriitori i p rerile lor despre epigram , autorul se ocup , în capitolul al II-lea, de o istorie roman at a epigramei i a publica iilor care au zduit-o, în arealul oltean, cu prec dere în Craiova. Printre numero ii oameni de cultur ai Craiovei, îl evoc i pe profesorul Ion P tra cu, care, în microeseul „Presa umoristic i epigramatic în Craiova în trecut” precizeaz : „Firea poporului român este dintotdeauna înclinat spre glum i ironie, însu iri care provin din în elepciunea i optimismul u nativ (...) În acest context psihic popular se înscriu i numeroasele ziare i reviste craiovene, care, de-a lungul anilor, pe teme variate i cu inten ii diferite au cultivat umorul tos, cu toat multitudinea sa de aspecte etice i estetice.” În capitolul urm tor, al III-lea, i ultimul, Alexandru Potcoav purcede la studierea colec iei revistei „Cugetul” (40 de „volumae”) a filialei Craiova a UER. Aici sunt enumera i to i cei care au publicat în aceste reviste (cu scurte repere biografice i citate abundente din articolele lor ori grupaje întregi de epigrame, inclusiv premii ob inute la concursuri, „dueluri” epigramatice, participarea lor la edin ele cenaclului craiovean i la festivaluri ale epigramei). Prin acest volum, Andrei Potcoav dovede te c în România exist o „art a epigramei”, care, din antichitate, de la vechii greci, „nu mai înflore te nic ieri în lume” (acest citat apar ine filosofului german Hermann Keyserling, referitor la „epigrama la români”). Mai trebuie spus c Andrei Potcoav

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion POPESCU-BR{DICENI

Sinele ca un rondel: o po(i)etic[ a Claudiei Voiculescu Claudia Voiculescu, Sinele ca un rondel, Ed. Eikon, Buc., 2019, 392 p. covenesc s la ” unde „poezia-i har divin”. În scurte r gazuri contemplative i constructiviste, redacteaz „scrisori c tre Emin” ca nu moar de tot, ci „s luind pe rmii puri” „spre dincolo”, „ca Ghilgame , ca Enkidu” în „Gr dina ce-a r mas viran ” -i adie „peste retinele undirii” (ca-n filozofia teoriei ondula iunii universaliste a lui Vasile Conta - n.m.) „limba sfânt , româneas”, „etern , cum cele divine”. Comportamentul dic ionant-fic ional al Claudiei Voiculescu î i asum ideea de plasmare semantometaforic de sorginte heliadesc iar mai încoace interbelic , religioasexpresionist i chiar pillatian -fundoianian : „Iubirea mea e o toamn / ce- i las dulcea a ca-n struguri/ i mierea ca-n tainice faguri/ când toate parc îndeamn ”. (Nu tiu pentru tine ce-nseamn , p. 185).

B. Wegmann - Femeie la ma ina de scris

O poet surprinz toare, aceast fiin fraged i delicat , sensibil i fantast , Claudia Voiculescu. Am mai scris despre opera ei i iat -m -s revenind cu câteva însemn ri despre „Sinele ca un rondel”. Abordând forma fix , e limpede c se simte, la o recitire abilitat efectul de autodisciplinare a tehnicii strofelor sale, care const , recurent i redundant, în patru catrene i un vers leitmotivic liber. Rimele sunt împerecheate, îmbr ate ori încruci ate, iar ritmurile se întorc uneori, vizibil, la rondelurile macedonskiene (vezi „Iubirea, iar...”). Stilul poetei e distinct, gliseaz între feminitate i clasicitate, cu o anume abilitate subtil , mascat de o tr ire continu în subteran i de o expresivitate voit tranzitiv-reflexiv i discontinu în turnura versúrii sale „arzând anotimpuri”, elogiind ca Radu Cârneci „ora fermecat ” ori s pând trepte în adânc spre înalt ca Tudor Arghezi. Sinceritatea, poeta i-o dubleaz cu o simplitate atic , dând form ferm unui ontos care se reverbereaz din cultur apropriat

temeinic (vezi de pild rime culte precum cherc-luperc/ Tyrteu-Orfeu/ écru-Enkidu/ mucava-cumva/ i de excelent fine e precum: argonaut- esut/ r stimp-ghimp/ sângeri-stângeri (cel de-al doilea e un substantiv popular provenit dintr-un verb de grai local, moldovenesc, care l-a sedus pe alocuri pe Eminescu - n.m., I.P.B.). Alte rime te conving i mai necondi ionat, mai ales dac sunt monorimice (vezi „Tot în vis”). Dar i asonan ele îi ies impecabil: salcâmii-l stunii/ nuntit- rmurit/ ciub r-r sp r .a.m.d. Dar poeticitatea nu rezid decât rezidual în asemenea tertipuri care s distrug artificialitatea discursului epicoliric. Poeta izbute te a ine în echilibru estetic i eticul, frumuse ea i morala, sapien ialul i hermeneutica transaparent (vezi „Mu viermele din m r...”). O prim tr tur a unor asemenea versuri care impune respectul cuvenit este dezinvoltura prozodic , trecut printr-o constant renaturalizare a retoricii inevitabile: „Mai cade uneori z pad / ca dintr-un cer al nim nui,/ i bucuria cui s-o spun / dac nu-i nimenea s-o vad ?” (Mai cade uneori z pad ). Solidul, ca materialitate, volum „Sinele ca un rondel”, num 392 de pagini i î i desoar , autotelic, un program imanent-transcendent nu greu de dedus: Pentru poet „tainic gândul se preface-n vers” „cu zdren e i cu sih strii”. Iar „dincolo de sens” „cu miresme ame itoare”, „cu fantaste deghiz ri” ori „cu Marc Chagall, în zbor fantast”, se proiecteaz „ca un rug aprins” „atâta aur” „în tot ca-n oglinzi, oglindit” dar i „regale steme i candori” ori ipostaze de „melancolie murmurat ”, „rememorând un timp surpat”, „în col de rai, în nimb de ar ” ori intuind cu voca ie peripatetic „în miezul faptei un simbol” ori „în mi carea unei clipe” „pe-atâtea i învolburat” „vreun nou miraj al culorilor”. Poeta are acces „printr-un straniu labirint”, într-o lume a muzicii, ori „în vechi brân-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Vasile MOLDOVAN

La v`rsta @n\elepciunii Valentin Nicoli ov, E cineva dincolo?, Ed. S.S.R., 2020

Ajuns la vârsta în elepciunii, scriitorul Valentin Nicoli ov scruteaz timpul parcurs. Cu satisfac ie pentru împlinirile avute, dar i cu mare responsabilitate pentru zilele care vor veni. Timpul nu mai are r bdare. Preseaz . Sub presiunea lui, domnia sa, care e o fire neobosit - de zeci de ani lucreaz la redactarea a dou reviste de automobile, de aproape 20 de ani editeaz revista de interferen e culturale româno-japoneze „Haiku” i de zece ani conduce Societatea Român de Haiku -, i-a g sit un r gaz de introspec ie, de medita ie asupra propriei deveniri. Rezultatul acestui demers cognitiv s-a materializat în romanul de fa , al patrulea, tot de dragoste ca i celelate trei. „E cineva dincolo?” e un roman în care reg sim stilul autorului, clar, limpede, ca o ap curg toare de munte, curat , f aluviuni. Recognoscibil e i acel romantism al autorului, care-i caracterizeaz toate scrierile despre dragoste. Ce e nou aici e gravitatea tonului în problemele colaterale dragostei. Din primul capitol se poate vedea seriozitatea cu care trateaz trecerea ireversibil a timpului, apropierea inevitabilului sfâr it. Acestea sunt cauzele care l-au determinat pe autor s scrie, în tumultul de preocup ri, un nou roman, într-un timp destul de scurt. Pe alocuri se simte laconismul i concentrarea expresiei, ca în haiku, gen în ca-

re d-l Valentin Nicoli ov este un maestru recunoscut: „Precum cad frunzele toamna a a cad i fiin ele din copacul vie ii fiind spulberate în mânt de vântul mor ii... Ne ducem undeva de aici sau disp rem pur i simplu a a cum dispar în Marele Univers meteori ii sau galaxii întregi?” Romancierul citeaz un poem al unei autoare de haiku, poem ce exprim foarte sugestiv singur tatea omului la senectute: Prietenii mei/ un regiment de umbre/ în dezertare. Remediul acestei st ri de nelini te existenial const în amintire, în rememorarea unor fapte tr ite în decursul vie ii i în special în tinere e, în anii tumultuo i ai studen iei. Amintiri directe sau mediate. În afar de eroii principali, inginerul Mihai Busuioc i iubita sa, Melania Pop, un foarte reu it personaj este bunicul dinspre mam , veteran din primul r zboi mondial. Modul în care este descris ritualul fumatului este antologic: „Mai întâi desf cea firele de tutun dintr-un pache el i le îndesa în pip . Apoi scotea iasca uscat , o f râmi a i o a eza peste tutun. Lovea cremenea cu amnarul deasupra buc ii de iasc i a tutunului din pip sco ând ni te scântei miraculoase care aprindeau dup un timp buc ica de iasc uscat i tutunul pân ce începeau s se iveasc primele firicele de fum.” Bunicul veteran este un excelent povestitor. Includerea în cuprinsul roma-

nului a altor texte, cum ar fi povestirea sa de zboi, ca i unele poeme de Mihai Eminescu arat modernismul prozatorului care, în opinia mea, este influen at de textualism, curent în vog în epoca în care se petrece ac iunea romanului. Ele înl tur senza ia de linearitate, de monotonie, creaz stiluri diferite de cel al autorului. Redarea b liei de la M ti, început cu scena desp duchierii uniformelor, va r mâne, presupun, în memoria multor cititori. O particularitate a romanului este apelul frecvent la filosofie, arte i literatur . Faptele de via se împletesc strâns cu actele de cultur . În toate capitolele se fac referiri la civiliza ie, dar nu în mod întâmpl tor. Ele sunt legate de tema romanului, au în vedere femei devenite celebre prin faptul c i-au inspirat pe pictori i pe arti ti, care le-au nemurit în opere de art . Procedeul utilizat e jurnalul de c torie. Protagonistul romanului, un alter ego al autorului, a vizitat Europa în lung i lat, iar de pe alte continente a v zut Turcia i Egiptul. Din periplul efectuat în marile muzee le împ rt te impresiile sale cititorilor, dintre care mul i nu au avut înc ansa s vad , de pild , pe Mona Lisa sau pe Venus din Millo în muzee. Romanul de dragoste devine astfel o enciclopedie a femeii oglindite în arte i literatur , ceea ce face

Bertha Wegmann - Întoarcerea fânului

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cartea nu numai frumoas , dar i foarte util pentru mul i cititori. Din roman nu lipsesc practicile esoterice efectuate de ghicitoarea Paraschiva, un personaj pitoresc, diferit de ceea ce percepe publicul larg despre aceast profesie neconven ional . Autorul prezint prin intermediul ei dou fenomene esoterice, spiritismul i chiroman ia. E aici o deschidere spre o lume clandestin , plin de taine. Ghicitoarea Paraschiva e un personaj bine conturat. Efectuând practici seculare, ea nu e totu i un personaj desuet ci unul ancorat în realit ile secolului XXI. Autorul prezint aceste fenomene care au supravie uit unor vremuri revolute în mod echilibrat, necomb tându-le cu vehemen de i nu prea crede în ele i nu face nici propagand pentru perpetuarea lor. Pur i simplu le prezint a cum le percepe pentru atmosfer , pentru redarea unei realit i complexe, nu numai cu luminile ci i cu umbrele ei. Esen a lucr rii const într-o poveste de dragoste tr it în anii studen iei i rememorat la vârsta în elepciunii. Valentin Nicoli ov încununeaz astfel o oper dedicat iubirii. Domnia sa a debutat cu un volum de povestiri de dragoste, la început de secol, „ Iubiri risipite” (2001), urmat de trei c i de poezii pe aceea i tematic : „Anotimpul iubirii” (2003), „Poeme de iubire” (2017) i antologia român „Poeme haiku de iubire” (2018). Cele trei romane publicate anterior „O singur iubire” (2005), „Exerci ii de respira ie” (2009) i „Între dou lumi” (2015) - au ca subiect principal tot iubirea. În prezentul roman „E cineva dincolo?” este redat o poveste de dragoste curat , romantic . Romantic în sensul c ea a fost tr it cu peste trei decenii înainte de a fi prezentat cititorilor. i nu e vorba de o dragoste platonic , ci de una carnal , autentic . Eroii, studentul politehnist Mihai Busuioc i asistenta practician Melania Pop, se doresc i se iubesc cu ardoare. Nici o re inere, nici o inhibi ie. i asta d farmec pove tii. P ile corpului i actele sexuale sunt rostite f complexe, lucru care presupun c îi va încânta pe cititorii tineri. complexe, dar cu un respect deosebit fade partener. Nimic vulgar, nimic strident. Sunt clipe i nop i de fericire autentic . Dar în via momentele de fericire nu in la nesfîr it. Cei doi se despart datorit impasurilor i valurilor vie ii. Unul e luat de un val, cel lalt de altul. Dup o via de împliniri profesionale (studentul devine inginer, asistenta, medic pediatru) dar i de e ecuri în plan sentimental, printr-un joc nu doar al întâmpl rii, cei doi se reîntâlnesc dup peste trei decenii. A adar, duc ut ri dramatice, povestea se încheie întrun mod fericit. i poate c e bine s fie a a. În dragoste, mai ales atunci când aceasta a fost ratat sau numai amânat e nevoie i de speran .

Mihai MERTICARU

Na terea mea Într-o zi cât un an, Dumnezeu i-a muiat degetul în praful unei stele, l-a pres rat peste umbra unui zbor de înger, l-a amestecat cu un cântec adormit într-un gând, l-a trecut prin flac ra nestins a singur ii colorate, a turnat o p rticic din ecoul unei nebunii, a ad ugat câteva îngândur ri ale ut torului de himere prin galaxia unei pic turi de rou , le-a strecurat prin miresme de erori, le-a fulgerat cu îndoieli i nelini ti, le-a rostogolit prin gr dina infinitului, prin neastâmp rul vântului, prin z pada cerii, prin raz de lun , prin glazur de tain , de dor i amor, prin candid i neîntrerupt mirare, le-a trecut prin clepsidra unei clipe, a suflat apoi u or, am ipat în do major.

rit i Apus Înv luit în umbre i erori, pe c i de nimeni tiute, ai r rit din uitarea de dincolo de orizontul echivocului, hotar nedeslu it, ai în cat din mers o halc de pustiu din cotidianit ile existen iale înecate într-o lacrim i te-ai trezit într-un co mar, bâjbâind prin fo netul pr bu irilor iminente, ind pe puntea nimicului, viscolit de cenu a astrelor scorburoase, devorat de foamea culorilor perlate ale imprevizibilului, îngrijorat de febra lumii, îmbog it cu toate viciile p mântului, acoperit de pulberi neguroase de remu care,

orizonturi scrijelite de întreb ri i am giri, adunând bra e de gânduri scurse din nouri de necuvinte din anotimpul disper rilor i al plânsului primordial, focul ceresc i l-ai stins cu ap înstelat , silabisind solitudinea i bel ugul de vise, nelini tea prevestind pustiirea i-a fost c uz , la flac ra iluziei aprins-ai dorul sfâ ietor al nestatorniciei, f s te gânde ti vei apune tot în uitare sub aripa înser rii, pentru a spori spaimele altui univers...

Copil rie Alcool ame itor topit în sânge cu zvon de magie, umbr supt pe nesim ite de desi ul durii ce a fost odat , fum n ruit în r scrucea v zutelor i nev zutelor, visatelor i nevisatelor, linie frânt a unui gând între dou întâmpl ri i o ran sângerând , lacrim uscat pe un obraz de nectar, lumin a unei stele demult disp rute, mângâiere pe o frunte înalt de om t, frânturi de ve nicie r mase în suspensie, amintirea unui fastuos r rit de soare, orizont destr mat într-un cândva din t cerea misselor lui Bach, eden devastat de un uragan de mir ri i întreb ri, o inim în care înc pea un început de lume, eonic zidire de cânt ri celeste, zbor lin peste o banchiz de miracole, curcubeu ad pându-se din licorile clipei, chipuri nel murite zburdând pe despletitele c ri ale z rii i v zduhului de dincolo i de dincoace de v lul mayei. copil rie tr it sau visat ?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Liviu CHISCOP

Analiza pragmatic[ a discursului jurnalistic Elena Negrea, Pragmatica ironiei. Studiu asupra ironiei în presa scris româneasc , Ed. Tritonic Publishing, Buc., 2010, 263 p. Lucr ri care s investigheze produc iile jurnalistice, din presa scris îndeosebi, atât sub raportul con inutului cât i al formei, al expresiei artistice au mai ap rut la noi. Chiar Elena Negrea, autoarea c ii de care ne ocum aici, contribuise, în 2008, cu un capitol dedicat metaforelor i metonimiilor în dezbaterile televizate, la volumul TeleRomânia în zece zile (coordonat de Ion Dr gan i Diana Cismaru). Dar o analiz a discursului jurnalistic, din punctul de vedere al pragmaticii, înc nu ap ruse la noi, ceea ce confer volumului semnat de Elena Negrea statutul unei premiere culturale na ionale. Intitulat Pragmatica ironiei i având subtitlul Studiu asupra ironiei în presa scris româneasc , volumul ap ruse în urm cu un deceniu la Editura „Tritonic Publishing” din Bucure ti, în colec ia „Comunicare media”, beneficiind de un Cuvânt înainte semnat de prof. univ. dr. Ana M gureanu de la Universitatea din Bucure ti. În cadrul aceleia i prestigioase insti-

tu ii, ob inuse Elena Negrea (în 2009) titlul de doctor în filologie, ceea ce îi va permite s devin asistent universitar la Facultatea de Comunicare i Rela ii Publice, SNSPA. Reputat specialist în domeniu, Elena Negrea întreprinde, în Pragmatica ironiei, o analiz riguroas i complex a uneia dintre cele mai discutate figuri de limbaj i de gândire - ironia. Propunând o solu ie ingenioas care permite integrarea ironiei, ca fenomen pragmatic, în studiul semnifica iei i analizând ironia verbal din perspectiva teoriei actelor de limbaj, lucrarea contribuie, într-o manier original , la dezbaterea privind natura ironiei verbale. Noutatea temei abordate de Elena Negrea, caracterul original al c ii vor fi eviden iate i de prefa atoarea volumului care, tiind bine rostul unui cuvânt înainte este acela de a oferi poten ialilor cititori unele informa ii i date destinate s faciliteze receptarea corect , de c tre ace tia, a con inutului lucr rii, prefer s procedeze didactic, rememorând mai întâi momentele care au precedat, sau favorizat, apari ia disciplinei pe care o numim azi pragmatica lingvistic . „La jum tatea secolului trecut - poveste te Ana M gureanu gândirea asupra limbajului cuno tea o aderat schimbare de paradigm , odat cu recunoa terea preeminen ei func ion rii sistemului limbii asupra structurii sale. De la paradigma structuralist , dominat în lingvistic , i apoi în alte tiin e umaniste, de tezele lui Ferdinand de Saussure, se intra în paradigma pragmatic , ale c rei fundamente se reg sesc în semiotica lui Charles S. Peirce. Semnul la Peirce se constituie ca tripla rela ie semn-obiect-interpretant, subîntins la triada vorbitor-lume-interpret (...). De la primele preocup ri, centrate pe studiul expresiilor „deictice”, care „arat ” variabile situa ionale, pragmatica lingvistic î i extinde aria de cercetare asupra întregului sistem al limbii pus în act prin „vorbire”. În elegem de aici c pragmatica este o ramur a lingvisticii, care

analizeaz rela ia dintre semne i interpretarea lor. Ar mai fi de ad ugat c termenul pragmatic a fost folosit prima dat tot de un lingvist i filozof american, Charles W. Morris (19031979), care a împ it semiotica în sintax (rela ia dintre semne), semantic (rela ia între semne i obiecte) i pragmatic . În cadrul pragmaticii, analiza discursului este un obiect relativ recent de studiu, ceea ce o determin pe autoarea Cuvântului înainte s integreze discursul mediatic în contextul diverselor forme ale discursului cotidian. „Cercerile actuale din domeniul analizei discursului - consider Ana M gureanu - se apleatot mai mult asupra mecanismelor figurilor - tropi sau figuri de gândire, pentru a sublinia frecven a i func iile acestor fenomene în discursul cotidian, integrat în diversele tipuri de activit i de comunicare. Dintre acestea, discursul mediatic se bucur de o aten ie special atât din partea sociologiei, a diverselor „ tiin e ale comunic rii”, cât i a pragmaticii discursive”. Dorind s eviden ieze cum spuneam - caracterul de noutate i originalitate al studiului Pragmatica ironiei, Ana gureanu conchide: „Cercet rile care combin problematica figurilor cu cea a discursului mediatic sunt îns mai rare, ceea ce spore te interesul lucr rii Elenei Negrea”. La rândul ei, Elena Negrea, referindu-se la evidenta originalitate a cercet rii sale, afirm , în Introducere: „A fi original în tratarea unui subiect precum ironia pare a fi un lucru greu de atins, totu i nu imposibil. Cheia succesului ar putea consta în capacitatea celui care întreprinde studiul de a restrânge aria de cercetare asupra unei dimensiuni precise a ironiei. Nici aceast restrângere nu este un lucru atât de simplu pe cât ar putea p rea”. Iar acest lucru se întâmpl din cauz c ironia este un fenomen destul de dificil de radiografiat i de divizat în componente mai mici. Calea la care s-a apelat de cele mai multe ori

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a fost aceea de a ine seama de alegerea perspectivei din care se abordeaz subiectul. Interesat de studiul pragmaticii i al filosofiei limbajului, de modul în care este folosit limbajul în comunicarea cotidian , Elena Negrea propune îns , în Pragmatica ironiei, o analiz a ironiei verbale din perspectiv pragmatic . „Scopul acestei lucr ri - precizeaz autoarea - este de a investiga mecanismele de prelucrare i, mai ales, de recunoa tere i de interpretare a ironiei în conversa ie. inta mea este aceea de a oferi o caracterizare cât mai complet a ironiei verbale prin prisma teoriilor lingvistice i pragmatice relevante”. Într-adev r, cercetarea pe care ne-o propune Elena Negrea are ca obiectiv principal investigarea modalit ilor i a condi iilor de funcionare ale ironiei în discursul de pres , precum i a efectelor vizate în acest context. „Autoarea lucr rii - remarc , în aceast privin , Ana M gureanu - argumenteaz îns pentru o descriere a actului de limbaj ironic nu ca un act nesincer, ci ca un act simulat”. Prefa atoarea propune apoi i o defini ie a ironiei, spunând c aceasta „este un joc bazat pe coniven a între emi tor i receptor, pe competen a acestuia din urm , dar i pe capacitatea jurnalistului de a produce enunuri ironice”. În acest fel, ironia ofer un teren de confruntare între diverse ipoteze pragmatice atent analizate în lucrarea de fa . C ci, e momentul s o spunem, Elena Negrea analizeaz în volumul de fa numeroase exemple concrete de texte con inând ironie, care e identificat în principalele tipuri de texte/ specii jurnalistice, cum ar fi: tire, articol, reportaj, editorial, interviu etc. Autoarea î i focalizeaz , cu deosebire, aten ia asupra unui corpus constituit din texte scurte ce figureaz într-o rubric cu inten ie afi at ironic - „Cu ochii în 3,14” - din s pt mânalul Dilema Veche. Propunându- i s realizeze, în acest studiu, o abordare pragmatic a ironiei, autoarea consider ca fiind util disocierea între cele dou tipuri de ironie: verbal i situa ional . „Totu i, ironia situa ional , spre deosebire de ironia verbal - e de p rere autoarea -, presupune existen a nu a unei persoane care ironizeaz , ci a unui observator atent al unei situa ii, al unui eveniment perceput ca ironic. De aici, diferen a major dintre cele dou tipuri de ironie: cea verbal este, în esen , inten ional , pe când ironia situa ional nu implic prezen a unui agent a c rui inten ie este de a ironiza”. Interesul pentru ironie - de care pomeneam anterior - este alimentat i de complexitatea conceptului, de unde decurg i provoc rile defini ionale i interpretative ale

acestuia. „În primul rând i, poate, cel mai important, din oricare unghi am privi - observ , în aceast privin , autoarea - ironia este un fenomen de limbaj des întâlnit în discurs, de orice tip ar fi acesta (literar, jurnalistic, politic etc.). Tocmai aceast folosire frecvent a ironiei în comunicare, oricare ar fi forma, con inutul i scopul acesteia, face din aceast figur de limbaj un subiect de interes pentru cercet torii din diverse domenii”. a, de pild , ironia apare adesea ca o stratagem util în exprimarea unei reac ii la evenimente socio-politice sau culturale. Ea este, de multe ori - conchide autoarea - „un mijloc subversiv de atac asupra rela iilor de putere care se stabilesc în societate”. Urm rind, a adar, tocmai aceast descriere a mecanismului prin care ironia este produs de locutorii enun urilor ironice i cum este ea descoperit de interpre ii acestor enun uri, lucrarea de fa „pleac de la o reexaminare critic a celor mai influente idei cu privire la ironia verbal ”. „Demersul se sprijin - precizeaz , în aceast privin , Elena Negrea - pe un fundament teoretic solid care a contribuit la realizarea multor studii ale ironiei verbale i pe contribu iile recente cu privire la integrarea ironiei în ansamblul mai amplu al fenomenelor interdisciplinare care transcend grani ele studierii limbajului”. Constituind, f îndoial , una dintre principalele metode de cercetare utilizate de autoare, documentarea teoretic este ilustrat - i confirmat - de cele nu mai pu in de zece pagini de Bibliografie din finalul lucr rii. Reprezentând, la ora actual , o marc a jurnalismului contemporan, prezent în toate speciile publicistice, ironia, oricât de natural ar p rea, nu este un fenomen simplu de analizat. Tocmai de aceea consider m c unul dintre meritele Elenei Negrea este acela c a reu it, în Pragmatica ironiei, s ofere câteva spunsuri la întreb ri actuale legate de funionarea ironiei verbale. „Lucrarea este captivant - se spune în textul-escort de pe coperta IV - atât prin prisma temei abordate, cât mai ales prin aceea a domeniului în care autoarea examineaz ironia - jurnalismul scris. Cartea este rezultatul efortului de a surprinde modul de manifestare a unui fenomen lingvistic particular în comunicarea mediatic , unde ironia înso te, din ce în ce mai des, schimbul discursiv dintre jurnalistul-locutor i cititorii s i”. Oferind, într-adev r o lectur incitant atât prin ipotezele teoretice asupra fenomenului ironiei, cât i prin bog ia de fapte analizate, Pragmatica ironiei va interesa, cu siguran , nu doar pe speciali tii în domeniu (în analiza discursului i a fenomenului jurnalistic, în general), ci i publicul larg, mânat de curiozitate intelectual .

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Lidia GROSU

“Fatalitate” - o traducere a sim\irilor @n limbajul dorului de noi Viorica erban, Fatalitate, Ed. Timpul, Ia i, 2019 Viorica erban, scriitoare i pictori , din Ia i, absolvent a facult ii de Psihologie i tiin ele Educa iei, Bucure ti, a editat pân acum urm toarele c i: Focul din t lpi (Ed. Metamorfossi, Slobozia, 2018), Iubirea din sertarul de jos (Ed. Studis, 2019), Moartea vine la al treilea gong (Ed. Studis, 2019) i Fatalitate (Ed. Timpul, 2019). În curs de apari ie se afl romanul Trei femei i un b rbat, romanul Criminalii tot plâng i volumul de nuvele i povestiri Cu inima în mâini. Este de in toarea premiului de debut USR pentru volumul Focul din t lpi, dar i a altor premii importante, diplome de excelen la diferite manifest ri literar-culturale. Pe Viorica erban am cunoscut-o acum doi ani, dar tr iesc senza ia c ne cunoa tem de-o via . O descop r tot mai mult în cuvintele ce redau st ri - în povestiri, nuvele, romane, proz - în care m reg sesc i din care privesc chipuri pe care le-am cunoscut i eu, în c utarea unor r spunsuri de via de ani c utate, sesizând rostul lor, abia acum con tientizat... Or, c ile prozatoarei Viorica

erban sunt cele ce ne avertizeaz sau ne sugereaz , ne strig sau ne sf tuiesc, ne oblisau ne îndeamn : „Opri i-v , oameni, din mersul nebun i lua i de la via via a, iar de la via - frumuse ea!” i... nu pur i simplu, ci cultivat i fermecat prin valori..., cea mai mare valoare r mânând Omul, cu majuscul i toate calit ile integrate, care ne ghideaz elocvent întru remodelarea societ ii când aceasta este amenin at de degradare. Vectorii bunei-cuviin e, moralit ii, întrun antagonism cu cei ai impertinen ei, amoralit ii formeaz un sistem de referin i în romanul Fatalitate. Autoarea Viorica erban îi ofer cititorului intrarea pe u a din fa la coala tr irii emo iilor de intensitate, când este vorba de despletirea pe fir a destinelor umane, multe dintre ele mutilate moral-psihologic pe motivul alunec rii în h ul existenial i incapacitatea (sau nedorin a?) personajului de a lupta i a învinge intemperiile vie ii, despletire pân în profunzimea sugestiei de reabilitare prin coagularea pe un suport temeinic moral. Educa ia cultivat în familie, ca coal a moralit ii ce edific templul cre tin ii în om, cu respectarea Decalogului pe de o parte, i lipsa acesteia, a adar a valorilor umane, i formarea în acest cadru a individului invadat de carii invidiei, urii, avari iei etc., pe de alt parte, sunt cele dou aspecte contradictorii în noul roman al scriitoarei Viorica erban. Între aceste dou extreme se rostesc sentin e, se anun oprobii, se condamn f delegi, se iau atitudini pentru a-l în a pe omul din noi i a evita distrugerea personalit ii acestuia, urma tears a destinului, c derea în neant ce invoc fatalitatea. În area, în acela i timp, ne sugereaz Viorica erban în romanul Fatalitate, r mâne i o constant a acumul rii în elepciunii, a acestui spirit de prevedere i cump tare, vindec tor în acela i context al p str rii omului-calitate, educat pe valorile ce-l men in memorie a timpului, care

ar asigura continuitate unui neam adunat în jurul str mo ilor i care ar men ine puntea de leg tur dintre prezent i trecut. Romanul este o homodiegez , omniprezen a naratorului identificat cu personajul principal atr gându-l pe cititor într-un spectacol al efervescen ei tr irilor acestuia, al opirii pe seama a tot ce se întâmpl , sus inând dialogurile i probând la maximum calitatea de participant activ, de i r mâne observatorul din umbr . Confesiunea te prinde în iureul unor evenimente ce te fac atent la mai multe lucruri, fenomene, dar te concentreaz i la detaliile care în opera Vioric i erban au o mare importan întru distingerea calit ilor i respingerea în lumina acestora a defectelor, metehnelor. Astfel, printr-o continu evaluare a comportamentului omenesc cu o maxim axare pe reconsiderarea faptelor, mustr ri de con tiin asumate se reliefeaz distinct no iunea de fatalitate. i totu i, iubirea”, zicea poetul, sintagm mo tenit mai întâi prin postulatul biblic „Dac dragoste nu e, nimic nu e!”... Prins de „arcanul” zorilor copil riei, Clara, personajul principal, revine la ba tin dup aproape 30 de ani, fiind r it de amintiri i c utând cele r cite în vizorul copilului de ieri, voite a fi apreciate pe nou de ochiul min ii i al sufletului maturului de azi, timp în care protagonista e înso it de cel mai real vis al zborului în metafizic: „Am închis ochii i am sat visele s -mi curme ziua ce tocmai trecuse. Dar nu am visat. Mo ul cu visele nu a vrut s -mi întineze imaginea strâns într-un nod de fantezie, imagine p strat din copirie în ograda bunicii mele...” (p.5) a a dorit Providen a ca protagonista, în imboldul de a derula invers filmul vie ii, s se pomeneasc pe drumul nicidecum dat uirii, în c su a cu trei od i a trecutului ei ce ia p strat pentru totdeauna chipul bunicii ndia, p dia, un nume de floare i de

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ging ie pe care i l-a ales autoarea pentru ai accentua calit ile speciale ce puteau s -i apar in doar unei femei inocente, n scut într-un mediu rural. Cople it de valul amintirilor ce o n lesc din subcon tientul copilei, adolescentei de ieri, inundat de toate aspectele dorului de timpul pentru care mai streaz proasp emo ia înv rii celor mai simple reguli de conduit ale cre tinului, inclusiv cultivarea sentimentului iubirii de Dumnezeu (prin înv area rug ciunii „Tat l nostru” i nu numai), protagonista devine cu atât mai drag , cu cât face parte din reprezentan ii genera iei c reia îi apar ine meritul de a-l fi p strat în suflet pe Dumnezeu cel condamnat, dar i a înv turilor despre el în epoci de restri te ex-socialiste, i aceasta datorând-o for ei de convingere a bunicii M ndia i a altora ca ea ce au inut tor a aprins a reperelor, transmis testamentar, uneori chiar poate cu pre ul vie ii... Iubirea de datini, tradi ii devine tangen ial cu cea cre tineasc pe care se poate men ine un neam, confesiunea protagonistei fiind o lec ie i de patriotism: „M a ez pe patul bunicii, acela i de când ea tr ia. Nu am schimbat nimic. Am vrut p strez tot ce a lucrat cu mâinile ei, toate lucrurile pe care le-a mângâiat cu palmele ei, cu lacrimile ei. M las pe o parte a a îmbr cat cum eram cu blugi, trag o pern cu broderie pe un col , o mângâi cu palma, m cuprinde un u or tremur, parc simt fluxul de energie din degetele ei la atingerea pernei. Îmi bag capul în pern . Respir adânc mirosul ei rece i m -nfior de dorul ei, al dragei mele bunici...” (p.23) Vom descoperi în acest monolog, dar i în altele, sentimentul de recunotin pentru educarea valorii, o supunere ordinii stabilite nescrise întru rezisten , exersat mereu de o tr ire absolut sublim i perceput ca dar divin, expresie a iubirii de valori.

La spectacolul tr irilor sufletului, participarea naturii este indispensabil , a a încât digresiunile lirice, cu toat poezia din ele, devin o lume ce-l captiveaz pe cititor în romanul Fatalitate al scriitoarei Viorica erban. cerea invadatoare, sentimentul de duio ie sunt expresie tulbur toare a solilocviului dominant, cu invocarea motivelor subîn elese ca jen , regret pentru înstr inarea în timp, dar i cel al reprob rii ireversibilit ii: „Copacii usca i, scorburo i, p reau tri ti. Parc m întrebau: «De ce ne-a i p sit? To i ne-a i p sit!» Am mers c tre ei s -i privesc de aproape. Ce tri ti sunt, parc plâng...! Ochii mi sau umplut de lacrimi. Mi-am adus minte cât de veseli erau pe vremea când bunica mea tr ia. Erau plini de verdea i de fructe...” (p.88) Bunica M ndia nu este o simpl bunic ; ea este în at de narator pe piedestalul de bunic a unui sat i chiar a unui popor întreg. Ea devine far al redirec ion rii necondi ionate a valorii omului i a tendin ei spre des vâr ire a acestuia f a pretinde recompense pentru alesele calit i, considerate fire ti pentru orice individ, inclusiv: fidelitate, bun tate, lumin , dar mai ales sacrificiul în numele acestei lumini pe care o d ruie te urma ilor. Întruchipare a durerii unui popor (calvarul tr it de ea prin pierderea so ului, a copilei de doar 3 ani, rod al unui cuplu fericit), lipsit de p catul omenesc, împ timit gospodin cu predilec ie pentru prepararea bucatelor na ionale, dar i pentru asemenea îndeletniciri cum ar fi : broderia, cro etarea, esutul la r zboi cu p strarea simbolisticii na ionale ce semnific mai mult decât ni te lucr ri de artizanat - toate acestea nu sunt tradi ii mo tenite, ci dragoste de neam mo tenit i transmis urma ilor. Acest sentiment confirm calitatea de edificatoare, dar i de promotoare de valori a bunicii M ndia, dar i a autoarei,

Bertha Wegmann - Întoarcerea fânului

responsabilitate asumat , iar i, necondi ionat - pentru a asigura continuitate sc rii valorilor unui popor - „Coloanei Infinitului” acestuia. Un obiect de simbolistic major a consolid rii societ ii rurale, a tuturor „t cerilor strig toare” ale satului i a zbuciumului contenilor r mâne pârleazul bunicii, acela i pârleaz care e tron la hotarul dintre case, unind mahalalele întregului sat: „...Da, pârleazul f cut de ele, bunicile noastre, în fundul gr dinii. (...) Pe acolo se împrumutau de sare sau f in , atunci când le trebuia repede i nu aveau timp s mearg la cooperativ sau era închis...” (p.13). Dar nu era vorba de doar aceste rela ii „economice” gospod re ti. Ochi vigilent al satului care în orice moment te putea condamna sau aprecia, pârleazul era locul de tain al îndr gosti ilor, dar i cel de alarm al incendierii sufletelor lor, elocvent în acest sens fiind remarca din partea autoarei „Satul te vede, satul te judec ”. (p.78) Pârleazul i casa bunicii M ndia, cu spiritul acesteia în ele, sunt punctele de sprijin ale Clarei în demascarea m tilor trecutului, a laturilor negative mai pu in cunoscute în rela iile de prietenie cu Vera, a politicului diabolic („Politicul este diavolul în carne i oase”), a falsului ce frâneaz evolu ia prin multitudinea de lozinci ce conduc masele dinspre erori i orori, consecin ele fiind devastatoare. Prototipul personajului aflat în degradare este cel al Verei, prietena Clarei, ale c ror drumuri s-au desp it imediat dup liceu. Revenirea la ba tin a coincis cu nunta Adei, fiica Verei, logodit cu Paolo, un italian, medic de profesie, de a c rei mam îngrijise ceva timp tân ra plecat peste hotare în c utarea norocului. Hot rât c va r mâne la nunt , în toiul preg tirilor, Clara afl lucruri absolut neverosimile despre fosta ei prieten de liceu, iar cele ce se perind ulterior - chiar odioase. Tot traseul conjugal al Verei este cel al inferiorit ii i al transform rii ei într-o Scarlett O’Hara care, analogic cu personajul creat de Margaret Mitchell, î i atinge scopurile indiferent de mijloace. R sf at de soart , Vera este de fapt o nefericit . Departe de a fi personajul ce ar fi meritat o prietenie sincer din partea Clarei, aceast rela ie poate fi calificat ca una absolut întâmpl toare, ce se afl în contradic ie cu ideea aforismului: „Spunemi cine î i este prieten i î i voi m rturisi cine ti tu”, autoarea sugerând aici maxim vigilen în alegerea prieteniilor. Antipod excelen ei în rela ii umane, Vera este exemplu de remodelare negativ i dezonoare - un produs al societ ii în degradare care, prins în capcana atitudinii du noase, nici chiar unei prietene apropiate nu i-ar fi iertat fericirea,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii spart de l tratul câinelui legat în spatele casei. Totdeauna am fost surprins cum de câinii simt intru ii f s -i vad ... Poarta se deschide i-l vedem pe primar.” (p. 94) Cultivarea rafinamentului pentru muzica bun , folclorul autentic, portul na ional (Balada lui Ciprian Porumbescu, melodiile Irinei Loghin), pentru literatura român , cartea valoroas , filmul calitativ sunt multiplele probleme abordate i pledoariile autoarei Viorica erban pentru o societate cultivat , care deocamdat r mân doar dorin rostit , fiind demascat o alt realitate despre care naratorul, plin de revolt , ne va anun a: „În libr rii predomin c i de autori str ini, emisiuni TV toate aduse de la ei, ni te porc rii, tradi iile se pierd, tinerii nu vor s tie de muzic popular , strâmb din nas la o sârb i hor moldoveneasc . Pân i portul popular i acela este cut la ma ini, nu se mai face cu acul în mân cum f cea bunica...” (p.104) Coperta c ii este o a doua parte a creiei scriitoarei Viorica erban, care este i în ipostaz de talentat artist plastic. Trandafirul de pe copert , ca „simbol al vie ii i al mor ii”, celui al cre tin ii la români, dar i cel de plant a plantelor „înzestrat cu darul de a dep rta toate cele rele de la casa gospodarului” justific întru totul argumentarea speciali tilor din domeniul simbolisticii, reflectând aceste aspecte, la fel precum i cel al demnit ii, rezisten ei unui popor în fa a cenu iului suferin ei i chiar sfidarea de c tre acesta a mor ii - toate fiind în strict concordan cu nara iunea. Imprimeul s u viu va coagula într-un tot unitar marea iubire pur-

Bertha Wegmann - Femeie în interior

auzindu-i confesiunea cu F ni Gherasim: „Sunt fericit cu so ul meu; nu l-a schimba cu nimeni... nici cu tine chiar...” (p.71). Dar antipatia total a cititorului va spori la repetatele accese de ur ale acesteia fa de familia lui F ni Gherasim, du nie ce o sufoc doar pentru c acesta nu a cedat vreodat fanteziilor ei bolnave de a-i fi amant, dând frâu liber urii în final: „Da nu a putut s moar a lu' Gherasim...!? De ce Paolo al nostru i nu a' lui Gherasim?...” Clara, personajul pozitiv care îl cultiv pe cititor, d ruindu-i acestuia din zestrea spiritual-moral acumulat de-a lungul timpului, se zide te într-un oftat al cotidianului, suferin pe care i-o asum cu toat responsabilitatea între cele dou dimensiuni ale vie ii trecut-prezent - ale c ror capete le leag cu bucuria de a le uni temporar într-un nod al recuno tin ei pentru ceea ce a avut. Iar întrebarea retoric : „Cum s m despart de mine?” are i un r spuns întru recunoa tere sii i proprie lini te sufleteasc - c via a continu i nu se reduce doar la amintiri i tr irea cu ele, c are o familie i un viitor a rui distan trebuie s o parcurg demn, urmând sfatul bunicii din Ceruri: „Du-te Clara, du-te, ia- i zborul, zboar acolo unde e ti liber , acolo unde e ti fericit , acolo unde familia ta te a teapt ! Du-te, Clara, du-te, feti o, du-te...! Eu r mân s am grij de satul meu. Eu r mân s veghez la via a care curge neîncetat prin satul nostru... Voi fi cu tine, Clara, oriunde te vei duce...” (p.225). În acest sens, Clara devine o lec ie de via în romanul Fatalitate care, conjugându- i refugiul cu prezentul în misterul verbului „a iubi”, î i urmeaz chemarea, iube te via a, oamenii, pe cei dragi i, neap rat, urmele trecutului, la fel de dragi, r mase ca o ran necicatrizat pân la cap t, a c rei durere o suport din aceea i continu iubire pentru tot ce nu poate muri. Vom mai întâlni i multe alte personaje care ne vor face s ne bucur m de omenescul lor (bunica Vera, bunica Eleonora, mo T chi , Gela, doctori a satului cu so ul ei, m tu a Catinca, mo Iosif, fratele bunicii, Hector cu tân ra sa so ie) s ne întrist m de destinul dur al unora (m tu a Culina, Dorian), desconsider m starea de lucruri a unei economii de pia în care cei ale i (în persoana primarului) uit de cei care i-au ales i pe care îi supun mereu manipul rii, provocând exodul în mas (Carolina), înstr inarea membrilor familiilor, intensificarea dezvolt rii fenomenelor negative, inclusiv:corup ia, prostitu ia, alcoolismul (Mihai i Vasile) etc., dar pân la limita dincolo de care este explozia în mas , limit intuit chiar i de un simplu câine, parantez cu multe subîn elesuri ale autoarei în urm toarea fraz : „Toat zarva a fost

Anul XI, nr. 7(119)/2020

tat în timpuri i transmis de predecesori, iar în caz concret - de bunica M ndia, personajul principal, a c ror degete, „ inând fundi e de lân de culori diferite, umblau repede prin firele de urzeal ” înve nice te iubirea pentru iubire. În acest context Clara, eroina ii, e cuprins de un val de ging ie atunci când peste ani apreciaz pe nou iscusin a, i poate chiar harul de la Dumnezeu al bunicii ndia i a prietenei acesteia, m tu a Eleonora, bunica Verei, de a men ine dorul de neam prin aceea i floare purt toare de noroc, înve nicind-o într-un simplu, dar atât de scump inimii, pentru cine în elege, covora ce te opre te dintr-o goan a timpului: „M-am uitat cu sfial la culorile ce conturau trandafirii moldovene ti, la ro ul intens ce rupea privirea celui care le vedea...” (p.14) Cu siguran , am putea invoca aici i motivul cântecului „Trandafir de la Moldova”, pe versurile Emiliei Lungu într-o prelucrare de Nicolae Furdui Iancu, care se înscrie în ordinea de idei i sunt doar de cre tere cereasc . În romanul Fatalitate, aceast floare devine un simbol al devotamentului în rela ia celor doi îndr gosti i - Paolo i Ada - tân rul ruindu-i iubitei, în timpul logodnei, un trandafir înso it de mesajul inimii scris în limba român : „Te iubesc.” Este incontestabil valoarea acestui roman psihologic, dinamic, ce ne men ine întrun continuu suspans, care ne traduce toate sim irile în limbajul dorului de noi - spre meninerea neamului cu toate datinile i tradi iile lui, spre cur enia sufletului i continu purificare. Vocea scriitoarei, plin de curaj, este cea a militantului pentru adev r, demascând omul i societatea guvernat de mizerie - „de la opinc pân la vl dic ”. Spectacol al emoiilor de intensitate, cu dezv luirea st rilor de spirit ale personajelor, cu nenum rate convertiri ale acestuia la mediul recreat, romanul Fatalitate este o prelegere a cultiv rii virtu ilor prin care omul este chemat s se men in memorie a timpului, cu recuno tin a fa de str mo i, cu supunere unei ordini prestabilite nescrise întru rezisten , exersat mereu de o tr ire absolut sublim i perceput ca dar divin, expresie a iubirii de valori întru o asigurare a continuit ii pe scara valorilor, unicul compromis acordat omului cu defecte constituind reconsiderarea faptelor, cu mustr rile de con tiin asumate întru evitarea fatalit ii nu doar în plan individual, ci i în cel general când de aceasta este amenin at întreaga societate. Expresie a unei min i elevate, într-o armonie cu o bog ie de culori sentimentale i de în elesuri menite s modeleze i viitoarele genera ii, c ile Vioric i erban r mân parte a tezaurului literaturii universale, abordând probleme globale.

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vasile VULPA}U

“Biserica ]i societatea” Tudor Nedelcea, Biserica i societatea, Editura Sitech, Craiova Am avut onoarea s mi se ofere una din cele peste 50 de c i scrise de prof. univ. dr. Tudor Nedelcea. Dup studiere, am fost profund mi cat i încântat de profunzimea tiinific a acestei c i, intitulat „Biserica i societatea”. Aceast carte este o capodoper a literaturii, sub aspect istoric i religios, i totodat o binecuvântare pentru cititorii i credincio ii cre tini-ortodoc i, având în vedere aceasta cuprinde mai multe studii tiin ifice aprofundate despre leg tura intrisec , indestructibil i necesar dintre biseric i societate, pe de o parte, cât i despre conexiunile i similitudinile diferitelor religii. Cartea ne confer o stare de împ care i înc rcare spiritual ca urmare a expertizei elevate, academice a autorului, a derul rii unor evenimente, a prezent rii unor dovezi istorice i a unor viziuni din partea unor exege i ai domeniului spiritual religios. Doresc s încep prin a prezenta un paragraf din carte care spune totul despre coeziunea dintre diversele religii, ca un element fundamental al lumii cre tine i al civiliza iei umane, în general: „La cump na ultimilor dou milenii, la Bucure ti s-a consumat, dup aproape un mileniu, un eveniment considerat, în unanimitate, istoric: vizita primului pap într-

o ar majoritar ortodox . Este vorba despre Papa Ioan Paul al II-lea, care a efectuat o vizit în capitala României, între 7-9 mai 1999, la invita ia Patriarhului de ve nic pomenire, Teoctist. Între 7-14 octombrie 2002, Patriarhul Teoctist i-a întors vizita la Vatican, iar rela iile dintre cele dou biserici au fost extrem de cordiale i pilduitoare. Atunci, la Bucure ti s-a lansat ideea i s-au pus bazele pentru unitatea lumii cre tine, prin intermediul celor doi mari conduc tori ai celor dou biserici i care exprivoin a tuturor cre tinilor”. Distinsul prof. dr. Tudor Nedelcea este un cercet tor tiin ific erudit, care a manifestat de-a lungul timpului un interes deosebit privind societatea uman i institu iile care au un cuvânt hot râtor, de modelare spiritual a caracterului uman. În capitolul „Imagologia c ii i culturii române ti”, ne reliefeaz faptul c imagologia studiaz imaginile pe care comunit ile sau popoarele i le fac despre ele însele sau despre alte comunit i sau popoare. Aventura imaginii despre sine sau despre cel lalt apare în cultura european din Grecia, acum dou milenii i jum tate, gra ie lui Platon, chiar dac în sens negativ. Un studiu imagologic asupra c ii în trecutul românesc presupune, în viziunea autorului, un gest interpretativ întreprins pe dodimensiuni: una general asupra imaginii ca atare despre cultur , limb , civiliza ie, din toate provinciile române ti, i, alta, în particular, asupra tiparului românesc i a produsului u cartea. În acest capitol sunt descrieri ale rilor române f cute de cet eni str ini i amintesc doar pe Anton Veroncsics, care este autorul lucr rii „Descrierea Transilvaniei, Moldovei i rii Române ti”, ap rut dup 1549, în care se arat : „Poporul care locuie te aceste mânturi în vremea noastr este acel al valahilor care î i trag originea de la romani, de i cu un nume schimbat”. Veroncsics aduce argumente logice în sus inerea ideii sale. Multe date istorice, autentice, dau valoare inestimabil acestui capitol, cu referire la r cinile pertinente ale str mo ilor românilor pe aceste meleaguri înc rcate de istorie. Un capitol interesant îl reprezint „Tipar

românesc pentru ri str ine”. Afl m cu surprindere c „din sec. al XV-lea, românii au creat opere de art , manuscrise i tip rituri pentru sus inerea i men inerea înv turii cre tine în expresie oriental , prin împodobirea l caurilor de cult din Europa sud-estic i Orientul Apropiat. Tipografii români au de inut mult vreme privilegiul tiparului pentru aceast zon geografic , explicabil prin prezen a, în str itate, a numeroaselor broderii, c i, miniaturi, începând cu Sfântul Munte Athos, Ierusalim, Anatolia, Sinai, Alexandria, Ucraina, Balcani, pân în Mun ii Urali i Marea Caspic ”. La Snagov, s-au tip rit Liturghierul (1701) i Ceaslov (1702), ambele bilingve, greco-arabe. Asemenea tip rituri au fost numeroase i atest preocup rile domnitorilor români. Nu putem trece u or peste capitolul „Eminescu i cugetarea sacr ”. Posedat de geniu, scormonitor a tot ce prive te cunoa terea uman , lui Eminescu nu-i putea sc pa un domeniu atât de fascinant: religia. Informarea i acumularea cuno tin elor de istoria religiilor i de doctrin religioas este impresionant . Cuprinsul acestei c i este cu adev rat magnific. Sunt prezentate scrieri tiin ifice, într-un mod elevat, academic, despre personalit i notabile ale trecutului românesc: Mircea cel B trân, Rosa del Conte, Antim Ivireanul, Sfântul Ioan Paul cel Mare, Constantin Virgil Gheorghiu, Vasile Militaru, Valeriu Bartolomeu Anania, Firmilian Marin, Nestor Vornicescu, Nicolae State-Burlu i, Veniamin Micle. Cartea cuprinde, de asemenea, un capitol dedicat lui Pamfil eicaru, „ctitor de m stire i de ziare”. Pamfil eicaru, prin istoricul u zbuciumat i prin verticalitatea de care a dat dovad , mi-a fost i-mi este atât de drag, fiind, prin puternica sa personalitate, unul dintre cei mai one ti i implica i jurnali ti ai timpului. Afl m date inedite despre Pamfil eicaru. Multe, multe ar mai fi de spus dar spa iul nu ne permite. „Biserica i societatea” este o carte cu mare rezonan în literatura istoric i tiin ific , pe care v-o recomand cu pl cere. Nu trebuie lipseasc din nicio bibliotec . Merit !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

}tefan DUMITRESCU

Albastra noapte Elena Armenescu, Când albastra noapte, Ed. Neuma, Cluj Am lecturat de dou ori cartea de poezie „Când albastra noapte” a doamnei Elena Armenscu, ap rut la Editura Neuma din Cluj, având o grafic inspirat . Dup lectura c ii, am sim it nevoia s amân un timp scrierea cronicii literare, astfel c emo ia i gândurile scute de poezia doamnei Elena Armenescu se decanteze în sufletul i în mintea mea. Cum lucrez de 20 de ani la un Proiect, în care înc ânez s cred, acela al alc tuirii unei Antologii a Genera iei 70, realizez c Elena Armenescu este una dintre poetele importante ale acestei genera ii risipite i pe nedrept marginalizate. Genera ia 70 este format din scriitorii care au debutat în revistele literare ale anilor 1970. Este genera ia subsemnatului, pe care m rturisesc c o iubesc i cu care m simt solidar. De aici nevoia profund de a-i aduna pe poe ii ( i apoi i pe prozatori) acestei genera ii într-o carte. Este un fel de a- i c uta identitatea i de a te înrola într-un destin colectiv, de a intra în cursul unui sens istoric. Genera ia 70 a venit în istoria literaturii române imediat dup glorioasa genera ie 60 a lui Nichita St nescu, Marin Sorescu, Ana

Blandiana, Adrian P unescu, genera ie care a avut norocul s apar în istoria acestui neam într-o perioad fast , dup ce s-a produs dezghe ul cultural al anilor 1960-1965. De aceea ea a fost a teptat cu bra ele deschise, i atât de iubit aceast genera ie, tocmai pentru era nevoie de înnoire în cultura român , de un nou suflu în poezia româneasc . Pentru ea venea dup 20 de ani de proletcultism, i aducea în cultura român un suflu nou, tor de speran e. De aceea a i fost genera ia cea mai sus inut , cu cea mai larg i profund deschidere c tre sufletele românilor, i cea mai receptat de genera iile tinere. Când a venit în literatura genera ia noastr , a 70-zeci tilor, nici nu am apucat s ne trezim bine, c cenzura a c zut asemenea unei ghilotine peste sufletele i min ile noastre. Apoi dac poe ii genera iei 60 au avut norocul ca dup terminarea facult ii s lucreze la revistele de cultur i în edituri, fapt care i-a cut s fie o genera ie unit , i s tr iasc din plin Con tiin a genera iei lor, poe ii genera iei 70 s-au trezit deodat profesori arunca i în ora ele i comunele patriei. a se explic de ce genera ia 70, o genera ie risipit i marginalizat , n-a avut con tiin a existen ei ei, nu mai vorbim de con tiin a unit ii ei, de ce nu a fost solidar i de ce este o genera ia atât de pu in cunoscut . O Genera ie a nim nui, care abia de acum încolo urmeaz s fie descoperit ... Privind din perspectiva timpului, în elegem bine drama acestei genera ii abandonate, într-un peisaj insular, în care fiecare s-a descurcat cum a putut. Aceast încercare aspr la care a fost supus genera ia 70, atunci când se va trage linie i se va vedea ce a adus i ce a l sat în literatura român , s-ar putea s descoperim uimi i c ne afl m în fa a unei mari genera ii, care a îmbog it cultura român poate mai mult decât genera ia 60. Pân atunci îns poii genera ii 70 ar trebui descoperi i, studia i i promova i, a a cum s-ar cuveni. i cine ar putea s fac mai bine lucrul acesta decât poe ii i scriitorii acestei genera ii. Unul dintre poe ii talenta i i importan i ai genera ii 70 este doamna Elena Armenescu. De aici începe cronica noastr .

Un univers poetic ca un cire înflorit Aplecându-ne asupra poeziilor acestui volum, încercând s le cuprindem într-o „viziune i un sentiment” vom spune c vedem în fa a ochilor un v zduh-s rb toare, înc rcat de flori, de p ri, de triluri de ciocârlii, de miresme adormitoare, de curcubeie care te fascineaz , care ne îmbat i care ne cuprind pe nesim ite într-o vraj divin , plin de melancolie. În acest cosmos baroc, dragostea este lumina care leag toate elementele între ele, p trunzându-le, înnobilându-le. Am spune c aceast comunicare-îmbr are care trunde cosmosul poeziei doamnei Elena Armenescu te înv luie asemenea unei simfonii. Poeta ne dezv luie aceast cheie a universului poetic chiar din prima poezia a volumului, în care vedem filozofia demersului ei poetic i Ars poetica crea iei sale. Pentru aceasta, reproducem în întregime primul poem al volumului. „Când este-n cer atâta s rb toare,/ i valul înspumat aduce dor pe mare,/ Am întrebat inima, în noaptea de cle tar,/ Tu, cum zide ti arcade în m rg ritar?// Când pesru ii se-ndreapt lin spre nor,/ Ori cad fulger tor în valul unduios, trec tor,/ Freatul t u devine zbucium, înfl rare,/ Miresme exotice adun gânduri pe c rare.// Când luna tace, acolo în dep rt rile-i reci,/ Îndr gosti ii, p tima optesc ode pe poteci,/ Tu, însingurat inim în umbra înser rii,/ De ce invoci nuntiri spre-ntinsul m rii?// Inima încercat ! de prea multe ori r nit ,/ Care din na tere iubirii-ai fost menit ,/ Printre gr bite fo nete, aud cum îmi opte ti:/ - Pân la ultima zvâcnire, tot ai s iube ti!” (Dialog cu inima) Cu fiecare vers i cu fiecare poem, Elena Areanescu zide te arcade de m rg ritar. Cer, rb toare, valuri înspumate, pesc ru i care se-ndreapt lin spre nor, inima, îndr gosti ii tima i optesc, luna tace, dep rt rile sunt cuvintele i elementele care alc tuiesc universul ascensional luminos, s rb toresc al poeziei. Asemenea Mamei-p mânt în centrul acestui univers imens i foarte bogat, subli-

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

niem aceast dimensiune a poeziei Elenei Armenescu, bog ia i senzualitatea, este Inima (concept abstract, dar i generator de senzualitate i de afectivitate). Ea este izvorul iubirii, dar i astrul în jurul c ruia graviteaz universul poetic al doamnei Armenescu, cea care genereaz mi carea ascensional , senzual , ip tul profetic c tre Absolut i Divin al poeziei. Ca-n strofele pe care le red m mai jos: „Inim încercat ! de prea multe ori r nit ,/ Care din na tere iubirii-ai fost menit ,/ Printre gr bite fo nete, aud cum îmi opte ti:/ - Pân la ultima zvâcnire, tot ai s iube ti!” (Dialog cu inima) „Iubirea-i în are, Iubirea p mântean nu-i c dere,/ Ci în are, Iubitule, hai! în miresme s -i zidim altare!/ Las incandescen a inimilor s vorbeasc ,/ R scolitor, noi în elegem limba îngereasc ” (Iubirea-i în are) adar, iubirea este în are, nu este c dere, inima i iubirea genereaz incandescena eului i a tr irii poetice. Iubirea este cea care ne înal în lumea divin unde comunic m cu îngerii. Puterea dragostei de a da via i de a înflori fiin a uman i lumea este nem rginit . Ea este asemenea sevelor calde i fertile care vin din adânc i care împrim reaz fiin a i lumea. (superb metafor i frumos cuvânt, a împrim ra). De altfel, poeta are aceast voca ie i voluptate, am spune, de a crea noi cuvinte, generând o corol de sensuri, pornind de la substantivele i versurile care sunt teme importante ale poeziei ei, pictând adev rate ceruri de inflorescen e: „La ceas când mugurii pe ram,/ Plesnesc de atâta ging ie,/ Îngerii î i fac culcu sub geam,/ Zefirul dinspre munte îi adie...// ...// Miresme albe ne înconjor,/ Stârnind aur riile din fire,/ d tuf îmbujorat de bujor,/ Preg tit oare, vestindu-ne iubire” (Împrim rare) Universul poeziei Elenei Armenescu, imens, bogat, profund, înmiresmat, plin de ging ie, de sfin enie, este str tut de mi-

resme care-l înconjor, n scând bog ie i str lucire, aur riile din fire, este hr nit din izvoarele care vin din adâncul ancestral de iubire, care în poezia doamnei Elena Armenescu este substan , dar i irizare, auror boreal , ca în poemul de mai sus. Asemenea lui Lucian Blaga, poeta sl ve te cu pio enie clipa, c ci în fragmentul acesta, condensat de timp, exist toate lucrurile i fiin ele, v zute i nev zute, în primul rând iubirea, care se materializeaz prin ritualuri sacre, ritualuri care înal dragostea la Dumnezeu. Acolo de unde izvor te, c ci în nivelul divin tr ie te i pulseaz inima poetei. „Legat în lan uri, un fioros z vod,/ H ie în umbra a tept rii, sup rat,/ Pe strada mea cu nume de voievod,/ A tept iubitul s vin tainic, pe-nserat...// La ritualul preg tit în ani fecunzi,/ Demult, întru des vâr ire aleas ,/ Prin rug ciune, tiin a s ascunzi,/ În sinea ta cui vrei s fii mireas ...” (Laud clipei) Dragostea este universul, dragostea este temelia existen ei, este substan a care d coninut tuturor lucrurilor, fiin elor i st rilor. Asemenea filozofilor antici care puneau la baza lumii focul, poeta pune la baza existen ei i a universului iubirea. „Merg pe nisipul prietenos, umezit/ De valurile calde, calme, lini tite,/ i cât e zarea, pân la zenit,/ Sufletu-mi tot cerul îl cuprinde...// Privesc apoi urmele pa ilor, forma,/ Amprenta t lpilor, flori de serai,/ Se aseam cu conturul, cu norma/ Piciorului Evei, la alungarea din rai.// Forma asta ciudat , misterioas ,/ M duce fulger tor la imaginea ei,/ Când pleca am rât , neputincioa,/ Din Paradis, din gr dina dragostei.” La marele poet Vasile Voiculescu am mai întâlnit aceast propensiune a spiritului c tre senzorialul din lucruri. Aceast mângâiere cu buricele degetelor eului poetic a lucrurilor i fiin elor, a p mântului, a florilor, a luminii, a iubirii, a melancoliei, a zbaterii eroice a inimii care iube te. Aceast sete de adânc, de con-

Bertha Wegmann - Apus de soare pe lunc

topirea cu izvorul existen ei. Iubirea poetei, calea regeasc pe care Elena Armenescu o str bate de la prima poezie a volumului pân la ultima, în setea de a c uta adev rul i absolutul, demers al iubirii arzânde, când fiin a ajunge pe fundul lumii, la începutul timpului. Unde iubirea plonjeaz în mit, unde Poeta se reg se te pe sine cea etern , de la începutul timpului, când era Eva. Eva din care s-a n scut întreaga lume, Eva cea care prin iubire a scut ve nicia Omului, propria sa eternitate. Imaginea aceasta a Evei, de un omenesc, de o m re ie i umilin extraordinare este antologic : „Forma asta ciudat , misterioas ,/ duce fulger tor la imaginea ei,/ Când pleca am rât , neputincioas ,/ Din Paradis, din gr dina dragostei.” Iat un superb tablou care ne evoc seara româneasc plin de vraj din „Sara pe deal”. Subcon tientul poetei î i afund r cinile în memoria colectiv a acestui neam. Cât de subtil i românesc surprinde poeta acea atmosfer plin de mister, de c ldur i de iubire a serilor din vie ile str mo ilor no tri. „Amurgul, se-anin tainic în tei,/ Valea înc se-ngân cu asfin itul,/ Eu ard n praznic în pânza dragostei,/ Pornesc n uc s mi caut iubitul.// Ast noapte nu-i vreme de dormit,/ E vremea ca împreun cu dorul/ S farmec tainic pe al meu iubit,/ Oriunde s-ar afla, c torul.” (Sear de Sânziene) În poezia doamnei Elena Armenescu, Eva, Afrodita, femeia este izvorul iubirii, ea cu misterul i dulcea a ei nesfâr it , este cea carel farmec pe iubit. Care genereaz iubirea din care au r rit i au crescut toate: „Ast noapte nu-i vreme de dormit,/ S farmec tainic pe al meu iubit”. Iubirea este tr it la cel mai înalt nivel, când fiin a topit de iubire, atinge starea inefabil a incandescen ei: „Eu ard n praznic în pânza dragostei,/ Pornesc n uc s -mi caut iubitul.” Dac Dragostea este izvorul care a n scut toate lucrurile i fiin ele din universul baroc al poeziei doamnei Elena Armenescu, tot ea este cea care d farmec regnurilor, luminii, aerului, p mântului, vântului. În ierburile înalte, lâng Sânziene, în tain se s vâr te ritualul iubirii. Numai trecând prin focul dragostei, dup s vâr irea ritualului ancestral ni se deschid por ile cerului. Adic atunci vom avea acces la nivelul divin, unde ne reg sim în Dumnezeu. Odat ce Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem n scu i din iubire. „Între ierburi-nalte, lâng sânziene/ Neom a eza sub lun , râzând,/ Ascun i de lume i de iele rele,/ Aud calul n zdr van nechezând.// E semn c se deschide cerul.../ Pe raze de lumin îngerii coboar ,/ Afla-ne-vor îmbr i, misterul/ Va face s ne creasc aripi iar .”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poezia Elenei Armenescu este rug ciune, îmbr are cu materia, c dere sub form de îngeri în adâncul abisal al fiin ei, risipire a eului în mister i urcare din nou la Dumnezeu: „E semn c se deschide cerul.../ Pe raze de lumin îngerii coboar ” Regatul dragostei, matca în care iubi ii devin Unu topi i de iubire, este noaptea (subcon tientul, adâncul, t râmul de dincolo, irealul) când marginile lucrurilor se estompeaz , când limitele dintre noi dispar i când redevenim ce am fost la început, mister i magm : „Noapte mult visat , noapte ireal ,/ Suntem fluturi de argint ce ating/ V luri plutitoare din era abisal ,/ Printre cristale mii, feeric anotimp!” (Sublimul nop ii) Ritmul devine ludic, s lt re , lumea se umple de cire i înflori i totul este un vis, ajungem astfel vr ji i de dragoste în Câmpiile Elizee: „Colindam fericit pân -n zori,/ În vis, livezile cire ilor înflori í,/ Eram poate în Japonia, ori,/ În Câmpiile Eliyzee, trezi i...// Albul str lucitor al petalelor,/ Cu iriz ri multicolore, vii,/ F glas optesc oamenilor:/ Înl ui i-v ca ni te copii!” (În astral) Ea, care a fost p truns de focul iubirii, care a b ut pân la fund voluptatea dragostei, care a luminat cu sufletul ei universul interior al misterului, ea, poeta care a cunoscut Adev rul ultim al vie ii care este Iubirea (Dumnezeu) ca o concluzie a întregii vie i, ne îndeamn s ne l m topi i de vraja iubirii, înl ui i, când devenim Unul, adic Dumnezeu): „F glas optesc oamenilor:/ Înl nui i-v ca ni te copii!” Da, numai iubirea este cea care ne ajut ne reg sim starea ini ial a purit ii când devenim copii. „Cu bra ele mele de copil duios/ Prindeam mielu ul cel mai frumos/ Atingerea lui în a spre Dumnezeu/ Pentru ca iubirea era cu mine mereu” (Supremul bun) Iubirea este supremul bun, valoarea absolut , puritatea care ne scufund în tainele copil riei, cea care ne înal spre Dumnezeu. Dup lectura poeziilor Elenei Armenescu te scufunzi într-o stare de reverie i de melancolie dulce amar adânc . Pu ini poe i au darul de a atinge cu sufletul miezul lucrurilor, de a se c uta pe sine pe colinele lumii i ale cosmosului i de a se g si în singur tatea sufletului plin de iubire. Sufletul î i este bogat, bucuros, trist i profund, deschis asemenea unei corole care se înal la cer. Îmi vin în minte poemele Emiliei Dikynson, cea mai mare poet american , tot o poet a iubirii. i nu pot s nu m gândesc c m aflu în fa a unei c i de poezii profund i vast ca un ecou care se întoarce în adâncul sufletului t u. i mai tiu c m aflu în fa a unei mari poete care abia de acum încolo urmeaz s fie descoperit .

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Daniel MARIAN

Escale pentru caravanele preludiilor ludice Nicolae Silade, calea victoriei, Ed. Cartea Româneasc Educa ional, 2019 Neînfrânat ontologic i cu prec dere deontologic în selectivitate, vecin cu protipendada fantasmelor (ne)cumin i. Cu mare nevoie de duc înspre spa ii nostalgice adunate din memorii personale ori colective. Poetul î i croie te minu ios itinerariul prin prea-concret, atribuindu-i îns conota ii speciale, dibuite i culese cu grij din panoplia de momeli pentru nemaiîntânit. Se nimere te nu se tie cum, tandru ca un busuioc de sub perna domni elor de pove ti, culege bucle discrete de vise pe care le prinde la cing toare. O caracterizare aproximativ a lui Nicolae Silade, plimb re acum pe „calea victoriei”, la bra cu lirismul s u binecunoscut ca exuberant, debordant încât nu poate fi cuprins decât rareori în forme predilecte, acela cu prescurt ri, cu fragment ri, cu simbolistici entropice. Melancolic pân în m duva sim urilor, dup acele repere i întâmpl ri ce în alte vremuri luaser graiul plaiurilor, târgurilor, m rilor i rilor pân în necuprinsurile lumii. Asta ar fi îndeajuns despre poet, oricum el fiind un exponent al modei modestiei la rang de mare minune în epoci de neap rat , autoimpus elocven . Uneori aprioric, alteori îns cu puternice influen e ce respir din propriul parcurs consecvent, felul de a scrie este accesibil oric rui iubitor de poezie, intrigând pe

undeva func ionarii lingvisticii. În claritatea i acurate ea texturii const de altfel principalul atu al scrierilor lui Nicolae Silade, precum i în non alan i nedisimulare. Poezia poate fi apucat din toate p ile, e un aranjament logistic circular, ai zice c poetul scrie pe sfer în loc de plan, nu pe sfera bo it p mânteasc , dar nici pe planul colii de hârtie pentru împ turat lucruri, gânduri, sentimente. Inspirat exemplu de medita ie pozitiv întrun cadru relaxat dincolo de preconcepte i de griji... „ce frumos ce bine ce binecuvântare s fii barman dj osp tar la mare mai tii ce spunea ezra pound despre meseria asta de poet unde trebuie s i storci creierii întruna mai bine s fii salvamar mai bine în cabina ta s prive ti cum se pierd în zare b rci de pescari de agrement veliere vapoare s ascul i muzic de film dintr-un film în care joci chiar tu s te vezi cum salvezi bouche-a-bouche cele mai frumoase domni oare ce bine s ajungi în port ca ulysses i epava tot la zece metri de rm” (XIV). Dezinhibarea este adus i etalat aici ca o providen în calea obstacolelor societ ilor tot mai fade în alunecarea spre absurd. Acest lucru petrecându-se sub diverse forme în întreg cuprinsul aceste proaspete efuziuni de o convingere i sensibilitate aparte. Un alt model de abordare a pl cerilor simirii, ceva mai n stru nic, îl reg sim aici: „ce forme ce e ce cururi vezi aici nu vezi nic ieri poate doar în filmele porno în filmele porno sex dar aici nu e film ceea ce vezi aici se filmeaz aici i tot aici se urm re te i filmul e un cinema subacvatic aici o realitate ireal care te bucur dac nu te gânde ti la nimic care te întristeaz dac te gânde ti la timpul t u la ve nicia ta bine sunt doar vorbe acestea tii i tu c nu exist decât existen a acea existen aceast existen care nu înceteaz s existe” (V). Poemele în proz , de Nicolae Silade, dau un accept în plus poeticului în defavoarea prozaicului, ele conduc la succes aceast formai rar liric , inta pe care i-a fixat-o merit adar aprecierea noastr ca fiind tangibil semn cu semn. Cât despre punctua ia ca nenecesar discursului liber, pe alt planet ...

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gheorghe A. STROIA

Poezia - “pe acoperi]ul unui veac” „Poezia este muzica sufletului, i, mai presus de toate, a sufletelor mari i sensibile”1, spunea iluministul, referindu-se la poezie, ca la una dintre exigen ele spirituale pe care omul le-a descoperit înc de la crearea sa pe p mânt, purtând-o cu sine în cele mai importante momente ale vie uirii. Oamenii î i cânt na terea, iubirea, împlinirea, via a dar i neîmplinirea, frustrarea, dezam girea, anticipeaz moartea, legând cuvintele cu funii de aur, îmbr cândule rosturile în fire de m tase, pentru ca rezultatul s devin la fel de frumos i natural, precum curgerea unui râu învolburat, de la izvoare, pân la mare. Poezia, îns , este strict conectat la poet, la creatorul s u, cel care îi cunoa te cele mai ascunse sensuri, îi aprinde str lucirile metaforei, îi este ochi l untric întru des vâr ire. Dac Nichita St nescu spunea c „Poezia nu este numai art : ea este îni via a, însu i sufletul vie ii. F poezie omul nu s-ar distinge de neant”2, atunci s ne reamintim o defini ie clasic a poetului: „Poetul este delegatul ve nic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”.3 Pornind de la ideea c poetul i poezia sunt un tot unitar, indivizibil i inalienabil, vom putea afirma cu certitudine c literele, silabele, cuvintele, versurile, poemele, a ternute într-

o carte, sunt, de fapt, parcursurile acestui sinuos râu ce izvor te din sufletul poetului, sând poezia s se reverse pe rmurile însetate ale inimii cititorului s u. Un astfel de poet contemporan, cu o activitate literar meritorie, cu mai multe volume de poezie publicate, un trubadur al iubirii nuan ate, plin de esen e i culoare, este i poetul sibian cu origini gorjene Nicolae V reanu Sârbu. Pentru mine, ca editor, pl cerea de a scrie despre lirica unui poet atât de valoros este cu atât mai mare cu cât poezia sa înv luie cu arome or florale, atinge precum spuma învolburatelor rmuri, deseneaz pe cerurile inimii dâre imense de pesc ru i, clocote te sim urile precum lava incandescent a unui vulcan saturnian. Lirica lui Nicolae V reanu Sârbu este una a naturale ei, a suple ei versurilor conectate cu iubirea, mai alb , mai luminoas , mai astral , precum nop ile de var sub ploile cepheidelor. Din însu i actul creator, prin care se produce iluminarea, se na te ideea din care ne te poezia - o l untric lupt a contrariilor, îns o fericit împerechere între teluric i celest, în egal m sur . Metaforele au o str lucire aparte, sensurile sunt profundretorice, vorbele me te ugite au menirea de a p trunde adânc, îns f a r ni, ci mângâind prin tandre ea lor: „... ce nu vor ajunge în pia a trandafirilor/ unde a fost r stignit adev rul// Cuvintele n-au loc în fapte/ nu mai încap în vorbe i se vor scrie cu sânge”4 Tema central a poeziei prezentului volum este dragostea, iubirea trecând de la stadiu de idee5 (insinuare), noapte ascuns în castele de nisip6, surâsul (t u) for at7, pân la curgerea care îng duie finitului includerea în infinit8. Con tient de puterea i energia pe care cuvintele sale o au, poetul arunc s ge i de lumin spre inima cititorului, pe care îl face dependent de versurile sale. El tie c este „ce nu vre i voi s fiu”, o defini ie aproape exhaustiv a semnifica iilor eului liric, o veritabil scar cu picioarele înfipte în zgura p mântului, cu fiecare treapt construit urcând spre alb strimile cerului, spre care se tinde. Poetul este partea lips a fiec rui lucru9, devenindu-i perpetu completare în febrilul proces al crea iei: „plinul din scorbura tim-

pului”, „plânsul din lacrima nuntirii”, „botezul apei pref cute-n vin”, „curgerea dintre noapte i zi”, „murirea înviat de nemurirea sufletului”, „coapsa iubirii de pe drumul arpelui”, „memoria din lucrurile c utate”, „oglinzile trecutului”, „ochi de lun subsuoar ”, „viitorul zbor spre alte lumi”, iar st rile eului continu a fi definite cu persuasiune pe parcursul c ii. Pentru cine scrie poetul, cui dedic versurile sale îmbr cate în patos, „ascunse sub cerceafurile vremii”? ...„Pentru cine nu m-a iubit/ am l sat u ile deschise/ i câteva capcane ademenitoare/ pe la col urile vie ii”10. De i tonul poeziilor este profund meditativ, el îmbrac uneori i fervoarea i simplitatea unei rug ciuni, pe parcursul c ii, cuvintele „rug ”, „rug ciune”, „Dumnezeu”, „înger/i” fiind întâlnite de mai multe ori, ceea ce denot starea de maturitate atât uman , cât i liric a poetului. Un melanj cuceritor de teluric i divin în pânza poeziilor între esut de cuvinte, în care iubita apare tân , suav , o dorin „în balconul tr irii depline”11. Poeziile sale au ceva astral, o lumin aparte, la atingerea c ldurii c reia inima simte mereu altceva. Un cumuluum de sinestezii în care sim urile î i împletesc senza iile în tornade de sentimente. Vârstele eului sunt variate, omul matur l sând deschis poarta prin care n lesc amintirile, sufletul de copil recuzând instan a uit rii, l sând s i fac apari ia „mu catele-n ferestre” ce se v d din „drumul mare... pân' la casa de chirpici/ cuntâmpl ri r mase vraf”12. Exemple de idei i metafore surprinz toare, veritabile bijuterii, sunt extrem de multe în cele peste dou sute de pagini de poezie, de aceea l m cititorului pl cerea de a le descoperi, pentru a le accesa frumuse ea i a le atribui valoarea binemeritat . Poemele c ii sunt variate, cu teme i motive diverse, ce formeaz un univers liric, dar i existen ial, unic, purtând o puternic amprent personal . St rile pe care poetul reu te s le transmit sunt la fel de variate, ele probând nostalgia, triste ea, dar i emo ia tr irii, bucuria, dar i iubirea care le adun pe toate. Pe parcursul poemelor, probabil c publicul s u cititor nu va descoperi

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

un alt Nicolae V reanu Sârbu decât cel pe care-l recunoa te deja, ci un acela i poet plin de verv , pasiune, dragoste pentru tot ceea ce face, un ini iat în tainele adev rului i ale vie ii, un poet disciplinat, ce î i a eaz inventarul liric dup reguli prestabilite, minuios gândite i atent aplicate. Pe acoperi ul unui veac nu reprezint altceva decât o carteeveniment, a unui poet eveniment: Nicolae reanu Sârbu. O lectur pl cut , cu parfum de romantism, dar i de ideal-divinatoriu, cu o poezie de esen filosofic-existen ial ce poart marca de originalitate a omului modern, care nu tr ie te pentru sine, ci pentru a d rui altora f râme din arta sa f de pereche, pentru a face din fiecare vers un crez de la care nu va putea abdica niciodat . Trebuie s recunoa tem c „adev rata noble e nu e a titlului, ci a inimii”13, îns putem afirma cu certitudine c Nicolae V reanu Sârbu merit un titlu de noble e literar . 1

Voltaire N. St nescu, În fiziologia poeziei 3 George C linescu, Istoria literaturii române... 4 Cuvintele n-au loc în fapte, op. cit. 5 Am risipit petale, op. cit. 6 Am înnoptat în castele de nisip, op. cit. 7 La cina cea de tain , op. cit. 8 Cu a teptarea topit -n cuvinte, op. cit. 9 Eu sunt ce nu vre i voi s fiu, op. cit. 10 Pentru cine nu m-a iubit, op.cit. 11 Te v d tân cum urci, op. cit. 12 Bunicii, op. cit. 13 Lope de Vega 2

Anul XI, nr. 7(119)/2020

}tefan Radu MU}AT

Pastel cu armonii de var

i vânt

- Uite-n vârful cerului Ciocârlia câmpului Cu un fluture posac! Umbl c utând un ac cârpeasc o frânghie La c ldarea de hârtie. Bun i acul de ceasornic. Dar cum timpul nu-i statornic, Cum s coas frunza rupt Pe c su a lui de turt ? Un gândac - tot f leac Umbl c utând un ac: Se-nvârti, d du târcoale Florilor de sun toare.

Bertha Wegmann - Femeie cu sac de cartofi

si vântul juc Încurcat în ghem de plu , dormise peste zi Într-un cuib de p dii. - Uite râul macilor În oglinda apelor! Valuri cu breton în frunte Scald florile m runte. Vezi pe fundul apelor Drumul alb al norilor? Piatra zice: eu sunt fierul Care limpeze te cerul. Vezi tu cerul? Nu e strâmt. Nu mai este nici p mânt. Din p mânturi pân' la soare, Lumea este trec toare.

Mo -Pitic se afl -n treab când feti a îl întreab cum s i fac papuci moi din trifoi cu patru foi. - Ia perechea de sandale cu felii sub iri de soare! Apoi urc -te în vise unde sunt gr dini deschise: flori în stânga, flori în dreapta, portocale cât g leata, biscui ii cât lopata tra i în crem de fistic de un cofetar pisic. Floarea umbl printre flori i le scutur de nori. Floarea este mama. A venit i tata cu trei biscui i i gogo i fierbin i. Mai intrar -n cas trei pisici sub mas . Le-am dat biscui i, eu b ui doar ceai. - M i, copil drag , mare suflet ai. Mama ce s zic -i i la pisic . dui biscui ii, i-am dat pe ascunse, îns fiind prea mici chiar nu le-ajunse. Întrebai deodat : ce e de mâncare? - Mai sunt la buc rie trei felii de soare.

La Tuf nele

- Mam !... Phiii, ce chest'e! Asta e poveste! Luna unde este?

Când deschizi o carte, ai s vezi departe flori de turt dulce în vechea cetate...

- E plecat la ora cu trei stele-n gulera . Au c zut La Tuf nele patru stele prichindele.

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mariana GURZA

Romanul lui Al. Florin |ene un altar zidit Al. Florin ene, unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani, reu te s ne surprind de data aceasta, prin romanul ,,Întoarcerea din cruciad - via a poetului Radu Gyr între realitate i poveste”. Prin acest volum, autorul încearc s recupereze voca ia liric a poetului, rea ezându-l printre cei mai importan i poe i cre tini. i nu doar atât. Prin tr irea lui celest , prin jertfelnicie, Radu Gyr a biruit! A reu it s i p streze locul în literatura român , în ciuda prigoanei i a închisorii. Volumul m duce cu gândul la Literatura de deten ie, un concept al scriitorului Mihai R dulescu. Radu Gyr - poetul secolului XX, o excelent analiz la început de roman. ,,Istoria vie ii lui Radu Gyr e complex i complicat , cu sinuozit i i încerc ri politice radicale care i-au marcat pe via i-n posteritate cu etichete greu de ters, dar lirica sa muste te de metafore originale i sens spre ideea de transcendent. (...) a învins poetul sistemul hegelian, prizonier al dialecticii timpului i spa iului. Poezia înfrânge timpul mor ii. Recuperarea voca iei liricii lui Radu Gyr este un demers de rea ezare a ierarhiilor în literatura român contemporan . Radu Gyr reprezint poetul aspira iilor înalte, celeste, o perpetu c utare euristic a sensului i ideii”. (dr. Ionu ene) Ca s po i scrie un roman despre Radu Gyr, ai nevoie de mult documentare (care, slav Domnului, autorul a parcurs-o), dar i de curaj. Radu Gyr a suferit de românism, pân în ultima clip . Sever piramid de granit,/ am fe e mohorâte i rigide,/ un monstru care tainele- i închide,/ în cosmic t cere-ncremenit// Sub soarele pustiilor toride,/ îmi arde vârfu-nfipt în infinit/ i, ca un lung i glacial cu it,/ str punge luna pietrele-mi aride.// Solemn i hâd i rece monument,/ claustru templu dur de lespezi terne,/ eu dorm adânc, acestei lumi absent...// Dar, dincolo de somnul ce se-a terne,/ în greu-mi sarcofag incandescent/ str fulger podoabele eterne. (Piramid , Radu Gyr, 23 aprilie 1975) Al. Florin ene a tiut mereu s pre uiasc valorile neamului românesc ducând el însu i multe b lii. Dragostea de neam i ar , un sentiment ce înnobileaz i crezul s u va r zbate în timp, c ci dup cum afirma „a fi na ionalist înseamn s iube ti tot ce a dat mai bun

poporul în sânul c ruia te-ai n scut, valorile lui realizate de-a lungul sutelor de ani, cel care protejeaz na iunea din care faci parte”. Volumul este structurat în dou par i, fiecare având mai multe capitole. Partea întâi cuprinde capitolele: 1. Leag n f cântec; 2. De aici înainte vremea se m soar ; 3. Sunt, Doamne, copt pentru cules. Ciclurile vie ii sunt surprinse într-un mod firesc: na terea, copiria, anii de coal , tinere ea, prigoana, zborul... Partea a doua, mult mai intens ca tr iri, continu cu capitolele: 4. Noi nu am avut tinere e; 5. Pentru cei viteji zidim altare; 6. În veaculacela de aram ; 7. Noi, cei pierdu i; 8. Dac într-o zi o s se vad ; 9. Via a abia mai lic rea în mine; 10. Întoarcerea din cruciad . Fiecare capitol are ca motto citate din versurile lui Radu Gyr. Preocupat de tot ce se întâmpl , Radu Gyr filtra informa ia cu mesaje biblice. De pild , autorul relateaz cu naturale e o discu ie despre Mi carea Legionar , auzit întâmpl tor de tân rul Radu, mi carea fiind „împotriva comunismului cât i a imoralit ii politice din ar ”. Pus pe gânduri, i-a amintit de spusele lui Matei în Biblie: „Ferici i sunt cei îndur tori, c ci lor li se va ar ta îndurare!”. Filele romanului te atrag incandescent. Nu realizezi dac este povestea lui Radu sau imagina ia autorului. Ne surprinde din nou gândul tân rului din Coloseni: „Continua i s v suporta i unii pe al ii i, dac cineva are vreun motiv s se plâng împotriva altuia, s v ierta i cu m rinimie unii pe al ii. A a cum v-a iertat Dumnezeu cu rinimie, a a s face i i voi.” Filonul religios se r sfrânge mângâietor. Cuvinte de folos pentru fiecare cititor. Al. Florin ene, parte a povestirii, p trunde în acea zon drag lui, Dr aniul - cu intelectuali de marc . Nu lipse te umorul, vinul, femeia frumoas i poezia. Denumit „poetul deten iei politice din România”, nu a renun at la n zuin ele lui prin trud , cu mult rug ciune: „Înfrânt nu e ti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi i-s/ Adev ratele înfrângeri sunt renun rile la vis”, scrie Gyr în „Cântec de lupt ”. Dac romanul este închinat poetului cre tin Radu Gyr, scriitorul Al. Florin ene a reu it s adune, în paginile sale, elitele vremii. Acest lucru se explic prin inten ia autorului de a revalorifica valorile umane ale neamului românesc. Volumul în sine este un roman istoric. În paginile sale respir eroismul cucernic al unui num r însemnat de slujitori ai Domnului, afla i în temni ele odioase ale comunismului: Arsenie Papacioc, Marcu Dumitrescu, Daniil de la Rar u, Ilarion Felea, Arsenie Boca, Benedict Chiu , Ilie L tu u, Sofian Boghiu, Dimitrie Bejan, Dumitru St niloae, Gheorghe Calciu, Gherasim Iscu, Nicolae Steinhardt, Iuliu Hossu... i al multor intelectuali: Valeriu Gafencu, Elisabeta Rizea, Petre ea, Constantin Noica, Ioan Ioanide, Paul Goma, Virgil Ierunca, Marcel Petri or, Nicolae M rgineanu, Alexandru Paleologu, Gheorhghe Ursu. i lista ar putea continua... Prin acest roman, de altfel bine documentat, Al. Florin ene reute s a eze în biblioteca vremurilor o carte document despre cel care „un num r necuprins de de inu i au aflat în poezia Iisus în celul posibilitatea de a- i g si în palme urmele cuielor Lui. Oare pu in lucru este acesta?” (Aspazia O el Petrescu). Nu este pu in lucru, cum nu este pu in lucru romanul „Întoarcerea din cruciad - via a poetului Radu Gyr între realitate i poveste” purtând semn tura scriitorului polivalent Al. Florin ene.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Al. Florin |ENE

Minunea lui Dumnezeu, Eminescu Dup ce Dumnezeu a sfin it lucrarea Lui Cuvântul în tine a c tat mi care A ochilor ce dau de tire în ziua nim nui Spre a în elege noua-ntruchipare. In aceast zi ai împ it buc i din tine, Poeme s le-n elegem în ceas de mântuire, Ajutorul m duvei timpului ce vine, A leoaicei cu ochii verzi eliberat de iubire. O mie de ani într-o singur zi Proclam un ceas f eroare, In duminica de suflet te-a tept s vii Poemul s -l cite ti întruchipat din mare. Prilej universal de a ne cunoa te, De a întoarce cuvântul înapoi, În mielul de la Ipote ti ce t cerea o pa te, a cum va fi în Ziua de Apoi.

Eminescu nu minte niciodat El doar spune ce-i opte te viitorul Trecutul adus în mere coapte din pom Sau busuiocul sfin it în pridvorul Oglindit în pic tura de atom. Iubirea e sincer când o uit -n cuvinte Spuse ca rotocoalele de fum Fiindc niciodat Eminescu nu minte El doar r ce te versul pe drum. Cerul în verbul lui e ca apele Ce curg pe clopotul învechit Când muza “aburit ” închide pleoapele Convins c Poetul n-a min it. Fruntea îi e asudat de gânduri pe mal În singur tate muzele le mai încurc zându-le alunecând goale pe-un val Poetul în morile cerului mai urc . Lâng coapsa ei Eminescu e beat Ca erpii din vitrin , din platin , Dar niciodat nu se las împerecheat, Îns tâmplele-i bat i se clatin . Eminescu nu minte niciodat , dar niciodat ... În poemele lui se aprind verbele în lumin , O spune în vers, seara, la câte-o fat , Muza de por elan auzind recit i ea în vitrin .

Eminescu nu a avut via personal Eminescu via personal nu a avut El sprijinea cerul s nu cad peste noi Se f cea nor i-n t cere cuvântului scut Spre turnul potopit de ploi. Eminescu nu a avut via personal Întâmpina zorii alergând prin fum Salvând marinarii surprin i în cal Sau fecioarele urm rite pe drum. Eminescu via personal nu a avut Fântânilor spre sear le aprindea lumin i cumpenelor le punea în vârf un soare de lut Salvând amurgul de rugin . Eminescu nu a avut via personal El curgea molatic ca un râu sub lun , Atunci când vântul coboar cu o rafal zea livada cu Poezia împreun Eminescu via personal nu a avut Târziu se culca învelit de-o zeghe i-atunci mai scria un poem ce l-a durut Pân când coco ii îl strigau, stând de veghe. Eminescu e soldatul ce ap iubirea Cu pana înmuiat în cerul albastru Înconjurat de muze i m rul bun Din care mu ca dintr-un astru i-atunci când am încercat s i spun: Eminescu tr ie te întotdeauna în vis Stând de straj cuvântului scris.

Vibra ia iubirii de neam Poetul cultiv iubirea de neam i ar , Au f cut-o mo ii din mii de motive; În marea sete a lor de prim var Tânjind dup Cuvinte definitive. N-am avut ansa odat s te-ascult Când sunetul vibra în poezia ta, Istoria se-ntrupa în lumina din cult, Iar fiecare cuvânt devenea o stea. Aduci de dincolo de cea str bunii, i versul ne urc -n clipe însorite De parc ies p rin ii sub razele lunii te asculte de sub crucile-nverzite. Din poezia ta neîncetat ies izvoare Ce susur cuvinte de în eles,

Eu te citesc i parc o c rare Se deschide spre cuvântul ales. Dar câte voi avea pe-un rest de soare, La poezia ta m prind rob total i nici o bucurie n-a avea mai mare Când te citesc în lini te pe mal. d la tine cum vibreaz iubirea Virtute întrupat din lut i soare. De-ar fi s-aleg din noi dumnezeirea alege Poezia ta citit cu ardoare.

Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpa i i dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la p rin i în fra i. De atâta dor z pezile cer poeme în brazde i cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, i, pe ne tiute vin din ve nicie s se-adape. Îmi este dor de Eminescu pe înserate Când îi citesc versul pe genunchi de iubit , Construiesc din metafore cu migal palate i al turi de el cad iar i în ispit ...

Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe c i de in De roata horei jucat la fântân De fetele ce-aduc din vii în doni e pelin Când î i mân ciobanul oile la stân . De palma aspr ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de ranul cu plosca la oblânc Umplut cu apa rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui ap sat pe hotar Când cump ne te ploaia în privire De bra ele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cump na ce coboar din cer În ciutur apa rece i curat , De ro ile încinse cu verghetele de fier Pe uli a satului de ploaie arat . De vorba ranului, în eleapt , mi-e dor, Spus cu asprimea mierii de albine. durea în care n-a intrat topor teapt anotimpul, care, nu mai vine!

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Refik HAVOLLI (Kosovo)

Maturan i i iubire Ace ti absolven i... nostalgia i-a sufocat... mai târziu mi-a venit în minte ce este iubirea. Prin aburi de cafea, paharele sunt infuzate cu b uturi, vorbesc despre dragoste... oh! cât de umbroase sunt. Al ii rezolv locuri de munc , - pare un joc -, al ii se îndr gostesc, sându- i s rut ri pe gur . Nu au Mercedes, nu au moned str in , ei nu tiu despre interes, deci sunt ataca i de „criz ”. Unii profesori, destul de vicleni, în loc s -i înve e, vorbesc despre dragoste.

Locul meu natal Ora ul natal este un loc foarte bun,

Bucuria domne te ast zi, satul natal avanseaz cu case noi... al aptelea farmec. Satul meu natal înfrumuse eaz i cre te... va deveni un ora teptat curând. Din ora ul meu natal, profesori, medici i ingineri, toat lumea, fericit , ast zi lucreaz cu onoare.

O mul ime de fete bune, cu inimi pline de iubire, au avut averi dificile... degeaba visase un alt viitor.

Prizonieri politici Acuzat de contrarevolu ionar, adev rul este c sunt albanezi, Acuzat de sabotaj, adev rul este c ei au luptat pentru eliberare.

Aceasta a fost povestea femeii de fa ... Ast zi construie te viitorul cu mâini de aur. Când se na te o fat i când se na te un b iat, Bucuria are acela i i acela i cuvânt.

Înc rcat de na ionalism, acuzat de conspira ie, adev rul din inim are patriotism i nimic nu-l poate opri.

Ziua independen ei

Acuzat de iredentism, acuzat de tr dare, adev rul a r spândit albanezismul, iar pentru albanezi se dorea libertate. Prizonierii stau în celule ani de zile, nimeni nu s-a ab tut de la ideea de libertate, Dumnezeu, într-o zi, va organiza fie elibera i din închisoare cu for a.

durea de pini

Femeia, pentru soarta ei rea, Un singur cuvânt l-a însemnat, Dar a fost luat degeaba... „Tu e ti cel care întreab : care este rostul”.

Când s-a n scut feti?a, mama i fructele sale au gustat din aceast lume, tia bine soarta ei i plângea cu lacrimi.

rile albaneze din Iugoslavia, cu sânge îi vom elibera i to i du manii negri îi vom ataca f mil .

B. Wegmann -

Femeia era cu adev rat s rac , nu a putut rezista, so ul avea soarta în mân , iar ea tr ia în speran .

Atmosfera festiv ne aduce lacrimi de bucurie, slav pân ast zi, Zahir Pajaziti. Te vom iubi pentru o via , Drag Kosova, pentru martirii c zu i pentru sloganul „Bac, f cut”. Timp de secole, albanezii acelor zile în care au luptat, i pe care noi suntem primii -i fi s rb torit ast zi.

Cum a fost femeia dat

În pia sunt aduna i cu miile de albanezi, sunt arunca i pe cer porumbei albi.

So ia cu b rbatul a vrut, Pentru a avea egalitate, nu transporte Cire negru.

Nu exist am ciune pe fe e, spiritul patriotismului este recunoscut, este acest sentiment de bucurie, de mândrie i iubire.

- Cire ul este pentru femeie, a c b rba ii au spus: - Te iubesc, dar asta rupe obiceiul.

Pe chipurile oamenilor exist fericire... Kosovo este foarte mândru, i sufletele celor c zu i pentru libertate se odihnesc lini tite în morminte.

Traducere de Baki YMERI

Acestea-s caracteristici... „Dragostea” exist ast zi, iar în romane to i credeau degeaba, degeaba.

dac e ti curajos construie ti ieftin.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Ioan URSU

Elogiu C

ii - eherezade

Îmi place Poezia, îmi plac C ile Le mângâi când trec pe lâng rafturi Nu m îndoiesc c sunt foarte sensibile Dar i foarte modeste i nu fac nazuri Am mii de iubite cum nici califii dintâi Sunt de toate neamurile, vrednice eherezade Seara se adun cinci- ase la c tâi -mi spun -ntâmpl ri, nu toate cumsecade Una pe scurt despre poezia postmodern . Alta, de groaz , cu fenomenul Pite ti, Nici vorb de catharsis, ca-n Elada etern ... Apoi una legat îmi spune pove ti Din teritoriul abstract al lui Euclid, Ca s m exprim eufemistic. Am mângâiat-o pe blonda legat , rapid i am invitat ro cata cu num rul mistic, Doamne, despre armonia tiin ei i dogmei Poate afl m câte ceva de la Papa Francisc, Care, ne spune i ro cata, este adept al reformei, Una moderat , cu nu prea mare risc. Bun, acum tu, ateno, cum st m cu „Dorin a sexual ”? [Pentru conformitate, pe ecuson scrie „Roger Scruton”] Alt surat , acum vreun deceniu, o d dea drept „cale regal ” De cultivat în via , pardon, drept bonton. Dar nu am astâmp r, vreau s disec curentul postmodernist în poezie. Poezia postmodern , îmi ciripe te alt eherezad , ar fi atunci când n-avem monoclul lui Tristan Tzara i nici velocipedul lui Macedonski, atunci când nu ne mai plac Cantos-urile lui Ezra Pound, cel care spunea despre poemele unui important confrate „it is all very egg” (a, p i a a a ap rut i „oul dogmatic” al lui Ion Barbu al nostru!) eherezad , m sup r; parc ai fi Sfântul Ioan Damaschin, cel care nu spune ce este Dumnezeu, ci ceea ce El nu este! Ce este poezia postmodern , ce crezi? rite al nostru ocrotitor-iubitor, la „ei”, ca s ai o idee, primul mare postmodern este i ultimul modern, iubitul Jorge Luis Borges, iar la noi, tot unul tare drag, este C rt rescu, poetul! Îmi place tot ce aud i încep s casc cu credin a c în etapa somnului paradoxal, când visele sunt intense foarte, voi avea o revela ie. Diminea a constat c ultimele doua strofe Sunt, iat , o fic iune postmodernist !

Elogiu Ei Alerg cu pa i aidoma trapului Pe dalele din jurul lacului. E sear , pe jos lumina lunii Aleea m cunoa te de când unii Deloc pu ini, cred c mi carea E-un leac s dep im clacarea De-atunci i eu, sear de sear Fugeam de-acas iarn , var La ora când sfâr isem cina ard ce-aveam surplus, benzina înfr isem cu al serii stres Ceva din inim -mi da ghies -mi dovedesc c pot, c vreau întâlnesc un semn pe leau La propriu sau la figurat O fat , poate, de-mp rat Descins din al nou'lea cer! Dar vezi, era taman altfel Nu ca-n poemul cu a fost odat Ce minte am, ceee diplomat ...

Da, a l trat, eu sunt, de ce nu m vrei De ce tot fugi de mine? O osea lin at de ma ini A pus o barier între noi: eu am trecut El a r mas, alergând disperat, pe malul cel lalt În stânga, în dreapta, în stânga, în dreapta Scâncind, scheunând, era câine, era om?! Era Ea.

Elogiu florii de cire

Dar sta i c nu s-a terminat: Un lup, total inopinat, Ba câine, totu i, m urma La câ iva metri-n urma mea Cu coada ochiului z rit. Aproape c-am în epenit De fric , de suspans, de frig O fi vreun duh, oare s -l strig? tai salvare în vorbire: Ce vrei tu, mai cu osebire, fim prieteni, asta vrei? te lipe ti de pa ii mei? Vorbeam de fric , nu credeam În vorbele ce îng imam. Dul ul se oprise la zece pa i de banca Pe care, strategic, m a ezasem. Cu bot lipit de dale, cu coada fluturând Din când în când, i praful ridicând. M-am ridicat ho te, din clenci s scap. Surprins, mi-am zis: de ce, de cine fug? Nu e acesta chiar câinele ce m-a mu cat O dat , i de dou , i de trei ori În adolescen , la tinere e, la maturitate? M-a tot c utat, i-acum m-a reg sit. Era câinele primordial

Tablou de april alb, roz, ro ca obrazul fetei timide E rupt din rai frumuse ea din cire fata Sakura Pe dealul cu vii cire ii au dat roade ce bucurie Floarea de cire efemerid dulce topit în fruct Livada din deal un cire o enigm inuie i azi

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Elogiu copacului

Costel AVR{MESCU

El are dou trupuri Cu unul ne face respira ie gur la gur Trupul care se întinde spre lumin i sufer când z pada îi rupe câte un bra Din prea mult iubire neîmp rt it Sau când vântul îl ia cu sete la dans Dup ce a cutreierat f succes câmpul mioritic cel mai mult sufer , o cât de mult sufer Când îi r nim orgoliul i trupul cu declara ii de dragoste „Gigel i Gigica pân la moarte. 20 mai 2018”. Dar trupul care se întinde spre lumin tie i s se bucure de îmbr area lui April i atunci reînvie repede cu verdele naturii La butonier în nici dou zile de lumin . Seceta nu îl sperie Pentru c el are i trupul care se în urubeaz -n adânc Sorbind mana p mântului, pâinea vie ii Cu poame ne potole te foamea

Singur tate

i cu ce e mai de pre pentru planeta aproape sufocat Tot de noi, ignarii, noi, oamenii Respira ia gur la gur înc mai e posibil ...

Solemnitate naval

Elogiu Selenei No hai s te vindeci din mirosul iasomiei E luna mai i e stârnit în început de noapte Gr dina nu e suspendat , a fost cândva Lumina Selenei e filtrat de frunzet Atât cât s nu calci pe mu uroiul În at de c elul p mântului O siren -cucuvea, pui de Minerva Sparge lini tea ca pe un cristal. Protestul profan al galeriei de la stadion îi ine isonul

Plaja pustie Nicio urm pe nisip; Doar eu i vântul.

Port Taxe vamale, Vapoare la ad post... Alt furtun .

La desp ire, Umiditate în ochi Via a într-un port.

Destin Celor ce pleac , Marea alegând porturi; i celor ce mor.

snicie Port în furtun ! De cele mai multe ori, Furtun în port.

Poem liric haiku Faptele noastre, Oricum i oricât ar fi De renumite,

i reveren e, Se pleac spre p mântul Ce le hr ne te.

Se sting în moarte Cum gândurile toate Sunt h zite.

Pe luciul apei, teptat sub umbrel , Stolul de ra e.

Numai vorbele În elepte dac sunt, În vers rostite,

Requiem liric

Certitudine de prim var

Constantin Brâncu i Everestul neamului; Pas spre infinit.

Fream t de ramuri Pe obrazul zorilor, O lume nou .

tept în zadar Lini tea s prind glas Masa T cerii.

Estival

La col ul casei, i pânza de p ianjen Plin de rou .

Tablou atoatecuprinz tor în luna mai Mireasma, calma atingere, ip t, ritm Noapte verde - abstract compozi ie

La malul m rii, Flutur steagul ro u; Avertizare.

Dedica ie Din p dure, r zbate Cântecul mierlei.

Acces entropic în pagin Cineva viseaz sacra ordine Din al optulea deceniu al existen ei

Iarn

Inima bate; E toiul prim verii Mult a teptate.

Ambarcare Gânduri oftate, Batiste fluturate; La desp ire.

Pilotin

B. Wegmann - Fructe i flori

Ca o busol , Pesc ru ul conduce Vaporul la rm.

Un sentiment crud; Complice în amintiri, Renasc prin mlaj .

De harul muzei, La via f moarte, Pot fi menite.

Dou siluete danseaz aproape de pârleaz Aurora i Tithonus nemuritul zeiesc Clair de lune, clair de lune, o-la-la

La malul m rii, Stabilopozi argintii Gerul sculpteaz .

Salc Când via a bate În poart la cetate, Veseli în avânt, Puf de mâ isori, Pe ram, tremurând în zori Sub aripi de vânt. Frunze în alai zduhul înverzind. Cu empatie

pauz , Clepsidrele-scaune soar timpul. Cale solemn Prin Poarta S rutului Chenar de trupuri Fa în fa Înlesnind tranzi ia Spre alt via . A neamului nost Coloan vertebral de sfâr it, Al sculptorului Testament spiritual Spre ve nicie Un axis mundi Rostuit s sprijine Bolta cerului.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Alexandru CAZACU

Amintirea iubirii Ne aducem aminte de iubire precum ora ul de o balerin cândva celebr apoi uitat precum un teren nisipos de un câmp de lavand când plou încet iar lucrurile vechi au ceva fascinant în supravie uirea lor far a ti dac toamnele se culc în cutia lustruitorului de pantofi ori luminile nop ii izvor sec din ochii celor urca i pe scaune s vad vagoanele m rfarului cu bucate din Orient i rânduieli occidentale iar fiecare martor este un erou nespectaculos ruia timpul îi bandajaz ironia din zâmbet a cum noilor n scu i li se înm nu eaz pumnii ca s nu- i zgârie fa a cu unghiile

Din camera luminat Petli ele portocali ale hainei i fanionul vechilor cantonieri în seara de iarn ce nici ast zi nu s-a sfâr it i lingurile în irate pe fa a de mas asemeni unor p ri i partea din noi mai puternic ce vrea s aud cuvintele i s le în eleag i cealalt care las sunetele s treac ca o zbatere de aripi prin dreptul ferestrei camerei ninse i luminate de-o candel de unde facem semn cu mâna altora din ce în ce mai mul i din ce în ce mai pu ini pe un peron îngust cât o lume întreag

Reîntoarcerea Razele soarelui dup avers asemenea unor florete acolo unde ai e uat cândva i te reîntorci ca s în elegi i poate trebuie mai suferi odat

dar altfel printre oleandrii înflori i ca ni te mici candelable al unei s ri de bal în aer liber unde am nuntele devin esen iale în desf urarea evenimenteleor când suntem st pâni doar pe ceeea ce facem nu i pe ce ascundem în noi dincolo de fo netul unei rochii de sear asemenea frunzelor întoarse de adierea toamnei ce anun tot ce se întâmpl este bine iar ce a fost este deja minunat

Fugari sau supravie uitori Noaptea se l sa peste cartier ca o hus peste un autoturism vintage i un sac cu nedorite daruri se de rtase între noi Concesiona i unui anotimp necunoscut pa ii mergeau singuri printre castanele cu cojile epoase lâng capacele gurilor de aerisire ce tampilau mijlocul oselei printre periscoapele de tabl ale co urilor de fum Aveam energia unor fugari sau supravie uitori i am fi vrut s rostim o replic cunoscut lâng copacii negrii i ochiul gri al lacului dar t cerea se amesteca prin întuneric precum bilele în bol la extragerea loteriei

Eu te a tept Urmele în p mânt ale gardului scos i înlocuit cu altul Pietrele mozaicului a ezate în dev lm ie pe alei Funia cerat ce leag între ele treptele sc rii întins de prigorii Un frig ce mutileaz lucrurile i dealurile ce înconjoar urbea atât de aproape încât ai zice c vor n li în curte i îmbr area duioas a vecinei b trâne oferit unei pisici t rcate

i binele i r ul pierzându- i m sura, grani a mizile albe ca ni te buc i smulse dintr-o fort rea i trei mere galbene înlocuind pe mas flac ra de veghe nd eu te a tept

Încercarea Vechi senza ii n desc zappare de imagini i obiecte casante O groap comun a secolelor cu haine second-hand pia a veche de care lumea aude doar la buletinele meteo sau când se difuzeaz reportaje despre consecin ele alcoolului i despre singur tate unde nu mai apare nimic i din în când mai dispae câte ceva Pesc ru ii domestici i ip în c utarea hranei pe oglinzile b ilor i vapoare de hârtie plutesc pe un mic canal de scurgere Altfel economie de efort i n dejde dincolo de n dejde minimalismul arhitectural i al sentimentelor i încercarea aceasta de a iubi ora ul copil riei pentru a fi fericit

Unfinished kiss Era miercuri, era Noiembrie iar seara decis s fac un mic spectacol din propria ei sinucidere Fl rile brichetei cu capac reau florile unor mici trandafiri alba trii Oamenii nu puteau tr i dac nu aveau ce s i povesteasc fie i despre teama de spa iile deschise ori tablourile lui Tom Wesselmann când nici unul dintre noi nu mai putea pedepsi nu mai putea s ierte în ma ina cu radioul ascultat în surdin privind prin parbriz ca într-un drive-in-cinema inele tramvaiului 40 precum labele sub iri i metalice ale unui sfinx îndep rtat

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae V{L{REANU-S~RBU

Tr iesc cu iluzia drumului lung

un înger al iubirii sub arip .

Cuvintele m-au dat jos de pe pagin , poart pe file îng lbenite de vreme, fl mânde m macin -n în elesuri ascunse, s stabileasc puncte de convergen .

i noaptea s î i fie lung , blând c-o adiere esut -n somnul lin, aprind sub albia fl mând lumini cu flac ra-n aer cristalin.

Tu nu mai încerci s -mi alungi umbrele, peste soare s-au strâns norii i plou , poate o s m reg se ti odihnind în vorbele tale cu gânduri cu tot s i pierzi cump tul, noaptea ta s-a f cut alb , dar prin a mea bâjbâi, nu m mai recunosc, tr iesc cu iluzia drumului lung care nu duce nic ieri.

Soarele r

Lumea e întoars cu fa a spre p duri, ele s-au împu inat mereu i aduc nenorociri. Nu mai e nimic s lbatic cum a fost, animalele fl mânde coboar peste oameni, lupta este prea mare i nep sarea la fel, bucuria drume iilor prin codru a r mas o amintire ciudat , copiii n-o mai cred. Singur tatea face parte din peisaj, dragostea abstinent de frumos înoat prin anotimpuri nedefinite, între noi se na te întotdeauna un gol care trebui umplut cu voin . Lumea a fost perceput mai mare, azi e atât de mic nu mai po i s te ascunzi.

Lumini în aer cristalin În lume se deschide alba poart prin care trece lumea ca la moar , i se aga de p mânt o toart -l ridice la cota necesar . Te chinui f a- i afla ie irea, un fluture r mas într-o fereastr ce nu- i g se te nic ieri iubirea cu mângâierea florilor din glastr . Lini tea pe care o vrei aproape într-un ungher s î i r mân o clip , la ruga l sat , s te îngroape

rit din ap

Tu popor cu ochii închi i, ia prive te-n dep rtare dealul înflorit de cai i, rmul mângâiat de mare. Soarele r rit din ap se ridic încet pe bolt , pe p mânt întruna sap sâmburele de revolt , un soldat f de sold . i apoi f s spun noaptea asta n-are lun , vântul bate a furtun , se întrerupe i curentul mai scriu, nu e momentul. Totul ce se mai întâmpl apar fire albe-n tâmpl i o scuz cu regret n-am fost deloc discret. teptarea cât a fost am tiut-o pe de rost, dar nu tiu ce mai urmeaz i-mi fac somnul de amiaz .

tosul Un p tos nu iart pe nimeni, nu se iart nici pe sine, în aceast lume fiecare iertare se face de cel cu har de aceea el î i ascunde inten ia i faptele uit vorbele. Pe drumuri b torite a teapt r ul, pornirea nefireasc , o c dere la p mânt de unde nu se mai ridic om. În spatele s u st pâne te întunericul, ochii nu mai au int doar un blestem vine din interior i produce dispre în care se pierde f s vrea.

Lumina pare o anihilare du man , i caute mijloacele, numai Dumnezeu mai poate face ceva dac nu e prea târziu.

Cu bucurii i am giri Sufletul se-mbrac -n haina trupului i o folose te pân la ponosirea definitiv când nevoit o p se te. Cu bucurii i am giri îl trece prin întâmpl ri îl mângâie în c ldur i frig, Cu prietene ti cântece ale inimii ascult glasurile de fiecare zi ale naturii, adierea vântului în frunzi ul p durilor zumzetul albinelor i ciripitul p rilor în taina iubirii c utate. Se-nfirip mereu îmblânzirea durerii, modul în care ne poate cuprinde marea dragoste a cupelor pline de mister cu o neprecupe it patim de d ruire a împlinirilor a teptate. Nimic din ce am cunoscut nu se preface-n miere i lapte, sufletul e îns i dualitatea dintre bine i r u care nu se-mpac niciodat , haina nu trebuie s -l umileasc .

Omul din mine se înal În fiecare zi de joi îmi întâlnesc lumea imaginar , st cu mine la o cafea fierbinte cu aburul ademenitor care sparge aerul, tu ai gândul departe i surâzi dintr-un tablou pe care-l tiu demult i-l privesc în fiecare zi de respira ie cu ochii plini de t inuiri profetice. Omul din mine se înal prin cuvinte, se-mbrac -n hlamida limbii române i lupt cu cu sine pentru al ii pe baricadele cl dite în aura înainta ilor. din laboratoarele min ii. Analizez i creez întru credin ideea ce-mi înflore te pe os i rode te cu dragoste înfl rat fructul ce nu poate fi niciodat mâncat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Boris MARIAN

Ai toat via a înainte

Ochii care nu se v d

Ai toat via a înainte, centaure r nit, se te piatra filosofal , iubirea, Piticul ro u o ascunde, el nu cunoa te iubirea, Cutia neagr ce a r mas pe fundul m rii Ne va spune cândva adev rul. Din labirintul înghe at iese regina, trânul gringo vine s-o salute, de i nu-l las m sc ricii, Soarele-i gol, spune domni oara Dory, Ea ne va d rui s rutul mor ii, cine tie? Barbare insecte vor cuceri Capadocia, Candizii dorm printre corbi i viseaz Prea albe fecioare, Troia s-a dus în adânc Din prea mult trufie, tr dare, Cucuta în doze mai mici nemurire aduce, Râde bufonul, el este om, tie-l Domnul. Voi visa f grab , te ridic cu bra e mereu ren scute, O nou lumin din ochii ce nu mai sunt orbi, Iar vocea pe care nicicând n-o auzi, Va fi lâng inima ta, cu ea se-mpreun .

Ochii care nu se v d, se inventeaz , Iubito, nu m considera un copil prost, Iubirea noastr nu s-a stins, ea nu încape Într-o glastr sm uit , nu încape în Univers, nici în plânsul de miel al unui vers, iubirea noastr nu exist , ca i poezia, ea este transcendental , ce nu se na te, nu moare, chipul meu seam cu cel al lui El Greco, m retrag în timp i spa iu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele, minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii? Eu nu m îmb t cu complimente, lichioruri, mente, unele drumuri se întretaie, vin tâlharii i te despoaie, Dar eu p strez icoana, eu cred, am un suflet de ied.

Cu haosul eu nu m cert, s-o fac Nina, Am umblat ptrin toate cur ile cu câini, Anonim, antonim, mim, tribune nu mai sunt, Carnea mea este dulce, dragi viermi, Îmi iau pulsul, am puls de câine, demen ii patetici nu-mi plac, Dar ipotetici merge, în orbitele tale, iubito, Eu v d ora ele lumii, pe unde nu am fost, Ca ni te l custe, am fost mereu o tean copil ros, Nix, Nick, amicii mei ascun i, Un invizibil funicular ne duce în Parnas, Cine nu vrea s fie acolo? Toate fetele înoat în Râul Dragostei, tiai? Dar unora le cad ochii în pantofi. Descenden , decaden , peniten , Lean o, Ai v zut mun ii cum se iubesc în toiul nop ii? Eu am visat în nop ile de var , când luna tremur pe cer, ruinele castelelor ferare, iar eu eram monarhul Pumndefier. ceau pe coridoare, cur i, subsoluri, cadavre i tablouri i armuri, Satiri, centauri, sfinc i cu ochi de bour, Se auzea un clinchet de amuri. Atin i erau cu to ii de boli grave, holera, ciuma, sifilis i rac, Priviri convexe, uneori concave urm rea viclean un pui de drac. Priap, Silenus, mul i asini f râme, zui i pa ii Salomeei într-un dans, Tovar i le erau uria e râme, se preumblau în jalnic disbalans. Atunci am în eles de ce în ode, n-ai s g se ti prea multe laude pentru noi, longevitatea de gasteropode terge istoria, îi uit pe eroi.

*** Când Ahasver avea o barb mai lung decât drumul la Vaslui, Se îndragosti de Esther, o fecioar ce i-a adus destule hu-hu-hui. Avea un trup precum o floare, ea i-a iubit alesul, rege pers, În dragoste nimic nu e cum treba, ba este mai mereu invers. Acum ce s spun, ne place s gra iem, Frumos este s mori frumos, dar nu e el, Mai tr ie ti oleac , mai scrii o strof pentru nix, Îl mai cite ti pe Fundoianu, pe to i poe ii veacului trecut, fii oniric nu e r u, încerc s trec prin vise f team , acceptan , este un mod de via , poate singurul, ne iubim du manii, adic frica, obolanii, manevrele mizere, Accept , accept , accept , kleiner Mann, Was tun? Ai intrat în r zboi, accept , ai pierdut r zboiul, accept , ti un vi el frumos, accept , poezia este pentru miei, Oamenii nu mai citesc, ââââ, doar rumeg bani fal i, ca la Bal , tracii scriau versuri în draci, ni te prelipceni scor i, stoic i el, ca i stoici, bârsil se ine de burse, gârbe i curbe mari, cap e de la Cap a, v re tii cu gr dina i tulpina, ghiu i ghiulul, fratele meu, iubita romlit face o juma de veac, bravos, na iune, strig nicolae întâiul, vârful de lance al genera iei cincizeci mi-a intrat undeva, gonflabilul alex a intrat în subteranele eminesciene, caut duhul acestuia, nu este acolo, unde poate duce o atingere? Uneori la trebunal, las fundul, ocup -te de fonduri, cocorii stor i de vlag îngân cântecul învierii, eludând spasmele creierului m aplec i d ruiesc iubitei tot ce îmi apar ine, adic nimic, tu tii s zbori, m i mormoloc cu cioc? Fructele devin incandescente, voi ce ti i? Re eta succesului i abcesului este publicat de pre edintele tanzaniei literare, Dar cine este nemoianu? E mare, a fost, RIP, monarhismul i monahismul sunt pe hârtie de lux, i v zut cobra s picteze f a ucide? Blestemul lui Don Juan ne urmare te, unii îl confund cu Don Quijote, nu-i bai, sunt din acela i raion, comandorul scuip într-o parte, ia amend doi cen i, hadrian al lui nelu e poet, e clar, dar eu pe patapici îl admir, a a cum e el, istoric lucid, placid, plou în inima mea de zah r.

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vasilica GRIGORA}

Omul ]i Cartea, fiin\e deopotriv[ ile sunt fiice ale cerului pogorâte pe p mânt ca s aline suferin ele neamului omenesc. (Bernardin de Saint-Pierre) Omul este asemenea unei c i. Fiecare dintre noi avem o cale de parcurs pe acest p mânt, timp în care scriem, desen m, color m o carte în mai multe volume, numit via . În fiecare volum al acestui jurnal, se întind, în timp i spa iu, mai multe capitole, fiecare purtând un titlu, sub cupola c ruia se afl „texte”: fapte, tr iri, reu ite, e ecuri... Toate sunt doar fraze i paragrafe din care ne construim „romanul” vie ii. Da, pentru c „via a fiec rui om este un roman”. Dar pentru a scrie romanul, elementele enumerate mai sus sunt a ezate cu migal sau la repezeal , în mod inspirat ori nu, prin semne i sunete unite în cuvinte. CUVÂNTUL este celula de baz a C II i d ordine vie ii OMULUI. Cuvântul este harul Domnului, care ni s-a descoperit pentru a-l pune în „pagin ”. Con tientizând câ i talan i avem din buna-voire a Domnului, îi investim în a spune/scrie/împlini gânduri, gesturi, nu doar pentru noi, ci i pentru a d rui.

Bertha Wegmann - Femeie cu copil

Omul cât tr ie te înva . Înv m de la oameni, din c i i de la Dumnezeu. În cei apte (acum ase) ani de-acas , înv m multe lucruri de la bunici, p rin i i fra i, apoi din manualele colare i din ile citite, de la dasc lii din coal ; ace tia, prin tiin a lor de carte, prin darul pedagogic, prin manifestarea unor abord ri psihologice potrivite, ne îndrum spre un domeniu sau altul, urmând calea care ni se potrive te. A adar, ne preg tim pentru via i cu ajutorul c ilor. tiin a de carte nu exclude înv area din modul de a fi al oamenilor care ne ies în cale la un moment dat. Aceste c i se întrep trund, se completeaz , cu o singur condi ie: noi s deschidem cartea, s ne stimul m pofta pentru lectur i s ne deschidem unii c tre al ii. Aceast deschidere este condi ia „sine qua non” pentru ca înv turile s curg firesc, duios, melodios, dar riguros, în func ie de ramura cunoa terii umane sau forma exprim rii artistice.Trebuie s men ion m i faptul c via a nu este doar lin i mereu ascendent , poate fi i tumultoas , cu piedici de tot felul, care impun un anumit ritm mi rilor noastre, mers la pas, agale, la galop ori la trap, alergând i s rind peste obstacole, dar i mers târâ , în genunchi. În atare situa ii este nevoie acut de carte. Probabil din acest motiv, vechii egipteni au scris pe frontispiciul Bibliotecii din Teba (Egipt): „Cartea - leac pentru suflet”. Tot în aceast idee, Tudor Vianu spune: „Cartea e un tonic - miracol i eternitate. O na ie care nu cite te r mâne în stare de inferioritate, f for i f impuls de crea ie, f sensibilitate, ... f pasiunea pentru gând i frumuse ea de sus.” iar N. Manolescu m rturise te: „Resimt fiecare zi f o carte ca o zi pierdut .” Pentru a ne construi edificiul numit via în deplin cuno tin de cauz i libertate absolut este nevoie s ne cunoa tem pe noi în ine, iar pentru explorarea de sine trebuie s îndr znim s deschidem „coper ile propriei fiin e” i s ne citim „fil cu fil ”, atât cu mintea, dar mai ales cu inima. Este nevoie de sinceritate i aten ie sporit în aprecierile pe care le facem despre noi. S ne punem întreb ri i s m r spunsuri obiective, clare. Aprecierile s fie în func ie de anumite valori umane, morale, spirituale... Acolo unde întâlnim abateri, „defec iuni”, s încerc m s le corect m. Pentru ca semenii no tri s ne cunoasc din ce în ce mai bine i cu adev rat a a cum suntem, trebuie s le permitem s deschid cartea care ne alc tuie te. Asta nu înseamn lipsirea ori renun area la o anumit intimitate. La rândul nostru, pentru a-i cunoa te pe ceilal i încerc m s citim în cartea vie ii lor, respectându-le personalitatea i discre ia. Atitudinea, comportamentul i cuvintele ne dau informa iile necesare descoperirii afinit ilor i deosebirilor dintre noi. Dac o carte poate fi citit i printre rânduri, omul poate fi descoperit i prin gesturi, mimic i chiar prin t cere. „ i t cerea este un r spuns”, spunem uneori. Astfel putem fi în cuno tin de cauz atunci când stabilim anumite rela ii i stilul de comunicare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Oamenii de lâng noi ne in companie în anumite momente, ne ofer sfaturi atunci când avem nevoie, ne ajut s ne reg sim când cim, dar pot s ne îndrume s -l descoperim pe Dumnezeul din noi. Acelea i lucruri i multe altele le putem înv a din c i. Îndeletnicirea, preocuparea de a citi nu este numai pasiune, ci i o art , iar „Arta de a citi este arta de-a gândi, plus înc ceva... Asta înseamn a cugeta împreun cu altcineva, a în elege gândirea altuia i a intui gândirea pe care el ne-o sugereaz , conform sau contrar lui.” (Emile Fagueti) Dintr-o carte putem înv a cum s facem anumite lucruri, cum s proced m în anumite situa ii, ce cale s alegem la o r scruce de drumuri, dar putem înv a i cum s nu ac ion m într-un anumit context. În biblioteca unei m stiri ortodoxe am v zut „Coranul”. Întrebându-l pe p rintele stare dac aceast carte r mâne în fondul de publica ii, r spunsul a fost: „da, din orice carte se poate înv a ceva, depinde cu ce minte cite ti, cu ce suflet în elegi”. Acela i gând îl întâlnim i la Confucius: „Nu po i deschide o carte i s nu înve i ceva”. Din orice scriere, oricât de mic ar fi putem afla lucruri ne tiute, care s ne fie de folos, s ne hr nim din ele, s le diger m, s le cre tem i s le d m mai departe copiilor i nepo ilor. a cum na terea omului presupune un travaliu, scrierea unei i înseamn cunoa tere, har, efort, perseveren ... Asemenea copiilor n zbâtio i i ideile pentru a scrie o carte umbl uneori brambura cine tie pe unde atunci când le cau i. Ei, u uratice i ele, cine tie pe unde î i fac veacul. Alteori, din senin te love te în moalele capului o inspira ie bogat , care te face s transpiri din toate m dularele i te ezi la masa de scris. N val de subiecte, o oaste triumfal de idei i încetul cu încetul dai na tere unei „fiin e” cu trup, minte i suflet, numit CARTE. Aceasta este cea mai fidel copie a existen ei omului pe acest p mânt. Cu lumini i umbre. Cu urcu uri i coborâ uri. Cu bucurii i dureri. „C ile sunt pentru omenire ceea ce memoria este pentru individ”, ne spune John Lubbock. O carte apare doar în lumin , niciodat în întuneric, un om cunoa te, rode te i d ruie te doar în lumin , niciodat în obscuritate. l m lumina s ne sporeasc mintea i s ne înc lzeasc sufletul, ne c uzeasc drumul spre cunoa terea adev rului. Cartea este un prieten de n dejde, iar Tudor Arghezi ne spune c : „În restri te, singur cartea nu te-a p sit i a r mas s te mângâie”. Prietenia cu oamenii i c ile este o binecuvântare. S iubim atât oamenii cât i ile „prin fapte bune, gânduri bune i alegerea con tient a cuvintelor, a sentimentelor i a ac iunilor pozitive, zilnic, fiecare dintre noi poate contribui la m rirea bun ii din lume”. (Shari Arison) Scriitorul este un olar destoinic i des vâr it. El fr mânt lutul cuvântului. În ulciorul scriiturii sale g sim apa vie în care se oglinde te cerul min ii i marea inimii, în imea i adâncul; aici înoat cor biile umane create dup chipul i asem narea Domnului. G sindu-l pe Dumnezeu, ne-adâncim în cuvânt i ne în m spre lumin . Putem spune c scriitorul este un artizan iscusit i complet; toarce firul literelor în cuvinte potrivite locului i timpului, nevede te i ese cuvântul în maniera sa personal , distinct într-un text potrivit trebuin elor sale i semenilor. Scriitorul este un croitor atent i cu imagina ie. M soar , taie i coase cuvintele pe m sura modelului pe care i-l dore te. Abilitatea cu care execut toate aceste opera ii d tr inicie crea iei sale, fie el poem, poveste, roman... Într-o scriere sunt molecule de om, p rticele din via a acestuia, iar în fiin a omului sunt sem nate semin e din harul crea iei. Na terea unui copil este o bucurie. Apari ia unei c i este o împlinire. C ile sunt copiii legitimi ai scriitorilor. Nu to i copiii sunt frumo i, de tep i i buni, îns îi iubim necondi ionat a a cum sunt. Nu toate c ile sunt capodopere, dar trebuie s le iubim pentru c în ele g sim nutrien ii necesari unei cre teri s toase i armonioase.

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Omagiu @nainta]ilor Oferim, spre lectur , trei dintre lucr rile premiate la cea de a XVIII-a edi ie a Simpozionului Na ional „IOAN PETRU CULIANU”, Ia i, 20 martie 2020 Bicentenar Alexandru Ioan Cuza O domnie cu o însemn tate... Ce cuvintele cu greu vor putea s o arate Unind ce se tie împreun s fie era menit Piesele singure, atunci un întreg au devenit. Tara Româneasc i Moldova, surori ce se iubeau, De foarte mult timp tat i c utau Iar la 1859 s-a-mplinit dorin a Când domnitor al ambelor, Cuza s-anun a. Alexandru Ioan Cuza a fost ales conduc tor, Iar în sfâr it, doamnelor i domnilor Puteau sim i gloria i mândria Pe plaiul ce se numea România! rinte-al unei ri întregi, Îi înva i pe cei necinsti i s respecte legi Cum se poveste te c de ocaua lui se folosea Pentru a- i da seama cu u urin a de-unul care min ea. Cu iubire fa de ar / i-o personalitate rar El ne va r mâne în inimi totdeauna / Fiind cel ce-a reu it a ne-mpreuna. tefania-Irina Voicu, clasa a IX-a, Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” Bucure ti Coordonator, prof. Irina Florina Dima.

Scriitorul mun ilor În Istoria Literaturii Române / A r mas / Data de 19 aprilie 1847. Se na te la Tecuci / Cel pe care ast zi îl eterniz m, Prozatorul i drume ul, / Al nostru, Calistrat Hoga . A debutat 31 de ani mai târziu / Cu poezia «Legenda l cr mioarei», Urmând s -ntâinteze în proza român , Cu volumul «Pe drumuri de munte», Un amestec de cultur i tr ire personal . Hoga , o personalitate marcant , / Un profesor iubitor de cultur , Numit, pe drept cuvânt, / «un Creang trecut prin cultur ». Elena-Lavinia Cucu, clasa a XII-a F Colegiul Na ional „Calistrat Hoga ” Piatra Neam Coordonator, prof. Cristina Necul .

Omului colii Spiru Haret Un vis de om tu ai avut / Dar om cu viziune i o reform ai adus - nu colii, / Ci chiar lumii. / Pe fiecare-ai înv at / Educator al firii i ieri i azi ne-am amintit / P rinte-al nimii. Noi nu dorim s mai sim im / Îndemnul muncii tale i mâine cel care-o mai fi / S i tie a ta chemare ci tu ne-ai ar tat la to i / Cum se iube te ara, Cum umerii s i-i apleci / S se înal e coala. Iar patrie de ne-om numi, / s-o facem prin iubire, valori, tradi ie, cuvânt / le-om duce iar spre inimi. i-n spirit de Haret vom ti / C le-am f cut pe toate, nu e timp de asfin it / Când un copil r sare. Prof. Daniela-Nicoleta M rg rint, Colegiul Na ional „Spiru Haret” Tecuci

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Emilia GRIGORA}

Nostalgia lumii ideale @n literatura utopic[* Între utopie i distopie. Delimit ri conceptuale i preciz ri terminologice

sustragere de la realitatea respectiv . Utopia este de natur spiritual , de esen ontologic , fie politic , social sau economic .

Lumea ideal , a a cum este zugr vit în operele lui Platon, Thomas Morus, ori Francis Bacon, penduleaz între utopie i distopie, imaginând o societate cu o infrastructur perfect , în care toate piesele î i au rolul prestabilit ca într-un puzzle, dar individul este constrâns la o via programat , nu departe de lumea lui Huxley, în care insul se zbate într-o veritabil „lume nou ”, o lume ce a pus tiin a pe un piedestal, iar via a este un produs încapsulat i omul se joac de-a Dumnezeu în laboratoarele Centrului de Incuba ie i Condi ionare pentru Londra Central . Thomas Morus a fost primul care a utilizat termenul „utopie”, atunci când i-a intitulat republica imaginar , Utopia (De optimo reipublicae statu - Despre cea mai bun întocmire a statului), în 1516. Scris ini ial în limba latin i alc tuit din dou p i. „Nusquama” sau „Nic ieri” denume te un loc care nu exist în realitate i care este „un inut fericit”, de fapt numele c ii fiind dat de Burnet, care a tradus-o în englez , folosind un adjectiv din limba englez ce desemna „un regim impracticabil”, utopie. Totu i, ideea de loc ideal, „wherealliswell” are r cini în antichitate, în Epopeea lui Ghilgame , unde este descris un paradis terestru, sau la Homer, prin Câmpiile Elizee, la Hesiod, dar cel care a conceput o republic imaginar , bucat cu bucat , a fost Platon, în dialogul Republica, în secolul al IV-lea î.Hr. Conform Dic ionarului Explicativ al Limbii Române, utopia define te un loc sau o stare de via proiectate în viitor, „întruchipând modelul unei ordini social-politice i religioase ideale”, iar conform Dic ionarului de Filosofie Oxford - un „loc ideal sau stare de via ideal ”. În acela i timp îns , distopia „tinde s fie mai viu imaginat , întrucât este mai u or s concepi iadul decât raiul”. Distopia este, de fapt, o utopie negativ , un loc în care nimic nu este bine. Utopia este un rezultat al unei n zuin e spre un alt dincolo, spre o altfel de lume. Izolarea, separarea ca protec ie împotriva lumii exterioare, posibil nefaste, fortificarea în grani ele proprii reprezint sugestia nevoii de ocrotire a virtu ilor, a binelui i a frumosului, un exil din cotidianul în el tor, corupt i mediat de legi absurde, în care valorile se dezintegreaz treptat, un spa iu, care, dincolo de timp ori sub avântul s u implacabil, sufer o regresie în plan etic, politic i moral. În timp ce utopia revitalizeaz acest paradis pierdut, distopia sanc ioneaz moravurile societ ii, in extremis. Lucr rile cu aceast tem ale lui Platon, Thomas Morus i Francis Bacon înf eaz o lume perfect din anumite puncte de vedere, lumea lor fiind un adev rat conglomerat social. Totu i societ ile zugr vite idealist penduleaz între utopie i distopie, între ideal, în sens pozitiv, i opusul acestuia. Fericirea, armonia, deta area de real, libertatea limitat eviden iaz doar un alt joc cu m rgele de sticl , ce înv luie i se înv luie necontenit, sub pericolul eminent de

Coordonate geografice ale imaginarului utopic insula ca topos utopic Coordonatele spa io-temporale ale imaginarului utopic evideniaz structura insular , ca mod de separare de restul lumii, fiind simbol al izol rii, refugiu ce poate favoriza o societate înfloritoare, departe de influen a str inilor, a viciilor de orice fel, spa iu protector, axis mundi, sâmbure al speran ei unui loc dincolo de timp i spa iu, un topos originar, fericit. Întruchipare a speran ei i a paradisului pierdut, simbol al Insulei Ferici ilor, asociat cu natura primar , paradisiac , neîntinat de mâna omului, utopie i ucronie, insula se sustrage timpului i dramelor istorice, dup cum remarca Ivan Evseev. Este în acela i timp o sugestie a salv rii sufletelor cre tinilor adev ra i, loc de p strare a inocen ei i vie ii paradisiace, asociat i cu ideea de izolare i exil, întâlnit în imaginarul gnostic. În Critias, Platon descrie Atlantida, o „insul mai mare decât Asia i Libya la un loc”, scufundat din cauza cutremurelor, inut ce îi revenea lui Poseidon, dup ce zeii i-au împ it întreg p mântul. Relieful cuprindea atât zone de câmpie, cât i montane. Aici, Poseidon a construit pentru Cleito i copiii lor fortifica ii, diguri de p mânt i canale, pe care le-a umplut cu ap , dispuse circular din mijlocul insulei, la o distan egal unele de altele. A „slobozit din adâncul p mântului dou izvoare, unul cald i unul rece, i a umplut p mântul cu roade bogate i de tot felul.” Spa iul insular ia forma unor cercuri concentrice, ce amintesc de insula lui Euthanasius din Cezara lui Mihai Eminescu. Poseidon creeaz aici un paradis cu o clim perfect , asem tor cu Câmpiile Elizee. Cercul, al turi de alte figuri geometrice precum p trat, triunghi i cruce, ocup un loc deosebit de important prin simbolistic , întruchipând perfec iunea, armonia, spa iul protector i des vâr it, simbol al timpului i al ve nicei reîntoarceri, „redate în plan iconografic, prin imaginea arpelui ce- i mu coada”. În plan cosmic, cercul este simbol al cerului, opus p tratului ce simbolizeaz p mântul. Centrul cercului reprezint zeul i crea ia sa, zeul-soare, dar i simbol cre tin, în centru fiind Dumnezeu, a a cum sintetizeaz Ivan Evseev. Toposul i geometrica cu simbolistica aferent sunt coordonate ale imaginarului utopic. De i problema cunoa terii nu deriv din dialogul platonician, a a cum expune spa iul Atlantidei, ce este o utopie la nivel de topos, aceasta este abordat îndeaproape în celelalte texte apar inând lui Morus i Bacon. Spa iul originar reiterat nu este decât o reminiscen a unei lumi dorite, înr cinate în subcon tientul colectiv, un început de lume pur, adev rat, feeric ce este, în cele din urm , corupt de artificial i de

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Infrastructura social viciu, de setea de putere, prefigurare a distopiilor moderne, a unor lumi de rai r sturnat i artificial. Atlantida este pedepsit de Zeus i distrus pentru c sâmburele divin s-a pierdut, din genera ie în genera ie regii, descenden ii îndep rta i ai zeului m rii, au devenit mai umani, a adar mai imperfec i, am putea spune. Utopia din lucrarea eponim a lui Thomas Morus este o insul ce are forma asem toare cu cea a „Lunii aflate în ultimul p trar”, o semilun , iar în mijlocul ei se afl un golf imens, ca un vast port, propice activit ilor comerciale. Zona nu este ferit de primejdii, apele ascund forma iuni de stânci ascu ite i bancuri cu nisipuri primejdioase, doar navigatorii aviza i identificând traseul potrivit. Cealalt parte a insulei g zduie te, de asemenea, un num r mare de porturi situate la adâncime, rmul fiind un masiv muntos ce fortific regiunile de coast din exterior. Pozi ionarea strategic a insulei ofer protec ie împotriva unui eventual asediu militar. Utopia nu a fost ini ial o insu, ci o peninsul mic ce f cea parte dintr-un continent, Abraxa. Utopus, cuceritorul peninsulei, a fost cel care a dat numele viitoarei insule i a populat t râmul, separându-l de continent printr-un canal adânc. Noua Atlantid creioneaz o insul paradisiac , în apele M rii Sudului, în care naufragia ii observ un ora frumos, izolat, ce apare ca un miraj c torilor, „t râm al îngerilor”, un adev rat refugiu al luminii, bun ii, bun voin ei, tiin ei i, în special cunoa terii, revel rii i p str rii tainelor, ca un ultim bastion al lumii neîntinate, originare. Nu numai pozi ia geografic favorizeaz acest ultim refugiu, ci i legea secretului sub care se ghideaz locuitorii Bensalemului. „Triunghiul echilateral simbolizeaz divinitatea, armonia, propor ia. La vechii maya i, triunghiul este glifa razei de soare”, asociat cu soarele, simbol al fecundit ii. „Pecetea lui Solomon este alc tuit din dou triunghiuri inversate i semnific îndeosebi în elepciunea omeneasc . În iudaism, triunghiul echilateral îl simbolizeaz pe Dumnezeu, al rui nume nu este voie s fie rostit. În alchimie este simbol al focului i al inimii. ”

Bertha Wegmann - Tân

cu c el

i economia

Specific literaturii utopice este corela ia dintre ordinea geometric a spa iului i disciplinarea riguroas a aspectelor organiza ionale, astfel încât acestea s se supun bunului mers al organismului social. Bog ia Atlantidei, a acestui t râm de dincolo de timp, se datoreaz în viziunea lui Critias i resurselor naturale, metale dure i maleabile, printre care se num unul cunoscut doar cu numele, oricalcul, „pe acesta îl extr geau din p mânt în multe locuri din insul , el fiind, dup aur, cel mai pre ios metal din acele vremuri”, dar i mirodeniilor, vegeta iei luxuriante i faunei specifice, printre care se num rau i elefan i etc. Locuitorii au construit numeroase edificii, temple impun toare, gimnazii, un hipodrom, dar nici garda regal nu a fost uitat , fiind unul dintre punctele esen iale ale cârmuirii. Noua Atlantid , Utopia, Critias zugr vesc lumi ideale la nivel de construct social sau de a ezare geografic , fiecare individ având un rol prestabilit; nimic nu este l sat în voia hazardului, infrastructura este perfect . Totu i, la nivel individual se observ o neconcordan între perfec iunea societ ii i îngr direa libert ilor individului: el nu se poate îndep rta de la normele sociale, de la etica impus , originalitatea i creativitatea sunt determinate de concep ia societ ii utopice. „S rb toarea familiei” din Noua Atlantid nu are nimic utopic, dar ca celul a „marelui tot” este indispensabil stabilit ii Bensalemului, asigur cre terea natalit ii prin r spl tirea ei. Rolul femeii este unul subliminal, necesar la nivel reproductiv într-o societate patriarhal . S rb toarea este un exemplu de pietate filial , de stabilitate social , familia fiind, ca în Utopia, celula de baz a societ ii. Festivitatea este închinat oric rui b rbat care are treizeci de copii, to i peste trei ani i în via . Purtând numele de Tirsan, acesta alege pe unul dintre fii pentru a sta cu el, numindu-se Fiul Viei; urmeaz o serie de tradi ii, un ritual ancestral, cu o simbolistic puternic . Chiar i Noua Atlantid a lui Francis Bacon are în ea un sâmbure distopic prin interdic ia membrilor de a p si regatul, dar i prin viziunea suficient de aspr asupra familiei i limitarea rolului femeii i a puterii de decizie. Proiectat într-un univers similar, la care face referire înc din titlu, Francis Bacon a edificat o Nou Atlantid , care ilustreaz o societate utopic , închegat pe baze ra ionale i tiin ifice, sub semnul lui Iisus Hristos, al c rei scop este cunoa terea i descoperirea modului în care func ioneaz lumea cu tot ceea ce cuprinde ea, cu forme prin care traiul poate fi îmbun it i perpetuat. Naufragia ii g sesc pe o insul necunoscut o civiliza ie ascuns , misterioas , exotic i, în acela i timp, cu o structur social i ierarhic foarte bine conturat . Popula ia este deosebit de binevoitoare cu str inii i î i deschide bra ele cu sinceritate pentru a g zdui temporar echipajul naufragiat. Totul poart auspiciile unui popor diferit de tot ceea ce era cunoscut, un popor în elept, cu o alt perspectiv asupra lumii, un p str tor de tradi ii i rituri ancestrale, acestea fiind prezentate în opozi ie cu vestigiile i secretele celorlal i, ale Chinei sau ale Europei. Francis Bacon propune, a adar, în Noua Atlantid o societate în care tiin a se îmbin armonios cu religia, cunoa terea fiind scopul acesteia, în mod natural, Casa lui Solomon întruchipând un adev rat model institu ional ce eviden iaz filosofia lui Francis Bacon, dar prin aceasta i rela ia cu politica. Cunoa terea poate fi atins prin experimentare, de unde se merge mai departe, întrucât aceasta a reprezentat întotdeauna putere, siguran . Chiar i în cadrul acestei societ i atât de bine organizat , se in secrete atunci când se consider ca fiind necesar, cunoa terea este administrat cu aten ie, stabilindu-se cine are acces la ea, ce anume este t inuit, cine o p streaz i modul în care o face. Bacon figureaz o societate utopic în care fiecare individ are locul s u prestabilit, o societate de tip patriarhal, în care to i se bucur de prosperitate i to i membrii sunt ajuta i.

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

La fel cum se întâmpl în Utopia, i în Noua Atlantid se atrage permanent aten ia asupra lumii minunate, fiind comparat cu societatea i economia Angliei: pergamentul este mai galben, fructele sunt mai ro ii i mai dulci, cu propriet i curative, hainele sunt mai fine. Aceast raportare la întâlnirea cu ceilal i este caracteristic utopiei, prin eviden ierea superiorit ii civiliza iei de aici în timp ce critic lumea real , nu la fel de acid cum o face Morus în a sa Utopia. Multe din însemnele bensalemienilor fac trimitere la iluminismul rozicrucian („heruvimul cu aripile atârnate, iar lâng ele o cruce”), ce subliniaz amestecul de ocult i tiin ific, veche tiin ezoteric ce precede masonerismul. Cunoa terea lor vast în multiple domenii, chiar i în cel lingvistic, pozi ioneaz lucrarea lui Bacon pe o scar superioar din acest punct de vedere, imaginând o civiliza ie înfloritoare, perfect . Guvernatorul Casei Str inilor îndepline te dou func ii: una administrativ i politic , alta ecleziastic , fiind primul care va povesti despre istoria Bensalemului. Ultima dezv luire, cea f cut de P rintele Casei lui Solomon, este posibil numai unei singure persoane i subliniaz o societate orientat spre cunoa tere, mai presus de orice. Bensalemienii se bucur de ape vindec toare, de pe teri i în imi în care realizeaz experimente, case spa ioase în care imit i demonstreaz fenomenele meteorologice, camere de s tate, b i cu rol terapeutic, descoper frumosul naturii i intervin în genetica faunei i florei pentru a ob ine ceva mai bun: medicamente, o serie de arte mecanice care îi ajut s ob in diverse lucruri. Au case ce în eal sim urile, case ale sunetelor în care se genereaz armonii nemaiauzite etc. Izolat de ceilal i, Utopia ad poste te o civiliza ie înfloritoare, împ it în cincizeci i patru de cet i construite cu m iestrie i art , cu acela i sistem juridic, politic, social i religios. Exemplu al socialismului utopic, un „comunism al consumului”, cu r cini în antichi=tate. Lipsa propriet ii private este i aici un principiu al societ ii i mântul este un bun comun. Pretutindeni s-au construit locuin e pentru fermieri în afara cet ii, fiindc agricultura formeaz ocupa ia de baz , fiind mai mult decât un me te ug. Locuitorii din interior sunt trimi i s locuiasc temporar la ar , s se obi nuiasc cu rigorile acestei vie i, ce impun o familie numeroas , aproximativ patruzeci de membri, printre care se num i doi sclavi. Un b rbat i o femeie sunt efi ai familiei, iar peste un grup de treizeci de familii este desemnat un magistrat. Dup ce i-au îndeplinit stadiul de edere de minim doi ani, se pot întoarce în cetate, alte dozeci de familii luându-le locul, cu condi ia de a fi înv i i ghida i de predecesorii lor. Statul deplaseaz for a de munc dintr-o regiune în alta, a adar se prefigureaz înl turarea contrastului sat-ora . În cadrul familiei, ca grup social, capii sunt b rba ii cei mai vârstnici, so iile servindu- i so ii, iar copiii p rin ii. Aceasta este celula germinativ a societ ii, ca i în Noua Atlantid . Fiecare familie se ocup cu un me te ug, munca fiind controlat de func ionarii statului. Fiecare om este liber s locuiasc acolo unde dore te, o dat la zece ani ei împart locuin ele, ocupate prin tragere la sor i. Astfel, structura social utopian respect principiul ordinii, al echit ii, al reciprocit ii, amintind de virtu ile lui Confucius. Legea este mai permisiv , pe lâng ocupa ia central îng duie individului libertatea de a alege o alt profesie, „cu excep ia cazului în care nevoile publice nu impun desf urarea unei alte meserii”. Societatea i buna func ionare a statului sunt pe primul plan, nu individul i exprimarea propriei identit i, topirea lui „eu” în „noi”, ca mecanism ce nu poate func iona p ile componente. În ceea ce prive te economia, bel ugul îi define te, producând suficiente resurse, în cantitate mare pentru a deservi i alte cet i, surplusul fiind împ it i d ruit vecinilor. Strictul necesar este asigurat, vestimenta ia este umil i uniform , utopienii valorific doar

me te ugurile considerate indispensabile societ ii, binelui comun, arta vestimentar sau conceptul de mod este nul, întrucât aceasta nu se schimb niciodat . Sunt sanc ionate lenea i trând via, ziua con ine ase ore de activitate productiv , trei prestate diminea a, trei dup masa de prânz, iar ora opt marcheaz odihna dup o zi de munc , restul timpului fiind gestionat în func ie de înclina iile de care dau dovad , fiind în general dedicat lecturii. Controlarea num rului locuitorilor se realizeaz prin mutarea unora dintre copii la alte familii, mai pu in numeroase, sau a unor familii în alte cet i, utilizându-i când este necesar. În eventualitatea unei sc deri dramatice a popula iei, pierderea este suplinit prin rechemarea celor stabili i în colonii. Nu exist o valoare monetar , proprie Utopiei, cum nu au nici cei din Bensalem ori din Atlantida. Arhitectura a evoluat în timp, ora ul proiectat ini ial de Utopius con inea construc ii mici, rudimentare, colibe i bordeie din lemn, acoperite cu trestie i paie, în timp s-a perfec ionat, cuprinzând cl diri de 3 etaje, uniforme, cu acoperi uri plate, instala ii, gr dini între inute de locatari, în rândul c rora se organizeaz întreceri pentru cele mai aspectuoase i bogate gr dini, spitale, cl diri în care se ia masa etc. La fiecare nivel, chiar i la cel arhitectural, se observ principiul pragmatic, al ordinii i al frumosului simplu, prin antitez cu opulen a ora ului Bensalem sau Atlantidei.

Sistem juridic i politic Lumile utopice atest un regim totalitar, în care puterea apar ine unei singure persoane, ca în Bensalem, sau unui grup de persoane, cum se întâmpl în Atlantida sau în Utopia. Distan a dintre stat i societate este anulat , societatea deschis fiind opus acestui concept. Omul este al cet ii, al societ ii, soma i sema a acesteia, „aparine cu trup i suflet cet ii. El nu exist decât prin ea i îi datoreaz , în mod necesar, plat . Armonia întregului hot te locul pe care trebuie s -l acord m p ii i nu invers.”, a a cum se întâmpl în Utopia cu limitele pe care locuitorii îl au în eventualitatea practic rii unei meserii preferate, cu condi ia în care societatea, prin extensie statul, nu are nevoie de îndeplinirea unei anumite profesii. Platon reprezint în Critias o form de teocra ie, regii Atlantidei fiind cei zece copii pe care Poseidon îi are cu Cleito, împ ind-o în zece inuturi corespunz toare mo tenitorilor, întâiul n scut, Atlas, fiind rege peste ceilal i fra i. În ceea ce prive te puterea i privilegiile regilor, aceasta era nelimitat , f a fi supus vreunei legi, „puteau pedepseasc i s execute pe oricine, dup plac”. Aceast form de tiranie este departe de orice deziderat. În timp ce în Atlantida lui Critias regele era omnipotent, supunându-se doar legilor lui Poseidon, Thomas Morus eviden iaz prin Utopia un sistem juridic benefic, Raphael reflectând asupra Constitu iei „bune i în elepte a locuitorilor Utopiei” în care modul de guvernare aduce fericire prin num rul mic de legi, prin corectitudine i dreptate, fiecare om bucurându-se de bun stare, ideea de proprietate fiind incert , „cu toate c fiecare de ine proprietatea sa. Utopienii detest r zboiul i încearc s -l evite, dar se dedic zilnic exerci iilor militare, asemenea spartanilor, nu numai b rba ii, ci i femeile, pentru a fi preg ti i în eventualitatea unui atac. Evitarea unui r zboi, a a cum o fac utopienii este oarecum neortodox , ei încercând mai multe modalit i de corupere a du manului, fie prin întocmirea unor anun uri oficiale, trimise i afi ate în tain în ara inamic , în num r mare, cerând asasinarea principelui pentru a pune cap t r zboiului. Ideea de r zboi i violen a implicat îndep rteaz aceast ar de una ideal , eutopic , iar sclavia, prin privarea de libertate a indivi-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dului, fie c s-a îndep rtat de la normele sociale, fie c este rezultat al zboiului, plaseaz Utopia sub semnul distopiei.

Religii Religia este un subiect important în Utopia lui Thomas Morus, aici sunt recunoscute i acceptate mai multe religii, unii se roag la soare, al ii la lun , la planete, venereaz omul din antichitate, o mare parte închinându-se lui Mithras, fiin suprem , unic i etern , omniscient i omniprezent , „Tat l tuturor lucrurilor.” Aceast divinitate era temelia începutului, creatorul lumii i conduc torul ei. Majoritatea au adoptat aceast religie, ei credeau în via a de dup moarte, iar dup ce au înv at despre Hristos de la Raphael i înso itorii s i, mul i au îmbr at credin a cre tin , fiind boteza i. Al ii consider sufletele animalelor sunt nemuritoare, a a cum se întâmpl cu sufletul omului. De asemenea, sunt prezentate obiceiurile de înmormântare, utopienii considerând c ultimul drum nu trebuie privit cu triste e, ci cu solemnitate, întrucât omul î i va g si fericirea infinit într-o alt stare. Trupul purtat pe ultimul drum trebuie înso it de imnuri care vor elogia via a defunctului, iar la funeralii sunt inute discursuri despre via a deosebit a celui care s-a stins. În prima zi a noului an este organizat un festival. Utopienii m soatrecerea timpului dup cursul astral urmat de Lun , iar anii dup drumul parcurs de Soare, prima zi este numit Cynemernes, în timp ce ultima Trapemernes, asociate cu s rb torile de la începutul i sfâr itul anotimpului. Templele sunt impun toare, deosebit de frumoase, cu interior întunecat pentru a asigura o stare de reculegere i pietate. Interesant este c ele î i deschid por ile pentru oricine, indiferent de religia la care a aderat. În interior nu exist nicio reprezentare a divinit ii, aceasta aflându-se în inima cui se roag . În interiorul templului, b rba ii stau separat de femei. În timpul festivalurilor, înainte de a merge la templu, femeile i copiii stau în genunchi în fa a so ului sau tat lui, rturisindu- i gre elile i p catele, ca în fa a unui preot. Îngenuncherea în fa a tat lui apare i în Noua Atlantid a lui Francis Bacon, ca simbol al piet ii filiale, în momentul S rb torii Familiei. Tema religioas capteaz aten ia prin ineditul amestec al tiin ei

Anul XI, nr. 7(119)/2020

i religiei în Noua Atlantid . Dorin a de cunoa tere a popula iei, dar i a marinarilor îi valideaz ca adev ra i „c ut tori” ai fericii i cunoa terii. Guvernatorul Casei Str inilor reveleaz modul în care au devenit cre tini, atra i de acel stâlp de lumin , acea coloan ca o punte între cer i p mânt, în vârf fiind o cruce luminoas , iar unul din în elep ii Casei Solomon recunoa te fericirea de a întrevedea „degetul lui Dumnezeu”, fiind unicul c ruia i se permite apropierea i prime te „o mic arc sau un cuf r de cedru uscat.” În cuf r erau o carte i o scrisoare: cartea con inea toate scrierile canonice ale Vechiului i Noului Testament i altele, pe care ceilal i nu le aveau, iar scrisoarea con ine cuvintele apostolului Bartolomeu ce precizeaz c cine va si arca se va bucura de mântuire, de pace i de bun voin a Domnului. De asemenea, darurile purtau i alt dar, cunoa terea limbilor, ca în Babilon. Înc o dat se face aprecierea prin compara ie cu ceilal i, a unei civiliza ii atinse de divinitate. Prin aceasta, rela ia cu divinitatea este unic . În Utopia religia se bucur de o mare libertate, cu preo i ce propov duiesc, cu temple în care se pot ruga adep ii diverselor religii, iar în Critias, Atlantida este înv luit în mitul zeilor olimpieni. Se face referire la Atlantida, civiliza ie mai tân decât a lor, situat în America, ce nu a fost distrus de un cutremur, a a cum este sugerat în dialogurile lui Platon, ci de un potop, ca pedeaps divin .

Concluzii Distan a dintre eutopie i distopie nu este una foarte mare, realizându-se o simbioz , stabilindu-se o rela ie echivoc între aceste concepte. Sunt lumile descrise cu adev rat utopice, ideale? Este universul lui Huxley distopic din toate punctele de vedere? Exist un liant între acestea, toate s-au n scut din realitate, din nevoia de schimbare, atât politic , cât i social , ideologic , chiar i la nivelul mediul înconjur tor. E dorin a de cunoa tere, de ocrotire a universului real, de îndreptare a viciilor i moravurilor unei lumi perfectibile, dar nu perfecte. Ordinea, echilibrul se nasc din armonizarea individualului cu colectivitatea, cu interesul social, chiar dac aceast armonizare amputeaz individualitatea, o limiteaz , o aserve te socialului, o instrumentalizeaz . Individualitatea se tope te în marele mecanism social, el însu i fiind organismul perfect, eutopic, chiar dac raportat la libert ile individului se observ o îngr dire a acestuia. * Platon, Critias, în Opere VII, Buc., Editura tiin ific , 1993 - Thomas Morus, Utopia, Buc., Editura Mondoro, 2014 - Francis Bacon, Noua Atlantid , Buc., Editura Nemira, 2004

B. Wegmann - Femeie care coase

NOTE 1. Cuddon, J. A., The Penguin Dictionary of Literary Terms and Literary Theory, Londra, Ed. PenguinBooks, 1992, pp. 1016-1017. 2. Dic ionarul Explicativ al Limbii Române, Bucure ti Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2009, p. 1179. 3. Blackburn, Simon, Oxford Dic ionar de Filozofie, Bucure ti, Ed. Univers enciclopedic, 1999, p. 412. 4. Platon, Opere VII, Critias, Bucure ti, Ed. tiin ific , 1993, p. 222. 5. Ibidem, p. 227 6. Evseev, Ivan, Dic ionar de simboluri i arhetipuri culturale, Timi oara Ed. Amacord, 1994, p. 36. 7. Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dic ionar de simboluri, vol. 3, Bucure ti Ed. Artemis, p. 382. 8. Ibidem, p. 382 9. Ibidem, p.229. 10. Coord. Russ, Jacqueline, Istoria filosofiei, vol.2. Inventarea lumii moderne, Bucure ti,Ed. Univers enciclopedic, 2000, p. 166. 11. Ibidem, p. 233. 12. Blackburn, Simon, Oxford Dic ionar de Filozofie, Bucure ti, Ed. Univers enciclopedic, 1999, p. 412.

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Distinc\ia dintre “religie” ]i “credin\[“ Avem mii de religii care ne fac s ne urâm unii pe al ii, dar nu avem nicio credin care ne uneasc ! (N. Grigorie-L cri a) Distinc ia dintre „religie” i „credin ” este o problem de foarte mare interes pentru majoritatea popula iei, cu atât mai mult cu cât clarific rile pe aceast tem sunt i pu ine i sumare. Religia este modalitatea prin care omul încearc o conexiune (leg tur ) cu divinitatea. Religia se înva cu mintea, se dobânde te în familie, la coal , în biseric , prin studiul individual etc. Credin a nu se înva , ci se tr ie te cu sufletul! Exista ore de Religie, dar nu exist i ore de Credin . Religia este un set de concep ii i practici comune ale unui grup de oameni, a cum se reflect ele în rug ciune, ritual i dogma religioas . Religia are în aria ei de ac iune concep ii i tradi ii culturale i istorice, mitologie i mistice, precum i convingeri personale sau locale. Termenii de „religie” i „practic religioas ” sunt adesea folosi i interschimbabil. Prin „practicile religioase” se poate aprecia, se poate evalua, se poate m sura religiozitatea unei persoane. Credin a omului nu este m surabil , i nici nu are cum s fie evaluat , m surat . Credin a este o stare psihologic , sufleteasc , tr it în intimitate, în care o persoan este convins (1) fie de o existen pozitiv supranatural , imaterial , precum Dumnezeu, Duh Sfânt, Sfânta Treime, Mesia etc., pe care o consider adev rat , (2) fie de o existen negativ , precum în supersti iile cu draci, stafii, strigoi, fantome, cu spirite rele, cu farmece i vr ji, cu semne prevestitoare, cu numere fatidice etc. Religio i sunt mul i, dintre care numero i nu sunt credincio i adev ra i, dar care se manifest voit, bine gândit, ca „tr ind în sfin enie”, i aceasta pentru a putea s induc mai u or în eroare pe al ii, pentru a- i ascunde adev ratele lor fapte reprobabile. Ipocrizia religioas este practicat tot mai mult de numero i oameni f arnici, în el tori, care una gândesc, alta spun i cu totul altceva fac, devenind tot mai evident faptul c „Limba lor este s geat ucig toare i gr ie te viclenii; cu buzele lor gr iesc prietenos c tre aproapele lor, iar în inim ei uresc c tu e.” (Biblia Patriarhiei României, Ieremia 9:8) sau „Limba lor este o s geat ucig toare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, i în fundul inimii îi întind curse.” (Biblia Cornilescu, Ieremia 9:8). Am exprimat versetele din cele dou biblii deoarece Albert

Calendar - Iulie 1.07.1926 - s-a n scut Gheorghe Ursu (m. 1985) 1.07.1929 - s-a n scut Costache Ol reanu (m. 2000) 1.07.1947 - s-a n scut Dan Verona 1.07.1954 - s-a n scut Alexandru Mu ina (m. 2013) 1.07.1972 - a murit Basil Munteanu (n. 1897) 1.07.2006 - a murit Georgeta Horodinc (n. 1930) 2.07.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973) 2.07.1914 - a murit Emil Gârleanu (n. 1878) 2.07.1919 - s-a n scut tefan Fay (m. 2009) 2.07.1926 - s-a n scut Octavian Paler (m. 2007) 2.07.1938 - s-a n scut Szilágyi Domokos (m. 1976) 3.07.1923 - s-a n scut Paul Nicolae Mihail (m. 2013) 3.07.1929 - s-a n scut Zeno Ghi ulescu (m. 2017) 3.07.1950 - s-a n scut Ioana Dinulescu (m. 2019) 3.07.1950 - s-a n scut Nicolae Oprea 3.07.1992 - a murit Gheorghe Vlad (n. 1927) 4.07.1923 - s-a n scut Haralamb Zinc (m. 2008) 5.07.1920 - s-a n scut Iulia Soare (m. 1971) 5.07.1931 - s-a n scut Al. Oprea (m. 1983) 5.07.1999 - a murit Liviu Petrescu (n. 1941) 6.07.1939 - s-a n scut Voicu Bugariu 6.07.1944 - s-a n scut George Alboiu 6.07.1945 - s-a n scut Doru Davidovici (m. 1989) 6.07.1947 - s-a n scut Gabriela Negreanu (m. 1995) 6.07.1958 - s-a n scut Adrian Alui Gheorghe 6.07.1964 - a murit Ion Vinea (n. 1895) 6.07.1979 - a murit George Lesnea (n. 1902) 6.07.2004 - a murit Horia Gane (n. 1936) 7.07.1988 - a murit Mihail Cruceanu (n. 1887) 8.07.1938 - s-a n scut Georgeta Iliescu 8.07.1941 - s-a n scut Angela Marinescu 8.07.1942 - s-a n scut erban Foar 8.07.1949 - s-a n scut Olimpiu Nu felean 8.07.1956 - a murit Damian St noiu (n. 1893) 8.07.1968 - a murit Petre Pandrea (n. 1904) 8.07.1989 - a murit Horia Stamatu (n. 1912) 9.07.1900 - s-a n scut Al. Graur (m. 1988) 9.07.1959 - s-a n scut Leon Dur 10.07.1942 - s-a n scut Nicolae Pîrvulescu 11.07.1797 - a murit Ienachi V rescu (n. 1740) 11.07.1943 - s-a n scut Radu F. Alexandru 11.07.1949 - s-a n scut Liliana Ursu 12.07.1909 - s-a n scut Constantin Noica (m. 1987) 12.07.1925 - s-a n scut Radu Enescu (m. 1994) 12.07.1933 - s-a n scut Alexandru Ivasiuc (m. 1977) 12.07.1939 - s-a n scut Doru Mo oc 12.07.1999 - a murit Mircea Nedelciu (n. 1950) 13.07.1921 - s-a n scut L. M. Arcade 13.07.1928 - s-a n scut tefan Berciu (m. 2000) 13.07.1951 - s-a n scut Petre Bucinschi (m. 2014) 13.07.1983 - a murit Liviu Bratoloveanu (n. 1912) 14.07.1927 - s-a n scut Szász János (m. 2006) 14.07.1937 - s-a n scut Virgil Cutitaru 14.07.1939 - s-a n scut Traian Diaconescu 14.07.1965 - a murit Matila C. Ghyka (n. 1881) 14.07.1967 - a murit Tudor Arghezi (n. 1880) 14.07.1987 - a murit Mihail Villara (n. 1907) 14.07.1999 - a murit Maria Banu (n. 1914) 14.07.1999 - a murit Cornel Regman (n. 1919) 15.07.1948 - s-a n scut Nicolae Dabija 16.07.1872 - s-a n scut Dimitrie Anghel (m. 1914) 16.07.1936 - s-a n scut Sergiu Adam (m. 2015) 16.07.1943 - a murit E. Lovinescu (n. 1881) 16.07.1945 - s-a n scut Virgil Tanase 16.07.1955 - s-a n scut Petre Tanasoaica (m. 2015)

continuare în pag. 58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Einstein a avut perfect dreptate când a spus c „Citesc adesea din Biblie, îns textul ei original mi-a r mas inaccesibil.” În condi iile în care s-a ajuns ca activitatea bisericii s fie caracterizat tot mai mult prin „dogm i profit” i ipocrizia religioas s se manifeste tot mai mult i în rândul „slujitorilor bisericii”, „Pentru c fiecare din ei, de la mic pân la mare, este robit de l comie i, de la prooroc pân la preot, to i se poart mincinos.”. (Biblia Patriarhiei României, Ieremia 6:13), sau „C ci de la cel mai mic pân la cel mai mare, to i sunt lacomi de câ tig; de la proroc pân la preot, to i în al .”. (Biblia Cornilescu, Ieremia 6:13). Pentru a se în elege cât mai bine deosebirea dintre „religie” i „credin ”, mai exprim i urm toarele considerente personale: 1. Religia a îngr dit, îngr de te i va îngr di permanent gândirea omului. Credin a nu. 2. Numero i lideri religio i au fost extremi ti, fanatici, criminali, ipocri i, pref cu i, f arnici, imorali, deprava i, incestuo i, abominabili i au f cut tot posibilul s arate altfel de cum erau în realitate. Exemple: Unul dintre cei mai deprava i lideri religio i consemna i de-a lungul istoriei a fost Papa Ioan al XII-lea, mort în timpul unui act sexual. Despre el, Louis Marie de Cormenin scria c era „Un uciga , un tâlhar i o persoan incestuoas , nedemn de a reprezenta pe Hristos pe tronul pontifical. Acest preot abominabil a murd rit tronul Sfântului Petru timp de nou ani i merit s fie numit cel mai depravat pap ”. Papa Alexandru al VI-lea, cu numele de mirean Rodrigo Borgia, a fost un obsedat sexul, organiza petreceri luxoase inclusiv cu tent pornografic , a comis o multitudine de crime (în special prin otr virea cu arsenic a rivalilor politici i / sau religio i), adulter, trafic cu lucruri sfinte, furturi, violuri, mituiri, incest cu fiica sa Lucrezia, o femeie depravat i uciga , care s-a culcat, pe lâng tat l s u, i cu fra ii s i Cesare i Giovanni (cunoscut fiind faptul c Cesare la ucis pe fratele s u Giovanni într-o criz de gelozie când a aflat c i acesta sar fi culcat cu sora sa Lucrezia). La credincio i nu se petrec asemenea groz vii. 3. Religiile au fost cele care au cauzat numeroase i groaznice r zboaie, crime, torturi, masacre, violuri, ucideri în mas , acte de terorism i numeroase alte nenorociri. Credin a nu. 4. Mul i religio i ur sc. Credincio ii nu. 5. Oamenii religio i se concentreaz pe tradi ii, pe dogme, pe „crede i nu cerceta”, pe „trocul cu religia”, pe fantasme, pe himere, pe obscurantism etc. Oamenii credincio i se concentreaz pe For a Divin , indiferent cum este numit aceasta. Credinciosul este ata at de For a Divin , unic , etern i infinit , religiosul crede în una dintre cele circa 2.400 de religii existente i n scute din imagina ia oamenilor. 6. Religia se manifest în închin ri (unele cu adev rat caraghioase), în slujbe, în respectarea unor porunci (cu sutele în cadrul unor religii), în ritualuri, de la cele mai ciudate, pân la cele mai violente, crude, inumane, în pelerinaje la moa te etc. Credin a este o convingere i o tr ire intim , sufleteasc - care, în general, nici nu se m rturise te, i nici nu se argumentat . 7. Biserica a promovat i promoveaz prea mult religia, dogmele, ipocrizia, i prea pu in credin a, fapt pentru care chiar Papa Francisc a ajuns s spun c „Decât catolic ipocrit, mai bine ateu” cinstit. 8. S rutul/ îmbr area/ prietenia ipocritului este dezonorant pentru omul moral. Cea a omului credincios însufle te, d via , onoreaz . Distinc ia dintre „credin ” (ceea ce gânde te) i „religie” (ceea ce face) la o persoan se în elege destul de bine i din unele „caracteristici ale ipocritului”: „Ipocrit: omul care i-a ucis amândoi p rin ii... cerând mil pe motiv c este orfan”. (Abraham Lincoln). „Ipocritul este acea persoan care, dup ce a scris o carte ateist , se roag la Dumnezeu s aib succes”. (Autor necunoscut). „Ipocritul, ignorând, din interes, propria lui în el ciune i imoralitate, aplic m suri diferite pentru aceea i fapt sau persoan ”, sau, altfel spus, „Ipocritul are mai multe fe e i niciun obraz.” (N. Grigorie L cri a).

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Calendar - Iulie continuare din pag. 57 16.07.1993 - a murit Traian Co ovei (n. 1921) 17.07.1810 - s-a n scut A. T. Laurian (m. 1881) 17.07.1882 - a murit Pantazi Ghica (n. 1831) 17.07.1936 - s-a n scut George Almosnino (m. 1994) 17.07.1945 - s-a n scut Daniel Dimitriu (m. 2017) 18.07.1931 - s-a n scut Nicolae Neagu (m. 2009) 18.07. 1931 - s-a n scut Balogh József (m. 2006) 18.07.1931 - s-a n scut Micaela Ghi escu 19.07.1891 - s-a n scut Teodor Mur anu (m. 1966) 19.07.1923 - s-a n scut Constantin oiu (m. 2012) 19.07.1936 - s-a n scut Norman Manea 19.07.1943 - s-a n scut Maria Luiza Cristescu (m. 2002) 19.07.1980 - a murit Grigore S lceanu (n. 1901) 20.07.1905 - s-a n scut N. Carandino (m. 1996) 20.07.1927 - s-a n scut Matilda Caragiu Mario eanu (m. 2009) 20.07.1934 - s-a n scut Valentin erbu (m. 1994) 20.07.1939 - s-a n scut Ilie Gu an (m. 2010) 20.07.1943 - s-a n scut Adrian P unescu (m. 2010) 20.07.1944 - s-a n scut Alexandru Ruja 20.07.1986 - a murit Liviu Damian (n. 1935) 21.07.1808 - s-a n scut Simion B rnu iu (m. 1864) 21.07.1904 - s-a n scut Ion Biberi (m. 1990) 21.07.1906 - s-a n scut Traian Chelariu (m. 1966) 21.07.1921 - s-a n scut Violeta Zamfirescu (m. 2006) 21.07.1932 - s-a n scut Corneliu Leu (m. 2015) 21.07.1938 - s-a n scut Mircea Cojocaru (m. 1995) 21.07.1947 - s-a n scut F nu B ile teanu (m. 2008) 21.07.1950 - s-a n scut Ilie Gorjan 21.07.1951 - s-a n scut Ion t. Diaconu 21.07.1986 - a murit Ion Caraion (n. 1923) 21.07.2011 - a murit Mircea Iv nescu (n. 1931) 22.07.1911 - s-a n scut George Iva cu (m. 1988) 22.07.1939 - a murit I. I. Mironescu (n. 1883) 22.07.1945 - s-a n scut Daniel Turcea (m. 1979) 22.07.1994 - a murit Radu Enescu (n. 1925) 23.07.1869 - s-a n scut Gheorghe Adamescu (m. 1942) 23.07.1913 - s-a n scut Gherasim Luca (m. 1994) 23.07.1922 - a murit Ion Scurtu (n. 1877) 23.07.1990 - a murit Ada Orleanu (n. 1916) 24.07.1977 - a murit Emil Botta (n. 1911) 25.07.1876 - s-a n scut Mihai Codreanu (m. 1957) 26.07.1939 - s-a n scut Gheorghe Azap (m. 2014) 26.07.1939 - s-a n scut Cezar Baltag (m. 1997) 26.07.1976 - a murit Dominic Stanca (n. 1926) 26.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947) 27.07.1881 - a murit Alexandru Pelimon (n. 1822) 27.07.1921 - s-a n scut Eugen Cos eriu (m. 2002) 27.07.1925 - s-a n scut Marcel Gafton (m. 1987) 27.07.1930 - s-a n scut Costache Anton 27.07.1937 - s-a n scut Pan Izverna (m. 2013) 27.07.1966 - a murit Ion Mu lea (n. 1899) 27.07.1978 - s-a n scut Sorin Stoica (m. 2006) 27.07.1983 - a murit Teodor Bal (n. 1924) 28.07.1951 - s-a n scut Constantin Stan (m. 2011) 28.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947) 29.07.1895 - s-a n scut Victor Ion Popa (m. 1946) 29.07.1912 - s-a n scut N. Steinhardt (m. 1989) 29.07.1992 - a murit Lucia Demetrius (n. 1910) 30.07.1887 - s-a n scut Franió Zoltan (m. 1978) 30.07.1893 - s-a n scut Mihail Celarianu (m. 1985) 30.07.1894 - s-a n scut Al. O. Teodoreanu (m. 1964) 30.07.1934 - s-a n scut Tita Chiper-Ivasiuc (m. 2002) 30.07. 2007 - a murit Victor Frunz (n. 1935) 31.07.1910 - s-a n scut Grigore Popa (m. 1994)

Anul XI, nr. 7(119)/2020

/Constela\ii diamantine

Nicolae ANDRONESCU scut la 1 martie 1929 în Timi oara, unde a absolvit Colegiul Na ional „Constantin Diaconovici Loga” i Institutul de Medicin i a lucrat ca medic militar pân la pensionare. Este membru al Cenaclului „Ridendo”, din Timi oara, i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România. Reputat rebusist, autor de cronici rimate, parodii i epigrame, publicate în presa local i câteva reviste naionale. Apari ii editoriale: „Croazier de pl cere” (parodii, 2008). Unui medic militar Dac un bolnav îi moare, E u or de presupus C-avea ordin de chemare De la cineva de sus!

Urologilor vitezomani Voi nu prea cunoa te i frica i-i normal s fi i a a, nu înverzi i b ica! Dar nici nu sufla i în ea!

Cereri de serviciu Fat tân , frumoas , Caut post de ocupat. Doresc doar cas i mas i, din când în când, un pat! Decep ie Frumoasa mea cu ochii verzi, Când râde-n ochii ei te pierzi; Când plânge, v d c m în el: Curg lacrimile cu rimel...

Unui profesor amator de vinuri bune La examene, se zice, dovad c -i milos! N-are inima s pice Când miroase-a t mâios! Secretul frumoasei „Pe umeri pletele-i curg râu...”, Cercei de-argint, cordon la brâu; cat c are un p cat: nu e fat , ci b iat! Mul umiri Ve nic recuno tin Doctorului Doroftei Pentru marea lui tiin ! Înhumarea, azi la trei!

Alexandru MISIUGA scut la 18 febr. 1924, la Adâncata, Storojine , Bucovina, decedat la 17 febr. 2009, la Bistri a. A absolvit Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, la R i i coala militar de ofi eri activi, la Z rne ti. A lucrat ca ofi er de vân tori de munte, iar din 1952 ca profesor de topografie, director al Casei de Cultur Bistri a, director al Oficiului Jude ean de Turism Bistri a-N ud. Poet, epigramist, pre edinte al Asocia iei Umori tilor Bistri eni, redactor- af al revistei „Bobârnacul”, colaborator la numeroase publica ii, multiplu premiat, inclus în peste 35 de volume colective de epigram . Apari ii editoriale: 14 c i de umor i poezie, între care Pilule umoristice (1980), Soacr , soacr , poam acr (1996), Jos p ria / epitafuri (1997), Pamflete din ara lu'Pazvante Chioru (2007), Umor pe leau (2009). Mo tenire Potopul a l sat în urm Necazuri i dezastre mari Iar Noe ne-a l sat o turm ...de m gari! Unui X El este critic literar (Frumoas meserie!) i n-are toc, ci-n buzunar Un set de bisturie... rerea unui ardelean Azi corup ia român Nu-i oricui la îndemân . Ca s-ajungi la ea, b die, Tr mult ... sfor rie.

Paradox În lumea noastr larg Azi nimeni nu se mir , harnicii alearg Iar lene ii... transpir ! Progresul Progresu-i un copil teribil, Se vede i cu ochiul liber; Femeia e egal c-un b rbat La blugi, cafele, vodc i fumat. Protest Barbare-au fost metode vechi tragi colarul de urechi! Acum cu suflul novator Îl trage el pe-nv tor!

De Cr ciun Zeci de mii de brazi pe jos, Doborâ i to i de topor, Dar ecologi tii-n cor Cânt , vai: „O, brad frumos!” Sinceritate Despre soacr s-a scris mult i cam r u în omenire, Eu nu scriu. A tept s-ascult „Ve nica ei pomenire!” Soacra E-o fiin pentru care, Orice-ai zice, nu e greu aprinzi o lumânare, Mul umind lui Dumnezeu.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Schimburi Condi ii avantajoase: Schimb, în ambalaje noi, Trei fiole de B6 Contra nou de B2!

Unei studente certate cu tiin a lui Lavoisier Cu picioarele- i sublime i n sucul t u în vânt, Fizicul i-e la-n ime! Fizica i-e la p mânt!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 7(119)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

BERTHA BERTHA WEGMANN WEGMANN Bertha Wegmann a fost o pictori danez de origine german , unul dintre cei mai semnificativi pictori ai mi rii realismului danez. Ea a fost printre pu inele femei artist i a fost, de asemenea, una dintre primele femei profesioniste care a f cut pictur de portret. scut în Elve ia, la 16 decembrie 1847, la Soglio, la vârsta de 16 ani, Bertha se mut cu familia la Copenhaga, unde tat l ei avea s fie comerciant, iar în timpul liber picta. Aceast pasiune o transmite i fiicei sale, care înc din tinere e dovede te înclina ie pentru desen. La 19 ani, Bertha ia lec ii de la arti ti ca: Frederik Ferdinand Helsted, Heinrich Buntzen i Frederik Christian Lund. Sus inut de familie, doi ani mai târziu se mut la München, unde locuie te pâna în 1881. Aici studiaz cu pictorul de scene istorice Wilhelm von Lindenschmit cel Tânar, apoi cu pictorul de compozi ie Eduard Kurzbauer. Ne-mul umit de lucrul în studio, Bertha decide s studieze în natur . Se împrietene te cu pictori a suedez Jeanna Bauck, cu care întreprinde mai multe c torii de studiu în Italia. De altfel, unul din celebrele portrete ale Berthei Wegmann este cel dedicat prietenei sale, lucrare prin care dep te tiparele epocii în care artistul era predominant de gen masculin. Cele dou se mut la Paris, în 1881, unde Bertha expune la câteva saloane i se bucur de aprecieri onorabile.

În 1882 se mut la Copenhaga, unde era deja cunoscut prin expozi iile pe care le deschisese înc din 1873 la Palatul Charlottenborg. În anul urm tor, un portret al surorii sale este medaliat cu Medalia Thorvaldsen. Patru ani mai târziu, a devenit prima femeie care a ocupat un scaun la Royal Academy Danish Fine Arts. Din acel an pâna în 1907, a fost membru al consiliului de administra ie pentru „Tegne- og Kunstindustriskolen for Kvinder” ( coala industrial de desen i art pentru femei). Bertha Wegmann a continuat s expun pe scar larg i a reprezentat Danemarca la mai multe târguri din lume, inclusiv la Expozi ia Mondial Columbiana din Chicago. În 1892, a devenit una dintre primele femei care a primit Medalia regal Ingenio et Arti. Bertha Wegmann a murit brusc, pe 22 februarie 1926, în timp ce lucra în studioul ei. La mul i ani dup moartea sa, Jeanna Bauck Prietena ei din tinere e) pune bazele unei funda ii cu numele Berthei Wegmann, pentru sprijinul femeilor artiste i cu posibilita i financiare reduse. Pictura Bertheei Wegmann reprezint opera unui artist care a avut o perspectiv cu adev rat interna ional .

Bertha Wegmann - Vedere dintr-un sat de munte