Constelatii diamantine, nr. 10 (120) / 2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni [i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia

Anul XI, Nr. 8 (120) August 2020

Zece ani Semneaz :

cu Constela\ii diamantine

Ion Bindea Emil Bucure teanu Mihai Caba Liviu Chiscop Livia Ciuperc Gheorghe Dihoru Gelu Drago Doina Dr gu Doru Dinu Gl van Vasilica Grigora Nicolae Grigorie-L cri a Lidia Grosu Nicolae Mare Daniel Marian Galina Martea Nicolae M tca Marin Mihalache Constantin Miu Tudor Nedelcea Janet Nic Drago Niculescu Camelia Opri a Florica P an George Petrovai Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Mihai Posada Mircea Pospai Ion Romanescu Florentin Smarandache Ben Todic Philip Tudora Al. Florin ene

VIRTUTEA LITERAR{

Adrian Scott Stokes - Str lucire de sear

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , Constela ii diamantine - o revist înf ptuit cu dragoste .........................p.3 Al. Florin ene, Zece ani de “Constela ii diamantine” pe cerul Literaturii Române ....p.3 Doru Dinu Gl van, Revistei ”Constela ii diamantine”, Omagiu .......................................p.4 Mircea Pospai, O revist realizat cu sufletul ................................................................................p.4 Galina Martea, Cultura literaturii române în contextul altor culturi ................................pp.5-7 Mihai Caba, Dou veacuri de neuitare - Ion Budai-Deleanu ..............................................pp.8,9 Tudor Nedelcea, Ioan G. Bibicescu - folclorist i om al cet ii ..............................................pp.10-12 Doina Dr gu ,Poeme ......................................p.12 Ion Popescu-Br diceni, Nicolae Manoleacu i Calea-de-acces la Sufletul C ilor .....pp.13-19 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - Rene Descartes (XV) .............pp.20-22 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa (V) - Petre ea, Emil Cioran ..............pp.23-26 George Petrovai, Filosofia indian i sublima ei subtilitate (IX) .............................................p.27 Al. Florin ene, Rela ia milenar dintre religie i tiin .....................................................pp.28-31 Livia Ciuperc , Asumarea suferin ei ............p.32 Liviu Chiscop, Biografisme i Biografeme... ......................................................................pp.33,34 Janet Nic , Eseuri ...........................................p.35 Daniel Marian, Declinarea timpului probabil .............................................................................p.36 Mihai Posada, Despre fonfeurile ironistului Mihai Batog-Bujeni .............................pp.37-39 Constantin Miu, Poeme ..................................p.39 Emil Bucure teanu, Camelia Florescu: muzic i poezie .....................................................pp.40-42 Nicolae M tca , Poeme ...................................p.42 Florica P an, “Simple adora ii” - haibun ......................................................................pp.43-45 Gelu Drago , Poeme .......................................p.46 Vavila Popovici, Poeme ...................................p.47 Camelia Opri a, Poeme ..................................p.47 Lidia Grosu, Poeme ........................................p.48 Vasilica Grigora , Biblioteca- Ateneul min ii i al sufletului ...............................................pp.49,50 Nicolae Mare , Maxime i Aforisme .............p.50 Marin Mihalache, Despre limbajul poetic ......................................................................pp.51,52 Florentin Smarandache, Citate re-citate ....p.52 Gheorghe Dihoru, Vegetalele - în poeziile eminesciene ...............................................pp.53-55 Nicolae Grigorie-L cri a, Opinii despre “Geniul r ului” ...............................................p.56 Ben Todic , Cicatrice ......................................p.57 Ion Romanescu, Ion Bindea, Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i: - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. LIDIA GON A GROSU, R. Moldova, poet, prozator, jurnalist, secretar tiin ific al Senatului USM Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Adrian Scott Stokes

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Constela\ii diamantine - o revist[ î@nf[ptuit[ cu dragoste Revistele, cu destinul lor de efemerid , de cele mai multe ori, nu supravie uiesc clipei, prezentului. Dac tomurile stau pe rafturile bibliotecilor sau, mai nou, pe suporturi magnetice, înfruntând vremea i vremurile, ele putând fi citite oricând, revistele, de i reflect climatul cultural al timpului, nu au aceea i soart . Cititorul, dup ce a parcurs paginile unei reviste, nu mai revine niciodat , excep ie f când istoricii literari i cercet torii.

Dar putem spune, f teama de a gre i, c o revist , cu toat efemeritatea ei, poate fi privit i definit , în ansamblul ei, ca o oper de art , în care materia, subordonat unor scopuri esen ialmente spirituale, este un mijloc de manifestare a spiritului.

Revista Constela ii diamantine, înc de la început, s-a axat pe cultul valorii, dep ind limitele na ionalismului, cu o deschidere spre universalitate. Principiile care au stat, i stau, la temelia select rii materialelor, sunt autenticitatea, originalitatea compozi ional i expresivitatea artistic .

Ca loc ineluctabil de manifestare a spiritului, revista pune în valoare, dincolo de aspectele artei contemporane (grafic , desen, pictur ), i mijloacele moderne de abordare computerizat , devenind o îmbinare armonioas de simboluri expresive, ce poart amprenta ra ionalului i dau sens istoric materiei.

A concepe i realiza o revist cultural necesit mult munc i transpira ie. Acest lucru minunat nu se poate înf ptui f dragoste, mult dragoste. Este un proiect ambi ios s creezi o revist cultural , cu un profil bine pus la punct. Acest lucru solicit efort, abnega ie i d ruire total .

Albert Camus spunea: „O realizare este un angajament - oblig la o realizare i mai mare”. Sper m s se confirme acest adev r.

Pentru ca o revist s dobândeasc recunoa tere i prestigiu, pentru ca ea s dureze în timp, este necesar o conlucrare în armonie i echilibru în cadrul redac iei, este nevoie de colaboratori fideli i prieteni sinceri, care s iubeasc literatura i arta, care s aib chemare i for în exprimarea frumosului.

Revista Constela ii diamantine este bine cunosct i se bucur de o audien deosebit , atât la nivel na ional, cât i interna ional.

Doina Dr gu redactor- ef Constela ii diamantine

3

Zece ani de “Constela\ii diamantine” pe ve]nicia cerului Literaturii Rom`ne O decad de ani dintr-o ve nicie a Literaturii Române este, practic, acea pic tur care completeaz preaplinul unei istorii contemporane a culturii noastre. Iat c au trecut zece ani de la apari ia primului num r al revistei craiovene de cultur i art „Constela ii diamantine”, ai c rei fondatori sunt: Dona Dr gu , N.N. Negulescu, Janet Nic i Al. Florin ene, publica ie ce apare sub egida Ligii Scriitorilor Români, când parte din portofoliul celor 19 reviste ce apar sub semnul acestei organiza ii profesionale. Revista, având ca titlu constela ii, cuvânt ce denume te una dintre cele 88 de zone în care este împ it bolta sau sfera cereasc , uneori f cându-se referire doar la o grupare aparent de stele, care, unite printr-o linie imaginar , se aseam cu un anumit obiect sau zeu etc. Pentru majoritatea constela iilor vizibile din emisfera nordic a P mântului, denumirile exist deja din antichitate. Iar diamantine este acel lucru asem tor cu diamantul.

Ce putea fi mai plastic i sugestiv decât aceast alc tuire de dou cuvinte care însumeaz metafora pentru denumirea uneia dintre cele mai bune reviste literare din geografia revuistic a rii. Înc de la început, sub conducerea poetei Doina Dr gu , programul revistei a fost unul strict: publicarea de crea ii literare originale de bun calitate, încurajarea tinerilor scriitori i promovarea crea iilor autorilor consacra i.

Ideea de a publica o revist de literatur în municipiul Craiova, capitala Banilor, unde au creat Elena Farago, Radu Gyr, Marin Sorescu i unde de ani buni apare prestigioasa revist Ramuri, a fost o provocare i o ambi ie concuren ial în folosul literaturii.

Cuvintele filozofului grec Constantin Tsatsos au f cut ca redactorul- ef al revistei, Doina Dr gu , s pun talentul s u în „construcia” acestei reviste: „C utarea unor forme i modalit i de a promova crea iile semenilor este demn de orice efort i apreciere. Datorit acestei c ut ri progreseaz i se fac cunoscu i oamenii cu talent în universul esteticii. Îns nu trebuie confundat valoarea ut rii, lupta de a promova valorile literare, cu valoarea estetic a rezultatului c ut rilor.” Se simte pasiunea Doinei Dr gu pentru promovarea literaturii , de a implementa concep ia c scopul literaturii i artei este noul, frumosul i originalitatea ideilor transmise.

Trebuie s subliniez c literatura, în general, este oglinda epocii în care a fost scris . Dar, vai i amar dac exprim numai epoca respectiv . Adev rata literatur exprim totalitatea epocilor, a vremurilor, pentru c îl exprim pe om.

Lucr rile cuprinse în aceast revist fac parte dintr-un evantai policolor. Descoperim lucr ri mai din toate genurile literare, fapt ce creeaz o rezonan polifonic , mul umind toate gusturile cititorilor.

Acum, la împlinirea a zece ani de la apari ia în spa iul virtual a revistei, doresc publica iei ani mul i i nem sura i de apari ie, iar colectivului de redac ie s tate, spor în crea ie i obiectivitate în lucr rile alese pentru a vedea lumina paginii, iar redactorului- ef Doina Dr gu îi doresc s r mân tot a a de frumoas la sufletul de poet i promotor cultural în a duce mai departe responsabilitatea public rii acestei frumoase reviste cu nume de lumin i diamant.

Al. Florin ene pre edintele Ligii Scriitorilor Români membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Revistei “Constela\ii diamantine”, Omagiu

Anul acesta, în luna august, revista „Constela ii diamantine” împline te zece ani de existen în spa iul jurnalistic românesc. Înc de la primul num r, din septembrie 2010, fondatorii, Doina Dr gu , redactor- ef, i Janet Nic , secretar general de redac ie, au precizat orientarea revistei, cu înc rc tur cultural , literar i artistic , pe plan universal.

Ap rut sub egida Ligii Scriitorilor Români i a Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România, ca semn al confreriei jurnalistice, revista, cu deschidere spre constela ii, cu t ria diamantului, s-a impus, imediat, în con tiin a cititorilor de pretutindeni.

Distribuit la câteva zeci de mii de adrese electronice, revista „Constela ii diamantine” popose te pe toate continentele, fiind apreciat pe m sur . Dac aprecierile, la adresa revistei, sut în sut , elogioase, s-ar strânge într-o carte, volumul ar dep i o mie de pagini.

Personalit i din toate domeniile culturale, literare i artistice, din Japonia, Australia, Statele Unite ale Americii, Canada, China, Anglia, Fran a, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Germania, Albania, Serbia, Republica Moldova, Israel, au g sit, în revista „Constela ii diamantine”, un teren fertil, pe care s i cultive opiniile, ideile, credin ele, tr irile. De asemenea, colaboratorii din ar , personalit i, bine conturate în domeniile lor, apar inând Ligii Scriitorilor Români, Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România, Uniunii Compozitorilor Români, to i au fost prezen i, cu materiale de specialitate, num r de num r.

Timp de zece ani, revista „Constela ii diamantine” a ap rut, lun de lun , cu o precizie de cronometru. Formatul revistei este generos: 60 de pagini, color, rubrici permanente de cultur , literatur , art , filozofie, tiin , pictur , umor.

De remarcat faptul c , de opt ani, la sugestia secretarului general de redac ie, Janet Nic , i sus inut permanent, num r de num r, de inginerul epigramist Nelu Vasile, s-a afirmat rubrica de umor „Constela ii epigramatice”, câte o pagin sau dou , pentru promovarea umorului românesc în lume.

Acum, la ceas aniversar, fondatorii revistei, colectivul de redac ie, colaboratorii, din ar i de pe întregul mapamond, merit toate laudele, pentru puterea de a îmbina sensibilitatea subiectiv cu datoria civic , în demersul de a-l instrui, de a-l educa i de a-l încânta pe ria sa, Cititorul cel de toate zilele.

Doru Dinu Gl van, Pre edintele Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România

Anul XI, nr. 8(120)/2020

O revist[ realizat[ cu sufletul Iat c Revista Constela ii Diamantine a împlinit zece ani de apari ie i trece în „deceniul al doilea”, cum s-ar zice. Incredibil ce repede trece timpul!

Trebuie s m rturisesc c nu a putea, în cazul unei încerc ri de prezentare a evolu iei revistei, s spun cum a fost începutul, pentru simplul motiv c , în avalan a de informa ie online a acelui moment, am sc pat apari ia acestei noi publica ii.

Dup ceva timp îns , am aflat mai multe despre ea i am început o primesc, prin e-mail, la fiecare apari ie. Era deja o revist bine conturat , cu o structur i un con inut de revist cultural-literar serioas , la care se ad uga o prezentare grafic remarcabil .

Din acel moment i pân acum Constela ii Diamantine a r mas o publica ie f sc deri de la un num r la altul sau de la o etap la alta, dovad a preocup rii colectivului s u de conducere de a p stra tacheta cucerit . Este vizibil faptul c ziarista i scriitoarea Doina Dr gu (redactor ef) se implic în realizarea revistei cu toat d ruirea, iar experien a pe care i-o cunoa team, de la alte publica ii, atinge aici cote care demonstreaz c deja iube te aceast publica ie i o consider ca pe una dintre realiz rile ce-i vor r mâne mereu aproape de suflet. La fel de notabil credem c este dedicarea fa de revist a poetului i ziaristului Janet Nic (secretar general de redac ie), amprenta celor doi resim indu-se în toate caracteristicile revistei.

Redactorii i redactorii asocia i, personalit i din ar i din str in tate, gireaz , de asemenea, inuta general , dar, în mod deosebit, calitatea este dat de materialele autorilor.

Remarc m diversitatea genurilor i temelor abordate, de la eseu la poezie, de la filozofie la religie, de la memorii la cronici literare.

Cele 60 de pagini în fiecare lun , ceea ce nu este deloc pu in, sunt realizate de câteva zeci de scriitori (remarcându-se spa iul generos acordat poeziei), cercet tori, profesori, critici literari i de art , istorici.

Selec ia pentru ilustrarea revistei, la fiecare num r tot un alt artist plastic, reprezint , de asemenea, un element poten ator al revistei în ansamblu, dar i un act de cultur în sine.

La acest moment aniversar nu ne r mâne decât s îi felicit m pe realizatorii revistei i s le dorim putere de munc i inspira ie, pentru a putea bucura, mul i ani de acum înainte, pe cititorii revistei. La mul i i frumo i ani!

Mircea Pospai, pre edintele filialei „Tudor Arghezi” Craiova a Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Cultura literaturii rom`ne @n contextul altor culturi Dup cum tim, cultura unui popor se define te prin identitatea valorilor spirituale, cât i materiale, iar con inutul acestora este fundamentat pe fenomene corelate cu necesit ile sociale ale individului.

La fel se cunoa te, cultura unui popor se dezvolt din principii de demnitate i identitate na ional , elemente esen iale bazate pe moralitate individual i social , construite din convingeri ce apar in culturii literare i tiin ifice, în ansamblu, aspecte ce apar in valorilor spirituale - aceste teorii fiind influen ate de propriile tradi ii na ionale, dar i de practicile altor popoare care în procesul evolu iei au ob inut o cultur cu mult mai avansat fa de cea care exist în propriile manifest ri culturale. Din acest punct de vedere, necesit ile spirituale i morale ale individului, ale unui popor între timp se amplific tot mai mult, iar cultura, ca component integrator al tuturor valorilor sociale, se dezvolt i mai mult în limitele decen ei umane. A a fiind, cultura oric rui popor tinde spre perfec iune i c tre acele valori care înal continuu dezvoltarea uman i cea social .

Activitatea cultural a fot mereu o n zuin i o prioritate absolut a individului, aceasta reprezentând ac iunea con tient în ob inerea unui scop definit care dezvolt i raporteaz treptat omul i societatea acestuia c tre nivele superioare, c tre nivele civilizate. Lucruri demne i pline de respect care orienteaz umanitatea spre crearea unor condi ii mai bune de existen social , în mod aparte, în crearea bunurilor spirituale i materiale, valori ce comunic între ele i, în acela i timp, constituie imaginea cultural a unei societ i dintr-o perioad istoric anumit . Dac s ne orient m la o comunitate anumit , atunci vom deschide parantezele societ ii române, neam care întrune te în mod distinct atât cultura clasic i modern , cât i cultura literar - fenomene ce constituie con inutul unui obiect na ional, unui produs al identit ii de limb i istorie ce apar ine integral de meritul întregului popor, de meritul clasei intelectuale, de meritul scriitorilor i oamenilor de tiin etc., ace tia evocând o sintez a tuturor posibilit ilor prin exprimare i promovare a valorilor social-culturale, inclusiv, raportate

Adrian Scott Stokes - Toamna la munte

i la valorile culturale universale. Astfel, conform realit ii, cultura modern român i-a început evolu ia cu des vâr ire cu aproape trei sute de ani în urm , având în centrul evenimentelor i influen a relativ mare din partea unor culturi occidentale, dar mai ales a celei germane i franceze. În aceast perioad de timp, cultura român , în mod aparte, cultura literar român s-a manifestat ca o component calitativ , determinat de esen , iar con inutul acesteia a întruchipat bog ia spiritual a poporului român. Printre ipostazele respective, cu contribu ie notabil , se înscriu nume mari de personalit i, scriitori ce le individualizeaz importan a de-a lungul istoriei, iar operele literare ale acestora s-au remarcat în mod valoros nu numai în cultura na ional român , dar i în cea occidental , universal , cu accente mai pronun ate în cultura francez , german , italian , american literatura român fiind formula ce cuprinde latura fundamental a esteticii i a virtu ii.

Cultura român din toate timpurile s-a exprimat ca un fenomen unic, specificul acesteia fiind corelat la plasarea geografic i a procesului evolutiv de-a lungul istoriei. Componentele respective i-au sit abordarea i în cultura literaturii române, care, de-a lungul timpului, a fost puternic influen at i de al i factori precum cre tinismul (specific neamului român), umanismul (curent care a fost infiltrat din Polonia în secolul al XVII-lea i ulterior p truns i în spaiul românesc; în Moldova, prin scrierile lui Miron Costin, predecesorul fiind Grigore Ureche - care a tratat aspecte de istorie în dezvoltarea fenomenelor precum de teptarea poporului prin con tiin a na ional ; apoi Ion Neculce - cronicar moldovean care a abordat teorii despre identitate, cultur , erudi ie, în elepciune; renumitul umanist Dimitrie Cantemir, cât i alte personalit i distincte prin cultura umanist , cum ar fi i Constantin Brâncoveanu, al ii), tradi iile na ionale etc., în rezultat, toate reprezentând identitatea român ca produs autentic al factorilor spirituali i materiali. În modul acesta, literatura român , fiind valorificat i exprimat de c tre scriitorii români i nu numai, i-a f cut prezen a în mod onorabil i în alte culturi universale, care, la rândul ei, s-a prezentat ca un component suficient de valoros în arta scrisului. Acest lucru este vizibil realizat prin scrierile marilor litera i, scriitori notorii, savan i, umani ti, un exemplu eminent fiind Dimitrie Cantemir (savant, filozof, umanist, scriitor, lingvist, istoric, compositor, geograf, politician, antropolog etc.) care a l sat ca mo tenire valori literare inegalabile cum ar fi „Descrierea Moldovei” (editat în 1769), lucrare scris în latin i solicitat cu mare interes de c tre Academia de tiin e din Germania, Berlin; „Istoria cre terii i descre terii Imperiului Otoman” - lucrare publicat în limbile englez (1734-1735, edi ia a II-a în 1756), german (1745), francez (1743), unde pentru continentul european aceasta a existat pân în anii 1900 ca un manuscris-îndrumar, ca un izvor de documentare permanent pentru oamenii de tiin , istorici etc.; de remarcat i faptul c despre el s-au scris multe lucruri demne de apreciere, unul fiind înscris i în Enciclopedia britanic , vol. 5, edi-

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ia a 11-a, unde se stipuleaz : „Dimitrie Cantemir a fost cunoscut ca unul dintre cei mai mari lingvi ti ai vremii sale, vorbind i scriind unsprezece limbi i fiind bine versat în bursele de studii orientale”.

Dac literatura român între timp a fost influen at de diverse culturi, cum ar fi cultura greac (sec. al XVII-lea i al XVIII-lea în care rile Române au fost st pânite de Imperiul Otoman), iluminismul european (sec. XVIII-XIX, exponen ii acestui curent literar fiind Gh. Asachi, Dinicu Golescu etc.); apoi rena terea na ional i cultural cu idei revolu ionare (sec. al XIX-lea i începutul sec. al XX-lea) a pus la dispozi ia marilor scriitori români prilejul de a realiza lucr ri literare inedite bazate pe schimb rile parvenite în istoria românilor, accentul fiind pus pe unitatea na ional , con tiin a na ional i tot ceea ce ine de cultura neamului românesc. În aceast perioad de timp literatura român este cuprins i de avântul curentelor literare europene cum ar fi simbolismul, romantismul, realismul, astfel scriitorii români manifestându- i activitatea literar c tre tendin e i aptitudini relativ comune, cu o form de exprimare destul de frumoas i calitativ . În ace ti parametri, conform meritelor, literatura român a secolului XIX este considerat i se înscrie ca cea mai valoroas i productiv crea ie literar din toate timpurile. Printre marii scriitori români care s-au remarcat foarte sugestiv prin curentele literare respective din acea perioad (junimism, simbolism, romantism, realism, latinism) se num geniul literaturii române Mihai Eminescu (personalitate cunoscut nespus de mult i în cultura universal ), Ioan Slavici, George Co buc, Constantin Negruzzi, Ion Creang , Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Barbu tef nescu Delavrancea, Mihail Kog lniceanu, Ion Luca Caragiale, Titu Maiorescu, Anton Pann, Alexandru Macedonski, Petre Ispirescu, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Vlahu , Ion Heliade R dulescu, precum i mul i al ii. Scriitorii susmen iona i, cât i al ii au pus în lumin opere literare de mare valoare, unele din ele fiind înscrise i în patrimoniul cultural universal, iar prin subiectele literare abordate s-au eviden iat nu numai capacit ile scriitorice ti ale acestora, dar i puterea de întrebuin are i utilitate public a artei literare în mediul social corespunz tor totul creat în scopul de a completa cât mai mult bunurile spirituale întru dezvoltarea omenirii de diverse culturi i origini.

Literatura român este o identitate distinct , iar cultura acesteia reprezint întregul set de valori spirituale, intelectuale menite întru dezvoltarea poporului român i nu numai. Din respectivele considerente, cultura literaturii române este un proces bine definit, acesta, la rândul lui, manifestându-se ca o identitate sigur în arta scrisului. a fiind, prin identitatea culturii literare definim însu irea, istoria i contribu ia acesteia în cultura româneasc , cât i cea universal din diverse perioade ale timpului. Cultura literaturii române este prezent în mod distinct de la începuturi pân în zilele de ast zi, divizându-se în compartimente exacte: literatura român veche, literatura român în limba slavon , literatura român umanist - secolul XVII, literatura român a secolului XVIII, literatura român a secolului XIX, literatura român a secolului XX, literatura român interbelic , literatura român postbelic , literatura român contemporan ; literatura român din str in tate sau, mai bine zis, literatura român a diasporei; literatura român în viziunea scriitorilor str ini, - efectul benefic i estetic fiind prezent în întregul sistem de activitate literar . Ca urmare, literatura român este un proces care se reg se te între sinteza trecutului i a prezentului, bazat pe trecerea de la particular la general; între conexiunea istoriei i a proceselor sociale, politice, morale, economice; între realitate i imagina ie pentru a crea noi reprezent ri în baza percep iilor umane. În acela i timp, identitatea literaturii române este un mod de exprimare prin care se dezvolt i se recunoa te cultura spiritual ce modernizeaz continuu societatatea român atât din cadrul rii, cât i din afara ei. La baza acestora este prezent no iunea

Anul XI, nr. 8(120)/2020

de unitate na ional , care une te i înt re te centrul de leg tur cu prezen a scriitorilor români de pretutindeni. Reprezentarea general a principiului de unitate na ional se manifest în toate ac iunile întreprinse de c tre scriitorii români din toate timpurile, transmi ând ideea prin diverse genuri literare. Prin sentimentul de afec iune pentru râna natal , pentru propria patrie, literatura român a fost i este inundat continuu de con inuturi ce apar in conceptului de unitate na ional , de men inere a tradi iilor na ionale, de dezvoltare spiritual i social a societ ii române, de dragoste pentru semenul s u etc., unde scriitorii români î i expun acest gând cu cea mai mare pasiune prin profesiunea exercitat , deci, prin arta scrisului. Pentru scriitorii români sau, mai bine zis, pentru intelectualitatea român din afara hotarelor dragostea pentru pamântul natal este unic , ea nu dispare niciodat i este redat prin lucr ri literare în cel mai distins mod.

Scriitorii români din afara grani elor rii de origine sau, cum se mai spune în mod literar, Diaspora, încearc prin diverse ac iuni ( i le reu te de minune) s creeze pe meleaguri str ine frumosul despre inutul românesc i fac tot posibilul ca s transmit , s dezvolte în omul str in (din alte ri) interesul i respectul pentru societatea româneasc . Prin lucr rile literare i cele tiin ifice, prin ac iunile întreprinse de a crea uniuni i societ i de crea ie, de a înfiin a institu ii destinate culturii i înv mântului în limba român în alte ri ale lumii, acest lucru impune respect i admira ie pentru imaginea i atitudinea frumoas despre na iunea român . De men ionat, atât crea ia literar , cât i cea tiin ific completeaz în mod egal cultura literaturii române, patrimoniul cultural al na iunii române. Printre scriitorii i oamenii de tiin români, care au promovat i continu promoveze valorile intelectuale i spirituale române ti, în mod aparte, cultura literaturii române în alte culturi, se reg sesc personalit i celebre - Nicolae Iorga, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, George C linescu, Tudor Arghezi, Emil Cioran, Mircea Eliade, Nichita St nescu, Eugene Ionesco, Herta Muller, George Emil Palade, Ana Blandiana, Petru Popescu, Ruxandra Vidu, Andrei Codrescu; Bogdan Suceav , tefan Baciu, precum i multe alte personalit i marcante produc tori de studii literare, filozofice, tiin ifice în diverse domenii; veritabile personaje în promovarea istoriei, culturii i limbii române pe meleaguri str ine. În procesul evolutiv, literatura român este motivat de dou componente - recunoa terea deplin a acesteia în cadrul rii i recunoa terea cu succes la nivel mondial. Recunoa terea pozitiv în plan mondial a literaturii române este, mai întâi de toate, o component care multiplic valoarea culturii literare din cadrul rii, ca ulterior aceasta s creeze un fenomen intermediar prin care se contribuie la dezvoltarea altor culturi. Drept model, dup cum s-a mai precizat, Dimitrie Cantemir, primul scriitor/umanist român recunoscut în cultura universal i cea european , prin scrierile sale excep ionale (lucr ri literare de o pondere aparte despre lume redate în stil filozofic, apartenente din domeniul culturii clasice - umanismul) a îmbog it/întregit cultura european cu noi modele de gândire folozofic , istoric , umanist . Un alt exemplu remarcabil care a contribuit în dezvoltarea altor culturi a fost Nicolae Iorga, personalitate român apreciat enorm de mult în mediul literar i academic din Europa i nu numai, membru al Academiei de tiin e din Fran a, Iugoslavia, Polonia, cu titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Universit ii din Oxford, recunoscut prin particip ri active la conferinte si congrese internationale în ri din Europa si Statele Unite ale Americii; crea ia literar i tiin ific în domeniul istoriei medievale, folozofiei, tiin elor umanistice, lingvisticii i filologiei, dramaturgiei etc., recunoscut la nivel mondial. Acest lucru este confirmat prin relat rile marilor personalit i din cultura universal : - bun oar , istoricul i savantul englez Arnold Joseph Toynbee a documentat: „regret c nu l-am cunoscut niciodat

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe Nicolae Iorga... Sunt în special recunosc tor pentru c a scris Istoria Imperiului Otoman - acea mare istorie a lui Iorga pe care o am în bibliotec într-o edi ie german . Nicolae Iorga este o mare figur a tiin ei, istoriei, atât a României, cât i a Europei i a lumii întregi, iar sfâr itul s u tragic a fost o pierdere general ”; - iar cu o lun mai târziu dup moartea renumitului scriitor i savant român, profesorul i filologul francez Mario Roques în cadrul edin ei de comemorare de la Academia Francez a difuzat urm toarele: „Nicolae Iorga a fost unul dintre acei oameni ai vremurilor epice, ini iatori, conduc tori, îndrum tori neobosi i ai na iei lor, care trebuie s îneleag tot ce este în leg tur cu ara lor, s fie la curent cu tot ce se întâmpl , dar mai ales s descurce na iuni, aplicând totul la ei în ar , organizeze totul, s verifice, s corecteze i adeseori s ia totul de la început”; - pe când George C linescu a scris: „Iorga a jucat în cultura româneasc , în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”). Prin intermediul spa iului literar, cultural, tiin ific i-au remarcat contribu ia în cultura altor popoare i Mihai Eminescu, unul dintre cei mai renumi i i cunoscu i scriitori români de nivel mondial, cel mai renumit i vestit poet din toate timpurile atât în cultura român , cât i cea universal , aportul s u literar fiind extraordinar de imens în diverse culturi din toat lumea; Mircea Eliade, renumit savant i filozof de talie universal în instituirea studiului de „istoria religiei”, mult cunoscut în SUA i Fran a; George C linescu, cu accente în cultura italian , opera sa eviden iindu-se ca tiin a ini ial i m rturii despre istoria literaturii române din toate timpurile; Herta Muller, scriitoare originar din România, autoare de scrieri literare în limba român i german , de in toarea Premiului Nobel pentru Literatur în anul 2009; George Emil Palade, omul de tiin în domeniul biologiei, de in torul Premiului Nobel în Fiziologie i Medicin pentru anul 1999 - contribu ie inegalabil în tiin a universal ; Emil Cioran, mare filozof în cultura universal , prezent în renumitele enciclopedii din Marea Britanie, SUA, Fran a, Italia, Germania, etc., lucr rile sale fiind prezente i în renumitele biblioteci din întreaga lume; Nichita St nescu - poet, scriitor i eseist român - în anul 1977 este propus la Premiul Nobel pentru Literatur de c tre scriitorul suedez Arthur Lundkvist, iar în anul 1975 i se decerneaz valorosul Premiu european „Johann Gottfried von Herder”; George Enescu, compozitorul care a cut cunoscut întregii lumi ce este muzica i folclorul românesc i nu numai; Constantin Brâncu i, sculptor, considerat pionierul sculpturii abstracte moderne, cunoscut enorm în Fran a; Eugen Lovinescu, marele autor despre schimb rile în valorile estetice; Ion Caraion, scriitorul i traduc torul român care editeaz reviste literare în Germania i Elve ia; Nicolae Balot (scriitor, istoric i teoretician literar

Adrian Scott Stokes - Recoltarea grâului

7

român), - contribu ie în cultura european : despre cultura rena terii în Italia, despre literatura german i francez ; Norman Manea, cel mai tradus romancier român, manuscrisele sale fiind traduse în mai mult de 20 de limbi; Eugen Ionescu (Eugene Ionesco), renumit dramaturg în cultura universal - unul din fondatorii teatrului absurdului din Paris; Ruxandra Vidu (dr., prof. univ.), omul de tiin în ingineria materialelor avansate i nanotehnologiilor, cu numeroase inven ii brevetate în SUA, decorat cu importante premii i distinc ii de nivel mondial, este primul om de tiin român în calitate de membru al Academiei Na ionale a Inventatorilor din SUA, Pre edinte al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte din SUA/American Romanian Academy of Arts and Science, USA; Nicolae Manolescu, renumit critic i istoric literar în arta scrisului contemporan, Ambasadorul României la UNESCO i Pre edinte al Uniunii Scriitorilor din România; Ana Blandiana, scriitoare, lucr rile sale fiint traduse în 26 de limbi, fondatoarea reîntemeierii Centrului PEN din România în 1990, de in toare a Premiului Literar Interna ional „Gottfried von Herder” în anul 1982; Mircea C rt rescu, poet, prozator, critic literar, romane traduse în limba italian i în limba neerlandez ; Andrei Codrescu (originar din România, cet ean al SUA, poet, eseist, prozator) este scriitorul care a devenit best seller în America de Nord cu romanele „Contesa sângeroas /The Blood Countess”, „Simon and Schuster”, „Mesi@”; Linda Maria Baros (de origine român , tradutoare, critic literar, poet), poemele scriitoarei sunt prezente în 28 de volume editate în 28 de ri, este de in toarea vestitului Premiu pentru poezie „Prix Guillaume Apollinaire” din Fran a (anul 2007) i este membru titular al Académiei Mallarmé din Paris; Petru Popescu (de origine român , cet ean SUA, romancier, scenarist, realizator de filme la Hollywood), romanele sale în num r de 20 sunt scrise în limba englez i român ; tefan Baciu (diplomat, scriitor, profesor universitar, traduc tor, jurnalist român stabilit în SUA) a publicat peste 100 de volume de poezie, eseistic , memorialistic etc., i peste 5.000 de articole i studii tiin ifice ap rute în reviste din Germania, România, Fran a, America Latin , Elve ia, America de Nord; cât i mul i al ii.

Prin ac iunea de a contribui cât mai benefic la dezvoltarea propriei culturi na ionale, cât i la dezvoltarea altor culturi din afara rii de origine, produc torii de opere literare, filozofice, tiin ifice în diverse domenii se prezint ca adev ra i eroi în promovarea istoriei i limbii române, în protejarea i îmbog irea neîncetat a patrimoniului cultural român i, nu în ultimul rând, întru onorarea inutului român str mo esc. Deci, aportul redutabil al scriitorilor români în cultura na ional i cea universal este motivat de arta cunoa terii, la rândul ei, arta cunoa terii se prezint prin literatur , muzic , pictur , tiin etc. Drept urmare, dac vorbim de literatura român , atunci cultura literaturii române nu numai c s-a afirmat sau c s-a promovat în mod distins în cultura altor popoare-cultura universal , dar, în acela i timp, cultura literaturii române a completat i a diversificat într-o m sur oarecare cultura universal , cu prec dere a influen at pozitiv cultura european i cea american , astfel literatura român identificându-se ca una original , având în cuprinsul s u remarcabili scriitori, muzicieni, pictori, oameni de tiin i cultur , intelectuali români de diverse profesii - prezent în joc fiind munca intelectual ce este materializat prin no iunea de a satisface necesit ile spirituale ale individului atât din societatea român , cât i din societatea universal . A adar, prin conceptul culturii scoatem în eviden nu numai totalitatea valorilor materiale i spirituale ce comunic între ele întru dezvoltarea omului i a societ ii acestuia, îns , concomitent, definim importan a i necesitatea acestuia întru dezvoltarea diverselor tipuri de activit i umane (literare, sociale, morale, spirituale, intelectuale etc.) prin intermediul c rora se identific con inutul i diversitatea no iunii de valoare în multiple culturi de diverse origini.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Mihai CABA

Dou[ veacuri de neuitare Ion Budai-Deleanu Reprezentant de seam al colii Ardelene - acea mi care cultural de la sfâritul secolului al XVIII-lea care a fost organizat în Transilvania cu scopul declarat al introducerii ideilor iluministe înrâurite de cele ale iluminismului apusean -, Ioan Budai-Deleanu, prin tot ceea ce a militat politic i cultural în acea perioad de apari ie i consolidare a limbii române culte, prin lucr rile sale literare, lingvistice, istorice, juridice i pedagogice, al turându-se lui Samuil Micu, Gheorghe incai i Petru Maior, i-a adus o contribu ie însemnat la intrarea literaturii române într-o epoc nou , de modernitate. Dar adev rata „judecat de valoare” a personalit ii lui Ion Budai-Deleanu ne-o d str lucitul istoric i critic literar, George C linescu, în monumentala sa lucrare „Istoria literaturii române de la origini i pân în prezent”, Ed. Funda iei Regale pentru Literatur i Art , 1941, c ruia îi dedic paginile 81-85, din care spicuim: „BudaiDeleanu este un om cu des vâr ire occidental, f a pierde nimic din spiritul ranului ardelean. O simpl ochire prin opera i notele lui încredin eaz avea o cuno tin des vâr it a literaturilor clasice, apoi a acelei italiene, de bun seam a literaturilor german , francez i poate englez . Totu i un morman de pagini ni-l arat ca un foarte erudit avocat, împre-un cu ardelenii s i i pe urmele lui Cantemir, al continuit ii i romanit ii noastre.” îndoial , opera care-l consacr onorabil pe Ioan Budai-Deleanu în literatura român de începuturi este iganiada sau Tab ra iganilor, epopeea eroi-comic la care s-ar putea spune c a lucrat o perioad îndelungat a vie ii sale, fiind elaborat în dou „redac iuni”, prima pe la 1800, „mai stufoas i cu o ac iune mai complicat ”, iar ultima „datat , 12 martie 1812, mai echilibrat i mai artistic ”, dup cum acestea au fost apreciate de George C linescu. Dovedind o solid cunoa tere a trecutului istoric i a aspira iilor seculare române ti, pentru ac iunea epopeei sale, au-

torul î i alege cu grij un moment eroic din vremea zbuciumat a Munteniei veacului al XV-lea, când Vlad epe , Domnul, dornic de a înfrânge Imperiul Otoman, îi cheam „la oaste” pe igani, promiându-le „slobozenia”: „Muz , ce lui Omer odinioar / Cânta i Batrahomiomania; / Cânt i mie fii buni oar / Toate câte f cu ig nia; / Când Vlad Vod îi dete slobozenie, / Arme, -olaturi de mo ie.” De aici i titlul „juc reauei” sale, „ iganiada”, al c rui con inut îl red apreciabil, „în versuri umoristice, cu sim dezvoltat al limbii, cu talent i în elepciune de natur teologic i filozofic , cu mult intui ie politic .”

Chiar dac s-ar putea întrez ri oarece influen e „ quijote ti” sau „dante ti”, iganiada lui Ioan Budai-Deleanu, prin limbaj „de maxim ig nie”, prin grotescul numelor personajelor- igani: Parpangel, Romica, Corcodel, Cacavel, Ciuntul, Gogoman, Z gan, Cârlig, oi, perlea, intea, Parpar i înc multe altele, prin caricaturizarea situa iilor surprinse, prin rim îndelung c utat , este o „sintez foarte personal de înrâuriri i ea r mâne în total o crea iune proprie”, dup cum conchide cu autoritatea-i critic recunoscut acela i prestigios George C linescu.

Din circumstan e nu tocmai bine precizate, îns , a a cum se mai întâmpl uneori, editarea acestei crea ii fundamentale a literaturii române moderne, dup cum a fost apreciat ulterior, poema iganiada” sau „Tab ra iganilor” a lui Ioan Budai-Deleanu a v zut lumina tiparului destul de târziu, abia în 1875, în revista ie ean „Buciumul Român”, la mai bine de jum tate de veac de la moartea scriitorului, ceea ce a avut ca efect nedorit „o întârziere regretabil pe marea scen european a creatorilor de fic iune, pornite de la realit i adesea prozaice”; sublinierea apar inând cunoscutei cercet toare Georgeta Filitti. Probabil, din acela i motiv nefericit al întârziatei edit ri, Mihai Eminescu nu a cunoscut opera lui Ioan Budai-Deleanu. Numai a a se poate explica de ce poetul nu l-a evocat în poemul „Epigonii”, publicat în 1870. Dup aceast apari ie tardiv , ca o recompens binemeritat , opera lui Ioan Budai-Deleanu îndelung studiat a cunoscut reedit ri succesive pân în zilele noastre, unele fiind traduse iar altele îmbr când „vestimenta ia” lingvistic actual , a a cum este i „Viziunile lui Parpangel sau iganiada de Ioan Budai-Deleanu”, în versiunea modernizat a lui Cristian B dili , Ed. Vremea - 2019.

Totu i, pentru o aplecare exhaustiv asupra operei lui Ioan Budai-Deleanu, fie i o scurt privire aruncat peste „biografia”

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

autorului iganiadei” este mai mult decât necesar . Astfel, apelând la informa ii potrivite, afl m c Ioan, primul dintre cei 10 copii ai familiei preotului Solomon Budai, s-a n scut de Boboteaz , la 6 ianuarie 1760, în comuna Cigm u, incorporat în zilele noastre în localitatea Geoagiu din jud. Hunedoara. Dup terminarea studiilor elementare din Cigm ul natal, din 1772 devine elev al Seminarului greco-catolic din Blaj, dup care, în perioada 1777-79, îl g sim student la Facultatea de Filosofie din Viena. Cu bursa acordat de Colegiul „Sf. Barbara” din Viena urmeaz , în perioada 1780-83, cursurile Facult ii de Teo-logie. Imediat, în 1784, ob ine doctoratul în filosofie, dar nu se opre te aici i dup un scurt timp petrecut la Blaj îl reg sim la sfâr itul anului 1784 la Viena, urmând i cursurile Facult ii de Drept.

Ca urmare a studiilor vieneze câ tig o vast cultur umanist i se consacr studierii limbii latine i a însu irii limbilor german , francez i italian , cu dorin a întocmirii unui amplu lexicon în 10 volume, pentru care adun materialul necesar. Tot atunci, la Viena, face cuno tin cu Samuil Micu, Petru Maior i Gheorghe incai, viitorii corifei ai colii Ardelene, cu care a împ rt it i a aderat la ideile iluministe ale acestora.

Dup 1784, la Viena, devine pentru scurt vreme psalt la Biserica „Sf. Barbara”, apoi profesor i prefect de studii la Seminarul din Blaj, unde elaboreaz un îndreptar pedagogic de mare necesitate: „Carte trebuincioas pentru dasc lii colilor de jos”. În 1787, intrând în conflict cu episcopul de Blaj, renun la hirotonisirea sa ca preot i se stabile te la Lemberg (Lwow), unde ob ine prin concurs postul de secretar juridic al tribunalului provincial.

Aici traduce „Rândueala judec toreasc de ob te”, pe care o tip re te la Viena, dar elaboreaz i „Pravila de ob te asupra faptelor rele”, ap rut mai întâi la Viena (1788) i ulterior la Cern i (1807). În perioada 1790-91 se afl la Blaj, la chemarea prietenilor s i de la Viena i contribuie la redactarea în latin a peti iei: Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (Peti ia Valahilor din Transilvania), înaintat de liderii na iunii române din Transilvania împ ratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, fiind unul dintre semnatari.

Se c tore te în 1793 cu Mariana de Mikalaieweze, apar inând unei familii de armeni din Gali ia, cu care a avut trei copii, dou fete i un fiu, despre care nu exist date. În 1796, este avansat i devine consilier la Curtea de Apel din Lemberg (Forum Nobilium din Lwow), func ie pe care o p streaz pân la sfâr itul vie ii, dovedindu- i calit ile de bun t lm citor al Noului cod penal i al Noului cod civil. Concomitent, se ded scrisului literar i în 1800 termin prima variant a iganiadei”, acel „poemation eroi-comic” stufos, care prezint alegoric tendin e satirice din practicile antifeudale i anticlericale, cum i a nedrept ilor sociale referitoare la „via a ig nimii”. R mas statornic des vâr irii epopeei sale (prima din literatura român ), autorul, pe numele s u anagramat, Lionache Dianeu(!), scoate din prima variant episodul narativ, cel referitor la plecarea lui Becicherec în c utarea iubitei sale Anghelina i cizeleaz celelalte cânturi, astfel c în 1812 termin cea de a doua variant , alc tuit dintr-un Prolog, o Epistol tre Mitru Perea (anagrama lui Petru Maior) i 12 cânturi. Din nefericire i aceasta va fi tip rit abia în 1925, la peste un veac de la moartea lui. Cele 4 cânturi scoase din prima variant vor face ulterior subiectul poemului satiric Trei Viteji, r mas neterminat.

Pentru cititorii „Epistoliei” din iganiada, cât i a întregii acestei opere ig ne ti”, se na te, desigur, firescul întreb rii: cea parte Ioan Budai-Deleanu din etnia secular alogen a iganilor? spunsul pe care-l d lui Petru Maior este unul l muritor în aceast privin : „Îns tu bag de sam bine, c ci toat povestea mi se pare c i numa o alegorie în multe locuri, unde prin igani s în eleg 'al ii carii tocma a a au f cut i fac, ca i iganii oarecînd. Cel în elept va

9

în elege!” Interesant este faptul c nici Nicolae Manolescu, în a sa celebr „Istorie critic a literaturii române”, nu adânce te valabilitatea r spunsului. În schimb, d o solid apreciere: iganiada este un Don Quijote al nostru, glum i satir , fantasmagorie i scriere înalt simbolic , fic iune i critic a ei”.

Dup aceast perioad fructuoas continu s redacteze numeroase scrieri lingvistice i istorice, între care: Temeiurile gramaticii române ti, Dasc lul românesc pentru temeiurile gramaticii române ti, Teoria ortografiei române ti cu litere latine ti, Lexicon pentru rturari, De originibus popularum Transylvaniae, De unione trium nationum Transylvaniae, Scurte observa ii asupra Bucovinei, Hungaros ita describerem, Hungari vi armorum Transylvaniam non occuparunt .a., majoritatea r mase în manuscris. În 1818 termin redactarea celor patru volume ale Lexiconului românesc - nem esc i nem esc - românesc, început înc din perioada sa vienez .

La 24 august 1820, în vârst de 60 de ani, scriitorul, poetul, filologul, istoricul i juristul Ioan Budai-Deleanu, corifeu al colii Ardelene, a trecut la cele ve nice, fiind înmormântat în cimitirul din Lemberg (Lwow) din Imperiul Austriac, ast zi, Liov, apar inând Ucrainei, acolo unde a vie uit ultimii s i treizeci de ani, mânat de acela i dor nestins al patriei sale, dup cum singur s-a dest inuit: „Nu-mi pociu scoate din inim dorul rii în care m-am n scut; i, macar tr iesc aici în prisos de toate, totu spre fericirea deplin patria-mi lipse te”.

Anul acesta, 2020, ce consemneaz rotund, în vremelnicia hronicului s u, scurgerea a 260 de ani de la na tere i împlinirea a dou veacuri de la moarte, ne ofer cu generozitate prilejul binemeritat al rememor rii celui ce a fost Ioan Budai-Deleanu, personalitate cultural de prim rang a literaturii române culte de început, cel mai de seam iluminist al colii Ardelene, a c rui oper literar , izbânditoare i str lucitoare, reprezint un temeinic model de modernitate literar a epocii.

Descoperit târziu dup moartea c rturarului iluminat, opera lui Budai-Deleanu ne îndeamn , ca urma i, s -i d m mereu i mereu curs semnal rii de excep ie a lui Alexandru Papiu-Ilarian, rostit de la tribuna Societ ii Academice Române, pe 9 septembrie 1870, la împlinirea unei jum i de veac de la dispari ia scriitorului: „Când românii, guvern i na iune, se vor p trunde de marele adev r c tiin a este puterea, când m car sec iunea filologic i cea istoric a Societ ii Academice Române vor fi pe deplin organizate i, mai cu seam , când vor dispune de fonduri necesare, una din primele lor datorii va fi de a eterniza i memoria acestui literat, publicându-i operele pentru folosul comun”.

Sub acest impuls sim itor, intrat în con tiin a românilor de, iat , un veac i jum tate i spre cinstea lor, opera antum i postum a lui Ioan Budai-Deleanu a cunoscut numeroase edi ii edificatoare ale literaturii române de începuturi, iar posteritatea lui neuitat , vie i nepieritoare de dou veacuri, întruchipeaz un binemeritat omagiu adus celui ce a stat „subt vremuri” i mereu „deasupra” lor.

A. S. Stokes -

pad în Tirol

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Tudor NEDELCEA

Ioan G. Bibicescu, folclorist ]i om al cet[\ii Perioada postpa optist a fost creatoare i decisiv în evolu a ulterioar a institu iilor statale române ti. De i înfrânt , Revolu ia de la 1848, prin ideile ei europene, a s dit s mân a form rii unit ii statale (la 1859), a cuceririi Independen ei (în 1877-1878) i a moderniz rii rii, prin marile sale personalit i: N. B lcescu, A.I. Cuza, M. Kog lniceanu, Br tienii, Carol I, etc., Titu Maiorescu i toat „Junimea”, M. Eminescu, C.A. Rosetti etc. Între ace tia, Ioan G. Bibicescu face o figur aparte, distinct . „Un C.V. la Ioan G. Bibicescu e fascinant de reg sit, întrucât via a acestui om s-a topit în faptele sale precum sarea în bucate”, pentru el, ca autentic patriot, i-a iubit patria i a luptat împreun cu marii b rba i pentru înf ptuirea României moderne i întregite”, afirm cu temei Ileana Roman i Tudor R oi în vol. Excelen e severinene, I, Drobeta Turnu Severin, 2017, p. 231.

S-a n scut la Cerne i, pe atunci vechea re edin a Mehedin ului, la 8 noiembrie 1848, în anul Revolu iei, într-o familie de mo neni.

Bibicu, era numele de familie, dar tat l l-a înscris la coala din Cerne i pentru primele dou clase, cu numele Bibicescu, nume devenit renume; urm toarele clase le-a continuat la coala Central din Craiova (azi Colegiul Na ional „Carol I”), unde se împrietene te cu Al. Macedonski. Urmeaz Dreptul la Bucure ti i Paris, revine în ar i se angajeaz copist la Prim ria Capitalei (azi, unii in i cu doctorate plagiate devin mari demnitari sau oameni politici!). Cariera sa func ion reasc este exemplar : copist, consilier, ajutor de primar, deputat, director i guvernator al B ncii Na ionale. Cocheteaz i cu presa, fiind remarcat de C.A. Rosetti i Ion C. Br tianu, angajându-l la oficiosul ziar liberal

„Românul”, cu care Eminescu a avut o aprig , dar obiectiv polemic .

(Directorul revistei, C.A. Rosetti, î i începea ziua citind articolele lui Eminescu din „Timpul”, iar la moartea acestuia a scris un necrolog înc rcat de sim minte sincere. Ce vremuri!). Se transfer la ziarul „Doroban ul” (1877-1879), unde glorifica jertfa solda ilor români pe câmpul de lupt , dar i necesitatea câ tig rii unei independen e economice, a industrializ rii i stimul rii comer ului, înfiin area unei b nci na ionale etc. (idei reg site i la Eminescu), apoi la ziarele „Rena terea” (1879), „Unirea”, „Telegraful”.

De altfel, el a devenit director (în 1895) i guvernator i al B ncii Na ionale (în decembrie 1916, pân în 1921, fiind declarat director onorific pân la sfâr itul vie ii, ca recopens pentru meritele sale incontestabile în consolidarea i evolu ia acestei institu ii de importan primordial în via a oric rei ri, prin realizarea unific rii monetare a pie ii române ti, înfiin area de agen ii bancare în toate provinciile rii, revigorarea capitalului bancar al rii dup Primul R zboi Mondial. Un fapt nu lipsit de importan : el s-a opus transfer rii tezaurului ncii Na ionale la Moscova.

O alt dimensiune major a personalit ii sale este cea de ctitor al bibliotecii publice a ora ului de pe Dun re, care, în timp, îi va purta cu cinste numele. Voca ia sa de filantrop a fost clar exprimat : „s dau fiin a dorului de mult hr nit în sufletul meu, de a l sa, dup trecerea mea din via , compatrio ilor mei i, cu deosebire, iubi ilor mei mehedin eni, un mijloc de a se continua r spândirea culturii i în genera iile viitoare”. Ideea sfânt de luminare a poporului, anulat în mare parte azi, când, de pild , bibliotecile comunale din Mehedin i au fost desfiin ate! I.G. Bibicescu doneaz oraului (prin intermediul unei alte uria e personalit i, Teodor Costescu, care a ctitorit un palat cultural) „aproximativ 20.000 volume, multe din ele opere de mare valoare, care face ca Severinul s aib cea mai frumoas bibliotec din ar dup ora ele Bucure ti i Ia i”, bibliotec inaugurat la 23 octombrie 1921, cu filiale în jude , dar i în Basarabia, Ardeal, Bucovina, Banatul sârbesc etc. (vezi i Tudor Nedelcea, Printre c i i oameni, III, Ia i, TipoMoldova, 2017, p. 155-160).

I.G. Bibicescu este i autorul unor c i cu impact în epoc : Mi carea popora iunii în România de la 1870 pân la 1878 (1880), Embaticul, r scump rarea lui (1881), Raportul seciunii comerciale (1882), Câteva cuvinte asupra convie uitorilor comerciale (1884), Cerceri asupra crizei i cauzele ei (1885), 1848 în România (1898), Sunt persecuta i evreii în România? (1902), În cestiunea agrar (1907),

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Este în legile noastre vreo sanc iune contra c lc rii art. 7 din Constitu iune? (1908), Les revendications de la Roumanie (1913), Rectific ri de constat ri în Banca Na ional a României (1914), Opt ani în Banca Na ional a României (1921).

Dar, cea mai important lucrare a sa, este vol. Poezii populare din Transilvania, culese i adnotate de el (Bucure ti, 1893, LXIX + 511p.). Membru al Ligii Culturale, I.G. Bibicescu a cules folclor din dorin a „solidarit ii na ionale”, cu speran a i credin a c „suferinele [românilor din Transilvania, n.n.] vor înceta, c soarele românismului va str luci mândru i peste acele ri, unde sila se trude te a-l întuneca, voind s fac pe român a nu mai fi român”.

Despre via a i activitatea lui I.G. Bibicescu au scris: Petru Dr nescu-Brate , Gh. Vrabie, I.C. Chi imia, Ovidiu Bârlea, Iordan Datcu, Dan Buciumeanu, Ileana Roman, Tudor R oi, Cristian Ani a, Viorel Mirea, Lucia Cire . Numele s u apare în dic ionare academice, în lucr ri enciclopedice (Excelente mehedin ene, Dic ionarul enciclopedic al jude ului Mehedin i, ambele scrise de Ileana Roman i Tudor R oi), în edi ii (Coresponden , edi ie Virgiliu T taru sau, edi ii din Poezii populare din Transilvania etc.).

Recent, pia a c ii române ti a înregistrat un nou i valoros volum: Ioan G. Bibicescu, folclorist i om al cet ii, în coresponden a i documente, edi ie alc tuit i îngrijit , note i indicii de George Sorescu i Tudor R oi, cum scrie pe pagina de titlul, ap rut în 2019 la Editura Didahia Severin a Episcopiei Severinului i Strehaiei, institu ie eclesiastic veche i nou totodat , înfiin at acum 650 de ani ca a doua mitropolie a rii Române ti i reînfiin at în 2003, sub purtarea de grij a episcopului Nicodim, cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodox din Craiova. Dup apari ia acestui volum, profesorul craiovean a mai g sit câteva documente încredin ate tot lui Tudor R oi, pe care le-a publicat în 2020 în aceea i editur a Episcopiei Severinului i Strehaiei, sub titlul: I.G. Bibicescu în alte arhivalii inedite.

George Sorescu este fratele mai mare al genialului Marin Sorescu, a fost profesor la Liceul „Traian” din Turnu Severin (unde a condus cenaclul literar „Al. Vlahu ”, avându-i printre invita i i pe studentul Marin Sorescu), prieten cu bibliofilul severinean Dumitru Brehui.

Cu voca ia cercet rii i a profesoratului universitar, G. Sorescu a frecventat Biblioteca „I.G. Bibicescu” i spre norocul ctitorului acestei institu ii, dar i al posterit ii, a g sit documente din arhiva I.G. Bibicescu, care erau scoase din inventar i date la topit ca maculatur .

11

Era epoca epur rii din via a social nu numai de oameni idezirabili într-o Românie bol evizat , dar i de c i i documente ce apar ineau acestor personalit i care nu se încadrau politic, ei sau opera lor, cu noua ideologie a vremii. i, astfel, profesorul i scriitorul G. Sorescu a salvat cu ceva risc, aceast avu ie inestimabil i a p strat-o ca pe o relicv pân în zilele noastre. Pe baza acestei „maculaturi” salvate, G. Sorescu a sus inut comunicarea Bibicescu-folclorist în cancelaria Liceului „Traian” în care a profesat între 1953-1961, în prezen a nepotului, Tiberiu Bibicescu. Dup publicarea acestora, arhivaliile au fost donate de salvatorul lor Arhivelor Na ionale Mehedin i spre ve nic strare. Voia s-o valorifice prin publicare, a apelat i la mine i i-am recomandat pe cel mai bun specialist în domeniul edit rii i arhivisticii, pe profesorul doctor Tudor R oi, a c rui onestitate i acribie tiin ific i-o cunoscusem din vreme.

Tudor R oi s-a n scut la 14 ianuarie 1953 în comuna doljean buleni, unde- i începe coala, continuat la Liceul economic din Corabia (1972) i la Facultatea de Istorie a Universit ii „A.I. Cuza” din Ia i (1972-1976), unde i-a sus inut doctoratul cu teza Dimensiunea social i na ional a legisla iei sociale a muncii în România interbelic , pe care o public la editura Antheros din Ia i în 1998. Dup o activitate muzeografic la Muzeul Regiunii „Por ile de Fier” (1976-1981) se transfer la o institu ie de care î i va lega întreaga activitate tiin ific , la Direc ia jude ean Mehedin i a Arhivelor Na ionale ( din 1985), ajungând direcor (1996-2006; 2007 pân la pensionare) i director general adjunct al Arhivelor Na ionale din Bucure ti (2006-2007). Paralel, a activat i ca profesor la Centrul Universitar Drobeta Turnu Severin, Academia de Poli ie „A.I. Cuza” din Bucure ti i la Universitatea din Craiova.

Este autorul unor lucr ri de sintez : Diploma ia european în epoca modern (2009), Documente ale municipalit ii severinene, vol. I-IX (2008, cu N. Chipurici), Rezisten a anticomunist din sudvestul României, vol. 1-3 (2004, 2007, 2008, cu N. Chipurici), Managementul Arhivelor (2008, cu Corneliu Mihai Lungu), tefan Odobleja. Coresponden a (2009), Regimul Dun rii la Por ile de Fier i Cataracte, vol. 1-2 (2009, 2011), Institu ia poli iei în jude ul Mehedin i (2004, cu N. Chipurici), Institu ia Arhivelor în jude ele Arge , Dolj, Gorj, Mehedin i, Olt i Vâlcea (2006, în colab.), Prezen a elen în Mehedin i (2008, cu Paula Scalc u), Catolicii din Turnu Severin (2012, în colab.), Oltenia în Primul R zboi Mondial (2017, în colab.) Al. rc cil . Coresponden (2017), Excelen e mehedin ene (2017, cu Ileana Roman), Dic ionarul enciclopedic al jud. Mehedin i (2003, cu Ileana Roman), Colec ia dr. C.I. Istrati (1988, cu N. Chipurici), Societatea muzical „Doina” (1997), Partidul na ional Liberal în Mehedin i (1999), Palatul Cultural i Teatrul din Turnu Severin (1999), Camera de comer , industrie i agricultur Mehedin i (2000) etc., a întocmit monografia localit ilor Valea Bun , Rudina, Grece ti.

Proasp t pensionar, Tudor R oi nu st locului, întrucât cercetarea este o voca ie i dureaz cât întreaga via a de in torului ei. Ca membru în Adunarea Eparhial a Episcopiei Severinului i Strehaiei se ocup , împreun cu un alt autentic istoric, Dinic Ciobotea, de elaborarea unui dic ionar al tuturor localit ilor mehedin ene, mai ales sub aspect confesional.

Palatul culturii Theodor Costescu din Tr. Severin

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cu o asemenea experien profesional , Tudor R oi purcede la alc tuirea acestei edi ii de documente emanate de „un Bibicescu complex, plurivalent, angajat” despre care se spunea, cum subliniaz editorul, c „nu a purtat coresponden , de i erau la mod epistolele” i c nu „a practicat formula jurnalului, nu a arhivat documente de familie i nici de amici ie, de i amicii nu i-au lipsit”, de i astfel de documente în leg tur cu C.A. Rosetti sau alte personalit i au existat.

Volumul Ioan G. Bibicescu, folclorist i om al cet ii reune te 291 de documente din perioada 1881-1926, în cea mai mare parte primit de destinatar, dar i „câteva arhivalii care nu au leg tur direct cu el, dar care, din motive necunoscute ori b nuite, s-au strat în arhiva lui”. Multe documente înregistrate în acest volum eviden iaz personalit i marcante ale vremii, precum C.A. Rosetti, I.C. Br tianu, Al. Pelimon, Zamfir Arbore-Rally, Eugeniu Carada, D.A. Sturdza, N. Xenopol, G. Or ianu, Natalia Hurmuzaki, P.P. Carp, I.I.C. Br tianu, Cristofi Cerchez, V.G. Mortun, Elefterie Cornetti, Carol Göbl, Gr. Trancu-Ia i, Stelian Popescu, C. M. Ciocazan, M. Dragomirescu, C. aban-F ge el, Th. Costescu, I. Catina, Emil Costnescu, N. Titulescu, G. Sion, G. Br iescu, Gh. Ionescu-Sise ti, etc., etc.

Unele documente aduc o contribu ie esen ial la istoria culturii române; de pild , la 15 aprilie 1895, I.G. Bibicescu, Emil Costinescu, Vasile Lasc r i Em. Porumbaru, primesc de la fra ii Vintil i Horia Rosetti conducerea ziarului „Românul” pentru perioada 1895-1900; negustorul i filantropul bra ovean Damandi Manole îi solicit , prin Eugeniu Carada, o sum de bani pentru românii i bisericile din Braov. Solitari de sprijin financiar vin din partea altor români din ar sau din afara grani elor sale de atunci, cunoscut fiind opera de mecenat a lui I.G. Bibicescu etc.

Pertinentul studiu introductiv al lui Tudor R oi se încheie cu sublinierea dorin ei lui i satisfac iei „împlinirii dorului de veacuri al tuturor românilor de a fi cu to ii întrupa i într-un singur stat naional, în România Mare i întregit ”, el însu i, I.G. Bibicescu adic , punând o petricic „la temelia organiz rii vie ii viitoare a neamului, care va trebui s fie i va fi str lucit ”. i a pus, cum concluzioneaz Tudor R oi nu o pietricic , ci „o c mid mare i tare, c ci biblioteca sa a fost un bun pre ios nu numai al severinenilor, ci i al românilor din noile provincii ale rii i al celor sud-dun reni, r ma i dup 1918 în afara patriei mum ”.

Volumul lui G. Sorescu i Tudor R oi, Ioan G. Bibicescu. Folclorist i om al cet ii, este o contribu ie esen ial la cunoa terea unui om i a operei sale scrise, financiare sau filantropice, elaborat într-un mod tiin ific, în care notele de subsol, bogate i precise, dovedesc profesionalismul celor doi autori.

A. S. Stokes - Râu în Ungaria de sud

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Doina DR{GU|

neantul formei pe calea de reg sire a începutului în neantul formei ne adâncim limitele sunt neclare i se suprim totul fiecare î i descoper sinele i se elibereaz de orice ata are din scurgerea succesiv a clipelor unii î i înf ptuiesc o scar i voiesc de voia lor la cer s suie crezând c în fiecare vers este un univers al ii î i împart eternitatea lor de-o clip cu vechi eterni ilu tri c zu i în ve nicie crezând în starea lor de fericire de multe ori încerc m s evit m ceea ce este de neevitat uit m c vorba perfect e absen a vorbei t cerea întrerupe curgerea continu i ca i vidul une te contrariile la o întrebare goal exist un r spuns f con inut uit m c nenorocirile lovesc f discern mânt exist oportunit i egale pentru to i i c via a este format din evenimente pe care nu le putem alege dar în via a unui om fiecare eveniment are un în eles iar durata vie ii este predeterminat astfel încât s trecem prin toate evenimentele care ne formeaz destinul

o lume neîn eleas se deschide o lume neîn eleas dep rt rile evolueaz priviri oblice traverseaz umbre cu forme dizolvate linii circulare adâncesc rela ia prin deta are i devieri în existen e ne înf ur m în aparen e i devenim orice altceva ce se desface din oprire într-un timp de întindere profund ce ne îndeamn c tre centru în mi care regresiv unde na terea i moartea se amân circular i coincid închi i în libertate într-un echilibru instabil ne ad postim în cercul gol i neîmplinit ne privim din alt parte din afar ne privim i prin rev rs ri depline epuiz m restul neparcurs într-o vreme scurt ce ne înf oar într-un tot cu sensuri simultane

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Ion POPESCU-BR{DICENI

Nicolae Manolescu ]i Calea-de-acces la Sufletul C[r\ilor Motivare: Era transdisciplinarit ii Am con tiin a propriei copil rii. O am i mi-o conserv cu grij .

Sunt rodul iubirii p rin ilor mei i apoi al mentorului meu, Dasc lul, el însu i cu umerii împov ra i de propria-i misiune, ca model ce trebuie ne fie, nou , tuturor ucenicilor lui, ne tiutori pe trei sferturi ai lumii ce ne înconjoar cu toate ispitele ei fabuloase.

Copil ria e cea care- i ese mai târziu propriile reverii motivante, propriile nostalgii fanteziale, propriile personan e oniricoludice; c ci am fost ca orice copil «un petit homo ludens» fascinat de joc. Aflasem înc de prin acele etape aurorale c jocul e cumva prima form de educa ie, instruc ie, eleva ie.

La rândul meu - cu toat inocen a firii mele îmb tate de cine tie ce smoc de iarb , proasp , ori de cine tie ce val de fânuri coapte - n-am pregetat s descop r primele ecouri ale curgerii râului, primele oglindiri ale Cerului în ochii izvoarelor cu „apa lor moart i vie” can basmele pe care, în cei dintâi ani ai form rii cugetului i sufletului, le auzisem la un radio a ezat la îndemân pe-o m su de lâng patul meu, cuibul meu de vis ri nocturne i de vegheri diurne.

Tovar ii mei de sublim , paradiziac devenin , ajun i s m reprezinte ei mai întâi în numele incipientei mele voin e de a achizi iona, a acumula, a depozita în sinele-mi lacom de orizontul cunoa terilor imediate, m-au avertizat cu generoasa lor coparticipare: joac -te acum,

A. S. Stokes - Case în Transilvania

zburd ca iepurii i contempl v zduhul ca privighetorile ori ca vulturii, bucur -te de pu in tatea bagajului intelectual, al tur -te celor de vârsta ta, caut -le sl biciunile i vectorii interiorit ii i integreaz -te colectivit ii ca s înve i de la ea i ea de la tine, întrucât ceva trainic leag reciproc, da, bilateral, v reune te sub semn auroral.

Astfel c mi-am reorientat de câteva ori direc ia de mers, mi-am reordonat priorit ile recurgând - cum e i firesc - la noi imperative, trasând - pe harta fiin rii mele - noi coordonate paideice. Eram copil, dar nimic - observam eu - nu putea s -mi fie str in. Deschisa-mi gândire i receptivul meu „sistem” categorial se înfiorau vibrotextual.

Textul lumii cel natural începeam a-l traduce într-un limbaj „artificial”, semiotic, semantic, pragmatic, gramaticalizat treptat.

M-am ata at ini ial de c ile „violent” colorate. Apoi am vrut cu obstina ie a le mâzg li eu cu creioane adecvate „artei desenului”.

Venind timpul cel (auto)reflexiv al lecturii, c ile de pove ti i basme m-au sedus definitiv. Le-am devorat cu sentimentul unui câ tig imediat. Cei vechi, u or dep i, m melancolizau, cei noi m angajau într-o realitate inevitabil , imprevizibil .

Lucrarea de fa pledeaz , prin urmare, pentru pedagogia alternativ a imaginarului educa ional. I se îndatoreaz , cu promisiunea c va proceda la aprofundarea fenomenului în spe contemporan. E un domeniu cam neglijat de actualul înv mânt, într-o Românie în care abordarea con inuturilor educa ionale cad în comic grotesc, într-o superficialitate cronicizat , într-o abominabil incon tien axiologic i epistemologic .

De i ne g sim în era transdisciplinarit ii, a transmodernit ii, a europeniz rii regimului de guvernare, rareori programele disciplinelor s-au conectat la progres i la globalizare. Rareori au comutat sistemul formativ-informativ de pe „dictare mecanic ” pe comunicarea interactiv . Cine comunic se comunic . Cine nu comunic se excomunic . A refuza s i asumi paradigmele i sintagmele celor câtorva tipuri de con tiin e de neînchipuit. Asta fiindc ele îl diferen iaz pe om de animal. Cum ai da-o i cum ai lua-o! Singurul „animal” care vorbe te i scrie este omul. Care are drepturi dar i obliga ii! Care coreleaz libertatea cu necesitatea. Care înregistreaz - ca apoi s mediteze în perspectiv (adic întru propriul s u viitor). Care are extraordinarele calit i de a compune o poezie ori de a picta un tablou, de a cânta la pian, de a sculpta un portret, de a turna un film i de a evada în extraspa iu, de a- i închipui etc.

Bibliografie 1. tefan Popenici: Pedagogia alternativ . Imaginarul educa ional; prefa de Cezar Bîrzea; Ed. Polirom, Ia i, 2001 2. Academia de tiin e Sociale i Politice a R.S.R.: Probleme fundamentale ale pedagogiei; coordonator: Dimitrie Todoran; Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1982 3. Ioan Bonta : Pedagogie/ Tratat; Editura BIC ALL, Bucure ti, 2001

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Argument: Recitirea ca metod v d deci scrutând nem rginirea unui inut insondabil îndeob te. Este hinterlandul remu rilor? Al regretelor? Al „filosofelilor” unei adolescen e întârziate? Din prea lungile i îndesitele mele r sf ri într-o dimensiune paralel , pe care abia acum o redefinesc altfel: pedagogie alternativ : imaginarul educa ional, apelând la tefan Popenici[1] a c rui izbutit lucrare tiin ificoaplicativ m-a mobilizat decisiv.

Urmarea: o încercare, precum cea de fa , care s -i armonizeze pe Croce cu Marx, pe Schiller cu Gramsci, pe Piaget cu Toffler, pe Bunge cu Habermas, pe Iorga cu Mehedin i, pe Simion cu Manolescu, pe Popescu-Br diceni cu Codreanu .a.m.d.[2].

Ioan Bonta reitereaz , în tratatul s u de pedagogie, ca form de expunere, povestirea didactic . Despre aceasta, vom reveni mai încolo, dar, în contextul dat, r mâne o metod oportun (Bonta , 2001, 151).

O asemenea povestire didactic a scris Mihail Sadoveanu: „Divanul persian. Povestire oriental ”, pe care F nu B ile teanu o consider „o alt Creang de aur” i, fire te, nici c se-n eal . Perpessicius îl proclamase „cea mai izbutit ilustra ie a ceea ce poate s devin un produs popular dat la strungul unui mare scriitor.”

Tudor Vianu în „Arta prozatorilor români” sesizeaz c , trecând în etapa de intelectualizare, Mihail Sadoveanu uzeaz de forme prevenitoare ale curteniei, aluzii subtile provenite dintr-un umanism oriental i bizantin, extras i purificat din vechile c i ale tradi iei poporane i din întinsa literatur teologic a ortodoxiei [Jianu, 1973, 229].

Dar cartea ca atare mi-a trezit interesul de metacititor ideal (asta fiindc cititorul ideal este chiar scriitorul însu i care recreaz povestirea, f când parte din ea (Manguel, 2016, 181)) datorit temei educa iei tân rului vl star, a „ucenicului”, dar i datorit aspectului de poem ezoteric, de basm mitologic, de phainomen scriptural.

Romanul total „Divanul persian” este unul pedagogic, de moravuri, de familie, de istorie pilduitoare (s.m.), este unul erotic, dar i de un realism „structuralist”. Este totodat o fin analiz psihologic , o alegorie cu precise/inten ionate scopuri etice (moralice te semnificative - n.m.), în fapt o autentic i sublim carte de înv tur . „Divanul persian” al lui Mihail Sadoveanu este deopotriv o apologie, un imn, un hermeneutem în stil humoristic, jovial, omenesc, pledând pentru: - toleran reciproc (în manier iluminist ); - armonie dialectic a în elepciunii i sinergiei; - eterna dualitate a sufletului omenesc. „Divanul persian” reprezint de asemenea o diatrib la adresa fanatismului i patimilor sangvinice, animale.

De subliniat c „Divanul persian” al lui Mihail Sadoveanu este o replic literar , fabuloas , la „Divanul...” filosofic al lui Dimitrie Cantemir dar i o variant epic a „Cânt rii Cânt rilor”.

Dar despre roman, m voi pronun a în proiectul dedicat basmului ca suport didactic, dar i romanului inspirat din basmul fie el occidental sau oriental. În definitiv, în România Orientul s-a r sfrânt în „oglinzile perfecte”, într-un orizont de a teptare fabulos.

E bine s încheiu prin câteva ad ugiri. Despre roman s-au pronun at Perpessicius, Georgeta Horodinc , Tudor Vianu, Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga, Ion Vlad, F nu B ile teanu, Ion Popescu-Br diceni .a.

Concluzia lui Nicolae Manolescu este edificant . „Divanul persian” reinventeaz /reexploateaz /tema literaturii: o povestire filosofic prin care se ilustreaz mecanismul (demantelat - n.m.) al povestirii prin care prozatorul se retrage într-un univers imaginar i într-o formul de art alveolar . Triumful c ii e greu de egalat. Încrederea în

Anul XI, nr. 8(120)/2020

literatur , în jocul cuvintelor, e inalienabil în orice context (dat sau nea teptat - n.m.)[4].

Nicolae Manolescu a dedicat câteva titluri proprii fenomenului lecturii. Astfel, pentru el, lectura este calea sigur de form(ul)are a unui om cult. Un intelectual autentic scrie Cartea, un scriitor scrie ni te c i, cu excep ia celor mari care se reîntorc la c utarea c ii, de tâi, în litera i în spiritul ei, a ceea ce dinainte de-a se fi degradat în c i, precum Ideea în idei i precum Cuvântul în cuvintele „secularizate”, semiotizate impardonabil pentru fiecare i pentru tipul laic de lectur .

Nicolae Manolescu identific , în numele recitirii (conceptul e totu i al lui Matei C linescu - n.m.), câteva „traduceri”, „rescrieri”, „recreeri” monumentale ale C ii: Don Quijote, Moby Dick, Madame Bovary, Fra ii Karamazov, Shakespeare, Gogol. Doar recitind asemenea capodopere, pricepem tâlcul lor pedagogic, didactic, metodic etc. i pot fi apropriate cotloanele Bibliotecii.

La pachet (m)itemic, recitirea presupune: - pl cerea recunoa terii lucrului vechi în cel nou, - memoria, cu toate redundan ele ei, - cititul pentru scris (o transformare calitativ a cititului în sine n.m.)

- declan area instinctului artistic, - inventarea „dublului” din oglind în acela i timp asem tor i diferit; - na terea criticii literale care premerge critica literar .

Dac ar fi s fac o riguroas selec ie în Biblioteca româneasc a opta pentru „Morome ii”, „Descul ”, „Cartea Milionarului”, „Groapa”, „Solenoid”, „Ostrakon”, „Creanga de aur”, „Enigma Otiliei”, „Patul lui Procust”, „Adela”, „P durea spânzura ilor”, „Laika”. „Vân toarea regal ”, „Racul”, „Drumul ascuns”, „Lumea în dou zile”, „Bunavestire”, „Kir Ianulea”, „Ieronim i Cezara”, „Craii de Curtea-Veche”, „Dorin a” .a.m.d.

Bibliografie 1. Tudor Vianu: Arta prozatorilor români; Ed. Eminescu, Bucure ti, 1973; cu o prefa de Geo erban; 2. Alberto Manguel: Un cititor în p durea din oglind ; traducerea: Bogdan-Alexandru St nescu; Ed. Nemira, Bucure ti, 2016 3. Mihail Sadoveanu: Divanul persian. Povestire oriental ; edi ie îngrijit de Valeria Filimon; tabel cronologic i opinii critice de F nu B ile teanu; Ed. Olimp, Bucure ti, 2003 4. Nicolae Manolescu: Sadoveanu sau Utopia c ii; Ed. Eminescu, Bucure ti, 1976, in integrum.

5. Nicolae Manolescu: Lectura pe în elesul tuturor; Ed. Aula, Bra ov, f.a.

Partea I. Dimensiunea ipocrit Capitolul Unu: O extraordinar inven ie Citirii, Nicolae Manolescu, îi acord un loc special în programul u nonteoretic i/sau antiteoretic. Mizeaz pe critica în act, de energie risipit , totu i, deloc aiurea, caduc etc. Toposul lecturii îl obsedeaz ... pozitiv (în 2002, 2004, 2006). Ba ne întreab „cum citim”[1], ba mediteaz pe tema cititului dublat de scris[2], ba vede „lectura pe în elesul tuturor”[3]. Matei C linescu merge mai... paradigmatic, simultan sintagmatizându- i concep ia într-o „poetic a (re)lecturii”, deloc speriat de tonul de „tratat” al opului s u de peste patru sute de pagini[4]. Alberto Manguel îl plaseaz pe „bietul” cititor (obi nuit ori ideal, ludic ori ritualic - n.m.) în „p durea din oglind ” (ci nu în cea de simboluri, ca Charles Baudelaire), între esute sub form de „culori, parfume, sonuri” ce „se vor cu ner bdare”[5]. Alberto Manguel reconsider cititul drept „cea mai specific uman dintre toate activit ile creative”. Arta cititului îl define te pe om ca specie. Drept

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

urmare, g sim narativul în tot ce ne înconjoar i avem certitudinea doar el confer lumii coeren i sens, dar i s tate ca în Macondo-ul lui Marquez[6] ori ca în „ ara inocent ” a lui Santiago, redescoperit în bildungsromanul lui Coelho[7] în urma unei c torii de ucenicie (ne)obi nuite. Ca i Baudelaire, Manguel ni se recomand ca un str lucit magician al metarealit ii i ca atare ne încredin eaz numenalul salveaz via a de la dispari ie i chiar din ghearele singur ii, ale amneziei, ale societ ii secularizate excesiv, degradat din templu în noianul politic postmodern. Din aceast „mocirl ” imoral ne ridic m, prin memorie. Gra ie ei, fiin a uman se poate sc lda în pl cerea de a citi ca-n râul lui Heraclit. C ci „nu te scalzi niciodat de dou ori la rând în aceea i carte”[8]. În „Lectura pe în elesul tuturor” deci, Nicolae Manolescu are reverii motivante, surâde ironic, afirm concupiscent c toate c ile au suflet, iar scriitorul e un mediator. Nostalgizeaz lumea pove tilor, ne provoac la o dezbatere despre paradoxurile romanului sau propune orizontului nostru triada moral-psihologic-estetic, fire te func ional în mediile mai selecte, reconjug literatura cu istoria, depisteaz afinit i între vis i imagina ie, între vechi i nou, între Negruzzi i Mérimée. Apoi pseudoautoreferen ial se întreab de ce nu scrie roman i afl m c l-au împiedicat dovezile caraghioase de omniscien într-un rând, într-alt rând crearea de iluzii, m sluirea, conven iile etc. ugub , uneori, ofteaz , ca Shakespeare ori ca Cervantes: „restul e literatur ”. Dar care rest, dac cei doi mari scriitori au transmutat, alchimic, via a în literatur . Restul probabil e metacritica/ metaliteratura care înmie te pogonul de literatur , îl seam în fiecare zi hesiodic i recoltele sunt incomensurabile.

O carte e ca o „planet ascuns ” i îi r mâne prozatorului de „basm modern”, „cult” i dedubl rii sale în oglinda social : cititorul banal s o reînfiin eze auroral - cum precizeaz , imperios, tot Nicolae Manolescu, cel plecat, într-un târziu, în c utarea lui Averroes din simpla pricin c acesta e i el o extraordinar inven ie a lui Borges.

Ca atare - cum altfel i cine s-ar opune unei asemenea aser iuni mentalitare? - „Scriitorul se dep te prin spirit critic i criticul prin spirit creator”, iar „opera nu exist decât dac criticul se proiecteaz în ea i, în acela i timp, ca s fie critic, trebuie s existe o oper în care se poat proiecta” (Manolescu, Lectura pe în elesul tuturor, pp.

227-228) Bibliografie: 1. Nicolae Manolescu: Cum citim; Ed. Aula, Bra ov, f.a.

2. Nicolae Manolescu: Cititul i scrisul, Ed. Polirom, Ia i, 2002

15

3. Nicolae Manolescu: Lectura pe în elesul tuturor; Ed. Aula, Bra ov, f.a.

4. Matei C linescu: A citi, a reciti. C tre o poetic a (re)lecturii; traducerea: Virgil Stanciu; Ed. Polirom, Ia i, 2003 5. Charles Baudelaire: Florile r ului i alte poeme; traducerea: Radu Cârneci; prefa a: Mihai Cimpoi; Ed. Hyperion, Chi in u, 1991 6. Gabriel Garcia Marquez: Un veac de singur tate; traducerea: Mihnea Gheorghiu; Ed. RAO International Publishing Company, Bucure ti, 2005 7. Paulo Coelho: Alchimistul; Ed. Humanitas, Bucure ti, 2006; traducerea: Gabriela Banu 8. Alberto Manguel: Un cititor în p durea din oglind ; traducerea: Bogdan Alexandru St nescu; Ed. Nemira, Bucure ti, 2016

Capitolul Doi: O hran s ioas Prin urmare, Nicolae Manolescu poate fi considerat totu i un teoretician de anvergur european . Teoria literaturii a constituit i pentru Paul Cornea un teren fertil (vezi „Interpretare i ra ionalitate”[1]). Ca i pentru Mircea Tomu ori Eugen Negrici, ale c ror i ne-au format gustul pentru o lectur selectiv i care se vor resi, categoric, pe parcursul lucr rii.

Dar s ne întoarcem la Nicolae Manolescu i la conceptul s u pe în elesul tuturor. Acest tip de lectur poate fi recomandat mediului col resc? Fire te c r spunsul e pozitiv. Tipul laic de cititor reabiliteaz de fapt lectura, c ci ceea ce conteaz nu mai este obiectul ci actul pe care ni-l însu im. C ile continu s fie - dar în ce stranii condi ii?! - o hran s ioas (dac respectiva carte e valoroas pe toate palierele - n.m.) pentru foamea spiritului.

Dac ne confrunt m azi cu „rezisten a” la lectur , aspectul denot superficialitatea genera iei actuale, care nu mai scrie decât pentru în elesul ei de nivel... primitiv, mediocru, opus, vai, foarte îndep rtatului în timp model religios i ritualic. Cititorul (post)modern sare de la un volum la altul, se las sedus de c i foarte diverse ca spe , sfoie te absent o revist mul umindu-se cu titlurile cu litere de-o chioap ca s se laude prietenilor la o cafea ce informat „este el?!”.

Or lectura de tip „religios” - specific numai transmodernismului - se bazeaz pe repeti ie, pe recitire. Eliminând repeti ia, inexplicabil, Nicolae Manolescu gre te oare? Îl prive te! Apreciez c - diferen iindu-se de Matei C linescu - identific recitirea cu o alt citire flancat mereu de o memorie fabuloas . Cine n-are memorie nu poate fi scriitor, iar critic, istoric ori teoretician literar cu atât mai pu in.[2] Bibliografie: 1. Paul Cornea: Interpretare i ra ionalitate; Ed. Polirom, Ia i, 2006 2. Nicolae Manolescu: Lectura pe în elesul tuturor; Ed. Aula, Bra ov, f.a.

Capitolul Trei: Ter ul inclus: criticul literar

A. S. Stokes - Peisaj de iarn

Cititul i scrisul / sau Scrisul i cititul / ori i unul i cel lalt întro simbioz denumit de Nicolae Manolescu ca fiind erotic . Dou întreb ri plutesc în aer ca aburul din athanorul vreunui alchimist întârziat printre noi.

Lectura de pl cere e o utopie, c ci inocen a pierdut e ca i paradisul, pur imaginar , e o dimensiune ipocrit . În definitiv, cititul ilor furnizeaz pretextul de a scrie despre ele. Copilul de azi, de clasele 0 - IV, se mai cufund oare în lectur cu voluptatea pierderii identit ii ca s-o împrumute pe cea a lui F t-Frumos din lacrim , a lui Harap-Alb, a lui Greuceanu, a lui F t-Frumos cu mo în frunte? Sau se p streaz la suprafa a scriiturii / lecturii, lucid, dezinvolt, critic?[1].

Postarea mea i de partea cititorului/ criticului literar i de partea scriitorului/ criticului literar ia în calcul o complexitate moral-estetic de care orice raport intertextual este susceptibil de „fraud ”/ „plagiat”, Thomas Mann îl recite te pe Cervantes, iar Virginia Woolf

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

pe Thomas Hardy.

Iat în continuare un tablou vivant pe dou coloane care- i corespund negre it între cititor i critic literar pe de o parte ( i scriitor i critic literar pe de cealalt - ca variant in extremis - n.m.)

Cititorul/ Critic literar

Criticul literar/ Scriitorul

- e devotat, - pasionat, - nu foarte preten ios, - capabil s i uite de sine când lectura îl captiveaz , - cartea, de i e a altuia, se recunoa te cu emo ie în ea, - maximul s u orgoliu fiind de a crede c cel lalt scrie în fond despre el; - e totdeauna cel scris, - iresponsabilitea se leag de citit, - ador întreb rile despre citit, - scrie direct la calculator precum cite te la calculator, - citirea se poate oficia oriunde, - cititul îl las pe individ într-ale lui, îi încurajeaz lumea sau, - reveria steril , - lectura pe s rite (a evenimentului tranzitiv ci nu a pasajelor reflexive), - cine cite te de dragul de a citi e „infirm”, - lectura în sine e o experien nedus pân la cap t, par ial , - omul se rezum la actul comunic rii (interpersonale, de grup, publice etc.), - are o pseudocon tiin confua valorii proprii, - copiaz în expresie, neselectiv, pe al ii, pozând în „fals” erudit, fiind de fapt doar un colportor de informa ii, - explic , - reproduce .a.m.d.

Capitolul Patru: C

- e distant, - lucid, - incapabil s i uite de sine chiar dac lectura captiveaz , - socote te mai normal s scrie el însu i despre ceea ce cite te decât s citeasc ceea ce a scris altul, - cartea fiind a altuia, crede c a fost scris pentru el ( i nicidecum despre el), - e totdeauna cel citit (nu scris), - cite te în pat ceea ce-i place cititorului i la mas ceea ce-i trebuie criticului, - responsabilitatea se leag de scris, - ador întreb rile despre scris, - scrie de mân (cu un instrument ca de pild un stilou, un pix etc.), - scrisul e mai exigent decât cititul, - c ci constrânge, - disciplineaz , - limiteaz , - scrisul îl constituie pe individul cu personalitate mai serios i mai profund decât cititul, - scrisul îl exprim pe cel care scrie, - cel care scrie ia cu timpul chipul scrisului s u, - omul î i g se te în scris exprimarea original , stilul propriu, - are o con tiin clar a valorii proprii, - omul i stilul i din unghiul lecturii, - fantezia de cititor urc de la stil la om ca s -l construiasc pe-al doilea prin prisma celui dintâi, - creeaz , - imagineaz .a.m.d.

ile: personaje conspirative

În elegerea (superioar , deci critic i, suplimentar, metacritic plus transcritic - n.m.) e fundamental în lectur . Ea pune temeiul pe care „dublul” ia con inut i form , ini ial dintr-o perspectiv necritic . Fiindc pe lâng soart c ile au i suflet. C ci o bibliotec e un lucru viu, cald i familiar, în esat cu ni te fluide cathartice, încât nu te sim i niciodat singur printre c i, petrecând ore de reculegere toare de resurec ie unor titluri terse de praf i... atât. R bdarea ilor e infinit mai mare ca a oamenilor. Probabil c tr iesc, în anumite clipe magice, bucuria de a fi redescoperite i luate în st pânire. Basmul din ele vechi... str vechi... arhetipal se avatarizeaz continuu. Aceast

Anul XI, nr. 8(120)/2020

tafet e foarte instructiv . Mâinile cititorilor, punându- i pecetea pe c i, le pip ie sufletul nev zut, îng duindu-le s i dezv luie ata amentul. Mai ales dac vreun contemporan le dedic vreun poem nea teptat, care-mi contrazice orizontul de a teptare. Orgoliosul cititor, recitindu-l pe Eugen Negrici, î i demareaz activitatea constructiv . Interpretarea sa îmbrac ve mânt transparent în procesul lecturii, el, cititor curent, ascultând textul care gr ie te sponte sua, produce efecte de înstr inare prin contrazicerea în cât mai multe moduri a sistemelor de a tept ri. Reconvertirea expresiv a unor basme aparent epuizate hermeneutic nu obose te nicicând, c ci ea profit de fiecare cititor literat în parte, priceput în a declan a fisiunea semantic i de aceea recuperarea intermitent , care afirm un sincronism al textelor, indiferent de timpul când apar[2] nu poate fi decât transfinit .

Dar cu Eugen Negrici ne vom intersecta mai încolo. Ne afl m totu i înc în tov ia lui Nicolae Manolescu, doritori s -i conspect m pre ioasele contribu ii fiindc merit [3]. Om fin, Nicolae Manolescu se încumet s clasifice c ile. În primul rând unele c i accept instinctul de proprietate, altele dau dovad de comunicare statornic .

Sunt c i imaculate dar i care p streaz o inefabil prezen uman ; cu inevitabile riduri („Ridurile unei c i sunt expresia sufletului ei imaterial”) i „urme” ale unei forme nobile de consum; dimpotriv , ile virgine i-au pierdut sufletul („Relevarea sufletului unei c i este totdeauna o pâng rire”). Sunt c i supuse i din cele revoltate, masculine i feminine („mereu proaspete, fermec toare, care nu tiu ce e gelozia, ranchiuna sau invidia”), sup cioase, între in toare a unei permanente st ri de tensiune i chiar de conflict. Sunt i c i mironosi e, rele, juc e. Unora le place s te ia peste picior, adorând farsele, jocul de-a v-a i ascunselea sau de-a v-a i va elea/ de-a hazardul i necesitatea etc.

Râzând la rându-mi de transformarea - de c tre Nicolae Manolescu - a c ilor în personaje conspirative sau r sf ate, îmi re in i concluzia-defini ie: „A citi înseamn a descoperi calea de acces la sufletul ilor. O cale dificil i delicat , care i se deschide pe nea teptate sau i se închide când i-e lumea mai drag . Orice cititor cunoa te gustul acestei experien e. Nu po i citi oricând orice carte. Mai mult, n-o în elegi cu adev rat decât în anumite clipe privilegiate. Ca i oamenii, c ile au enigmele lor i vicleniile lor. Crezi c le st pâne ti, citindu-le, i, în realitate, ele se joac cu tine, te ademenesc sau te resping, i se dezv luie sau i se refuz , secrete, fermec toare, cochete.

Uneori ai impresia c ele te citesc pe tine mult mai bine decât le po i citi tu pe ele. C ile sunt psihologi mai profunzi decât oamenii.”

(Manolescu, f.a., 25).

Astfel c ... „Iubesc c ile, preafrumoasele, c i, le iubesc cu patim sau cu orgoliu, stând în fotoliu sau la masa de scris, le iubesc treaz ca în vis, i-n vis ca în realitatea diurn .

Fiecare carte e o urn cu cenu i de zei i eroi.

Are nevoie de noi precum noi de ea.

Cade din cer ca o stea sau r sare la orizont ca un soare nou, ca s -l minuneze pe Heraclit. Fiecare carte e un mit, fiecare care e o cucerire cutez toare. e o biseric umbl toare.”

(Popescu-Br diceni, 2018, 8) Bibliografie 1. Nicolae Manolescu: Lectura pe în elesul tuturor; Ed. Aula, Bra ov, f.a.

2. Eugen Negrici: Expresivitatea involuntar ; Ed. Cartea Româneasc , Bucure ti, 1977.

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3. Francis E. Peters: Termenii filosofiei grece ti; traducerea: Dragan Stoianovici; Ed. Humanitas, Bucure ti, 2007 4. Dan Petrescu: Deconstruc ii populare; Ed. Polirom, Ia i, 2002 (vezi sec iunea „Lecturi insuficiente” i sec iunea „C i gre ite” i „Despre ce-ar fi trebuit s scriu” - n.m.).

5. Ion Popescu-Br diceni: Manuscrisul lui Ieronim Contemporanul; Ed. PIM, Ia i, 2018

Partea a doua: Lumea pove tilor i b trânul o tean O subiectivitate auroral Motto 1: „Carte frumoas , cinste cui te-a scris!”

Biblioteca î i e rai i vis. rite Cititorule, te-a teapt -i urci, în tain , treapt dup treapt , ca înspre templu, unde i p rin ii au tot venit s i celebreze sfin ii, apostolii, eroii i str mo ii, pân în zori când se trezesc coco ii. „Carte frumoas , cinste cui te-a scris!”

Cinste i celui care te cite te dar cu-orizontu-ntruna contrazis pierdut în tine i copil re te, cel de-a tept ri i critic, exigent, ca s i dezvolte spiritul ardent, revendicându- i primul paradis. „Carte frumoas , cinste cui te-a scris!” dar cinste i acelui ce- i d grai, fiind iar vie cum cândva erai în mintea scriitorului fecund i dând în und , ie s i r spund , rite Cititorule, Mihai, colar doar într-a aptea, -n cartier, cam speriat c rafturile-n cer par s se-nal e dintr-un fel de-abis.”

Acest motto nu-mi apar ine decât conjunctural, fiind un dar ca un miracol. Autorul s u vrea a- i p stra anonimatul. E dreptu-i inalienabil i m conformez. Dac ar fi s -l schimb, a recurge tot la o carte apar in toare lui Nicolae Manolescu, din care a prelua urm torul paragraf:

A. S. Stokes - Peisaj prim

ratic

17

Motto 2: „A citi înseamn a înv a... Cititul furnizeaz vie ii o enorm cutie de rezonan , în care întâmpl rile tr ite de noi se confrunt cu cele tr ite sau imaginate de al ii i în care, prin compara ie, semnifica iile le sporesc considerabil…

Abia c ile ne dezv luie cu adev rat în elesul lucrurilor pe care le tr im. Necitind, suntem ignoran i: dar nu numai fiindc nu avem idee de ce gândesc i simt al i oameni, ci i fiindc nu ne putem explica propria noastr via ... Fiecare carte adev rat con ine o imagine nou a lumii sau o lume nou . Experien a noastr direct are tendin a de a repeta ceea ce tim, am tr it sau am auzit; cititul în schimb ne permite accesul la un univers infinit. Dac sunt convins c a citi înseamn a înv a (în dublu sens: a te instrui i a în elege), nu am naivitatea s cred c nu po i înv a decât din c i.”

Acest motto este recules de pe coperta a patra a „Lecturii pe înelesul tuturor”, o carte în care - cu noroc - ni se ivesc în cale texte precum „Tot mai înve i, maic ?”, „Lumea pove tilor”, „Post-scriptum la „Lumea pove tilor””, „Cotidianul în roman”, „Paradoxurile romanului”, „Cap sau pajur ”, „Povestirea i romanul”, „Cel lalt tigru”, „De ce nu scriu roman”, .a.m.d.[1].

Din „Cum citim”, mai afl m c sunt i „c i în c utarea unui autor” sau „romane uitate”. „Iar „dac nimere ti cuvântul magic po i oricând s scrii i tu o carte”. Aceasta pare s fie i „re eta succesului”. Apoi mai sunt „c ile polemice”, „c ile de dreapta”, „manuscrisele arestate”, „literatura de la miezul nop ii” (s fie cumva cea cu conota ii sexuale?)[2].

Nicolae Manolescu semnaleaz pe bun dreptate c dup 1990 în coala româneasc „nep sarea cu care este tratat studiul limbii este aproape general , rezultat al reducerii treptate a importan ei tiin elor umane”. i are dreptate. O educa ie lingvistic , în sens propriu, coala de ieri i de azi nu mai ofer pe nici una din treptele ei. i oarecum o alta meta- i trans-lingvistic .

Eugen Co eriu a fost unul din marii profesori de lingvistic ai epocii, care a sus inut c în actul vorbirii exist ni te rela ii pe care semnul lingvistic, cuvântul, le poate stabili în actul lingvistic ca atare. Semnele func ioneaz în raport cu alte semne, atât pe plan material cât i în con inut, în raport cu microsisteme sau cu sisteme întregi de semne, în raport cu alte texte, cu lucrurile înse i i cu cuno tin ele noastre despre lucruri.

Nicolae Manolescu îl extrapoleaz pe Eugen Co eriu, dar dup ce re ine câteva exemple: liliacul - pas re de noapte - are tot soiul de conota ii (în român f cându-ne s ne gândim i la un copac ori la o floare), în francez liliacul-pas re se spune „ oarece-chel”, doar în englez „bat” înseamn doar bat; semnele au i substrat cultural, mitologic. Miaz -Noaptea, de exemplu, care e Nordul, ne evoc deopotriv întunericul, ora strigoilor, dar i o figur mitologic întâlnit în basme.

Concluzia lui Eugen Co eriu este rezumat excelent de Nicolae Manolescu: „În actul vorbirii aceste raporturi nu sunt prezente în mintea vorbitorului, nu sunt con tiente. Ele sunt rela ii permanente, dar laten a Poeziei este tocmai actualizarea lor. În felul acesta, limbajul poetic, în care se actualizeaz tot ceea ce ine de semn este limbajul cu toate func iunile lui (adic vreo ase - n.m.), este plenitudinea func ional a limbajului. Nu selec ie, nu deviere: limbajul uzual sau cel tiin ific sunt selective ori deviate. Limbajul poetic este limbajul

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în deplin tatea func iilor sale. Doar în poezie instrumentul are toate coardele, pianul, toate clapele, i bemolii i diezii. Orice alt comunicare e limitat . Dac nimere ti cuvântul magic, lumea începe s cânte. Numai în poezie cuvântul este în acela i timp o sonoritate care sugereaz alte sonorit i, un semnificant care sugereaz al i semnifican i, i un con inut care evoc alte con inuturi, un semnal i o expresie, un lucru natural i un lucru cultural, un lucru „în sine” i unul „în rela ie”, o identitate i o alteritate i toate, în acela i timp, ca o org ”.

Pe acest fundal pur metasemiotic, romane uitate precum „Copil ria unui netrebnic” (1936), al lui Ion C lug ru, ori „Europolis” (1933), al lui Jean Bart, mai pot re ine aten ia copilului cititor din pl cere. Asemenea c i pentru copii sunt azi - observ tot Nicolae Manolescu retip rite i vârâte în libr rii de rechizite colare f autorul lor pe copert . Dac totu i autorul figureaz pe copert , nu se comunic , istoric, critic i cultural, nimic despre el, i nimic despre traduc torul pove tii originale ori al textului adaptat. „Copilul de ast zi determinat s -l ignore pe autorul c ilor lui de tâi devine mâine adultul preocupat exclusiv de natura c ii, piesei de teatru ori a filmului f s aib idee de autor de regizor ori de traduc tor. Nefericita ignorare creeaz subcultur ” (Manolescu, 2, f.a., 183).

Cumplit situa ie, nu? Cople i de globalizarea limbii vorbite i scrise, de ideea c prevaleaz comunicarea ci nu valoarea ei expresiv (expresivitatea ei (in)voluntar n.m.), uit m aspectul fundamental tiin ele comunic rii doar servesc pe om, nu-l i înnobileaz spiritual. Îi lipse te lumii postmoderne con tiin a ( i nevoia imperioas ) a jocului i a artei... Arta culinar (noroc cu Mircea Dinescu, ambi ios a ar ta contrariul - n.m.) dispare odat cu arta în general. „Un viitor art sau o art f viitor sunt idei cu des vâr ire utopice... A crede c omul va r mâne om dac va pierde sensul frumosului este o abera ie la fel de mare ca aceea, de la începuturile erei moderne, care paria pe un ra ionalism f frontiere (e vorba de epoca luminilor i a lui Descartes - n.m.). Frumosul (clasicismului), ca i misterul (romantismului), face parte din fiin a uman . O civiliza ie viitoare (precum cea din filmul S.F. Star-Trek - n.m.) care s-ar cl di pe absen a artei i a religiei ar putea fi oricât de sofisticat , dar n-ar mai fi una uman ” (Manolescu, 2, f.a., 156).

Afirmam într-un articol anterior c Nicolae Manolescu e un metaprozator, adic scriitura sa critic este i una artistic . Îi place s se piard între pliurile unei fantezii translecturale, ador umorul fin i vorba în dung . Afi eaz osatur academic - în opera-i uria - dar înve mântat într-o subiectivitate auroral .

Adrian Scott Stokes -

pi e

Anul XI, nr. 8(120)/2020

(Re)lectura nu e totu i înc înv tur . Nu suprim definitiv pl cerea cititului. Aceasta se metamorfozeaz pe parcurs în instruc ie i educa ie. În copil rie, cartea e înc un obiect ludic, cu personajemodel ori antimodel simpatizate de colari-model ori anti-model (eu îi prefer pe ace tia din urm , oarecum atipici, n zdr vani, devian i, turlubatici, inventivi, surprinz tori în replici, imaginativi etc. - n.m.). În prezent „dulcea z bav ” a „cetitului de c i” pare anormal , parazitar , narcisist , individualist (sfidând pe cei care trudesc, pe ogoare, în fabrici i uzine - n.m.) i sustragerea ritmului colectiv al vie ii condamnabil .

Basmul, povestea preced capodopera. E o condi ie sine qua non.

Sigur c a citi înseamn a înv a, a te str dui s în elegi „lumea pove tilor”. Dar ce ne înva pove tile? i prin ce metod ? Nicolae Manolescu indic procedeul ca atare: finalurile fericite au un impact moral garantat. Dintr-un sfâr it fericit se pot trage tot felul de înv minte folositoare. Basmul e o specie epic cu o asemenea menire. El declan eaz în cititor o mare energie l untric prin emo ia pe care io provoac unele sentimente purificatoare, o ans virtual , o frumuse e moral inalterabil . Iluzia, mai puternic decât experien a, permite micului catharsis al pove tii a- i juca rolul ei. Dar oare e corect acest lucru? N-ar trebui ca pove tile s fie rescrise mai realist? Cum de altfel Ion Creang a i izbutit în opera-i pe care George C linescu a explorat-o sub semnul unui realism popular „rezultat din cultivarea detaliului i punerea în eviden a unei individualit i stilistice” prin limbaj, prin caractere individuale, manifest ri etnologice, prin studiul efectelor, cuvântul rar, fixitatea textului” (C linescu, 1964, 375).

Repovestind Nicolae Manolescu însu i realistic, antiiluzionist, „Cenu reasa”, d dovad c este un str lucit povestitor de un soi de antibasme, mai cinice, mai crude, mai ca-n via i deloc ca-n vis.

Dac-ar fi dup mine a republica „Lumea pove tilor” (Manolescu, f.a., Lectura pe în elesul tuturor, 47-58) ca pe o carte pentru elevi, de sine st toare; c ci criticul literar reduce incredibilul, neverosimilul basmelor ini iale, reformulându-le pe ici pe colea i anume în câteva puncte esen iale. Procedeaz cam ca Mihail Sadoveanu în „Creanga de aur” care se trage din mantaua basmului Cenu reasa.

Ideea o developeaz Nicolae Manolescu în „Arca lui Noe” (Manolescu, 2000, 605) într-un studiu întreg asupra c ruia voi insista la timpul cuvenit. i Mircea Tomu se ocup de „Creanga de aur” precum i Vasile Lovinescu, într-o monografie despre Ion Creang , retirit , în 2017 de Cristian Livescu. În asemenea rescrieri, Nicolae Manolescu e scriitor de... scriitor, c ci ipotezele modificatoare ale intrigii, ale rela iilor dintre personaje, preiau parc ceva din tehnica narativ a lui Ioan Slavici din „P dureanca”, basm modificat de prozatorul junimist într-o poveste tragic , lipsit de happy-end; astfel indecisul Iorgovan se sinucide iar Simina i se pred lui ofron cel de treab i care tie ce vrea. O asemenea nuvel nu ne mai ofer solu ia fericit ; prin urmare finalul nu mai e ca în basmele tradi ionale vesele, ci e de o triste e metafizic ; Simina înmormântând în subcon tientul ei iubirea cea neîmplinit pentru totdeauna, ca o scoic cu perla suferin ei în ea (vezi romanul lui Tristan i al Isoldei n.m.) (Manolescu, 2008, 448).

Intrigându-i cu orice pre pe domni orii i pe domni oarele care mai citesc „pove ti” cu asemenea restructur ri de o veritate nemiloas , Nicolae Manolescu i-a propus s -i dezmeticeasc din falsa reverie (nemotivat - n.m.), aproape sardonic dar i profund umanist, pledând pentru clasa „de jos” i satirizând-o pe cea „de sus”. Concluzia rescrierii e „tr znet”: prin ul i cenu reasa sunt incompatibili; dânsul e prizonierul elitismului s u aristocratic; dânsa e o parvenit i o arivist f scrupule.

Are ce are aproape în nume propriu Nicolae Manolescu cu „bietul” Perrault c ci nici Dege el nu corespunde canonului s u nonfan-

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tastic din pricina unor prejudec i impardonabile precum aceasta: c femeile ar fi mai bune la suflet decât b rba ii. Îns lumea pove tilor e o lume de b rba i. i e o lumea rea în care, pentru a izbuti, trebuie s fii ba iste , ba mai viclean. Binele trebuie s se ascund ca s biruiasc ul, în fel i chip. Valorile esen iale sunt de ordin spiritual i totodat secrete. i Motanul înc at e de o viclenie pur (deci deloc imoral !?

- n.m.). În „Lumea pove tilor”, practic Nicolae Manolescu se preface c -n mintea copiilor, c ci memoria cultural-literar îl tr deaz . sturnând anumite situa ii din basmele preferate (ale lui Perrault, Andersen, Fra ii Grimm, Slavici, Creang ), scriitorul i istoricul literar - dar aici doar hermeneut performant i ingenios (re)cititor abilitat le reîncadreaz sub alte teme: Dege el e o poveste despre iscusin , Motanul înc at este despre în el torie. Piele de m gar e o variant a Cenu resei. Scufi a Ro ie e psihologic didacticist cu miez anecdotic, deci slab narativ. Împ ratul Cioc-de-Sturz aminte te de Creang al românilor, tema fiind trufia pedepsit deci cu vizibil sens pedagogic ca-n Scorpia îmblânzit a lui Shakespeare. Aspectul pedagogic (din Cioc-de-Sturz i din Feciorii croitorului, ori din Apa vie) face din aceste pove ti un fel de Bildungsromane. La Perrault, ni se l mure te tema maturiz rii (în Prin esa cea istea , Lupul cel alb, Zâna Berlinguette). Basmele lui Andersen au ca tem lucr tura Hazardului ca Necesitate iar ca eidos „o lume a jocului i a juc riilor de o cruzime inocent ”. Aha, acum m dumiresc eu: N.M. ia în r sp r, dispus s întoarc pe dos lumea pove tilor, ca i Andersen cu mali ia acestuia fa de bietele personaje, cu faptele atroce pe care le istorise te, cu hazardul care le prezideaz , cu acea cruzime copil reasc .c.l.

Harap-Alb uluie te i actualmente ca realitate concret , cu o oper de fic iune cu specificu-i înc arz tor, cu notele-i particulare înc proaspete, dar tipice românismului dar i... globaliz rii. În substraturi imemoriale zac ca ni te pungi de petrol: mituri, mentalit i primitive, rituri arhaice etc.

Basmul crengist e realimaginar i veridic fantastic, i tocmai din aceste pricini rolul s u ca mijloc artistic este „de desf tare i de educa ie” (Manolescu, Lectura..., 59). Pornind de la capodopera lui Ion Creang , excelentul (re)cititor i (re)scriitor Nicolae Manolescu (pe

19

când o reeditare separat a acestor metabasme? - n.m.) ne pune în portofoliul de educator aspecte fundamentale de recunoa tere a basmului cult ca specie literar propriu-zis care: - a schimbat vechea opozi ie dintre obi nuit i miraculos cu opozi ia dintre real i fantastic; - a p strat esen a artistic ce ar conta în farmecul fanteziei care populeaz cu himerele ei via a obi nuit a poporului; - a conservat totu i uzualul i magicul din vechile texte practicecultice; - a men inut modul exemplar de a pune problema raportului dintre bine i r u (la puritatea epic se adaug cea etic ); Ascult torul i povestitorul de ieri c utau în imagina ie o revan asupra vie ii (o compensa ie sau o corectare a destinului s u real i deci întreaga art se na te de aici). Azi, elevii par captiva i mai degrab de succesiunea de peripe ii decât de arhetipul la fel de solid constituit cum era i narativ. În proz ori în versuri, un basm este totdeauna o nara iune a c rei capacitate de a relata ac iuni energice i vii ne ine treaz aten ia, ne taie respira ia i ne transform în copii, c ci basmele se adreseaz copiilor din noi. Iat deci cea dintâi defini ie: „Basmele se adreseaz totdeauna copiilor din noi. Ele înf eaz un fel de arhetip al nara iunii, forma ei primar i simpl . Nu ne cer decât efortul de a le urm ri suita de secven e epice. Sunt un gen dinamic prin excelen . Nu exist basme f ac iune, statice sau psihologice. Aceast particularitate le distinge radical de romane i de alte specii, care, de i cresc i ele din acela i aluat epic, evolueaz în alte direc ii, adâncindu-se de exemplu în sondaje suflete ti, extinzând descrierea sau portretul” (Manolescu, Lectura..., 60). Aceast prim defini ie diferen iaz basmul cult de roman, fiind metodicodidactic eficient .

Se bazeaz pe comparatism i trialectic , întrucât cele dou specii literare propriu-zis(e) au drept ter inclus: arhetipul fondator.

Iat cea de-a doua defini ie: „Basmul singur r mâne la principiul de economie ini ial, construindu-se exclusiv pe subiect, i dezvoltându- i un întreg sistem de cli ee i de repeti ii menite a-l structura.

Inova ia în basm ine de o ars combinatoria, de un joc, cu reguli bine statornicite, la care particip un num r limitat de elemente. Originalitatea basmului const în neevolu ia lui, în p strarea simplit ii structurale. E vorba de un gen conservator prin natur ” (Manolescu, Lectura..., 60).

Aceast defini ie e important fiindc încearc o singularizare prin ludicul rotativ i prin conservatorismul compact.

Pentru a- i realiza scopul, basmul recurge la func ii stabile i limitate, la personaje-tip (eroul, r uf torul, donatorul, ajutorul, trimi torul, fata de împ rat, falsul erou .a.), angrenate într-un sistem func ional precis. Astfel c valoarea literar trebuie c utat în harul fiec rui povestitor, care-i un improvizator pe motive date, ci nu în schematismul s u fundamental. Cât despre Eroul de basm, îmi voi amâna demersul, pentru a-i consacra un capitol aparte.

Bibliografie: 1. Nicolae Manolescu: Lectura pe în elesul tuturor; Editura Aula, Bra ov, f.a.

A. S. Stokes - În zori, în mun i

2. Nicolae Manolescu: Cum citim; Ed. Aula, Bra ov, f.a.

3. G. C linescu: Ion Creang (Via a i Opera); Editura pentru literatur , Bucure ti, 1964 4. Nicolae Manolescu: Arca lui Noe. Eseu despre romanul românsc, Editura 100+1 Gramar, Bucure ti, 2000 5. Mircea Tomu : Romanul romanului românesc. În c utarea personajului; Editura 100+1 Gramar, Bucure ti, 1999 6. Vasile Lovinescu: Creang i Creanga de aur; Ed. Crigarux, Piatra Neam , 2017; edi ie ad ugit cu pagini inedite. Studiu introductiv, Tabel cronologic i Bibliografie de Cristian Livescu.

7. Nicolae Manolescu: Istoria critic a literaturii române. 5 secole de literatur ; Ed. Paralela 45, Pite ti, 2008

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - René Descartes (XV) „Sus - un cer îndep rtat, albastru. / Sub mine - un astru./. În mine - universul reflectat./.

Infinitul - mister plin de mistere. / Moartea - printre ere./. În mine - infinitul reflectat.”

(Din volumul de versuri „Noapte de iarn ” de Vavila Popovici) Printre marii savan i care au sus inut cu convingere existen a lui Dumnezeu se afl filozoful i matematicianul René Descartes (15961650), cunoscut cu numele latin Cartesius.

S-a n scut la Haye, Fran a, a frecventat cursurile unui colegiu iezuit, a luat bacalaureatul i a ob inut licen a în Drept la universitatea din Poitiers. A c torit, s-a înrolat în armat pentru o scurt perioad de timp, f a avea vreun imbold deosebit pentru via a militar , a fost prezentat unui savant i filozof olandez care l-a îndrumat s urmeze un curs de matematic aplicat i unul de logic , pentru a în elege lumea natural . De fapt, i-a marcat destinul. Descartes a ad ugat pe lista sa de studii teologia i medicina, dar a renun at la toate acestea, în urma unor vise revelatorii, încercând s caute cunoa terea ce nu poate fi

René Descartes

sit decât în sine. A plecat în Olanda, deoarece via a în Fran a era prea zbuciumat pentru el, afectându-i concentrarea asupra muncii. În Olanda a locuit 23 de ani, aproape tot timpul la ar , meditând, studiind, scriind. De acolo i-au ap rut cele mai importante lucr ri - „Discursul asupra Metodei”, i câ iva ani mai târziu, în limba latin , „Medita iile Metafizice”.

René Descartes a fost c uzit în via de lumina ra iunii. A admis cu pietate Substan a Suprem Dumnezeu ca fiind perfect , existând prin sine însu i, adic fiind propria lui cauz , posedând astfel o libertate absolut . Este considerat tat l filozofiei moderne deoarece a definit un punct de început al existen ei prin maxima „Cogito ergo sum” (Gândesc, deci exist). Filozofia cartezian , numit i Cartezianism, a însemnat pentru tot secolul al XVII-lea „filozofia modern ”, adic ruperea de înv mântul din colile c lug re ti care constituiser baza culturii, dezvolt rii vie ii de pân atunci, dând spiritului modern claritate, încredere în ra iune.

Filozofia lui Descartes s-a impus înc din timpul vie ii sale, în Fran a, Germania i Olanda. De i era încrez tor în ideile sale, era îngrijorat de soarta lui Galileo care era urm rit îndeaproape de Inchizi ie. Grija nu i-a fost nefondat , Papa Alexandru al VII-lea ad ugând lucr rile lui Descartes în Indexul C ilor Interzise.

Ideile sale erau diferite de cele de pân atunci - bazate mai mult pe sim uri. Elementele filozofiei sale nu erau cu totul noi, dar abordarea era nou . El a pornit prin înl turarea tuturor no iunilor preconcepute i transmise din genera ie în genera ie; i-a fost necesar s înceap de undeva, s lege lucrurile certe, i începutul pentru el a fost propozi ia „Eu exist”. Din moment ce constata i credea c toate adev rurile sunt legate între ele, a c utat s descopere sensul acestei lumi vii, printr-o abordare ra ional , prin tiin i matematic , câteva aspecte fiind o extensie a abord rii filozofului englez Sir Francis Bacon (15611626), pentru care tiin a adev rat se dobândea prin prelucrarea metodic , ra ional a datelor senzoriale.

Cu toate c studiile lui Descartes în filozofie au atras cel mai mult aten ia în secolul XX, în fiecare secol s-au luat în seam diferitele aspecte ale muncii sale. Cercet rile în fizic teoretic i-au f cut pe mul i savan i s îl considere în primul rând un matematician. A in-

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ventat geometria cartezian care includea algebra; prin prisma legilor sale ale refrac iei a dezvoltat o în elegere empiric a curcubeielor; a propus o abordare naturalistic a form rii sistemului solar. A ini iat în filozofie „spiritul geometric” (opus „spiritului de fine e” instituit ca mod de gândire, de c tre contemporanul s u Blaise Pascal) i s-a aflat în c utarea unei tiin e care s unifice toate încerc rile de cunoa tere într-un singur tot.

A plecat în Suedia unde a fost foarte bine primit de c tre regina Cristina, care ceruse s -i fie meditator la filozofie. Descartes obi nuise pân atunci s petreac dimine ile în pat din cauza constitu iei sale boln vicioase, regina îns a dorit s înceap lec iile la cinci diminea a, ca atare, se presupune c schimbarea obiceiului, precum i frigul de acolo, au dus la o criz de pneumonie din care nu i-a mai revenit. A decedat în acel an, la Stockholm, în Suedia.

Dac Immanuel Kant î i începea lucrul pe la orele cinci ale dimine ii, René Descartes î i începea activitatea mult mai târziu, ceea ce nu l-a împiedicat s devin cel mai celebru filozof din perioada modern , cu o mare influen în secolele ce au urmat.

Abordarea lui René Descartes de a combina matematica i logica cu filosofia, pentru a explica lumea fizic transformat în metafizic atunci când se confrunta cu întreb ri teologice, l-a condus la contemplarea naturii existen ei i a dualit ii minte-corp, identificând punctul de contact dintre corp i suflet în glanda pineal (epifiza).

La început, sistemul s u filozofic a cauzat multe controverse, dar, inventând scepticismul metodologic, sau îndoiala cartezian , i-a pus pe to i pe gânduri. Metafizica este cuno tin a primelor principii i pentru a cl di o filozofie, principiile trebuiau s fie absolut certe, de aceea, primul moment al filozofiei sale a fost de a pune la îndoial toate cuno tin ele pe care le primise pân atunci, pentru a g si elemente absolut sigure, neîndoielnice, pe care s poat cl di restul. Asemenea unui constructor responsabil i pasionat, c uta s stabileasc o fundaie solid pentru ceea ce urma s cl deasc . Convins fiind la un moment dat c sim urile în al , a pus la îndoial lucrurile considerate sigure i a ap rut „îndoiala”, ap rut în urma gândului profund. i „dac m gândesc i m îndoiesc, este sigur c exist”. Îndoiala a constituit metoda de cercetare cu scopul de a demonstra, a fost o metod autoimpus i nu a constituit o nelini te psihologic , cum au încercat unii s o considere. A f cut un experiment topind o bucat de cear din care nu a mai r mas nici o calitate care impresionase înainte sim urile, precum: forma, culoarea, parfumul, ci doar o substan întins .

Concluzia lui: corpurile nu ne sunt cunoscute cu certitudine prin sim uri, singura certitudine este cea a existen ei noastre, faptul c gândim i ne îndoim; gândirea incluzând i percep ia i voin a, este substan a care-l define te pe om, iar cea a corpurilor este întinderea; cuno tin a sufletului fiind mai sigur decât cea a corpurilor.

Filozoful, scriitorul, eseistul român Constantin Noica (1909-1987), în cartea sa „Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz i Kant”, precizeaz c Descartes era con tient de faptul c anticii au presim it, într-un anumit sens, „o matematic adânc ”, cerând ca primirea la studiul filozofiei s fie condi ionat de cunoa terea matematicii. Descartes dep ise la un moment dat planul matematicilor simple, întrebând de ce i alte tiin e precum astronomia, muzica, optica, mecanica nu pot fi numite p i ale matematicii, întrucât toate disciplinele în care se cerceteaz ordinea i m sura se refer la matematic , indiferent dac este vorba de sunet, num r, form sau de orice alt lucru. În concluzie, ne spune Constantin Noica, Descartes d numele acestei tiin e «mathesis universalis», mathesis însem-nând disciplin i înrudindu-se cu termenul de matematic . Noica mai explic cum a ajuns Descartes la ideea unei tiin e universale: „Plecat de la constatarea c nu e bine s ne îndeletnicim decât cu cuno tin e la fel de sigure ca cele matematice, el cerceteaz natura acestora din urm

21

cuno tin e, le reabiliteaz , ar tând c spiritul omenesc activeaz în ele mai adânc decât ne-o arat autorii tratatelor, i se ridic apoi la ideea unei tiin e, care cuprinzând matematicile de rând, s se extind peste multe alte discipline - nu spune toate -, spre a trata doar despre ordine i m sur . [...] A vorbi despre întinderea tiin ei universale, despre adâncimea ei, despre roadele ei i, mai ales, despre reu ita sau e ecul ei, nu e un lucru chibzuit. Câ iva au numit-o „vis de tinere e” a lui Descartes. Dar tinere ea lui Descartes e lung …el a visat întotdeauna tiin e universale, reforme mari i începuturi de veac...”. Noica î i pune întrebarea dac nu cumva tiin a universal este chiar tiin a în elep-ciunii care se caut peste tot, în toate disciplinele i dac ea nu se dizolv , pân la urm , în metafizic .

René Descartes ne-a l sat „Medita iile” în dou variante, prima cea original - în latin , cea de a doua - definitiv - în limba francez .

Constantin Noica, la tinere e, a tradus versiunea din limba latin , despre care scriitorul Ion Papuc semnaleaz în cartea sa „Medita ii metafizice” - traducere din limba francez de data aceasta -, faptul c Noica s-a conformat propriei personalit i, a celei care avea s devin creatoarea Rostirii filozofice române ti „c ci el nu traduce, ci mai degrab murmur textul cartezian, rostogolindu- i cu voluptate cuvintele, sându-se ame it de sonoritatea lor poetic ”. Ion Papuc - pe care un ziarist-prozator l-a denumit „eseistul incitant i p trunz tor” -, semnaleaz în continuare: „a existat o predilec ie româneasc pentru filozofia lui Descartes, dovedit de preocuparea lui Nae Ionescu pentru aceast filozofie i pentru personalitatea autorului ei...”. În „Cuvântul înainte al traduc torului”, Ion Papuc exprim : „Descartes scrie faimoasele lui demonstra ii ale existen ei lui Dumnezeu sub imperiul unei misiuni de a-i învinge pe necredincio i.

Instituind, prin celebra disociere dintre suflet i trup, domeniul autonom al tiin ei, el nu uit s -i condi ioneze acesteia valabilitatea prin punerea ca premis a axiomei existen ei lui Dumnezeu. Prin faptul c abordeaz fie i în mod pozitivist, îns cu absoluta libertate, domeniul tiin elor laice, omul de tiin nu este prin aceasta un ateu. […] Natura nu este lumea material , crea ia lui Dumnezeu în întregul ei, ci este ordinea, dispunerea care s-a înst pânit asupra acestei lumi prin voin a lui Dumnezeu...”. În continuare, scriitorul, eseistul incitant i p trunz tor - reiau caracterizarea just a ziaristului - traduc torul, eseistul Ion Papuc arat inten ia, calea lui Descartes în elaborarea metafizicii sale, întrebând totodat : „Poate fi ceva mai în spiritul Evangheliilor ca aceast str danie de a-i aduce pe cei r ci i la dreapta credin în Dumnezeu?”. În „Opere vol. I”, Nae Ionescu (1890-1940), filozof, jurnalist român, spune: „Descartes niciodat nu s-a îndoit c din ideea pe care o are el despre Dumnezeu nu se poate ajunge la demonstrarea existen ei lui Dumnezeu, pentru c el tr ia acest Dumnezeu ca obiect real. El nu avea ideea de Dumnezeu, ci avea pe însu i Dumnezeu, pe care-l tr ia, i atunci el se sim ea perfect îndrept it de a deduce din ideea de Dumnezeu sau din ceea ce avea el drept Dumnezeu, îns i existen a lui Dumnezeu”. i pentru c am amintit de traducerea c ii „Medita ii metafizice”, men ionez i titlul celor ase medita ii, cu recomandarea de a fi citite: „Despre cele ce pot fi puse la îndoial ”, „Despre natura spiritului omenesc, i c el este mai u or de cunoscut decât corpul”, „Despre Dumnezeu c exist ”, „Despre adev r i despre fals”, „Despre esen a lucrurilor materiale, i iar i, despre Dumnezeu, c exist ”, „Despre existen a lucrurilor materiale, i despre deosebirea real dintre sufletul i corpul omului”.

Filozoful, eseistul român Petre ea (1902-1991) în cartea „Tratat de Antropologie cre tin ”, afirm privitor la Descartes: „Medita iile sale filosofice l-au dus atât de departe, încât a ajuns s se îndoiasc de toate, de p rerile generale, cât i de adev rul cunoa terii prin

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sim uri. Numai de aceea, opiniaz el, nu m pot îndoi c m îndoiesc de toate, a adar gândesc, deci sunt - cogito ergo sum. De la aceast propozi ie stabile te Descartes, prin concluziile scolastice, încrederea în ra iune, baza sistemului s u. Printre ideile pe care le consider eu importante, zice el, exist i cea de Dumnezeu, reprezentarea infinitului, a eternului etc., a fiin ei. Aceast idee nu mi-am putut-o face singur, deoarece ea cuprinde Realitatea în totalitatea ei a a cum îmi apare ea, or, cauza acestei idei nu poate fi decât însu i Dumnezeu; între calit ile neap rat necesare ale lui Dumnezeu e veridicitatea; din ea decurge ceea ce este adev rat, e clar i distinct; c ci Dumnezeu e îns i cauza mea i a ideilor mele - o clar i distinct reprezentare avem i despre lumea corporal exterioar : întinderea. A a este dovedit i existen a lui Dumnezeu, a sufletului i a materiei. Dumnezeu este substan a în sens propriu, aceea i, care îi este necesar sie i; sufletul i materia sunt substan e de ordinul doi - cuget toare i extinse, care servesc prin existen a lor lui Dumnezeu. În om se manifest substan a gânditoare i extins (suflet i trup) numai într-un punct, în glanda pineal ; inter-influen a dintre ele se produce îns numai cu ajutorul lui Dumnezeu… […] rezult Descartes nu p tuie te prin ra ionalism, ra iune...”.

Cum s p tuiasc când Dumnezeu este iubire, dar i ra iune (logos)? „Cel ce nu iube te n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru c Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4,8). În continuare, Petre ea crede în necesitatea ca teologia s foloseasc tiin a. Se mai întreab , având în vedere catalogarea gre it a unora: „Cum poate fi considerat Descartes materialist când îl invoc pe Dumnezeu pentru a avea certitudine în gândirea lui matematic ? El distinge clar nu prin lumina natural a ra iunii umane, ci cu ajutorul lui Dumnezeu”. Pân la urm , teologia i filozofia pot fi considerate domenii diferite de cunoa tere, iar inten ia lui Descartes a fost adâncirea problemelor în domeniul filozofic.

Fac o digresiune, amintind c în acel capitol destinat lui Descartes, Petre ea continu cu precizarea c „animalele nu au suflet, ele sunt ma ini vii, totul în ele întâmplându-se doar mecanic, precum în general se întâmpl în materie”, inspirat, probabil, tot din gândirea lui Descartes care considera animalele drept ma ini. Nu pot împ rt i aceast idee! Cine a avut în preajma sa un animal, a sim it în privirea lui limbajul afectiv care-i reflect interiorul. Fidelitatea animalelor, nu poate fi pornit decât din sufletele lor. În elegerea, imagina ia animalului nu se manifest verbal, iar noi ne str duim s în elegem exprimarea lor nonverbal . Sfântul Maxim M rturisitorul arat c „sufletul are trei puteri: prima prin care se hr ne te i cre te, a doua cea a imagina iei i a instinctelor, a treia a inteligen ei i ra iunii. Plantele se împ resc numai din prima, animalele din primele dou , iar oamenii din toate trei” (Filocalia, vol. II). Fiindc nu au ra iune, animalele nul pot cunoa te pe Dumnezeu, dar, conform Vechiului Testament, pot comunica cu El. Ele sunt înzestrate cu cunoa tere i cu sim uri superioare - sim ul viitorului, al schimb rii vremii, au vederea i mirosul mult mai dezvoltate ca ale noastre; se exprim prin anumite sunete pe care le scot, „abia la om devine sunetul cuvânt, vorbire”, afirma filozoful, ezoteristul Rudolf Steiner (1861-1925).

Dar, s revin. Pentru Descartes, tradi ia aristotelic -scolastic era sus inut de principii fragile. Descartes acuza scolastica de a fi impus ca principii lucruri ce nu porneau de la premise clare i evidente, i care duceau de multe ori la rezultate obscure. Exemplu edificator este conceptul de gravita ie care avea în scolastic urm toarea explica ie: „c derea corpurilor se produce datorit propriet ii acestora de a fi grele”. Descartes considera astfel de explica ii insuficiente. Recuno tea c experien a arat cum greutatea unui corp determin c derea acestuia, îns despre natura conceptului de gravita ie nu se putea afla practic nimic în acest mod.

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Concluzia lui a fost c explica iile conceptelor tiin ifice sau filozofice trebuie acceptate dup stabilirea elementelor clare i distincte, ca mintea s le poat în elege. El sus inea c în formularea sa este vorba despre o intui ie imediat a min ii: în aceea i clip în care ne d m seama c ne îndoim, în elegem c gândim i, astfel, c exist m.

Certitudinea de a te îndoi nu poate fi în el toare i ea dovede te existen a unui eu cuget tor.

Pentru a dovedi existen a lui Dumnezeu, Descartes explic cum în mintea uman exist ideea de Dumnezeu, adic de fiin absolut perfect , omul fiind o fiin imperfect , natura sa cuprinzând îndoiala.

Drept urmare, ideea unei fiin e perfecte nu î i are originea în om, întro fiin imperfect . Ideea îi poate fi întip rit omului în minte doar de fiin a perfect , de Dumnezeu. În orizont filozofic, apreciaz cercet torul ie ean Ionu Barliba, „Principala problem pe care vor s o rezolve Descartes i gândirea modern este problema valorii cuno tin elor noastre despre lume, existen . Atunci când vorbim despre lume, noi vorbim despre cunotin ele noastre despre lume i nu despre lumea ca atare. Prin urmare, avem în vedere o imagine conceptual a ei. În func ie de nivelul cuno tin elor, aceste imagini difer de la o epoc la alta”. Iat de ce omul trebuie s tind spre „în area lui”, adic spre dobândirea câtor mai multor cuno tin e.

Concluzia: „m îndoiesc deci cuget, cuget deci exist” reprezint axioma fundamental pe baza c reia se face reconstruc ia filozofiei. În afar de gândirea noastr , de Eu-l nostru, nu avem nici o alt certitudine.

Dar, de unde tim c Dumnezeu exist ? Iat c ra iunea poate r spunde acestei întreb ri: Propria noastr gândire este singura i evidenta certitudine pe care o avem referitor la existen a lui Dumnezeu. Avem, deci, în noi, clar i distinct , o idee despre o fiin perfect . Aceast idee nu poate veni de la noi care suntem imperfec i. Când am con tientizat c , gândirea noastr exist , apare i con tiin a unei existen e infinite, pentru c „noi nu ne-am putea percepe ca fiind o gândire finit , dac nu am gândi raportul reciproc al existen ei infinite”.

Explicarea lui Descartes a faptului c în gândirea noastr finit se afl ideea unei existen e infinite, este c aceast idee nu a fost gândit de gândirea noastr (finitul nu poate s produc infinitul), aceast idee a fost pus în gândirea noastr chiar de Dumnezeu, atunci când a f cut lumea.

Astfel, Descartes este creatorul concep iei c mintea noastr posed idei înn scute: „M -ndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist; exist, deci Dumnezeu este”.

Doctorul român Nicolae Paulescu (1869-1931) sugera omului de tiin s nu se mul umeasc cu afirma ia „Credo in Deum” (cred în Dumnezeu), ci s adauge pentru sine: „Scio Deum esse!” ( tiu c Dumnezeu exist !). adar, de mii de ani omul î i identific propria fiin i esen a cu o realitate care se afl în corpul nostru suflet sau spirit, dar care este diferit de corp. Termenii care au desemnat sufletul i corpul s-au constituit înc din perioada homeric , îi întâlnim în „Iliada i Odiseea”.

Vechii greci au gândit la fel - corpul sau trupul era desemnat prin cuvântul soma, iar sufletul sau spiritul prin doi termeni distinc i, pneuma (spiritul divin care anim lumea) i psyche (sufletul omenesc).

Descartes a preluat modelul naturii sufletului i al raportului dintre suflet i corp, model care, pe filiera cre tin , a influen at întreaga cultur i sensibilitate european . ne dorim a tr i într-o lumea normal , o lume creat ra ional de un Dumnezeu care este iubire, dar i ra iune.

O lume f Dumnezeu este o lume contraf cut supus pr bu irii. gândim c exist m datorit Celui care a f cut posibil existen a noastr ! S con tientiz m cum ne-a fost trecutul, cum folosim prezentul, ce l m în urma noastr . nu ne pustiim sufletele!

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa (V) ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC 5. PETRE 5.3. Petre

I TR IREA MISTIC

EA ea în interviuri

În volumul Între Dumnezeu i neamul meu, cele mai dinamice i captivante sunt interviurile, tocmai pentru c îl prezint pe filozof gândind la scen deschis . Gândirea lui Petre ea este discontinu , aforistic , animat de un paradoxal teribilism afirmativ. Petre ea spunea: „Religia este sediul adev rului transcendent în esen i unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situeaz peste ultimele specula ii teoretice ale tiin ei, prin adev rul absolut unic, care e Dumnezeu. S vin un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o -mi spun el? O bab care cade în fa a icoanei Domnului str tut de absolut e om, i la e dihor laureat.” Iat -l pe Petre ea, în toat bog ia lui, într-unul din aceste interviuri: - Cum a i f cut trecerea de la ateism la credin ?

- Nu am fost ateu ca atare, nu am avut curajul sta, îns exist dou c i: calea omului i calea Domnului. Cea a omului e b torit de filozofie, tiin e i tehnic . Pe calea Domnului, omul este înso it de rug ciune. Iar eu am mers mult vreme doar pe calea omului.

- De fapt, ca prim consecin a acestei treceri, a i descoperit adev rata libertate...

- Evident. Singura zon în care ac ioneaz libertatea absolut a lui Dumnezeu este ritualul cre tin din Biseric . Acolo nu exist teroare, for coercitiv , ci eliberare absolut a omului de legile p mântului, rnii i spiritului material. Acolo, omul nu are vecin decât pe Hristos.

Iisus Hristos este eternitatea care puncteaz istoria.

Brevetele primite de Petre

- A i avut momente când prezen a lui Dumnezeu în via a dumneavoastr a fost evident ?

- Ar fi o mare îndr zneal s afirm prezen a lui Dumnezeu în via a mea, dar i o mare bucurie s spun c am sim it aceast prezen .

- Dac politic trecerea de la stânga la dreapta a fost posibil f prea mare durere, sub aspect ideatic trecerea de la pasivism religios la credin cred c a avut un plus de tragedie.

- Sigur. Mi-am dat seama c singura defini ie complet a omului este dat de teologie: omul este fiin religioas . Filozofia i tiin ele sunt ancore în calea omului. Singura credin este descoperitoarea ii adev rate, care este calea spre Dumnezeu. De aceea, am un mare regret: regretul de a nu fi fost teolog; regretul c nu am realizat în mine un mare teolog. În afar de teologie, se face onanie de prestigiu.

- Ini ial, a i plecat de la convingerea c efortul cunoa terii e un efort strict individual. Nu avea i, atunci, nevoia unei învecin ri transcendente.

- Nu te po i cunoa te singur. Cunoa terea vine numai prin revela ie, iar aceasta vine de la Dumnezeu. Anticii intuiau un mare adev r când spuneau: zeul este creator, iar omul este imitator. Îns mitologia este preistorie. Este omul infantil, care pl smuie te, dar e incapabil primeasc .

- Credin a e un mod pur de a gândi?

- Întrebat fiind cum în elege gândirea, în form pur sau în

ea (din arhiva CNSAS)

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

exemple, Nae Ionescu a r spuns: exemplele au fost l sate de Dumnezeu pe P mânt pentru a fi sesizate senzorial i de pro ti!

- Puritatea împrumut ceva i din frumuse e.

- Da. Bulgakov a fost întrebat de ce îl iube te pe Dumnezeu. Pentru c a r spuns: «Dumnezeu este o frumuse e cre tin », a fost acuzat de erezie.

- În credin , care este „erezia” dumneavoastr ?

- Erezia mea e sistemul clasic. Mai precis: aspira ia c tre sistem.

Când gândesc un sistem, m pun pe lis-ta de candida i la parlament.

De fapt, raportul dintre om i teoria ideilor e de la subiect la absolut, deoarece ideile sunt arhetipuri, modele nepieritoare i perfecte. Când gândesc, nu gândesc cuvintele purt toare de concepte, ca idei, ci gândesc în idei. Acum, am redefinit radical sistemul. L-am încre tinat! „Erezia” ar consta deci într-un preaplin de idei... Da. - A i tr it i alte ispite în via . Printre acestea, tensiunea dintre politic i economic v-a preocupat mult vreme.

- P i, am fost în Ministerul Economiei Na ionale... Politicul este legat de setea de putere, iar economicul este lupta de interese. tii cum v d eu diferen a dintre omul politic i cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar jos, omul economic, negustorul, o ra care se uit la el.

- Perioada stângist din tinere e - am putea s-o trecem i pe ea printre „erezii”?

- tiu eu? În vremea mea circula o vorb : dac cineva pan la treizeci de ani nu e democrat i de stânga, nu are inim ; dac peste treizeci de ani nu e conservator i de dreapta, e tâmpit!

- Cum v apare imaginea lumii de ast zi, la 88 de ani?

- Eh... Societatea noastr de ast zi este, evident, un turn al lui Babel. Oamenii tr iesc în turnul lui Babel pentru c sunt oameni. Omenescul nu e firesc. El reprezint o muta ie biologic , urmare a c derii în cat. i cu toate acestea, cre tin vorbind, între Kant i Adam nu e nici o deosebire... De! E regretabil c timpul trece. Eficacitatea timpului doare. Când sim i c timpul e eficace, te ia m iculi a dracului! Simt un vid interior. Cred c sunt pierdut. Drama este ca acum m simt numai om... Pân acum am pendulat, ideatic, între supraom i neom.

- Drama de a fi om e de fapt drama de a urma cursul vie uirii acestuia, care culmineaz în moarte...

- Nu m tem de moarte. M tem de însingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile i victoriile acestei ri, m simt ca un par în mijlocul furtunii. Singura n dejde este c , om cum sunt, Dumnezeu iube te i A A...

5.4. Petre

ea, citate despre religie

Iar continuarea, prin prezentarea câtorva citate marca „Petre ea” despre religie, se impune în acest moment de la sine. S p trundem i s p str m în suflet i în minte: * Rug ciunea ne arat c umilin a înal , iar nu coboar pe om. * Rug ciunea este expresia unui suflet religios care recunoa te

Anul XI, nr. 8(120)/2020

o putere supranatural care-i asigur eliberarea din înl uirea limitelor personale i cosmice. * Revela ia este interven ia direct a Divinit ii. * Religia este expresia unui mister tr it. * Religia are nevoie de tiin cum am eu nevoie de guturai. * Cre tinismul este o religie absolut , dar, vorba lui Ghandi, are un cusur: e prea perfect. Po i s -l imi i, imperfect, dar una e imitarea i alta e participarea care te face s te realizezi în tine, prin el, în mod total. * Iisus Hristos este eternitatea care puncteaz istoria. * În fa a lui Dumnezeu nu exist genii, Dumnezeu nu lucreaz cu genii, ci cu oameni. * Poarta spre Dumnezeu este credin a, iar forma prin care se intr la Dumnezeu e rug ciunea. * Rug ciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. * În fa a lui Dumnezeu geniul e v r primar cu idiotul. * Dumnezeu este creator, iar omul imitator. * Dumnezeu e rug ciunea, rug ciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. * F credin , f Dumnezeu, omul devine un animal ra ional care vine de nic ieri i merge spre nic ieri. * Religia transform poporul într-o mas de oameni cul i.

5.5. Nevolnicul Om, sub Absolut „Filozofia e autonom uman iar religia este subordonat Diviniii, a a cum e prezentat Divinitatea de un pop din F ra . M-a întrebat cineva «Ce model de umanitate îmi aleg eu?» Puteam s -mi aleg s zic: Platon, Aristotel, m rog... Kant, Hegel. Zic: Un pop obscur din B gan. De ce? P i deasupra stuia st Absolutul, deasupra lora st numai geniul speculativ.”

6. EMIL CIORAN Dup studii clasice la liceul Gheorghe Laz r din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucure ti. A fost coleg cu Constantin Noica i elev al lui Tudor Vianu i Nae Ionescu. Bun cunosc tor al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer i, mai ales, pe Friedrich Nietzsche. Înc din tinere e a ar tat înclina ie spre agnosticism, ap rându-i evident „incovenien a existen ei”. În timpul studen iei a fost în mod deosebit influen at de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages i Martin Heidegger, precum i de filozoful rus Lev estov, care situase întâmplarea în centrul sistemului s u de gândire. În 1933 ob ine o burs , care îi permite s continue studiile de filozofie la Berlin, unde intr în contact cu Nicolai Hartmann i Ludwig Klages.

Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente i senza ii violente. Preocupat de problema mor ii i a suferin ei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajut supravie uirii. Tema ali-

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

en rii omului, tem existen ialist prin excelen , prezent la JeanPaul Sartre sau Albert Camus, este formulat astfel, în 1932, de tân rul Cioran: „S fie oare pentru noi existen a un exil i neantul o patrie?”

Câteva teme mari str bat opera lui Emil Cioran: contingen a fiin ei umane, p catul originar, sensul tragic al istoriei, sfâr itul civiliza iei, amenin area R ului, refuzul consolid rii prin credin , obsesia absolutului, via a ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cuno tea bine din vastele sale lecturi i mai ales din autorii i memoriali tii perioadelor de decaden , de unde reflec iile marcat gnostice i antimoderniste, oarecum în linia spenglerian , asupra destinului omului i civiliza iei.

Atâta vreme cât a p strat leg tura cu originile i nu s-a înstr inat de sine, omul a rezistat. Ast zi, el este pe cale s se distrug prin obiectivare de sine, produc ie i reproduc ie irepresibil , exces de autoanaliz , de transparen i prin triumful artificialului.

Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran s devin celebru tocmai în limba francez , ale c rei constrângeri le repudiase în tinere e. Dac idiomul francez i-a potolit excesele i i-a d ruit secretul formei i al formul rii, r cinile sale române ti i-au procurat seva care a dat str lucire operei sale.

Emil Cioran sus ine c religiile se apropie de regimurile autoritare deoarece, întocmai ca i ele, de i cu alte metode, vor s îmblânzeasc omul, s -i frâng firea, megalomania nativ . Cunoscând câtu i de pu in scrierile lui Cioran este facil s în elegem o astfel de descriere a religiilor. Sunt mul i opozan i ai fenomenului religios îns pentru acest crez al lor cu siguran doar un num r foarte redus i-ar da via a; pe când, în privin a omului ce- i construie te întreaga via pe credin a într-o religie, nu s-ar putea spune acela i lucru. Deoarece pentru cei care cred, a a cum sus ine Mircea Eliade, în dreapta i stânga nu este decât golul.

6.1. Emil Cioran, scepticul afirmativ Gândirea religioas a lui Cioran, de i s-a bucurat de o aten ie deosebit din partea comentatorilor, a fost adeseori omologat f rest nihilismului i scepticismului radical. A a se face c , încetul cu încetul, „cioranismul” a devenit mai puternic decât Cioran, nega iile i îndoielile gânditorului franco-român ajungând s fie moned curent de schimb în receptarea critic , în timp ce afirma iile - pu ine, neconving toare i aproape furtive, ale „marelui înr it” - s-au v zut tot mai mult trecute sub t cere. S fie de vin voluptatea provocatoare a „nu”-ului cioranian i prezen a lui cvasitotal sau faptul c experien a religioas despre care vorbe te în termenii lui nihil ne este mai apropiat i mai accesibil ? Indiferent de r spuns, vom încerca în cele ce urmeaz s vorbim despre afirmativul Cioran, adic despre urmele minunate care au r mas dup lupta cu Cel Preaînalt (cu toate , spre deosebire de lupta lui Iacob cu Dumnezeu, Cioran n-a cunoscut decât înfrângerea).

Oricât ar p rea de surprinz tor, opera lui Cioran nu e lipsit de afirma ii religioase. Diseminate de-a lungul paginilor, ele nu sunt întotdeauna „pure”, ci adeseori se dezv luie ca puncte de sus inere pentru lupta autorului împotriva altor obsesii omul, civiliza ia, religia chiar - având statutul paradoxal de afirma ii negatoare. Cioran va afirma o religie pentru a nega o alta (va lupta de exemplu împotriva cre tinismului i va sus ine superioritatea budismului, dar se va contrazice apoi i în acest punct), va situa religiile într-o stare de neechivalen , ele neoperând, în fapt, cu acela i concept al lui Dumnezeu, se va ar ta entuziasmat de conceptul de Dao i de diferite texte sfinte, pentru a le combate câteva pagini mai încolo. Nu în ultimul rând, pasiunea lui pentru mistic se va dovedi, de-a lungul anilor, de-a dreptul insa iabil , aidoma pasiunii pentru în elepciune,

25

cele dou articulându-se în lumi apropiate, dar diferite totu i, ajungând uneori s fie considerate de Cioran aproape dou extreme (pasionalitatea misticii vs. ataraxia în elepciunii). Ceea ce ne intereseaz momentan sunt aprecierile religioase pe care le putem extrage din paginile gânditorului. lu m de pild religia, privit în general. Ne oprim doar în trecere la sus inerea fervent a existen ei p catului originar, care ofer o explica ie valabil a existen ei r ului, fiindc aceast afirma ie, care n-a cunoscut niciodat anihilarea, reprezint o arm pentru dezv luirea decaden ei i r ului, a adar disimuleaz o nega ie (de i a crede în poten ialul explicativ al unor asemenea termeni, înseamn deja a crede pur i simplu!). Pe lâng aceasta, putem g si îns ideea unei panreligiozit i mistice nealterat de paradoxii, în care se afirm aproape în exces: „Uneori senza ia cea mai mic i mai indivizibil ne apropie de absolut, ca o revela ie. O atingere delicat a pielii ne umple de un fior mistic; amintirea unei senza ii, de nelini te nep mântean . Culorile cap str lucire transcendent , iar sunetele accent apocaliptic. Totul este religios. Când ultima senza ie m apropie de Dumnezeu ca o cantat de Bach... Oare mai exist p mânt?” Ni s-ar putea obiecta c o clip nu dovede te nimic i c , în fond, e vorba doar despre acele excep ii care nu fac decât s înt reasc regula (o regul ce, în cazul de fa , e reprezentat de atitudinea critic fa de religie i nu de aceast panreligiozitate mistic ). Lucrul ar fi adev rat dac nu am avea alte argumente pentru a sus ine totu i c , în ciuda secven ialit ii sale, afirma iile lui Cioran pot fi veritabile. În Caiete, de pild , gânditorul nota un lucru care treze te uimirea, argumentând astfel în favoarea afirmativului Cioran: „Ceea ce nu se poate traduce în termeni de religie nu merit s fie tr it”. Afirma ia aceasta este lipsit de echivoc. Ea nu arunc în aer nega iile, mult mai r spândite, ale lui Cioran, dar e totu i o afirma ie tare, împins la limit , putând sta sub semn tura oric rui mistic veritabil. E o dovad c , departe de a fi un simplu nihilist, Cioran este mai întâi de toate o personalitate complex , iar aceast complexitate face s subziste în el laturi dintre cele mai incongruente. În ceea ce prive te conflictul s u cu cre tinismul, putem de asemenea g si afirma ii care, chiar pu ine, dovedesc o în elegere corect a acestuia. Nu e vorba de acceptarea unor virtu i, precum profunzimea, pentru a le critica (asemenea Marelui Inchizitor), ci de potenialul t duitor pe care religia patern îl are în fa a suferin ei: „...îmi propusesem s fac apologia politeismului, plasându-m pe pozi ia toleran ei, adoptând un punct de vedere aproape politic deci; apoi, profitând de problemele mele de s tate, ca i de revenirea vechilor angoase, cre tinismul m-a ajutat, fire te, s le îndur; p gânismul e prea exterior, nu ofer nimic care s ne poat u ura pe culmile nemângâierii”. Este, într-adev r, o afirma ie foarte... cre tin !

Domeniul credin ei cunoa te nuan e neb nuite, fiindc scepticul Cioran, cel care se îndoie te de Dumnezeu i de credin a proprie, ajunge pân la urm , tocmai în virtutea principiului scepticismului, se îndoiasc i de propria necredin . Revolta lui e considerat „o credin pe care o îmbr ez f s cred în ea” i, precum alt dat Stavroghin, un alt personaj dostoievskian, Cioran nu este sigur nici de „nep sarea fa de mântuire”: „Dac a fi sigur, a fi de departe omul cel mai fericit din câ i exist ”. Nu este fericit printr-o necredin absolut , dar se bucur de afirma iile credin ei atâta timp cât ascult Bach: „Când ascult Bach, cred”, subliniaz el. Dac mai ad ug m acestei afirma ii i faptul c Cioran nu se crede necredincios, vom avea un portret pe cât de complex, pe atât de greu de surprins. „Nici Dumnezeu n-ar putea spune unde m aflu în materie, nu de credin , ci de religie. Apar in a a de pu in acestei lumi, c mi-e cu neputin s socotesc necredincios! Prin aceast inaderen apar in «religiosului»”.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6.2. Puterea credin ei Dup aceast trecere prin îndoial , putem oferi exemple în care Cioran admir credin a, f ca afirma iile sale s se mai lase umbrite de nega ii. „E infinit mai meritoriu s crezi, decât s nu crezi”, scrie el în Caiete i tot acolo î i arat , admira ia fa de credin : „3 decembrie.

Ideea c exist un Dumnezeu i c r spunde când îl chem m în ajutor este atât de fantastic încât poate i singur s in loc de religie”.

Men ionarea datei subliniaz importan a acestui gând, echivalent cu o revela ie pascalian .

Se poate manifesta îns credin a în absen a rug ciunii? Dincolo de rug ciunile ambivalente, dincolo de rug ciunile care î i schimb sensul la sfâr it, transformându-se în anateme, putem descoperi printre fragmentele cioraniene i rug ciuni veritabile. Iat cum arat una dintre rug ciunile acestui sceptic dezl uit: „Fere te-m , Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvor sc lumi. Domole temi tre-murul agresiv al corpului i desc tu eaz -m din încle tarea lcilor mele. F s dispar acel punct negru ce se aprinde în mine i se întinde în toate membrele, n scând în arderea nesfâr itului negru al urii o flac ucig toare. // Scap -m de lumile n scute din ur , elibereaz -m de nesfâr irea neagr sub care mor cerurile mele.

Deschide o raz în aceast noapte i f s r sar stelele pierdute în cea a deas a sufletului meu. Arat -mi calea spre mine, deschide-mi poteca în desi ul meu. Scoboar -te cu soarele în mine i începe lu-mea mea.” Este o „rug ciune în vânt” pe care Cioran o roste te, s recunoa tem, nu f originalitate, l sând-o totu i neatins de nega ie.

-i al tur m i o rug ciune cu adev rat veritabil , pe care Cioran o roste te înfiorat de amintirea mor ilor din via a sa: „Deodat îmi vine în minte figura tuturor mor ilor pe care i-am v zut, chipul lor de pe urm , cu neputin de privit; i mai v d fe ele tuturor prietenilor mei în ceasul mor ii i pe mine însumi la începutul i sfâr itul procesiunii macabre. Îndur -te de noi, de noi to i. Tu, care nu po i fi numit”.

Finalul e cât se poate de conving tor i dovede te c , atunci când ironia îi dispare i stadiul estetic este dep it, Cioran poate fi cu aderat un om care se roag . i pentru ca portretul s fie rotund, s -i ad ug m o afirma ie care ar putea sta cu succes pe buzele oric rui sfânt cu acte de canonizare în regul : „În fond eram f cu i s ne rum, i pentru nimic altceva”. Cu acest fragment care face din rug ciune scopul omului, partea îngerului din gândirea lui Cioran, s-a rotunjit. N-am încercat s fim exhaustivi (nici nu se putea în contextul de fa ), ci doar s semnal m existen a acestui Cioran aproape necunoscut. De i reprezint o latur slab a gândirii sale, t râmul afirmaiilor religioase nu este mai pu in fascinant. El completeaz , în ultim instan , portretul lui Cioran, care ne apare acum nu doar cu însemnele nihilismului sau ale scepticului de serviciu, ci i cu cele ale sfântului ratat, ale celui ce recunoa te adev rul, de i nu-l poate ajunge.

6.3. Conflictul dintre con tiin a filozofic i con tiin a religioas Dac „via a este o moarte ascuns ” i se define te prin „stare de nesinucidere”, dac timpul este o maladie de neînl turat, iar istoria, abstrac iune „imposibil de ap rat, c ci ea este teatrul de manifestare a r zvr ti ilor, uciga ilor i credincio ilor”, i, în ultim instan , mistificare nepermis a vie ii, atunci unde este de g sit ra iunea, simplul motiv de a fi? Unii bat la u a vreunui Dumnezeu, al ii se refugiaz în filozofie, iar dac au fost convin i de aceste variante, nu înseamn de-cât c au reu it obnubilarea propriei fiin e, reconfortant cu cât se complac mai mult în exerci iul credin ei sau al ra iunii. Atitudinea lui Cioran fa de cele dou îndeletniciri ale spiritului este mai degrab neclar decât univoc . A fi ateu înseamn a nu crede în Dumnezeu, bun oar , a nu accepta existen a sa, ori, de vreme ce Cioran se în-

Anul XI, nr. 8(120)/2020

dreapt cu manie împotriva lui Dumnezeu, înseamn c îi accept existen a; apoi, e mai revigorant s blamezi pe cineva/ceva de propria suferin , decât s fii nefericit în gol. Atitudinea sa s-ar putea rezuma în urm toarea formul : Cioran crede, dar nu este credul, nu are încredere în Dumnezeu. Ideea unui „deus absconditus”, a unui demiurg scârbit de propria progenitur i refugiat într-un transcendent de ne-atins, e confortabil la urma urmei: tii c po i s faci orice, pentru c pe el nu îl intereseaz decât sfâr itul umanit ii care, prin oarece capriciu al evolu iei tehnice, întârzie în longevitate. E posibil ca din planurile sale s fi anulat împ irea paradisului i a iadului, de vreme ce e scârbit de omenire; dar, ca s aib la ce spectacol asiste de acolo, din loja sa obscur , poate c deja a transmutat iadul pe P mânt, din moment ce crea ia se înc âneaz în amânarea extinc iei. Acesta este Dumnezeul lui Cioran - demiurgul cel r u -, blamabil nu numai pentru dezinteresul s u fa de creatur , ci pentru actul crea iei îns i. Ceea ce a f cut Dumnezeu la origine a fost subminarea absolutului. Facerea a survenit dintr-un imens plictis al zeului cu el însu i, iar ideea c omul a ap rut doar din cheful tat lui de a se amu-za în dialogul cu „reflexul” s u pe P mânt, face ca blasfemia s fie o „necesitate fiziologic pentru Cioran”. Înver unarea fa de cel ce l-a condamnat la via se transfor-m epidermic într-o mânc rime de care nu poate sc pa decât prin hul .

Totu i, atitudinea lui Cioran fa de religie e pu in nuan at : dac Dumnezeu i se dezv luie în intimitate ca punct limit a propriei fiin e, fenomenul religios poate trezi doar un apetit cerebral. Sufletul, fiind în mod natural p gân, în epoca politeismului omul avea existen a mai su-portabil ; pentru c orice atitudine, orice manifestare antropic i g seau arhetipul, prin urmare, legitimitatea, într-o figur Divin .

Evolu ia in monoteism e mai curând involu ie în monotonie, c ci Dumnezeul unic pretinde o singur desf urare, o singur direc ie de manifestare: limitând libertatea orizontal , el propune verticala.

Monoteismul este un duel dinainte pierdut, c ci Dumnezeu, fiind cel care arunc m nu a, i-a ales un adversar insuficient dotat, si pe care nici m car nu l-a avertizat c ascensiunea cere aripi. Ori, în lipsa acestora, odat ce ai aderat la vertical , bietele picioare nu te pot trage decât în jos. E ti totu i pe vertical i tii c dac vei c dea, vei ajunge, cel pu in la demnitatea Satanei. * Extrase din opera acestui filozof fragmentar i liric prin excelen , aflat ve nic în c utare de sine, „deparazitat” pân la urm de filozofie, i împ cat poate, pe deplin, în final, cu Dumnezeu, red m la sfâr it câteva citate memorabile ale sale: * Doamne, f Tine sunt nebun, i cu Tine înnebunesc. * Exist inimi în care Dumnezeu nu poate privi f s i piard inocen a. * Numai Dumnezeu are privilegiul s ne abandoneze, oamenii nu pot decât s i întoarc spatele. * Numai Dumnezeu se mai poate ruga pentru cei ce nu mai au nimic de pierdut. * De i-ar a eza Dumnezeu fruntea pe um rul meu, ce bine ne-ar sta nou a a, singuri i nemângâia i. * Nu e ti gelos pe Dumnezeu, ci pe singur tatea lui, c ci fa a de disperarea îmb ls mat care e el, omul e o mumie fâ nea . * Este evident c Dumnezeu era o solu ie i c nu vom mai g si niciodat alta la fel de satisf toare. * De-a fi Dumnezeu m-a face orice afar de om. * Orice dezn dejde este un ultimatum lui Dumnezeu. * Omul religios începe cu credin a în Dumnezeu, iar omul de tiin sfârse te cu credin a în Dumnezeu. * Divinitatea este ipostaza abstract i impersonal a lui Dumnezeu.

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

George PETROVAI

Filosofia indian[ ]i sublima ei subtilitate (IX) 9. Interinfluen e sau un „firesc” sincronism cultural? multe dintre ele sunt nepotrivite i for ate, datorit ideii preconcepute De foarte multe ori m-am întrebat cum se explic formidabilele simultaneit i dintre piramidele egiptene, ziguratele mesopotamiene i enigmaticele piramide maya e (aten ie, cu mii de ani în urm spa iul era un concept cosmologico-teologic absolut, comunica iile i schimburile informa ionale între comunit i erau accidentale i total nesemnificative, iar anticii în general, indienii în special - ne informeaz Th. Simenschy - nu erau prea gr bi i, c ci „timpul nu joac mare rol la ei”), tot a a cum (înc ) n-am aflat explica ii rezonabile în ceea ce prive te stupefiantele înrudiri/omonimii dintre mitologia egiptenilor antici i cea a polinezienilor (în ambele, Ra este zeul soarelui!), înrudiri despre care Alexandru Babe ne spune doar atât în eseul Geneza zeilor (Editura Enciclopedic Român , Bucure ti, 1970): „Explica ia se va g si, poate, abia dup stabilirea originii polinezienilor”...

Ce s mai spunem despre uluitoarele concomiten e (în con inut i form ) din filosofiile de frunte ale Antichit ii (indian , chinez , greco-roman ), concomiten e sau sincronisme pe care m-am str duit le pun în eviden atât în precedentele capitole ale acestui amplu studiu (absolutul, Unul, Sufletul universal, fiin a, nefiin a etc.), cât i în articolul Asem ri i deosebiri între primele principii din filosofia antic greac i taoism (daoism)”.

Desigur, dup ce subliniaz strânsele raporturi dintre sanscrit i limbile europene (ele au fost observate de c torul italian Filippo Sassetti înc din secolul al XVI-lea, ocazie cu care europenii afl pentru prima dat de existen a limbii sanscrite), Theofil Simenschy nu putea s nu precizeze c , în jurul anului 500 î.e.n., „o mare mi care intelectual se produce atât în India i în Persia, cât i printre greci” (atunci apare Buddha în India, Zarathustra la per i, Lao Zi i Confucius la chinezi, Pitagora la greci), c gânditorii încep s i pun întreb ri de felul: „Ce e lumea în care tr im? Are Creatorul form sau nu? A fost lumea creat din nimic de o Fiin atotîn elept , atotbun i atotputernic , a luat ea na tere de una singur dintr-un germene etern, bun oar a a ca oul cosmic de aur, sau a rezultat din eterna combinare a atomilor indestructibili” (despre toate astea, iat ce spune superba „istorie” a lui Manu: „La început lumea aceasta era cu totul în întuneric, f putin de a fi perceput i definit , ca i cufundat în somn. Atunci Cel-de-Sine-St tor, vrând s produc diferite fiin e din propria substan , a creat mai întâi cu gândul apele i a a ezat pe ele o s mân sau un ou. Apoi el însu i se n scu în oul acesta sub form de Brahman. Dup aceea, el f cu ca oul s se desfac în dou i din aceste jum i form cerul sus i p mântul jos.

Dup aceasta î i împ i propria substan i deveni jum tate b rbat, jum tate femeie, din care se n scu Viraj, care cre pe Manu, creatorul secundar al tuturor fiin elor”), c scrierile Noului Testament sunt „de-o originalitate unic i nimic în literatura universal nu li se poate compara” (asem rile descoperite de cercet tori „sunt departe dea fi conving toare”, c ci - ne face cunoscut c rturarul român - „foarte

trebuie s fi existat neap rat o leg tur între concep iile hinduse, în special cele budiste, i cele cre tine”) i c cele mai multe dintre înrudirile descoperite de înv i sunt „simple coinciden e, foarte explicabile, dac ne gândim c ele se g sesc i la alte popoare în domeniul cuget rii”, întrucât este absolut firesc (sic!) „ca omenirea în decursul veacurilor s fi ajuns s gândeasc la fel asupra unor anumite probleme, mai ales din domeniul religios i moral, atât de vast i atât de cutreierat de gânditorii din toate timpurile i rile”. fie, întreb eu, atâta de firesc acest n ucitor sincronism antic, chiar dac Joseph Monier este încredin at c asem rile dintre înturile indiene i cele europene se explic prin faptul c „mintea omeneasc se repet ”, iar regele Solomon ne asigur c „nimic nu-i nou supt soare” i c „Ce a fost, va mai fi, i ce s-a f cut, se va mai face” (Eclesiastul 1/9)?

Dac lucrurile la acest capitol sunt atât de fire ti i lesne realizabile întru înf ptuirea unui sincronism cultural-filosofic cu totul i cu totul nedirijat (tocmai de aceea stupefiant i inexplicabil), de ce nu exist unitate de opinii, aspira ii i realit i spiritual-materiale în atotputernicul globalism al zilelor noastre, ci fiecare na iune, inclusiv na iunile din Uniunea European , continu s i vad de rosturile sale identitaristorice i politico-sociale pe coordonatele unui specific na ional natural i a unui multiculturalism artificial, a a încât - în pofida faptului c , în multe zone ale lumii, tradi ionalele grani e dintre state au devenit pur formale, iar omul a dobândit un rang politico-integra ionist (nu i financiar-economic) ce se cuvine doar robotului cvasiuniversal - se tot adâncesc decalajele dintre interiorul (substan ial) i exteriorul (aparen ial) al omului modern, precum i acelea, mult mai lesne sesizabile, dintre Vestul i Estul planetei noastre, respectiv dintre popoarele (tot mai bogate i mai arogante) din Nord i cele (tot mai s race i mai timorate) din Sud?...

Pentru c , ne în tiin eaz marele indianist român, taman ca în cazul proverbelor diferitelor popoare, „nu se poate vorbi de un împrumut”, cu toate c foarte multe dintre cuget rile sanscrite „î i au echivalentul lor în literaturile europene”. În plus, continu Th. Simenschy, „este foarte greu de precizat unde este vreo influen i de unde provine”, în condi iile în care „unii înv i sus in c gândirea hindus a influen at pe cea european , al ii afirm contrariul; al ii iar i sunt de p rere c între Orient i Occident a avut loc un schimb de idei la fel ca acela de m rfuri; în sfâr it, un num r restrâns t duie te orice fel de influen de o parte sau de alta”. În i grecii au vorbit deschis despre c toriile lui Pitagora i Platon în rile orientale, precum i despre „influen a Orientului, despre înv turile pe care le-au primit de la Egipt sau de la Chaldea”.

Iat de ce concluzia înv atului român în aceast aprig i interminabil disput este mai degrab prudent decât tran ant : „To i au dreptate întrucâtva; greutatea st în a deosebi de la caz la caz aceste influen e, a le determina originea i epoca i a stabili pân unde merg”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Al. Florin |ENE

Rela\ia milenar[ dintre religie ]i ]tiin\[ În dorin a omului de a în elege fenomenele naturale sau cele sociale, pentru a putea s le explice, omul s-a sprijinit întotdeauna pe cunoa tere. În perioada de început, biserica a fost singura institu ie care polariza în jurul ei toate min ile omene ti care încercau s deslu easc misterul universului i al fenomenelor naturale. Prin intermediul preo ilor i a altor persoane înclinate spre cercetare i curiozitatea cunoa terii, acestea erau singurele la nivelul ancestral care încercau s descopere cauzele care provoac apari ia fenomenelor, condi iile care le favorizeaz existen a, s dezv luie legile care le guverneaz dezvoltarea în timp i spa iu etc. Capacitatea de cunoa tere, de explicare a realit ii a constituit un instrument de lupt f de care omul nu ar fi putut s progreseze pe drumul istoriei sale.

Ideologii de stânga au încercat s despart rolul clerului bisericilor de fiin a cuget toare care nu a încetat s i pun întreb ri.

Aceast pozi ie a stângi tilor nu a f cut decât s eludeze rolul bisericii în dezvoltarea culturii, falsificând astfel istoria dezvolt rii tiin ei i culturii omenirii. Desigur, nu toate întreb rile au fost puse corect i, cu atât mai mult, nu toate r spunsurile s-au dovedit pe m sura adev rului. Ideologia marxist , inten ionat, a pus pe seama bisericii erorile dovedite neadev rate, iar adev rul despre fenomene l-a pus pe seama cercet torilor laici, cu toate c i una i alta veneau din sânul bisericii.

Aceast impus dihotomie o foloseau marxi tii, f s i dea seama aceast diviziune în dou p i, pe care o impuneau, a unui concept, era c acesta nu- i pierde în elesul initial. Întorcându-ne spre trecut pe drumul cunoa terii, vom constata, nu rareori, abateri de la drumul adev rului, r ciri ale con tiin ei umane pe c rile întortocheate i cu ie ire, pân la urm , din erori. Efortul gândirii nu este

A. S. Stokes - Coasta Connemara

altceva decât trecerea fie la necunoa tere spre cunoa tere prin dep irea erorilor pentru dezvoltarea adev rului. În evolu ia sa istoric cunoa terea a trecut de la forme elementare, manifestate prin a anumita cunoa tere comun , spre forme mai evaluate, cum este cea teoretic , pentru a ajunge la cunoa terea tiin ific . Cunoa terea tiin ific nu se opune absolut celorlalte dou modalit i amintite.

Ea reprezint o continuare pe plan istoric i individual a acestora, porne te de la cuno tin ele realizate i depozitate în cunoa terea comun i valorific într-un mod specific i, în anumite privin e, la un nivel superior rezultatele efortului cunoa terii teoretice.

Cunoa terea tiin ific a ap rut dup experien ele empirice ale alchimi tilor i a început s se orienteze spre aspecte interne, profunde ale realit ii. O parte dintre certect torii din perioada aceea a reu it dezv luie legile, laturile i însu irile esen iale care se ascund în spatele aparen elor i care determin existen a i manifestarea concret a realit ilor. Rena terea - epoc în istoria Europei, care cuprinde, în linii generale, secolele 14-16 - este perioada de tranzi ie de la societatea medieval la cea modern . Rena terea a început în Italia, unde au ap rut mai întâi germenii rela iilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curând sau mai târziu, în cadrul societ ii medievale, cunoscând deosebiri de la o ar la alta, în func ie de etapa istoric i de situa ia specific , de tradi ie etc.

Lumin torul trupului este ochiul, ne spune Mântuitorul, iar psihologia modern o confirm cu mijloacele tiin ei. V zul este sim ul care ne ofer cea mai mare cantitate de informa ie, pe baza c reia ne construim reac iile i comportamentul. Modul în care ne pozi ion m mental i emo ional la primirea unei informa ii vizuale determin ini iativele i ac iunile noastre viitoare. De exemplu, atunci când privim o reclam bine realizat , cu toate ingredientele vizuale i auditive: peisaje exotice, femei frumoase, rba i tineri i atletici, ma ini moderne, o muzic bine aleas , de multe ori ne l m antrena i în „visare”, ajungând s ne dorim i chiar s cump m produsele la care se refer reclama, chiar dac nu ne sunt necesare. La fel se întâmpl i atunci când privim persoanele publice, campaniile electorale, tirile zilei sau post rile online ale diver ilor „influenceri”, ne l m „forma i” de ceea ce vedem, auzim i citim, prea pu in ajungem s trecem prin filtrul ra ionalduhovnicesc personal informa iile respective i, nu de puine ori, accept m diverse p reri i propuneri ideologice sau chiar oferte de toate felurile, care nu ne reprezint i pe care în mod normal le-am respinge. Practic, Mântuitorul ne avertizeaz tocmai asupra acestui aspect, al modului în care ne raport m mintea i inima, ra ionalul i emo ionalul, la avalan a de informa ii care se revars asupra noastr din toate p ile, fiindc acestea vor modela comportamentele noastre în diferite situa ii i ne vor determina via a de zi cu zi.

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cui slujim, de fapt, când credem c suntem propriii no tri st pâni?

Un proverb (din nefericire, chiar românesc) des invocat de c tre unii „cre tini” zice a a: „F -te frate cu necuratul, pân treci puntea”.

Adic , dac ai o problem a c rei rezolvare presupune un compromis de o natur sau alta, o abatere moral , o tr dare, o în elare, o minciun , o m rturie fals sau orice alt p cat, rezolv problema i mai vezi tu dup aceea cum te împaci cu Dumnezeu. De multe ori acest proverb devine „reper” de în elepciune popular pentru omul care vrea s i lini teasc propria con tiin sau s i justifice alegerile proaste în fa a altora. Îns Hristos ne spune foarte tran ant: „Nu pute i s sluji i lui Dumnezeu i lui Mamona!”. Pentru cre tinul luminat, care tr ie te o via ancorat în Liturghie, spovedanie, împ rt ire, rug ciune, post i toate celelalte lucruri duhovnice ti, acest cuvânt al Mântuitorului este o realitate în eleas i asumat . Exist în lumea contemporan i o categorie de oameni care slujesc în mod voit celui r u, cu ritual, rug ciuni i tot ceea ce înseamn slujire i închinare. i pentru ace tia, afirma ia Mântuitorului este evident . Mai exist , din nefericire, categoria cre tinilor „cu numele”, pe care Sfântul Apostol Ioan îi nume te în Apocalips (3, 16) c ldicei. Pentru ace tia, mai ales în contextul actual al erei libert ilor de toate felurile, al drepturilor omului devenite normative pentru societate i al corectitudinii politice devenite instrumentul principal în impunerea noilor ideologii, al noilor principii de etic i moral i al noilor politici (sociale, economice, militare i chiar religioase), afirma ia Mântuitorului devine superflu .

Tinere ea, ca i vârsta matur , apar ine distrac iilor, pl cerilor i satisfac iilor de toate felurile, apar ine carierei profesionale, reu itei sociale i economice, care nu au de-a face nici cu Dumnezeu i nici cu Mamona. Alergând dup acestea, de fapt cui slujim? R spunsul e, cred, evident! O ultim categorie asupra c reia ar trebui s ne oprim este cea a oamenilor care nu cred nici în Dumnezeu i nici în satana, ci cred în oameni, în umanitate, în principii i valori universale, în binele colectiv, în frumosul care ne înconjoar , în natur i protejarea ei i slujesc, sau mai bine zis î i dedic toat energia i î i orienteaz întreaga via conform acestor principii. To i ace tia, care nu sunt pu ini, cui slujesc, de fapt? R spunsul ni-l d tot Hristos: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea i cine nu adun cu Mine risipe te” (Matei 12, 30). În epoca Rena terii, se dezvolt burghezia, începe emanciparea nimii, iar nobilimea pierde treptat suprema ia economic , p strându- i doar preeminen politico-social . Cu excep ia Italiei i a Germaniei, de exemplu, în care f râmi area politic s-a men inut mult vreme, se formeaz statele centralizate în jurul monarhiei (Fran a, Spania, Anglia), care încurajeaz expansiunea comercial , protejeaz creditul i sprijin industria. În epoca Rena terii au loc marile descoperiri geografice (c toriile lui Henric Navigatorul, Vasco da Gama, Cristofor Columb, Fernando de Magellan .a.), care au spart limitele vechii lumi cunoscute, punând bazele comer ului mondial i gr bind, prin exploatarea noilor teritorii cucerite, procesul acumul rii capitalului.

Ca urmare a acestor schimb ri din economie i din structura social , încep s apar statele na ionale moderne, care corespund cel mai bine cerin elor de dezvoltare a rela iilor capitaliste i a noii clase burgheze. Statele moderne cu interesele lor na ionale se substituie pe arena european celor dou mari entit i cu voca ie universal Biserica catolic i Imperiul - a c ror rivalitate pentru hegemonie dispare.

Acestor transform ri social-economice i politice profunde le-a corespuns un avânt f precedent i în domeniul culturii, o perioad de înflorire a artei, literaturii, tiin ei, gândirii social-politice i filozofice. Purt torii noii culturi i ideologii, ei, umani tii, au considerat epoca lor o epoc de „rena tere” spiritual , întemeiat pe reînvierea culturii antice greco-romane, dup o lung perioad de întuneric i de dec dere. Umani tii au creat o cultur nou , profan , în centrul

29

reia se afla omul, opus culturii impregnate de dogmele i înv turile ecleziastice ale societ ii medievale. Ascetismului i pesimismului medieval, Rena terea le-a opus o concep ie nou , optimist , despre lume, p truns de încrederea în om i în natur , de idealul unei fericiri terestre. Înv ii Rena terii au f cut elogiul culturii, al studiilor umaniste ca mijloc de înnobilare i de des vâr ire a omului, au formulat idealul unei dezvolt ri multilaterale a personalit ii, a omului universal, întruchipat în figura unor titani ai crea iei i ai ac iunii, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Dürer.

Rena terea a promovat spiritul critic, a ezând ra iunea mai presus de credin i de tradi ie. Ea a pus bazele tiin elor moderne ale naturii, a ini iat istoriografia modern , întemeiat pe o concep ie laic i pe studiul critic al izvoarelor, a asigurat triumful limbilor „vulgare” în literatur . tiin ele naturii au cunoscut în epoca Rena terii un puternic avânt. Din aceast epoc dateaz începuturile tiin elor moderne ale naturii, întemeiate pe experiment i pe aplicarea matematicii.

Ramurile tiin ei care se dezvolt cu prec dere sunt: mecanica cereasi terestr i, în strâns leg tur cu ele, disciplinele matematice.

Cea mai mare realizare tiin ific a epocii o constituie crearea sistemului heliocentric de c tre Copernic, care a dat o lovitur decisiv viziunii tradi ionale, care plasa P mântul în centrul Universului. Galilei pune bazele cinematicii, iar Kepler descoper legile mi rii planetelor. În matematic se dezvolt mai cu seam algebra i geometria (Tartaglia, Ferrari, Cardano). În domeniul medicinii, A. Vesalius pune bazele anatomiei moderne, iar M. Serveto descoper circula ia mic a sângelui. Un progres considerabil au înregistrat cuno tin ele tehnice; se r spândesc armele de foc, se dezvolt considerabil industria textil , mineritul, metalurgia, fabricarea hârtiei, construc iile de cor bii (în leg tur cu exploat rile geografice). Tot din aceast perioad dateaz inven ia tiparului în Europa (sfâr itul sec. 15), a telescopului (sfâr itul sec. 16 i începutul sec. 17). În filozofie, tr tura caracteristic general a Rena terii a constituit-o orientarea sa antiscolastic . În cursul sec. 14-15 a predominat reluarea i dezvoltarea, potrivit cu condi iile specifice ale epocii, a curentelor filozofice antice. Gânditorii Rena terii au apelat la stoicism pentru a crea o o moral independent de rigorile preceptelor religioase, bazat cu prec dere pe ra iune i pe natur , pentru a proclama triumful omului asupra „Fortunei” („sor ii”). Ei au îndreptat epicureismul împotriva ascetismului medieval (L. Valla), scepticismul împotriva dogmelor bisericii (Montaigne). Reprezentan ii Academiei florentine (Marsilio Ficino, Pico della Mirandola) au pornit de la Platon i neoplatonism pentru a fundamenta teza unit ii dintre om i natur , dintre spirit i corp, cultul frumosului ca întruchipare sensibil a divinului, concep ie care a influen at arta Rena terii. Neoaristotelicienii de la Universitatea din Padova au tras chiar concluzii ateiste din doctrina Stagiritului (P. Pomponazzi).

Umani tii Rena terii au dezvoltat o nou concep ie despre om, promovând ideea demnit ii omului ca fiin liber , autonom , creatoare (Pico della Mirandola, T. Campanella). Concep iei pesimiste despre om, ca f ptur supus permanent p catului, i-au opus teza „naturii bune” a omului (Erasm, Rabelais, Vittorino da Feltre), fundamentând astfel pedagogia umanist . În filozofia naturii, concep ia despre însufle irea întregului cosmos exprima, într-o form naiv , fantastic , ideea unei materii active, care î i desf oar prin sine îns i bog ia formelor (G. Bruno); concep iile magice i astrologice sugerau ideea conexiunii universale (Paracelsus). Filozofia Rena terii culmineaz cu concep iile legate nemijlocit de tiin ele noi ale naturii. Aceste concepte fundamenteaz metodele cercet rii experimentalo-matematice a naturii (Leonardo da Vinci, Galilei), opun finalismului determinismul, formuleaz conceptul modern al legilor naturii (Galilei, Kepler).

Formarea statelor na ionale s-a oglindit în epoca Rena terii în

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Hans Sachs .a.) s-a dezvoltat i sub haina reformei religioase în lupt cu Biserica catolic , impunându-se prin spiritul s u pronun at popular i prin ideea unit ii na ionale. C ile populare care au circulat în sec. 15-16 („Burghezii din Schilda”, „Doctor Faust” i „Till Eulenspiegel”) au contribuit la r spândirea în mase a spiritului Rena terii. O parte din ace tia au studiat teologia. În arhitectur , artele plastice i decorative, stilul Rena terii a ap rut întâi în Italia în sec. 15. În concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat dup modelul operelor clasice grecoromane, dar f a le copia, au de inut un rol hot râtor. Viziunea unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structur a imaginilor artistice i orientarea lor spre oglindirea realit ii obiective i concrete, spre figurarea spa iului real. Cunoa terea artistic i cea tiinific se împletesc în activitatea multor creatori de seam (L.B. Albertini, Leonardo da Vinci, A. Dürer .a.). Încercând s p trund legile frumuse ii (de structur , propor ii, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea tiin elor ajut toare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistic etc.). În aprecierea operelor de art , principalele criterii aveau în vedere claritatea, echilibrul i armonia ansamblului. În epoca Rena terii, rolul artistului a evoluat de la cel al me te ugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semneaz opera, proclamându- i astfel individualitatea artistic .

Sculptura i pictura se desprind de arhitectur i, pe lâng arta monumental (pictura mural i decora iile sculpturale), se dezvolt pictura de evalet i sculptura de postament. Desenul este apreciat ca oper de sine st toare, iar gravura cunoa te o mare r spândire, spunzând prin posibilitatea de multiplicare, ca i textul tip rit în noile tipografii, necesit ilor publicului numeros al ora elor. În Italia, Rena terea cuprinde urm toarele perioade: Prerena terea (sec. 14), Rena terea timpurie (sec. 15), Rena terea (c. 1500-1530), Rena terea târzie (sfâr itul sec. 16) i are urm toarele centre principale: în sec. 15 numeroase coli locale la Floren a, Siena, Vene ia, Padova, Urbino etc., iar în sec. 16 la Roma i Vene ia.

Arhitectura Rena terii se caracterizeaz prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominan a orizontal i zidurile pline. În sec. 15 s-au adoptat (prin renumi ii arhitec i L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc. În sec. 16 s-a dezvoltat tema planului central cu eleva ie piramidal (D. Bramante, Michelangelo), des vâr indu-se compozi ia ritmic a fa adelor (ex. Palatul Pitti din Floren a). În sculptur , opera lui Donatello rezum evolu ia artei sec. 15, de la statuile care împodobeau biserica, la portretul laic i monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopa della Quercia, Verocchio, Luca della Robbia .a.). În sec. 16, Michelangelo realizeaz deplina dezvoltare a sculpturii de rondebosse. În pictur , tr turile înnoitoare din crea ia lui Giotto sunt dezvoltate, la începutul sec. 15, în pictura mural de florentinul Masaccio, al turi de Fra Angelico, Uccello etc., apoi, în a doua jum tate a secolului, de Piero della Francesca, Mantegna, Botticelli, Signorelli etc., iar pictura de evalet este ilustrat cu prec dere la Vene ia (familia Bellini). În sec. 16, apogeul picturii Rena terii este atins în operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarotti (ultimul lucrând mai ales la Roma) i în cele ale vene ienilor Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto.

Artele decorative au atins un înalt nivel artistic (m surile i catifelele vene iene i genoveze, majolica din Faenza sau din Urbino, sticl ria de Murano etc.). Evolu ia general a stilului a fost de la simplitate (sec. 15) spre fast i m re ie (sec. 16). proaspete

concep iile politice care au negat caracterul divin al puterii de stat, marcând emanciparea teoriei politice i juridice de sub tutela teologiei (Machiavelli, Bodin). În epoca Rena terii apar i primele doctrine utopice; ele zugr vesc imaginea unei societ i viitoare în care proprietatea privat va fi desfiin at (T. Morus, T. Campanella).

Istoriografia Rena terii a impus o viziune laic asupra evolu iei societ ii, încercând, pe baza studiului critic al izvoarelor, s detecteze raportul dintre social i individual în desf urarea procesului istoric (Machiavelli, Guicciardini). Umanismul renascentist a avut ecouri puternice i în rile Europei Centrale (istoricul A. Bonfini în Ungaria, marele pedagog J. A. Komensky în Cehia, gânditorul A. ModrzewskiFrycz i poetul J. Kochanowski în Polonia etc.).

Literatura Rena terii a pus bazele crea iei literare europene moderne. Dante a promovat în opera lui, al turi de elementele misticofantastice, un filon umanist. Crea ia prin excelen satiric la adresa principiilor etice ale societ ii medievale a unor scriitori ca Villon sau Chaucer apar ine aceleia i perioade de tranzi ie spre modernitate.

Petrarca ilustreaz prin versurile sale, pentru prima dat în literatur , bog ia eului, Boccaccio opune bigotismului medieval spiritul laic, burghez i popular, exalt dragostea desc tu at de prejudec ile ascetice. Lorenzo de Medici, Angelo Poliziano, Luigi Pulci, Lodovico Ariosto i Torquato Tasso au cultivat o poezie a temelor mitologice i cavalere ti împletite cu cele de inspira ie popular , care celebreaz pl cerea i bucuria de a tr i. În Fran a, realismul satiric al Rena terii este reprezentat în primul rând de crea ia lui Rabelais, str tut de un optimism i de un umor de resurse populare. Clémont Marot i poe ii Pleiadei au inaugurat o poezie de inspira ie pastoral i contemporan , cu bogate referiri la mitologia greco-roman . În Spania, literatura Rena terii este ilustrat îndeosebi prin romanul picaresc, ai c rei reprezentan i au fost Mateo Alemán y de Enero, Quevedo y Villegas Francisco Gómez .a Filonul realist-satiric al literaturii spaniole renascentiste este str lucit valorificat de Cervantes în „Don Quijote”, primul roman al literaturii moderne. Epopeea „Luisiadele” a portughezului Luis de Camoës cuprinde, al turi de idei cu caracter renascentist, aluzii polemice ale vremii. În Anglia, Rena terea este dominat de personalitatea lui Shakespeare, a c rui oper oglinde te dramatic atât crepusculul societ ii medievale cât i tensiunile embrionare ale societ ii moderne. În Germania, datorit unor condi ii specifice, umanismul Rena terii (Ulrich von Hutten,

A. S. Stokes - Mutarea spre p uni

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În rile de Jos, începuturile Rena terii au loc în sec. 15 în pictura fra ilor Van Eyck, a lui Memling etc. În arhitectur i în decora ie persist înc stilul gotic. În sec. 16, sub influen a artei italiene, ia na tere curentul romanist, cei mai de seam pictori r mân îns credincio i tradi iilor populare locale, folosindu-le în l rgirea tematicii sau în crearea unei viziuni artistice moderne (H. Bosch, Pieter Brueghel cel B trân, Lucas van Leyden). În Germania, Rena terea a avut loc la sfâr itul sec. 15 i în prima jum tate a sec. 16 numai în câteva ora e, printre care Nürnberg. În arhitectur , în sculptur i în decora ie, fondul tradi ional gotic este asimilat în noua structur constructivist renascentist . În pictur , limbajul gotic expresionist r mâne determinant în opera lui A. Dürer, H. Holbein cel Tân r i L. Cranach; se remarc o eliberare sub semnul tendin ei de laicizare. Gravura are un rol major în concretizarea noilor concep ii artistice, opera lui A. Dürer fiind în aceast privin repre-zentativ . În Fran a, arta Rena terii se dezvolt abia în sec. 16 la Curtea regal , primele ei elemente apar în miniaturile lui Fouquet (sfâr itul sec. 16). Castelele de pe Loara reprezint sinteze între tradi ia gotic i influen a italian , asimilat treptat în cadrul colii de la Fontainebleau. Apare stilul original al Rena terii franceze (aripa palatului Louvre, construit de arhitectul P. Lescot, i opera sculptorului J. Goujon). În artele plastice se remarc portretul (în sculptur G. Pilon, în desen i în pictur Jean i François Clouet .a.). În artele decorative cap o mare dezvoltare tapiseria i ceramica (B. Palissy). În Spania, influen a artei italiene s-a manifestat direct, prin import de opere de art , sau prin formarea unor arti ti locali (Juan de Juanes, Alejo Fernández etc.). În rile din centrul i r ritul Europei, stilul Rena terii se manifest mai ales în arhitectur . În Polonia este reprezentat prin Castelul Wawel din Cracovia (1507-1563) i prin capela funerar a Iagellonilor, capodoper a Rena terii polone, prin loggia prim riei din Pozna etc. În Cehia prin Pavilionul Belvedere din Praga, în Ungaria prin vestigiile palatului lui Matei Corvin de la Buda, iar în Rusia prin unele elemente integrate unor construc ii din Kremlinul Moscovei, ca Palatul cu fa ete dup modelul Palatului diamantelor din Ferrara. În muzic , Rena terea începe în sec. 14, prelungindu-se pân spre sfâr itul sec. 16. Influen a Rena terii se manifest pentru prima oar în Italia, în „Ars nova florentina”, în care stilul polifonic devine caracteristic i pentru lucr rile laice, iar muzica, emancipându-se de comandamentele ecleziastice, devine expresia sentimentelor laice.

Poezia liric a lui Dante i Petrarca e t lm cit în muzic de Fr. Landino, Ghirardello, G. da Cascia etc. Forma muzical predominant este madrigalul. În Fran a, P. de Cruce, G. de Machault, Cl. Janequin, Cl. de Jeune, G. Costeley sunt reprezentan ii cei mai de seam ai spiritului Rena terii. În coala franco-flamand , în special compozitorii de origine francez sunt exponen ii idealului estetic al Rena terii, întruchipat în chansonul francez. O pregnant not individual caracterizeaz influen a Rena terii în lucr rile mae trilor stilului cromatic (L. Marenzio, G. di Venosa i C. de Rore). În muzica colii vene iene (Andrea i Giovanni Gabrielli i A. Willaert) se observ diminuarea rolului polifoniei în favoarea armoniei. Palestrina i O. di Lasso (care a activat i în Germania, al turi de H.L. Hassler), reprezentând culmea polifoniei vocale, exprim atât în lucr rile laice, cât i în cele liturgice, în modul cel mai cuprinz tor, umanismul Rena terii. În epoca Renaterii apar primele suite i sonate instrumentale. Rena terea târzie cunoa te apari ia genului inovator al operei, iar în domeniul muzici corale de ample propor ii, cantata i oratoriul. În rile Române, Rena terea s-a manifestat prin umanismul transilv nean (sec. 15-16), iar mai târziu în Moldova i în ara Româneasc , prin marii c rturari, care erau sin rândul clerului, din sec.

17 i începutul sec. 18, umanismul românesc având tr turi specifice, generate de caracterul s u mediat i tardiv. Prin mijlocirea înaltului

31

cler i a marii nobilimi, aflate în strânse rela ii cu Roma, Rena terea a influen at puternic arhitectura transilv nean . Caracteristic stilului Rena terii este capela Lazoi a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. În acela i stil au fost transformate, în sec. 16, i castele nobiliare. S-au construit pe plan dreptunghiular, cu curte interioar , castelele din Vin u de Jos, Cri i Sânmicl , cel din urm având dou loggia suprapuse, formate din arcade în semicerc. Casele burgheze din ora e au adoptat formele noi în special în decora ia por ilor i a ferestrelor (casa Göllner din Sibiu, casa Halphard din Cluj .a.).

Explorând aceast lume l untric a fenomenelor, cunoa terea tiin ific apare ca o reflectare profiund , bogat , multilateral, a a cum apare în textul de mai sus. În etapa contemporan se manifest cu putere tendin a de convergen a diferitelor tiin e prin apari ia tiin elor de grani , cum ar fi biochimia, biofizica etc, a unor tiin e sintetice, cum este cibernetica sau a metateoriilor care eviden iaz natura de system a cercet rii tiin ifice. În aceast perioad apare grani a dintre religie i tiin . tiin a este capabil chiar de mai mult. Aceasta este în stare s anticipeze, s prevad desf urarea în timp a evenimentelor, s explice procesele viitoare din natur i societate i, ca atare, ipotezele ei teoretice s devin certitunini. A a, de pild , astronomul francez Le Verrier (1811-1877, cel care a descoperit planeta Neptun ) a dedus printr-o serie de calcule existen a i orbita unei planete necunoscute.Contemporanii au afirmat c acesta era un religios practicant. Întocmind tabloul elementelor, Mendeleev (1834-1907 ) a l sat o serie de c su e libere, considerând c ele vor fi ocupate de simbolurile unor elemente necunoscute în acel timp.Acesta f cea parte dintr-o familie religioas .Mutându-se la Petersburg, frecventa Catedrala Sfântul Isaac. tiin a este determinat , în ultima instan , de necesit ile practice sociale. Practica uman în modalit ile ei concrete - produc ia material , lupta pentru ap rarea i perfec ionarea fiin ei umane, experimentul etc. - ridic în fa a tiin ei probleme c rora aceasta trebuie le dea r spuns. tiin a reprezint modalitatea de ac iune, creândui posibilitatea de a- i desf ura existen a în conformitate cu esen a sa specific . De aceea, în încercarea de a explica realit ile înconjur toare, de a în elege esen a lor, gândirea uman a trebuit, de cele mai multe ori, i aceasta cu atât mai mult în stadiile mai timpurii ale istoriei, s coabiteze cu religia. Aceasta s-a structurat ca fenomen social distinct, cu un anumit rol în via a colectivit ii umane, cu note particulare care îl delimitau de celelalte fenomene sociale, cu un drum propriu în dezvoltarea istoriei omenirii, cu toate c unele personalit i din cadrul clerului s-au dedicate tiin ei.

Ideile tiin ifice nu se cer a fi crezute pentru c ele sunt demonstrate, tot a a cum ideile religioase nu se pot argumenta dat fiind caracterul lor divin.

A. S. Stokes - Cire i s lbatici din Tirol

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Livia CIUPERC{

Asumarea suferin\ei Danion Vasile, Acuzatul 1988, Ed. Areopag, 2020 turisitor”, Pavel Hagiu va în elege care îi este calea i cum s i rezolve propria sa problem de via i de moarte. Nu-i va fi deloc u or.

Cle tii ispitei (înf urate în diverse întrup ri) vor mu ca adânc, derutant, dar, vorba lui Dimitrie Cantemir, „pofta biruin ii toate ispite te i nevoia toate înva , ales în primejdia vie ii lipsa sosind” (Istoria Ieroglific )! i într-o astfel de situa ie, vom gândi, c derea este iminent , dac nu se afl în preajo cange care s ne smulg din mla tina cea pieritoare. În cazul lui Pavel Hagiu, cangea salvatoare va avea dou bra e, în persoana p rin ilor m rturisitori Maxim i Hrisostom, precum binecuvântarea cudicherul (deopotriv , tricherul) arhieresc. i-ntr-acest mod, va gusta el însu i purificarea, pentru a intra pe c ruia cea muceniceasc i m rtirisitoare, omagiu înainta ilor s i, martiri ai neamului românesc.

Adrian Scott Stokes - Biseric în România

Iubirea are tainele ei. Este, sau ar trebui fie, „ coala virtu ii i flagelul viciului”, ducum ne pov uie te Sfântul Ioan Hrisostom. Acest nobil sentiment implic asu-mare în slujirea virtu ilor morale. Asumare chiar i prin acceptarea suferin ei. Privit din acest unghi, vom putea în elege mesajul pe care scriitorul Danion Vasile îl transmite în romanul u, Acuzatul 1988 (Ed. Areopag, 2020), prezentat, de curând, i într-o emisiune tv.

Iubirea pentru fiin a iubit este un nobil sentiment, iar protagonistul romanului, Pavel Hagiu, intelectual cu o inim generoas , sufer cumplit, la desp irea de so ia sa, c reia i s-a acceptat plecarea în ara ei de origine. i cum lui nu i s-au vizat actele de a o fi înso it, dorul i îngrijorarea îl macin . „Abia a tept te iau în bra e i s pun fruntea pe pieptul u”! Sublim acest sentiment, o floare rar . i pentru c este atât de rar , firesc, i mult dorit . Ca urmare, în lipsa fiin ei dragi, transpare, mângâietoare, cufundarea în foaia de hârtie. A a se na te ideea pl smuirii unui jurnal. Ultimul s u refugiu care va îmbr a, în fapt, fa ete unui testament. Da, un jurnal - ca

unic modalitate de a dezv lui fr mânt rile unui Eu aflat între zim ii ghilotinei (între compromis i verticalitate); un jurnal care se va transforma într-un ireal dialog epistolar ca o adâncire dinspre sine înspre înv luitoarele, incredibilele i dramaticile nedrept i s vârite într-un anumit timp istoric.

Nu e simplu s îmbr ezi singur tatea.

Casa nu mai este cas ; devine stingher . Patul refuz s te odihneasc . Mâncarea pare otrav . Soarele dogorelte. Luna îli sfâlie inima i sim i c sufletul îmb trâne te.

Modalitatea de a transforma „verticala” în „orizontal ” (m refer la modul tip rii c ii care nu se cite te pe vertical , a a cum suntem obi nui i, ci pe orizontal ; asemenea, i numerotarea paginilor, cu cifre romane) explic anormalitatea unui timp nefericit, care i revars dramatic minutarele peste prezentul deceniului apte al secolului al XX-lea. În momentele sale de aprig derut , Pavel Hagiu are ansa s cunoasc o fiin deosebit „un om ca un înger”, pl dit „dintr-un alt aluat”. O mare ans , unic , într-un moment în care sim ea nevoia de dest inuire, de ajutor sufletesc. i ceea ce impresioneaz este c fiin a pe care o va cunoa te nu este una obi nuit . Omul de care se va apropia, instinctual, îi va deveni mentor spiritual, transformându-l. Suferin a semenilor se va rev rsa asupra- i, transferându-i acea „lini te molipsitoare”, de care avea atâta nevoie. Taina rug ciunii, împ carea cu Dumnezeu, „lec ia ascult rii” - cel mai greu i hot râtor examen din via a fiec ruia dintre noi.

E fascinant ideea de a implanta realit ii aur fic ional . Acuzatul 1988 este un roman captivant, iar autorul s u are, cu adev rat, talent de creator.

Romanul de tip jurnal sau epistolar este un demers binecunoscut, îns tehnica abordat de romancier vizeaz un traiect sinuos.

Pe primul plan nu se afl neap rat protagonistul, cu ale sale dileme i încorset ri existeniale, ci imaginea atotcuprinz toare, a „mucenicilor i m rturisitorilor” închisorilor comuniste, devenit deja dramatic pagin de istorie.

Cunoscând un astfel de „mucenic i m r-

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Liviu CHISCOP

Biografisme ]i Biografeme...

Tinca Tama -Pavel, Cântarea inimii fericite, Ed. Contexte, Bac u, 2020, 140 p.

Dac accept m conven ia conform c reia Ana, protagonista c ii de fa , este, de fapt, un alter-ego al autoarei, vom constata c exist o sumedenie de puncte coincidente, de ordin biografic, în cazul celor dou . Pasiunea coregrafic ar putea reprezenta un astfel de biografem, c ci iat ce ni se spune în poemul în proz Victor i Ana în mirificul salon de dans: „Rând pe rând, perechile î i îndreptau pa ii spre centrul mirificului salon, unde ar urma s i arate m iestria în arta pa ilor valsa i. (...) Cu o patim absolut normal , Victor o strângea în bra ele-i puternice, admirând chipul r itor i r pitor al femeii pe care o adora i o diviniza pentru magia zâmbetului i farmecul ochilor de smarald. În lumina galben -aurie, p rul ro cat al Anei p rea flac aprins iar obrajii-i str luceau de fericirea clipei pe care o tr ia al turi de cel ale c rui atingeri o f cea a sim i fiorul unei iubiri aprinse în toamna argintie a vie ii”. Iat , chiar i aceast dragoste târzie, ivit adic în „toamna argintie a vie ii” - dup cum metaforic se exprim autoarea - poate fi înc unul din frecventele biografeme... S-ar putea spune chiar Tincu a Tama a intrat valsând i în literatur , în trei pa i de dans executa i cu gra ie i m iestrie. Primul pas, marcând debutul edi-

torial s-a numit Gânduri la amurg (Editura „Vicovia”, 2019), al doilea Vis împlinit (Ed. „Rovimed Publishers”, 2020), iar al treilea e Cântarea inimii fericite (Editura „Contexte”, 2020), despre care vom încerca a spune câte ceva în cele ce urmeaz ... În prefa a la Vis împlinit, adecvat intitulaTerapie prin poezie, poetul i criticul literar Daniel Nicolescu surprinde câteva adev ruri incontestabile atunci când afirm c nota specific a scrisului Tincu ei Tama o reprezint „propensiunea manifest pentru tema iubirii” sau, mai bine spus, „nevoia obsesiv de iubire”, precum i incontestabilul „talent de a versifica cu mare u urin .” C ci, fie c se exprim în versuri, fie c prefer proza poematic , Tincu a Tama Pavel „ne poart - spune Viorel Vr ma ul pe coperta IV a aceluia i volum - printr-o tainic poveste de dragoste imaginar (...) oferind astfel sufletului acea alinare necesar într-un torent al sentimentelor de iubire, triste e, tr dare, desp ire...” Întrucât primele dou volume - Gânduri la amurg i Vis împlinit - con in atât versuri cât i proz , acela i Daniel Nicolescu, referindu-se, în finalul men ionatei prefe e, doar la poemele în proz , spunea: „Interesante i bine realizate estetic, poemele în proz , în care firul epic este interferat de descrieri lirice i medita ii poetice, ar putea face obiectul unui volum autonom original i de succes”. a se face c Tincu a Tama , conformându-se acestei îndrept ite sugestii a criticului Nicolescu, a alc tuit, iat , un al treilea volum, intitulat Cântarea inimii fericite, con inând nu mai pu in de 86 de poeme în proz , concepute artistice te dup toate canoanele acestei dificile specii aflate la confiniile celor dou principale genuri literare - epic i liric.

Textele, pe care ni le propune aici Tinca Tama Pavel, sunt în majoritate, medita ii pe cele mai diverse teme: a destinului uman (fortuna labilis), a Marii Treceri, a raportului individului cu divinitatea, a Timpului (panta rhei), a z rniciei existen ei umane, a spa iului, dar mai ales a Iubirii. Ar putea fi ad ugate la toate acestea preocuparea pentru autocunoa tere i autocaracterizare, precum i fic io-

nalizarea unor momente din propria biografie.

De i, în alte circumstan e, Tinca Tama este destul de discret în ceea ce prive te dezv luirea unor am nunte din via a personal , în prezenta carte de poeme în proz recurge frecvent la ceea ce, mai nou, se cheam biografeme. Astfel, autoarea ne vorbe te, chiar în primul poem al volumului, despre propria ivire pe lume, despre familie i despre copiria petrecut mai mult în casa bunicilor Alina i Vasile. Iat câteva secven e revelatoare: „Zorii zilei aveau s fie tulbura i de ip tul îndelung al unui prunc, nou n scut (...). A fost o lupt aprig între bine i r u. Zânele bune erau îngândurate de cele spuse de zâna rea la capul feti ei cu fa a negricioas , zâmrea i agitat . Mai tot timpul descul prin colbul drumului, juc , iscoditoare i degrab plâng cioas , brune ica î i purta paii prin toate vecin ile i mai ales la nepreuita bunic , Alina, cea care avea s -i devin îngerul p zitor, mâna ocrotitoare i izvorul duitor (...). Fuga, fugu a, mergea la bunica Alina, care-i a eza degrab în mijlocul camerei, m su a cu trei picioare i sc unelul din lemn, f cut de bunu Vasile. Imediat sosea i castronelul cu lapte cov sit i fundul pe care trona aurie i aburind , m ligu a.”

(Genez ). Astfel de evoc ri sunt autentice pentru c ne putem reg si în ele, de i în poemele în proz ale prezentului volum sunt gânduri, tr iri, emo ii, fapte ori experien e foarte personale ale autoarei. Sub delicate ea imaginilor pe care le produce biografemul, autoarea, „înv luit de miresmele verdelui ce desprim reaz anotimpul”, se închipuie drept „parte a gândului n scut din raz de lumin ”, ori „suflet ce colind prin întortocheatele nelegiuiri ale unei lumi hâde, plin de dogme i înc tu ri.” (Autoportret) Alteori referirile la propria persoan îmbrac haina alegoriei ori a metonimiei: „Am sfidat ra iunea i m-am l sat prad iubirii, precum pas rea mic i neajutorat , ciocârlia, în ghiarele vulturului r pitor i mare cuceritor, care- i întinde aripile, acoperind lumina lunii, a ternând întunericul” (Am b ut un elixir...). Sau:

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Am r scolit prin scrinul cu amintiri în c utarea Bucuriei, pentru ca a ezând-o pe suflet, s dea zâmbet chipului meu. St tea chircit , parc ascunzându-se pentru a nu fi g sit , ca i cum acolo printre suveniruri, îi era foarte bine” (În c utarea Bucuriei). Eminamente subiective, autobiografice chiar, poemele din Cântarea inimii fericite sunt de un lirism profund, delicat, care î i circumscrie biografemul în stare pur , nealterat , transferat în carte din realitatea imediat . „R mân bucat de hum întruchipat în chip de femeie - se dest inuie autoarea -, purtând numele de ANA”. (Pastel) De altfel, una dintre temele centrale ale textelor din Cântarea inimii fericite este tocmai cunoa terea de sine ca sens suprem al vie ii: „Eu vreau o rânduial nou , am dreptul s nu accept sentin a, sunt Ana ne zidit înc , ce î i dore te în amurg doar biruin !” (Sunt Ana ne zidit înc ...). Având la baz , a adar, acest concept de autocunoa tere preluat, în literatur din filosofie - , textele pe care ni le propune aici Tinca Tama Pavel sunt, în majoritate, medita ii pe cele mai diverse teme, între care problematica iubirii de ine locul central, fiindc Ana, eroina c ii ni se dezv luie a fi perpetuu înamorat ... Este l udabil aceast op iune a autoarei pentru a cânta tema ve nic a iubirii, prezent , f întrerupere, în literatura lumii, de la vechii egipteni i pân azi. Dragostea - sentiment care a cutreierat dintotdeauna poezia lumii - o conduce pe autoarea Cânt rii inimii fericite la izbutite formul ri precum acestea: „Înv lui i de întuneric i înf ura i în razele lunii calde, nu aveam s ne spunem prea multe, dar aveam sim im în r coarea nop ii, fierbin eala trupurilor însetate de pl cerea unei nop i de amor” (O noapte de amor în Laguna Albastr ). Sau: „Dac sim i adierea zefirilor, mireasma florii de salcâm, fo net de crengi mi toare i blând adiere de soare, s tii, iubite, c b trâna salcie îmi leag dorul i-mi alin sufletul, pân când tu vei alege s fii parte a dorin ei i visului meu” (Scrisoare de dragoste). Inutil a mai spune c , în Cântarea inimii fericite, poemele în proz cu aderat memorabile sunt cele de dragoste. Autoarea are o inepuizabil sa ietate a sim urilor, tiind perfect c iubirea nu trebuie neglijat în latura ei fizic , epidermic : „Îmb ta i de miresmele profunde ale s rut rilor i dezmierrilor tandre, suntem prin i în delirul unor pl ceri neb nuite care fac ca timpul i spa iul nu poat fi m surate.” ( i cânt cu dulce glas de pas re m iastr ...). Folosirea frecvent a anaforei i, în general, a repeti iilor creeaz simetrii pertinente, ca în acest poem pur ca un cristal, în care estetismul urc la cote înalte, refuzând orice atingere cu realul:

„Întreb fulger ce str bate cer albastru necuprins, de ce sufletul meu este doar un foc ce arde, i-i aprins? Întreb marea cea învolburat care valuri spumegânde tot izbe te de rmul negru i uscat, de ce nu vrea s -mi întoarc sufletul ce mi-a-necat? Privesc stânca înfip-n hum , sfid toare, care în cale mi se a az în granitul nemi cat, de ce nu vrea a se sparge pentru a putea trece visul, s am via lini ti?” (De ce mi-e sufletul un foc ce arde). Alteori, dilemele sentimentale, jocul amoros, a teptarea iubitului, ca i viziunea corespunz toare unor asemenea tr iri conduc la extrapolarea erosului asupra obiectelor din jur, asupra peisajului ori a naturii în ansamblul ei: „Vreau s fiu parte a naturii ve nic primitoare, mereu zâmbitoare, cu mult culoare, plin de via i uite c m i r sfa . M-am cununat cu ea, i de aici nu voi mai pleca! E via a, casa i iubirea mea. tiu c nu m va tr da niciodat ” (Dans nup ial pe acorduri de mierl ).

Multe dintre poemele în proz din Cântarea inimii fericite sunt scrise sub forma unui dialog cu un interlocutor privilegiat, Victor, a c rui identitate ne este dezv luit o singur dat , dar la a c rui p rere în mod evident ine, de vreme ce încearc s -l conving de sinceritatea sim mintelor ei de iubire. Ilustrativ în aceast privin sunt fraze precum acestea: „Te caut în muzica sufletului meu, tiind c acolo i-ai a ezat notele pline de iubire. Î i ascult r spuns trimis de ecoul ce-mi repet la nesfâr it numele t u sc ldat în dorurile mele i îmbr cat în miresmele prim verii. Î i simt mirosul printre zefirii ce împr tie aromele aburinde ale p mântului reav n ce-mi las t lpile s i scrie scrisoare de iubire (...) ti atât de aproape, încât ne suprapunem inimile... ( ne suprapunem inimile!). Sau: „Ia-m lâng inima ta, las -mi s rutul s adaste pe buzele tale, ca mai apoi s pornim în zbor, pe Pegas c lare, într-o fantastic i neasemuit c torie, spre Soare-R sare, Luna plin , Zori de zi i... Iubire Ve nic !” (...) Sunt trist pentru c nu sunt dorin a desprins din sufletul înc rcat de iubire care mai apoi s se eze pe buzele- i dulci i aromate ce sunt într-o continu i ve nic tr ire.” (Ia-m lâninima ta!). Dar, fiindc preopinentul nu spunde, dialogul ia forma unui monolog în cursul c ruia, vorbind despre sine, Ana face uz de partener ca de un pretext retoric: „Las s i fiu arcu ul care- i cânt pe strunele sufletului t u, i- i promit c vei asculta cea mai frumoas melodie de iubire a unei inimi îndr gostite! Las -m s i fiu visul din noaptea întunecat , i te asigur c i voi aduce lumina care s str luceasc în gândurile tale ce nu reu esc s dea culoare speran- elor!”

(Pân când ceasornicul va înceta s bat ...)

Sesizând, parc , neputin a interlocutorului de a o în elege, autoarea pune cap t a-

Anul XI, nr. 8(120)/2020

cestui monolog sumbru, resemnându-se i alegând drept int a perora iilor Divinitatea: „Acum sunt împ cat , mul umit i pe deplin împlinit . Cu privirea ridicat spre înaltul cerului, trimit mul umiri pentru toate aceste r riri, înfrunziri i rodiri care au fost hrana destinului h zit, ce mi-a vindecat r nile, mia pus hain nou i le-a trimis raze luminoase celor dou flori de la mine din glastr , dândule lamuri alese, zâmbitoare cu alese miresme i mult candoare.” (Culegând roadele iubirii). E lesne de în eles c în biografemul de mai sus autoarea recurge din nou la alegorie i la sinecdoc , florile simbolizând de fapt, progeniturile. În a teptarea momentului fatal când „acele ceasornicului vor înceta s bat ”, iar „clepsidra va opri curgerea nisipului”, Ana „num pa ii”, întrebând, înfiorat , Timpul: „Cât mai stai cu mine?”

De i s-a produs cam spre amurgul vie ii, sau „la amurg” - cum spune autoarea, e cert intrarea în literatur a însemnat, pentru Tinca Tama Pavel, un „vis împlinit” inclusiv prin Cântarea inimii fericite. În concluzie, nucleul de foc dac se poate spune a a al poemelor în proz din Cântarea inimii fericite e o feminitate calin , o stihie inefabil i întreaga sa mi care const într-o mitologizare a iubirii. Lumea Tinc i Tama Pavel eman dintr-un substrat amoros i e condus dup principii gynecocratice. Universul poemelor sale în proz este, dintr-un cap t într-altul, unul intens erotizat, dar cast totodat . Se poate vorbi, în cazul acestor poeme de o lascivitate i chiar de o sexualitate latente pe care poeta doar le viseaz , dup care tânje te i pe care le „joac ”... A a încât, oricum le-am interpreta, poemele din Cântarea inimii fericite ne apar ca o m rturie a unui spirit i a unui suflet care tr ie te profund, î i pune întreb ri i caut r spunsuri.

Poate de aceea acest gen de literatur se cite te cu pl cere i se recepteaz ca atare...

A. S. Stokes - Chiparo i

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Janet NIC{

Gust pe gustul tuturor tiu c m micile, din dragoste pentru pruncii lor, le dau acestora, în caz de boal sau r celi, medicamente cu ceva dulce, de obicei. zah r sau miere. Siropurile sunt, de asemenea, dulci, din acelea i motive. E i aici o în el torie, dar o diafan în el torie, o minciunic , în slujba unui adev r. În coala veche i str veche, elevii înv au s mânuiasc lucrurile, în coala modern , ei înva s manevreze cuvinte, forme, formule, simboluri, semne. Dar, instinctul infentil, dinamic prin excelen , nu poate sta cu mâinile la spate, în banc , pur i simplu. E greu s legi mi carea fedele . E nevoie i aici de ceva dragoste, de ceva dulce, care s am geasc , din ra iuni de stat i de ra iune. La noi, copilul TREBUIE s înve e, s m nânce cartea, a crud , f am geli. Am citit undeva c în colile ebraice tradi ionale elevilor încep tori li se serveau literele alfabetului comestibile i acoperite cu miere. La noi, ac iunea LAPTELE I CORNUL nu are treab cu activitatea didactic . E, de departe, o poman electoral spre elevi, cu b taie spre votul p rin ilor. E adev rat c elevii îi dau un sens metodic, prin v rsarea laptelui pe i i caiete, spre deliciul pisicilor de acas . Ideea cu îndulcirea am ciunii mi se pare genial . Un r u servit cu linguri a nu e atât de u ca un r u turnat cu pâlnia. În acest sens, câteva propuneri, dac ar prinde r cini, tulpini, ramuri i flori, poate ar da, i la noi, roade.

Ce a i zice dac li s-ar da elevilor cifre, numere i litere comestibile, sub form de biscui i sau pr jituri? Triunghiuri din ca caval, cuburi din parizer, p trate de ciocolat ? Propozi iile s fie sculptate din brânz , prepozi iile i conjunc iile s fie din iaurt, predicatele nominale de cozonac, diftongii i triftongii s fie din smântân .

Harta rii s fie din orici, mun ii din marmelad , câmpiile din maionez , ora ele din sl nin iar copacii din cârn ciori oltene ti. V da i seama c coala ar fi buc rie, cantin , restaurant. Asta da reform ! Toat lumea s-ar linge,mul umit , pe degete. Europa ar saliva cu invidie. Ar fi un gust pe gustul tuturor. Inconvenientul ar

A. S. Stokes - Collioure

fi c elevii, în virtutea vie ii paradisiace, ar r mâne, deliberat, repeten i, pân la adânci b trâne i. i atunci, ca un remediu necesar, ar fi nevoie de ceva cu gust am rui, de o reform acr sau s rat , de o ideologie bazat pe gogo i, de exemplu. Dar, pân atunci, de ce s n-o ducem ca în sânul lui Avram, obezi i ferici i, în stomacul unei educa ii comestibile i umanitar potabile!

O idee tr snit Se spune c NARATIVITATEA nu exist decât în textele literare.

Iar acolo, numai în textele epice: basme, legende, snoave, schi e, nuvele, romane. Bun oar , poezia n-ar povesti nimic. Aiurea! S-a demonstrat c i poezia e narativ . Lucrul acesta a ocat la acel timp, dar s-a banalizat. Pân la epoca LUMINILOR, se credea c toate textele literare sunt alegorice, adic au un SENS care plute te pe deasupra textelor. De altfel, toate figurile de stil nu erau decât PARALELE imaginare la linia dreapt a unui text. A venit REFORMA i a eliminat alegoria, instaurând sensul univoc, literal, textual. Textul ap rea ca o g in jumulit . În acest caz, chiar i EVANGHELIA ap rea ca un text chel. Demersul REFORMEI a fost reluat de gânditorii americani ai secolului al XX-lea. Textul trebuie fie dezbr cat de în elesuri. Europenii au avut alt p rere: textul trebuie s aib pene. Adic , un sens pe deasupra. i, în lupta dintre Imagina ie i Imagine, europenii au ales Imagina ia, care are adâncime i narativitate, iar americanii au ales Imaginea f con inut, care are numai suprafa . Viteza american , redus la text i imagine, are accelera ie, viteza european , care duce în cârc adâncime i sens, e lent . Forma se percepe mai repede decât con inutul. Cu dou mii de ani înainte, Moise f cuse o opera ie de jumulire a penelor. Dumnezeul propus de el nu trebuia s aib nici chip, nici nume, pentru a fi universal. Curat opera ie de abstractizare! Conceptele filozofilor nu sunt mici dumnezei care nu au treab cu materialitatea lumii? Dar NUMERELE din matematic au chip? Nicidecum! Are matematica NARATIVITATE? Poveste te ea ceva? Nu! i totu i! Desf urarea demonstra iei, cre terile adun ri,înmul iri, ridic ri la putere -, descre terile - sc deri, împ iri, extrageri de r cin - toate sunt succesiune în timp, deci momente ale unei povestiri. Fiecare opera ie este o întâmplare la care particip diferite personaje numerele -, exist acolo o vânzoleal , o intrig , un suspans, un punct culminant i, bineîn eles, un deznod mânt, o urare. Sintaxa divin alc tuit din Dumnezeu, din îngeri i din sfin i. spune povestea lumii de dincolo de lume. Sintaxa numerelor i a conceptelor deap pove ti de dincolo de lumea material . adar, i formulele sunt narative. i ecua iile sunt narative. Toate matematicile sunt, în felul lor, narative. Esen a omului este narativitatea. Aceasta este ideea tr snit pe care o propun i o semnez, în cuno tin de cauz !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36 Daniel MARIAN

Declinarea

timpului probabil Lucian Gruia, Poeme putrede, Ed. Biscara, 2020 Cre terea i educarea materiei în spiritul recurgerii la esen ial; capacitarea formelor spre a fi cât mai conving toare, în recuperarea cu folos a nelini tilor. Spa iile se deschid unul câte unul, cu grij ca timpul s nu alunece ireversibil, ci mai degrab s se joace de-a v-a iascunselea.

Lui Lucian Gruia îi ies poemele în nuan a potrivit r spunsurilor ce nici nu a teapt dar nici nu fug dup întreb ri. De sub un teanc de memorie, se smulg tr irile devreme, chiar dac pe eticheta lor scrie c ar putea fi târzii. În fond, nu e nimic putred, precum nu e nici Danemarca. Consider licen a de parcurs ca un moft de modestie, mai ales c antitetic lucrurile se prezint oricând proaspete la un control de calitate aleatoriu. „Poeme putrede”, departe de a fi putrede, doar dospite în multiple intersec ii de unde ies cel mult cu ochi ro ii c rind iluzii verzi prin cercuiri albastre. Imagini puternice acced întro ideatic bine pus la punct, pe alocuri etalându-se pasaje pasibile de a fi surprinz toare chiar i pentru protagonistul în sine. Poetul alege verticala f a face exces de orizontal , astfel scriind poeme bogate f a fi îns i stufoase. Fie c e fapt sau sugestie, aceast carac-

teristic se p streaz i devine convingere.

Ineditul exerci iu explicativ pentru multe eforturi conjugate, se întâmpl într-un exemplu de concentrare profund acest „Poem”: „Cerneala învie gândurile./ De sub frun i,/ forme noi apar în univers./ Dumnezeu al colii albe,/ Poetul creeaz umbre:/ p ri aproape scute,/ animale anchilozate,/ sunt gata s se mi te!.../ R mâne nedes vâr it poemul/ i împietresc aceste fantasme/ torturând mintea care le-a n scut”. Poemul care doare, în timp ce se sufoc ; îns viul r zbate într-un amplu i justificat în eles.

O emo ie incandescent , superclar apare brusc ca o faz special ce se cerea la ramp , indiferent de orice altceva ar urma s se petreac sau s-ar fi întâmplat deja: „Te-am reîntâlnit într-o iarn ./ i-am strigat cu atâta patinumele,/ Încât aburul respira iei mele fierbin i/ S-a în at sus de tot,// Conturându- i chipul/ i acolo a înghe at.// Când mi-e dor, privesc cerul...” (Cerul).

Schimbând macazul, de la sublimare la ludic, o nebunie se strecoar de prin filmele lui Kusturica, i miaun de n-o reproduc aici...: „De când m-am angajat în câmpul muncii,/ În jurul blocului unde locuiesc,/ S-au aciuiat o mul ime de pisici negre./ De câte ori m certa eful,/ Prindeam câte o pisic neagr i o vopseam în alb./ Dup ce le-am vopsit pe toate, am crezut c / Voi sc pa de necazuri/ i totul va fi bine./ Dar pisicile mele albe f tau tot pui negri,/ A a c m-am resemnat: nu voi sc pa/ De ghinioane niciodat ./ Acum, m-am pensionat i am timp berechet/ S m ocup de pisicile mele negre/ Care mi-au scos peri albi” (Pisicile mele negre).

Fie c se manifest simbolistic sau eufemistic, dar niciodat formal i mai tot timpul extatic, sau procedeaz la echilibristici interesante, de-a dreptul gra ioase, Lucian Gruia are la el noul care între ine direc iile binecunoscute de decenii de peni i c limar . Cerneala la el este una hot rât , alimenteaz minun ia colii albe într-un har distinct. Lucian Gruia prezint i reprezint mai mult decât o lec ie - o coal pentru poezia contemporan .

Anul XI, nr. 8(120)/2020

C[r\i primite la redac\ie

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Mihai POSADA

Despre fonfeurile ironistului Mihai Batog-Bujeni\[ Portretul autorului hâtru-sever, cu pan de condeier i fonfleuri la p rie - grafic de Florin Buciuleac din Ia i scut la 25 octombrie 1945, în Alde ti, jude ul Gala i, Mihai Batog-Bujeni este un scorpion zodiacal, ce locuie te în «dulcele târg al Ie ilor», de ine cu mândrie gradul ost esc de comandor de avia ie (în retragere i rezerv ), i se declar de profesiune stra nic pilot militar pe avioane de vân toare supersonice, al For elor Aeriene ale Armatei Române, care a condus aeronave uria e: „mon tri din metal de mii de tone”, cum citim în volumul de „poeme ironice” Cântece de shomerie (2011). A absolvit, în 1967, coala Superioar de Ofi eri de Avia ie Aurel Vlaicu (actual, Academia For elor Aeriene), în 1977 Academia de Înalte Studii Militare, dar i Facultatea de Comunicare i Rela ii Publice a Universit ii Apollonia din Ia i, în 2013.

Colaboreaz la importante reviste de cultur , de literatur , dar i la cele de umor, din ar i din: Israel, Statele Unite ale Americii, Canada, Anglia, Austria, Olanda, Belgia, Cipru, Spania, Australia.

A sus inut, anual, cicluri de conferin e (unele publicate), la: Funda ia «Prietenii Ia ului», la Uniunea Veteranilor de R zboi i la Penitenciarul Ia i, plus unele activit i culturale la Comunitatea Evreilor din Ia i, sau în cadrul programului «Scriitori în licee», organizat de Biblioteca «Gheorghe Asachi» din Ia i. Este membru al: Uniunii Epigrami tilor din România, Uniunii Scriitorilor din România, Asocia iei Canadiene a Scriitorilor Români (ACSR), Societ ii Culturale «Junimea 90», Asocia iei Jurnali tilor Profesioni ti din România (cu legitima ie). Îndepline te func ia de pre edinte al: Asocia iei Literare «P storel», Ia i (pers. jur.); cenaclului: Academia Liber „P storel”, Ia i; iar onorific, al Ligii Scriitorilor, Filiala Nord-Est România. Concomitent, i pe acelea de: director al revistei BOOKLOOK, Ia i; redactor-coordonator la revista de cultur Cronica din Ia i; redactor- ef adjunct la revista de cultur Meridian Cultural Românesc - Vaslui; i nu în ultimul rând redactor- ef adjunct la revista de cultur Rapsodia, patronat de Cercul Militar din Sibiu.

Prezent într-o serie de antologii de proz , poezie, culegeri i dicionare de scriitori români, Mihai Batog-Bujeni este autorul a 34 de i publicate, numeroase studii i comunic ri tiin ifice i are în lucru alte dou volume. De ine 106 premii literare i tiin ifice, inclusiv premiul U.S.R. filiala Ia i (dec. 2007 i oct. 2014 ) pentru proz scurt (volumul Feri i linia, trec pro ti f oprire) iar în 2014 pentru romanul Bântuind prin paradis; Diploma i Ordinul «Cavaler al Ceii» în grad de ambasador - acordat în 2013 de Administra ia Proiectului Cititor de proz - Republica Artelor - Dublin); Medalia de onoare i Diploma de «Prieten al Comunit ilor» - oferit de pre edintele Comunit ilor Evreie ti din România, Ia i 25. 09. 2015. Toate datele biobibliografice provin din CV-ul primit de la autor, iar îndr zneala de a scrie aceste rânduri despre un prozator de anvergura autorului fonfleurilor mi-a fost insuflat de redactorul- ef al Rapsodiei, poetul Ioan Gligor Stopi a, c ruia îi sunt recunosc tor i îi mul umesc

pentru încredere i onoare. * Din vasta oper a scriitorului Mihai Batog-Bujeni am ales fonfleurile împr tiate generos prin publica ii literare, culturale, de umor i din toate la un loc, prin ara întreag i chiar dincolo de grani ele sale politico-geo-strategice. Aceste fonfleuri alc tuiesc un domeniu distinct, particular i original în m sura în care pot fi asimilate unei bogate i îndelungate tradi ii în cultura universal i, nu mai pu in, în aceea româneasc : snoava i anecdota popular precursoare, ironia romantic , sarcasmul avangardei, condensate de cele mai multe ori dup re eta „3 în 1”.

Ce sunt îns fonfleurile? Dup umila noastr p rere, ele pot fi considerate cronica însemn rilor despre cele v zute i auzite în direct, sim ite pe propria piele, constatate, «rumegate» timp de o via , o via în plin desf urare. Existen a/evolu ia fonfleurilor e una infinit , a a cum f început i f sfâr it sunt toate întâmpl rile i gândurile noastre... Formulate lapidar, ele sunt surorile maximelor din vechime i ale proverbelor populare. Nu putem omite contribu ia la nivel instructiv i formativ pentru veacurile de genera ii viitoare, în domeniul observa iei lucide i a transpunerii umoristico-microsatirice a celor observate, a unor scriitori (re)cunoscu i ca «morali ti francezi»: Michel de Montaigne-Delecroix, Blaise Pascal, François al VI-lea, duce de La Rochefoucauld, prin de Marcillac sau Jean de La Bruy re, dar ace tia pot p rea un pic prea decisiv de serio i în formul rile lor. Neap rat, pe poetul latin Juvenal însu i (pe numele de cet ean: Decimus Iunius Iuvenalis) - autorul unor texte intitulate printr-al doilea secol dup Hristos chiar Satirae, dar i pe colegii satirici ai acestuia în primul veac al erei cre tine: etruscul Aulus Persius Flaccus sau anticul roman Gaius Petronius Arbiter. Apoi, pe londonezul Jerome Klapca Jerome, pe boemul ceh Jaroslav Hasek, pe ru ii Ilia Arnoldovici Freinzilberg i Evghenii Petrovici Kataev - cunoscu i drept Ilf i Petrov, pe evreul rus alom Aleihem - pe numele civil Solomon Nahumovici Rabinovici, iar la noi, tot f preten ii de exhaustivitate, se cuvine s nu uit m de umorul neao al neîntrecutului humule tean înv tor-povestitor Ion Creang , de Al. O. Teodoreanu zis «P storel», apoi nici de un „profesionist al umorului” (Marian Popa) de talia lui Geo Dumitrescu, ori calitatea de maestru ironist a marelui Marin Sorescu sau pe alocuri a lui Tudor Arghezi i a da uit rii umorul autoironic al povestirilor evreie ti de mare circula ie în România, pân pe la mijlocul veacului al dou zecilea, un exemplu de autor de prim m rime r mânând Ion Pribeagu - pe numele u adev rat Isac Lazarovici, odinioar textierul vestitului Constantin nase i desigur nici ironiaaltor prozatori români, de la: Damian St noiu, G. Br escu (general în rezerv la 1918 - deci mai sunt scriitori

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rezervi ti, pe lâng comandorul Mihai Batog-Bujeni sau generalulmaior Radu Theodoru; ambii fo ti aviatori!), Nicu T nase, Radu Cosa u (Oscar Rohrlich), la: Cornel Udrea, Gheorghe Jurc , Lauren iu Cerne , Ion Râmbu, Ioan Gro an, Daniel B nulescu, C lin Mihuleac; de asemenea se cuvine amintit aici comicul de calitate al dramaturgilor Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Tudor Mu atescu, Valentin Silvestru (Marcel Moscovici), sau Ion B ie u (Ion Mihalache) i mul i, mul i al ii. Fire te, rolul paideic, educativ, al scrierilor semnate de ironi tii tuturor timpurilor a fost i r mâne unul moral, ei fiind implicit morali ti în raport cu moravurile i n ravurile eterne ale omului i cu cele mai ap sat manifestate în câte o epoc anume a devenirii speciei. În concluzie, printre cei mai numero i ironi ti s-ar num ra autorii evrei, scriitori în diferite limbi ale P mântului, cultivând un gust special pentru tratarea în r sp r satirico-educativ a celor mai serioase st ri de lucruri, mentalit i i convingeri generale. Ceea ce azi numim: «a face haz de necaz». În cazul nostru, cu deosebit talent literar. Dac , potrivit Marinei Tzvetaeva, «Vsepoetijidi»/«To i poe ii sunt evrei», iar versul din 1924 al poetei n scute la Moscova în 1892 i sinucis din disperare în 1941, la Ielabuga în Tatarstan, avea s fie preluat ca motto, la 1961, într-un poem al lui Paul Celan, putem spera ironi tii au împreun ceva împrumutat din zeflemeaua superioar evreiasc specific . Nu e str in de contaminare nici Camil Petrescu, autor al «poeziei portret a României», cum o nume te azi publica ia Cotidianul: Zeflemeaua, cu motto-ul: «Românii e de tep i!», text scris probabil prin anii '50 ai veacului trecut i r mas actual pân recent, când ar fi fost g sit în arhive.

Printr-un motto ezat în fruntea propriului curriculum vitae, autorul se auto-portretizeaz de-a dreptul în stil fonflematic: „Ludic din fire, lucid de nevoie!”.

Revenind la fonfleurile scriitorului ie ean, am putea s ne apropiem de con inutul lor urm rind caracteristica abord rii stilistice, a ne l sa intimida i de scurtimea epic a fiec rui fonfleu în sine, vorbind astfel despre pamfletul sarcastic, umorul negru, comicul debordant, umorul satiric sau chiar de paradoxul ironic. Speciali tii au sesizat deja, între calit ile prozei lui Mihai Batog-Bujeni : «un neverosimil dar al umorului grotesc i un aiuritor sim al fabulosului derizoriu» (Zoltan Terner, Tel Aviv); «Mihai Batog-Bujeni de ine secretul zâmbetului, tie c o proz umoristic nu trebuie stârneasc hohotul gros, anatomic, proza umoristic este un exerci iu de inteligen în care sunt interesa i atât scriitorul cât i cititorul» (Cornel Udrea); «Din p cate, la final, consta i c ai râs cu râsul altuia, c hohotele purtau în ele un car de am ciune» (Valeriu Stancu); «Autorul este ast zi poate c umoristul cel mai prolific, având la activ în ultimii 15 ani cam 20 de volume, mai ales proz scurt i romane» (Dr. Mihai Neagu-Basarab, Freiburg, prin 2006); sau: «plin de sarcasm i umor, o veritabil radiografie a societ ii române ti contemporane...» (Roni C ciularu, Israel) i multe multe altele, despre caracteristicile distinctive ale prozei scrise de Mihai Batog-Bujeni .

Ne vom rezuma doar a încerca, în ciuda dificult ii date de vastitatea abord rilor auctoriale, o categorisire a fonfleurilor pe c pr rii tematice, întru o mai judicioas caracterizare a acestui gen particular de apoftegme cu sim ul umorului care privesc tot ce se vede i ce nu se vede direct, de jur-împrejurul nostru. Când vizeaz rela ia cu divinitatea, unele fonfleuri sun nietzscheean, altele de-a dreptul voltairian: „Dumnezeu vorbe te întotdeauna cu noi. Inutil! Niciodat nu ne spune când vom câ tiga la loto”; „Sfântul Francisc de Assisi, Sfântul Paisie, Prorocul Daniel i al ii vorbeau cu animalele. Eu fac exact acela i lucru în fiecare zi i nu m bag nimeni în seam . Nu mai este credin în ziua de azi”.Când, aidoma tân rului timi orean Goran Mrakic, sesizeaz c «Bunele rela ii de vecin tate au degenerat

Anul XI, nr. 8(120)/2020

în adev rate boli venerice», M.B.-B. se formuleaz mult mai intransigent: „Doar monumentele funerare fac, de cele mai multe ori, diferen a dintre oameni”; „Punctul de vedere al lunetistului era o linie de ochire”; „Soacra este o poam acr , iar fiic -sa doar o poam ”; „Formând un triunghi amoros cu dou capete p trate ajunsese întrun cerc vicios”; eful pare b tut în cuie de i este doar b tut în cap”; „So ia i soacra îl asupreau cumplit îns el se r scula sus inut ferm de o vecin ”; „Iubirea îl schimb pe om. Mai ales iubirea de sine”; „Mi-am câ tigat, democratic, dreptul la nuditate i am pierdut, la fel, dreptul la intimitate...”; „Hotel, motel, bordel... S fie doar o coinciden ?”; „Nu lua i masa cu un insipid. Pân i cele mai savuroase preparate î i vor pierde gustul”. Când, utilizeaz cu iste ime polisemia în bun convie uire lingvistic cu expresia popular , alte fonfleuri surprind cititorul prin ineditul lor insolit, reabilitând calamburul „Clopotarul era surd toac ”; „Fiind scos din pepeni avea diabet zaharat”; „Fiind dus cu sorcova, plecase cu pluta”; „E ti într-o ureche! So ia lui Grigore Ureche c tre ibovnicul s u”. Cele mai multe, fire te la fel de greu clasificabile cum sunt toate celelalte, ar constitui o panoplie de s ge i ale ironiei/autoironiei cu adres precis : „Unii scriu c i de bucate, al ii buc i de carte”; „«Omul inteligent are îndoieli, prostul are convingeri» Câ tig prostul!”; „M-am gândit mult, am vorbit frumos i am reu it s nu spun nimic”; „Nu b utura l-a doborât ci invers! A pus la p mânt sute de butoaie, damigene i sticle. N-a fost u or, dar a învins, mai mereu!”; „Diferen a între abdomen i burt este de numai câ iva ani”; „Se vindea pe trei parale de i nu f -cea nici doi bani”.

Când filosofia imanent fonfleurilor vizeaz isto-ria mai veche sau mai recent , sarcasmul i ironia sunt neiert toare: „Ce istorie frumoas am fi avut dac vestitul Paris întâlnea familia Nicolae i Elena Ceau escu!”; „Marele voievod avea 159 cm în ime”; „Guvernul din umbr este bun vara, cel lalt iarna c te arde”; „Importan a conceptu-lui de libertate este dat de gratii”; „Ca s fii per-fect dezinformat ai cea mai la îndemân cale: ti-rile din media”; „Dac vrei s m cumperi, întâi vinde-m . Doar a a vei afla pre ul corect!”; „Mi-racolul re elelor de socializare: Aici î i pierd min- ile i cei care nu au a a ceva”; „Perspective stranii: Uneori dac prive ti oamenii considera i maride aproape î i dai seama cât de mici sunt”; „Senza ional! A fost descoperit Guvernul Mondial! Se ascundea sub numele de Made in China!”; „Conceptul de taler cu dou fe e aplicat tr torilor nu merge la politicieni. Pentru ei cu-bul ar fi solu ia optim ”.

Cu fonfleurile care se constituie în constat ri ale existen ei ca atare, surprindem chiar o tandre e a umorului practicat de Mihai BatogBujeni : „O vreme facem ménage trois, apoi manger dans trois”; „Prin compara ie cu noi, b rba ii, femeile sunt total ilogice. Aceasta este i cauza pentru care atunci când rostesc ceva, noi exe-cut m crâcnire”; „Vrei s fii bogat, plin de succes, s ai aventuri i s prime ti daruri de toate felurile? Cite te- i zilnic horoscopul!”; „Cump ra i numai gonflabile fabricate în luna august. Nativele din zodia leului sunt foarte temperamentale!”; „Mul umi i femeilor care v-au refuzat! A i sc pat onorabil dintr-o mul ime de necazuri”; „Nu m tem de moarte fiindc de peste aptezeci de ani m antrenez, murind în fiecare zi câte pu in”; „O carte posibil bun = cincizeci de lei, o vodc sigur bun = zece lei! Alege i!”.

Cu siguran , mai avem alte i alte categorisiri posibile, dar ne oprim deocamdat aici, cu speran a c vom descoperi, într-o bun zi, fonfleurile ambalate editorial în volum. Ar merita.

Fonfleurile vin, cum spuneam, în descenden a unei glorioase literaturi de gen autohtone, din care ne amintim, cu reveren , de poezia Satir . Duhului meu, de Grigore Alexandrescu, la 1840; «Scrisoarea IX» intitulat Fiziologia provin ialului, de Costache Ne-gruzzi,

Anul XI, nr. 8(120)/2020 la 1880; urmat de proza Fiziologia provincialului în Ia i, de Mihail Kog lniceanu, la 1884 i de comedia de moravuri a lui Tudor Arghezi, Doi vecini, transpus de Geo Saizescu pe pelicul de celuloid, la 1959. Sau de aiurea: garul de aur al lui Apuleius într-al doilea secol, Il decamerone al lui Boccaccio la 1470 sau La vie très horrifique du grand Gargantua, père de Pantagruel a lui Rabelais la 1534, ca s nu mai pomenim pildele lui Esop cel n scut în Nessebarul de ast zi al bulgarilor, vechi de peste 2.500 de ani... Ceea ce identific modalitatea de expresie a fonfleurilor cu literatura ca mod de via este permanenta leg tur necesar i suficient între acuitatea observa iei i subtilitatea expresiei. Cuceritoare sunt verva, calitatea i cantitatea, uria e toate, ale expresiei ironice, umoristice, sarcastice pân la grotesc, adic valoarea lor fabulos literar . Ele apar in categoric literaturii nonfic ionale. Sunt de-acum, dimpotriv , dintre cele mai realiste scrieri ale timpurilor. Din gâlceava ironistului cu lumea, ies cu to ii în câ tig: autor, cititori, comentatori, degust tori i cunosc tori. R agul pe care scriitorul Mihai Batog-Bujeni îl face cu umorul se înscrie în «homericul râs» al genera iilor lucide în reflectarea ales empatic , autoironic a realit ilor i este, dincolo de orice îndoial , un pariu câ tigat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Constantin MIU

Cuvintele

Taina

Ca ni te turme, cuvintele coboar nerostite din arcul cerului... i dau n val , beh ind nedeslu it la por i de inim închise de cu seara...

Dar unde li-i p storul le strâng cu fluieru-i divin?

Fiecare copac i ascunde sub coaj iubirea nebun dup mugurii prim verii, iar frunzele mor suspinând dup roua dimine ii i nimeni nu le poate ti taina.

Lec ia Motto: Timpul î i ninge p rul, dar nu- i poate troieni sufletul!

Ca s le treac de urât, le-am vorbit copacilor despre nemurire, iar ei, privindu-mi p rul troienit, mi-au optit: - Cât de frumos te min i!

Inscrip ie pe o lamp Motto: „Tu avais une lampe, J' avais la lumière...

Qui a vendu la mèche?”

Jacques Prévert Sufletul meu - fitil de lamp arde mocnit la fereastra z brelit a ochilor t i.

Cealalt jum tate... i-am reg sit sufletul într-o jum tate de m r.

Putrezise tot a teptând mu c din carnea lui... streaz semin ele p catului; poate vei g si un nou Adam, ca s -l am ge ti cu cealalt jum tate...

Blestema ii

A. S. Stokes - Peisaj la râu - în Fran a

Bolta îngenuncheaz în preajma mun ilor ple uvi, pentru a pune stele

pe umerii lor goi...

Ca un vultur, vântul mu din pieptul mun ilor blestema i r mân înl ui i în marea lor încremenire.

Schimb Cu p rul ei despletit, noaptea mi-a furat lumina ochilor i mi-a d ruit cântecul ei de fecioar nenuntit ... vrea s m prind în hora ei, dar nu mai tiu joc.

Incertitudini Spre care rm de buze corabia inimii se-ndreapt ?

Fiordul ochilor primi-va Lumina duhovniceasc spre a- i fi uz ?

Veac gr bit În acest veac gr bit ce ne va l sa visul nevisat, noi n-avem decât pe azi.

Ieri s-a risipit dureros de iute, iar mâine pare ca o zi cu cea ...

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Emil BUCURE}TEANU

Camelia Florescu: muzic[ ]i poezie Camelia Florescu, Nu-s o fat ca oricare, Ed. Smart Publiching, Bucure ti, 2019 Nu tiu în ce zodie s-a n scut doamna Camelia Florescu, dar a fost cu siguran una bun . Ursitele au suflat asupra ei cu har, s aib ca tovar e în via pe Calliope i Euterpe.

Desigur cei cunosc tori ai mitologiei grece ti au în eles c protector al doamnei Camelia este Apollo, zeul care pentru greci este ocrotitor al cântecului i al poeziei.

De pe o însemnare pe o man et a coper ii, pagina IV, a c ii pe care o voi prezenta în continuare, aflu c doamna Camelia este olteanc din Craiova, dup tat , iar mama i-a fost o bucovineanc . Din dou spirite, aparent contradictorii, dar care reprezint un tot unitar, românismul, a rezultat o iubitoare a cântului i a versului i o practicant în cele dou arte.

Pe doamna Camelia Florescu am cunoscut-o anul acesta, înainte de producerea haosului de c tre covid 19. În ora ul meu dintre mun i, Piatra Neam , a sus inut dou manifest ri culturale întruchipate în una, lansarea unui disc cu muzic u oar i a unei c i, ambele purtând acela i titlu: Nu-s o fat ca oricare, titlu ce î i are izvorul, dup cum m rturise te autoarea, în alintul ce îl primea de la tat l ei, care o gratifica cu sintagma c nu-i o fat ca oricare.

Prima manifestare a avut gazd i asisten i pe elevii i profesorii de la Liceul de Arte „Victor Brauner”. Ca r splat , gazdele i-au facilitat o a doua lansare, într-una din s lile selecte ale Hotelului „Central”. La aceasta am asistat i eu i mi-am f cut un adaos la cultur .

Dup acest preambul, s intru în substana activit ii. Din lips de specializare muzical pun accent pe aspectul literar al activit ii.

Totu i, câteva cuvinte despre latura muzical a activit ii dnei Camelia Florescu. Fac un scurt rezumat al unei scurte prezent ri înserat de Octavian Ursulescu, cunoscutul critic i prezentator de spectacole de muzic u oar , cu titlul „Solist i poet . Sau invers?” Ordinea din titlu, dlui Octavian Ursulescu i se impune, fiindc „am cunoscut-o i am prezentato ca laureat la mari competi ii muzicale: Festivalul de la Amara, unde a cucerit „Trofeul tinere ii”, Concursul TVR „Steaua f nume” sau Festivalul de la Mamaia”.

Dup ce ne spune c doamna Camelia Florescu nu s-a rezumat în via numai la succesele scenei, ci a terminat o facultate de drept i o coal de turism, iar acum conduce diferite firme „nu înseamn c a renun at la muzic .

Când o cau i este plecat la concerte, în asau peste hotare. A cântat în peste 20 de ri, având în repertorii sute de cântece...

Abia acum fac cuno tin cu palmaresul s u impresionant de poet , cucerind în aceast ipostaz mai multe distinc ii. A a încât, Camelia Florescu ne propune acum un produs carte de poezie al turi de un disc. Chiar c nu se potrivea ceva mai potrivit, fiindc ea semneaz versurile tuturor celor 16 piese ale albumului „Nu-s o fat ca orcare”, editat de Casa de discuri Eurostara.”

Trec acum la ceea ce mi-am propus i am comunicat pu in mai sus .Deci, Camelia Florescu, Nu-s o fat ca oricare, un volum liric nu prea „voluminos”, scos la Editura Smart Publishing, Bucure ti. În primul rând, cartea apare într-o grafic reu it , desingul i realizarea coper ii poart semn tura Gabrielei Enache. Despre interior, despre crea ia liric a dnei Camelia Florescu aduc elogii doi domni, scri-

itori importan i ai momentului i poate i ai viitorului. O scurt prefa este semnat de Alex tef nescu, iar Lucian Avramescu este autorul unei scurte note de pe pagina IV a coper ii. Aceste însemn ri merit comentarii nu numai pentru personalitatea autorilor, ci, în primul rând, despre ceea ce au scris dumnealor, personalit i cu competen e în analiza fenomenului literar.

Lucian Avramescu: „O tiam pe Camelia Florescu din scen unde ochii ei, de o rar frumuse e, comunicau pove ti cu zâne, iar vocea se prezenta sinonim prenumelui”.

Citând o strof din poezia Dragoste cu ferestre deschise: „Cu genele de iarb i a teptare,/ cu ochii de trifoi topit pe geam/ Îmi amintesc de mine în vâltoare/ Cum ierni topite r scoleam”, Lucian Avramescu conchide „Doamna Camelia Florescu, prin poeziile dumneaei, aminte te melancoliile lui Serghei Esenin”.

Pentru Lucian Avramescu versul Cameliei Florescu „se deschide ca o camelie spre bucuria rostirii. E musical, iese din sufletul în care convie uie te cu vocea, f a- i disputa domeniile” i î i sus ine ipoteza cu urm toarele versuri: i au r mas ferestrele deschise/ Pe ziduri sunt doar umbre de s rut/ Perdelele cuvintelor permise/ S-au ru inat i-n dor sau pref cut”. În final, Lucian Avramescu ne ofer un îndemn i o m rturisire: „Citi i-o cu drag! (Desigur cartea) Eu a a am f cut”.

Ultimul cuvânt din succinta mea analiz il las domnului Alex tef nescu, de i dumnealui a f cut introducerea în seva c ii prin scurta prefa de la paginile5-7. Din aceast scurt prefa , non multa sed multum, fac câteva spicuirii din care rezult portretul liric al poetei Camelia Florescu: „- Camelia Florescu scrie o poezie patetic , f s -i pese c nu se poate face auzit , din cauza vacarmului de azi; - Vorbe te în pustiu, dar cu sentimentul se adreseaz întregii umanit i; - Pentru ea scrisul este un fel de religie

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe care o profeseaz cu fervoare f s atepte o r splat ; Aceast încredere în poezie emo ioneaz chiar mai mult decât poeziile propriu-zise.

Ca i la Magda Isanos sau Nicolae Labi , angajarea în actul scrisului este total ; Se mai remarc elocven a discursului liric, care aduce aminte uneori de Adrian unescu. Poeta nu face discrimin ri între cuvinte. Folose te firesc i arhaisme, i neologisme, i expresii din vorbirea curent , i termeni savan i; Sunt în carte multe poezii care, recitate pe o scen , ar ajunge la sufletul publicului i ar fi r spl tite cu aplauze. Dintre ele face parte în mod sigur poezia intitulat „Aceasta e femeia”. M rturisesc c ultimele dou strofe le-am înv at pe de rost, cucerit de stilul juc -senten ios, de o discret not de umor i de sentimentalismul dat la maximum: „Ea poate s i ciopleasc din dragoste o lume/ Mai bate des din gene ca s te ispiteas/ Dar cât de tandru tie s i spun blând pe nume! ( tiu, câteodat poate r zboaie porneasc !).

Nu tiu de unde vine, nu tiu unde se duce/ Ea are dezlegarea, ea e în toate cheia!/ Dar s-a n scut - se spune - a omenirii cruce/ S-o poarte cu iubire: aceasta e femeia!”

Foarte frecvente sunt poeziile de dragoste, fierbin i i totu i lipsite de vulgaritate.

Fericit trebuie s fie b rbatul care i-a inspirat Cameliei Florescu o asemenea poezie: „Plou febril a tine, a spaim i a gol/ Cu zeii to i de hum prelin i pe anii mei/ Aud cum url timpul m luind domol/ i cum desface ora-n secunde f chei.

E-o gean de z pad sub cetin în gând/ i cerbii t i m poart pe crup maiestuos/ Orice pretext mi-e cântec i te întreb plângând:/ Ai mai tr it vreodat ceva a a frumos?

Se laud mirenii c mi-au s pat mormânt/ Lichenii dorm sub lespezi de slove ceau deschis/ i tolba de durere purtat de cuvânt/ i ochii mei alba tri i rana ta din vis” (Cântec pentru rana din vis); Poeta nu imit pe nimeni. În miile de c i de versuri pe care le-am citit de-a lungul timpului, n-am întâlnit niciodat o asemenea reprezentare a derutei existen iale pe care o provoac dragostea: „parc m uit pe mine/ într-o carte necitit / r nit pe-alocuri/ de zâmbete strâmbe, de cântece cioplite/ ca ni te crengi t iate pentru foc.”

Spun i eu, parafrazând-o pe Camelia Florescu: aceasta e poezia!” În finalul notei sale, Lucian Avramescu ne îndeamn s citim cartea Cameliei Florescu.

Pentru mine îndemnul a fost valabil doar pentru prima poezie. Dup citirea acesteia, cu sau

îndemnul dlui Avramescu eu tot citeam cartea pân la cap t. Am i recitit-o.

Volumul „Nu sunt o fat ca oricare” are mai multe capitole: Anotimpuri, R cini, Zona confuz a dragostei, Serpentine, Nelocuit .

Poeziile din capitolul Anotimpuri cuprind toat aria vremii în devenirea ei. Am ales prim vara care m-a eliberat psihic în aceast prim var neobi nuit , nu numai c vremea a fost capricioas întrecând prin manifestare orice femeie capricioas (scuze pentru compara ie, eu nu insult sexul frumos care prin manifestare ne ofer prim verile vie ii i el însu i fiind o prim var a florilor), dar i închisorii în care ne-a inut mizerabilul coronavirus.

Am stat la îndoial ce versuri s selectez din poezia „Zân prim var , fat despletit ” pentru a exemplifica frumuse ea acestui poem închinat primului anotimp al anului, i, poate, cel mai cântat de poe i. Poezia începe cu strofa: „Din s lb ticia de magnolii roat / Tremur sub visul ierbii în aval/ Prim var asta, aiurit toat ,/ Ce aprinde tainic merii de pe deal.” Ne mai spune autoarea c prim vara „Ne cuprind în bra e mugurii pe ramuri/ i miroase vreascul ars de prin gr dini,/ râpele i an urile pline de potbal”. Iar în final: „Te vestesc mireas , tainic ispit / Pentru balul vie ii neconven ional”.

Poezia „Aprilie” începe cu: „Se aude a clopot, se aude a var ” i se termin cu o strof de un realism înduio tor de frumos: „S-aude-a iertare, miroase a pasc / Aprilie lbatic prin vii s-a v rsat/ Se-adun copiii ciopor s priveasc / Cum intr prin crengi prim vara în sat”.

Un alt anotimp bine reprezentat în volumul dnei Camelia Florescu este toamna, ceea ce este în concordan deplin nu numai cu realitatea existen ei artistice, ci i cu a fiin rii naturii. i cum toamna aduce prin culorile sale o oarecare stare melancolic , aceast ipostaz autumnal o întâlnim i în „Toamn aiurit ”: „În târg plou greu/ Pe alei e furtun / i cioburi de noapte/ În mine se-adun ”.

Tot toamna „plâng gutuile-n ferestre”, iar în strofa a II-a: „Fete mari mai trec pe ulie, cu pa i mici i vinova i/ Mustul lor i mustul toamnei se/ bea f de noroc”. „R cini” e un capitol de familie. Sunt versuri închinate p rin ilor, bunicilor, surorii i fiului, versuri de o rar sensibilitate. Exist o doz de melancolie, dar i un ton educativ pentru cititor în poeziile Cameliei Florescu când î i prezint în versuri familia: „Crescui eu, crescu i iarba/ Urc pân 'n cer la tine/ i aud i-acuma vorba/ Ce-mi optea numai de bine// M -nva ai s -mi cinstesc anii:/ „Capul sus s -l por i în via !/ - Nu te-opri sadulmeci banii/ - Mergi 'nainte, numa'n fa !” („R cini”).

41

În „La mul i ani i s rut mâna! (Mamei mele)”, desprindem un portret de mare frumuse e: „Azi i-e p rul nins de fluturi, albi ca floarea de gutui,/ Vremea î i ridic piedici ca o poart 'nalt , grea;/ Numai ochii sunt aceia i: mari, uimi i i alb strui/ i zâmbe ti la fel când spunem „S rut mâna, mama mea!”. „Eu tiu c va veni o zi (Fiului meu)” este un fel de testament: „Cum tiu c tii li tu c va veni o zi/ Când voi pleca li eu, dar într-o alt lume/ S se desfac cerul mereu î i pot spune: „S tii, copilul meu, c singur nu vei fi!”

O mare parte din crea iile din „Nu-s o fat ca oricare” sunt poezii erotice, de un erotism civilizat, poezii care pot sta cumin i în caietul de însemn ri al unei adolescente (or mai fi astfel de caiete?) sau din care s se selecteze un vers, o strof ca motto pentru o scrisoare de dragoste („O, tempora”): „Arcu i-a fi.

Sau poate frunz -n ram/ i-a aminti de timpul când urcam/ În cântecul aprinselor viori / Când toamna ne prindea de sub iori/ / i-acum o or i peste un an./ i peste cine tie câte frunze-n ram,/ Am s te uit i poateam s te-adun/ Din plânsul ploii despletit, nebun (Sau poate frunz -n ram)”. citim i o declara ie de dragoste. Care adolescent , sau chiar femeie matur cu responsabilitatea unei c snicii nu ar vibra la asemenea versuri scrise pentru ea: „Din singura iubire în care-am locuit,/ O noapte cât o via m h ituie te înc ./ i nu i-am fost vreodat nici mire, nici iubit,/ Te port ca pe o ran amar i adânc ”. („Sub cercul ce se-închide”).

Aminteam mai sus c în poeziile Camelie Florescu întâlnim i câteva accente sociale. În nu tot se arunc , poeta se vorbe te unui copil despre spiritul de alt dat de economisire a bunurilor: „Am tr it, copile, într-o lume-n care/ N-aruncam nimica, totul reparam/ i din via a-ntreag ca-ntr-o vindecare/ Grâul de neghin blând îl separam// Dac azi, copile toate nu merg bine/ Nu tiu eu s judec, via a nu-i u oar / Dar i-a spune, totu i, s tii de la mine/ Nu tot se arunc , se mai i repar .”

Camelia Florescu î i încheie cartea cu o poezie închinat ei îns i, un autoportret, în care o întâlnim în diferite ipostaze: frunz , noapte grea, cântec de dor, pace, jale, soare, stea etc. i finalul autoportretului este „M prefac într-o z lud / Sunt i înger, sunt i iud / Sunt din toate i nimic/ Plâng, m nchin i m ridic!”. * Versul poetei Camelia Florescu nu este numai frumos, nu este numai art pentru art , ci cuprinde multe tr iri prin unele locuri având tangen i cu socialul, nu este doar vers scris

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Nicolae M{TCA}

Ne-ai fost, cât am mocnit, r bdat, t cut, ria ta, i flamur , i scut.

Ne-ai fost, cât am mocnit, bdat, t cut Cu ocazia reamplas rii statuii* lui tefan cel Mare pe locul ini ial (de la inaugurarea din 1928) în fa a intr rii principale în Gr dina public din Chi in u

Cu crucea sus, s bagi mi eii-n boale, Mai viu în bronz decât în zale ei, Cetate-au stat la paza faimei tale Arca ii de L pu na i Orhei.

Cu chip c le faci umbr la mi ei (De fapt, lui tartar prea-i st teai în cale!), Voiau s i zboare capul de pe stei.

Cum prea ie eau din hornuri rotocoale, Te-au tras în urm , mai în buruian , Ca, peste ani, voinicii i hânsarii, Când te-au adus în vechile fruntarii, dea cu ei de stânca tarpeian .

Adrian Scott Stokes - Biseric în România

pur i simplu de dragul de a scrie, ci cuprinde discret i problematica omului, uneori frumoadar i cu multe dureri. De altfel, poezia, ca floarea prim în gr dina literaturii se na te din durere, din durerea pl cerii, dar i a suferin ei.

Exist cel pu in dou moduri de manifestare a crea iei artistice. Unul cel al unui travaliu intens, o munc de Sisif pentru lefuirea obiectului artistic, i un al doilea mod este cel despre care vorbe te Nietzsche c era cuprins în momentul crea iei.

Dintr-o dat , cu o delicate e, cu o puritate inefabil , un lucru se face v zut, se face auzit, te zguduie i te cutremur din adâncuri. Ascul i nu mai cau i; prime ti, f a întreba cine este cel ce d ; o gândire fulger timp de o clip , se impune ca o necesitate, f a- i l sa nici cea mai mic ezitare asupra formei în care se cere fie exprimat - n-am avut niciodat posibilitatea de a alege. E un extaz a c rui tensiune formidabil se rezolv uneori în torente de plâns, în timp ce pasul, involuntar se r re te sau se accelereaz . Te sim i r pit de tine însu i, strezi doar con tiin a unei infinit i de fiori subtili i de iroaie care te str bat pân -n t lpi.

E o atât de profund beatitudine, c durerea i triste ea nu mai au efectul unor for e ostile, ci par o condi ie cerut , o nuan chemat în strict necesitate de aceast risip de lumin .

Sim i instinctiv marile ritmuri care îmbr eaz spa iile immense în care tr iesc formele; amplitudinea leg rii, nevoia unui ritm larg par a fi m sura unei atari inspira ii, un fel de contrapondere la presiunea, la tensiunea ei.

Toate aceste, involuntare în prima clip , par purtate de o rafal de libertate, de independen , de putere, de divinitate.

Ceea ce este remarcabil e calitatea involuntar a imaginii, a metaforei. Totul i se ofer ca expresia cea mai apropiat , cea mai just , cea mai simpl . În crearea poeziilor sale, Camelia Florescu, prin felul cum se exprim , din bog ia de metafore folosite, s-a aflat într-o astfel de fiin are creativ , nu a avut nevoie de c utarea cuvintelor, a rimei, m surii, ritmului, totul a venit de la sine în acel moment dumnezeiesc al crea iei artistice.

Dac admitem c opera îl deconspir , cel pu in în parte pe autorul ei, Camelia Florescu este o îndr gostit de tot i de toate, de natur , de ar , de familie, este o femeie a c rei eros mai este viu, înc arde, de i poeta nu se mai afl la anii adolescen ei sau tinere ii.

Poezia de dragoste a doamnei Camelia este expresie maturit ii în în elegerea iubirii, condi ia sine qua non a fiin rii omului pe planeta albastr , cu toate vicisitudinile prin care este damnat s treac .

Din poezia doamnei Camelia Florescu înelegem c numai iubirea d dreptul la via .

Anul XI, nr. 8(120)/2020

*La 31 August 1990, de Ziua Limbii Române, la ini iativa i prin osârdia maestrului Ion Ungureanu, ministrul de atunci al culturii i cultelor din Republica Moldova. Statuia, opera sculptorului Alexandru Pl deal , fusese str mutat de comuni ti în anul 1971 cu 18 m mai in urm de locul în care fusese amplasat la inaugurare din considerentul c i-ar fi f cut concuren (!) monumentului (azi fostului) lui Lenin din fa a Casei Guvernului.

Temeiul real era c monumentul domnitorului, al turi de bustul lui Eminescu de pe Aleea Scriitorilor, inea vie în con tiin a basarabenilor ideea de românitate i de unitate na ional , lingvistic i cultural cu întreg neamul românesc. Decizia iniial fusese de a-l str muta într-un loc dosit, la periferie, îns teama autorit ilor de trezirea unor tulbur ri în mas le-a facut s recurg la acest tertip.

Dup proclamarea independen ei RM fa de Rusia (1991), comuni tii românofobi, deghiza i în atori ai statalit ii moldovene ti, i urma ii lor au confiscat cele dou mari simboluri ale luptei pentru eliberare na ional i reîntregire a neamului românesc - monumentul lui tefan cel Mare i bustul lui Eminescu, utilizându-le în promovarea acerb a moldovenismului primitiv i a ideii de integrare în CSI, nu în U. European .

Pe când i cea suprem , coronara? În fa a statuii lui tefan cel Mare i Sfânt de la Chi in u, la 94 de ani de la o elire în timp

Atle i cre tin ii, ne-am zidit În solul rii. Jur mânt, nescrisul: Mai bine creste-n nori decât abisul Umilei înjosiri. i-am biruit. i tot M ria ta ne-a-n elep it, Luptând ca-n burta chitului proscrisul, De ne-am salvat str bunul grai i scrisul, i numele, de hoarde pâng rit.

La Lipnic, Sauca, Cruglic, Vad, Orhei, Greceni, Saharna, Leova, Sângeréi i nal Tricolorul imn i slav , Împurpurat de Ro ia Dumbrav .

Pe când i cea suprem , coronara: Pe veci de veci s ne unim cu ara?

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Florica P{|AN

“Simple adora\ii” - haibun Vasilica Grigora , Simple adora ii, 2020 Motto: Lumea este o carte, iar cei care nu c toresc citesc doar o pagin . ( Sf. Augustin) Adev rata c torie de descoperire nu înseamn a c uta noi peisaje, ci a privi totul cu al i ochi. (Marcel Proust) Preliminarii „Dac mi-ar cere cineva s definesc pe scurt aceste zile tr ite cu prietenii de suflet (...), le-a numi simplu: Binecuvântare!”, m rturise te poeta Vasilica Grigora . Binecuvântarea este de esen divin , venit spre noi atât de simplu, dar cu mare însemn tate, de la Dum-nezeu, i ar însemna, citind titlul c ii, „anume simplicit i”, dar nu obi nuite, ci unele care aduc sfin enia în via a noastr . Astfel i se confer conota ii semantice de sacralitate adjectivului calificativ „simple” i nu ne mai surprinde al turarea acestui termen de cel lalt, „adora ii”, a c ror substan o percepem la modul superlativ. „Simple Adora ii” este un titlu ce concentreaz sensul unui con inut bogat i frumos nuan at.

Prozatoare i poet în acela i timp, Vasilica Grigora drume te rile patriei noastre spre l ca uri de cult mai mult sau mai pu in cunoscute, spre frumuse i naturale pres rate pe p mântul sfânt al patriei, împreun cu prietenii. i prieteni îi sunt, cunoscu i sau întâlni i prima oar în c torii, to i cei ce au aceast pasiune, pentru c ei nu se privesc niciodat ca str ini, ci ca prieteni, este o lege nescris a torilor... S ai acest neastâmp r al drumului, aceast curiozitate de a vedea ce se întâmpl „pe continentele sufletului”, cum ar spune Ionel Teodoreanu, vorbind despre c torii, contureaz profilul poetei ce cumuleaz în existen a sa astfel de „adora ii”, având un neastâmp r i o curiozitate de cunoa tere nem rginite. toriile pot produce revela ii, ele „restabilesc armonia original ce exista odat între om i univers”, spune Anatole France în scrierile sale. Spiritul adev ratei c torii const în libertate, perfecta libertate de a gândi i de a sim i, precum i în disponibilitatea de a te întâlni cu necunoscutul i de a te confrunta cu imprevizibilul.

S-a spus c a pleca într-o c torie e o provocare, un curaj. Curajul unui alt început. „Exist o cale simpl demn de urmat, care î i apare numai atunci când î i calmezi mintea. Ea te conduce spre o frumoas c torie înapoi la sinele t u autentic; perfectul, frumosul Tu.” - Bryant McGill. Vasilica Grigora a avut, de fiecare dat , acest curaj. Iar încununare a acestui curaj este i aceast carte intitulat „Simple Adora ii” pe care o semneaz i ne spune c este un volum de haibun-uri.

Cuvântul „haibun” este men ionat pentru prima dat de Basho, în 1690, i este o fom literar „prosimetric ” japonez , care îmbin proza cu haiku. Haibun-ul are o tematic ampl , incluzând genuri diverse, precum autobiografie, jurnal, eseu, poem în proz , nuvel i jurnal de c torie. Un exemplu de haibun devenit clasic este „Îngusta cale spre îndep rtatul nord”, de Basho Matsuo.

Dup m rturisirea autoarei, textul se vrea a fi o proz liric pres rat cu poeme de inspira ie japonez (haiku-uri) i tristihuri, ceea ce în literatura nipon poart numele de haibun. Aceasta este premisa de la care pornim demersul nostru argumentativ i formul m ipoteza c „Simple Adora ii” este o carte de haibun-uri.

1. În primul rând tema c ii este în consonan cu acest gen literar, haibun. Natura, impresiile de c torie se constituie ca un fulger de simpatie încânt toare, ce se substan ializeaz cu tandre e infinit i se sintetizeaz în suprem adora ie. Primul pelerinaj, de la Vaslui la Ia i, este la cele apte m stiri în irate discret ca perlele pe metanier de-a lungul oselei: M stirea Piatra Sfânt , Bârnova, Bucium, Vl diceni, Cet uia, Galata (de maici), Catedrala Mitropolitan (Ia i).

Autoarea se afl în ipostaza unui fin observator al evenimentelor care o sensibilizeaz i o transform în martor, apoi în povestitor al acestora, cu m iestria de a prinde realitatea în impulsul ei dinamic.

Cartea este despre adora ii, manifest ri ale încânt rii i respectului fa de cele descoperite în c toriile autoarei, pe care, de cele mai multe ori, le nume te pelerinaje... Îl vener m pe Dumnezeu, dar cinstim pe om pentru eforturile i realiz rile sale, într-un cuvânt, tr im adora ii pe trepte înalte de vibra ie spiritual pe care poeta i prozatoarea Vasilica Grigora le percepe „simple” al turând, lini tii i unei p ci adânci din natur , propriul suflet, cu tumultuoase tr iri i impresii, când amintirile o n desc, dar mai ales când se afl în plin c torie i observ i imortalizeaz aspecte pe care ochiul s u atent, experimentat, le vede i ni le arat a a cum sunt. Acestea sunt haiku-urile, „cu i f anotimp”, m rturii ale clipei sau memoriei voluntare, care alterneaz cu ter ine i între in spiritul viu al prozei poetice într-un jurnal de c torie.

Autoarea porne te, în drumurile sale, de acas , rememoreaz momente din copil rie, când sim ea „fo netul proasp t de vânt” zburând pe alei, când într-o traist din pod g sea „p pu i din p nu i” sau la mo ii de var , când c nile de lut erau „g tite cu cire e”.

Poeta nu a uitat ploile mereu calde, fluturii din floare în floare, nici pe copiii asemenea lor. De la mirosul fânului cosit i al florilor, la ninsoare

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i florile de ghea i la S rb toarea Cr ciunului, pân la florile de prim var i „l cr mioarele” de pe mormântul mamei, totul ne prete te cumva pentru ample descrieri ce vor urma, întru respect de neam i familie. Pentru c Vasilica Grigora în elege c toria ca pe o incursiune în sine mai ales, de aceea porne te de la aceste amintiri în elese ca semin e s dite ce vor rodi.

Imaginea satului este sufletul românului, dar acolo via a este prea aspr , î i aminte te poeta, aducând în prim planurile descrierilor sale vatra casei, cump na fântânii ce m soar timpul, case mai mari, mai mici, coala, biserica, cimitirul, lacul din marginea satului, copiii de pe uli , într-o dinamic sem nând cu întoarcerea filelor dintr-un album în care un loc aparte îl are chipul lui Ben Todic , un destin c tor, ca un „strig t de albatros spre libertate”, un strig t al iubirii de semeni.

Privirile autoarei sunt larg deschise, înainte de a pleca în pelerinajele sale prin ar , asupra satului natal. Aici, prim vara este un spectacol: regina-n impas - / coroan de ghiocei-n / pletele-i curgând.

Ghe urile se topesc, pornesc puhoaiele prim verii, pictural, dar i s rb torile. Satul prime te binecuvântarea celor patruzeci de mucenici, iar apoi Buna Vestire: tot mai mult verde / pe coama p mântului - / fulgi de iubire. Urmeaz Învierea, cea mai mare s rb toare a noastr , prilej de aduceri-aminte duioase.

Evoc rile Vasilic i Grigora sunt punctate cu aceste haiku-uri, ca ni te flashuri ce surprind „fotografic” momente ce trec, dar sunt imortalizate literar. Poeta are tiin a concentr rii detaliului în fragment. Vedem coloritul i percepem auditiv i motric în albumul satului u, tablouri încânt toare într-o dinamic a transform rilor dup anotimp: de la sunetul t ngilor, la vârtejul frunzelor, ascult m ciripitul vr biilor, „în note înalte”. Toamna, nop ile sunt cenu ii, iar butoaiele pline cu must, omul este spectator al universului celest reflectat în elemente telurice. Iarna vine cu s rb torile ei, de la mo Niculae, cu „ap de ploaie” în ghetu ele „lustruite”, c ci oamenii erau s raci, ajungem apoi la Cr ciun, cu un „jurnal de iarn ” al culorii dominante, albul.

2. În al doilea rând specificul prozei în „Simple Adora ii”.

Proza poetic Imaginile sunt prezentate vizual, pictural, acustic i cromatic sau în tehnic cinematografic panoramat , apropiind-o spre un detaliu semnificativ sau altul. Epitete ornante înl uite, compara ii, simboluri, inser ia masiv a haiku-ului dau savoare descrierilor. Privirea în sine este transfigurat în plutire i zbor al sufletului în aceast beati-

Adrian Scott Stokes - Zori de zi

Anul XI, nr. 8(120)/2020

tudine a zilei. „Încet, încet, cea a dimine ii se sub ie, se desf cu i se contur un tablou îndumnezeit. Soarele, de i înc umbrit de o pâcl r cit , str lucea hot rât în centrul peisajului, iluminându-l i inându-l laolalt . La un moment dat s-a dezvelit privirii noastre întregul complex monahal. Ca un rege pe tron, de acolo de sus st pânea întreg inutul. Când am ajuns la m stire, ziua devenise mai mult decât încânt toare, ca totul din jurul nostru. (...) Ajungem la lacul din spatele m stirii observând o „perdea de raze / pe oglinda lacului - / numai vâlv i”. (...) Cerul azuriu era atât de aproape de p mânt asemenea unui ocean sclipitor, iar într-un „petec de codru - / zbor lin de privighetori / v zduh despicând”.

Spre deosebire de turistul care este pasiv, a teptând s i se întâmple lucruri interesante, torul este activ (Daniel J. Boorstin); el se str duie te s mearg în c utarea oamenilor, a aventurii i experien ei. El nu merge doar pentru a vedea. Astfel, în accep iunea sa, totul cap conturul unui personaj îndr git, de la ma ina cu care c tore te, pân la ultimul element din natur , personificate: „Ma ina deap firul oselei i traverseaz dumbr vile printre v i i dealuri. Ne întâmpin prietenoas Iza, care str bate gra ioas inutul de legend al neamului i sufletului românesc. (...)” Constantin Noica, Petre ea, Mircea Eliade, Nicolae Steinhardt, Arsenie Boca sunt personalit i despre care scriitoarea vorbe te.

Gândul de Slav trimis lui Dumnezeu o înso te pe scriitoarea care mereu exclam cu recuno tin , insuflând cititorului aceea i tr ire: „Slav lui Dumnezeu pentru ara noastr , binecuvântat i ruit de El”. Cel mai lung, poate cel mai anevoios, dar i cel mai interesant pelerinaj pare a fi fost, gra ie Domnului, cel care a pornit din Vaslui, continuând cu Bac u, One ti, Târgu Secuiesc, Bra ov, ra , Sibiu, Râmnicu-Vâlcea, Târgu Jiu, Hunedoara, Alba, Târgu Mure , Harghita, Sovata, Piatra Neam , Roman, Vaslui.

Un proverb japonez spune c atunci când ai f cut 95% dintr-o c torie, e ti abia la jum tatea distan ei de inta ta. O c torie este mai mult decât o vizit a obiectivelor turistice; „e o schimbare profund i permanent a modului de a gândi despre via .” (Mary Ritter Beard) Poeta este un c tor, nu un turist. Ea încearc lucruri noi, întâlne te oameni noi i prive te mai departe de ceea ce se afl în fa a ochilor s i, acestea fiind cheile pentru a în elege minunata lume în care tr im. Citind cartea, avem senza ia c Vasilica Grigora a urmat îndemnurile din lecturile lui Mark Twain, în sensul de a explora, a visa i a descoperi, rezultatul fiind pe m sura a tept rilor - tr iri emo ionale intense, cuno tin e noi integrate în sistemul propriu de cultur i, finalmente, aceast carte de suflet, cu viziuni largi, generoase, caritabile, despre oameni, lucruri, monumente, ca i cum mintea nu poate s i întrerup acea c torie, iar autoarea ne conduce vizual, cognitiv i afectiv pe traseele deja cunoscute ei, reconstituind, retr ind, continuând întrun fel c toriile.

3. În al treilea rând, Haiku-urile împânzesc proza poetic . a cum spunea Otsuji, teoretician al poeziei nipone, „natura artistului i mediul înconjur tor se contopesc în haiku”. Tr irea este redat prin „imaginea care vorbe te”.

Haiku-ul este un poem ca „o substan concentrat de esenpur ”, spunea Sir Arthur Quiller-Couch.

Structura haiku-urilor. Lectura ne d emo ia descoperirii t râmului miraculos cu ochii sufletului. Poeta este un spirit iscoditor pentru care spa iul mirific este un tumultuos cuprins i ceva devine o parte din sine, într-un fel. Cu meticulozitate în detaliu sau în perspectiv , ea tie s observe, consemneze, s descopere i s sugereze concepte turnate într-o limb clar i un stil laconic, sobru, cu sim ul nuan elor.

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mai fin ”, al calit ii; termenul „lini tit” intr în categoria adverbelor de circumstan , prin conversiune; „ici-colo” se concretizeaz în universul mare, iar ideea de timp este momentul torsului lânii, translatat, patinat în ideea de trecere a timpului; al ninsorii, în al doilea haiku; iar, în al treilea haiku, al dezghe ului. Cele dou planuri sunt unite prin juxtapunere, gramatical. Natura ofer momente de medita ie profund asupra Frumosului s u, cu antiteza etern / efemer. Natura este etern , iarna este efemer .

Concepte estetice ale Haiku-ului Aware exprim un patos al lucrurilor, frumuse ea auster : „me ter urar - / plânsul vi ei de vie / irag de perle”; „zid de incint - / iasomia în floare / dând în dar mir sfânt”; „alb strele-n jur - / albastru de Vorone / mai decolorat”; „vrednicie - / pe râu o boare de vânt / mut mun ii din loc”.

Mu-shin. Conceptul mu-shin, cu sensul „f spirit”, cu originea în vidul daoist este în eles ca substan „...lucrurile pun în eviden locul gol care le sus ine tot astfel cum pu inele cuvinte ale unui haiku pun în eviden t cerea din care s-a n scut i în care se reîntorc”.

(Andrei Ple u, „Pitoresc i melancolie”, Ed. Univers, 1980, p. 173) Atmosfera de cea înv luie lucrurile i le ascunde, prin starea de evanescen care le st pâne te: „la ceas potrivit / o maic bate toaca / se deschid ceruri”. (La Mân stirea Bogdana); „cornul înflorit / decolorat tot mai mult / macatul bune”; „cornul lunii / se adap în mare - / sear lini tit ”.

Ryuko-fueki. Conceptul ryuko-fueki efemeritate i eternitate, eviden iaz constan a non-fenomenal fa de vremelnicia fenomenal .

Stelele, având o existen de miliarde de ani, sunt considerate eterne, ploaia, licuricii i p durea sunt efemere: „ploaie de stele - / licuricii rostogol / aprind p durea.” mântul este etern, str bunii i ploaia, efemeri: „hora din str buni - / pe p mântul fierbinte / tropotul ploii”.

Cerul este etern, ziua, norii i torentul sunt efemere: „zile f nori - / în amonte torentul / suspendat de cer”.

Cerul, etern, z voiul i florile de cicoare sunt efemere: „ inundând voiul / petece de cer blajin - / flori de cicoare”.

Wabi-sabi. Perechea wabi/sabi semnific singur tate, melancolie, însingurare, patina timpului: „fluier de cioban - / din înalt ciocârliai / ine isonul”; „mun ii în cea - / roua somnoroas /c utând cerul” (la M stirea M gura); „cormoran singur / deasupra bacului - / salut de bun venit” (în Dobrogea); „butuci de vie / pe picior de colin /o teni p zind glia”.

4. Concluzia Cartea de fa , „Simple Adora ii”, cuprinde reale i valoroase haibun-uri, care se citesc fluent, vizualizând pas cu pas c toriile, scrise cu un rafinament al simplit ii i precizia detaliului. * Lectura acestei c i ne treze te emo ia descoperirii, cu ochii sufletului, a oric rui râm ca fiind miraculos, iar cuvintele scriitoarei r mân sculptate în suflet: „Pe p mântul Dobrogei înc rcat de sfin enie din primele secole dup Hristos i de istorie de milenii, ne-am sim it într-o dubl ipostaz - la izvoarele neamului i mai aproape de cer.” „O c torie este întotdeauna un album de imagini pe pelicula ochiului i a min ii, iar o carte despre c torie este scris mai întâi în inim .” (Vasilica Grigora ) Maggiore

Proza este împânzit de micropoeme, de factur nipon , haiku-uri, care dezvolt , în esen , concepte estetice specifice. Emil Eugen Pop consider haiku-ul „...silabe ce dau m sura pasului cu care poetul haijin umbl prin lume, adic prin sine însu i”. Cu sensibilitatea unic a destinului s u, poeta simte respira ia lumii, atent în untrul sinelui s u, dar i înafara acestuia, la ambientul existen ial, dispozi ia sufleteasc a zilei sau a scenei aflate „în obiectiv”, având libertatea interioar i voca ia de a tr i impactul cu miraculosul, cu fascina ia lumii, ea surprinde un spa iu al sacralit ii care infioreaz , o for care coplete cu impresia tonic a tradi iei cre tine, ca o lec ie unic ce pecetluie te taina primordialit ii.

La Boboteaz : „ninge lini tit - / sfârâind fusul bunei / toarce timpul”, „om t ici-colo - / n frama de borangic / mult mai fin ”; „un dezghe târziu - / iroaie de lacrimi la / cuminecare”. „În cântecul alb al cerului albastru, cu voia Domnului, ghea a din noi se tope te, l sând loc apelor limpezi întru mântuire” spune poeta, al turându-ne i f cându-ne p rta i evenimentelor.

Concepute în formula clasic de 5-7-5 silabe, aceste haiku-uri, ca toate celelalte, sunt structurate în dou planuri unite estetic prin Kireji, pauza de reflec ie, i acustic prin sunetul fusului, vizual prin n frama de borangic i simbolic, prin „ iroaie de lacrimi”. În structura haiku-ului, primul element este fragmentul, iar al doilea element este sintagma.

Fragmentul care proiecteaz privirea spre Unde? (ici-colo), cu o sugestie de Kigo, Când? (Iarna ) i Ce? (un dezghe târziu).

Sintagma. Spa iul sugerat în aceste haiku-uri este linia imaginar care une te pe vertical ninsoarea din ceruri, cu teluricul, realit i reprezentînd eternul, ceea ce este constant, sau dimensiunea atemporal a universului nostru (Fueki) i efemerul (Ryuko), ninsoarea, fusul, lacrima.

Expresia descriptiv sau Sintagma reprezint r spunsul la întrerile Cine? / Unde? / Când? / sau Ce? ca dimensiune trec toare a naturii, efemer (Ryuko); imaginea fusului torcând în chiar momentul când i se aude sfârâitul, a n framei de borangic i a iroaielor de lacrimi, cu dublu sens, „z pezi topite” i „lacrimi pe obraz” - par c nuan eaz albul tabloului cu acea m re ie i splendoare, un Aware intens, armonios. Este o stare emo ional complex , de optimism al omului care- i ofer un r gaz restaurator i o odihn a sufletului, imaginea i tâlcul ei fiind concentrate în aptesprezece silabe, cu un verb la gerunziu, sfârâind, câteva substantive i un adjectiv „mult

Adrian Scott Stokes - Lacul

45

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Gelu DRAGO}

Înspre tine

Eu tiu c va veni i vremea noastr

Amintirile p catului primordial

Am dat peste lacrimile tale abandonate dincolo de râu tiind c sunt peste mine le-am adunat cu grij precum a fi strâns flori de câmp pentru un buchet nemaiv zut Totdeauna într-acolo poart pa ii obosi i de îndelunga m luire înspre tine...

Nimeni prin-prejur doar vântul cald.

Îmi uitasem toate gândurile acas a ca ne iubeam cu privirile timide precum încep torii într-ale îmbr rilor tandre.

N-am fost iertat în prim var nu m-a iertat nici vara ce s mai vorbesc de toamn sau iarna geroas i nemiloas ci tu nu mi-ai d ruit nici un anotimp

Nu mi se cuvine...

Nu mi se cuvine s vorbesc despre dragoste Nu mi se cuvine s vorbesc despre ur Încerc doar s definesc deosebirile dintre noi...

Nu mi se cuvine s vorbesc despre Întuneric Nu mi se cuvine s vorbesc despre Lumin Încerc doar s definesc asem rile dintre noi...

Te-am c utat Motto: Doar un punct de sprijin am p strat din fiin a ta...

Te-am c utat între toate grani ele rigide nu te-am aflat nic ieri i niciunde M-am gândit c doar alunecarea ta a ters urmele îngropate în întunericul necuprins al nop ilor noastre de dragoste...

Îmi uitasem toate speran ele acas a c n-am sperat la îmbr rile tale calde i tima e peste sufletul meu. Îmi uitasem toate visele acas iar ochii mei tri ti se rev rsau tem tori asupra trupului t u zvelt de cadân . tiu c va veni i ziua noastr când vom pluti ca îngerii în Rai i-am s te port în mine întotdeauna...

Memoria Timpul nu mai are dimensiunile sale tiute ori necunoscute de p mânteni O singur fotografie îmi aminte te de tine Mireas la Altar înconjurat de cei dragi Dincolo de Biseric e aeroportul De pe care vom decola spre t râmuri nemaic lcate Unde vom pricepe poate dimensiunile memoriei...

Amintirile noastre au împietrit în crucea nop ilor de iarn Îmi amintesc doar fo netul îndelung al rochiilor tale nimeni împrejur Precum pâinea se nume te pâine a i tu te define ti ca o f râm a împietririi amintirilor mele catul crescuse în trupul meu iar tu nu mi-ai d ruit nici un anotimp fie doar al meu, al nostru...

Anotimpurile Prin fa a geamului meu anotimpurile trec În pas de voie Uneori le num r alteori nu le in seama Ademenitoare cum sunt ele uneori chiar îmi bat în fereastr discret prietene te Semn c se apropie vremea aleg unul în care s -mi petrec ve nicia...

Gara noastr mi-a ostenit pleoapa stâng de prealunga a teptare într-o gar f linii i felinare trenurile se perind precum cârdurile de p ri c toare dup trecerea lor doar un miros de flori de tei înv luia peronul pustiu amestecat cu fum de c rbune....

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Camelia OPRI|A (Italia - Vatican)

Prin esa de iasomie Florile de p dii i f cur p rii Din m suri albe, ic i din fir de borangic.

Mi-e team A început s -mi fie team de b trâne e mai mult ca de moarte!

Mi-e team de foame, de frig, de lipsa de dragoste.

Mi-e team c ne vor sui în copaci i vom c dea r ni i de crengile lor neprimitoare.

Mai mult ca de moarte mi-e team de b trâne ea cerut Domnului cândva.

Mai mult ca de moarte mi-e team de b trâne ea mea!

Plânsul b trânilor Voi, cei simpli, înv icumin enia i voi, cei nebuni, în elep i-v !

(Pildele lui Solomon)

trânii afl i simt sensul vie ii mult mai clar, mult mai devreme.

De aceea, uneori se-ncrunt , se adun în sine, nu se piard -n afar , în lucruri, cuvinte sau gânduri de prisos.

Plâng i se bucur b trânii, cu lacrimi sec tuite, noaptea, în singur tate, doar cu Dumnezeul lor în gând, scurtimea vie ii, dar i sensul ei, aflând.

Copiii nu le în eleg gândul, triste ea, str inii nu le pot în elege durerea, absen ii nu pot vedea lacrimile, surzii nu pot auzi cum le bate singur tatea zilnic, la u .

Despre frigul din sufletul lor, nimeni nu-ntreab , nimeni nu tie! i-n timp ce-n jurul lor adie vântul triste ii, al singur ii, bie ii b trâni, cu trupuri fragile plecate-n rug ciune, afl i simt sensul vie ii, se bucur i plâng cu lacrimi uscate...

Amurgul cuminte la u -i a teapt , sându-i s i verse lacrimile toate. În elep i, cu fe e cumin i ca sfin ii din icoane, trânii nu se mai întreab , ce-i dincolo de-a vie ii obloane.

47

Una-i dulce ca o raz i adesea se viseaz Zân , preafrumoas fat rit -n val de ap .

Dar cum galben -i chilia, Se treze te p dia Cu un fluture albastru i t cut ca un sihastru. i acesta o mângâie Cu mânu e i c lcâie. dia iar tresare Când se vede miez de soare. Îi e dat acum s fie Prin esa de iasomie Sub o tufa nalt , alb Unde soarele-o desmiard .

Mai târziu, la asfin it, O furnic a-ndr znit i- i f cu culcu ul moale În inima de petale.

Nu v spun ce a visat, Dar furnica e-mp rat Cu coroan aurie i pietre de iasomie. die, iasomie, Vre i s -mi spune i ceva mie?

Care-i zân , care-i stea, Ca s scriu povestea a a.

Pove ti din C limar În bel ugul de lumin , Rândunel i rândunica cur o rochi fin Împreun cu furnica. * lina lor cea crea Are o h inu care E cârpit cu o zdrean Dintr-un bulg ra de soare. * teptând i vrând s tie, Rândunelul nostru mic Se juca într-o cutie Cu broscoiul Siminic. * Adunau cuvinte multe În crengu a de cerneal , Îns chiar povestea noastr A r mas în c limar .

bu ul de cerneal Din b trâna c limar , bu ul de cerneal Ie i din caligrafie i fac tipografie.

Se pudr cu praf de stea, i de-ndat se avânt Vrând s spun c -i din lumea Celor care nu cuvânt .

Gâsculi a cea b laie

i croi de diminea Cizmuli e verzi de paie, i plec gr bit -n pia .

Soarele dintr-o vitrin i lu umbrel fin .

Moara vru s o umbreasc Pâinea s se rumeneasc .

Trei furnici cu p

rii

Roua toat risipind În tufi de lev ic Pisicu a noastr mic , Are blan de argint. * Vai ce straie lucitoare, De l-ar ine-ntreaga zi se joace cu copii, Mot nelul meu de soare. * Trei furnici cu p rii Umbl -n sus i umbl -n jos Cu un bob aproape ros În palat de p dii. * Haide, trage, surioar , Zise sora cea mezin , Vine ceasul pentru cin i ne facem de ocar . * Greiera ul cu vioar , Cânt câtorva gâng nii Care trag la dou s nii Înc rcate cu povar .

Bun diminea a, Camelia Pentru ce mi-ai zis pe nume, c se întâmpl s vorbesc mai repede pe limba ta?

Sau pentru c e ti foarte mirositoare de parc cineva a v rsat peste tine paradisul?

Cred c dac mi-a l sa p pu a din mân s-ar ad posti sub tine ca s n-o fure vântul. nu te sperie copacii c tremur , ei vestec vântul i nu e interesat de p pu i.

E aduc tor de nori i ploaie. Avem nevoie de prospe ime, deci sp lare...

Mai r mân o vreme. E tot ce îmi doresc la câte bog ii mi-ai dezv luit; pun i p pu a lâng tine c s-o fi s turat de când merge pe deasupra p mântului Uite... Dar cât prospe ime se amestec cu ierburile i copacii!

Bun diminea a, Camelia! i-am spus pe nume pentru c devii mai în eleapt pe clip ce trece.

Pre ul prospe imii mele este în elepciunea omului de a m avea împrejurul lui.

Aha! Stai s m scarpin un pic în frunte ca s pricep cât de pre ios e acest lucru. ... i s tii c nu sunt sup rat c e ti mai frumoas ca mine, poate într-o zi stropii de ploaie vor fi alba tri i... E ti la fel de frumoas cum eram i eu în vremurile vechi...

Ce sunt vremurile vechi? Vremurile vechi sunt pove tile.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Lidia GROSU

Confesiune de Pa ti Doamne Iisuse, minte m ii?

Sunt piciul ce se-ntreba: când învii? i oare va fi ziua când, din icoane, Vei coborî, lâng mine, în stran ?...

Nu te-am tr dat... Printre to i cei coli i, Ce otr veau cu minciuni în orchestre, Într-un c min, te-ascundeau doi p rin i i-un gând strecurau cu o lacrim zestre.

Adev rat, cu biserica-nchis , Improvizat în zi de duminic , Citea tat l meu rug ciuni interzise Care, zicea el, de rele ne vindec .

Tot z vorât între palide foi, Înl uit de-ale secetei dogme, De Tine, - Adev r Absolut, r ma i goi, Te c utam în t cerile sobre.

Atei pân -n lacrimi, la coal - cumin i, Ideile toate în noi se eseau...

Cine-am fi azi, dac bunii p rin i Pe ale lor nu le liturghiseau?

Doctori de spirit, de tain aprin i, Te ocroteau în icoane, în c i, Te ascundeau într-un gând, neînvin i, În toat -a fiin ei lor hart pe veci... ...Uneori Te-ntristam cu al nostru suspin...

Alteori Te-ntrebam dac ai vreo dorin ...

Tu înfrunzeai sub coroana de spini Transparen?a luminii cu sens de credin . i cu privirea spre cer a intit , Când ceasul în noapte b tea de-nviere, Te a teptam s -mi deschizi, ocrotit De corul de îngeri, poarta de stele.

Maic -mea, draga mea, m-asigura ne-p catul ar fi r spl tit...

Nu te z ream... i steaua-nnopta Pe vina-mi din gând - ca un clopot mu it...

Schilodul din mine de str inii, mas rezisten , e or de-atac, Dar, te asigur: în mine e ti viu i travers m împreun -acest drag.

Doamne Iisuse, al lumii Profet Azi m apropii de tine discret i spun c al nostru e ti - Mare Român Chiar dac-ai fost ani de-a rândul str in.

Chiar suferind la p catul lumesc, Nu ne cer ti nicio îngenunchere,

Doar c taifunul de r u omenesc Tu îl surprinzi ca al min ii hangere.

Mai sunt îns mul i ce-s cu Tine-o tr ire i nu se întreab de ziua în care Ai coborî i le-ai fi s rb toare, Pentru c ei te cinstesc de-o vecie.

În lumina zilelor de azi Fratelui meu Victor În lumina zilelor de ieri În lumina zilelor de mâine ti al bucuriilor str jer i-al aproapelui - pahar cu vin i pâine.

Sânge-al Domnului, în mine-nv tor, Un vârtej de cumpene spre stele, Tu e ti gândul mângâiat de zori Ce îl prinzi salb pe inimi grele. În pictura sufletului t u, Larg precum albastrul ocean Prea s rac e azi cuvântul meu i-l g sesc prea simplu-n tot ce am.

Arbore-l cultiv ... Divinul cod Cu metafore de dor s te-nfrunzeasc ...

Doldora de noi, lumina- i, rod Ne str bate bezna - s ne ocroteasc . tiu: în timp alt timp te va citi Ca planta ie de febr str mo easc ...

Azi cuvântul meu e zori de zi Dinspre inima- i apostoleasc . i în ea voi consemna, ca ieri e ti pagin de sori - ca-n anii tineri i din scara ce-o-mplete ti spre cer Iei cu tine-a Patimilor vineri În lumina zilelor de ieri În lumina zilelor de mâine ti rena terea-mi din flori de m r i paharul meu de vin cu pâine...

cerile se-ncing la un taifas i corul inimii pretinde avanscena Iubirii, care-i darul de r mas În lacrima, din col de ochi, peren .

O las s se alinte pe o banc În care m a ez s mai repet O lec ie ce timpul mi-l încearc Dac în el mi-i dorul tabiet... ...A tern o coal alb , i condeiul O rug i-o declar al s u rod.

Prin ea curg anii dang t, i l icerul de doruri îmi devine sacru cod.

El se a terne-acum ca niciodat i bolt de emo ii sunt pe fir A stelelor ce-mi sunt lumin toate i care ard mereu în amintiri.

La Co ereni e amintirea vie În memoria cuplului martir Doina i Ion Aldea Teodorovici i întru onoarea unor personalit i - scriitor George C lin, Ambasador Cultural, Conven ia ONU-Geneva; Lucian Tudorache, primar de Co ereni, - care au grij s le in flac ra ve nic vie

Un pumn de oameni au unit o ar i a gemut durerea-n lan ul greu al nep rii, ce mereu ne are, i l-a strigat pe însu i Dumnezeu Ca s salveze gândul de ocar i de n pasta de-a fi neglijat...

Azi focul inimii îl pune pe picioare, ci n-are timpuri de împrumutat... ...La Co ereni e-o ardere t cerea Chitara prinde glas în tricolor, Ion i Doina- i cânt reînvierea În Suflet - de valori înc tor.

În amintiri, stelele

minul Cultural i-a împletit Credin a - cu-a martirilor veghere, George C lin e faptul împlinit i-al sferelor r sunet peste ere.

Sunt bolt înc rcat de emo ii A stelelor ce-mi ard în amintiri i-a lor scânteie-o-ngân sacerdo ii Gândului meu... azi piatr de safir.

Cu Tudorache Lucian un crez , Destinul lor Lumin -i i speran , i-ndemn c n-ai putea s deviezi Când linia aceasta- i este via .

Albastrul infinit i-l mai tr iesc i mi-l asum - de scump nestemat La drumul lung ce mi-l împ rt esc Ochi de sclipiri - pentru ce-a fost odat .

...La Co ereni e amintirea vie i spiritul e frate cu durerea, La margine de drum, o ve nicie Ne tot m soar -naltul sau... c derea.

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Vasilica GRIGORA}

Biblioteca - Ateneul min\ii ]i al sufletului Biblioteca este templul înv turii, iar înv tura a eliberat mai mul i oameni decât toate r zboaiele din istorie.

Carl Thomas Rowan Dragii mei, Îmi îng dui s m adresez cu apelativul „Dragii mei” i doresc s i explic de ce. Bunul Dumnezeu mi-a oferit ansa extraordinar în via de a fi mam i bunic , iar pe plan profesional s îmbr ez profesia de profesoar i bibliotecar . Toate aceste fa ete ale existen ei mele au în câmpul lor afectiv, educa ional i spiritual COPILUL, fiin a iubit necondi ionat. M refer la cei doi copii ai mei, nepoate, elevi, cititori... Responsabilitatea îndrum rii i educ rii persoanelor în cre tere, în dezvoltare i formare a constituit o constant în via a mea.

Adresez micile mele gânduri tuturor copiilor i tinerilor care merg la bibliotec , dar, în aceea i m sur i celor care înc nu au trecut pragul acestui Ateneu al min ii i al sufletului. Sunt confesiuni, experien e i îndemnuri de a v decide s fi i oaspe ii dragi ai bibliotecii pentru a v îndestula din nectarul dulce al c ilor i a-l transforma precum harnicele albine în miere personal , atât de benefic organismului în evolu ia sa. gândesc la faptul c poate unii dintre voi nu ti i ce se întâmpl într-o bibliotec , de aceea, pentru început apelez la spusele unor oameni celebri. În opinia lui Sharon Creech „O bibliotec este o u spre numeroase vie i”, iar Mario Vargas Llosa ne spune atât de frumos c „Tr im atâtea vie i câte c i citim”. S vedem dac este a a.

Biblioteca este o institu ie de cultur , care are în patrimoniul s u colec ii de c i, ziare, reviste, brevete de inven ie, casete audio-video, CD-uri, DVD-uri .a.; toate aceste documente sunt numite, generic, purt tori de informa ii. Biblioteca, prin personalul de specialitate, achizi ioneaz i prelucreaz publica iile conform unor reguli/norme interna ionale i le pune la dispozi ia utilizatorilor, cititorilor, consumatorilor de cultur ... Î i desf oar activitatea într-o cl dire bine îngrijit , cu s li curate, dotate cu rafturi în care apari iile editoriale cump rate ori donate a teapt ner bd toare s le împrumuta i sau le consulta i i s v ofere informa ii a ternute cu har i mult trud de c tre autorii lor. Pentru ca publica iile s fie reg site de bibliotecari i cititori, acestea sunt organizate pe baza unor principii i reguli biblioteconomice, pe care le ve i descoperi treptat prin vizite repetate.

Cu mare d ruire pentru profesie i dragoste fa de copii i tineri întâmpin bibliotecarii, bine preg ti i profesional, cu o bogat cultur general , o neostoit sete de cunoa tere i o imens disponibilitate de comunicare. Ace tia v r spund la nenum rate întreb ri, onoreaz cererile de lectur i studiu, v c uzesc pe magnificul drum al înv rii i cunoa terii, la cap tul c ruia, lumini a, pe care o ut m fiecare, nu reprezint altceva decât împlinire profesional , afirmare i consacrare într-un domeniu al literaturii, culturii, tiin ei, artei, sportului etc., cu alte cuvinte v ajut la preg tirea pentru via i profesie.

Doresc s v comunic i lucruri concrete, practice, dezv luind câteva secrete al muncii i activit ii din bibliotec .

Dac ti i exact ce c i dori i s împrumuta i, în lile cu împrumut la domiciliu i acces liber la raft, pute i reg si chiar voi publica iile. Nu v face i griji, pân v descurca i singuri, ve i fi ajuta i de bibliotecare. Dac publica iile de care ave i nevoie exist în colec iile bibliotecii într-un singur exemplar, ele pot fi consultate doar în s lile de lectur , iar bibliotecarele vi le vor pune la dispozi ie în cel mai scurt timp. Dac biblioteca respectiv nu de ine cartea solicitat , se poate apela la împrumut interbibliotecar.

Dac a i citit o carte a unui scriitor, bibliotecarele v pot recomanda toate lucr rile acestuia. Atunci când place un autor i a i epuizat de citit toate c ile acestuia, nu ave i team , mai sunt i al i autori care scriu în aceea i manier , poate despre alte subiecte.

Pentru a afla mai multe în acest sens, ruga i bibliotecara s v ajute.

A. S. Stokes - Case române ti la Dezse

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Trebuie s redacta i un referat la un obiect de studiu la coal i ave i nevoie de bibliografie, bibliotecara vine în întâmpinarea voastr .

Sunte i pasiona i de un domeniu oarecare al cunoa terii umane, numai bibliotecara v poate ajuta cu o bibliografie de specialitate cu cele mai reprezentative titluri i autori. intereseaz via a i activitatea unor personalit i locale, bibliotecara v pune la dispozi ie fi a biobibliografic a acestora. Pentru personalit i na ionale i interna ionale, v recomand documente de referin (dic ionare, enciclopedii...).

Ave i abilit i pentru studiul limbilor str ine, cu certitudine la bibliotec trebuie s merge i. Bibliotecara v va oferi c ile necesare, CD-urile i DVD-urile folositoare sau v invit s v înscrie i i s participa i la cercurile de specialitate în scopul însu irii cât mai rapide i corecte a limbilor str ine. Înclina iile, talentul pentru muzic , teatru i pictur ... vi le pute i cultiva prin consultarea documentelor de informare din aceste domenii i le pute i exersa i dezvolta în cadrul sec iilor de specialitate i a unor proiecte, pe care tot la bibliotec le ve i g si.

Vre i s fi i la curent cu nout ile cotidiene sau din domenii care se adreseaz vârstei voastre, interesa i-v ce titluri de ziare i reviste achizi ioneaz biblioteca. Acestea abia a teapt s le r sfoi i i s v împ rt easc din noianul lor de informa ii. Pur i simplu, dori i s relaxa i, din nou discuta i cu bibliotecara. Povesti i-i despre preocurile voastre, despre pasiuni i hobby-uri, despre gusturile de lectur , cu siguran nu ve i fi dezam gi i de ceea ce vi se va oferi: o carte interesant , un film captivant, muzic de calitate...

Ave i chef s c tori i i, din anumite motive nu pute i s face i acest lucru în realitate, tot la bibliotec se rezolv problema. Ghidurile, atlasele, h ile v stau la dispozi ie. Dar, surpriz ! Pute i c tori virtual, pentru c biblioteca, la Sec ia Multimedia, v ofer posibilitatea de a naviga pe internet, în locuri, în care nici nu a i visat vreodat ajunge i. În ultima perioad , au p truns în for calculatorul i internetul.

Unii le supraevalueaz sau chiar divinizeaz , al ii le resping. Dragii mei, societatea uman evolueaz , tiin a a ijderea, este musai s inem pasul. Dar, cum orice descoperire are o latur pozitiv , benefic omului i una mai pu in bun , trebuie s înv m s deosebim efectele bune de cele rele i s decidem ce vom alege. Îns , s nu uit m ceea ce spunea fizicianul, savantul Albert Einstein, care a primit Premiul Nobel pentru fizic : „Singurul lucru pe care trebuie s îl cuno ti cu precizie este unde se afl biblioteca”.

La bibliotec ve i socializa i rela iona, ve i lega prietenii durabile cu persoane care au preocup ri asem toare. Întâlnirile, convorbirile, participarea împreun la activit i culturale, artistice, literare... este un bun câ tigat pe via .

Pentru ca apele râurilor copil riei i adolescen ei s fie limpezi i cristaline, pentru a descoperi cât mai repede calea devenirii voastre, cere i ajutorul adul ilor i înv i s primi i sfatul i sprijinul acestora: rin i, bunici, înv tori, profesori, bibliotecari etc. Nu v sup ra i atunci când îi întreba i diferite lucruri i nu v explic , ci v recomand c uta i în c i i în al i purt tori de informa ii. tiu ei de ce procedeaz a a, i ei au fost ca voi. Este maniera cea mai eficient de a v ajuta s v forma i un stil de munc independent, de a dobândi metodele intelectuale de cunoa tere care vi se potrivesc; astfel acumula i o bogat experien de înv are i informare. Chinezii spun: „Celui ruia îi este foame, nu-i da un pe te, ci înva -l s pescuiasc ”. i cred c au dreptate. adar, dragii mei, înv i s „pescui i” în miraculosul i fascinantul ocean al cunoa terii! i nu uita i niciodat c „Biblioteca este cutia cu medicamente ale sufletului omenesc”. V garantez, nu are contraindica ii i nici efecte secundare d un toare.

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Nicolae MARE}

Maxime Maxime ]i ]i Aforisme Aforisme * Opriri dese - cheia marilor insuccese! * Pân nu te implici, n-ai cum ti, dac bine sau r u zici. * De când s-a inventat televiziunea, ignoran a a cucerit lumea. * Pretutindeni s-a constat c num rul de parlamentari exagerat las în urm mai mult rahat. Toate rile tiu acest lucru, România de-a a ceva n-a aflat. * Coco ul cânt i-atunci când oul g inii se stric ! * Pentru un obez, pufos sau gras e acela i drac. * Azi, lumea bun e tot mai inaccesibil i peste m sur de scump . * Cine râde sâmb ta, cu siguran apuc duminica. * Asigurarea a devenit instrument sigur, ce „te poate ajuta”, ca banii t i, în poli e investi i, s nu-i mai po i recupera. * Lipsa încrederii = sfâr itul negocierii. * Cu „mu tarul s rit”, sigur încasezi mai mult. * Sfatul care nu poate fi schimbat e r ul întruchipat - a spus înc din antichitate Publius Syrus. Azi, prin manipul ri me te ugite, consum m continuu „sfaturi” nocive. * Din pozi ia de: „drep i!” - nu se-ndreapt faptele lume ti. * Rusia are în sânge mândria. Cine ar putea suficien a ei s i-o ia? * Concluzia mea: Rusia e krasivaia, frumoas i m rea . * Mândria - la p trat ridicat - egal Polonia. * Vaticanul - ieri i azi - fosta i r mas-a principala plac turnant diplomatic . * O dat trezite, amintirile mai greu pot fi st pânite. * De la lupi po i înv a doar cum po i urla. * Chiar de la început: capul pierdut, da i-l disp rut. * Poli ia a fost f cut s bage în om frica. * Multe se pot imagina, nu totul se poate aplica. * A v rsat cineva lacrimile pe care Providen a le-a v rsat? * A visat prea mult i s-a sculat obosit. * Cât vreme educa ia nu va fi pus pe primul loc - progresul la români va fi ioc. * Doar prin educa ie orice vis/speran poate deveni realitate. * Du manul comb tut nu înseamn c -i i înfrânt. * Din sufletele ve tede, sângele proasp t mai mult ca sigur lipse te. * De când lumea, ve nicia i moartea î i disput întâietatea. * În economia vie ii noastre, moartea foarte mult cânt re te. * Omului bun, r utatea nu-i poate lua nimic din nimb. * Niciodat la cap s nu te legi cu vorbe pe care nu le-n elegi. * Încearc s faci din suflet o prim var , care niciodat s nu dispar . * Dac roada muncii tale nu las în urm o fapt curat , sigur e moart . * Într-un stat adev rat, niciodat mi carea cu stagnarea nu s-au îmbr at. * Numai sim irea simte din plin împlinirea. * Într-o societate civilizat , cultura i progresul stabilesc pun i de în elegere neb nuite, unele chiar neînchipuite. * În orice dictatur democra ia se bazeaz pe ur .

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Marin MIHALACHE (Chicago, USA)

Despre limbajul poetic Într-o lume hipnotizat de progresul spectacular i de obiectivitatea dogmatic a tiin elor abstracte i exacte limbajul poetic este o cale complementar i necesar de cunoa tere a realit ii sensibile, ontologice, a tainelor existen ei. F poezie lumea este o doar o nara iune prozaic , o dram , o tragi-comedie f deznod mânt fericit i f de sens. Poezia d un sens sensibil existen ei, dovede te existen a unei realit i conceptuale, intuitive, revelate, tot atât de reale precum realitatea obiectiv verificat empiric ori tiin ific. Prin limbajul poetic epistemologia, fenomenologia i teologia devin ontologie.

care s-a n scut i prin care trece precum un meteor prin v mile abisale tre stingere. Dar în traiectoria sa poetul las în urm pe cer o dâr luminoas , un foc spiritual, o f clie pe care o poart în inima sa. O lumin pl pând , de o clip , dar suficient s ne reveleze imagini din zari tea ontologic , din substraturile absconse ale noncon tientului.

Din lumina pe care o las poetul în lume împrumut lumin cei care vin pe urmele sale care altfel s-ar r ci în întuneric, n-ar g si u or calea spre adev rul sensibil.

Furtunile suflete ti din subteranele con tiin ei, lumini urile din durile de umbre i de mister ale existen ei, brizele marine ale duhului care respir în lume i în om, sublimul inefabil al unui apus de soare, intui ii emo ionale în formare, toate acestea nu pot fi cuprinse între limitele inerente ale logicii ra ionale, ale limbajului comun, obi nuit, cotidian, ori al limbajului binar de programare electronic . Limbajul poetic este transcendent, reprezint calitatea, valoarea ontologic de care via a nu are sens, î i pierde sensibilitatea, ra iunea de a fi.

Cuvintele sunt copiile palide, voalate, sepia imaginilor primordiale care la rândul lor sunt umbre translucide ale realit ii f cute vizibile în câmpurile subiective ale con tiin ei umane. Cuvintele omene ti sunt create dup chipul i asem narea Cuvântului. Nu sunt Cuvântul însu i, ci energiile sensibile i inteligibile iradiind din esen a Cuvântului. Prin Cuvânt a creat Dumnezeu lumea i omul i prin cuvinte creaz i omul o lume a sa, dup chipul i asem narea prototipului divin din sine, în lumina Logosului întrupat i revelat lumii i omului prin rev rsarea harului, a luminii increate.

Mintea omeneasc este înzestrat cu darul logicii i al matematicii dar i al limbajului poetic. Mintea calculeaz i organizeaz forme materiale, dar poate i percepe arhetipuri care exist conceptual, aprioric i care pot fi prefigurate prin darul imagina iei, intui iei, prin capacitatea intelectual , sensibil i spiritual de reprezentare logic i estetic a realit ii vizibile i invizibile.

Poetul se folose te de cuvintele luate cu împrumut de la lumea în

Cuvântul poetic transfigureaz materia, o spiritualizeaz i o dematerializeaz , transform undele, energiile acustice, sonore în viziuni poetice. În acela i timp d lumii ideilor i realit ii concrete alte forme, o imagine nou , un contur vizibil i comprehensibil sensibilit ii intelectuale, astfel încât imaginile clarobscure i abstracte, abia perceptibile, formate la nivelul intuitiv prind contur, se tulbur i se decanteaz , devin substan poetic transfigurat , vis lucid, reverie poetic .

Scrisul este o necesitate ori o condi ie ca poezia s continue s existe. Poezia exist îns i f s fie scris dar se poate pierde în noianul timpului, se poate risipi din memorie, dac nu este scris , dac nu i se face pe loc un proces verbal de adeverire. Când este scris poezia prime te certificatul de na tere, zapisul, dovada documenetar care atest c poezia s-a n scut i exist . Exist îns i poezie pe care o ine vie memoria colectiv a umanit ii i a culturilor i tradi iilor orale.

A. S. Stokes - Palatul Papilor, Avignon

De multe ori poezia nescris este mai autentic i valoroas decât poezia care exist consemnat în acte de crea ie, care este scris . Poezia care nu este scris înc , cât timp este doar o stare i expresie a fiorului extatic i a intui iei netranspuse înc în limbaj omenesc, este precum un fruct exotic pe care nu l-am gustat niciodat i al c rui gust i arom nimeni nu tie cum s le descrie în cuvinte. Cuvintele sunt în genere prea s race i neînc toare pentru inefabilul poetic. În procesul de transcriere din stare de spirit în cod i simbol lingvistic poezia î i pierde parte din gust, din fascina ie, din mister i din înc rc tura emotiv . Doar geniile reu esc din când în când s surprind apoteoza tr irii poetice i s g seasc i cuvintele cele mai potrivite care c exprime o astfel de

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

stare incandescent , lumin din lumina spiritului creator.

Cuvintele poetice nu trebuiesc s r mân la izvoare, nici s se reverse în torente, în râuri de cuvinte i expresii care nu duc nic ieri.

Cuvintele poetice trebuie s g seasc fie albia fireasc a fluviului curg tor care duce la împ carea oceanic , fie c ile eterului care duc în nem rginire. Dar trebuie o ie ire, o direc ie de curgere, un sens, o logica poetic .

Logica poetic este poate conven ional ilogic dar nu este lipsit de sens. Sensul poetic este dat de sensibilitatea celui care creaz iniial o imagine poetic mental prin cuvinte i de sensibilitatea celui care intercepteaz apoi mesajul poetic exprimat prin metafore impregnate de sens i sensibilitate. Adev rul poetic nu poate fi nici intuit, nici în eles f sensibilatea, capacitatea de interpretare i de recreare creativ pe care trebuie s le aib cititorul de poezie.

Spiritul poetic tulbur apele statute ale imagina iei, ale limbajului i retoricii discursive, conven ionale pentru ca prin sedimentare i aerisire s aduc la suprafa apele limpezi i vii ale gândirii noi, ale imagina iei creatore.

Avem atâtea intui ii pe care nu le putem u or obiectifica, nu le putem prinde conturul în plasa gândurilor ca astfel s devin imagini, poat s fie articulate în cuvinte, încorporate în forme, sublimate în sunete, în expresii poetice i artistice. Impresiile i intui iile f expresie verbal , neobiectificate ajung s ne cople easc i s ne tulbure emo ional i suflete te, s devin st ri depresive. Atunci sunt spiritul, inspira ia, iluminarea l untric , viziunea transcedental , ideea descoperirii noului care ne scot din încurc tura intelectual i din înfund tura psihologic . Aceste virtu i i daruri intuitive, revela ia i surpriza de a g si cuvântul, expresia, imaginea, forma în care poate fi turnat spiritul care exprim adev rul subiectiv ori obiectiv, real ori ireal, dar inspirat, devin t duitoare.

Ideea Absolut , Logosul, nu sunt doar concepte filozofice ori teologice, sunt meta-realitate, prefigurare i arhetip existent dincolo de realitatea empiric , de aparen ele fenomenale. De aceea Logosul, chintesen a logicului, nu poate fi explicat ra ional, ci doar reprezentat, revelat, f cut sensibil i inteligibil prin analogie figurativ , cu ajutorul limbajului poetic i al expresivit ii artistice, prin intui ie i prin imagin ie creativ . Lumea de dincolo de contingen e i categorii nu poate fi cuprins în concepte fiindc este viziune de dincolo de orice finalitate inclusiv cea intelectual .

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Citate re-citate * E grea via a cercet torilor, dar deseori frumoas i vesel . * Câinele e cel mai bun prieten, mai credincios decât omul. * O s c toresc continuu... i la optzeci de ani. S cunosc lumea.

Este totul un mister în jurul nostru. * Via a mea e opera mea. Opera mea e via a mea. * Îmi place destinul de emigrant la infinit, de trubadur permanent care nu apar ine nici unei ri i... tuturor, aventurier în necunoscut; decât s te na ti i s mori în acela i loc. * Una e s vizionezi o cultur la televizor, i alta s-o vezi în realitate i s-o sim i. Ca diferen a între pasiv i activ. * Jovialitate... Amicabilitate... i simt o energie pozitiv din partea audien ei. * Profesorul Jun spune c religia noastr e... matematica! Prin extindere, a afirma c : religia noastr este... tiin a (!) * În toat lumea, numerele3 i 7 sunt magice... * Continui s m documentez despre culturi diferite, pentru a identifica asem ri, i mai ales, deosebiri. Cultur comparat . * Oamenii care vorbesc pu in, gândesc muuult. * Fiecare lupt pentru democra ie, dar vrea s instaleze dictatura sa. * O c torie atrage alt c torie! * Parafrazând un cântec popular vechi românesc: Tot pe drum, pe drum, pe drum, i ACAS nicidecum! * Îi învingi pe oameni, dar nu învingi ideile lor! * Omul ce n-are du mani, nu-i face pielea doi bani (proverb din zona Bulze ti - B lce ti). * Dac ceva nu merge, for eaz -l s mearg ... * Asta place i celor c rora nu le place... * Încrederea în sine i ne-sine... * Fericirea unora vine din nefericirea altora...

Poezia sacr este teologie însufle it , doxologie, imn de slav i de mul umire, viziune a lumii transfigurate prin Cuvânt. Poezia religioas i mistic , dar parte i din cea profan dar inspirat submineaz „ortodoxia” teologiei dogmatice dar în acela i timp o însufle te i o îmbog te, creaz noi sensuri i simboluri, un limbaj viu, butii noi pentru vinul vechi care pe cât trece timpul devine mai bun i mai valoros.

Creativitatea omeneasc , poiesis, nu este crea ie din nimic „creatio ex nihilo” ci doar „mimesis”, imita ie a crea iei divine, a arhetipurilor existente, a Logosului. Esen a, divinul, infinitul, nu pot fi cuprinse în formele limitate, nu pot exprimate în plenitudinea acestora în cuvinte omene ti ori prin algoritmi logici i matematici. Ceea ce este nem rginit i etern nu poate fi reprezentat decât simbolic, alegoric, metaforic, decât prin intermediul limbajului poetic inspirat.

A. S. Stokes - Briz la Iochan

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Gheorghe DIHORU

Vegetalele - @n poeziile eminesciene Mihai Eminescu este un creator de mare talent, „o sum liric de voevozi”, cum spune P. ea, care a dat „rod atât de bogat într-o via scurt i nefericit ”. i al ii, care l-au studiat i l-au în eles, au subliniat calitatea înalt a crea iei sale intelectuale, Mihai Eminescu primind, din partea lor, alte nea teptate calificative, de la „Drag copil al suferin ei” (V. Eftimiu) la „Sfântul literaturii române” (Al. Florin ene). O strof din Scrisoarea I, care începe cu „Iar colo b trânul dasc l cu a lui hain roas -n coate/ Într-un calcul f cap t tot socoate i socote”... este socotit autobiografia tiin ific a lui Eminescu, din care rezult c el „se considera un om de tiin cu multiple preg tiri, dac ar fi ajuns la vârsta avansat a dasc lului” (V. Ene).

La acestea încerc s adaug c Eminescu este scriitor cult, (steaua) „Azi o vedem, i nu e”, patriot veritabil, „Ce- i doresc eu ie, dulce Românie” sau, „De la Nistru pân-la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-sa”, inventator liric, „Nu credeam s -nvâ a muri vreodat ” i sincer iubitor al naturii, „Din teiul sfânt i dulce o ramur s frângi”.

De aceea, eu îl v d pe Eminescu ca un arbore impar, în codru cu mireasma teiului sfânt, bogat ramificat în toate direc iile, cu trunchiul alungit care îi scoate coroana la lumin în raport cu ceilal i i-i ofer panorama mediului de via , de i a r rit în miezul iernii, numai c apar repede câ iva gând cei de scoar care vor s -l devoreze, dar col ii lor erau toci i! A înflorit abundent, în culori multiple, mare p cat îns c s-a p lit i s-a uscat înainte de a fructifica i mai abundent!

Versurile lui Grigore Vieru vin s completeze minunat imagina ia noastr abia exprimat : „E un noroc s fii un arbor/ Pe munte sus, a tale crengi/ S creasc încotro li-e voia/ Cu verdele nepreschimbat”.

Nu pare prea ortodox ca un cercet tor tiin ific al plantelor s îndr zneasc a face analiza unor crea ii literare de în imea celor eminesciene, dar defini ia genial dat polenului de Eminescu, i albinele aduc miere, aduc colb m runt de aur” 1, din poezia lin (77)2, care prin trei cuvinte precizeaz acest produs fitonatural, m-a

A. S. Stokes -

pad în Dolomi i

determinat i încurajat s urm resc ce i cum folose te poetul M. Eminescu din lumea plantelor.

Eu credeam c aceast ini iere fitoeminescian ar putea r spunde la întrebarea pus recent (2020), „Ce mai e de f cut despre Eminescu”?, b nuiam îns c este posibil ca i altcineva s se fi ocupat anterior de acest domeniu, dar mul imea de scrieri despre crea ia eminescian m-a convins c este complicat de aflat i este mai lini titor cred c sunt doar un colaborator, chiar dac Zoe Dumitrescu-Buulenga observ deja în prefa a c ii analizate de mine (vezi mai jos), „Floarea de tei, trandafirii ro ii, nuferii galbeni, floarea albastr cea scump romanticilor, romani a, codrul cu verdea , florile cu luciri de piatr scump dau culoare i prospe ime vegetal excep ional peisajului, intensificând bucuria dragostei ce se va împlini”, ad ugând c floarea de tei „e o prezen aproape permanent în poezia eminescian de tinere e”. Când am deschis internetul, s-a justificat b nuiala mea, dar nu am putut consulta decât un scurt material despre respectivul subiect.

Trebuie subliniat de la început c Eminescu a crezut în re ia i milostenia naturii i a a i-a dat mâna cu fiin ele numite plante (Povestea codrului, Povestea teiului, Pe lâng plopii f so , Floare albastr , Foaie ve ted , Fiind b iet p duri cutreieram etc.), de aceea versul eminescian apare ca o ramur solid de copac, cu muguri, frunze, flori i fructe cu semin e, nu doar cu frunze sau cu muguri. Încrederea sa în natur o exprim prin, „Cine nu minte niciodat e natura”, dar esen a dragostei pentru rolul social al naturii este prezentat astfel, „Înaintea negrei str in i, care împânze te ara, cad codrii no tri seculari i, împreun cu ei, toat istoria, tot caracterul nostru”, cum, de fapt, se cam întâmpl i în zilele noastre.

Am examinat numai poeziile din cartea, Eminescu M. 1960, Poezii (361 pag.), Biblioteca pentru to i, Editura de Stat pentru Literatur i Art , Bucure ti. Informa iile ob inute despre natura vegetal au fost împ ite în cinci categorii: 1. nume de plante (tei, paltin), 2. nume de organe de plante (floare, frunz ), 3. nume de comunit i vegetale (codru, dumbrav ), 4. nume de produse vegetale (vin, pâne) i 5. caracteristici ale vegeta iei (mireasm , se ml die).

A rezultat un material foarte bogat, dar cum i al i cercet tori (A. Bîrliga, M. Ni , V. Rusu etc.) au optat anterior pentru aceast tem , rezum doar la a cita câte 2-3 exemple, care m-au impresionat, i la listarea tuturor cuvintelor care semnific mai mult sau mai pu in natura vegetal în poezia eminescian . Pu ine sunt poeziile lui Eminescu care nu con in cuvinte despre plante. În general, în crea ia lui neîntrecut , apar ici-colo pic turi de clorofil care îmbog esc coloritul i stabilizeaz în elesul.

1. Eminescu folose te numele popular al diverselor plante erbacee sau lemnoase, s lbatice sau cultivate, cu diverse observa ii, c rora am încercat s le g sesc echivalen a tiin ific , ceea ce nu-i siguran

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

total pentru c sunt cazuri când mai multe plante poart acela i nume popular sau o plant poart nume diferite, dup regiune. În cazul de fa nu putem stabili exact viola, lilii, m tura, lian de ap i era gata trec i peste numele mint (ment ). Ca s fiu corect trebuie s adaug faptul c poetului nu-i scap nici mu chii de p mânt, care cresc adesea pe statui, „În plete-i cre te mu chiul i mu chi pe al lui sân” (81,88).

Dintre cele 53 nume de specii citate, unele sunt de p dure (fag, brad, plop, paltin, tei, alun), altele de ap i de lâng ap (nuf r galben, stuf, r chit , salcie, papur , arin) sau cultivate (vi de vie, cire , vi in, nuc, bumbac, grâu, in, cânep , salcâm) i nume de flori (bujor, garoaf , liliac, crin, mac, m rg ritar, narcis , roz , romani , viorea), îns cel mai frecvent apare teiul (de 15 ori). i nu singur, ci înso it de adjective frumoase care-l definesc, ca în minunatul exemplu, „Din teiul sfânt i dulce o ramur s frângi, / La capul meu cu grij tu ramura s-o-ngropi,/ Asupra ei s cad a ochilor t i stropi;/ Sim io-voi odat umbrind mormântul meu...” (118) sau, „Dar prin codri ea p trunde/ Lâng teiul vechi i sfânt,/ Ce cu flori pân-în p mânt/ Un isvor vr jit ascunde” (93). Eminescu avea o sl biciune pentru acest arbore foarte aromat i parc îl p stra tot timpul în minte, de aceea poate vie uie te înc , la Ia i, exemplarul vizitat de poet. Teiul lui Eminescu (Tilia tomentosa) înflore te ultimul dintre teii s lbatici de la noi i are frunzele bogat alb-p roase pe fa a inferioar , de aceea pentru a evita c ldura estival î i întoarce frecvent frunzele cu dosul spre exterior i apare alb, de unde i numele de tei alb. Probabil c poetul a v zut acest caracter ecofiziologic la tei pentru c îl expune corect la, „Vi a de vie cu frunza întoars ce umbr dore te” (241).

De i numele teiului este foarte frecvent i bine motivat, eu am mai ales alt exemplu pentru cititor cu nume de plante, deosebit de reprezentativ, la personajul mitologic, „Codrii b trâni râd i ei din adânc i vuind îl salut / Paltenii nal i i b trânii stejari i brazii cei ve nici”, în care fiecare grup de copaci este caracterizat (248). Aici este i un fel de comunitate de arbori care corespunde i grupei 3.

Eminescu recunoa te frumos cele dou specii de salcie folosite, dându-le chiar caracterele: „Trunchiul cel plecat al salciei pletoase” (e vorba de Salix babylonica) (57) i salcia cenu iu-verde (Salix alba), numit foarte potrivit de poet, „Pe când lcii argintoase tremur sînte peste râu” (231), argintoas pentru c are frunzele alipit alb-p roase pe dos i arboretul apare argintiu de departe. * Numele românesc al plantelor: alun, arin, brad, bujor, bumbac, busuioc, cânep , cedru, cetin = molid, chiparos, cire , crin, (floare albastr )3, fag, (frag), garoaf , grâu, ieder , in, laur, lian albastr , lian de ap , liliac, lilii, (linte), mac, m rg ritar, m tur , mint = ment , mirt, mur, narcis , nuc, nuf r, papur , paltin, plop, portocal, r chit , rodie, romani , roz , salcâm, salcie argintoas , salcie pletoas , stejar, stuf, tei, trandafir, viorea, vi in, vi de vie, viol .

2. Sunt folosite numele tuturor organelor componente ale unei plante, de la cin la mân , dar cele mai frecvente sunt floarea, frunza, ramura, astfel c floarea este men ionat de de 85 de ori, sub diverse forme. Cel mai potrivit exemplu de organ vegetal pe care îl reproduc este, „Ce zeu din cer te puse în calea mea s ie i,/ O, fraged fiin ca floarea de cire !”, în care face o compara ie luminoas (301). Toiul înfloririi unor plante, cu r spândirea diverselor elemente, este prins exact, „Pulbere de argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi - o ploaie - / Snopi de flori cire ii poart pe-a lor ramuri ce sendoaie/ i de vânt scutur grele om tul trandafiriu/ A-nfloririi lor bogate, ce mânat se gr de te” (231). Pare obosit i se bucur de prezen a vegetalelor, „Stau în cerdacul t u... Noaptea-i senin ./ Deasupra-mi crengi de arbori se întind,/ Crengi mari în flori de umbr m cuprind/ i vântul mi arborii-n gr din .” (292) i apoi vrea s se odihneasc , „În ploaia florilor de tei/ S st m în umbr singuri” (319). Completez cu, „Dup gratii de fereastr o copil el z ri/ Ce-

Anul XI, nr. 8(120)/2020

i zâmbe te, ml dioas ca o creang de alun” (128). Faptul c ad ug adjectivul ml dios crengii de alun, înseamn c el cuno tea bine acest arbust, cu l stari lungi i flexuo i, cu care, de obicei, se joac copiii, ba, uneori îi folosesc drept coad la undi . Voi încheia cu acel avertisment înflorat pentru via a social , exprimat prin flori, „Multe flori sunt, dar pu ine/ Rod în lume o s poarte,/ Toate bat la poarta vie ii, / Dar se scutur multe moarte” (202). Din variatele culori ale florilor men ionate de Eminescu prin poeziile sale se pare c el prefer pe cea albastr . * Numele organelor de plante: alun , (bob), (cetin ), coaj , coji , colb = polen, creang , floare, floricic , foaie, frunz , frunzi , ghind , gr unte, m r, nuc , om t trandafiriu = polen, pai, ram, ramur , r cin , r murele, s mân , sâmbure, snop de flori = inflorescen , stâlp = trunchi, trunchi, vârf.

3. Este logic s încep cu minunata descriere cuprinz toare a mediului, propus de Eminescu, „Natura de jur împrejur,/ Pe sus e o bolt de azur,/ Pe jos e un verde covor/ esut cu mii tinere flori” (215). Ca nume de comunitate de plante (fitocenoz ) apare codrul de 72 de ori, din care am ales, în primul rând, un exemplu în care îi face o descriere intern excep ional , cu am nunte, „Codrul - înaintea vrajei - o cetate fu frumoas / A ei arcuri azi îs ramuri, a ei stâlpi sunt trunchiuri groase/ A ei bol i stre ini de frunze arcuite-ntunecat” (232) sau „Arborii de pe mal deasupr -i se ajung în mândre bolte,/ Ramurile se-ntre ese, crengile se împletesc/ Frunza deas sm uie te nalta, verdea boltitur ” (233) i (pe maluri) „Cu dumbr vi de laur verde i cu lunci de chiparos,/ Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspin ” (226) sau „De treci codrii de aram , de departe vezi albind/ -auzi mândra gl suire a durii de argint” (76). Dac în primul vers vedem p durea de fag toamna, în al doilea poate fi vorba de p durea de mesteac n? Într-un vers exprim exact starea interioar a p durii în timpul conflictelor, dar este îmbucur tor c ata eaz i buciumul, „Codrul clocoti de zgomot i de arme i de bucium” (131).

Am fost surprins de o strof întreag , pres rat cu diverse nume de plante i încheiat cu o compara ie excep ional : „Sunt duri de flori, c ci mari-s florile ca s lci pletoase/ Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase,/ Pres rate ca cu lune înfoiate ce s-aprind;/ Viorelele-s ca stele vinete de diminea ,/ Ale rozelor lumine împle stânca cu ro ea / Ale crinilor potire sunt ca urne de argint” (229).

Este, de fapt, aspectul unei comunit i de flori.

Aici trebuie subliniat faptul c poetul aminte te chiar nume populare de cominit i de plante (fitocenoze), „Toate p rile ies,/ Din buceag de aluni ” (193) sau „Sara vine din arini ti,/ Cu miroase o îmbat ,/ Cerul stelele- i arat ,/ Solii dulci ai lungii lini ti” (93).

Câteva sclipiri de veritabil patriot, exprimate i cu participarea plantelor: „Colo unde stau Carpa ii cu de stânci înalte coaste/ Unde paltinii pe dealuri se în ir ca mândr oaste”, dând astfel rol protector p durii sau, „Moldova cu stejari i cetini/ Ascunde inimi mari de domn” (280).

Nu-i scap nici faptul c iedera este strâns apropiat de trunchiul unor arbori, mai u or vizibil iarna, i spune: „Este drept c via antreag / Ca i iedera de-un arbor, de-o idee i se leag ” (122). Bine zis c p durea persist i prin elementele sale uscate: „Iar durea lin suspin i prin frunzele uscate” (74). * Numele comunit ilor de plante: aluni , arbori, arini ti, brazi, câmp, câmpie, cetate frunzoas , cetini, cire i, codru, copaci, covor, crâng, dumbrav , flori, frunzi , gard de r chit , ghirlande, gr din , grâne, iarb , liane, lunc , meri, natur = mediu, palteni, p dure, pomi, rari te, stejari, stre in arboroas , trandafiri, tufe, vârfurile verzi, verdea lume, vii.

4. La produsele directe de origine vegetal , sigur c nu putea sc pa dulcele p mântului, care apare de trei ori: i albinele-aduc

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5. Aceste cuvinte nu înso esc totdeauna vegetalele în poezii, dar, în general ele caracterizeaz i natura vegetal , de exemplu putred, uscat sau verde se folosesc în diverse feluri, dar le atribuim automat i lumii vegetale. La fel este i umbra, prezent în diferite locuri, dar bine cunoscut sub copaci, cum spune poetul, „În ploaia florilor de tei / st m în umbr singuri” (319).

Exemplul care urmeaz con ine astfel de termeni, „Frunzi purtat de vânturi pe valuri cade ve ted,/ Se clatin vis torii copaci de chiparos/ Cu ramurile negre uitându-se în jos,/ Iar teii cu umbra lat , cu flori pân -n p mânt/ Spre marea-ntunecat se scutur de vânt” (303) sau, „Nu voi sicriu bogat,/ Podoabe i flamuri,/ Ci-mi împleti i un pat/ Din ve tede ramuri” (200). Mai adaug trei exemple care amintesc de tinere ea lui M. Eminescu, i- i împletesc ghirlande, cununi mirositoare/ Cununi de albe flori!” (1); „S mai privesc odat câmpianfloritoare,/ Ce zilele-mi i albe le-a esut.” (9) i „Visuri trecute, uscate flori / Ce-a i fost via a vie ii mele” (20). * Calit i ale naturii vegetale: balsam, cade, cre te, cuibar, de ert, dulce, facl , f clie, flac , foc, în floare, ghirland , înc rcat, înflorit, înfloritor. câmpii. întunecos, lumini , mireasm , miroase îmb toare, miroasele, miros, mirositor, mlade-n vânt, (natur ), purtat de vânt, putred, putrejune, râz tori, rod, roditor, s dit, (scorbur ), se clatin , se scutur , se leag , se ml die, se trece, snopi, stre ini arboroase, stre ini de frunze. stupi, t mâiat, umbr , umbros, uscat, (verde), ve ted, via .

(Stimabililor, este p rerea unui botanist experimentat asupra lumii vegetale din poeziile lui Eminescu. Urmeaz s v exprima i opinia asupra textului. Cu stim , cercet tor dr. G. Dihoru) 1

Seam cu defini ia din DEX: „Pulbere, de obicei galben , constituit din gr uncioare microscopice...”

2 Este pagina din volumul respectiv.

3 Numele de plant din parantez nu se refer strict la aceasta în unele poezii.

Adrian Scott Stokes - Lâng Pasul Simplon

miere, aduc colb m runt de aur/ Ca cercei din el s fac cariul, care-i me ter faur” (77) sau „Unde prin vechii copaci- i fac albinele stupii s lbateci,/ Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare” (241) i acum, altfel de dulce, „Ah, mierea buzei tale, p ric ,/ Am nebunit de când o am gustat”! (244).

Produsele directe de origine vegetal fiind pu ine la num r, voi continua cu un exemplu din produsele prelucrate de om, cunoscut de to i românii, „Sara pe deal buciumul sun cu jale,/ Turmele-l urc, stele le scap -n cale” (205), completat cu acela i produs, „Sara sun glas de bucium i cerboaice albe-n turme/ Prin c rile de codru, pe de frunze-uscate urme,/ Vin rupând verzile crenge cu talangele la gât” (232), dar încheiat mai trist i cum va înceta/ Al inimii zbucium,/ Ce dulce-mi va suna/ Cântarea de bucium”! (201).

Tot a a de cunoscut i gustat este zeama de strugure, men ionat i ea de mai multe ori, „Pe vinul greu ca untdelemnul/ Am dat mul i galbeni venetici” (277), dar „În vremea asta, C lin, viclean copil de cas / Ce împle cupele cu vin/ Mesenilor la mas ” (152); apoi, „Tineri, în veselia voastr ,/ Stropi i-le duios cu vin!” (279); i „Fiarb vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dac fiii- i mândri aste le nutresc” (12), numai c i-n aceast s cie, te inspir , cânt , barde -/ Bani n-am mai v zut de-un secol, vin n-am mai b ut de-o lun ” (39) , iar pe lumea cealalt , „Când cer s beau, zice: - Cumetre, / Noi n-avem cimpoieri i vin” (277).

Eminescu se întreab , ce mai r mâne muncitorilor de la exploatatori, „Munca, din care dân ii se-mbat în pl ceri,/ Robia via a toat , lacrimi pe-o neagr pâne” (52); sau „Plebea multe tiutoare/ Pentru pâne, pentru linte” (326); i „Trec furnici ducând în gur de in marii saci,/ Ca s coac pentru nunt i pl cinte i colaci” (77).

Probabil c e vorba de larvele lor albe, cu form de sac, pe care le car adesea. S încheiem cu muzic , „Lin vioarele r sun , iar cobza ine hangul” (77).

Din num rul mare de produse vegetale, prelucrate i finisate de om, nu am men ionat în versuri decât pu ine exemple, dar, solitare, acestea sunt men ionate integral mai jos, pe categorii improvizate: * Numele produselor vegetale: a. Produse alimentare: colac, f in , linte, miere, pâne = pâine, pl cint , (suc), untdelemn,vin; b. Instrumente musicale: bucium, citer , cobz , flaut, fluier, ghitar , vioar ; c. Construc ii diverse: biseric , bordei, cas , clopotni , colib , gard, (han), (pod), stân , coal , vinure = vin rie, z plaz; d. Mijloace de transport: (birj ), car, c ru , jug; e. Produse de cultur : album, biblie, carte, carte de joc, craiul de pic , cronic , fil , foaie, hârtie, letopise , pagin , petec de hârtie, plic, r boj, scrisoare, tablou, tom; f. Construc ii pe ap : barc , catarg, corabie, lopat , luntre, nav , vas, vel ; g. Substan e chimice: oliu = ulei de luminat, r in , smirn , t mâie; h. Produse ornamentale: (coroan ), cunun ; i. Material de construc ie: lemn, scândur ; j. Reziduuri: c rbune, cenu , pleav , puzderie; k. Instrumente de sprijin: b , (cârj ), nuia, sceptru, toiag, varg ; l. Elemente din construc ii: altar, balcon, bolt din frunze, camer , catapeteasm , ru , cerdac, grind , ietac = iatac, odaie, paravan, podea, poart , prag, (sal ), (scar ), (sob ), stâlp indril , tavan, u , (vatr ), z brea; m. Obiecte de interior: banc , bute, hambar, jil , je , leag n, mas , pat, perdea, pristol, scaun, scrin, (spate), tron, urn ; n. Produse sfinte: cruce, giulgi = giulgiu, icoan , racl , sicriu; o. Produse de fumat: lulea, igar , igaret ; p. Obiecte de lucru: a , (arc), baltag, batist , caier de cânep , c , câl i, cofei = cof , cort, doni , flamur , funie, juc rie, panglic , poloboc, (plug), sac, s geat , steag, ( a), tort de in, tripod, (volan); r. Produse pentru îmbr minte: c me = c ma , coase, fust , n fram , pânz , es tur , esur = esut; s. Mae trii: (sculptor), vier i t. Animale dependente de vegetale: albin , bondar, cariu = car, cerb, cerboaic , (cal), ciocârlie, ciut , filomel , fluture, gândac, greier, cust , molie, (oaie), privighetoare, zimbru.

55

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Opinii despre “Geniul r[ului” Geniul binelui este definit ca fiind persoana care are o înzestrare cerebral i spiritual caracterizat printr-o activitate creatoare ale rei rezultate au o mare însemn tate benefic pentru o ar i chiar pentru întreaga omenire.

Geniul r ului este definit ca fiind persoana care are o înzestrare cerebral i spiritual caracterizat printr-o activitate creatoare ale rei rezultate au produs mari tragedii pentru o ar i chiar pentru întreaga omenire.

Succesul unui geniu al r ului const în capacitatea, ambi ia i pl cerile nelimitate ale acestuia: 1) de cucerire; a cuceri înseamn a ucide; cei mai mari „cuceritori” au fost i cei care au ucis cei mai mul i oameni nevinova i; 2) pentru setea de putere; 3) spre narcisism; dorin a de putere personal constituie la ace tia o stare patologic , de boal ; 4) admira ie i dragoste exagerat fa de propria sa persoan fizic , constituind i aceasta o stare patologic .

Succesul „agresorilor cuceritori geniali” a constat exact în capacit ile i pl cerile nelimitate ale acestora de a ucide. Pentru acest fapt, au fost iubi i de necrofili.

Orice r zboi de agresiune, de ocupare, de acaparare a altor teritorii (din afara grani elor propriei ri) ar trebui judecat corect i consemnat în istorie ca fiind „criminalitate statal organizat ”, iar „agresorii cuceritori geniali” ca „lideri ai criminalit ii statale organizate”.

Un „geniu militar” spunea c „Femeia cea mai folositoare este cea care na te cei mai mul i copii.”.

Pentru ce sus inea respectivul „geniu militar al r ului” acest lucru?

Pentru a avea carnea de tun necesar ambi iilor sale nebune ti de a cuceri lumea. În ara acestuia au fost mame care au avut i apte copii-b ie i i care au fost înrola i, pe rând, în numero ii ani de r zboaie, ca i tat l lor, i care au fost m cel ri i cu to ii în sângeroasele lupte purtate „pentru gloria împ ratului”.

Acest „mare cuceritor” a l sat în urma sa, în propria lui ar , sate întregi în care nu mai existau b rba i între 20 i 50 de ani, în care erau sute de mii de femei ai c ror b rba i i copii-b ie i le-au fost lua i i du i pe cele mai îndep rtate câmpuri de lupt , la mii de kilometrii în afara grani elor rii lor, unde au fost m cel ri i pentru gloria respectivului „geniu militar malefic”, numit în unele c i de istorie i „erou na ional”.

Aceste „genii militare malefice” au manifestat permanent o total indiferen fa de carnagiile s vâr ite asupra unor întregi popoare pa nice, carnagii care nu puteau avea loc decât din partea unor „mon trii cu chip de om” în nebuneasca lor ambi ie de f urire a unor „imperii ale r ului”. Succesul „marilor cuceritorii” a fost cu atât mai mare cu cât au trimis mai multe vie i nevinovate la moarte.

Orice r zboi de asuprire este un osp al mor ii. Cu cât un „geniu militar al r ului” a omorât mai multe popoare pa nice, cu atât victoria sa malefic a fost mai mare.

Cât timp oare omenirea va mai face gre eala de a accepta ca o bestie uman care, prin campaniile sale militare, a m cel rit numeroase popula ii pa nice, a jefuit i incendiat ora ele, a batjocorit femeile, a omorât copii nevinova i s mai fie numit ca „mare cuceritor”, ca

„mare geniu militar”, ca „erou na ional”?

Sunt multe popoare care, în întreaga lor istorie, nu au purtat r zboaie de agresiune, care nu au ie it din grani ele propriei ri în scop de agresiune, de cucerire a altor popoare, teritorii, ri. În ceea ce m prive te sunt mândru c apar in unui asemenea popor. Aceste popoare au tot dreptul s fac judec i de valoare corecte, respectiv: cel care î i învinge du manii în lupt pentru ap rarea patriei este un geniu, un erou na ional; cel ce întreprinde ac iuni pentru cu-cerirea unui popor pa nic ar trebui considerat i consemnat în istorie ca un criminal, ca un du man al omenirii. Dar cum istoria nu se face i nu se scrie de popoarele pa nice, chiar i c ile de istorie ale acestora nu prezint corect nici „geniile r ului” i nici „imperiile r ului”, realizate prin adev rate „crime statale organizate”.

Din când în când, istoria mai consemneaz umani ti ilu tri, precum Jules Verne i Cincinat Pavelescu, care fac judec i de valoare corecte despre eroismul popoarelor pa nice i despre „geniile r ului”, precum în textele de mai jos.

Jules Verne, în cartea „Castelul din Carpa i”, vorbe te despre „valahii din Transilvania” care „...Au fost amesteca i în toate r zboaiele care au însângerat provinciile transilvane, au luptat împotriva ungurilor, a sa ilor, a secuilor; numele lor figureaz în cântecele i doinele, unde se perpetueaz amintirea nenorocitei perioade; aveau drept deviz faimoasa lozinc valah : «D pân la moarte!» i- i dur , î i v rsar pentru cauza independen ei sângele, acest sânge care le venea de la români, str bunii lor. Se tie, atâtea silin e, jertfe i sacrificii n-au dus decât la cea mai nedemn asuprire a urma ilor acestei rase viteze. Ea nu mai are existen politic . Trei c lcâie au zdrobit-o. Dar valahii din Transilvania nu dezn jduiesc c i vor scutura jugul. Viitorul le apar ine i ei repet , cu o încredere de nezdruncinat, cuvintele în care li se concentreaz toate n zuin ele: «Românul nu piere!»”. (Jules Verne în „Castelul din Carpa i”, un roman de anticipa ie, publicat în 1892, a c rui ac iune se petrece în majoritate în Mun ii Carpa i din Transilvania). Istoria a confirmat i de aceast dat c „Orice r zboi de eliberare este sacru; orice r zboi de asuprire este blestemat”. (Henri Lacordaire în „Cuget ri”).

Cincinat Pavelescu, în poezia „Geniul r ului”, redat mai jos,face judec i de valoare corecte despre „geniile malefice” care, prin domnia lor, vor ca „în iad p mântul s -l transforme”: „Proteu ascuns i nestatornic, dar lacom d-a-nghi i întruna,/ in toat lumea-ngenuncheat sub gestul meu poruncitor,/ Doar pentru mine unii lupt , i al ii-nving, i al ii mor,/ i nici nu tiu c pentru mine muncesc cu to ii, -ntodeauna.// Când vrunul mi se-mpotrive te i lupt -n zbuciumul pieirii.../ Eu îl zdrobesc. S fie rege sau om ce iese din popor,/ E robul meu, ursit s piar , i-n clipele când îl dobor,/ Iau forma sacr a datoriei, a banului sau a iubirii!// În firea lui ce se revolt , strecor al patimii venin,/ C ci inta mea este m celul i du niile ce vin/ S schimbe legea d-armonie i-n iad p mântul s -l transforme.// i când din gloata unei lupte se-nal vaiete, u or,/ Eu re-mbr cându-m în haina primordialei mele forme,/ În aerul acrit de sânge m schimb în corb cronc nitor...”

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ben TODIC{

Cicatrice În fiecare diminea , la ora ase ne b tea b trâna Bugariu în u cu laptele.

Aveam abonament pentru un litru de lapte de vac . De când m tiu noi, copiii, am avut lapte proasp t în fiecare diminea . Fratele meu Ghi este cu 10 ani mai mic, iar sora Mariana, cu doi. Când laptele lipsea dintr-un motiv sau altul era înlocuit cu ceai de tei îndulcit. Fratelui nostru când a fost în rcat, îi fierbea mama lapte cu gri . Eram înnebunit dup el, iar pentru a-l înc lzi, trebuia s mesteci în el ca s nu se prind de fundul crati ei i s se afume; mestecatul era o chestie de durat i plictisitoare, i nu mai vorbesc de tenta ia de a tot gusta din lapte. Aveam unsprezece ani i îmi aduc aminte c odat tot amestecând i lingând lingura, am ajuns la fundul oalei, fapt pentru care mama m-a luat de urechi i mi-a tras o b taie zdrav , spunându-mi stit c eu pot mânca pâine, îns cel mic, nu. În atare situa ie, se întreba cei va da ea de mâncare în ziua respectiv . A trebuit s plec pe jos pân în satul de unde venea b trâna, s parcurg trei kilometri pe jos ca s fac rost de lapte.

Am ajuns în Ciudanovi a sat, c noi locuiam în antierul minier, unde a trebuit a tept s vin vaca de la p scut. Am ie it în uli , unde era o fântân cu cump , la a c rei cap t se leg na o g leat galvanizat . Ca s sco i ap , trebuia s balansezi g leata pân se întorcea cu gura în jos, s-o umpli i apoi so tragi la suprafa . Apa de fântân era rece i limpede, dulce ca mierea, numai c eu nefiind obi nuit cu sistemul, am sc pat g leata din cârlig când am basculat-o s-o umplu pe suprafa a apei i a disp rut în adâncuri. M-am f cut plou i-am întins-o. Am luat laptele de la b trân i am plecat acas ca i cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Îns cineva m-a v zut de dup o perdea, dintruna din casele dimprejurul fântânii, iar la câteva zile, l pt reasa i-a spus mamei c baba care lua ap din acea fântân (de ce zic asta pentru c majoritatea aveau fântâna lor în curte, îns baba p gubit , nu) s-a dus la biserica din sat i l-a pl tit pe pop ca s m blesteme s nu am noroc în via . Nu tiu ce a cut mama, îns de atunci, pân l-am reg sit pe Dumnezeu i m-am maturizat spiritual, de câte ori sufeream sau d deam de necaz, m gândeam la blestemul babei. Sigur c , acum nu mai cred c preotul satului ar fi putut asculta dorin a babei i s gre easc atât de copil re te în fa a Domnului. Cert este c asemenea întâmpl re poate r ni sufletul unui copil, iar cicatricea de la ran s se streze vreme îndelungat .

Adrian Scott Stokes - Apus de soare

57

Calendar - August 1.08.1913 - s-a n scut Coca Farago (m. 1974) 1.08.1915 - s-a n scut Gellu Naum (m. 2001) 1.08.1949 - s-a n scut Ymeri Baki 2.08.1937 - a murit Pavel Dan (n. 1907) 2.08.1950 - s-a n scut Val. Condurache (m. 2007) 2.08.1864 - a murit Ioan Maiorescu (n. 1811) 2.08.1994 - a murit Leonida Teodorescu (n. 1932) 2.08.2005 - a murit Sanda Stolojan (n. 1919) 3.08.1889 - a murit Veronica Micle (n. 1850) 3.08.1932 - s-a n scut Ion Pascadi (m. 1979) 3.08.1943 - s-a n scut Cornel Ungureanu 3.08.1943 - s-a n scut Nicolae Petre Vrânceanu (m. 2018) 4.08 1931 - s-a n scut Nicolae Ciobanu (m.1987) 4.08.1954 - s-a n scut Paul Daian 5.08.1922 - s-a n scut Marin Preda (m. 1980) 6.08.1912 - s-a n scut Ion Marin Iovescu (m. 1977) 6.08.1935 - a murit George Vâlsan (n. 1885) 6.08.1938 - s-a n scut Serafim Duicu (m. 1996) 6.08.1941 - s-a n scut Cezar Iv nescu (m. 2008) 6.08.1941 - a murit Izabela Sadoveanu (n. 1870) 7.08.1890 - a murit T. N. Or anu (n. 1833) 7.08.1907 - s-a n scut Ion Zamfirescu (m. 2001) 7.08. 1998 - a murit George Damian (n. 1927) 7.08. 2002 - a murit Petru Vintil (n. 1922) 8.08.1892 - s-a n scut Mihail Sevastos (m. 1967) 8.08.1902 - s-a n scut Sa a Pan (m. 1981) 8.08.1912 - s-a n scut Liviu Bratoloveanu (m. 1983) 8.08.1921 - s-a n scut Emil Iv nescu (m. 1943) 8.08.1926 - s-a n scut Horia Stancu (m. 1983) 8.08.1936 - s-a n scut Bianca Balot (m. 2005) 9.08.1934 - s-a n scut Romulus Cojocaru (m. 2007) 9.08.1991 - a murit Cella Delavrancea (n. 1887) 9.08.1997 - a murit Eugen Todoran (n. 1918) 9.08. 2011 - a murit Constantin Stan (n. 1951) 10.08.1884 - s-a n scut Panait Istrati (m. 1935) 10.08.1921 - s-a n scut Ion Negoi escu (m.1993) 10.08.1927 - s-a n scut Barbu Cioculescu 10.08.1937 - s-a n scut Dan Lauren iu (m. 1998) 10.08.1938 - s-a n scut Leon Volovici (m. 2011) 10.08.1968 - a murit Eugen Schileru (n. 1916) 10.08.1980 - a murit I. Peltz (n. 1899) 10.08.2008 - a murit Tudor opa (n. 1928) 11.08.1900 - s-a n scut tefan Lupa cu (m. 1988) 11.08.1929 - s-a n scut Modest Morariu (m. 1988) 11.08.1930 - s-a n scut Teodor Mazilu (m. 1980) 11.08.1961 - a murit Ion Barbu (n. 1895) 12.08.1816 - s-a n scut Ion Ghica (m. 1897) 12.08.1924 - s-a n scut Nicu T nase (m. 1986) 12.08.1965 - a murit Constantin Kiri escu (n. 1876) 13.08.1864 - s-a n scut Spiridon Popescu (m.1933) 13.08.1917 - s-a n scut Ovidiu Bârlea (m.1990) 13.08.1917 - a murit Alexie Mateevici (n.1888) 13.08.1928 - s-a n scut Ion L ncr njan (m.1991) 13.08.1937 - a murit Alexandru Sahia (n. 1908) 13.08.1943 - s-a n scut Florin Muscalu (m. 2001) 13.08.1956 - a murit Victor Papilian (n. 1888) 13.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 14.08.1945 - s-a n scut Mircea Ghi ulescu (m.2010) 14.08.2000 - a murit Ion Omescu (n. 1925) 15.08.1883 - s-a n scut Corneliu Moldovanu (m.1952) 15.08.1894 - s-a n scut Ion Chinezu (m. 1966) 15.08.1937 - s-a n scut Marcel Mihala (m. 1987) 15.08.2007 - a murit Dan Alexandru Condeescu (n. 1950) 16.08.1920 - s-a n scut Virgil Ierunca (m. 2006) 16.08.1921 - s-a n scut Ovid S. Crohm lniceanu (m. 2000) 16.08.1931 - s-a n scut Ileana Berlogea (m. 2002) 16.08.1942 - s-a n scut Gabriela Melinescu

continuare în pag. 58

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Calendar - August continuare din pag. 57

Rândurile ce urmeaz mi-au fost motivate cu prilejul invita iei de a participa la o recent reuniune a Cenaclului Literar „Mircea Eliade” din Denver, CO, desf urat gra ie platformei ZOOM, o manifestare ce s-a dovedit interesant , atât prin discu iile pe care le-a generat, cât i prin aprecierile i evalu rile expuse.

Din perspectiva evolu iei mentalit ilor, apari ia i exercitarea unei activit i specifice unui cenaclu a reprezentat o achizi ie prin excelen modern . Incontestabil, nevoia de cenaclu i importan a sa depind cu preponderen de timpul istoric, ca i de anumite contexte i de a tept ri. Aser iunea mea este neîndoios consolidat de fenomenul actual de extindere a desf ur rii on line. Am realizat c un considerabil avantaj este faptul c noua modalitate ofer posibilitatea apropierii unui mare num r de participan i afla i concomitent în locuri diferite i indiferent cât de îndep rtate, asigurând cenaclului calitatea de a constitui o grupare vie i chiar o stare de spirit i nucleu vital al unei comunit i.

Este îndeob te cunoscut c , în mod necesar, structura oric rui cenaclu literar include prezen a i interesul intens sus inut al unei figuri „spiritus rector” în stare s adune împreun diverse personalit i i s le compatibilizeze. Nu mi-a fost greu s recunosc în acest rol pe „admirabilul om al c ii” prof. Anca Sîrghie, împrejurare confirmat de unul dintre membrii cenaclului care a evocat înfiin area cenaclului la recomand rile i sugestiile acesteia, cu mul i ani în urm .

Emo ionant „abinitio” prin îns i tema abordat i dezbatut , „Ei au tr it în limba român . Scriitori români în exil”, sesiunea cenaclului, ai c rei moderatori au fost amfitrionii Simona Sîrghie i Sebastian Doreanu, a cuprins un program atractiv. Dup salutul de „bun venit” i prezentarea invita ilor i a unor noi c i i reviste literare, au urmat prezent rile relatate, timp de câte 10 minute acordat fiec ruia, dup cum urmeaz : Andrei Codrescu (SUA) - „...despre Andrei Codrescu”, Mihaela Albu (România) - „Necunoscutul Virgil Ierunca”, Ion Dur (România) - „Post-restant. Recuperarea publicistului Horia Stamatu”, Anca Sîrghie (România) - „Mircea Eliade - spirit renascentist”, Antonia Bodea (România) - „Emil Cioran - sublimarea nega iei”, Alex Cet eanu (Canada) - „Dr. Anton Soare - nepotul generalului martir Petre Caramitru”, Francisc-Mihai Lorinczi (România) - recital din poezia lui Dumitru Ichim, Daniela P zan (România) - „Marile rb tori cre tine în poezia lui Dumitru Ichim, Ioan Bogdan (SUA) - „Oaze române ti”, lin Dima (SUA) - recital de pian Tiberiu Brediceanu. Au prezentat, în continuare, crea ii proprii: Dumitru Ichim (Canada) - poezii, Adrian Munteanu (România) - sonete, Dorin N dr u (SUA) - „Vintil Horia. Tulbur toare pagini de jurnal”, Dan D nil (România) - poezii. Horia Ion Groza (SUA) a re inut aten ia cu lansarea c ii „Jurnalul lui Ulise” de Dan D nil . Cuvântul de încheiere a marcat tema viitoarei reuniuni lunare a cenaclului, anume „Monarhia i literatura”.

Finalmente, cred c dincolo de aser iuni i argumente (pro i împotriv ) implicând o inevitabil doz de subiectivism i relativism, reuniunea literar a Cenaclului din Denver, CO a constituit o elocvent pledoarie în favoarea unei v dite solidarit i de grupare literar distinct alc tuit din oameni preocupa i de literatur i lega i prin multiple afinit i estetice. Pentru mine, aceast manifestare cultural a constituit un mod de petrecere a timpului liber sub imperiul lui „utile dulci”.

3 Iulie 2020 Dorin N dr u (S.U.A.)

17.08.1925 - a murit Ioan Slavici (n. 1848) 17.08.1952 - a murit George Magheru (n. 1892) 17.08.1964 - a murit Mihai Ralea (n. 1896) 18.08.1916 - s-a n scut Neagu Djuvara (m. 2018) 18.08.1931 - s-a n scut Paul Anghel (m. 1995) 18.08.1935 - s-a n scut Ion Gheorghe 18.08.1937 - s-a n scut Sorin Alexandrescu 18.08.1957 - a murit G. Tutoveanu (n. 1872) 18.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 18.08.1999 - a murit Mircea Sântimbreanu (n. 1926) 19.08.1914 - s-a n scut I. Vitner (m. 1991) 19.08.1935 - s-a n scut Oltyán Laszló (m. 1990) 19.08.1935 - s-a n scut Dumitru Radu Popescu 19.08.1948 - s-a n scut Radu Anton Roman (m. 2005) 20.08.1872 - a murit Dimitrie Bolintineanu (n. 1825) 20.08.1900 - a murit G. Dem. Teodorescu (n. 1849) 20.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 20.08.1920 - s-a n scut Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (m. 2006) 21.08.1723 - a murit Dimitrie Cantemir (n. 1673) 21.08.1856 - s-a n scut C. C. Bacalba a (m. 1935) 21.08.1972 - a murit Nichifor Crainic (n. 1889) 21.08.1990 - a murit Al. Cerna- R dulescu (n. 1920) 21.08.1991 - a murit Eugen Jebeleanu (n. 1911) 22.08.1890 - a murit Vasile Alecsandri (n. 1818) 22.08.1914 - s-a n scut Alice Botez (m. 1985) 22.08.1917 - s-a n scut Alexandru Piru (m. 1993) 22.08.1951 - s-a n scut Vladimir Munteanu (m. 1993) 22.08.1959 - a murit D. Iov (n. 1888) 22.08.1981 - a murit Sa a Pan (n. 1902) 22.08.1999 - a murit Tudor Popescu (n. 1930) 23.08.1924 - s-a n scut Paul Everac (m. 2011) 23.08.1933 - s-a n scut Corneliu tefanache (m. 2009) 23.08.1943 - s-a n scut Mircea Iorgulescu (m. 2011) 23.08.1948 - s-a n scut Andrei Ple u 24.08.1820 - a murit Ion Budai- Deleanu (n. 1760) 24.08.1868 - a murit Costache Negruzzi (n. 1808) 24.08.1927 - s-a n scut B. Elvin (m. 2011) 25.08.1849 - s-a n scut G. Dem. Teodorescu (m. 1900) 25.08.1902 - s-a n scut Camil Baltazar (m. 1977) 25.08.1907 - a murit Bogdan Petriceicu Hasdeu (n. 1838) 25.08.1975 - a murit Romulus Dianu (n. 1905) 25.08.1980 - a murit D. D. Ro ca (n. 1895) 25.08.2010 - a murit Baru u T. Arghezi (n. 1925) 26.08.1913 - a murit Panait Cerna (n. 1881) 26.08.1953 - s-a n scut Ion Simu 26.08.1997 - a murit Val. Condurache (n. 1950) 27.08.1897 - s-a n scut Tomcsa Sándor (m. 1963) 27.08.1905 - s-a n scut Pimen Constantinescu (m. 1973) 27.08.1917 - a murit Anton Naum (n. 1829) 27.08.1918 - s-a n scut Leon Levitchi (m. 1991) 27.08.1928 - s-a n scut Mircea Zaciu (m. 2000) 27.08.1930 - s-a n scut Z. Ornea (m. 2001) 27.08.1942 - s-a n scut Ovidiu Ghidirmic (m. 2017) 27.08.1965 - a murit Eusebiu Camilar (n. 1910) 28.08.1909 - s-a n scut Astalos István (m. 1960) 28.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 28.08.1917 - a murit Calistrat Hoga (n. 1847) 28.08.1939 - s-a n scut Rodica Ojog-Bra oveanu (m. 2002) 28.08.1943 - a murit George Ulieru (n. 1884) 28.08.1944 - s-a n scut Marin Mincu (m. 2010) 29.08.1961 - a murit George M rg rit (n. 1910) 29.08.1975 - a murit Theodor Constantin (n. 1910) 29.08.2005 - a murit Radu Anton Roman (n. 1948) 30.08.1910 - s-a n scut Augustin Z. N. Pop (m. 1988) 31.08.1927 - s-a n scut Radu Petrescu (m. 1982) 31.08.1927 - s-a n scut Dan De liu (m. 1992)

Anul XI, nr. 8(120)/2020

/Constela\ii diamantine

59

Ion ROMANESCU scut la 1 oct. 1930, în com. Tama i, jud. Bac u, decedat la 25 apr. 2014, la Buz u. A absolvit Liceul Comercial Bac u i coala Militar de Ofi eri Tehnici de Avia ie „Traian Vuia”, la Media i Sibiu i a lucrat ca ofi er, inginer tehnic, la câteva unit i de avia ie. A fost rebusist, poet, prozator, epigramist, autor de texte satirice pentru brig zi artistice. Apari ii editoriale: Prinse din zbor (2002), Catrene epigramatice (2009), Voie bun (2012) i altele; a îngrijit volumul Epigrami ti buzoieni (2010).

Epigramist... artizan Încerc s dau catrenelor culoare, Cu cât parfum înv luie-o n fram .

Eu într-un madrigal s desc o floare i împletesc urzici... în epigram .

Stele în plus Pretins aviator sadea, La bar s-a afumat ni el, ria ce-o servise-avea Mai multe stele... decât el!

Haz de necaz În Carpa i, de-o ve nicie, Ne-a r mas umorul treaz, i azi, precum se tie, Facem haz tot de necaz!

Mofturi la vârsta a treia E dureros la vârsta mea, stau de lemn, s fiu cuminte, nu pot s -mi conving nevasta totul e... ca mai-nainte.

Cuplu aviatic În c snicie, ca-n elicopter, Preocupa i pentru antrenament, El F t Frumos, un tân r ofi er, Ea, Cosânzeana... sublocotenent.

Tr tor de frunte Are dragoste de flint i e mândru „r u” de ea.

Trage bini or la int Dar mai bine... la m sea!

Zbor deasupra Casei Poporului Azi privesc din geana z rii Cum parlamentari de marc Sug mereu din trupul rii Îns nimeni nu-i în arc !

Ion BINDEA scut la 4 mai 1931, în loc. Chiuza, jud. Bistri a-N ud. A absolvit Liceul „George Co buc”, din ud i Facultatea de Filologie, Sec ia Francez , la Univ. Bucure ti i a lucrat ca profesor, director de coal , Inspector general al Inspectoratului colar Jude ean Cluj.

Publicist, epigramist, traduc tor, colaborator la numeroase publica ii, deseori premiat pentru crea iile sale, inclus în peste 50 de volume colective de epigram . Apari ii editoriale: Epigrame (2005), Alte epigrame (2007), Alte i alte epigrame (2009), Distihuri (2009)

Proverbial Preten ii am de umorist, Dar via a zâmbetul îmi curm : De-atâ ia ani mereu sunt trist, Tot a teptând s râd... la urm .

El, nevasta i soacra Duce-o via f fric (Nu-i o vorb în doi peri!)

Ca o ar foarte mic Între dou mari puteri!

Corectiv ti deseori tentat s spui: Aceasta-i ara nim nui!

Rectific eu: Nu-i chiar a a, Aceasta-i ara câtorva...

Unui maestru Deseori s-a întrebat Câ i în via l-au urmat? i-a r mas dezam git: Cei mai mul i l-au urm rit...

Unui artist De multe ori, din trebuin i din anume socoteal , El face art cu tendin ...

(Tendin de c tuial !)

Soarta ranilor Ei s-au jertfit pentru p mânt, tiind c f el sunt mor i; Iar azi, supu i cumplitei sor i, Mai vor doar locul... de mormânt!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Unui pilot Cu-o stewardes pr bu it, Îi zboar gândul la „viagr ” Din clipa-n care a g sit ...Cutia neagr .

Unui medic politicianist St pân pe meserie Un medic serios ie în carne vie Pân d du de os!

Ale ii rii A fost odat ca-n pove ti, Dar e i-acum în Bucure ti, Un parlament cam mic în fapte i un guvern cam pap -lapte.

Consolare la senectute Înc din copil rie Îmi doream var târzie, Ast zi mintea m îndeamn -mi doresc m car o toamn ...

Re inere Trecutul l-am sim it din plin, Pu in miere, mult venin; În ce prive te viitorul, De-acuma spun c nu-i duc dorul...

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 8(120)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

ADRIAN ADRIAN SCOTT SCOTT STOKES STOKES Charles Adrian Scott Stokes a fost un pictor englez. S-a n scut în Southport, Lancashire, în dec.

1854, apoi s-a mutat la Liverpool, unde a devenit broker de bumbac. Talentul u artistic a fost remarcat de pictorul John Herbert, care l-a sf tuit s i prezinte desenele la Royal Academy. În 1872, Stokes a intrat la Royal Academy i a expus pentru prima dat în 1876.

Din 1876, c torind la Fontainebleau i Barbizon, a intrat sub influen a pictorilor francezi de peisaj aerian. În 1884, Stokes s-a c torit cu artista austriac Marianne Preind-

lesberger (n. 1855), care, mai târziu, a devenit o artist cunoscut sub numele de Marianne Stokes. Cuplul i-a petrecut verile din 1885 i 1886 la Skagen, în nordul Danemarcei, unde a existat o colonie de arti ti care a devenit cunoscut sub numele de Pictorii Skagen. Acolo au legat o strâns prietenie cu Michael i Anna Ancher.

Dup o lung edere în Fran a, cuplul s-a întors în Marea Britanie, unde s-a stabilit în Cornwall la Carbis Bay i s-a al turat coloniei arti tilor de la St. Ives, în 1886. Cuplul a c torit frecvent în Tirol i în 1905 în Slovacia. În 1905, cuplul a f cut prima vizit în Ungaria, întorcându-se în 1907 i 1908.

Adrian Stokes a fost un pictor peisagist, preocupat cel mai mult de efectele atmosferice, iar mai târziu de peisajele decorative. A câ tigat medalii la Expozi ia de la Paris i la Târgul Mondial de la Chicago, a devenit primul pre edinte al Societ ii de Arte St Ives (1890) i apoi vicepre edinte al Royal Watercolor Society (1932). În 1919 a fost ales academician.

Marianne Stokes a murit în 1927. Adrian Stokes a murit în 1935.

Ambii au fost înmormânta i la Cimitirul Romano-Catolic Mortlake, Londra.

A. S. Stokes - Toamn în sudul Fran ei