literatur

Janet NIC{ C[r\i primite la redac\ie

Diserta\ie pentru inim[ ]i literatur[

Toat lumea tie c democra ia este centrat pe cet ean, pe m ria sa, cet eanul. Cel pu in, teoretic, principial. Practic, ea e centrat pe alte coclauri. Dac îmi spune cineva c politicianul moare de dragul cet eanului, c nu doarme, gândindu-se la binele cet eanului, eu m fac pop . Popa-prostul. Toat lumea tie c educa ia este centrat pe elev. Pe m ria sa, elevul. Foarte bine! Cel pu in, teoretic, etc., etc. Dar, practic, elevul nu se vede. Se vede i se flutur , în schimb, sloganul. Se spune c tonul face muzica. i a a este. Dar tonul, chiar dac se aude, nu se vede. De asemenea, copacii nu se mai v d de p dure. Se spune sloganul face politica. i a a este. Sloganul, repetat cu înver unare patriotic i cu mânie proletar , devine drapel c uzitor pentru masele populare, dornice de a fi îndrumate, storite mioritic, exploatate tiin ific i riguros ideologic. Dar, s n-o mai d m cotit în stânga i în dreapta, exist i o biblie modern , devenit slogan universal, luciferic, solar, astral, anume „Charta drepturilor Omului”! P i? Credea i c am r mas la nivel local, rural, terestru? O, nu se putea s nu se poat ! Drepturile omului, ca „nouri lungi pe esuri”, vorba poetului, nu se transform niciodat în ploaie binef toare pentru cre tetul s rmanului om de rând! Toate plutesc pe deasupra lui. Toate sunt sus. Toate sunt intangibile. Ca albastrul cerului, ca stelele. Toate s-au mutat în „Cuvânt”. Realitatea a divor at de materie i s-a mutat în ,,Semn”. Lumea a devenit Text, Semiotic . Dar, cuvântul „câine” nu latr , cuvântul „cal” nu necheaz , cuvântul „nor” nu plou , cuvântul „proletar” nu se lupt cu conceptul de „burghez”, cum spunea filosoful. Se vede peste tot o team fa de oameni. Toat gândirea cârmacilor, de toate culorile, se pliaz pe Om, nu pe Oameni. Tr im o via de dic ionar, unde lucrurile nu sunt decât numite. Toate încerc rile de a lega cerul de p mânt au fost timide, fragile, inconsistente. Tr im, fatalmente, sub zodia generalului incolor, inodor i insipid. Am sc pat, într-un fel, de Metafizic , de Absolut, de Marele Anonim, de Transcendent, cafele tari ale gândirii r cite, i am intrat în zodia Generalului, nechezolul oficial al modernit ii. Se p rea c arta, conform sloganului, este individual , subiectiv , o îndeletnicire particular . Oare, a a a fost? Oare a a o fi? P i, un poet de poet, un individual pân în m duva sinelui s u, nu este plasat, imediat, sub umbrela unui curent literar, care abia îl a tepta la col ? E ti individual, deci nu exi ti! Pentru c nu exist decât generalul. Rezult , logic, tiin ific, riguros probat, c poe ii nu exist ! Rezult c arti tii, individualit i de toate felurile, nu exist ! Pleca i de acas ca individuali, ei ajung la cap tul drumului, solda i înregimenta i în armata generalului incolor, inodor i insipid. Acidul generalului dizolv individualit i. Omul care transpir , muncind, pe care îl doare o mân sau c ruia îi crimeaz ochii din cauza polu rii, devine „cet eanul” inodor, incolor i insipid, o masc , un semn, un afi . Copilul, cu toate particularit ile sale de fiin omeneasc , devine, prin slogan, „elev”, formul general , algebr , geometrie, semn grafic, punct. Gelu, Gic , Barbu, Gina nu mai sunt Gelu, Gic , Barbu, Gina, gheme de sensibilitate, ci generalul „copii”, apoi, generalul ,,elevi”, apoi generalul ,,educabili”. Totul se prive te de departe, de sus, de niciunde. Asist m la o lume privit cu ochii închi i.

Chiar dac abstractizarea i generalizarea sunt progrese necesare ale gândirii omene ti, în organizarea societ ii i a vie ii, prin prisma „asem rii”, e nevoie s intr m în alt zodie a progresului, în zodia „deosebirii”, prin coborârea de la abstract la concret, de la cuvânt la fapt , de la ideal, la real, de la boal la bolnav, de la Concept la Sensibilitate, de la OM, la OAMENI, cu nume i prenume, ca în fa a Domnului Dumnezeu! Amin!

Liviu CHISCOP

Mitologie ]i poezie

Victoria Fonari, Olimp & Hades, Ed. Magic Print, One ti, 2020, 151 p.

Cu doar câteva zile înainte de decretarea st rii de urgen în cele dou state române ti de pe ambele maluri de Prut, mai exact în ziua de vineri, 6 martie 2020, aflându-m cu treburi la Chi in u, am avut privilegiul de a fi invitat la celebrarea zilei aniversare (8 Martie) a Victoriei Fonari, organizat la Biblioteca Municipal „B. P. Hasdeu”, cu participarea atât a colectivului institu iei-gazd , cât i a numero i studen i, masteranzi i doctoranzi ai distinsei s rb torite, care e nu doar o poet de real talent, ci i o îndr git i apreciat Profesoar la Facultatea de Litere a Universit ii de Stat din Capitala Moldovei... În preambulul editorialului din nr. 9 (3597) din acea zi al revistei clia, intitulat Numele Victoriei Fonari, înscris organic în cultura modern , se spune: „În cultura modern , luna Martie este considerat «Luna femeii». În aceast lun , în ora ul Chilin u, pe 8 Martie, s-a scut Victoria Fonari - poet li critic literar, doctor conferen iar al Universit ii de Stat din Moldova, membr a Uniunii Scriitorilor din Moldova; membr a Asocia iei Române de Studii Semiotice; membr a Federa iei Interna ionale a Jurnali tilor; membr a Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România”. În ziua precedent (joi, 5 martie 2020) elogiasem i eu personalitatea s rb toritei, într-un eseu publicat în prestigiosul hebdomadar Literatur i Art (cu apari ie neîntrerupt din 1954, ca i mai sus men ionata clie), condus, din 1986, de maestrul Nicolae Dabija, membru de onoare al Academiei Române, despre care Grigore Vieru spusese cândva c este „cea mai complex personalitate cultural a Basarabiei”... i fiindc veni vorba despre Nicolae Dabija - lider de genera ie poetic i promotor al reconstruc iei identitarului românesc în Basarabia - e locul s spunem c , printre numeroasele premii ob inute de Victoria Fonari, se num i acela acordat de Filiala Chi in u a UZPR pentru cel mai bun scenariu de film documentar: Nicolae Dabija - genera ia ochiului al treilea.

Întrucât corsetul limitativ al prezentei recenzii nu ne permite s men ion m aici toate premiile ob inute de Victoria Fonari i nici titlurile lucr rilor tiin ifice ori ale volumelor de versuri, vom mai reproduce totu i - pentru corecta informare a poten ialilor cititori - dou succinte secven e din clia. „Are numeroase publica ii tiin ifice - se spune despre Victoria Fonari - i este autor a peste 100 de articole tiin ifice, ap rute în Italia, Polonia, Republica Moldova, România, Rusia, Slovacia, Ucraina. Colaboreaz cu peste 30 de ziare i reviste, este invitat la emisiuni radiofonice i televizate. (...) Particip la numeroase conferin e, dintre care, în luna mai 2019, la Madrid a avut loc Confe-

rin a Interna ional „Lucian Blaga, Crea ie, Cultur - Universalitate”, unde a primit Diploma oferit de pre edintele Uniunii Scriitorilor i Arti tilor „Lucian Blaga” din Spania, dl. Ovidiu Cornil ”.

Iar de vreo 10 ani încoace, Victoria Fonari a devenit o prezen familiar în cercurile universitare i scriitorice ti de la noi. Când ajunge dincoace de Prut - i o face frecvent - î i fascineaz din primul moment auditoriul (colegi ori cititori deopotriv ), atât prin firea ei vesel i optimismul contagios, cât mai ales prin discursul pasionat, i avântat, sus inut de elanuri afective acoperitoare, de o energie asociativ neobi nuit , ce se transmite celor prezen i în chip firesc, dar autoritar... A a am cunoscut-o i eu, în seara zilei de 17 decembrie 2017, la Biblioteca Municipal „George-Radu Melidon” din Roman, cu prilejul comemor rii eminentului critic i istoric literar Mircea Scarlat, autorul inegalatei, pân ast zi, Istorii a poeziei române ti, în patru volume (ultimul ap rut postum, în 1990, prin grija prietenului i profesorului s u Nicolae Manolescu), de la a c rui trecere la cele ve nice se împlineau atunci exact trei decenii... Se organizase acolo, cu acel prilej, i un concurs de interpretare critic a poeziei clasice i moderne (Eminescu, Bacovia, Barbu etc.), iar Victoria Fonari venise în calitate de pre edinte al juriului (care mi-a acordat, finalmente, premiul I...).

Revenind la volumul pe care încerc m a-l recenza în cele ce urmeaz , e de amintit c , tot pe la jum tatea lui martie 2020, Victoria Fonari transmitea doamnei Maria Dohotaru, manager la „Magic Print”, tipografie ( i editur ) de top din România, specializat în lucr ri de art grafic , dactilograma unui volum de versuri purtând titlul Olimp & Hades. Executat irepro abil, în excelente condi ii grafice, elegantul i insolitul volum bibliofil (format in duodecimo, cartonat, cu numeroase fotografii color etc.), este una dintre pl cutele surprize ale acestui an literar, afectat profund nu doar de criza sanitar (a c rei nepl cut consecin a fost, între altele, închiderea grani elor), ci i de cea economic , resim it inclusiv de editori, tipografi i librari... Dar Olimp & Hades a reprezentat o surpriz , putând fi considerat un volum de referin în ansamblul crea iei lirice a Victoriei Fonari (fiind o nou carte de versuri a autoarei) i în contextul poeziei române contemporane, nu doar prin dimensiunile liliputane i excelen a execu iei tipografice, ci mai ales prin aceea c e alc tuit exclusiv dintr-o specie liric exotic - anume haiku - importat la noi, din spa iul nipon, relativ recent. Din

(„Curgerea oului/ din pas re spre cuib/ aer nezburat”). i, într-o variant acest punct de vedere, s-ar p rea chiar c avem de-a face cu o premier post-modern , Florin Iaru: „Capul meu cade/ Pe/ ma ina de scris/... absolut în literatura român , în m sura în care Olimp & Hades e Fruntea de rânduri mi-e plin ” (Hai Ku Mine peste muntele Fudji). compus integral din haiku-uri. Un cunoscut baijin nipon, anume Shiki, ar fi spus c haiku-ul

Absent, la noi - cu foarte pu ine excep ii -, atât din manuale ori este, de fapt, un instantaneu al realit ii, înrudit cu fotografia. Poate auxiliare didactice, cât i din dic ionarele explicative ori de termi- de aici Victoria Fonari a avut inspirata idee de a înso i fiecare poezie nologie literar , haiku-ul e o specie de poezie japonez cu form cu câte o reu it fotografie color, ceea ce face ca Olimp & Hades s fix , alc tuit din 17 silabe, grupate în trei versuri/ rânduri, con inând, nu fie doar un volum de versuri, ci i un interesant album fotografic, respectiv, 5-7-5 silabe. Fiind, la începuturi, doar un joc de cuvinte, cu imagini nu doar din Basarabia natal , ci i din România (Ia i, Cluj, un simplu exerci iu formal, de virtuozitate, haiku-ul devine, în Japonia Gala i, Constan a) sau chiar din alte metropole europene (Paris, Roma, veacului trecut, expresia fulgurant gra ioas a unui lirism meditativ, Baku, Dusseldorf, Toledo, München, Madrid - Universitatea din greu de realizat în alte limbi i dificil de echivalat în traduceri. El este Alcala etc.). Cele mai numeroase haiku-uri sunt dedicate, fire te, deosebit de popular în Japonia, fiindc doar în nipon toate sunetele unor institu ii ale Chi in ului natal, ca spre exemplu: „printre coloane/ ce formeaz alfabetul au aceea i lungime, iar - în consecin - toate ile ascult / cum le cite te pianul, vioara/ i naiul” (Biblioteca poemele haiku sunt la fel de lungi, p strând un ritm impus din timpuri Municipal „B.P. Hasdeu”, p. 85), sau „Îmbr i în undele stelare/ str vechi. A a se face c , în deceniile din urm , arta modern încearc în parfumuri de tei/ ne strânge în petale soarele” (Str. Alba Iulia din elimine regulile rigide ale haiku-ului clasic, l sând liber imagina ia Chi in u, p. 87). Dintre piesele lirice consacrate ora elor României, artistului, pentru ca acesta s se concentreze asupra con inutului i men ion m: „marea salut soarele/ reflec iile din pietre/ adun misterul nu asupra num rului de silabe. iubirii” Constan a, p. 93), sau: „praful stelar/ se g se te doar aici/

De altfel, e de amintit c nici chiar A. T. Stamatiad - cel dintâi tra- printre strig tele t cerii” (Poezia la Ia i - 2016, p. 97). Nu e greu de duc tor, la noi, de poezie japonez - de i era un tehnician des vâr it intuit c , de fapt, autoarea transfigureaz liric aici emo iile încercate al versului, nu se conformase prozodiei clasice a haiku-ului. T lm - cu prilejul unor excursii sau vizitei efectuate în locurile men ionate. cirile sale din volumele Din cântecele curtezanelor japoneze (1942) Un astfel de biografen ar fi participarea autoarei, în 2016, la Salonul i arfe de m tase. Antologie japonez (pentru care prime te premiul de carte de la Paris: „Parisul a înmugurit în c i/ ne configureaz / Academiei Române, în 1943) sunt relativ libere, neurmând fidel regula printre coper i” (Salon de livre: Paris, p.89). Sau vizita la Universi5-7-5. „Exist - observa, în acest sens, Aliona Grati într-un recent tatea din Alcala, p. 111: „berzele de pe acoperi ul/ universit ii din Dic ionar de teorie literar - i o mul ime de haiku-uri neregulate, Alcala/ urm resc aventurile lui Don Quijote”. S-ar putea spune chiar care nu mai in cont de num rul reglementat de silabe”. Acesta este biografismul e - ca i sentimentalismul, inerent liricii feminine i cazul haiku-urilor din volumul de care ne ocup m aici, unde sunt doar înveli ul sub ire al acestei poezii proteice i polimorfe, pe care exprimate idei i sentimente ale autoarei într-o forma concis , care autoarea îl utilizeaz doar ca suport ori adjuvant al cadrului fizic din stimuleaz imagina ia cititorului, ca, de pild , în rutul: „Izvorul epopeea pe care o reprezint Olimp & Hades. De i nu are rima sau subteran/ s rut cerul/ prin r cinile stejarilor” (p. 37), sau în Ne- ritm, haiku-ul clasic con ine, cel mai adesea, un cuvânt (kigo) sau o teptat: „Dup cortina nop ii/ un îngera / b tea la u ” (p. 121), ori imagine exprimând anotimpul în care acesta a fost scris. Crea iile de în cel intitulat chiar Japonia (dup o lec ie de caligrafie din zilele gen ale Victoriei Fonari nu fac excep ie, unele purtând chiar în titlu japoneze la Chi in u): „pensula deseneaz / cartea deschis / în clipa numele anotimpului, ca spre exemplu: „s rutul de diminea / înmuscrierii sim i/ cum soarele r sare” (p. 99). De men ionat c nici chiar gure te ninsoarea/ din viitoarele valuri” (Prim vara, p. 125); „s rutul cei doi „ aizeci ti” care au încet enit haiku-ul în literatura român luminii/ în valuri de mare/ ne îmbr eaz / în scoica universului” nu respect structura clasic a speciei. Este vorba de Marin Sorescu (Vara, p.127); „s rutul cristalelor/ ne dezv luie/ ve nicia din mare” („Cu mine se petrece/ Ceva/ O via de om”) i Nichita St nescu (Iarna, p. 131). Ca i în volumele de versuri precedente ale Victoriei Fonari în care autoarea prefera - cum remarcam cu alt prilej - o poezie intelectualizat i livresc , i în Olimp & Hades piesele lirice au un evident e afodaj cultural, de pe care se desprind imaginile poetice, uneori surprinz toare prin inedit i în ime metaforic , ca aceste defini ii ale poeziei: „poezia e o sfer / ce trebuie s îi permitem/ s ias din sicriul academic” (Sfera din dreptunghi, p. 63), sau: „sub lupa poeziei/ clipa/ deconecteaz lumin electric ” (Scurtcircuit, p. 43). În aceea i categorie a artelor poetice pot fi incluse i ter ine precum: „versul se ascunde-n palm / i-adoarme ghemuit/ în literele criptate” (Somn i esen , p. 17), sau „frumosul seac / în lacrima mea/ din valuri de mare” (Îmi despletesc sufletul, p. 143). E de remarcat c punctul forte al acestor haiku-uri e acela Louis Aston Knight - Caban lâng râu exprim atât de multe prin atât de pu ine