Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
40 Janet NIC{
Diserta\ie pentru inim[ ]i literatur[ Toat lumea tie c democra ia este centrat pe cet ean, pe m ria sa, cet eanul. Cel pu in, teoretic, principial. Practic, ea e centrat pe alte coclauri. Dac îmi spune cineva c politicianul moare de dragul cet eanului, c nu doarme, gândindu-se la binele cet eanului, eu m fac pop . Popa-prostul. Toat lumea tie c educa ia este centrat pe elev. Pe m ria sa, elevul. Foarte bine! Cel pu in, teoretic, etc., etc. Dar, practic, elevul nu se vede. Se vede i se flutur , în schimb, sloganul. Se spune c tonul face muzica. i a a este. Dar tonul, chiar dac se aude, nu se vede. De asemenea, copacii nu se mai v d de p dure. Se spune sloganul face politica. i a a este. Sloganul, repetat cu înver unare patriotic i cu mânie proletar , devine drapel c uzitor pentru masele populare, dornice de a fi îndrumate, storite mioritic, exploatate tiin ific i riguros ideologic. Dar, s n-o mai d m cotit în stânga i în dreapta, exist i o biblie modern , devenit slogan universal, luciferic, solar, astral, anume „Charta drepturilor Omului”! P i? Credea i c am r mas la nivel local, rural, terestru? O, nu se putea s nu se poat ! Drepturile omului, ca „nouri lungi pe esuri”, vorba poetului, nu se transform niciodat în ploaie binef toare pentru cre tetul s rmanului om de rând! Toate plutesc pe deasupra lui. Toate sunt sus. Toate sunt intangibile. Ca albastrul cerului, ca stelele. Toate s-au mutat în „Cuvânt”. Realitatea a divor at de materie i s-a mutat în ,,Semn”. Lumea a devenit Text, Semiotic . Dar, cuvântul „câine” nu latr , cuvântul „cal” nu necheaz , cuvântul „nor” nu plou , cuvântul „proletar” nu se lupt cu conceptul de „burghez”, cum spunea filosoful. Se vede peste tot o team fa de oameni. Toat gândirea cârmacilor, de toate culorile, se pliaz pe Om, nu pe Oameni. Tr im o via de dic ionar, unde lucrurile nu sunt decât numite. Toate încerc rile de a lega cerul de p mânt au fost timide, fragile, inconsistente. Tr im, fatalmente, sub zodia generalului incolor, inodor i insipid. Am sc pat, într-un fel, de Metafizic , de Absolut, de Marele Anonim, de Transcendent, cafele tari ale gândirii r cite, i am intrat în zodia Generalului, nechezolul oficial al modernit ii. Se p rea c arta, conform sloganului, este individual , subiectiv , o îndeletnicire particular . Oare, a a a fost? Oare a a o fi? P i, un poet de poet, un individual pân în m duva sinelui s u, nu este plasat, imediat, sub umbrela unui curent literar, care abia îl a tepta la col ? E ti individual, deci nu exi ti! Pentru c nu exist decât generalul. Rezult , logic, tiin ific, riguros probat, c poe ii nu exist ! Rezult c arti tii, individualit i de toate felurile, nu exist ! Pleca i de acas ca individuali, ei ajung la cap tul drumului, solda i înregimenta i în armata generalului incolor, inodor i insipid. Acidul generalului dizolv individualit i. Omul care transpir , muncind, pe care îl doare o mân sau c ruia îi crimeaz ochii din cauza polu rii, devine „cet eanul” inodor, incolor i insipid, o masc , un semn, un afi . Copilul, cu toate particularit ile sale de fiin omeneasc , devine, prin slogan, „elev”, formul general , algebr , geometrie, semn grafic, punct. Gelu, Gic , Barbu, Gina nu mai sunt Gelu, Gic , Barbu, Gina, gheme de sensibilitate, ci generalul „copii”, apoi, generalul ,,elevi”, apoi generalul ,,educabili”. Totul se prive te de departe, de sus, de niciunde. Asist m la o lume privit cu ochii închi i. Chiar dac abstractizarea i generalizarea sunt progrese necesare ale gândirii omene ti, în organizarea societ ii i a vie ii, prin prisma „asem rii”, e nevoie s intr m în alt zodie a progresului, în zodia „deosebirii”, prin coborârea de la abstract la concret, de la cuvânt la fapt , de la ideal, la real, de la boal la bolnav, de la Concept la Sensibilitate, de la OM, la OAMENI, cu nume i prenume, ca în fa a Domnului Dumnezeu! Amin!
Anul XI, nr. 11(123)/2020
C[r\i primite la redac\ie
