Constelatii diamantine, nr. 5 (93) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 5 (93) Mai 2018

Semneaz : George Baciu Nicolae B la a Angela Burtea Aurel Buzg u Liviu Chiscop Iulian Chivu Livia Ciuperc Florian Copcea Ionu Copil Corin Culcea Nicolae Dina Doina Dr gu Mariana Gurza Ioan Hada Laurian Ionic Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Flora M rg rit St nescu Nicolae M tca Octavian Mihalcea Constantin Miu tefan Radu Mu at Tudor Nedelcea Janet Nic George Petrovai Ionel Popa Vavila Popovici Florentin Smarandache Gheorghe A. Stroia Camelia Suruianu Ben Todic Al. Florin ene

Lenbach - Arcul de Triumf din Roma

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, Rolul literaturii de dup Marea Unire în europenizarea României ...............pp.3,4 Doina Dr gu , CARROUSEL - o carte de excep ie .................................................................p.5 George Petrovai, Spa io-temporalitatea gândirii umane ..................................................p.6 Janet Nic , O Lume ca Nelumea ................pp.7,8 Vavila Popovici, O carte de excep ie ...............p.8 Livia Ciuperc , Centenar George Co buc ....p.9 Iulian Chivu, Antinomii fundamentale i formula lui Dumnezeu ..............................pp.10,11 Constantin Miu, Aspecte ale melancoliei în erotica lui Eminescu i Arghezi .............pp.12,13 Daniel Marian, Con tientizarea spa iului venit în timp ....................................................p.14 Tudor Nedelcea, “Craiova - Ora ul celor o mie de milionari” .............................................pp.15,16 Ionel Popa, Radu Ciobanu - Heralzii ....pp.17-21 Octavian Mihalcea, Poeme ............................p.22 Camelia Suruianu, “La Pieta” lui Michelangelo ............................................pp.23-29 Flora M rg rit St nescu, Poeme .................p.30 Corin Culcea, Despre scrierea în s cie... ......................................................................pp.31,32 Florentin Smarandache, Frânturi de amintiri vâlcene ..............................................................p.32 George Baciu, Poezia popular în Domne tii Muscelului, la mijlocul sec. al XIXlea .........p.33 Nicolae B la a, Pe linia Orient-Occident.

Fiin a i nefiin a la români ....................pp.34-36 Mariana Gurza, Vasilica Grigora - în croazier liric .........................................pp.37,38 Galina Martea, Poeme ....................................p.38 Gheorghe A. Stroia, Efemeride sau Nevoia de verticalitate într-o lume aflat în flagrant tangaj moral i spiritual .........................pp.39,40 Nicolae Dina, Zodiile unui suflet înve mântat în triste e ........................................................pp.41,42 Angela Burtea, Mingea de foc ......................p.43 Ionu Copil, D-Efectele manipul rii globale ......................................................................pp.44-47 Nicolae M tca , Catrene ................................p.48 Liviu Chiscop, Un gen în vog : docufiction ......................................................................pp.49,50 Ioan Hada, Poeme ............................................p.50 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.51 Ben Todic , Scrisoare c tre un frate român .............................................................................p.52 Florian Copcea, Literatura român din Serbia: sincroni tii ................................................pp.53-58 Aurel Buzg u, Constela ii epigramatice ...p.59 Laurian Ionic , Constela ii epigramatice ..p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ..........p.60

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

Ilustra ia revistei: Franz von Lenbach

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

Rolul literaturii de dup[ Marea Unire @în europenizarea României Dup Marea Unire din 1918, a a cum se cunoa te, au început s se dezvolte mai toate ramurile economiei na ionale. Prin acest act înf ptuit la Alba Iulia, la 1 Decembrie, s-a realizat unitatea na ional i integrarea în ritmul european de modernizare.

Un rol important în europenizarea României l-a avut presa literar i literatura, care cunoa te o efervescen deosebit din care nu lipsesc polemicile, uneori violente. În acest context se impun personalit i ca Mihai Sadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Lucian Blaga, Gib Mih escu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu i al ii, care, prin lucr rile lor publicate în ar i str in tate, au avut un rol deosebit în cunoa terea realit ilor din România pe drumul moderniz rii.

Dup Marea Unire num rul ziarelor cu pagin literar i reviste literare se înmul esc. O parte din ele, prin rezumate traduse în limbi de circula ie interna ional , fac cunoscute operele scriitorilor români.

Revista Via a româneasc (ap rut la 6 martie 1906, dar care î i înceteaz activitatea în timpul Primului R zboi Mondial) reapare în 1920 sub conducerea lui Garabet Ibr ileanu, tot la Ia i. Dar din 1930 se mut la Bucure ti, conducerea fiind preluat de Mihai Ralea i

Lenbach - Feti

George C linescu. În acea perioad Via a româneasc pune accentul pe autenticitate i specificul na ional în eles ca dimensiune social i europenizarea ca asimilare a spiritului na ional. În jurul acestei reviste se dezvolt curentul literar cunoscut sub numele de poporanism. În cadrul redac iei s-au dezvoltat mul i scriitori, printre care amintim pe Spiridon Popescu, Calistrat Hoga , Jean Bart, P tr canu, Mironescu, Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Topârceanu i al ii. În perioada abordat , disputele literare se duceau în jurul modernismului i al tradi ionalismului. Modernismul denume te tendin a inovatoare într-o anumit etap a unei literaturi. El apare în literatura secolului XX opunându-se tradi ionalismului, proclamând noi principii crea iei. Acest curent sus inea europenizarea (sincronizarea) literaturii na ionale cu literatura Europei, promovarea scriitorilor tineri, teoria imita iei, eliminarea decalajului în cultur , trecerea de la o literatur cu tematic rural la una de inspira ie urban . Cultivarea prozei obiective i evolu ia poeziei de la epic la liric i a prozei de la liric la epic.

Eugen Lovinescu, în literatura noastr , teoretizeaz asupra modernismului în revista Sbur torul i în cenaclul pe care-l conducea. Revista lui Lovinescu apare la Bucure ti între anii 1919-1922 i apoi între 1926-1927. Cenaclul Sbur torul are o existen mai îndelungat , func ionând între 1919-1947, când a fost interzis de comuni ti. Obiectivele acestei grup ri erau: promovarea tinerilor scriitori i imprimarea tendin ei moderniste în evolu ia literaturii române. Primul obiectiv sa realizat prin promovarea unor nume ca: Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, Pompiliu Constantinescu, George C linescu etc. Un proces mai îndelungat a cunoscut cel de-al doilea obiectiv. Eugen Lovinescu î i dezvolta concep iile sale moderniste în Istoria civilizaiei române moderne i în Istoria literaturii române contemporane. În aceste ample lucr ri, modernismul lovinescian porne te de la ideea exist un spirit al veacului XX, explicat prin factori materiali i morali, care cuprinde un proces de o modernizare a civiliza iilor de integrare într-un ritm de dezvoltare sincronic , teoria imita iei care explic via a social prin interac iunea reac iilor suflete ti, principiul sincronismului care în literatur înseamn acceptarea schimbului de valori a elementelor care confer noutate i modernitate fenomenului literar. La revista Sbur torul colaborau, printre al ii, Ilarie Voronca, Ion Barbu, Tristan Tzara i al ii. În acea perioad era promovat i curentul denumit tradi ionalism, prin care se în elege continuarea vechilor valori tradi ionale, insistându-se pe ideea c istoria i folclorul sunt cele dou domenii relevante ce definesc specificul unui popor. Nichifor Crainc, la aceste dou domenii, mai adaug factorul spiritual, credin a religioas ortodox care ar fi, spunea scriitorul, elementul esen ial de structur a sufletului nesc din România. Consecin a acestei teze era c ope-

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

umane scap controlul con tiin ei. Dintre reprezentan ii suprarealismului români amintim pe Aurel Baranga, Sa a Pan i chiar Arghezi, iar pe plan european Louis Aragon, dintre pictori Picasso.

Dup cum se observ literatura, arta român rezoneaz cu spiritul european. În perioada interbelic , dup actul Marii Unirii de la Alba Iulia, romanul românesc atinge nivelul valoric european. Romanul românesc î i extinde evantaiul tematic, el cuprinzând medii sociale diferite i problematici mai bogate i complexe ce intereseaz i cititorul european. Fiindc multe din aceste romane sunt traduse în limbi europene. Sunt publicate în aceste limbi romane semnate de Gib I. Mih escu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu i al ii.

Apari ia romanului Ion de Liviu Rebreanu în anul 1920 a fost un eveniment editorial. Acesta fiind primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia cople itoare de via pe care o degaja. Romanele ap rute în perioada interbelic continu inspira ia rural prin operele lui M. Sadoveanu i L. Rebreanu, dar având valori cu totul superioare i cu modalit i specifice. Era vremea ca romanul românesc s devin afluent al fluviului romanului european. Acum apar romanele cu subiecte citadine în care cadrul de desf urare al ac iunii fiind ora ul ce se modernizeaz împrumutând arhitectura francez sau german . Atunci apar crea iile lui C linescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu. În acest context se dezvolt i problematica intelectualului inegalabil ilustrat de romanele lui Camil Petrescu. Garabet Ibr ileanu este unul dintre acei care intensific dezbaterile cu caracter teoretic în leg tur cu romanul.

Aici fiind vorba de romanul de crea ii, care prezint personajele îndeosebi prin comportamentul lor, i romanul de analiz care este interesat de via a interioar de psihic. În acest domeniu teoretic o mare importan conferin a lui Camil Petrescu, intitulat „Noua structur ” i opera lui Marcel Prust. Din acest studiu s-a desprins o nou viziune a supraposibilit ilor de cunoa tere a fiin ei umane în acord cu evolu ia filosofiei i tiin elor. În perioada interbelic , romancierii, asemeni confra ilor din Europa, experimenteaz tehnici multiple ale romanului modern. Astfel exista tendin a de întoarcere la modele tradi ionale precum cel balzacian pe care George C linescu îl folose te în „Enigma Otiliei”. El considera necesitatea dezvolt rii romanului românesc pe linia studiului caracterului. Romanul interbelic cunoa te i alte orient ri cum este lirica în opera lui Ionel Teodoreanu, estetizanta i simbolistica la Mateiu Caragiale, memorialistica la Constantin Stere i fantastica la Mircea Eliade. În perioada aceea s-au format marile personalit i ca Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Brâncu i. Proza interbelic se dezvolt prin nuvelistica lui Gib Mih escu, reportajul prin Geo Bogza i proza original a absurdului prin Urmuz deschitoare de drumuri pentru literatura deceniilor urm toare. În urma acestei sumare analize putem afirma c Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a avut un rol important i de net duit în dezvoltarea literaturii române i integrarea ei stor în marea literatur european .

ra de cultur cu adev rat româneasc trebuia s includ în substan a ei ideea de religiozitate. Revista tradi ionalist este Gândirea, care apare la Cluj în 1921, sub conducerea lui Cezar Petrescu i Cucu, din redac ia c reia f cea parte i Gib I. Mih escu. În 1929 revista se mut la Bucure ti i conducerea ei este luat de Nichifor Crainic. Aceast publica ie apare pân în 1944. Scriitorii care se înscriau în curentul tradi ionalist au c utat s surprind în operele lor particularit ile sufletului na ional prin valorile miturilor autohtone a situa iilor i credin elor str vechi. La acest curent au aderat Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale i dramaturgii Adrian Maniu i Lucian Blaga. Aici intr Revista funda iilor regale, care apare lunar la Bucure ti în dou serii. Aceast publica ie î i propune s fie cu r cini în toate domeniile activit ii na ionale. Primul redactor ef al revistei, Paul Zarfipol, îi d direc ia maiorescian . Dup 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu i apoi Dumitru Caracostea. În aceast revist au publicat: Gala Galaction, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat Bengescu etc. În perioada interbelic apar i publica ii care promoveaz avangarda. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul non-conformist numit dadaism. Acesta a fost ini iat la Zurich de Tristan Tzara, originar din România. Scriitorii care scriau în spiritul dadaismului î i exprimau dispre ul fa de o lume incapabil s st vileasc barbaria i crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, tangen iind cu absurdul. Din acest curent s-au desprins constructivismul i suprarealismul. Constructivismul de la noi s-a grupat în jurul revistei Contemporanul la conducerea c ruia se afi a Ion Vinea. Constructivi tii promovau ideea necesit ii unei coresponden e între art i spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaz forme noi, conturând natura. La solicitarea lui Ion Vinea au colaborat la revist Ion Barbu, T. Arghezi, Camil Petrescu, dar i pictori i sculptori, printre care i C. Brâncu i. În acea vreme au mai ap rut reviste constructiviste ca: Integral i Punct. Tot în acea perioad , a a cum spuneam mai sus, a ap rut i curentul suprarealismului ce a fost teoretizat i promovat de revistele Alge i Urmuz.

Acest curent urm rea prin programul s u p trunderea artei în planul incon tientului, al visului, al oniricului, al delirului în care spa iile

Lenbach - Un b iat p

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Doina DR{GU|

CARROUSEL - o carte de excep\ie Mariana Zavati Gardner este poet , prozatoare, eseist i traduc toare de origine român , stabilit în Anglia.

Este fiica scriitorului Constantin Zavati, colonel de infanterie (r), profesor de chimie, i a farmacistei Iulia Bucur. Este c torit , în Anglia, cu John Edward Gardner. În ar a predat engleza, la Ia i i Bac u, iar în Anglia pred engleza, germana, spaniola i italiana la licee din comitatele Essex i Norfolk.

Mariana Zavati Gardner i-a început activitatea literar în perioada studen iei, la Ia i, prin anii ’70, în paginile revistei de cultur „Alma Mater/Dialog”.

Este specialist în filologie. Ca profesoar titular în România i Anglia, a predat limbile englez , german , francez , italian , spaniol i latin la nivel liceal i universitar.

A publicat volumele de versuri: Whispers (2 edi ii), Poetry Books UK 1998, The Journey, Poetry Books UK 1999, Watermarks, Poetry Books UK 2000, Poezii, Caietele Cenaclului George Bacovia, coordonator prof. univ. dr. Constantin I. Bucur, Germania 2000, 2001, 2002, 2004, Travellers/ C tori, Criterion Publishing USA 2001, The Spinning Top: Snapshot Poems, Poetry Books UK 2001, Pilgrims/ Pelerini, Editura Napoca Star

RO 2002, The Remains of the Dream Catcher, Poetry Books UK 2002, Bequests/ Mo teniri, Editura Etnograph RO 2003, Seasons, Poetry Books UK 2003, Sketches, Poetry Books UK 2005, oapte, Editura Fides RO 2005, The Remains of Julia May’s Dreams, Poetry Books UK 2008, 2009, Vise la minut, Editura Contrafort RO 2008, Poems, traducere în limba englez de Mariana Zavati Gardner i Ina Teodora Stan, Oglinda cu vise, Editura Contrafort RO 2012, Lada de zestre: Vise la minut/ Vise de acas - OPERA OMNIA, Editura TipoMoldova RO 2013, Bagatelle, Editura Ateneul Scriitorilor RO 2014, Absolutul, un alt vis, Editura Singur 2015, Oglinda cu vise/ Le miroir aux reves, traducere în limba francez de Mariana Zavati Gardner i Elisabeta Bog tan, Editions Poetes â vos plumes, Paris 2016.

Versurile i-au fost incluse în 162 de antologii de poezie în UK, USA, Germania, Italia i România.

A publicat trei romane în limba englez : Miss Mariana in Black and White, Daily Mail Publishers UK 2006; The Christmas Orange, Book Deal/ www.penpress.co.uk 2007, The Colonel’s Love Letters.

A publicat trei volume de proz scurt în limba român : Bac u-London, înainte i-

napoi, Editura Sitech, RO 2010, 2012 (2 edi ii); Bilet dus-întors - OPERA OMNIA, Editura TipoMoldova, RO 2013; Indiscre ii, Editura Singur, RO 2015.

Proza i-a fost inclus în 32 de colec ii de proz scurt în UK, Germania i România.

A primit numeroase premii române, americane i britanice pentru poezie.

Mariana Zavati Gardner este membr a The Royal Society of Literature UK; a Academiei Româno-American de Arte i tiin e, USA/Canada; a LiterArt XXI/ The International Association of Romanian Writers and Artists, USA; a Societ ilor: The Poetry Society UK; The Poetry Society of the Open University UK; The National Geographic Society USA; Societatea Scriitorilor Ardeleni „Costache Negri”; a Uniunii Scriitorilor din România; a Ligii Scriitorilor Români.

Mariana Zavati Gardner figureaz în mai multe dic ionare biografice din Marea Britanie i România.

Volumul de versuri „Carrousel”, ap rut la editura Singur, în 2017, cuprinde poezii în limbile român , englez , francez , german , italian , spaniol , greac i rus .

Stilul liric al Marianei Zavati Gardner este profund marcat de accente postmoderniste. În discursul s u, poeta are o sensibilitate de o naturale e cu totul i cu totul aparte. Are o imagina ie bogat , o mare capacitate de a realiza asocia ii de idei i o surprinz toare realizare de metafore originale.

Chiar titlul volumului, „Carrousel”, ne sugereaz c e vorba de o joac / dans/ învârtire pân la consumarea energiei i eliberare a sinelui, cu naivitate, dar i cu inteligen .

Remarc m, în volum, versuri ce denot o aplecare a autoarei spre suprarealism („o cioar se face umbr pe perete”), versuri postmoderniste cu iz oniric („c i b tute de fluturi, c i b tute de vise”, „valuri f somn plutesc peste nisipuri”, „iubita m prive te indiferent din vise celeste”) sau poezii în care oglinda proprie poart amintiri ce o adâncesc oriunde în univers, dar sufletul r mâne perpetuu românesc. mai amintim c grafica de pe coperta I este o pictur abstract realizat de autoare.

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

George PETROVAI

Spa\io-temporalitatea gândirii umane Dup cum omul, cea mai rafinat îmbinare dintre substan i spirit, mai exact dintre materie (trup) i nematerie (psihic), nu poate exista în afara spa iului i timpului, tot a a nici gândirea sau ra iunea sa, produsul de vârf prin care el î i condimenteaz con tienta finitudinii cu debordantul joc al imagina iei despre nemurire, nu poate fi aspa ial i atemporal . Da, c ci fiind adev rat c el, creierul uman (potrivit autorizatei opinii a antropologului Henry F. Osborn, „lucrul cel mai minunat i cel mai misterios din tot universul cunoscut”), a fost conceput de Atoatef tor ca organ al gândirii cu o întrebuin are la nesfâr it, tot mai mul i oameni de tiin sunt de p rere c , în decursul unei vie i cu durata medie, omul utilizeaz doar a suta parte dintr-o sutime din capacitatea lui total ! Iar asta înseamn de o sut de mii de ori mai pu in decât cele 10 procente despre care înc se mai bate apa-n piu sau c , prin cel mai simplist calcul matematic (cu siguran c socoteala se complic foarte mult în stadiile superioare de utilizare), omul ar avea nevoie de zeci de milioane de ani pentru folosirea creierului la capacitatea maxim ...

Dar cum creierul func ioneaz în timp real i într-un spa iu tridimensional, iar de la p catul adam-evic el cam trând ve te sub implacabila ap sare a timpului r u i bolnav în care, pân la Judecata final , suntem condamna i s ne târâm existen ele, la rândul ei gândirea, oricât ar fi de abstract , dobânde te consisten i credibilitate doar în sistemul referen ial spa iu-timp.

Nota 1: Existen a energiei spirituale, imaterialitatea proceselor psihice, misterul de nep truns al fenomenelor paranormale (hipnoza, telepatia, telechinezia etc.), precum i for a f egal a credin ei, iubirii sau voin ei, i-au determinat pe p rin ii spirituali ai omenirii (anticii egipteni, greci, indieni i chinezi, respectiv pe str mo ii no tri tracoge i) s separe sufletul de trup i pe primul s -l considere nemuritor, car în ceea ce prive te independen a sa de implacabila scurgere a timpului, pentru c pân i imagina ia noastr devine sfielnic i neputincioas dincolo de hotarele fiin rii, adic în afara spa iului necuprins. i iat marele paradox al binomului spa iu-timp: concepte de baz ale gândirii filosofice ( i nu numai) din totdeauna i mereu prezente în limbajul de zi cu zi prin termeni ca „loc”, „distan ”, „direc ie”, „vitez ”, „accelera ie”, „vreme” i prin diverse unit i delimitative (trecut, prezent, viitor, secund , minut, or , zi, s pt mân , lun , an, veac, mileniu, metru, kilometru, mil , an lumin etc.), pân în clipa de fa înc niciun cuget tor nu a izbutit s le defineasc într-un mod satisf tor pe cele dou repere fundamentale ale existen ei, adic stabileasc dac au un stat obiectiv, ori unul pur subiectiv (exist doar în mintea celui care le intuie te i astfel percepe realitatea).

Bun oar , iat defini iile extrem de generale, i prin aceasta mai mult decât discutabile, pe care C lina Mare, profesoar de marxism la Universitatea din Cluj-Napoca, le d în tratatul colectiv Materialism dialectic (Editura Politic , Bucure ti, 1973): a) „Ast zi se impune tot mai limpede c spa iul este o form fundamental a existen ei, care caracterizeaz întinderea obiectelor, precum i rela ia reciproc de coexisten dintre elementele componente ale unui sistem material, întinderea eviden iind aspectele

de continuitate, iar rela ia reciproc dintre elemente aspectele de discontinuitate”. b) „Timpul este definit, în general, prin notele de durat a proceselor i de succesiune a evenimentelor, nota de durat eviden iind aspectele de continuitate, iar cea de succesiune aspectele de discontinuitate”. Cu urm toarea completare la aproximativa defini ie a timpului: „Dintre aceste dou note, esen ial este continuitatea duratei, în elegând prin aceasta inexisten a vreunui proces în afara timpului”. rog, completarea era strict necesar din perspectiv marxist , ca nu cumva s -i treac prin minte cuiva c exist Dumnezeu i c El, supraspa ial i supratemporal, a creat întreaga existen (lumea zutelor i nev zutelor), inclusiv spa iul i timpul, din infinitatea energiei Sale dinamice!

Nota 2: Strânsa rela ie dintre materie i energie (nu doar în sensul din materie rezult energie, ci i c din energie se pot produce aproape toate tipurile de particule elementare cunoscute pân în prezent) este ilustrat de celebra formul , pe nedrept atribuit lui Einstein: E=mc2, în care cantitatea de energie E este egal cu masa (m) de substan , înmul it cu p tratul vitezei luminii (c=300.000 km/ secund ). i înc ceva vizavi de defini iile marxiste de mai sus: ele pedaleaz pe percep ia continuit ii, respectiv a discontinuit ii. Numai c , neputând s tim cum sunt lucrurile în sine (numenul kantian), noi ne oprim la aparen (fenomenul kantian), iar aceast percep ie nu ne ofer o imagine fidel a lumii, ci doar o simpl interpretare a ei. sta, de altminteri, este atât motivul pentru care fiecare om vede lumea în felul s u (potrivit percep iei sale), cât i explica ia rezonabil n-avem cum s ne cunoa tem semenii, de îndat ce întreaga via nu izbutim s ne cunoa tem pe noi în ine.

Vas zic , nu numai c temelia spa io-temporal a min ii umane nu poate concepe existen a fizic în afara acestor coordonate indispensabile pentru echilibrul ei (chiar haosul ini ial i inexistentul sunt gândite de cei mai temerari filosofi într-un cadru spa io-temporal subîn eles situa iilor limit ), asta pentru c - ne spune adorabilul i subtilul Zhuang Zi - „eu pot s în eleg c nefiin a exist , îns nu i c nefiin a nu exist ”, dar ea nici nu poate pricepe sau, m rog, nu de ine reprezentarea plenar a conceptelor de infinit, antimaterie, spa iu cu mai mult de trei dimensiuni sau timp negativ (timp ce curge în sens invers), concepte frecvent utilizate în filosofie, astronomie, matematic i fizic .

De pild , marea majoritate a oamenilor de tiin sunt de p rere Universul a avut un început, c înainte de acel început trebuie s fi existat ceva real de felul „energiei eterne”, c exist ceva (mai bine spus Ceva) f început, care tinde la minus infinit, i c urile negre sunt stele enorme ce se comprim pân la atingere unor densit i practic infinite i în apropierea c rora spa iul se distorsioneaz , iar timpul se opre te, ba chiar curge în sens invers!

Nota 3: Verbul „a fi”, de prim rang în cam toate limbile, în limba român se impune prin înc rc tura sa filosofic i ca r cin întru pl direa unui mare num r de cuvinte uzuale: fiin , nefiin , fin, fiu, fiic , final, finit, infinit, figur etc.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Janet NIC{

O LUME CA NELUMEA „METAISTORIE”, Editura DORIS, Bucure ti, 1993

(eseu despre Florentin Smarandache) În teatru, ca i în proz , intrarea lui Florentin Smarandache este devastatoare. E un cutremur de nou grade pe scara Richter.

Nimic nu rezist . Tot ce se construise de o sut de ani se pr bu te. Autorul, intriga, personajele dispar, decorul iese în decor, de-corat. Realul social, impersonal pân în r runchi, trimite fantezia la plimbare. Florentin Smarandache deformeaz i denatureaz pentru c realul este denaturat i deformat de c tre oficial. Omul este unealt , vit de povar , c mid a marelui edificiu fonfoist. „Formarea omului nou”, prima pies a trilogiei „Metaistorie” se desf oar într-un sanatoriu unde se lupt tiin ifice te, pentru depersonalizarea omului prin sp larea creierelor obediente, fericite în sclavie. Dup modelul termitelor, trebuie s domneasc un suflu colectiv. În acest sens, omul e golit de sentimente, de amintiri, de suflet, de „romantisme” de tot felul, de normal, de anormal, de nume, de vârst , p strându-se forma goal , burduful în care s se pun marea brânz a egalitarismului utopic. Limbajul desfrunzit de orice conota ii, este redus la un cotcodac ideologic de ultim spe prin care se ciripesc, onomatopeic, lozinci în cinstea efilor: „Cu lopata i mistria/ Omul Nou va f uri/ S tr iasc Domnul Doctor”. Dup lefuirea agentului, membru al universalit ii de carton, „O lume întoars pe dos”, a doua pies a trilogiei, merge în miezul suprafe ei, desenând, milimetru cu milimetru, harta degrad rii generale. Piesa, comedie, tragedie, fars , dram , oper pentru cor i orchestr , în solminor-major, întoarce pe dos ceea ce mai era de sturnat de la mai marii teatrului: B. Brecht, Fr. Durrenmatt, Ibsen,

Lenbach - Umbrela de soare ro ie

Ionescu, Beckett, L. Pirandello. Piesa e anapoda pentru c i lumea e la fel. Într-o societate în care doxa a fost înlocuit de paradox , nu po i fi decât paradoxal. Utilul e dep it în parazitar, devenind spectacol. Cine nu crede în fantome e pierdut.

Transpus în poveste, lumea nu gânde te în basme i nu vorbe te în poezii, ci în slogane i în lozinci. Ca atare, nimic nu se inventeaz , totul se consemneaz . Personajele sunt imposibile i ocante: Con-Sulic , Agentul H2S2, Agentul S2H2 (parc ar fi Ghi Ni escu i Ni Ghi escu ai lui Caragiale), 123, 475, A5, I ic, ica, trul, trula. Suveica observa iei, dansând printre i e, face scoar a absurdului emblem na ional . Doi actori vor juca un singur rol în acela i timp. Toate personajele sunt diforme: chiopi, ologi, lepro i, bolnavi, pentru a îngre a publicul. Hido enia i urâ enia vor s trezeasc omul din letargia supersti iei ideologice.

Piesa este alc tuit din 16 tablouri, relativ independente, care pot fi permutate, sco ându-se în eviden importan a hazardului într-o oper artistic , nu din dorin a autorului de a epata sau de dragul jocului. Totu i piesa nu mizeaz pe absurd (absurdul are o logic a sa) ci pe ilogism, pentru c , lumea, a a cum se prezint , e ilogic . În acest sens, câinii Ra iunii au fost expulza i pe maidan s latre la lun . Cum se va vedea, i ilogismul i-a construit, în timp, o logic a sa. Ac iunea se petrece în Palillula unde domne te Seniorul Pampolinn. Aici se vorbe te limba p reasc . Scopul declarat al organiz rii sociale este p strarea dezordinii, a talme -balme ului impersonal, închisoarea deschis a întregului popor. Încet încet, se instituie o logic a ilogicului. La Ministerul B uturilor Alcoolice, la coalaSuperioar de Pileal , pentru asorteu perfect, nu poate fi pre edinte decât Costic Cinzeac , nu poate fi director decât Nicu Butoi iar secretar, Vasile Litru . Logica ilogicului continu . eful are dreptate chiar când nu are, drepturile cet enilor sunt îndatoririle, poporul m nânc r bd ri pr jite cu sline de capr i g ina în ploaie, cu m rar, cu p trunjel, cu untur de c el. Harababura de pe strad s-a mutat în gândire.

Hamlet al II-lea, personaj fantastic, se farfureaz , se pricindeaz , se troscoleaz i amestec pove tile precum dadai tii cuvintele în ciul : „a fost odat o capr cu trei iezi f cu i cu creang i într-o zi scufi a ro ie plec de acas i-i spune bunicu ei trei iezi cucuie i a mamei descuie i aaa nu e asta m m icu a zise contele i mai lu o gur de vânt atunci vân torul lu pu ca i o puse la ochi trase i-i s ri ochiul de sticl ...” De la fantasticul extrem se trece la un realism crud, de la mi rile mecanice, compiuterizate, ale personajelor, se trece la mi ri necalculate dezordonate ale Nebunului care sufer de miopie politic i c ruia i se recomand ochelari de cal. În zootehnie, scroafa na te atâ ia purcei câ i s-au planificat în Marea Adunare Na ional . În coala pompolinnian , matematica e bolnav de cancer. Doamnei trula i se propune, la examen o problem problematic : un plop face dou pere i o

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

chit mic unele. Un vân tor trage cu pu ca aer în piept. Câte c i au mai r mas în biblioteca din Palilulla?

Este clar c „este unii care în elege i este unii care nu în elege”, în consecin , colectarea de sticli goali i borcani ajunge s fie cea mai important activitate colar . Sunt m surate, în continuare, cu compasul toate cercurile vicioase din cultur , din tiin , acolo unde lucrurile strâmbe au devenit un fapt de drept.

A treia pies a trilogiei, „Patria de animale” este rb toarea degrad rii, o ar a dobitoacelor.

Limba de lemn a oficialit ii a redus limbajul cet enilor la infraistorie, la infralimbaj.

Spectacolul e o vânzoleal organizat , f cuvinte, doar zgomote (urlete, pocnituri, beh ituri, scâr âituri, urale, bufnituri, strig te, aplauze) i imagini (gesturi, pl cu e, pancarte, inscrip ii, h i, panouri).

Dac unii dramaturgi au eliminat definitiv didascaliile, Florentin Smarandache scrie o pies de teatru numai din indica ii scenice. Totul se metamorfozeaz , se râmi eaz în scene, subscene, obscene. Omul dispare complet sub avalan a obiectelor. Se v d doar ma ini tii, sforile, oglinzile care au menirea de a deforma i a malforma, de a fabrica fantome i iluzii.

Tot ceea ce mi de la idee la insect , defileaz , aducând omagiu, zi de zi, clip de clip , marelui cârmaci.

Putregaiul î i omagiaz st pânii: urale ridicate la rang de munc pe care oamenii-m gari, oamenii-c ei, oamenii-capre o presteaz în rime împerecheate, în versuri negre. Grotescul are damf de tragedie.

Babe goale, f sutiene, vor s par senzuale.

Mo i goi, cu sutiene i bikini, merg în genunchi, în semn de umilin .

Al i b rba i merg în cap i aplaud cu picioarele.

Ma in ria social , ca institu ie a pompelor funebre, a ajuns expert în înmormântarea idealurilor. Autorul electrocuteaz lipsa de reac ie a privitorului, prin câteva tablouri dezolante: o femeie cu sânii l sa i, mergând în patru labe, e muls de un instructor, ca o vac ; muieri grase se ou i cotcod cesc pe cuibare; trandurile au puroi, flegme, cangrene, muci în care se scald tineri.

Infern generalizat, unde smoala dezumaniz rii acoper , ca o lav , vitalul.

Toat proza i tot teatrul lui Florentin Smarandache url „De teapt -te române!”. Autorul sper la o nu prea târzie desc tu are. De aceea, nu cu un sm uit skepsis, ci direct în finalul piesei „Patria de animale”, podeaua i pere ii se zguduie, se clatin ca un cutremur.

Cortina de fier va c dea spontan, ca i celelalte.

Tot universul acesta oneros se va n rui printr-o adev rat Revolu ie.

La finalul trilogiei autorul se dest inuie a spovedanie.

Scrierea acestor piese l-a r corit psihic.

Cu memoria tampilat de infern, de co mar, de confuzie, circ, e ec, nebunie, prostitu ie, delir, infantilism, primitivism, de incomunicabilitate, Florentin Smarandache a tr it, cu pistolul fricii la tâmpl , papadoxul ca imposibilitism vampiric.

Dus de mân pe t râmul decreptitudinii totale, i se face p rul m ciuc , p rul i se face m r iar t cerea de pe limb , corcodu cu gust de pelin.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

O carte de excep\ie Autorul, poet i eseist-filozof al timpurilor noastre, George Petrovai este scut i tr ie te în Maramure ul rii noastre, una din cele mai frumoase zone ale lumii, locul în care oamenii au o puternic credin , obiceiurile i tradi iile se p streaz cu sfin enie din genera ie in genera ie, iar portul popular este un gest de bun sim la s rb torile religioase importante. inutul Maramure ului este vecinul inutului na terii mele - Hotinul. Poate i din acest motiv, scriu cu pl cere aceste câteva rân-duri, la invita ia prieteneasc a autorului.

Apari ia acestui volum de balade, ce redau realitatea imediat a vremurilor pe care le tr im, nu poate fi decât îmbucur toare sufletelor noastre, întrucât exprim clar, cu o observa ie i analiz adânc , ceea ce simte omul, determinându-l a- i cânta uneori cu triste e neputin a, alteori a prinde curajul de a intra în hora celor mul i n stui i care vor i trebuie s fac ceva s schimbe lucrurile.

Iubirea de ar , grija pentru viitorul ei sunt sentimente puternice exprimate de autor în versurile în care rima îl încânt pe cititor. Poetul de cele mai multe ori se revolt , uneori, îns , nu-i lipse te hazul discret, caracteristic acelor locuri, dac ne amintim de Cimitirul vesel din S pân a, unic în lume i emblematic pentru ara Maramure ului: C-o nesim ire grandioas / promit a rii recl dire,/ de parc nu ei i ai lor/ au stors-o pân’ la istovire…// R bdarea la români fiind/ o secular însu ire,/ ei prin tunel vedeau cum scade/ a lumini ei pâlpâire/ […] L sând a a, an dup an,/ divinul drept concret s fie,/ au constatat ca-n România/ progrese-s doar în mi elie…// Neiert tor, poetul aten ioneaz : La drept vorbind nu-i de mirare/ ca furtui la români veche poveste;/ mirarea vine de acolo/ c înc ce fura mai este.// În alt balad , autorul explic : Când ara-i mult prea vl guit ca fiii to i s i-i hr neasc ,/ este normal ca unii rostul/ printre str ini s i-l g seasc … i, în încheierea volumului afl m o „Od României”: Nimic pe lume nu-i mai sfânt/ decât iubirea gliei str mo ti,/ ce sufletul ni-l pl de te/ din lacrimi, jertfe, doine i pove ti…// ne bucur m de apari ia acestei c i i s „cânt m” împreun cu autorul, strofele acestor balade!

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Livia CIUPERC{

Centenar George Co]buc La aniversarea vreunui contemporan deal nostru, ne sim im datori s folosim formule solemne, a a, ca s impresioneze... Pe cine?

Pe cel care roste te sau pentru care se roste te alocu iunea? «Depinde», ve i spune.

«Depinde», s i r mân . Nu intr m în detalii.

Dar când omagiem o personalitate din alte timpuri, nu ne slujim de-acelea i obiceiuri, folosind „formule solemne”?

Ba da. i ele sunt imperios necesare, doar dac se încadreaz în regulile bunelor maniere ale logicului. i mai cu sârg, s nu c dem în catul de a ajunge (la un anume fir al cuvânt rii) s ne identific m cu «cel» pe carel omagiem. i ca s nu c dem în p cat, util ar fi s repet m în gând ilustrele versuri ale Eminului nostru cel Unic, din Scrisoarea I: „Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, Nu sl vindu-te pe tine”, ci „lustruindu-se pe el...”.

Ei, i cât dreptate are cel despre care dorim s -l avem în aten ie.

E vorba de Badea Gheorghe Co buc. Da, da!

George Co buc. La o sut de ani de când a plecat într-un spa iu al lini tii - i-al împ rii. i ce înscris a l sat, în acest sens, Badea George Co buc într-unul din manuscrisele sale? Iat : „- Când auzi o formul sacr te prind fiori, te cutremuri; sim i în apropierea ta pe Dumnezeu i pleci capul umilit, cu temere i cu admirare”.

Dou sfaturi în elepte, pe care ar trebui s ni le însu im.

Talismane ale atitudinii noastre, în momentul în care ne preg tim s vorbim despre cineva. adar, la cele dou m re e sfaturi, s-ar cuveni s-al tur m i pe un al treilea, pe care-l desprindem dintr-o cuvântare solemn , rostit de Octavian Goga, la Academia Român , din 10 Mai 1923: „- Când l-am z rit [G. Co buc] întâia oar [era prin 1913], strecurându-se pe Calea Grivi ei [nr. 40, locuin a poetului, din Bucure ti], cu trupul lui usc iv, adus pu in de spate, cu privirile pierdute sub p ria cu boruri largi, am sim-

it c nu vede nimic din apropiere, n-aude nimic, c înainteaz ca un iluminat cu fanatism, spre o fiin care e undeva departe, foarte departe. A a mi-l închipui c a fost de la început. Copil, amintindu-mi, barba de apostol a p rintelui Sebastian, glumele de la ud, mama de pe prisp , basmele cu Piru i Pricolici, toate au venit cu el, toate le ducea ca o m rturisit povar pe umerii îndoi i, prea devreme. El le alinta, în fiecare ceas, le orânduia, le netezea cu patim i cu delicate e, se înf ura în dantelele lor u oare, le stropea cu plâns i flori de busuioc, iar într-o zi le-a adunat una lâng alta, scumpeturi într-o lad de zestre neasc , minunat cu crest turi i arabescuri înflorite i le-a zis: Balade i Idile!...”. adar, care ar fi cel de-al treilea sfat, gra ie interven iei lui Octavian Goga?

Sinceritatea gândului formulat. Calmitate, obiectivate, deta are. i aceasta, pentru a nu uita în veci de veci, c înaintea ta, cu zeci de ani, secole sau milenii, au fost min i care-au l sat ceva de pre pe-acest p mânt, pentru care se cuvine

respect înmiit.

Asemenea, s nu uit m c urmele pa ilor lor, ale înainta ilor, au pres rat cunoa tere pentru cei de azi, pentru cei de mâine. Mul i dintre ei au l sat valori materiale sau/ i spirituale, iar al ii propriul sânge, propria jertf pentru ar !

Da, în discursul s u, Octavian Goga era con tient c în momentul în care vreun fiu transilv nean a decis s traverseze Mun ii i s poposeasc -n Vechiul Regat (mai precis, la Bucure ti), de-acolo de unde se spera r sar soarele Unirii, la plecare, mul i p rin i s fi optit (precum înv torul Vasile Rebreanu) tân rului cutez tor: „- S i ajute Dumnezeu s ajungi cât Co buc de mare!”

Prin ce-a fost Co buc atât de „mare”?

Vre i s recapitul m?

De acord, s-o facem col re te, punctând câteva dintre meritele sale: În primul rând, George Co buc a fost un liric obiectiv i prozaic. Erotica sa rural poetizeaz cotidianul. Lexicul, de preferin , arhaicizant, dobânde te sublimitate.

Tonalit ile „vocii” sale poetice sunt, în general, dramatice, indiferent de tema liric abordat (r zboiul, iubirea de neam i ar , ranul român, natura etc.).

George Co buc a introdus în literatur „s tatea rural a satului românesc”.

George Co buc a înviorat scrisul literar românesc. I-a dat o nou dimensiune. Optimist , în întreg v lm agul inevitabil al realit ii timpului s u, nu de pu ine ori, zbuciumat. adresez, domniilor voastre, cadre didactice, str bunici, bunici, p rin i, maturi, Români cre tini cu dragoste de neam i ar , nu uita i! Avem o sacr misie: -i apropiem i pe cei tineri ( i foarte tineri) de versul lui George Co buc. vorbe mari.

Muzicalitatea i frumuse ea frazei co buciene ine loc oric rui comentariu. „Sus inima, români”!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Iulian CHIVU

Antinomii fundamentale ]i formula lui Dumnezeu De i v zusem o carte a lui tefan Afloarei1 (Privind altfel lumea celor absurde), abia dup ce, cu totul întâmpl tor, am v zut i teza de doctorat a Otiliei Miclo in 2 (Antinomia), cu re inere mai întâi, îns în aceea i idee, am reflectat serios mai apoi la alte conectivit i de tip antinomie nu atât ca idee, cât ca argumenta ie (pasiune i paradox la Kierkegaard sau legea ca eufemism al nonsensului la Kafka; discutate i de tefan Afloarei în cartea amintit ).

Tot a a, de pild , avem în istoria matematicii antinomia fundamental Zero - Infinit. În definitiv Zero este o serioas problem de civiliza ie i de cultur ca i Vidul, ca i Infinitul, ca i Absolutul, sau ca i Paradoxul, pe nedrept abandonate în seama tiin elor exacte, de i în istoria ideilor ele au modificat esen ial conceptualismul universaliilor. Otilia Miclo in , dup ce a parcurs o bibliografie minimal pe aceast tem , stabilea tipologia antinomiilor (abstracte, concrete), pe care le structureaz în sens teleologic, în sensul criteriilor i în cel al valoriz rii, judecându-le îns i în acord cu teoria mul imilor ca totale, incluse i par iale.

Paradoxal sau nu, în esen a i în relativismul ei, lumea este, categorial, o antinomie în conectivitate, iar în lipsa lui Zero i a lui Infinit nu ar mai fi atât de riguros situat în câmpul cuantic, în propria ei existen . Ca cifr , Zero ap rea sub diferite forme la maya i (legat de mitologia mor ii), la indieni i chinezi, în calculele astronomice, cam cu 200 de ani Înainte de Hristos, dup ce o anticipaser ca atare babilonenii i o marcaser cu un spa iu gol. S-ar p rea c semnul 0 a fost consacrat abia într-un calcul din 1247 dup ce arabii, în sec. al IX-lea, îi puneau nume (sunya - sifr, latine te zepharum).

Preocuparea pentru num r este de-o vârst cu nevoia de a cuantifica i a avut, la rândul ei, o istorie cât se poate de gr itoare pentru diferitele modalit i de a aspira la civiliza ie: papua ii, de pild , cuno teau cel pu in 900 de sisteme de num rat, cei mai mul i primitivi uzitând de degete sau chiar de alte p i ale corpului. Triburilor mesopotamiene de lonieni li se atribuie num ratul în baza 60, ei calculând înc de acum 6000 de ani anul de 360 de zile. În Java, numerele se reprezentau inclusiv prin corpuri cere ti cunoscute; unu, de pild , era reprezentat de Lun , alte triburi acreditau P mântul cu aceast valoare.

Occidentalii tiu c , înaintea grecilor (sec. al VI-lea î.Hr.) care au dat numele disciplinei (mathema) i care s-au f cut cunoscu i cu coala pitagoreic (de inspira ie egiptean ) i cu ra ionamentele ei deductive, matematicii sumeriene i se recunosc înc din mileniul al III-lea î. Hr. contribu iile în metrologie, preocup rile în geometrie i divizibilitate.

Cam tot atunci, din China veneau primele contribu ii în geometrie (330 î.Hr.) i aveau leg turi evidente cu Mohismul, filosofia lui Mo Tzu (Mozi) a c rei evolu ie îl determin pe împ ratul Qin Shi Huang porunceasc arderea tuturor c ilor neoficiale din Imperiul Qin (212 î.Hr), dar în timpul dinastiei Han aveau s apar inclusiv c ile de matematic salvate de la autodafeuri, printre care i cele nou capitole despre Arta Matematic .

În secolele urm toare, din Orient i din regiunile arabe veneau contribu ii legate de func iile trigonometrice (Aryabhata î i scrie în versuri regulile de calcul), de criptanaliza frecven elor (al-Kindi), primele elemente de geometrie algebric (Omar Khayyam), apoi nota iile algebrice (al-Qalasadî) etc.

Cu aproape trei secole înainte de Hristos (circa 250 î.Hr.), se cuno teau deja numerele prime, deoarece de atunci dateaz Ciurul lui Eratostene (din Cyrene, 200 î.Hr.), metod cu ajutorul c reia se determinau toate numerele prime mai mici decât num rul dat. i ca s mai punct m un lucru, amintim c înainte ca Descartes s anticipeze i s in ascuns de teama Inchizi iei teorema pe care o va formula peste un secol Euler, deja în Occident se inventase primul calculator manual (1623, Wilhelm Schickerdt).

Revenind la greci, la care matematica era înso it cu filosofia, trebuie s spunem c de la Euclid avem deosebirea dintre unitate i num r, iar unu nu era num r, ci unitate; numerele erau mul imi de unit i. i nu tim dac gândirii filosofice sau celei strict matematice i se atribuie cu prec dere Infinitul ( , cunoscutul simbol al infinitului, se pare c a fost folosit astfel pentru prima data de c tre matematicianul John Wallis, la 1655, prin r sturnarea lui 8, simbolul echilibrului cosmic, de data aceasta cu sensul latin de nem rginire, „mai mare decât oricare lucru la care te po i gândi”, respectiv sfâr it).

Mai sigur este c el a ap rut de la atributele conceptualiz rii lui Dumnezeu, iar matematica nu a f cut decât s -l demonstreze de acum ca implicit imposibilitate de limitare a num rului.

Ceea ce pentru filosofie este Noncreatul, în matematic Nedeterminatul a ispitit doar din cazul de nedeterminare 0/0, exprimat ca limit (x 2) de x2 minus 4, supra 2 înmul it cu x, minus 4, ceea ce este egal cu 0/0. Nedetermin rile în matematic (ale sumei algebrice, ale produsului, ale împ irii) nu sunt simple fantezii nici când împart pe 0 la 0, pe la , nici când ridic la o putere pe 0 sau pe 1 la , iar solu ionarea lor într-un cadru axiomatizat al calculului diferen ial i integral exprim în definitiv rela ii în i între ipoteze nu doar ca presupuneri, ci ca îndr zneli ale premisei din date deja existente.

O întrebare ca aceea a lui George Dvorsky3 privind existen a cu adev rat a Infinitului are totu i determin rile ei legate de polaritate i m surabilitate, consemnate de istoricul conceptului4 de la pitagoreici i Zenon, la Aristotel (etapa preistoric ), apoi pân la Hegel i Cantor (infinitul poten ial) i etapa modern (a infinitului pozitiv i a transfinitului), când se vorbe te i despre nevoia de îmblânzire a acestuia5.

Un alt test al argumentelor ar fi acela reprezentat de controversata teorie a corzilor, conform c reia spa io-temporalitatea ar avea 10 sau chiar 11 dimensiuni. Astfel, profesorul Brian Greene, de la Columbia University, conduce spre ideea de universuri paralele i, implicit, la un ipotetic set infinit de universuri. În matematic , nu doar în teoria mul imilor i a topologiilor, i acolo îns cu suficiente controverse, infinitul este totu i luat în

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

calcul fie c este confundat cu un num r (uneori chiar cu Absolutul) fie cu o entitate singular în care se exprim ideea de dimensiune mai mare decât ceea ce poate fi fizic conceput tocmai din cauza atributului u esen ial, respectiv nelimitarea (intangibilul în metafizic ). De aici i în opozi ie cu vidul demiurgic6 au urmat deduc ii de genul: Dumnezeu trebuie s existe dac exist fiin perfect ; trebuie s fi fost cineva sau ceva care a cauzat Universul; c exist ceva mai degrab decât nimic (cum spunea i Leibniz); Universul este un proiect cu un autor inteligent i inteligibil, pe cale de consecin se argumenteaz existen a de unit i imateriale i, mai recent, se poate presupune c tr im într-o simulare creat de zeit i imediate (de tip hacker), din spa iul extraterestru.

Matematicienii, mai ales în Epoca Luminilor, numit i a Ra iunii, utau s demonstreze prin calcule îns i existen a lui Dumnezeu.

Unul dintre ei era Leonard Euler, remarcat înc de la 29 de ani când publica Introductio in analysis infinitorum (un adev rat tratat de teorie a ecua iilor, de trigonometrie, de geometrie analitic i algebr ).

Ca teolog, el publica o lucrare de ap rare a revela iei divine împotriva ereziilor, indiferent dac acestea veneau din partea unui filosof ca Denis Diderot, c ruia îi riposteaz sec cu o formul de fapt cunoscut i lui Descartes7: Domnule, a+bn/n = x, deci Dumnezeu exist ! Aceasta în timp ce ra ionamentul clasic decreta: Nu l-am zut pe Dumnezeu, deci nu exist ! În 1940, Kurt Godel8 are i el o formul matematic a existen ei lui Dumnezeu, dar pe care nu o face cunoscut decât atunci când e sigur c va muri, iar aceasta va fi publicat abia în 1980, adic la 40 de ani dup descoperire.

Analizând calculul lui Godel, s-a observat o leg tur subtil cu argumentele Sf. Anselm; Dumnezeu - lucrul cel mai important din Univers care, dac nu exist , trebuie reinventat ca orice altceva mai puternic decât el, dar care exist în chip evident, or altceva decât Dumnezeu este imposibil i, ca atare, Dumnezeu exist .

Adaptate logicii modale, acestea se exprim în termenii necesit ii astfel: Dumnezeu poate exista în mod necesar sau poate s nu existe în mod necesar. Dac Dumnezeu este o fiin atotputernic i exist , atunci el exist în totul, iar dac nu exist , nu exist în totul în mod necesar. Or, indiferent cât de mic e posibilitatea, Dumnezeu poate exista, ceea ce înseamn c în mod necesar Dumnezeu nu poate s nu existe.

Deci, cum nu este posibil s nu existe în mod necesar, el exist cu necesitate. Ca în antinomiile lui Kant (1 i 4): lumea este finit sau infinit , respectiv exist Dumnezeu i el este cauza lumii, sau nu exist nicio fiin suprem care s fie cauza lumii.

Potrivit teologiilor cre tine, Dumnezeu este infinit în timp i spa iu, este omniscient, omniprezent i omnipotent, îns teza infinit ii sale în timp i spa iu nu se poate suprapune peste teza unui Univers infinit în timp i spa iu (pentru Sf. Augustin), fiindc Dumnezeu nu e totuna cu Natura, ceea ce ar motiva ateismul, în timp ce pentru al ii (Nicolaus Cusanus) nu se poate admite ideea c un Dumnezeu infinit ar fi creat un Univers finit.

Acestei specula ii, iezuitul James Skehan, director al Observatorului Geologic Weston al Universit ii Boston, autor al mai multor studii pe teme ale compatibilit ii tiin -religie, îi r spunde cu o alt specula ie: calit ile infinite ale lui Dumnezeu sunt superioare calit ilor infinite ale Universului, ceea ce nu conduce la panteism i nici nu este în contradic ie cu cre tinismul, cu toat contradic ia aparent infinit ii astfel sugerate. Îns Dumnezeu, fiind mult deasupra Crea iei sale, e independent de ea i atunci e transcendent. i tot referitor la aceast dimensiune a Creatorului i a Crea iei sale, exprimat de vechii greci în ideea Unului-Tot, antinomia ZeroInfinit este o conectivitate logico-matematic : pe de o parte Zero -

11

nedeterminatul abstract - este premis ipotetic , incongruen (nimic/ ceva) i diferen (unu nu este o dichotomie a lui 0), iar pe de alta, Infinitul - nedeterminare - este premis abstract i integrativitate a lui unu, nu a lui Zero (0n = 0 sau 0 x = 0). adar Zero i Infinit nu sunt nici m car relative i limba exprim aceasta în antonimii semantice, Zero este nimicul (lipsa unit ii), irealul, iar Infinitul este necuprinsul, preamultul, imensul (repetitivitatea nesfâr it a unit ii) - simple i conjuncturale conectivit i pe care limba nu le definitiveaz cu valoarea de absolut, c tre care aspir i pe care nici m car nu o simbolizeaz .

Deci, Zero i Infinit sunt în aceea i m sur antinomii, dup cum sunt i Absolutul i Relativul, dac i unele i altele sunt contradic ii aparent insolubile, dac sunt în disjunc ie logic (supremum într-o latice), de i fiecare termen în parte se demonstreaz la fel de concludent; contradic ia este a adar doar la nivel ra ional, cu toate c ambii termeni sunt corec i chiar i în conexiune.

Conceptual, Relativul se define te ca depinzând de un sistem de referin , f de care nu se eviden iaz , iar Absolutul, în raport cu sine însu i, este principiu etern, imuabil i infinit pe care se întemeiaz Universul ( i e asimilat lui Dumnezeu), ca în antinomia suprem Dumnezeu este unul în fiin i întreit în persoane.

1

Afloarei, t., Privind altfel lumea celor absurde, Ed. Humanitas, 2013 Miclo in , Otilia, Antonimia, tez de doctorat, edi ie on line: (http://www.upm.ro/facultati_departamente/ea/RePEc/curentulJuridic/ rcj07/recjurid073_415F.pdf) 3 Exist cu adev rat infinitul?

George Dvorsky, Publicat: 31 August 2013; vezi i Top 7 argumente filozofice privind existen a lui Dumnezeu (http://www.scientia.ro/75-homo-humanus/ grariitele-gandirii/6024-top-7-argumente-filozofice-privind-existenta-luidumnezeu. html) 4 Popoveniuc Bogdan, Distinc ia dintre infinitul real i infinitul conceptual în posteritatea kantian , în R O S L Î R, Revista Român_ de Semio-Logic_ (pe Internet) (http://www.roslir.goldenideashome.com/archiv/2002_l2/3BogdanPopoveniuc.pdf).

5 A se vedea i în Stewart, Îmblânzirea infinitului. Povestea matematicii, Buc, Ed. Humanitas, 2011 6 A se vedea i art. lui Sorin Lavric, Vidul demiurgic, în România literar , nr.

17/2009 7 Aczel, Amir, Însemn rile secrete ale lui Descartes, Buc, Ed. Nemira, 2008.

8 De i fusese pasionat de studiul limbilor str ine, se îndreapt spre matematici dup ce particip la cursurile lui Moritz Schlick, cu care studiaz introducerea în filosofia matematic a lui Russell.

2

Lenbach - Pictorul cu familia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constantin MIU

Aspecte ale melancoliei @î n erotica lui Eminescu ]i Arghezi În erotica eminescian , atitudinea eroului liric care, con tientizând ruptura afectiv a cuplului, va încerca recuperarea tipului pierdut al erosului, îmbrac aspectul melancoliei, în câteva poezii în forma roman ei: De ce nu-mi vii, Pe aceea i ulicioar , Pe lâng plopii so .

Versurile primei strofe ale poeziei De ce nu-mi vii (având un dit iz de roman ) contureaz cadrul natural autumnal, a c rui atmosfer anticipeaz starea afectiv a eroului liric: „Vezi, rândunelele se duc,/ Se scutur frunzele de nuc,/ S-a az bruma peste vii -/ De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?” Dac primele trei versuri citate relev melancolia unui ins care con tientizeaz singur tatea sufletului, repetarea sintagmei „de ce nu-mi vii” - în al patrulea vers - accentueaz regretul i neputin a de a- i apropia fiin a iubit .

Invoca ia din strofa a doua anun rememorarea din partea median a poeziei: O, vino iar în al meu bra ,/ S te s rut cu mult nesa ,/ razim dulce capul meu/ De sânul t u, de sânul t u!” În termeni supletivi, protagonistul î i recheam iubita, a c rei absen o resimte acut, f când aluzie la mitul Androginului, sperând astfel s i recapete echilibrul sufletesc.

Din perspectiva prezentului (unul al cuplului erotic destr mat), „timpul erosului” - rememorat - (ca i în poeziile Pe aceea i ulicioar , Pe lâng plopii f so ) e unul „proustian”. Con tientizând postura

Lenbach -

ie i la soare

de „mare singuratic”, protagonistul încearc recuperarea acestui timp, prin tr ire: „ i-aduci aminte cum pe-atunci/ Când ne primblam prin i i lunci,/ Te ridicam de subsuori/ De-atâtea ori, de-atâtea ori?” (s.n.). Timpul verbal specific celui ce se afl în c utarea timpului pierdut al erosului e „imperfectul evoc rii”. Aspectul acesta îl reg sim i în poezia Pe aceea i ulicioar : „Ah, sub ire i ginga / Tu p ai încet, încet ,/ Dulce îmi veneai în umbra/ T inuitului boschet.” (s.n.). S remarc m c timpul erosului e unul „subiectiv”, excesiv dilatat. Construc ia e detectabil în versul al doilea al strofei citate: adverbul „încet” repetat pe lâng verbul de mi care „p ai” las impresia derul rii ac iunii - una voit încetinit - sub ochii cititorului spectator „complice” la rememorarea pove tii de dragoste. În ambele poezii din care am citat, eroul liric îi confer fiin ei iubite statut de unicat, prin câteva construc ii cu valoare de superlativ stilistic: „În lumea asta sunt femei/ Cu ochi ce izvor sc scântei.../ Dar, oricât ele sunt de sus,/ Ca tine nu-s, ca tine nu-s!” (De ce nu-mi vii). De observat c unicitatea e pus în eviden printr-o afirma ie construit negativ. O asemenea construc ie apare i în poezia Pe lâng plopii f so : „Un chip de-a pururi adorat/ Cum nu mai au perechi/ Acele zâne ce str bat/ Din timpurile vechi.” (s.n.). Frumuse ea exprimat în termeni superlativi, aidoma unei prin ese din pove ti, o reg sim în incipitul Luceaf rului. Pentru sufletul însinguratului eminescian, prezen a partenerei are „valoare curativ ” - poate alunga norii triste ii ap toare: „C ci tu înseninezi mereu/ Via a sufletului meu”. A se remarca timpul verbal din cele dou versuri citate: indicativul prezent e aici unul gnomic - „prezentul continuu”, al iubirii eterne, a cum a visat-o Eminescu.

Având în vedere constat rile f cute de protagonist în finalul poeziei Pe aceea i ulicioar , timpul erosului e unul imposibil de recuperat i, ca atare, iremediabil pierdut, c ci a intervenit i experien a hiperlucidului, cel acre a formulat adev rurile referitoare la vorbele am gitoare ale femeii: „Vântul tremur -n perdele/ Ast zi ca i-n alte d i,/ Numai tu de dup ele/ Vecinic nu te mai ar i.”

Tentativa de recuperare a timpului erosului a mai existat (a se revedea versul al doilea al strofei de mai sus), îns de ast dat ruptura afectiv dintre cei doi parteneri e relevat prin „nega ia total ” din ultimul vers. În poezia De ce nu-mi vii, tonul nostalgic r mâne, cu toate c revenirea la realitate e mai ap toare, prin reluarea atmosferei autumnale, îns în alte imagini: „Târzie toamn e acum,/ Se scutur frunzele pe drum,/ i lanurile sunt pustii.../ De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?” * Critica literar a sesizat faptul c , în faza de început, erotica lui Tudor Arghezi st sub semnul eminescianismului. Elocvente în acest sens sunt poeziile Melancolie i De-abia plecase i, care fac parte din volumul de debut Cuvinte potrivite, ap rut în 1927. În prima crea ie, a teptarea fiin ei iubite într-un decor specific romanticilor, aminte te de poezia Lacul: „Ca în cunoscuta poem a

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui Eminescu, i în Melancolie poetul se afl în preajma întâlnirii cu ptura dorit ...” 1 Scenariul erotic se desf oar , ca la autorul Lucearului, pe dou dimensiuni: teluricul i astralul, i are dou motive de sorginte romantic - lacul i steaua: „Am luat ceasul de-ntâlnire/ Când se turbur -n fund lacul/ i-n perdeaua lui sub ire/ Î i petrece steaua acul.” De observat c între sufletul eroului liric i cel al toposului erosului (care are drept componente lacul i steaua, aceasta din urm sacralizând toposul i, implicit, erosul) se stabile te o rela ie osmotic , cele dou elemente traducând tectonica unui suflet a c rui coordonat este dorul. Similitudinea cu prima strof a poeziei Lacul este evident : „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarc ./ Tres rind în cercuri albe/ El cutremur o barc .” i acolo i aici, cadrul natural eviden iaz starea sufleteasc a fiec rui erou liric, aflat în a teptarea fiin ei iubite. Dar nu numai cadrul natural pune în eviden a teptarea, ci i timpul, care la rândul s u are dou componente - profan i sacru i care contureaz o metafizic a timpului erosului, poten ând astfel ideea de sacralitate a erosului: „Cât vreme n-a venit/ M-am uitat cu dor în zare,/ Orele i-au împletit/ Firul lor cu firul mare.”

Autorul c ii despre imaginarul erotic arghezian, Ilie Gu an, apreciaz c indicii exteriori „definesc spa ial i temporal starea erotic a poetului, a tept rii conferindu-i-se amplitudine.” 2 Din strofa a doua se poate lesne sesiza c „obiectul” dorin ei are o surs ipotetic , în sensul c se poate vorbi de prezen a prin absen a fiin ei iubite: dorul eroului liric este - paradoxal - în cre tere atâta timp cât aceasta nu este prezen concret , încât a teptarea ei este tr it la propor ii cosmice, versurile al treilea i al patrulea din strofa a doua fiind gr itoare în acest sens.

Strofa a treia - i ultima - ofer o surpriz specific scenariului erotic arghezian. Dac la Eminescu eroul liric tr ia drama unui mare singuratic, dezam git în a teptarea sa de a nu- i fi întâlnit iubita („Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin i suf r/ Lâng lacul cel albastru/ Înc rcat cu flori de nuf r” - Lacul), eroul liric arghezian din poezia Melancolie dore te nu împlinirea dorului a tept rii, ci prelungirea reveriei: „Realit ii îi e preferat idealitatea (...) Nu femeia concret este f ptura a teptat într-un cadru de asemenea arderi

Lenbach -

iat la soare

13

pasionale, ci femeia de in toare a cheii absolutului, pentru a c rei seduc toare iubire poetul e dispus s sacrifice întruparea p mânteasc ”: 3 i acum c-o v d venind/ Pe poteca solitar ,/ De departe, simt un jind/ i-a voi s mi se par .” În contextul întregii strofe, primele dou versuri reprezint un portret în oglind al celui care dore te s r mân sclavul iluziei, c ci solitudinea ei anticipeaz solitudinea lui. Dac solitudinea eroului liric eminescian din poezia Lacul era dat de discrepan a dintre aparen i esen , dintre imaginarul oniric i realitatea crud a celui dezam git în iubire (la nivelul imaginii, solitudinea eroului liric eminescian este reliefat de antiteza dintre preaplinul sufletului naturii concretizat în ipostaza lacului înc rcat cu flori de nuf r i golul sufletesc al celui care luase aparen a drept esen ), solitudinea eroului liric arghezian este dorit de el însu i, c ci el vrea mai mult ca orice s se hr neasc în continuare cu himere, r mânând astfel în perimetrul imaginarului.

Atitudinea pe care o adopt eroul liric al poeziei De-abia plecase i este aceea de disimulat deta are fa de fiin a iubit , de eliberare de sub zodia unei iubiri care i-a r pit libertatea individual . Ca atare, solu ia pe care o propune este desp irea, dar nu una dureroas , ci formulat elegant: „Te-am rugat s pleci”. Îns deta area aceasta nu este radical i nici nu-i aduce libertatea pe care voia s se cread co dore te. Pseudoindiferen a eroului liric este o masc ce-l ajut s studieze reac iile partenerei, spre a-i verifica fidelitatea: ,,Te urm ream de-a lungul molatecei poteci / Pân-ai pierit, la cap t, prin trifoi./ Nu te-ai uitat o dat înapoi!” (s.n.). Ultimul vers tr deaz adev rata faet a sufletului eroului liric: regretul c iubita s-a supus atât de u or nu unei dorin e, cum s-ar putea crede, ci unui capriciu de moment.

De altfel, verbul la negativ („nu te-ai uitat”) i semnul de exclama ie de la sfâr itul versului în discu ie reliefeaz acest regret. C e vorba de regret, o dovede te prezen a verbului la condi ional optativ din primul vers al strofei care urmeaz : „ i-a fi f cut un semn dup plecare”. Îns , eroul liric r mâne în acest perimetru al deta rii, tocmai spre a nu- i dezv lui vulnerabilitatea sufletului. A a se explic posibilitatea schi rii semnului dup plecarea fiin ei iubite i nu la plecarea acesteia. În aceea i tonalitate apare i întrebarea retoric din versul urm tor: „Dar ce-i un semn de umbr -n dep rtare?” Alternan a între dorin a de a se desp i i aceea de a nu rupe rela iile cuplului ar putea fi considerat drept inconsecven din partea eroului liric: „Voiam s pleci, voiam i s r mâi”. Îns repetarea verbului „a voi”, urmat de dou verbe la conjunctiv, cu valoare de imperativ, dezv luie pornirile fire ti ale eroului liric, acesta dând de fapt glas celor dou „voci” ale sufletului s u. Ba mai mult chiar, cele dou alternative, exprimând dou atitudini antitetice, traduc, în fond, zbuciumul sufletesc al celui ce mima deta area. urin a cu care partenera s-a supus impulsului de moment al eroului liric este de condamnat, dac avem în vedere fr mântarea sufleteasc a partenerului. Ca atare, versurile „Ai ascultat de gândul cel dintâi./ Nu te oprise gândul f glas” trebuie considerate ca fiind un repro venit din partea celui care de fapt n-a dorit o desp ire adev rat , c ci a fost doar o închipuire, un fapt posibil (a se vedea lexicul - „te urm ream”, „un semn de umbr “ - care plaseaz scenariul poeziei la interferen a dintre imaginar (vis) i realitate). De fapt, totul a fost un test de fidelitate, la care eroul liric i-a supus partenera.

Acesta este mesajul poeziei, care se desprinde din ultimul vers: „De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi r mas?”

NOTE: 1.

Ilie Gu an, Tudor Arghezi - Imaginarul erotic, Editura Minerva, colec ia Universitas, 1980, p. 135-136.

2 Ilie Gu an, Op. cit. p. 137.

3 Ilie Gu an, Op. cit. p. 137.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Daniel MARIAN

Con]tientizarea spa\iului, venit[ @în timp visa tr ie te într-o lume rigid , într-un somn lumin , da-da, f lumin . În întunericul somnului, doar visul e lumin , i uneori culoare, depinde de stare. Ai tr it vreodat cu adev rat lumina visului? Se pare c nu. i-ai robotizat întreaga via , întreaga tr ire. nânci, joci teatru, iube ti, ca un robot.”

(Actorul).

Oricare via nevoie te la schimbare, fericit ori nefericit , cum o fi aceasta. Însu i sensul vie ii fiind schimbarea, reînnoirea.

Edificator este episodul larg relatat, din scrierea care d titlul c ii, i al c rei final este conclusiv dar l sând locul de meditativ… „La întoarcerea acas , Gherasim scoase din magazie valiza lui de soldat - c alta nici nu avea - f cut dintr-un lemn trainic i vopsit în verde, i ajutat de nevast -sa î i aranj de drum câteva schimburi, c i, dou flanele i trei pieptare f cute de ea, ciorapi i dou perechi de pantaloni. Mai puse acolo i o oal mai mic , o lingur , un cu it, o E doar o p rere c ar exista drumuri care nu se întâlneasc . Fie i din întâmplare, dac nu programatic. Dou autostr zi se tot îmbr eaz pe câmpii pân se pup în v zul lumii, chiar i dou c i aeriene se urm resc una pe alta pân ce un magnetism nonfizic le atrage.

Intersec ia e pân la urm frumuse ea drumului, dilema din care se poate merge mai departe sau se întâmpl oprirea definitiv .

Iar a fi „Om în intersec ie”, e o ra iune a ut rilor chiar dac neîndeplinite în impetuoase împliniri, în elocven e îndrept ite spre statuare. Mariana Pândaru tr ie te febra când fierbinte, când rece, a reconstruc iei fiin ei prin înso irea i adeseori însu irea personajelor tr itoare în rânduri de carte.

Atunci când realitatea devine deloc îng duitoare, chiar insuportabil , agresiv , posibil imbecil câteodat , avem precum autoarea, senza ii perfect justificate. Cum de curând scriam eu în dedica ia unei c i, care nu a fost deloc pe plac aceea dedica ia: „Destinul nu e logic, destinul nu e corect, nu vreau destin; prefer visul”. „Cred c e trist pentru un om s nu cunoasc retragerea în vis. Cel care nu poate

strachin (c nu se tie ce g se te pe-acolo, pân se rostuie te la casa lui).

Iar a doua zi, dis-de-diminea , ie i cu dreptul din casa i b tura p rinteasc , asta ca s aib noroc, s -i mearg bine în noua via spre care se îndrepta.” (Om în intersec ie).

Atunci când dramatism nu e, întotdeauna îns se ive te ceva notabil senzitiv, de pild nostalgia care cuprinde pân la urm pretutindeni în rostul în elegerii; î i fac loc i iluzia i deziluzia, umblate la toart în demersul cu tent memorialistic sau/ i mai curând introspectiv .

Mariana Pândaru este o poet dedicat , care s-a încumetat îns la mai toate genurile literare, iar aici se simte necesitatea aprofund rii tr irilor prin descriptivitate generoas , prin însufle irea locurilor laolalt cu oamenii, faptele fiind la rândul lor crescute din condi ia de punctualitate, în aceea de respira ie.

Lenbach - Lâng Arcul de Triumf din Roma

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Tudor NEDELCEA

„Craiova - Ora]ul celor o mie de milionari” Paul Rezeanu nu este craiovean, nici chiar oltean. N scut la 9 noiembrie 1937, în localitatea prahovean Breaza, a copil rit i i-a început studiile elementare la Turnu M gurele, în Teleorman, iar la Bucure ti a urmat Facultatea de Istorie, specializându-se în istoria artei, unde i-a sus inut i doctoratul. În Craiova, vine abia în 1966, ca cercet tor tiin ific la filiala local a Academiei Române, întemeiat de C.S. Nicol escu-Plop or, care îi devine i na ul celor doi copii ai s i. Dup patru ani de cercetare tiin ific , în 1970 se transfer la Muzeul de Art , unde va fi director pân în 2004, p strându- i postul de cercet tor tiin ific pân la pensionarea din 2009. Între 1994-2008, pred la Facultatea de Teologie Ortodox a Universit ii din Craiova dou cursuri: Istoria artei i Istoria Bizanului. Pentru prodigioasa sa activitate tiinific , didactic i muzeografic (a publicat peste 120 de articole tiin ifice în reviste i i de specialitate, peste 40 de cataloage de expozi ii sau prezent ri de arti ti, peste o mie de studii i articole în publica ii periodice), Paul Rezeanu a fost ales membru al Uniunii Arti tilor Plastici din România, sec ia de Istorie i Critic de Art , precum i în Comitetul Interna ional al Muzeelor (ICOM-

UNESCO), fiind unul dintre cei mai competen i brâncu ologi din lume, decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofi er, primind numeroase premii i distinc ii culturale, înnobilat i cu titlul de „cet ean de onoare al Craiovei”.

De i nu-i craiovean sau oltean, Paul Rezeanu i-a consacrat întreaga activitate tiin ific elabor rii unor lucr ri dedicate arti tilor olteni.

Peste 30 de lucr ri tiin ifice ce poart semn tura lui Paul Rezeanu sunt dedicate: Artelor plastice din Oltenia 1821-1944 (1980), Muzeului de Art din Craiova (1975, 1983, 2001), lui Eusta iu Stoenescu (1985, 1998), Constantin Lecca (1988, 2005), Pictorului Stoica Dumitrescu (1990), Craiovei.

Studii i cercet ri de istorie i istoria artei (1999), Arti tilor plastici craioveni (2003), din nou Craiovei, Amintirile ora ului (2006), Sculptorilor pu in cunoscu i (2007), Caricaturistului N.S Petrescu-G in (2008), Pictorilor pu in cunoscu i (2009), Istoria artelor plastice în Oltenia, vol. 1, 1800-1918, vol. 2, 1919-2000, (2010, 2013), Nemuritorilor.

Portrete i busturi. Colec ii de art i colecionari (2016). Titanului de la Hobi a îi consacr mai multe c i: Brâncu i la Craiova (2001), Brâncu i. Tat l nostru (2012), Brâncu i. Ultimul dac (2015), aducând contribu ii esen iale i inedite privind biografia ctitorului sculpturii moderne, reinterpretând unele capodopere ale acestuia.

Cea mai recent lucrare a sa, pentru care a strâns material documentar timp de o jutate de veac, se intituleaz sugestiv, dup o presupus afirma ie a lui N. Iorga, Craiova - ora ul celor o mie de milionari (Istoria Craiovei între 1800-2000), ap rut la editura craiovean Info, în 2017, publicat i difuzat cu sprijinul Muzeului de Art din Craiova.

Documentarea lui Paul Rezeanu se bazeaz pe colec ia prestigioasei reviste interbelice „Arhivele Olteniei”, pe articolele din alte publica ii periodice, pe scormonirea arhivelor publice sau particulare, dar i pe vizite la „fa a locului”, înso indu-l pe C.S. Nicol escu-Plop or în vizitele acestuia la di-

verse familii, precedate de mici istorioare despre familia sau casa vizitat . Surse de încredere, m rturisite de altfel, i-au fost unele personalit i locale, precum Dan Ple ia (dintro celebr familie), prof. universitar Eugen Niculescu, Iosefina Economu (sora celebrului profesor i gazetar CD. Fortunescu), precum i c ile publicate de Luchian Deaconu i Otilia Gherghe, Dinic Ciobotea sau manuscrisele apar inând lui Jean Porumbsky i I. Palada. Bibliografia selectiv prezentat de autor include c i fundamentale semnate de N. Andrei, C. Argetoianu, Cornelia Bodea, T. G. Bulat, R.V. Câncea, Gabriel Croitoru, G. Mil Dumitrescu, Al. Firescu i C. Gheorghe, A. Georgescu, Petre Gigea-Gorun, Olga Gigurtu, Victor Gomoiu, N. Iorga, Zoe Mandrea, G. Orman, C. Obedeanu, erban P tra cu, A. Pessiacov, Marcel Romanescu, Dem Stoenescu, M. Theodorescu-Carada, A. Vicenz etc.

Paul Rezeanu structureaz cartea Craiova. Ora ul celor o mie de milionari în mai multe capitole: Pagini de istorie. Craiova în sec. al XIX-lea i al XX-lea; Str zile, casele i unele locuri din Craiova au amintiri; Craiova de alt dat în amintirile lui Jean Porumbsky; Memoria caselor str zilor, locurilor ora ului; «Marile familii» ale Craiovei; Cele patru genera ii ale familiei Mihail din Craiova; V.G. Paleolog omul; «Domnul profesor» CS. Nicol escuPlop or; De ce a venit pre edintele Fran ei, gen. Charles de Gaulle la Craiova; Generalii Craiovei. adar, zece capitole, scrise cu discern mânt i acurate e stilistic , citibile cu u urin i care î i ofer o bog ie de informa ii utile.

Plecând de la premiza c „Craiova este un ora în care amintirile vorbesc la tot pasul”, Paul Rezeanu prezint casele B niei i Glogoveanu ca embleme ale ora ului, „mo teniri edilitare pierdute pentru totdeauna (casele Bengescu, Br iloiu, Z treanu, Obedeanu, Oteteli anu, Bibescu, tirbei, Buze ti, Vl doianu, Cern tescu, Solomon, Lecca, Jianu, Co ofeanu, Opran, Cacale eanu, Pârscoveanu etc), hanurile Chin escu, Hurez,

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poroineanu, Pu ureanu, hotelurile Metropol i Theodoru. Dup 1850, consider Paul Rezeanu, casele au început s capete un aspect mai agreabil, occidental (casele L ceanu, Câncea, Argetoainu, Sachelarie, Braboveanu, Papazoglu, Nicolae Mihail, Grigore Gabrielescu, Gh. Chi u, N.T. Popp, Th. Theodorini, Gellescu etc), construc ia Teatrului Theodorini, Pensionul de fete Otetelieanu Institutul Javet, spitalele Filantropia i Preda, complexul „Minerva” etc.

Dup R zboiul de Neatârnare din 18771878, Craiova a cunoscut un „adev rat boom editlitar”, pentru ca, începând cu secolul XX s devin , dup Bucure ti, „cel mai bogat ora din ar ”. Timp de dou secole (1800-2000), Craiova - scrie Paul Rezeanu - i-a f cut sim it prezen a în ar i, uneori, în lume, în mai toate domeniile de activitate uman ” enumerând o parte din aceste personalit i i casele în care au locuit: V. Cârlova, Titu Maiorescu, N. Titulescu, Gogu Constantinescu, S. Stoilov, N. Coculescu, Th. Aman, E. Stoenescu, Al. Macedonski, I. uculescu, C. Brâncu i, Corneliu Baba, I. Vasilescu, El. Theodorini, Jean Bibescu, Gr. Gabrielescu, Amza Pellea, E. Carada, St. Milcu, Ilie Murgulescu, I.D. Sîrbu, Marin Sorescu, Adrian P unescu, Jean Negulescu, Nestor Vornicescu etc. Între marile familii craiovene, Paul Rezeanu a eaz celebrele familii cu merite în plan na ional, precum Bibescu, Glogoveanu, Obedeanu, Br iloiu, Oteteli anu, Haralamb, Argetoianu, Ple ia, Vr biescu, V llim rescu, Cern tescu, Kinezu, Poenaru, Barbu B lcescu, N.P. Romanescu, C. Neam u, N.T.

Lenbach - Fiica artistului

Popp, Barbu Drug , Pavlovici, Aman, Opran, Eusta iu Stoenescu, I.B. Georgescu etc.

Acestora le întocme te o scurt biografie i o necesar genealogie.

Un capitol aparte este cunoscut celor „patru genera ii ale familiei Mihail”, adic Constantin (Dini), Nicolae, Jean Mihail, de sorginte aromân , înrudi i cu celebra familie bogat Dumba. Ultimul urma , Jean Mihail, a donat palatul i toat averea sa (opere de art , biblioteca) spre a se înfiin a o universitate la Craiova; na ionalizat în 1948, Palatul a devenit, din 1954, Muzeul de Art .

Un capitol este dedicat lui V.G. Paleolog, personalitate complex , carismatic , cel dintâi care a scris un studiu despre C. Brâncu i, în 1937, consacrându-l în lume. Este îndrepit s -i consacre un studiu, nu numai c activau în acela i domenii, dar Paul Rezeanu i-a fost chiar ef la filiala Craiova a Academiei Române, la sec ia de art . V.G. Paleolog neavând studii superioare, a fost angajat de C.S. Nicol escu-Plop or pentru întocmirea „Informaticii Brâncu i” (par ial publicat postum de Ilarie Hinoveanu i Oct. Lohon).

Un capitol asem tor este scris pentru „domnul profesor” C. S. Nicol escu-Plop or, ctitorul institu iei academice craiovene, eful i na ul autorului c ii. Ca i în cazul lui V.G. Paleolog, multe legende legate de snoavele celor dou personalit i sunt demontate de Paul Rezeanu, el fiind în mijlocul acestor probleme.

Informa ii pre ioase ne ofer Paul Rezeanu despre vizita pre edintelui Fran ei, Ch. de Gaulle, la Craiova, între 16-17 mai 1968 i întâlnirea cu gen. Polichron Dumitrescu (fostul coleg cu de Gaulle la coala superioar ), dar i despre generalii de R zboi de la Paris sau al i ofi eri ai Craiovei: Dimitrie Macedonski (bunicul poetului), I. Solomon, D. Haralamb, I. Odobescu, Gh. Magheru, Barbu Vl doianu, N. Ple oianu, Pavel Z nescu, G. Lupu, G. M ld rescu, Simion Stoilov, I. Argetoianu, G. Lecca, Al. Candiano Popescu, C. Poenaru, P. Gigurtu, Al. Cernat, Carol Davila, C. Coand (tat l savantului), N. rescu, Al. Averescu, I. Potârc , Ilie teflea, R. Dumitriu, C. Pantazi etc.

Scris cu acribie tiin ific , dar i din suflet, ilustrat masiv cu numeroase fotografii i portrete, în mare parte inedite sau mai pu in cunoscute, în condi ii grafice de excep ie, cartea lui Paul Rezeanu, Craiova, ora ul celor o mie de milionari, este remarcabil i n-ar trebui s lipseasc din biblioteca niciunui craiovean i nu numai, putând constitui cea mai bun carte de vizit a Craiovei (dac Prim ria ar accepta aceast propunere). În tot cazul, cartea lui Paul Rezeanu circul peste hotare, la marile familii boiere ti de sorginte oltean , dovedindu- i utilitatea deplin .

Anul IX, nr. 5(93)/2018

C[r\i primite la redac\ie

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Ionel POPA

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

le D i n ro m a n e IRII REÎNTREG

Radu Ciobanu - HERALZII Chiar din timpul r zboiului (Primul R zboi Mondial) a înflorit o bogat flor literar hr nit de marele eveniment. Pân pe la anul 1930, s-a ajuns la o adev rat infla ie încât pu ine flori au oferit parfumuri i culori de opere majore: „Aceast literatur e plin de opere onorabile sau modeste, dar i multe mediocrit i , nicidecum de capodopere” (Nicolae Balot ). Analizând aceast produc ie literar , cercet torul Maurice Renneau clasific romanele PRM în dou mari clase: 1. Proze scrise sub forma de jurnal de front, alc tuite din nota ii ale vie ii de „cârti a tran eelor” dus de solda ii care luptau nu numai cu du manul, dar i pentru supravie uire; 2. Proze-roman care prezint r zboiul ca eveniment, situa ie existen ial limit din perspectiva unui combatant, personajul principal, el fiind, de multe ori, i naratorul (apud Sanda Radian, Prefa la Invazie ‘914, romanul lui Maxence Van der Meersch, trad. rom. 1986). Dac literatul francez ar fi cunoscut i romanul românesc (dar i pe cel din rile din fostul Imperiu Habsburgic) al PRM, schema propus ar fi fost, f doar i poate, mult mai complex i nuan at .

Literatura PRM scris pân la 1930 (am luat aceast dat drept limit deoarece atunci abordarea narativ i problematic a temei se schimb radical, în sens modern) i-a creat un pattern ideatic i stilistic. Evident c pattern-ul respectiv nu anuleaz nici individualitatea autorului, nici specificul na ional al literaturii c reia îi apar ine. Faptul majoritatea autorilor au luptat pe front a pus o pecete pe modul de abordare a evenimentelor asigurând autenticitatea celor narate. Unele romane tind spre caracterul de fresc , scenariul lor epic având dou coordonate: frontul i spatele frontului, fiecare cu laitmotivele sale: bombardamente, atacuri, retrageri, sânge, ni i, mutila i, cruci, ploi, frig, noroi, ruine, mizerii - lec ia naturalismului n-a fost uitat - i, respectiv, politicieni demagogi, afaceri ti i speculan i onero i, s cie, suferin e, nesiguran , c deri morale.

Uneori evocarea acestui univers tragic este întregit cu inser ii în trecutul imediat izbucnirii r zboiului sau cu imagini ale urm rilor r zboiului: s cie, boli trupe ti i suflete ti, muta ii ideologice ori pr bu iri psihice de-

finitive. Exceptând cazurile de maculatur belicoas (a existat i a a ceva) literatura PRM e una antir zboinic , pacifist , care demitizeaz zboiul ca fapt eroic . Ca scriitur i construc ie în descrierea realit ii scriitorii merg pe linia unui realism dur, într-un stil aproape nud. În general, febra cu care se urm re te descrierea realit i i condamnarea r zboiului face ca surprinderea fr mânt rilor interioare ale personajelor, a v lm agului de gânduri, sentimente i senza ii, s fie fugar , f cut pe orizontal . Tocmai de aceea textul care trebuia fie unul romanesc (epic i psihologic) devine pagin de reportaj.

Asta nu înseamn c lipsesc tentativele de a da întâmpl rilor, situaiilor, dialogului i personajelor semnifica ii profunde, de a le ridica la rang de simbol. Dar nu totdeauna inten ia devine i reu it deplin .

Dac urm m aprecierea lui Nicolae Balot , pe lista cu „opere onorabile” putem trece: Focul (1916) de Henri Barbusse; Cruci de lemn (1919) de Roland Dorgeles; Calvarul- Cartea întâi. Surorile (1921, scris la Paris) de Aleksei Tolstoi; Cazul sergentului Gri a (1928) de Arnold Zweig; Adio, arme (1929) de Ernest Hemingway.

Lista poate fi completat doar cu dou opere cu adev rat majore: În furtunile de o el (1920) de Ernst Junger i Pe frontul de vest nimic nou (1929) de Erich Maria Remarque i cu capodopera durea spânzura ilor (1922) de Liviu Rebreanu. Despre romanul lui Rebreanu, în 1923 Constantin R dulescu-Motru opina c ar fi trebuit apar simultan în mai multe limbi europene. În cazul romanului românesc inspirat de PRM se poate vorbi de sincronizarea lui cu romanul european similar. Câteva din romanele noastre sunt net superioare multora (vezi cele nominalizate anterior) din a a numita literatur universal , atât ca problematic , cât i ca realizare literar-artistic . E suficient s amintim Întunecare (1927) de Cezar Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de r zboi (1930) de Camil Petrescu, Cartea Facerii (1930) de Eugen Goga.

Romanul durea spânzura ilor l-am amintit deja. Aici sim im nevoia unei paranteze: romanelor Întunecare i Cartea Facerii li s-a repro at tezismul, didacticismul socio-moral i na ional. De la un punct încolo, ignorându-se semnifica iile i realizarea artistic repro ul devine un moft. S revenim. F când aceast apreciere la adresa romanului românesc nu neg m valoarea i nu neglij m specificitatea celor din literatura universal , ci pled m pentru a ezarea romanului românesc la locul pe care îl merit în concertul literaturii europene cu acest subiect. În acest concert, romanul nostru are câteva tr turi care îl individualizeaz în interpretarea partiturii.

Una din caracteristici care îl individualizeaz este bog ia tipologic a personajelor i varietatea tehnicilor narative i a formulelor compozi ionale, unele din ele cu elemente de deschidere spre romanul modern de dup 1920.

Dincolo de descrierea ororilor r zboiului, romanul românesc al PRM este i un roman de idei care în construc ia tramei sale implic problematizarea existen ei, procese de con tiin , drama individual a celui de pe front ori din spatele frontului fiind permanent integrat

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în catastrofa universal , asta pe de o parte, iar pe de alt parte, e zut , ca de altfel i r zboiul, din perspectiva idealului nostru de libertate i unitate na ional . Participarea României la PRM a fost prilejul nu cauza realiz rii REÎNTREGIRII. Romanele noastre nu sunt doar romane despre r zboi, ci „romane din r zboi” (E. Bocu a).

Scriitorii no tri, de la 1916 i pân azi au scris Romanele Marii Uniri.

Unul dintre aceste romane este Heralzii (1983) de Radu Ciobanu, Ed. A II-a rev zut - necenzurat , Ed. ICR, 2017.

Deoarece în DEX i MDN defini ia cuvântului herald este incomplet i chiar dac cel necunosc tor în simbolistic deduce din roman sensul simbolic al lexemului, ne permitem s spunem cititorului: heralzii sunt purt torii i anun torii ve tilor de maxim importan , ei sunt persoane alese, sacre, ini iate în cunoa terea semnelor lumii, iar vestea transmis de ei vine de la o instan suprem , divin . În roman este redat afirma ia lui Nicolae Iorga: „Ziaristul este heraldul adev rului i al drept ii”. În romanul lui Radu Ciobanu heralzii sunt gazetarii din Transilvania care, în condi iile grele ale prigoanei antiromâne ti autoriilor imperiale de la Viena, intensificat în perioada dualismului austro-ungar i înte it în timpul r zboiului, au luptat, cu orice risc, prin scrisul lor pentru ap rarea identit ii na ionale i pentru unirea cu ARA. Protagoni tii romanului sunt fra ii Nestor i Voicu Prodan, ziari ti i conduc tori de ai dou gazete române ti importante din Transilvania. Faptul c cele dou jurnale nu sunt numite vrea s spun c toat presa român din Imperiu e angajat în lupta na ional .

Prin câteva detalii topografice i peisaj, de atmosfer , autorul las s se în eleag c este vorba de dou ziare importante, unul din Sibiu, cel lalt din Bra ov.

Romanul este o cronic a anilor hot râtori ai r zboiului pentru România (1916-1918), evocarea f cându-se prin perspectiva celor doi heralzi - Nestor i Voicu Prodan. Prin rememor ri evocarea coboar pân în anii copil riei celor doi fra i, centrele narative i de semnifica ie ale romanului. Autorul renun la nara iunea clasic : nararea unui ir

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Lenbach - Marchiza di Montagliari i copilul ei

de întâmpl ri în succesiunea lor temporal . Formal materia epic este distribuit în ase mari capitole, structura narativ având dou fire epice în care, alternativ, protagoni ti i naratori sunt Nestor i Voicu, i cu relat ri ale Naratorului. Romanul începe simbolic cu scrisoarea imaginar a lui Nestor adresat cititorilor de peste ani.

Scrisoarea este expresie a profesiunii sale, dar i o justificare a jurnalului u. Undeva în jurnal, Nestor afirm : „Dar având o pan în mân , nu m mai tem de nimic. Este un sentiment mai vechi acesta: scrisul m ap , îmi d putere. Cât timp pot s scriu, m simt tare i la ad post de orice primejdie. i mai intervine apoi con tiin a c acesta e modul cel mai eficient de a fi util pentru ai mei.” Aceasta e tabla de legi a lui Nestor Prodan, dar i a celor ca el.

Partea I i a III-a con in jurnalul lui Nestor inut de acesta în anul de deten ie, 1918. El e arestat i întemni at într-o închisoare militarizat pentru c a refuzat s semneze „Declara ia de fidelitate” fa de guvernul maghiar al lui Tisza. În primele s pt mâni de deten ie, Nestor e aproape distrus moral pentru c îi este interzis s scrie. Dup interven ia lui Mecena, Nestor prime te cele necesare scrisului. Autorit ile maghiare motiveaz „favorul” afirmând c din moment ce România „a capitulat”, românii nu mai reprezint un pericol. România mas singur pe frontul de est i sud, când armata rus cuprins de febra revolu iei bol evice p sise în debandad frontul, iar ajutorul promis de alia i întârzie, este nevoit s încheie un armisti iu.

Monarh patriot i luminat, Ferdinand I nu semneaz armisti iul.

Comandantului închisorii i înaltului oficial aflat în inspec ie (autorit ilor austro-ungare) care îi comunic „capitularea” României, Nestor le d un r spuns memorabil prin demnitate i prin încrederea viitorul îi apar ine: „Înfrângerea României nu înseamn c Imperiul va supravie ui i nici c noi, cei de aici, vom înceta lupta.” La p sirea sufrageriei comandatului unde a fost „invitat” pentru a i se da „marea veste” i c va primi cele necesare scrisului, nevasta comandantului, o urâciune moral des vâr it , având martori pe Regierungsrat Johan von Leberch, înso it de un spilcuit locotenent de husari, exclam indignat , cu dispre i ur : „- Ce miros greu a l sat omul sta. Îmi îng dui i s aerisesc pu in, eminen ?” Auzind-o, Nestor îi d replica cuvenit : „- Acesta e mirosul Imperiului, stimat doamn .”

Jurnalul lui Nestor e o nara iune în toat puterea cuvântului, numai notarea zilelor de scriere d iluzia de jurnal. În nota iile sale despre ceea ce poate afla c se întâmpl în închisoare, Nestor insereaz rememorarea a o serie de întâmpl ri din via a sa, a familiei i a românilor din Transilvania, numai aparent cotidiene i banale. Rememor rile devin mici povestiri cu anumite în elesuri politice, morale chiar filosofice. Toate se leag narativ i ideatic n scând o mare poveste despre realitatea din Transilvania din vremea dualismului austro-ungar. Iat , spre exemplu, „povestea cu ceasornicul de aur” al profesorului Torok Atila care pred istoria spunând colarilor români, umilindu-i prin îngenunchere prin prinderea nasului în ceasul de aur, c ei se trag din tâlharii din temni ele romei cesarilor. Mica poveste ilustreaz politica de umilire, în toate modurile posibile, a românilor de c tre st pânirea ungar . La sfâr itul relat rii întâmpl rii prin care a trecut colarul Nestor Prodan, ziaristul Nestor Prodan se adreseaz „cititorului de peste ani”: „Nimic nu e de uitat, cititorule de peste ani, i de aceea te întreb i te rog s judeci f patim - c ci peste ani o vei putea face - ce înseamn b taia, oricât de zdrav , pe care o ia un abject turn tor de profesie, fa de teribila umilin la care e supus un neam întreg în sufletul imaculat al copiilor s i.” „B taia” pomenit este o alt întâmplare rememorat înaintea celei cu ceasul de aur. Gazetarul Nestor e permanent filat de un „securist sub acoperire” al st pânirii. Acestuia românii din satul lui Nestor îi administreaz o „b taie zdrav ” obligându-l s dispar din peisaj.

Dârzenia, demnitatea i unitatea românilor transilv neni e elocvent

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ilustrat de „povestea armindenului” (p.47-49). Tat l Prodanilor a fost arestat, dus în prim rie i b tut de jandarmii unguri pentru c armindenul de pe poarta sa era de fapt tricolorul românesc. Satul l-a eliberat. Iat dialogul din familie, dup ce aceasta s-a întors acas : „Acas , dup ce am r mas numai noi, tata i-a a ezat blând mamei mâna pe cre tet: «M-am temut, i-a spus, s nu începi, între to i oamenii aceia, s te cân i ca dup mort». Mama s-a strecurat u urel de sub mângâierea lui i i-a f cut de lucru la plit . «Cât de pu in m cuno ti tu, Ioane» spuse ea cu un fel de triste e. «A a-i, oft tata, omu-i f cut din tain i trup i când începem s ne cunoa tem, trebuie s ne m de plecat». M întrebam tocmai unde trebuie s plec m, când s-a întors spre noi [cei trei copii ai familiei Prodan]: «Voi a i v zut tot?» «V zut». «A i b gat bine la cap?» «B gat». «No, a a», f cu el concluziv, cu un aer mul umit.” comentarii!

Nestor î i aminte te i de Isaia M riu , preotul din sat, care a pus se zugr veasc pe bolta dintre pronaos i naos un curcubeu în care se z rea steagul sfânt al românilor. Plin de emo ia amintirii momentului într rii României în r zboi împotriva Imperiului i consemnarea evenimentului în ziarul condus de el, rememorarea e o în toare poezie imnic c tre Patrie (p.53; spa iul limitat de cronic nu ne permite s reproducem paginile respective). Povestea despre Mitilineu, clopotarul bisericii, ofer un exemplu de jertf pentru libertate i unitate na ional . Numai Mitilineu tie cum a reu it s se urce pe acoperi ul inaccesibil al bisericii pentru a desf ura tricolorul.

Pentru fapta lui, st pânirea l-a spânzurat în gr dina biserici. Nestor i rememoreaz i discu iile avute cu tat l s u care îi cere explica ii pentru ceea ce scrie el în gazet . La una din întreb rile tat lui, fiul spunde: „Azi nici un necaz nu trebuie s treac înaintea necazurilor neamului. [...] i lucrurile astea n-au nimic de-a face cu tinere ea sau cu b trâne ea, to i trebuie s fim români i atât.”

Fiind vorba în roman despre lupta grea a românilor transilv neni pentru libertate i unitate na ional , dat fiind înte irea prigoanei antiromâne ti din anii premerg tori r zboiului i din timpul lui, romancierul u or putea c dea în p catul ovinismului. Dar nici vorb de xenofobie i ovinism la fra ii Prodan i la celelalte personaje asemeni lor. Argumente? Exemple suficiente. Amintim doar: Nestor e

19

Lenbach - Turnul de lâng casa p rinteasc

torit cu o nem oaic vienez , acceptat i iubit de familie; Nagy Janci, gazetar ungur i amic cu Nestor, e c torit cu românca Lelia; medicul penitenciarului militarizat, în pofida tuturor presiunilor comandantului închisorii, face numai „politica” meseriei; de inutul Gyri, condamnat pentru c i-a ucis socrul ungur, e om i apoi ungur. Mai sunt în roman i alte detalii care ilustreaz lipsa ovinismului la români.

Capitolul II, IV i V nareaz odiseea lui Voicu, din momentul trecerii în ar , în Bucure ti i apoi la Ia i ca ziarist recomandat Profesorului de Andrei Moga. Relatarea apar ine alternativ Naratorului i lui Voicu. În primele pagini este introdus scrisoarea-testament a lui Flaviu, v rul fra ilor Prodan, scris în ziua precedent nop ii când Flaviu dezerteaz de pe frontul sârbesc. Scrisoarea e adus lui Voicu de c tre Luca Domnaru, ordonan a lui Flaviu care, r nit, se întoarce acas . Scrisoare, care începe cu urm toarea fraz : „Numai ie, Voicule, pentru c mi-ai fost ca un frate, aceste rânduri chinuite, care pot deveni testamentare”, cuprinde, pe lâng ultimele dorin e, relat ri despre situa ia de pe front unde în prima linie sunt trimise trupe austro-ungare formate din români transilv neni. Cele trei capitole con in scrisorile pe care Voicu le scrie lui Nestor, dar pe care nu le poate expedia. În totalitate paginile evoc situa ia dramatic a rii aflat în cea mai mare parte sub ocupa ia trupelor germane i austroungare.

Partea a asea apar ine Naratorului. Nestor a fost eliberat, numit comandantul G rzii Na ionale din ora . El sose te a Blaj pentru a întâmpina avionul-solie din AR . Finalul apoteotic, în mod simbolic, e plasat la Blaj pe Câmpul Libert ii, vatr româneasc sfânt , la 1848, la 1911 i acum, 1918. În evenimente este implicat ASTRA simbol al permanen ei i unit ii românilor. Evocarea momentului este construit ascendent prin focalizarea pe câteva detalii de adânc semnifica ie: 1. Sosirea lui Nestor la Blaj i topirea lui în mul imea care se îndreapt spre Câmpul Libert ii; 2. „Primii care s-au înf at pe Câmpul Libert ii înc înainte de ora 10, sunt copiii”; 3. Solemnitatea i m re ia ateriz rii avionului; 4. Ofi erul român înmâneaz reprezentan ilor Consiliului Na ional Român mesajul prin care se anun oficial c armata român va trece Carpa ii dup ce transilv nenii î i vor proclama Unirea cu ara la Adunarea de la Alba Iulia programat pentru întâi decembrie. Pilotul, ofi erul Alexandru Pandele, îi înmâneaz lui Nestor un plic din partea lui Voicu aflat în refacere dup r nirea pe front. Alexandru Pandele este fratele Soranei, so ia lui Voicu. Transilvania i ara s-au unit! 5. Avionul r mas pe Câmpul Libert ii este „vegheat de cinci mo i cu c ciuli negre i sumane din p nur alb . Fiecare poart pe um r o pu ”.

Secven a final a romanului pare realizat de un mare regizor de film. Ultimul cadru, pe fundalul mul imii, proiecteaz imaginea lui Nestor care într-un gest simbolic î i scoate p ria. În comentarea romanelor se vorbe te de protagoni ti, de personaje principale, secundare, episodice. În cazul acestui roman (desigur nu e singurul) schema nu se poate aplica întru totul. Toate personajele sunt absolut necesare, prezente când i unde trebuie în trama romanului. În cartea lui Radu Ciobanu sunt multe personaje: pe de o parte, „gazetarii b trâni” forma i la coala lui B rnu iu, iar pe de alt parte „tinerii o eli i”. Cele dou genera ii nu se afl într-o rela ie de adversitate, dimpotriv , dincolo de deosebirile de tactici de lupt , b trânii, cum este cel numit Mecena, sprijin pe tineri. În roman sunt prezen i mul i rani, oameni simpli plini de cuviin i demnitate, într-o permanent lupt în numele idealului lor de libertate i unitate na ional . Amintim pe tat l fra ilor Prodan; pe preotul Isaia riu , cel cu tricolorul în curcubeul zugr vit în biseric ; pe b trânul cantor Todericea Mo ic; pe clopotarul Mitilineu; pe Strugur, baciul stânii p ltinarilor, care „trecea prin vama cucului când voia. Pe mul i dintre ai no tri i-a trecut el în ar i multe ziare i c i i scrisori au

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

umblat în desagii lui dintr-o parte în alta”; pe b trânul Borza al c rui fecior, Octavian (Tavi) care „cuno tea mun ii ca pe ograda p rinteasc , avea leg turi cu ciobanii i negustorii de dincolo i f cea contraband , trecând prin vama cucului îndeosebi c i, ziare i reviste” Tavi a intrat în legend . Pân la urm s-a stabilit la Bucure ti când nego . Bucureni tiza i, Tavi i cioplitorul în lemn Cornel Dr gan, trimis de ASTRA la studii, nu s-au considerat niciodat dezr cina i. Cei doi vor îmbr ca haina ost easc româneasc i vor lupta pe front. A a va face i tân rul poet Cassius, ucenicul lui Voicu. S nu uit m pe Flaviu; pe solda ii- rani, Luca Domanru, ordonan a lui Flaviu i pe ordonan a care cu pre ul vie ii str bate ara pentru a duce acas la „m icu a b trân ” trupul locotenentului u, Pandea Leon ucis mi ele te [în Bra ov] de un sas ovin; pe maiorul Dragomir, cel care îi spune lui Voicu: „Nu tiu când va fi asta [Unirea]. Exist îns un ceas misterios al istoriei, a c rui b taie n-o aud decât mul imile. [...] Eu cred. În momentele decisive, ziarele consemneaz un fapt împlinit. [...] Am spus c va suna în curând? [...], dar e bine s preciz m în raport cu ce este acest curând. În raport cu mileniul de asuprire? Sau cu o via de om? Sau cu aceast campanie militar ?”; pe Generalul care, la întrebarea lui Voicu cu privire la viitor, îi r spunde: „În mai pu in de doi ani vom avea o Românie întregit [suntem în anul 1917], Dumneavoastr n-ave i dreptul s îndoi i, ci datoria s crede i! Ei, dr cie, ia te uit la ei, dumnealor se îndoiesc! [...] S mergi dumneata în tran ee, s mai înve i câte ceva despre acest popor.” S men ion m figurile feminine luminoase i lupt toare: Ingrid, Lelia, Daciana, Sorana. Cu un rol bine marcat în scenariul epic i semnifica iile lui sun prezen i: Profesorul alias Nicolae Iorga i Andrei Moga alias Octavian Goga.

Nestor Prodan e jurnalistul de voca ie, cu o înalt con tiin na ional . Dârz i demn înfrunt prigoana antiromâneasc a st pânirii str ine. Acela i lupt tor este i Voicu Prodan. Dac fratele s u e omul hot rât, dintr-o bucat , el este ceva mai complicat, fr mântat de întreb ri, chinuit de îndoieli, înclinat mai mult spre medita ie. Pe scurt, e un fel de tefan Gheorghidiu (personajul lui Camil Petrescu), dar f s fie egotist.

Num rul mare de personaje nu i-a inhibat romancierului arta portretului. El d dovad de suficiente resurse creatoare pentru a face din personajele sale oameni vii, unele chiar memorabile prin înf are, comportament, gândire, vorbe. În portretizare, scriitorul

Lenbach - Peisaj

Anul IX, nr. 5(93)/2018

combin armonios portretul fizic cu cel moral-psihologic, tie când introduc un detaliu (de vestimenta ie, de coafur , un gest, o privire, o vorb ) pentru a da identitate i individualitate personajului.

Când e vorba de personaje reale, consemnate de istorie, apeleaz la propozi ii sau sintagme rostite de acestea sau le parafrazeaz gesturile sau activit ile. De exemplu în portretizarea lui Andrei Moga folose te expresia „epopeea p timirii noastre” i am nuntul preluat din fotografia lui Goga: „O uvi blond îi c zuse pe frunte i în ochii pu in bulbuca i, îi jucau lic riri stranii”. Despre Profesor scrie urtoarele, asamblând într-o imagine cople itoare, de vulcan ce erupe, activit ile marelui istoric i aprecieri f cute de al ii: „scormonea arhive r scolea biblioteci, scria carte dup carte, inea conferin e la Ateneu i cursuri la Universitate, vorbea la Academie i polemiza în Parlament, edita ziare, manifesta cu studen ii pe strad i, unde c dea, cuvântul lui sc ra i l sa locul ars, ca pietrele c zute din cer”.

Unele personaje sunt adev rate simboluri. Un astfel de personaj simbol este b trâna care are grij de casa lui Tavi Borza plecat cu cei trei feciori pe front. Ce avea de p zit b trâna împotriva ocupan ilor? „Avea într-o taini ni te f in , ni te fasole uscat , o tabl de sl nin .”

Luând cuno tin de casa lui Borza i aflând de la b trân c pe copiii lui Tavi îi cheam Virgiliu, Valeriu, Viorel, Virginia, Valeria i Viorica, Voicu î i zice în sinea sa: „Nu mai era nici o îndoial , m aflu acas , într-un post avansat al Transilvaniei noastre”. Apropo de numele personajelor. Generalul îi spune lui Voicu: „Dumneavoastr ardelenii ave i nume frumoase, dar neobi nuite [...] Cum se explic ?”

Voicu îl l mure te c numele lor sunt de origine roman , greu traductibile ele fiind un mijloc de lupt împotriva politicii de maghiarizare practicat de „regatul sfânt maghiar”.

Un alt portret cu putere de simbol este cel femeii [„Mama cu pruncul”] pe care Voicu o cunoa te la popas de noapte, când împreun cu armata se retrage în ar , i cu care va c tori pân la Bucure ti. Femeia „era în doliu i basmaua neagr îi scotea în eviden paloarea fe ei obosite, cu cearc ne sub ochi. Nu putea s aib mai mult de dou zeci i cinci de ani, dar suferin a o maturizase mult mai drastic [...] Culoarea ochilor nu i-o puteam distinge în reflexele mereu schimb toare ale focului. Îi d dea de mâncare copilului, un b ie el de vreo patru ani, învelit într-o p tur . Pe urm îi potrivia te a ternutul pe fân s -l culce.” În portretul de Pieta putem citi o cvadrupl semnifica ie: durerea Transilvaniei sub st pânire str in / situa ia dramatic a României; lupta dintre via i moarte; împietrirea unei iubiri nimicit de r zboi; simbolul MAMEI. Numele femeii nu este altul decât ...

MARIA. Dintre personajele negative amintim pe renegatul Emilian Jorj, ziaristul despre care Nestor spune c e „subven ionat de statul ungar cu scopul de a cea subtile diversiuni care s ne scindeze i s ne abat aten ia de la elul nostru suprem.”

Reu ite nu sunt numai portretele individuale, ci i cele ale personajului colectiv. Sunt de men ionat dou secven e în care personaj este mul imea. Prima, cea din Centrul Ia ului, în care, în prezen a mul imii entuziaste, unitatea militar format din solda ii români din armata austro-ungar lua i prizonieri de ru i pe frontul din Gali ia, depune jur mântul pe Tricolor i pleac pe front. A doua: mul imea venit pe Câmpul Libert ii de la Blaj pentru a întâmpina avionul din România.

Limba este excelent folosit ca mijloc de portretizare a personajelor. Vorbirea lor e perfect adecvat condi iei lor sociale, politice, intelectuale i de vârst . S amintim diferen ele de lexic i pronun ie dintre b trânii gazetari i „tinerii o eli i”; comportarea verbal a trânului Prodan ori cea a ranului Luca Domnariu. Limbajul, expresiv, se caracterizeaz prin permanentul echilibru între limba literar , limba popular , ardelenisme, neologisme.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Spiritul de observa ie i de selec ie a detaliului, darul narativ i de construc ie poate fi ilustrat cu numeroase exemple elocvente. Un aspect ce nu trebuie ignorat este introducerea în trama romanului a documentului (texte din ziarele vremii, secven e din discursuri etc.)

Prezen a acestuia nu e decorativ , ci necesar pentru întregirea i autenticitatea evoc rii situa iei politice i morale a momentului istoric. În orice roman una din provoc rile c reia scriitorul trebuie s -i fac fa este dialogul. Radu Ciobanu trece cu brio aceast prob . În Heralzii dialogul nu p tuie te de lungimi care duc la logoree i lips de substan . Replicile i fragmentele de monolog interior sunt prin înc rc tura lor ideatic (politic , moral , filosofic ) adev rate oglinzi care reflect personalitatea, calitatea personajului.

Cu toate c se dovede te un bun portretist, romancierul nu este un descriptiv. În Heralzii tablourile de natur sunt foarte pu ine i minimale, dar au în context valori simbolice. Pe front, Voicu e surprins într-un moment de înserare: „Se însera, întunericul cobora v zând cu ochii, dar la apus, în spatele mun ilor, st ruia o lumin stranie, pu in înfrico toare: o fâ ie de cer, verde ca un iezer, de unde culorile se amestecau ajungând la un mov somptuos care încununa crestele negre. Vântul b tea tot dintr-acolo i aducea mirosul p durilor de pe care încep s se topeasc z pezile”. De mare poezie i semnifica ie este scena-tablou pe care o numim „Ghiocelul-clopo el”: „Biruie totu i prim vara. Norii se alung i printre ei, cerul e de un albastru rece i pur. Vântul mai poart miresmele z pezii, dar soarele biruie te. [un soldat descoper pe buza tran eei un ghiocel]. L-a scos cu grij , cu bulb cu tot [...]. Se mai strâng în jurul lui vreo trei [...] îi v d concentra i asupra clopo elului alb ca asupra unei descoperiri miraculoase [...]

De dup col ul tran eei, apare c pitanul Margeri din misiunea francez [...], solda ii îl salut milit re te, numai soldatul care „ ine floarea la vedere, ca pe o fl ioar alb ” st dor drep i]. Francezul se opre te brusc i, dup o clip de ezitare, se apleac , apropiindu- i nasul de ghiocelul din mâna aspr i cr pat a soldatului. tie probabil i el prea bine c e o floare f miros i totu i se vede c se bucur de mireasma ei am ruie, de p mânt reav n i via a pl pând . Când se îndreapt , are o expresie de beatitudine. Ai no tri încep s râd destin i i bonomi. Între timp ajung i eu la fa a locului. «Voila un petite-neige» ine francezul s m fac p rta i pe mine la descoperirea lor. Râdem cu to ii, reuni i într-o stranie leg tur în jurul unui fir de verdea . În cele din urm c pitanul zice «merci» i pleac mai departe râzând [...] soldatul se apuc s a eze floarea înapoi

21

Lenbach - Feti a cu pisoi

în p mântul moale, de pe buza tran eei. «De ce mi-o fi zis mersi, dom’ ziarist?» [...]. « tiu eu, m i, Vasile?». Poate pentru c l-ai l sat s -l miroase...». «P catele mele, pentru atâta lucru?! M car de-ar mirosi, da-i numai oleac de buruian cu duh...»”.

Cu o descrip ie simbolic începe romanul: imaginea închisorii, în care este închis Nestor, o cl dire „cu ziduri groase, pu in oblice ca de fort [...] strivit de ninsori i t ceri.” Din când în când se aude sunetul de toac ca un „ ip t strivit de o mân ap sat ferm peste o gur nesupus ”. De fiecare dat de inu ii tresar „ca ni te viet i ciulite în scorburile lor, încercând s deslu easc un semn nea teptat de afar , care ar putea s însemne o primejdie, o schimbare, o veste.” Atunci „cei mai mul i se ridic i adaug o linie pe r boj”. În roman sunt disipate i alte simboluri: clopotul, biserica, focul, frigul, mla tina.

Scriind un roman grav în care totul e problematizat, pus sub semnul dezbaterii, scriitorul n-a uitat umorul. Sunt câteva momente (chiar secven e de biografii, ca cele din biografia lui Flaviu pân la trimiterea lui pe front) pline de umor. Dar aten ie! Umorul nu este prezent doar pentru a descre i frun ile pân la râs, ci pentru a spune ceva cu tâlc. E ilustrativ scena cu în care Domenic Borza îl întreab pe consulul român la Budapesta ce p rere are despre „legea Apponyi”.

Ne tiind ce s r spund , consulul încearc s ias din situa ia penibil printr-o butad , parafrazând o porunc din Vechiul Testament: „Voi, românii din Transilvania trebuie s ave i o singur politic : s cre te i i s v înmul i cum scrie în Sfânta Scriptur .” Voicu, care poveste te întâmplarea, mai scrie în epistola pentru Nestor: „Se vede c Dumnezeu l-a auzit i s-a mâniat, c ci l-a b tut, dându-i de ginere pe Vi an [un ardelean], care a pus în lucrare «singura politic » i i-a f cut pân acum patru nepo i”. În parantez fie spus: problema familiei este expus de Nicolae Iorga într-un articol din care romancierul reproduce un semnificativ fragment.

Heralzii nu este un roman epic despre r zboi, despre luptele de pe front, ci un roman de idei. Personajele sunt fr mântate de probleme de con tiin , de c ut ri de r spunsuri la întreb ri despre via , moarte, despre locul i rostul omului în lume, în istorie. Personajele gândesc, mediteaz . Totul se coaguleaz în jurul luptei pentru unirea cu ara. În contextul istoric dat i al luptei pentru libertate i unitate na ional Nestor se întreab ce este moartea. R spunsul la care ajunge e urm torul: „Convingerea mea intim r mâne totu i aceea c n-are rost [s ne însp imânt m de ea, s ne gândim numai la ea]. De vreme ce, acum, tot acolo vom ajunge, socotesc c e mai bine s ne gândim la ce avem de f cut aici decât la cum va fi ceasul acela sau la ce va fi Dincolo”. Frica de moarte poate fi învins , zice Nestor, „De con tiin a c ai l sat în urma ta un semn sau cel pu in o bun inten ie [...] Singurul lucru important r mâne, a adar, s-o la i [via a] în urma ta nep tat i dreapt ”. Din astfel de gânduri i vorbe în elepte disipate în roman se poate alc tui un mic florilegiu, o tabl de legi: „Dumnezeu nu-i ajut decât pe cei ce tiu a ajuta”; „[Dumneavoastr ] n-ave i dreptul s v îndoi i, ci datoria s crede i”; „Atâta timp cât ne întreb m i gândim, înc nu e totul pierdut”; „A ine copiii departe de istoria neamului lor e ca i cum le-ai scoate ochii, dându-le apoi drumul în lume s cer easc ”; „F umbra mor ilor, cei vii nu s-ar fi trezit la adev ratul rost al vie ii”.

Unui romancier mai pu in dibaci i cople it de sentimentul nobil i-ar fi trebuit înc pe atâtea pagini câte i-au trebuit lui Radu Ciobanu ca s reînvie Marele Eveniment. Reeditarea romanului Heralzii de tre ICR e un dar f cut tuturor românilor la aniversarea actului istoric de la 1 Decembrie 1918. ROMÂNII de azi tr iesc în credin a i speran a c într-un viitor mai apropiat sau mai îndep rtat Maramure ul de Dincolo,, Bucovina i Her a, Moldova de peste Prut, de la Hotin la Marea cea Mare vor reveni la trupul rii Mame.

Am recitit unul dintre cele mai mari i frumoase romane române ti despre REÎNTREGIREA Neamului i RII.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Octavian MIHALCEA

Aici trec semnele în continuarea moale a joaselor p rii r sar dest inuiri frici ascunse pe sub noua pl cere odat am fost îndr gosti i alt dat cântam la pianele soarelui pân când chipul deodat s-a rev rsat într-o lam fin asalt la candoarea fascinului a fi atent la nuan e a citi printre rânduri legea camuflat pe timpul pasiunii de sear niciodat nu am povestit ca acum pentru c acum sclipe te pe buze povestea cicatricelor aici trec semnele pl cerii pe viitor ne vom strânge din nou mâinile ne vom s ruta obrajii

Te-a fi atras vorbe ti despre un monstru hohot deplin sigur inut minte alt dat te-a fi atras c tre gura pe telui se încol cesc vorbele ce vrei s spui... întreab -m ... ce vrei s spui dorin ele s get toare au grija echilibrului se termin chiar lâng artificiu noaptea când î i visezi via a e adânc odihna bucuria pe care tiu c o preg te ti din frunze învie f grab amprenta

Ce s-a întâmplat indecis printre copaci deja tiutele c rnuri fine eu î i cunosc via a i metafora în ram grea doar eu voi povesti apoi despre ce s-a întâmplat cu adev rat tii tu... acea nud pasiune înv at la începutul lumii

raze fierbin i erau la alegere ori una ori alta în mijlocul insulei parc mereu plec m înainte tot spre aceea i îmb ls mare din spatele cr turii ochi în ochi mereu ochi în ochi

E mai simplu puterea voin ei prin locuri pu in contondente muzica se scurge deasupra degetele ating orice proasp deschidere a epidermei voi scrie poate povestea celor câteva leg ri e mai simplu a a de i nu ai vrut s la i urme pe noua ghea ce s-a întins atunci la picioare

Surâsul boem zefirul mi pietrele în fiecare loc tainic din centru ca o via împodobit cu strâmte costume negre pa i u ori urm resc linia covorului am recucerit muzeul sau poate am dezgropat vorbe frumoase care a teptau s intre rutul dreptei închide toat cenu a artist a buzelor cu mult respect alung tirania lemnului lovit pân dincolo de coloane s-au târât zgomotele surâsul boem promite alt venire bijuterie lefuit în gând

Când petele se v d coridoarele iernii ca mult a teptate partituri ale înghe ului doar spre acoperire sosind la fiecare col e ti privit fin simbol taciturn

am visat într-adev r acela i t râm cu pielea sub ire culoarea a fost prea tare

ar trebui s eliber m lumina când petele se v d sever lege despre cople ire

Încet

Principiul extazului combinat

nu ne mir m c lichidele circul când somnul e mai bun - minus durerile capului cercuri negre se mi peste ochiul mi tor un cui s tos gâdil t lpile pentru fine ea nervilor

obsesie dulce i sigur numele ce se vrea schimbat întoarce din cale îngenuncherea

mai r mâne o variant viitorul miop va îngro a strânse alunec ri de cear coborâ i pleoapele încet în bezn

Aceea i îmb ls mare a întâlni de multe ori murmurul c ii singur paradis împins pe lâng lacrimi

am legat por ile de por i f sfial a cum f ceam acolo jos când cea a pleca peste norul greu al anatemei trupuri sprijin pere i invizibili mult fum prizat în singur tate elegan i cruzime cruzime i elegan

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Camelia SURUIANU

23

i v i r p a i a A vede

La Pieta lui Michelangelo Motto: Fiecare suflet este i devine ceea ce prive te. (Plotin) Despre privire în arta sacr Considerat a fi cel mai cerebral dintre toate senza iile, sim ului vizual i s-a sesizat valoarea înc din antichitate. Schimbul de priviri dintre obiectul luat spre analiz i ochiul care prime te informa ia vizual se realizeaz când între cele dou elemente are loc o simbioz .

Plotin, în Ennéade1, nota, la un moment dat, c „fiecare suflet este, i devine, ceea ce prive te.” Neofitul (în sensul de neini iat), la nivel exterior, mai întâi caut „lumina”, înva s o contemple, editeaz asupra sa, apoi tinde s o aduc în propriul s u interior, spre a o privi cu ochiul min ii. i, în urma acestui demers, „sufletul care a fost pe deplin iluminat de frumuse ea inefabil a slavei celei luminoase (...) devine în întregime ochi, în întregime lumin , în întregime fa .”2 Actantul (actio lat., manifestarea gândirii ra ionale, echilibrate, atât la nivel paradigmatic - cât i sintagmatic -, în cazul de fa protagonistul care tinde spre ini iere), luând cuno tin de transformarea sa, simte cum „sufletul încearc înc , i chiar mai mult ca oricând, durerile facerii.”3 Schimbarea aceasta fiin ial o g sim am nun it prezentat în scrierile p rin ilor filocalici. Anahore ii au fost primii care au experimentat metoda rug ciunii neîncetate, reu ind s aduc , prin diferite procedee meditative, în inima lor desp timit , lumina dumnezeiasc . Pentru aceast categorie, „a gândi” este echivalent cu „a se ruga”. Casta gânditorilor, care prin natura lor sunt firi ra ionale, a descoperit alte metode de iluminare. Dac monahismul, cu tot

Michelangelo - La Pieta

ansamblul s u ritualic, este accesibil oric ruia dintre noi, genialitatea gânditorilor este un fapt rar i care nu ine de voin a uman . Ambele i duc la iluminare, nu sunt în antitez . Ele fac mai degrab parte dintr-un sistem social. Prima cast st sub semnul simplit ii, p cii, armoniei; cea de-a doua, a omului de geniu, st sub semnul c ut rii unor r spunsuri pertinente la marile întreb ri existen iale. Fie c folose te ca metode de exprimare pictura, sculptura, cuget rile ezoterice, omul de geniu caut s arate omului ceea ce mintea sa a reu it s în eleag din aspira ia sa c tre Divin. i, astfel, s i potoleasc i „setea” cu care încearc s p trund tainele universului. trunderea în sanctuarul gândirii unui astfel de individ poate -i creioneze neofitului un traseu spre iluminare. Omul comun - s zicem - vede un obiect f a-l p trunde în interior, dar geniul este singurul care simte cum privirea trece dincolo de imagine i coboar pân g se te miezul. Desigur, c utarea aceasta poate s dureze o via întreag . Cu toate c se lupt s lase posterit ii urme vizibile, important este ceea ce creeaz i nu g sirea celui mai pertinent r spuns. Un astfel de actant care i-a antrenat mintea poate s treac la o nou etap , ajungând pân la decodarea mecanismului gândirii universale. i apoi, pentru c geniile nu sunt firi egoiste, invit diletantul, adic omul comun, s p easc în labirintul min ii sale. Cine trunde în intimitatea unui astfel de om îi poate sim i i vibra iile.

Spuneam c aceast cale este i ea un mijloc de des vâr ire spiritual . Iat câteva exemple. Dac pentru un compozitor de muzic clasic , de exemplu Beethoven, moartea însemna „muzic , muzic acolo voi fi numai muzic ”, pentru un monah, moartea reprezint intrarea în comuniunea deplin de iubire cu Hristos. Pentru fiecare dintre ace ti reprezentan i ai castei trecerea în lumea drep ilor este echivalentul împlinirii spirituale. Doar modalitatea este diferit . Via a unui anahoret st sub semnul rug ciunii, pe când cea a unui spirit ra ional st sub semnul în elegerii fenomenelor înconjur toare.

La Pieta lui Michelangelo este una dintre sculpturile care relev privitorului supliciul unei min i geniale. Spre a p trunde înveli urile unei astfel de capodopere, novicele este chemat s decodeze mesajul pe care sculptorul l-a l sat posterit ii. Acest ilustru geniu se înscrie în categoria actan ilor des vâr i, La Pieta reprezentând o provocare pentru toate timpurile. Complexitatea metafizic a operei create denot iluminarea sa spiritual .

Spuneam mai sus c anahoretul este omul rug ciunii, iar geniul omul gândirii. Fiecare dintre ace ti reprezentan i ai castei, pe c i diferite, a atins des vâr irea, au demonstrat c dincolo de universul materiei vizibile se afl sacrul. Modelele acestea existen iale au ca destinatar omul comun. Lui i se adreseaz atât anahoretul, cât i omul de geniu. Individului comun, ritualitatea din cadrul unei vie i religioase îi poate aduce mântuirea sufleteasc . Un om înzestrat cu o cultur , educa ie etc., poate tinde spre casta actan ilor, a celor care au deprins limbajul semnelor.

Dac la început mintea sa doar p trunde superficial izbucnirile

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

sacrului în lume precum: sculptur , muzic clasic , pictur , filozofie, matematic , astronomie, cu timpul, ajutat de un bagaj cultural, poate trunde miezul unei crea ii. Acest prototip uman, al turi de omul de geniu, este chemat s parcurg drumul medita iei, contempla iei în speran a c va reu i s ating i el des vâr irea. Dar, pentru ca demersul s aib loc, actantul trebuie s în eleag limbajul semnelor, sat mo tenire posterit ii.

Penetrarea spa iului sacru Pierre Hadot, analizând discursul plotinian, atrage aten ia asupra faptului c „art nu reprezint copia unei imagini, iar acea reprezentare copia alteia, ci ea trebuie s fie «euristic », gra ie ei descoperim ideea de la care s-a pornit. (...) În acest context imaginea rezultat va tinde se suprapun adev ratului eu. (...) Munca artistului poate fi, a adar, simbolul c ut rii adev ratului eu.”4 inând cont de acest aspect, analiza noastr porne te de la diferen ierea dintre omul comun i actant - cel care caut pe orice c i s i în eleag menirea, scopul în via . Dac un om comun are o gândire simplificatoare, un actant caut s p trund cu mintea interiorul, miezul. Iat , de exemplu, artificiul de gândire al unei min i actan iale.

Lessing spunea într-un eseu: „Dac Dumnezeu ar ine în mâna dreapadev rul i în stânga îndemnul de a ajunge la adev r (...) i mi-ar spune: Alege! M-a îndrepta spre stânga Sa i a spune: Doamne, am ales! Nu adev rul pe care îl posed omul, ci str dania, sârguin a, cu care caut acel adev r, îl face valoros.”

Pieta poate fi interpretat ca pe o „punere pe cale” (este vechiul sens al cuvântului „metod ”), o jalonare a „drumului”, în vederea redescoperirii, de c tre privitor, a sinelui artistic. Cu alte cuvinte, chiar dac omul comun nu de ine prin natura sa particularit i specifice geniului, dac dore te, poate parcurge, al turi de Michelangelo, un drum ini iatic în c utarea propriului eu. În cazul de fa , privitorul diletant este chemat, prin imaginea relevat , s în eleag raportul dintre uman i Divin.

Dac refuz parcurgerea acestui drum ini iatic, via a omului r mâne sub semnul degrad rii, aspect care nu-i poate aduce decât un

Lenbach - Marion Lenbach

Anul IX, nr. 5(93)/2018

verdict sumbru. „Prin p cat omul se sparge i crucea lui de via se desparte în dou , i, în urma acestui artificiu, el tr ie te numai una dintre aceste p i, fie a chipului, fie a asem rii într-un fel de paralelism în care e scoas numai o parte la suprafa , iar cealalt e înecat în umbr i incon tien . Sau se mai poate întâmpla ca cele dou laturi s intre într-un conflict, ducând la autodistrugere. A a poate s -i moar chipul, s i se osifice, s împietreasc suflete te, i ca urmare omul pierde sim ul metafizic, sim ul interior al sacrului.”5 Aceasta este capcana în care poate c dea diletantul, omul comun, care refuz redescoperirea „chipului i asem rii” în el însu i. În antitez se afl actantul, care tr ie te sub auspiciile sacrului i caut pe orice c i s evolueze. A adar, novicele, omul comun care vrea s se descopere pe sine, este chemat s fac un exerci iu vizual. El este „chemat” s p trund cu mintea înveli urile unei opere de calibrul Pietei.

Gra ie complexit ii compozi ionale, imaginea relev privitorului omniprezen a harului Duhului Sfânt, care, de aceast dat , este parc re inut în spa iul uman, sau mai bine spus spa iul uman este ridicat la stadiul atemporalit ii. Dar cel mai evident aspect este faptul c , cu unda sa misterioas , Duhul Sfânt înv luie întreaga crea ie metafizic . Practic, sculptura oglinde te trei persoane: Maica Domnului, Iisus Hristos i Duhul Sfânt. Datorit harului La Pieta, oricât de mult am încerca s o analiz m, cel mult îi putem observa multiplele fa ete, deoarece o epuizare a temei ar fi imposibil de realizat.

O fiin inferioar , în care „chipul i asem narea divin ” au fost estompate, ca s nu piard totul, se ancoreaz în pasiuni, care, prin natura lor, îi dau iluzia unui sens. E ca i când ar spune propriului s u sine: „Dac via a n-are scop, m car s aib clipa scop.”6 Acesta este ignorantul, cel care nu vede. El tr ie te doar la nivelul superficialit ii. Între el i oricare dintre manifest rile sacrului nu se realizeaz nicio rezonan . Pentru el La Pieta este doar o sculptur deosebit , opera unui mare artist i doar atât. Nu în elege c hierofania care i se reveleaz cere s fie privit cu subtilitatea specific ochiului min ii. „Individ egoist i animal social e omul. El e o cruce. (...) E o dualitate armonic sau dizarmonic , o cruce a mor ii sau o cruce a învierii. (...)

A ne afla crucea înseamn a ne împ i just între chip i asem nare - între ceea ce gândim i ceea ce ne gânde te pe noi, între ceea ce credem i ceea ce n zuim. E o problem de echilibru rodnic, o problem de geometrie spiritual . Dualitatea noastr trebuie s fie realizat într-o exact perpendicularitate, o dreapt cruce. N ruirea, sau dezechilibrul, vine dintr-o rea împ ire de sine, o rea valorificare i m surare dintre ceea ce omul gânde te i ceea ce îl gânde te pe el.

Nerealizarea, neaflarea crucii sale interioare aduce nega ia, t duirea întâi de sine, apoi t duirea total . Cu alte cuvinte, ajunge s fie proiectat tragic în haos. Spart, omul se realizeaz psihic în adânc, condus de un ir de complexe: dorin de dragoste, de libertate, dorin de putere, de distrugere, complexe pe care ra iunea le t duie te. i în cele din urm , cele dou elemente ale dualit ii omului - chipul i asem narea - nu se mai sprijin una pe alta, nu se mai ancoreaz rodnic.”7 Ca urmare, omul are nevoie de modele menite s -i trezeasc spiritul de observa ie. Aceasta este cea dintâi treapt pe care trebuie s o dobândeasc . Spre a antrena privirea diletantului, în demersul de reg sire fiin ial , am ales ca obiect La Pieta, deoarece este una dintre pu inele opere în care se g sesc strânse laolalt atât binecunoscutele simboluri christice, cât i particularit ile semioticii ezoterice. Dac diletantul, în fa a acestei hierofanii - i ne referim la imaginea sacr revelat privitorului - r mâne împietrit, el accept , în mod direct, s tr iasc fiin ial degradarea „chipului i asem rii” divine în el însu i.

Cel care a în eles pe deplin jonc iunea cu cea din urm ipostaz a divinit ii donat lumii a fost Michelangelo. El este primul actant al

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pietei. Pe urmele sale ne cheam s p im pe fiecare dintre noi în parte.

Artistul dornic de a înf a „frumuse ea ideal ” a c utat-o mai întâi în realitatea imediat ; neg sind obiectul de la care s porneasc , l-a creionat în propriul s u interior, cu ajutorul ochiului min ii, dând na tere unei „forme spiritualizate”. Treptat, aceasta a devenit un produs finit, în care, gra ie daltei sale, Michelangelo a reu it s surprind urmele ve niciei. Sculptorul i-a numit lucrarea, în mod sugestiv, La Pieta, adic Mil . Tr tura definitorie care str bate întreaga compozi ie este mila dumnezeiasc v zut din trei perspective. Dac privitorului comun compozi ia îi provoac o mil la nivel exterior, mamei un dezechilibru fiin ial, Fiului îi d acea certitudine c destinul s u s-a împlinit. De i a conceput lucrarea la vârsta de dou zeci i trei de ani, gra ie geniului s u artistic a reu it s încorporeze în aceast capodoper atâta complexitate, încât pân în zilele noastre, în istoria artei, a avut un r sunet nestins.

Obsedat de atingerea perfec iunii, Michelangelo, spre sfâr itul vie ii, se gândea s repete tema într-o nou sculptur . De data aceasta, dorea ca tensiunea psihologic de pe chipul Fecioarei s fie mult mai vizibil creionat . Se gândea ca noua lucrare s prind via din blocul unei marmure negre. Dup ce o via întreag a c utat s ating perfec iunea, i-a dat seama c imaginea maicii îndoliate ar fi dat compozi iei noi interpret ri. O vreme a lucrat la acest proiect. Dar, de fiecare dat , era nemul umit de imaginea rezultat . Îl atr gea de pe chipul Fecioarei amestecul dintre durere i bucurie, via a i în acela i timp moartea Domnului, „amarul i dulcele, caldul i recele, f cut cruce, care pe în elesul cel adânc îl aduce,” - dup cum spunea întro poezie de rit bizantin Daniil Sandu Tudor.

Din p cate, Michelangelo nu a reu it s adune la un loc toate aceste tr iri suflete ti. Imaginea sacr nu a dorit s i se reveleze. Mai mult, de data aceasta, se pare c „a uitat” c misterul nu se poate dezv lui în întregime fie chiar i unui geniu. De-a lungul timpului, sacrul a stat întotdeauna sub semnul sugestiei. Dac fa etele i s-ar fi revelat, obiectul ar fi devenit o imagine golit de sens. Dup lungi st ruin e, Michelangelo a abandonat proiectul. A r mas consemnat

Lenbach - Mama i copilul

25

în istoria artei inten ia de a da via unei ipostaze îndoliate a Milei.

Sobrietatea pe care marmura neagr ar fi dat-o lucr rii s-ar fi apropiat mult mai mult de miezul temei gotice.

Edmund Husserl, în Medita ii carteziene8, consider c un obiect finit nu se poate revela omului în întregime. Filozoful ne ofer ca exemplu cubul. Analizându-l îndelung, observ c îi era de-a dreptul imposibil s -i cuprind dintr-o privire toate fa etele. Prin urmare, neofitului nu i se poate oglindi în întregime un obiect sacru. Spre a trunde taina unei asemenea capodopere, trebuie ca acesta s -i înve e limbajul. P trunderea în înveli urile sale, sau dup cum spunea Edmund Husserl, cuprinderea cu ajutorul privirii a tuturor fa etelor, în exemplul s u, sunt doar câteva no iuni adjuvante care pot conduce neofitul spre chintesen a spiritului armonic.

Carl Gustav Jung9 consider c simbolurile sunt conductoare de mesaje, dinainte stabilite de actantul care le-a pus în valoare. Neofitul care i-a în eles limbajul prime te i decodeaz mesajul adi ional, în func ie de capacitatea sa intelectual , mai întâi incon tient, apoi, dup ce p trunde în înveli urile semnificantului (structurile de suprafa ) i ale semnificatului (structurile de adâncime), informa ia i se reveleaz , printr-o imagine. Dar simbolul, deoarece de ine în construc ia sa multiple fa ete, se doneaz treptat neofitului. În arta sacr , dup ce dezvelim un prim înveli , îl descoperim pe urm torul i a a mai departe.

La Pieta are nevoie de un privitor activ, care poate retr i la nivel interior supliciul sculptorului. La întâlnirea dintre cel ce prive te i imaginea sacr care ne prive te (La Pieta) se produce o desc rcare de energie. Acest fapt se datoreaz i denumirii sale, adic Mil . Cuvântul a fost ales parc dinadins s mi te, s sensibilizeze privitorul.

Denumirea utilizat las s se în eleag c strig tul divin oferit omenirii st ascuns într-o no iune extrem de simpl , dar, în acela i timp, prolific din punct de vedere ezoteric. No iunea, pe lâng faptul c leag umanul de sacru, ne ofer miezul, chintesen a care diferen iaz „o inim de carne” de una întru totul spiritualizat , sau, mai bine spus, de o spiritualitate abstract .

Omul are, datorit construc iei sale ca ins care tr ie te sub auspiciul sacrului, tendin a - am putea spune incon tient sau instinctiv - de a crede involuntar în puterea pe care sinele s u o de ine.

Homo religiosus are îns un antagonist, „omul natural”10 (comun) care se opune demersului transcendental. Cu toate acestea, „omul natural” simte nevoia de a se întoarce la origini, la arhetip. Structura arhetipal este cea care îl transform într-un energicum, dup termenul lui Rudolf Otto. În urma acestei întoarceri, în ab origine, omul simte nevoia s se des vâr easc . i astfel se produce scânteia: el, diletantul, vrea s recapete ceea ce în trecut a pierdut, „chipul i asem narea divin ”, nu mai vrea s tr iasc în ignoran i caut în mediul înconjur tor, în realitatea imediat , izbucnirile sacrului. Dup ce întâlne te urmele divinului, în el se na te întrebarea. Întrebarea este cea care îi pune imagina ia la încercare, care îl transform dintr-o fiin pasiv întruna activ . C utarea r spunsurilor, în elegerea, lupta de a p trunde cu mintea miezul misterului, sunt doar primele aspecte care-i anim dorin a de a se ini ia în tainele universului.

Jean-Luc Marion, în Crucea vizibilului - tablou, televiziune, icoan , o privire fenomenologic 11, merge mai departe. Filozoful porne te analiza de la distinc ia dintre conceptele „a vedea” i „a privi.” Dac primul termen înseamn a primi un num r însemnat de informa ii vizuale, cel de-al doilea denot o atitudine. A vedea, implic admira ia unui obiect sacru din partea neofitului. A privi cere actantului (omul care a în eles jonc iunea, nu mai este un diletant i niciun neofit, el a devenit un actant, cu alte cuvinte a rec tat pecetea „chipului i asem rii” divine) surprinderea schimb rilor din cadrul

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

identit ii sacre, altfel spus, revelarea în spa iul uman a urmelor divine. În cazul de fa , dup cum vom vedea, acestea sunt multiple.

Un exemplu la îndemâna noastr sunt fa etele, identit ile în schimbare, deosebit de vizibile, de pe chipul Maicii Domnului.

Avva Visarion, un anahoret din secolul al V-lea, spre sfâr itul vie ii a început s orbeasc . Datorit privegherilor îndelungate, ochii i au devenit transparen i i neobi nuit de mari. Aceast transformare fiziologic s-a datorat vie ii sale ascetice. Înv tura sihastrului era cât se poate de simpl , dar în acela i timp greu de împlinit. Monahilor le cerea s ajung la virtutea heruvimilor, îngerii cei cu ochi mul i. S devin : Numai ochi! Cu alte cuvinte, ucenicii afla i sub îndrumarea sa înv au, de-a lungul vie ii, s vad i s priveasc în inimile oamenilor. Înv tura transmis din genera ie în genera ie a influen at isihasmului r ritean. Ajuns la vârsta în elepciunii, Avva Visarion le cerea ucenicilor cu încredere s p easc pe calea b torit de el.

Acela i lucru, desigur dintr-o alt perspectiv , ni-l cere i Michelangelo. De fiecare dintre noi în parte depinde dac devine un actant sau dac r mâne în continuare un diletant.

Durerile Maicii Domnului Biserica Catolic consider c durerile Maicii Domnului sunt în num r de apte: profe ia b trânului Simion, fuga în Egipt, pierderea lui Iisus la vârsta de doisprezece ani cu prilejul pelerinajului la Ierusalim, drumul lui Hristos c tre Golgota, r stignirea, coborârea de pe cruce i îngroparea. În cinstea acestor momente edificatoare, începând din secolul al XV-lea, s-a introdus în cultul bisericii catolice o slujb dedicat cinstirii Durerilor Maicii Domnului, oficiat cu dou pt mâni înaintea Pa telui. Mai târziu, Ordinul Servi ilor, dedicat spândirii evlaviei c tre Maica Domnului, a ob inut, în anul 1667, aprobarea s rb torii celor apte dureri ale Maicii Domnului. Papa Pius al VII-lea a introdus s rb toarea în calendarul roman, fixând-o în a treia duminic a lunii septembrie.

La Pieta - analiz simbolic Sculptura La Pieta încarneaz spiritul Rena terii, r mânând pân în zilele noastre una dintre enigmele epocii. Conceput , a a cum am spus, la dou zeci i trei de ani, La Pieta a atins, gra ie complexit ii

Lenbach - Femeie cu copil

Anul IX, nr. 5(93)/2018

sale, o autonomie semnificativ . Acel furor, principiu creator titanian al Rena terii, nu se întrevede aici decât sub forma tensiunilor psihice i spirituale ridicate pân la nivelul perfec iunii. Michelangelo, la o vârst fraged , a reu it s interpreteze în mod inedit una dintre cele mai complexe teme gotice: corpul neînsufle it al lui Hristos custodiat în poala Maicii Sale. Cu toate c se îndep rteaz cu mult de modelul tradi ional al unei astfel de reprezent ri, reu te s dea via unei compozi ii cu totul inedite.

Fecioara Maria este prezentat stând pe un soclu, având capul or aplecat, inând în bra e trupul Fiului inert, care curge precum o urm , o und pe genunchii ei. Tr turile Maicii sunt fine, imaculate.

Chipul acesteia este foarte tân r, în dezacord cu statutul s u de mam . Am fi tenta i s credem c avem în fa o copil care ine în bra e un prunc i nicidecum un fiu adult. Cu toate acestea, tensiunea psihic , suferin a, izbitor de mult coborât în carnal, parc îi înnobileaz frumuse ea, cufundat într-o nem rginit durere i dragoste.

Moartea Domnului era deja prezent ca într-un mugure, înc din primul moment al na terii Sale. În ipostaza de mam , Maica Domnului prime te i tr ie te implicit durerea Fiului. Suferin a nu este prezent doar sub aspect vizual, ea ne este revelat progresiv, ca în cele din urm s ating apogeul.

Abandonat în poala mamei, Hristos st parc culcu it ca un pruncu mai m ri or. Tr ie te o stare euforic , e îmb tat de oboseal i de pu in moarte. Tân ra îl cuprinde cu sfial , având totodat i o responsabilitate: este concomitent fecioar i mam , ezitând u or în care dintre cele dou st ri s fie mai întâi implicat . Maica Domnului, de i pare senin , este sfâ iat de grij , de durere, dar i de o team .

Cu toate acestea, este surprins într-un moment de abandon total, tocmai pentru c tie cine-i st pe bra e.

Din imaginea pe care Michelangelo ne-o prezint , putem deduce Maica Domnului este luat prin surprindere de succesiunea rapid a evenimentelor. Nu tie ce s fac , sau, în acea clip , ce s spun . i nu pentru c nu ar fi avut nimic de spus, atât din postura de mam cât i din aceea de fecioar supus , ci mai ales c , în acel moment, simte cum apas asupra ei o responsabilitate pe care din ipostaza de fiin muritoare o resimte acut. i atunci Maica Domnului alege s mân melancolic , într-o melancolie abstract , care seam parc cu o a teptare metafizic . Ea a teapt un semn, un miracol, o porunc .

Interiorizarea acesteia se resimte acut. Am fi tenta i s credem c teapt ca Fiul ei s renasc . Dar nu! Miracolul se produce dincolo de imaginea ar tat privitorului. Când mintea noastr s-a eliberat de orice gând, dorin sau voin , putem vedea, cu ochiul min ii, urmele sacrului donate privitorului.

Maica Domnului, asemenea unei veritabile regine, st a ezat monumental, crescând parc din trunchiul de marmur al soclului. În acea pozi ie de abandon total, de i picioarele nu i se v d, fiind acoperite de atât de abundentul ve mânt alb, se observ , în primul rând, deschiderea matern a coapselor, prin dep rtarea genunchilor, ca i cum s-ar preg ti s i reprimeasc în pântec Fiul. În cultura vedic , uterul era considerat matricea universului, recipientul în care se p stra focul jertfelor aduse la templu. Alchimi tii considerau întoarcerea în matrice drept stadiul regener rii, al întoarcerii în ab origine, mai exact înainte de c derea lui Adam. Momentul se petrece în afara timpului. Spa ialitatea este i ea anulat . E ca i când am spune c evenimentul a avut loc într-un timp istoric, dar, pentru c este sacru, se vede supus repetabilit ii i, ca urmare, nu curge liniar, paradigmatic - i nici nu se desf oar sintagmatic -, adic transcendental.

Michelangelo, ajutându-se de tema evocat , anuleaz toate aspectele profane, materialitatea existând doar la nivelul ideii i nicidecum coborât în carnal. Între lumea de aici i cea de dincolo nu

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

exist o definitivare clar . La Pieta, prin cele dou instan e evocate, Maica Domnului, simbolul actan ial al materiei profane i Iisus Hristos, simbolul ve niciei sacre, prelunge te leg tura dintre via i nonvia , între spa iul terestru, supus perisabilit ii, i cel ve nic. Prin simbolul crucii, evocat i ea doar la nivelul ideii, geniul creator reu te s uneasc spa iile universului ambivalent, care în trecut fuseser separate de p catul str mo esc.

Michelangelo, folosind în mod v dit simbolul, încearc s ne conving de faptul c omul, în care chipul i asem narea divin prin sacrificiul christianic au fost restaurate, dup ce trece prin experien a mor ii, se reîntoarce la arhetip. Fiul, s spunem pierdut al Domnului, prime te iertarea i totodat permisiunea de a se întoarce în gr dina Edenului, locul din care fusese izgonit.

Revenind la Pieta, adormit de moarte, Hristos, astfel reprezentat, în chip paradoxal, parc împ rt te dorin a mamei de reîntoarcere în pântecul ocrotitor. Atitudinea aceasta înt re te înc o dat leg tura dintre spa ii, cel de aici - cel de dincolo. Maica Domnului se uit la corpul s u neînsufle it cu o privire intens interioar , concentrânduse spre a declan a misterul reabsorb iei. Tensiunea nervoas , v dit reprezentat , ne sugereaz faptul c Preasfânta pare s mediteze i asupra unei eventuale na teri, a doua. Chiar se încordeaz cu toate puterile suflete ti i trupe ti, în vederea repet rii miracolului. i, pentru ca imaginea s capete consisten , venele acesteia sunt foarte pronun ate.

Din privirea a intit asupra corpului inert reiese i dorin a Maicii de a g si r spunsuri la propriile sale fr mânt ri. De exemplu: Care a fost scopul întrup rii Sale pe p mânt? Dac tot a fost sacrificat, de ce a fost necesar s i vin ? Dac îl va primi înapoi în pântec, îl va na te i a doua oar ? Acestea sunt doar câteva dintre posibilele întreb ri care îi str bat chipul. Mirarea, profund reprezentat , ne duce cu gândul c nici Preasfânta nu în elege pe deplin miracolul existen ei Sale. În sens mistic, momentul ne comunic altceva. Dac omul prive te venirea lui Hristos deta at, întruparea Domnului reprezint doar un eveniment istoric. Consubtan ialitatea sa cu divinul nu se realizeaz . În fa a acestei hierofanii r mâne împietrit. El nu se num printre „înv ii tainelor”, nu are intui ie i nici nu de ine sim ul sacrului.

Anahoretul este antagonistul unui astfel de om. Pentru un isihast scopul în via este na terea în inima sa, a doua oar , a lui Hristos,

Lenbach - Peisaj înainte de furtun

27

adic intrarea în c mara de tain a Mirelui Ceresc. Aceast tain , de factur mistic , a fost tr it pentru prima dat de Maica Domnului, „mireasa urzitoarea de nesfâr it rug ciune,” - dup cum este numit în Acatistul Rugului Aprins.

Michelangelo cuno tea aceste subtilit i ezoterice i, ca urmare, a încercat s le oglindeasc cât mai bine cu putin . Chiar dac pare paradoxal i în neconcordan cu imaginea unei sculpturi religioase, Fecioara are picioarele i coapsele desf cute în a teptarea momentului reabsor iei. Dac ochiul nostru trece dincolo de vizibil, îi în elege mesajul ezoteric. În schimb, diletantul poate t dui compozi ia.

Cu toate c Hristos este reprezentat la vârsta maturit ii, i se observ fragilitatea oaselor, a pieptului, a bra elor, a mâinilor, extrem de sub iri, ca i cum ar fi fost n scut chiar în vederea sacrificiului. Întro oarecare m sur , trupul S u aerat e semnul c El nu a apar inut niciodat umanului. El, Fiul lui Dumnezeu, a primit, temporar, o hain , un trup, de unde i fragilitatea Sa abstract .

Hristos astfel reprezentat nu are nimic carnal, aspect care denot faptul c spa iul uman în care s-a produs metamorfozarea s-a aflat înc de la început în antagonie cu statutul S u, de Fiul al Luminii.

Astfel, doar urma Sa a fost donat omenirii. Negarea carnalit ii, ubicuitatea din cadrul reprezent rii, aici i dincolo, sunt doar câteva elemente care ne vorbesc indirect de statutul s u divin. Michelangelo a conturat cu mult acurate e imaginea F tului luminii, reu ind surprind i valen ele non-umane, date de harul Duhului Sfânt.

Din aceast cauz , reprezentarea Domnului este în duh, în spirit. utând s puncteze acest factor, o creeaz pe Maica Domnului mult mai aproape de spa iul uman.

Hristos are capul l sat pe spate, privirea a intit spre un punct fix, a teptând momentul pulveriz rii definitive. Parc nici nu ar vrea mai aib ceva de împ it cu p mântul. Revolta sufleteasc , dat de privirea a intit ferm în sus, coincide cu o uimire oarecum n ucitoare. Ca i cum r utatea g sit în planul uman îl surprinsese chiar i pe El. Mirarea aceasta metafizic o putem apropia de cuvintele: Doamne, iat ce mi-au f cut... În timp ce, dac capul Maicii Domnului, în semn de supunere i smerenie, este dinadins plecat, cel al lui Hristos, de i este reprezentat mult în jos, puncteaz statutul S u divin.

Imaginea poate fi analizat i piramidal. Michelangelo o surprinde pe Sfânta Fecioar într-un moment de abandon total fa de sine îns i. Sub ve mântul abundent se ascunde, în aceast ipostaz , deschiderea picioarelor, apoi a coapselor, dup aceea a pieptului, în plin înflorire matern . Privirea noastr urcând mai departe, este întâmpinat de imaginea unor umeri prea largi i puternici fa de fragilitatea sa. Aceast reprezentare carnal demonstreaz capacitatea mamei de a- i hr ni i ap ra pruncul. În cele din urm , capul conturat cu mult candoare, aplecat u or în fa , îi scoate în eviden ging ia.

Elementele nuan ate succint formeaz baza piramidei noastre. Mai exact, ochiul nostru ia contact cu binecunoscutul moment istoric.

Privind i apoi reprivind imaginea sacr , Michelangelo ne oblig mergem mai departe. Aplecarea u oar a capului accentueaz înclinarea corpului pu in spre spate, moment în care trunchiul formeaz acea matrice, care d Fiului posibilitatea de reîntoarcere în pântecul ocrotitor. În acela i timp, pozi ia adoptat o ajut s -L in i în bra e. Prin for a sa material , grija matern , imaginea ne duce cu gândul la faptul c Maica Domnului dore te s i mai opreasc un timp, în spa iul profan, Fiul. Oprirea accentueaz ideea de urm ... pe care Divinul o las umanului. Aceast ipostaz formeaz cea de-a doua treapt a piramidei noastre, pe care, dac ar fi s o denumim, am opta pentru momentul medita iei în vederea reabsorb iei.

Dup ce i-a preg tit trupul, în vederea reprimirii Sale în pântecul ocrotitor, Preasfânta î i contempl Fiul. Îi vede fragilitatea, trupul aerat, degetele r sfirate lipsite de suple ea vie ii. Cu toate acestea,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

ar torul de la mâna stâng , ferm împins înainte, confirm împlinirea Scripturilor. Gestul indic i o revolt interioar , intuit de noi, datorit pleoapelor semiînchise, semn c Fecioara crede cu certitudine c urma Sa va r mâne aici pentru totdeauna. Imaginea lui Hristos N.I.K.A. (adic biruitorul iadului) este intangibil , poate fi analizat doar ca entitate autonom . Privind de la o oarecare distan , nuditatea acestuia d imaginii o not abstract , aerat , pe când imaginea Mamei este de o materialitate spiritualizat . Cele dou personaje nu sunt antagonice, ele se completeaz reciproc.

Dac am privi la o scar mai larg , reprezentarea Fecioarei oglinde te cea din urm chemare c tre progres adresat omului. Printre virtu ile care-i str bat chipul se num smerenia, interiorizarea la maxim, starea de rug ciune, acceptarea destinului (ar torul ferm ridicat), medita ia în vederea reabsorb iei Fiului. Acestea ne sunt revelate în mod progresiv, asemenea unei sc ri de valori.

Dac imaginea Fecioarei, dup cum ne este prezentat , poate si un corespondent în planul uman, imaginea Fiului este întru totul spiritualizat , sau - dup cum spuneam - de o spiritualizare abstract . Simbioza care se realizeaz între cele dou prototipuri sacre provoac privitorului o îndelung medita ie contemplativ .

Aceast etap formeaz cea de-a treia treapt a piramidei noastre.

Michelangelo pune un accent deosebit pe reprezentarea Maicii, sând în plan secund imaginea Fiului. Aspect care nuan eaz faptul mintea sa a reu it s str bat doar înveli urile semioticii feminine, cele masculine apar inând întru totul sacrului, neputându-le penetra.

Se spune c fa a omului exprim gândurile i sentimentele sale.

Raportând aceast idee la Pieta, cele dou chipuri, urmele sacrului donate privitorului, surprinse cu deosebit acurate e, pot fi interpretate i ca dou etape existen iale.

Omul, „îngerul care s-a n scut cu o arip frânt i una uitat ”12, prime te în fiin a sa harul Duhului Sfânt în momentul când are haina spiritual cur it de toate metehnele vie ii. Atunci el atinge plenitudinea, devenind un iluminat. Maica Domnului, din punct de vedere mistic, este socotit primul spirit superior care a cutezat s se ridice din spa iul profan la cel sacru. Omul, dup ce a dep it de ert ciunea vie ii, este chemat s urmeze pa ii Fecioarei. Mai exact, s se ridice la

Lenbach -

storul pe deal

Anul IX, nr. 5(93)/2018

ipostaza mistic de a se învrednici s -L primeasc în inima sa pe Hristos Emanuel (denumirea lui Iisus reprezentat sub forma unui copil). Iluminarea aceasta fecund , puternic reprezentat de Michelangelo în momentul când Fecioara cu capul plecat mediteaz asupra unei posibile na teri (a doua) formeaz noul prag al piramidei noastre.

Aceast treapt nu este cea din urm etap , omul trebuie s urce mai departe, s devin , asemenea anahoretului, capabil s tr iasc pe deplin momentul fecundit ii divine. În mistica r ritean , momentul are ca echivalent primirea în c mara de tain a inimii a rug ciunii neîncetate. Duhul Sfânt coboar i binecuvânteaz atât mintea cât i inima novicelui devenit în cele din urm , liturghisitor. i astfel, în urma consubstan ialit ii dintre sacru i profan, se na te isihia, Hristos N.I.K.A., - care este reprezentat în iconografie matur în toat plin tatea Sa de Fiu al Tat lui Ceresc.

Cea care a tr it aceast experien pentru prima dat în spa iul uman a fost Maica Domnului. Raportând fenomenul la piramida noastr , consider m momentul ca fiind des vâr irea, extazul christic, cea din urm treapt a piramidei noastre interioare. F tul-Luminii astfel reprezentat sugereaz diletantului faptul c i el se poate învrednici de acest dar divin.

Cu toate c motivul întrup rii echivaleaz cu reinstaurarea unei ordini existen iale, Hristos, ca entitate donat omenirii, neteze te, prin propriul s u exemplu, calea actantului spre rec tarea ve niciei. Într-o alt ordine de idei, putem înzestra sculptura-simbol cu func ia de mediere. Ea leag cerul de p mânt, materia de spirit, incon tientul de con tient. Misticii au considerat spiritul ca fiind de tip masculin, iar sufletul, suflul vital care anim spiritul, drept feminin. În acest context, ne putem gândi la dualitatea armonic dintre animus i anima. Paul Evdokimov merge mai departe, considerând c în Hristos nu a existat doar o parte b rb teasc ci un microcosmos, o lume total , produs printr-un fenomen de condensare. Astfel, cele dou principii, animus i anima, i pierd atât primul cât i cel lalt agresivitatea, încetând a mai fi opace, de i ambele î i conserv propria energie. Din punct de vedere simbolic, Hristos este miezul migdalei, natura divin t inuit fa de de ert ciunea lumii profane.

Mirele Ceresc nu poate fi revelat omului f ca acesta s fi intrat mai înainte într-o simbioz cu Sfânta Fecioar . Doar astfel se poate accede la divin, din planul uman. Au fost diletan i care au mers în analiza lor pân la anularea valorii simbolice a Maicii Domnului. Cu voie sau f voie, au desfiin at urcu ul transcendental. Michelangelo, care era un cunosc tor al simbolurilor ezoterice, aduce în aten ia noastr tocmai acest urcu spiritual, delimitând foarte clar etapele premerg toare des vâr irii.

Pe de alt parte, sculptura este i expresia vizibil a unei min i deosebit de lucide. Dar i a unui eu care- i caut sinele. Cu toate c , în aceast oper , se simte acel impuls instinctual, specific operelor sale, Michelangelo a reu it s ne poarte nu numai în lumea simbolisticii ezoterice, ci, mai ales, s fac din crea ia sa un sunet deosebit de vizibil pentru imagologia semiotic . R sunet pe care nu-l putem asocia decât cu propriile sale cuvinte: Voi d inui!

Constantin Noica, în Cuvânt împreun despre rostirea româneasc , propune în spa iul românesc perechea sinele i sinea. Raportând conceptul la imaginea supus analizei noastre, consider m La Pieta ca fiind marcat de sinele în c utarea sinei sale, dar nu în sensul de androginitate. Maxim M rturisitorul, unul dintre cei mai de seam mistici ai r ritului, evoc la un moment dat, în Ambigua, ideea conform c reia „Iubirea lui Dumnezeu este pe m sura cunoa terii Sale!” Prin urmare, dac omul nu-L cunoa te pe Dumnezeu, nu are cum s -I în eleag mesajul i ca urmare nici nu-L poate iubi.

Respectul fa de natura divin este o tr tur care apar ine mai mult diletantului decât omului aflat sub inciden a sacrului. Ca urmare,

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

atâta timp cât r mâne înc rcat cu un semnificant i un semnificat.

Cu toate c mai sunt multe de spus despre aceast capodoper , dea lungul eseului nostru am c utat s d m lectorului avizat câteva indicii i pun i de analiz , care pot fi ulterior dezvoltate. În esen , Pieta înf eaz „metafizica existen ei concrete, care e totodat metafizica concret a vie ii.”14 Ea îi cere în mod vizibil neofitului s i îndeplineasc menirea existen ial , adic des vârirea, „care în definitiv e datoria condi iei omene ti. E a fi om.”15 1

Vezi: Plotin, Ennéade, Editura IRI, Bucure ti, 2005.

Macarie cel Mare, I Omilie, 2, P.G. 34, 451 AB, apud, Michel Quenot, Icoana, fereastr spre absolut, Editura Enciclopedic , Bucure ti, 1993, p.

108.

3 Pierre Hadot, Plotin sau simplitatea privirii, Editura Polirom, Ia i, 1998, p. 41.

4 Idem.

5 Daniil Sandu Tudor, Ce e omul?, Editura Christiana, Bucure ti, 2003, pp.

154, 155.

6 Idem.

7 Ibidem., pp. 60, 61.

8 Edmund Husserl, Medita ii carteziene, Editura Humanitas, Bucure ti, 1994.

9 Carl Gustav Jung, Contribu ii la simbolistica sinelui, Editura Trei, Bucure ti, 2005.

10 Rudolf Otto, Sacrul, Editura Humanitas, Bucure ti, 2005.

11 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului - tablou, televiziune, icoan , o privire fenomenologic , Editura Deisis, Sibiu, 2000.

12 Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 115.

13 Idem., 14 Pavel Florenski, Iconostasul, Editura Funda ia Anastasia, Bucure ti, 1994, p.72.

15 Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 194.

2

Bibliografie selectiv : Florenski, Pavel, Iconostasul, Editura Funda ia Anastasia, Bucure ti, 1994.

Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului - tablou, televiziune, icoan , o privire fenomenologic , Editura Deisis, Sibiu, 2000.

Otto, Rudolf, Sacrul, Editura Humanitas, Bucure ti, 2005.

Plotin, Ennéade, Editura IRI, Bucure ti, 2005.

Hadot, Pierre, Plotin sau simplitatea privirii, Editura Polirom, Ia i, 1998.

Husserl, Edmund, Medita ii carteziene, Editura Humanitas, Bucure ti, 1994.

Tudor, Sandu Daniil, Ce e omul?, Editura Christiana, Bucure ti, 2003.

Quenot, Michel, Icoana, fereastr spre absolut, Editura Enciclopedic , Bucure ti, 1993.

Lenbach - Arcul lui Titus din Roma

simbioza om - Dumnezeu, f ca cel dintâi s împlineasc aspectele enun ate, nu are cum s se realizeze. Cu toate acestea, sinele divin nu este o no iune abstract . El vine în c utarea sinei sale. i ca urmare las la îndemâna actantului câteva urme, pun i de leg tur între spa ii, dar i judec i de valoare.

Problema cunoa terii de sine este, în definitiv, problema esen ial a omului. Dac aceast introspec ie nu ar fi fost cu adev rat greu de ob inut, Socrate nu i-ar fi permis s arunce înaintea discipolilor binecunoscuta maxim . Dictonul - Cunoa te-te pe tine însu i! - nu apar ine lui Socrate. El l-a preluat, de fapt, de pe frontispiciul Templului din Delfi. i, într-o oarecare m sur , a scurtat maxima, sau, mai bine zis, a oferit discipolilor propria sa viziune. Acolo era scris: Cunoa tete pe tine însu i la lumina Mea! Socrate a suprimat sintagma, „la lumina Mea”, l sând mo tenire lumii doar o parte din adev r. Templul îns , continuator al unei tradi ii arcane, p strase o întreag mo tenire, dar Socrate a c zut în capcana diletan ilor, care, voluntar sau involuntar, comit eroarea s ciunteasc sau s interpreteze în mod individualist lucruri care, dimpotriv , trebuiesc în elese altfel i, prin urmare, p strate ne tirbite. În consecin , dac novicele nu a dep it primul prag - Cunoa tete pe tine însu i - el nu are con tiin a luminii, aspect sus inut i de numeroasele tratate ezoterice. Lumina Mea, adic a Domnului, indic omului necesitatea ilumin rii. Dionisie Pseudo-Areopagitul într-o lucrare de-a sa scrie la un moment dat c „Dumnezeirea este ascuns de propria Sa lumin .” Prin urmare, cunoa terea de sine se face numai sub auspiciul luminii Dumnezeie ti. Iluminarea fiind rezultanta medita iei, contempla iei, sârguin ei, rug ciunii, smereniei, milei i nu în cele din urm rodul christic al extazului.

Analiza noastr ar fi trebuit s porneasc de la întrebarea: Cine este omul? Dictonul - o amendare dar i un îndemn spre autocunoa tere - poate primi urm toarele r spunsuri: „omul e centru simbolic al îndumnezeirii lumii”, „omul este marele centru de tain al F pturii divine”, „omul nu poate tr i m rginit numai în sine însu i”, „omul e o cruce”, „omul este un înger care s-a n scut cu o arip frânt i una uitat ”, „omul e un tot de puteri care pe sine se ignoreaz .”13 Toate aceste defini ii adunate nu sunt decât câteva judec i de valoare care aduc în aten ia diletantului necesitatea împlinirii spirituale Constantin Noica, în acela i Cuvânt împreun despre rostirea româneasc , precizeaz la un moment dat c reg sirea de sine este mai totdeauna dramatic , în sensul c presupune un sacrificiu, de regul al celuilalt, o pierdere de sine. Raportând acest aspect la Pieta, reprivind lucrarea, observ m unda de nostalgie de pe chipul Fecioarei. Maica Domnului, de i ar vrea parc din nou s redevin mam , Hristos N.I.K.A. îi sugereaz c destinul S u s-a împlinit. În consecin , omul este cel chemat s -l renasc a doua oar , în fiin a sa mai întâi pe Iisus - Emanuel, i apoi dup ce devine un teofor, s intre în „c mara de tain ” a Mirelui Ceresc, respectiv Hristos N.I.K.A. - biruitorul. Acest drum anevoios presupune acea pierdere de sine, care în sens filozofic coincide cu reg sirea propriei noastre identit i metafizice. Consubstan ialitatea cu divinul atrage dup sine i schimbarea propriului eu. Constantin Noica, gânditor de spe înalt , cuno tea pe deplin acest aspect, pe care de altfel l-a i tr it în anii de deten ie.

Specificitatea simbolului este de a r mâne de-a pururi sugestiv, fiecare dintre noi - în func ie de capacitatea intelectual , tr irea interioar - vede i prive te ceea ce mintea sa poate s decodifice. În concluzie, în fa a acestei veritabile hierofanii, recunoa tem faptul c La Pieta este unul dintre simbolurile cheie pe care Michelangelo ni le-a l sat mo tenire. Dac geniul s u ne-ar fi revelat-o în întregime, atunci sculptura ar fi fost o oper golit de sens, nu ar fi posedat decât o valoare istoric , mai ales c simbolul tr ie te doar

29

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Flora M{RG{RIT ST{NESCU

În crepuscul Se destram umbra nop ii Zorii se ivesc pe cer, Singur în fa a sor ii Într-un spa iu de mister. În crepuscul, vise stranii -ngrozesc sau m alin , Stau de vorb cu du manii Sau cu cei pleca i, de mân .

Nu tiu ce ar vrea s -mi spun Dar îi simt mereu aproape, Unii-s corpuri de lumin , Al ii-s în culori de noapte.

Caut -m -n blând inima ta i fii sigur c n-ai s m pierzi, Acolo-mi g sesc siguran a i tiu c uneori m visezi.

Te-am c utat în ziua de ieri, În cea de azi i de mâine, Te voi c uta, doar noi tim sufletul t u este cu mine.

Pianistul

Ur i pe bulevard

Între dou ine ruginite de cale ferat , Un pianist jerpelit, slab, f vlag i-a a ezat pianul i a început s cânte Sperând, c va trece un tren...

Nu mai trecuse de mult timp niciunul Linia era întrerupt , dezafectat , Gara din apropiere încuiat , Doar acarul P un sprijinit de un copac, Sta locului privind foarte mirat.

Ascultând oful pianistului, Pus pe clape, iar din ochii s i mari, Picurau lacrimi amare, ustur toare, Pentru durerea lui i a pianistului. Înghe at de frig, cu mâna tremurând , Pianistul primi cu mult recuno tin , De la acar, un covrig i o strângere de mân , Într-o zi de toamn ... cu brum .

Ur ii nu mai hiberneaz Au ie it pe bulevard De se mir o lume-ntreag , Ce-i în România azi?

Mai întoarce Doamne roata s-a cam în epenit i ne scot din ara noastr Cei ce i-am tot omenit.

În rochie de m tase Într-o rochie de m tase Te-am v zut trecând pe sear , Tot prin umbrele de case, Te gr beai de bun seam .

Cineva te a teptase te duc spre pierzare, Într-o rochie de m tase Te-am v zut trecând pe sear .

Ni se vinde casa, glia, Vrei, nu vrei, li te supui Vor s i ia toat mo ia.

Parc -i ara nim nui.

i din om în om trecut-ai a b ga de seam , Tinere ea-i ofilit tatea se destram .

Lenbach - Gabriele în armur

Caut -m -n s rman inima ta Când pustie o crezi i o sim i, Sunt acolo dar tu nu m vezi i zadarnic încerci s te min i.

Noi de sus avem porunc Pentru azi i pentru mâine, Ca nici pâine f munc , Dar nici munc f pâine.

Ca un pelerin în noapte sunt eu Doar te-am z rit i-ai plecat, Te-a tot c utat sufletul meu Trist, însingurat, ne-mp cat.

Caut -m -n blând inima ta Doar acolo, eu nu am s mor.

Caut -m -n trist inima ta Când i-e greu, când suspini, Când plângi i m strigi când i-e dor Eu, doar în inima ta, n-am s mor.

Dar se-ntoarce iar i roata i-or pl ti cum se cuvine, Nu cu paga, doar cu sapa De vor de la noi, o pâine.

prive te la fel de t cut...

Desigur c i mâine-i o zi, Pentru noi e mult prea târziu Chiar de un nou r rit va veni.

trezesc nedumerit Nu tiu vise s dezleg, Dar în inima-mi cernit Parc am... neamul întreg.

Caut -m -n inima ta

Parcuri de copii sunt goale Ur i se dau pe tobogane, Oamenii- i fac case-n codru Sus de tot printre liane.

Se-ntorc cuvinte nerostite Nerostitele cuvinte Care-mi fac inima grea, Le-om avea mereu în minte teptând, pe-altcineva.

Va veni sau nu pe cale Eu mereu voi a tepta, Nerostitele cuvinte Care-mi fac inima grea. i cu cât mai mult timp trece Chiar de-am vrea s le uit m, Ne vor r ri în cale Când nici nu ne a tept m.

Nerostitele cuvinte...

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Corin CULCEA

Despre scrierea @în s[r[cie...

Interviu cu poetul, jurnalistul i criticul DANIEL MARIAN Grafica de Lucian Opriceanu

R: Daniel Marian, nu a vrea încep cu întreb rile clasice: „când”, „unde te-ai n scut”, s primim r spunsuri i date ce nu intereseaz , poate, pe nimeni, decât dup moartea noastr , când avem ansa s devenim mai buni. Dac vrei, îmi spui tu singur de ce crezi c ai fost adus în aceast lume?

DM: Corin Culcea, i dac m ntrebai minun ii de-alea, te îndrumam la motor de c utare pe internet, c doar sta a devenit automatismul nostru predilect.

Altfel, s încerc s r spund la întrebarea ta, foarte greu fiindumi. Eu m gândesc c barza a Daniel Marian nimerit din cuib drept în vreun pu oi, precum oi tea în gard; a a s-ar explica fiziologic popular actul facerii mele. Pu in mai roman at, ni te cuvinte s-au întors în ceas de sear bete de la crâ i s-au pus s deseneze geometria dup o figur nou , mai palid , nehot rât între hlizit i posac . De fapt nu, m i, hai c-am spus deja destule prostii; eu cred c-am fost adus pe lume ca s încurc lumea - da, sigur asta e, de când m tiu, dac m chiar tiu, pe unde am trecut am încurcat lumea în loc s o descurc, n-am fost pe placul lumii, na!

R: Spune-mi, te rog, cât se mai cite te în România i cui mai folose te scrisul acum, în acest secol guvernat de goana dup bani?

DM: A, da! Se cite te enooorm! De regul , aproape orice prostie se las citit , tol nit a a, apetisant , ’hai cite te-m ’, ceea ce zis i cut. Cât se cite te de tept, binemeritat, asta e altceva. Destul de pu in. Oricum, mi-e foarte clar c mai mult se scrie decât se cite te. i în mare parte se scrie extrem de prost precum se cite te extrem de prost. Excep iile sunt rare, tot mai rare. Vezi tu, boala cititului e a a ca o diafan diagonal pe lâng boala scrisului care e precum drept un glon , vâ ti! i, tii ceva, sincer acum, te-ai gândit serios cum acerb ne prefacem c ne mai citim noi între noi, când ce s vezi, clipocim ici-colo din sim ul citirii i ne s tur m mai repede decât am merita.

R: Cum este s scrii, ca jurnalist, critic literar, despre operele altora, f s ceri nimic în schimb, de i te lup i zi de zi cu s cia, cu o subzisten nedreapt , uitat sau trecut cu vederea de mul i confra i ocupa i, la rândul lor, s se strecoare prin vâltoarea vie ii... tu tiind c exis-t critici care nu practic a-ceste „servicii”, decât fiind pl ti i pentru ele?

DM: Crede-m c sunt incon tient, habar n-am cum e pentru c nu gândesc la asta decât atunci când îmi taie netul sau/ i telefonul pentru neplat . În rest, m-am obi nuit s umblu cu buzunarele goale.

Dar e bine, s tii, m pot considera fericit pentru c nu duc grija

banilor. Uf, ce glum cinic i tâmpit pe deasupra... Hai s i povestesc ceva scurt, de acum 22 de ani. Fiind într-o func ie public , trebuia s completez o declara ie de avere. Ei bine, la mine peste tot era linie, în afar de o singur rubric , acolo fiind trecut un am rât de salariu. De trei ori au venit de la secretariat la mine cu hârtia s-o refac crezând c ori sunt beat, ori nebun, ori îmi bat joc de ei. Cam a a e cu mine. Incon tient. Sau cu capul în nori, cum mi s-a spus de curând.

Ceea ce chiar e justificat, îmi plac norii, îmi place s zbor prin nori la nebunie. E i trist, s tii, simt asta a a adiind, dar nu tiu cum a mai putea repara lucrurile la o vârst de-a dreptul deprimant , când cânt tot mai r gu it cucul existen ial.

R: tiu c ai în spate 28 de ani de ziaristic , c ai publicat multe i ce î i definesc talentul „n scut, nu f cut”... „liber ca i când/ n-ar fi trebuit s m nasc înc / liber ca i când/ ar fi trebuit s mor deja...” Acesta e ti tu, Daniel Marian, cu toat opera pe umerii grei. De i nu m-am ghidat niciodat dup num rul de c i scrise i publicate, ci doar dup cum i ce se spune în ele, câte c i s-au adunat pân acum?

DM: Da, imediat dup Revolu ie, student în Timi oara fiind, m-am pus pe luat taurul în coarne, cel mai al dracu’ taur. Nu-mi pare r u, dar n-a mai face impruden a asta odat . Iar chestia asta cu libertatea, e o pur de at iluzie lipit de noi ca un scai atâta vreme cât tr im i poate i dincolo în moarte. Libertate nu exist , precum nu exist nici zero, nici infinit - nici punct, nici întreg; sunt concepte, atâta tot. i, s fie cred 53, dar s nu m pui s î i spun care-s alea, nu tiu numele decât la vreo cel mult cinci virgul trei... Pe undeva, s-ar putea s fie chiar mai multe decât femeile din via a mea, i asta chiar c însp imânt !

R: Ce p rere ai, Daniel Marian? Marea poezie s-a n scut i se na te din durere, din s cie sau/ i din fericire?

DM: Poezia se na te pentru c a a vrea ea. Te-a prins, te-a înghesuit i te pocne te de nu te vezi. E ti al ei, ea nu e a ta. Precum iube ti o femeie la nebunie iar ei nici c -i pas de tine. F a fi alergat buimac o întreag scal de sentimente, unele mai anapoda decât altele, nu po i fi poet. Sau poate c da, eu îns nu tiu asta. Bine c nu m-ai întrebat ce e poezia, of, gata, am sc pat!

R: Se poate face vreo delimitare între poezia feminin i cea masculin , între poezia tinerilor i cea a vârstnicilor?

DM: Categoric da. Depinde la ce or din zi sau din noapte scrii, dac ti în fa a colii de hârtie - nu a calculatorului, nu, ur sc chestia asta - dac e ti deci în pat, în birt, în an , mergând pe drum, ori în tren, în ma in , în avion, în copac. Po i scrie atât de gale sau de dur, de niznai sau de jeluind, încât numai dac pui buletinul lâng scriere î i dai seama c totu i e ti tu. S fim în ele i, poezia real nu are nimic de-a face cu condi ia poetului sau poetei, ce-o fi.

R: Cât de mult trebuie s citeasc un poet, un scriitor, i ce s citeasc , pentru a putea ridica tacheta propriilor lui scrieri... dac i cât conteaz aceasta?

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Frânturi de amintiri vâlcene

De profesorul Dumitru Gherghina îmi amintesc din anii copil riei, petrecu i la B lce ti, jude ul Vâlcea. Mama, fiind cadru medical, aflase c dumnealui ajunsese profesor la Craiova.

Informa ia m f cuse mândru, doar pentru faptul c eram amândoi vâlceni.

Mai târziu am descoperit lucruri în comun, dumnealui a fost ef de promo ie la liceu, iar eu am fost ef de promo ie la facultate.

Via a, activit ile mele m-au dus departe de ar , dar mirajul vâlcean l-am purtat pretutindeni în lume, miraj din care fac parte oamenii i plaiurile vâlcene, în special.

Timpul este cel care d m sur lucrurilor,

faptelor i amintirilor de tot felul. când parte din colectivul redac ional al Revistei «Didactica Nova», am p strat o permanent leg tur , v zut prin prisma unor preocup ri comune, o revist complex , cuprinz toare: studii, recenzii, cronici literare, articole stufoase, privind literatura, pedagogia, artele, tiin ele, educa ia estetic , o adev rat diversitate tematic .

M-au bucurat de fiecare dat mesajele de felicitare primite de la prof. dr. Dumitru Gherghina, am convingerea, c la rându-i, tepta mesajele mele. Pre uiesc, cu sinceritate, activit ile intelectuale ale semenilor, tot ce ine de cultur i performan într-un domeniu sau altul.

Bogata activitate a prof. dr. Dumitru Gherghina, desf urat pe o perioad de câteva decenii, m îndrept te s afirm c , la început s-a remarcat ca un sus in tor al actului pedagogic i cultural, apoi ca un reprezentat al înv mântului, ca un om de catedr , p truns de spiritul competi iei i al performan ei.

Am avut pl cerea s r sfoiesc volumul de poezii «Nostalgii Tardive», unde am descoperit sensibilitatea profesorului, ajuns la vârsta senectu ii. Iat c împlinirea celor 80 de ani aduce în memoria cititorilor un poet vâlcean autentic, care a picurat în poezia sa nostalgia, anii copil riei, amintirea discret a celor dragi, indestructibila leg tur cu locurile vâlcene.

DM: Nu tiu cât de mult, tiu îns c tot timpul se g se te ceva cu adev rat bun de citit. Sau dac nu se g se te, n-ai decât s scrii tu, i gata, vezi, tot se g se te. Cite ti ceea ce sim i ca la îndr gostirea din priviri, niciodat nu mergi la garderob s vezi dac te prinde bine. i bineîn eles conteaz precum aerul pe care îl respiri.

R: Cât de misterios, cât de adânc trebuie s fie actul în sine, acela de a scrie, s poat i rezona cu mul i cititori? Cât din acest act este Dumnezeu? „Pe aici trec i eu,/ ca o secund uitat ,/ ca lacrima lui Dumnezeu”, spune poetul Nicolae B ciu ... „F Dumnezeu, nu e poezie, cuvântul e bolboroseal ”...

DM: Totul este Dumnezeu, dar absolut totul! Altfel n-ar fi deloc.

Nu doresc s fac bilan ul activit ii sale, profesorul Dumitru Gherghina mai are multe de spus, o via dedicat colii, înv mântului, cu un num r apreciabil de lucr ri tiin ifice, articole, fondatorul Editurii i Revistei «Didactica Nova», un om dedicat actului didactic, o via tumultoas încununat acum de crea ie.

Un adev rat dasc l stimuleaz încrederea în for ele proprii, apreciaz orice încercare, unde î i pune amprenta c utarea individual , netezind calea spre succes. A încerca s delimitez omul de profesorul i creatorul Dumitru Gherghina. Aceast decizie limitativ , provocatoare, pe de alt parte, m-ar urm ri tot timpul. Desigur, natura uman este complex , familia a fost pista de decolare, adev ratul suport, profesorul i creatorul s-au completat în permanen .

Chemat de mirajul dep rt rilor, simt cum treptat m înstr inez de tot ce însemna acas .

Cert este c sistemul valorilor func ioneaz oriunde în lume. Nu este momentul s fac o ierarhizare critic a valorilor, dar o precizare se impune. Rezultatele meritorii se ob in doar prin munc sus inut , oamenii viitorului trebuie s aib capacitatea de a se adapta din mers la t lugul vremurilor, A a stând lucrurile, Dumitru Gherghina nu face rabat de la nout i, r mâne modelul de profesor merituos, dedicat prin forma ie, activitate i aspira ii.

Nicolae B ciu a spus bine, ar fi de prisos s mai plusez pe ceea ce deja e gata con tientizat i exprimat. Dar cu misterul i cu adâncul, asta da. Mister nu e, îns atât c e ti tu în paralel cu tine, de acolo din oglind te ui i la tine i scrii. Iar adânc... nem surat i nem surabil, în sus, în jos, unde vrei sau unde nu te gânde ti.

R: i ultima întrebare: Literatura noastr crezi c se îndreapt într-o direc ie bun ?

DM: Literatura nu are i nu a avut niciodat vreo direc ie, ci doar intersec ii. Unele accidentale, de fapt majoritatea, i depinde dac e rost de vreun pisc ori de vreo râp . Nu se poate doar cu una f cealalt . Literatura e o prob de permanent anduran în condi ii de subzisten . Dac nu crezi, întreab-o i probabil c î i va r spunde: „Ce vrei, m , te pui cu mine? Ia taci i scrie!”.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

George BACIU

Poezia popular[ @în Domne]tii Muscelului, la mijlocul sec. al XIX-lea Într-una din zilele studen iei mele m r sam cu povestirile bunicului pe muscelele cu pruni i iarb proasp , abia ivit din trupul mântului, la Corb orii Arge ului - satul copil riei mele. Cineva ne-a trezit brusc din dialogul suflet la suflet, umplându-ne clipa cu o poezie popular cântat „la mare art ”. Mi-am adus aminte c prima „antologie” de poezie popular , i poate cea mai frumoas , am r sfoit-o cu urechea în satul meu, înainte de a îna s citesc, o extraordinar colec ie de voci i sentimente, care mi s-au imprimat adânc în memorie. Era prin anii 1969, la ez torile cu fete frumoase i pove ti de iubire cu multe ispr vi ugube e i s ruturi pe furi . A a mi s-a deschis gustul, din auzite, pentru marele tezaur al folclorului românesc.

Am r mas cu nostalgia liricii noastre anonime, cu m re ia lumii fabuloase i eroice a baladelor i cu sentimentul c înc facem prea pu in pentru valorificarea acestei comori. Nu în sensul în care se valorific de obicei comorile: se iau banii din salbe i se fac cercei. Ar trebui, mai ales, o cercetare minu ioas i o înregistrare temeinic a doinelor, strig turilor, cântecelor de haiducie, acum cât nu e înc prea târziu. Pentru c , vai, pentru satul românesc a început târziu! Când satul va fi ca i ora ul, civilizat bine, civilizat de tot, poezia popular nu va mai exista.

Dar, cât vreme mai avem b trâni i un pumn de suflet, c ez tori - nu, mai avem folclor autentic, mai avem literatur popular . i e bine de tiut c literatura cult româneasc s-a a ezat pe folclorul satului, dobândind de la acesta prospe imea necesar pentru a- i men ine frumosul tr it suflete te.

Vremea s-a de irat repede, bunicul i-a l sat povestirile în amintirile copil riei i tinere ii mele, eu am r mas doar cu sufletul - lada de zestre a neamului românesc - s scormonesc faptele trecutului, m rturisite în diverse feluri, spre a reda prezentului f râme din folclorul local.

Raportat la comuna Domne ti - sat atestat documentar la 4 aprilie 1523 într-un hrisov dat de Radu de la Afuma i - folclorul este o istorie literar a ob tii domne tene, o edificatoare trecere în revist a ocupa iilor, tradi iilor, transform rilor social-culturale ce se petrec în via a satului.

Lirica de dragoste i de înmormântare ocu-

un loc important în via a fiec rui s tean, fiindc ele fac parte din spa iul mioritic, prin care se preumbl dorul mânat de bucurie sau triste e, dou momente ce se succed în via a omului rostuite de loc i vreme.

Merit s exemplific m cele spuse prin texte poetice populare descoperite de prof.dr.

Petre Ionescu-Muscel într-un caiet cu copertele legate în pânz de tort i foi albastre, scrise cu litere chirilice, prea pu in cunoscute azi.

O poezie de dragoste - „Mândro, s fugimu!” - trecut la indexul cu amintiri i aproape uitat dac n-ai în suflet o umbr de nostalgie, vag , dar persistent ca primul s rut sub privirea r ritului: Spune-mi, mândro, mergi, nu mergi, Ori poteca s -mi croie ti: din dou acum s alegi.

Spune-mi, mândro, vrei, nu vrei, de m iei, de nu m iei, colea sunt vreo trei.

Aide i, mândro, s fugimu: din Domne ti s r cimu satulu s-a m ritu du manii ne-au ochitu Unde suntu cu doi, cu trei vorba de noi e-ntre ei, du mani ai tei i ai mei. tii mândro, ce-amu pusu de gându?

Se plecu, s te lasu plânggedu. din ochi negri l cremându: -o s -ncalicu pe calu murgu, peste delu la Câmpu-lungu Strofele coincid cu versifica ia intitulat „Spune, mândro”1, dar cu deosebirea c în poezia din caietul lui Petre Ionescu-Muscel se g sesc rândurile „Aide i, mândro, s fugimu:/ din Domne ti s r cimu”, precum si unele construc ii cu rim mai în grai local, iar în poezia lui Anton Pann, apar i rândurile: „c tre delu la Câmpu-lungu:/ c tre delu peste Muscelu”.

O poezie ce apar ine obiceiului înmormânrii - „Lacrimi la c tâiu” - arat un fapt din firea omului ce face s irump sacrul în profan: Înviaz suflete, înviaz scol se vedemu ce bol .

Ce bol te împresor Scol , unu cuventu spune, de cându nu- i bine

nu te-ai uitatu la mine. i te uit cu ochi orii la lacremile plânsorii i ai s vedi suspinulu cum ese Din peptu cu sughi uri dese.

La 1852 Anton Pann a publicat „O ez toare la ar ”2 în care apare o poezie asetoare - „Jeluire la mormentu”: Scol , suflete, scol , scol se vedemu ce bol .

Ce bol te împresor , te dobora, te omora scol , îmi spune i mie ca s i caut doftori : Scol , unu cuventu îmi spune, nu t cea, nu me repune: , de cându nu- i este bine nu te-ai mai uitatu la mine.

Ci te uit cu ochi orii la lacremile plânsorii se-mi vedi suspinulu cum ese din peptu cu sughi uri dese.

Deosebirile dintre poeziile din caietul din Domne ti, datat 1850 i cele apar inând lui Anton Pann, credem c sunt datorate specificului locului, sufletului satului. În acela i caiet, destinat, se pare, colii ce func iona sub conducerea preo ilor, g sim i ghicitori: 1). Reteveiu rotundu Strenge peru-n fundu. (C ciula) 2. Susu, sun , josu, r sun , to i copiii s-adun . (Clopotul) Am adus în fa a cititorilor doar o mic parte din fiin a domni anilor de Muscel, ob te liber ce a trudit la f urirea statului medieval ara Româneasc pentru a- i duce mai departe, prin vreme tradi iile, limba i rostul.

Poezia popular , datinile, muzica, pove tile sunt arhivele unui neam. În ele sunt ascunse zâmbetul i lacrima sufletului s u. i fiecare dintre noi trebuie s se afunde în profunzimea acestor arhive pentru a- i vedea i sim i sufletul.

1 Anton Pann, „Spitalul amorului sau Cânt torul dorului”, Edi ia a doa, Bro ura II,. Bucure ti, 1852, în Tipografia lui Anton Pann, p. 35.

2 Anton Pann, O ez toare la ar , partea II, Bucure ti, 1852, în Tipografia lui Anton Pann, p.86.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Nicolae B{LA}A

Pe linia Orient-Occident Fiin\a ]i nefiin\a la români Ca oameni, vrând, nevrând, d m culoare contextului, iar ca r ci i ai soartei, nemul umi i, repunem pe scena vie ii întreb ri i iar i acelea i întreb ri: „cum?”, „de ce?”, „când?”, „pentru cine?” „pentru ce?” etc. Din întreb ri, dup caz, nuan e sau un fel de amestec din care nu putem scoate cenu iul nostru uman, acel deslu it-nedeslu it, dat de ve nica bâlbâial . La mijloc, permanentul „dac am ti?”, condi ionalul rostit f a lua în calcul faptul c , vorba lui Platon, sar putea s nu fim preg ti i s tim. Apoi, la ce bun i tiutul a toate, cât vreme bazaconii fel de fel ni se lipesc de minte, de suflet, i întunec , oarecum, adev rata cunoa tere? Prin extrapolare, c nu tot timpul este a a, ne-o spune fizica cuantic , locul în care întâmplarea, discret, pare ar fi la ea acas . Desigur, aci, în cuantic , întâmplarea este un fel de scoatere din ritm, scoatere din firesc, metaforic vorbind, un fel de surpriz a nefirescului i parc ceva mai pu in din expresia: „lumea este tot ce se întâmpl ”, adic lumea este tot ce se întâmpl ca fapt , propozi ie cu care Wittgenstein ar fi r sturnat pân i fiinarea util întru adev r, a lui Haidegger, dac acesta, asemeni Sfântului Ioan al Crucii, nu ar fi dat totul la o parte, inclusiv obiectivitatea, pentru a putea fi v zut , în timp, Fiin a, la nivelul omului aruncat în lume, for at s treac dincolo de obi nuit. La cap tul obi nuitului, desigur, moartea ca certitudine, de care atunci când uit m ne plas m, prea mari eforturi, în lumea derbedeilor, a borfa ilor, a panaramelor în olite-n în robe sau în alte zdren e, a mitocanilor sau a urinelelor împ iate, întâmpl tor, pe ici, pe colo, în epenite i la tribun , ne plas m

Lenbach - Lolo von Lenbach cu copiii

în lumea lui „fuce vânt” sau a cocalarilor de dughean în epeni i în a cocioabelor cu p nele. Asta în zilele noastre de libertate, i ea cu nuan , de acum, în plin democrat-ur ! ...Îns , democrat-ur a fost i pe vremea cealalt , a totalitarismului de tip stalinist, apoi a celui de tip ceau ist, democrat-ur cu semantic , conota ii i denota ii formulate dogmatic, de la în imea conduc torului iubit. Pe atunci, activi tii, clen i ai regimului, u or ferchezui i, ipocri i f r‘ de m sur , eficien i nevoie mare, b teau chiar mai bine darabaua decât acum, accentuând, desigur, formal, grija pentru binele întregului popor.

Dup cum a i v zut, în prima parte a discu iei noastre, prin apel la rigoarea gândirii, ne-am exprimat cu re inere, cu grij i chiar zgârcenie lingvistic , dorin a de a pune în prim plan fiin a fiin rii, conturat la nivelul adev rului, existen ei i timpului. În partea a doua, voit, aceia i noi am l sat limbajul s curg la limita contingentului desuet, tocmai pentru a surprinde muchia de cu it, ea îns i limit între sublim i ridicol. În consecin , aici, unde tr im, pe linia Occident-Orient, este mai mult decât firesc s ne întreb m: cam pe unde suntem? cam unde ne plas m? sând la o parte bazaconiile astea de tip politic, în marea lor parte f cute doar pentru imagine, trebuie s v spun c , prin ‘80, în nebunia sa i sub impulsul ideii conform c reia pe tartore, chiar i în iad, îl iube te poporul de mult îngenuncheat, Ceau escu a dat drumul, din lan , la foamete. Foamete, în ultim instan , pentru to i! i pentru cei mari, dar mai ales pentru p lma i, pentru pârli ii contextului.

Totu i, ca s fim sinceri i cu noi, i cu istoria, i mai ales pentru verificabilitate i adev r, trebuie s nuan m. Prin urmare, mai întâi organul de partid i de stat a ra ionalizat principalele produse. Pâinea, uleiul, zah rul se ridicau de fiecare individ ce înc respira, pe cartel , de la alimentara la care fusese din timp arondat. Activistului îns , i se înfiin ase cantina de partid, locul de unde î i procura i produsele necesare existen ei, el neexistând. M rog, nu facem, mai ales acum, dup ani, din asta un cap de lume. Odat dat zvonul ra ionaliz rii, cât ai bate din palme, tot ce era prin galantare, a disp rut, ca i cum niciodat n-ar fi fost. Nici m car spanacul, cândva nemi cat de ani i ani de zile, de pe rafturile magazinelor, n-a mai r mas. Peste tot, ca într-o expozi ie sumbr , ba chiar macabr , doar natur moart ! Peisaj dezolant cu vânz tori, un fel de gur -casc pu i la uscat, i tot felul de cârlige, în care, pân mai ieri, se ag au produse! În consecin , ca urmare a directivelor iubitului conduc tor, rând pe rând, pr lia în care se vindea cândva brânz a devenit „n-avem brânz ”, carmangeria unde se vindea carne, a devenit „n-avem carne”! ... i tot a a, pân ce însu i p lma ul, pân mai ieri „s ltat în sl vi” în cadrul luptei de clas , a devenit r citul, f de vreun rost, în prezentul s u i în veacul vecilor. Nimeni nu mai d dea doi bani pe el. Mai ales când pân i la cantinele amenajate pe antiere sau în cadrul întreprinderilor, el, p lma ul, putea mânca o zeam lung i un fel de felul doi, mâncare pentru cresc toria de porci, anex viitorului, dac îi d dea dreptul tovul de la partid sau cel de la sindicat. Cota de benzin , vreo 15 litri

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe lun , pentru am râta aia de Dacia, p lma ul multicalificat o ridica de la peco, tot planificat, dup ce împingea rabla, cu cârca, pân la pomp , câ iva kilometri. În aceste condi ii, str zile erau pustii, mai ales c , în plus, pe lâng cot , activi tii inventaser mersul cu ma ina, o duminic da, una ba, în func ie de num rul de circula ie ag at de ea. Peste tot, un fel de pustiu, iar fiin a, asta a noastr , cu iz de r rit, nu cea haideggerian , cu fler de vest, se reg sea doar la nivelul organului de partid i de stat, ca nefiin a nefiin rii. Nu m crede i?

Atunci, pentru a convinge i mai mult, trebuie s ti i c statul totalitar de atunci avea cam acelea i atribu ii ca i cel din ziua de ast zi: s î i hr neasc bine poporul, s -l educe, s -l men in s tos i s -l apere de du mani.

Despre cum îl hr nea am vorbit adineauri. Nu e cazul s insist m!

Totu i, trebuie ad ugat c la vreun deces din familie, erai obligat s te adresezi, pentru colaci, pentru un fel de poman , co ciug i cruce, toate dup datin , primului secretar de partid. El era Dumnezeul oricui i al viilor, dar i al mor ilor, pe acest p mânt. Ceilal i din jurul u, doar slugi ce trebuiau s stea cu ochii în patru, ca nu cumva s prime ti, de la vreun vânz tor, ceva mai mult sau s nu cumva s scrâ ne ti din din i. Dricul, vorba vine, pentru cei de la ar , un car cu boi, vl gui i în brazd , pe care, din toamn i pân târziu, spre prim var , prin noroaie, îl duceau în spinare, pân la groap , cu mort, cu boi, cu tot, s tenii. La ora , mai marii regimului, milostivi nevoie mare, î i repartizau familiei îndurerate, pentru câteva ore, unul din tractoarele cu remorc ce c ra mizeria scurs pe str zi din haznale cocioabelor în irate de-aiurea pe la periferiile metropolei i, desigur, gunoaiele menajere.

La capitolul educa ie, cam tot dup ‘80, madam G inu , Corcodu sau cum o fi chemat-o, pentru a- i justifica cocul i arogan a de împ iat , a împ it liceul în dou trepte. Prima pân în clasa a zecea, a doua, desigur, pân în clasa a dou sprezecea, în func ie de gradul prostiei de care suferea cel ce trebuia s se instruiasc pentru via . Despre un orizont de a teptare, nici ast zi, nici atunci, nu se pomenea. Desigur, în astfel de situa ie, de dup 1980 i pân în viitorul îndep rtat, nimeni nu va mai înv a nimic. Înv mântul primar, de 10 clase era obligatoriu. În consecin , profesorul coborâse de la rangul s u de dasc l educat, la cel de slug al elevului pe care, cu sau voia sa, trebuia s -l treac i s -l suporte dintr-o clas în alta, an de an.

Pentru imagine i ceva propagand , r sese, pe ici, pe colo, oarecum, în picioare, înv mântul universitar, dar i acolo, dup ‘80, când iubitul conduc tor închisese ora ele mari, se inventase paga în colectiv, pentru ame i, i statul cu picioarele în sus, pentru

Lenbach - Marion i Gabriele

35

zei ele scurte i la minte, i la fuste. Ambele categorii de gen titrate, de acum absolvente de coli cu studii superioare, de lung durat , trebuiau s i fac stagiatura de trei ani, la Cucuie ii din deal, chiar dac ar fi înv at pe brânci i ar fi terminat cu nota zece. Culmea înv turii, îns , î i spunea cuvântul la sfâr itul ciclului universitar, când ame itul „b ga mare” plicul, vreau s spun, în buzunarul examinatorului, iar absolventa trecea cu damigeana, cu curca la pro ap, pe la profesor, ca s se odihneasc o clip sub a ternutul lui, dup atâta rat i atâta drum. De altfel, acela i ritual, i la vreun fel de promovare sau i în alte institu ii. Pe undeva, acest ritual devenise regula general pus subtil în practic în oricare regim. O îndeplineai i numai dup aceea bla, bla, bla, apoi promovarea!

Doar în cultur , c se culturaliza, nu glum , la vremea respectiv , pe ici, pe colo, dup aura culturnicului pus de mai marii partidului, se întindea i covorul ro u. Apoi, d i i lupt , vorba maestrului! Cel pu in, la capitolul sta ar fi multe de spus, îns m bizui pe faptul c unii dintre voi le ti i, al ii le intui i. Expresia:„ast zi pe cine mai bem, pe cine mai f...tem”, ca s nu mai adaug mai mult, era i este un fel de slogan bine cunoscut. Nemernicii l-au însu it i aplicat cum au tiut ei mai bine, mai ales c munca cinstit devenise un fel de râs. „Doar pro tii i ma inile munce te, oamenii de tep i tr ie te!” decretau mai ales creatorii de ifose, adic to i ai de prepu , ali tepâr , ghecurcu, miaolesco, milulalitr , breaz vekil i al i puie i împuia i, al dracului de mul i!

Dragii mei, la capitolul s tate, circularitate, nu glum ! i atunci i ast zi, totul la indigou! Nu am idee cam cum a fost înaintea anului ‘80, c mama, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-a sc pat în lume, pe podeaua de scândur , pe care doar ce a ternuser un bra de paie. Desigur, i pentru mine, i pentru ea, confort nu glum ! Pân la anul cu pricina, adic pân în ‘80, norocul mi-a surâs. M-am îmboln vit rar i de fiecare dat , un felcer, sc pat cu via din al Doilea R zboi Mondial, ne picura penicilin , dup caz, în urechi, în nas, în ochi i, evident, în cur. Dac se întâmpla cu careva ceva mai grav, s tenii îl treceau pe cel cu bete ugul, în car, undeva, peste deal, la B lce ti. Acolo, pe post de genial în toate, Belega! Te consulta! Tot el te opera, te cusea, te mânjea cu iod sau ap sfin it , când dezinfectantul lipsea, apoi î i spunea r stit: „b , ai grij de capul t u, c dac nu ai tu, cine s aib ?! Altfel mori dracu!” i aveai, altfel nu de pu ine ori suferindul se întorcea de la Belega i o lua c tinel, c tinel, spre lumea cealalt ! În ora ele mai mari, bun oar , la Severin sau la Craiova, se ridicaser spitale, cl diri impun toare, în care cei ce nu d deau col ul, reveneau oarecum la gânduri mai bune. Mai culegeau coada oricelului, p ducel, izm , i, dup caz, la nevoie mai înghi eau i câte un gât de gaz, îns doar dup ce se ungeau cu el din cap pân în picioare. Cei cu dare de mân , erau înf ura i în lân stropit cu uic , frunte de cazan. Nu mai sim eau sau cum ar fi zis un înv at „se trezeau mor i, dincolo, f s tie cum i ce”. M în elege i voi! Dup ‘80, progresele în spitalele de curând construite, au fost substan iale. Desigur, toate indica iile toa‘r ului trebuiau implementate. Ca i ast zi cu programul de guvernare! Pentru nuan , dar mai ales rigoare, trebuie re ine i c prin ‘82, înainte de Cr ciun, o piatr la rinichi m-a trimis urgent tocmai la spitalul regional, sus, la urologie, etajul 7, locul în care spectacolul mor ii era la în ime. În primul rând, nu tu c ldur , nu tu curent... Am uitat s v spun c sta, curentul, scump nevoie mare, se împiedica zilnic ca prostul, în te miri ce h uri politiciene ti i furti aguri relevante, iar când o lua iar din loc spre vreun destinatar, spre vreun bec sau aparat casnic, d dea buzna cocoloa e, apoi totul, fum i scrum. Statul, c el avea totul, apa, pâinea etc, desigur i curentul, în caz de reclama ie sanc iona reclamantul pe motiv c a favorizat infractorul, apoi pentru neglijen în serviciu i, evident, pentru c nu a scos aparatul cu pricina din priz . Ca i în zilele noastre,

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în care duduie avântul democratic.

Dar s revenim. Ceva de genul, se întâmpla i în s lile de opera ie, chiar dac spitalul avea un generator ce ar fi trebuit s furnizeze curentul electric, la nevoie, în momentele descrise anterior. Nu am auzit ar fi func ionat vreodat . Generatorul era acolo de fa ad , pentru poz i scuz , în cazul în care cel ce trebuia operat i repus corect pe linia vie ii, d dea col ul i desigur, ortul popii. i ne mai întreb m de unde averi la preo i i ceaf lat ?! la d , cel lalt d ! Câte pu in de la fiecare se umfl cocoa a.

Oameni buni, dup prima zi de internare, la urologie, la etajul apte, mi-am dat seama c ordinea nefirescului-firesc, te urm rea vrând, nevrând. Cei din categoria b trâni, „hodorog-m ria ta”, sufereau, în marea lor parte, de inflama ie la prostat . Se umfla b ica în ei i nu se mai puteau pi a. La o zi, cel mult dou , de la internare, erau opera i, li se scotea prostata, li se puneau pungi pentru drenaj, apoi pân spre miezul nop ii i în ziua urm toare, se pi au în pat. Pungile mai fuseser puse la al i ...zeci i apte dup ce, desigur, le cl tise coana Vica de alte ...zeci i apte ori, într-o g leat cu ap cald , tocmai bun i de ters pe jos. În astfel de condi ii, hodorog-m ria-sa, pân spre diminea a urm toare interven iei chirurgicale, se trezea cu testicolele umflate, cât pumnul, cu alte cuvinte se trezea cu o boroag între picioare. Într-o astfel de împrejurare, în cel mai fericit caz, se stabiliza cam pe la 40, 41 de grade i tremura al dracului. La vizita de diminea , f echivoc, doctorul stabilea c trebuie urgent castrat. „Domn‘ doftor, eu a a ceva, nu!... Cum s m duc eu pe lumea ailalt eunuc. P i, eu sunt turc?” Atunci, externarea! S se duc acas la nevast c n-avem voie s dep im procentul de mor i dictat de partid i de stat! Tataie, co ciug ai?” „Ce e?” „Tron, bre, tron ai?” „P i, domn‘ doftor, eu de moarte sunt?” Dumneata ce zici?! C tocmai acum, cu coaiele astea umflate, moartea ai s încaleci?! Vise taic , vise! S-au dus vremurile! Hai, externarea! S nu-l mai v d pe-aici!”

Cei ce nu se împotriveau, erau castra i i mai tr iau, cel mult o s pmân în plus. Dup aceea, mai exact dup înmormântare, o pâine în plus, o gur de aer liber i, cel mai sigur, o pensie în minus de pl tit de c tre statul cu grija ne rmurit pentru p lma . A dracului asem nare! Cum se face c la fel se întâmpl i în zilele de ast zi!

A doua categorie, din care f ceam i eu parte, erau cei cu rinichii.

Se zvârcoleau, urlau, ipau, st teau i în cap, pân ce, în cele din urm , o asistent pr fuit injecta în suferind triada: algocalmin, scobutil i papaverin . Se mai domolea individul, la fel cum m-am lini tit i eu în nenum rate rânduri. În una dintre zilele lunii decembrie, la o vizit , cam prin pragul serii, eful clinicii a optit c tre ceilal i medici: „ i mâine l-am opera, dar nu avem a de cusut! Am auzit i pe loc am devenit p mântiu, cum deveneau cam to i cei ce urmau s devin , în viitorul luminos, p mânt. C din p mânt venim i în p mânt ne întoarcem! În condi iile cu pricina, când înaintam spre cele mai înalte culmi, în comunism, un politruc propusese tovar ului, înlocuirea a ei din catgut, importat din str in tate, cu a a fabricat , aici, pe plan local, din ma e de oaie. Scapi din ghearele mor ii dac po i!

Cu toate astea, dup s rb torile de iarn , mi s-a scos piatra din rinichiul stâng. De cusut, m-au cusut medicii în primul rând cu indica iile de partid, i doar mai pe urm cu tot ce s-a mai putut. La vremea potrivit , când au scos firele, mi-a cr pat opera ia. Mai mult de dou luni am stat a a, cu cr tura la vezeal , pân ce Cel de Sus a f cut cumva s creasc , din interior spre suprafa , carne peste carne, i m-am scos, adic am redevenit om în rândul lumii, cârpa curat , bun de ters oricând cu ea pe jos! Activitatea num rul unu a regimului.

Ar mai fi multe de spus, îns cu ce folos?! Aude careva, intereseaz pe cineva?!... Vin tia din politic sau din justi ia român , „sublim , independent i,... i, i cioclopedic ”, s pun vreo întrebare de genul: „Te doare ceva?! Te-a în elat careva?! Sim i c te-a furat sta-

Anul IX, nr. 5(93)/2018

tul? C guvernul i-a dat în cap? Omule, mai ai i dumneata ce mânca?

Sau m car, mai simplu: „B , mai respiri? P i dac nu, du-te dracului la cimitir! Ce ne mai pui pe drumuri?!” Hai, s fim serio i! tia i multe alte institu ii ale statului, la noi, func ioneaz tocmai pe dos, adic nu pentru om, ci împotriva lui. În viziunea lor, p lma ul e ve nicul infractor de serviciu, de la care, dincolo de taxe, obligatoriu mai trebuie s achite amenzi i alte d ri pentru bun starea cârmuitorilor.

Jigodism de trei parale! Tic lo ie de aceea i m sur În aceste condi ii, circ-ularitatea despre care am pomenit mai spre început, nu tocmai cerc-ular , când pe fa , când pe dos, i-a spus i înc î i spune cuvântul.

Domnilor, despre ap rare am mai vorbit i cu alte ocazii i vom mai vorbi. ti i bine c armata, pe vremuri, înainte de ‘89, între dou recolt ri, doar c pr rie i nimic mai mult! În anul de cump , când poporul s-a revoltat, a tras f mil în cei pe care ar fi trebuit s -i apere. Din acest motiv i din multe altele, privind cumva asupra a tot, sunt de fiecare dat uimit de cum a nimerit-o „vorb re ul” la, Ecclesiastul, fiul lui David, rege în Ierusalim? „Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, i ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, c nu este nimic nou sub soare”. Acum, desigur, i zicerea asta e cu nuan .

Pentru cei cu binele în oase i nu numai, revenirea ar însemna, din bine în mai bine. Perspectiva se schimb pentru poporul de la care i-a întors Dumnezeu fa a. În acest caz, ve nicul început înseamn durere, iar din durere mai mult durere! Ceea ce ne mai alint i ne i împac oarecum cu noi în ine, este eterogenitatea. Nu este loc pe fa a p mântului unde s curg doar lapte i miere, cum nu este nici popor care s tr iasc într-un astfel de inut, un fel de rai în care ispita s fi disp rut. În aceste condi ii, aici, la noi, pe linia OccidentOrient, cu oarecare strângere de inim , totu i am putea reveni la fiin area fiin ei i, implicit, la categoriile sale nodale: adev r, existen , timp, mai ales c Haidegger, neam „de-al nostru”, ar fi dorit s pun doar întrebarea cu privire la adev r în condi iile existen ei, adic în condi iile posibilit ii smulgerii noastre dincolo de obi nuit. Dar s-o putea, oare? M tem c nu, cât vreme la noi, la români, minciuna a fost i a r mas form de via , promulgat de la în imea scaunelor domne ti, iar timpul, un fel de flec real sau de pierdere de vreme. În aceste condi ii, fiin a e cu siguran nefiin a nefiin rii, iar noi, copie fidel ei.

Lenbach - Pictorul cu fiica sa

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Mariana GURZA

Vasilica Grigora] @în croazier[ liric[ „Poetul este delegatul ve nic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”. (G. C linescu) Se spune c doar un poet î i poate în elege poezia timpului s u. Iat c pentru Vasilica Grigora , prin volumul de fa , „O corabie la timp potrivit”, Ia i, Editura PIM, 2018, reg sim poezia ca mod de a fi, ca strig t între t ceri.

Prolific în crea ii, abordând genuri diferite, scriitoarea Vasilica Grigora ne surprinde din nou cu o poezie modern , bine ancorat în realitate. Poeta, parafrazând un clasic, nu se teme de furtuni, înv ând s i conduc corabia. De data aceasta, prin titlul deosebit de sugestiv al c ii, am remarcat dragostea poetei pentru vers. „Poezia este pocalul din care ne împ rt im. Este cupa din care ne ad m sufletul însetat de fru-mos, lumin i iubire. Este focul aprins de o scânteie divin . Este O CORABIE LA TIMP POTRIVIT”.

Concluzionând, poezia este în-s i via a!

George C linescu afirma c prin poezie exist o nevoie fundamental a sufletului uman de a prinde sensul lumii. Înc din antichitate, menirea poetic a fost descifrat i pus la loc de cinste. Poezia modern a Vasilic i Gri-

gora tinde spre o textur conotativ-denotativ , în care limbajul direct, univoc, precis, se împlete te cu cel indirect, încifrat, plurivoc, intuitiv, tendin a fiind ca poezia s fie filozofie, putând constata o filozofie a poeziei. A a cum se cunoa te, primii filozofi greci au fost poe i. „Diferen a dintre istorici i poe i nu const din faptul c unii scriu proz , iar ceilal i versuri. Cei dintâi descriu lucrurile care au fost, ceilal i faptele care pot deveni. Din aceast cauz , poezia este mult mai filozofic i mai im-portant decât istoria, întrucât afirma iile ei sunt de o natur mai curând universal , fa de cele predilect singulare ale istoriei.” (Aristotel) Versurile poetei Vasilica Grigora au o profunzime aparte. Ele pornesc din inim i trebuie s descifrezi dincolo de cuvinte în elesul tainic al tr irii. Putem vorbi de o poezie existen ial , de simboluri metafizice, f cândune trimitere la Kant, versurile reprezentând un mod particular de cunoa tere a omului i a lumii în deschiderea suprasensibilului, care, în esen , substituie conceptual prin imaginea simbolic .

De ce scrie Vasilica Grigora ? „Scriu/ s iau la/ trânt cu timpul...// Scriu/ gesturi de mirare.../ Scriu/ dorin e de expansiune/ dincolo de spa iu i timp...// Scriu/ pentru astfel/ sunt liber / de trecut i viitor/ -mbrac în lini tea clipei/ i-mbr ez chipul senin/ continui mi carea min ii/ c pitan de echip / în maratonul vie ii/ dansez vals dup vals/ pe clapele pianului/ înc verde al timpului/ i cânt Od bucuriei/ pentru tot ceea sunt.” (De ce scriu?)

Nevoia de a sfida singur tatea, banalul, de a sim i libertatea într-o od a bucuriei i mai presus de toate, scrie „dintr-un nou r rit/ al credin ei/ în El...”// ,,Slov , stih, carte/ deopotriv -mi sunte i/ lumin , iubire, credin ”.

O m rturisire de credin a poetei, sim ind nevoia acut a în elepciunii, tiind unde poate s g seasc pocalul cu Ap Vie ,,...cu

pumnii plini de m nii/ i rug ciunile/ stropi de lumin / m lep d de înveli ul/ în elesului de-alt dat / punându-mi n dejdea/ în cele ce vor veni/ dând glas înfiorii/ verdelui molatic al tufarilor/ cu scântei de licurici/ i veselie de prunci”. (Nevoia de în elepciune). „O corabie la timp potrivit” ancoreaz în inima autoarei cu o dragoste inedit „Întâmplare fericit / a unei noi rev rs ri/ de fluturi neastâmp ra i/ în simfonia timpului.” (Fluturi în simfonia timpului) Pe arcu ul timpului, pa ii o preumbl pe autoare „în catedrala/ inimii îndr gostite”.

Amintirea mamei este dureroas i filonul credin ei abund în vers ca o litanie: „...În elegem prea târziu/ c toate r cirile de moment,/ ezit rile de circumstan ,/ amân rile motiv/ ne-au împiedicat s -i spunem/ simplu i la timp:/ MAM , te iubesc./ Te rog, iart -m !” (Prea târziu, Mam !)

Surprinz toare poezia militant , pentru un popor în b taia vântului; „Nu ne mai resim/ nici ca oameni i nici ca na ie/ cu adânci r cini în istoria milenar ”, suntem „ duvi de ar ”. O analiz lucid a unei na ii bolnave de politichie i globalism, „...Nu putem mânca lini ti i din pâinea p mântului!/ Nu putem t dui triste ea arborilor decapita i/ ale c ror memorii e vuiet continuu./ Nu putem s ruta mâna str in / i îmbr a la infinit cozile de topor.”

Poeta Vasilica Grigora sper într-un miracol divin: ,,Mâine ne vom privi ochi în ochi/ i vom sim i mâna Maicii Domnului/ dindu-ne pe vecie floarea-soarelui în gr dina inimilor”. Un mesaj edificator pentru to i, unirea în credin .

Pentru autoare, „Nu exist timp”, doar ve nicie i „În viscolul de foc/ al luminii albastre/ m v d pas rea Phoenix/ i încep sporov iesc/ cu ramurile copacilor/ ce se ml die u or/ în ritmul trilurilor.../ caremi ating/ cre tetul inimii/ r scolindu-mi/

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Galina MARTEA (Basarabia/Olanda)

i prin unda luminii senine Doar o zi s mai râdem, s cre tem.

În a teptarea unirii În a teptare este ziua, ora, În a teptare este timpul r bd tor, Se vrea unire între fra i i sor , Se vrea unire între neamul vis tor.

Omul ca i frunza

În a teptare este-o lume-ntreag , În a teptare este un popor român, Se vrea unire, dacul s i revad Tot neamul adunat pe-un singur plai latin.

Cine suntem în mileniul trei Înrobi i de timpuri bune si rele Încerc m s tr im prin rutin i prin unda luminii, sub stele, Subjug m existen a-n mocirl . Înrobi i de timpuri rele i bune Împletim bucuria cu a i prin unda luminii str bune Încerc m s tr im pentru via . Înrobi i de timpuri bune, nebune Exist m s ne tim cine suntem

Ca i frunza omul moare, Se tope te, putreze te, i la cruda întâmplare La p mânt se-ad poste te.

Ca i frunza-mb trâne te Peste ar a din var i-n p mânt se adânce te Ca s uite de povar .

Prin iarba vântului Acolo, unde lume nu-i, e lini te i pace, Prin fo netul de-a nim nui un fir de iarb tace, Acolo, unde nu-i cuvânt, cuprinsu-i st pânire, Natura cu al s u ve mânt s-admir în ne tire.

Acolo, unde lume nu-i, mi carea e fireasc , Ecoul vântului în zbor încearc s vorbeasc , Lumina, lini tea din jur cu vremea se iube te i-al dragostei cuprins ceresc învinge, st pâne te.

Lenbach - Copiii lui Ludwig al Bavariei

întreaga fiin .”

Cu sufletul doldora de optimism, zglobie, juc , autoarea brodeaz pe canavaua vieii o „Dorin târzie”: „a vrea/ ca toamna/ -mi fie/ prim var / i pletele-mi aurii/ s se de arte/ în vii vl stare/ lacome de vâlv taia/ sevei gra ioase/ ce se înal / pân în cre tet/ de tresalt i stelele/ ca focul/ în pi ele de fân.”

Izvorul liric al autoarei se afl în puterea credin ei, nevoia de rug ciune, dorul de Dumnezeu, Treime Sfânt ; întâia dragoste „e ti Tu, Doamne!/ Te rog, pune pecetea Ta/ pe inima mea/ i cu voia Ta,/ mântuie te-m !” (Întâia-mi dragoste).

Prietenii sunt omagia i în vers, nimic mai frumos ca prietenia necondi ionat . Nu degeaba poe ii sunt numi i „inima umanit ii”.

Fiecare poem este o lumin cu ajutorul c reia putem vedea via a.

Prin poeziile sale, Vasilica Grigora atinge culmi neb nuite i în special m re ia cerului.

Versurile sale r mân o crea ie a omenescului care în timp, profetic i enigmatic î i vor si locul. For a cuvântului creator inund paginile în contact cu celestul. Personaje mitologice prind via i ne transpun s descifr m tainele lumii. Succesiunea rezonan ei eului reflect raportul dintre poet i lume. fie vorba de un produs artistic expresionist, autoarea venind dintr-un „tradi ionalism metafizic autohton”?

Putem vorbi de o oarecare asem nare de concept între autoare i Blaga. „De câte ori un lucru e astfel redat, încât puterea, tensiunea sa interioar îl întrece, îl transcendenteaz , tr dând rela iuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist” (Lucian Blaga).

Eul liric diversificat, plin de vitalitate, uneori este înlocuit de întreb ri fire ti asupra sensurilor existen ei. Avem o poezie în imagini, o temere de singur tate, triste i, iubiri, nelini ti ce duc la vegheri în noapte. O suferin mut ce- i ascult ecoul preocupat de ziua de mâine i tem toare pentru cei slabi.

Reconcilierea cu sine îns i vine totu i prin credin a cea adev rat .

Esen a rug ciunii „înzilit / norocit / de ani tr iesc / i m-ad postesc/ în absida rug ciunii/ aprinzând t ciunii/ iar cu scântei/ focul tor ei/ spre-albastru cer/ încercând sper/ dulce mântuire / din a Lui voire”.

Dac poezia este muzica sufletului, v invit s asculta i muzicalitatea versurilor.

Poeta Vasilica Grigora , un nume de care vom mai auzi. ,,Poezia nu este numai art : ea este îns i via a, însu i sufletul vie ii. F poezie omul nu s-ar distinge de neant”. (N. St nescu)

Anul IX, nr. 5(94)/2018

Povara p catului E legea naturii de face s privim cu dispre falsitatea i omul e acel ce face s nasc minciuna, nedreptatea, E omul acel ce- i vinde umbra din suflet pe-un vânt i o ploaie i uit c -n lume mai este crezul divin i-o cruce greoaie.

E omul acel ce face s triumfe cruzimea i nesim irea i taie pe viu creeze durerea, necazul i r zvr tirea, E omul acel ce- i poart o via din greu povara catului i las crezul divin în b taia de vânt, în b taia amarului.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Gheorghe A. STROIA

EFEMERIDE

sau Nevoia de verticalitate @într-o lume aflat[ @în flagrant tangaj moral ]i spiritual Dac ar fi s interpret m titlul volumului EFEMERIDE1, în strict corela ie cu defini ia din dat cuvântului, atunci vom în elege prin efemeride... note (de ziar sau de calendar) care arat evenimente petrecute la aceea i dat în ani diferi i, jurnale astronomice (sub form tabelar ) cu anticip ri ale evenimentelor anului imediat urm tor, dar i lucruri, gânduri, trec toare. În furtuna de neoprit a vie ii, în eleptul face ca timpul s se opreasc în loc sau s produc asupra sa modific ri tranzitorii, nedemne de luat în seam . Din aceast demiurgic 2 postur , Omul poate întreprinde lucruri m re e, de la împlinirea viselor aparent irealizabile, la în area - prin sim ire i gând - pân dincolo de stele ori pozi ionarea deasupra st rii reale de fapt, pentru ca perspectiva asupra vie ii s devin mai ampl , mai cuprinz toare, iar secven ele ce o descriu s fie str fulger ri ale unui modus vivendi3.

Poezia a avut întotdeauna o func ie de sanitar al aspectelor sociale, istorice, de conjunctur politic ori economic , a manifestat o atitudine constant de revolt , luând

atitudine ori de câte ori a fost necesar. Poetul nu schimb lumea, ci reprezint el însu i schimbarea, nu schimb oamenii, ci doar îi ajut s se reg seasc , nu stinge r zboaie ori dezastre, ci doar d veste despre o stare de lini te. Poetul este, prin natura felului s u de a fi, un sol, de ce nu, al lui Dumnezeu, poate nu blestemat, precum Casandra4 a Troiei, s spun adev rul i s nu fie crezut. Poetul este un inductor de stare, c reia la un moment dat lectorul i se racordeaz , tr ie te împreun , plânge i râde cu poetul, sufer sau se îmbrac în armura indiferen ei, odat cu el. În poezia contemporan , func ia terapeutic 5 a poeziei este din ce în ce mai pu in întâlnit , universurile lirice actuale diluândui din substan , f a deveni (homeo6)poetice, împrumutând cuvinte ori sensuri vulgare, creând în sufletul celui care cite te, de nenum rate ori, chiar repulsie. O poezie aplecat spre valen ele clasice, veritabile, valoroase ale genului, este i lirica profesorului gorjean MIRCEA TUTUNARU, ce traverseaz rapid spa ii ori universuri de gând multiple, fiind un „actor” cu foarte multe „roluri”, jucând de la parodie, dram , pân la revolt .

Lirica sa cvasi(a)simetric , dar în echilibru indiferent7, concentreaz gândurile în recipiente pornind de la minicreuzete (2-4 versuri) i ajungând pân la retorte (balade).

Drum(ul) prin Calea Lactee8 (Partea I), precum într-un tangaj9 De la dreapta la stânga trece prin Ora ul iubirii în care „Via a e o dâr lung de lumin ”. Silabele cuvântului s u alterneaz între neologicul „love” i românescul „iubire”, ca într-un joc în care copilul, dispus s experimenteze, descoper semnifica iile ini iale ale vie ii. În acest joc, iubirea/iubita reprezint „aliajul” compozit10 indispensabil. Dac iubirea înseamn „cu tine”, atunci melancolia se define te ca fiind ceva „f tine”, lipsa acut generând triste e.

Tonul general al c ii este unul descriptiv, poetul reu ind s deseneze în cuvinte sugestive peisaje cromatice, uneori pastorale (Pastoral , rmanii truditori), alteori ero-

tic-exuberante (Ea). Construc ii metaforice de o expresivitate aparte sunt pres rate peste tot, ca s încol easc din ele bogatul spic al poeziei: „Iar cerul nu rostea lumin ” (Umbra ilor), „Te-a nins t cerea, draga mea” ( tor printre astre). Erosul fin, lipsit de vulgaritate, este o prezen discret în poeziile lui Mircea Tutunaru, colorând tablourile pastelate în culoarea vie ii, plângându- i tinere ea (Miez de noapte).

Resim indu- i profund r cinile, poetul se dovede te a fi pe deplin ancorat în realiile plaiurilor române ti, le simte istoria, credin a, frumuse ea natural , resemnarea ori abandonul în fa a deziluziilor ori greut ilor fiind cuvinte ce nu se reg sesc în inventarul morfologic al poetului (Via a românului, De vorb cu arborii). Versurile preponderent descriptive contureaz de la tu e fine de lumin , pân la peisaje idilice, în care degetul lui Dumnezeu a atins totul. Pentru toate eforturile sale, poetul sper nu atât la recunoa tere, cât la amintirea numelui s u, nu atât la omagierea operei sale, cât la împlinirea unui vis (Povestea mea). Creionul poetului z misle te crea ii (cvasi)populare, amintind de doinele ori baladele române ti, în care iubirea este personajul central, iar „mândra” - motiv de statornicie (Fuga, La o margine de cer)., într-o manier uneori ludic / adolescentin (Ochii t i), alteori hilar , amintind de scrierile lui Petre Dulfu (Poveste).

Partea a II-a (Întoarce, Doamne, ceasul) are arom de vechi i nou, de iubire i revol, în care urmele ancestrale ale satului românesc ( utarul), se împletesc cu nostalgiile legate de copil rie (Colind). Dorul pentru mama este mortificator (E ziua ta), iar umbra iubitei r sare din neant ca un laitmotiv, ce justific totul: iubirea, amintirea, dorul, visul, emo ia, erosul, chiar tr irea i uneori revolta (Vino, i dac , Chipul t u, Miraj, Te a tept).

Noaptea, cu glas fierbinte, poetul strig „Întoarce, Doamne, ceasul”, dorul de „tata”, „De casa cu pridvor” este sfâ ietor. Versurile tandre, melancolice, indiferent de linia lor pro-

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zodic , sunt capabile s produc emo ie în sufletul cititorului, propriile amintiri dezl nuindu-se ca o furtun de var , cu tunete i fulgere. În fond, aceasta este poezia - un „v trai” menit s scormoneasc în „jeraticul” amintirii, pentru a men ine vie tr irea, emo ia, bucuria. În acest tumult de vechi i nou, plaiurile gorjene (Dor de Motru, Mal de Jiu, Pastel de toamn ) apar ca simboluri ale identit ii i apartenen ei, cântate mereu cu patim i adora ie, ceea ce denot patriotismul celui care crede, sper i simte române te. Fricile poetului sunt multiple, sunt temerile pe care fiecare muritor le resimte: „de mine”, „de tine”, „de iubire”, „de pustiu”, „de dorul t u venit târziu”, „de p dure”, „de lume”, „de câmpie”, „de cântecul de ciocârlie”, „de ceruntunecat”, „de oamenii ce se adun la palat”, „...de ziua-n care/ eu simt c voi muri”. Exist , în structura c ii, versuri care au str lucirea fulgerului, în care ideea este pe m sura simirii, mai profund , mai adev rat . Toate aceste concentr ri lirice reprezint , de fapt, întrup ri ale temerilor poetului, transformate în întreb ri, f rolul expres de a afla neap rat spunsuri, ci doar de a induce resemnare în fa a evenimentelor karmice (Depinde, Actorii, Amor, Emo iile). sând deoparte fatalit ile11, dar acordând aten ia cuvenit lucr rilor destinului, în Partea a III-a (Perseidele), se z misle te prin cuvânt o aceea i multipl stare, deja recognoscibil : iubirea, revolta, medita ia, dorul. Aici, În lini tea cuvintelor, în râna sacr , poetul se recunoa te pe sine: Sunt un copac, sunt Pacea din Inima ta. Starea oniric indus este romantic , visul în sine este romantic, are „iubire”, „petale”, chiar „Albastru de Vorone ”. Dragostea este zugr vit în culori vii, Cânt(ul) s u de factur (etno) modern r sunând precum un melos venit dintr-un timp încremenit între evuri.

Locul dragostei este luat uneori de revolta (cvasi)acid , poetul - care posed „eternitatea vie ii” - înal Balada mor ii ca s i mai astâmpere setea de dreptate i libertate, în opozi ie cu Via a românilor („Munc , libertate, dor/ E via a românilor”). Alte i alte concentr ri lirice sporesc retorica versurilor, în creuzete pline de esen : utare, Restana, Pustiul, rmul, Furtuna, Pânza vie ii, Sânii t i, Sufletul poetului, Presimt. Nici ter inele nipone nu îl las indiferent pe haijin12. Perseide(le)13 din EFEMERIDE sunt, în ultim instan , stele c toare, ce lumineaz intens cerul sim irii, fie chiar i pre de câteva secunde, putând îns s declan eze iluminarea, revolu ia care s lege via a de amintire, prin nev zutele fire ale versului. În Partea a IV-a (Taina lui Socrate14),

sem nând îndoial dup îndoial , din Cioburi de lumini stelare, r sare Cetatea Crinul dragostei - ca un artefact miraculos, venit din vremuri str bune. Cartea poetului, apocrific15 rescris , m rturise te cu Melancolie, despre Pedeapsa iubirii. Tonul descriptiv al c ii se perpetueaz , poetul analizând în detaliu tot ceea ce îl înconjoar , rezultând cromatici pastelate (Livezile) în care dorin a apare În timp destul de uman , dar suficient de limpede i de liric , deopotriv ( vrea), punând Sechestru pe Durere.

Revolta la nedreptate se amplific , poetul reclamând justi ia - f cut Ca-n epoca fanariot - netrecut prin Con tiin (O amintire din sala de judecat , La pia ).

Mircea Tutunaru este, în pofida aplec rii sale asupra retoricii lumii i a vie ii, un poet cu un spirit tân r, vivace, un poet cu o versatilitate creatoare de admirat, substratul unora dintre versurile sale dezv luind subtilit i umoristice. Indiferent dac sufletul îi plânge, poetul î i p streaz cu mult consecven tonusul optimist, f când haz de necaz, penalizând nedreptatea i inechitatea social , satirizând indiferen a, nemunca i necinstea unora dintre compatrio i, ceea ce relev func ia militant a poeziei sale. Concluzia sa este clar : izvorul care curge din trecutul nostru (Timpul) reprezint de fapt o torie. Se afirm cu sinceritate c îns i Via a e un joc iar c utarea frumuse ii tr irii înseamn redescoperirea calit ii de A fi om.

Mai mult, poetul se întreab care este alegerea just - „s tr iasc sau s se afunde-n moarte?” - un veritabil îndemn la trezvie (Taina lui Socrate): „Din to i r runchii strig pentru ultima dat :/ schimba i-v , m i, oameni,/ o soart grea v-a teapt ./ Eu strig i glasul meu de-argint/ nep tor se pierde în valuri de p mânt/ o stea str lucitoare privindu-m de sus/ îmi spune cu blânde e totul a apus”.

Mircea Tutunaru r mâne fidel crezului

Lenbach - Autoportret

Anul IX, nr. 5(93)/2018

u: dreptatea s triumfe mereu, dragostea fie liman în momente tulburi, vatra româneasc s r mân scut de neînvins în fa a vicisitudinilor istoriei, gra ie originilor sale sacre („Pelasgii” 16).

EFEMERIDELE reprezint o lectur din care cititorul are multe de înv at, mai ales în vremurile în care verticalitatea este rarisim , iar valen ele poeziei au suferit ireparabile muta ii dinspre lumin , noble e, esen e... înspre obscur, vulgar, subcultur . Mircea Tutunaru este un poet vertical, care, prin tot ceea ce face, probeaz c toat energia de care dispune este pus , f rezerve, cu maturitate i condescenden , în slujba adev rului i drept ii. Poezia sa va r mâne m rturie, peste timp, ca sum a acestor energii înc rcate de optimism, din care, raportat la simplitatea i naturale ea actului creator, rezult valoarea sa moral , a a dup cum frumos scria Oscar Wilde17, într-una dintre frumoasele sale scrieri: Via a moral a omului formeaz par ial subiectul de interes al artistului, dar moralitatea artei const în utilizarea perfect a unui material lipsit de perfec iune. Niciun artist nu dore te s dovedeasc ceva. Chiar i lucrurile care sunt adev rate pot fi dovedite.

1

DOOM 2005; Demiurg (antichitatea greac , î.e.n.) - Creatorul lumii fizice i universului folosind materiile preexistente ale haosului (Platon, Timaeus); gnosticii primelor secole dup Hristos îl priveau ca pe o entitate inferioar , ce a creat imperfec iunea (r ul), contrar perfec iunii lui Dumnezeu; 3 Mod de a fi, de via (lat.); 4 Una dintre fiicele gemene ale legendarului rege troian Priam i ale reginei sale, Hecuba; 5 Vindecare prin poezie; 6 Element prim de compunere savant , cu semnifica ia de „asem tor”, „egal”, „constant”; 7 Echilibru în orice pozi ie (stare); echilibru stabil, instabil, indiferent (fiz. mec.); 8 Calea Laptelui (mit.) - dâra de lapte scurs din sânul Herei, dup smulgerea lui Hercule de la pieptul ze ?ei, unde fusese pus de Zeus, s sug laptele nemuririi); 9 Mi carea de înclinare a unei nave/vehicul fa de o ax transversal direc iei sale de mers; 10 Amestecul a minim 2 elemente; 11 Karma - legea compens rii destinice; 12 Scriitor de haiku-uri; 13 Prolific ploaie de meteori, ce înso te cometa Swift-Tuttle, în constela ia Perseu; 14 rintele „ra ionamentelor inductive” i „definiiilor generice” în filosofie (cf. lui Aristotel); sem torul de îndoial (cf. românului t. Bezdechi); 15 Necanonic (sens primar); 16 Dup istorici, pelasgii reprezint o civiliza ie str veche din care se trag toate semin iile europene, inclusiv dacii (a se vedea cercet rile f cute de Nicolae Densu ianu sau, mai recent, de conf. univ. dr. G. D. Iscru); 17 Cel mai cunoscut scriitor estetizant de limb englez ; 2

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Nicolae DINA

Zodiile unui suflet @î nve]mântat @în triste\e

Poet i publicist de o rar delicate e, i ca om, i ca autor liric mereu inspirat de talentul s u indeniabil, premiant, înc de la debutul editorial (1979), al Editurii „Cartea Româneasc ”, Florea Burtan, un „neotradi ionalist” (Florea Miu), dublat de „neoromantice deschideri elegiace incantatorii” tefan Vida Marinescu) i de „un romantic care cunoa te rigorile clasicului i care a experimentat structurile liricii moderne” (Ana Dobre), ne ofer un regal de versuri grupate în volumul „TREN PRINTRE ZODII. Poeme de odinioar ”, publicat la ospitaliera (pentru mul i scriitori teleorm neni) Editur „Neuma” din Cluj-Napoca (2017), volum care contribuie, cu supra de m sur , la consolidarea edificiului s u literar, a c rui temelie era turnat cu aproape cinci decenii în urm , când a debutat publicistic la prestigioasa revist „Contemporanul”. O not bun , ca de obicei, pentru Gelu Iordache, inspiratul autor al coper ilor cu reprezentarea figurativ a constela iilor de la care i-au luat numele zodiile oamenilor, deci i cele ale poetului printre care alearg un „tren” de neoprit, via a, cu

bune i rele, dulce i amar , vesel i trist deopotriv .

Voca ia creatoare, manifestat înc din timpul colarit ii la Turnu-M gurele, când frecventa cenaclul literar condus de profesorul Florian Cre eanu (poet i publicist de mare valoare, c ruia mul i îi dator m întreaga noastr gratitudine, fie ca elevi, fie ca înv cei în tainele versifica iei), la care se adaug o sensibilitate ie it din comun, talentul probat prin numeroasele sale volume lirice, o dragoste perpetu i profund pentru oamenii i locurile satului unde a v zut lumina zilei, înso it de melancolia i nostalgia cu care îl evoc , toposul care i-a marcat copil ria i adolescen a cu miturile, legendele i fabulosul lui, sunt tr turi ale unui poet reprezentativ al liricii române ti contemporane, calitate validat , atât de cititori, cât i de criticii s i, ca s nu mai vorbim de faptul este membru al USR, Filiala Bucure ti Poezie. Cultiv , cu obstina ie, estetica romantismului i pe cea a tradi ionalismului, curente literare departe de a deveni desuete i fiind, prin Florea Burtan, prelungite în plin secol XXI, cu pricepere, cu talent, cu noi valen e artistice i cu noi modalit i expresive.

Lirica, prin excelen erotic , din acest volum m îndrept te s afirm c poetul,

Lenbach - Franz Liszt

ca i Lucian Blaga, pune la baza cunoa terii, lumina. Ca simbol cre tin, lumina reprezint iubirea, prin intermediul ei omul putând lua contact cu tot ceea ce îl înconjoar , acest lucru însemnând c erosul devine calea mirabil de comunicare a poetului cu Universul, cu lumea, cu via a i, totodat , calea de a si absolutul. Eul liric, purtat de dorul pentru „chipul t u frumos”, pentru „pletele, ochii i sânii dulci” ale iubitei, a „str tut lungi drumuri”, c uzit de „o creang de lumin ”, în timp ce „doi îngeri”, simboluri ale aceluia i laitmotiv al luminii, vor veghea dragostea lor („D -mi trupul tot i las -te pr dat ”). Iubita este cea care intermediaz cunoa terea i comunicarea eului liric cu tot ceea ce îl înconjoar . Ea îl înfioar cu „trupul ei de vioar , fierbinte i gol”, iar „pletele lungi, ite pe pat/ cu sânii i umerii dalbi”, îi d aripi i îl face „s i ias din min i”, sim induse ca un ho de inimi bântuit „de un gând tos” („Ca un tâlhar m strecor...”).

Amintirile, st ruitoare i dureroase, nu-i dau pace i, dintr-un col al memoriei rena te chipul preafrumos al iubitei de cândva, îndr git pentru tot ce a însemnat ea, c ci „avea trup sub irel, ve minte str vezii i u oare”, acel „trup cânt tor” ca al sirenei mitologice, completat de „obrajii - mere domne ti/ umerii dalbi, sânii tari i fierbin i,/ coapsele line, genunchii, r bd tori de cumin i”, dar care a disp rut ca o boare în negura timpului, „peo c rare a ternut între r rit i apus” („Dragostea, despre care-mi vorbe ti”).

Iarna, reprezentat în mitologia european de un b trân îmbr cat gros, stând lânun foc, apare ca un al doilea laitmotiv în poezia lui Florea Burtan, acesta închipuinduse ajuns la vârsta senectu ii i rememorândui iubirile de alt dat , cu regretul c unele nu s-au împlinit. Se pare, totu i, c iarna a fost un anotimp fast pentru poet, din moment ce a fost vremea când, venind „în s nii deargint”, aduce cu ea „pace în lucruri i timp de poveste”, dându-i prilejul s rememoreze ziua când este „preg tit s î i jefuiesc gura, pletele lungi,/ s te-nv s plute ti i, de-

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

opotriv , s plângi!”, rugându- i iubita s -i dea „un potop de miresme furate din rai” (E atât de pl cut, aici, lâng tine...). Aceea i iarn favorabil dragostei este anotimpul când, mânat de dor, iubitul se reîntoarce „în calea ca veche tras de doi cai” la frumoasa „gata de p cat”, petrecând împreun „o iarn , ca odinioar ,/ cu z pezi bogate scânteind pe i” ( ti departe, poate, prea departe).

Cândva, în momentul desp irii, iubita îi reaminte te c a fost pav za iubirii lor, mai ales „în plin iarn ” când fugea la el „pe c ri viscolite, prin ger i n me i”, izgonindu-i „lunga iarn din u ”, altfel spus triste ea singur ii (Ce ai s faci?...). De remarcat este faptul c aria lexico-semantic a iernii este extrem de bogat (z pada, viscolul, frigul, înghe ul, sania, vântul, fulgii de z pad , ninge, înghea , viscole te) i creeaz o atmosfer fabuloas pentru împlinirea iubirii înfl rate, pe de o parte, dar sugereaz i nostalgia iubirii pierdute i a singur ii poten ate de stihiile naturii hibernale când „ninge p gân” i „din c tun, iarna n-a mai ple-cat niciodat ,/ î i rupe ve mintele în arborii goi” (Adun -m de pe drumuri...). În reveria sa, poetul romantic î i a teapt iubita „într-o odaie mirosind a mere coapte”, dorindu- i „s fie iarn i s ning -ntruna”, chiar dac pe drumuri trec „s nii viscolite”, ci, în c ldura r spândit de „focul blând i tân r” al iubirii, se vor îmbr a sub obl duirea „îngerilor” i a „sfin ilor” a c ror lumin îi va ocroti ( fie iarn i s ning ntruna...). Dar visul r mâne neîmplinit, singur tatea fiind singurul s u tovar de când „iubita, i ea i-a luat tinere ea i a plecat”, iar „frigul” din inima îndurerat a eului liric „st ghemuit lâng frigul din vatr ”, poetul însu i, sim indu-se str in de sinele s u, „r scole te prin pod, d întunericul jos”, c utând vechile deprinderi romantice („partea mea de târziu”), chiar i acum când „singur tatea ia pus o c ma curat ”, împletindu-le, deci, cu cele ale modernismului pe care nu le respinge ( cer i îndurare, nu am la cine).

Poetul î i aminte te dragostea tr it plenar („Muream lâng tine i înviam de o mie de ori”) al turi de iubita sa chiar i atunci când „n prasnic ningea”, retr ind, cu emo ie i cu regretul c s-au pierdut, clipele fericite când „ne beam lacrima, gerui i de înalt lumin ”, dorind aprig ca cele dou suflete s mân ve nic îngem nate „ca o boare de fluturi, r bd tor i st pân,/ i a a a fi vrut ca o mie de vie i s r mân !...” (Erai atât de frumoas !...). În majoritate, poemele acestui volum sunt expresia confesiunii elegiace ale unui poet care î i etaleaz cele mai intime gânduri, sentimente, tr iri suflete ti, dându-le glas prin

Cuvânt, prin cuvântul poetic capabil s exprime dragostea de via , dorul de iubirea petrecut odinioar („nesfâr it lumin ”) ca ni te „tineri i neastâmp ra i” tr ind „în lungi zvr tiri, ferici i”, nep tori fa de „clipele reci ale stingerii” („Am crezut c lumea începe cu noi”). Dar poetul are con tiin a efemerit ii omului, ad ugând, la speran a juvenil a ve niciei, dezn dejdea celui ce tr ie te în mod acut ideea c va fi uitat de posteritate „aproape orb i neb gat în seam ”.

De aceea, împletind speran a i dezn dejdea, lumina i întunericul, frumosul i urâtul, contient c , de i „din cel ce-am fost cândva, a mai r mas/o umbr str vezie i str in ”, va reu i, totu i, s i continue opera pân la sfâr it („Adun argintii, ultimi, pentru vam ,/ nu r mân la margine de rând”), convins de menirea sa de poet, aceea de a împ ca aceste antinomii, a c ror interferen asigur , de când exist lumea, echilibrul i stabilitatea acesteia, implicit pe cele ale sentimentelor sale, în noi crea ii lirice, c ci „retras în neodihn , dau ocol/triste ii primenite de parad / i duc povara ochiului meu gol/acolo undei va fi dat s vad ” („Nu mai am hotar).

Gândul mor ii îi d târcoale i poetul tr ie te înfiorat de con tientizarea trecerii ireversibile a timpului, o stare de nelini te la apari ia celei cu pletele triste, gura amar ”, nimeni alta decât moartea pe care o v zuse „o singur dat , în vis”. Nu este nicicum tentat de d rnicia „femeii cu coasa” refuzând „apa”, „merindele”, „lungile i albele ve minte” i o roag s nu-l ia cu „o c ru cu cai, l sat în drum”, c ci este „înc tân r”, iar „lumea e frumoas ” („O v zusem o singur dat , în vis”). Totu i, a a cum moartea

Lenbach - Uli

Anul IX, nr. 5(93)/2018

era „mândra cr ias ” cu care ciobanul mioritic î i va împleti ve nicia, i pentru poet ea este „a lumii mireas ”, c ci ea îi mijloce te comuniunea cu str mo ii pleca i spre cele sfinte care î i continu via a prin urma i.

Pentru el, moartea nu este înfrico toare, din moment ce „poart rochie de mireas ” i, odat venit , îi asigur o alt via , la fel cu cea tr it . Moartea „e tân -tân i ispititor de frumoas ”, arat ca „un duh auriu” cu „gura [...] de mere r stignit pe flori”, astfel „lâng ea niciodat nu e prea târziu”, c ci îi va asigura o eternitate în care î i va putea rememora amintirile.

Copil ria, adolescen a i tinere ea sunt zodiile în care poetul s-a bucurat de via , VIA A fiind un „tren printre zodii” care alearg i „nu mai tie s se opreasc ”, întrucât timpul „fuge” neîncetat „c tre infinit”, de i este „bolnav de drumuri”, în întreaga sa existen cunoscând bucurii i triste i, lumin i întuneric, victorii i înfrângeri, dragoste i nep sare, în lupta cu imprevizibilul („Trenul de noapte”).

Speran a ve niciei, dorin a de a opri timpul din scurgerea sa inexorabil pe care o simte acut, tr irea plenar a iubirii d toare de via i cale de cunoa tere i de comunicare, împ carea cu moartea care îi va asigura via de dup via i va eterniza visurile sunt temele esen iale ale poemelor, poten ate de motivele literare romantice (lumina, iarna, amintirea, nostalgia, singur tatea, dorul, triste ea), într-un volum care d sura (a câta oar ?) unui poet care cultiv , cu talent i m iestrie artistic , estetica tradi ionalist îmbinat cu ecouri moderniste în stil blagian sau bacovian.

din Aresing

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

43

Angela BURTEA

c o f e d a e g n Mi prinsese amurgul în valea satului i-ntindeam pasul s-ajung acas pe lumin . Nu era chip, fiindc mai aveam o bucat bun de str tut, iar puterile se-nmuiaser . Trecuser anii, ca zilele împ te ti, c ci tot ce-i frumos se duce ca gândul, i m -ntov eam bini or cu neputin a, fiindc totu-i vremelnic, nimic permanent. lcam cu grij prin bolov ni ul care-mi ie ea în cale, îmi potriveam talpa pe loc neted i drept, iar umbrele col uroase ale locului aten ionau, parc , asemenea unor indicatoare pietonale, care nu trebuiau ignorate. i-am inut calea înainte, f s m abat la stânga sau la dreapta, nici m car o palm , i-mi duceam gândurile, adunate în sacul timpului, ca pe cea mai valoroas comoar , c ci acolo se ascundeau, deopotriv , frumosul i urâtul, prieteni de n dejde ori disperare.

Scoteam din loc în loc, drept partener de drum, câte un gând pribeag, i-l smotoceam pe toate p ile, extr gând din el bucata de lumin pentru a-mi u ura c toria. Îl sim eam cum m -nv luie în mrejele sale i-mi opte te c mai este vreme de c torit, iar timpul nu e decât o dimensiune pervers i, dac nu-i dejuc m planurile, mânem ca bâlbâitu-n gar , care, pân s precizeze destina ia, prive te descump nit dup trenul care uier victorios prin g rile aproape pustii, odinioar locuri mult a teptate pentru întâlniri i îmbr ri tandre, s rut ri pasionale! i-a fi tot mers, f s bag în seam ip tul firelor de iarb , care mijeau spre lumina solar , dac ochiul de ap , ivit de dup ni te tufi uri, nu mi-ar fi atras aten ia. M-am oprit numaidecât, p ind ca teleghidat spre o movilit de p mânt ce mi se înf a asemenea unui tron, peste care era aruncat o mantie de catifea verde. P rea c a teapt ! I-am zâmbit i i-am mul umit pentru primirea fastuoas , la care nu gândisem.

Dusesem în mersul meu, f s observ, mingea de foc, mare i rotund , gogonat i trufa . Împr tia în jurul s u culori mirifice, îmbr când bolta cereasc în voaluri fine de alb i bleu, de roz-lila i, pe alocuri, vine ii, ce r spândeau tr iri unice, nostalgii incurabile.

M-am a ezat pe tronul de iarb crud i-am privit minunea reflectat în ochiul de ap . Dou mingi îndr zne e, de-un ro u s lbatic, se priveau ca în oglind . Una întreag i semea , triumf toare în re ia sa, con tient de importan a i menirea cu care fusese înzestrat , alta culcat în ochiul de ap i dornic de recunoa tere.

Lenbach - Alhambra

Era Soarele care- i marca trecerea spre lini tea nop ii, era Astrul cerului i n dejdea p mântenilor, sursa vie uirii. i cât de frumos împ ea cerul i p mântul! Îmi ridicam i plecam alene capul, când sus - când jos, i priveam cu nesa str lucirea naturii. Magice frumuse i! Splendori ale sufletului, negr ite i neprih nite.

Nu, nu erai cu mine! Erai departe, departe de lumea în care eu m zb team, chiar dac în acele clipe m bucuram de cel mai frumos dar al lui aprilie. i mi-a fost suficient doar gândul s -l îndrept c tre noi, cei de odinioar , i-o parte din tine mi s-a al turat.

Veneai agale i u or preocupat, iar la vederea minunii ai c tat o f râm din noble ea corpului ceresc i zâmbetul galnic i-a înc rcat chipul. Aveai nevoie de baia de lumin ! i ochii î i râdeau! Doamne, cât de frumos era totul în jur!

Bucuria revederii i culorile admirabile ale împrejurimilor te-au înseninat, punând st pânire pe tine. i te-ai întins pe covorul fermetor al tronului, încercând s prive ti discul de foc. Era imposibil!

Cine ar fi cutezat s ridice prea mult ochii spre m re ia lui? Era prea str lucitor i prea puternic, era st pânul de azi, de ieri i dintotdeauna, era magicianul lumii, spre care nu- i era permis s z bove ti prea mult. i-ai a ezat capul pe genunchii mei i-ai murmurat: Lumin e ti i via deopotriv / C ldura inimii din piept i dor/ Tu, cerc de foc i lacrim curat / Aprins-ai azi v paia, s rutul i amorul/ i m-ai adus în bra e, pe pat cu dalbe flori! Tu, iart -m , iubito, sosit-am prea târziu/ Iar drumul nostru tainic se-nchide în t ceri/ A a cum Astrul lumii seascunde dup nor! i-am cuprins capul între mâinile-mi tremurânde i-am c utat salung triste ea din ochii t i. tiam ce urmeaz , tiam c via a este uneori nedreapt , dar cine eram noi, de fapt, i cu ce drept am fi devenit judec tori ai existen ei noastre?

E mult de-atunci! E mult! ai gl suit când magia mingii de foc se stingea, apoi ai continuat pe acela i ton calm, dar conving tor: ... i nimic nu s-a stins în sufletul meu. M-ai întrebat adesea ce-ai însemnat pentru mine i de fiecare dat am ocolit r spunsul... Te-am sat s -mi descoperi singur sentimentele t inuite. tiam c nu-i de-ajuns, tiam c aveam nevoie i de cuvinte, de înc rc tura lor energetic i de informa ia care lucreaz pân în adânc. tiam, dar t ceam. Con tient t ceam. Acum, azi, în amurgul unei alte zile, î i spun: ai fost marea bucurie a existen ei mele, iar bra ele mele sunt prea mici ca s poat cuprinde iubirea pe care i-o port... E mult de-atunci, dar exist i exi ti! Ce e ti? Aceea i bucurie cu care am fost binecuvântat, acela i om pe care am îndr znit s l in la piept atâta vreme i s nu m satur niciodat de-atâta sf sentimental. Uneori am încercat s te ur sc, alteori s te ignor, dar niciodat n-am putut sta departe de tine. De ce toate acestea? Fiindc am ajuns prea târziu! Uneori, acel ”niciodat nu e prea târziu”, e prea târziu! Iar tu în elegi! i m-ai îmbr at, cum numai tu tiai s-o faci. La pieptul t u lumea din jur se f cea nev zut . Nici n-aveam nevoie de ea, nici tu, nici eu! Ridicând privirile spre cer, doar urmele firave ale mingii de foc se mai z reau. Intrase în conul de umbr al norilor, ducând cu el i-mbr area noastr . În taina sfânt a Astrului ceresc ne-am unit mâinile, ridicându-ne din tronul acoperit cu mantia smaraldului iam plecat laolalt . Unde? Fiecare în direc ia lui, dar niciodat singuri!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Ionuî\î COPIL

D-Efectele manipul[rii globale Boli infec ioase versus boli metabolice Holera, ciuma, lepra, tuberculoza au secerat milioane de vie i.

Pielea, aparatul respirator, aparatul digestiv. Nesiguran a social (determinat de amenin ri evidente i letale gen r zboaie, s cie, sclavie) s-a reflectat în aceste flageluri necru toare. În fa a acestor amenin ri, comunitatea (voit sau obligat) st tea unit .

Azi observ m o explozie a bolilor degenerative; cel mai mare du man al omului este el însu i. În fa a pericolelor (ce acum sunt camuflate dar la fel de letale) omul st singur.

Principala cauz fizic a bolilor degenerative o constituie acumularea toxinelor în organism. E interesant c nu sunt otr vuri naturale (vegetale sau animale), sunt produse de sintez , rezultate ale civiliza iei noastre, simulacre ale autenticului (gen arome sintetice, poten iatori de gust i arom , adic marea familie a aditivilor alimentari). Pe plan subtil, toxinele sunt informa iile false, informa iile pe care le înghi im cu non alan prin mass-media, anturaj, familie.

Exist toxine ce fac r u i se elimin ; i exist Toxinele ce se acumuleaz în organism, i se tot acumuleaz pân ating un prag critic.

Omul nu le bag în seam , se îndoap cu ele în continuare i la un moment dat încep s scad performan ele fizice i psihice, se instaleaz o oboseal , piere cheful de via , apare depresia i într-un final o boal urât . Toxinele astea persistente sunt marile minciuni sociale, sunt minciunile pe care le respir m zi de zi, sunt minciunile legate de religii i modelul socio-economic. Sistemul social i economic sunt f cute s exploateze i controleze individul; dac prive ti per ansamblu e foarte evident lucrul acesta. Dar chiar dac îl vezi, e dificil s intri în conflict cu memele sociale. Sau nu po i. Sau î i este fric . Sau nu tii cum s ac ionezi.

Dezintoxicarea clasic impune renun area la obiceiurile alimentare nocive, adic s nu mai h i ca un porc lacom l turile manipurii globale. Apoi s bei cât mai multe ceaiuri i mult ap . Ceaiurile sunt substitutul informa iilor adev rate (adev rul v va elibera...) i apa - modul de via armonios. Bunul sim al ranului ran. Când tr ie ti, nu e ti marionet . Ori tr ie ti, ori e ti pe sfori, în elegi?

Bolile degenerative nu atac violent organele, ci le saboteaz din interior. Nu asist m la o criz major a sexualit ii, c toriei, vie ii profesionale sau vie ii în general, ci la o degradare a lor. Nu este o problem major legat de c torie (obligativitate sau interdic ie, anumite impuneri drastice gen vârst , clase sociale, tabuuri...) ci o multitudine de probleme individuale în gestionarea acestor rela ii. Inima nu sufer un atac de cord ci capilarele se umplu de colesterol i toxine, devin rigide i î i pierd permeabilitatea. omajul sau g sirea unui job nu e o problem vital ... sunt acele 1001 de compromisuri pe care trebuie s le faci la job. Cred c am fost elocvent.

Problemele cardiace apar când individul nu mai poate oferi emo ie i afectivitate mediului înconjur tor. Simte fa de exteriorul lui ( i aici intr oameni, plantele i animalele, lucrurile) indiferen , ur , repulsie...

Cancerul apare ca o pierdere total a controlului propriei vie i i o dezvoltare într-o direc ie absurd , în total contradic ie cu Legile

Viului. i când individul o ia prea nebune te într-o direc ie absur, Universul îl elimin . De fapt, individul se autoelimin t indui leg tura cu Sursa. i asta se întâmpl tot mai frecvent observând explozia de cancer din ultimul timp; bine, alimenta ia sintetic i gama foarte larg de aditivi alimentari au o contribu ie important . Dup localizare putem dezvolta pu in, identifica sectorul unde pierderea total a controlului face ravagii.

Cancerul la gât. În aceast zon poate fi afectat fie laringele, fie faringele. Faringele este elementul comun atât aparatului digestiv cât i celui respirator. Afectarea lui denot probleme complexe atât în ce prive te nocivitatea experien elor pe care le înghi im cât i toxicitatea emo iilor pe care le respir m. Un prim semn al faptului c ceva nu este în regul o constituie frecventele r celi i binecunoscutul ro u în gât.

Laringele apar ine doar de c ile respiratorii, responsabil de vocea noastr ... afec iunile pe acest element in de felul cum ne exprim m în lume, de curajul de a o face sau de onania verbal .

Un cancer localizat în pl mâni rareori e efectul a trei pachete de ig ri pe zi, mai degrab a sugestiei otr vite de pe pachetele de tutun.

Când individul percepe lumea ca fiind ostil , toxic , sentimentul c tr ie te într-un univers neprietenos care îl otr ve te lent, apare cancerul în pl mâni.

Tot mai frecvent i foarte eficient este cancerul la pancreas. Este cancerul nemul umi ilor, celor c rora via a nu le ofer pl ceri, nici un rost de a mai exista... i se cur rapid.

Un cancer renal ajut pe posesorul lui s dispar dintr-o lume în care nu poate ierta, în care e în conflict cu toat lumea i dispre uie te pe toat lumea. Nimeni nu e bun, nu g se te nimic bun. Poate în alt via , în alt lume..., dar pu in probabil, pentru c problemele nerezolvate aici nu dispar de la sine, apar în alt form i posibil mai dureroase.

Problemele sângelui, gen leucemie sau SIDA se instaleaz pe caren ele sau viciile de interrela ionare/comunicare. Cel ce dezvolt o leucemie se consider o victim în raport cu ceilal i i lumea i ca atare leucocitele (sold eii) se preg tesc de r zboi. SIDA nu e chiar a a cum se spune. De fapt e un virus HIV, o incapacitate a sistemului imunitar de a face fa la agresiuni. Cumva e complementar cu leucemia. i aici suferindul este tot o victim , dar spre deosebire de leucemie unde î i strânge ultimele puteri pentru a se preg ti de r zboi, aici adopt atitudinea capului plecat, a non ripostei. Conform zicerii capul plecat sabia nu îl taie ...dar îl omoar o banal grip .

Ciroza hepatic usc ficatul, îl necrozeaz . Aici totu i alcoolul (contraf cut) are un mare rol. Specific celui care exist doar s bea.

De ce bea? Pentru c alcoolul deschide o u i î i focalizeaz aten ia.

E o minciun cu uitarea. De fapt te face lucid i elimin problemele neesen iale. i când nu po i gestiona asta... ficatul t u se necrozeaz .

Mai e o boal interesant : Lupus. Sistemul t u o ia razna i începe distrug propriile organe. E manifestarea dispre ului fa de propria persoan , autoUra în ac iune. i nu prea poate fi tratat... c doar nu se

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prea trece peste voin a omului; liberul arbitru e o lege a universului.

Bolile autoimune care încep s aib o frecven tot mai mare sunt acele boli grave pe care omul le duce pe picioare, poate nici nu tie le are, i în condi ii de stres boala îl cur rapid. Se datoreaz viciilor i tiparelor gre ite de gândire i ac iune dar care cumva sunt trecute cu vederea sau chiar facilitate de actuala societate. Acest tipar gre it de gândire permite omului s func ioneze o perioad în societate dar ...societatea nu este singurul punct de reper; i când omul se love te cu capul de un alt prag sau punct de referin , are o criz interioar profund . Dac neag i se înc âneaz s se raporteze doar la societate, boala autoimun intr în ac iune.

Sistem muscular i osos. Sau altfel spus, Energia i Voin a. i articula iile, motiva ia. Exceptând depunerile i demineraliz rile, fracturile afecteaz grav integritatea sistemului osos. Acest sistem nu doar ine personalitatea dar i interac ioneaz cu exteriorul (devine clar de ce apar fracturile). Osteoporoza apare de regul la femeile trecute de prima tinere e (sau chiar de a doua!) i denot o pierdere a voin ei, a capacit ii de a face fa spectacolului lumii. Depunerile în schimb sunt exacerb ri ale voin ei (mai bine zis accese de înc ânare), lips de toleran /în elegere, rigiditate de gândire i idei fixe.

Fracturile sunt determinate de o for are a scopului în opozi ie cu exteriorul. Incapacitatea de a modifica lumea exterioar în direc ia dorit creeaz o rupere intern manifestat prin fractur . Fracturile la nivelul picioarelor denot probleme legate de scopul propus (locul unde vrem ajungem) i cele la nivelul membrelor superioare in de felul cum ob inem lucrul dorit, de abilit ile necesare (sau lipsa lor). Fracturile la nivelul extremit ilor inferioare (sau loviturile, entorsele, fisurile etc.) arat c ruperea a avut loc la nivel de realizare a scopului, de interac iune cu exteriorul, în timp ce cele la nivel de femur sau old arat o rupere la nivel de inten ie. Logic acum c extremele sunt afectate la tineri (lipsi i de abilit i i experien ) i oldul la b trâni (blaza i i dezn jdui i). În cazul membrelor superioare este la fel, problemele la nivel degetelor sau antebra elor arat e ecul în a face ceva, (ce trebuie pentru a atinge scopul dorit) iar cele la nivelul bra ului sau um rului

Lenbach - Portretul unei feti e

45

ine de inten ie. Inflamarea i durerea la nivelul musculaturii arat probleme i resentimente, complica ii emo ionale la nivelul energiei (efortului depus). Întotdeauna, infec ia este o tulburare emo ional i inflama ia o surescitare/preocupare excesiv . Articula iile in de motiva ie i func ie de articula iile afectate se identific problema. Durerile de old arat mari frustr ri legate de atingerea scopurilor i cele de um r de frustr ri legate de incapacitatea de a face ce trebuie i cum trebuie pentru asta. Durerile articulare la nivelul extremit ilor arat frustr rile legate /generate de contactul cu mediul/oamenii, care sunt un obstacol în satisfacerea dorin elor. Problemele la nivelul genunchilor arat o mare greutate în gestionarea compromisurilor necesare. Citând un prieten, reu ita în via depinde de cât de bine st pâne ti arta compromisului. Fracturile la nivelul cutiei toracice (sau orice afec iuni musculare) arat mari probleme ale personalit ii (omul e strivit de mediul exterior) de afectare profund a identit ii sale. Spondiloza i durerile de gât i ceaf arat probleme cu imaginea omului în lume, cu capacitatea de a ine capul sus (stim de sine sc zut , vinov ie negat ) i cu lipsa de toleran (omul are gâtul în epenit..., vede lumea dintr-un singur unghi, specific celor care cred c numai ei au dreptate). Capul spart ine de afectarea profund a concep iilor de via , omul are ni te concep ii rigide care intr în conflict cu p rerea majorit ii i nu poate gestiona asta. Sufer din acest lucru, i se pare c lumea încearc s -l modeleze psihic (copiii î i sparg frecvent capul).

Problemele de coloan in de atitudinea fa de via . Pe vremea comunismului, elevii sufereau adesea de probleme ale coloanei vertebrale. Curbarea ei în stânga arat incapacitatea de a gestiona situa iile afective i marile decizii. Curbarea în fa ine de o minte /con tiin prea dezvoltat care nu este sus inut de situa ia social sau emo ional a individului în societate. În cazul copiilor gâbi este o insuficient / subdezvoltare a imaginii de sine i încrederii în for ele proprii i în cazul b trânilor, de o pierdere a încrederii în sine i în puterile proprii din cauza sl biciunilor induse de vârst i rapidului progres tehnologic. Cu cât afec iunile coloanei sunt mai apropiate de extremitatea ei inferioar e vorba de supravie uire (fric de moarte, de s cie, de boal , de foame..., continuând cu frica de neacceptare/respingere i spre ceaf cu sentimentul inferiorit ii i convingerea nu merit!

Mai trebuie men ionat c afec iunile locomotorii pe partea stâng in de probleme în marile decizii ale vie ii: carier , c torie etc. i cele pe partea dreapt (mâna dreapt este mult mai precis ) in de activit ile curente.

Artrita este o boal foarte urât i dureroas . Un stres (anxietate i a teptare negativ ) face ca sângele s intre într-o stare alterat i depun s rurile pe pere ii vaselor de sânge i în cazuri i mai grave în articula ii. La nivel mental asta înseamn erori de gândire i în elegere care mineaz personalitatea, rela ionarea cu oamenii i sabotarea activit ii i sensului vie ii.

Febra muscular apare dup efort brusc i intens, mu chii se inund cu acid lactic i devin durero i; asta înseamn atitudinea furioas a omului pus în fa a unui efort major.

Gras versus slab. Ciol nos. Obez. Tipul slab denot caracterul activ, c ut torul, nemul umitul, fl mândul. Chiar dac m nânc de 7 ori pe zi, r mâne un schelet ambulant. Se spune c are arderile intense. Cert e c în mintea lui, el e fl mând. Nu-i plac experien ele pe care via a i le ofer ; le refuz . Sau nu îi sunt de ajuns. El nu are greutate, nu are încredere în sine...

Grasul în schimb e asemenea unui porc ce st doar cu botul în turi. H ie fl mând i pe nemestecate tot ce îi ofer existen a. În schimb, omul cu greutate se simte a a i în via a personal i social .

Are încredere în el, e plin de autoimportan dar f a exagera. Cionosul are convingeri rigide i se bazeaz tot timpul pe ele. Nu prea îl sco i din ale lui i asta îl face uneori nu foarte simpatic celor din jur.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Obezul e un caz mai special al tipului gras, la fel, înghite pe nemestecate tot ce poate, dar are o l comie ie it din comun i o mare team de viitor. M nânc s aib rezerve, face provizii emo ionale pentru sigur mâine va fi mai r u..

Sistemul nervos. Afec iunile sistemului nervos central, respectiv bolile pentru care se ajunge la psihiatru au r cini tot în minte i sunt bine tiute de psihologi. De altfel, un suferind psihic e mai greu se diagnosticheze i vindece singur. Bolile sistemului nervos vegetativ se manifest destul de mult ca boli metabolice i am vorbit de ele. Voi insista pu in pe organele de sim i tulbur rile acestora.

Pielea. tii, noi suntem ni te containere, dar i containerele astea au o hus , noi o numim piele. La unii, cum e i cazul meu, e un sac pentru niscaiva oase, la al ii e chiar judicios întins peste anumite rotunjimi care ne fac via a frumoas . Dar dincolo de asta are rolul ei bine determinat... permite schimburi materiale i energetice cu exteriorul. Percepe anumite caracteristici ale mediului i corpul se adapteaz func ie de acestea. nu uit m de renumitele b i rituale ale faraonilor, b i cu plante, astfel c organismul prin intermediul pielii absorbea substan e bioactive contribuind la o s tate psihofizic înfloritoare. ile romantice cu diverse uleiuri aromate poate miros mai frumos i ridic interesul celor doi parteneri, dar structura lor de sintez se r zbun mai târziu. Tot cunoscute sunt i cazurile din mitologie sau istorie când o anume frumoas vr jitoare sau r zbun toare femeie p sit au d ruit rivalelor sau infidelilor m nu i, arfe sau alte obiecte impregnate în otr vuri puternice. Astfel, o nu parfumat e solu ia adecvat .

Pielea e interfa a noastr cu lumea, prin intermediul ei îi sim im duritatea, c ldura i ne doare când ne lovim prea tare de ea. i mai are un mare rost, ne permite s fim v zu i. În lumea asta sunt oameni cu pielea alb , ro ie, galben i neagr . Cred c cei cu pielea albastr s-au ascuns prin pe teri confortabile în mun i înal i. Am putea spune c pielea are leg tur cu imaginea noastr în lume, afec iunile ei ar tândune ce nu e în regul cu felul cum suntem percepu i. De când m tiu am suferit de urticarie... m m nânc pielea carevas zic . Asta denot i iritare din interrela ionare. Cei pistruia i se simt cu multe mu te pe ciul în fa a celorlal i. Cei care sufer de acnee sunt sensibili i privirile celorlal i îi r nesc... specific adolescen ilor când se îndr gostesc.

Mai exist persoane care ro esc u or, sunt persoane sensibile care se simt cotropite de ceilal i i se umplu de sânge.

Aici apare o chestie superb , dac pielea este în leg tur cu imaginea de sine, ac ionând asupra ei se r sfrânge efectul i asupra

Lenbach - Gr din de legume

Anul IX, nr. 5(93)/2018

ima-ginii de sine. Pentru c întotdeauna rela ionarea e reciproc . a c ce putem face cu pielea? S o sp m... asta în primul rând din considerente de igien i pentru a putea circula cu autobuzul. Pentru imaginea de sine nu are prea mare importan decât dac am f cut potlog rii i vrem s ie im cu fa a curat .

Avem doi ochi i o gur ..., s vedem mai mult decât s vorbim (!).

Ochii reprezint cum percepem noi realitatea, cum ne raport m la ce vedem. i intervin problemele de vedere în momentul în care nu ne mai place ce vedem. Sau nu mai în elegem ce vedem. Miopia înseamn a aduce imaginea mai aproape, adic a duce realitatea v zut în lumea noastr i a o analiza conform propriilor principii i convingeri. i majoritatea b trânilor poart ochelari i fac asta. La fel i adolescen ii când ies din copil rie. Adic ce era de demonstrat. Mai exist hipermetrofia, opusul miopiei, când imaginea pare mai îndep rtat de realitate. E o afec iune mult mai rar , apare i la persoane mai tinere i tr deaz fie nevoia de a îndep rta realitatea de noi, fie a ne deta a de ea pentru a o putea în elege din afar .

Tot o afec iune foarte frecvent , adic o cauz a primelor dou , const în rigidizarea cristalinului care nu mai poate focaliza imaginea corect. Asta denot rigidizarea con tiin ei noastre care nu mai vrea în eleag i accepte alte perspective, alte puncte de vedere.

Este interesant c ochii v d diferit i nu de pu ine ori vedem persoane cu ochelari ai c ror lentile sunt foarte diferite. Asta ine de procesarea linear (logic ) sau non linear (intuitiv ). i ochiul stâng ine de vederea de ansamblu, sensul i mecanismul global!

Glandele lacrimale (un fel de glande salivare pentru privire) in de incapacitatea de a te implica emo ional într-o situa ie, de a personaliza i interac iona în tabloul care îl vezi. Un om care plânge u or i necontrolat arat incapacitatea de a se deta a i a r mâne imperturbabil. E logic de ce o p pu sexual tradi ional (nu escort sau pisi) ofer proprietarului ei lacrimi de crocodil.

Urechile. Problemele cu urechile apar când nu ne place ce auzim, când ne r ne te ceea ce auzim. Frecvente la copii i femei i e firesc, pentru c au o sensibilitate mai ridicat i sunt mai u or de r nit, îns în urechea intern exist i mecanismul echilibrului. Se spune c o imagine face cât o mie de cuvinte dar s nu uit m c religiile vorbesc despre Cuvânt.

Un joc al copil riei (reg sit i în exerci ii ale artelor mar iale) se refer la învârtirea în cerc. În foarte scurt timp i fuge imaginea, apare grea a i î i pierzi echilibrul. Omul are un fals echilibru raportându-se la ceea ce îl înconjoar (v zutul!) i atunci când se mi în jurul propriului Sine, apar aceste simptome. Acesta este un excelent exerci iu de echilibrare personal i cre tere a puterii.

Despre reproducere. Organe i boli nobile. Func ia reproductiv e legat de actul crea iei. De ceea ce gândim i facem în lume. Suntem creatori de tip mascul sau de tip femel . Creatorul de tip mascul e ini iatorul, s mân a, entuziasmul, ideea. Creatorul de tip femel dezvolt , creeaz mediul propice, gestioneaz actul crea iei. În orice act creativ trebuie s îmbin m cele dou tendin e ase-menea unui Tai Chi. Tipul dinamic, hot rât, întreprinz tor trebuie s se asocieze cu tipul capabil s în eleag , accepte i dezvolte ideea; nu con-teaz c sunt doi asocia i într-o afacere, un cuplu, un ef i echipa lui... e vorba de complementaritatea mascul/femel în actul creativ. Faptul c un b rbat se manifest creativ în tipul femeie sau o femeie în tipul masculin nu lezeaz cu nimic senzualitatea, sexualitatea, libidoul lor. i dac î i g sesc complementaritatea în cel lalt e chiar ok. Problemele apar când individul nu î i folose te sau î i folose te gre it poten ialul creativ.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Un b rbat este speriat ca dracu de impoten ..., i nici unul nu scap de ea.

Asta înseamn clar incapacitatea actului creativ. Fie c omul este lipsit de energia i motiva ia necesar . Fie este steril, adic ac ioneaz , se lupt , se agit , face, dar ac iunile lui nu au finalitate sau finalitatea dorit . Tot cam pe aici se încadreaz ejacularea precoce i cea tardiv (considerat de unii ca semn de mare poten ). În primul caz nu exist r bdare, omul vrea aici i acum, dovad de superficialitate, nu acord suficient importan actului creativ. În cel de-al doilea caz, impoten a psihic , denot munca sus inut dar cu rezultate ce întârzie s apar sau rezultate nemul umitoare. Faptul c mul i încep tori într-ale sexului sufer de ejaculare precoce i mul i rudimentari (consum de alcool i munc brut în exces) sufer de ejaculare tardiv îmi confirm teoria.

Bolile infec ioase, zise i boli nobile (firesc, pentru c privind noble ea în sensul pozitiv i manifestarea creativ , avem o fiin la nivelul superior al manifest rilor sale) apar când ceva nu merge cum trebuie în actul creativ. Dac e o problem intern , apar afec iunile organelor, dac sunt irit ri, denatur ri, devieri datorate ac iunilor i interven iei celorlal i apar boli cu transmitere sexual de tip blenoragie sau sifilis. Prima e mai u oar i apare ca urmare a sl biciunii individului ce pleac urechea la bârf , permite s fie influen at de rerea celorlal i, de presiunea social . Sifilisul se instaleaz pe acelea i premise dar distruge pe cel infectat, începe prin al urâ i i apoi îi termin personalitatea, convingerile. rba ii mai au o chestie numit prostat care odat cu înaintarea în vârst cre te în dimensiuni i face din chestiunea urinatului ceva dificil i foarte nepl cut. Pentru c este conex atât cu aparatul excretor cât i cu func ia reproductiv , afec iunile ei arat pe cel ce în urma ac iunilor intense i dup o perioad lung de timp r mâne cu frustr ri, nemul umiri, incapacitate de a în elege i ierta, de a separa binele i r ul, de a vedea un sens ac iunilor sale creative.

Nu degeaba se instaleaz la b rba i dup 50 de ani, când vrei, nu vrei, î i faci un bilan i vezi inutilitatea sau nocivitatea multora din ac iunile tale... i te blochezi într-un amalgam de sentimente negative.

Frigiditatea apare ca urmare a unor experien e traumatizante pentru femeie, devine incapabil s se mai deschid , s simt pl cere..., i e speriat ca dracu.

Denot creatorul de tip femeie care a dat-o în bar r u de tot i îi este fric , nu mai e capabil s o ia de la început.

Cel ce a avut o afacere i dup falimentul acesteia s-a lecuit pe veci de dorin a de a fi patron, cel ce nu reu te într-un domeniu i în loc s încerce devin bun prefer s fug i s fac altceva... i aproape sigur va e ua din nou. Duce la neimplicare i existen undeva la marginea vie ii... f rost i bucurie.

Cancerul de col uterin vine s încununeze semnalele i blocajele pe acest segment. Pierderea total a controlului ac iunilor noastre. Nu tim ce s facem, ni se spune ce s facem, facem de i nu vrem asta, nu facem nimic i zilele vin doar ca s treac , sentimentul inutilit ii cap cote paroxistice.

Lenbach - Rubens i so ia sa în gr din

47

Calendar - Mai 1.05.1896 - s-a n scut Mihai Ralea (m. 1964) 1.05.1904 - s-a n scut Paul Sterian (m. 1984) 1.05.1921 - s-a n scut Vladimir Colin (m. 1991) 1.05.1934 - a murit Paul Zarifopol (n. 1874) 2.05.1893 - a murit George Bari iu (n. 1812) 2.05.1928 - a murit George Ranetti (n. 1875) 2.05.1932 - s-a n scut Henri Zalis 2.05.1940 - s-a n scut Ion Lotreanu (m. 1985) 2.05.1979 - a murit Leti ia Papu (n. 1912) 2.05.2003 - a murit George rnea (n. 1945) 2.05.2006 - a murit Patrel Berceanu (n. 1951) 3.05.1992 - a murit Emil Giurgiuca (n. 1906) 4.05.1977 - a murit Drago Vrânceanu (n. 1907) 5.05.1912 - s-a n scut George Usc tescu (m. 1995) 5.05.1919 - s-a n scut Mihnea Gheorghiu (m. 2011) 5.05.1948 - a murit Sextil Pu cariu (n. 1877) 5.05.1993 - a murit Dumitru St niloae (n. 1903) 5.05.2004 - a murit Paul Schuster (n. 1930) 5.05.2006 - a murit Zoe Dumitrescu Bu ulenga (n. 1920) 6.05.1908 - s-a n scut Ion Vlasiu (m. 1997) 6.05.1938 – a murit Octavian Goga (n. 1881) 6.05.1943 - s-a n scut Lauren iu Ulici (m. 2000) 6.05.1961 - a murit Lucian Blaga (n. 1895) 7.05.1920 - a murit C. Dobrogeanu Gherea (n. 1855) 7.05.1925 - s-a n scut G. I. Toh neanu (m. 2004) 7.05.1937 - a murit George Topîrceanu (n. 1886) 7.05.1968 - a murit G. Ciprian (n. 1883) 7.05.2007 - a murit Octavian Paler (n. 1926) 8.05.1908 - s-a n scut Ion Vlasiu (m. 1997) 8.05.1923 - s-a n scut Petru Dumitriu (m. 2002) 8.05.1923 - s-a n scut Traian Iancu (m. 1997) 8.05.1933 - a murit Spiridon Popescu (n. 1864) 8.05.1937 - s-a n scut Darie Novaceanu 9.05.1885 - s-a n scut Al. T. Stamatiad (m. 1956) 9.05.1895 - s-a n scut Lucian Blaga (m. 1961) 9.05.1918 - a murit George Co buc (n. 1866) 9.05.1945 - s-a n scut Sterian Vicol 9.05.1946 - a murit Pompiliu Constantinescu (n. 1901) 10.05.1858 - s-a n scut D. Teleor (m. 1920) 10.05.1929 - s-a n scut Ion Horea 10.05.1958 - s-a n scut Nicolae Tzone 11.05.1924 - s-a n scut Aurel Gurghianu (m. 1987) 11.05.1931 - s-a n scut Lauren iu Cerne (m. 2008) 11.05.1958 - a murit Ioan Breazu (n. 1901) 11.05.2001 - a murit Paul Lahovary (n. 1909) 12.05.1916 - s-a n scut Constantin Ciopraga (m. 2009 ) 12.05.1933 - a murit Jean Bart (n. 1874) 12.05.1934 - s-a n scut Lucian Raicu (m.2006) 12.05.1948 - s-a n scut Janet Nic 12.05.2002 - a murit Florica Mitroi (n. 1944) 13.05.1889 - s-a n scut Ion Trivale (m. 1916) 13.05.1931 - s-a n scut Dan Grigorescu (m. 2008) 13.05.1940 - s-a n scut Mircea Ciobanu (m. 1996) 13.05.1974 - a murit tefan Roll (n. 1903) 14.05.1871 - s-a n scut Caton Theodorian (m. 1939) 14.05.1957 - a murit Camil Petrescu (n. 1894) 15.05.1884 - s-a n scut Octav Botez (m. 1943) 15.05.1926 - s-a n scut Aurel Martin (m. 1993) 16.05.1864 - a murit Simion B rnu iu (n. 1808) 16.05.1887 - s-a n scut Constantin Ign tescu (m. 1968) 16.05.1930 - s-a n scut Titus Popovici (m. 1994) 16.05.1939 - s-a n scut Constantin Cuble an 16.05.1980 - a murit Marin Preda (n. 1922) 17.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954) 17.05.1901 - s-a n scut Pompiliu Constantinescu m. 1946) 17.05.1920 - s-a n scut Geo Dumitrescu (m. 2004) 17.05.2008 - a murit Pop Simion (n. 1931) 18.05.1822 - s-a n scut G. Sion (m. 1892) 18.05.1888 - s-a n scut Eugeniu Sperantia (m. 1972)

continuare în pag. 48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48 Nicolae M{TCA}

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Calendar - Mai continuare din pag. 47

Norocul i priponul Unde cearta intr -n cas , De-acolo norocul ias .

Nu st , bietul, vi elu Priponit de un ru .

Cerul i omul Un cer curat de tr snet nu se teme, De nouri, ploaie, tunet i de vânt.

Când tun din senin din vreme-n vreme, La cer se-nchin omul pe p mânt.

Cinstea i ru inea Rânduiala când e bun Rostul cinstei merge bine.

Nu te f împu -n lun , Ca dai cinstea pe ru ine.

Nici mai mult , nici mai pu in Cinstea nu se cump , nici vinde, Nici mai mult nu-i decât o ai.

S-ar putea scurta, dar nu i-ntinde.

Cinstea pe ru ine s n-o dai.

Pizmasul i f ra ul Un pârlit de om pizma Cum te-ar pune pe f ra !

Pe din fa te cinste te, Pe la spate te ciople te.

Cinstea i banul Aib aur cât dore te, Calce banul cu toptanul.

Cinstea mai mult cânt re te Decât pre uie te banul.

derea i ridicarea Adev r de pus pe roate, Nu-l înve i la ‘nalte coli: nu cazi mai nu se poate, Dar cinstit e s te scoli.

Cinstea i necinstea Parc tun

i-i adun ,

18.05.1928 - s-a n scut Domokos Géza (m. 2007) 18.05.1968 - a murit Oscar Lemnaru (n. 1907) 18.05.1993 - a murit Aurel Covaci (n.1932) 18.05.2011 - a murit Mircea Horia Simionescu (n. 1928) 19.05.1893 - s-a n scut H. Bonciu (m. 1950) 20.05.1938 - s-a n scut Dan Manuc 21.05.1855 - s-a n scut C. Dobrogeanu-Gherea (m. 1920) 21.05.1880 - s-a n scut Tudor Arghezi (m. 1967) 21.05.1906 - s-a n scut Profira Sadoveanu (m. 1967) 21.05.1933 - s-a n scut Horia Zilieru 21.05.1937 - s-a n scut Constantin Eretescu Nu tu rost, ci doar minciun .

21.05. 1964 - a murit Tudor Vianu (n. 1897) Din umila-mi constatare 21.05. 1991 - a murit Ioan Petru Culianu (n. 1950) Niciun sfânt cinste nu are.

22.05.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863) 22.05.1822 - s-a n scut G. Sion (m. 1892) Chipul i esen a 22.05.1908 - s-a n scut I. C. Chi imia (m. 1995) 22.05.1939 - s-a n scut Miron ic Nu te lua dup chip.

22.05.1942 - s-a n scut Vasile Andru Steagul nu-i stereotip.

22.05.1944 - s-a n scut Dan Muta cu Chiar i cel mai zdren uit 22.05. 1956 - a murit Ion C lug ru (n. 1902) 22.05. 1957 - a murit George Bacovia (n. 1881) Cinstea oastei a sp it.

22.05.1985 - a murit Ion Lotreanu (n. 1940) 22.05.2008 - a murit Matei Gavril (n. 1943) Via a 22.05.2012 - a murit Irina Mavrodin (n. 1929) 23.05.1871 - s-a n scut G. Ibr ileanu (m. 1936) Scurt itinerar 23.05.1902 - s-a n scut Vladimir Streinu (m. 1970) Cam cât un sejur, 23.05.1942 - s-a n scut Gabriel Liiceanu Cât st cioara-n par 23.05.1946 - s-a n scut Valeriu Armeanu Ori cât apa-n ciur.

24.05.1812 - s-a n scut George Bari iu (m. 1893) 24.05.1923 - s-a n scut Ion Caraion (m. 1986) 24.05.1923 - s-a n scut Victor Felea (m. 1993) Cioara i pruna 24.05.1966 - a murit Alexandru Cazaban (n. 1872) 24.05. 2011 - a murit F nu Neagu (n. 1932) I s-a-ntors feciorul 25.05.1933 - s-a n scut Eugen Simion i-a luat iar zborul.

25.05.1984 - a murit Henriette Yvonne Stahl (n. 1900) Cioara e tot cioar : 25.05.1998 - a murit tefan B nulescu (1926) Ia pruna i zboara.

25.05.2002 - a murit tefan Aug. Doina (n. 1922) 26.05.1911 - s-a n scut G. C. Nicolescu (m. 1967) 26.05.1916 - s-a n scut Vintil Corbul (m. 2008) Corb la corb trage 26.05.1917 - s-a n scut Mariana ora (m. 2011) 26.05.1929 - s-a n scut Nicolae Holban i-a ales un prin mireasa, 26.05.1939 - s-a n scut Sergiu Celac Îns ea l-a tras pe sfoar .

26.05.1943 - s-a n scut Liviu Gr soiu Fie cât de ar toas , 26.05.1947 - s-a n scut Ion Scorobete Cioara lâng cioar zboar .

26.05.1950 - s-a n scut Ion Dur 26.05.1996 - a murit Ovidiu Papadima (n. 1909) Glasul celui ce strig în pustiu 26.05.1997 - a murit Cezar Baltag (n. 1939) 27.05.1886 - s-a n scut Emil Isac (m. 1954) 27.05.1899 - s-a n scut Petre Strihan (m. 1990) Strig -o voce din pustiu 27.05.1905 - s-a n scut Ioan I. Cioranescu (m. 1926) nu ne trezim descul i.

27.05.1928 - s-a n scut Tudor opa (m. 2008) Unde cânt coco i mul i, 28.05.1912 - s-a n scut Ani oara Odeanu (m. 1972) Ziua vine mai târziu.

28.05.1913 - s-a n scut George Macovescu (m. 2002) 28.05.1963 - a murit Ion Agârbiceanu (n. 1882) Filomele-n colivii 28.05.2011 - a murit Ion Zuba cu (n. 1948) 29.05.1933 - s-a n scut Stan Velea (m. 2007) O cas f copii 29.05.1945 - a murit Mihail Sebastian (n. 1907) 29.05.1949 - s-a n scut Paul Aretzu Filomele-n colivii.

29.05.1954 - a murit D. V. Barnovschi (n. 1884) To i copacii înfrunzesc, 30.05.1882 - s-a n scut Marcu Beza (m. 1949) Nu to i, îns , i rodesc.

30.05.1935 - s-a n scut Ovidiu Zotta (m. 1996) - a murit Oscar Walter Cisek (n. 1897) garul râios i pomul scor os 30.05.1966 30.05.1979 - a murit George Suru (n. 1940) 30.05.1993 - a murit Ion Sofia Manolescu (n. 1909) Musai nu-i de dichiseal 31.05.1883 - s-a n scut Onisifor Ghibu (m. 1972) Ca s iei o chelf neal .

31.05.1921 - s-a n scut Jacob Popper (m. 1996) garul care-i râios 31.05.1938 - a murit Max Blecher (n. 1909) 31.05.1946 - s-a n scut Adriana Bittel Cat copaciul scor os.

31.05.1990 - a murit Vasile Nicolescu (n. 1929)

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Liviu CHISCOP

Un gen î@n vog[: docufiction* Din cele câteva informa ii biobibliografice înscrise, parcimonios, pe coperta IV a volumului Pove ti luate de ape. Ada-Kaleh, afl m c Paul-Lucian Letzner (n scut la 5 ianuarie 1963 în Bucure ti) a absolvit, în 1985, Institutul de Marin „Mircea cel B trân” din Constan a i c , în prezent, domiciliaz în Germania, unde lucreaz ca inginer electromecanic. Atipic i chiar de-a dreptul surprinz tor în biografia acestui sas „evadat din lag rul socialist” - cum însu i spune înc înainte de 1989, e faptul c men ionata îndeletnicire pe care o practic actualmente e situat la antipodul profesiei de scriitor reia i se consacr , cu talent i pasiune, în timpul liber. Fiindc din aceea i surs deducem c Pove ti luate de ape. Ada-Kaleh, de care ne ocup m aici, e cel de al cincilea roman al s u, dup i diavolii mor cândva (2010), Jertfa uitat . Haiducii Dobrogei (2010), Jurnal de destin (2012) i Me terul Manole redivivus (M stirea Chiajna-Giule ti) - 2013.

Prozator de real talent, deplin st pân pe conceptele esteticii literare, blindat metodo-

*

Paul-Lucian Letzner, Pove ti luate de ape.

Ada Kaleh. Neustadt an der Aisch, VDS Verlagsdruckerei Schmidt, 2014. 115 p.

logic i bazat pe o impecabil documentare istoriografic , Paul-Lucian Letzner adopt i în prezentul roman aceea i strategie diegetic - dac putem spune a a - ca i în cele precedente: selectarea unei teme incitante (de preferin - subiect „tabu” pân la Revolu ie), pe canavaua c reia brodeaz o serie de întâmpl ri adiacente, constituite în tot atâtea planuri paralele, fiecare cu propriul conflict: istoric, etnic, politic, erotic etc.

Acest gen de nara iuni documentare i confesiuni ale martorilor oculari - practicat de Paul-Lucian Letzner în mai toate romanele sale - nu e ceva cu totul inedit, avându- i cinile în anii ’80 ai secolului trecut, când astfel de c i-document începeau s câ tige tot mai mult teren în fa a fic iunii clasice, integrale. Ulterior, dup anul 2000, acest gen de scrieri care încercau s ocupe concomitent dou paliere distincte în lumea literaturii documentul i fic iunea propriu-zis - a fost definit, mai întâi, ca „dram documentar ”, devenind curând un gen în vog : docufiction. a renun a la preten ia de „text literar”, dar aducând în prim-plan un alt set de valori: istorice, etice, politice, filozofice, scrieri din aceast categorie au ajuns a fi recompensate chiar cu Premiul Nobel pentru literatur , cum s-a întâmplat, de pild , cu Herta Müller (2013) i Svetlana Alecsievich (2015)...

Scris în limba român i editat, în 2014, în Germania, romanul Pove ti luate de ape.

Ada-Kaleh a fost receptat, la noi, discret dar laudativ, lucru absolut firesc dac avem în vedere c una dintre certitudinile pe care i le d Paul-Lucian Letzner, imediat ce i-ai deschis cartea, este faptul c î i respect promisiunea din titlu, desf urând, în paginile ei, pove ti de demult, „luate de ape”. Fiindc Ada-Kaleh se afla, într-adev r, în mijlocul apelor Dun rii. Insula a ajuns s fac parte din România dup Primul R zboi Mondial, printr-un referendum. De i era locuit doar de turci, f excep ie, ace tia optaser pentru alipirea la Statul român, drept pentru care Casa Regal le oferise o mul ime de facilit i, înlesniri comerciale, scutiri de taxe i a a mai departe. Locuitorii insulei produceau acolo, din mo i-str mo i, rahat dup o re et pro-

prie, vestitul Locum, dulce uri din smochine, trandafiri sau nuci verzi, ig ri fine dar foarte tari, bijuterii minunat filigranate, c utate în lumea întreag i înc multe altele. Într-un cuvânt - era un mic paradis medieval acolo, unde toate se p strau parc neatinse de trecerea vremii. Doar cetatea construit de austrieci se p ginise, dup cum se poate observa dintr-o fotografie a acesteia, a ezat , de autor, pe coperta I a c ii. „Zidurile Ceii”, cu o grosime maxim de 25 de metri precizeaz autorul într-un amplu i documentat Prolog -, au rezistat în 1737, timp de 69 de zile, la dou asedii turce ti. În 1810, pentru scurt vreme, au fost ridicate pe ziduri steagurile ruse ti ale batalionului de panduri condus de Tudor Vladimirescu. Iar în 1923, prin Tratatul de Pace semnat la Bucure ti cu Turcia, „Ada-Kaleh, cu ruinele ei impozante de cetate, a revenit României”. În sfâr it, din acela i Prolog afl m c insula de la km 946 al Dun rii, „format din prundi ul amestecat cu mâl, c rat de râul Cerna i de Dun re peste blocurile stâncoase de la baz , aflat la 3 km. în aval de Or ova, avea circa 1,75 km lungime i 500 m l ime. Aproximativ acelea i dimensiuni fuseser men ionate de Herodot, cu 2500 de ani mai înainte, când insula se numea Cyraunis”. În 1970, când s-a construit barajul de la Por ile de Fier, insula a fost înghi it de apele fluviului, dup ce, în prealabil, minaretul geamiei fusese dinamitat, pentru a nu periclita naviga ia. „T lugul unei istorii bezmetice - consider Paul-Lucian Letzner a f cut s dispar monumente de mare valoare, tradi iile seculare ale locuitorilor, legendele lor precum i, în mod indirect, vie i umane”, fiindc mul i dintre locuitori nu se putuser adapta la noul destin impus de autorit ile comuniste, „de i li se propuseser se mute în Or ova, în Turnu Severin, în Dobrogea sau chiar s plece în Turcia”...

Ceea ce urmeaz , e doar literatur , în sensul c Paul-Lucian Letzner decoperteaz - ca i în romanele sale precedente - acea istorie pe care o consider m ast zi incomod , incorect politic, fic ionalizând biografii ale unor personaje tipice, transpuse în pove ti

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

alternative. C ci, în timp ce, în cazul unora, s-ar putea vorbi de metafic iune istoric , în cazul altora e pur arheologie a adev rului.

Iar adev rul despre trecutul acelei lumi situat la grani a dintre ri i regimuri va fi devoalat cititorilor prin intermediul a doi martori oculari - Ioan Alupoaie i Ali Kerim - care „pe la sfâr itul lunii aprilie a anului 1999”, fuseser adu i în aceea i zi „la spitalul-c min, aflat nu departe de Or ova”. Ioan i Ali - ne informeaz autorul-narator - erau aproximativ de aceea i vârst , în jur de 70 de ani, fiind „foarte sl bi i din cauza bolilor, în timp ce fe ele zbârcite cu greu l sau s se întrevad cum ar taser în tinere e”. În mod previzibil, cei doi ajung s i povesteasc via a unul altuia, actul rememor rii devenind pentru amândoi o modalitate de supravie uire. A a cum procedase i în romanele anterioare, Paul-Lucian Letzner detoneaz la propriu a tept rile cititorilor. Afl m, mai întâi, c Ioan, copil s rac fiind, devine activist de partid, recrutat apoi ca locotenent în trupele de securitate, aderate comandouri menite a-i determina pe rani, prin constrângere, s se lase deposeda i de p mânturile mo tenite ori dobândite ca r splat - la împropriet ririle din1919 i 1945 - pentru tributul de jertf dat pe câmpurile de lupt din cele dou r zboaie mondiale. Angajat ca ef de echip la Fabrica de igarete din Ada-Kaleh (în realitate fiind securist sub acoperire), Ioan se îndr goste te de o turcoaic , moment în care începe s aib mustr ri de con tiin pentru atrocit ile comuniste. Fire te c nu vom deconspira aici

Lenbach - Maria neprih nita

toate subteranele suspansului constând în consecin ele trezirii con tiin ei lui Ioan Alupoaie, cel care, ini ial, a crezut sincer, asemenea multor altora, în superioritatea ideologiei comuniste... Apoi, prin flaschback-urile memoriei lui Ali Kerim, bolnav de cancer, nara iunea coboar în perioada deport rilor în gan a celor considera i a fi periculo i pentru siguran a frontierei cu Iugoslavia lui Iosif Broz Tito... Confesiunile celor doi con in „in nuce” atât intriga, cât i punctul culminant al ac iunii, men inând cititorul în stare de veghe, în a teptarea deznod mântului. i - dup cum bine observa prefa atorul c ii, criticul Daniel Nicolescu - „de aici cresc alte nuclee epice - pove ti luate de ape - care lumineaz sumbru atrocit ile comise în prima etap a dictaturii comuniste i anume regimul concentra ionar infernal de la Pite ti, Gherla i apoi Rahova” (p. 4).

Construit binocular, în perechi de personaje din timpuri i din lumi diferite, romanul lui Paul-Lucian Letzner ne ofer i alte „pove ti luate de ape”, cum ar fi cea a b trânilor Latife i Husein, p rin ii feti ei Aidin, luat la propriu de apele Dun rii i recuperat de destin de boieroaica Maria St nil . Impresionante pân la lacrimi sunt i dest inuirile lui Alin Dogon în momentul întâlnirii sale cu nepoata sa Aidin, devenit Adina, medic în Ada-Kaleh, c torit cu ofi erul de marin Hans, de pe vasul german „Isabel”, dup o pasionant poveste de dragoste. Nu e de mirare, deci, c Pove ti(le) luate de ape se citesc cu r suflarea t iat , fiindc cititorul simte în fiecare rând tr irile intense i concentrarea puterilor suflete ti ale celor care se dest inuie în paginile c ii. „Dens i incitant, cu un final deschis, îmbinând fic ionalul cu documentul - dup cum iar i remar, cu juste e, Daniel Nicolescu în textul-escort de pe coperta IV -, Pove ti luate de ape. Ada-Kaleh este un roman despre ororile comunismului, despre victime i tor ionari, despre rezisten a anticomunist , despre iubire i ur , despre speran , având în vedere c apa este perceput în simbolistica universal ca element vital, primordial, izvor de via i de primenire spiritual ”. Într-adev r, roman al fantaz rii inchizitoriale pe seama unei istorii bezmetice ag ate de un prezent dezabuzat, Pove ti luate de ape.

Ada-Kaleh legitimeaz un prozator care excaveaz trecutul ca nimeni altul, polemizând subliminal cu ceea ce numim ast zi istoria mainstream.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Ioan HADA

AZI azi observ c am riduri printre ele mi un înc rcate de bucurii i triste e amintirile ca pe scoar a b trânului castan furnicile STRARE inima mea p streaz cu sfin enie amintirea chipului t u de icoan precum piramida str lucirea faraonului s u NATURAL amintirea iubitei în visul soldatului cuib rit precum perla-n trupul scoicii CUVINTELE nu-mi vorbe ti iubito! cuvintele ar fi prea lungi prea tari prea lefuite precum pietrele piramidelor i f s vreau s tiu cu un cântec înl uit de sclav asemeni faraonilor mi-a f uri din ele nemurirea AUTOPORTRET era o sp rtur în or o secund rupt în ceas o mân str in pe claviatur un cavaler r cind în alt veac VAGABONDUL toamna pe c ri vagabondul frunz rebegit de frig i ploi pe care o poart vântul

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

}tefan Radu MU}AT

Unsprezece elegii dup

una pe cealalt .

Iat cum anotimpul ne întâmpin cu semnele aducerii aminte; suntem dou umbre bântuite de nostalgii.

Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins i ne-au unit dou p i asimetrice într-o frunz de piatr , mânând în a teptarea zborului din elegie; poate cel mai îndep rtat timp pe care l-am atins vreodat .

Aleseser m totul pentru a îmbr a totul în numele apelor, amestecându-ne pân la sânge ca dou fluvii de p ri. i iat -ne curgând din ploi într-un singur trup ce a sf râmat frunza de piatr ; curge din ea timpul îndep rtat pe care l-am atins vreodat , curgem ca dou ape sprijinindu-ne una de cealalt ca de propria matc .

Fluxul toamnei gole te aleea trec torilor cu frun ile plecate i num r b ncile pustii ale celor ce s-au desp it.

Urmez calea frunzelor, scufundându-m în gânduri, putin de îmbr are, mereu tr it de altcineva.

Urc din gânduri, b tut de visuri, scuturându-mi noaptea de nesomn; umerii îmi sunt de ghea i nu au nici m car prezent.

Str bat un spa iu îngr dit de artere necurg toare de via , refuzând toamna care- i caut orbita în respira ia noastr ; exist i exi ti atâta vreme cât ne ad postim unul în cel lalt.

Nu i-am vorbit despre sentimente, n-am fost niciodat fericit pentru c mi-am amânat fericirea.

Când i-am v zut zâmbetul ca pe un fluture tat de soare, am devenit aer i m-am lipit de zborul t u ca de o durere dulce de care nu m pot desp i.

Bra ele tale sub iri urcar prin ruinele nop ilor mele, înlocuindu-mi mâinile cu dou aripi în numele zborului.

Am zburat împreun deasupra ninsorilor care nu str tuser înc iernile mântului; eram dou umbre absorbindu-se

51

Am curs unul în cel lalt, b tu i de ar , de ploi i de furtuni; am urcat, am coborât i am urcat din nou ni i din dragoste de via pân am luat înf area mânturilor c toare în vânt.

Oasele ni s-au albit în iernile care ne-au p truns i ne p trund i azi în numele timpului, în numele p mântului.

Dac a existat cu adev rat Dumnezeu, m-am închinat dinaintea ta în numele fericirii.

Dac n-a existat Dumnezeu, te-am creat ca pe o zei cu chip de suflet i m-am închinat dinaintea ta în numele mamei, în numele nop ilor înduio ate de glasul ei, în numele divinit ii.

Asfin it Înserarea î i dezl uie întunericul; ziua se preschimb în cea , în ându-se la ceruri, sfâ iat pe alocuri de soarele îngropat într-un dezastru neclintit care î i tr ie te iluzia cea din urm în norii c ptu i de întuneric asfin it...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Ben TODICÃ (Australia)

Scrisoare c[tre un frate român Ca s i r spund la întrebarea: Care-i diferen a între acum i „Pe vremea când umblam pe jos...”, din poemul unui autor necunoscut, putea spune c e mult de-atunci i, totu i, tema e atât de actual ! În 1979, dup ase luni de stat în lag r în Italia, la Trieste i Latina (ora ul lui Mussolini), lâng Roma, m-a fi întors acas i erau mul i ca mine care am descoperit c Occidentul nu este cu adev rat libertate. Doresc s v spun c din 2000 de refugia i, cel pu in jum tate sunt ni te fiin e extraordinare pentru c au reu it s treac prin filiera filtrelor comuniste de frontier . Nu este u or s decizi între via i moarte. Vestul este o ma in extraordinar de bine organizat care controleaz i exploateaz omul la maximum, transformându-l în vierme sau, mai nou, compar toate ora ele mari cu „G in rii”, ferme de g ini care înghesuite nu fac altceva decât s produc i s consume 24 de ore. Zic 24, pentru c oamenii dorm câte 4-5 ore pe noapte i chiar atunci când dorm lucreaz i în vis la band rulant .

Consoarta mea punea capace la cutii pe linia de asamblare, iar noaptea, în pat, prin somn î i mi ca mâinile, s raca lucra continuu. În fabric , în România se transpira cu ap , în vest cu sânge, capitalistul tie s scoat tot din tine i te pl -te te dup lege.

Ast zi pot spune i demonstra c în comunismul copil riei i tinere ilor mele de pân la 26 de ani, când am trecut fraudulos grani a, din curiozitate i pentru aventur , în vest, am fost mult mai liber i am putut s am experien a crea iei divine. De fapt, pentru asta suntem aici, pe p mânt. Dup ce îmi pl team tributul de ase ore, c atât se lucra la exploatarea uraniului i tot atât la coal ca elev eram apoi liber s fiu EU, s -mi creez lumea i universul meu. S cutreier toate ile i mun ii Banatului, s m joc în natur cu juc rii f cute din natur , pentru c eram s rac i nu aveam bani pentru juc rii, pe care le priveam doar prin fereastra libr riei. Faptul de a nu avea poate fi criticat i folosit ca justificare s nu- i plac perioada comunismului, îns poate s fie un beneficiu mult mai mare în construirea caracterului i descoperirea st rii tale creative. Or fi fost crime i violen e la intrarea comunismului în ar pentru c a a se întâmpl la orice schimbare de regim, îns ele se epuizaser în 20 de ani, deci eu nu le-am prins.

La c derea comunismului, în ’89, s-au produs tot atâtea crime i chiar mai multe. Eu consider c plecarea a 5 milioane de români s tr iasc în diaspora tot crim se nume te. tiu c 1% dintre ei r mân, ca i mine, conecta i la ar i particip la evolu ia ei, îns 99% o ignor i încet-încet se integreaz în locul unde s-au a ezat, r mânând doar cu umbra dorului; ei i urma ii lor vor fi asimila i.

Am vizitat 18 ri i nu am v zut libertate a a cum a existat i exist în rile comuniste, în rile s race, unde din cauz c nu exist forma modern de exploatare i deci nu e ti preocupat de existen a cum e ti for at în sistemul materialistic i de consum, ai timp s te descoperi pe tine i pe cel de lâng tine. Dovada e c în India, unde sunt cei mai mul i s raci din lume, sunt dezvoltate cele mai multe filozofii de via . La fel i în biata China. În America i în tot vestul se creaz un univers al ciripitului i tratului continuu în interiorul acestor cet i de beton i sticl i, mai nou, se retrag în lumea virtual a internetului. Omul iube te mai mult i devine un adict al lumii artificiale. Nu mai vorbesc c aceast nou filozofie a „Just on time”, de a tr i doar azi, i în prezent, îl face distrug totul în jur f a-i mai p sa de lumea de mâine, plus dis-

trugerea sistemului de educa ie f cut inten ionat de cei de la putere ca s controleze mai u or masele, de a-i ine pe loc din drumul trezirii i cre terii lor spirituale, ajut la iresposabilizarea global i distrugerea mediului. Dac nu începe r zboiul suntem oricum direc iona i spre dispari ie din neglijen i nep sare. Mânc m tot felul de tâmpenii, devenim egoi ti i sterili i iat -ne f urma i.

Sub deviza „e ti liber i faci ce vrei” se ascunde lan ul robiei pus în gâtul individului; dac ai bani cumperi ce vrei i pl te ti toat via a; casa, ma ina i alte obiecte necesare func ion rii în sistemul consumerist, care îl orbe te pe om i nu mai are timp s realizeze cine e. Totul e atât de bine organizat încât atunci când sistemul descoper un surplus de bani la tine are scule în tolb s i-l ia printr-o amend , zicem, sau m rirea taxelor. Omul se treze te i începe s înve e s fure prin calculator i începe s aib tot a a cum aveau cei care furau în comunism. i-a a e ti toat ziua i noaptea preocupat s faci bani încât nu î i cuno ti nici m car vecinii! Eu, în România cuno team toat localitatea plus satele din împrejurimi. În cazul în care m apuca noaptea, puteam s dorm la oricare dintre ei. Nu i în Occident!!!

Aici i copiii sau p rin ii se pl tesc unii pe al ii pentru servicii ca s înve e s consume, cumpere i vinde de mici, cam a a cum îi înv m noi pe copiii no tri s bea p linca de mici cu cana. Toat lumea în Vest m nânc i se îmbrac de la televizor. Dac se întrerupe curentul, jumate dintre ei mor c nu tiu ce s m nânce. Sistemul tie asta i îi ine mereu teroriza i prin doze zilnice de fric . În România, dup ase ore de coal , în loc s -mi fac temele date de profesor, umblam pe dealuri pân în noapte i m jucam cu al i copii. Despre noi, copiii, nu zic c ne jucam, pentru c în realitate, noi ne lumeam, noi cuno team mediul i el pe noi. Eram în clas câte 25 de elevi. Cinci înv au bine, erau tocilari i premian ii clasei, zece alternau între note de 6 i 10, cinci doar note de trecere, iar restul mergeau la director s-o ia la palm cu nurul de la re ou ca s promoveze clasa i, uite-a a umblam cu mâinile pe pere i toat ziua ca s se dezumfle. i în ziua de azi îl iubesc pe domnul director pentru c nea deschis ochii, ne-a trezit. To i ne-am realizat i avem pozi ii bune, pe când premian ii au ajuns ni te rata i. Rata i prin faptul c nu tiu înoate i au renun at s înoate prin via a asta nou i mizerabil , pentru care ei nu sunt preg ti i s func ioneze. Eu vorbesc doar de clasa mea din Ciudanovi a, al ii poate au avut altfel de noroc. i pentru c ajunsei la noroc. O doamn redactor din România mi s-a plâns c pleac românii din ar cu sutele, adic tineretul educat i în felul sta ara se destram . Las -i s plece, i-am r spuns pentru ei sunt preg ti i pentru acea lume. Un ahist se duce s joace cu un alt ahist; el nu poate r mâne acas s se sinucid , iar în felul sta poate aduce bani acas sau ne face un bun sau un r u nume, acolo le este locul. Îns cine r mâne acas ? Omul simplu, bun i curat care lucreaz p mântul pe v i i prin mun i i care tr ie te în eternitate cu cei nou-n scu i ai s i doinind la fluier cântecul domnului inspirat de natur . i atunci te întrebi: p i nu era mai bine acas ?

Poporul român are un AND special i o inteligen în subcon tient rar . De asta nu ne batem cu nimeni, nu facem r zboaie, pentru c zboaiele sunt organizate i performate de la i, bandi i, tr tori, ner bd tori, imaturi, minte scurt , de oameni de nimic. Românii nu vor disp rea niciodat ; poate numele locului va fi schimbat, îns ei tot aici vor fi. Avem tendin e de unire, întregire.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Florian COPCEA

Literatura român[ din Serbia: sincroni]tii În plin secol XX fenomenul literar-beletristic românesc din ex-Iugoslavia cunoa te, sub semnul model rii creativit ii, o resurec ie cu reflexe adânci în logos. În pofida unor tentative de ieire din starea de alienare din partea unor „proletari ai condeiului” (Mihai Eminescu), condamna i la o ideologie pervers , direc ii socio-culturale proletcultiste, exprimate dialectal, o parte dintre ace ti „sufleti ti i ambi io i (Gabriela Moc na u, Cuvânt românesc, septembrie-octombrie, Novi Sad, 1998), au g sit resurse, le-am considera: destul de limitate i nonpoetice, s dep easc degradantele dogme ale unei culturi în criz de realitate i de identitate.

Scrierile au început s fie racordate la modelele europene ale momentului, în prim faz într-o manier mimetic , deformatoare, dup aceea, destul de târziu îns , sincronizate, în sensul modern al termenului, la mi carea calofilic care anun a vag neoavangardismul.

Pe linia noului curent - sincronismul - s-au înscris: Traian Doban (1920 - 2008), Petru Dimcea (1925-2004), Teodor Cre u -Toader (1929 - 1979), Mihai Condali (1932 -1977), Iulian Rista Bugariu (1932 -1990), Teodor andru (1912-1993), Aurel Trifu (1914-1993), Aurel P sul (1921-2012), Miu M rgineanu (1909-2002).Lucr rile lor, minore, intimiste i imitative, lipsite de relevan i de valen e artistice impresionante, nu au alt merit decât acela de a fi conservat scrisul în grafie latin în spa iul voivodean. Este motivul pentru care doar i-am semnalat. În schimb, f când abstrac ie de necesitatea unei periodiz ri i clasific ri în mi carea literar respectiv , desf urat între tradi ie i modernism, am introdus un grup de scriitori contemporani surreali ti, ale c ror opere, tributare acesteia, au f cut glorie: Ana Niculina Ursulescu, Eugenia B lteanu, Aurel Mioc, Dragoliub Firulovici i M rioara

Sfera.C ile lor marcheaz sfâr itul vidului ideatic, a formulelor ablon, cu alte cuvinte abrogarea declaratismului. Complexele poe ilor partizani ai sensurilor noi îns neputând s dep easc patternul mioritic, marginalizant, acesta dezvoltându-se inflexibil i cli eizat, în contradic ie cu formele lirice anacronice. Cu toate acestea, ei au tat voca ia aprofund rilor estetice, de natur narativ , intuitiv , eminamente social-existen ial .

Ana Niculina Ursulescu

Lenbach - Mary Leiter Curzon

Placheta de versuri Soare cu din i (Ed. Libertatea, Panciova, 1982) a trecut neobservat de critica literar de expresie româneasc din Serbia. De ce autoarea acesteia - Ana Niculina Ursulescu - a fost nedrept it e o chestiune care, probabil, se datoreaz tocmai apartenen ei la un curent radicalizant. Nu putem accepta, sub nici o form , ideea, sugerat dealtfel de indiferen a criticilor, c poeta este o inadaptat , limitat doar la un discurs declamativ-retoric superficial.

Orientarea sa, cultivat într-o manier hieratic , tradi ionalistparnasian spre o norm f simbolistic încifrat , livrat , bineîn eles, de surplusul de euri, a g sit nepreg tit genera ia de creatori din aceia i ambian neoclasic cu militan ii genera iei pierdute de litera i, trezi i surprin i c poezia, cum descoperise Federico Garcia Lorca, „se smulge din text i cap corp omenesc”. Alegând s mearg pe un alt drum, dar privind în urm la temele tabu, v dind o originalitate de necontestat, Ana Niculina Ursulescu realizeaz o poezie a contrariilor, dup modelul congenerilor s i din România. În aceast ordine de idei ne sim im obliga i s constat m c poeta construie te, contient sau nu, pe ruinele decadentismului paradigmele unui experiment stilistic identificabil i la câ iva scriitori interbelici.

Contaminat de „noul canon” (Harold Bloom), creatoarea, în spirit de frond ?, la „exigen ele” regimului cultural totalitar, î i ia libertatea de a nu mai turna ,,cuvinte goale / ce din coad au s sune”, i î i asum un stil metaforizat, cu accente moderniste. Prin urmare, actualizând constatarea lui Roland Barthes: „a scrie înseamn a zgudui sensul lumii”, referin a livresc , distan area de arta de consum a vremii, a împins-o, stabilizând-o, în mrejele unui concept cultural dialogic. Avangardismul a avut astfel un impact pozitiv pentru lirica sa pletoric , de acum sincronizat la perceperea sinestezic a unei realit i indexate, estompat de formalism. Poeta se implic , inevitabil, în jocul revizionismului i denun , f menajamente, monoteismul conceptual cu care fusese obi nuit i la care era obligat . Primul poem al volumului, tre cititor, ne indic o parte a programului s u poetic: „...tu cel care-mi cite ti versurile / i prin fereastr vezi / cum noaptea- i depune promoroaca pe crengi / nu tiu dac te-ai întrebat vreodat / de cât z pad / i de cât soare / are nevoie poezia”. În plan evolutiv, Ana Niculina Ursulescu se dedic , pe linie naturalist , unui demers poetic f program, autohtonizat, anun ând astfel o concep ie artistic viabil . Infuzia de realitate ideatic provoac textului destruc ii revelatoare.Poetul von Balthasar, citat de

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Eugen Simion în Sfidarea retoricii. Jurnal german (Ed. Cartea Româneasc , Bucure ti, 1985), descria astfel sisifica misiune a poetului: ,,Acesta e i destinul poetului (...). S tot încerce, i s nu izbuteasc , dar s încerce, i s nu izbuteasc , dar s încerce din nou, luând-o de la început. i de fiecare dat , amintindu- i tot ce-a gre it i tot ce n-a izbutit i tot ce-a terfelit. Amintindu- i, i încercând din nou. Înc o dat . Înc o dat ...”. i Ana Niculina Ursulescu a dovedit c singura solu ie de a r zbi i supravie ui prin câmpul literar din Voivodina, puternic alterat de lirica sârb , este s i poten eze spiritul i cu energie tautologic s se angajeze spre un limbaj denotativ, „alunecat în infantilism” ( tefan N. Popa, O istorie a literaturii române din Voivodina, Ed. Libertatea, Panciova, 1997): ,,M ascund dup un geam / s fac valiza i, în definitiv, plec. / Plec în via , / scutur paloarea din muchia obrajilor / i dau în grab peste cap / soart de vis / i uit mirosul gutuilor de pe dulap / i busuiocul din fruntea ferestrei / închid valiza peste nasul ursule ului de plu / în prag lacrima bunicii” (Soare cu din i).

Amprentele unei fantezii tulbur toare, cu disonan e neomodernismului, u or identificabile în Subiect de poezie, unde poeta exceleaz în medita ii: „Musca de pe unghia mea / poate fi subiect de poezie / ursule ul de plu / cu care noaptea împart perna / a a din obi nuin / papucii bunicii / ro iile în pârg / literele i propozi iile îns i. // i tu ai putea fi subiect de poezie / strugurii i vi a s lbatic / merele de ast var / mâinile mele / totul”, ne îng duie s presupunem c eul s u poetic este predispus, topit în sinesteziile st rilor suflete ti, s p trund în alte teritorii ale abisalului nu mai pu in afectiv.

Poezia Anei Niculina Ursulescu, con inând o v dit propensiune spre epica versificat , este caracterizat de un superrealism agonic solemn: „Timpul îmi restituie / unul câte unul / cuvintele. // Îmi spui: / - sunt reci câteodat cuvintele / alteori înghea pe gene. // Nisip / i iarb de mare / adaugi // aidoma unor cioburi / cuvintele î i alunec printre degete...” (Basm). Am putea vorbi i despre un ermetism claustrofob, detectat la nivelul semnifica iei. O mostr în acest sens ne este oferit de ciclul Poem final: „Rând pe rând îmi dezv luie cuvintele.

Fac din ele / pietricele i ziua se rup în dou , strivindu-mi / curcubeul i ochiul” (III) i: „Plou i, cenu iu, cerul mi se surp în palm . / Cineva a uitat ferestrele deschise. / Alb, visul trece pe dea-supra mea i se sfarm -n buc i” (V), sau: „Amintirile-mi atârn de gât. Le îmbrac ca pe o / hain nou . Simt râuri rev rsându-mi-se pe gene. / În fa a

Lenbach - Cap de fat

Anul IX, nr. 5(93)/2018

oglinzii întreb: / ce ne facem când nu mai avem cuvinte i flori?” (XII).

Poeta manifest o preocupare instinctual pentru crearea altei realit i decât în cea care tr ie te, în scopul, evident, de a îmblânzi banalului degradant. Spre edificare, reproducem acest poem cu tez : „Sunt ast zi mai aproape de ve nicie / de mine însumi mai aproape. / Îmi pot atinge gândul cu degetul / i ve nicia o pot vârî în buzunar / chiar acum la dou sprezece i un sfert. // Dincolo de geam / noaptea aprinde scaie i, / litere mi se preling printre degete. // Securea ceasului / cade în cre tetul nop ii / i o taie în dou ” (Litere mi se preling printre degete). Ea are curajul de a (re)scrie cu voluptate realitatea untric trecând cu u urin peste handicapul abloanelor impuse de rigorile proletcultiste, i de a infiltra în textura poemelor sinele profund al Fiin ei. De i polimorfismul ei, dinamic, identificat metafizic, confer eposului un aer misterios, nu-i poate deturna c tre un univers pulsatoriu non-fic iunea existen ei.

Ceea ce nu putem în elege: de ce dup aceast carte - Soare cu din i - Ana Niculina Ursulescu s-a îndreptat, (cu talent, e drept!) spre alte genuri literare. S fie Soare cu din i doar un simplu accident liric? S lu m în serios acest aproape distih: „Nu-mi cere i s m despart de soare i de flori. / Asta ar însemna s m despart de galbenul i ro ul lumii”?

Eugenia B lteanu Sintaxa discursului poetic al Eugeniei B lteanu, din perspectiv stilistic , nu este experimentalist . Existen a în textul poetic a unor elemente intertextuale nu ne convinge c retorica sa ar fi orientat pe de-a-ntregul spre conservarea unor tropi prelua i de la avangardi ti. Sub aspect func ional, versurile din Inevitabilul fluviu (Ed. Libertatea, Panciova, 1982), declan eaz o febr emo ional trec toare care nu las urme. Este interesant de constatat c aceast „izgonire din poezie” (Rimband) este produsul unei transla ii între o realitate iconografic „developat ” i o fic iune transfiguratoare. Poeta se rturise te a fi „s mân a unui zbor” din care „s-au n scut s lbatice cuvinte”. Metamorfozele poetei sunt dislocate de modernism, consecin a invaziei de cotidian într-un univers recreat, pare-se, de o memorie cultural de invidiat, în care exuberantele spectacole lirice disimuleaz referentul ambiguu barochizat: „E chiar i cum am merge / prin labirintul materiei cenu ii. // E aproape un cerc vicios / tot ce se- întâmpl / cu aceste bra e ale noastre, / cu apele, ce vin n valnic / i ne inund / i nu putem salva / cuvintele nerostite înc . // E timpul s i desprinzi pa ii / de r cina plopilor, / îmi spui, / s pleci la rit de vis, / în ara dimine ilor în floare. / Urne te piatra de pe um r, / îmi spui” (Labirint).

Totu i, în jurul unor structuri compozi ionale emfatice dispuse în planuri suprapuse, prolifereaz o artificialitate vizibil , inexpugnabil : „Te treze ti devreme / cu o pas re în inim , / printre oglinzi argintate/ i infinite, / cu mii de ninsori sub pleoape. // Tâmplele- i zvâcnesc. / Î i trece prin minte masa de lemn / de-acas ” (Trezire).

Excesul de metafore de-construie te obiectul asupra c ruia poeta î i revars intens provizoria magm verbal : „Am sta ionat prea mult / în aceast sta ie a soarelui. / Între timp lucrurile au primit o alt înare, / alte dimensiuni. // Am sta ionat prea mult / în somn i vis. / Între timp lianele ne-au acoperit / pere ii arterelor, / împietrindu-le. / Iarna a acoperit cu amândou aripile cerul, / oglinzile” (Între timp) sau: „Aproape c n-a mai r mas nimic/ printre aceste c i i însemn ri. / Evenimentele s-au scurs; / pe mas doar lumina de ieri persist . // Un amplu circuit de foc i sânge” (Lumina de ieri).

Cu placheta Oglinzi de m tase (Ed. Libertatea, Panciova, 2006) registrul poetic al Eugeniei B lteanu cunoa te expecta ia unui discurs temperat, direc ionat spre un pragmatism ce mimeaz reac ia creatorului manierist în fa a „haosului” ce îl presupune amestecul de

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

expresionism i suprarealism, semn al convertirii poetei la „rigorile” modernismului: „Ploua m runt din sita cerului de iulie / O mam î i leag copilul în bra e / Spunându-i ceva în oapt / Acolo pe soclul de piatr / Basara demistificatorul acestei lumi / Cite te Looney Tunes sau Bârlogul Lupului / Turi tii se opresc o clip : / A, Basara, i-apoi intr în boutique-uri / Cu branduri str ine / Reebok, Nike, Gucci, Versace, / Cardin, / Armani, / Printre sunetele tristei can onete napoletane, / R sun sunete metalice de HI-FI, / din caffe barul Orlando / i apoi, de undeva pe aripi parfumate / John Lennon Imaginee” (Pia a poe ilor).

Lirica poetei î i trage seva dintr-o medita ie u or livresc , cu o pronun at tendin de existen ializare a unui verbiaj de-a dreptul amanic: „Râsul de la subsol / se desprinde de pe pere ii clepsidrei / precum mierea inund casa / Aici e bine i râsul / scormonit din scânduri moi/ ne-acoper inima c ptu it cu smoal . / Râsul nu aparine nim nui / el doar vegheaz / în imaginea virtual de argil fluid . / Noi nu apar inem nim nui / doar de ertului dintre sticle sparte. // Râsul de la subsol / primise forma gurilor noastre. / Se simte bine aici / între din i i limb ” (Cutele memoriei).

Versurile Eugeniei B lteanu p sesc linia prozaic cu care î i obi nuise cititorul în primele volume - Varia ii în albastru (1976), Inevitabilul fluviu i Cascada de lumin (1997) - i se las prinse în jocul modernit ii, punând astfel reflexele acesteia în slujba simbolurilor enigmatice ale realului dominat de fantasme i sensuri produc toare/ provocatoare de ilumin ri metafizice: „Ce-ai zis tu pas re pribeag / Ce zbori de sute de ani / cu o singur arip . / nu vezi c zbori / cu o singur arip ? // C ci mâine / (Repet doar cuvintele tale) / În zori va lumina un soare nou / uite tocmai acolo / La r rit / A a mi-ai zis / Sau poate leul mi-a zis” (Legit ile naturii) sau: „Departe umbra-n dou / Precum tai un m r / Negre it, nu uita partea egal / Absolut simetric cu a ta // Prin seva ei curg râuri de munte / Calde ierburi moi de m tase / Poate î i vor picura în inim / Pe jum tatea perfect a m rului / i-a umbrei transformat -n scut. // Uite, umbra soarelui seam leit / cu jum tatea ta” (Despre umbr ).

Poemele citate indic suficient de limpede vectorul unei lirici în

55

Lenbach - Lily Merk

extensie, predispus unui avangardism iradiant. Miguel de Unamuno a f cut, în temeiul poeticii neoclasice, aceast observa ie: „ceea ce nu este real, nu este etern”, care confirm adeziunea Eugeniei B lteanu la un curent ce i-a propus s restructureze ontos-ul. Poeta ia asumat respectivul crez întrucât, consider , „cuvintele sunt ostenite de plâns” (Argint viu) i cioburile lor „ ip la noi din gur de leu” (Prin geamul deschis, iarna).

Descifr m, în toate poemele volumului Oglinzi de m tase, o insurmontabil dorin de a prelucra hybris-ul, întreprindere care o propulseaz în zona unui imaginativ subversiv, capabil s deschid ecluzele unei rostiri f exterioriz ri stilistice violente. Ea a prins gustul filozof rii nev zutului din „oglinzile albe” în care „parc întreg universul s-a stins”, i a c tat „blestemul” de chintesen ializare ideatic a imaginilor pe care le scoate la lumin ,,pe masa de lucru” unde ,,literele tresar / de-atâta singur tate” (Printre oglinzi albe, str vezii) i „într-un petic de cer / se proiecteaz via a / în i” (Drive in).

Desigur Eugenia B lteanu nu este atras de abstrac iunile intertextuale ce le presupune modernismul, aflat la orizont, î i urmeaz inspira ia i instinctul de moment i construie te pentru a închide între ziduri labirintice infernul, spre a stopa - sisific misiune -, scurgerea timpului i a „concretiza absolutul” (Eufrozina Greonean ): „Coborâm treptele sunetelor / Le atingem cu mâna / Sub ire e ziua / i timpul se scurge / prin sticlele risipite / pe care abia târziu observ m / c sunt de cristal. // Gr be te, e târziu. / Nu mai sim im bifurcarea sunetelor / sub c ma a alb . // Deslu im doar b taia inimii / În pahare de sticl multicolor . // Clorofila obosit de verde. / Caut refugiu zadarnic / Când ziua e tot mai sub ire / tot mai sub ire / i uite-o cum se scurge / prin clepsidra de cristal” (Clepsidra de cristal). Dovedind o dexteritate de artizan, Eugenia B lteanu solemnizeaz spa iul morganatic în i-a dezvoltat / înnobilat eul poetic: „Definitiv via a asta nu-i a noastr / o spun din gaur de arpe / Uite ca o umbr / cum cutrier str zile / i umbl a a de una singur / ca un old de piatr / i cu vrabie în loc de inim . / În mâna dreapt / ine un sceptru de metal. // (...) / Definitiv nu e a noastr / de i pas rea din locul inimii / ni se pare cunoscut ” (Inima pas re).

Motto-ul, preluat din Poemul testamentar al lui Gabriel Garcia Marquez, vine s reaminteasc c via a este un hazard, tot timpul amenin at nu atât de moartea care „nu vine odat cu b trâne ea, ci cu uitarea”: „O nou vam am trecut i alta vine / Nesfâr itul oare va avea sfâr it / Neîndoielnic / De-a pururi c tori-vom pe ape line / a e h zit. // Trecem dintr-un ad post în altul / Nimic nefiindu-ne str in / dup mun i surâde neantul / Scurs din cute de aur fin” (Nesfâr itul). Poemele Eugeniei B lteanu recomand un poet înstr inat, atemporal, care gesticuleaz histrionic, de parc ne-ar preg ti în tain un punct de plecare.

Aurel Mioc „Poetul este întregul / materiei cenu ii / care tocindu-se / se transform -n / cuvinte ce sun ” (Un gând), iat unul din exerci iile spirituale pe care ni le propune Aurel Mioc în volumul s u Câmp fluid (Ed. Libertatea, Panciova, 2009), pentru a pune în scen rolul Creatorului în art , poemul respectiv ne confirm o mai veche constatare c autorul s u este cantonat/prizonier într-un spa iu voit (i)real, care necesit recondi ion ri pentru a-i da posibilitatea autorului s probeze un modernism arhetipal în majoritatea esuturilor premotice din volumul amintit, am îndr zni s credem: cel mai reu it.

Aurel Mioc a avut tiin a de a se dep rta, uneori cu regret, de provincialismul unei lirici care, indiferent ce s-ar spune, l-a implicat în lumea literar modern , guvernat de noi forme de expresie. Operând cu glis ri subtile, Aurel Mioc demonstreaz c se afl înl untrul fenomenului poetic unde î i reg se te sensul, atât în plan existen ial,

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

care tocindu-se / se transform -n / cuvinte ce sun ” (Un gând). cât i cel al crea iei. Valorificarea metafizic a mitemelor de sorginte prozaic devine pentru el o necesitate vital : „Au explodat cuvintele orale / N scând poeme / Din schije i silabe // Mai pune i pe t ciuni / Câte-un vreasc de poem / S -nc lzeasc sufletele poe ilor / R stignite pe iarba crud ” (Explozia cuvintelor) sau: „Azi diminea în oglind / am v zut o bab de vorbe / plin de ân ari / care- i a teptau jertfa / cu sufletul la gur ” (Poem de var ) i: „L sa i în pace izvorul / Cuvintelor ce r sun / Azi am s m -nec în poezie // Zborul lebedelor / Noi prevestiri aduc / Din îngropate puncte de vedere // Pe drumul gândului / (...) / Din muribunde vise / Îmi culeg poemul / i-l pun în poarta s rutului (Zi deosebit ).

Poezia este un continuu ecou care începe din locurile str tute de poet i sfâr te îmblânzit i vibrând undeva în str fundurile inimii sale.

Astfel se explic muzicalitatea vie i fluid a versurilor în care se revars o cascad . Aurel Mioc este poetul metaforei. Simplele i deloc banalele lui nota ii se transfigureaz în medita ii emo ionale, de un lirism gra ios, plin de senza ii: „L-am c utat prin toate t cerile / purtate m re / în cutremurul de muguri / i s riturile lor în nori / pân la marginea / apusului de ore / ale frunzelor / în devenire / nutrind i desflorând / imaginea viului / peste o lume / proscris în gol” (Locul cuvântului).

Uneori ai sentimentul c timpul st pe loc, iar Aurel Mioc admirând „piatra cu muguri de zei” (Recolt de decembrie) nu rateaz ansa recuper rii dimensiunii tradi ionalismului liric al c rui exponen i au fost Teodor andru (Poemele anului, Ed. Fr ie i Unitate, Vâr , 1953), Simion Dr gu a (Gutuiul din inim , Ed. Libertatea, Panciova, 1978); Var obi nuit , Ed. Libertatea, Panciova, 1986), Aurel P sul (Versuri, Ed. Libertatea, Panciova, 1976), Cornel B lic (Recolta soarelui, Ed. Libertatea, Panciova, 1969), Ion Marcoviceanu ( i eu sunt copil, Ed. Junimea b ean , Vâr , 1943) i Ion B lan (Brazde-n prim var , Ed. Fr ie i Unitate, Vâr , 1952), curent edificator pentru ie irea din marasmul proletcultist a literaturii de expresie româneasc din ex-Iugoslavia.

Sincronizarea poeticii lui Aurel Mioc la explozia liric produs de clasicii literaturii române, i-a permis s conserve/reactualizeze o parte din fondul vechi de cuvinte neao e i s le atribuie noi virtu ii i nuan e, pân aci intraductibile în limbaj direct. Insignifian a gesturilor poetice este recuperat de un narcisism în care transpare o pudibonderie u or trucat . Poemele din Câmp fluid (antologie de autor, realizat din cele ase volume de poezie publicate între 1998 i 2009) legitimeaz , în genere, humilitudinea cotidian , în accep ia consacrat a cuvântului. Poetul este pus în ipostaza de a monologa, în manier hieratic , tradi ional-parnasian , pe tema existen ei omului resemnat, dar con tient c numai asigurând con inut filosofic imaginilor lucrurilor provocate de „ ip tul cuiului / din podeaua metaforelor” (Via a-i pe scen ) poate reconverti realitatea la imaginarul semnului lingvistic. Pendularea poetului între patetism i patos didacticist este o permanen a discursului autoricesc, destul de afectat de criza limbajului. Universul lui Aurel Mioc, un verslibrist de sorginte vaskopopian , pare neantizat de un experimentalism incubat/împrumutat de la genera ia expresioni tilor români. Modernismul practicat este în esen empiric, dar a constituit surs ireductibil de inspira ie pentru congenerii s i mai tineri. În consecin , în timp ce poetul pleac „într-un absurd / pentru c / acolo-mi ip poemul”, alte „fragmente de cuvinte” se vor auzi venind „în eternitatea clipei”, justificând astfel scopul poetului de a „zidi cuvinte” „la doi timpi de sufletul t u” (Varianta de snobism). Este momentul s ne întreb m: pentru ce umbl poetul, dup glorie sau mântuire? R spunsul poate fi c utat în aceste versuri: „Poetul este întregul / materiei cenu ii /

Dragoliub Firulovici Urmând avatarurile poetice ale lui Vasko Popa i Florica tefan, preferând s se exprime în limba sârb , care, indiscutabil, le oferea disponibilit i culturale mai vaste, românul din Valea Timocului, Dragoliub Firulovici, este un poet greu de descifrat. Prietenia sa cu unul dintre constructorii mi rii anvangardiste cunoscut sub numele de clocotism, ap rut în Serbia ca o reac ie la poezia tradi ionalclasic , - Adam Puslojici -, îi va oferi prilejul s i conserve identitatea retr gându-se, pentru cât vreme?, în limba majorit ii f îns a „evada” din spa iul cultural minoritar românesc.

Lec ia vaskopopian i-a dat ansa de a- i modela permanent limbajul i de a avea permanent „ambi ia nem surat i iconoclast ” de a c uta „infinitul în finit” (Baudelaire).

Pictor consacrat, cu expozi ii în întreg spa iul balcanic, Dragoliub Firulovici public în limba român : Eu, Galerius (Ed. Rafet, Rm. S rat, 2001). Poemele din acest volum par un mozaic din „pietre galbene” i „pietre albastre” care, admitem, vor putea fi utilizate drept modele de „me terii întârzia i” pentru construc ia unui templu sacru destinat celui „înviat” de „cuvintele / din potirul ro u”. Creatorul, divizat între ipostaza de poet i cea de pictor, opteaz pentru a ezarea formei în form i a sensului în arhetip. Jocurile sale lirice, desf urate între limitele unui suprarealism ancorat în dadaism i un modernism clasic, confer expresivit ii stilistice prolixitate i logic jocului hasidic. El fic ioneaz lumea curent i o transform în anti-lume, adic într-o alt realitate: „În spatele tejghelei cu multe cutii / omul cu pardesiul uzat / sorteaz , m soar i împacheteaz . // Când m-am apropiat, întreab : / De ce fel i câte? / În mân ine doar patru cuie mari / Îmi ajung / îi spun / Dar - cum de a tiut / num rul? / Oare nu este acela i vânz tor / de la început?” (Vânz torul de cuie).

Trebuie, deci, s accentu m c poezia este magia obiectului. Cuvântul reprezint i exprim ideea. A adar, aceasta nu poate fi conceput f inten ia i d ruirea total a creatorului de a- i a eza întro frisonant litanie eul poetic. De aceea el se afl într-o asidu c utare a unui logos interior în m sur s -i aprofundeze tr irile i s -i lase imagina ia s nu deturneze viziunile sale l untric-poetice spre un ira ionalism f justificare. Limbajul este sângele sufletului poetic, spune Friedrich Grundolf. În aceast direc ie î i risipe te Dragoliub Firulovici substan a poeziei.

Marea sa dificultate const în aceea c nu abandoneaz , atunci, când ticluie poeme, forma exterioar , aflat într-o continu metamorfoz , a lucrurilor pe care le imortalizeaz în ulei, pe pânz . Introvertirea aceasta diminueaz sensul existen ial al poeticii. În loc s caute în interioritatea sa for a de seduc ie a cuvântului tr it, poetul face gre eala numai de a-i descrie în culori insipide carapacea, lipsindu-l astfel de fiorul sublimat sim irii profunde, adânci. Din cauza acestei manifest ri atipice a limbajului nu î i men ine în parte suple ea.

Volumul Fiul îngerului (Ed. Trans Arte, Bucure ti, 2014) pare a sus ine destul de bine respectiva transgresare a poetului dinspre zut înspre ascuns, dinspre reverie spre oniric, desigur, cu consecin ele ar tate: „Sunt fl mând, / da, destul de fl mând / iar stele bune de mâncat / nu v d la orizont. // Trebuie s le înghit / pe cele necunoscute / despre care nimic nu tiu / atât sunt de luminoase. // Dar, dac sunt veninoase / nu, nu vreau s risc / voi schimba meniul/ voi mânca lumin i întuneric / ca s pot continua acest zbor îngeresc” (Zbor), sau: „Se-ntâmpl ceva / cu aripile mele / în loc de pene / ni te sunete frumoase / îmi sus in zborul. // Acum stau cum e / când te cuprinde / cântecul” (Adev rul despre mine, X).

Dragoliub Firulovici se erijeaz uneori în supremul judec tor al realit ii vii (îl prinde admirabil acest statut), i m rturise te: „ce greu

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

e cuvântul / când îi afli / esen a”, apoi, laconic, expus unor calambururi i anapodisme grote ti, nu întotdeauna de neuitat: „În aceast groap / e îngropat / moartea mea”, sau: „O, ce frumos / am tr it înainte / de a m fi / n scut”, i: „Aici ceva îmi tulbur visul / spusese fluturele / tol nit într-o / pânz de p ianjen”.

Poetul nu- i calculeaz corect efectele jocului, chiar dac ne face impresia c dispune de intui ie extatic , de aceea multe dintre compozi ii p rând destul de decorative. Impresia este dat de o anumit mecanizare a imaginii supus unei exhorta ii u or de digerat: „Zborul nici nu e o mare / Atrac ie / Dac dai roat / Prin gânduri în care / Nu exist obstacole” (Mesaj, IV), sau: „Mi-au disp rut ideile / pentru ziua de azi / o s le consum pe cele / p site de al ii” (Adev rul despre mine, IV). Întâlnim în exerci iile poetului, investite cu imagerie verbal i vizual , i „înf ri de nonsensuri” (Lucian Blaga) postmoderniste cu o ingenu miz ideatic , preluate, indubitabil, din universul po(i)etic al poeziei sârbe. Desigur, nu-i prea clar dac , de exemplu, imaginea arhetipal a pietrei care, în volumul precizat, se transmite obsedant de la o poezie la alta, poate deveni i „piatra filozofal ” a lui Dragoliub Firulovici. Cert este c motivul pietrei i-a permis s afle înl untrul ei antropomorfic „scrijelit / ochiul / care prive te în locul / nostru” i s cultive cu ostenta ie hiperbola: „M love te un bulg re de z pad / în frunte / i se tope te / peste sim urile mele” (Mesaj, XVII).

Este posibil ca în viitor Dragoliub Firulovici s descopere un punct în universul s u ezoteric i s încerce s r stoarne observa iile noastre, con tient fiind c „nu e u or s fii / fiul îngerului”. Pân atunci el r mâne cantonat în preajma versificatorilor care, în perioada postbelic , s-au desprins de sub influen a „poporanismului reacionar” îmbr ând ideea artei cu tendin , f leg tur îns cu modernismul.

rioara Sfera Acceptând drept real ipoteza c haosul existen ial creeaz un „gol istoric” în interiorul paradigmei literare numit postmodernism, avem ansa s contribuim la deconstruc ia limbajului, evident, „continuându-l, dar detracându-l, distorsionându-l” (George Popescu, De-

Lenbach - Profilul unei doamne

57

rog ri critice, Ed. Niculescu, Bucure ti, 2013), pentru a reduce poezia la „un fel de stare zero” (P. Valery, Poésie et pensée abstraite).

Devin tot mai numeroase cazurile când poe ii, din dorin a de a se sincroniza la Occidentul modern, forjeaz conceptul cultivând un spirit lirico-bovaric anti-formal, mai curând un semn de revolt produs de falimentarea unui limbaj poetic care nu excludea neputin a unui text de a deveni „substan a oric rui gând” (Ibid., p.1332). Cu alte cuvinte, în confruntarea dintre ra ionalism i ira ionalism a rezultat un fel de dezordine po(i)etic care, în pofida rezisten ei unui conservatorism nejustificabil, a avut un impact catalizator în reciclarea literaturii române de dup anvangard . A adar, apari ia unui nou curent de idei nu a însemnat „moartea autorului” (Roland Barthes), i nici nu a a ezat între el i modernism „un zid chinezesc”, „deoarece istoria este un palimpsest, iar cultura e permeabil fa de timpul trecut, timpul prezent i timpul viitor” (Ihab Hassan, The dismemberment of Orpheus: towards a postmodern literature, 1982).

Sus inând ideea de mai sus putem ar ta c limbajul, suportând muta ii „genetice” proteice, genereaz , în sens baudelairian, acel „frisson galvanique”.

Ca o reac ie la fenomenul ap rut, mul i poe i avangardi ti au optat pentru detabuizarea formulelor estetice care îi separa de modernism, f îns s ob in rezultate notabile. Între ace tia un loc destul de confortabil îl ocup contemporana lui Nichita St nescu, poeta românc M rioara Sfera, care, în volumul Ilustra ii în alb (Ed. Libertatea, Novi Sad, 1991), deconspir un arhetip identic „cu modernismul i total diferit de el” (Adam J. Sorkin).

Considera iunile de mai sus sunt generate de apartenen a poetei la tendin a de sincronizare a literaturii române din Serbia, la lovinescianul „spirit al veacului”. Unii poe i s-au adaptat la noile forme, înnoitoare, ale literaturii, al ii au r mas, complexa i, captivi unor arhetipuri care nu- i mai justific prezen a în plin avânt al procesului evolutiv al postmodernismului, când „cuvântul se elibereaz de toate tile i zorzoanele conceptuale pentru a ap rea în goliciunea sa esen ial ” (Jean Burrgos, Pentru o poetic a imaginarului, Ed. Univers, 1988).

Modalit ile liricii contemporane tradi ionale, suportând consecin ele unui catharsis divin, au condus indubitabil la relevarea lumii i a eu-lui poetic prin cuvinte, i ne înscriem ideea pe linia propus de Marcel Raymond în volumul De la Baudelaire la suprarealism (1933). Nu insist asupra esteticii sincronismului, e suficient, cred, s ar m c M rioara Sfera, prin limbajul poetic propus a conferit un sens esen ial cuvântului, rolul acestuia din urm r mânând acela de a crea materialitate imaginii i a-i face dovada existenial a dialecticii eului distrofiat de egocentrism. Dup cum am accentuat, pentru M rioara Sfera limbajul este întruparea ascunsului i nev zutului.

Discursul poetic nu are menirea aici de a exorciza „istoria timpului”, ci de a explica „rostul cuvintelor / înainte de-a fi înghi ite de câmpuri / înainte de-a zbura în v zduhuri”, precum ne dezv luie în poemul omonim, parc anume compus s afl m „ ip tul aproape viu al materiei” (Un fel de-a transfigura via a).

O cheie de lectur i interpretare aplicat a textelor M rioarei Sfera este identificat în simbolurile „camuflate” în virtualitatea intim a exerci ilor lirice: „Mul i au încercat s -mi ating visul / dar s-au pref cut în praf i lumin ” (Pacea din inima lui Mary), sau: „Omul i timpul s-au n scut odat / din praf i lumina întunericului. / Cerul le-a dat suflet. / Timpul este voin . / Omul este timp. / Timpul este om. / Via a este o coroan de aur care st pânit - / i timpul trebuie st pânit, / c ci, de te st pâne te el pe tine - / e ti mort!” (Coroana de aur), i: „Am v zut moartea aproape de sufletul meu / i via a curgându-mi alene printe degete. / Se na te i se moare în numele

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

poeziei, / se iube te i ur te în nmele poeziei, / zorile se a teapt cu inima plin de poezie i vis. / Eu nu cred în ceea ce v d, / cred în ceea ce simt i tr iesc cu inima.” ( i nimic nu e mai pre ios). Nu întâmpl tor Harold Bloom sublinia: „dac a imagina e a r st lm ci, ceea ce înseamn c toate poemele sunt antitetice fa de precursoarele lor, atunci a imagina dup un poet înseamn a înv a metaforele sale pentru propriile-i acte de lectur ”.

Eul empiric al M rioarei Sfera se reveleaz prin pl smuirile metaforice vagi, care îi limiteaz în parte capacitatea de a produce imagini unice, cuvântul i obiectul tolerându-se reciproc: „Lumea e prea mic pentru poezia mea / i eu n-am unde s-o pun.../ Încerc s -i fac culcu printre stele, / în focarul universului...” (O voi în a) i: „De marginile rmului meu / î i lovesc trupul aproape atâtea amintiri, / care au r mas s viseze la sânul cald al lui August. // Î i aminte ti: / am cules scoici cu sclipiri de cea / i-am ascultat ploile cosmice / sub strea ina paradisului pierdut...” (I still love you whatever may happen) sau: „Z zuim fluviul, îi punem aripi, / îl l m s zboare / ca o furtun de stele, prin foc, / prin delta inimii, tot înainte, / pân la ocean. // Doar acolo poetul se lini te te, cânt , / î i vede chipul, / sunetul i-l culege / din valuri. // Taci i-ascult d ruirea apelor: / bate cu putere un imn / silabe vechi, sublunare” (Timpuri). „Herbul” M rioarei Sfera, de o expresivitate meditativ bolvicioas , i cu un con inut ideatic searb d, renoveaz totu i, cultivând vulgul i inexprimabilul, lirica din spa iul literar românesc din Serbia. Putem aprecia, prin urmare, c motivul construc iei, al eterniz rii timpului „în versuri de smarald” (vezi Dorul nu-i numai dor: „Ochii i-i s rut i vor tr i mult, / câmpiile vor avea în imea noastr în rev rsatul zorilor / iar inimile vor c uta o alt lume / singure s fie / i neatinse de asprul vânt al semenilor. / Pân atunci / te voi mângâia cu lumina stelelor / iar s rutul meu va c dea / ca o stea peste brazi”, al onirismului (vezi Singuri sub bizara lumin a lunii: ,,Am poruncit buzelor s tac / i inimii / i ne-am plimbat pe aripile cuvintelor, / din milenii în alte milenii, / din trecut în sufletele altora / i ne-am oprit în prezent / trezindu-ne singuri / sub lumina sângerând a lunii”), al speran ei (vezi Speran : „S st m împreun sub raza lunii, / sub mireasma salcâmilor, / sub aripa adev rului / s -nv m a citi în stele / c nu vom muri niciodat ”), configureaz , ca i la Rimbaud „îmblânzirea” haosului din care te po i sustrage cu condi ia s pl smuie ti „o carte-n care doar me terii se mai caut ” (Trezindu-m singur ) pentru a- i descoperi sinele.

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Lenbach - Portretul unui b rbat

În Rug mintea din urm (Ed. Libertatea, Novi Sad, 1995) poeta i asum un alt ego, f îns a- i modifica „dispozi ia”: „A tern i azi minutele ca-n veacuri. / Nimic s nu lipseasc . / Lini tit î i duce muritorul biata soart / Necunoscând c lacrima vie ii / E mai amar decât moartea” (Dest inuire), sau: „În cre tetul norilor cineva îndr zne te / S -mi ucid zâmbetul rece, / Plânsul s -mi coboare peste brazi i p duri - / Strivindu-l într-o noapte de safir. / Triste ea p mântului e mare! / Cântecul st f început / La margini de via ...” (Început de via ). Aceast „anormalitate”, str tând teritoriul ludicului, d unitate poeticii sale, în genere. Facerea poemului se întemeiaz pe ceea ce Paul Valery numea „o serbare a intelectului”, care, indiferent de implica iile care le presupune, trebuie s se consume sub imperiul „marelui real” (Werner Haftmann).

Poemul Ora ul meu, lipsit de muzicalitate, dar purt tor al zbuciumului sufletesc supus nefiresc unui ambiguu act de înstr inare, abund în dedesubturi i subtilit i poetice: „Ora ul meu este o zi mai mare decât veacul. / E un poem al mâinilor, al ochilor, al zâmbetului. // Ora ul meu este un suflet neobosit, / El are r bdare i voin a de-a fi / i de-a r mâne aici / (...) / Ora ul meu e în permanent mi care. / Tâlcul trandafirilor st între poduri de istorie / i speran ...// Aici mântul rode te via . / Via a cu via se-adun / i r mâne”.

Volumul Rug mintea din urm are multe minusuri, ceea ce îl deosebe te, surprinz tor, de cel de debut - Ilustra ii în alb, de parc poeta i-a reg sit în scrin mai vechile încerc ri de poezie. Turnura cu caden e în stil oracular, clasic adic , scade valoarea estetic a poemelor care, dac ar fi p strat gra ia celor din prima carte, ar fi putut ajunge, prin temele abordate, adev rate bijuterii artistice.

Diferen ele, se pare, vin de la distan area (incon tient sau premeditat ?) a poetei de versul alb, de fapt de limbajul epurat de orice urm de constrângere, fenomen bizar în ex-Iugoslavia acelor ani. În prima ipostaz cuvintele M rioarei Sfera exploreaz ideea, vorbesc lumii despre universul ei tainic, iar în ceea de-a doua, ele, cuvintele, sunt întrebuin ate doar pentru a „arhitectualiza” formal compozi ii inferioare, clasice. Aceast „sentin ” nu înseamn c minimaliz m întregul, dar ne oblig s o al tur m pe M rioara Sfera reprezentan ilor sincroni tilor ale c ror r cini lirice se afl între anvangard i modernism. Iat cât de discutabil poate fi poemul Repaus (al c rui iz melodramatic ne aminte te de picturile lui Octav B ncil ), care, sub raport estetic, dac i-ar fi p strat tonul imnic, ar fi putut fi chiar o ars poetica: „Privesc mâinile oamenilor. / Mâini aspre, arse de var, biciuite de ani.../ Le privesc hainele / T iate dup moda unor ani de demult. / Le privesc fe ele desenate în linii sigure, / Cu adâncituri prea devreme s pate / Acum, destinse într-o clip de bucurie. // Acele mîini care au legat atâtea speran e, / Se odihnesc acum... / Acei ochi care au ridicat zi de zi atâtea nume, / Dorm lini ti i... // Ce viseaz oare, / În timp ce cerul coboar în unde / Iar vremea vremuie te?”.

Ne afl m în fa a unei compozi ii mimetice ( i sunt multe de felul acesta) care paraziteaz armoniile i tr irile, rudimentar exprimate, descoperite în primul volum. rioara Sfera este, într-adev r, receptiv la vibra iile ondulatorii ale „sim mântului” pe care Titu Maiorescu îl identifica cu „ideea sau obiectul exprimat prin poezie” , dar se las sufocat de un limbaj care opereaz , (repet, în Rug mintea din urm ), cu m rci po(i)etice clasice. A adar, hibridarea mesajului cu „harababur ontologic ” (Radu G. eposu) demistific , în planul diogezei, poeticul i împinge discursul spre o retoric a cli eelor verbale, care ar avea nevoie imperioas de resuscitare.

Dar totul depinde de drumul pe care va evolua poeta, con tient „Fiec ruia îi este deschis o cale. / Una printre a trii, alta-n m cini. / i fiecare hot te pe ce cale-i va purcede sufletul” (Decizie).

Avem încredere în harul s u sensorial-metafizic de a de-semnifica lucrurile i a- i atomiza percep ia.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

59

Aurel BUZG{U (29.04.1943) scut la Deva, jud. Hunedoara. A absolvit Liceul „Decebal” din Deva i Facultatea de Filologie la Universitatea „Babe -Bolyai” din Cluj-Napoca i a activat ca profesor de limba i literatura român , inclusiv director de coal , perioad în care a înfiin at un cerc de satir i umor al elevilor cu un festival anual na ional „Ora hazului”.

Membru al Cenaclului „Satiricon”, din Cluj-Napoca, membru al Uniunii Epigrami tilor din România.

A publicat Catrene cu justificare (2013). Este inclus în peste 20 de culegeri colective de epigram .

Dealul Clujului N-am gre it când am propus mi-l iau ca antidot, Este locul de-unde pot m uit la ef de sus.

Birocratul se însoar Gata de ceremonie Celei dragi i-aduse-n dar Cererea-n c torie Scris -n triplu exemplar.

Portret de senator Str lucire cât -ncape, E un tip „Jos p ria!”, Nu-l privi i mai de aproape se vede murd ria.

La vârsta a treia Când m -nchin la Prea Înaltul Pentru ani, îl rog mereu m-ajute s -i fac eu, Dar a vrea s -i poarte altul.

Sunt parte-n Cosmosul cl dit Pe plus i minus infinit?

Atunci fiin a-mi trec toare Nu poate fi decât eroare.

Decembrie ’89

La bacalaureat se cade pe capete Liceenii dovedesc, Prin aceste rezultate, adul ii care-i cresc N-au nici ei maturitate.

Unii-au tras în dou ’doi Iar acum o tragem noi.

Laurian IONIC{ (06.05,1938) scut Boureni, jud. Dolj, a absolvit Liceul „Nicolae B lcescu” Craiova i coala Tehnic Sanitar Craiova, lucrând ca asistent medical la Spitalul Corabia i apoi, timp de 32 de ani, a îndeplinit func ia de asistent ef la sec ia „Terapie Intensiv ” („Reanimare”) a Spitalului Clinic nr.1 Craiova.

Scrie epigrame, sonete, rondeluri, fabule, cronici rimate, publicate în ziare, reviste literare i peste 40 de volume colective de epigram . Este membru fondator al Cenaclului Umoristic „C.S. Nicol escu-Plop or” Craiova i al Cenaclului Epigrami tilor Olteni, membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” Bucure ti i al Uniunii Epigrami tilor din România.

Apari ii editoriale: Pilule ilauriante (epigrame, 2011) i Un ficior de plai (poezie umoristic , 2013). toria Act firesc, f cut în tihn Dup multe r ciri, Perioad de odihn Între marile iubiri.

Cu so ia la ferm St tea cam dezvelit -n pat i eu tot mâzg leam hârtia, Când tandr ea mi-a repro at îmi cam neglijez mo ia.

Reviriment Venii odat c-un amic la mas i de atunci so ia-i mai voioas te te, spal , cânt , e-n tumult, Dac tiam îl invitam de mult.

Vecinii De vecini ce s v spui, Nu cred nasul s m -n ele, Unu- i vede de-ale lui Cel lalt de ale mele. chiopul Când i-a venit vecina-n prag Spunându-i vorbe de amor, De bucurie i de drag El a s rit într-un picior. ranii Au case precum zeii din Olimp, Împodobite ca la vechii greci i le admir -n orice anotimp Cu drag, din dormitorul de pe beci.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Apropo de criz Mie criza îmi convine, Tot în lipsuri am tr it i m simt nelini tit Când ceva îmi merge bine.

Concluzie

Guvernan ii Se lupt s salveze ara, te i miri când vrei s tii, Cum de- i mai fac i datoria Când au atâtea datorii?! Înaintea edin ei Pe ef l-am întrebat discret Cam ce s spun de dumnealui i omul mi-a r spuns concret: „S spui ce vrei, dar vezi ce spui!”

Moduri de a fi Sunt indivizi printre confra ii no tri Ce tiu s fac sluj, se umilesc, Cu-ndemânare unii fac pe pro tii Dar sunt i mul i ce nu se mai c znesc.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 5(93)/2018

Florin M{CE}ANU

FRANZ FRANZ VON VON LENBACH LENBACH a fi nominalizat ca profesor al Academiei de Arte Frumoase de la München.

Dup pu in timp dup ce a preluat func ia de profesor la academie, l-a cunoscut pe contele Adolf Friedrich von Schack, care i-a f cut o serie de comenzi de copii pentru colec ía pe care acesta o de ínea.

Ca urmare, Lenbach s-a întors în Italia, unde a f cut copii dup multe opere celebre. În acest timp a lucrat împreun cu Ernst Friedrich von Liphart, fiul unui nobil german de origine blatic . S-a stabilit, în anul 1867, în Spania, împreun cu Liphart, unde au f cut copii dup Velázquez în Prado, dar i o serie de peisaje din Granada i Alhambra (1868). Toate aceste deplas ri au fost sponsorizate de c tre Adolf Friedrich von Schack. În anul 1867, Lenbach a expus mai multe portrete la marea expozi ie de la Paris. Unul dintre ele a primit medalia de bronz. În anul 1882, Franz von Lenbach a fost înnobilat i de atunci este cunoscut ca von Lenbach. Din acel moment, Lenbach a avut numeroase expozi ii la Munchen i Viena. La marea expozi ie de la Paris din anul 1900 a primit Marele Premiu pentru Pictur .

Franz Lenbach a murit în anul 1904. El a pictat multe dintre cele mai remarcabile personaje ale timpului s u. Cele mai multe dintre lucr rile lui Franz von Lenbach se afl ast zi în colec iile na ionale ale Regatului Unit, unele se reg sesc în Muzeul de Art Frye din Seatle i în Washington. Lucr rile Bismarck i Gladstone se afl ast zi în Galeriile Na ionale ale Sco iei.

Lenbach - Autoportret Franz von Lenbach s-a n scut în localitatea bavarez Schrobenhausen în data de 13 decembrie 1836. Tat l s u a fost de meserie zidar i a dorit pentru fiul s u o carier în domeniul construc iilor.

Franz a urmat cursurile gimnaziale în localitatea Landsberg i ulterior pe cele ala Politehnicii din Augsburg. La Augsburg a luat contact cu opera lui Johann Baptist Hofner, care a f cut picturi cu animale.

Lenbach a început s fac studii i mai multe încerc ri pentru aprofundarea picturii.

La sfaturile tat lui s u, Lenbach a renun at pentru o perioad de a merge pe calea artei. Mai târziu, dup ce a vizitat galeriile din Augsburg i München, el a ob inut permisiunea familiei ca s lucreze un timp în atelierul pictorului Albert Gräfle. Dup aceea, Lenbach i-a petrecut o perioad cu executare de copii dup mari mae trii ai picturii. În anul 1858, Lenbach devenit elev al lui Karl von Piloty s-a stabilit în Italia. Din anii care au urmat, au r mas lucr rile Un ran caut ad post de vreme rea, storul de capre (1860, în Galeria Schack, München) i Arcul lui Titus (în colec ia Palfy, Budapesta). Întorcându-se la München, Lenbach a fost chemat la Weimar pentru

Lenbach - Poarta cimitirului