Constelatii diamantine, nr. 11 (99) / 2018 by doina_dragut

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 11 (99) Noiembrie 2018

Semneaz : Mihai Batog-Bujeni Nicolae B la a Antonia Bodea Magdalena Br tescu Mihai Caba Iulian Chivu Livia Ciuperc Ionel Dinc Doina Dr gu Gheorghe Filip Vasile Filip Vasilica Grigora Dumitru Ichim Vasile Dan Marchi Daniel Marian Constantin Marin Galina Martea Florin M ce anu Dorina M rin Amalia M rginean u Constantin Miu Janet Nic Drago Niculescu Radu Olinescu George Petrovai Liliana Popa Ionel Popa Valentin Popa Ion Popescu-Br diceni Teodor Port rescu Viorel Roman Melania Rusu Caragioiu Dan Florian S rescu Florentin Smarandache Alexandra T ietu Ben Todic Adriana Tomoni Roxana Turcu Al. Florin ene

Gabriele MĂźnter - Via a ĂŽn cerc

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Constela\ii diamantine

Sumar Doina Dr gu , Experimentul Pite ti ................p.3 Janet Nic , Poeme .............................................p.4 Iulian Chivu, Contingen e în predictivitatea transcendent ...............................................pp.5-8 Al. Florin ene, Legile poeziei sau iluzia comunic rii .................................................pp.9,10 Florentin Smaramdache, Citate Recitate ....p.10 Drago Niculescu, Filozofia i tiin a sub semnul unit ii (I) ....................................pp.11-13 George Petrovai, Unicitatea moralei ...pp.14,15 Dorina M rin, Livia - file de poveste ......p.16 Daniel Marian, Frumuse ea, ca art a tr irii ..p.17 Constantin Miu, Poetul solitar ....................p.18 Ionel Popa, Liviu Rebreanu - Spa iul organic .....................................................................pp.19-22 Vasile Dan Marchi , Poeme ..........................p.23 Romeo i Julieta la Mizil ..............................p.24 România 100, (pagin realizat la sugestia lui Mihai Caba) ......................................................p.25 Adriana Tomoni, Daniel Marian - “pe malul de vest al adolescen ei” ......................................p.26 Vasilica Grigora , i poe ii construiesc poduri ......................................................................pp.27,28 Valentin Popa, Trepte din zero ......................p.29 Galina Martea, “Educa ia - sintez a credin ei, culturii i tiin ei” - proiect consacrat Centenarului Unirii .................................pp.30,31 Livia Ciuperc , Un înger printre noi ...pp.32-36 Melania Rusu Caragioiu, Stihuri .................p.36 Amalia M rginean u, Poeme .........................p.37 Const. Marin, Ulmeni, Maramure ........pp.38,39 Alexandra T ietu, Poeme ...............................p.40 Vasile Filip, Autoportret în cuvinte ......pp.41,42 Liliana Popa, Poeme ........................................p.42 Ion Popescu-Br diceni, Din Ordinul lui Orfeu ......................................................................pp.43,44 Gheorghe Filip, “Heterogene” .....................p.45 Antonia Bodea, Inelul de iarb ....................p.46 Magdalena Br tescu, Interviu cu acad. prof. dr. Jean Eskensasy ........................................pp.47,48 Ben Todic , Cine suntem, unde mergem i de ce? ...............................................................pp.49,50 Viorel Roman, Invazia barbarilor ...............p.50 Ionel Dinc , Ini iere ........................................p.51 Nicolae B la a, Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale .......................................pp.52,53 Dan Florian S rescu, Academicianul Aurel Flavius Avramescu ....................................pp.54,55 Radu Olinescu, Tratamentul cu medicamente... încotro? .....................................................pp.55,56 Roxana Turcu, Lacrimile unui înving tor ...p.57 Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.58 Mihai Batog-Bujeni , Constela ii epigramatice ..............................................................................p.59 Teodor Port rescu, Constela ii epigramatice ..............................................................................p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul. Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Gabriele Münter

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doina DR{GU|

Experimentul Pite]ti German i Eugen Olteanu. Volumul este structurat în patru sec iuni: - la începutul c ii, pe 23 de pagini, editorul i colectivul de redac ie prezint , pe scurt, în limbile român i englez : Internaionala terorismului comunist; directivele de baz ale NKVD pentru rile din orbita comunist ; „Reeducarea prin tortur - Experimentul criminal Pite ti” (scurt istoric, metode, caracteristici, etape, urm ri). - partea I, „Experimentul Pite ti - reeducarea prin tortur ”, con ine lucr rile prezentate despre acest subiect în cadrul sec iunii întâi. - partea a II-a, „Forme i aspecte de represiune a individului practicate în perioada dictaturilor comuniste”, con ine comunic ri prezentate la sec iunea a doua. - partea a III-a cuprinde lucr ri privind „Alte aspecte conexe privind regimurile dictatoriale comuniste” cu urm ri semnificative i în perioada actual . Volumul mai con ine i câteva articole in Memoriam ale regelui Mihai I i ale unor fo ti de inu i politici, personalit i marcante în lupta împotriva comunismului. În cuvântul s u, de la pag. 22, prof. univ dr. Dennis Deletant (istoric, Univ. Georgetown, USA) spune: „Forma major de represiune (...) a constituit-o a a-zisa re ea de «case ale mor ii» - închisori i lag re de munc for at - organizat începând cu anul 1945, când a fost definitivat impu-

Volumul „Experimentul Pite ti”, ap rut la Funda ia Cultural „Memoria”, Filiala Pite ti, în 2018, con ine comunic ri prezentate la Simpozionul Interna ional PERT’17, de la Pite ti, în perioada 29 septembrie - 1 octombrie 2017. Deviza tuturor edi iilor simpozionului este sintagma „S nu ne r zbuna i, dar s nu ne uita i”, acestea fiind ultimele cuvinte rostite, înainte de moarte, de marele om de cultur Mircea Vulc nescu, în închisoarea de la Aiud. Lucr rile cuprinse în volumul „Experimentul Pite ti” contribuie la „prezentarea adev rului despre istoria recent a spa iului românesc, inclusiv a românilor din Basarabia i nordul Bucovinei, foste provincii române ti, în timpul dictaturii comuniste”. Cartea este editat sub coordonarea prof. univ. dr. ing. Ilie Popa i a colectivului editorial format din: Dumitru Nestor, Teddy Dr gu , Bogdan-Lucian Gabriele tef nescu, Alexandru

Münter - Seara în

nerea puterii comuniste în România de c tre totalitarismul bol evic stalinist. (...) întreaga suprafa a României a fost împânzit cu numeroase centre de represiune, culminând cu metodele diabolice de tortur fizic i psihic practicate în a a-numitul «fenomen sau experiment Pite ti», care aveau drept scop eliminarea tuturor celor care se opuneau sub diverse forme instaur rii dictaturii proletare: clasa politic interbelic , elitele intelectualit ii, nimii, clasei muncitoare”. Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale i 72 de lag re de munc for at , destinate de inu ilor politici, în care au p timit peste 3 milioane de români, dintre care 800.000 au murit. Scrierile din „Experimentul Pite ti” sunt importante prin caracterul lor de m rturie a celor tr ite de oamenii care nu aveau decât vina de a se opune unui regim totalitar, oameni care, prin metode represive, erau rup i de trecut, dezr cina i, desfiin i, dar i alunga i din viitor, înstr ina i, destinul individual al insului transformându-se în „destinul genera iei f destin”, cum spunea Mircea Eliade. „Experimentul Pite ti” este o radiografie a unei perioade negre, care a ap sat greu asupra poporului român, denaturându-i limba i cultura, oprimându-l i impunându-i limite. Regimul totalitar comunist a fost cel mai odios regim, pe care l-a cunoscut umanitatea. Înc lc rile grave ale drepturilor omului i abuzurile au fost sistematic aplicate în toate închisorile i lag rele comuniste din România. Aici se aplicau cele mai dure metode de tortur . Dar, în fa a represiunii, organizat de comuni ti, românii nu i-au pierdut speran a (mult vreme i-au a teptat pe americani) i s-au parc opus prin toate mijloacele.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Janet NIC{

plimb... plimb în Gândul t u - un gând-oglind !... Fiin a ta-i o sprinten cascad de tâlcuri vechi, iar lumea st s vad cum dai, iubito, mugurii la grind ! plimb în Gândul t u - un gând-livad !... Aici frumoase p ri se perind iar Dumnezeu îngroap câte-o ghind , zut - i El! - uimirii prad ... Se împruneaz merele de-a valma, gutuile se-mpiersicesc, iar palma, furat de-al iubirii calapod, dând frunzele-ntr-o parte, prinde rod. Dar, dincolo de preadivina larm , metaforele stau c-un ochi la arm !

Domni i doamne Doamne, domnul Cer coboar Stelele pe câmp s i pasc Lâng sfânta lui comoar Doamna Limb Româneasc ! Doamne, trece doamna Art peste domnul Labirint... Domnul Râu, pe doamna Hart , face tumbe de argint. Domnul Dor, crescut departe, taie domnul Timp în dou , doamna Carte-mi ine parte, când m ninge doamna Rou .

pentru mine e ti o zî. N-am putere s divul puritatea ta de ful. Din cerescul t u sentim, ca fl mândul, cer suplim. Pieptul, f de adaos, este cosmosul din haos, iar t cerea ta-i vorbir ce m face trandafir. De e cald, sau de e fri, colorezi o lume gri. Nici nu nin i nici nu plo, pe instinct îmi pic ro. Pentru mine nu e dub, marmoreic eu te iub.

Sonet fistichiu Sunt poet i coc re-versuri Cu vibr ri de-n elepciune. E prozaic minune se gust , înc , versuri. i de-aceea, fac demersuri La-ndemân a v pune Prima mea a-versiune A acestor uni-versuri. Cu impuls telectual, Degresat de zei i tauri, Câ tigai, pe-al frun ii val, O cunun de coc-lauri. i-n apartele-mi empir, Clorofilic m emir...

Doamne, doamna Gladiol îmi irig domnul Sânge, domnul Gând m d -n gondol , domnul Nor în palme-mi plânge.

Sonet super-mod-ernist În al sângelui argou mi-am s dit conceptul rar. Din pistilul popular, mi-am ales celest lingou. Vreau cu for tor -n ou, Hram pe ram i var avar, Nu i calul din cal-var, Nu vreau halul din hal-ou. Gândul vrea s se desfete-n Pribegia lui spre mâine. Niciun plânge nu m prieten, Niciun latr nu m câine. i de-aceea, tat Ares, Între cei pitici eu mare-s!

Sonet ire-vers-ibil Dac stele-adun din râu, Nu fac art pentru hart , Ci v dau, cu mare art , Ultimul aspic de grâu. Stau în cântec pân’ la brâu, Beau mister c-o oal spart . Nemuririi f toart Vreau s -i fac, din iarb , frâu. Peste timpii ce se scurg, Pun metafore la plug. necheaz -al meu amurg, Dar nu pot s rinofug i m bucur de insecte, În ierbarul cu defecte...

Sonet româno-franc Sunt amploiat la un ecol de ar i abitanii zeu m recunosc. De pun pe ghiocei parfum de mosc, Nu pun pe lang ce nu se manj, dar zboar .

Doamna Ploaie-i rug ciune peste domnul Spic de ras , doamna Ramur ne pune domnul M r pe doamna Mas .

Un oz bizar ca mâ a se strecoar În sangul meu ce bate-n diguri:pleosc! i ce plezir ca-n tain s cunosc Silansul ri al nop ilor de var !

Peste veri i peste toamne, domnul Clopot bate iar i... Domnii-ace ti i-aceste doamne sunt eternii mei tovar i !

Od femeii iubite (- PROEM -)

De mint, oricine poa’ s m corige, m plesneasc semplu peste bu . Sunt peizan cu stil pe catalige,

ti femeia prea cumin, suflet nalt i trup fierbin. Adorabil st pî,

Panseul fin îmi e solei i du . Când vremea e movez , un’ s plec? i cânt cucii-n ram:avec-avec!

Gabriele Münter - Buchet de dalii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iulian CHIVU

Contingen\e @în predicativitatea transcendent[ Problema, în plan logic, începe cu suspiciunea unei erori de necesitate: În ce m sur defini ia lui Dumnezeu, în afara unei îndr zneli spirituale, solu ioneaz ceva din gravitatea destinal a omului? Filosofiile au f cut din asta o preocupare sc pând câteva erori aposteriori în logica definitoriului, îndep rtându-se astfel de esen , în timp ce teologiile s-au apropiat de ea aprioric acceptând grosso modo transcendentul i metafizica. Era îns prea târziu atunci când matematicile au explicat totul prin logica predicatelor: nu totdeauna o propozi ie dintr-un model A este adev rat i într-un model B. Cu atât mai mult, în domenii de defini ie diferite, predicatele definirii nu pot fi adev rate ca în cazul tautologiilor logice, când un predicat dintr-un model este adev rat în orice alt model. Problema nu are solu ie, fiindc între definitoriul contingent i cel transcendent nu exist nici m car o contradic ie în logica predicatelor atât timp cât logica definitoriului metafizic scap esen ial ra iunii noastre, pentru c încearc s aplice predicatele din domeniul A în domeniul B, acesta din urm neputând fi controlat cu logica lui A (o propozi ie este contingent în logica predicatelor dac i numai dac nu reclam nicio tautologie, nicio contradic ie). Definirea este astfel un ra ionament valid dac i numai dac C este deductibil din predicatele P1, P2..., pentru c nu exist niciun model în care premisele (P) s fie adev rate, iar concluzia (C) fals . Filosofiile ne conduc spre dou propozi ii (A i B) care se vor echivalente în i prin logica predicatelor.

Gabriele Münter -

pi e

Cred c , în cazul definirii lui Dumnezeu, A i B fac o mul ime inconsistent , iar introducerea oric rei asign ri de variabile nu este satisfiabil , fiindc se confrunt în metafizic cu diferen a de univers (A i B nu pot fi echivalente tocmai din aceast cauz ), iar extensiile nu sunt posibile în ambele sensuri (geneza e unidirec ional : Dumnezeu l-a creat pe om dup chipul i asem narea Sa). adar, premisa nu este fals , dar nu se verific în metafizic cu mijloacele contingen ei. Pân la a decide un Dumnezeu în postulat ar mai fi decât un pas, îns e tocmai pasul care se risc în neant. A adar, dac totu i este necesar , care ar fi prima întrebare în leg tur cu Dumnezeu? Ar fi suficient o singur întrebare? Ar putea fi ea scutit de pragmatismul contingent? i dac se impun mai multe întreb ri, acestea sunt comutative sau sunt înl uiri descendente cu baza în infinit? Logica aceasta, la limita ra iunii, e cople itoare, îns scap ceva esen ial: poate fi Dumnezeu exprimat/descris în plan lingvistic sau mâne inaccesibil în inefabil? Postularea lui Dumnezeu începe chiar cu prima întrebare, oricare ar fi ea despre El. i atunci, dac prima întrebare este totu i necesar , trebuie s stabilim momentul 0 în apriori sau în aposteriori? În principiu, putem neglija posibilitatea concret de a accede la capacitatea de a cuprinde tot definitoriul? i dac da, atunci avem nevoie de primul indiciu. Acesta, îns , nu poate fi abstract; primul indiciu apelabil este la limit : geneza! adar, nu avem decât s postul m adev rul biblic i repet m întreb rile despre existen a lui Dumnezeu, ceea ce ne întoarce în acela i cerc vicios de care aminteam la început: logica definitoriului metafizic scap esen ial ra iunii noastre - or asta pune iar la îndoial necesitatea oric rei întreb ri. Ar mai r mâne o singur alternativ ; cea cartezian : existen a mea, dac este o realitate, de ce ordin este adev rul ei? Îns i de aici intru în acela i cerc vicios pe care încercam s -l evit din ra iunile amintite. adar, postulatul nu poate fi evitat. Îns primul postulat nu este Dumnezeu i nici existen a mea cauzat , ci cauzarea în sine; or nici asta nu este o noutate. Defini iile reflect îns i c utarea definitului i o exprim cel mai adesea sintetic în afirma ii: Dumnezeu este spiritul infinit i perfect în care î i au sursa, suportul i scopul toate lucrurile1 Alte surse propun un Dumnezeu ca Un spirit infinit, etern i neschimb tor în fiin a, în elepciunea, puterea, dreptatea, bun tatea î i adev rul S u2; dar i ca realitate infinit , etern , necreat i personal , care a creat tot ce exist n afar de sine i care s-a relevat creaturilor umane ca fiind sfânt i iubitor, conform iudeo-cre tinismului3. Odat cu Tertulian (160 d. H.), Dumnezeu apare îns ca o Triunitate (Trinitate), destul de frecvent folosit în Noul Testament (Tat l, Fiul i Sfântul Duh în deplin i des vâr it unitate). Episcopul menonit Pieter J. Twisck (1565-1636) formula pe acest temei ideea de

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumnezeu ca însumând nu doar trei nume, ci trei persoane care împ rt esc acelea i atribute divine... Aceast Trinitate se afl în cer, cum noteaz T.J. van Braght4: Tat l, Fiul i Duhul Sfânt; dintre care sl vitul Fiu s-a coborât printre noi i a tr it ca rob, f cându-se asemenea oamenilor i a fost identificat i ar tat lumii de c tre Ioan Botez torul la râul Iordan. Duhul Sfânt a fost v zut i el de c tre acela i Ioan Botetorul cu ocazia botezului Domnului Isus, când a coborât în chip de porumbel i a venit peste Domnul Isus. Tat l, care este spirit nev zut i nu poate fi v zut cu ochi muritori, i-a f cut atunci auzit din cer glasul i a zis: «Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi sesc pl cerea». Iat deci c i în aceste inten ii descriptiviste de definire, logica definitoriului metafizic scap esen ial ra iunii noastre nu doar pentru c A i B fac o mul ime inconsistent , ci pentru c , pe de o parte, introducerea oric rei asign ri de variabile nu este satisfiabil , iar pe de alta, din motive de natur a argumentului; doar teologiile au reu it aceasta printr-un definitoriu grosso modo, func ional, cu care filosofiile nu s-ar fi mul umit în primul rând din ra iuni de metod . Nu ne îndoim ca Gerrit Roosen (1612-1711) c Trinitatea Tat Fiu- Sf. Duh nu ar fi în eleas cum se cuvine ca deplin i des vâr it unitate, iar paradigma argumentelor i stabilirea definitului au comportat contradic ii i refuzuri de asign ri pân la acceptarea aseit ii lui Dumnezeu (cauza i principiul cauz rii), chestiuni detaliate la începutul secolului al XX-lea de Adolf von Harnack, odat cu lucrarea sa Esen a Cre tinismului. Parcursul intuitiv - perceptiv - conceptiv a fost, în fond, o incert i nesatisf toare c utare în definit. Iar convenirea atributelor eseniale ale lui Dumnezeu nu inea nici de natura revela iei, nici de cunoa terea catafatic i cu atât mai pu in de cunoa terea apofatic . Raporturile subiect/obiect, con tiin /lume exterioar au venit în urma observ rii pasive; ca atare, Dumnezeu se relev ca mister în contemplare i î i contureaz atributivitatea în reflectare. El este mai întâi Unul-Tot (la greci), infinit i nem rginit i este la fel de ateist s afirmi existen a lui Dumnezeu pe cât este s o negi: Dumnezeu este fiin a în sine, nu o fiin 5 i, pe cale de consecin , el nu exist , ci pur i simplu este6. Paul Tilich, la care fac trimitere, este astfel primul care avanseaz o remarc esen ial , dar care a sc pat timp îndelungat reflect rii, de i scolastica se apropiase destul de mult de ea. Dumnezeu nu este o realitate printre celelalte, ci una de o alt esen (chipul i asem narea) - logica definitoriului metafizic scap esen ial ra iunii noastre, cum trebuie s repet m. Dumnezeu, creatorul lumii, într-o prim observa ie, este auto-existentul (non-creatul) etern i infinit, iar orice creatur (secundar ) se deosebe te esen ial de El. Transcenden a Lui se relev prin aceea c El este în mod necesar creatorul Universului (el însu i infinit). Mai apoi, Dumnezeu este perceput ca entitate imaterial care î i este cauz i principiu al existen ei, o alteritate care nu este scutit de personalism; scrierile biblice, literatura iudaic i cre tin devoional au între inut aceasta, în Noul Testament, de pild , unde Iisus vorbe te frecvent despre Dumnezeu-Tat l, el fiind imagine lumeasc a acestuia. Acestui atribut i se adaug altele. Dumnezeu este bun i iubitor (o iubire de tip agape, nu de tip eros); rintele Arsenie Boca spunea adesea c Iubirea lui Dumnezeu fa de cel mai mare p tos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fa de Dumnezeu i de aceea p rintele Teofil P ian considera rug ciunea, pelerinaj c tre Cer7, prin care omul se poate ridica mai presus de sine prin bun tatea lui Dumnezeu, care se subordoneaz iubirii Lui, de unde caracterul rela ional al binelui.

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Apostolul Pavel, pe de alt parte, aduce în discu ie Mânia lui Dumnezeu doar ca poten ial 8, de i este frecvent amintit în Biblie9. i cel mai distinctiv atribut al lui Dumnezeu este sfin enia10, cu care se întrege te conceptual în teologia iudeo-cre tin ca fiind realitatea infinit , etern , necreat i personal , care a creat tot ce exist în afar de sine i care s-a revelat creaturilor umane ca fiind sfânt i iubitor11, iubire care e totuna cu bun tatea lui Dumnezeu, despre care se scrie începând cu arhiepiscopul neoplatonist Anselm de Canterbury12, în secolul al XI-lea. Judec ile despre Dumnezeu, în termenii contingentului, se exprim speculativ în filosofie, dincolo de practic i experien , divagând aseitatea: de la ceva ce exist doar fiindc nu se poate considera c nu exist i Dumnezeu f existen nu ar putea fi Dumnezeu, pân la cea mai des vâr it fiin ce poate fi conceput , care este definit ca având o existen etern i independent , finalizând cu afirma ii teiste de genul cea mai înalt i neîndoielnic realitate imaginabil - formul ri care se re in în seama a ceea ce, dincolo de teandrie, numim argument ontic. La René Descartes13, existen a lui Dumnezeu este o proprietate sau un predicat definitoriu, ceea ce, pentru Kant 14 nu înseamn c subiectul i predicatele sale exist în mod necesar în realitate, de i o fiin des vâr it î i presupune existen a ca atribut dezirabil valid, îns nu este accesibil cunoa terii pe cale ra ional . Teologic vorbind, atributele lui Dumnezeu sunt, dup baptistul A. H. Strong15, de dou feluri: atribute absolute sau netransmisibile i atribute transmisibile, în func ie de cum acestea sunt exclusiv ale Creatorului sau dup cum se reg sesc în rela ia Lui cu Crea ia. Filosofiile au optat pentru clasificarea lor în argumente ontice, cosmologice (cauza prim ), teleologice i morale. Argumentele cosmologice mai ad ug celor ontice (referitoare la existen a lui Dumnezeu) înc cinci: 1) Dumnezeu - sursa mi rii universale; 2) cauzalitate i cauza prim ; 3) fiin e contingente i Fiin a Necesar ; 4) valoarea gradual i Valoarea Absolut ; 5) inten ia natural i Artizanul Divin, Potrivit lui Toma de Aquino16, cel de al treilea argument. Numit argument cosmologic, este totodat i argumentul contingen ei lumii. Argumentul teleologic, ultimul din enumerarea lui Aquino, are originea în platonicul Timmaios i este dezvoltat ulterior de William Paley17. Immanuel Kant, în argumentul fizico-teologic, trimite spre semnele evidente ale unei orânduiri dup un scop determinat, orânduire finalist str in lucrurilor înse i, doar contingent apar inând acestora, ele fiind legate de o cauz sublim i în eleapt (cauza lumii), asta în timp ce pentru Aquino existen a lui Dumnezeu nu este demonstrabil , ci e doar revela ie i credin . Thoma de Aquino (Summa theologiae) recurge la ra ionamentul paulinic (Romani, I, 19.20)18: f efecte care nu sunt de propor iile cauzei, nu se poate avea o perfect cunoa tere despre cauz . Un ra ionament de re inut propune i Spinoza19: Întrucât Dumnezeu este fiin a absolut infinit , din ale c rei atribute care exprim esen a substan ei nu poate fi negat nici unul, ci exist în mod necesar..., dac ar exista vreo substan în afar de Dumnezeu ea ar trebui s fie explicat prin vreun atribut al lui Dumnezeu; astfel ar exista dou substan e cu acela i atribut - ceea ce ... este absurd; prin urmare nu poate s existe nici o substan în afara lui Dumnezeu i deci, de asemenea, nici nu poate fi conceput . C ci, dac ea ar putea s fie conceput , ar trebui cu necesitate s fie conceput coexistent ; dar aceasta este absurd. Deci în afara lui Dumnezeu nu poate s existe, nici s fie conceput vreo substan . Apoi i numele biblice ale lui Dumnezeu au relevan a lor în diacronia Lui conceptual : El, Eloah, Elohim, El Sadai, Iehova... El, Eloah i mai ales Elohim, a-zisul plural de majestate, au dat unora prilejul de a vedea în asta trinitatea Tat l-Fiul-Sfântul Duh.

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ebraicul Elion, din Vechiul Testament, înseamn Cel Preaînalt, cu trimitere la dimensiunea teandric cople itoare a lui Dumnezeu, în timp cel El Sadai trimite la Dumnezeu Atotputernicul, de i nu este exclus ca prima accep ie s fi fost aceea de St pân nemilos. Tot a a Iah, mai apoi Iahve - reg sit în tetragrammatonul IHWH , folosit de evrei ca substitut al Numelui Sfânt, fa de care aveau re ineri în a-l pronun a; se traduce prin Domnul (Haleluiah = Sl vit s fie Domnul). De asemenea, evreii au mai folosit pentru Dumnezeu i Ehieh, în sensul panteist de Eu Sunt Cel ce Sunt, conform Exodului3: Moise a zis lui Dumnezeu: Iat , când m voi duce la copiii lui Israel i le voi spune: Dumnezeul p rin ilor vo tri m-a trimis la voi i m vor întreba: Care este Numele Lui?, ce le voi r spunde? Dumnezeu a zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. i a ad ugat: Vei r spunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se nume te Eu sunt m-a trimis la voi (Exodul, 3.13.14). Alte cognomene ale lui Dumnezeu au valoare de sinecdoc : Iehova-Iire (Domnul va purta de grij ; Geneza 22:14); Iehova-Nisi (Domnul-steagul meu; Exodul, 17:15); Iehova-Salom (Domnul P cii; Judec torii, 6:24) etc, acestora ad ugându-li-se ulterior numeroase altele în limbile popoarelor cre tine. Un lucru, îns , trebuie remarcat în chip special: teologia cre tin , spre deosebire de fiolosofii, postuleaz un model al lui Dumnezeu mult mai coerent pentru c este conceput catafatic, a c rui aseitate este revela ie pur , de o aritate conjunctiv , bipolar (scutit evident de contradic ia contingent/metafizic); Dumnezeu este Domnul ca în psalmi: Dumnezeu este Domnul i S-a ar tat nou (Ps., 117, 27); bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (Ps., 117, 26) etc. a-zisele atribute transmisibile ale lui Dumnezeu scutesc conceptul de orice contradic ie tocmai prin aceast bipolaritate. Spre deosebire de atributele absolute, cele transmisibile vizeaz exclusiv dumnezeirea revelat în rela ia cu omul: Dumnezeu este ve nic i necuprins, Alfa i omega (Apoc, 1:11), iar Apostolul Pavel le aminte te filosofilor de pe colina lui Marte c : În El avem via a, mi carea i fiin a! (Faptele, 17:28), respectiv eternitatea i infinitatea. Cât despre omniprezen a atotcuprinz toare, evanghelistul Matei spune: Acolo unde sunt doi sau trei aduna i în Numele Meu, sunt i Eu în mijlocul lor (Mat., 18:20.).

Gabriele Münter - Case de la ar

Un alt atribut transmisibil promovat de teologii este omniscien a lui Dumnezeu: El îi cunoa te fiec ruia inima (Faptele, 15:18) i tie de ce are nevoie fiecare (Matei, 6:8). Acesteia îi corespunde omnipoten a: la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putin (Matei, 19:26.) sau: Dac vei trece prin ape, Eu voi fi cu Tine; i râurile nu te vor îneca; dac vei trece prin foc, nu te va arde, i flac ra nu te va aprinde. C ci Eu sunt Domnul, Dumnezeul t u, Sfântul lui Israel, Mântuitorul t u! (Isaia, 43:2.). Dumnezeu nu este un om ca s mint , nici fiu al omului, ca s -I par r u. Ce a spus, oare nu va face? Ce a f duit oare, nu va împlini?(Num. 23 ). Tot a a spune i Noul Testament (Evreii, 13:5; Timotei, 2:13) etc. i înc un atribut esen ial dintre cele transmisibile este dragostea: Fiindc atât de mult a iubit Dumnezeu lumea c a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El s nu piar , ci s aib via ve nic . Dumnezeu, în adev r, n-a trimis pe Fiul S u în lume ca s judece lumea, ci ca lumea s fie mântuit prin El (Ioan, 3:16,17). Atributele transmisibile, formulate de Strong, sunt de fapt contiguit i ale atributelor dumnezeie ti absolute: 1) Dumnezeu este spirit; 2) Dumnezeu este autosuficient i con tient de sine; 3) Dumnezeu este nondeterminat exterior în gândirea Sa; 4) Dumnezeu este imutabil (nonparadigmatic), nu se schimb pentru c nu evolueaz i nu evolueaz pentru c r mâne totdeauna identic cu Sine; 5). În consecin Dumnezeu este i r mâne unic; 6) El este des vâr ire calitativ i etic ; 7) În morala Sa este dragostea des vâr it fa de Crea ia Sa; 8) Dragostea Sa rezid în Sfin enie: Dumnezeu este singur f p cat. Toate acestea vor determina op iunea teologic pentru Dumnezeul cel viu - ca r spuns, pe când filosofiile, în setea lor de absolut, fie c ajung la Dumnezeul lui Nietzsche, fie c încep de la el, r mân permanent în întrebare. Odat cu Reforma lui Luther, Biserica cre tin , de pild , ameliorase rela ia cu p tosul (Rechtfertigund = Justificarea), iar Calvin motivase asta prin faptul c Dumnezeu, Creatorul, este i izb vitorul lumii (Providence) - doctrina predestin rii. adar, judecând dup toate acestea i coroborându-le cu atributele Lui biblice, Dumnezeu (Noncreatul) nu poate fi cunoscut ca atare, aidoma Crea iei Sale, ci numai prin revela ie (El S-a descoperit prin lucrarea Fiului20) i catafatic (prin Scriptur ). Deci, orice str danie de a-l aduce pe Dumnezeu din „ontica” Lui în ontica coordonatelor spa io-teporale este o eroare de inten ie. Iat de ce spuneam c Dumnezeu nu poate fi definit satisf tor pe un definitoriu contingent, lucrul acesta f cându-l cel mai bine ra iunea teo-logic ; apriorismul referen ialului transcendent nu este compatibil cu aposteriorismul celui contingent decât prin teza atributelor transmisibile, o exclusivitate de domeniu a teologiei. Reforma cea astfel i ea distinc ii de aceast natur prin credin (Glaube), gra ie (Gnade), mântuire (Erlösung) i Sfântul Spirit (Heiligen Geist). Argumentele lui Dumnezeu refuz aritatea din logica algebric i sunt, categoric i exclusiv, la El mai mult decât în Crea ia Lui; teo logica relevându-L în ceea ce avem de la El: Via a (ca realitate perceptibil ), Calea (ca norm intensiv ), Adev rul (ca predicativitate extensiv ). Toate acestea, îns , nu contrazic cu nimic abordarea ontologic a lui Tillich, dup care Dumnezeu este contiguu în noi doar ca Temelie, iar fiin a noastr finit este o prelungire în chip i mai apoi în asem nare a Fiin ei infinite. Teologia cre tin se scute te de deductivitatea teist a lui Richard Swinburne21; un Dumnezeu care din ce în ce mai probabil exist decât nu exist - adic , a a cum am mai spus, conduce spre cel mai probabil sistem metafizic. Astfel, între asertotica de dincolo de necesitate sau de posibilitate i dogmatica tezist , care presupune o anumit criz a în elegerii, ne afl m în contextul dilemelor lui Collingwood22, potrivit c rora fie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

NOTE realul nu se structureaz într-o singur ierarhie, fie noi îl cunoa tem par ial, fie nu sesiz m conexiunile între ceea ce cunoa tem cu siguran i atunci suntem tenta i s admitem c lucrurile autonome sunt determinate de realitatea lor i, în consecin , unit ile abstracte, singure, nu sunt nici m car ceea ce sunt; împreun , ele sunt ceea ce sunt, îns nu tot ceea ce ar putea fi (Dumnezeu - ceva ce exist doar fiindc nu se poate considera c nu exist i Dumnezeu f existen nu ar putea fi Dumnezeu; Cea mai des vâr it fiin ce poate fi conceput , care este definit ca având o existen etern i independent ; Cea mai înalt i neîndoielnic realitate imaginabil etc.). Argumentul ontic r mâne în bun parte în contextul dilematic al lui Collingwood: 1) Dumnezeu - sursa mi rii universale; 2) cauzalitate i cauza prim ; 3) fiin e contingente i Fiin a Necesar ; 4) valoarea gradual i Valoarea Absolut ; 5) inten ia natural i Artizanul Divin - ele fac fie trimitere expres la contingent, fie c vin din direc ia acestuia; inten ional se transform argumentul în el însu i, ca în func ia identitar , spre deosebire de atributele transmisibile, promovate teo-logic, cu tendin exponen ial ridicând totul la o putere variabil : 1) Dumnezeu este spirit; 2) Dumnezeu este autosuficient i con tient de sine; 3) Dumnezeu este nondeterminat exterior în gândirea Sa; 4) Dumnezeu este imutabil (nonparadigmatic), nu se schimb pentru c nu evolueaz i nu evolueaz pentru c r mâne totdeauna identic cu Sine; 5). În consecin Dumnezeu este i r mâne unic; 6) El este des vâr ire calitativ i etic ; 7) In morala Sa este dragostea des vâr it fa de Crea ia Sa; 8) Dragostea Sa rezid în Sfin enie: Dumnezeu este singur f p cat - cum men ionam i mai sus. Strong continua astfel într-un spirit mult mai tran ant teo-logic ceea ce începuse Otto Rudolf23, agumentul s u evit autologiile i este mult mai atent la valoarea de adev r (ex.: Dumnezeu este autosuficient i con tient de sine; Dumnezeu este nondeterminat exterior în gândirea Sa etc.). Predicatul argument rii ontice î i estompeaz îns valoarea de adev r din cauza variabilelor în universul discursului (Fiin e contingente i Fiin a Necesar ; Valoarea gradual i Valoarea Absolut ; Inten ia natural i Artizanul Divin). Conjunctivitatea conduce aser iunea filosofic spre erori de tipul non sequitur (ex.: ceva ce exist doar fiindc nu se poate considera c nu exist ) sau chiar lipsa premisei (Cea mai înalt i neîndoielnic realitate imaginabil ). Contingentul face ca, la Durkheim, argumentul sociologic s fie o premis suficient (sistemul sfin eniei i al lui Dumnezeu presupun condi ia de loialitate absolut impus de societate membrilor s i), la Freud religia este o ap rare mental împotriva amenin rilor naturii, pentru Hick Dumnezeu poate fi definit în egal m sur în termeni naturali i non-religio i ca i în termeni religio i, iar la tei ti conceptul se poate exprima i dilematic (Dumnezeu este perfect iubitor, Dumnezeu trebuie s doreasc s elimine tot r ul; iar dac Dumnezeu este atotputernic, trebuie s poat elimina tot r ul. Dar r ul exist , prin urmare Dumnezeu nu poate fi omnipotent i perfect iubitor în acela i timp), simultan, pentru omul de tiin , Universul d inuie ca obiect al cercet rii ca i cum nu ar exista niciun Dumnezeu. Teo-logic, definirea lui Dumnezeu nu se identific cu descrierea conceptului nostru de Dumnezeu, fiindc a a ceva este din start exclus tocmai din considerentul atributului de natur transcendental : Dumnezeu este i r mâne unic; El este des vâr ire calitativ i etic ; In morala Sa este dragostea des vâr it fa de Crea ia Sa; Dragostea Sa rezid în Sfin enie: Dumnezeu este singur f p cat. Astfel coerent , rela ia omului cu Dumnezeu r mâne, în virtutea acestor atribute definitorii, s fac , dup obiectul teologiei cre tine, apologia smereniei i s se des vâr easc prin credin , n dejde i iubire; ateismul oricum nu este o solu ie.

Hopkins Strong Augustus, Systematic Theology, Philadelphia, 1907, p. 52). Catechismul Westminster, p. 52. 3 John H. Hick, Filosofia religiei, Bucure ti, Ed. Herald, 2010, p.31 4 The Bloody Theater sau Martyrs Mirror, Scottdale, Mennonite Publishing House, 1850 p.374 5 Paul Tilich, Systematich Theology, I, Chicago, 1951, p.237. 6 Atunci Dumnezeu i-a r spuns lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: „A a s spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!” (Ie irea, cartea a doua a lui Moise, 3:14) 7 Ed. Doxologia, Ia i, 2013, p.30. 8 Ziua mâniei i a ar rii dreptei judec i a lui Dumnezeu, care va r spl ti fiec ruia dup faptele lui. i anume, va da via ve nic celor ce, prin st ruin a în bine, caut slava, cinstea i nemurirea; i va da mânie i urgie celor ce, din duh de gâlceava, se împotrivesc adev rului i ascult de nelegiuire. Necaz i strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face ul; întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Slav , cinste i pace va veni îns peste oricine face binele; întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. C ci înaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fa a omului. To i cei ce au p tuit f lege, vor pieri f lege; i to i cei ce au p tuit având lege, vor fi judeca i dup lege. Pentru c nu cei ce aud Legea sunt neprih ni i înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socoti i neprih ni i. Când Neamurile, car c n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, î i sunt singuri lege; i ei dovedesc c lucrarea Legii este scris în inimile lor... (Rom. 2:5-16). 9 Dumnezeu îi avertizeaz pe israeli i c dac se vor deda la nedrept i i asupriri sociale mânia Mea se va aprinde (Exod.22:24) Psalmii con in i ei multe exemple în care apare mânia divin (Psalm.2:5, 12; 78:31; 79:6; 88:16; etc), apoi în Isaia (Isaia 9:19; 10:6; 13:13.), Ieremia (Ier. 21:5; 32:37.), Ezechel (Ezech.7:19.) etc. Noul Testament vorbe te i el despre mânia divin : „Cine crede în Fiul are via ve nic ; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea via a, ci mânia lui Dumnezeu r mâne peste el.” (Ioan 3:36.). 10 Tu ie i înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umbl în ile Tale i î i aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru c am p tuit. Vom suferi noi ve nic sau putem fi mântui i? To i am ajuns ca ni te necura i i toate faptele noastre bune sunt ca o hain mânjit . To i suntem ofili i ca o frunz i legiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care s cheme Numele T u sau care s se trezeasc i s se alipeasc de Tine, de aceea neai ascuns Fa a Ta i ne la i s pierim din pricina nelegiuirilor noastre. Dar, Doamne, Tu e ti Tat l nostru; noi suntem lutul i Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu to ii lucrarea mâinilor Tale. Nu Te mânia prea mult, Doamne, i nu- i aduce aminte în veci de nelegiuire! Prive te dar spre noi, ci to i suntem poporul T u... (Iasaia;64:5-11). 11 John H. Hick, Filosofia religiei, Bucure ti, Ed. Herald, 2010, p.31. 12 Monologion ori Cuvântul dintâi despre fiin a dumnezeiasc sau pilda despre credin a ra iunii (Monologium de divinitatis essentia sive exemplum de ratione fidei), 1076. 13 Le Discours de la méthode, Leyda, 1637. 14 Critica ra iunii pure (Dialectica transcendental , II.3,4), 1781. 15 Strong, Augustus H, Systematic Tholology: a Comppendium and Commonplace-book Designed for the Use of Theological Sudents, New York, 1886. 16 Summa Theologica 17 Natural Theology:or Evidences of the Existence and Attributes of the Deity Collected from the Appearances of Nature,1802. 18 Fiindc ce se poate cunoa te despre Dumnezeu le este descoperit în ei, ci le-a fost ar tat de Dumnezeu. În adev r, însu irile nev zute ale Lui, puterea Lui ve nic i dumenzeirea Lui, se v d l murit de la facerea lumii, când te ui i cu b gare de seam la ele în lucrurile f cute de El. 19 Etica, p.16. 20 De atâta vreme sunt cu voi, i nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a v zut pe Mine, a v zut pe Tat l. Cum zici tu dar: Arat -ne pe Tat l? (Ioan 14:9.). 21 The Existence of God, Oxford Universdity Press, New York, 1979 22 R.G. Collingwood, Metod i metafizic , Rev. de Filosofie, an LXII,5/ 2015, p. 697. 23 Naturalism and Religion, London,1907. 2

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Al. Florin |ENE

Legile poeziei sau iluzia comunic[rii Mai în toate epocile istoriei literaturii române, creatorii n-au ezitat i spun p rerea despre poezie. Dar interven iile lor au fost, de obicei, ocazionale i fragmentare, aservite într-un fel sau altul operei proprii, subiective sau polemice, amintindu-mi de poezia lui Eminescu cu „l udându-te pe tine, ridicându-se pe el”. Voca ia teoretic n-a lipsit, în genere, la unii poe i, îns voin a de cuprindere sistematic i, mai ales, posibilitatea de a r mâne deta i, las de dorit. Poetul-critic e o prezen tipic în configura ia modern a tuturor literaturilor. Unii dintre ace tia cred c poemul concret trebuie în principiu s nu spun totul despre poezie. Ace tia sunt gânditori, neîncrez tori în entit i metafizice, în coeren a pur a specula iei, în teoreticul nevalidat de inexorabilitatea realitate a textelor. Poemul trebuie abordat programatic, spun unii poe i-critici, acele straturi ale poemului a c ror eviden pare s ne scuteasc de a le mai în elege i explica. Dar efortul lor se consum în a explica eviden ele. Nimic mai dificil i mai pu in tautologic: aceast pozi ionare contrazice comodit ile i for eaz obi nuin ele noastre, obligând obiectul s i dezv luie o complexitate nuan at de aparen ele lui. Poezia trebuie s ne dea impresia, chiar dac aceasta este în etoare, c , prin intermediul unor simple cuvinte, ni se comunic o cunoa tere de o natur foarte special : cunoa terea unui con inut psihic, a a cum este con inutul psihic în via a real . Poezia trebuie ne dea iluzia comunic rii unui con inut sufletesc. Îns orice limbaj, atât cel poetic cât i cel nepoetic, presupune o distan contemplativ . Aici nefiind vorba de comunicarea unui con inut sufletesc real al autorului, ci a unui con inut sufletesc imaginar. Comunicarea este imaginar în poem. În acest context, avem în vedere deosebirea între intui ia creatoare i cea receptoare, pentru c opera, odat încheiat , dep te, într-un fel sau altul, inten iile ini iale ale creatorului s u.

Gabriele Münter - Biserica

În primul rând trebuie s facem o distinc ie între o comunicare real i una imaginar , iluzorie i fictiv . Comunicarea iluzorie devine real prin chiar faptul c este singura posibil în poem. La fel, în locul tradi ionalei distinc ii între eul empiric i eul poetic propun o alta, între poet i personajul care figureaz ca poet, acestuia îi recunosc posibilitatea unei comunic ri reale, obiective: nu poetul, ci un personaj care figureaz ca poet comunic obiectiv cu noi în poezie. Personajul de care vorbeam e o voce a poetului, poetul, chiar atunci când vorbe te în numele s u, nu e decât tot un personaj. Caracterul imaginar, pe de o parte, al poemului i caracterul lui, pe de alt parte, obiectiv trebuie considerate în simultaneitatea ac iunii lor. Sfera no iunii de poezie e mai cuprinz toare decât aceea de poem. Caracterul imaginar nu e o condi ie a poeziei ci a genului, altfel spus, a poeticului din poeme. Limbajul real, obi nuit, poate fi la rându-i poetic, în m sura în care comunic intui ii individuale prin mijloace exclusiv sintactice i lexicale, adic prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie s atragem aten ia c o serie întreag de expresii ini ial poetice se degradeaz i se pierd prin folosin repetat . Figurile de stil se gramaticalizeaz , metaforele înse i pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit din ii perle a fost un geniu, ultimul care o repet este un imbecil”. Obi nuin a conceptualist a limbii se dovede te fatal pentru poezie, ca i uni-versalitatea ei depersonalizatoare. Adic tocmai ceea ce face din ea principalul mijloc de comunicare uman . Poezia este i ea o comunicare, dar comunicare a unor con inuturi suflete ti la care limba nu are acces, pe care, mai bine zis, le falsific transformând în mod vizibil în gen ceea ce este individual, analizând ceea ce este sintetic. Sarcina poetului r mâne aceea de a ie i din generalitatea limbii, de a o transforma în a a fel încât devin apt s produc iluzia individualit ii suflete ti. Modific rile poetice sunt prin excelen idividualizante, opozi ia fundamental între poezie i limba român creînd din acest punct de vedere nu doar dificult i, ci i avantaje. Inexpresivitatea dedus a limbii este, la rândul ei, rezultatul unei iluzii - am gire contrar , dar profitabil am girii poetice i transformându-se, ca i aceasta, într-o realitate psihic . Poemul întreg poate fi privit ca modificant al unei expresii date în cuprinsul lui. Exist doi factori modificantul i modificatul, termene ce interac ioneaz între ele. Modificantul ac ioneaz asupra modificatului. F procedee, adic f substituire nu exist poezie. Dar, modificantul poate s lipseasc par ial sau total din poem, fiindc acesta este unic substituent total. Poemul poate fi privit ca modificant al unei expresii date în cuprinsul lui. Ca i substituitul, modificantul reprezint material lingvistic brut ce suport ac iunea individualizatoare, substitutiv a poetului. Uneori îns modificatul însu i este virtual. Valoarea modificatului ar putea s consiste nu numai în conota iile pe care - sub influen a modificantului - le aduce substituentului, dar i din acela pe care le prime te el însu i intrând într-o asemenea unire indestructibil . Subliniez c termenul de modificat nu trebuie în eles ca ac iune s -

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vâr it , asemeni substituitului, ci supinal, ca o ac iune de s vâr it. Exemplul: „Ochii ei alba tri m priveau galnic”, ochii ei alba tri, substituit, îl înlocuim cu „ochii ei ca cerul senin” devine substituent, în cadrul c ruia cuvântul cerul devine modificat, se îmbog te cu nuan e suplimentare. În acest caz am v zut substituirea i modificarea ca dou procese complementare, unul desf urându-se în serie sinonimic . Ochii ei ca cerul senin fiind sinonim cu ochii ei alba tri, iar cerul din context fiind omonim al cerului din vorbirea obi nuit . Încruci area de efecte dinl untrul sintagmei poetice apare astfel mai evident , s fie trecut pe linia a doua caracterul decisiv pe care îl are substituirea. Aceast metod dovede te unitatea substan ial a tuturor mijloacelor poetice în m sura în care toate înseamn o substituire. Fiecare epoc literar - pe linia morfologiei culturii-o consider un sistem de rela ii între diversele sale caracteristici, a c ror ultim motivare const într-un nucleu central sau o intui ie radical , responsabil de întreg ansamblu. În acest context poezia postmodernist se caracterizeaz de un individualism acut, izvor imediat al unui tot atât de acut: subiectivismul, ira ionalismul. Altfel spus, poetul postmodernist se dezintereseaz de asem narea fizic imediat recognoscibil de c tre ra iune pentru a spori în schimb asem narea emo ional , care fiind mai îndep rtat nu ajunge s devin con tient la lectur i se g se te doar implicat în emo ie. Con tientul neactualizat nu este omologabil cu incon tientul, structura lui r mâne una con tient , implicit con tient . O reduc ie este dealtfel posibil i în ce prive te poezia tradi ional al c rei bloc de figuri imaginative risc s par perfect omogen datorit distan ei în timp. Semnifica ia ira ional nu ac ioneaz , a adar, asupra incon tientului cititorului, ci asupra unui pre-con tient. Implicitul nu se confund cu incon ti-entul, dar, nici cu ira ionalul. C ci exist chiar i în imaginea vizionar un implicit ra ional, ra ionalizabil, adic , prin lectur . Mai întâi ne emo ion m i numai dup aceea în elegem, dac e cu putin . Îns , înclin s cred c emo ia nu trebuie considerate ca dou momente separate în receptarea poeziei. Preeminen a poate fi recunoscut în cadrul unei simultaneit i. Emo ia se poate dispensa de în elegere, dar în elegerea nu se poate dispensa de emo ie. F emo ie, în elegerea poeziei este pierdut . În imaginea vizionar emo ia este anterioar în elegerii, deci, implicit în în elegere. Schimbarea copernican pe care ira ionalismul o aduce în art const în aceast condi ionare a în elegerii de c tre emo ie. De fapt, în elegerea este un termen - nu opus ra iunii, cum sus ineau filosofii antipozitivi ti din secolul XX, dar mai cuprinz tor i mai complex decât ra iunea. În elegerea care implic emo ia, care presupune participare i nu deta are fa de obiect. Ra ionalul îl identific m cu conceptualul, iar ira ionalul cu emo ionalul. Exist un ra ional implicit i ca atare neconceptual, dup cum exist emo ii ra ionalizabile, i altele nu. Nu este neap rat nevoie s recurgem la contribu ia filosofilor spre a justifica o asemenea distinc ie, dar, ne vine în minte defini ia kantian a frumosului: ”...ceea ce place universal concept”. Defini ie care e departe de a afirma natura ira ional a frumosului. Semnifica ia emo ional r mâne astfel caracterizeze poezia de sugestii delicate a simbolismului, semnifica ia ira ional ar defini cu prec dere poezia de factur suprarealist . Poezia nu este pur i simplu expresie individualizat , ci expresie universal aprobabil , altfel spus, comunicabil . Prin acest eseu am c utat s sondez psihologia crea iei, dedus dintr-o psihologie a recept rii. Cu alt ocazie am s extind aceste considera ii despre teoria Poeziei. Importan a major a acestei sinteze const nu atât în descoperirea legii asentimentului, cât a conexiunii stabile între asentiment i substituire, în lumina aruncat înl untrul poeziei din afara ei. În continuare, în eseurile pe care le voi concepe pe aceast tem voi c uta, la fel ca în aceast lucrare, s extind descoperirea nu a unui sistem care supune realitatea, ci realitatea care se supune siste-mului meu.

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Florentin SMARANDACHE (SUA)

E grea via a cercet torilor, dar deseori frumoas i vesel . * Câinele e cel mai bun prieten, mai credincios decât omul. * O s c toresc continuu... i la optzeci de ani. S cunosc lumea. Este totul un mister în jurul nostru. * Via a mea e opera mea. Opera mea e via a mea. * Îmi place destinul de emigrant la infinit, de trubadur permanent care nu apar ine niciunei ri i... tuturor, aventurier în necunoscut; decât s te na ti i s mori în acela i loc. * Una e s vizionezi o cultur la televizor, i alta s-o vezi în realitate i s-o sim i. Ca diferen a între pasiv i activ. * Jovialitate... Amicabilitate... i sim i o energie pozitiv din partea audien ei. Profesorul Bae Young Jun spune c religia noastr e... matematica (!) Prin extindere, a afirma c : Religia noastr este... tiin a (!!) * În toat lumea, numerele 3 i 7 sunt magice... * Continui s m documentez despre culturi diferite, pentru a identifica asem ri, i mai ales, deosebiri. Cultur Comparat . * Oamenii care vorbesc pu in, gândesc muuult. * O c torie atrage alt c torie! * Parafrazând un cântec popular vechi românesc: Tot pe drum, pe drum, pe drum, I ACAS nicidecum! * Ii învingi pe oameni, dar nu învingi ideile lor! * Omul ce n-are du mani, nu-i face pielea doi bani (proverb din zona Bulze ti - B lce ti). * Dac ceva nu merge, for eaz -l s mearg ... * Fericirea unora vine din nefericirea altora... * Încrederea în sine i în ne-sine... * Din idei mici se nasc realiz ri mari!

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Drago] NICULESCU

Filozofia ]i ]tiin\a sub semnul unit[\ii (I) 1. Teme epistemologice fundamentale Desigur c reflec ia asupra raportului dintre tiin i filozofie, cu toate coordonatele sale gnoseologice i epistemologice, ridic drept obiect fertil de discu ie problematica raportului dintre ipostaza metafizic speculativ a tiin ei filozofice i ipostaza pozitivist a tiin elor fixe, supuse puterii opera ionale a principiilor formale logicomatematice. Pentru ca, plecând de aici, de la analiza gradului de suprapunere, de imixtiune sau de diferen iere a celor dou domenii tiin ifice, s se ajung la evaluarea statutului omului de tiin , la estimarea aparatului s u analitic i sintetic de ac iune teoretic , la descoperirea, pân la urm , a unui fundament c uzitor unic, integrator în demersul tiin ific pe care îl execut . Metoda matematic , cercetarea sub microscop, reflec ia, narativitatea i specula ia nu se dovedesc a fi altceva decât forme relativ diferite ale unor c i de tindere înspre descoperirea aceluia i adev r ultim, global i absolut, ruia fiecare dintre acestea încearc s îi lumineze câte o mic parte, -l surprind dintr-un alt unghi. Acesta este efortul de cunoa tere al omului, c ruia, odat cu darul con tiin ei, i s-a h zit i destinul de etern c ut tor al unor taine pe care nu se tie când i în ce m sur le va cunoa te, efort care orice form ar îmbr ca, orice cale de p trundere i descifrare i-ar revendica, utilizeaz în egal m sur rigoarea, claritatea, coeren a logic i, mai presus de orice, darul scânteii intuitive - s mân a Dumnezeiasc a ezat i încol it în lumina cerebral a fiin ei umane, care, azvârlit în jerba unor ipoteze halucinante, îi transfigureaz acestei fiin e condi ia pauper , proiectând-o spre grani ele cere ti. În curiozitatea neobosit care i-a bântuit fiin a,

Gabriele Münter - Câmp înflorit

omul a dep it u or scepticismul gnoseologic incipient i declan ator prin îns i puterea fecund a nega iei, pentru a sta o clip s se în eleag pe sine, s i explice, prin sensibilitate, gândire sau logos, fiorul nest pânit al c ut rii. A urmat duelul termenilor în raport cu înc rc turile conceptule pe care le poart i reprezint , pentru a se desprinde din el c utarea concret , pragmatic a empirismului englez, dar i suple ea deceler rii ra ionaliste, specific francezilor cartezieni i postcartezieni. Scepticismului humeian, care pune radical în discu ie conceptul de cauzalitate din tiin , Kant îi d o replic de propor ii, pe cât de vaste pe atât de originale, dep ind matematic i sintetic empirismul i ra ionalismul prin afirmarea existen ei unei cauzalit i apriorice, determinant a facult ilor de cunoa tere care structureaz i construiesc experien a. A a cum experien a nu este posibil f formele a priori ale con tiin ei, nici conceptele (categoriile) un pot exista f intui iile generatoare. Nu credem c epistemologia genetic a lui J. Piaget, care legitimeaz aplecarea c tre cunoa terea tiin ific prin puternici factori psiho- i sociogeni, care se unesc pentru a izvorî acel apetit inexplicabil i irepresibil c tre cunoa tere al omului, sunt în stare a rui existen a unor cadre prestabilite ale subiectului, chiar i în condi iile în care Kant nu explic suficient geneza lor, i aceasta dintr-un motiv capital: transcendentalul, coborârea transcendentului în imanent, nu poate fi explicat. La grani ele difuze ale orizontului u, explica ia uman se opre te. Din punct de vedere al metodei, al cunoa terii sistematizate, filozofia ocup nivelul de cea mai înalt generalitate, întrucât filozofia, prin dimensiunea i func ia sa gnoseologic , se constituie i ca metod de abordare a lumii în totalitatea ei, urmând apoi nivelul metodei i metodologiei a a zis „de grani ”, valabile pentru mai multe tiin e particulare i transferabile între aceste tiin e dup unele adapt ri adecvate, i, la nivelul de jos, metodele i metodologiile specifice, distincte de la o disciplin la alta. „Purismul metodologic” parmenidian, construit pe esen , pe adev rul logic i nu pe experien , se situeaz la polul opus expansiunii metodologice platoniene, c ci se trece de la pur la dialectic , urmând ca Aristotel s nu- i mai fie suficient doar propriei viziuni, ci, prin logic , s ofere un instrument operativ metodologic pentru gândirea tiin ific global . Pân la îndoiala hiperbolic a lui Descartes, pân ce omul, îndoindu-se de puterea lui de cunoa tere, simte Absolutul Fiin ei perfecte, Dumnezeu, nu mai e decât un pas, i acesta este f cut de Francis Bacon - o încercare de negare a „organonului” aristotelic pe baza normelor induc iei amplificatoare,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

insuficient îns pentru a valida corect func ia logic inferen ial , mi carea sigur între polii cauzali ai premisei i concluziei. Secolele al XVII-lea i al XVIII-lea mai ales marcheaz o strâns întrep trundere între filozofie, tiin e, arte i meserii. Este epoca unui nou salt în istoria gândirii i civiliza iei lumii, c ci proeminentele crea ii ale lui Descartes, Newton, Leibniz, Diderot, ale enciclopedi tilor francezi sau remarcabilele constructe ale lui Kant sau Goethe deschid c ile unor noi viziuni, fac s p trund magma reflec iei i judec ii umane prin re ele unor fisuri insesizabile ale misterului. În lucrarea „Introducere în epistemologie”, filozoful i profesorul Acsinte Dobre reafirm i sus ine sugestia lui P. Botezatu de a considera, în cadrul metodei filozofice, logica formal i dialectica ontologic într-o unitate polar : „Ca teorii de nivel universal, ele nu se substituie una alteia i fiecare va contribui cu laturi necesare, dar nu suficiente, la reconstruc ia în gândire a universului dinamic al lumii”. Dac pentru John Locke „nimic nu exist în intelect care s nu fi existat mai întâi în sim uri, iar Hegel impune dialectica ca metod filozofic general , Kant se men ine în sfera opus , a metafizicii, a formelor a priori, anterior existente în subiect. Iat spre exemplu, cele trei idei ale ra iunii (Vernunft), distincte, la Kant, de intelect (Verstand): ideea de suflet ca totalitate a fenomenelor interioare, ideea de lume, ca totalitate a fenomenelor exterioare i ideea de Dumnezeu, ca totalitate a realului i posibilului. Aceste trei idei sunt de factur pur metafizic , stabile, individuale, f s exprime o solu ie constructiv rela ional , deci ra ional-dialectic . A încerca m car s le trat m dialectic, înseamn , dup Kant, „a ne iluziona prin concluzii dialectice generatoare de antinomii de neacceptat (A. Dobre)”. În orice caz, dialectica modern , unificatoare a logicii cu principii ontologice, considerat de Hegel metod absolut , fundat pe contradic ii interne, dep ite prin succesiunile triadice tez -antitez -sintez , nu va putea înfrânge

Gabriele Münter - Drum cu copaci

Anul IX, nr. 11(99)/2018

niciodat fundamentul transcendental. La aceast concluzie, coincident viziunii kantiene, va ajunge mai târziu chiar neopozitivismul lui Wittgenstein, care consider în final („Tractatus logico-philosophicus”) logica este de natur transcendental , independent de experien , imanent spiritului pur, o imanen , subliniem noi, aprioric , de origine esen ial transcendent .

1.1. Orientarea pozitivist

i neopozitivist

Auguste Comte (1789-1857), centrându- i pozitivismul pe istoria tiin elor, exclude „adaosurile” metafizice, considerate vetuste, deci insuficiente, i proclam , deasupra gândirii speculative i teologice, suprema ia succesiunii fenomenelor i a legilor prin care respectivele fenomene î i manifest devenirea. Obiectul metafizicii poate s devin , de acum, obiect al tiin ei. Îndep rtarea de metafizic , va fi continuat , la sfîr itul secolului al XIX-lea, de neopozitivismul lui O. Neurath, R. Carnap, H. Reichenbach, B. Russell i Ludwig Wittgenstein, al c rui obiectiv îl va constitui construirea unui limbaj unificat al tiin ei, pe baza analizelor logico-semantice i sintactice. Îns , dup cum apreciaz i Acsinte Dobre în „Introducere în epistemologie”, neopozitivismul e ueaz : „Reconcilierea empirismului tradi ional cu existen a adev rurilor logice i matematice pe care i-a propus-o neopozitivismul a r mas tot ca o problem deschis ”. Deind îns limitele i e ecurile sale, neopozitivismul prezint i aspectul pozitiv al introducerii unei atmosfere de precizie i rigoare în discursul filozofic i tiin ific, elaborîând chiar noi instrumente metodologice de verificare a teoriilor tiin ifice.

1.2. Falsifica ionismul lui Karl Popper Falsifica ionismul lui Karl Popper este foarte interesant în calitatea lui de instrument de verificare a validit ii teoriilor tiin ifice, un fel de reducere la absurd aplicat stadiului final teoretic, care, printr-o critic ra ional a eventualelor erori i eliminarea lor, ajunge la schimbarea premiselor, a ipotezelor problematice de la care se pleac . Pe lâng faptul c ea apare ca aplicabil doar restrictiv, acelor teorii care se preteaz la revizuirea experimentelor sau a calculelor care jaloneaz algoritmul teoretic i metodologic, fiind mai greu sau imposibil de aplicat teoriilor de factur umanist - lu m exemplul celor filozofice, speculativ-discursive i narativ-conceptuale - concep ia popperian sufer , în aprecierea noastr , de o capital defeciune intern , care, practic, o compromite, iar aceast de fec iune este urm toarea: depistarea unor erori în fluxul teoretic, ai unor falsificatori ai concluziei teoretice finale, fire te c impune restructurarea, remanierea întregului construct teoretic, dar nu neap rat i a premiselor, a ipotezelor teoretice de la care se pleac . Din punct de vedere prospectiv i teleologic, atingerea finalit ii inten ionate la început poate fi ruinat complet de aceste gre eli sau poate fi afectat doar par ial, deviat cu un grad acceptabil i recuperatoriu - în ambele cazuri impunându-se revizuirea i corec iile teoretice necesare. Dar intui ia, ideea central de la care se pleac , ipoteza str lucitoare care îl arunc pe cercet tor în lupta cu t riile universului nu poate fi atât de u or destituit sau schimbat , ea poate mâne luminoas i valabil , relansând efortul teoretic înspre o apropiat sau nou direc ie de lucru. Func ionarea cu necesitate a unui instrument corector teoretic, fondat pe principiul unui modustollens nu ni se pare valid , c ci falsificarea concluziei teoretice, chiar dac reu te depistarea unor erori interne nu implic în mod obligatoriu schimbarea ipotezei sau anularea ei, ci, adesea, doar corectarea acestor erori subminante i refacerea cu obligativitate

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a concluziei teoretice, astfel încât na terea unei noi probleme (P2) nici nu existe, ci s existe doar ajungerea la o nou concluzie teoretic , pe fondul interogativ i sondabil al aceleia i teme. De aceea, consider m c , în acest caz, al instrumentului de verificare i corectare teoretic popperian, func ionând pe baza falsifica ionismului, demonstra ia argumentativ valid de tip modus-tollens nu func ioneaz cu necesitate (adic întotdeauna), pentru c premisa de lucru (ipoteza) poate r mâne adev rat , ceea ce nu înseamn nu poate func iona în unele cazuri. În cazul în care modustollens-ul falsifica ionist nu func ioneaz , este în schimb vorba despre un sistem de reglare de tip feed-back între concluzie i erori sau între concluzie i diferite stadii operative, sistem de reglare care las neatins ipoteza. Consider m deci c un proces atât de amplu, cum este cel al elabor rii constructului teoretic, i care începe cu o scânteietoare, intuitiv , deci transcendental idee, nu poate fi verificat i corectat printr-un instrument de validare în care falsifica ionismul de tip modus-tollens func ioneaz necesar, iar atunci când falsifica ionismul nu poate fi aplicat, poate fi înlocuit cu un feed-back reglator între concluzie i erori.

1.3. Orientarea istorist Thomas Kuhn, St. Toulmin, R. N. Hanson, P. Feyeraband sunt reprezentan ii orient rii istoriste, centrat pe criz i revolu ie tiinific , pe anomalii i paradigme. Dac în locul progresului cumulativ al tiin ei propus de inductivi ti, Kuhn propune, prin opozi ie, un progres prin revolu ii, în care înnoirile mai profunde în tiin e vor ap rea ca o succesiune ireversibil de restructur ri, ca schimb ri ale paradigmelor, totu i Kuhn i ceilal i „istori ti” nu reflecteaz i mai profund, asupra fenomenului real, dar misterios al apari iei cauzalistorice oportune i reformatoare civiliza ional al acestei paradigme. În afara descrierii fenomenului schimb rii de paradigm , „istori tii” nu- i pun întreb ri în leg tur cu originea i apari ia lui, care sus inem apar in Înaltului Determinism Energetic, incluzându-se Cauzalit ii

Gabriele Münter - Ferma

transcentive (v. Teoria Înaltului Determinism Energetic). În rest, concep ia lor apare pe cât de frumoas , pe atât de plauzibil .

1.4. Unitatea dual a ontologicului i gnoseologicului în abordarea realist-integratoare Se simte tot mai mult nevoia abord rii cunoa terii în orizontul unit ii duale a ontologicului i gnoseologicului, într-o abordare realist-integratoare, care se distan eaz de interpret rile simplificatoare antirealiste sau spiritualist-subiectiviste. În aceste sens, Wladislav Krajewski propune deplasarea din zona supraestim rii adev rului epistemologic ideal, nefactualizat, în zona adev rului izvorât cercetarea realist a obiectelor de cunoa tere (A. Dobre consider drept pertinent aceast p rere, ca singura în m sur de a men ine cunoa terea pe f -ga ul corect). Epistemologia genetic a lui Jean Piaget (1896-1980) g se te o cale de mijloc critic între programele epistemoogice tradi ionale - empirismul obiectivist i apriorismul subiectivist, g sind o formul rela ional-interac ional între subiect i obiect. Dar dac aceast concep ie se rezum la stadiile evolutive ale con tiin ei copilului, care ar oferi doar o zestre a func iilor cognitive mo tenite, concep ia „deschiderii la experien ”, a lui F. Gonseth (1890-1975) merge pe calea opus , a în elegerii cunoa terii ca o permanent interac iune între un subiect nedes vâr it i un obiect în devenire, o permanent adecvare a fiin ei la experien e modelatoare, cele trei orizonturi la intersec ia c rora se articuleaz concep ia fiind cele ale cunoa terii intuitive, ale enun rii logic-ra ionale i ale ac iunii (ale experiment rii). Astfel încât, unite într-un demers sintetic de instan iere a cercet rii i cunoa terii, cele dou metodologii apar drept complementare, cu precizarea c metodologia gonsethian este, prin contactul formativ al con tiin ei cu câmpul permanent deschis al experien ei, în acest sens, auto-fundaionist . În leg tur cu complementaritatea gândire „forte” - gândire „slab ” în tiin i în filozofie, important este citarea, în lucrarea mai sus men ionat , a lui Hans Gadamer, care sublinia cum, „spre deosebire de fizic , în care se elaboreaz un limbaj predominant «artificial» spre a exprima cu precizie st rile real-fizice, filozofia nu dubleaz limbajul curent, iar conceptele ei p streaz ceva din originea lor în limbajul natural”. Dar dac vorbim despre infinit, care este o no iune dificil de analizat sau interpretat, îns i definirea, abordarea i re-prezentarea lui este diferit chiar în cadrul aceluia i tip de gândire, cea logic-formal : în matematica clasic mul imea infinit este totu i delimitabil , putând a fi aprehendat de gândirea matematicianului (similar Absolutului filozofic, care cuprin-de o energie incomensurabil într-o Fiin de dimensiuni determinate, dar nem surabile), pe când logicismul prive te infinitul ca pe o dimensiune ipotetic nesfâr it ( irul numerelor naturale), de i Jeffrey Brower sus ine, prin-tr-o critic intui ionist , ca i infinitul matematic s fie tratat exclusiv în mod constructiv i considerat, deci, ca potenial, iar David Hilbert, p rintele colii formaliste, în alocu iunea „Despre infinit” (1925), sublinia posibilitatea simplific rii teoriei sistemului studiat - procedur comun în matematic -, prin ad ugarea unor elemente ideale (de exemplu, numerele imaginare).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

George PETROVAI

Unicitatea moralei Morala biblic[ - morala tradi\ional[ - morala modern[ În pofida preciz rii din dic ionar c „Etica este teoria filosofic a moralei”, prin aceasta punându-se cu prea mult u urin semnul de egalitate dintre etic i moral , r mân la p rerea c cele dou concepte sunt neidentice în intensiune i extensiune (con inut i sfer ), fapt care m-a îndemnat s optez pentru urm toarea defini ie/distinc ie în cartea Cuvinte-ncumin ite (Editura Echim, Sighetu Marma iei, 2014): „Etica este evanghelia social pentru via a de-aici, morala este evanghelia spiritual pentru via a de-apoi”. i iat de ce: etica este ansa ca umanul s devin atotuman, morala este garan ia îndumnezeirii atotumanului; scopul eticii este -i fac pe oameni virtuo i, iar al moralei s -i fac nemuritori pe virtuo i; leg turile stabilite de etic sunt de tipul om-om, pe când ale moralei sunt de tipul om-Transcendent; eticitatea are voca ia sincroniei, moralitatea pe cea a diacroniei; dac etica poate fi considerat anticamera sublim rii omului, atunci morala este camera de tain a transfigur rii i religiozit ii sale (cu necesara men iune c nu to i oamenii morali sunt efectiv religio i, dar c to i oamenii religio i trebuie s aib o trainic baz moral ); posibil ca etica s fie conjunctural-constrâng toare (a nu se uita cu totul „Codul eticii i echiii socialiste”), îns oriunde i oricând principiile morale au avut un rol fundamental-t duitor (bun oar , dec derea Imperiului Roman în timpul iulianilor i maxima lui înflorire din vremea antoninilor, sau - mai aproape de noi - extinsa moralitate cre tin a Evului Mediu i dramatica ei dec dere în statele moderne).

Gabriele Münter - Iarna în Elmau

Tocmai de aceea, gânditorul american Norman L. Geisler ne informeaz în Filozofia religiei (Editura Cartea cre tin , Oradea, 1999) c „morala accept jugul universului, pe când religia îl prime te cu bucurie”. Asta deoarece „morala pretinde ascultare, dar religia cheam la voluntariat”, prin aceea c ea (religia) „nu este o simpl supunere stoic în fa a universului, ci iubirea lui”. Adic taman ceea ce ne cere Mântuitorul în Matei 11/30-31: „Lua i jugul Meu asupra voastr i înv i de la Mine (...). C ci jugul Meu este bun i sarcina Mea este oar ”... Acuma, dac admitem c nimeni nu cuget doar de dragul cugerii sau ca s se afle în treab , înseamn c , direct ori indirect, to i gânditorii lumii au fost i continu s fie preocupa i de finalitatea practic a medita iei lor, respectiv de efectul concret al exerci iilor lor spirituale asupra comportamentului semenilor, întru accederea la via a ideal în sensul imaginat de anticre tinul Bertrand Russell („Via a ideal este cea inspirat de iubire i c uzit de cunoa tere”): gânditori antici chinezi (Lao Zi, Confucius, Mancius etc.), cuget tori antici greci i latini (Stagiritul i Etica nicomahic , Epictet i Manualul lui, Marcus Aurelius i al s u tre sine), filosofi mai aproape de zilele noastre (Baruch Spinoza i Etica lui faimoas , morali tii francezi, redutabila triad Vladimir Soloviov - Nikolai Berdiaev - Gheorghi Fedotov a gânditorilor cre tini ru i, gândiri tii i tr iri tii români). Dac morala este unic , i din acest motiv se constituie în piatra de temelie a spiritualit ii atotumane, de unde pân unde aceast tripl ipostaz , care pare o blasfemie prin instinctiv analogie cu trinitatea divin ? De-acolo c morala biblic este integral sacrosanct (lui Moise pe muntele Sinai nu ia fost doar revelat Decalogul, ci, pentru a le face cunoscute în mod palpabil poporului evreu, el a primit i tablele cu cele 10 porunci scrise chiar de Dumnezeu!), pe când morala tradi ional i cea modern reprezint rezultatul logic (nu i esen ial religios) al abaterilor de la canonicitatea moralei primordiale, abateri îng duite atât de componenta tradi ional a cre tinismului, cât i de evolu ia opiniei publice pe direc ia noncon-formismului. Vas zic , ne spune Alexandru Babe în Sfin ii - mit, legend , adev r (Editura Enciclopedia Român , Bucure ti, 1972), taman lucrul de care se plângea la vremea lui sfântul Atanasie cel Mare, cum c „odinioar vasele biserice ti erau de lemn, în schimb preo ii erau de aur, pe când în epoca sa vasele erau de aur, în schimb preo ii erau de lemn”, pentru ca în 1821 (anul declan rii insurec iei grecilor împotriva otomanilor), ne în tiin eaz acela i autor, patriarhul Constantinopolului, împreun cu cel al Ierusalimului i cu 21 de mitropoli i, s alc tuiasc fioroasa rug ciuneafurisenie asupra insurgen ilor, ce urma s fie difuzat în

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

toat lumea ortodox , dar la noi a fost citit doar într-o singur biseric bucure tean : „Nimice te, Doamne, pe cei ce se ridic în contra sultanului; f ca totul s se se întoarc în binele i folosul u, pentru ca noi s avem, sub aripile protec iunii sale, o via lini tit i fericit i s putem l uda i cânta pe Tat l i Fiul i Sfântul Duh, acum i pururea i în vecii vecilor, amin”. Asta dup ce în anul 1453 turcii au cucerit Constantinopolul, au m cel rit un mare num r de cre tini supravie uitori i au transformat biserica Sfânta Sofia, celebra ctitorie a împ ratului Constantin (canonizat de Biserica ortodox ), în moschee! Da, repro ul sfântului Atanasie cel Mare este perfect îndrept it, având în vedere faptul c , a a cum recunosc to i bibli tii i teologii cre tini, prin noutatea i superioritatea moralei sale cre tinismul primitiv f cea chete întru ajutorarea nevoia ilor i, dup modelul sectelor eseniene (unii speciali ti chiar vorbesc de un esenism cre tinat), înregistra excep ionale realiz ri socio-umane în interiorul comunit ilor sale: iubirea semenilor, îngrijirea bolnavilor, punerea în comun a bunurilor, întrajutorarea, dar mai ales - ceea ce, de altminteri, a impus cre tinismul pretutindeni în sclavagism - statornicirea deplinei egalit i între membrii acestor fratrii sui-generis, indiferent de sex, astfel femeia devenind pentru prima dat în istorie egala b rbatului, potrivit regulei de-atunci c to i adep ii Mântuitorului erau fra i i surori. N.B.: Unii erudi i (atei au ba, îns cu to ii avizi de senza ional) nau ezitat s pun semnul de egalitate între comunism i primele comunit i cre tine. Sigur, în plan teoretic se pot face diverse specula ii i apropieri. Dar ce asem nare, necum identitate, exist în plan practic între bol evismul criminal i sterilizant din pricina ateismului s u agresiv i acele nuclee ini iale ale atotumanismului faptic, care au concretizat principiile divine ale iubirii atotcuprinz toare i ale egalit ii în drepturi, în definitiv forma cea mai evoluat i mai eficient a rela iilor interumane?... De precizat c nici în acele vremuri i nici ast zi nu se poate vorbi de un monopol al cre tinismului asupra moralit ii individuale i colective (de la inuta politicoas i pân la dragostea jertf ), de-ar fi

Gabriele Münter - Iarna în p dure

nu d m uit rii principiile fundamentale ale confucianismului i budismului, respectiv s ne reamintim (inclusiv cu ajutorul eseistului polonez Zenon Kosidowski) c în secolul al VII-lea î.e.n. un gânditor, sau poate c un copist din Babilon, a inscrip ionat pe o t bli de lut maxima „Celui ce- i face r u r spunde-i cu bine”, c etica stoic recomanda ca omul s tr iasc în conformitate cu natura, c Epictet, fostul sclav infirm i dispre uit, îi socotea pe sclavi „fiii lui Dumnezeu i fra ii no tri”, prin aceasta - ne informeaz polonezul în cartea Povestirile evangheli tilor (Editura Albatros, Bucure ti, 1983) - el apropiindu-se de cre tinism într-o atare m sur , „încât sfîntul Nil, care a tr it în secolul al V-lea, a considerat posibil includerea textelor lui într-un manual al vie ii monahale”, c Marcus Aurelius a ilustrat în cartea tre sine principiul stoic al iubirii tuturor semenilor, „chiar i a celor ce ne fac r u, întrucât ace tia nu tiu ce fac” i c rabinul Hillel, unul dintre cei mai mari înv i ai iudaismului, a redat esen a Torei prin memorabila spus „Nu face altuia ceea ce ie nu- i place”, care a intrat în în elepciunea popular-moralizatoare a românilor sub forma „Ce ie nu- i place, altuia nu face”. Cum spuneam mai sus, Decalogul este Codul mereu actual al moralei biblice, atât în versiune mozaic , cât i cre tin . Indiscutabil esen a celor dou versiuni este aceea i, drept urmare, cre tinismul a preluat ad litteram patru dintre poruncile mozaice (6. S nu ucizi; 7. nu fii desfrânat; 8. S nu furi; 9. S nu m rturise ti strâmb împotriva aproapelui t u, unde versiunea cre tin a înlocuit termenul „împotriva” cu „asupra”). Celelalte ase porunci ale Decalogului cre tin au suferit reformul ri i adapt ri la noile realit i istorice. De pild , prima porunc mozaic („Eu sunt Domnul Dumnezeul t u, care te-a scos din ara Egiptului, din casa robiei”), în Decalogul cre tin prime te formularea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul t u, s nu ai al i dumnezei în afar de Mine”. Tot formul ri mai scurte i mai suple revin în acest Decalog poruncilor a doua, a treia, a patra, a cincea i a zecea. Singura nesincronizare dintre cele dou versiuni se înregistreaz în poruncile referitoare la ziua de odihn sau „ziua Domnului Dumnezeului t u”: porunca a cincea pentru sâmb , ziua nelucr toare a iudeilor, respectiv porunca a patra pentru duminic , ziua nelucr toare impus cre tinilor de c tre împ ratul Constantin. În încheiere, doar câteva cuvinte despre morala tradi ional i cea modern : prima este satisf tor cuprins în ipocrita spus „Nu face ceea ce face popa, ci ceea ce zice popa”, iar cealalt în grobiana sentin „Fac ce vor mu chii mei”. De fapt, ele amândou acrediteaz ideea lui Petre P. Negulescu din volumul II al tratatului Destinul omenirii (Funda ia pentru Literatur i Art „Regele Carol II”, Bucure ti, 1939), cum c „o reform a oamenilor e poate mai necesar i mai urgent , ast zi, decât o reform a institu iilor”, cu toate c unii tiin ifici (biologi, culturologi, politologi etc.) tr nc nesc la nesfâr it despre evolu ia omului. Desigur, cu enormele costuri aferente (stres, poluare, boli devastatoare), omul civilizat i mai pu in civilizat al prezentului are un standard de via mult mai avansat ca al înainta ilor. Dar ce-a câ tigat cu nenum rate jertfe în aceast parte, el a pierdut în plan moralspiritual prin, ne pune în gard acela i Negulescu, înmul irea necontenit a oamenilor f principii morale i sc derea nivelului general al moralit ii „în mod constant (...), la toate popoarele europene” i adaug eu - în cam toate timpurile (cu deosebire în veacurile moderne), nu doar în veacul al XIX-lea, singurul men ionat de gânditorul român. Adic , îndep rtându-se tot mai mult i mai sfid tor de polite ea i manierele predecesorilor prin ceea ce se cheam evolu ia involutiv într-ale moralit ii, omul din totdeauna i de pretutindeni (cu atât mai abitir g unos-înfumuratul om al zilelor noastre) confirm cu vârf i îndesat adev rul g zduit în cea de-a doua parte a maximei lui Cicero: „Caracterul f inteligen face mult, inteligen a f caracter nu face nimic”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Dorina M{G{RIN

Livia - file de poveste

Dreaming in blue. când o incursiune în timp, putem spune c „singur tatea” este elementul comun al locuitorilor marilor ora e. Fiecare dintre noi a avut parte de singur tate, de p sire, de izolare, de dezorientare existen ial , dar consolarea i înt rirea vin din credin a c singur tatea privit ca o „sor nedesp it nu ne tulbur lini tea”, „nu-i un handicap”.

Gabriele Münter - Lac, toamna

Seria de întâlniri inute în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” este un amestec ludic i exigent de serat literar , având ambi ia de a pune pe harta evenimentelor literare timi orene o întâlnire periodic prin care se remarc vocile scriitorilor din toate col urile rii i nu numai, de a sensibiliza i fideliza publicul cu privire la efervescen a poeziei de azi, de a valorifica, încuraja i stimula conferin ele sus inute de scriitorii invita i în timpul sau cu ocazia seratelor. De la bun început a vrea s spun c volumul de poezii al doamnei Livia Ciuperc poet, istoric i critic literar -, a fost denumit impropriu „Singur printre ai mei”, deoarece evenimentul ce a avut loc pe data de 25 octombrie a.c., în aula bibliotecii noastre, a dovedit pe deplin autoarei c , de i lipsit de prieteni în ora ul de pe Bega, a avut parte de un auditoriu preponderent format din tineri studen i sau masteranzi la Universitatea de Vest Timi oara. Prezentarea c ii „Singur printre ai mei” a fost f cut de jurnalista Dorina Sgaverdia, invitat special de la Re a i de c tre gazdele Dorina M rin i Daniel Luca. Tân ra Semela Amara M rin, artist în devenire, a „îndulcit” evenimentul cu partituri din Frédéric Chopin, Lee Ru-ma i propria-i compozi ie,

Poemele cuprinse în acest volum au izvorât dintr-un sentiment de grea dezam gire, când autoarea vede limpede c societatea de azi, cl dit pe cultul banilor, pe egoism perfid i feroce, te condamn vrând-nevrând la singur tate („Iat -m -s singur / În cuibul meu intim. / M-am resemnat”). A a cum Sfin ii rin i, prin ale lor apoftegme, îndeamn la singur tate pentru a ne reg si pe noi în ine, tot astfel i autoarea î i exprim r spicat chintesen a convingerilor sale („Merit -a r mâne/ în r coarea propriului eu, / pentru-a dobândi aurul min ii / i-a aduna un bob de lumin / în tolba vie ii”). Poezia Liviei Ciuperc este filozofic , versurile din Lec ia lui r bd rici, „Deux et deux quatre”, ne trimit cu gândul la Ora de dictare a lui Jacques Prevert, dar i deduc ia logic „Doi i cu doi fac patru - reprezint formula bunului sim ”. Chiar dac poezia Liviei Ciuperc e cople it de melancolicul gând al timpului ce trece, luând cu sine tinere ea i frumuse ea, sând în schimb regrete i sentimentul singur ii (A fost, cândva...), iubirea de semeni nu o las s ajung în adâncurile dezn dejdii ci autoarea spune Nu dezam girii, p strându- i crezul c „Iubirii dac i-ai urzit/ Ve tmânt de smirn , mir, t mâie, aur/ Din nobila sim ire de tezaur/ Înseamn c-ai plinit un vis”.

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Daniel MARIAN

Frumuse\ea, ca art[ a tr[irii

Poate c nu tim ce e dincolo de noi chiar în noi. Poate c ne tot c ut m în suburbiile sufletului, de diminea a pân seara i în nopile vis rii tot ne c ut m. Dar unde suntem? A! S nu-mi spune i c acum i aici, asta e o relativitate p guboas atunci când î i intr în minte ca o sfârleaz ori vârtelni care face atâta zgomot i praf de nu ne putem g si nicidecum. S-a tot spus c obi nuim s ne ascundem dup cuvinte de împrumut, dup idei a ijderea. Identitatea noastr o tie desigur Dumnezeu, dar ce ar fi s ne-o afl m i noi?... Tania Vesi desface i e întortocheate pentru a croi un singur drum, acela spre ea îns i. „Perle de Suflet” reprezint ceea ce întocmai a cum se aude, sau dac vre i traducere ar fi una singur : esen a f inutile disimul ri în fie ce-o fi. Atunci când un doctor con tientizeaz nu exist terapie trupeasc f cea spiritual , înseamn c este un doctor bun. Tania Vesi a ajuns la acest nivel i la practica pe care i-o ofer . Dac vreau pentru mine ca pacient, un astfel de doctor? Sigur e c un alt fel nu vreau. Dar, destul cu explica iile faptului, începe faptul poezia: „M simt ca o pas re,/ Care încearc s zboare,/ Dar nu poate/ Din cauza

unei aripi frânte!// A tept acel doctor/ Care -mi repare aripa,/ S zbor acolo unde-i drumul meu.../ Spre lumin , iubire divin !/ Unde nu-i ur i minciun .../ Unde razele soarelui/ Îmi ard obrajii tri ti,/ De atâta suferin adunat !// Tu, acel vindec tor de aripi!/ F i timp i pentru aripa mea!/ Vindec -m cum tii tu mai bine,/ S zbor spre lumin !” (Pas rea). Remarcabil transpunerea poetei din îndeob te vindec tor tocmai în suferind. De fapt, cred c doar în acest fel se poate relaiona i mai departe realiza actul binef tor. Iar faptul c se face referirea la zbor, e de îneles - pentru c f zbor nu se poate tr i! Ei, nu c-am fi chiar to i neap rat p ri, dar fiecare în felul nostru zbur m, nu-i a a?... Într-o exemplar „ rturisire”, care nu ine de poezie ci de gândirea pozitiv , Tania Vesi concluzioneaz absolut fabulos i nu cred c se poate r spunde la a a ceva: „Va fi un om sau un înger ca s poat gr i în limba îngerilor?” Pe coperta c ii scrie autoarea astfel: „În via trebuie s ai putere, atâta putere încât po i trece cu fruntea sus peste orice ob-

stacol i s nu te opre ti decât atunci când i se strig din urm : teapt -m , te iubesc!”. Asta e, sau trebuie s fie! sta fiind drumul care într-adev r s aib un sens i o int , justificându-se doar printr-o ajungere solemn . Nu a putea nicidecum trece cu vederea motto-ul ales de poet la aceast prim ie ire editorial : „Nu î i cere niciodat iertare pentru sentimentele pe care le afi ezi. Atunci când faci acest lucru, tu î i ceri practic iertare pentru adev rul din tine. i pu ini oameni au puterea s pun în palma altcuiva emo ii, într-o lume plin de m ti i suflete goale. Sunt pu ine lacrimi sincere pe p mânt.” (Marin Preda - Cel mai iubit dintre p mânteni). Exact cum mi-a spus la apari ia c ii, Tania Vesi nu are a teptarea încadr rii într-o tipologie anume literar , ea î i dezv luie gradul de umanitate pe care mul i dintre noi ni lam dori. i, dac m gândesc bine, e un lucru extraordinar de important, deoarece întâmplarea face s cunosc oameni care s aib în ei poezie, poate i ceva suflet, dar nu tiu s i caute acestuia perlele!

Gabriele Münter - În gr din

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constantin MIU

Poetul solitar

Într-o vreme când revistele literare i editurile se întrec în a publica tot felul de a azi i postmoderni ti c rt re tieni, mai exist i poe i autentici - e drept, pu ini -, care se ambi ioneaz în a refuza înregimentarea în pleiada pseudovalorilor, care nu comunic estetic nimic! Un astfel de poet neînregimentat, solitar prin scriitura sa, este domnul Radu grean, care public la Editura Astra-Dej (2018) volumul de versuri Clepsidra cu clape. Dac avem în vedere metafora pe care o incumb titlul volumului în discu ie, precum i grafica sugestiv de pe prima copert i, mai cu seam , con inutul poemelor din mai sus amintitul op, putem spune c poetul Radu Z grean propune cititorilor un timp interior, care are o curgere dinspre cupa inimii sale spre cea a lectorului. i aceast curgere domoal - cum îi st bine unui ardelean este dublat de nota cantabil a crea iilor. Aspectul acesta îl sesizeaz i Zorin Diaconescu în „cartea de vizit ” ce înso te volumul Clepsidra cu clape: „Este evident c versurile din Clepsidra cu clape pot constitui o ispit pentru orice cantautor...” Sub aspectul construc iei, muzicalitatea versurilor vine din repetarea aproape simetric a unor sintagme, care dau tonul i semitonurile poeziilor. Iat , spre pild , un fragment din Casa cu îngeri: „La geamul t u deschis

în poezie/ Doar lacrima-i din cele p mânte ti...// (...) La geamul t u i stelele sunt sfinte/ i crucile se nasc în trandafiri.// La geamul t u o s învie/ O lume pentru lumea din t ceri/ (...) // La geamul t u bat clopote de rou ,/ La geamul t u îngenunchez t cut/ Cu flori ca de iertare dac plou / Cu flori s acop r de trecut...” (s.n., p.21). Este aici un topos - geamul t u -, care prezint o sacralitate ce are puterea de a metamorfoza componentele profanului, înduhovnicind pe cele ale astralului. Referindu-se la raportul sacru - profan, Mircea Eliade opina c a este puntea între cele dou lumi. Acest aspect transpare din mai multe crea ii. „La u a ta eu vin acum cu nori/ S î i aduc furtuna mai aproape” (s. n., Cândva..., p. 22); „La u a ta, ca lac t, s mân/ i vorba s -mi r mân într-o floare, / / (...) La u a ta cu lac tul închis, / Toat iubirea lumii s-o îndure.” (s.n., Pas..., p. 33); La a ta cu îngeri înc vii/ Eu stau îngândurat i- i cer iertare, // (...) La u a ta cu zâmbetul stingher/ Î i las un trandafir ca de lumin , / Prin toamna-n care lacrimile pier, / De n-am ajuns, iubirea e de vin .” (s. n., Cump na din grai, p. 47). S remarc m din ultimele dou versuri citate u oara ironie în eleg toare - un argument în plus în privin a nonconformismului specific poetului Radu Z grean. Când abordeaz picturalul, acesta are o not de straniu, putându-se vorbi de unul re-compus dup o viziune proprie poetului. Iat un fragment din Faleza...: „În seara asta prapori ca de vânt/ Aduc din larg cor bii de visare/ i luna s-a ascuns dup cuvânt/ i valurile flutur pe mare…// (…) E doar un rm i înc unul trist/ i nici în vis nu se mai d vapoare.// E doar un cântec rece i amar, / O lun rea i parc bârfitoare” (p. 67). În Mir..., descrierea „peisajului” în aceea i not stranie - specific felului cum îl recepteaz poetul - fiin a iubit este asimilat unei n riri: „Pe alei cu frunze fumegând, / Într-un parc precum o cuvântare, / Se a eaz b ncile la rând/ S priveasc toamna cu uimire...// Nu e nimeni s mai zic nu, / Nu se vede pasul pe c rare, / Undeva, p rerea c e ti tu/ i o umbr tears de uitare.” (p. 80). În alt loc, poetica privirii relev un ve-

getal revigorat prin eros: „Copacii s-au plecat în rug ciuni, / În ochii t i tot cântecul aduni/ i tu e ti toat zvon de melodie...// (...) În ochii t i chiar verdele învie/ i tu e ti toat prins de parfum...// (...) În ochii t i s fiu eu/ i tu s fii de-a pururi în floare” (Drumul acesta, p. 37). La Radu Z grean, iubirea este una imperativ . În Des... cântec..., aceast modalitate de adresare fiin ei iubite este indisolubil legat de iertare: „Deschide larg ferestrele iert rii, / Ridic dep rtarea la p trat, // (...) Deschide u a gândului s i spun / Cât poate fi o dragoste de grea. // (...) Deschide a gândului i spune: / Am fost mereu... mereu i te-am iertat...” (p. 58). În Albastru..., tonul imperativ trimite la cuplul de tip androginic: „ ine-m aproape de s rutul serii/ Ca pe-o barc scris lâng mal, / (...) ine-m acolo ca-ntr-o încle tare/ De miresme stinse i de dor.” (p. 78). Crea ia care pune în lumin statutul de poet solitar este Singurul hoinar..., gara mic de care aminte te Radu Z grean fiind lumea sa, universul s u poetic: „Sunt singurul hoinar ce-a mai r mas/ Ca într-o gar mic de t mâie/ (...) // i voi r mâne singurul hoinar/ Pe un peron de lacrim târzie/ F plecarea mea în buzunar/ Abandonat ca întro poezie...” (p. 18).

Gabriele Münter - Flori

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ionel POPA

Liviu Rebreanu SPA|IUL ORGANIC* excep ii, comentatorii rebrennieni opineaz c universul operei autorului lui Ion st sub puterea lui Cronos, legea devenirii, spa iul nu poate fi în acest tip de roman entitate autonom cu anumite functualit i i semnifica ii, ci doar numai element de décor subordonat timpului1 sau „trecerii”, în termenii lui Nietzsche, filosoful atât de iubit de scriitorul nostru.2 E acceptabil ideea, numai c suprasolicitarea ei a dus la ecranarea celeilalte marice a operei: SPA IUL. De asemenea nu credem într-o ierarhizare a celor dou coordonate, ele se presupun i se condi ioneaz reciproc, sunt osmotice. Aceast rela ie de osmoz sus ine deopotriv „crea ia” i „analiza”.4 În durata acestei „treceri” spre „apus” via a „tr ie te”, „pulsea”, „se zvârcole te”. Welyanschauung-ul i poetica romancierului au fost subsumate, pornindu-se de la opiniile scriitorului, categoriei organicului3. „Romanul d vie ii un tipar care-i cuprinde i dinamismul i fluiditatea”, afirm Rebreanu. Or, acest tipar înseamn i timp i spa iu. Pentru personajele scriitorului organicul înseamn aspira ie spre un echilibru între „lumea de afar ”, „lumea dinl untru” i „ve nicie”, unitate între gând i fapt . Drumul personajelor în atingerea acestui echilibru str bate, cu în ri i pr bu iri, cu înaint ri i retrageri, un spa iu. Spa iul în opera literar , ridicat la rang de concept, este o problem complex prin varietatea înf rilor i a caracteristicilor sale, prin rela iile pe care le are cu celelalte componente ale textului: nara iunea, personajele, problematica, structura compozi ional , Iat o posibil tipologie (sumar ) totdeauna cu implica ii de ordin istoric, social, filosofic, religios, psihic, moral, de con tiin : spa iu exterior/interior; deschis/închis; rural/urban... Simpla prezen fizic a spa iului cu obiectele care îl populeaz nu semnific nimic atâta vreme scriitorul nu-i gânde te un loc i nu rost în fabula romanului, cât timp nu-l stoarce de virtualit ile expresive i de semnificare. Pentru a ajunge la acest deziderat spa iul fizic brut trebuie pus în conexiuni cu trama romanului, supus unor prelucr ri morfo-sintactice, stilistice i semantice, unei tehnici descriptive. Numai a a spa iul real se metamorfozeaz în spa iu literar, fic ional. Nu e greu de constatat c dup men ionarea /trasarea spa iului mare, chiar din primele pagini ale romanului, urmeaz parcelarea lui dup trebuin ele problematicii romanului i de construc iei a lui: „[...] un roman nu se poate scrie f o organizare prealabil a materialului. Organizarea aceasta nu poate fi l sat la voia întâmpl rii [...]”, spune Rebreanu în rturisiri. Organizarea la care face referire autorul lui Ion include i problema spa iului. Înc un argument c Liviu Rebreanu a acordat aten ie spa iului necesar tramei romanelor sale este prezen a în manuscrise a unor schi e topografice i obiectelor din spa iul respectiv: harta satului Pripas i a desenului casei lui Ion (Ion), planul casei familiei Rosmarin (Jar), planul casei crimei

*Fragment din studiu Spa iul în romanul românesc - inventar fenomenologic, în curs de elaborare

i a reperelor spa iale ale urbei (Amândoi); pentru scoala i-a întocmit o map cu titlul Oameni i locuri care cuprinde liste cu nume pentru personajele i locurile ac iunii, schi e topografice. Caietele de crea ie con in liste de toponime, men ionarea caselor5. Se poate vorbi la autorul durii spânzura ilor de o topofilie, obsesiv , i i se poate limita imagina ia la una material ?6 Nu credem într-o asemenea reduc ie. Când folosim sintagma „spa iul literar rebrenian” avem în vedere nu numai pe cel fizic-material, ci i pe cel trans-fizic, cel al desf ur rii unei manifest ri cultural-ednograficspirituale a comunit ii c reia personajul îi apar ine i la care particip : hora, ceremonia religioas , nunta, logodna, balul, sindrofia; iar în unele cazuri avem în vedere i motivele literare: oglinda, tabloul, calendarul. În rândurile de fa ne propunem o sumar cartografiere a spa iului din romane.7 Romanul rebrenian are o infrastructur spa ial complex , cu repere i obiecte cu înc rc tur simbolic . Imaginile spa iului prin momentul introducerii în scenariul epic, prin frecven i prin rela iile dintre ele coaguleaz în elesuri polisemantice. Ordinea în care aborm aceste spa ii nu este ierarhic , ci una aleatorie. Rebreanu î i începe romanul sub semnul unei riguroase organiz ri, delimit ri i determin ri spa iale. Numai într-un astfel de spa iu poate avea loc „trecerea” i „devenirea”. DRUMUL este coloana vertebral al cronotopului fic iunii rebreniene, are func ie cosmotic Toate personajele autorului Ciuleandrei str bat un drum care ia diferite chipuri: osea, drum, uli , potec , c rare, pr pastie. La „început” drumul e „tân r” i „sprinten”, la „sfâr it” e „b torit”. În final toate drumurile se vars în „albia mare” din care au purces. Fiecare personaj ascultând de un glas umbl pe drumul pe care i-l torc ursitoarele. Chipul drumului, ca simbol al destinului i metafor a vie ii, este cerut de tragicul care, în grade diferite, irig universul creat de scriitor. În drumul s u personajul ajunge la scruci. Aici i acum el trebuie s aleag pe care glas îl va urma mai departe. Dup caracterul drumului, dup natura r scrucii, dup cum merge pe el personajul, putem spune dac acesta (personajul) este tragic sau dramatic ori insignifiant psihic i moral. Romanul Ion începe cu descrierea narativizat (o personificare alegoric ) a drumului care se desprinde din “ oseaua cea mare” i popose te în satul Pripas (nici nu se putea un toponim mai simbolic). E drumul lui Ion i al Anei, i a celorlalte personaje. Drumurile lui Ion la hor (prima r scruce), la „p mânturi” sau la cârcium ori prin fa a casei Anei, la biseric i pe la înv torul Herdelea, ca i cele la tribunal i notar, configureaz nuclee spa iale ale „zvârcolirii”.8 Spa iile în care e prezent protagonistul (un exemplu «La cosit») eman o energie care nu e str in de teribilul dor de posesiune care îl define te pe Ion. Prin energia-voin a care îl caracterizeaz , Ion nu numai c ias în întâmpinarea destinului, dar îl i provoac . C rarea îl duce pe Ion spre mânturi, „centrul” unde coexist Eros i Tha-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

semnific un jos, iar crucea de pe turla bisericii ( i cea de pe piatra de mormânt) i ploaia ca simbol sofianic al harului semnific un sus; natos, i pe Florica c rarea o duce spre Eros (vezi scena în care cei mântul i Cerul comunic . Este clipa care va schimba total i dedoi se dr lesc). i Ana urc pe c rare. Ajuns la loc Ana na te, dar finitiv destinul protagonistului. Maturul Apostol recupereaz moparadoxal na terea nu este conotat ca un nou început, ci ca sfâr it. mentul din biseric când pruncului Apostol i s-a revelat Dumnezeu. În trama urmeaz , succesiv trei mor i; a Anei, a copilului, a lui Ion, Toate spa iile din durea spânzura ilor sunt construite în stil prevestite de moartea natural a b trânului Moarc . expresionist i se succed pe axa întuneric-lumin . Spa iul romanului Drumul Anei de la porti pe prispa casei i de aici în cas pe este unul labirintic. Într-un moment de r scruce de maxim tensiune cuptorul cu „gura neagr ”, cel de la casa b rbatului la casa p rinApostol spune preotului Constantin: „M plimb ve nic între dou teasc este al iluziilor i am ciunilor. O expresie a nelini tii i fricii pr stii”; „M simt ve nic între pr stii, Constantine... Ve nic... care o macin pe Ana este acel du-te-vino din cas la gârla înghe at Ve nic... Pr pastie afar , pr pastie în sufletul meu.” Între cele dou pentru sp latul rufelor. În a teptarea întoarcerii tat lui de la George execu ii prin spânzurare, una la „începutul” (cea a lui Svoboda), pe care Vasile Baciu îl consider vinovat pentru „ru inea” fiicei cealalt (a lui Apostol) la „sfâr itul” romanului, se desf oar drasale, Ana tr ie te o stare de groaz . Scena este ilustrativ pentru maticul proces de con tiin al lui Apostol, de c utare a acestuia de procesul de metamorfozare a unui spa iu fizic în unul psiho-moral. În a ie i dintre cele dou pr stii. Un spa iu al acestor fr mânt ri ale adâncimea sa tabloul cu un banal subiect domestic este o metafor con tiin ei este popota, un spa iu închis, metafor a con tiin ei. La cu trimitere, pe de o parte, la noaptea p catului, iar de cealalt , la rândul ei harta, ca ridicare topografic a spa iului frontului, devine remu rile i chinurile isp irii. Fantasma p catului i a z rniciei metafor a labirintului în care se afl cel ce caut cu înfrigurare ie irea o urm re te permanent. Locurile prin care trece Ana poart semnele la lumin . Harta-labirint anticipeaz labirintul p durii prin care Apostol mor ii. Drumul ei e pavat cu dorin e, iluzii, ru ine, b i, spaime, sil , ce te încercând s treac linia frontului, iar spânzur toarea care istovire; un drum la cap tul c ruia o a teapt treangul. Pentru Ana se deseneaz în filigranul h ii prefigureaz propria-i execu ie. via a a fost o povar prea mare, pe care n-a fost în stare s-o duc . Aceast r cire în noapte prin p dure este recapitularea final a Drumul lui George e unul regresiv (catabasic), ascuns, spre locul drumului p mântean înaintea ie irii din robie. durea spânzuciclopilor. Este drumul fricii în fa a for elor vitale, un drum care ra ilor începe cu imaginea drumului ce duce spre front i se încheie ocole te voin a. Str tând drumul existen ei în umbra lui Ion, George cu cea a drumului spre cer. Între cele dou repere se desf oar druse preg te te pentru crim devenind agentul tragic prin care destinul mul de la spa iul clopot la spa iul cupol . lui Ion se împline te. În mica capodoper Ciuleandra spa iul exterior (escapadele Dup cum vom vedea în continuare, drumul în romanele rebremondene ale tân rului Puiu Faranga, c toria spre M ne ti, care se niene este unul orizonta, dar nu anabasic, ci catabasic spre punctul opre te în satul V rzari, unde Puiu e prins în dansul popular Ciuoriginar unde via a i moartea se îngem neaz . De la acest tipar se leandra) i cele interioare (camera crimei, celula de sanatoriu, în primul abat durea spânzura ilor i Cr orul Horia. rând) sunt spa ii care semnific Eul prins ca într-un cle te între durea spânzura ilor începe cu un drum pe orizontal i sfârSinele i Supraeul, cele trei instan e ale psihicului aflându-se în te cu un drum pe vertical . În drumul s u de la întuneric la lumin dezechilibru.9 Axul narativ al romanului este c toria prin spa iul (dou stele cardinale în simbolistica scriitorului) Apostol Bologa jocului popular ciuleandra care, sub pana scriitorului a devenit o popose te în mai multe r scruci: locul de execu ie a camaradului sinecdoc , dar i metafor a sinelui. Traseul acestui traseu e marcat Svoboda; popota ofi erilor; casa p rinteasc - casa p mântean , de ip tul (Schrei-ul expresionist): „Taci!... Taci!... Taci!...” Drumul din pridvorul c reia prive te mormântul tat lui i crucea din turla lui Puiu, din momentul uciderii so iei, este o coborâre vertiginoas bisericii - casa cereasc . Casa p rinteasc i mormântul tat lui în subcon tient i de aici un urcu anevoios spre bol ile con tiin ei. Ajungând aici înnebune te. Pentru a marca traseu tragic al personajului, Rebreanu avea nevoie de un spa iu cu o mare putere simbolic , Or, un astfel de spa iu nu putea fi decât celula alb a sanatoriului, iar în exterior de un peisaj de iarn îmbr cat în albul pezii. În acest spa iu procesul asum rii vinei este sugerat de dramatica reînv are a jocului ciuleandrei de c tre Puiu, care i-a amintit c odat a jucat al turi de M lina.10 Vr jit i terefiat de amintirea be iei jocului misterios, Puiu explic doctorului Ursu: „Parc nici nu- i mai vine s te opre ti dac l-ai pornit”.(descrierea dansului nu are rival în literatura universal ). Reamintindu- i melodia, ritmul i mi rile, spa iul jocului misterios i fascinant l-a înghi it. Pân la crim Puiu tr ie te într-un spa iu social al unor rela ii foarte laxe i superficiale. Este lumea unui supraeu foarte îng duitor încât în comportamentul s u monden de dandy Puiu î i permite s -l ignore (cf. Liviu Mali a). Gabriele Münter - Mun i lâng Murnau

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mult vreme Ciuleandra a fost citit ca roman social cu puternice iriz ri naturaliste prin suprasolicitarea unor aspecte: mizeria material a satului V rzari, s cia familiei M linei i dec derea moral a mamei care accept s i vând copilul, în contrast cu r sf ul material al familiei Faranga, prin insisten a pe a a-zisei eredit i din familie. Numai o lectur în „stil vechi” putea oferi o asemenea interpretare limitat . Or, o lectur mai aplicat va descoperi c toate locurile ac iunii din mica capodoper nu mai sunt doar sociale cu tez moral , ci substintuien i ai canapelei psihianalitice. În spa iul mare al fic iunii din romanele lui Rebreanu exist , al turi de drum i alte spa ii cu repere i obiecte cu un rost bine gândit i fixat în structura epic i de semnificare a romanelor. Un astfel de spa iu este CASA sub diferite chipuri. Drumul ca imagine a spa ializ rii timpului propune un spa iu deschis implicând actul parcurgerii i c ut rilor. Acest aspect ine i de caracterul teleologic al romanului rebrenian. Casa ca reverie a mântului propune o încremenire, o oprire a timpului în lumea de gânduri i sentimente a personajului. Ca spa iu închis („pântecele matern”) casa poate semnifica stabilitate, ad post, ocrotire, dar ea se poate i pr bu i, degrada, poate sufoca pierzându- i astfel atribuiile amintite. Casa este un spa iu care prin înf are i interioarele sale, prin ancorarea într-un cronotop devine o metafor cu sensuri istorice, sociale, psihologice, morale. În romanele rebreniene privirea are puterea de a st pâni i ordona spa iul i obiectele. În Ion, la intrarea în sat prima cas zut de tre drum este cea a înv torului Zaharia Herdelea: „Casa înv torului este cea dintâi, t iat adânc în coasta colinei, încins cu pridvor, cu o u spre uli i cu dou ferestre care se uit tocmai în inima satului, cercet toare i dojenitoare.” Casa sunt ochii cu care drumul prive te satul Pripas în dimensiunea lui a exista. Împreun cu hora, casa înv torului, cu cea vecin a lui Ion, casa lui Vasile Baciu i cea a lui Toma Bulbuc, configureaz structura social a satului. Casa lui Ion: „U a e închis cu z vorul;coperi ul de paie parc e un cap de balaur; pere ii v rui i de curând de-abia se d prin sp rturile gardului.” Iat casa lui Toma Bulbuc v zut de Vasile Baciu într-o diminea rece de iarn ca i sufletul lui: „[...] v zu poarta mare, cu stâlpi înflori i, acoperi i cu cote ul de porumbi, apoi co ul seme ca o cas de om bogat, plin ochi cu p pu oi, apoi în

Gabriele Münter - Pe Sena

ograd o întreag cireada de vite [...] apoi îns i casa cu acoperi de igl , cu falnice cununi de porumb atârnate de c priorii deasupra prispei [...] apoi gr dina cât o livad , cu pomi mul i, cu stoguri de paie, cu o claie de lemne t iate.” Imaginea casei lui Toma are asupra lui Vasile Baciu un puternic efect psihologic, activându-i orgoliul, vanitatea: „Eu s -l rog pe Toma s -mi ia fata, mai bine s -mi smulg limba! Murmur z rind casa de piatr în ându-se peste acoperi urile caselor dimprejur. C doar nici eu nu-s fleandur , c-am fost primar în sat i slav Domnului , am ce b ga în gur .” E evident c dincolo de semn social casa e unul psihologic i moral puternic. Func ie de simbol politic, discret infuzat în roman 11, au casele din satul Gargal u: „[...] sat cam de vreo dou ori cât Pripasul, a ezat pe rmul stâng al Some ului [...] În mijloc se înal trufa cu un coco alb în vârful turnului, biserica ungureasc , nou , iar în apropiere, coala [statului] cu acoperi nou de igl , cu dou etaje, sever i poruncitoare ca o st pân nemiloas . Prin prejur numai case bune, cele mai multe din piatr , cu ogr zi largi, cu acareturi bogate, vite frumoase. Pe la margini, ca ni te cer etori fl mânzi, se r zl eau bordeiele murdare, unele învelite în paie afumate i într-un col , ru inoas se ascundea bisericu a româneasc de lemn, d nat , cu turnule ul uguiat de indril muceg it .” Prezen a cârciumii i a bisericii în „peisaj” nu e completare de décor. Scriitorul le pune într-o rela ie cu subtile în elesuri de ordin spiritual, i nu numai. Prezen a lor este invers propor ional , pe m sur ce prezen a bisericii cre te, scade prezen a cârciumii. Cârciuma este spa iul profan în care Dumnezeu a fost dat uit rii, e spa iul unde luiesc ciclopii. Acest spa iu e anticipat de troi a de la intrarea în sat, aflat într-o stare jalnic : crucea st „strâmb”, cu lemnul „mâncat de carii i înnegrit de vremuri”, Hristosul „cu fa a sp cit ” „î i tremura jalnic trupul de tinichea ruginit .” Cârciuma apare din primele pagini ale romanului. Dup spargerea horei, cele dou cete de feciori, rivale, se îndreapt spre cârcium . Imaginea ei - spa iu al subcontientului, este magistral realizat în stil expresionist.12 În capitolul întâi biserica e doar men ionat : locul în care se desf oar hora este “chiar peste drum de bisericu a b trân pleo tit i d nat .” De la aceast prim apari ie i pân la sfâr itul ronanului, biserica î i face sim it prezen a în mod colateral, dar semnificativ: Ion este „probozit” duminica în biseric de c tre preotul Belciug; la slujba înmormânt rii lui Ion, preotul î i cheam enoria ii la reîntoarcerea la biseric pentru c , predic el, „Biserica este leanul nostru unde g sim mângâiere i în are, este scutul neamului credincios i asuprit [...] Cât vreme biserica va fi mare i statornic , toate vijeliile i urgiile lumii le vom înfrunta cu t rie ...”; coleta prin satele din inut pentru în area unei noi biserici în locul celei vechi d nat . Râvna care îl st pâne te pe preotul Belciug este ridicarea în sat a unui „sfânt l ca de piatr , falnic i frumos”. Romanul se sfâr te cu ceremonialul de sfin ire a noii biserici „de piatr ”, spa iu spiritual i al con tiin ei na ionale. Pentru Ana casa nu este un spa iu al ocrotirii i iubirii, ci loc al am girilor i suferin elor, locul „ru ini”. În noaptea când se d ruie te lui Ion „casa z cea în întuneric ca un bivol”. Nici la lumina zilei odaia nu e un loc benefic, pentru Ana e un memento al p catului. Dup c toria cu Ion, Ana revine mereu la casa p rinteasc cu sentimentul incon tient al reg sirii st rii ini iale de fecioar : „Ea intra în cas , se învârtea pu in, ca i când c uta ceva pierdut de mult, apoi se a eza pe

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lavi , î i al pta copilul mut , cu ochii goi, pe urm deodat se scula i pleca precum venise. Pe acest fundal de tensiune psihic mocnit se proiecteaz imaginea cuptorului care îi aminte te de noaptea iubirii cu Ion: „Se uita mirat prin cas parc ar fi v zut-o întâia sau ultima oar . Nimic nu era schimbat. Patul, masa, lavi ele, scaunul, dulapul cu vase, c ni a de ap , lampa spânzurat în tavan. Toate ca totdeauna. Numai cuptorul parc mai negru cu gura-i mare f fund... Privind cuptorul, o s geat îi trecu prin minte i deodat parc s-ar fi întors pe o cale spinoas .” Timpul spa ializat a încremenit pentru Ana la momentul p catului. Odaia este locul de unde porne te spre moarte. Întoars la casa lui Ion, intr în grajd unde g se te treangul. În toate descrierile spa iului, Rebreanu e maestru în alegerea i consemnarea detaliului. i romanul Jar, cel mai balzacian - singurul de fapt - al lui Rebreanu, începe cu „portretizarea” casei familiei Rosmarin cu accentul pe arhitectura casei, pe descrierea interioarelor, în primul rând a camerei Lianei. i în scoala sunt spa ii conotate social-politic: Satul i Capitala (Parlamentul), dou spa ii cu lumi paralele cu sensuri opuse. Alte dou spa ii, conotate de data aceasta istoric sunt conacul vechi al trânului boier Miron Iuga i „castelul” - casa cea nou a lui Grigore , fiul boierului, aflate „fa în fa ”. Imaginea exterioar i interioarele lor ilustreaz dou realit i istorico-sociale i umane, precum i rela ia st pânilor lor cu P mântul. Miron Iuga e st pânul feudal r mas încremenit în trecut, convins c poate st pâni istoria. Împotriva acestui trecut ranii se r scoal . În schimb, Grigore Iuga e mai ancorat în prezent cu gândul la viitor. El e , mai mult decât Arenda ii, puntea de trecere de la st pânul i exploatatorul feudal al p mântului la st pânul i exploatatorul de tip capitalist al p mântului. Un spa iu care nu trebuie sc pat din vedere este Tribunalul El este, în plan simbolic, imaginea material a unei idei prezente i în Weltanschuung-ul scriitorului. Tribunalul, cu s lile i coridoarele lui neospitaliere în care oamenii î i caut nevoile ca i când semenii lor nici n-ar exista, este emblema singur ii fiin ei umane. Spa iul literar rebrenian prin caracteristicile i componentele sale ilustreaz elocvent ceea ce însu i romancierul numea i cerea: organicitatea operei. Spa iul ca matrice func ioneaz ca un coagulant al istoricului i socialului, al psihologicului, gândului i faptei personajului. În aceste spa ii populate cu obiecte simbolice i cu semne premonitorii, adev rate stele cardinale sunt mântul i Lumina, cu diferitele lor chipuri, toate aflate sub tirania semnificativului (N. Manolescu). Fiec rui moment tensionat îi corespunde un spa iu bine ales i orientat în trama romanului încât d acestuia caracter teleologic. În „portretizarea” spa iului domin tehnica expresionist . Descrip ia locurilor este topografic , ea neavând nimic din monumentalitatea romantic , nici din coloristica impresionist . Descrierile nu mai sunt simple decoruri, ci func ionale puse într-o permanent rela ie de simetrie, contrast, de succesiune în contrapunc. Prin toate aceste caracteristici textul rebrenian are nuclee spa iale care sus in rev rsarea vijelioas a epicului. S-a remarcat, dar f s se insiste, caracterul cinematografic al romanelor lui Liviu Rebreanu. Tocmai acest caracter a facilitat ecraniz rile lui: Ion, P durea spânzura ilor, R scoala, Ciuleandra. În romanele sale, Rebreanu este scenarist, regizor i operator de film. De altfel el este primul nostru autor de scenarii de film. În 1912 scrie scenariul Vis n prasnic, iar în 1913 Ghinionul. La vremea respectiv , Rebreanu era la curent cu primele realiz ri în plan european în domeniul fonogramei, el prev zând un viitor str lucit filmului sonor. C Rebreanu era un avizat în materie e dovad nemul umirea fa de calitatea mediocr a filmului realizat în 1930 de c tre germanul Martin Berger dup Ciuleandra. Prin investirea simbolic-metaforic , puternic expresiv (în unele

Anul IX, nr. 11(99)/2018

cazuri, antropomorfizare) a spa iului i a obiectelor ce-l populeaz , prin tehnica i calitatea descrierii, opera lui Liviu Rebreanu dep te formula configur rii i func ionaliz rii spa iului din romanul realist clasic, de tip balzacian în care vizualul era doar modalitate de a genera iluzia tridimensionalit ii i uneori indiciu al psihologicului i caracterului personajului. La romancierul nostru spa iul este entitate vie i pulsatorie.13 NOTE i BIBLIOGRAFIE 1. Alina Pamfil, Liviu Rebreanu: poetica organicului în Spa ialitate i temporalitate; eseuri despre romanul românesc, Ed. Dacopress, Cluj Napoca, 1993. Chiar dac acord aten ie spa iului, totu i îl subordoneaz timpului. 2. Romanul Gorila are un moto scos din a gr i-ta Zaratrusta: „Ceea ce e mare în om, e c el e o punte i un f r’ de scop; ceea ce se poate iubi la om, e c el e o trecere i un apus.” 3. Conceptul a fost lansat de Mircea Muthu în Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1993. Noi în ine am preluat conceptul în Ionel Popa, Scrisori despre Liviu Rebreanu I, Ed. Ardealul, Târgu Mure , 2006, p. 39-43 4. Se impune o parantez . Mul i au considerat analiza psihologic din romanele lui Rebreanu superficial , f cut într-un limbaj rudimentar. Or, dimpotriv . La vremea sa, romancierul a avut asupra omului cea mai complex i modern intui ie asupra omului i psihicul lui. Protagoni tii s i (Ion, Puiu Faranga, R scula ii ...) sunt construi i cu un psihic etajat: sinele, eul, supraeul (cf. Petru Mihai Gorcea, Personalele lui Liviu Rebreanu i Psihologia adâncurilor în Nesomnul capodoperelor, CR, 1977). F existen a la personajele rebreniene a acestei psihologi a adâncurilor ar fi scris Liviu Mali a excelenta sa monografie Alt Rebreanu? 5. Apud aparatul critic întocmit de N. Gheran la edi ia critic Liviu Rebreanu, OPERE 6. Termenii apar in lui Gaston Bachelard, autorul clasicelor studii mântul i reveriile voin ei; P mântul i reveriile odihnei; Poetica spa iului 7. Pentru proza scurt se poate consulta p. 8-16 din Ionel Popa Spa iul în opera lui Liviu Rebreanu, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2017 8. Comentarea acestor „nuclee spa iale” în Ionel Popa op. cit. 9. Petru Mihai Gorcea i Liviu Mali a cita i la nota 4 10. Cine este M lina i ce este ea pentru Puiu Faranga vezi Liviu Mali a cap. În umbra tat lui în vol. Alt Rebreanu 11. Ionel Popa, op. cit.,p.lll-131 12. idem, ibidem 13. cf. Alina Pamfil, op. cit.

Gabriele Münter - Natur moart

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vasile Dan MARCHI}

De restul sentimentelor Când m gândeam ce mai am de f cut la ceas de sear târzie muza m-a interceptat astfel: Dac pentru sentimentele pe care i le-ai creat lui Dumnezeu n-ai cerut nimic material cum ceri cu bani marf din magazin ci ai cerut ceva pentru suflet Domnul a fost de acord cu cererea ta ca s i ofere aceste poezii... Dar mi-a zis s te întreb ce s i dea de restul sentimentelor? Mai neobi nuit ca oricând precum o foaie de hârtie goal muza a tepta de la mine un r spuns Atunci am gr it muzei: Spune-i Tat lui Ceresc s -mi dea de restul sentimentelor, via !

Ca fericirea

pot garanta c nu voi muri astfel pân în vârful dealului ci doar s simulez astfel ca pe un viitor experiment de laborator pe principii medicale ultima faz a r stignirii. Am refuzat nu fiindc mi-ar fi fost fric de moarte ci deoarece n-am primit garan ia c dup ce îmi voi da sufletul pe cruce pot fi resuscitat pentru a tr i într-o lume mai bun ...

Sprijin extrem simt stingherit i prin aspectul c sufletul meu e doar unul... Dac a putea face din el dou sau trei mai mici ca astfel cu unul sau cu dou din ele însufle esc scaunul i cârja care m-au sprijinit în singur tatea, osteneala i durerea mea ca astfel acestea (scaunul i cârja)

Întâlnire extrem II Atunci mai neobi nuit ca ori când muza m-a vizitat deghizat în „Mo Cr ciun” Pe când nici nu apuc bine s-o abordez, ia tare: „Ce te «înholbi» a a la mine? Nu tii cine sunt...? Doar nu crezi c i-am adus bomboane sau tiu eu ce «z rel» care te sustrag de la scris Am venit în aceast postur deoarece pân acum n-ai scris poezii despre «Mo Cr ciun» Ce puteam face decât scriu în ne tire deoarece atunci sim eam în adev ratul sens al cuvântului «Cr ciunul» în poezie”

Dumnezeu nu se ocup de fleacuri

Omul prin ceea ce este poate zbura aproape ca un înger Îngerul a rostit: „Prin ceea ce sunt pot zbura aproape ca fericirea” Fericirea a zis: „Doar Dumnezeu ar putea zbura mai presus de mine” Tat l Ceresc a cuvântat: „Cum s pot zbura mai presus de aripa-mi pereche-fericirea doar împreun cu aceasta pot forma zborul suprem”.

garan ie Moartea m-a momit i sub pretextul ea este paramedic Mi-a ar tat Golgota pe care urc liber f cruce pentru a nu c dea pe drum sub povara ei, cu argumentul c nu sunt eu Iisus Hristos Mântuitorul

simt în adev ratul sens al cuvântului cu sufletul, ce înseamn s sprijini pe cineva...

Gabriele Münter - Vas cu flori

Mi-am dat seama c Dumnezeu nu se ocup de fleacuri când prin dispozi ia sa, muza m-a dus în palatul ei în care se g seau cele mai interesante obiecte de uz literar i altele care te puteau inspira în cel mai operativ mod de a compune poezii M-am a ezat la mas dup voia muzei dar ce puteam face decât s a tept... i am a teptat pân într-un târziu când am abordat muza astfel: tiam c Dumnezeu nu se ocup de fleacuri” Mai impulsiv ca ori când muza a intervenit: „Tocmai de aceea Tat l Ceresc nu va scrie în locul t u poezii, de aceea apuc -te i scrie...” Atunci am dat muzei pentru prima dat un r spuns cu voce tare: „Nu am cu ce...!!!”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Romeo ]i Julieta la Mizil, edi\ia a XII-a „Nu am câtu i de pu in inten ia s glumesc, atunci când voi afirma c una dintre marile dorin e ale vie ii mele a fost s vizitez Mizilul. Dorin a aceasta mi s-a împlinit, în fine, în toamna anului trecut.” (Geo Bogza, „175 de minute la Mizil”) Istoria literaturii se rescrie la... Mizil. Romeo i Julieta, simbol al iubirii des vâr ite, dar tragice, renasc la Mizil într-o cheie parodic , sub zodia lui Caragiale. Astfel, de 11 ani, se organizeaz aici un festival literar dedicat românilor de pretutindeni. Festivalul Internaional de Poezie i Epigram „Romeo i Julieta la Mizil” a debutat în 2007, la 100 de ani de la publicarea comediei omonime, scris de mizileanul George Ranetti. Înscrierile la edi ia a XII-a se fac pe www.romeojulietalamizil.ro pân pe 10.12.2018. Cei f internet pot trimite textele pe adresa: prof. Lauren iu B dicioiu, Liceul Teoretic „Gr. Tocilescu”, str. N. lcescu, nr.111-131, Mizil, Prahova, cu men iunea: pentru „Romeo i Julieta la Mizil”, XII. Crea iile nu trebuie publicate pe hârtie sau postate pe internet pân pe 26 ianuarie 2019. Elevii care particip i se situeaz cel mai bine în clasamentul general vor fi recompensa i cu premii speciale de c tre organizatori. La Poezie vor fi trimise trei crea ii, dintre care una va fi obligatoriu cu rim , iar la Epigram , patru catrene dintre care unul la tema Mizilul. La festival se pot înscrie tinerii români... de orice vârst (!), de pretutindeni, indiferent dac sunt scriitori consacra i sau debutan i. Premiile sunt de 3200 de lei pentru cele dou sec iuni. Invita ii edi iei a XII-a sunt pre edintele Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop i pre edintele Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, Arcadie Suceveanu. Festivitatea de premiere va fi pe 26 ianuarie 2019 la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, ca de obicei. La celelalte edi ii au participat ca invita i: Solomon Marcus, Nicolae Dabija, Vasile T râ eanu, tefan Cazimir, Daniel Cristea-Enache, Mircea Ionescu-Quintus, Ecaterina Andronescu, Lucia Olaru Nenati, Elis Râpeanu, Mihai St nescu, Mircea Dinescu, Dan C. Mih ilescu, Sorin Ro ca St nescu, George Stanca, Corneliu Leu, Alexandru Mironov, Dan Mircea Cipariu, Sorin Preda, Daniela Vl descu, Aurel Antonie, Nicolae Drago , Dan Lupescu, Gheorghe Brezeanu, Mircea Vintil . La edi ia precedent s-au înscris, la Poezie i Epigram , 481 de concuren i din România, Austria, Canada, Cehia, Elve ia, Fran a, Germania, Israel, Italia, Portugalia, R. Moldova, Spania, Sco ia, Spania, Ucraina. De-a lungul celor 11 edi ii au participat cca 3500 de concuren i. Demn de amintit este c , la ini iativa regretatului acad. Solomon Marcus, de ase edi ii, în programul festivalului are loc dezbaterea intitulat „Starea umorului românesc contemporan”. Festivalul este sus inut de Funda ia Cultural „Romeo i Julieta la Mizil” în colaborare cu Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” i se afl sub egida Ministerului Educa iei Na ionale i a Inspectoratului colar Jude ean Prahova în colaborare cu Casa Corpului Didactic Prahova. Printre partenerii consacra i se num Radio România Actualit i, TVR i Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni. Din vara lui 2018, parteneriatul trilateral dintre Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, Liceul Teoretic Puhoi (Republica Moldova) i Liceul „Mihai Eminescu”(Ucraina) va spori num rul de concuren ielevi români din diaspora. Din Chi in u, parteneri constan i ai festivalului sunt Direc ia General Educa ie, Tineret i Sport i Funda ia „Dr ghi tea”. Un partener recent, dar foarte implicat este Asocia ia cultural „Mihai Eminescu” din Cern i, condus de dl. profesor Vasile Bâcu. Trebuie men ionat c , de-a lungul celor 11 edi ii, au participat sute de concuren i din Republica Moldova, elevi, studen i, profesori i scriitori consacra i. Mai mult, de câteva ori, medaliile i trofeele

cele mai str lucitoare s-au îndreptat c tre concuren ii din Republica Moldova. Astfel, Ion Diviza, din Chi in u a fost dublu câ tig tor al Marelui Premiu „Grigore Tocilescu” la sec iunea Epigram , iar Gheorghe Bâlici, tot din Chi in u, a fost i el câ tig tor al Marelui Premiu la aceea i sec iune. Parteneriatul cu Liceul Teoretic Puhoi i cu Direc ia de Înv mânt Ialoveni s-a concretizat într-un num r mare de participan i i vizite ale delega iilor de profesori i elevi la liceul din Mizil, dar i prin participarea la festivitatea de premiere, unde elevii au fost recompensa i pentru rezultatele meritorii. Nicolae Dabija scria despre acest festival: „Mizilul a fost timp de câteva zile capitala Poeziei române ti. Nichita St nescu spusese cu o ocazie: «În materie de poezie România este un mare imperiu». Mizilul este o urbe care face parte din acest imperiu i l-a numi în context un ora imperial. Aici dimensiunea lui sufleteasc import cel mai mult. Am cunoscut Mizilul prin intermediul oamenilor lui. Concluzia mea e: dac fiecare localitate din ar , indiferent de dimensiune, ar asemenea organizatori, România ar avea vreo 10 000 de festivaluri de poezie.” „Minutul 175. Trenul porne te. Trec la fereastra din partea cealalt , spre câmp. Sub lumina lunii, B ganul se întinde nesfâr it i în dep rtare devine haotic. E luni, 10 octombrie 1938, m cheam Geo Bogza, am treizeci de ani i am vizitat pentru prima oar în via a mea Mizilul. Via a i lumea mi se par fantastice, de neîn eles.” (Geo Bogza, „175 de minute la Mizil”) Coordonatorii festivalului sunt prof. Lauren iu B dicioiu, ec. Claudiu-Remus Minea i Victor Minea, directorul Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu”

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pagin[ realizat[ la sugestia lui Mihai Caba

Îndemn la Centenar Veni i, români, la Alba, s -i s rutam obrazul Curat ca steaua ce-i arde-n nemurire, Veni i, to i, s vede i, unde-a durat Viteazul Visul, dintâiul, al nostru de Unire! Veni i, români, la Alba, unde-au durat bunicii Unirea Mare, ce-n veci ne va r mâne, Veni i, to i, s vede i, i marii i mai micii, Piatra de altar a Patriei Române! Veni i, români, la Alba, la Alba Carolina, Unirea Mare s-o cinstim la Centenar, Acolo unde de-un veac aprinsu-s-a Lumina Reîntregirii Noastre, cel mai de pre dar! Veni i, români, la Alba, la Sfânta S rb toare De Neam i de rar , cu mult iubire, Veni i, cu to i, fr te, s -ntindem hora mare, Sub tricolorul, pe care-i scris UNIRE!

Mihai Caba

Statuia lui Mihai Viteazul din Alba Iulia

Adunarea na ional de la Alba Iulia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Adriana TOMONI

Daniel Marian - „pe malul de vest al adolescen\ei” prinzi în câteva cuvinte complexitatea unui om ca Daniel Marian i multitudinea scrierilor lui de diverse facturi este aproape imposibil. Un erudit nerecunoscut la justa lui valoare, de o aleas modestie, generos, care tie c „lucrurile scumpe sunt f de bani”, un om de n dejde, care poate fi un prieten de drum lung, într-o permanent devenire, ut tor al frumosului i al armoniei. Jurnalist cu ochi ager, ce surprinde cotidianul cu un firesc neobi nuit, obiectiv i mereu prezent. Critic literar apreciat i solicitat, care nu ucide, valoare, g se te cuvintele potrivite s te fac s cre ti. scut din frumoasa poezie de via a unei lumi ce adeseori pare înc nedescoperit , Daniel Marian are în el un ocean de slove, nescoase înc total la lumin . Efluvii lirice nesecate, îi umplu ulcioarele cu versuri alese. Cuvintele se cheam unele pe altele i se a eaz cumin i în ritmul simfoniei inimii. Scrisul îi este îns i via a, îi curge prin sânge precum un nesfâr it. Scrie cu lacrima, cu fericirea, cu furia, cu nelini tile c ut toare, în algoritmi, este i vechi i nou, îi place mirosul literei tip rite, credincios epocii Guttenberg, dar ine i pasul modernit ii IT. Simte cuvântul i sacralitatea lui, îi percepe rezo-

nan a i i se închin . Pare a trece prin via fluierând, dar de fapt, este un om profund! Acest lucru îl vezi, dac ai r bdare i vrei s îl cuno ti cu adev rat. Noua lui carte, cu o copert atr toare, conceput de o Doamn m rinimoas , Sandra Segal, din Canada, i un titlu plin de semnifica ii, legat de teme existen iale serioase, cu greutate, începe cu accente chopiniene, într-o ,,nocturn ”, ce ne transpune în alte dimensiuni. P trunde în miez, extr gând esen e - „pomii p mântului sap cu îndârjire pân aproape de vise”, spune, iar „sucul din caisele pumnilor t i”, este o ,,realitate fragil ”. În volumele precedente, se simte mai mult matematicianul, care vine cu forme geometrice ascu ite, unghiuri în care uneori te în epi, cu o t ietur sigur , dreapt , de bijutier ce tie s taie în cristal. De data aceasta, Daniel, cred c a fost atins cu iubire, de o arip de înger. Versurile lui sunt duioase, iau forme de cercuri, cercuri neînchise, nuan ele transformându-le în spirale, ce se înal spre necuprins. Pline de originalitate i prospeime, neînl uite în canoanele clasice, se desf oar într-o expresivitate liric unic . înflorituri de prisos, dar cu metafore rafinate, care doar te las s întrevezi tr irile omene ti cu o mare înc rc tur emo ional , înv luite într-un diafan mister - î i încânt lectura. Ne face s ne tresalte sufletele de bucurie, ne sfâ ie ipetele pesc ru ilor, ne înflore te zâmbetele pe buze - în lumin i în întuneric, cu uraniu i rou , în tropotul hergheliilor de cai ai timpului, ce mu din via . Uneori, este „copil de-o chioap care înva literele ca pe ni te p ri”, („pe malul de vest al adolescen ei”). Într-o fin introspec ie, de om în elept, spune: „veneam din mine însumi i tot spre mine însumi mergeam”, fugind totu i de el, omul. („fuga de sine”). Acestea fiind c ut rile în profunzimi, ale unui spirit arzând, care vrea s în eleag rostul vie ii. Ca un fel de carte a existen ei, în care profesorii vin i pleac , spunând lucruri banale, doar unul fixeaz repere: na terea i moartea, între care, trebuie s ne tr im r nile - afirm în poezia „ coala modern (generalizare)”.

În „joc reflex”, analizeaz pân i psihologia pietrei - el ascult „simfonia pietrelor fugite într-o noapte sub copite” i renun la aripi, pentru mersul c lare. Spre deosebire de al i poe i - lucid - ne spune c nu avem aripi, dar putem zbura cu un „sentiment legat de tâmple”. Un fel de joc între a fi i a nu fi, extratemporal, „aproape ireal, pierdut în universal stratificat în cer i cealalt iarb ”, mai are pu in pân la „necioplitul arbore dintrun zeu” („fh”), afirm poetul într-o metafor alambicat . „Cu privirea poetului se zugr ve te cuvântul/ pe paji te, f cându-se râu,/ stelele r sar din cu ti de pietre i prin sentimente revelatoare se na te zborul p rii”. („miza”) Magnific! Consider de asemenea de excep ie: „clujnapoca, pia a libert ii”: „prime te s rutul o arip cald / vezi pas rea aceea ce ne ciugule te din/ palma întins a gândului - gr un e/ iubirea/ mâna mea alunecând ca o raz / iluminând conturul trupului t u/ în ringul de noapte sufletele noastre/ b tând de amiaz poftite/ s cineze m rul/ cel de tain ”. Pendulând între certitudini i incertitudini, „idee i bici”, mir ri, revela ii i subtilit i filozofice, ne poart într-un periplu sufletesc arzând de tr iri intense. În timp ce „nu am în eles”, spune: „chemat în aren s tr iesc i s mor în acela i timp - nu am în eles niciodat ”, este acel curajos joc de-a via a i de-a moartea. rbat puternic, are curajul s m rturiseasc discret, c uneori, mai i plânge: „prin cascade de lacrimi câmpul alearg spre ziu i lumea curge lini tit prin mine” („pastel sentimental”). Pentru Daniel, poezia este oaza lui de lini te deopotriv cu nelini te reconsiderat , care îi ofer evadarea i în acela i timp adâncirea din/în triste ile existen iale. Cernut prin sufletul lui de om blând, ne este oferit spre înfruptarea din frumos. Cu siguran , este o poezie ce va rezona în sufletele avide de lumin ale cititorilor. Având în vedere c este doar „pe malul de vest al adolescen ei”, mai are timp s ne bucure sufletele cu multe alte poeme. Succes, PRIETENE!

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vasilica GRIGORA}

}i poe\ii construiesc poduri Cu mai bine de 16 ani în urm , doctor în sociologie Valentina Teclici i-a ales ca ar de adop ie îndep rtata Noua Zeeland . A scris i publicat poezie i proz în România, în limba român , a scris în Noua Zeeland , în limba englez , dar a fost publicat i în reviste i antologii din Canada, SUA, Irlanda, Australia, Israel... Este membr a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucure ti, Sec ia pentru copii i tineret (1993), a Societ ii Poilor în Via din Hawke’s Bay (2013) i a Societ ii de Poezie din Noua Zeeland (2013). Dac în lumea literar din România i Noua Zeeland este cunoscut ca poet i scriitoare, la sfâr itul anului 2016 vedea lumina tiparului primul volum al unei inedite antologii, iar în toamna acestui an (2018) apare cel de-al doilea volum din Antologia „Poetical bridges - Poduri lirice”. Ambele volume sunt în edi ie bilingv , român -englez i au aceea i structur intern , fiecare incluzând 12 poe i din Noua Zeeland i 12 de origine român . Cartea apare la Editura Scripta ma-nent, Napier (NZ) i tip rit în România, PIM, Ia i. Dup editarea volumului 1, am publicat o recenzie în mai multe publica ii periodice din ar i din str in tate, pe suport hârtie i în mediul online. De data aceasta, voi face

anumite considera ii asupra celui de-al doilea volum. Valentina Teclici concepe aceast carte din interiorul poeziei, din inima cuvântului bine rostuit în vers. Aici o întâlnim în postura de antologator, editor i traduc tor. Este „amfitrionul” volumului, „invitând la cuvânt” pe „scena” celor 224 de pagini poe i români, tr itori în România, Australia i Israel i din Noua Zeeland , unii stabili i aici din alte coluri ale lumii (Honduras, SUA, Spania, Serbia). A ezarea poe ilor în volum este în ordinea descresc toare a vârstei acestora (unul din Noua Zeeland , unul din România), dup cum urmeaz : Sonia MacKenzie, Ion Gh. Pricop, Dame Fiona Kidman, Passionaria Stoicescu, Cristine Climo, George Roca, Laurice Gilbert, Vlad Vasiliu, Anita Arlov, Cezarina Adamescu, Angus MacDonald, Dorina Stoica, Jeremy Roberts, Bianca Marcovici, Tim Upperton, Constantin Frosin, Leonel Alvarado, Victoria Milescu, Bryan Walpert, Lumini a Potîrniche, Gus Simonovic, tefan Doru D ncu , Maria Munoz, Manuela Cerasela Jerl ianu. Fiecare autor „recit ” tacit, cu „intona ia” subtil a scrisului de calitate, trei poeme i se prezint pe scurt, oferind cititorilor informa ii despre via a i crea ia sa. Autorii au voci diferite, varii motive de inspira ie, mânuiesc figurile de stil cu pana inimii, în func ie de locul na terii, experien a de via , educa ia i cultura acumulat în timp, tr iri i sim minte. Valentina Teclici este o bun cunosc toare a fenomenului liric, în general i a operei autorilor români i a celor neozeelandezi. Pune fa -n fa dou culturi, aflate la antipozi, nu numai geografic, dar i literar, g sind liantul cel mai durabil - versul i emo ia pentru a realiza poduri trainice. Cartea leag cu abilitate cele dou t râmuri lirice de înalt vibra ie, armonioase prin metafor i ritm, distinc ie i stil, credin i emo ii împ rt ite cu dragoste. Prin extensie avem imaginea crea iei literare a genera iei actuale, care orienteaz cititorul în lumea special a poeziei, îl adap pu in câte pu in cu apa vie a dou culturi, acestea curgând lin, limpede i voluptuos într-un singur fluviu, cu to ii îno-

tând în acea i direc ie, ceea ce d stabilitate podurile propuse pentru construc ie. Lac tul fiec rui pod se deschide cu blânde e i curiozitate pentru a descoperi „vocea” poeziilor atât de personal , distinct , erpuind prin labirintul tr irilor. Fiecare autor vine în poezie cu aerul inspirat în ara de origine, ad ugând mireasme din ara adoptiv . Dar, purcedem la a prezenta câ iva dintre poe i: Sonia MacKenzie, decan de vârst al poilor inclu i în volum, este o profund observatoare a naturii, „Îmi amintesc mi carea pletelor s lciilor plâng toare/ când adia briza de vest./ Este ciudat cum tot ce-i frumos/ terge ce-i trist i urât.” (Cel orb) O pasionat a c toriilor, în parcurgerea anotimpurilor vie ii î i creioneaz cu în elepciune i mândrie chibzuit portretul în cuvânt: „Fa a mea este o hart a drumurilor./ Fiecare rid îmi treze te o amintire/ Nu mai pot descifra/ Care moment de fericire/ Ori de triste e/ A marcat fiecare rid./ Dar sunt mândr s le port/ i s ar t lumii/ C am tr it.” (Fa a mea) Fire sensibil i, probabil impresionat de triste ea i suspinul unui b rbat, empatizând cu acesta, Dame Fiona Kidman ne spune cu ging ie c , uneori i b rba ii plâng: „Un b rbat mergând pe drum în jos,/ mu chii umerilor lui lega i/ strâns ca bolovani sub c ma ,/ un b rbat frumos, solid, tot/ fibr i putere... Pân / atunci, nu mai v zusem un b rbat/ plângând... Ceea ce-mi amintesc cel mai intens din acea noapte/ este cât de abundente erau florile/ pe vi ele de fructul pasiunii,/ parfumul lor la fel de suprarealist ca i b rbatul/ plângând i mergând singur/ pe calea accidentat unde doar/ un copil i-a observat c tura.” (B rbat plângând) Maria Munoz, de origine spaniol , scrie o superb poezie de dragoste, întâlnirea b rbatului cu „suflet de marinar”, c tor prin lume, devine „cerul” s u i-i „împodobe te zilele iernii”: Suntem aici, chiar în acest moment/ d ruind totul, cu inimile deschise./ Refugiindu-m în existen a ta, respirând respira ia ta./ E ti al meu, sunt a ta. Ne

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iubim. Te rog opre te timpul!” (Ai venit din dep rt ri) Întâlnim în volum i o pat de culoare, o tu de lumin de inspira ie japonez , semnat de Christine Climo prin câteva haikuuri: „dup ploaie/ o petal roz de camelie/ se odihne te, str lucind”. Mergând la o expozi ie de Haiku la Muzeul Otaga, poeta afirc : „Acestea erau înc rcate cu via într-un halou de simplitate, frumuse e japonez i muzic a anotimpurilor”. Pline de mireasm i armonie sunt i poemele sale. AnitaArlov încânt inima cititorului cu un poem despre Mona Lisa, observând asemenea pictorului similitudinea dintre pic tura care se prelinge pe frunze i universul dulce curg tor care se dizolv , alunecând tandru pe chipul omului: „uite/ pic tura/ pe frunz / prelingându-se/ întreag de sus/ pe frunza de jos... // asta poate c înseamn / s realizezi/ siguran a unui astfel de pictor/ care vede/ un cosmos fluid/ tremurând/ între/ buze i gur / dantel i piele/ piele i ce e sub ea”. (Mona Lisa) Citind volumul 2 al antologiei Poduri lirice ne împ rt im cu Darul ned ruit, creie a lui Angus MacDonald, cel care m rturise te c „În ceea ce prive te stilul, îmi place ideea de poe i de jazz, unde ritmul i rima se sincronizeaz , decât s urmeze forme fixe”. i, iat poemul s u, confirm afima ia de mai sus: „Un poem se pr fuie te/ Ca un cântec îmb trânind/ Necântat/ Mai bine s l d ruie ti/ Celor mai buni prieteni/ Decât putrezesc / Într-un fund de sertar/ Neiubit/ Necunoscut”. Un adev r indubitabil. În opinia lui Gus Simonovic, i el neozeelandez prin adop ie (venit din Serbia) dragostea este „pâinea” vie ii care, pentru a cre te are nevoie de „drojdie”, de aten ie, de implicare, de r bdare în a teptare: „Cu inima grea presar drojdia dorului pe aluatul/ timpului. Visând cum mâinile tale rup pâinea/ i g sesc ascuns în ea moneda iubirii”. (Drojdie) Schimbând registrul geografic i cultural, ne îndrept m spre poe ii români. Ion Gh. Pricop, poetul, prozatorul, eseistul i profesorul de pe „Uli a Scriitorului” î i exprim în vers dragostea fa cronicarii neamului. De data aceasta este vorba de Grigore Ureche care a scris cronica românilor de oriunde s-ar afla i te-ai încumetat, boier m ria ta,/ oh, ce fruct dulce veninos a putut/ s i rodeasc mintea, sufletul,/ s spui r spicat c rumânii, câ i se afl / peste tot în lume, de la un loc sîntu/ cu moldovenii i to i/ de la Rîm se trag.// A a scrib, a a b rbat,/ tare în vârtute i Ureche, ca un blând i vrednic/ Grigore din popor, s ne tot tr iasc ”. (Cronicar) Poeta, prozatoarea, traduc toarea Passionaria Stoicescu, cu aproape 70 de vo-

lume de autor publicate, onoreaz antologia Poduri lirice cu poemul „Poezia”, o medita ie subtil asupra poeziei, specie a genului liric: „Ea e ruda s rac a soarelui,/ a fericirii/ o zbatere în cap t de nad ....// Ea se soar doar în f râme/ ca fericirea/ pe care altfel n-ai putea s-o supor i”. Cu o sinceritate debordant , poeta se confeseaz cititorului, dezv luindu- i starea de singur tate auster : „Sunt singur i mi-e greu -/ M privesc într-o oglind p tat ;/ Parc -s eu i nu-s eu/ Femeia asta mirat / Femeia asta ne-ncrez toare/ C iubirea i-ar mai putea face bine.../ Unde-i îngerul s -i pot cere/ m apere de eroare,/ S m ocroteasc de mine?” (Aureola) Românul australian George Roca, scriitor, poet, actor, editor, jurnalist evadeaz din via a real , în care timpul alearg gr bit; de i înconjurat de toate ale lumii, reu te s se reg seasc în chip minunat întru poezie: „Când m-am întâlnit cu poezia/ Aceasta mia deschis larg bra ele/ i m-a mângâiat pe cre tet!” (Evadarea) În elege c îmbr area a fost de ambele p i de un real folos, atât pentru poet, cât i pentru crea ia sa liric , bucurându-se: „în fiecare diminea / când m trezesc, m bucur/ m bucur c e soare/ m bucur c e înnorat/ m bucur c tr iesc”. (M bucur) i aceasta, pentru a tr i în armonie cu universul, ceea ce ne îndeamn i pe noi. Un nume de rezonan în arta spectacolului, în cultura i literatura român este Vlad Vasiliu. Co-autor al antologiei cu un poem închinat femeii: „Femeia aceasta e Mama mea;/ Aceast femeie-i So ia mea;/ Copilul aceste mi-e Fiica:/ Credin , / Iubirea,/ Speran a!” (M or) i o poezie religioas , intitulat Spovedanie („Ego sum qui sum”): „Doamne” (Ecce homo!)/ Am ucis, am furat,/ am fost desfrânat,/ strâmb am jurat./ P rin ii nu i-am cinstit,/ în ziua sabatului am muncit,/ femeia aproapelui am dorit.// Am mu cat, doamne, fructul acela din pom/ i, iart -mi catul trufiei,/ înc sunt mândru c mai pot fi OM.” Femeia i credin a, dou teme extrem de generoase, deloc facile, dar asigur lini tea celui care le caut , le în elege i le iube te. Prezen a poetei, eseistei, scriitoarei Cezarina Adamescu în Poduri lirice aduce un plus de valoare prin profunzimea poemelor sale; dac la prima vedere sunt triste, eul liric mergând la bra cu singur tatea, cu tristeea, în momentul în care apare inspira ia, tr irile i emo iile îmbr eaz fiorul lirismului, descoperind lumina: „Cu fiecare carte/ cobor din via în moarte./ Din acest imens Nimic,/ iat , sunt i eu p rticic .” (Simultan) „Nu v mira i”/ Bucuria mea e tristeea, / a a cum spunea Cioran,/ amarnic bucurie - spun eu./ O-mpart cu Singur tatea/ sora mea de aici i de dincolo.// Cea

Anul IX, nr. 11(99)/2018

de a doua fiin din mine surâde/ în timp ce eu plâng./ Ea e lumina cuvântului.” (Sora mea de aici i de dincolo) Întâlnim la Dorina Stoica o poezie religioas de calitate, plin de pio enie i smerenie. Evlavia i harul crea iei autoarei au fost spl tite prin mai multe premii la nivel na ional. Prin credin , ne spune poeta, se „Umple cu lumin goluri din inimi,/ poart universul pe umeri/ ca i cum ar duce un sac de gr un e la moar ,/ are ochii umezi, blând melancolici,/ sufletul ascunz toare de fluturi i flori, / raiul patimilor pe drumul Golgotei”. (Dincolo de aparen e) O frumoas împletire de dorin i, de sim iri i tr iri ale îndr gosti ilor întâlnim în poezia lui Constantin Frosin, intitulat deosebit de sugestiv Vise frumoase. O, Doamne, cine nu viseaz la dragoste adev rat ? Cine nui dore te împ rt ire prin iubire? Cine nu- i simte fiecare molecul din trup i suflet plin de fiorul iubirii atunci când întâlne te persoana h zit ? „Firele trupului viseaz / Strâns împletitur cu ale tale,/ Plâmânii mei î i trag parfumul/ Ca unei sub iratici flori de îmb tat fiin e./ Urechile, nu sunete de flaut/ Ci tandre mu turi a teapt .” Poetul, prozatorul, eseistul, editorul tefan Doru D ncu , cu modestie, cum rar mai întâlnim în zilele noastre consider c : „nimic din ce spun nu e mai mare/ decât o furnic ./ ea adun literele mele mici le depoziteaz / îi vor fi hran la iarn ./ din obr zniciile mele î i face piloni/ de sus inere pentru coridoarele min ii. (Singurul cer etor s rac) Citind din scriitura sa, pot spune c este deosebit de profund i consider c poetului îi st bine i când se alint , numind crea iile sale „literele mici” i „obr znicii”, acestea fiind daruri de mare pre ale sale, o încântare pentru publicul cititor i ingrediente solide care contribuie din plin la construc ia Podurilor lirice. Prin translarea c ii din englez în român i din român în englez , Valentina Teclici confirm o veritabil cunoa tere a celor dou limbi i certe abilit i de traduc tor. Se spune poezia este ceva „ce nu poate fi tradus”, Valentina Teclici a reu it s fac acest lucru într-un chip minunat. Volumul are o coloratur cosmopolit i este o mostr fin i adânc de multiculturalism. Lectura acestei c i deschide orizonturi noi spre lirica universal . Filonul emo ional al c ii este dat de b ile inimii la frumos ale fiec rui autor i d ruit cu dragoste cititorilor. Înnobileaz mintea, îmbog te cunotin ele i mi în profunzime sufletul celor înseta i de poezie i cultur . De aceea pot afirma c ini iativa Valentinei Teclici de a publica o asemenea antologie este un proiect viguros, benefic pentru noi to i.

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Valentin POPA

Trepte din zero

Volumul Trepte din zero, de Marin Cioranu, ap rut la Editura Proilavia (Br ila, 2016), a fost prezentat de subsemnatul în toamna anului 2017 la edi ia din acel an (a zecea i ultima) a Festivalului Poe ilor din Balcani. Din mai multe motive, n-am mai apucat s redactez i s public o recenzie a acestei c i de 164 de pagini. Ne achit m de obliga ie în cele ce urmeaz . Marin Cioranu (n scut în B ganul ialomi ean, la Slobozia Nou , în data de 13 februarie 1929) este decanul de vârst al poilor br ileni ( i ialomi eni, prin origine), urmând s serbeze peste pu in timp împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani. Ceea ce-l individualizeaz pe acest poet este longevitatea creatoare deosebit . În ultimul timp, în fiecare an, Marin Cioranu surprinde publicul br ilean cu câte un nou volum de poezie. Dup Trepte din zero, a mai publicat în 2017 volumul zul m-a somat (despre care am scris i am publicat un articol), iar pentru anul 2018 a teapt s -i apar de sub tipar un nou volum. Titlul c ii de care ne ocup m aici ar putea semnifica atitudinea existen ial optimist a unui poetului ce se vede la baza unei noi ascensiuni, pe treapta zero a unei noi aventuri existen iale, dar i lirice, detaliate în versurile sale. Dar, cercetând poemele incluse în volum, în elegem c optimismul este de suprafa , este o strategie ce-l ajut s mearg înainte; e o tehnic de antrenare a vitalit ii. Uneori se arat i el uimit de energia vital ce-l caracterizeaz i încearc o explica ie. „Sursele mele / pentru înc rcat bateria / nu

mi le-a aflat / nimeni pân acum.” (Pogoane, p. 26). Generos, poetul dezv luie secretul puterii sale de crea ie. Prive te luna pân ce aceasta îi simte dogoarea, dup care î i revars energia în el. Când se încarc i devine ro u, poetul începe s zideasc la carte, ca i cum ar zidi o catedral (Idem). Tema salv rii prin poezie este prezent în mai multe zone ale volumului. A avut „noroc cu poezia” care l-a ridicat „ca pe un stâlp de beton / drept în picioare.” (Pe un stâlp, p. 128) Ca i în volumele anterioare, Marin Cioranu cultiv un gen de poezie ce încape, am putea spune, într-o respira ie. Piesele lirice incluse sunt poezii scurte, compuse din versuri, de asemenea, scurte, un fel de expir ri de imagini poetice ce se pot rosti dintr-o suflare. Cel mai adesea, fiecare poezie este o fraz liric . De i poetul experimenteaz „treptele din zero” i mimeaz urcu ul, totu i multe poeme tr deaz nelini tea în fa a neantului i consolarea cu perspectiva finalului. „Eu tot mai cred / c oboseala mea / pe care mi-o petrec / cu fa a spre lumin , / va d inui în mormânt” (Mai cred, p. 27). În ciuda vârstei avansate, poetul Marin Cioranu nu ocole te tema iubirii; este înc sensibil la ispitele ce vin din partea elementului feminin. Dar, sentimentul atrac iei sexuale este cumva amestecat cu st ri afective

Gabriele Münter - Flori

de spaim sau cu sugestii antropofage. „Mergând printr-o p dure, / o fat mi-a ap rut în fa - / avea straiele rupte / încât abia pe jum tate / era îmbr cat . / Sânii îi erau slobozi / i parc vorbeau / apropiindu-se de mine. / i ce puteam s fac?... / încât pân m-am hot rât s o dezbrac de tot (...) / am murit cu ea în bra e / pe o pat misterioas / de sânge.” (Straiele, p 31). În alt poem, autorul se imagineaz în ipostaza de victim a unei aventuri canibalice: „Nu mai puteam s o st pânesc / i deodat am tres rit / sub arsura ei, / carnea mea / parc vorbea / în m selele ei / ca un strig t / desc tu at din moarte.” (Acolo, p. 32). Alteori, poetul însu i devine autor al unor gesturi canibalice: „Eu vin la tine / nu doar s te v d - / ci s te m nânc / pân la duv , / pân ajung la inim .” (Am plecat, p. 37). Trecerea de la dragoste la dorin a consum rii obiectului adora iei este o sugestie transmis probabil poetului din anii copil riei de c tre femeia - mam . Expresia „Mânca-tear mama!” pare s fi r mas cuib rit în incon tientul poetului din anii micii copil rii. Totu i, dominante sunt st rile de panic inspirate de apropierea trupului de femeie: Trupul ei, ca o felie de lun îl simte curgând pe carnea lui „ca fl rile” i se teme s nu cad „peste carnea ei, care radia / de parc se afla în priz ” (Rana, p. 35). F îndoial , erotismul camuflat în sentimentul spaimei de ce i s-ar putea întâmpla într-o apropiere prea mare de personajul feminin este, dup tiin a noastr , dac nu unic, cel pu in destul de rar în literatur , fiind, de fapt, un atu al poe ilor vârstnici. Este posibil ca multe poeme s fie inspirate de anumite evenimente onirice, de tipul co marelor. Numai astfel se pot explica asocierile absurde, aproape suprarealiste din unele poezii. Iat un exemplu: „De spaim / s nu fiu lin at / de un interlop, / într-o noapte / m-am dezmeticit / în Venezuela. / i peste câteva zile, / lupul meu / mi-a s rit în bra e / ca un copil. / A fi vrut s vorbesc cu el: / s -mi spun cu ce a venit? / dar un poli ai / m-a somat repede: mâinile sus.” (Lupul meu, p. 41). Prin problematica dezvoltat i prin insolitul tr irilor comunicate, volumul Trepte din zero ni se pare unul din cele mai interesante volume de poezie publicate pân acum de poetul Marin Cioranu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

„Educa\ia - sintez[ a credin\ei, culturii ]i ]tiin\ei” - proiect consacrat Centenarului Unirii Un proiect literar consacrat marelui eveniment - Centenarul Unirii. Un proiect literar de o importan aparte pentru poporul român din Basarabia, acesta însumând în sine aspecte despre educa ia omului prin credin , cultur , tiin . Ap rut recent la Editura Pontos din Chi in u, coordonatorii fiind Virgil Mândacanu (dr. hab., prof. univ., savant, scriitor, ziarist, membru al Sfatului rii - 2) i Daniela Vacarciuc (dr., profesor de istorie, directorul liceului Vasile Alecsandri din Chiin u), antologia tiin ific -literar „Educa ia - sintez a credin ei, culturii i tiin ei” este o continuare a lucr rii „Unirea în destinul românilor basarabeni”, publicat în anul 2017 la aceea i editur , obiectivul fiind acela i Centenarul Unirii. Cu un cuprins de 724 pagini, monografia în cauz este completat din texte alese a mai multor autori (studii, articole, interviuri), iar subiectele sunt orientate c tre un singur scop i anume: în a de tepta poporul din Basarabia, poporul român din Basarabia, pentru ca acesta s în eleag mai bine care este realitatea existent din cadrul rii i, nemijlocit, ca acesta s con tientizeze corect care sunt cele mai sacre

valori na ionale/ culturale/ sociale/ morale i, negre it, valori de reîntregire a neamului românesc. Prin mesajul de deschidere, Virgil Mândâcanu, coordonatorul proiectului, face referin la un fragment scris de B. P. Hasdeu: „Credin a e mai presus de tiin , voin a e mai presus de inteligen . Iat de ce credina i voin a singure st pânesc lumea, st pânesc i vor st pâni totdeauna”. Cuvinte extraordinar de frumoase, cuvinte care inspisentimente de venera ie i provoac omul în realizarea cât mai multor ac iuni nobile. Ulterior, Virgil Mândâcanu, fiind mereu st pânit de ideea reîntregirii neamului românesc i de respectul deosebit fa de cultura român , scrie: „...Desigur, avem de înfruntat enorme obstacole geopolitice, de opozi ie, etnice..., dar cheia i for a motrice a apropierii i realiz rii Reîntregirii este totu i educa ia noastr !”, continuând s spun urm toarele: „… r mânerea noastr în urm , în special în domeniul înv mântului, meninându-l în subdezvoltare i periferizare, va cere mari eforturi pentru cre terea noastr la nivelul înv mântului românesc dureîntregire. Vom parcurge un drum anevoios de revenire la ceea ce este acum Înv mânt românesc-european de succes”. Punând accentul forte pe segmenul educa iei, Domnia Sa relateaz : „Nu-i secret c înv mântul în România e mult mai calitativ, competitiv i propune mult mai multe oportunit i celor ce înva ... Pentru a ne apropia de nivelul culturii, tiin ei i credin ei ce domin în înv mântul românesc trebuie mai întâi s recunoa tem i s apreciem nivelul nostru…”. Sunt puse în relief idei fenomenale, p trunse de spiritul autocriticii, ce cheam la extinderea cuno tin elor prin educa ie i instruire, desigur, fiind raportate la înv mântul românesc. Vom men iona cu mult onoare, Virgil Mândâcanu este intelectualul care posed o preg tire temeinic în domeniul tiin elor educative i instructive, i, totodat , este intelectualul care pledeaz constant pentru formarea cât mai civilizat a omului în dezvoltare. Domnia sa este omul cu un intelect uman des vâr it, iar morala

cre tin i cea social este un exemplu demn de urmat. Structurat în dou sprezece capitole, prefa , not introductiv , anexe, lucrarea „Educa ia - sintez a credin ei, culturii i tiin ei” cuprinde tematici foarte importante ce reflect modul actual de via al popula iei din Basarabia, fiind examinate aspectele culturii, instruirii, educa iei, ambian ei sociale, rela iile socio-umane, etc.; iar componentul Unirii/ Reunirii este transpus de autori în cel mai detaliat mod în capitolul „De ce nu ne merge bine în ar ?”. Prefa a c ii este realizat de marele publicist i savant Valeriu Dulgheru (dr. hab., prof. univ., savant, scriitor, ziarist), partea introductiv incluzând un citat scris de Actri a Oana Pellea: „Ce destin... s i moar ara când împline te 100 de ani... de neiubire moare ara asta... de nep sare. Neiubire este s asi ti pasiv la moartea rii tale” (Despre destinul României). Sub influen a acestui citat, Valeriu Dulgheru scrie în continuare: „Într-adev r, ce destin! ara trece în acest An Centenar poate prin cele mai grele clipe de dup 89’. Societatea e divizat . Ramurile puterii se afl în r zboi. Atacurile asupra uneia dintre cele mai mari cuceriri ale democra iei române ti - Justiia, se înte esc. Parlamentul adopt legi care -i protejeze pe penali. Cu toate aces-tea, sunt sigur c societatea româneasc este destul de matur ca s ias demn din acest zboi fratricid... O situa ie mult mai dramatic avem în Basarabia. Societatea este divizat pe criterii geopolitice: pro-Vest (pro-România) i pro-Est… E trist s moar visul Reunirii când ara împline te 100 de ani! Dar pericolul acestei catastrofe este unul iminent. În Basarabia nu mai exist dreptate, justi ie, institu ii, alegeri libere sau lupt politic corect …”. În prelungire Domnia Sa ne vorbe te despre importan a i utilitatea acestei lucr ri, totodat aducând mul umiri neobositului profesor, patriot i pedagog Virgil Mândâcanu, care a reu it s pun în lumin aceast antologie. În contextul dat trebuie s semnal m c monografia respectiv a fost edi-

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tat cu ajutorul financiar al Înalt Preasfântului Petru, Arhiepiscop al Chi in ului, Mitropolit al Basarabiei i Ierarh al Plaiurilor. O lucrare cu adev rat necesar poporului basarabean, poporului român din Basarabia. O lucrare despre înv mânt i educa ie, despre cultur i credin , despre idealul na ional i despre tot ceea ce poate contribui la schimbarea mentalit ii omului în condi iile când acesta este manipulat de diverse orient ri politice ce sunt împotriva românismului. La aceast tem atât de dureroas pentru românii basarabeni, Virgil Mândâcanu (ca i al i autori) î i exprim sentimentele de revolt în eseurile „Politica extern a Rusiei, de pe vremea lui Petru I nu se schimb ”, „De ce Rusia nu- i schimb geopolitica agresiv fa de Republica Moldova?”, „Educa ia politic a poporului for a motrice a luptei pentru Reîntregirea rii”, „Dezastrul înv mântului na ional ideologizat”, „Rolul credin ei, culturii i tiin ei în cunoa tere”, „Tragedia înv mântului basarabean îndep rtat de credin” i multe alte studii literare. Prin multitudinea de autori prezen i în aceast monografie se reg sesc savan i, scriitori, pedagogi i istorici cu renume, iar cele scrise de domniile lor sunt realit i care exist , cu adev rat, în via a poporului basarabean. Sunt formulate descrieri ce relateaz istoria poporului basarabean din trecut i prezent. Despre problemele recente i actuale ale societ ii basarabene ne vorbe te: Valeriu Dulgheru, cu eseurile „Cine e marele r u în Basarabia?”, „Agonia oligarhilor i geopolitica”, „Dezvoltarea tiin ei în spa iul românesc”, altele; Ion Ciutac, cu eseurile despre „Sfatul rii i clasa politic dup Independen ”, „Drama resemn rii noastre”; Mihai Patra despre „Adversarii reîntregirii neamului românesc” i „Despre situa ia i evolu ia înmântului românilor din Imperiile Rus i Austro-ungar; Anatol Petrencu despre „Noi vrem s ne unim cu Patria-mam România. i trebuie s ne unim!”; Nicolae Dabija despre „Reunirea nu e doar problema Basarabiei”, „Un r zboi pierdut”, „Dumnezeu în captivitate”, etc.; Petru Grozavu despre „Frica de unire”, „Mai, f Ribbentrop i Molotov”; despre „Testamentul lui Grigore Vieru”; Galina Martea despre „Basarabia - destin sub crucea infernului”, „Intelectualitatea basarabean - victim a regimului social”, alte; Daniela Vacarciuc despre „Alexandru Mo anu. Frumuse ea na iunii române prin Marele Patriot”; Valerian Grosu despre „Timpul istoric sau ie irea din timp”; Vasile Pavel despre „Fondator al lingvisticii integrale”; Angela Mândâcanu despre „ tefan cel Mare cere socotea”; Alecu Reni despre „Ion Ungureanu. Omul Unirii Ion Ungureanu”; Nicolae Cojocaru despre „Centenarul Marii Uniri ne

îndeamn spre reunire”; Mihai Mor ra în dialog cu Gheorghe Ciocan ne vorbesc despre „Consor iul universitar – o fr easc întrunire academic ”; Virgil Mândâcanu dialogheaz cu Aurelian Silvestru despre „S revenim la înv mântul românesc”; Ioan G in despre „Alexie Mateevici. Prorocul c rui ducem vecinic dor”; Eugenia Manea-Cernei despre „Constantin Brâncu i. Brându e pentru Constantin Brâncu i” i „Leonida Lari. Nu e nicio moarte care ar muri-o…”; Anatol Caraman despre „Od lui Brâncu i”; Teodor Popovici despre „Bisericile privatizate de sociali ti”; Ion Cuzuioc despre „Grigore Vieru. Cu poetul Grigore Vieru acum 47 de ani” i „Ecologia sufletului i al mediului ambiant - chez ia s ii”, alte; Ana Sârbu despre „Transcenden a mnemic ”, „Gravita ia din interiorul timpului” i „Epoca post-teoriei”, etc.; Octavian Mo in despre „Formarea i dezvoltarea valorilor moral-sociale prin educa ie cre tin ”, „Familia în lumina moralei cre tin-ortodoxe” i „Rolul bisericii în promovarea asisten ei sociale”; Virgil Mândâcanu dialogheaz cu Serghei Boldirescu despre „La ce ne putem a tepta îndep rtând religia de coal ?”; Ana Gheorghi despre „Educa ia religioas în coal ”; Claudia Partole despre „S cre ti ajutorul Bunului Dumnezeu e r cire…”, „Educa ia prin i pentru credin ”; Maria alaru despre „Vasile Militaru. Vasile Militaru i „Divina Zidire” Biblia în versuri”; Ion G in despre „Educa ia prin cultura credin ei”; Andrei Petru despre „Educa ia prin art „eminesciana plasti” a lui Ion Daghi”; Iurie Colesnic despre „Educa ia pentru cultura urbanistic sau omul i epoca lui”; Larisa Ungureanu despre „Educa ia prin arta teatral ”; Romeo cerbina despre „Apostolatul culturii medicinale i spiritualitatea”; Ion G lu despre „Apostolatul lecturii i inta educa iei”; Alexandra T nase despre „Apostolatul educa ional în formarea individualit ii elevului”; Liudmila P dure despre „Educa ia prin cultura vestimentar ”; Iulius Popa despre „Dereneu, Aadova i... mitropoliile noastre”; Andrei Strâmbeanu despre „Apa din Fântâna Alb are gustul Unirii”; Larisa Silvestru despre „Prometeu” - liceul care face istorie”; Liviu Dasc l despre coala Waldorf în Moldova” i „Perspectiva pedagogiei Waldorf în Moldova i în lume”; Marcela Mardare despre „ tefan Andronic. Un destin împlinit prin Har i D ruire”; tefan Sofronovici despre „Basarabia i Bucovina”; i despre multe altele în care autorii atac probleme de ordin social, politic, instructiveducativ, economic etc., expunând în a a mod realitatea prezent în cadrul societ ii basarabene de ast zi. Descrieri destul de aderate care, la rândul lor, provoac triste e,

sup rare, durere. Obiectivul principal al acestei lucr ri este de a produce efecte cât mai pozitive în schimbarea mentalit ii omului ce tr ie te în societatea basarabean . Autorii proiectului, prin subiectele abordate, au încercat s pun accente clare pe situa ia existent , dar mai ales, pe pericolul real ce amenin securitatea i dezvoltarea civilizat a poporului, concomitent, metodele de cercetare fiind bazate în totalitate pe segmentul educa iei i a culturii, aspecte spirituale care la ziua de azi sunt în mare dezechilibru, deoarece exist prea multe dezacorduri între p turile sociale, clasa intelectual , politic i de guvernare; societatea fiind lipsit de armonie, de respect i sentimente umane decente - O societate plin de du nie, discordie i r utate între conceeni. Toate acestea au condus la situa ia existent ce este plin de incultur , educa ie insuficient , dezvoltare uman / social / economic / politic la un nivel însp imânt tor i insuportabil. Pierderi irecuperabile pentru o societate uman , nemaivorbind de atitudinea umil , smerit a basarabeanului în fa a clasei dominante - clasa puterii care produce cele mai multe nelegiuiri i injusti ie social . În concluzie, revenim la cele scrise de Virgil Mândâcanu în nota introductiv : „Chestiunea educa iei în Basarabia const nu numai în optimismul pierdut al celor influen i de duhul r u. Dup 31 august 1991, din cauza clasei politice, care a devenit din ce în ce tot mai antina ional , tr toare i condus din umbr , optimismul devine muribund! Optimismul cel na ional, cel trezit în 1991, a fost stopat i de c tre deideologizarea, politizarea educa iei din interese politice, adormit de for ele antinaionale, de interesele geopolitice ale marilor puteri i ale cozilor de topor avansate la conducere... Dar iat c Centenarul Unirii ne treze te a a cum n-a f cut-o niciun alt eveniment dup 1991, treze te societatea din somn! Cine nu recunoa te ast zi c noi to i suntem vulnerabili? Afecta i de crimele comise de ale ii poporului timp de 26 de ani, îngrozi i de starea lumii, de interesele celor ce vor r zboaie, cuceriri, dezmembr ri... lumea începe s în eleag c nimic altceva nu ne poate salva decât de teptarea i Unirea cu ara de la care am fost rup i cu for a... Trezirea deja a început. Anul 2018 este Anul de Aur, când de teptându-ne vom auzi chemarea Celui de Sus - Uni i-v în Marea Românie!... Tocmai acum e timpul cel mai potrivit s scriem aceast carte, când spunând adev rul, vom fi nu numai auzi i, dar i în ele i”. Cuvinte i idei preioase în adresa unui popor, în adresa propriului popor. O lucrare ce merit a fi lecturat i în eleas cu întreaga totalitate a proceselor afective, intelectuale i voli ionale ale omului - con tiin a, cugetul, gândirea, spiritul.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Livia CIUPERC{

Un î@nger printre noi În anul Centenarului Românesc, un pios omagiu unei mari slujitoare a teatrului românesc,

Aristizza Romanescu (Craiova, 24 decembrie 1854 - 4 iunie 1918, Ia i) Personajele: Aristizza Romanescu, Ionu , Marius, Gabriel, Ionela, Mariana, Cecilia (Din stânga scenei intr copiii. În planul central, înconjurat de un voal argintiu, Aristizza se afl pe un jil , citind o carte. Copiii se apropie, încet, i îndep rteaz voalul.) Ionela: Cât ne bucur m s v tim aproape... Ionu : Prezen a Dvs. îngereasc ... este o binecuvântare!... Aristizza Romanescu: Fi i bineveni i, copiii mei cei dragi!... Voi... îmi rui i... o brum de speran ... c nu m-a i uitat... c nu m uita i... Mariana: Ast zi... Cecilia: ... dorim... Ionela: ... s vorbim despre teatru... Gabriel: ... despre via ... Marius: ... dar i despre r zboi... Mariana: Anul acesta... mai mult ca oricând... este un an impregnat de istorie... Gabriel: ... inclusiv... cultural i spiritual ... Ionela: 100 de ani de la Întregirea hotarelor rii... Marius: Cât a vrea s -nturn m filele istoriei... Ionu : ... dar e prea târziu... Gabriel (exuberant): ... prezentul... prezentul... Aristizza Romanescu: (gânditor i meditativ) - Da, dragilor! Când rostesc anul „100” îmi amintesc de... I. L. Caragiale. La 1899... Cecilia: O, 1899...

Gabriele Münter - Poarta din gr din

Ionu : Ce mult e de atunci... Aristizza Romanescu: Daaaa... copiii mei! Atâtea genera ii, atâtea vie i, atâtea transform ri... Ei, dar ce spuneam? Gabriel: ... de Caragiale... Aristizza Romanescu: Ah, da, de Nenea Iancu, genialul. La vremea când l-am cunoscut... se lupta cu vitregiile... Adic era-n c utare. Ba sufleur, ba copist, ba scenarist, ba traduc tor... Ceva mai târziu a scris nemuritoarele-i piese... Ionela: i cât îi datoreaz teatrul românesc acestui mare dramaturg! Aristizza Romanescu: Da, da... Atunci, la 1899, dup cum v spuneam, a creat un scenariu extrem de interesant. S-a numit „100 de ani”, cu subtitlul... (se gânde te... pune mâna la frunte) „Revist istoric a secolului al XIX-lea, în 10 ilustra iuni”. Cecilia: ... „în 10 ilustra iuni”?... Aristizza: Adic , 10 tablouri sau... acte. Cecilia: Da, în elegem. Mariana: A i jucat i Dvs. în aceast pies ? Aristizza: Da, am interpretat... rolul de Înger. Marius: Îngerul cel protector? Aristizza: Da, m aflam în antitez cu Demonul. Merit s v povestesc. Interesant viziunea lui Caragiale. Moldova i Muntenia, imortalizate de dou fecioare legate-n lan uri... pe câte o stânc ... fiecare. (În planul din dreapta, al scenei, se pot viziualiza umbrele celor dou personaje, în lan uri, acoperite cu câte un v l negru, iar Demonul... prin fa a lor... fluturând, amenin tor, cu un bici în mân . Fecioarele înl uite încearc s se elibereze, dar f nicio ans . Se aud acordurile unei doine de jale... sau cineva poate intona sau recita o doin de jale... Aristizza Romanescu i copiii care o înconjoar î i continu discursul, f s reac ioneze ce se întâmpl în planul opus.) Aristizza Romanescu: Apari ia mea, în postur de Înger salvator a fost emo ionant ... Mariana: Nu numai prin vestimenta ie... Aristizza: Bineîn eles!... Cecilia: Mai re ine i vreo replic sau... câteva replicile?... Aristizza: Nici nu s-ar putea uita. Caragiale a folos drept replici versuri din crea ia celor mai importan i poe i... pe durata unui secol. Iar pentru rolul Îngerului, maestrul a prelucrat versurile poemului „De teptarea României”, de Vasile Alecsandri. Ionela: (se ridic pe un postament, din preajm , i teatral, cu un

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

l alb... pe umeri...parc fluturând...) „Voi ce sta i în adormire, voi ce sta i în nemi care, / N-auzi i prin somnul vostru acel glas triumf tor, / Ce se-nal pân-la ceruri din a lumii de teptare - Ca o lung salutare / C tre-un falnic viitor?!...” (copiii aplaud ). Aristizza Romanescu: Dar tii c ai talent? Mariana: Normal, studiaz la Liceul de Art ... Ionu : Nu fi r ut cioas , chiar are talent! Aristizza: Dragilor, f contre! Mariana: Scuze! Ionu : A a, da! Ionela: A adar, Îngerul va fi acela care va elibera cele dou ... Fecioare - ri oare. (Dup un timp, apare Îngerul, înso it de o lumin puternic . Demonul fuge, zvârcolindu-se. Bagheta din mâna Îngerul este salvatorul. Cele dou fecioare se îmbr eaz .) Aristizza: Da, un imaginar care simbolizeaz Unirea Moldovei cu ara Româneasc . Marius: 24 Ianuarie 1859! Cecilia: Corect! Mariana: Putere divin ! Gabriel: i care au fost urm toarele momente imortalizate de Caragiale? Aristizza: Au fost punctate mai multe momente de istorie i cultur româneasc , folosindu-se texte din crea ia poe ilor îndr gi i, a zice, de însu i Caragiale. Ionu : Firesc! Aristizza: Nu au fost uita i: Iancu V rescu, Ion Heliade R dulescu, Nicolae B lcescu... Cecilia: Desigur, Vasile Alecsandri... Gabriel: „ i-acel rege-al poeziei...” Mariana: „Scump ar i frumoas , / O! Moldov , ara mea! / Cine pleac i te las / E p truns de jale grea...” Ionu : Dar Mihai Eminescu?... (e rândul lui s se înal e pe acel mic postament, plasat, undeva, în apropierea lor) „Ce- i doresc eu ie, dulce Românie, / ara mea de glorii, ara mea de dor?...” Fetele: Bravooo!... Aristizza: Caragiale a punctat ale trei momente importante... 1821,

Gabriele Münter - Schior în Emau

1859 i R zboiul de Independen ... Marius: 1877-1878!... Gabriel (acela i gest, precum Ionu ): „Str cura i prin plumbi i s bii, doroban ii drum deschid. / Inimo i s-azvârl prin an uri i de-a valma sar pe zid...” Ionela: S-au folosit i versuri din crea ia lui George Co buc? Aristizza: Nu-mi amintesc... Cecilia (acela i gest): Poate din t. O. Iosif? „Veni i, viteji ap tori ai rii! / Veni i, c ci sfânta zi a r rit: / E ziua mare a reîn rii / Drapelului de gloan e zdren uit!...” Aristizza: Adev rat, dragilor, Independen a a fost un moment-cheie în evolu ia rii... Marius: ... pentru c ... ceea ce se dorea - din to i r runchii - era Unirea cea Mare!... Cecilia: România „dodoloa ”, cum noteaz , undeva, Lucian Blaga... Ionela: Cât sensibilitate-n versurile... „Prieten al adâncului, / tovar al lini tii / joc peste fapte. / Câteodat prin fluier de os str mo esc / trimit în chip de cântec spre moarte... ” Mariana: i-un profund mesaj poetic, mai ales!... A zice... Ionu : Las , las , nu suntem la ora de literatur , prof-pistruiat-o!... Mariana: Ei, tii... pân-aici!... Ionu : (gest de îmbr are) Hai, am glumit!... tii doar... mie... tocmai pistruii t i îmi plac!... Ionela: Doar atât?! Ionu : Atât... deocamdat !... Cecilia: V rog, f detalii! Gabriel: Potoli i-v !... Aristizza: Ce frumoas -i tinere ea!... Cecilia: Tinere ea Dvs. este etern . Rolurile interpretate sunt model pentru noi. Aristizza: S nu exager m... nu toate. Am acumulat experien e, pe care le-am împ rt it elevelor mele... la Conservatorul de Art Dramatic din Bucure ti... Gabriel: Care dintre elevele Dvs. v-au urmat exemplul? Aristizza: Câteva dintre ele au împodobit scenele rii i ale Europei... Maria Ventura, Maria Filotti, Sonia Cluceru, Lucia Sturdza-Bulandra... Mariana: Nume cunoscute i foarte apreciate. Cecilia: Maria Filotti... Da, da...Teatrul din Br ila-i poart numele!... Ionu : Se poate omite faptul c teatrul creat i condus de Doamna Lucia Sturdza-Bulandra s fie-n uitare?! Gabriel: Firesc! Aristizza: Au fost elevele mele preferate... care nici nu m-au uitat... nici dup ce-am plecat spre z rile necuprinsului amurg... Marius: i care v-a fost mai drag dintre toate? Aristizza: Le-am iubit, pe toate, necondi ionat, cu toate c unele am sit, dup un timp, scena. Marius: Asta v-a întristat? Aristizza: Le-am încurajat tot timpul, jucând al turi de ele... chiar din timpul colarit ii... ti i, eram mereu în competi ie cu clasa de declama ie a domnului Constantin Nottara. La Conservator, examenul fiec rui sfâr it de an colar însemna reprezent ri scenice - cu public. Ionu : i presa... Aristizza: Mai ales presa... criticii de art ... Cecilia: Criticile au darul s descurajeze... uneori... Aristizza: Ai dreptate. i am acum, în memorie, un nume... Un nume drag. Lucia Calomeri. Mariana: Observa iile critice din pres au avut un rol decisiv în cariera ei viitoare? Aristizza: Da - i nu. Lucia Calomeri a avut ansa s -l cunoasc pe Valerian Sesan, doctor în teologie, de la Cern i... Dar atât de îndr gostit de marionete, încât a creat, acolo, pe la 1928, un teatru profe-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sionist de marionete. Asta a fascinat-o... A a va ajunge la Praga, la un congres interna ional... Ionela: i s-a îndr gostit de p pu i? Aristizza: Ea absolvise întâi cursurile colii normale. Era înv toare. Ionela: A a se explic totul... Aristizza: Acolo, i-a fost oferit , în dar, o p pu ... pe care o va boteza... cum crede i?... „ nd ric ”! Cecilia (entuziasmat ): În Bucure ti... Teatrul de p pu i „ nd ric ”?... Aristizza: Da, Lucia Calomeri este fondatoarea acestui teatru. Înc din 1939! Mariana: Cum se leag toate... Aristizza: Când ve i p i pragul acelui teatru s v aminti i c Lucia Calomeri, fondatoarea, a fost eleva mea!... Ionela: Frumoas evolu ie! Aristizza: Eu - îns , m-am colit din mers...am început cu arii din opere i operete... E adev rat, m-au încununat... aplauze, flori, îmbr ri... Dar jocul scenic... cere art i instruc ie... m iestrit ... Cecilia: Adic ... coal . Aristizza: Mi-amintesc... ce v l pl cut!... Cecilia: Amintirile sunt v l r scolitor... Aristizza: Eram la Ia i... Ionela (admirativ): La Ia i... Aristizza: Pot spune, cu mâna pe inim , acolo, sub bagheta directorului de atunci, Theodor Aslan... i protejat de actri a Smaranda Meri escu i de regizorul Delmary, am debutat, modest, a doua oar ... Mariana: Prima oar ... ca romantic ingenu ... la Craiova... Aristizza: Da, a a este!... i dup un timp, în vara lui 1874, primesc o scrisoare de la tat l meu. M chema de urgen la Bucure ti. Aflase Ion Ghica a devenit director general al teatrelor i va alc tui o societate teatral . Ionu : O perspectiv îmbucur toare pentru Dvs. Aristizza (îngândurat , rar...): Am r spuns chem rii... i-am fost angajat . Dar... dar... am jucat, la început, în spectacole de revist ... Ionela: Cu aplauze la scen deschis ... Aristizza: Domnul Ion Ghica m aprecia mult... Gabriel: Viitorul...Bei de Samos!... Cecilia: Bei?... Aristizza: Da, timp de vreo ase ani, Ion Ghica a fost guvernator în Insula Samos...

Gabriele Münter - Valea cu case

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Gabriel: Insul în Marea Egee... Aristizza: Da, aflat atunci... sub jurisdic ie otoman ... Gabriel: 1850 i... Aristizza Romanescu: i cum guvernatorul Ion Ghica i-a îndeplinit misiunea, onorabil, predând sute de pira i care atacau coastele insulei, la încheierea misiunii sale, în 1859, sultanul l-a onorat cu titlul de Bei de Samos. Ionela: i mai pe române te, Prin de Samos. Aristizza: Ei bine, maestrul m aprecia i m încuraja mult. Chiar mia zis într-o zi: „E ti chemat s ii teatrul pe umeri!”. Mariana: ... o ans ... Aristizza: Maestrul a recunoscut în mine - în primul rând, talent, ruire, seriozitate, punctualitate, simplitate... Cecilia: Simplitate? Gabriel: De ce nu?! „Simplitatea pentru o femeie - m rog, pentru o domni oar deosebit - este ca o creang de m rg rit rel într-un buchet”. Cecilia: i cine-i autorul? Gabriel: Duiliu Zamfirescu. Cecilia: Nu cumva a fost i el... diplomat?... Aristizza: O, dragilor, m bucur s -l cita i! Duiliu Zamfirescu a fost un prieten drag...Mi-a dedicat, cândva, i un text... Mariana: Dar s -nchidem paranteza, pentru c Doamna Aristizza ne-a zis ceva de Ion Ghica. Aristizza: Nici n-am voie s uit cât de mult a f cut acest om pentru mine... într-un timp în care... eram lovit i de fiori capricio i... Dar Domnia-Sa a tiut s fie un Domn. Ionu : Adic ... un Prin (se râde copios). Aristizza: i... uite-a a, comitetul de conducere al teatrului bucure tean decide s ni se acorde o burs de studii la Paris, mie, i lui Grigore Manolescu, cunoscut i apreciat actor român, la acel moment. Gabriel: i-a i plecat la Paris... Mariana (pl cut mirat ): La Comedia Francez ? Cecilia: Ce spectacole... Aristizza: Imagina i-v , acolo, sub bagheta actorului Louis Arsène Delaunay vom aprofunda tehnicile de interpretare pentru piesa „Daniel Rochat”, de Victorien Sardou. Ionela: i a i jucat-o pe scena din Bucure ti? Aristizza: Da, în versiune româneasc , cu mult succes, i cronici favorabile...(dup un moment de ezitare) i totu i... Mariana: i totu i... Aristizza: O cronic semnat de Mihai Eminescu m-a schimbat profund. Ionu : Au fost observa ii critice... Aristizza: Profunde i... obiective De altfel, întotdeauna am avut for a i capacitatea de a selecta ceea ce mi-ar fi fost de folos... Ionu : Asta ar fi ideal. Aristizza: A zice, din acel moment... v rog s re ine i, eram în toamna anului 1880... i pân în 1903, când m voi retrage, oficial de pe scena româneasc , am avut mare grij în alegerea repertoriului meu. Gabriel: Care au fost dramaturgii români prefera i? Aristizza: Am interpretat cele mai multe roluri din crea ia dramatic a lui Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Haralamb Lecca, Alexandru Macedonski... Cecilia: I-a i cunoscut pe to i ace ti mari scriitori? Aristizza: Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai buni prieteni... Iubea mult lumina. S citi i „Imn c tre soare” - i ve i în elege. „Odat , întrebându-l ce num r are odaia în care st la hotel, mi-a r spuns: „unde vei vedea mai mult lumin , acolo s intri.” (ofteaz , apoi continu ). i-n lumin a tr it - lumina gloriei; în lumin a murit lumina luncii de la Mirce ti!”

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mariana: L-a i numit i pe Alexandru Macedonski. Aristizza: O, da. Îi datorez mult. M-a protejat în cronicile ap rute-n revista „Literatirul”! Mai mult, chiar. Mi-a d ruit, cu dedica ie, dou piese superbe: „Iade ” i „Unchia ul S cie”. În ambele, moralitatea triumf . Marius: Moralitatea este piatra de temelie a unei civiliza ii! Aristizza: Cât ar avea de câ tigat publicul românesc, ast zi, ascultându-l pe Unchia ul S cie? Ionela: Nume simbolic. Aristizza: Asculta i... cum este oglindit -n vers... mentalitatea nea... a Românului! (recit , cu o voce profund ): „Paraua, pentru mine, nu face dou cepe, inile îmi ou , v cu a îmi d lapte, nânc cât apte oameni i m muncesc cât apte...” Cecilia: Profund judecata! Mariana: Modestia, via a cump tat , d ruirea! Ionu : „Paralele” nu aduc fericirea. Degeaba se alearg peste m ri i ri... Ionela: S fim lucr tori cinsti i ai viei acesteia, pe care ne-a încredin ato PreaBunul Dumnezeu! Aristizza: Asculta i i versurile: „La sat i la ora , punga ii s-au pr sit! De când avem legi multe, mai mult ne-am pr dit!...” Gabriel: Un alt Mo Ion Roat . Marius: Vorba lui e bici ustur tor! Mariana: Interesant mesajul... S cia va d inui, dar fi-va binef toarea! Aristizza: Aceasta-i menirea teatrului: s educe pe spectatorii s i. Marius: Dar Haralambie Lecca? Aristizza: Un scriitor profund. V recomand, din suflet, „Casta-Diva”. Pentru mine... a fost un triumf... Rolul vie ii mele!... Despre condi ia actorului i efemeritatea artei sale! Cecilia: Aceast art te macin încet-încet! Mariana: Corect! Gabriel: i totu i... cum v-a i luptat cu tracul? Aristizza: Când eram doar o copil , nu tiam ce e aceea... emo ie. Dar când a trebuit s urc prima oar pe scen , la Craiova, a fost ceva... de nedescris... Explicabil, aveam doar 18 ani. Ionela: Palpitant! Aristizza: Nu pot spune... palpitant. „Cum am intrat i-am v zut sala plin , s-a f cut întuneric dinaintea ochilor mei... Apoi, printr-o reac iune a voin ei - am realizat cât r spundere am i am început ami juca rolul”.

Gabriele Münter - Vara

Gabriel: Cu siguran , copil ria Dvs., petrecut într-un mediu actoricesc, va fi temelia... Aristizza: E adev rat, mama, tat l, cele dou surori ale mamei i so ii lor, to i actori... creatori de trup de teatru... Firesc s p trund i s deprind, încet-încet, multe din tainele acestei profesii. Ionela: i cum v-a i înfrânt emo iile? Cecilia: ti i, pe Ionela o intereseaz aceste detalii. Aristizza: Nu e suficient voin a. E nevoie de seriozitate i munc . Rolul tiut - la perfec ie. i nu doar al t u, ci i al partenerilor t i de scen . S st pâne ti fiecare mi care, fiecare gest. S i educi corpul, vocea, mi rile, mimica, fiecare detaliu. Ionu : Înseamn c emo ia face parte din fiin a ta, fiin a ta cea vie. Aristizza: Adev rat. Tocmai v-am vorbit de actorul Delaunay. A a, pe nepreg tite, doar dup câteva zile de studiu, ne spune - mie i lui Grigore Manolescu: „Urca i-v pe scen !” În momentul acela s-a învârtit p mântul cu noi... Copiii: i???... Aristizza: Ceea ce v-am spus, pu in mai înainte. Cuno team perfect rolurile i fiecare detaliu. Orbi i surzi am fost. Doar noi doi - i rolul nostru... Ionela: i la urm ? Mariana: Ropote de aplauze! Cecilia: i niciun cuvânt? Aristizza: O, ba da! Dar nu direct. I-a scris lui Alecsandri impresiile sale. Cecilia: i?... Aristizza: Ce poate fi mai dumnezeiesc decât aceste cuvinte rostite de marele Louis Arsène Delaunay... „cette petite respire le théâtre par tous les pores!” Copiii (aplaudând): Excelent!... „Micu a asta are teatrul în sânge!” Aristizza: Asta-i cheia succesului! Ionu : M gândesc... i pe câmpul de lupt , când solda ii i ofi erii teapt semnalul de atac... Gabriel: Totul este studiat de c tre comandan ii lor... Marius: ... în cel mai mic detaliu... Aristizza: Dragii mei copii, via a este ca o pies de teatru... Pe câmp - cu sapa-n mân , în tran ee - a teptând semnalul de atac, în culise – a teptând gongul de începere a spectacolului, oriunde, ine i minte, exist o mare-mare responsabilitate. Cecilia: Sau în banc - a teptând s fii ascultat... Ionu : Sau pân ridici mâna... Ionela: Sau când dore ti s demonstrezi ceva... Gabriel: Cuvântul maxim: este res-pon-sa-bi-li-ta-te! Marius: Am citit mult, mai ales în acest an, despre Jertfa Românilor în Primul R zboi Mondial... Ionu : Se cuvine s ne cunoa tem trecutul. Mariana: Eminescu spunea c trecutul este „oglinda viitorului”. Marius: Prieteni, ori de câte ori doresc s mai aflu câte ceva despre luptele, înfrângerile i biruin ele Românilor, deschid aceast carte... (o scoate din micu ul rucsac pe care-l are în spate, apoi o arat celor din jur). Ionu (cite te titlul): „Povestea sfântului nostru r zboi”. Gabriel: Constantin Kiri escu... Aristizza: Constantin Kiri escu? Da, profesor... istoric...ave i încredere... o carte de c tâi... Marius: (ar tând cartea): Pute i crede... cel mai bun manual de istoria Primului R zboi Mondial... Pe cuvânt! Ionu : În fond, de ce nu te-am crede? Marius: i pentru c tot am vorbit de... scena vie ii. S rezum capitolul: „Moartea actorului”. Cecilia: Te ascult m.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mariana: Ochi i urechi... Marius: Suntem în zorii zilei de 21 august 1916, la cota 891. O companie din regimentul 62... Ionu : „62”? Marius: Te rog... Gabriel: În armat regimentele erau împ ite în companii... erau... Marius: A adar, o companie din regimentul 62 este împresurat de du man. Jum tate din oamenii companiei sunt uci i. Al ii au fost captura i. Nem ii se cred st pâni pe „cot ”, dar... Ionu : ... surpriz ... Marius: Locotenentul Constantin Constantinescu reu ise s adune zece solda i... Gabriel: Atât mai r seser din companie?! Marius: ... i-au început s arunce cu grenade de mân ... în du man... alungându-i... Fetele (aplaudând): Bravo! Ionu : Ei, nu v gr bi i... acu-i acu’... Marius: Crezând c i-a învins pe du mani, comandantul nostru, actor la Teatrul Na ional din Bucure ti, în via a civil , „a urcat pe locul de straj , s-a în at cu tot trupul i a privit trufa spre du man...” (repet gestul, teatral-dramatic, coco at pe acel mic postament... de lâng ei...). Cecilia (dezam git ): Vai, se credea pe scen ... în a teptarea aplauzelor... Marius: „Dar în locul aplauzelor privitorilor, o r ial de gloan e porni de la du man i eroul-actor se pr li...” Cecilia: i pentru-al s u curaj... aplauzele fost-au cele...îngere ti! Aristizza: Acolo, la Cota 891, locotenentul Constantinescu a jucat rolul Bunului Român, f indica ii scenice, f trac... Doar dorin a de a birui. Mariana: i totu i, cu milioane de victime, Românii de la 1918 au biruit. Ionu : Pe sângele i trupurile eroilor no tri s-au rescris grani ele României Mari! Mariana: Nu, nu-s vorbe mari... Aristizza: E realitatea cea mare... Cecilia: Pe care noi trebuie s o cunoa tem... Gabriel: Chiar dac nu iubim verbul „a trebui”. Ionu : Nepl cut nou , elevilor, în general... Ionela: Îns acum, nu-i a a, Doamn Aristizza Romanescu, avem dreptate?... Aristizza: Da, scumpii mei, „F cercare, aurul nu se des vâr te!” - gl suie te un mare sfânt. tiu, cum a fost... am apar inut acelui timp... Am cunoscut refugiul, boala, foamea... Am plâns pentru Românii no tri mor i i mutila i... pentru copiii orfani... Am tr it în Ia iul împov rat de refugia ii veni i... din Muntenia, Bucovina sau Basarabia... Am tr it acele vremuri... cu lacrimi i suferin ... Mariana: Da, Ia ul a fost Capital de R zboi!... Ionela: i Capital Regal ... Gabriel: Fila marii istorii se cuvine mângâiat întru cunoa tere. Marius: i... pentru acest prezent de mileniu al treilea... se potrivesc cuvintele istoricului Constantin Kiri escu (deschide cartea, la pagina 291 i cite te), care spune a a... „Fii, Românule, cu ochii în patru! Prive te i ascult cu luare aminte i-n afar i la tine în cas . ze te unirea cu fra ii i tov ia cu prietenii cei vechi i încerca i. Numai a a nu ne vor frânge!” Aristizza: Amin! Fetele: i... Doamne-ajut ! ( tre Aristizza Romanescu). V mul umim din suflet! R mâne i pentru noi un Înger binecuvântat! (se îmbr eaz ; scena se întunec ... cade cortina... amintirii... peste ei...) Sfâr it

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Creier Cu gânduri populat , o m ciulie clar . Delhi Mofet venerat în marmoree hain . Art poetic i dac „haina”-mi i-a pl cut, m aminte ti cu un precept Poet Din paginile tale arse va r ri, prin timpuri, bronz! Poet Ritma ii kilometrii, un tot capricios. Sclav Când eu te-ndemn, tu atunci r ri i doar, tu, mie, s -mi sluje ti! Tiparni Timp încrustat sub nemuriri de teascuri. Carte File înviforate -n duh: a ternut de c tâi... Efigie rutul unui gând, ce altora îl dai. Poem Un fir de borangic prin rost. Elegie Iar, un s rut al timpului, pe timp... Stilou Tu, inim , ce plângi atât de-adesea... Mama A fost o arip ce-a ars; în van spre locuri m întorn! trân lurit e oglinda în frumoasa-i ap clar . Cas dup refugiu Un mu uroi de bombe, din care, oase învie... Cas pe falez Spre m ri, un sân, pe rmul oglindat. Cas pe falez Sân doldora de sori i... sare! Ulcior Plâm ditu-l-a olarul dup umeri de cadân ! Ciob Sub l udatele bucate, credeai c toate- i sun ie! una Condur în soare pudruit, în stratul ce a teapt zâne. Via a la ar de Duiliu Zamfirescu Se-aude un clopot de la schit, b tând în piept cu zvon de-argint. ruie De la noi pân -n poian , cu aluni i cu cire i... dure Talaz, în anotimpuri colorate.

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Amalia M{RGINEAN|U

Autopsia sufletului sunt nimeni sunt de nic ieri i calc mereu pe clipe. Sunt cel venit peste noapte la urma urmei un punct infim animat de stropii respira iei cerului ce- i tatueaz fiecare cuvânt pe suflet ce prin convulsii umbl sând amprente într-un timp anesteziat i las în grija altora vuietul toamnei. Nici Atlantida anemic nu o caut în simbioza perfect a himerei nev zute. Cu teama interdic iei eterne i în lipsa oric rei virgule din schi a ce ine loc de hart tot duc spre muntele din ara nim nui i cer amânare i o schimbare de sens. Degeaba biroul de re edin e închis! pe o singur pancart st scris: „taci, azi îngerii se odihnesc!”

nebun cum sunt Eu nu sunt Hamlet nici prin nici cer etor nu sunt. În nebunia unei clipe bete am dat iar i volumul sufletului la maxim. Doar cuvintele în fa a ta-mi sunt mute n-am aripi în rai s urc iar por ile iadului s-au închis demult. Aici se moare în t cere sau se tr ie te în uitare în diminea a apusului de soare.

6/49 Ne vedem acolo unde prime ti un înger unde perdeaua nop ii se întreab ap sat încotro a plecat corabia sufletelor st pânite de frici. Într-un timp, de aceasta dat sper c acela corect câ tig la zaruri un destin mai blând. O nou diminea s se nasc dintr-un fulg de nea, îmi dea dezlegare de la via i moarte. Umbra trupului t u s se lase peste al meu vindece un suflet schilodit de fricile devoratoare ce mu într-un perpetuu extaz din

sufletul dezgolit i strig pe o singur voce: „Înva , s plângi!” Eu tac cu m rul Evei cusut pe marginea sufletului vagabondând în i prin iluzia de art a schimb rii. a c hai vino mai repede în delirul clipei i d -mi evanghelia vie ii cu catrenele-i albe pe care, femeie, doar tu o de ii în fond eu sunt cel care i-a ucis nemilos moartea!

Vând cochilie Pe o tarab , în bazar vând cochilie ieftin, pe doi lei. hai, nenea, ia cochilia! i-o dau i pe un leu, dac o vrei i-o dau i pe gratis, de poman dac o iei sau poate pe o bucat de bine. Hai, nenea, e un chilipir!

O clip O und de iubire, prea mic s înfrâng vâltoarea lumii i ploaia moc neasc ce ieri p rea un vis aievea azi moare ca mâine s se nasc în paradisul fluturilor în i. În cer i pe p mânt se aude un cântec surd al clipei mult dorite ce plânge c e efemer i în al aptelea val ea se destram . Iubire - unde-mi e ti în prag de iarn ?

Opera ie pe cord deschis E vremea cur eniei din urm . Cu r bdarea unui chirurg eminent deschide c ru a demult pr fuit cu pere i nevopsi i, cu g uri în ei spal i pre ul pe care al ii s-au ters în vremurile de glorie a micii od i. Cu mopul curat f s cânte din nou podeaua od ii amu ite de vreme. Cu pensula unui pictor de geniu s plâng pe pere i iroaie de ro u. tiu: se va l sa cu osteneal dup dar nu uita ca la urm s duci i sacii de gunoi plini cu substan albastr .

O rug minte Zide te-m în tine cu flori de maci cântând cl de te-mi o iubire din râsul lor frumos la pieptul lor s -mi dea glas o nou fericire. tiu: sufletul i-e mare - prea mare pentru doi? Te rog, mai caut lâng el un spa iu i de vei g si un suflet mic s -ncap iubire î i va da i via a lui cea mic - toat .

Ou de înger M-am dezbr cat de mine ca s dorm în a ternuturile tale moi dar reci. Un vis adânc înfipt în minte e tot ce-a mai r mas cu rost. Un pui de înger ce frigul l-a-nghe at mai aminte te palid ce-am uitat. Cu aripi rupte i cu pielea ars de focul gerului cumplit s-a cuib rit în mâna ta cea cald . -i seva vie ii i dulcea ta iertare o piele nou i poate ni te aripi. Dezbrac -l dac e nevoie omul cuminte înc îl a teapt . În palma ta se poate na te un vis al c rui înger înghe at, din oul s u s-a îmbr cat.

, Doamne… , Doamne s plou cu lacrimi de miere peste t cerea cuvintelor de un ro u aprins spele durerea prin m suri de versuri cânte pacea inimii de alt dat -nal e sufletul pân la izvoare cu dor simt amurgul cum cerne gustul iubirii. Parfumul stropilor s îngâne un nume aline cu lacrimi de zân un dor ce pare prea mare!

De dragul t u Întreab i sufletul - de ce de dragul t u un nor pribeag st azi în loc? De ce de dragul t u nici cerul nu plânge sând un soare ve nic s te înc lzeasc i- i d în dar din nou ceruri - unul? De ce tu draga mea copil Cu o îmbr are îmi dai tu celelalte opt i noaptea o risipe ti în zori frumo i de ziu ?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constantin MARIN

Ulmeni Maramure] Studiu monografic

O foarte interesant sintez a acestei monografii o realizeaz dl. Remus Câmpeanu (de la Institutul de Istorie „George Bari iu”, din Cluj-Napoca, al Academiei Române), în „Cuvânt înainte”. Mergând pe urmele afirmaiilor domniei sale, s urm rim desf urarea „evenimentelor”. Punctul de plecare în aceast „c torie” îl constituie anul 2011, anul de apari ie a c ii. „Au trecut dou zeci de ani de când societatea româneasc tr ie te intens experien a tranzi iei, a schimb rilor motivate de c utarea unor noi forme de convie uire i de rea ezare, cu speran a c noul va aduce o deschidere tre valorile autentice universale, c românul va sim i un pic de prosperitate, armonie, echilibru i solidaritate social . S-au produs transform ri importante, unele previzibile, altele nea teptate, unele înnoitoare i benefice, altele neinspirate”, afirm Pr. Dr. Vasile Augustin - Vicarul Eparhiei Ortodoxe a Maramure ului i S tmarului, în „Prefa a” acestei lucr ri. Aceea i hain monahal afirm : „Localitatea Ulmeni, din Maramure , i-a definit, cu calm, dar cu fermitate, statutul de ora , pe harta jude ului Maramure ”. (...) „Credin a în ziua de mâine o reg sim în turlele noilor biserici, inclusiv a celei ortodoxe, din

tân rul ora Ulmeni, ce se înal spre cer, victorioas , optindu-ne, precum Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în diminea a învierii: «Bucura i-v i nu v teme i!»”. Se precizeaz prima atestare documentar (anul 1405) i denumirea actual (anul 1929). Autorii monografiei - profesorul de istorie Mircea Boti i preotul ortodox Radu Boti eaz pe ,,masa de lucru” o rev rsare de date, cu caracter predominant istoric. O ordonan dat în 1477 de c tre regele Ungariei Matei Corvin (fiul voievodului român Iancu de Hunedoara) stabilea cum s se desf oare târgul de vite care se inea la Ulmeni. În continuare, se men ioneaz , detaliat i cronologic, particularit i ale zonei, din punct de vedere al componentelor naturale (în evolu ia spaial i func ional a ora ului), a fondului demografic, a geo-economiei actuale a ora ului Ulmeni, a datinilor i obiceiurilor (cu detalii despre construc iile gospod re ti din zona Codrului, S lajului), pomicultura, ocupa iile casnice, alimenta ia, portul popular. În ceea ce prive te înv mântul i cultura din aceast zon ardeleneasc este menionat avântul acestora, în special dup intrarea în vigoare a hot rârii luate de împ -

teasa austriac Maria Tereza („Ratio educationis”, 1777), al c rei efect s-a prelungit în secolele XIX i XX. Dup realizarea istoricului act de la 1 Decembrie 1918, va fi reluat înv mântul în limba român . Un spa iu foarte interesant este rezervat în carte, în ceea ce prive te credin ele despre cer, astre i animale, din aceast zon . Iat ce se spune: „Când soarele str luce te tare sau arde înc de la r rit el va aduce ploaie, la fel când apune în nori; Când era eclips de lun oamenii ziceau c aceasta era mâncat de vârcolaci i c era semn r u. Anul acela, ziceau oamenii, recolta nu va fi bogat ; Când erau furtuni mari (vara) se tr geau clopotele pentru a îndep rta furtuna, înc se mai practic acest obicei; Furtunile cu fulgere i tr snete le aduce Sf. Ilie, zic oamenii, i pentru a se feri de tr snet, dac erau pe câmp, se îndep rtau de toate uneltele din metal. Pentru a feri casa de tr snet se înfige o secure întrun lemn din curte; arpele este un animal periculos. Ucigându-l faci o fapt bun , deoarece el fur laptele vacilor; Bufni a, care cânt la casa unui om bolnav, preveste te moartea; Pi igoiul aduce ve ti bune; Sarca (co ofana)

Gabriele Münter - Plaj din Bornholm

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prin cântecul ei preveste te musafirii la cas ; Cucul preveste te prin cântecul s u un semn u; Câinele, dac nu are stare i url , preveste te moarte apropiat ”. Un alt adaus important, din monografie, consider m c îl reprezint lista de cuvinte folosite în zona numit de sub Codru: „ai usturoi; curechi - varz ; cute - gresie; deda a se obi nui; mnerîu - albastru; muiere - femeie; p curar - cioban; ar zmat - rezemat ; bocotan - bogat, înst rit; boconci - bocanci; bucium - butucul ro ii; cad - vas de lemn pentru pus varz la murat; cot toare - oglin; de erta - a goli; fain - frumos; groas îns rcinat ; hulpea - vulpea; a îmbumba - a încheia nasturi; a îmburda - a r sturna; lingoare - febra tifoid ; m nu - leg tur mic de cânep ; a meli a - a zdrobi cânepa i inul; mâl, mol - noroi; mu inoi - mu uroi; ocol curte; p nur - stof ; pene - flori cusute pe costum; poiat - grajd; r gut - recrut; r staie - resteul plugului; scoverzi -cl tite; sfad ceart ; slobod (nu-i) - nu-i voie, nu-i permis, nu-i liber; a slobozi - a da drumul; a t dui - a nega, a nu recunoa te; a vorovi - a vorbi; ala - schel ; aldui - a binecuvânta, având i subîn eles a certa, a lovi; ticl u - c lc tor, fier de c lcat”. Iat o ora ie de nunt , la Ulmeni, când mergi la socrii: ,,Bun ziua, fra ilor, / Cine v-a pus ori v invit / S ine i caleangr dit ? / Cine v-a pus s vorbi i, / La u str jui i? / Vede i dân ii râd de voi, / C nu ti i gr i cu noi. / Ne-ntreba i cine suntem, / Unde mergem, ce c ut m? / V r spundem la-ntrebare, / C venim la usp tare, / Unde tim adev rat, / C pe noi ne-a i a teptat / Cu to ii frunta i din sat. / De trei zile v-a i tit. / Nici noaptea nu a i dormit, / S face i usp vestit. / Uita i-v -n sus i-n jos / i vorbi i tare frumos / V ruga i i de iertare / C-a i f cut gre al mare / Trage i-v dar ’napoi, / C p’aci om merge noi!” Nu sunt uitate (cum altfel?) obiceiurile la înmormântare: Din vremuri imemoriale se tie uneori lâng catafalc apare câte o „bocitoare”, care într-un mod adecvat exprim durerea familiei. Slujba se încheie printr-o predic instructiv i consolatoare. Prin preot, mortul î i cere iertare familiei, rudelor, prietenilor, vecinilor, iar cantorul (cânt re ul) roste te versuri specifice, cântate adecvat, din care rezult modul de via al celui disrut: „Moartea, moarte, amar e ti / Ori la ce vârst sose ti, / Nime’ n-ar mere cu tine / În groap ’ i-n putrejune. / Moarte, moarte, groaznic nume, / i cumplit du man la lume, / Cu s rutu t u de ghea / Iei a omului via . / Omul se na te i cre te, / Dup moarte putreze te / i numai faptele bune / Merg cu noi în ceie lume. / Pild vie ne înva / Acest trup f via , / Rece f de suflare, / Pe

care nimic nu-l doare. / De vreo câ iva ani încoace / O grea boal nu-mi d pace / i mul i ani m-a chinuit / Pân m-a pus în mormânt. / Cât am fost pe ast lume / Am dus i rele i bune, / Ast zi Domnul m-a chemat / i pe toate le-am l sat. / apte prunci avui sub scut, / Pe to i apte i-am crescut, / Pentru to i mult m-am luptat / Pân ce i-am a ezat. / Pân ce nu plec la drum / Vin s -mi iau un mas bun / De la to i ai mei cei dragi / Cari plâng pâng s la . / Mult la doctori m-a i purtat / S îmi g si i orice leac, / Ori i cât vi nec jit, / Leac la moarte n-a i g sit. / Eu mul umesc de toate, / De-n grijire pân’ la moarte. / De v-am gre it, m ierta i / i uit rii nu m da i. / Prunci, ginere, nurori iubite, / Azi de mine p site, / La to i m rog de iertare / Pentru orice v mare. / Când acas i veni, / ‘Nainte nu voi ie i. / Numai bietu’ tat , el, / Va ie i plângând mereu. / Nepo i i nepoate bune, / Nu v pot striga pe nume. / Pe to i v strâng, v s rut, / C-apoi nu v d mai mult. / În a voastr rug ciune / Pomeni i i al meu nume. / i ruga i pe Dumnezeu / S ierte sufletul meu. / Cuscrii, cuscre, veri i vere, / Toate neamurile mele / Da i-mi to i cu un cuvânt / Iert ciune la mormânt. / La vecine i vecini / Le întind recile mâini, / La to i m rog de iertare / Pentru orice v mare. / Doamne, Cel ce m-ai luat, / Din a durerilor pat, / D -mi locul cel f chin / S -l domnesc în veci. Amin”. „Putem afirma c Ulmeniul se înscrie, cu propriile-i valori ale unui trecut bimilenar, în civiliza ia româneasc , p str toare a demniii, statorniciei i unit ii unui neam aflat adeseori la r spântiile r ut ilor istoriei”, subliniaz autorii. În acest context, cele spuse de Ernest Bernea (în cartea sa „Timpul la ranul român”, 1940) se încadreaz , credem, edificator: „Timpul ranului român este ireversibil, pentru c este concret, pentru c este dat obiectiv, ca tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Timpul i ordinea sa prestabilit sunt neschimb toare”. Spre finalul lucr rii Ulmeni Maramure . Studiu monografic sunt prezentate informa ii despre oameni de seam ai zonei: scriitorul Petre Dulfu (1856-1953); interpretul de muzic popular i folcloristul Emil Gavri (19151989); Radu Ulmeanu (n scut în data de 25 ianuarie 1946, la Ulmeni, Maramure ); Prof. Dr. Doc. Florian C. Ulmeanu (1903-1973) .a. Despre valoarea monografiei de fa iau exprimat opinia Prof. Dr. Constantin Dobrescu (Funda ia pentru Istoria Prahovei Ploie ti); Prof. Dr. Elena Trifan; Prof. Dr. Adrian Botez; Cezarina Adamescu. Demersul celor doi fra i Boti se încadreaz în efortul de recuperare i prezentare a valorilor culturale române ti, de ieri i de ast zi.

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Alexandra T{IETU (R. Moldova)

*** Ro ii zori de diminea , verdele ima s rut , Iar o raz de lumin pe p mânt se d v zut i apare mândrul soare, cald i ve nic iubitor, De-nc lze te cu-a lui raz , roua verdelui covor. Muncitori lucreaz câmpul, terg a frun ii lor sudoare, Bucurându-se c -n toamn -or strânge grâu de pe ogoare; Cânt doine de r sun lung ecou în dep rt ri i la umbra unei salcii î i recap puteri. Gospodine vin s spele la izvor rochi e albe, Cu cosi e peste umeri i pe cap - cununi de nalbe, Pun c ile în ap i le spal i le scurg, le-mbrace-n sat la hor când se va l sa amurg. În r coarea dimine ii p ri leag cântare, Iar din somnul dulce-al nop ii, un pui de cioc nitoare, S-a trezit, i-a-ntins aripa cu drag c tre mama sa, Iar pe cap, o frunz verde, strop de rou -i rev rsa. Zumz ie din floare-n floare zborul harnic de albin , Admirat de o pisic cu privirea sa blajin ; Într-o scorbur , p ianjen, pânz i toarce cu mult spor, O atârn -n întuneric s se prind mu te-n zbor. Dar, amiaz , iat vine, soarele pe cer se ‘nal , Vânt adie printre ramuri, iarba - roua i-o descal , June fete strâng în poal p dii i mu el, În înaltul plin de soare, zboar -albastru porumbel. Se las seara peste sat i întunericul se las , Copiii se-ntorc de la sc ldat, fl mânzi dar veseli vin acas , Din câmpuri vin i muncitori, pe um r sprijinind o sap , ci au lucrat din zori de zi i-i obosit-a lor pleoap ... In vârf de deal r sare luna precum un felinar aprins, Iar stelele scânteietoare, tot orizontul au cuprins. E noapte. Numai câinii latr de frunz cade în c ri, Sau de o cucuvea se-aude, încolo h t, în dep rt ri... În noapte - vânt c ldu adie i licurici sclipesc u or; i luna lumineaz calea; i-un liliac se vede-n zbor; i în t cere se aude numai izvorul... curge lin, Iar în a lui limpede ap , î i vars umbra un salcâm. Un tei înalt, lâng c rare, cu scrânciob de creang-atârnat, Revars flori mirositoare peste p mântu-nmiresmat.

Copiii adorm dup povestea cu zâne, Fe i-Frumo i i zmei, Iar eu privesc în miez de noapte spre ploaia florilor de tei...

*** Pe când înserarea-ncearc s m-adoarm -nceti or, Sting lumina-n c ruie, i pe muchie de cuptor, Trup mi-a ez, f de vlag , obosit de grija zilei, Iar luceaf r lumineaz neagra-mi bolt a pupilei. Îl privesc f r’ de-ncetare, str luce te fastuos, Casa-mi lumineaz -n noapte, chipul mi-e mai luminos; i pe când a lui lucire, ochii verzi mi-i obose te, Somn m fur . Iar în noapte, dulce vis m reg se te. i m v d pe o câmpie: la picioare - macii ro i, Iar pe cerurile-nalte nori se-adun fioro i, Începând s plâng jalnic, a lor lacrim , prin ploaie, Mi se încâlce te-n plete, strecurându-se-n uvoaie. Vânt m fur i m duce: printre fluturi zbor cu el, În privire mi se-arat v i stâncoase, ‘nalt castel, d c-o lupt se stârne te cu urmare sângeroas , d balaur, negru, mare, cu privirea-i fioroas . i trec peste ape limpezi cu lungi maluri de argint, În al lor adânc albastru dorm comori de m rg rint. Valurile s lt re e spal pietre-nfierbântate i adap cu licoare c prioare însetate. Lebede cu pan alb în plutire se-odihnesc, Nuferii, în limpezime, r cini î i pr desc; Spal mâ ori în ap s lciile plâng re e, Iar din trestii se holbeaz broa te verzi i vorb re e. Spre p duri, zborul m -ndreapt , frunze-n fa îmi apar, Pomi i-ntind spre ceruri ramul i ridic un altar, Iepuri salt , curg izvoare, cânt de p ri se aude, Licuricii scânteiaz prin verzi urile crude. înal visul nop ii spre al stelelor palat i p irea m îndreapt pe un drum catifelat, -nconjoar mii de stele, meteorii cad în zare, Se învârte-n juru-mi luna i planete c toare. O, tu, visule fantastic care-n miez de noapte vii i-mi duci somn spre paradise i spre lumile pustii; -mi mai vii, c-a ta vedere m uime te, m -nfioar , Când luceaf rul m-adoarme cu lumina lui u oar ...

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vasile FILIP

Autoportret @î n cuvinte i. Între acestea - poezie, proz , publicistic - i una de interviuri: „Dialoguri îndr gite” (2013). Luna noiembrie a anului 2018 a mai ad ugat o a doua carte de interviuri - „Întreri i r spunsuri” - ap rut la Editura Singur din Târgovi te, un ora de care autoarea este legat cu nev zute dar durabile fire, adunate într-un ghem al frumoaselor aduceri-aminte. Târgovi te, care, iat , al turi de Turnul Chindiei i de Crizantema de aur, a eaz i cartea - „cea mai de folos z bav ...” Cuvine-se cu adev rat s aducem, prin urmare, bine meritatele laude i localit ilor de mai mici dimensiuni geografice, dar cu o via spiritual în m sur s -i stimuleze i pe cei cu... nasul mai presus. Târgovi te, i Pite ti, i Alexandria, i Adjud, i Bârlad, i Boto ani, i Dor M runt, i Vama pot fi considerate modele. În mod sigur i multe altele înc . Volumul pe care îl au în aten ie aceste însemn ri însumeaz optsprezece interviuri. Optsprezece rturisiri f cute nu numai în fa a celui ce formuleaz întreb rile, ci i (mai

Cu sau f voia lor i indiferent de maniera în care î i construiesc opera, scriitorii î i dezv luie i propriul portret spiritual. Reu ita depinzând de dimensiunile i de profunzimea implic rii, sinceritatea i onestitatea d ruirii sporind în chip hot râtor i valoarea demersului literar. Opera este autorul, autorul este opera lui - cum s-a mai spus i s-a mai scris în nenum rate rânduri, cu acelea i sau cu alte cuvinte. Doar interviul face... opinie separat , el devenind un... caz particular în care intervievatul este „silit” i dezv luie, uneori pân în detaliu, identitatea. În bun m sur , totul st în calit ile de... investigator pe care le posed cel ce pune întrerile. În situa iile normale, indiscreia nu este un p cat, ci un stimulator, rturisirile directe i sincere constituindu-se în tu e esen iale în alc tuirea unui autoportret nu doar credibil, ci i demn de admira ie. Iar m rturisitorul î i asum ipostaza unei... od i cu interiorul în afar .... Vavila Popovici a publicat, începând cu anul 1993 i pân c tre sfârGabriele itul lui 2018, patruzeci i cinci de

ales) a cititorilor. Precum i a unui duhovnic ruit cu haruri divine, a îndr zni s afirm. Pe parcursul acestora, Vavila Popovici î i rememoreaz biografia, într-o manier emotivra ional subsumat sincerit ii. Bucuriile i triste ile nu sunt p i separate ale fiin ei; ele alc tuiesc întregul în mod armonios i conving tor. „Cred în confesiunea prin rememorare la care trebuie s se adauge introspec ia i analiza, atât cât poate fiecare dintre cei care scriu, dup cuno tin e i sim minte. Chiar dac confesiunea pleac de la subiectivitate, ea transcende caracterul personal al comunic rii i reprezint , de cele mai multe ori, eul colectiv”. Dup ce, în m rturisirile ce preced interviurile, Vavila Popovici î i însu te afirma ia lui Dostoievski - „Pasiunea este m rturia entuziasmului” - titlurile reluateîn cuprins pot fi, ele însele i f a for a lucrurile, transcrise într-un text relevant, cuprinz tor i cursiv. „Poezia - respira ia lui Dumnezeu”, dar, „din p cate, editorii nu vin întotdeauna în sprijinul autorilor locali”, pentru „Pre-miile literare se dau dup criterii po-litice, regionale, clientelare, lobbys-tice”. Cu toate acestea, „scriitoarea Vavila Popovici r mâne cu sufletul la Bucovina”, „Am iubit i iubesc mult ara mea frumoas România”, dar, pân la urm ,... „l-a sedus pe unchiul Sam”, „Cucerind America”, într-un perpetuu „... dialog cu... inima”. În r spunsurile la întreb rile din interviurile cuprinse în aceast deosebit de interesant carte, Vavila Popovici nu se rezum la propria persoan - biografie, via personal , activitate profesional , miracolul literaturii (al artelor, în general), cunoa terea lumii în raport cu destinul învolburat i nu întotdeauna rod al propriei voin e .a. Ea valorific întro bun m sur acumul rile i asimirile tezaurizate prin pasiunea cunoa terii, dragostea de carte fiind una din dominante. „Nu scriu numai

Münter - Doamn în fotoliu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

-mi umplu timpul, dup cum ar putea spune unii, ci cred în scopul nobil al scrisului, al literaturii, acela de a-i ajuta pe semeni s simt mai puternic ceea ce este cu adev rat frumos i bun în via i s resping urâtul i r ul care invadeaz acum, mai mult ca oricând, aceast lume.” i, mai departe, într-un alt interviu, scriitoarea detaliaz ideea: „Trebuie avem grij fa de cultura, tradi ia poporului nostru, s ne str duim s cultiv m limba român i spiritul românesc, deoarece cultura noastr nu apar- ine doar spa iului românesc, ea este prezent în multe alte ri ale lumii”. Îndemnul de mai înainte reverbereaz i ca o chemare, poate chiar asemenea unui strit de alarm , autoarea observând cu îngrijorare ceea ce tot românul care a înv at ceva carte bag lesne de seam . Cultura na ional - ca bun interna ional - limba matern îndeosebi, se afl în primejdia stric rii. Asculta i cum se vorbe te în public, la diverse întruniri (politice mai ales), pe la televiziunile promotoare ale analfabetismului, asemenea i radiourile, citi i presa, inclusiv pe cea cultural-literar i ve i avea tres riri de spaim . Din p cate, chiar i persoane care au strâns câte o brum de tiin de carte se exprim vorbit sau scriptic - cu grave gre eli, de tot felul. i o fac cu senin tate... În schimb, câte unii (destul de mul i) se dau cel pu in bilingvi, pres rând cuvinte sau expresii engleze ti, care, adese, i acelea sunt ca vai de ele. Intervievat de o elev de la coala nr. 11 „Mihai Eminescu” din Pite ti, component a colectivului de redac ie al revistei „Aripi”, Vavila Popovici r spunde, condensat, dar sugestiv, la o întrebare privitoare la „preferin ele în domeniul lecturii”: „Mi-au pl cut multe c i! M-a atras mai mult genul liric (...) în general m-a atras literatura romantic (...) Dar i genul epic m-a atras”. Dup care nume te, ca într-un compendiu de istorie literar , mai mul i scriitori români, lista fiind completat cu nume celebre din literatura universal , cele mai multe ale unor poe i. i formuleaz un îndemn: „Când întâlni i versurile acestor poe i, citi i-le!” Da, a a este, fiindc pasiunea lecturii se dezvolt citind... Nu avem în fa un joc de cuvinte, ci un adev r axiomatic, similar celui mai... prozaic: „Pofta vine mâncând...” Cu toate c prima copert a acestei valoroase c i înf eaz un peisaj de toamn , copaci desfrunzi i în cea deas - substan a induce un fior al tinere ii neofilite de valurile i de vânturile vremilor i ale vremurilor. Un autoportret senin, a a cum transpare i din chipul de pe coperta a patra al autoarei. i nu la tinere ea biologic m refer, ci la expresia meditativ . Ochii min ii v d i dincolo de ceea ce toat lumea vede, iar speran a pâlpâie ca o arip nec toare...

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Liliana POPA

Tablou sinoptic teptând absurdul

Seara m plimb descul prin parcuri lpile mele fierbin i decupeaz întunericul. Pe aleile alungite cu iarb perlat sub arcul de triumf i lumin al copacilor urmele mele, mereu paralele se vor întâlni în punctul de fug . asear drumul f întoarcere st tea rezemat de un copac cu auzul încordat. tia când voi veni. Copacul acela, acoperit cu anotimpuri streaz zâmbetul unui copil clie în palmele sufletului. în livada stelar . Îmi curge timpul povestit în cuvinte pictate Într-un tablou sinoptic.

Lini tea adoarme pe luciul apei Coboar din cer ne tiut nu tulbure s rutul Oprit la poarta min ii. Stelele clipesc a uimire i surd e valul lunii. Fluturi de sear Danseaz în culorile crepusculului i num florile de tei. cufund în noapte Ca într-o ie de borangic. cufund în noapte cufund în ochii t i ascult toate pove tile curcubeului, teptând absurdul De teama unui nou burlesc.

Ordinea timpului

Ceasul aruncat pe fereastr

Picioarele mele îmbr cate în sandale de cea ies din ordinea timpului. De o vreme picioarele mele cesc prin iarba albastr a nop ii lumina mi se strecoar printre degete. De la o vreme picioarele mele ies din ordinea timpului

am dat timpul mai departe cu o or nu tiu c tii ce tiai c tiu, basmul imoral fuga de iad a de cristal neterminatul bal. ceasul aruncat pe fereastr îmi mai tic ie în piept chiria pentru un timp.

Caneluri Copacul sta se uit la mine de câteva ore. Îmi tâmpl re te gândul de acum, Se uit la mine, la tine, la toate. Degeaba mai sorb înfior ri din gândul cu tine În seara asta nu fream t, Nu mai am foame, nu mai am sete Mi-e team s adorm, s nu alunec... Îmi dezleg ochii din e arfa ultimei înser ri Canelurile copacilor p streaz umbra rut rile, oaptele, emo iile Iar scoar a lumina, candoarea i ura, Tot cad frunze din teiul înalt Sus, pe o creang , ferit de a tri, O frunz a prins forma unei inimii A inimii mele sau a altcuiva. Se apleac u or, tot mai mult spre p mânt

Chipuri Atâtea chipuri, câte oglinzi. În spatele chipului meu, cel din oglind , Apare personajul cu privire de chasseur i-mi desparte cet ile, stelele, dep rt rile, treptele, nem rginirile, galeriile, dimensiunile, arhetipurile, castelele, culorile, ideile, aurorele, anotimpurile, canoanele, izvoarele, nep rile, proiectele, întârzierile, mo tenirile, jertfele, încunun rile, confluen ele, m re iile, nea tept rile, paradigmele, apropierile, sevele, p durile. Vân torul s-a sinucis Oglinda nu s-a cr pat.

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion POPESCU-BR{DICENI

Din Ordinul lui Orfeu – noi fragmente dintr-o Carte a Perfec iunii – ... între mesteac n i arpe r sfrânt spiritul lui Zagreus într-o adiere de vânt... perfec iunea nu-i ca i când... ... surorile cr e au dat în floare iar lini tea lor intr în circuitul universal oglind a unor increate schi e cu aspect de solitudini ame itoare... ... pentru cr e amiaza-i sc ld toare. o t lm cire a unei limbi str vechi din albia-i de aur. harfe, lire... ... razele coboar spre adev rul din noime: e sacr numirea de lucruri. ochiul descoper iar lumina din eleusis... ca un oim e... ... la porunca dat ieri de zeul Dao, acelea i necuvinte se scoal într-un real nepovestit... cât de curând o vom afla-o...? ... i crengile-n arbori duc partea ascuns , a lumii, în Idei, în fermentarea spumii... ... desferecând un crin etern spre unduirea tainei din oglind ... ... lumina ca pe scoar o a tern pe patu-n care un sâmbure de ghinde s-a prins: stejar puternic o s creasc s -i fie limbii române demnitar i s-o contemple de la fereastra clipei... fiul meu ca un rg ritar... ... nu scriu decât fericit, la umbra în extaz a iubitei mele, învins de frumuse ea ei purt toare de zeu, abia intuind r sucirea cuvintelor spre mine, reapropierea lor de arhei... ... citesc în palma ta adânc , moale: timpul ne d i acum str in târcoale. citesc înfrigurat: oglinzi severe i-s ochii, via a toat e-o rere, o str lucire ca de astre-n balt , pe care nuferii înfiora i tresalt . citesc în palma- i: logosul ne închide în ad posturi, trainice, solide... ... cine aduce a om s deschid u a aprins sub stre ini. apoi îmbine imaginea-mi Fiin ei cu-a râului... ... îmi încep C toria spre inutul cu iarb albastr i înl uit de catarg, numai mie mi-e dat s aud fântânile-i cu stele în genuni cântând s le-aud iar zânele... sirenele în larg... ... E-o muzic de pietre pe care apa, vântul i ar a întruna le lefuiesc. i f de voia lor r sun -n fiin a-mi ca-ntr-o grot limbaj de mari mistere ori reîntemeieri încercând a se-nchega-ntr-un cânt. dar nici o iot nu pot a mai pricepe. toate ferestrele sunt largi, deschise înspre lanuri de grâu i câmpuri grele de ierburi înspicate. de ce s le tot spargi, tu, Ioane, i, tu, Petre?... ... pe stâlpul ca un os de fecioar drumul reptilei amânat. cu pielea lucioas î i definitiveaz retragerea aripilor în omopla i. certitudinea pridvorului imn deja în Cartea Sintezei. Odaia lui Ioan Botez torul pavoazat cu semne indescifrabile. fereastra: posibil metafizic , în spatele c reia copilul ce-am fost. i câte binef toare avertismente z vorându-m în Ad post. primite de la navigatorii în Real. cea dintâi edi ie tiin ific a Tratatului despre Unitatea Contrariilor am scris-o sub atenta îndrumare a arpelui-cu-ochelari... ... dac e ti copil, întrebi de ce firul de iarb nu poate cre te pân la cer, de ce frunza cade în timp ce raza de soare î i odihne te linia sub ire - ca t ul perfect al unei s bii de Toledo - pe codi a-i fragil , umil , dar tânguitoare - apostil , de ce izvorul susur

monoton în lumini ul ca o oglind în timp ce în v zduhul abrupt fulgerul - apoi tunetul - anun furtun nimicitoare. ... dac e ti copil, roie ti în jurul p rin ilor ca albinele în jurul stupului, locuie ti în sufletul p rin ilor ca albinele în fagurii destinalit ii lor sacrificiale, i produci în fiin a lor mierea bucuriei permanente. bucurie pe care nu trebuie s-o întineze nimic. mai ales faptul c a fi în lume are un fond tragic: te-ai n scut spre a muri într-o zi... cu mâna pe timon ... ... marea o caset , înl untrul ei umbra mea repet : una, dou , trei. marea o caset cu pere i fragili: mâna mea secret ultimii dactili. marea o caset -n jur mânt, obscur . trupu-mi î i regret cea dintâi f ptur ... ... ochiul meu: palet plin de ulei, abstactoconcret stare de ideomagie a lui Ptolomeu... i-a lui Salvador Dali, pe um r cu-o arbalet ... ... „uite-te bine la crin i vezi cât de alb este (ce greu i se pare intrarea într-o poveste!). uit -te atent la curcubeu i vezi c între cer i p mânt Cochilia Timpului numai a a ni se arat : pod altheic peste-o devenin în reverbare”. „uit -te metafizic la foc i vezi c fl rile lui sunt sensurile acestui fel al meu de-a m reîntrupa ca zeu, mereu”... ... pe vertical ochiul e o stea... condeiul meu o simpl r murea... ... sinele acesta cam nesigur îns lacom pururi de tâlcuri i în elegând de ce în târguri focul amintirii-nvinge frigul... ... iar mi carea genelor sus ine un discurs regal de p dii scuturate. O, categoric, ce tân r frumos eram! În fine... ... dinspre creste coborau multiplic rile zeului s substituie str vechiul limbaj al adâncului. vulturii nu mai vânau iepuri i veveri e, contemplau inutul Ezotereziei, reînv au s deslu easc pe lâng albia fluviului drumul de aur. apele tulburi, învolburate, dezl uind pentru totdeauna marea contradic ie dintre On i Meon. marea armat a Generalului Commentiolus rezista. lupta lua forme grote ti. în Muzeon capetele se rostogoleau rânjind însângerate. mâinile retezate, ca ni te aripi de arte, sprijineau aerul, devenit deodat greu, irespirabil. caii c deau cu bur ile sparte. iar soldatul cu chip de împ rat viteaz, neînfricat pierea c-un ultim surâs pe buzele sale, str puns de o suli de însu i Marte... ... i tu e ti frumoas foarte cum în via i în moarte. i tu e ti frumoas mult ca-n firesc i în absurd... ... limba-n care-nv s scriu despre mâinile aceste, despre trupumi înc viu, va-n elege-o blândul Dao, Dao,-n corturile-i verzi?... ... chipul din miezul ghindei, de dup imaginea scribului, va restitui motivului virgin , întreag , imaginea... arhetipal ... a Tribului... ... amar , imaginea se resoarbe la orizont: t ceri abstracte, oarbe, iar dup harfe înc pe-atâtea coarbe... ... acum, la trezie, extractele din care am luat doza infime, neverosimil de scumpe, m umplu de scârb . Luându-le, sperasem s v d cum lucrurile i fiin ele se reîntemeiaz pe sine. dar c zusem într-un

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ocean de în elesuri înstr inate de matricile lor primordiale. o, sufletul meu însingurat între încerc ri eleuterice, ai traversat realul, precum mila de ertul, cu cocoa ele pline cu certitudini recenzurate. mai rabd o vreme, un secol, o nem rginire! nu te exclude din ce- i va fi dat! ochii prea încerc na i nu- i mai pot distinge crea iile. iri ii deveniser sediile inviolabile ale nesa iului axiologic... ... dar, iat , fereastra- i devor deschiderea i apoi umbra. acum, la trezvie, mi-e fric de aceast cavalerie al c rei exarh înc sunt. când se n puste te în noapte, stelele ip , viperele strivite eman otr vuri uciga e, izvoarele tulburate profer blesteme, f pturile abia configurate se retrag în culcu uri. i totu i trebuie s mi se aduc zilnic din lumea de dincolo substan ele din care s-a început Facerea... ... tu nu tii nimic, frumoaso, câte otr vuri am luat ca s pot asculta muzica piciorului t u lunecând printre ierburi: arpe vr jit. tu nu tii c , purificat prin aspre lustra ii, stau lâng tine i devin cu încetul sintema Misterelor Eleusine... ... b trân era i aproape nebun . în hodaia ei de la drum, mirosea a busuioc, o icoan str veche, împodobit cu busuioc, afumat , a lad de zestre, a ap sfin it . i a nuci, a gutui puse în fereastra de la drum s nu-l uite pe Soare, marele lor întemeietor. eu eram neverosimil de tân r i-o iubeam pe Antonia, fata p mântului. avea p rul s lbatic, ochii azurii, trupul fierbinte cu pielea fin ca un pergament nescris. i iubirea ei era f r-de-prihan . sufletul meu va traversa îmbr at de mâinile ei libere ca ni te ramuri de m r lumea de dincolo?... ... lini tea din fructele toamnei z misle te de pe acum viitoarele frunze în aer cântând. eu deduc. se sub nucul secular idealul cu instituirea Oglinzii s reîncep reconstituirea trec torului trup. iese i zeul din Dealul Doamnei fascinând ca un câine-lup. ce de lini te! Buuum!... ... surâsul strâmb pe masca mea de nisip. aici în adânc e iminen a Vârstei de aur. mi-e frig. copilul ce sunt bâjbâie în jur, cu mâinile sale: str pure f clii. istoria sacr a promisiunii dintâi se dovede te a fi în cele din urm o Cas a Scrierii, o umbr de laur zindu-i temelia... ... cel mai expresiv templu din lume este trupul meu. i-al t u, iubito, implicit. alc tuim, în parte fiecare i-mpreun , ceva sublim, ceva nem rginit... ... construirea poemei de fa e tributar arhitecturii libere a mineralului. o, Doamne, vor traversa copiii mei marea f s -i fascineze creasta înspumat a valului? ... i frunzele nu cad niciodat în heracliticul vad. pururi verzi ne umilesc suferin a. i se d ruie vântului tând din Baaad. i ochii zeilor le fe-cundeaz . i inutul lor e ca sângele ce întrari-peaz fiin a. i noi pream rim educa ia albinei; dar ea doar popose te pe frunzele umede de neascundere. polenul ce-l duc cu sine e ultima f râm din marea alchimie de la Cur ile Eleusine, cea de pe urm aflare a Imnului produc tor cum Imagina ia de versuri briliantine... ... Soarele-n s mân st din ce în ce mai greu cum g lbenu u-n Ou, ini ial i pur, trupu-mi în lumina Ierbii dimprejur, cu însemnul mor ii în c lcâi. iar Cuvântu- i aminte te starea sa dintâi: de opac, uranic minereu. a a s îmi ajute Dumnezeu!... ... curajul de-a-l în elege pe Bacovia când Pitagora nici nu se n scuse: sau de-a fi copil dup ce vei fi urcat la cer demult, Hristoase, Tu, Iisuse... ... fiin a-mi e înf urat în m suri ce nu-s decât sinea-mi l untric . edificiu-n auz e poemul, lumin eontic , trecere, Doamne, ce întrecere!, între sufletul meu i recele Templu al Ideilor...

Anul IX, nr. 11(99)/2018

... în laborator mi se aduc cuie ruginite, flori de nuc; i mi se aduc i pl ci de aur, straturi mari, tiranice, de plaur; i amare ierburi, pietre rare, Sunete i Numere din care voi alc tui cândva un cânt unic pe p mânt i pe cuvânt, pe limbajul ca o mândr plasm ce m va fura cu-a sa mireasm din arhitectura unui burg. creierul celui mai bun chirurg m va confrunta c-un alt amurg, cu armuri de lut i verbe grele de melancolie, asfodele, dintr-o oarb margine de timp. i-n laborator le fierb la schimb între ele. o, e atât de straniu s i vuiasc universu-n craniu!... ... Razele Lunii: stilouri de aur cu care încrust m pe arbori numele Poeziei... ... zbor în noaptea Bobului-de-grâu. cum s -nchid -n sine întuneric bobul sfânt? dar Luna pân’ la brâu a intrat în pântecul feeric al câmpiei. dorm sub stele caii lini ti i ca narci ii în floare. tu, aici, la margine erai, a teptând lumina s coboare s i salveze via a viitoare pe-un picior, înc virgin, de rai... ... O, Simbol n stuit de-atrocea pr bu ire-n gol a stelelor... ... cuvântul are por i de crin. în el exist, prin el devin... ... zeii iubirii descojind în timpul l sat s se coac un fel de colind... ... orbii î i duc crinii pe umeri. dar de ce orbii î i duc crinii pe umeri?... ... profunde ie iri din sine c tre alte t râmuri cât pânza de fluturi a Lunii. cercul lui Arhimede nu s-ar mai sparge. i-am fi ferici i, ferici i, ferici i... ... n-ar mai fi acea clip fascinant . z bava ar fi deplin . esen ialul ar r mâne în noi. vom fi iar tineri, ca ni te ploi?... ... fânul Nop ii l-am cosit. s -l arunc în infinit?... ... vechi Olimp întors de timp într-un fabulos corimb... ... nu-i de vin Dânsul dac s-ar aprinde Strânsul i Nestrânsul, boltindu-se sub grinzi... ... animale prinse de somn. copiii singuri de p ri. i b trânii ca ni te vestitori ai mântuirii... ... pentru fiecare cer câte o patrie. pentru fiecare ochi câte un rug, pentru fiecare rug câte o troi , pentru fiecare troi poezia vântului... ... întotdeauna e o stare oniric în înc perea aceasta albastr . întotdeauna dup -amiaz las s m p trunde lini tea ce doarme sub coaja fructelor. mândria apei ascuns în trupul meu deschide cu-o mu tur fereastra. liniile cuvintelor le voi urma în ascensiunea lor spre Calea Lactee?... ... am ajuns dup o vreme la un cer în care curgeau stelele printr-un tolcer...

Gabriele Münter - Parcul

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gheorghe FILIP

„HETEROGENE” „Heterogene”, noua carte a lui Iulian Chivu, ap rut la Sitech, Craiova, este o culegere ori mai degrab o antologie de texte publicate de-a lungul timpului într-o seam de publica ii din ar , cele mai pu ine fiind din sudul c ruia îi apar ine autorul. Trecând „pragul” c ii, cititorul are senza ia c a p truns într-o sal a oglinzilor, care reflect acela i chip în ipostaze diferite sau c se afl în fa a unui puzzle, care întrege te portretul unui veritabil spirit renascentist, care se mi nestânjenit prin câteva domenii, unele aparent aride, dar tocmai de aceea ispititoare. Structurat pe opt capitole, cartea d seam de preocup rile unui spirit iscoditor, care va s spun c nimic din ce e omene te nu îi e str in. Sunt aici cronici literare la volume de poezie i proz , printre autori num rându-se i câ iva teleorm neni - Nicoleta Milea, Florina Isache, Domni a Neaga ori criticul i prozatorul Liviu Com ia, care ar merita o mai bun cunoa tere dincolo de fruntariile jude ului lor. Acestora li se adaug criticul i prozatorul Gheorghe Stroe, cel care „s-a stins în flac ra fiin ei sale”, i istoricul literar Stan V. Cristea, cel mai de seam biograf al lui Marin Preda. Un spa iu consistent este acordat poetului timi orean i deopotriv european Eugen Dorcescu, precum i exegetei sale Mirela-Ioana Borchin, ea îns i prozatoare. De remarcat c Iulian Chivu îi a az pe cei despre care scrie nu doar în pridvorul literelor autohtone, ci într-un context mai

larg, global, în ideea c literatura român este comparabil cu alte literaturi i ca evolu ie, dar i din punct de vedere valoric. Pentru o atare recunoa tere, îns nu trebuie s a tepm, ci s lucr m, s ne batem noi în ine. Alte domenii familiare sunt etnologia - Iulian Chivu fiind autorul câtorva studii remarcabile - filosofia - printre românii comenta i ori cu frecvente referiri fiind Petre ea, Constantin Noica, Emil Cioran sau Lucian Blaga, religia .a. Probabil c nu întâmpl tor cele mai multe texte selectate la acest capitol sunt axate pe problema divinit ii. Poate autorul însu i are aceast dilem : exist sau nu Dumnezeu? Ni te sfieli ori porniri l untrice par s existe. Aflat, într-o vineri, la mân stirea Lainici, scriitorul, obi nuit pesemne cu regulile, cere mâncare de post. „Dilema” pare s o rezolve Euler, care, asemenea lui Einstein, dar într-un alt domeniu, g se te formula matematic a divinit ii i conchide: „deci Dumnezeu exist ”. Interesant este i opinia lui Albert Camus, în eseul „C tre o sociologie a revoltei”: dac nu suntem liberi, Dumnezeu e responsabil de tot r ul din lume; dac suntem liberi, Dumnezeu nu mai este atotputernic. Poate în c utarea r spunsului la tulbur toarea întrebare despre divinitate (Eugen Ionescu pornise în aceast „aventur a cunoa terii” dup vârsta de 80 de ani) îl determin pe Iulian Chivu s viziteze mân stiri i biserici, atras îns i de pictura religioas , a cum o confirm i cele „câteva reflexii la pictura P rintelui Arsenie Boca” de la biserica din Dr nescu. Dar, cum i ocna ii î i pot limpezi i lumina sufletele, ajungând uneori în pragul sfineniei (vezi Dostoievski, de pild ) mai ales atunci când singurul lor p cat sunt convingerile i dorin a de libertate, iat -l pe Iulian Chivu pornind în c utarea celor care au fost pu i s pl teasc pentru acest „p cat”. A a popose te la fostul penitenciar de la Ocni a, pe urmele celor care au avut de suferit aici, rezultatul fiind o list cu numele celor jertfi i pe altarul unei cauze nobile, un adev rat pomelnic asupra c ruia Cel de Sus ar trebui s se aplece cu în elegere si bun tate. s for m nota, am putea crede c o astfel de atitudine îl determin pe Iulian Chivu se apropie cu respect, responsabilitate i tenacitate de fiecare domeniu, fiindc textele sale - cronici, eseuri, articole sunt atent documentate, bine scrise i p trunz toare. În articole (între ele i veritabile reportaje) - a lucrat o bun

perioad în gazet rie - autorul ine s se delimiteze de mul i dintre confra ii s i, „ca mai vechi om de pres cu întemeiate rezerve deontologice fa de o însemnat parte din presa noastr de azi”. Poate tocmai spiritul s u critic l-a dus c tre gazet rie i a fost poten at de aceast meserie, care stârne te ast zi nedumeriri i controverse. El pare a fi, prin voca ie, „un om revoltat”, i asta l-a f cut s se opreasc în „Heterogene” la oameni cu o „croial ” asem toare. Între altele, îl citeaz pe Dumitru Hurub , care pune degetul pe o ran dureroas , extrem de actual : „Prin lecturi i cultur am fi devenit mai de tep i i nu e cazul”. Afirma ia e în spiritul vechiului „slogan: ara ne vrea pro ti”. i, ca într-un dialog, Iulian Chivu g se te explica ia: clasa politic „nu reu te s se identifice cu interesul na ional”. Sau Magda Ursache (în „Noi vrem cuvânt”): „patriotismul este considerat prejudecat tribal i prime te epitete denigratoare ca stupid, caduc, primitiv”. i sunt multe asemenea „izbucniri” în carte. Spiritul critic al autorului nu cru nici fenomenul literar actual. Dup p rerea sa, poezia evolueaz „pe un teren tot mai umbrit de cli eele cotidiene i mai lipsit de conota ie poetic ”. Marea lui suferin r mâne literatura, pentru c însu i Iulian Chivu este un prozator remarcabil. Vina o poart critica literar i editurile. Critica literar nu este (dac va fi fost vreodat ) nep rtinitoare i nu d semne ar încerca s pun ordine în domeniu. Dimpotriv , „criticii no tri literari... roiesc în jurul câtorva nume”. Adic , func ioneaz pe vechea schem - „gâ te i ga te literare” - semnalat înc de acum dou secole. Critica ori ignor , ori elogiaz prietenos, ciuntind i primejduind astfel îns i literatura. „Criticul - conchide Iulian Chivu - se va salva doar dac va intra în spa iul public socotindu- i cum se cuvine spaiul personal”. Aceea i „schem ” par s o urmeze i editurile, ignorându- i menirea, f când aceea i selec ie arbitrar , înclinându-se nu în fa a valorii, ci a notoriet ii pe care o d , de fapt, apartenen a la „ga te”. C valoarea nu conteaz o cons-tat cu uimire i am ciune Magda Ursache: „Îmi amintesc ce oca i am fost, Petre Ursache i cu mine, când am citit pe c ile Huma-nitas declara ia editurii c nu public decât pe cine vrea ea”. Vasile Andru, comentat în carte, spune „e nevoie de un martor ca s exi ti”. „Heterogene” e un martor conving tor i elocvent al existen ei lui Iulian Chivu: o carte solid , un autor plurivalent.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Antonia BODEA

Inelul de iarb[

Cartea scriitorului Al Florin ene „Inelul de iarb ”, ap rut la Editura Napoca Nova, Cluj, 2013, confirm ideea sus inut de Mircea Eliade în „Itinerariu spiritual” i anume orice se întâmpl în via poate constitui un roman: „orice e viu se poate transforma în epic.” Cartea nu este altceva decât expresia unei opinii asupra vie ii din partea autorului. Ea con ine experien a de via filtrat prin cultura i sensibilitatea autorului, deci e un act de cultur . In cazul în spe , printr-o ingenioas îmbinare de tehnici narative autorul î i creaz posibilitatea de a traversa realit i diverse ca provoc ri a nevoii de cunoa tere, de în elegere, de explicare a substan ei lor. Predominarea formulei jurnalului satisface nevoia de autenticitate, de veridicitate în latura fic iunii, a faptului tr it direct, subiectiv, a a cum de altfel dore te autorul s conving în interludiul explicativ. Asist m astfel la desf urarea unei proze experimentale unde autorul analizeaz cu luciditatea unei con tiin e intelectuale înalte tot ceea ce experimenteaz , fie prin confesiunea personajului-narator, fie prin introspec ie. Într-un act mai mult decât evocator, într-o retr ire, o reconstruire a faptelor tr ite, autorul personaj-narator, aduce în prezent acelea i emo ii i încearc s le expliciteze, le descifreze sensul profund. Nevoia dramatic de explicitare a misterului existen ial propus în formula liniar a opozi iei con-

trariilor , se resimte în apelul judec ilor unor meni, prin comunicarea de suflet, prin iubirea gânditori consacra i, drept titluri ale episoa- tr it con tient. Astfel, Dorin Moisescu, scriitor, tope te fiecare gest în substan mitic , delor romanului. Iubirea devine în roman dimensiunea prin caut experien e inedite pentru ca via a s care autorul se raporteaz la al ii i la sine în nu treac pe lâng el, accept i descifreaz utarea acelui „ce” care scap oric rei ra- semnifica ia unor coinciden e aparent stranii, purtând pentru totdeauna cu el o valen iuni. Printr-o sintagm tulbur toare aleas drept titlu, romanul deschide un spa iu sacru înc disponibil . Ion Netea pare ciudat prin înclina ia spre medita ie, spre în elegere a înc rcat de nevoia p gân de iubire. Tr it în diferitele ei ipostaze, iubirea, constituie ceea ce rutina calc în picioare. Insetat de liantul ce une te i identific destinele eroilor iubire o caut asemenea „semin ei de p ii, alter-egouri ale autorului. Reg sim mânt”, o consider drumul spre ve nicie în astfel fiorii adolescentini înv lui i în visul ce lupta cu Timpul care cere vam celui ce se zbate cele mai grele opreli ti: „La un mo- las am git de clip . Prin nevoia de medita ie ment dat, pe drumul dintre dou sate s-a autorul deschide comentarii inclusiv pe maroprit. A privit cerul spuzit de stele. A c utat ginea argumentelor biblice al turi de spirite cu privirea steaua lor… Maria, m gândesc cuget toare implicate peste timp în elucila tine… Sim i acest fapt?... Departe se darea „tainei tainelor”. Adesea, acestor judei le fac concuren verdictele lansate de auzea urletul lupilor” (p. 38.) Alt dat fiin a dual î i caut sinele în a- eroii romanelor, uneori oameni simpli apartingeri miraculoase, într-un ritual p gân, când, inând gliei cu tainele ei, autorul intuind spizvr tit , senzualitatea se consum în in- ritul meditativ al „cumin eniei p mântului” candescen a clipei. Ritmurile p mântului fil- românesc. Prin tonul adesea mucalit sau uneori grav, trate prin inocen a sim urilor cheam binecuvântarea cosmic unite prin „Inelul de iar- drumul cunoa terii ia forma medita iei, a cu”, precum în arghezianul poem „Logodnica”. get rii, inclusiv pe tema Iubirii, al turi de alte Prin personaje, alter-egouri ale autorului experien e ale momentului, cu descifrarea acestui roman, ale scrierii romanului, ima- cauzalit ii, înscris drept mobil al devenirii ginate în medii i situa ii diverse, de la „geo- în Istorie. Marcat de experien a vie ii, autorul grafii reale” la spa ii onirice ori fic iuni cvasi- se identific printr-un lirism esen ial sub b mistice, autorul experimenteaz nevoia de taia trist a aripii singur ii care-i ridic încunoa tere absolut . Fire imaginativ autorul doiala asupra Ve niciei ca esen a Iubirii. tr ie te un puternic conflict interior între chemarea iubirii maritale i jocul erotic al seduc iei, filtrate prin spiritul autoanalizei lucide al con tiin ei. Iubirea ca experien total în diversitatea identit ii ei confer textului un lirism profund care înv luie demersul epic întrun aer de nostalgie a infinitului, de melancolie, de suferin a singur ii. Fiecare dintre eroi manifest nevoia Gabriele Münter - Gr din în Murnau de împlinire prin se-

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Magdalena BR{TESCU (Israel)

Interviu cu acad. prof. dr. Jean Eskenasy Acad. prof. dr. Jean Eskenasy este un celebru neurolog, care i-a început activitatea în România. Din anul 1972, a profesat în Israel. La vârsta de 89 de ani, continu s predea la Facultatea de drept a Universit ii din Tel Aviv, lucreaz la Spitalul Assuta i este membru al Consiliilor Superioare ale Ministerului S ii. rturia lui în documentarul „Evrei de vânzare” (2012) a regretatului regizor filosemit Radu Gabrea despre condi iile emigr rii sale în Israel este cutremur toare. M.B. Domnule profesor Eskenasy, tiu c sunte i sionist. Prima dvs. cerere de plecare în Israel dateaz din 1959. Nu vi s-a aprobat, în schimb a i fost concediat de la Spitalul Central din Bucure ti unde era i medic. Din ce a i tr it pân la aprobarea emigr rii, în 1972? Jean Eskenasy: Timp de un an, am vândut la Talcioc toate obiectele aflate în podul casei, bineîn eles dup ce reparam ce putea fi reparat, le cur m, le lustruiam i le aduceam la locul pe care-l închiriasem. Dup aceea, am tr it din salariul primit de la Ministerul S ii i din consulta iile cu plat de la Policlinica cu Plat . M.B. Ce a însemnat pentru dvs. venirea în Israel? J.E. Venirea în Israel a însemnat solu ionarea problemei identit ii mele. N scut la Sofia, în Bulgaria, dintr-o mam bulg roaic -evreic spaniol i un tat român-evreu-spaniol, ajuns la Paris la vârsta de trei ani, am venit la Craiova la opt ani i jum tate, cu dou luni înainte de intrarea nem ilor în Paris (datorit în elepciunii tat lui meu, fie-i râna u oar !). Identitatea mea era fluid . Bulgar, francez, evreu? Nu cuno team, din p cate, la acea vârst problema identitar a lui Mihail Sebastian a c rui dorin de a deveni român a e uat, dup cum a exprimat-o genial Nae Ionescu în formula pe care o consider adev rul universal al antisemitismului: Mihail Sebastian poate fi un „român bun”, dar niciodat „român”. În cei 32 de ani ai tinere ii petrecute în România monarhic i a dictaturilor legionaro-antonescian i comunist , devenisem neurolog ef de sec ie la Spitalul Universitar B neasa. Într-o zi, intrând în biroul meu, u a a r mas întredeschis i, din sala de a teptare, dou b trânele suferinde i fudule de ureche vorbeau: „Ai auzit de el? E doctor bun? Da, e doctor bun, dar s tii c e evreu”. Nu puteam fi identificat ca „bun”, ci doar în sintagma „bun, dar evreu”. Eram de mul i ani medic în România, dar identitatea mea era men inut fluid de cei care m înconjurau. Israelul a solu ionat problema

identit ii mele. i iat cum s-a întâmplat: era la începutul lunii noiembrie 1972, venisem în Israel de 40 de zile i fusesem repartizat la Ulpanul din Carmiel pentru a înv a ebraica. În prima zi de la sosire, la ora 12 noaptea, am ie it din camera mea, mi-am scos pantofii i ciorapii i am început s p esc pe ar tura proasp din spatele Ulpanului. Sim eam sub talpa picioarelor p mântul umed i, cu fiecare pas, în creier îmi auzeam vocea strigând: Este p mântul t u! Este mântul meu!! Lacrimile îmi curgeau iroaie, în lini te, f hohote. i creierul îmi striga mereu. Acesta a fost raptusul meu identitar. Singur cu mine însumi, devenisem israelian. De 2.000 de ani, neamul meu a dat meseria i buni, foarte buni, eminen i, dar niciodat nu i s-a permis s devin proprietar de p mânt, de stat, de steag, de limb . Azi sunt „israelian” i, în sim irea mea, nu m simt egal cu Nae Ionescu, deoarece nu cred c un cerchez, druz sau beduin poate fi „un bun israelian, dar niciodat un israelian”. Ca israelian credeam c voi înceta s fiu o sintagm , dar m-am în elat, deoarece din „bun, dar evreu”, am devenit „bun, dar român”. M.B. Vorbi i-ne despre activitatea dvs. de neurolog. Unde a i profesat? Ce loc ocup în preferin ele dvs. cariera universitar ? J.E. Am avut ansa de a putea lucra timp de 62 de ani din cei 65 de când sunt medic numai în spitale universitare. Aceast ans mi-a permis s m aflu pe linia întâi a fr mânt rilor, a c ut rii noului, a încerc rilor i a aspira iilor. Continui s consult în jur de 50 de bolnavi neurologici pe s pt mân , în cele patru locuri de munc în care lucrez la 89 de ani. Am avut norocul de a fi numit profesor la Facultatea de Drept a Universit ii din Tel Aviv la vârsta de 82 de ani, adic de ase ani i predau cursul de neurocriminologie în cadrul cursului de masterat pentru avoca i. Sper ca pân la sfâr itul anului s scot la lumina tiparului primul textbook de neurocriminologie. Particip la toate congresele neurologice la care sunt invitat, cu o frecven de patru-cinci congrese pe an.

Gabriele Münter - Peisaj nordic

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

M.B. Cu ce sentimente i în ce ocazii v mai întoarce i în România? J.E. Numirea mea ca membru de onoare al Academiei Române m oblig s iau parte activ la via a academic a României. Am participat la alegerea noului Pre edinte, la seminarul rabinului Alexandru Safran care s-a inut în aula Academiei Române. Particip anual la Seminarul interna ional „Penser Europe”, considerat „Clubul de la Bucure ti” la care iau parte academiile a zece state europene. În acest an are loc cea de-a 17-a sesiune a seminarului sub conducerea academicienilor Eugen Simion i Maya Simionescu. Academia Român i, prin ea, România, este al doilea c min al meu. M.B. Ce a i sim it când pre edintele României, Traian Bâsescu, v-a înmânat Premiul de Excelen pentru contribu ia dvs. la promovarea rela iilor bilaterale i realiz ri excep ionale în domeniul medicinii? J.E. Ca orice om, am fost m gulit, con tient îns c mul i al ii ar fi meritat premiul înaintea mea i c jum tate din merit este al celor care m-au propus. M.B. Care considera i c sunt, pân în prezent, cele mai importante realiz ri ale dvs.? J.E. Dintre cele mai importante realiz ri a alege urm toarele, f ca ordinea expunerii lor s reprezinte ierarhia lor: 1. Rezolvarea problemei identitare; 2. Cei trei ani de voluntariat în a ezarea din de ertul Negevului, Yeruham; 3. Aducerea a dou genera ii de medici de calitate în ara lor fireasc ; 4. Slujirea i alinarea a zeci de mii de suferizi de tulbur ri neurologice; 5. Cele 13 c i i 110 articole tiin ifice originale care vor continua s fie de folos oamenilor i dup ce eu voi înceta s exist. M.B. Povesti i-ne o întâmplare de neuitat din via a dvs. de medic israelian! J.E. C tre sfâr itul anului 1998 am primit un telefon de la Shlomo din Naharia care m-a întrebat: - Ai depus o cerere la prim ria Bucure tiului s i se retrocedeze apartamentul din Cotroceni? I-am spuns: - Cererea mea a ajuns la Naharia? - Nu! mi-a r spuns Shlomo, cam buim cit de întrebare, dar cea care a înregistrat cererea are o sor foarte bolnav de o boal neurologic i vrea s-o ajute, i-am spus s m sune la telefonul de pe cerere. M-a sunat i, dup primirea dosarului medical cu toate datele din România, la data de 19 februarie 1999 am a teptat-o pe N.P. la aeroport, inând o carte cu coper i verzi sub bra ca semn de recunoa tere. N.P. în vârst de 27 de ani era adus de cumnatul ei într-un scaun cu rotile, cu un picior complet paralizat. Suferea de o tumor uria a duvei spin rii. Ob inusem de la directorul general al Spitalului Ihilov, prof. Baraba , înso it fiind de bunul meu prieten prof. Vaknin

Gabriele Münter - Bolnava

Anul IX, nr. 11(99)/2018

- o eminen a neurochirurgiei israeliene - aprobarea de a face opera ia la un pre de apte ori mai ieftin decât i se ceruse la Paris. Opera ia a durat nou ore i a fost executat cu m iestrie de alt eminen a neurochirurgiei israeliene, prof. Shlomo Constantini. Dup ase zile de internare, a r mas în tratamentul de recuperare al so iei mele, Rita, la noi acas . La plecare, a l sat scaunul cu rotile în Israel i a mers sprijininduse într-un baston i de cumnatul ei. Dup cinci luni, mergea ca pe vremea când era s toas i a a merge i azi, dup 20 de ani. Înainte de plecarea din Israel, N.P., cu o voce ca un tremolo de vioar , m-a întrebat: - Domnule profesor, mi-a i redat s tatea, ce v datorez? Uite ce-mi datorezi, i-am r spuns, mi-ai povestit c i-ai luat bacalaureatul cu note mari i c i-ai fi dorit, dac nu te îmboln veai, s studiezi dreptul. Îmi datorezi s urmezi Facultatea de Drept i, la primirea diplomei, s m suni. Voi veni cu o tog elegant cu p rie din Israel. A a a i fost. Au trecut 20 de ani. N.P. e jurist i lucreaz zi de zi la Bucure ti cu o energie i o bucurie de via care o fac fericit . Fericirea ei este i fericirea mea. M.B. O întrebare indiscret : purta i numele Eskenasy, deci originile dvs. sunt sefarde. În România, evreii sefarzi sunt considera i „evrei de m tase”, cu sânge albastru. În general provin din familii de bancheri, rabini sau oameni de tiin i de litere. Ce ne pute i povesti despre str mo ii dvs.? J.E. Sunt sefard „tahor”, în traducere înseamn „pur sânge”, iar pentru evreii a kenazi înseamn „frenk”. Nu m consider evreu de tase i nici cu sânge albastru. A fi cu sânge albastru înseamn a avea sângele dezoxigenat, precum cel din vene i în drum spre moarte. Deci, am i un motiv medical de a refuza s fiu de sânge albastru! Adev rat îns este c am primit ca dar de la m tu a mea, Mica Brif din Haifa, arborele genealogic al familiei de 400 de ani care demonstreaz c str mo ii mei provin din cei 400.000 de evrei expulza i de Ferdinand i Elisabeta în anul 1492, anul exodului spaniol. De altfel, pielea mea are o tent care-i tr deaz originea. Tat l mamei mele, Cappon, era rabin la Sofia i fratele lui era directorul Societ ii de petrol Socombel din Sofia. Str bunicul meu patern era tehnician de moar în comuna I alni a, din jude ul Dolj. M.B. La o recent serat de umor la Institutul Cultural Român din Tel Aviv, prezentând volumul „O istorie a umorului” de Ilinca Roxana Theodorescu, v-a i înso it cuvântarea de anecdote debitate cu har, interpret ri personale ale con inutului i cu armul care caracterizeaz toate apari iile în public. Pentru cititorii no tri care n-au fost prezen i în sal , v rog s repeta i ce sus ine i referitor la importan a râsului în vindecarea bolilor! J.E. Am vrut s scriu o carte intitulat „De la bufnit la podidit”, dar fiind solicitat s scriu o carte tiin ific , i-am dat titlul „Biosemiotica vie ii cotidiene”. Ea descrie ceea ce am vrut s scriu despre emo ie, umor, surâs, râs, plâns. Surprinz tor, descoperirea genomului uman i cel al cimpanzeului dovede te o mare asem nare între cele 32.000 de gene ale celor dou specii, diferen ele rezumându-se la o propr ie de 2%. Umorul i surâsul sunt cele dou tr turi care-l deosebesc pe om de cimpanzeu i ele sunt pe cale s dezvolte gene reprezentative în genomul uman. Un om lipsit de umor este ca o floare miros i culoare. M.B. Domnule acad. prof. dr. Jean Eskenasy, în numele cititorilor revistei Constela ii diamantine, din Craiova, i al meu personal, eu fiind o admiratoare a farmecului dvs., v mul umesc pentru bun voin a de a ne acorda acest interviu de excep ie.

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ben TODIC{ (Australia)

Cine suntem, unde mergem ]i de ce? Cultura comercial orchestreaz alienarea maselor, singur tatea, nefericirea, un sens de nepotrivire, c nu mai apar inem acestei lumi i ne promite c dac investim în aceast cultur atât financiar cât i personal, o cultur care are la baza cultul personalit ii „eu” i dac ne d ruim ei, atunci ea ne promite c vom fi implini i i ferici i. Odat intrat în acest cult i investe ti, descoperi c intri într-un lan al dorin elor care nu se mai termin , un lan inten ionat construit, s te înrobeasc . În termini biblici este clasificat ca un cult al ideilor ascunse, al dumnezeilor de lemn. Întemeietorii biblici au în eles c idolii crea i de oameni cer sacrificii la început, s i sacrifici aproapele, familia pentru a- i demonstra loialitatea, sfâr ind prin sacrificarea ta personal . Acest cult al individualismului a creat i a dus la mult dezam gire, nefericire i depresie, alimentat de acest ciclu continuu al consumerismului. Ce e Facebook? Sau orice platform social din internet? Ne ofer tuturor cele 15 minute de celebritate i posibilitatea de a deveni eroul povestirii tale i ce-i dureros e c nu e adev rul, ci pretindem, vis m i ne vindem îmbr ca i într-o imagine artificial , ne prefacem. Aceast pref torie este opusul prieteniei. Prietenia, dac suntem cinsti i o avem cu una, dou sau trei persone i majoritatea sunt singuri, f prieteni. Prietenia adev rat e aceea în care nu te ascunzi, iar prietenul î i spune cinstit cine e ti i cum te vezi dinafar , lucruri pe care vrei s le ascunzi, de care i-e ru ine, pentru c lor le pas de tine i vor s te corecteze - o încredere total unul în altul. Societatea de azi este foarte bolnav spiritual, suflete te i nu vrea s se salveze, nu crede în rug ciune i salvare. Adev rata fericire o ob ii când tr ie ti pentru cei de lâng tine. P rin ii tiu cel mai bine

Gabriele Münter - Vedere din Sevres

acest sim mânt instinctiv produs între mam , tat i copii. Leg turile sociale sacre cum e institu ia familie este dizolvat , punând profitul înaintea institu iilor sacre, comunicarea i conexiunea între oameni e distrus , distrus este i leg tura cu societatea. Ea dând prioritate profitului economic, este neglijat i distrus încet. ara este dezindustrializat , colile sunt închise, deci f educa ie nu mai po i avea industrie. Puterea de a controla marile corpora ii ne este luat din mân , abilitatea de a ne proteja i sta pe picioarele noastre, a ne ap ra interesele, sindicatele sunt desfiin ate, presa confiscat de corpora ii l sându-ne f ap rare. Minciunile, alarmismele i senza iile de la televizor îndobitocesc masele, toac , iar cancanul, prostia i violen a îmbog esc presa i televiziunile. Nu mai avem tiri, ci doar bârf 24 de ore pe zi, propagand i sp latul creierului a devenit o industrie imens în democra ie, gigantic în compara ie cu cea din comunism. Avem la conducere o elit care nu e capabil s stopeze dizolvarea economiei sau pr bu irea ei, desigur inten ionat organizat i pl tit dinafar . Înainte de al doilea r zboi mondial, Germania trecea prin aceea i infla ie prin care trecem acum. România a fost tr dat când a fost eliberat . I s-a promis i nu i s-a dat i majoritatea tiu asta. Românii aveau servicii, coli gratuite, spitale gratuite, concedii gratuite la munte sau mare, case asigurate i pensii etc. Azi nu mai au! For ele mincinoase de afar , nu numai c le-au confiscat, dar leau i distrus. Au demolat i topit toat agricultura i industria româneasc . Ideea conform c reia comer ul capitalist i marii industria i dicteaz soarta speciei umane e o nebunie. Au pus mâna pe toate formele de control i propagand , luându-le din mâinile popula iei i folosindu-le pentru protec ia lor. Devenim cu to ii prizonierii imperiului, oricare ar fi el. Putem oare lupta împotriva lui sau pentru detronare? Desigur se poate, ne spun filozofii Noam Chomsky, Slavoj Zizek, Jordan Peterson etc.! P strându-ne identitatea i moneda na ional , f când comer doar cu ajutorul ei, iar dac ei nu accept sau încearc s ne-o devalorizeze, atunci s renun m la comer cu ei. Nu le da i voie i ansa s v exploateze, s v otr veasc prin mâncare modificat genetic i tehnologie periculoas . Gândi icum s ne sc m de corpora ii, s le declar m ilegale. Folosi i-v de sublima nebunie a sufletului. Înceta i a v mai întreba; „Oare o s câ tim?”, ci întra i în starea credin ei c ceea ce facem e drept. Dreptul omului de a fi liber pe soart e sacru, e un dar de la Dumnezeu i nimeni nu are dreptul s i-l ia. Nu renun i la demnitate! Demnitatea e primul pas spre libertate, spre dezrobire. Civiliza ia noastr exist de la înghe încoace de aproximativ 10 mii de ani i a existat datorit unui climat stabil care a conservat cele dou p -

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rii de ghea de la poli i concomitent sistemul ecologic al biosferei mântului. Datorit abuzului nostru climatic, noi distrugem sistemul ecologic, lucru accelerat în ultima sut de ani de avansul tehnologic i abuzul lui în industrializarea lacom i iresponsabil a lumii. Problema e c nu putem renun a la standardul nostru de via i în acest caz nu vom putea stagna sau inversa fenomenul de înc l-zire, iar o înc lzire de dou grade, spun speciali tii, va conduce la topirea ghe arilor i producerea unui fenomen de cre tere în ecou a temperaturii, similar cu cel de pe planeta Venus, unde temperatura e de 800 de grade, iar apele au fost transformate în lichide acre i sulfuroase. Acest motiv îngrijoreaz oamenii de tiin de azi. Odat intrat în acest proces ecou, fenomenul devine ireversibil i ca s -l refacem e nevoie de o mie de ani de pasivitate. Exterminare total , iar noi st m nep tori în fa a l comiei i a iresponsabilit ii. S-a împânzit sistemul cu speciali ti în limba român care folosesc orice scuz tehnic pentru a astupa, în bu i strig tele românilor care protesteaz de parc durerea dac nu e corect exprimat gramatical nu e acceptat , nu e valabil i sunt promova i to i acei care sus in puterea, în ciuda analfabetismului lor în materie. S-au creat limbi în limbi de c tre mici grupuri de speciali ti pentru a se putea ascunde în ele f delegile i injusti ia sau inadecv rile lor i falimentul. În vremea comunismului se preg tea omul de mâine al socieii blocului sovietic în care vorbeam to i bine ruse te, cu excep ia celor din clasele conduc toare care î i trimiteau copiii s studieze în occident. Academia Român nu mai e a rii ci e vândut corpora iilor str ine care o finan eaz . L comia i banii le distorsioneaz personalitatea, to i joac teatru i oamenii au început s vad aceast pretorie de: „C le pas ...” De acum, masca le alunec de pe fa . În noua democra ie neregulat , românii vor deveni comozi ca i restul cet enilor lumii din globalism i dac nu ne trezim, cu to ii vom fi exploata i pân la epuizare, pr bu ire, cum s-a întâmplat cu toate societ ile din trecut, când s-au lipsit de sacru i respectul fa de sacralitate - s-au desprins de credin . Tehnologia s-a trâmbi at cu avantaje extraordinare care întotdeauna s-a dovedit i am gitoare, adic cu cre tere, progres, dar i alunec ri spre pierdere (vezi economia de hârtie promis de promovarea calculatoarelor sau a compact discului când a înlocuit discul vinil i banda magnetic etc.), în realitate fiind dictat i interesat doar de profit nicidecum de beneficiul tuturor. Globarizarea i tehnologia aduce vestea c na iunile vor disp rea i împreun cu ele i grani ele i diferendele culturale. aduc aminte aici c înainte de a exista statele, a fost globalizare i debandad pe p mânt, iar la inventarea statelor, acestea au fost i na iunile care au inventat i creat democra ia nu tehnologia. Stau i ascult cu uimire prin media cum se trâmbi eaz , se anun cu entuziasm precum c Democra ia a invins Comunismul i c Statul Naional e mort, a disp rut. Uitându-se cu des vâr ire c locul adev rat al democra iei este în stat nu în „pustiu”, în stepa global . Avansarea tehnologic î i asum meritul c datorit ei vom învinge i c nu vom mai avea problemele create de statul na ional f s realiz m c toate drepturile democra iei le-am câ tigat în ultimii o sut i cincizeci de ani de lupte i zbuciumuri sociale. Dac nu suntem aten i, ne avertizeaz unii speciali ti c odat cu globalizarea vom pierde i buc ica de democra ie pe care o mai avem de la apari ia corpora iilor încoace. Trebuie s ne gândim c marea majoritate a noastr nu î i câ tig existen a din tehnologie. Trei sferturi din popula ia globului nu tr ie te din tehnologie. Sunt pu ini cei care se îmbog esc din ea i în l comia lor, cei care o fac vor declan a prin aceast mare diferen de câ tig revolte, revolu ii i chiar un r zboi global cu cei s raci. Noua economie global bazat pe tehnologia modern poate fi sfâr itul nostru. Nu uita i cine suntem i de ce suntem aici!

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Viorel ROMAN (Germania)

Invazia barbarilor În Imperiul Roman, Sfântul Imperiu Roman de Na iune German are o tradi ie bimilenar . Numai Germania a teapt anul acesta 800.000 de afro-asiatici din a a-zise state e uate (failed states), p site de administra ia cre tin-european în urm cu jum tate de secol. De atunci ele sunt incapabile s men in un minim de condi ii civilizate popula iei preponderent musulame i idolatrice, care se refugiaz acum, trecând prin Balcani, sau cu ambarca iuni, Mediterana în UE. Pe scurt: „Dac ne-a i p sit i nu ne mai face i accesibil civiliza ia i la noi, venim peste voi!”. Uniunea European , nu-i Imperiu, n-are Constitu ie, iar deficitul de democra ie a celor 28 de state suverane paralizeaz luarea de decizii majore, a a c putem vorbi i de un „failed imperium, failed sacerdotium”. Dac Imperiul depinde de Papa i Împ rat - vedem c ultimul lipse te -, iar papa Benedict XVI s-a retras sufocat de relativism, de primatului economiei, de laicizarea chiar i a clerului i a unor pseudo-ceremonii sacre. Dac destinul final al lumii, eshatologia universal se dilueaz , dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvânt i sensul vie ii se degradeaz . ne reamintim c democra ia a ap rut ca urmare a departaj rii sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a luptei dintre Papa i Împ rat i a revolu iei papale din sec. XI-XIII. De aceea nu-i de mirare (dup filozoful Giorgio Agamben) c o degradare a bisericii papale atrage dup sine i pervertirea democra iei, a întregii vie ii socioeconomice. Capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea divin este înlocuit f menajamente de liberalism cu economia de pia i competi ie. În statul secularizat al ilumini tilor, la departajarea politicii de religie, locul credin ei l-a luat dup e ecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata i dreptatea divin nu mai joac nici un rol în statul modern de azi, cu consecin e deprimante i riscuri. Scriitorul Michel Houellebecq descrie, în romanul sau de mare succes „Supunerea lipsei de perspective”, pustiul spiritual contemporan din Fran a, Europa, în care fiecare persoan este for at s lupte i nu mai are nici posibilitatea, putere de a se împotrivi competi iei pentru un loc cât de cât privilegiat într-o economie de pia motivat exclusiv de comie i setea de bani. Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes! Dac este deja insuportabil c nu se mai poate vorbi de Europa decât de deficit de democra ie, austeritate, economie, euro, va reu i invazia afro-asiatica s readuc în actualitate valorile culturale, spirituale cre tin-europene, la care aspir noii veni i i pe aceast cale se dep easc fundamentul eminamente economic secularizat al neoliberalismului?

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ionel DINC{

Ini\iere - A a. Se întâlnesc echipele i încep meciul. Pe goluri! Pe care Prieteni din copil rie, mai-mai s fac chiar cas împreun , Safta i Ghic au regretat mult dup iubirea pierdut ce se înfiripase între poart intr de mai multe ori mingea! tii... - Pe care?! Simplu: p-aia d e d schis . Nu tii jigarea me de ei. Cât a plâns Safta la plecarea lui Ghic în armat , dar i mai i Ghic la gândul c-o s-o piard !... i mai ales dup plecare, cât jale pe Safta porc? Dete la drum... o g sî-nchis ; râm su’ gard… avu juj u. i o când Gheorghe, un prieten i vecin cu Ghic , ba i veri, a venit cu ai lu afurisitu’ p-aia dî la gr din ; o d sf cu cu râtu’. - i... lucru naibi, Safto: se joac cu piciorul!! lui în pe it s-o cear de nevast . Cât h uial i atunci pe Safta!... - Nu pun i mâna, Ghic ? - S ftico, mam ! B iat f cut armata, frumos, bogat... ajungi co- Nuu, Safto, c ehen ! coan , ia-l! Ca-n Rai o duci! - Ee, asta-i bun , vezi tu, c g se ti unu’ a a... mai lung pu ân d - Mam , eu pe Ghic -l iubesc; de copii ne pl cem. man ; o ia, i dus e! Ce, po i s -l mai opre ti? Nu tii al lui Buzatu? L- Taic !... Dai cu piciorul la noroc? Îl a tep i tu trei ani pe Ghic am alergat cu câinii, dar ce a mai l sat dovleacu’? pan s-o întoarce? Ajungi fat b trân . Ai dou zeci de ani! - „Dovleac”! Aici e balon, Safto; i un arbitru stra nic! Cum a Cu chiu cu vai, de gura alor ei, i-a Leanii, prietena ei bun , Safta pus unul mâna, hen !!; pe loc l-a fluierat. Pedeaps , i s-a zis de e-n s-a încârduit cu Gheorghe. careu: i-o trage la p ianjen! La liberare, Ghic , s -i fac -n ciud Saftei, i-a dat inel de nunt - Îmhî!... Acu’ pricep! Leanii, buna prieten a Saftei. Totu i focul vechi a tot ars mocnit de - Prive te, Safto! Uite-i, intr -n teren; dr gu ii! atunci; rezerva i, se mai i salutau când i când i oftau; ba chiar î i - Hii! Ghic , d nu i-ar vedea paznicu’ , c trage-n ei cu sare! Da’ plângeau reciproc printre gard nenorocul, când Georghe nu era acas . ce-au d ip tia? Îi huiduie, sau ce? Iat -i la aptezeci de ani, fiecare prin curtea lui: - Fac galerie, Safto; strig i tu cu ei, s nu ne cread simpli: c Sprijinit -n baston, Safta veni mai lâng gard; î i sorbi din priviri nu-n elegem sportul, c nu avem cultur ... vecinul, apoi s ltându- i ochelarii zise cu glas duios, optit: - Cultur ? Nu au ei to i la blocuri cât avem noi la ar !... - Ghic ! Hei, Ghic ! Ce moartea, m , un-te gânde ti? Ce ii în - Gool, Safto! Uite, marc Dobrin, v zu i? mân , pepene? - Care, m , Ghic ? Ia zi i mie, care? Mo Ghic îi zâmbi: - la cu 10 în spate, fato! - Un balon, Safto; încercam foarfec cu fent ; e bun -n fa a - 10? Ca uria ii, m ! ia, p vremuri, fugeau cu 10 în spate. i por ii! - zice i schi eaz o figur . când s scuturau... to i 10 la p mânt! Safta înm rmure te: - Thii! Ce-i danseaz , Safto! A prins din nou balonul! Uite-l cum - Ca tineretu’, m ?! P i bine... romatizmu’? - E-he! S-a duus, S ftico! Antrenamentul, vezi tu! Mâine merg la se strecoar ! A luat-o c tre poart ! - Hii! Dac-o fi-nchis , Ghic ? P unde iese omul, c erau trei cu Pite ti; acolo, sport! V d meci pe viu! epci acolo!? - i-ntinere te, Ghic ? A a scria-ntr-o carte. - Na! O rat ! - Sportul, vecino? Cu zece ani mai mult! P i nu m vezi pe mine? - Ce, Ghic ? Cine, Dobrin? De când mi-am luat balon, s-a zis cu reumatismul! - E, dracu... Doru. I-o-mpinse-a a Dobrin, i- la huzdup!, o dete - Ghic , ia-m cu tine! peste poart . - P i mo ul, Gheorghe, nu m cotonoge te? - i ce ai, bre, cu omu’? P unde poate i el. Noi, d n-aveam - E, mo ul!... Îi spun c merg la doctor; îmi caut s tatea; crede. i bilete, am fi intrat p poart ? Ca ia, z i eu un meci; p viu; poate arunc peste gard. C e frumos aici: lume! i bastonul, Ghic , i o lu m de la ’nceiarb ! i soare! - parc nu ai mai pleca, put, c ce nebuni am fost!... u! Ca-n vremuri, Ghic , tii tu... A doua zi, mo Ghic cu Safta la - Safto!..., - îi d du coate mo ul -, tribun . Soare i larm ... peste tot mai tii? - zise privind un tân r ce voie bun . Safta e numai zâmbet! Î i mângâia piciorul iubitei. Ce vremuri, simte inima zvâcnind, i fream tul Safto!... i-aminte ti? mul imii o face s uite de baston. Mo Ini iat deja, Safta îl înghionte te: Ghic o prive te, zâmbe te scurt i, - Du-te spurcatului, m Ghic ! S gri-juliu, îi bate u or um rul: pun mâna?! Z u, oameni f cul- Uite... pân începe meciul, s te tur !... Nu or fi tiind, bre, c -i hen ? ini iez. Sunt dou por i, pricepi? - E-he!! - clatin din cap mo ul. De- Cum s nu, Ghic ! Aia la drum, fi la anii lui, a face dou hen uri! -aia dânspre gr din . - i-ai d dracu’, Ghic ! - i-o taie - Nu, Safto! Por i de fotbal; pe baba scurt. i-ar trage-o la p ianjen! unde intr mingea, vezi? Gabriele Münter - Mere Te pui cu sportu’, m ?! - Le v d! P i cum nu!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Nicolae B{LA}A

Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale De la p catele lume ti, adic de la bordelurile de dinaintea r zboiului, cu chefuri pe m sur , la curvele orânduirii, de la un tip de ho ie, la un alt tip de ho ie, cu alte cuvinte, din una, în alta, am golit sticla cu whisky, iar nou abia ni se deschisese pofta. Din acel moment, biroul meu nu prea mai era potrivit pentru l ial , glume proaste, cute pe seama capitalismului, soacrei i televizorului. În plus, dup atâta turnat pe gât i îns ilat lumea, când pe fa , când pe dos, ni se cuse foame. F a sta pe gânduri, l-am invitat pe procuror la una din cârciumile ceva mai dosite de ochiul trec torului. Nu a refuzat, chiar dac mi-a dat de în eles c închiderea conflictului însemna îmcarea cu mili ianul i retragerea plângerii mele f cute în dosarul cu accidentul. Pentru o clip mi-a trecut prin minte i faptul c magistratul ar fi putut fi i omul securit ii. - În definitiv, ce mi-e în gu i în c pu ! Ce a mai putea pierde?! Ghi a a fost totul! - mi-am zis în gând i mi-am luat toate m surile ca nu cumva s scap vreuna despre marile realiz ri, despre vizitele conduc torului iubit i despre cum dusesem, într-o noapte, ni te vaci pciugoase, numai osul i pielea, tocmai la dracu în praznic, pe un câmp, dincolo de Caracal, i adusesem în locul lor ni te cai de ras de la o ferm de cercetare din jude ul Constan a. Alt dat , i mai i, dar toate la un loc pot creiona o alt poveste, specific doar nou , românilor. Nu de alta, dar doar pe-aici se poate! - Domnule, ca la armat , pân se întorc femeile de serviciu de la pension, sp m noi veceurile! Adic , în elege i dumneavoastr , ce i cum?... Ca s nu ne îmburghezim, tovule, am s conduc eu. - i-am zis procurorului dup ce am coborât în fa a g rii i am urcat în ma ina personal . În câteva minute, am ajuns. eful restaurantului parc ne a tepta. Ne-a primit ca pe ni te oameni de seam , apoi ne-a condus într-un separeu. - Lume bun , lume bun ! Lua i loc, v rog, lua i loc! Ia s vedem noi, începem cu un courvoisier i ceva u or, un morunel la gr tar, sau o d m pe clasic? Ciorb de burt , ardei iute, ceaf de porc la gr tar i... - Orice, numai courvoisier s fie! Po i s pui i-n ciorb c -i d arom ! Mai spre sfâr it, doar cour! Pân atunci, ni te ou de pe te, cât s ne ung la burt i s ne împirociog m i noi... - a glumit magistratul - Ciorba, ciorba, zic, s o dregem cu ni te smântân i mujdei de usturoi?... - am ad ugat i eu. - Moruneii, evident, dup aceea. Iar la ei, un vin alb! Me tere, ceva de cinci stele... ai matale grij ! - Cunoa tem, tovule, cunoa tem, c doar ne-am colit, ce dracu?! ... i gr relul dup aceea sau?!... - A, nu, nu renun m! - i-a zis procurorul. M gândeam, îns , la o pârjoal de berbecu i un vin, sânge de iepure, cât s facem fa la „cour”, c doar ne ducem i la... - Hai, domnule, ce dracu, este, este!... M ocup personal! M rie! - a strigat el dup o chelneri oache , cu talie de viespe, bine

sprâncenat , i fusti a de o palm . - Ea e pu toaica mea de n dejde! - De n dejde s fie, c altfel cum mai construim noi socialismul?! - am glumit eu. - Comunismul, tovule, comunismul i societatea multilateral dezvoltat ! Cum i cu cine? P i, se poate? Ea o s v serveasc , mai întâi, courvoisierul, iar la cerere, i ceva „cour”... Pentru binele poporului i prop irea spre cele mai înalte culmi! - Me tere, greu al dracului în comunismul sta?! - i-a zis magistratul. - Asta ziceam i eu! - l-a aprobat eful restaurantului, s-a sc rpinat în cre tetul capului, apoi a revenit. - E, a ! Prostimea! Se vaiet în proasta de una, de alta, c i s-a lipit burta de ale i c nu mai poate da din cur... - Asta cu datul din „cour”, ine de pulime. Mi-a zis-o un doctor de la capital ! Om mare! De la universitar... Ce vorbe ti, domnule, are poporul sta ni te creiere!... - s-a minunat procurorul. - Aoleu, ierta i, v rog, uitasem, lâng ou le alea de pe te, i un creier pane! Azi l-am f cut rost, pentru to‘ar ul prim... Numai c am i eu clientela mea! Partea m‘nealui e partea m‘nealui, partea noastr e partea noastr ! Bine zic, ce dracu?! M rie, fi- i-ar curul al dracu, veni i? Courvoisier!... - Dou pahare, efu‘?... - a întrebat fata, toat un zâmbet. - E, a ! Trei! M i, feti o, este oameni de n dejde, m i! ...Trei pahare i o sticl ! S punem i noi um rul la construc ia comunismului, ce dracu! Vezi, acolo, la mine în fi et! Courvoisier s fie! - a pus-o el la punct pe chelneri în timp ce a privit iret spre noi ...Pe mine m scuza i câteva clipe! Trec pe la buc rie... ti i, chestii, socoteli! ne-a zis eful restaurantului i a plecat. - Îl crezi? - m-a întrebat procurorul. - Sun la securitate, le d lora raportul! Da, m doare în cot! - Iar pe mine în „cour”, vorba stuia cu restaurantul. Ce-am avut de pierdut, am pierdut, de aci înainte, musai s câ tig sau s urc i eu la cer. - Mda! Aprob din toate punctele cardinale! ...Altfel, s tii c e iat bun. L-am sc pat de mititica. Lua, de voie, cinci ani! ...Cel puin! Îl b gaser tia cu ilicitul, pe eava. Oameni ai dracu, domnule! Nu mai po i mi ca nimic în ziua de ast zi! Câteva clipe mai târziu a venit fata cu b utura. A aranjat paharele glazurate pe mas , a destupat sticla, a turnat în pahare i a ag at de buza lor câte o jum tate de felie de l mâie. - Aici sunt, la dispozi ia dumneavoastr ! - ne-a încurajat fata Imediat vine i gust rica! Mai dori i ceva? - a întrebat ea în timp ce mi-a f cut cu ochiul i l-a periat pe procuror pe umeri. - Deocamdat , e suficient. Mai spre sfâr it, ceva „cour”... cât s fie tacâmul complet! - a glumit magistratul în acela i moment în care a prins-o de dup mijloc, pip indu-i ostentativ coapsele. - Fat bun , domnule ef, fat bun ! ef de gar am vrut s spun...

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Are! Iar dac are, are! - am aprobat i eu. - D a la supt unui regiment i tot nu cade lat de oboseal . - Poft mare, domnilor! Imediat vin i antreurile! S se fac bine creierul! - ne-a urat ea i s-a pierdut printre mese, spre buc rie. Undeva, spre marginea ora ului s-a auzit sirena Uzinei de Aluminiu. Anun a sfâr itul programului de lucru pentru cei din schimbul unu. Urma schimbul doi, apoi trei i iar de la început. Un fel de foc continuu, din când, în când, ceva mai mocnit dup miezul nop ii. Mai mo iau i muncitorii, mai mo iau i sefii... F s ne d m seama, timpul trecuse cum nu se putea de repede. Câteva clipe mai târziu se puteau vedea cei din fabrici forfotind pe lâng magazinele tip alimentar . În condi iile în care nu g seau nimic de-ale gurii, î i luau ra ia de pâine i se lipeau în grupuri, grupuri, de câte o cârcium ordinar , de cartier, locul în care d deau pe gât câte un pahar de libovi , un fel de rachiu f cut din te miri ce, i beau bere îndoit cu ap i spumat cu dero. Chelneri ele i efii bodegilor, un fel de demen i pu i pe c tuial ! Naveti tii cump rau cu sticla de pe unde seau, apoi împ eau între ei cu paharul, cu ochii în patru, cât s nu se în ele unul pe altul. Forfota se stingea repede. Mai r mâneau, pe ici, pe colo, drojdierii, telectuali pe la câte o editur , câte o fi uic , local , a partidului, sau institu iile culturale ale ora ului. tia erau utori de orice, de la orcine puteau ciupi pe promisiuni de lansare i promovare în marea mocirl social . - Ia te uit , domnule, a venit i colonelu’! Putea lipsi marte din post?! Evident c nu... - a sesizat procurorul, privind spre intrarea în sala de mese a restaurantului. - Gata, colega, gata programul? - l-a întrebat pe ofi er înainte de a se a eza i el într-un alt separeu. - Gata, gata pe ziua de ast zi, numai c noi, dup cum tii, r mânem pe baricade zi i noapte. Du manul urm re te i poate s atace...- ia r spuns cel în hain militar înainte de a- i ag a apca într-un cuier i a- i desface, la gât, copca vestonului. - Domn’ general, ia zii, domnule, cam pe la ce or te faci turt i de când nu ai mai ajuns treaz acas ? - Pardon, mon ér! Deocamdat , colonel... - a ocolit el r spunsul. - Las , domnule, c pe mneata, dac dai, pardon, ortul popii, imediat te avanseaz partidul în grad! E, când i de când? - P i, dracu mai tie?! Cu atâtea pe cap, numai la asta nu am inut contul... - s-a eschivat iar i ofi erul. - A a ziceam i eu, oameni ocupa i, cum suntem, cu problemele statului, mai i uit m! Auzi, dar în timpul sta, cât timp nu prea ai mai dat pe acas treaz, pe doamna dumitale cine a mai f...tut-o? - Ca i pe-a dumitale, ia de la contrainforma ii, c ei n-are voie s bea i ia de linge... tii dumneata ce, de la garnizoan ... De asta iera?! - a r spuns el promt, ca i cum primise informa ia o secund mai înainte, din cel pu in trei surse. - Al dracu nenorocit! - mi-a optit mie procurorul. - Un analfabet! Nu tu Academie militar , nu tu studii universitare!... cut ofi er la apelul de sear , apoi avansat în grad, la câte o chelmez de specializare. Ca s vezi, colonel, ef de garnizoan , cu o traist de bani pe lun i doarme din picioare mai ceva decât o gloab ?! Eu a desfiin a armata asta. Se cheltuie de aiurea banii. ... i a înfiin a una de mercenari! Apoi i-a trimite, pân la vreun eventual r zboi, s lupte cu mu tele i ân arii din Delt i Balta Br ilei! Mda! - s-a aprobat singur, apoi a reluat. A a gândema i eu, domn‘ general Norocul nostru cu ia despre care ai zis! Oameni de bine, domn’ colonel, oameni de bine! E, asta e! Pân una, alta, poft bun ! - s-a amuzat magistratul rânjind. Rând pe rând, au sosit cele comandate. Am mâncat i berbecu ul, am b ut i vin ro u, ne-am îndulcit i cu câte o cl tit aromat cu dulcea de trandafir, am ciupit, pe rând, chelneri a de cur, eu am achitat consuma ia, apoi ne-am desp it. Procurorul a chemat un taxi i s-a cut nev zut. În zilele urm toare, am auzit c în seara aceea a ajuns

acas spre diminea a urm toare, când i-a luat geanta cu dosare i a disp rut ca m garul în cea . Eu, de i abia m ineam pe picioare, mam urcat în ma in i, f a sta pe gânduri, am plecat spre Craiova. Nu am apucat îns s trec podul peste Olt i m-a oprit mili ia. Plotonier major,... actele la control! - Tovar u’, dumneata altceva n-ai de f cut? M gr besc! În plus, am avut o zi grea... Discu ii cu procuratura, cu M ria sa... - Duhni i a cârcium , sunt sigur c a i consumat alcool! - Eu? Ciorb de burt i ardei iute! C o fi pus chelneri a ceva vr jeal în ea, asta e altceva... Da’ eu nu! - V rog, actele, i coborâ i de la volan! Unde lucra i? - Domn’ ef, hai, domnule, ce dracu, c ne în elegem noi cumva! Aci, ef de gar la Slatina... - Actele, cheile ma inii i coborâ i de la volan! Sunte i un pericol public! - a repetat mili ianul i a chemat în ajutor un alt echipaj de la circula ie. În câteva minute a sosit. Plutonierul i colegii s i m-au pus s suflu în fiol , mi-au întocmit un proces verbal, pe care, desigur, nu lam semnat, apoi m-au urcat în ma ina poli iei i m-au dus la gar . Tot acolo au adus i ma ina personal , îns cheile, permisul i actele ma inii le-au luat cu ei. Amor it din cauza alcoolului, doar le-am mai putut bate obrazul, dup care am urcat sc rile spre birou. În spatele acestuia, aveam o înc pere ascuns cu un pat, în care puteam dormi, în condi ii de munc prelungit . M-am întins pe el. În diminea a urm toare, când mi-am amintit c mili ia mi-a luat permisul de conducere i cheile de la ma in , am luat-o razna. Am sunat la circula ie, dar nu mi-a r spuns nimeni. Abia când a venit secretara, m-am mai lini tit. - Trebuie s fie o solu ie! - mi-a zis ea. - S vin tovar ul prim i vedem cum facem. Pân atunci, uita i-v peste map i semna i documentele, c la cele de ieri se adun altele i tot a a, dup care n-o mai scoatem la cap t! Am r sfoit coresponden a, am semnat ce era de semnat, iar la orele zece eram deja la u a Primului Secretar. - Ia s vedem noi cu ce putem ajuta? - m-a întrebat zâmbind, ca i cum ar fi tiut ce mi se întâmplase. Dup ce m-am plâns eu ca o bab beat , Primul Secretar i-a solicitat secretarei s cheme la el pe eful de la circula ie. O idee mai târziu, ofi erul s-a i prezentat. - M i, tovar ul, am lâng mine un om de n dejde, eful g rii din Slatina. Zice c asear , un om de-al t u, un plutonier, i-a luat permisul de conducere? Ai idee ce s-a întâmplat? - Tovar ul prim, din câte scrie în raport, dumnealui era b ut, a suflat în fiol i s-a înverzit. - Da? Dar de unde tiu eu c omului t u nu i s-a p rut? Apoi, omul mai i bea! V-am mai spus s v uita i i voi la cel ce v st în fa i s nu da i, una, dou , cu bâta în balt ! Ce s-o mai lungim?! Tovar ul, ai o jum tate de ceas s -i dai permisul înapoi. Apoi, cheile, actele, tot ce i-a i luat! În eles? - În eles, tovar sul prim, în eles! - Te a tept m! - Domnule, ce înseamn s fii mare?! - Asta e! Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale! Totu i, în cazul dumitale, la mijloc st o chestiune pe care trebuie s o respec i. Uite cum facem! Te împaci cu mili ianul, mai bei un courvoisier cu procurorul... B iat bun! Putea s te i t ceasc , dar grija partidului pentru om... În felul sta cad i eu la pace cu unul de la securitate. Domnule ef, trebuie s pricepi c la care a comis accidentul e protejat! Nimic mai mult! Iar cu securitatea nu te joci nici dumneata, nici eu. A a c , retragerea din dosar! Las justi ia s i fac treaba! C tie ea ce e de f cut... În eles! - În eles, tovar ul prim, în eles! Dup câte v d, se ascute lupta de clas , iar eu am un copil de crescut! Tr i, am în eles!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Dan Florian S{M{RESCU (Germania)

Academicianul Aurel Flavius Avramescu scut la 17 iunie 1903 i decedat la 26 octombrie 1985, Profesorul Aurel Flavius Avramescu, a tr it intr-o perioad istoric grea i agitat în România i în lume. N scut la Radna, unde tat l u a fost pre edintele Tribunalului, provenea dint-o familie ilustr de patricieni patrio i transilv neni, care au luptat pentru Marea Unire. Mama sa provenea din familia Suciu, înrudit cu Aurel Suciu, colaborator al lui Iuliu Maniu, i cu I.P.S. Episcopul Ioan Suciu, unchiul domnului Aurel Avramescu, eroi ai Unirii. La înmormântarea domnului Avramescu, la Mân stirea Cernica, so ia sa, doamna doctor Maria Avramescu, mi-a spus: „O s ai o surpriz ”. Am avut onoarea de a-l avea conduc tor de doctorat pe domnul Aurel Avramescu. N-am tiut, pân la înmormântare, c numele întreg al defunctului era Aurel Flavius Avramescu. Cu siguran , în timpul comunismului, prenumele de Flavius n-ar fi fost pe placul regimului. A a erau vremurile atunci. Domnul Avramescu, dup terminarea liceului, a început facultatea de matematic la Cluj i apoi a urmat Electrotehnica la Budapesta i Dresda, unde a f cut doctoratul i docen a, având conduc tor pe Ludwig Binder, ulterior director al Institutului de la Ilmenau. La Facultatea de Electrotehnic din Dresda, a doua ca valoare din Germania, al turi de cea din Berlin, activau, înainte de r zboi, savan i celebri, ca Barkhausen, Mociolski i Binder. Profesorul Binder lucra în domeniul înaltei tensiuni i difuziei câmpului electromagnetic în medii conductoare, domeniu în care a realizat Aurel Avramescu tezele de doctorat i docen a Dup terminarea doctoratului, inginerul Aurel Flavius Avramescu a revenit în România, unde a fost directorul Po tei i Telefoanelor i conferen iar la Catedra de Aparate Electrice, la Institutul Politehnic Bucure ti, facultatea de Electrotehnic . Atunci a fost introdus teleimprimatorul. Dup r zboi, nu i-au fost recunoscute diplomele de studii în str in tate i prin 1948 a fost exclus i din func ia de Conferen iar la catedra de Aparate Electrice. So ia sa, doctor Maria Avramescu, a fost dat afar

de la Facultatea de Medicin . Din fericire, profesorul Ludwig Binder, mas în R.D.G., a venit în România cu o delega ie guvernamental i s-a interesat de elevul s u. Maria i Aurel Avramescu fuseser anterior ancheta i de securitate, în leg tur cu evenimentul T dau, când frunta ii Partidului Na ional nesc au fost lichida i. În apartamentul familiei Avramescu, de lâng fostul Teatru de Operet din Bucure ti, se întâlnise cu fratele s u fostul ministru de externe Gafencu. L-au g sit pe domnul Avramescu, la vizita profesorului Binder, i l-au angajat apoi la Institutul de Cercet ri Electrotehnice, nou înfiin at în Bucure ti. Ulterior au fost recunoscute i diplomele celor care studiaser în str in tate. Domnul Avramescu fusese i membru corespondent al fostei Academii a României, calitate care nu i s-a recunoscut de statul comunist. In 1956 fost reales academician In perioada, lung i tragic , prea lung i prea distructiv , perioada „luptei de clas ”, care se „tot ascu ea”, au fost distruse valori umane i materiale imense. Când am intrat la facultate, în 1955, mul i profesori uni-versitari, savan i adev ra i, cu studii în Europa de Vest, Nicolae Vasilescu Carpen, cu studii în Fran a, Costin Neni escu, mare chimist, reabilitat mai târziu, dar care a refuzat s-o primeasc la doctorat pe Elena Ceau escu, Nicolae Cior nescu i Ion Barbu, mari matematicieni, Plautiu Andronescu i mul i al ii erau în pu rii sau muritori de foame. Într-o astfel de situa ie se aflase i familia Avramescu. Doamna doctor Maria Avramescu i domnul doctor docent inginer Aurel Avramescu nu aveau loc între parveni ii i tr torii comuni ti.

Gabriele Münter - Peisaj

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Aurel Avramescu a fost un adev rat patriot, dintr-o familie transilnean deosebit , a fost un om distins i discret. Reu ea s convinf ostenta ie, cu argumente prezentate judicios. Era un intelectual adev rat. Discret, între atâ ia parveni i, cu experien a anilor de „dictatur proletar ”, trebuia s fie, pentru a supravie ui. Mi-a spus, odat : „ceea ce vorbesc doi oameni, nu este public”. rturisesc, n-am în eles atunci la ce se referea. Citind actele de securitate ale tatei, preotul Florian S rescu, fost de inut politic, am în eles cât adev r con ineau spusele d-lui Avramescu. Securitatea avea „informatori” peste tot. In lumea tiin ific , în perioada „coexisten ei pa nice”, se înfiltraser la posturile de conducere mul i neaveni i, unii cu „studii în URSS”. Aceia deveniser „membri coresponden i” ai Academiei i c utau s ajung academicieni. Odat d-l Avramescu mi-a zis: „Nu-i accept m drept academicieni”. Dup ceva timp se vede cum s-a transformat Academia. Comuni tii, for i de via , cu o ideologie obtuz i neproductiv , au realizat între timp, c au nevoie de intelectuali reprezentativi, autentici, recunoscu i în lume. I-au scos din pu rii i i-au reabilitat. Le-au dat i locuri de munc , dar mereu supraveghea i de oamenii partidului i securit ii. Intre ace tia se afla i domnul Avramescu. Reales în Academie, directorul institutului de documentare tiin ific i Pre edintele Comisiei de Automatiz ri a Academiei, a avut vecin de birou pe fosta so ie a lui Chivu Stoica, care era, cu siguran , omul comuni tilor. Totu i Institutul de documentare tiin ific , condus de domnul Avramescu, reu ea s editeze revista „Progresele tiin ei”, cu informa ii obiective asupra rezultatelor i tendin elor de dezvoltare în lume. In acest cadru se înscrie i teoria elaborat de Aurel Avramescu, care, pornind de la rezultatele din teoria difuziei câmpului electromagnetic, permitea aprecierea valorii contribu iilor publicate. Prin 1967, dup ce lucram la I.C.P.E. de doi ani, l-am întâlnit în curtea Institutului pe domnul Avramescu i am îndr znit sa-i spun: - Domnule Profesor, doresc s m înscriu la concursul de admitere la doctorat la Dumneavoastr . spunsul încurajator a fost: - Înva ! i, se în elege, am început s m preg tesc. In acel timp, nu se înscriau prea mul i la doctorat, care era privit drept reminiscen burghez . Am dat concursul. Comisia de admitere o compuneau prof. Andrei ugulea, prof. Constantin I. Mocanu i acad. Aurel Avramescu. In 1967 nu se cerea înc recomandarea partidului pentru înscrierea la doctorat. Am fost admis doctorand cu burs . Au urmat ani în care am avut onoarea sa-l întâlnesc pe d-l Avramescu, s dau examenele i s fac teza de doctorat „Influen a difuziei câmpului electromagnetic asupra înc lzirii conductoarelor în regim tranzitoriu”, continuând astfel lucr rile de la Dresda ale profesorului meu. Primeam termene de audien la dânsul. Dac întârziam trebuia a tept. Dac veneam punctual m primea imediat. Ii spunea atunci secretarei: - Acum discut m tiin . S nu fim deranja i. Teza am depus-o în 1974. Sus inerea mi-a fost permis în 1979, dup ce m c torisem. F sprijinul D-lui Avramescu i semn tura directorului I.C.P.E., d-l prof. Florin Theodor T sescu, în locul comitetului de partid, nu aveam cum s-o sus in. La împlinirea vârstei de 75 de ani, la aniversarea organizat de Academie, în cinstea sa, d-l Avramescu, cu modestia ce-l caracteriza, a spus: - Pentru o perioad de via care a implicat dou r zboaie mondiale, am realizat ceva.

Radu OLINESCU

Tratamentul cu medicamente ... î@ncotro? 1. BIG PHARMA Tr im într-o epoc cu crize. Globale sau locale. Economice sau politice. Religioase sau morale. Dar cea mai ciudat , printre cele mai periculoase, este cea a ... medicamentelor. Manifest rile acestei crize sunt, de asemenea, mai ciudate. Se cer mai multe medicamente i mai ieftine, accesibile segmentului crescând i numeros al popula iei peste 60 de ani. Ori, principalele manifest ri ale crizei medicamentelor sunt scumpirea continu a medicamentelor noi, concomitent cu dispari ia treptat i ascuns a medicamentelor ieftine. Aceste manifest ri au loc în contextul evolu iei contemporane, impresionante, a tiin ei i mai ales a Medicinii. Pân prin anii ‘90 ai secolului trecut, România avea o industrie farmaceutic important , ce asigura, în mare parte, cerin ele pacienilor. i la noi, ca pretutindeni, a avut loc o prelungire semnificativ a longevit ii popula iei în vârst datorit , în mare parte, realiz rii unor medicamente eficiente. Ori, ciudat, tocmai segmentul crescând de popula ie în vârst este confruntat cu aceast scumpire substanial a medicamentelor i la o dispari ie a celor ieftine. În mai toate rile, sistemul na ional de s tate face fa cu greu acestor manifest ri cu mari varia ii. Un exemplu elocvent este cazul antibioticelor, medicamente care au prelungit semnificativ longevitatea. Datorit utiliz rii necontrolate a antibioticelor, microbii i-au dezvoltat mecanisme de ap rare ce blocheaz eficien a acestor medicamente larg utilizate. De exemplu, în Grecia i România se utilizeaz de trei ori mai multe antibiotice decât în rile scandinave. Evident, apare i un factor educa ional. Acest factor educa ional are mai multe aspecte, printre care c utarea unor medicamente sau tratamente ieftine, dar false, fabricate clandestin în ri asiatice i orientale. Explicarea acestei situa ii reiese prin studierea evolu iei industriei farmaceutice mondiale. Desigur a i auzit de BIG PHARMA, un nume ce apare doar ocazional în mass-media. Sub acest brand neconvenional se ascunde industria farmaceutic mondial format din marile trusturi multina ionale. Formarea acestei coali ii de mari trusturi farmaceutice era inevitabil . Inventarea unui nou medicament cost enorm i necesit cel pu in zece ani de studii multidisciplinare. Nu orice ar î i poate permite astfel de studii i costul adesea uria . Mai mult, Big Pharma a cump rat diverse fabrici, cum au fost cele române ti, investind tehnologic, dar orientând fabricarea unor intermediari ai multor medicamente de noi genera ii. În acest sens, Big Pharma a devenit o coali ie de trusturi farmaceutice multina ionale ce se în eleg asupra pre ului medicamentelor i a difuz rii lor pe pia . Big Pharma, se pare c are o cifr de afaceri de peste 500 miliarde dolari. Big Pharma a devenit, astfel, o for economic , dar i politic , prin cointeresarea unor politicieni, dar i

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a multor savan i (trebuie s tr iasc i ei). Desigur, acum este necesar un exemplu concludent. FDA este celebra comisie din SUA ce stabile te cerin ele farmaceutice i alimentare anual, fiind luat drept referin pe scar mondial . Membrii FDA sunt savan i de renume mondial cu prestan moral i profesional . La începutul anilor ‘60 ai secolului trecut, trusturile farmaceutice europene au lansat thalidomida, un medicament sedativ pentru gravide. Doctori a Frances Kelsey, directoarea FDA, a avut suspiciuni i nu a aprobat lansarea medicamentului pe uria a pia american . Big Pharma a ini iat o campanie furibund contra dr. Fr. Kelsey ajungând pîn la a-i cere demisia în Congresul american. Dr. Kelsey nu s-a l sat i, dup noi studii, a demonstrat toxicitatea latent a thalidomidei. În Europa, prin folosirea thalidomidei au ap rut mii de noi-n scu i cu malforma ii, în timp ce în SUA, dezastrul a fost evitat. Dr. Frances Kelsey a fost r spl tit cu cea mai înalt decora ie american pentru civili. Din p cate, acum, aceast celebr FDA are ca director pe Dr. Scott Gottlieb, care este (întâmpl tor) la conducerea firmei farmaceutice Cell Biotherapy, dar i membru în Consiliul de Administra ie a dou mari trusturi farmaceutice. Un alt exemplu, mai recent, este lansarea medicamentului sofosbuvir pentru tratamentul hepatitei C. Acest medicament fabricat de trustul american Gilead cost 55.000 dolari pentru un tratament de 12 s pt mâni, dar... costul de produc ie a fost estimat sub 1 dolar/pilul Evident, Big Pharma î i poate permite fixarea pre urilor medicamentelor i ...influen area unor savan i sau politicieni. Un alt exemplu este cazul ...neelucidat al companiei HexiPharma din Bucure ti, vestit pentru diluarea cu ap a detergen ilor folosi i în spitale. O mic anchet ini ial a stabilit c HexiPharma (pe ling diluarea criminal a detergen ilor din spitale), mai fabrica i al i intermediari suspec i. Aparenta sinucidere a directorului firmei a închis dosarul, dar i un eventual proces. Un astfel de proces ar dezv lui implicarea multor persoane politice. Pretutindeni, asist m la o comercializare inevitabil a Medicinii, mai evident tocmai în domeniul medicamentelor. Aceste mecanisme de pia sunt necesare asigur rii resurselor de financiare pentru cercetare i dezvoltare. Industria farmaceutic mondial este pe primul loc la investi ii (peste 15 % din cifra de afaceri) i pe locul al cincilea mondial în investi ii de retehnologizare industrial . ri, cum sunt Anglia, Germania, SUA, Fran a, India, dar i Slovenia ori Belarus au un excedent comercial datorit industriei farmaceutice, aducând între 10 15 % din produsul intern brut (PIB). Evident, Big Pharma a devenit o for economic , pretutindeni, cu toate implica iile bune i rele. Orice guvern, indiferent de culorile politice nu poate ignora sau a se opune. Din contra, mai toate guvernele vor s se înfrupte din pl cinta farmaceutic . Desigur, Big Pharma face parte din companiile multina ionale i este un exemplu al importan ei lor, indiferent de opinia multora.

Gabriele Münter - Casa galben

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Calendar - Noiembrie 1.11.1886 - s-a n scut N. Davidescu (m. 1954) 1.11.1946 - s-a n scut Eugen Uricaru 1.11.1961 - a murit Aron Cotru (n. 1891) 1.11.2005 - a murit Petre S alcudeanu (n. 1901) 2.11.1816 - a murit Gheorghe incai (n. 1754) 2.11.1854 - a murit Anton Pann (n. 1796) 2.11.1869 - s-a n scut Iulia Hasdeu (m. 1888) 2.11.1916 - s-a n scut Lauren iu Fulga (m. 1984) 2.11.2005 - a murit Lena Constante (n. 1909) 3.11.1866 - s-a n scut Traian Demetrescu (m. 1896) 3.11.1938 - s-a n scut Nicolae Drago 3.11.1943 - s-a n scut Alexandru Ecovoiu 3.11.1948 - s-a n scut Grete Tartler 4.11.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992) 4.11.1913 - s-a n scut Vlaicu Bârna (m. 1999) 4.11.1930 - s-a n scut Horia Aram 4.11.1937 - a murit D. D. P tr canu (n. 1872) 4.11.1966 - a murit Traian Chelariu (n. 1906) 4.11.1970 - a murit Tudor Mu atescu (n. 1903) 5.11.1880 - s-a n scut Mihail Sadoveanu (m. 1961) 5.11.1909 - s-a n scut Octav Sulu iu (m. 1949) 5.11.1918 - a murit Victor Anestin (n. 1875) 5.11.1978 - a murit N. Crevedia (n. 1902) 5.11.1999 - a murit Radu G. eposu (n. 1954) 6.11.1936 - s-a n scut Emil Loteanu (m. 2003) 6.11.1947 - s-a n scut Alex tef nescu 6.11.1964 - s-a n scut Iustin Panta (m. 2001) 6.11.1993 - a murit Alexandru Piru (n. 1917) 7.11.1881 - s-a n scut Peter Neagoe (m. 1960) 7.11.1897 - s-a n scut D. Ciurezu (n. 1978) 7.11.1914 - s-a n scut Ion Banu (m. 1986) 7.11.1916 - s-a n scut Mihai ora 7.11.1923 - s-a n scut Paul Georgescu (n. 1989) 8.11.1928 - s-a n scut Dumitru Micu (m. 2018) 8.11.1929 - s-a n scut Ion Brad 8.11.2001 - a murit George Munteanu (n. 1924) 8.11.2003 - a murit Iosif Naghiu (n. 1932) 9.11.1897 - s-a n scut Basil Munteanu (m. 1972) 9.11.1901 - s-a n scut Liviu Rusu (m. 1985) 9.11.1918 - s-a n scut Teohar Mihada (m. 1996) 9.11.1930 - s-a n scut Aurel R u 9.11.1981 - a murit Paul Constant (m. 1895) 9.11.1981 - a murit Sergiu Al-George (n. 1922) 10.11.1895 - a murit Alexandru Odobescu (n. 1834) 10.11.1932 - s-a n scut tefan Cazimir 10.11.1934 - s-a n scut Ovidiu Genaru 10.11.1942 - s-a n scut Dan Cristea 10.11.1945 - s-a n scut George rnea (m. 2003) 10.11.1950 - s-a n scut Ioan Flora ( m. 2005) 10.11.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912) 11.11.1886 - s-a n scut Cezar Papacostea (m. 1936) 11.11.1910 - s-a n scut Mihail Davidoglu (m. 1987) 11.11.1916 - a murit Ion Trivale (n. 1889) 11.11.1950 - s-a n scut Mircea Dinescu 11.11.1951 - s-a n scut Christian W. Schenk 12.11.1869 - a murit Gheorghe Asachi (n. 1788) 12.11.1947 - s-a n scut Nicolae Diaconu (m. 2005 ) 12.11.1949 - s-a n scut Adriana Babe i 12.11.1950 - s-a n scut Mircea Nedelciu (m. 1999) 12.11.1984 - a murit Eta Boeriu (n. 1923) 13.11.1909 - s-a n scut Eugen Ionescu (m. 1994) 13.11.1914 - a murit Dimitrie Anghel (n. 1872) 14.11.1871 - s-a n scut Ilarie Chendi (m. 1913) 14.11.1874 - s-a n scut C. Sandu-Aldea (m. 1927) 14.11.1898 - s-a n scut Benjamin Fundoianu (m. 1944) 14.11.1990 - a murit Ernest Bernea (n. 1905) 14.11.1991 - a murit Constantin Chiri (n. 1925) 14.11.2008 - a murit Ioan Lacust (n. 1948) 15.11.1845 - s-a n scut Vasile Conta (m. 1882) 15.11.1876 - s-a n scut Anna de Noailles (m. 1933)

continuare în pag. 58

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Roxana TURCU

Lacrimile unui @nving[tor Am fost prieteni din timpul facult ii i de ceva timp, mai exact de apte ani suntem o familie. Aveam 24-25 de ani i visam la momentul în care vom fi împreun . El a fost dintotdeauna un om foarte ambi ios care visa la o carier peste hotare în IT. L-am sprijinit cu dragoste i r bdare. A ob inut o burs în ultimul an de facultate. Anul în care a plecat în Statele Unite a fost o apropiere a noastr cu multe telefoane, încuraj ri i planuri de viitor. Vorbeam la telefon mai mult de dou ore, eram încântat i fericit . Mi-a spus într-o sear când vorbeam cu el (nu îmi f ceam planuri de viitor, era un simplu prieten sau cel pu in a a credeam eu): - Vreau s ne c torim, s fim împreun , s avem copii, o via a noastr . A vrea s ne c torim dup ce m întorc, ce zici? - Nu tiu ce s i spun. Dar nu m a teptam s fie a a de repede. - Dar nu e. Mai sunt ase luni pân m întorc. Te gânde ti, bine? - Dar eu..., vezi tu. Nu sunt ca tine, nu am avut burs i apoi tu ti un om îndr gostit de cariera lui. - Ce conteaz ? E ti cea mai dr gu i sensibil fat pe care o cunosc. S nu m respingi, te rog! - Nu tii ce echilibru î i d s tii c este cineva c ruia îi pas de tine, pentru care contezi. De-abia a tept s termin facultatea i s ne torim. Îmi doresc s ob in bursa dup terminarea facult ii i s plec pentru câteva luni în Statele Unite sau în Europa unde pot câ tiga bani care s ne ajute s tr im f grija zilei de mâine. - Bine. Te a tept. Sun atât de frumos ceea ce îmi spui. - E adev rat. Pa, frumoaso! Mai vorbim. Nu tiam dac vorbe te serios sau glume te. A teptam s se întoarc i voi vedea (gândeam eu). Vorbeam la telefon, dar încercam s -mi v d de via a mea. M-am angajat imediat dup terminarea facult ii într-o firm mare din centrul ora ului. Dar nu m sim eam împlinit sau fericit . Îmi lipsea el, îmi era dor de el, oricât de greu îmi era s recunosc. La o lun dup ce s-a reîntors în ar m-a sunat. Ne-am rev zut i am recunoscut amândoi c ne-a fost dor unul de altul. Dup câteva întâlniri, ne-am c torit. S-a angajat la o multina ional care îi d dea ocazia s avanseze. Lucrurile între noi mergeau destul de bine, dar el nu p rea mul umit. Am r mas îns rcinat la pu in timp dup ce neam mutat împreun . Copiii s-au n scut dup doi ani unul de altul i rea c fericirea e complet . Când copiii (am dou fete, de doi ani, respectiv patru ani) au crescut, a ob inut bursa mult visat în Statele Unite la aceea i firm la care primise bursa de studii în facultate. M-a asigurat c va fi doar pentru ase luni, apoi va veni acas . M-am gândit c ase luni vor trece repede. El se purta foarte frumos atât cu mine cât i cu fetele, este unul dintre cei mai dr gu i i mai buni oameni pe care i-am întâlnit. Dar cariera era i ea pe un loc important pentru el. Dragostea copiilor pentru tat l lor e mare. El este cel care le-a încurajat întotdeauna pasiunile (cursuri de teatru, de balet sau de muzic ). Pentru mine nu au fost importante, ci o carier bazat pe munc . Intr-un fel e normal, eu m ocup de lec ii, teme, iar el, de distrac ie i lucruri frumoase. Odat cu plecarea lui în Statele Unite, copiii sunt g gio i, plâng

tot timpul i nu mai vor s -mi spun nimic de la gr dini . A trebuit s renun la toate cursurile pe care le urmau întrucât nu am bani. A promis c -mi va aduce el bani peste cel pu in o lun de zile. Iar pân atunci va trebui s m descurc singur i-mi este foarte greu. Dar nu m plâng. Acum câteva zile, m-a sunat s -mi spun data la care voi primi banii i am aflat alt veste care nu m-a bucurat deloc. Firma la care lucreaz i-a prelungit contractul pentru doi ani. Mi-a spus c în felul acesta va putea s sprijine familia i s asigure copiilor tot ce au nevoie. L-am sunat i i-am spus c aceast decizie nu m face fericit deloc. Ba din contr . - De ce? a întrebat el, nedumerit. Încerc s ofer copiilor tot ce au nevoie, tot ce î i doresc. - Dar poate nu au nevoie numai de bani? - Atunci? - Au nevoie de tine, de prezen a ta în via a lor. - Voi veni dup doi ani. - tiu. Vei pierde cei mai frumo i ani din via a copiilor no tri. Nu cred c vor fi mul i bani. Tu vei locui în America i va trebui te între ii cumva. M gândesc acum c nu a fost o decizie tocmai bun . Eu r mân cu copiii i trebuie s asigur cheltuielile din fiecare lun . Cu salariul meu nu-mi r mân mul i bani. - Luna viitoare vei primi banii. Vreau s i spun c m-am gândit la tot ce mi-ai spus i ai dreptate. Am crezut c voi fi mul umit dar din cate nu sunt. Am un sentiment de vinov ie care m macin în fiecare sear i care nu-mi d pace. - La revedere. Mai vorbim. Triste ea care îmi sfâ ie inima i cu fiecare zi simt mai acut sentimentul singur ii, golul interior pe care nimic nu-l poate umple. Banii, cu atât mai pu in. Acum am în eles o lec ie simpl pe care de multe ori am ignorat-o, cea mai mare fericire ar fi familia reunit . Copiii au tot din punct de vedere financiar, dar afec iunea, dragostea sunt foarte importante. Nimic nu poate suplini lipsa iubirii, o juc rie nou sau o hain frumoas . Fiind mereu singur cu copiii am în eles c au nevoie de o infinit bdare, dragoste, aten ie pe care eu încerc s suplinesc lipsa tat lui, de i e greu. Ast zi fiica cea mare mi-a spus un lucru pe care nu-l voi uita or: - Eu nu voi iubi pe nimeni. To i te mint, nimeni nu- i respect promisiunile. - Dar cine te-a min it pe tine? - Tata. A spus c vine, dar ne-a p sit. Am încercat s -i explic c are un contract în Statele Unite i vine peste un an. A fost inutil. Când copiii se maturizeaz prea repede i nu mai au încredere în p rin i e grav. Lumea lor plin de inocen i naivitate se transform peste noapte într-o lume dur în care nu po i supravie ui decât prin indiferen , agresivitate i urâ enie sufleteasc . Ce p cat ! Ce trist! Dac ar fi l sat simplitatea de la început s ne bucur m de lucrurile simple i de fericirea nedisimulat a unei familii care nu uit s i respecte promisiunile.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Calendar - Noiembrie

Dumitru ICHIM (Canada)

La început... La început, pe când fiin nu era, nici nefiin ... (M. Eminescu, Scrisoarea I)

La început n-a fost nici începutul, nici altceva din care s înceap , nici vânt, nici lut, nici ap , nici col s i ispiteasc bobul, nici zvâcnetul din pântec. De o fiin cu cel Ve nic era doar umbra propriului S u cântec, plutind peste genun . i cântecul a fost Lumin spre izvodirea lumii. Al turi, neivit pe strun , precum n luca leg nat dup duh din dorul peste ape. esând abisul cu spata de aproape, El i-a creat Regin oceanele înaltului v zduh. Ca pulb r neau i mai departe miriadele, furtuni de fl ri ca soarele-n apus, dar nu i-a spus nimic de înflorirea vie ii peste moarte. Prive ti la noi, la tot ce e cu umbr p mântean , iar frigul ve nic sub arcul din sprâncean , dar când se face sear , la cap t de Nippur, într-o livad , suntem doar amândoi. a-i cânta îndr gostitul din Sumer. 65 uta-ncepe s str vad din cântecul de la-nceput de lumi, str limpezimi prin care stelele ce-au ars se nasc a doua oar la frumuse ea lor dintâi. Ia-m în bra i-nva uta s -mi mângâi, f re ineri. Fântâna ei cunoa te inelul Lui de aur sc rând pe und , taina profund , a unuia prin altul, cum s r mânem tineri. Tu crezi c f noim , Cel-Ve nic la-nceput

Anul IX, nr. 11(99)/2018

continuare din pag. 56

luminile fântânii atât de-adânc ascunsu-le-a în lut, precum nespusu-n mângâierea mâinii? „O, Sanherib, de-asear , doar numai gura ta a fost i fu. La ce folos cum ve nicia începu, când po i livada ei dintru-nceput o deschizi, t când, cu un s rut?”

O, ce bogat am fost... O, io, io... Ce bogat am fost în clasa a aptea primar ! St tea în prima banc . rul ca noaptea, iar ochii de viezure iaz înserându-i pelinul. Breton, uniform albastr ca floarea de in. Era cea mai frumoas fat din clasa a aptea... Odat întorcându-se, spre ultima banc , mi-a zâmbit, a a, din senin. O, io, io.. Ce bogat am fost în clasa a aptea! Pentru prima poezie, da, pentru... Am primit a a de mul i bani c-am cump rat în trei volume pe Monte Cristo, iar pentru noi, anume sf de zile mari, la cofet ria din Centru, savarine i de dou ori înghe at ! O, io, io... Ce bogat am fost în clasa a aptea! *** Prin ce sertar îng lbene te fotografia mea de atunci ce i-am strecurat-o-n pupitru? Aveam ochii mari ca de cerb speriat de cornul lunii curgând prin br det i cât de mândru, pe poz cu creionul chimic i-am scris: Ichim Dumitru, elev în clasa-a aptea i poet!

15.11.1911 - s-a n scut Alexandru Cior nescu (m. 1999) 15.11.2001 - a murit Zigu Ornea (n. 1930) 16.11.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863) 16.11.1903 - s-a n scut Dumitru St aniloae (m. 1993) 16.11.1984 - a murit Lauren iu Fulga (n. 1916 ) 16.11.2000 - a murit Lauren iu Ulici (n. 1943) 17.11.1932 - s-a n scut George Muntean (m. 2004) 17.11.1944 - a murit Magda Isanos (n. 1916) 17.11.1957 - a murit George Murnu (n. 1868) 17.11.1962 - a murit Sandu Tudor (n. 1896) 17.11.1965 - s-a n scut Florinel Agafi ei 19.11.1799 - a murit Alecu V ac rescu (n. 1769) 19.11.1837 - s-a n scut Aron Densu ianu (m. 1900) 19.11.1919 - a murit Alexandru Vlahu (n. 1859) 19.11.1921 - s-a n scut Dinu Pillat (m. 1975) 19.11.1923 - s-a n scut Monica Lovinescu (m. 2008) 19.11.1992 - a murit Radu Tudoran (n. 1910) 19.11.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940) 20.11.1897 - a murit Miron Pompiliu (n. 1848) 20.11.1907 - s-a n scut Mihai Beniuc (m. 1988) 20.11.1912 - s-a n scut Leti ia Papu (m. 1979) 21.11.1887 - a murit Petre Ispirescu (n. 1830) 21.11.1918 - s-a n scut Eugen Todoran (m. 1997) 21.11.1933 - s-a n scut Anghel Dumbr veanu (m. 2013) 21.11.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990) 21.11.2010 - a murit Gabriel St nescu (n. 1951) 22.11.1901 - a murit V. A. Urechia (n. 1834) 22.11.1908 - s-a n scut Iulian Vesper (m. 1986) 22.11.1919 - s-a n scut Petru Sfetca (m. 1987) 22.11.2006 - a murit Lucian Raicu (n. 1934) 23.11.1905 - s-a n scut Petru Comarnescu (m. 1970) 23.11.1920 - s-a n scut Paul Celan (m. 1970) 23.11.1923 - a murit Urmuz (n. 1883) 23.11.1953 - s-a n scut Lucian Per a 24.11.1902 - s-a n scut N. Crevedia (m. 1978) 24.11.1909 - s-a n scut Ion Sofia Manolescu (m. 1993) 24.11.1920 - a murit Alexandru Macedonski (n. 1854) 24.11.1994 - a murit George Almosnino (n. 1936) 25.11.1814 - s-a n scut Matei Millo (m. 1896) 25.11.1885 - a murit Grigore Alexandrescu (n. 1810) 25.11.1942 - a murit Mihail Dragomirescu (n. 1868) 25.11.1953 - s-a n scut Augustin Fr (m. 2010) 25.11.1996 - a murit Valentin Silvestru (n. 1924) 25.11.1999 - a murit Alexandru Cior nescu (n. 1911) 26.11.1901 - s-a n scut Mihail Drume (m. 1982) 26.11.1970 - a murit Vladimir Streinu (m. 1902) 27.11.1818 - s-a n scut Aron Pumnul (m. 1866) 27.11.1874 - s-a n scut Jean Bart (m. 1933) 27.11.1884 - s-a n scut Vasile Voiculescu (m. 1963) 27.11.1885 - s-a n scut Liviu Rebreanu (m. 1944) 27.11.1924 - s-a n scut Nina Cassian (m. 2014) 27.11.1939 - s-a n scut Nicolae Manolescu 27.11.1940 - a murit Nicolae Iorga (n. 1871) 27.11.1970 - a murit Petru Comarnescu (n. 1905) 27.11.1972 - a murit Victor Eftimiu (n. 1889) 27.11.1987 - a murit Nicolae Ciobanu (n. 1931) 28.11.1874 - s-a n scut Jean Bart (m. 1933) 28.11.1919 - s-a n scut Cornel Regman (m. 1999) 28.11.1954 - s-a n scut Traian T. Co ovei (m. 2014) 28.11.1971 - a murit Dimitrie Stelaru (n. 1917) 28.11.1973 - a murit Martha Bibescu (n. 1886) 28.11.2004 - a murit Ioana Postelnicu (n. 1910) 29.11.1880 - s-a n scut N. D. Cocea (1949) 29.11.1966 - a murit Simion Stolnicu (n. 1905) 29.11.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 29.11.1996 - a murit Teohar Mihada (n. 1918) 30.11.1874 - s-a n scut Paul Zarifopol (m. 1934) 30.11.1930 - s-a n scut Andrei Banta (m. 1997) 30.11.1934 - a murit Cincinat Pavelescu (n. 1872)

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mihai BATOG-BUJENI|{ (25.10.1945) scut la Alde ti, jud. Gala i. A absolvit Academia de Avia ie i Academia de Înalte Studii Militare i a fost pilot militar pe avioane de vân toare supersonice. A absolvit i Facultatea de Comunicare i Rela ii Publice la Universitatea „Apollonia”, din Ia i. Este pre edinte al Asocia iei Literare „P storel”, din Ia i (ALPI), membru al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al altor uniuni, asocia ii i cenacluri literare. Poet, prozator, epigramist, director al revistei „Booklook” (editat de ALPI), colaborator la numeroase publica ii din ar i din afara rii, a primit zeci de premii pentru crea iile literare. Are 33 de apari ii editoriale, poezii, proz scurt , romane, teatru, majoritatea cu încadrare în genul umoristic, cum ar fi: Bine c ai râs ieri (poezie umoristic , 2002), Vi elul privit de departe (roman, 2005), Calendele m garilor (proz scurt , 2008), Cântece de shomerie (poeme ironice, 2011), Imnul cucuvelelor (2014), În vârful acului (roman poli ist, 2016), Kabuki în mahala (teatru, 2017) .a.m.d.

Septuagenar Am ajuns cu apte-n fa i-mi tot spun c nu îmi pas ; Dar o fric m înghea ci prea seam a coas ! Tabiet nânc pe strad un covrig, Tu esc i-s coco at de frig. Acesta-i felul meu trufa : Iau prânzul numai în ora .

Încurc tur Când m las de b utur , Cum ades so iei-i spun, Sunt în mare-ncurc tur ; ci cam uit pe unde-o pun. Evolu ia ve mintelor femeie ti Cu o frunz ne-a fost dat : Vi , brusture, ar ar. i-acum tot o frunz poart … De m rar. Vener i madon Nici madone, nici venere, Ast zi nu mai c uta i ci venerele-s madone Iar madonele b rba i.

La medicul cardiolog Privind sinusoida care lta zglobie pe ecran Mi-a spus cu-o voce oarecare „Se-ndreapt sigur într-un an”! Zilele ora ului Ia i La Ia i, de Sfânta Paraschiva, Gândindu-m eu mult i bine Cum frigului s -i fac eschiva, Mi-am tras vreo dou pelerine. Cotnari vs. poe i cut, el este vin de soi, Ca inspira ie s i dea cat, c mul i poe i la noi, Au scris ’nainte ca s -l bea!

Teodor PORT{RESCU (22.04.1919 - 23.08.2014) scut la Chi in u, Republica Moldova i stabilit dup 1940 în România. Din 1950 a fost actor la Teatrul de Stat Sibiu (în prezent Teatrul ”Radu Stanca”). Absolvent al colii Populare de Art Sibiu, a contribuit la înfiin area i instruirea mai multor forma ii artistice de amatori, pentru care a scris i textele satirico-umoristice. Autor de scenarii de spectacole de estrad . Membru al Cenaclului Umori tilor Sibieni „Nicolaus Olahus” i membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Apari ii editoriale epigramatice: Caleidoscop umoristic (2002), Epigrame i catrene umoristice (2005). Vârsta femeilor i la vârst -naintat Ne va demonstra femeia, Cum c ea, la vârsta-a treia Nu ajunge niciodat . De-ale doamnelor Frumoasa intelectual , Precum o antic vestal , Cite te zilnic, cu nesa , Tot ce apare scris… în za ! rturisire Dumneaei m-a cucerit Subjugându-m cu nurii, Mai apoi m-a n ucit Cu dezl uirea gurii.

La spovedanie „Spune fiule, te-ascult!” „V-a fi zis eu mai demult, Dar fiindu-mi greu p catul… Vreau s -mi chem i avocatul. Gazda, dup noaptea de Revelion Iar s-a îmbâcsit covorul, Iar i trebuie s-aspir, Hai s pun aspiratorul, e „praf”… un musafir. Parveni ii Unii-au strâns – din obicei – Bunuri câte toate… Dou mâini au, doar, i ei, Dar mai multe coate.

Stâlpul Te-am v zut pe-un stâlp afi i privindu-te cruci , Cred – în sensul teoriei – v d stâlpul infamiei. Clientul la magazinul „Mobila” Ce doresc?... sufragerie, Mai apoi doresc i-un bar, Caut i-o buc rie i-un fotoliu… de primar. La priveghiul so ului To i întreab , vor s tie Cauza, de ce-a murit; i r spunde-a lui so ie: „Nici nu tiu de ce-a tr it”.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Am nunt autobiografic De i n-am fost afemeiat, La multe dame-am încercat i nici nu-i lucru de mirare: Eram… pilot de încercare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 11(99)/2018

Florin M{CE}ANU

GABRIELE MUNTER Gabriele Münter s-a n scut din p rin i de clas superioar în Berlin, la 19 februarie 1877. Indiferent de vremuri, familia ei i-a sus inut dorin ele de a deveni artist. A început s deseneze de când era copil. În 1897, la vârsta de 20 de ani, Münter a primit preg tire artistic în studioul Düsseldorf de la artistul Ernst Bosch i mai târziu la Damenschule ( coala pentru femei) a lui Willy Platz. Când împlinea 21 de ani, ambii p rin i au murit i a trebuit s stea acas f ocupa ie. În 1898, a decis s fac o excursie în America cu sora ei pentru a vizita o familie. Au r mas în America mai bine de doi ani, în special în statele Texas, Arkansas i Missouri. Ambele fete au mo tenit o sum mare de bani, permi ându-le s tr iasc liber i independent. Copil ria ei i maturitatea timpurie au afectat foarte mult cariera ei artistic viitoare. Münter a studiat tehnicile de lemn, sculptura, pictura i tip rirea . În 1901, a participat la cursurile de încep tori ale lui Maximilian Dasio la Damenakademie (Academia Femeilor) din Münchener Künstlerinnenverein (Asocia ia Arti tilor Muzicani din München). Münter a studiat apoi la coala Phalanx din München, o institu ie avangardist fondat de artistul rus, Wassily Kandinsky. La coala Phalanx, Münter a participat la cursuri de sculptur predate de Wilhelm Hüsgen. Münter a studiat în afara academiilor oficiale de art din München i Düsseldorf, acestea fiind închise femeilor. Culorile ei vii i contururile îndr zne e au fost oarecum derivate de la Gauguin i de la Fauves pe care îi admira. În acela i timp, Münter a fost inspirat de arta folcloric bavarez , în special tehnica picturii pe sticl invers . Imediat dup terminarea studiilor, Münter a devenit profesionist implicându-se în art cu Kandinsky. În cele din urm , rela ia s-a transformat într-una personal , care a durat peste un deceniu. Kandinsky a fost primul profesor care luase în mod serios abiliile de pictur ale lui Münter. În vara lui 1902, Kandinsky a invitato pe Münter s i se al ture la clasele sale de var , chiar la sud de München, în Alpi, i ea a acceptat. Münter s-a concentrat puternic pe expresionismul german, i a lucrat în diverse medii. A f cut parte dintr-un mic subgrup de arti ti activi în transformarea picturilor impresioniste, neo-impresioniste i jugendstil (sau art nouveau) târzii în arta mai radical , ne-naturalist , identificat acum drept expresionism. La început, Münter a dezvoltat un interes deosebit pentru peisaje. Picturile peisagistice ale lui Münter folosesc simplitatea radical a lui Jugendstil i simbolismul sugestiv, cu culori silen ioase, spa iu pictural pr bu it i forme aplatizate. În 1908, opera sa a început s se schimbe. Puternic influen at de Matisse i Fauvism, Gauguin i van Gogh, lucrarea lui Münter a

devenit mai reprezentativ i s-a refugiat în micul ora bavarez din Murnau, un sat neatins de industrializare, progres i tehnologie. Ea a cump rat o cas în Murnau i a petrecut o mare parte din via acolo. În picturile de peisaj, Münter a subliniat natura, peisajele imaginative i opozi ia fa de modernismul german. Peisajele ei sunt neobi nuite în utilizarea lor de blues, verzui, galben i roz; iar culoarea joac un rol important în lucr rile timpurii ale sale. Münter i Kandinsky au contribuit la crearea grupului de avangard din München, numit Asocia ia Noilor Arti ti (Neue Künstlervereinigung). În 1911, Münter a fost unul dintre primii arti ti care au expus cu grupul expresionist german Kandinsky, cunoscut sub numele de Der Blaue Reiter. În cadrul grupului, abord rile i obiectivele artistice au variat printre arti ti; totu i, ei au împ rt it o dorin comun de a exprima adev ruri spirituale prin art . Ei au sus inut arta modern , leg tura dintre arta vizual i muzic , asocia iile culturale spirituale i simbolice i o abordare spontan i intuitiv a picturii în direc ia ei spre abstractizare. Pentru Münter, folosirea culorii exprim aceste idei. Expresioni tii germani s-au mutat spre arta primitiv ca un model de abstractizare (sau art non-reprezentativ , non-academic , non-burghez ). Artistul german nu privea armonia apari iei exterioare, ci misterul ascuns în spatele formei externe (Sau ea) a fost interesat de sufletul lucrurilor, dorea s -l lase golit. Dup încheierea rela iei dintre Münter i Kandinsky, a existat o perioad de inactivitate în cariera sa de art . Ea a returnat o serie de picturi i desene c tre Kandinsky i a depozitat alte piese într-un depozit pentru mul i ani. La cea de-a opta aniversare, Münter a dat întreaga colec ie, care cuprindea mai mult de 80 de picturi în ulei i 330 desene, la Galeria Städtische din Lenbachhaus din München. Münter a reluat pictura la sfâr itul anilor 1920, dup ce s-a mutat înapoi în Germania cu Johannes Eichner dup r zboi. În 1956, Münter a primit câteva premii, cum ar fi Premiul pentru cultur al ora ului München. Picturile lui Münter au fost expuse pentru prima dat în 1960 în Statele Unite i au fost prezentate la Mannheim Kunsthalle în 1961. Când a fost cu Johannes Eichner, ea a continuat s reprezinte mi carea. Funda ia Gabrielle Münter i Johannes Eichner a fost înfiin at i a devenit un centru de cercetare valoroas pentru arta lui Münter, precum i arta realizat de grupul Blaue Reiter. Münter a tr it restul vie ii sale în Murnau, c torind înainte i înapoi spre München. A murit acas la Murnau am Staffelsee, la 19 mai 1962.