Domnul de rouă, nr. 13

Domnul de Rouã serie nou[

Anul IV, Nr. 1 (13), Martie 2019 Director fondator: NICU VINTIL{-SIGIBIDA

2

Domnul de Rouã SUMAR

Nicu Vintil -Sigibida, Onorabile cititor ... pp.3-5 Nicu Vintil -Sigibida, Despre amici ie ...... pp.6,7 Sf. Ioan Iacob Hozevitul, O, om ................... p.8 Doina Dr gu , Trecere fugar (poem) ........... p.8 Ilie Purcaru, Petre Pandrea .................... pp.9-11 MIORI A, între adev r i fabula ie .....p.12-17 Nicu Vintil -Sigibida, Prostul i prostia .......... ..............................................................pp.18-20 Nicu Vintil -Sigibida, Un portret al domnitorului Constantin Brâncoveanu ...................... pp.21,22 Dan Lupescu, Ovidiu i Eminescu - piscuri identitare în viziunea lui Emil Boroghin ...... pp.23-25 tefan Ispas, Solurile din arealul satului Grojdibodu ........................................... pp.26-32 Nicu Vintil -Sigibida, Conduc torul providen ial ...............................................................pp.33-35 Nicu Vintil -Sigibida, Vox populi ..........pp.36,37 Nicu Vintil -Sigibida, Homo duplex .............p.37 Nicu Vintil -Sigibida, Sa Majesté la Presse ...p.38 Nicu Vintil -Sigibida, Divizibilitatea relativ a puterilor .........................................................p.39 Doina Dr gu , Jurnal de c torie ...... pp.40-43

Anul IV, nr. 1(13)/2019

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI

Dinic CIOBOTEA Dan LUPESCU Florian PETRESCU

REDACTOR- EF: Doina DR GU Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului. ile se vor trimite pe adresa: str. Banu Mihalcea, nr. 8, Craiova, Dolj, 200521 Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor.

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203

Coperta I: DE CIVITATE DEI (cf. Sf. Augustin - despre Cetatea lui Dumnezeu). Fresc pictat de Raphael între anii 1509-1511 i se afl în Palatul Apostolic din Vatican.

Coperta IV: Jacques-Louis David - Moartea lui Socrate (1787).

(Tabloul a fost comandat de Charles-Michel Trudaine de la Sabliere i se afl în Muzeul Metropolitan de Art din New York.)

REVIST DE CULTUR FONDAT LA GROJDIBODU ÎN 2016 Publica ie a Funda iei pentru Ap rarea Drepturilor Omului Craiova Adresa redac iei: Com. Grojdibodu, Jud. Olt (Romana i), Str. Pr. Ilarian Popescu, Nr. 84, Tel.: 0744530466, E-mail: nicu_vintila46@yahoo.com

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

3

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

ONORABILE CITITOR Dup o munc prozaic de cernere a mai multor caiete cu note i însemn ri personale din perioada studen iei la înalta Academie „ tefan Gheorghiu” din Bucure ti, for de aleas inut intelectual i profund dotat cu tot ce este necesar unei institu ii de înv mânt superior, o cernere selectiv prin sita criteriilor specifice (texte filosofice, eseuri, texte literare, memoria documentelor) care a durat mai mult decât m a teptam, am pl cerea m întorc la sectorul de activitate prin care am devenit un observator, al gândirii i practicii sociale, caracterizat prin selec ia de idei cardinale, orientative, despre care pot afirma c reprezint o cheie a cunoa terii, fie a Eu-lui i Non-Eu-lui, fie o cheie posibil de a deschide o poart de aur, prin care s ie i din labirintul de fleacuri (solemne i sacrosante) în care se plimb prostimea (apud Voltaire). i, iat , c am ajuns s tr iesc un moment s rb toresc, m gr besc s le încheg într-o hain nou , ca r splat pentru activismul civic al cititorului în direc ia cea bun , acest set de texte alese, filosofice i literar-politice, spre informare i medita ie, cu finalitate pragmatic , formativ-energetic , mai explicit: progresul în OM. Într-adev r, despre aceste texte (scrisori, eseuri, extrase, aforisme, file de jurnal) înc mai de mult vreme, eu mi-am format convingerea c ele au darul de a contracara, de a neutraliza sau anihila atât indigestia spiritului (Fr. Nietzsche) cât i idio enia moral (Alexis Karrel), dou maladii ale veacului, implicit ale sufletului, care, sub impulsul primar i egida egoismului zoologic, dualist i sacro-clasial, produc f întrerupere infinite nedrept i i inegalit i uciga e, însp imânt toare naufragii i nenorociri sociale, pe care sofistica oficial , nu poate nici s le ascund sau travesteasc i nici s le legitimeze, fie cu percep ia moralei, fie cu sofismele demne de dispre ale tiin ei dreptului.

Emerson are un eseu despre legea compensa iei, ori, tocmai datorit acestei munci prozaice i quasi-plictisitoare am descoperit unele texte, unele extrase înso ite de comentarii proprii, rora datorit tumultului de preocup ri impuse în vechea orânduire socialist de care m-am achitat cu o con tiinciozitate demn de un om corect i zic, datorit acestui tumult le abandonasem pe „undeva”, acum tocmai din aceste seturi de texte am ales unele pentru a fi publicate, a fi puse la îndemâna unui destinatar care îmi este „o cuno tin veche”, anume ie onorabile cititor.

Când spun ie onorabile cititor, spun ie omule-om, care meri i permanent o por ie de cultur , o por ie de informa ie spiritual deoarece apreciind c omul atât sub raportul natural- biologic, corporal, cât i sub raportul social-spiritual i moral, este demiurgul, (f uritorul, creatorul autentic) omului universal istoric.

Dac omul, în terminologia lui Kant, este un scop în sine, nicidecum doar un mijloc pentru scopuri str ine, atunci ce poate

fi mai clar i categoric, mai conving tor decât aforismul filosofului Seneca: Omul este un lucru sfânt pentru om.

Convins de eficacitatea timpului consumat cu asamblarea materialelor într-o form cognoscibil , c actul pe care-l s vâr esc aici nu este decât un mijloc, o cale pentru a gr bi explozia adev rului i drept ii (Emil Zola) precum i în concordan cu un adagiu latin referitor la prietenia autor-cititor care gr ie te: Suntem prieteni, fiindc între noi nu exist decât o pr pastie, denumit dreptatea social , care nu poate fi înlocuit nici cu fagurele g unos i iluzoriu al libert ii, nici cu parodia filantropic a protec iei sociale, care frizeaz purgatoriul celest.

Acest gest pe care m str duiesc s -l realizez aici îl consider ca un „apel remontrance” prin care afirm cu t ul spadei adev rului c Roma carpatin se afl în lan urile corup iei quasilegiferate, i tu Brutus daco-român dormi?, uitând de datoriile tale de str nepot al lui Mircea, tefan i Mihai, uitând de datoriile tale de str nepot al triumvirilor Horia, Clo ca i Cri an, care prin scoala neasc organizat de ei a zdruncinat i cutremurat orânduirea feudal a centrului Europei - imperiul habsburgic înc cu mult înainte de marea revolu ie francez . i tu, Brutus daco-roman continui s dormi uitând de datoriile tale fa de vitejia legendar istoric a eroilor de la Oituz i ti, tolerând ca neotiranii mandatari s triumfe i prospere, fraudând bog iile i valorile patriei, dimpreun cu majestatea votului universal r scump rat prin jertfe, ce reprezint cheia de aur a suveranit ii i mândriei na ionale.

Anatol France f când referire la o stare de fapt i de drept din istoria Fran ei i nu numai, afirma: Am aprofundat filosofia dreptului i am v zut c întreaga justi ie social se reazem pe dou axiome: furtul este condamnabil produsul furtului este sfânt.

Am fost tentat s accept c putem renun a la frond considerând c o firimitur de cinste i respect pentru om vom g si la guvernan ii no tri indiferent ce uniform poart , dar suntem nevoi i s recurgem la o frond pentru i împotriva stângii eurosocialismului (contractual, autogestionar i etic)care a eaz macazul la trenul istoriei al turi de direc ia drept ii sociale, ale rei finalit i se rezum i se exprim sintetic în deviza: fiecare pentru to i i to i pentru fiecare, adic întregul neam omenesc trebuie s aib dreptul la egoismul legitim i etic, a c rui legitimitate egalitar reiese cu for i str lucire din filosofia indian : atâta timp cât exist un câine vagabond i fl mând, datoria noastr este s -l hr nim.

Dar când este vorba despre oameni?

La aser iunea de mai sus adaug un posibil r spuns teoretic experimental la dilema pragmatic : Încotro?, care-i direc ia bun de reglare a macazului la trenul istoriei universale?

4

Domnul de Rouã

La dreapta, spre salvarea i eternizarea cet ii boga ilor (Platon) adic a minorit ii înving torilor muritori cu stomac de tigru i cap de pirat sau spre stânga, unde se zbucium cetatea racilor? cetatea dreapt , adic majoritatea învin ilor vie ii, al rui num r i lacrimi nesfâr ite formeaz de milenii oceanul omenirii productive i dezmo tenite?

Nici o constitu ie autoproclamat democratic de aici i de aiurea nu a consacrat câteva paragrafe pentru a defini no iunea de bine public de recunoa tere a inegalit ilor sociale compl cându-se în a trata cu maxim generalitate exerci iul guvern rii spre o aplecare cât de cât mai aproape de majoritatea cet enilor care nu au acces la bun stare, la bun starea general .

Dreptul la munc al fiec rui individ este primul postulat al constitu iilor române, de parc f aceast prevedere constitu ional cet eanul nu ar fi dispus s munceasc pentru el i familia lui i în ultim instan pentru patria sa. Din p cate acest drept r mâne f acoperire juridic atâta timp cât nu exist i în practic sau în teoria constitu ional , unde po i s i exerci i acest drept când locurile de munc se decimeaz lun de lun iar cei care creeaz câteva locuri de munc în sectorul privat îi jecm nesc pur i simplu pe angaja i sub sloganul: dac nu î i convine, pleac .

Ce s i convin i unde s pleci?

De la proclamarea posibilit ii de a avea acces la munc social , la traducerea în realitate a acestei posibilit i este o mare distan , care în pofida progreselor f cute de democra ia noastr balcanic , înc nu a fost parcurs decât într-o propor ie pe care, de i nu dispun acum i aici de arm tura datelor statistice, nu o pot defini ca precump nitoare, de i s-au scurs 29 de ani de la a a zisa revolu ie democratic român i de la proclamarea susnumitului drept constitu ional.

Presa î i mai permite i aceasta numai pentru procentele de rating s aminteasc despre minoritatea celor favoriza i i majoritatea celor nefavoriza i i nevoia i dar cum i unii dintre ei fac parte din prima cetate cu greu îngurgiteaz întreg adev rul i întreaga realitate.

Se tot vorbe te c acum fiind accepta i în organismele europene c tr im într-o societate liber , transpare destul de elocvent secretul acestei libert i nu const în dreptatea social ci în protec ia social a celor mul i i s raci de c tre minoritatea clasial a boga ilor, pe care trebuie s-o avertiz m c asupra existen ei ei amenin permanent un mare pericol.

No iunea de societate liber este cuprins i în constitu ia noastr dar de ce f uritorii constitu iei nu au fost mai explici i în problema con inutului libert ii?

Ce i-a împiedicat s postuleze dreptatea social cu adev ratul con inut al libert ii?

De ce ace ti f uritori i eroi s-au limitat la ni te concepte vagi i echivoce, ca dreptul la bun stare i egalitatea anselor? i zic, s-au limitat la ni te concepte vagi i echivoce, care creeaz mai mult confuzie decât clarificare, întrucât ocolesc cu grij principiul egalit ii, ca primul element al drept ii.

Or, prin caracterul lor confuzionist i ambiguu, evaziv, aceste concepte seam i reamintesc a a-numitele adev ruri de credin i mistere supranaturaliste cu care opereaz de mii de ani religiile, care nu se sinchisesc câtu i de pu in de cronologiile planific rilor i scaden a promisiunilor cucernice. De i captivant i plin de surprize uluitoare, acum i aici, m ab in de a face incursiuni în studiul despre industria milenar a miturilor religioase ca surs de profit, de colosal profit, ce surclaseaz minele de aur

Anul IV, nr. 1(13)/2019

i diamante ale omenirii (apud Upton Sinclaire-Religion und profit) Filosoful maturizat i vulgul con tient, materialist-ra ionalist critic, nu se opre te la asemenea concepte vagi ca libertate, dreptate social , el pledeaz i identific dreptul muritorului de a fi om cu dreptul la via , la satisfacerea trebuin elor vitale în demnitate economico-social , el filosoful i vulgul materialist-antropologic, pledeaz pentru Sfânta Treime în ipostaza materialistra ionalist : justi ie social , libertate controlat i ordine.

Aceast Sf. Treime semnific ierarhia principalelor priorit i social-politice, aceast ierarhie este cheia rezolv rii marilor contradic ii i patologii sociale, aceasta este antidotul radical, pe termen lung, împotriva infinitelor egoisme agresive i oarbe, ve nic nesaturate i antropofage: familiale, corporative, clasiale, etnice i rasiale.

Dreptul muritorilor de c utare a fericirii prin munc , postulat de constitu ie nu- i g se te perspectiva realiz rii în condi iile prestabilite i sanctificate - modo legislativo i modo divino - de doctrina liberalismului economic, care oglinde te i sintetizeaz interesele i aspira iile de profit maxim ale egoismului marii propriet i capitaliste, adic altfel spus interesele i aspira iile de durat ve nic ale profitorilor de inocen a celor mul i i f grai în fa a samavolniciilor la care sunt supu i, ale corup ilor care pu in le pas de cei s raci care tr iesc în iad, purgatoriu sau întro orânduire de social-democra ie castrat , care i-a înlocuit steagul drept ii sociale cu cel denumit protec ie social care nu te las s mori dar nici nu î i permite s tr ie ti ca om.

Concluzia ra ional i moral a acestui set de considerente nu poate fi decât una i anume: orice fiin uman înzestrat cu ra iune, deci cu spirit, care apare, prin miracolul reproducerii în casa universal a materiei (D’Holbach) trebuie s fie întâmpinat de o lume, de o societate, nu indiferent sau ostil , ci de una binevoitoare, cu o bun voin protectoare i practic , exprimat concret prin egalitatea punctului de plecare, prin dreptul garantat de stat la o reparti ie egal a unui minim de existen care s -i permit în viitorul apropiat atât o preg tire profesional , pe m sura capacit ilor native, cât i dreptul la c utarea fericirii, care-i fructul de aur al cooper rii dintre virtute, filosofie i noroc.

Filosofia, care-i în elepciunea suprem a istoriei omenirii, ne pov uie te c bipedul om, dac vrea sase înal e i s devin om în adev ratul sens al cuvântului, adic om esen ial (ra ional, drept), atunci ra iunea lui nu-i îng duie s se limiteze doar la func iunea calculant , ci trebuie s cuprind i dezvolte prioritar o dimensiune cuget toare, o func iune specific uman , prin exerci iul c reia ra ionalitatea se îmbin i este congruent cu moralitatea, mai explicit: ra iunea omului trebuie s aib un soare central, o lumin constant i un centru de gravita ie (cf. George Santayana) i acest soare central în care rezid secretul consecven ei i integrit ii de caracter moral, este conceptul de dreptate, un concept generic i cumulativ în care filosofii antichit ii clasice greco-romane, atât materiali tii cât i stoicii (previn: nu ignor nici filosofia chinez sau indian , etc.)au v zut i identificat izvorul tuturor virtu ilor. În Declara ia universal a drepturilor omului, st scris i aceast formulare quasi-filosofic : Natura i-a creat pe to i oamenii egali cu dreptul la via , la libertate i fericire.

Uimitor i incredibil!... dar dreptatea unde-i? Unde a r mas dreptatea social ? sau cui i când r mâne s o realizeze?

Oare este un lucru întâmpl tor sau calculat - un iretlic sofistic - al egoismului dualistic i clasial (L. Feuerbach) ca s se

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

omit sau s se uite adev rul cardinal, adev rul spad , experimental social-istoric c f dreptate social nu poate exista nici libertatea real i nici securitatea economic , care-i premisa i condi ia esen ial a demnit ii morale a omului individual.

Puterea acestui adev r cardinal al materialismului antropologic i istoric a str puns i capul blindat de dogme i fanatism religios al lui Luther, constrângându-l s scrie acest aforism cumulativ: Nu poate exista un cap vesel (cite te moral) pe un stomac gol.

Inspirat i c uzit de trebuin a filosofic a spiritului meu, de con tiin a datoriilor drept ii i ra iunii am alc tuit prezentul material de reflec ie pragmatic pe care, rog cititorii, s -l integreze cu celelalte materiale care vor urma în numerele viitoare ale revistei precum i în cele dou c i de eseuri publicate anterior: De civitate Dei (Cetatea lui Dumnezeu) i Gnothi Seauton (Cunoa te-te pe tine însu i, principiu fundamental înscris pe frontispiciul templului lui Apolo de la Delphi-Grecia (330 î.Hr.) postulat preluat de la filozoful grec Socrate, (469-399 î.e.n. ) copiat în limba latin de tre romani: Nosce te ipsum), c ci într-adev r asamblate împreun , toate acestea formeaz o adev rat m ciuc a lui Hercule, împotriva acelei for e perverse, însp imânt tor de agresiv i lacom , cu o fizionomie cameleonic , pluripartinic , care în ultima analiz se denume te egoismul totalitar, i care sub egida unei alian e fraterne dintre sofistica pseudo democra iei (narcotizante i diversioniste), corup ia multiform i frauda electoral , înainteaz triumf tor la bra ul timpului, p strând urechea surd la vaietele ce se înal din purgatoriul social, la protestele i avertismentele date fie de Comisia European a UE fie de federa iile sindicale, fie de o parte din instan ele presei i zic, o adev rat m ciuc a lui Hercule asupra acelui Leviathan, biosocial i antropofag, care merge victorios, acumulând bog ii uria e din patrimoniul patriei, „Seme cu fruntea i cu pieptul, de parc iadul întru nimic nu îl are” (Dante) dezonor m Leviathanul - alias egoismul dualistic i clasial totalitar -, fie c este travestit cu sofistic de stânga (social democra ie de centru stânga, socialismul de cazarm - dogmatico totalitar etc.), fie c -i travestit cu sofistic de dreapta (democra ie neo-liberal , democra ie cre tin etc.), dar în acela i timp s glorific m, s populariz m i ap m dreptul egal al maselor la bun stare.

Politica a ajuns s se fac doar cu bani, iar scopul final al acesteia este câ tigul exclusiv al celor care conduc ara, la nivel central i local. În locul ideilor i solu iilor care s genereze progres, banii au devenit moneda politicii.

Politica nu mai are nimic de-a face cu lupta ideilor i c utarea de solu ii, care s ne scoat din marasm. Pentru asta, politica începe s se vad ca fiind cauza tuturor relelor, iar politicienii, promotorii acesteia, ca ni te spirite demonice. În realitate, pornind de la banalul corn cu lapte, totul e politic : politic social , politic salarial , politica muncii, politica pensiilor, politic educa ional , economic , cultural etc.

S-a creat o veritabil încreng tur a politicilor publice, astfel încât nimeni s nu mai în eleag nimic, pe principiul „dac nu tii -i conduci, încurc -i!”.

Popula ia este stingherit , mirat i, nu de pu ine ori, ocat , vad neru inarea cu care unii vor totul, nu în eleg de ce trebuie primeze doar interesele proprii, particulare, ale celor din administra iile locale i centrale, precum i cele ale mânuitorilor de bani.

5

E greu de în eles cum î i permit guvernan ii s fac afaceri cu banii i bunurile publice i s mai aib i neru inarea s cear tot mai mult, prin taxe i impozite tot mai mari, mai multe i mai ciudate, apoi s se vaite tot ei c nu au bani.

Demagogia s ciei nu este caracteristic omului s rac, cel care nici nu are habar ce e aia, ci este caracteristic acelora care o exerseaz toat ziua, beneficiarii taxelor i impozitelor.

Guvernan ii, mai mici sau mai mari, au ajuns s se obi nuiasc atât de mult cu starea de bine, încât se mir sincer dac le spui c România nu este S.R.L.-ul lor.

Atât de departe s-a ajuns cu polarizarea bog iilor statului, încât îmbog ilor nici nu le mai ajunge ara.

Ei nu vor în Europa, ci vor ca Europa s adere la România, cu tot felul de credite nerambursabile, programe pentru s tate, investi ii în colo i industriali, acoperiri de credite neperformante etc.

Ei tiu c , oricât am fi de obraznici, Europa va intra peste noi. i mai tiu ceva: c vom avea de pl tit tot ce consum ei acum, ca s nu p im ca Iugoslavia.

Plata se va face pe spinarea celor ce muncesc. Poporul, cel care munce te, e prostit cu minciuni, despre cum va curge laptele i mierea.

Dup Revolu ia din decembrie 1989, în loc s se treac , de la dictatura proletariatului, la democra ie, s-a aplicat mai bine un exerci iu democratic mineresc, securist i proletar, pe spinarea intelectualilor i studen ilor, pentru c doar ei nu mai erau cumin i i încercau s construiasc o societate civil viabil .

De profitat, au profitat cei ce au tiut s profite, activi tii de partid, securi tii i rudele lor, au format o p tur social distinct , care a reprezentat virusul unei dictaturi financiar-economice.

Ministerele au ajuns agen ii economice, care privesc interesele private, doar pân la un anumit nivel. Ca s tac , Pre edin ia, Parlamentul, Justi ia i Presa au fost mituite, mai pe fa , mai prin spate, i au disp rut toate puterile din stat.

Pentru refacerea echilibrului între puterile statului i popor, precum i reintroducerea democra iei, partidele ar trebui s propun scoaterea oamenilor politici în afara aloc rii banilor publici sau finan rilor externe. S se apuce s fac politic , dar nu pe banii statului. S se revin la interesul public i sase lase deoparte interesul privat pe banii altora. Nimic mai mult, nimic mai pu in.

Suntem con tien i c acest lucru se va putea înf ptui foarte greu, deoarece se renun foarte greu la un os de ros, dar nu e imposibil.

Nu e imposibil deoarece oamenii au început s i pun întreb ri, s aib con tiin politic mai ridicat , s se uite în dreapta i stânga, s vad cine le vrea binele, cine le vinde gogo i i s voteze în cuno tin de cauz .

Dac nivelul politic al poporului nu a crescut destul de mult, i voteaz ca în anul 2004, nu e nici un necaz; vor vedea în 2021 pre ul pe care îl vor avea de pl tit pentru consumul exagerat al conduc torilor de acum.

Deocamdat , noi nu putem decât s atragem aten ia; contiin a ne îndeamn s facem asta. E mai u or s previi un dezastru, decât s ajungi s te lup i cu el.

Onoarea ca i noble ea oblig .

Convingerea i bucuria certitudinii c aceste reflec ii, aderate arunc toare de fl ri vii, vor ajunge la destina ie, vor alimenta imboldul de a v pune la dispozi ie i cu alt prilej de noi materiale de reflec ie pragmatic .

Cu reînnoite ur ri de bine i simpatie filosofic .

6

Domnul de Rouã

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

DESPRE AMICI|IE Intelligenti pauca

(Pentru cel care @î n\elege, ajung pu\ine cuvinte.)

Eram amici i am devenit str ini. Este drept s fie a a i nu o vom ascunde sau întuneca, ca i cum ne-ar fi ru ine de aceasta.

Suntem dou cor bii din care fiecare avea elul ei i drumul ei, ne putem întâlni i putem s rb tori o aniversare împreun , a a cum am mai f cut-o, atunci erau amândou cor biile atât de lini tite în acela i port i-n acela i soare, încât p reau c au ajuns la int i c au avut un singur scop.

Dar for a atotputernic ne-a separat din nou, în m ri i ar e diferite, i poate c nu o s ne mai vedem niciodat . rile i soarele felurit ne-au schimbat . noi trebuia s devenim str ini, este o lege deasupra noastr , de aceea trebuie s -i r mânem recunosc tori.

Tocmai de asta, gândul fostei noastre amici ii trebuie s mân i mai sfânt. Exist , desigur, o orbit invizibil sau un drum al stelelor, în care drumurile i scopurile noastre atât de diferite s poat fi cuprinse, s ne ridic m pân la acest gând.

Dar via a noastr e prea scurt , puterea privirii noastre e prea mic pentru ca s putem fi mai mult decât amici în sensul acelei posibilit i sublime. Astfel, vrem s credem în amici ia noastr stelar , chiar dac pe p mânt ar trebui s fim du mani.

Pentru a marca aceast separa ie impus arbitrar de tine, fost amic, nu-mi r mâne decât s adaug ceea ce cre tinii pronun când se despart folosind expresia: ADIO, ( pour tout le jour).

Experien a i vremurile tr ite în armonie ne-au determinat nu ne al tur m altor amici ii nepotrivite, neverificate pe altarul vie ii noastre individuale, apelând la în elep ii tr itori de decep ii din amici ie. De aceea Michel Montaigne a etalat un mod propriu de a interpreta amici ia, prietenia, considerând c nu trebuie puse în acela i rang, adic în rangul adev ratei amici ii, celelalte amici ii comune. „Eu le cunosc pe acestea tot atât de bine ca oricine altul, i din cele mai perfecte în genul lor, de aceea nu sf tuiesc s se confunde regulile lor pentru c ne-am în ela.

Trebuie mers în aceste alte amici ii cu frâul în mân , cu pruden i precau iune, leg tura nu este înnodat în a a manier încât s nu avem nicidecum a ne îndoi de ea.”

Chilon avea de zis ceva asem tor despre amici ie: Iubi ii ca i cum a i avea într-o zi s -i urâ i, urâ i-i ca i cum a i avea s i iubi i.

Acest precept, care este a a de mâr av în aceast suveran i nobil amici ie, este s tos în uzul amici iilor ordinare i obi nuite, fa de care trebuie s întrebuin m cuvântul pe care Aristotel îl avea foarte familiar: O amicii mei, nu exist nici un amic.

În aceast nobil leg tur , serviciile i binefacerile, nutritorii celorlalte amici ii, nu merit nici m car s fie luate în seam i aceasta din cauza acestei contopiri atât de depline a voin elor noastre, c ci tot astfel precum amici ia pe care ne-o purt m nu prime te nimic în plus pentru ajutorul ce ni-l d m la nevoie, orice ar spune stoicii.

Totul fiind în realitate comun între ei: voin , gânduri, judec i, bunuri, onoare i via , i concordia lor nefiind decât un suflet în dou corpuri, dup defini ia prea just a lui Aristotel, ei nu- i pot împrumuta nici d rui nimic.

Dac prezenta uvertur de idei cardinal-metodologice va dovedi ecou energetic i pragmatic în sufletele voastre, confirmând diagnosticul platonician c spiritul muritorului respectiv cuprinde elemente metalice care-l fac capabil s suporte povara i profunzimea ideilor i implicit vrednic de pre uirea i încrederea amici iei.

Or, omul essential în virtutea defini iei sale, nu poate s piard din vedere avertismentul c filozofia, virtutea i amici ia fac via a suportabil i vrednic de a fi tr it .

Pentru a- i men ine sau dobândi statutul de valoare cognitiv i etic , prietenia trebuie s fie nu o conven ie pe baz de inegalitate, de vasalitate, prin care s i legi întreaga- i via , vânzându- i altuia sufletul, puterea i libertatea, devenind satelitul sau ecoul lui ci dimpotriv , potrivit concep iei lui Emerson, prietenia trebuie s fie numai o apropiere pe baz de reciprocitate, o apropiere al c rei temei, maturizare i progres sunt condi ionate de egalitatea, de bun voin a, de recunoa terea autonomiei de gândire, de respectul caracterului specific al partenerilor.

Aristotel afirma c egalitatea este sufletul prieteniei. Prietenia pentru a fi o virtute i nu o servitute, nu trebuie s însemne o tirbire, o amputare sau o uzurpare a dreptului natural, al individului de a fi el însu i, de a- i apar ine lui însu i, de a- i men ine i dezvolta caracterul specific.

Aceast concep ie se poate exprima sintetic în trei postulate sau reguli corelative precum s-a afirmat de unii gânditori i filosofi. „Nimeni s nu fie totul pentru tine” (R. Kipling). „S nu fii satelitul nim nui; p streaz i talentul t u, libertatea de gândire critic , libertatea geniului t u bun” (Alexis de Tocqueville) „S nu fim ai nim nui i nimeni s nu fie al nostru” (Baltazar Gracian). În eleas în felul acesta superior i nuan at, adic esen ial, ca o alian voluntar , deschis i f termen, între dou persoane

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

deosebite i ireductibile, dar în acela i timp pasibile de a fi legate prin interese, scopuri i idealuri comune, amici ia ne completeaz cu o a doua existen , ne ajut s ne cunoa tem mai bine, s ne perfec ion m maniera de comportare, gradul de socialitate. În eleas în felul acesta superior i nuan at, amici ia ne ajut ca prin observarea i cânt rirea continu a deosebirilor i contrastelor, prin relativizarea i eventuala contopire a contrastelor, s f urim treptat fericita cale de mijloc, ne ajut cu alte cuvinte, s devenim oameni întregi i maturi, mai boga i, mai profunzi i mai mari.

Numai în eleas astfel, adic în spiritul filosofiei morale, amici ia este durabil i fecund , constituie o surs de putere, o valoare prioritar în procesul de reconstruc ie a personalit ii. În acest context tematic, este de observat tocmai aci înc o regul metodologic , prevenind îns tot deodat c suntem departe de a fi epuizat lista acestora.

Atât în via a privat , cât i în via a politic trebuie s dovedim amicilor din când în când c suntem o putere independent , cu centru de gravita ie în untrul nostru i nu în afara noastr , c putem tr i i f ei, a a precum am tr it i înainte de a-i cunoa te.

Ori aceast experien periodic are o valoare selectiv i este condi ia verific rii i întemeierii celor mai s toase i solide prietenii.

Ralph W. Emerson în eseuri despre prietenie afirma: „prietenul meu s nu înceteze o clip de a fi el însu i. Singura bucurie pe care o am în faptul c e al meu, este c ceea ce nu e al meu... este al meu.

Trebuie s existe cu adev rat doi înainte de a putea exista cu adev rat unul. fie o alian între dou firi mari, formidabile, admira i mutual, temu i mutual, înainte de a recunoa te profunda identitate, care-i une te în ciuda acestor nepotriviri.

Aristotel afirma c în prietenie, în amici ie, totul, în realitate este comun pentru prieteni: voin , gândiri, judec i, bunuri, onoare i via i condi ia acestora nefiind decât un suflet în dou corpuri, ei nu- i pot nici împrumuta nici d rui nimic.

Dac în amici ia de care vorbim, unul poate s dea celuilalt, acela care ar primi binefacerea ar fi care ar obliga pe amicul s u, ci c utând unul i altul de a- i face binele, mai mult decât orice alt lucru, acela care ofer materia i prilejul pentru aceasta este acela care face pe generosul, dând amicului s u aceast mul umire de a efectua în locul s u ceea ce el dore te mai mult.

Când filosoful Diogene avea nevoie de bani, zicea c îi recere amicilor s i, nu c le cerea. i pentru a ar ta cum se practic aceasta în realitate, vom relata un vechi i rar exemplu provenit din îndelungata istorie a grecilor: Eudamidas, corinthian, avea doi amici, pe Charixenus, sicyonien i Areteus, corinthyan. Apropiindu-se de moarte i fiind rac în compara ie cu cei doi amici ai s i mai boga i, el i-a f cut astfel testamentul: „Eu testez pe Areteus s hr neasc pe mama mea i s o între in în tot decursul b trâne ii sale. Lui Charixenus, de a-mi c tori fiica mea i de a-i da dota cea mai mare pe care el va putea. În cazul c unul din ei va muri, eu substitui în locul s u pe acela care va supravie ui”.

Aceia care, primii, au v zut acest testament i-au b tut joc de el, îns mo tenitorii (prietenii) lui, fiind în tiin i despre el, au acceptat cu o inegalabil satisfac ie. În final, unul dintre ei, Charixenus, murind cinci zile mai târziu, dup moartea lui Eudamidas, succesiunea a fost deschis în favoarea lui Areteus, care a asigurat subzisten a acelei mame

7

i din cinci talan i pe care îi avea în buzunarele sale, el a dat doi i jum tate din ace tia pentru c toria unicei sale fiice i doi i jum tate pentru c toria fiicei lui Eudamidas.

Concluzia acestei istorii se potrive te foarte bine cu ceea ce am afirmat pân acum c ci Eudamidas folosindu-i pentru trebuin a sa, prin aceasta le-a conferit amicilor s i drept gra ie i favoare.

El i-a l sat mo tenitorii propriei sale d rnicii, care a consistat în a le pune în mân mijloacele de a face bine i f îndoial for a amici iei s-a dovedit mult mai bogat în fapta sa decât în aceea a lui Areteus.

Acestea sunt, pe scurt, efectele inimaginabile pentru acela ce nu a gustat din aceast amici ie i care m îndrept esc s onorez de minune r spunsul acelui tân r soldat persan c tre regele Cyrus care se interesa pentru cât ar pretinde tân rul pentru calul s u cu ajutorul c ruia câ tigase premiul concursului de alerg ri i dac tân rul ar vrea s schimbe calul pentru un regat. „Categoric, nu, sire; dar într-adev r l-a ceda bucuros pentru a câ tiga un amic, dac eu a g si un om demn de o atare alian ”.

Quoad erat demonstrandum.

Amici ia, ca orice alt sentiment pa nic între doi sau mai mul i indivizi, are întotdeauna un gând ascuns al recuno tin ei ceea ce nu este blamabil ba chiar l udabil. Numai c nici acest lucru nu este de durat ci la fel de efemer ca îns i existen a mântean a individului.

Cel care se a teapt la o atare recuno tin nu va avea alt mul umire decât cea a unei senza ii de satisfac ie intim , a propriului s u „eu”.

El poate fi ispitit de un gând al nemuririi, dar îl înl tur considerând c nu are dreptul, nemurirea la care ar aspira o consider un gând frumos, ba mai pu in decât un gând, e o icoan a închipuirii, o umbr a propriei individualit i proiectat în viitor asem toare cu umbra pe care o las pe p mânt un arbore falnic sub soare.

Când copacul este doborât, dispare i umbra lui.

Gândul supravie uirii numelui, speran a spre asigurarea slavei sale dup în viitor, porne te din acela i izvor ca i credin a despre supravie uirea omului dup moarte.

Omul care a s vâr it fapte demne de a r mâne în con tiin a colectiv , ar dori s fie sigur de o cât de slab dovad de recunotin cum ar fi p strarea amintirii lui.

Dorin i speran de arte, omenirea nu dore te i nu vrea p streze numele i chipul acestor binef tori dincolo de hotarul firesc al vie ii omene ti, cel pu in în amintire.

Acolo unde nu exist un interes deosebit, omenirea se gr be te s uite pe cei mor i, chiar dac au fost cei mai mari binetori ai ei. E nepl cut, mâhnitor, când vezi c unii in i î i dau toat silin a pentru a- i p stra o amintire sau o faim i dup moartea lor, de a sc pa de legea uit rii.

Ei î i dureaz din piatr , fier sau beton socluri, statui, edificii, tip resc c i cu numele lor, î i sap în marmur i în bronz numele, îl pun pe a ez minte, pe str zi sau în muzee.

Aceste lucruri neînsufle ite c rora indivizii respectivi le-au încredin at nemurirea lor spiritual , nu- i fac mult vreme datoria.

Chiar dac nu sunt demolate, distruse de intemperii sau cataclisme, ele î i pierd glasul i înceteaz treptat s mai rosteasc numele întemeietorului lor. i atunci care este sensul recunotin ei? Pân unde vie uie te amici ia? În ce const ea, în raport cu respectul reciproc care nu trebuie înl turat pentru nimic în lume deoarece contrariul duce spre uitare, spre tergerea amintirii individului culpabil. Practica a dat r spunsurile corecte, exacte, nu mai avem ce ad uga.

8

Domnul de Rouã

O, om, O, om ce mari r spunderi ai De tot ce faci pe lume, De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la al ii dai, ci ea mereu spre iad, sau rai, Pe mul i o s -i îndrume.

Ce grij trebuie s pui În via a ta, în toat , ci gândul care-l scrii sau spui, S-a dus, în veci nu-l mai aduni i vei culege roada lui, Ori viu, ori mort, odat .

Ai spus o vorb , vorba ta, Mergând din gur -n gur , Va înveseli sau va întrista, Va cur a sau va întina, Rodind s mân a pus -n ea De dragoste sau ur .

Scrii un cuvânt: cuvântul scris, mâne-n urm drum deschis, Spre acas sau spre slav , Ai spus un cântec, Versul t u, r mâne dup tine, Îndemn spre bine, sau spre r u, Spre cur ie sau desfrâu, sând în inimi rodul s u, De har sau de ru ine.

Ar i o cale. Calea ta În urma ta nu piere, E calea bun sau e rea, Va pr bu i, sau va întrista, Vor merge suflete pe ea, La pace sau durere.

Tr ie ti o via , via a ta, E una, numai una, Oricum ar fi, tu nu uita, Cum i-o tr ie ti, vei câ tiga, Ori fericire pe vecie, Ori chin pe totdeauna.

O, om ce mari r spunderi ai!

Tu vei pleca din lume, Dar ce ai spus prin scris sau grai, Sau la i, prin pilda care-o dai, Pe mul i, pe mul i, spre iad sau rai, Mereu o s -i îndrume.

Dar nu uita: Fii credincios, Cu grij i cu team , la i în inimi luminos, Un semn, un gând, un drum frumos, ci pentru toate, neîndoios, Odat , vei da seam .

Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Doina DR{GU|

Trecere fugar[ Îmbr cat -n orice form , peste tot m reg sesc, fluturii desprin i din gândurile mele zboar pe covoare de lumin , r cini sporesc celestul i în vârfuri de teluric seadâncesc. Clipa o dezbrac de umbr i o cresc în câmpul ondulat de brazde întoarsen univers. Ca pe o frunz vântul m poart , eu, ca o frunz , îmi plimb avântul i, ca un ecou, vântul îmi spore te cuvântul. Mi-e team de prea mult în are, c-a putea -mi pierd echilibrul, mi-e team s alerg prea repede, c-a putea s nu ajung prea departe. Se sparg în stele geamurile universului meu, urmele mele se v d în aer, via a e o preg tire pentru trecerea fluviului de lumin . O pl cere infinit , din afar m împov reaz , în dorin e timpul se pierde, rev rs ri de fantezii nestingherite în al vie ii cerc gonesc. Îngr di i de timp - cel în care locuim -, sim im mul imi de curgeri unite-n mare - în marea care nu se umple niciodat -, ceea ce cunoa tem nu este pe m sura a ceea ce nu cunoa tem. Unii se întorc spre sine ca s caute lumina, al ii se arunc -n bra ele v zduhului ca s o culeag . i unii i al ii - ceea ce nu tiu este profund, iar ceea ce tiu este superficial. Când cobor lumina scade, ziua tot mai strâmt mi se pare, m cuprinde farmecul când m înal , noaptea mi se face dep rtare, i într-un timp evanescent pierderea duratei, într-o lini te subtil , m îndeamn -ntr-un urcu , ca-ntr-o curgere în adâncime, în lumin i în gând. Oglinzile se sparg, de umbra unui gând, în fluturi de cuvinte, inima în ve minte de fiori se-mbrac , pe umeri falduri de credin se înal , din fantezii voi întocmi c rare, din ape mul imi de curgeri voi împleti, larg i deschis, precum rev rs rile preapline, prin valuri de lini ti voi ajunge la tine, în lumin i în gând. Vârste-n c ut ri pierdute se deschid în fa a clipei cu petreceri tulburate de mister. Forma locului ne define te sensul i ne-ndep rteaz -n cercuri rupte de imagini cu petreceri difuzate-n taina visului ce spore te în lini ti i dejdi, amân ri ce se scufund -n dep rt ri ascunse în uit ri. Cl tinându-mi vântul firea, plin de taine timpul m adun în însum ri de goluri ce discret se revars -n jurul meu i m -ndrum s m sprijin, printr-un fluviu de lumin , de dragostea celor din jur. Printre clipe faima se scufund în deschideri, pr liri în adev r m r spândesc în amân ri. În aer despicat subtil a tept ca o trecere evolutiv , prin r suciri ramificate-n infinit, o cuprindere în lini te i în mi care, ca o pierdere în dezvoltare io împlinire-n împliniri. Ca-ntr-un vis, din vreme, clipa scuturat spore te taina unui început de rânduial -n ne tiut, iar t cerea cre te-n zori mirajul urmelor de rou pe copite r cite-n iarb . Prin poarta vântului deschis , în r gazul cumpenei, timpul împarte f s r mân rest, în suave îmbr ri i în tandrele chem ri pretutindeni m avânt. Drumurile duse pân -n margini de t cere spre o ultim finalitate nu se mai întorc. În fo net de oapte sub iri, plin de muzic i de visare, timp i f loc, tulburat de for a fanteziei, s te întorci spre tine, cu univers cu tot, în ame itoare adâncimi po i g si adev rul, e de ajuns s p trunzi numai cu gândul spre centrul ce sistematic se mut . Izbucnit din adânc de cer, în deschidere de valuri, ziduri incolore-nal , ca o pierdere de lume, steaua mea de gânduri. Într-o blând adiere, în lac umbra arborii i-o odihnesc, tonuri grave, tente luminoase pe o ap lini tit , armonii i echilibru prelungesc uimirea-n lini te contemplativ . Cât echilibru poate s fie pe o sfer care se rostogole te? Cât echilibru poate s fie pe un triunghi sprijinit pe unul dintre vârfurile sale? Cât echilibru poate s fie într-o privire aplecat de vânt? S fie arcul ne-mplinirea unui cerc? S fie orizontul semnul epuiz rii? S fie mugurele de pe ram uitarea frigului din urm ? S fie numele meu, îndep rtat de timp, doar o trecere fugar ?

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

PETRE PANDREA „Exist un ceas al fiec rui poet. Îl a tept pe poetul acestui ceas” Func ionalitatea liricii - Ce crede i despre func ionalitatea liricii?

- Oho! Nu tiu dac v-am în eles prea bine... Oricum, „nada” dv. m-a prins. Hai s discut m despre func ionalitatea liricii „Funionalitatea liricii” - cum spune i dv. - este biologie, factologie, sociologic i psihologic . Asta - ca s fim clari de la-nceput.

Acum, s facem pu in epic .

Am fixat cândva un cadran al lirismului, ca pe un fel de ornic (împreun cu Ion Biberi, în cartea sa „Lumea de Mîine” 1945). Avem, spuneam, poe i vesperali, poe i matinali, poe i ai miezului de noapte, poe i de la prima cântare a coco ului pân în zori (Rimbaud) sau poe i ai n miezilor toride de var italic (Leopardi). Lirica ideilor (die Gedankenlyrik) are alt ceaslov. L-a descris Panait Cerna în teza sa de la Leipzig în mod exhaustiv. Nu este o glum . Nu este un paradox. Eu sunt un cercet tor modest pe ogorul ideilor, i v spun: poezia corespunde organic, biologic i psihologic, nevoilor omului. Lirica este o necesitate ca aerul, ca pâinea, ca iubirea.

De pild , Vasile Alecsandri - pe care-l omagiem ast zi ca fenomen de integrare a unui mare poet într-o imagine-icoan - nea l sat, cum spun criticii, i versuri caduce, dar, mai ales, versuri delectabile pân ast zi. Aceste versuri delectabile i cantabile câ tig i sunt valabile în lecturi din zorile dimine ilor tuturor anotimpurilor pân la ora zece, când se d recrea ia colar . Sunt ceasurile lui Alecsandri în num r de cinci, ca i ale lui George Co buc, poet al satului românesc.

Mihai Eminescu, culme neatins în liric în afar de „Miori a”, a r mas pentru mine poetul ceasurilor crepusculare. Sufletul u întristat de moarte, sensibil i melodios ca harfa, agonic i nirvanic, se încadreaz , în ornicul lirismului, din amurg pân în pragul miezului de noapte. A dori s -l recitesc, integral, în edi ia Maiorescu, G. C linescu sau Perpessicius, într-o pagod budist , cu Schopenhauer în fa , o lun în ir. Sau, i mai bine, pe un munte românesc, în aura de vis a unui Ceahl u.

Din experien a mea, Ion Vinea, Ion Barbu, Adrian Maniu, Arno Holz, ca i Rimbaud, sunt gusta i, f reziduri, dup crucea nop ii pân la a doua cântare a coco ilor din satul românesc (vers de L. Blaga). În alte ore din zi, ei se etioleaz i par hermetici.

Nu e hermetism, ci lipsa noastr de comprehensiune. Te pui in situ adecvat pentru a în elege. Critic este comprehensiunea poilor i prozatorilor cu problematica lor. „Func ionalitatea liricii”?

Iat-o, redus la o expresie ( tiu ce vei zice: subiectiv !), dar care, totu i, poate spune ceva.

Obiectiv vorbind...

Obiectiv vorbind, lucrurile sunt cu mult mai complicate.

Petre Pandrea

Ilie PURCARU

9

Popoarele i indivizii nu tr iesc numai pentru pâine. Ei nu pot tr i art , f poezie, f feerie. i nu orice fel de art - ci o art a lor. O art care s le exprime fiin a, luptele, p surile, n dejdile, frumuse ea p mântului, comorile depozitate în sol i în sufletul lor. Func ionalitatea liricii - ca a oric rei arte - aici rezid . nimea arhaic i milenar a României de odinioar , începând cu omul de la Dîrjov, din civiliza ia de prund, i cu omul de pe Olte , cu vechimea fixat de amicii mei, academicienii arheologi Ion Nestor (cu care am lansat în 1928 Manifestul Crinului Alb) i C.S. Nicol escu-Plop or, la o jum tate de milion i dou sute de mii de ani, a obidit mereu pe ogoare. A v rsat sudoare i sânge în r zboaie juste contra n litorilor. nimea a avut, îns , nevoie i de balada lui Toma Alimo , i de Miori a (capodopera liricii române, al turi de Luceaf rul). ranii no tri au avut nevoie de hore duminicale (dans i muzic ), de caval i de fluier de os, care zice duios. Au practicat arhitectura de art (Casa lui Mogo din Ceaurul-Gorjului, alt capodoper ). Textilele lor n-au fost dup ablon i camelot . C ma a lor de noapte i îmbr mintea feminin de hor i zestre de nunt erau piese de art . În fiecare om român zace paradisul, lirica, gr untele de aur, de peste un milion de ani.

Nu tr im numai pentru pâine. (Acest titlu a fost pus în fruntea unui roman sovietic. A vrea s -l citesc în traducere...). ranul din Dîrjov-Olt a lefuit pietrele. A sculptat idoli. A ridicat biserici i mân stiri care erau bijuterii de arhitectur , temple ale medita iei filozofice, cu parfumuri, culori, litanii în proz ritmat , muzic , eleva ie. nimea român n-a fost, în istoria sa de peste dou mii de ani, o turm necuvânt toare, f poezie, f filozofie. Trebuie s tii s cau i i g se ti. Filozofia i morala român din proverbe, balade, zapise, sinete, basme i semne de art plastic , din proclama iile lui Tudor Vladimirescu, din cele „21 de puncte” ale Izlazului, din atâtea texte de cronicari, pot fi încadrate în sistemul de gândire i de sensibilitate al stoicilor antici, medievali i moderni. Stilul rural român de în elepciune este similar cu stoicismul marelui orator roman Cicero, cu al lui Cato Censorius, Seneca sau Marc-Aureliu. Filozofi istorici au fost Vasile Pârvan, Ion Neculce, Miron Costin, Neagoe Basarab, Antim Ivireanu si al ii mai recen i (Maiorescu, Eminescu).

Stoicism i hedonism Opusul unui astfel de „stoicism” sui-generis (de fapt, o luciditate adânc a gândirii, a faptei) este hedonismul. Clasa dominant i heteroclit a fost mereu hedonic , neru inat , cinic , începând cu fanario ii, care l-au ucis prin vicle ug pe Domnul Tudor, la 1821. Tudor Vladimirescu a depus jur mânt la Viena ca iluminist. El a crezut în progres, în libertate, egalitate i fraternitate.

Oamenii simpli, muncitori i rani, ca i reprezentan ii lor

10

Domnul de Rouã

pe t râmul artelor, nu accept i nu vor accepta niciodat degrad rile idealurilor, bufoneria, ipocrizia, divor ul dintre stat i na iune, dintre vorb i fapt . Poetul Nicolae Labi declarase r zboi împotriva iner iei. Opera adev ra ilor poe i i arti ti ai acestui p mânt - ai acestei Românii zbuciumate, mereu în mi care i transformare, azi cunoscând adâncile redimension ri de peisaj i de via aduse de evul socialist - este i trebuie s fie patetic , r scolitoare, îndemn toare, trezitoare de energii. O art opus iner iei, ablonului, dogmei, încremenirii. Adic - o art profund româneasc . O art vie, efervescent , politic , în continu mi care, n zuind la mai mult, ca i neamul nostru. Artistul de azi, r spunz tor direct de toate înfior rile ce alc tuiesc portretul condi iei umane, se deosebe te i prin aceasta - total i definitiv - de reprezentan ii demagogiei artistice, tipici unui trecut pe care nu-l regret m. Func ionalitatea artei devine, astfel, un reflex, o tangent a func ionalit ii vie ii i luptei noastre.

Poetul preferat - Cine e poetul dumneavoastr preferat ?

- Am f cut cândva un r ag cu prieteni. Erau de fa : un general (N. Cambrea), un critic literar (Radu Popescu), Geo Bogza (pe atunci, profesiuni variate), pu in tatea mea i al ii. Purtam discu ii despre cel mai mare poet contemporan român. Paul Fort fusese decretat la Paris „prin ul poe ilor” Fran ei. Care este la noi cel mai mare? Eminescu a detronat pe Alecsandri, „acel rege-al poeziei, ve nic tân r i ferice”. Dup Eminescu nu mai puteau fi regi. Cine era „le prince de la poésie roumaine”, un Paul Fort valah?

Un simplu joc de societate.

La o anchet despre cel mai de seam poet al Fran ei, André Gide r spunsese: - Victor Hugo, hélas!

Dihonia discu ionist dura de o s pt mân .

Era o sear de noiembrie - 1946. S-au scos cinci edi ii de poe i pe mas i s-a citit pân la miezul nop ii: 1. Tudor Arghezi, 2. Lucian Blaga, 3. G. Bacovia, 4. Ion Minulescu, 5. V. Voiculescu.

Ion Minulescu a c zut dup primele roman e. Noi soseam, obosi i i voio i, dintr-o or aglomerat de evenimente, din febra incandescent a na terii României de azi. N-aveam chef de roman e exotice. Zaiafetul liric trebuia s ne dea cântece de dor, de jale, de inim albastr , dar i balade, fiorurile marilor încord ri. ci important este ceasul Melopeile de salcie plâng toare provincial ale lui Bacovia iar i nu ne spuneau - cel pu in la ora aceea - nimic.

Au r mas, pân la urm , în competi iunea cu glas tare, Tudor Arghezi i Lucian Blaga. Se citea, alternativ, câte o poem din cele dou volume editate de Rosetti, evocat cu prietenie între noi.

Miezul nop ii ad uga la farmec, la magie, la vraja faustic i mefistofelic , fiorii acelei întreceri în care cei doi poe i se aflau unul lâng altul.

Era un ceas al lor. (Personal, îl preferam ca mare Ban al Poeziei pe Arghezi. Ceilal i, în majoritate, înclinau c tre Blaga. Dar era greu, totu i, s se opteze exclusiv i irevocabil. Era, cum spuneam, un ceas al ambilor.)

Târziu, mi-am adus aminte de cadranul lirismului, de acel ornic precis al poeziei. Orologiul nu e o inven ie de tehnician, ci o descoperire intuitiv scoas din experien a mea i din observa ii asupra altora.

- i a i r mas fidel celor doi?

- Nu tiu... Acum, la un r ag, a opta, poate, pentru alt nume. (M tem c n-ai în eles povestea cu ornicul...) a opta, poate, pentru Nicolae Labi . Sau a opta pentru altcineva, pentru

Anul IV, nr. 1(13)/2019

poetul care va veni. Pentru poetul acestui ceas, al acestui timp.

Pentru un poet care s fie al tuturor orelor, al tuturor zilelor i nop ilor noastre, plenitudinar i omniprezent, necesar nou i la ceasul uzinei, ceasul frenetic al marilor b lii constructive, ca i la cel al lecturii, ca i la cel al odihnei i al reveriei. Un poet al României noastre de azi, cu mi rile ei istorice ample, cu civiliza ia ei în plin edificare, cu for a nou a oamenilor, cu viitorul lor transformat în prezent. Nu voi da înc nume. Îl a tept pe cel care va s vie.

Ce ne lipse te - Ce ne lipse te ca s-avem un astfel de poet?

- Întâi: o mai profund ancorare în timp, în epoc . Iat o idee pe care se bate mereu moned , dar care e tot atât de adev rat ca i poezia pe care o genereaz . Poetul român dintotdeauna - poetul bun, poetul mare - a participat la istorie i a creat istorie na ional .

La 1848 au luptat pleiada lui Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, „Sbur torul” lui Eliade. Unirea din 1859 este indisolubil legat de Vasile Alecsandri, care putea fi ales domn. S-a scuturat de demnitate pentru a alege sabia lui Alexandru Ioan Cuza, din motive dictate de necesitate politic , de în elepciune statal .

Când a început degradarea iluminismului în Moldo-Vlahia prin acea monstruoas coali ie dintre latifundie i burghezia incipient , dar hr rea - Mihai Eminescu a dat semnalul. Satirele sale amare, editoriale de gazetar la Timpul i polemicile cu CA. Rosetti au r mas memorabile. Câte exemple s v mai dau?

Dac n-ar fi decât Eminescu, de care-am vorbit, i Brâncu i...

O mai profund ancorare în epoc e greu de imaginat. Eminescu i Brâncu i sunt dou flori uria e în care s-au concentrat toate sevele acestor plaiuri, cu organicitatea lor, cu toate influen ele i interferen ele, cu timpul lor. Eminescu i Brâncu i sunt lega i de nime - de nimea epocii lor - cu toate fibrele fiin ei lor de lut i duh.

Lutul este un echivoc sacru al spiritului. În lutul biologic se poate descifra, dac ii cont i de biografie, esen a i flac ra creatorilor. nimea din vremea lui Eminescu i Brâncu i n-a fost fericit , n-a fost armonic , n-a fost echilibrat , i asta se vede (eu, cel pu in, o v d) în crea iile celor doi, ca prin sticl . Fl rile uria e de la 1907 au întristat i i-au pus pecetea pe opera lui Brâncu i. ranul lui Eminescu este vizionat tragic în articole politice doctrinare i în pamflete. rmanul Dionis, F t Frumos din lacrim , tenii rurali i voievozii din Scrisori (I, II, III) nu sunt prezenta i idilic, ca la Alecsandri (alt clas , alt carier , alt biografie, alt voca ie, alt viziune). nimea eminescian este tragic i viteaz : a cum era în epoc . Dar câte exemple s v mai dau?

Trupele noastre au luptat la M ti, M ti i Oituz, cu versuri de St. O. Iosif. Am cântat i eu La arme, cu centiron, fiind cerceta i licean-cadet, la 12 ani, i r nit de o bomb de avion german, la Râmnicu-S rat, în toamna bacovian 1916. Cine ar fi crezut ca poetul delicat, senzitiv si sentimental, s compun mar uri?

Atunci când stai la „Nestor” i la „Cap a” ...A doua condi ie: cultura. Este nevoie de cultur . De efort, de munc , de studiu. i pentru poe i, dar, când spun asta, m gândesc la critici. Atunci când stai la „Nestor” i la „Cap a”, la Mogooaia i la Peli or, când liceul i semestrele universitare s-au luat prin vacan e i coresponden , este greu s faci exegeze despre, zicem, izvoarele filozofice ale lui Eminescu i Maiorescu. Ace ti luceferi ai literaturii clasice române au stat în b nci la prelegeri universitare, în biblioteci rondonate, n-au cultur peticit i de mântuial . Eminescu se claustra cu galbenii investi i în c i, luni de zile, în fumul de tutun, i se hr nea cu cafea i un coltuc de

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

pâine rece, pentru a nu risipi orfismul unei od i mobilate (Stumfreie Bude). Via a ordonat de Teresianum, de Berlin i Paris, de belfer olimpian (fondul era romantic byronian), între birou, catedr , bar , tribun parlamentar (patru amvoane) i-au îng duit lui Maiorescu studii, studii adânci i sistematice. Am dat numai dou exemple. Iputea numi, îns , aici, pe to i litera ii români de seam .

Petre Pandrea, poetul - Petre Pandrea, a i scris vreodat poezii?

- S i spun un secret: am scris. A fi vrut s fiu poet, i, mai cu seam , sculptor sau pictor - cele dou arte, primordiale, în care artistul poate înf ptui minunea. Mi-am mai m rturisit cândva, tot într-o convorbire ca a noastr , aceste visuri... Mai spuneam, tot atunci, c n-am putut deveni nici una, nici alta, fiindc n-am avut talent i nici în elepciunea ini ial . Drept care m-am f cut sociolog, criminalist i critic literar.

- Dar ce înseamn , pentru dumneavoastr , a fi poet?

- A avea demnitatea (sau for a) magului, a celui care converseaz cu lumea de dincolo, a creatorului de cuvinte, care domin i guverneaz timpul.

- O defini ie?

- O realitate pe care mul i, din p cate, au cam uitat-o. Travaliul poetului n-a constat totdeauna în a încrusta ni te semne pe o hârtie. D -mi voie s i citez din Yeats, într-o excelent traducere fran uzeasc : „Les hommes qui, aujourd’hui, sont des écrivains, préféraient peut-être jadis agir sur l’imagination des autres d’une manière plus directe. Au lieu d’appredre luer metier à l’aide de la plume et du papier, peut-être restaint-ils immobiles des heures durant, en s’imaginant qu’ils étaient des troncs d’arbre, ou des pierres, ou des animaux de forêt. Ils restaient ainsi jusqu’à ce que les images s’animent et que les gens passant par là commencent à prendre part à l’imagination du rêveur, en pleurant, en riant ou en fuyant, selon sa volonté”. Ai notat corect?* Nu e magnific?

Iat de ce, cum î i spuneam mai înainte, îl a tept înc pe Poetul acestui ceas... Pe cel care va ti s -i fac pe cei din jur s se mi te - la simplul semn al voin ei sale, luminat de idealurile acestei epoci - în marele plan al b liilor constructive pentru ridicarea solemn a prezentului i a viitorului. * Am vorbit despre ni te „tr ri” la interviul cu Ion Vinea. i în leg tur cu interviul de fa s-ar putea vorbi, apropo de „corect”, de tr ri. Dar de data asta ele apar in semnatarului acestor rânduri.

Convorbirile mele cu Petre Pandrea au fost mai multe, i dac nu sa ales din ele decât acest precipitat, acest interviu de propor ii modeste, este fiindc n-am putut ine pasul discursului s u, gr bit, frenetic, scânteietor, adev rat rafal de aforisme i de imagini, rind de la una la alta, incoerent, delirant, aiuritor, de la poezie la artele plastice, de la criminalistic la budism, de la Eminescu la Milarepa, de la portret la controvers , de la teoria cunoa terii la medita ie, de la... Lista problemelor abordate, fie i numai în cursul uneia din aceste edin e (veritabile simultane de ah!), e, practic, sfâr it, debordant , deconcertant i contradictorie ca i omul.

Un pasionat. „Un oltean”, zicea el ( i ne amintim surâsul cu care, cu ani în urm , citeam, fiecare din noi, în „Portrete i controverse”, despre „ideologia” i „spiritual oltenesc”). Sigur c da, un oltean...

Rareori un spirit a fost mai febril, rareori exaltarea ideilor a fost tr it atât de intens, mistuit pân la cenu , rareori apologia „distrugerii miturilor” (cum îi pl cea s spun ) i „negarea valorilor” (a celor retrograde i închistate) atât de totale, de radicale. Nu te prea sa s vorbe ti. Se vede i din interviul de fa . Ve nic avocat la

11

bara ideilor, câ tiga procesele prin sufocarea preopinentului. Interlocutorul era, cum ar fi spus C linescu, „dep it”. i îmi dau seama, acum, când am ispr vit de transcris acest „interviu” - de fapt, un monolog - c mi-au r mas afar , adiacente la linia convorbirii, mai multe lucruri demne de interes. Reproduc aici câteva - „foi de temperatur ” ale unui spirit pasionat i nelini tit, care, chiar atunci când gre ea, o f cea cu „stil” i cu o bun credin emo ionant : „Hohenzollernii ? P i cine i-a pus, domnule, s vin aici, unde nu ne tiau istoria? (În hârtiile mele, propozi iile respective sunt cam pe unde e vorba de Eminescu, de Maiorescu i de studiile lor germanice). „Cnezatele i voievodatele române se con-duceau de un sfat al b trânilor, care alegeau un cneaz sau un voievod. Nu se impunea cu sabia i nu era obligatoriu ereditar, adic ipso facto.

Biologia (osul, s mân a bun ) trecea prin ciurul alegerii.” „Dac o lu m, cronologic, prin istoria noastr politic i social din ultimul veac, poezia se afl mereu prezent ca nisus formalivus.

Poetul român are suflet mare, suflet generos i dina-mic; el s-a deosebit prin asta, i nu numai o dat , de prozator, de romancier”...

(Parantez deschis de interlocutor acolo unde-mi vorbea despre „participarea poetului la istorie i la crearea istoriei na ionale”.) „Poetul are, prin defini ie, teme universale: eul, iubirea, natura etc.

Romancierul lucreaz cu material amorf. Oglinda lui s-a plimbat, la noi ( i din vina epocii, dar, ai s vezi, i dintr-a lui), pe un material, de i divers, foarte îngust. Materialul dicteaz metoda. Acest material îngust-provincial, cu o perspectiv de broasc , ne-a dat lista de nuveli ti s tori ti, p unismul gras i n molos, psihologismul plat i pis log, încercând s -l imite pe Stendhal în roman.

Când unul dintre vârfurile noastre epice s-a apucat de filozofie, ne-a adus pe tav un fel de hegelianism burlesc, iar fenomenologia i-a depus-o la Vatican. (Am ales exemplul cel mai scuzabil i intelectualmente onest.) Acest caz-limit ne arat defectele biografice ale atâtora dintre prozatorii no tri. Un astfel de prozator nu cunoa te via a. Nu intr în uvoiul ei. St la „Cap a”. Prive te (vreau s spun „privea”, fiindc e vorba de cei vechi) prin vitrina de cristal a „Cap ei” sau din rama bibliotecii. Nu particip la b lii. Nu- i pune candidatura la titlul de erou, de filozof, la revolu ie sau la medita ie. Eroul, filozoful, revolu ionarul pot c dea, pot e ua, pot rata. Ei au con tiin . Ei au crize de con tiin . Particip la b liile poporului, ca Eminescu, B lcescu, Lamartine, Petöffi, cu spada în mân sau cu peni a. Pot câ tiga b lii sau le pot pierde. Important, îns , este s participi la b lii. Pân la al doilea r zboi mondial, prozatorul epic român, s fiu iertat, n-a prea participat la b lii. A fost vierme în brânz i n-a avut probleme de con tiin . N-a avut crize de con tiin . Singurele lui „crize” au fost: sciatica, lumbago, numerata pecunia, adic endemice crize de buzunar. Numerata pecunia este f fund. Prozatorul acesta (nu vorbesc, cum bine î i dai seama, de vârfuri, de Sadoveanu, de Rebreanu, de Hortensia i de atâ ia al ii, dar vorbesc, vai!, despre atâ ia al ii) a fost un soi de mic capitalist: cu îngustimi provinciale, cu meschin rie, cu spaime, cu la it i. Chiar i dup ce a primit prescript de slobozenie, s-a mai compl cut, o vreme, în situa ia iganilor elibera i de Kog lniceanu, care nu voiau s plece de la boieri, din robie i umilin ”. „Situa ia poe ilor este alta. The artist as a young man, romanul lui Joyce, se refer la un poet (la sine, dup ce compusese Chamber Music). În poetul Joyce z cea omul de con tiin i revolu ionarul politic, ca în orice poet, care simte efluviile mul imilor.

Dup crâncena tragedie politic a lui Panell (asasinat moral de clericalismul catolic), Joyce s-a exilat voluntar. N-a fost un exil pecuniar, de banal emigrant. Ca i exilul lui Brâncu i, cu care a fost prieten timp de 16 ani în apogeul lor de vârst i de crea ie, plecarea lui a fost o dram de con tiin . Dar ce-mi veni cu Joyce? Nu-i avem pe poe ii români, în exemple mai mult decât gr itoare, începând cu pleiada pa opti tilor?”

12

Domnul de Rouã

Anul IV, nr. 1(13)/2019

MIORI|A, @între adev[r ]i fabula\ie Acestui poem de o solitar m re ie în epica noastr popular i-a fost consacrat o bogat eseistic , numeroasele studii i analize c utând s explice aura p gân , frumuse ea stranie, dramatismul sublimat pân aproape de inexprimabil, melosul s u litanic, în sfâr it, adev rul din care descinde.

Dac st ruin a de a-l explica este fireasc , dat fiind inexplicabilul s u, trebuie spus totu i c poemul refuz , pur i simplu, încadrarea în canoane procustiene, ceea ce a f cut ca el s r mân , în pofida lor, la fel de t cut, aureolat de un mister aparte, care incit mereu la decriptare.

Clasificarea operat miturilor culturii noastre, - pesemne, nevoie imperioas a livrescului de a contura i ordona ce oasele inuturi ale fabulosului - a f cut ca acest tezaur de taine i semnifica ii s fie încadrat într-una din acele matrici confec ionate adhoc, poemului legiferându-i-se rostul de a fi reprezentativ pentru mitul mor ii ca fuziune între om i natur , de parc , în complexul de atitudini spirituale ale omului arhaic, cultului mor ilor i s-ar fi arogat, con tient i aprioric, ideea c prin moarte omul ar atinge, vezi bine, „performan a” de a fuziona cu natura.

Sensul baladei atât de disputat de exege i ca fiind de resemnare sau de optimism, de afi are subtil sau exacerbat a dorin ei de a muri ori de a tr i, suscit în continuare acela i interes - paradoxul constând, zise-se, în „imposibilitatea” concilierii acestor interpret ri.

Credem îns c , de i rotunjit de torentul atâtor vremuri, poemul e posibil a fi iluminat prin chiar reverbera iile sale balade ti (contextual socio-mitic care-l premerge putând fi mai mult decât prezumat), problema implicând, desigur, abordarea dintr-un unghi propice altei reevalu ri critice. Întrucât majoritatea comentatorilor apeleaz la varianta Alecsandri, ca fiind mai cunoscut , mai bogat con inutistic i artistic, vom analiza i noi aceast variant , chiar dac poetul crimioarelor a g sit o motiva ie „omorului”, problema care nici nu are, de fapt, importan decât în m sura în care serve te sau nu adev rul baladei. * Afl m, a adar, c „pe-un picior de plai / pe-o gur de rai / iat vin în cale / se cobor la vale” (deci balada debuteaz cu fixarea spa ial a faptului epic, piciorul de plai fiind partea de jos a unui deal sau a unui munte, perspectiva îns e a unui es care, poetice te spus, este o gur de rai, „trei turme de miei / cu trei ciob nei”.

Trebuie s fie sfâr itul toamnei, ciobanii coboar cu oile la iernat, mâhni i, desigur, de faptul c vegeta ia montan este s rac sau pe cale de a dispare.

De altfel, în lumea p storilor „datina” de a s rb tori încheierea sezonului de p unat la Sf. Dumitru, adic pe 26 octombrie, persist înc , dar, dup str vechile calendare rurale, data încheierii p unatului trebuie s fi fost cu cel pu in 11 zile mai târziu, uciderea p storului fiind b nuit a avea loc, deci, în prima decad a lunii noiembrie.

Urmeaz o sumar prezentare a ciobanilor, apartenen a lor la

gin i diferite: „unu-i moldovean/ unul e vrâncean/ altu-i ungurean”.

Aici remarc m c determinativele „moldovean, vrâncean, ungurean” nu pot releva decât faptul c ace tia apar ineau unor semin ii înrudite prin limb , mentalitate, obiceiuri precum, s zicem, indivizii unor gin i constituite tribal.

Aceasta se observ i din subtextul baladei: to i se supun acelora i legit i ale transhumantei, arealul p storirii turmelor e acela i pentru to i, baciul mioritic fiind un frate de via i datini al celorlal i doi.

Eventual ipoteza c Miori a ar fi fost izvodit dup ce Moldova, Vrancea i Transilvania (de unde provine „ungureanu”) ar fi fost nominalizate ca atare i delimitate geografic i social - este absolut neglijabil deoarece nu numai c aceasta ar însemna s stabilim geneza Miori ei doar la câteva sute de ani în urm (ceea ce o atent analiz face acest lucru imposibil) dar i pentru c balada are o atmosfer de sacralitate p gân i o rezonan mitic dep rtate mult fa de perioada de formare a voievodatelor. În continuarea nara iunii se anun decizia de a se lua via a unuia din triad de c tre ceilal i doi, adic „baciul ungurean / i cu cel vrâncean / m ri, se vorbir / ei se sf tuir / pe l-apus de soare / ca s mi-l omoare / pe cel moldovean / c -i mai ortoman”, etc.

Logic, trebuie s deducem, în treac t, c starea, condi ia de baci, incumb împlinirea „social ” a comploti tilor i, oricum, o vârst mai înaintat decât a moldoveanului. Acesta este „mai ortoman”, deci e tân r, chipe i holtei - chiar balada specific aceasta în pasajul eventualei consol ri a mamei: „tu, mioara mea / s te-nduri de ea / i spune-i curat / m-am însurat” etc.

Doar fiind holtei putea afirma aceasta, nu? Am nuntul acesta, i mai sunt i altele, ne dezv luie c nu întâmpl tor „moldovanul” este cel ales pentru a fi omorât. În ce prive te etimologia termenului ortoman, poetul Ion Gheorghe, în studiul s u consacrat cavalerului danubian, arog termenului în elesul prim acesta fiind, dup domnia sa, traductibil în sensul de „om care merge cu ortul”, moned sacr trimis cu mortul la zeii-str mo i. C acum acest termen certific atribute estetice i morale, calit i umane ca: - viteaz, chipe , mândru - e firescul rezultat al veacurilor, al procesului semantic de formare i evolu ie a termenilor, limba fiind un organism viu în continu prefacere i schimbare, acest proces explicându-se dialectic, de i în str vechime „ortomanul” a avut i trebuia s aib i calit ile men ionate pentru a fi demn de o asemenea „investitur ”. Termenul ortoman deci - de i de origine celtic - a r mas în limba noastr ca str vechi echivalent geto-dacic al expresiei: sol trimis la zei.

Chiar i azi, nu se leag de inelarul mâinii stângi a mortului un b nu pentru plat „dincolo”?

De unde vine, oare, aceast datin dac nu din fondul cutumiar str vechi, ecou în timp al unor „realit i” mitologice?

Lecturând mai departe balada, ajungem la fixarea în temporal a aceluia i fapt epic, adic „pe l-apus de soare” se prefigureaz

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

omorul. Urmeaz prima noastr nedumerire: de i cei doi p stori malefic se sf tuiesc numai la sfâr itul c toriei s -l r puie pe-al treilea, totu i „cea miori / cu lâna pl vi / de trei zile-ncoace / gura nu-i mai tace”. De ce trei zile? „Durata de trei zile poate fi interpretat ca o modalitate de a accentua tensiunea dramatic , nelini tea miori ei”, afirm tran ant un comentator - Pavel Rux ndoiu, într-un comentariu - g sind o ciudat contradic ie între momentul lu rii hot rârii de omor, ac iunea putând fi consumat într-o zi (mai precis, pân la apus de soare) i cele trei zile de când se jeluie miori a. De i enun o „neconcordan logic ” între acestea, analiza nu încearc vreo explica ie logic .

Oi a tie îns , probabil din experien e anterioare, c la sfâritul sezonului de p unat cel mai cast i mai tân r dintre p stori va fi omorât. Ea este chiar ar tat ca un personaj cunoscut, relativ vechi în turm , termenul mioar semnificând o oaie tân de doi ani, dar poate fi i un termen generic, de concept peren în sensul de fiin a locului, a p mântului, este laie ca i Geea care-i d puteri divinatorii, premoni iale.

Expresia „dar cea miori ” o singularizeaz din toat turma ca pe un posibil martor, în anii trecu i, al unor evenimente similare dac miori a nu este însu i simbolul matricei heraldice, simbolul castei din care va fi smuls ciobanul. În acest caz ea tia de omor, trebuia s tie. Poate a a se explic deconspirarea pe care o face miori a prin acel dativ etic „vor mi te-omoare”, aspect asupra c ruia vom reveni. Privind problema în acest fel, nesocotind oi a ca pe o n zdr van în sensul propriu, mistic acceptat, îndoiala ciobanului în harul ei de prezic toare este deplin explicabil , caracterul ipotetic al prezicerii rezultând din versurile: „Oi bârsan / de e ti zdr van ” (s.n.). Numai o zdr van , o fiin care posed harul supranatural al profe iei, ar putea face o a a, incredibil pentru el, afirma ie. „ i de-o fi s mor”, deci dac s-o adeveri ce spui (îndoiala lui e ne-îndoielnic ) pledeaz , în contextul dat, termenul „n zdr van ” e un eufemism cu care se gratuleaz uneori teribilismele.

Cât prive te motiva ia omorului conform c reia tân rul cioban este omorât fiindc „are oi mai multe” etc., o întâlnim doar în varianta Alecsandri, o interpolare târzie, deci, bardului de la Mirce ti balada p rându-i-se, pesemne, ilogic în forma culeas de el. Se observ c renun ându-se la versurile acestea care cuprind „motiva ia”, balada nu pierde nimic din elementele care sus in, explic i verific conceptul pe care este structurat .

Un alt argument pentru eludarea acestei motiva ii îl constituie târgul pe care vrea s -l fac , în alte variante ( i nu-s decât 930!) victima cu asasinii s i: le ofer oile, toat averea sa de cioban, zece le i de galbeni etc. numai pentru a- i salva via a, dovad c nu jefuirea, nu aspectul material primeam pentru luarea vie ii storului.

Dac acestui pasaj din variante i se poate deduce adev rul c ciobanul este str in de acele locuri, faptul c acesta respect datinile i cutumele zonale dovede te c e individ al aceleia i etnii. În unele variante, versuri ca acestea: „ah, str in de mine / mult str in pe lume / nici un ajutor / de la Dumnezeu / i st pânul meu” confer complexitate baladei i dovedesc transmuta ii, pe parcursul atâtor secole de la ideatica mitic ini ial . i totu i, trei observa ii se pot desprinde: 1. P storul nu este str in de locurile pe care le prefigureaz tragedia, ceea ce, reisese i din varianta Alecsandri. 2. Tân rul de i baci, deci st pân al turmei pe care o u-neaz (în varianta Alecsandri având i ajutoare - cum reiese din vorbele miori ei: „c -i iarb de noi / i umbr de voi”), nu se

13

opune omorului.

Fire te c în acest voi, miori a nu-i cuprinde pe asasini, ci pe acele ipotetice ajutoare, eventual retragere a ciobanului cu oile la „negru z voi” unde... „e umbr de voi”, împreun cu câinele „cel mai b rb tesc / i cel mai fr esc” având tocmai rostul de a evita omorârea p storului. În acest voi nefiind inclu i i asasinii, rezulta ciobanul s-ar fi putut opune cu succes omorului. Dac n-o face, explica ia acestui comportament e alta decât lipsa de mijloace.

3. Apari ia ideii de credin cre tin , a ideii de Dumnezeu care este, credem, o ad ugire târzie a timpului când cre tinismul se implementase în social. Termenul de Dumnezeu - i asta nu schimb cu nimic datele problemei - poate fi o înlocuire a numelui altei divinit i ini ial specificat în primele forme orale ale baladei. De altfel, tot din domeniul terminologiei cre tine este i cuvântul rai.

Dac toate aceste variante ale baladei purced din aceea i în elegere i aplicabilitate mitologic înseamn c motiva ia poate fi una singur . Care?

A doua nedumerire: de ce acel p stor, fiind anun at c va fi omorât, ba chiar sf tuit s i mobilizeze câinii care-s „mai b rba i” decât ai comploti tilor, nu- i ia necesarele m suri de ap rare? De ce nu lupt pentru via a lui? Admi ând c socotea lupta inutil , de vreme ce era inegal (de i din text, dup cum am v zut, nu rezult aceasta), totu i lupta ca atare e via a, e atitudinea pur uman , con tient de ap rare a bunului suprem - în fond con tientizarea subiectiv a instinctului de conservare, imuabil în via a spe ei.

Eventuala sa opunere mor ii ar fi însemnat un act firesc pe care, storul nu-l face totu i. În schimb r spunde miori ei c : „de-o fi s mor / în cîmp de mohor” (deci tot la esul pe care, vremelnic, p storii i-au p sit stânele), „s spui lui vrâncean / i lui ungurean / ca m îngroape / aici pe aproape / în strunga de oi / fiu tot cu voi”. „Motiva ia” o tim: invidia si, deci, jefuirea.

Aceast îngropare constituie un alt element esen ial în favoarea ideii c balada Miori a este anterioar poporului geto-dac. Se tie c pân la cucerirea roman , geto-dacii se incinerau îns anterior pelasgii i urma ii lor se îngropau în gropi circulare, r posa ii fiind a eza i în pozi ia chircit ca un f t în pântecul mamei pentru na terea ( i învierea) într-o alt existen . Chiar circularitatea stânii în care va fi îngropat ciobanul sugereaz Cercul Sacru c ruia anticii îi atribuiau atâtea în elesuri, mistere i rosturi în cultivarea spiritualit ii lor.

Pavel Rux ndoiu, vorbind despre structura metaforic a baladei, face un inventar al elementelor metaforice considerate sau situate ca atare. Astfel, „miori a care vorbe te, oile care plâng moartea ciobanului, fluierele care cânt în b taia vântului, moartea conceput ca nunt i cortegiul nup ial format din soare, lun i stele, mun i i p rile cerului, toate acestea ne vorbesc (s.n.) despre o senin comuniune care devine mai profund atingând des vâr irea dup moarte”.

Nu tim dac „toate acestea ne vorbesc” într-un a a sincretism i înc în aceea i limb , îns ... de ce ar deveni senina comuniune „mai profund ” dup moarte? Întreaga natur este, oricum, o senin comuniune oricât s-ar încerca s se delimiteze raportul natur -fiin de acela în care nefiin a este exclus din marea i perpetua lucrare a naturii.

Aceast în iruire de date care ar trebui - crede comentatorul citat - s conving , inculc ideea c acel p stor, con tientizând actul asasin rii sale, ajunge senin la necesitatea accept rii acelui act, desigur, datorit nemaipomenitei sale dorin i de a fuziona cu

14

Domnul de Rouã

natura. Vrea s moar pentru a se putea încadra, senin, în tiparul unor explica ii str ine de orizontul lui spiritual, rural, câmpenesc.

Deranjeaz oricum silita i intensa intelectualizare a ciobanului ruia, genero i, comentatorii îi transfer propriile lor p reri i concep ii. De bun seam , chiar i f aportul comentatorilor, acel p stor o fi avut i el normele lui de via , o „filozofie” poate impus de tradi iile i datinile neamului s u, b nuit patriarhal, resemnarea ciobanului fiind, mai degrab , dependent de acele legit i ale ob tei decât de datele interiorit ii sale suflete ti.

Motivele care au generat balada, frecven a lor într-un asemenea spa iu mioritic, circula ia lor în zone chiar megie e acestui spaiu, mentalitatea omului arhaic privind existen a îns i a motivelor ca necesitate tabuat de ob te - toate acestea sunt tot atâtea elemente ale unei probleme care dep te cu mult scopul acestor rânduri. Poate o abordare veridic a problemei ar fi aceea interdisciplinar , afluen ele g site în contopirea sincretic a acestora putând fi - dac nu total identificate - m car puse în corela ie cu realitatea embrionar-ideatic , teologic-p gân a poemului.

Sunt întreb ri ce se cer iar i puse, adic de ce storul nu se opune nici m car teoretic omorârii sale, sau de ce storul încredineaz îngroparea sa chiar asasinilor. i totu i, r spunsurile cuvenite acestor întreb ri ar constitui cheia de bolt , s zicem a a, a enigmei -r spunsuri pe care le vom da în argumenta ia noastr . Pân atunci specific m c în cazul interpret rii fataliste a acestui poem s-au strecurat afirma ii care escamoteaz adev ruri scumpe nou , adev ruri pe care este structurat fiin a noastr na ional - astfel de interpre i afirmând, hilar de senten ios, c „acest fapt, resemnarea deci, e un fenomen caracteristic al fizionomiei poporului român”. Încercând s fim suficient de gravi în fa a unei a a de... grave afirma ii, constat m doar c aceast zicere din tri ignor multe, inclusiv melodia.

S-a plecat de la premisa c ciobanul este român - termenul fiind luat în accep ia lui total i concret care implic istoria form rii noastre ca popor - apoi, negându-i-se acestui popor caracteristicile sale bio-psihice, structurale i se atribuie ca o tr tur fundamental a fizionomiei sale, resemnarea. i iat cum de la premise false, s rind etapele necesare demonstra iei, se ajunge la concluzii a derea; ciobanul fiind român este un resemnat. Dac am r sturna judecata i am pune ca premis îns i concluzia (resemnarea), ar însemna c ciobanul fiind un resemnat este român. Dar resemnarea este o fals premis , un neadev r. În acest caz, concluzia (român) nu este si ea fals ? Dar ce e ciobanul?

Dac n-ar fi român, c rui popor i-ar fi atribuit , ca tr tur emblematic a fizionomiei sale, aceast „resemnare”? (Dar ce popor a avut o asemenea caracteristic structural i mai exist înc !?).

Dac am admite c resemnarea este specific „fizionomiei poporului român” ar însemna s contest m, de fapt, vitalitatea acestui popor în istorie, luptele acerbe pentru p strarea limbii i a fiin ei sale na ionale, chiar si realitatea acum i aici suntem un popor - ceea ce constituie alt argument, suficient de conving tor prin el însu i, pentru a califica afirma ia citat ca fiind hazardat .

Balada „Miori a” integral reprezentativ pentru sufletul popular românesc? Da’ de unde! „Miori a” nu este reprezentativ decât pentru istoria din care vine, istorie în care „sufletul popular românesc” plutea ca un duh al genezei pe deasupra apelor ce se adunau în matc … * Mai departe, p storul d miori ei acele dispozi ii verbal-testamentare, mesajul c tre asasini, c tre mam , stabile te locul îngro-

Anul IV, nr. 1(13)/2019

rii sale, „în strunga de oi / s fiu tot cu voi”, arborând în acest timp o atitudine stoic , de om împ cat cu soarta. De aici mult discutata senin tate a ciobanului în fa a mor ii. i totu i, senin tatea (?) - acest corelativ al „resemn rii” sale, duio ia pentru oile care lor „plânge cu lacrimi de sânge”, regretul lui c las în urm regrete, sunt subminate de pânza freatic a lacrimii, lirismul p ii ultime a baladei fiind total revelator pentru vitalismul protagonistului. i orice om vitalist, deci acel om cu o mare iubire de via , nu poate fi senin în fa a mor ii, altfel spus unui asemenea om nui este indiferent c moare. storul mioritic, deci, ce motiva ii superioare are pentru a nu se opune mor ii când vitalitatea sa este atât de pregnant în structura personalit ii sale? Poate fi contestat aceasta prin „resemnarea” de a nu i-o ap ra? „Resemnarea” lui (nu ne putem abine a pune termenul între ghilimele!), neconstituind o tr tur structural-specific , invedereaz ideea c el e nevoit se „resemneze”. De ce? Aceste dorin i: „s spui lui vrâncean / i lui ungurean / ca s m îngroape / aici pe aproape / în strunga de oi / s fiu tot cu voi / în dosul stânii / s -mi aud câinii” relev o sete de via i, în acela i timp, un regret imens dup via a pe care trebuie (?) s-o seasc . A r mâne dup moarte în mijlocul lumii sale este o palid consolare, o n dejde van dar totu i n dejde, c înconjurat de tot ce a iubit, regretat i plâns de oile sale, nu se va pr bu i prea repede în uitare i în nimic, c îngropat „în mijlocul stânii” nu va muri de tot, m car prin iubirea celor pe care el i-a iubit va mai fiin a, - un mut protest, deci, contra mor ii, contra acelui implacabil Fatum.

Ce înseamn aceasta dac nu afirmarea clar a vitalismului u? În mesajul destinat asasinilor p storul î i sf tuie te oi a ce le spun acestora: „iar tu de omor / s nu le spui lor”. E destul de clar, de i bizar. S nu spun omorâtorilor c au f cut omor. Dar ce au f cut? i de ce s nu califice miori a reprobabila lor fapt ca omor?

Parc el, cel omorât, nu ar vrea ca omorâtorii s i s cread c el, omorâtul, calific fapta lor ca omor! O astfel de afirma ie din partea lui ar fi infamant pentru el, cel omorât? În sfâr it, faptul el ar socoti aceast ac iune omor, i-ar putea jigni pe asasini?

Oricum delicate ea aceasta ar fi total inexplicabil dac nu l-am socoti pe p stor un cet ean supus datinei, unei legit i primitive i inevitabile c reia e nevoit s i se supun .

Dar ce trebuie s mai spun miori a asasinilor? „S le spui curat” (adic adev rul a a cum este el) „c m-am însurat / cu-o mândr cr ias / a lumii mireas / c la nunta mea / a c zut o stea” ceea ce înseamn c omorârea sa este o „însur toare”. Acest „adev r” face parte din credin a ob tei? i altceva. Este de observat c doar în mesajul c tre asasini e vorba despre „mândra cr ias / a lumii mireas ”, spre deosebire de acela destinat mamei astfel anun at c s/a însurat „cu-o fat de crai / pe-o gur de rai”.

De asemeni, în primul mesaj se cere a se preciza i faptul c „la nunta mea / a c zut o stea” ceea ce i se interzice miori ei s -i spun m icu ii b trâne: „dar la cea m icu / s nu-i spui, dr gu / c la nunta mea / a c zut o stea” fiindc , se în elege, b trâna i-ar da seama c fiul ei a murit.

De i exprimare metaforic , este evident diferen a de sensuri a mesajelor: pentru o presupus bucurie a asasinilor i pentru cru area de durere a mamei. Vom vedea c acest poem e mai profund decât pare. i acum, alt observa ie. Dac ar fi un simplu omor pentru pr darea de oi, mesajul ciobanului c tre tovar ii s i întru oierit

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

ar fi nejustificat. Ce i-ar putea interesa pe ace tia c ciobanul socote te omorârea sa o însur toare cu „a lumii mireas ” dac ei n-ar cunoa te adânca tâlcuire a expresiei? i indiferent ce ar însemna pentru cioban omorârea ca fenomen sau moartea ca personificare, de ce le mai spun aceasta?

Credem c r spunsurile la aceste întreb ri pot lumina i descifra poemul doar dac acord m, printre altele, sintagmelor „mândra cr ias ” i „fata de crai” valori diferite întru adev r, pendulare între mitologic i concret (adev r mitic / realitate terestr ). Luândule în în elesul lor propriu, concret din punct de vedere mitic, realitatea din care pleac Miori a este inteligibil i explic pe deplin „experien a primar , în afara istoriei, a sufletului primitiv”.

Fa de cele spuse, nici gând s rezulte, oricât ar fi de tentant literar o asemenea personificare, c moartea este pentru cioban „ca o c torie cu o fat de crai - a lumii mireas ” i c astfel - „se streaz senza ia unei fiin e umane (mândra cr ias ), dar aceast fiin este deja o metafor a spa iului cosmic (P.R., op.cit.)”. Oare? În primul rând, „fata de crai” din mesajul c tre mam nu este aceea i realitate baladesc cu „mândra cr ias ” din mesajul destinat celor doi, înglobarea acestor elemente în aceea i entitate fiind refuzat chiar de text.

Fata de crai este, desigur, un neadev r pe care ciobanul sper s -l fac credibil mamei sale, bineîn eles pentru a-i menaja durerea. B trâna ar suferi mai pu in tiindu- i fiul însurat i plecat în lumea concret decât ie it din lume, din existen a terestr .

Chiar de aceea o înva pe miori ce r spuns s -i dea mamei când aceasta îl va c uta.

Func ie de aceste argumente, aser iunea comentatorului citat, potrivit c reia cele dou fiin e sunt ... o fiin „metafor a spa iului cosmic” nu ne mai intereseaz , e o sofistic co(s)mic la care nu subscriem. mai întârziem înc pe urmele unor interpret ri.

Oare, plasa i pe punctul de vedere al anumitor analize i studii, am putea identifica Moartea cu „o mândr cr ias ”? ignom faptul c în toate reprezent rile, personific rile sculpturale i literare ale mor ii, din cadrul tezaurelor de informa ii, datini, obiceiuri, legende ale popoarelor bazinului mediteraneean i pontic, moartea nu este nici cr ias i nici mândr ci, dimpotriv , o b trân scheletic i hâd , dar nimic în poem nu cere ca fenomenul omorârii - ca proces fizic - s duc la personificarea mor ii zut ca „mândr cr ias ”. Poetica sintagm „a lumii mireas ”, dac este valorificat ca adev r mitic i luat în sens concret, în în elesul pe care îl dau chiar p storii termenului (fiindc mesajul e dat unor oameni care tiu, indubitabil, ce semnific termenii), stoarn a a-zisa alegorie conferindu-i lizibilitate.

A lumii înseamn , a adar, c apar ine lumii, dar lumea ca atare fiind format din indivizi i genera ii succesive de indivizi rezult c pentru a fi a lumii, acea mireas din punctul de vedere mi-tic al lumii, trebuie s fiin eze etern. Dar de aici, prin adiacent , de-riv ideea c umanul ca durat a individului este efemer. Iat , in nuce, o concep ie despre lume, corolarul fiind c lumea este zut diacronic, în desf urare perpetu . Îns cum umanul este efemer, înseamn c etern este doar sacrul, derivata fiind c umanul nu poate fi sacru, prin urmare, „mireasa” este o entitate sacrosant , o zeitate. i „însur toarea” f cându-se doar pentru crea ie, rezult c ea nu poate fi identificat cu Moartea (care, procesual, e opus crea iei). i dac p storul s-a însurat cu „a lumii mireas ” - balada precizeaz clar aceasta - înseamn c el este... mirele care trece

15

astfel într-o condi ie mitologic etern , si deci sacr . Cine este îns „a lumii mireas ”? Iat o întrebare fundamental . i acum aceste versuri: „C la nunta mea/ a c zut o stea/ soarele i luna/ mi-au i-nut cununa/ brazi i p ltina i/ i-am avut nunta i/ preo i mun ii mari/ p ri l utari/ p rele mii/ i stele f clii”.

De i in de recuzita artistico-fantasc a poemului, este evident c acest cosmogonic înveli metaforic certific traducerea unui concept clar, semnificant în lumea de reprezent ri a mitului, având o descindere din mai str vechi credin e popular-p gâne potrivit c rora, la moartea cuiva cade i steaua sub al c rei crug i putere tr ie te individul. „C la nunta mea / a c zut o stea” sunt enun uri alegorice doar pentru noi dar conforme cu miturile n scute în vremuri anterioare epocii mioritice, credin a popular spunând i azi c fiecare om are o stea care îl vegheaz , cu care se na te i moare - ceea ce duce gândul la str vechi mituri predacice, p gâne, cu siguran cabirice - cultul cabiric, teogonia aceasta stelar , având rezonan , de altfel, pân în herbul moldovei i rii române ti.

Tocmai de aceea versurile „c la nunta mea / a c zut o stea / soarele i luna / mi-au inut cununa” pot semnifica altceva decât „cortegiul nup ial format din soare i stele” (P.R. op. cit.) i anume pot fi transpunerea elementelor cultului cabiric al lunii, cult agrar al clasei de jos având ca simbol un animal ierbivor, dependent de vegeta ie, taurul.

Numai sub puterea ritual a acestui cult se invocau sau se contactau zeit ile vegeta iei, trimisul fiind, mai târziu, la daci, un pileati sau un comati - spre deosebire de cultul solar al clasei st pânitoare (simbolul fiind un vultur) cult oficiat pentru probleme mai „nobile”, cum ar fi r zboaiele i celelalte corelative de interes statal, emisarul fiind în acest caz, un nobil, un tarabostes.

Acest cult al Lunii propunea, pentru comunicarea cu divinitatea alegerea unui „crai nou” - i ce este p storul dac nu un astfel de crai, un sol care duce zeit ii subp mântene invoca ia i închinarea unei societ i? De fapt, este un Cabir, ucis ritualic de ceilal i doi.

Acestea dovedesc, dac mai era cazul, c „faptul concret autentic” care a generat poemul, „filozofia” chiar din care vine, iradiaz dintr-o subteranitate mitic , poate de câteva ori milenar , alegoria nefiind altceva decât haina unor „adev ruri” mitologice deschise numai în elegerii p gâne, ezoterice îns pentru noi. i apoi, admi ând acest punct de vedere, ce este acea cunun pe care o in p storului „soarele i luna” la nunta sa? Nu reprezint , oare, o metafor pentru coroana de crai nou, ea fiind, de fapt, o sti-lizare a herbului teogoniei cabirice? Într-adev r, cele dou coarne de bovideu care aproape se întâlnesc pe ciclic par sus inute de soare i lun , rora se circumscriu, „cunun ” a taurului jertfit în cabirism.

Balada „Miori a”, la o lectur atent , impune cugetarea c încifreaz în sine tulbur toare motive cultice, sensuri rituale pelasge.

Astfel, dac admitem c p storul este un sacrificat putem stabili jertfa are loc în prima zi a noului p trar al lunii de crai nou, când, conform cultului cabiric, se întemeiaz cet ile i se aduc jertfe zeilor. Ce este nunta p storului cu zei a subp mântean altceva decât o întemeiere de via , de revigorare a unui ciclu existen ial? Aceast ceremonie a nun ii din „Miori a”, cu misterioasele sale simboluri încifrate, capacitatea omului arhaic de a se proiecta egocentric în cosmos i a stabili corela iile cu fiecare element constitutiv al s u ne-ar p rea mult prea bogat , complex i pro-fund pentru un cioban dac intriga nu s-ar fi între esut pe canavaua de reprezent ri a mitului, aceast avalan de metafore

16

Domnul de Rouã

având rostul de a lumina i de a sus ine primordial, genetic ce i-a fost dat. Face parte, deci, din echivalen ele no ional-matriciale ale mitului. Astfel, se impune observa iei num rul trei, ca num r pitagoreic, pare-se de inspira ie orfic , echivalat în arealul de cultur european cu principiul lumii. Num rul trei „fiind sintez a unuia impar (1) i a altuia par (2) poate s simbolizeze armonia a dou contrarii. C ci 1 i 2 se adun în trei care este unitatea lor. Apoi, de vreme ce trei este o sintez , el simbolizeaz un ciclu vital i nu numai vital, ci itinerarul de existen al oric rui lucru: începutul, mijlocul, sfâr itul” (Gh. Vl du escu - „Filosofia legendelor cosmogonice române ti”, Bucure ti, Editura Minerva, 1982, pag. 96).

Putem afirma c triada pe care este structurat „Miori a” are repercut ri i trimiteri pe diverse planuri, interdependente triangular. Trinitatea lumilor participante la „nunt ”: a. lumea celest cu cele trei elemente constitutive - soarele, luna si stelele; b. lumea terestr - mun ii, brazii, p ltina ii; c. lumea subp mântean - l ca ul unde merge ciobanul prin „nunt ” lume care e i ea popular în cadrul de reprezent ri al mitului.

Dac lu m în considerare i num rul trei al regnurilor participante: mineral - mun ii, vegetal - brazii i p ltina ii, animal rile, ne putem face o p rere despre asiduitatea cu care omul antic sculpta semnifica ii pe arborele Ideii. Trei este i num rul celor ce particip la ac iune în balad . Tot trei sunt i „fluierele” care-l vor pomeni pe p stor: de fag, de os, de soc.

Mitologia traco-getic - atât de stufos axat pe simboluri, concepte i doctrine - confer num rului trei, ca num r fast, virtu i de întemeiere arhetipal , de fapt postuleaz primele explica ii cu valoare ontologic ceea ce constituie un argument suficient pentru reconsiderarea unei protofilosofii de vremuri a ezate i cumin i în care datinile cultice erau îns i LEGEA, în cadrul c reia num rul era un concept, o form de cuprindere sintetic a substan ei cunoa terii. Parantetic fie spus, mentalitatea mitologic geto-dac , în urma dep rt rii sale de filonul comun conceptual-ideatic al mitului fundamental i dup o structurare selectiv , o stratificare i co-dificare polivalent , totu i, a sensurilor simbolice, pare mai bo-gat , mai pa nic hiperboreean i mai persuasiv mistic .

E de crezut c ge ii aveau noble ea obâr iei hiberboreene i au fost primul popor danubiano-pontic care i-a structurat datele cunoa terii culturale într-un sistem explicativ al lumii destul de închegat i cuprinz tor, iar dacii, care, „se considerau fondatorii familiilor regale primordiale i prin mo tenire hiperboreean , a tuturor neamurilor primordiale, latine i grece ti” (Ion Gheorghe - „Zamolxis, un concept, o doctrin ” în Almanahul Luceaf rul, 1985, pag. 164), au înglobat mitului atâtea semnifica ii, codice, enun uri i sentin e ontologice încât mitologia lor a devenit o sum , o gloss de concepte, o veritabil filosofie. De aceea acel „vor s mi te-omoare” ar trebui poate considerat prin prisma unui concept clar, semnificant în mitul primordial, sensul lui în existen mitologic fiind gnostic doar ini ia ilor „ordinului”.

Ion Gheorghe, în studiul s u asupra Helige-Glifelor Cavalerului Trac, moned încredin at mortului c tre zeii str mo i (op. cit.), g se te uluitoarea sintagm : GEPELEISI-PAN, Carpin FiulCaprei sau Lotre Fiul-Epei i altele, o veritabil heraldic explicitând ramurile i subramurile, întreaga încreng tur a aceluia i arbore dus în ceruri i întors spre adâncul p mântului ca o umbr a lui în lumea... umbrelor. Pesemne c fiec rui sol trimis la zeii str mo i i se sea un m re arbore genealogic, o descenden nobiliar , o filia ie în linie direct cu „familiile regale primordiale” zeificate întru eternitate, dovad c geto-dacii înnobilaser i cerul i p mântul.

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Dorim s mai relev m dispre ul lor fa de moarte pe care o teptau cu bucurie. De aici i vitejia lor în lupt , precum i faptul na terea pruncilor constituia prilej de vaiete i litanii, o comtimire ob teasc pentru acel nou venit în lumea suferin ei - lumea de dincolo de moarte fiind, deci, o perpetu fericire, un ideal.

Dac balada Miori a ar avea, a adar, sorgintea în realit i dacice, grija p storului de a nu- i îngrijora mama ar fi superflu , neconform cu cerin ele ritualului dacic oficiat în astfel de împrejur ri, ceea ce denot c geneza „Miori ei” este de dinainte de daci, c aceast balad este ni elu mai b trân decât literatura noastr popular care a preluat-o i stilizat-o, c aceast fiic a cântecului p storesc ne-a vegheat, cândva, pruncia i c , în fond, chiar i azi nu- i apar ine decât sie i.

E de presupus c balada obâr te din spiritualitatea mitologic a pelasgilor, respectiv a misterio ilor lor descenden i: tracii.

Dup toate cele spuse pân acum, reiese c problema g se te o dezlegare logic-obiectiv doar privind-o prin prisma unui cult al p mântului, „Miori a” izvorând dintr-un ritual mitologic al vechilor locuitori ai p mântului acestuia - pelasgii - locuitori din care, prin nobil pl mad , contopire i mo tenire a aceluia i cult au ie it în istorie geto-dacii.

Privind balada prin prisma acestui cult, potrivit c ruia un tân r din triad este jertfit zei ei subp mântene a vegeta iei i revigor rii vie ii, poemul se descarc , vers cu vers, de tot misterul.

Prin aceast interpretare unidirec ional , poemul se ofer , credem, în elegerii noastre laice. Jertfirea aceasta, impus de legit ile mitului pentru pornirea vegeta iei i reînvierea naturii, sacralizeaz actul ca atare i confer eroului atributul de om ales, unic „nunta” sa fiind o trecere de la profan la sacru, o zeificare, deci.

Privit din perspectiv uman-terestr , am zice dintr-o intersti ial existen între lumea celest i cea subp mântean , dispari ia fizic a p storului este echivalent cu moartea, cu ie irea din perisabilul uman, dar dincolo, în lumea ascuns vulgului, poate fi socotit intrare în etern i sacral. În versurile „c la nunta mea / a zut o stea”, într-adev r, steaua care cade din celestate sugereaz , conform credin ei populare - dar ca reminiscen a cultului cabiric - moartea terestr a p storului, moarte v zut , îns , ca o nunt , ca un început de existen în lumea subp mântean . Toc-mai de aceea storul, implicat civic în via a breslei, ob tei sale nu consider c ar fi omor ceea ce fac (sau vor s fac ) tovar ii s i, dar nici asasinii nu se socot ca atare de vreme ce au respectat datinile i cutumele rituale ale Cet ii. Nesupunerea la un asemenea rit atr gea mânia zei ei care prin secet , cutremure i vulcane, pedepsea semin ii întregi - „realit i” pentru ei tabuate de întreaga lor spiritualitate.

Repetând c omorul n-a fost omor, ci jertfire suntem în m sur s spun-dem i întreb rii de ce ine p storul ca i asasinii s afle c la nunta sa „a c zut o stea”, mesaj pe care - am v zut deja - nu-l transmite i mamei sale, ci destinându-i altul.

Pentru ca ei, asasinii - i deja termenul începe s fie impropriu - s aib bucuria c el a fost primit de cr ias , de „mireasa lumii”, nunta s-a f cut i c el, mirele, va participa de acum la misterele crea iei subp mântene a vegeta iei i fecundit ii p mântului, c a murit cu bine - ca s zicem a a.

Trimiterea lui dincolo e o necesitate în care to i cred cu aceea i fervoare, e un act civic c ruia i se arog o asemenea importan i responsabilitate încât e firesc ca buna lui finalitate s intereseze i pe f pta i i pe cel trimis. În descrierea pe care p storul b nuie c i-o va face mama pentru a-l g si, adic „mândru tinerel / tras printr-un inel”, trebuie

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

acord m termenilor o semnifica ie deosebit fiindc nu sunt o arad a creatorului anonim sau o g selni necesar rim rii. Rim pentru tinerel putea g si atâtea dac acel inel nu era cerut de contextul na ional mitic, dac el n-ar semnifica ceva anume f de care legistica ritului ar fi fost eludat . Acel inel care-i împrejmuie te trupul este chiar semnul cu care p storul merge la „mândra cr ias / a lumii mireas ” - zei a subp mântean - pentru a i se d rui întru fecunditate i crea ie, semn deci de validare a responsabilit ii sale, de recunoa tere i unire. Acestea fiind spuse, relev m în continuare o neconcor-dan . Mama p storului n-ar putea, c utândul, s -l descrie ca „tras printr-un inel”, deoarece inelul este atributul doar al celui plecat în eternitate. Doar el, ciobanul, se tie „tras printr-un inel” o cerea ritul omorârii sale, mama lui n-are cum s -l tie ca atare, dar ea cunoa te desigur, ce semnific termenii. Dac trâna ar zice, îns , „tras prin inel” ( i ar fi singura compara ie din balad ) contrazicerea ar dispare. „Tras ca prin inel” ar însemna doar c i crede fiul foarte chipe ( i e firesc pentru orice mam ), i-l compare cu F t-Frumosul acelor vremi, cu alesul, cu acela demn de a se însura cu zei a, cu cel „tras printr-un inel” alt dovad aceste jertfe se f ceau periodic, de vreme ce ea folose te termenii ace tia. Jertfirea trebuie s fi fost o realitate cunoscut , desigur.

Dac el ar ti c ea îl tie mort, deci „tras printr-un inel”, grija lui pentru a o cru a de durere n-ar avea nici un rost, pe când el toc-mai asta roag pe miori : „tu, mioara mea / s te-nduri de ea” etc. sau „s nu-i spui dr gu / c la nunta mea / a c zut o stea”. Prefer chiar, pentru a-i menaja durerea, s -i ascund adev rul: „ i s -i spui curat / c m-am însurat / cu-o fat de crai” (s.n.) „pe-o gur de rai”, deci e viu, dar este plecat, s-a însurat undeva, departe, cu o fat de crai, cu o entitate fizic concret . Chiar planul pe care sar fi consumat aceast nunt neadev rat este cel terestru, „gur de rai” fiind esul, câmpia (cee ce am spus deja la începutul acestor rânduri) dovad c pentru p storul mioritic no iunile nu sunt confundabile. Socotim c aici este o transcrip ie gre it , versul fiind, de fapt, „tras ca prin inel”. Cât prive te faptul c dintre figurile geometrice, omul antic a ales cercul, conferindu-i chiar i o simbolistic aparte, nu departe de magie, e firesc s credem c s-a inspirat din observarea discurilor soarelui i lunii, ca elemente celeste d toare de lumin i via , antropomorfizate în toate religiile i, de fapt, coincidente, pentru omul primitiv, cu principiul masculin, respectiv feminin, în natur .

Calendarul aztec, marile construc ii megalitice, printre care cromlehul de la Stonehenge, sunt rotunde, circulare - prin continuitatea ciclic a liniei sale, cercul fiind un concept împlinit, întreg, sacru. În favoarea semnifica iei acordate aici inelului stau m rturie frescele rupestre descoperite pe platoul Djabaren, la Tassili (Africa), inelele cu pece i descoperite la Cogul, Creta i Micene, pece i pe care sunt reprezentate întâlnirile mirelui p mântean, a adar a jertfitului, cu „mireasa lumii”, zei a subp mântean . „Prin ul cu coroana de pene”, relief în stuc pictat, descoperit la Cnossos, are în jurul mijlocului acela i enigmatic inel ceea ce înseamn c asemenea reprezent ri nu in de capriciul artistului, ci fac parte dintr-o datin a vremii, dintr-o necesitate de respectare a unui rit socotit sacru. În treac t fie spus, i dacii aveau o zei a vegeta iei i a ve nicei revigor ri vegetale, chiar nominalizând-o Gibeleisis (Cybele-Isis?), ceea ce ne-ar conduce tot la mitologii pregetice, indice.

Pe inelul cu pecete din Micene zeul (trimis prin moarte violent de pe p mânt) i zei a au trupurile înzestrate fiecare cu câte patru inele, motiv decorativ care cred c l-au avut i celelalte inele cu pece i pe care, de fapt, sunt vizibile acum doar câte un inel peste

17

mijlocul fiec rei figuri. Poate lipsa lor se explic prin uzura provocat de veacurile trecute sau, pur i simplu, un singur inel semnific o noble e pu in pe scara heraldic a descenden ei din zei, din „familiile regale primordiale”. Pe inelul din Micene el are trupul str tut de lancea care i-a provocat expierea. Cu degetele lor ar toare (al mâinii drepte la ea i al mâinii stângi la el) se arat unul pe altul ca într-un tandem al recunoa terii reciproce. Mai mult, de la inelul care înconjoar trupul zei ei pleac o frânghie care-i încoce te de câteva ori picioarele pân la glezne, sugestia fiind, probabil, aceea c el, zeul, dezlegându-i picioarele pentru respectiva împerechere dezleag însu i izvorul vegeta iei, rena terii naturii, creeaz deci via . La o citire atent a acestor reprezent ri surprinde - nel sând nici o ans aleatorului - realitatea numeric a inelelor: inel pe mijloc, pe încheietura mâinii stângi a fiec ruia i pe gleznele fiec rei figuri. Deci patru inele ar tate clar, f echivoc. Dar de ce patru? Ce simbolistic ascunde acest num r? Num rul de lustri de via la care se face înso irea? Ar rezulta astfel c cel sortit a fi so ul zei ei ar avea 4 X 5 = 20 ani. A a se explic , oare, exprimarea „mândru tinerel”? Sau fiecare inel simbolizeaz asceza unui an i deci nunta se face la fiecare patru ani? Sau cele patru inele semnific cele patru por i ale cet ii întemeiate prin jertfire de via ? Motivul ar premerge sacrificiilor de bovidee, tulbur toare asem nare deci cu motivul de jertf uman , întru întemeiere de cetate, din „Me terul Manole”. Trebuie s fi fost o idee cultic cu mult premerg toare mo-dului getic de raportare la divinitate de vreme ce Zamolxis fa de care Christosul ebraic e doar un copil i înc impostor pentru a-i civiliza pe ge i, locuia într-o pe ter ne tiut i ie ea din patru în patru ani pentru a-i convinge c a înviat. Aceea i frânghie care înconjoar de la brâu pân la ge-nunchi, zei a subp mântean este observabil i pe un inel egeean cu pecete din Knossos, al turi fiind so ul ei tras de asemenea prin inel.

O reminiscen a acestui motiv mitologic, în unele din basmele noastre i nu numai ale noastre, pare a fi aceea a inelului de fier care înconjoar trupul unei tinere care a gre it fa de so ul ei legiuit, inel care nu permite na terea unei alte vie i pân când el, so ul, la cap tul unui ir de întâmpl ri grele pentru ea ca i pentru el - nu sloboze te noua via din pântecul tinerei femei, prin ruperea cercului sau uneori prin simpla atingere cu mâna a acelui cerc care ferec via a.

Poate obiceiul de a pune azi verighete pe degetele inelare ale tinerilor c tori i vine din acele îndep rtate timpuri, din acel rit al înso irii întru creerea de via i întemeiere de c min, simbolistica acestor verighete fiind, prin urmare, aceea i i acum numai c aria de semnifica ie s-a restrâns i i-a pierdut apoi în elesul pur mistic.

Referitor la faptul c mâna stâng este purt toarea br rii sau inelului putem spune c i omul antic socotea inima ca sediu, centru al principiului vital din care i prin care este posibil ve nica rena tere, mâna stâng fiind solul, ol carul acestui mic univers cei cere îngem narea. Cel ce se va na te din contopirea a dou lumi contrare este unitatea armonic , num rul trei care descinde spre a premerge noi contrarii într-o continu pendulare între ce-a fost i ce va fi, etern devenire între Unul i Multiplu - un fel de a afirma, deist, permanen a i pulsa ia vie ii. Astfel, ritualuri împ mântenite cu mai mult de trei milenii înainte de era cre tin , inuie litanic în aceast comoar de spiritualitate, nestemat ale rei str luciri dezv luie enigmatice concepte ale mitului cabiric fundamentat pe ideea de sacrificiu uman, înc rc tura de tragism i mister a poemului rev rsându-se, iluminat p gân, din credin a unor vremuri i oameni de din-colo de noi, dintr-un f timp al lumii din care obâr im: pelasgii legendarei Hiperboreea.

18

Domnul de Rouã

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

PROSTUL }I PROSTIA Defect, boal[, viciu sau binecuvântare Aproape to i, ba chiar în unanimitate, folosim acest epitet când ne referim la alt persoan , cu excep ia noastr , desconsiderând pe cel c ruia îi atribuim acest defect i pream rindu-ne pe noi.

Cei mai înver una i, cei mai învedera i dintre oamenii care folosesc aceast desconsiderare fa de semeni sunt epigrami tii care se consider ale ii lui Dumnezeu, categorisindu-i pe ceilal i care nu le sunt pe plac, de multe ori pe care nu reu esc s -i în eleag , s -i accepte i cum a te ascunde în spatele unui pix sau a unei coli de scris i-ar conferi unele avantaje strategice când de fapt este vorba de o la itate cras .

Folosind aceste lovituri nepermise de bunul sim , de educaie mai ales de polite e, de bun cre tere, cei ce braveaz în arbitri i în judec tori supremi se complac ei în i în aceste scrieri care definesc prostia i pe pro ti.

Am cutezat a face aceste referiri pornind de la multele epigrame, de la multele p cate comise aproape de to i epigrami tii care nu au a critica alte defecte, alte vicii, alte aspecte negative ci se leag de aceast infirmitate presupus i atribuit întotdeauna altora, ei f când excep ie de i „pro tii” la care ei se refer ar putea i chiar pot s -i considere pe ace ti autori lipsi i de har, talent i educa ie.

Am fost nepl cut surprins s constat c Uniunea Epigrami tilor din România a editat i girat cu „onoarea” sa, o antologie, o culegere de epigrame cu referire la pro ti i la prostie.

Cel ce a alc tuit aceast antologie sau culegere cum vre i so numi i, a fost Valerian Lic , redactor ef atâ ia ani la revista Epigrama a UER. Accesul lui permanent la epigramele confra ilor l-a determinat s considere c este onorant i onorabil s fac public toat recolta de epigrame i epigrami ti care s-au remarcat prin referirea la pro ti i la prostie.

Cartea a ap rut sub egida UER i se nume te „Universul prostiei” f când parte din seria Epigrama 2000, nr. 19, editat la Br ila, la Ed. Proilavia, 127 de pagini (culegere de epigrame) cu 132 de autori pe care nu i-a examinat nimeni cât de pro ti ar fi ei în i, de i se consider de tep i.

Mare trebuie s fie gr dina lui Dumnezeu, cu a a produc ie de epigrami ti care au ceva împotriva „pro tilor”.

Aceast antologie este prefa at de cine crede i? De cine altul decât de prefa atorul de serviciu al UER care prefa eaz tot ce se public în domeniul epigramei, m refer la George Corbu,

pre edintele Uniunii Epigrami tilor din România. Sunt convins a fost onorat s scrie aceast prefa al turi de editorul Valerian Lic , ambii str duindu-se s -i fac celebri i nemuritori pe de tep ii care au scris despre pro ti.

Cel pu in aceast antologie-culegere este original , este diferit de celelalte 50 de antologii-culegeri publicate de Valerian Lic i UER, de prefa at nu mai adaug, i care, toate, absolut toate, cuprind acelea i epigrame i aceea i epigrami ti încât te întrebi de ce oare a fost nevoie de 50 de c i când ce g se ti în una g se ti în toate cincizeci?

Antologiile se fac, se scriu pentru a fi afi i epigrami tii sau ( i) pentru epigrame?

Cite ti acela i autor i acelea i epigrame repetate de cincizeci de ori la rând în cincizeci de c i încât între ele nu difer decât grafica de pe coperte pentru c în con inut este aceea i crea ie „inteligent ”, la care vii cu întrebarea: oare ace ti autori nu au produs în via a lor decât aceste trei-patru epigrame care sunt reluate pe parcursul a zeci de ani consecutivi în c ile respective?.

Aici este ceva ce îmi scap i nu mai insist, cei care nu cred pot cerceta, a a cum ne înva biblia.

Aceast mic digresiune am introdus-o în acest eseu cu referire la prostie nu chiar întâmpl tor.

Ce anume ne determin pe noi s -i consider m pro ti pe to i ceilal i, ce anume etalon poate fi folosit i ce ne îndrept te -i categorisim, s -i definim pe al ii pro ti dar excluzându-ne pe noi din aceast categorie?

Greu de spus, la fel de greu de explicat, dar ne face o deosebit pl cere, ni se creeaz un confort psihic deosebit atunci când îi împro m pe al ii cu epitete de pro ti.

To i ne credem de tep i i critic m pro tii i prostia în m sura pe care noi o apreciem ca fiind corect f a avea o defini ie cvasi-unanim .

Cine poate spune care este linia de demarca ie dintre inteligen i prostie, pân unde merge de tept ciunea, unde se opre te ea i unde începe prostia? Nimeni dar noi ne credem capabili de a stabili grani ele respective chiar i atunci când suntem ridicoli.

Accept s -i critic m numai pe pro tii care se consider de tep i, dar nici ace tia nu ar trebui ci numai aceia care in cu tot dinadinsul s te conving de faptul c sunt de tep i i în cazul nu e ti în consonan cu sus inerile lor, chiar dac nu-i critici,

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

te consider pe tine prost c nu ai capacitatea intelectual de ai în elege.

Ace tia chiar sunt nocivi pentru societate dar tot nu s-a inventat sau descoperit un antidot împotriva lor cunoscând rezisten a acestora la aten ion ri directe sau aluzive, împotriva sus inerilor pe care le impun.

Restul celor pe care îi consider m pro ti mi se par nevinova i i nu este culpa lor în totalitate c s-au n scut pro ti sau nu au avut condi ii, posibilit i s i dezvolte inteligen a prin instruire sau educa ie.

Ace tia sunt chiar utili pentru societate i trebuie apreciat aportul lor pentru noi ceilal i deoarece sunt folositori, fac munci nepl cute, sunt con tiincio i, supu i, docili.

Grav este cu cei care fac pe de tep ii deoarece sunt sau devin agresivi, impun tori.

Consider c educa ia noastr ar trebui s ne determine, s ne conving , s avem o anumit toleran fa de ei, un anume comportament, o anumit manier , în elegere, suportabilitate, îng duin chiar.

Nu este vina lor în întregime c sunt pro ti ci a p rin ilor, familiei, societ ii în ansamblu, condi iile materiale i spirituale, toate la un loc sau separat sunt factori ce au contribuit la limitarea intelectului lor.

Trebuie s fim îng duitori cu ei pentru c fac parte din lumea noastr i de cele mai multe ori avem nevoie de ace ti „pro ti”.

Dar ce te faci cu cei inteligen i care voluntar se transform în pro ti numai i numai pentru a profita de ceva ori cât de mic ii calc în picioare demnitatea, orgoliul, pentru o felie de salam în plus i care în cea mai mare parte din cazuri acel salam are în alc tuirea lui, în compozi ia lui aditivi sau soia i pu in sau deloc, carne.

Epigrami tii, pentru c ei sunt de tep ii care scriu permanent referindu-se la pro ti i o fac la modul general neavând curajul s fac referire la cineva concret, la cineva notoriu, la cineva cunoscut i apreciat a fi chiar prost.

Ace ti epigrami ti au t rât asupra pro tilor c ace tia suport atacurile dar n-au curajul s -i critice pe cei de tep i, dând dovad de la itate sau mai sigur sunt lipsi i de argumente, uneori de talent, încât te întrebi de cele mai multe ori care sunt de fapt pro tii? Cei care afirm , se refer la pro ti sau prostie sau cei care, de i nenominaliza i, intr volens-nolens în aceast categorie înfierat de epigrami tii lipsi i de cultur general care s -i determine s fac referire i la alte aspecte negative ale comportamentului uman în afar de pro ti, curve, de efii r i, de soacre etc.

Dac am reu i s -i depist m pe adev ra ii pro ti care sunt de o parte i de alta a baricadei ridicat ipotetic de epigrami ti, ar trebui s d m crezare criticii pe care istoricii i societatea i-au cut-o lui Vlad epe care a tras în eap ho ii i a l sat în via pro tii.

Cu ho ii, am fi putut face i lucruri bune, afirm ace tia, pentru c nu erau pro ti, pe când cu pro tii facem ce? Epigrame? refer aici la pro tii care se consider de tep i, pentru c ceilal i, a a cum am afirmat, sunt deosebit de folositori societ ii omene ti i inofensivi.

De altfel, ce în elegem noi, ce în eleg ace ti autori prin pro ti, pentru prostie exist mai multe explica ii i defini ii. M refer la autorii care scriu epigrame despre pro ti nu la cei one ti. (onoare excep iilor).

Etimologic, expresia de prost a fost preluat , provine, din

19

slava veche, din rusa veche care definea pe omul s rac, s racului i se zicea „prost”, iar noi de tep ii am transformat aceast stare, aceast p tur social sau clas social , într-o expresie de dispre , de desconsiderare, de înjosire f ca cineva s ne autorizeze so folosim i s -i încadr m aici pe to i ceilal i în afar de noi. uta i în toate dic ionarele vechi i ve i g si originea acestei expresii în lumea slav , din est, în special. este a a o dovede te o întâmplare nefericit de la noi din ar care a devenit o emblem înjositoare pentru ora ul Caracal unde se afirm c aici s-a r sturnat carul cu pro ti i s-a ridicat un monument în amintirea evenimentului, monument care are câteva resturi de roat de car, în realitate roat de afet de tun din primul r zboi mondial dar r ut cio ii au i g sit leg tura cu acea zical legat de carul bucluca .

Bineîn eles c cei din Caracal au ripostat la r utate zicând s-a r sturnat carul cu pro ti acolo dar boii s-au împr tiat prin toat ara.

Inteligent replic i demonstrativ .

Revin la demonstrarea celor spuse cu povestea carului rupt la Caracal de i el s-a rupt la Izbiceni, o localitate pe malul Oltului în fostul jude Romana i ce avea capitala în Caracal.

Când au fost alc tuite Divanurile ad-hoc în preajma anului 1857 în ara Româneasc (nu România) au fost categorisite trei mari st ri, trei mari p turi sociale, asta i în conformitate cu Regulamentul organic din anul 1831 cum ar fi: Marii boieri (dreg torii i divani ii), micii boieri, negustorii etc. i pro tii (adic oamenii raci dup cum s-a p strat denumirea: limba slav folosit sute de ani în administra ie i biseric ).

Pentru a se întruni divanul ad-hoc din Romana i i a hot rî cu privire la m surile constitu ionale preconizate de revolu ionarii pa opti ti, au fost convocate în edin aceste trei p turi sociale prin reprezentan ii lor.

La acea vreme singura posibilitate i singurul mijloc de transport la îndemâna s racilor (pro tilor) dar i mai rezistent, era carul cu boi i în acest scop localit ile din sud-estul jude ului, cu prec dere cele de pe Valea Oltului au organizat transportul delega ilor celor s raci cu un car ce prelua pe traseu ceilal i delega i din comunele respective.

In dreptul satului Izbiceni s-a rupt acel car datorit vechimii lui i a greut ii oamenilor din car, situa ie care a f cut imposibil deplasarea delega ilor.

Unii din ei s-au întors la Izlaz unde exista un post telegrafic i au comunicat la jude , la Caracal, c nu mai pot ajunge delega ii la edin deoarece s-a rupt carul cu ei.

Acest eveniment nepl cut a creat pentru Caracal o a a zis minune al turi de celelalte ase care de fapt nu sunt minuni ci întâmpl ri reale, explicate sau cu explica ii logice dar transpuse în folclor i de cele mai multe ori în batjocur de i, repet, sunt întâmpl ri normale pe care nu le pot explica acum în acest material care este destinat altei analize.

Se poate observa cu cât u urin putem blama un ora , un jude , ni te mii de locuitori dintr-o necunoa tere a realit ii, dintro îngustime a min ii noastre, a celor cu un caracter vulnerabil, ut cios, care îi vedem pe al ii c sunt pro ti numai noi fiind excep ia, f a ne întreba cum ne v d, cum ne percep al ii pe noi.

Nu pretind, nu cer de tep ilor care-i înjosesc pe al ii considerându-i pro ti, nu le cer s i fac autocritica deoarece a accepta (cu r utate bineîn eles) s i fac o autocritic pe oltene te.

Se zice c olteanul când î i face autocritica se uit în oglind

20

Domnul de Rouã

i se scuip , dar le cer s înceteze cu acest fel de epigrame, de epitete, de apostrof ri, de categorisiri în folosul lor i în folosul unei atmosfere principiale, manierat în societatea noastr atât de zbuciumat i nevolnic .

Nu sunt convins c am convins pe cineva dar mi-am f cut datoria iar cei care au scris, cei care au strâns aceste epigrame într-o culegere, cei care au girat aceast culegere, ar fi trebuit s aib un alt comportament un alt caracter.

Simt nevoia s fac o paralel , o leg tur cu înv tura, cu parabola din Noul Testament în care Isus pus în situa ia de a o osândi la moarte prin lapidare (aruncare cu pietre în ea pân va muri) pe Maria Magdalena pentru preacurvie, a dat celebrul spuns: S arunce primul cu piatra, cel care se consider c nu are p cate. Bineîn eles c nu s-a g sit nici unul ne p tos.

Atunci i numai atunci, s scriem epigrame, s -i jignim pe al ii ca fiind pro ti, când noi putem demonstra c suntem de tep i pentru c risc m ca aceast „porecl ” s se transforme în renume ca în cazul lui Pene Curcanul, zugr vit de Alecsandri. i primit pe net în vara trecut , ce reac ie dur , ce ripost s-a aplicat unui epigramist din Gorj când i-a permis s -l fac prost pe un ins care prin întreaga lui instruire i via a demonstrat era cu mult superior, cel pu in lui.

Ustur toare dar meritat pedeaps ceea ce demonstreaz cei pe care noi îi consider m pro ti pot riposta, pot demonstra pro tii sunt cei care fac asemenea afirma ii, asta în cazul când cel c ruia i se riposteaz nu are discern mântul abolit.

Epigramistul respectiv a f cut public afirma ia despre insul respectiv c este prost, jignindu-1, sau mai precis jignindu-se pe sine prin acest comportament necivilizat, dar spre deosebire de acesta victima i-a ripostat, dur este adev rat, dar l-a menajat i nu a f cut public replica trimi ându-i-o personal numai c atacatorul a facut-o el public i înc o dat a demonstrat lipsa lui de caracter a a c cel care a ripostat nu poate fi acuzat de proast cre tere, ba dimpotriv .

Continuând a scrie epigrame cu referire la pro ti a a cum îi consider unii autori, ne face s credem mai actual ca oricând proverbul câinele moare de drum lung i prostul de grija altuia

Anul IV, nr. 1(13)/2019

precum i replica reciproc : Cu prostul ne colarizat te lup i pu in i-ai câ tigat dar duci o lupt colosal cu prostul care are coal .

Cred c am ajuns în punctul în care ar trebui s vedem ce înseamn , cum se define te prostul i prostia.

Prostia este caracteristica unei persoane de a fi lipsit de inteligen , de a fi ignorant , de a fi incult . Aceast caracteristic poate fi atribuit ac iunilor unui subiect, vorbelor acestuia sau credin elor lui.

Termenul se poate referi i la o judecat inadecvat sau la lipsa de sensibilitate sau bun sim a unor persoane la inteligen a lor, precum testele IQ, r mâne destul de dificil de determinat cine este prost i cine este de tept.(afirma ie din dic ionare).

Adjectivul prost este des folosit în sens peiorativ.

Enciclopedia Prostiei (De Encyclopédie van de Domheidi) scris de olandezul Matthvijs van Baxsel e bazat , în ideea autorului, c prostia e fundamentul civiliza iei noastre i conform convingerii c nimeni nu e atât de inteligent încât s i dea seama cât de prost este.

Aceasta este convingerea enciclopedi tilor dar mai presus de ei a fost ranul român care în proverbele lui afirma: Trebuie ai mult minte ca s i dai seama cât e ti de prost.

Nu-l mai includ aici pe Socrate, marele filozof al Greciei antice, dar completez lista cu un alt enciclopedist olandez, titan al rena terii, Erasmus din Rotterdam care a scris celebra lucrare, i acum actual , cu referire la prostie denumit „Elogiul nebuniei sau cuvântare spre lauda prostiei”, ace tia f când referire la prostie dar menajându-i pe pro ti, considerând prostia o maladie iar pe pro ti victimele ei.

Mi se pare moral s faci vorbire de o boal grav cum este cancerul dar s -i menajezi pe cei bolnavi de cancer a c ror vinoie nu le apar ine pentru c i a a suferin a lor este destul de mare comparându-se cu ceilal i s to i.

Prostia este o suferin nedureroas a inteligen ei, afirma pe bun dreptate Emil Cioran i aici ar trebui s prelu m morala din filmele americane cu cawboy în care pistolarii angaja i sau zbun tori se împu cau peste tot dar cu prec dere în localuri, restaurante, baruri ucigând din gre eal i al i oameni nevinova i i pentru a evita victime nevinovate era postat un afi mare: Nu trage i în pianist. Nu cred c mai trebuie explicat înv tura. Nu trage i în pro ti c v risipi i inutil gloan ele.

Prostul este definit ca un om lipsit de inteligen , f minte, n u, nerod, tont, prost nac. Om care se încrede u or, naiv, credul, om simplu, neevoluat, f tiin de carte, de condi ie social modest , din popor, de jos, de rând, nepriceput, nepreg tit, haz, bleg, n fle , n tâng, mototol, etc.

Din p cate nimeni nu critic , nu atac prostia ci pe pro ti care nu au nici un fel de posibilitate de a se ap ra i atunci animalul din noi se repede la gâtul prostului care st i sufer în cere i în în elepciunea lui neb nuit de nimeni, pentru c t când îl nuim a fi prost dar el poate fi mai în elept decât noi.

Quod erat demonstrandum.

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

21

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

Un portret al domnitorului Constantin Brâncoveanu, la mãnãstirea „Sfânta Ecaterina” de la Muntele Sinai Despre Constantin Brâncoveanu, domnitor al rii Române ti, cu un sfâr it tragic, s-a scris i se vor scrie sute i mii de i, de comunic ri tiin ifice, de articole în reviste de orice orientare i este corect, este bine c acest personaj r mâne permanent în memoria oamenilor de bun condi ie.

Istoria s-a scris, se scrie i se rescrie deoarece este o disciplin tiin ific ce se încadreaz în tiparele filozofiei dialectice, fiind într-o continu mi care, devenire, transformare, nu este rigid , nu este fix , nu este imuabil , problema este aceea c cei care se încumet s scrie despre un eveniment, o personalitate sau fapte de istorie s fie de bun credin , s fie one ti, s fie obiectivi i nu mâna i de dorin a de a epata, de a fi neap rat în lumina reflectoarelor mistificând adev rul, denaturând istoria. voi referi în acest scurt material la o parte din faptele lui Constantin Brâncoveanu, cunoscute deja, dar cunoscute de o mic parte a oamenilor, nu din ignoran ci din lips de acces la informa ii. În perioada cât a fost domn al rii Române ti, a dus o po-litic de protejare a rii sale de conflictele militare inerente între imperiile de atunci: otoman, habsburgic i rus, pendulând în în elegeri cu ace tia dar nu a avut loc nici un r zboi în cei 26 de ani de domnie a sa. ara a avut o relativ pace i o bun dezvoltare economic , o mul umire a locuitorilor chiar dac starea lor material nu era cea dorit . În afara faptului c a fost un domnitor pacifist, a fost i un mare om care a dezvoltat cultura prin toate formele ei de la scrieri i tip rituri, la pictur i muzic , la construc ii i arhitectur , în special de palate domne ti, m stiri i biserici. În afara preocup rilor de a sprijini i dezvolta l ca urile cre tine din ara sa, a avut o meritorie preocupare i fa de locaurile cre tin-ortodoxe din afara rii cum ar fi: Turcia, Grecia, Egipt, Peninsula Balcanic (Bulgaria, Serbia etc). Dintre acestea ne vom opri pentru început la M stirea „Sfânta Ecaterina” de la Muntele Sinai din Egipt, m stire ortodox de la începuturile ei i pân azi care a rezistat singular într-o mare de musulmani, de islamism, rezistând i în prezent.

Mai mul i domnitori ai rilor române au contribuit cu bani i bunuri materiale, cu obiecte de cult pentru aceast m stire, lista fiind lung i printre sau dintre ei a fost preocupat i Constantin Brâncoveanu. Spre deosebire de ceilal i, în afar de mo ii, sate, biserici, închinate acestei m stiri sinaite, de obiecte de cult, bani sau ve minte, domnitorul muntean a donat m stirii un tablou în care acesta este pictat în culori, în ulei, în m rime natural cu inscrip iile necesare i cu stema rii Române ti.

Distan a de la Bucure ti sau Târgovi te la Muntele Sinai este foarte mare i circula ia în acea perioad se f cea greu, câteva pt mâni întregi fiind i plin de riscuri, dar totu i acest tablou este în proprietatea m stirii i acum fiind p strat în biblioteca acesteia care este a doua ca m rime dup cea a Vaticanului.

Portretul îl înf eaz pe domn în inuta sa medieval , pictorul redând un b rbat în vârst de aproximativ 50 de ani, cu fa a prelung i senin , fruntea înalt , doi ochi mari i senini, nasul alungit, buze senzuale, musta lung i barb mare pe obraji i b rbie. Pe cap se observ o cuc domneasc i a a cum a fost conceput acest tablou, considerat unul din cele mai reu ite ale domnitorului, expresia fe ei red un om blând, în elept, st pân pe sine i serios.

Costumul redat de pictor i mai mult ca sigur a fost cel original, purtat de Constantin Brâncoveanu, este o îmbinare de mod apusean , occidental cu r e din moda oriental , turcobizantin , ce a fost folosit de mai mul i domnitori înaintea lui.

Constantin Brâncoveanu prin cultura i educa ia sa a deschis por ile cunoa terii spre occident încurajând artele, scriitura i obiceiurile cur ilor imperiale din apus.

Costumul s u domnesc era fastuos, confec ionat din materiale rare, poate chiar unicat, cu stof din m suri fine, brocart, catifea, starea materialului dar i stilul croielii, realizând un aspect grandios.

Se remarc din întreg tabloul pictat cu m iestrie, culoarea ro ie a costumului ceea ce demonstreaz c aceast nuan era folosit numai de domnitor, culoare diferit de restul ve mintelor boierilor s i, dar i a samurului argintiu, ad ugat la costum în partea din fa pe cele dou laturi ale caftanului. Distingem din îmbr mintea domnului muntean, de la epoca respectiv , un anteriu de culoare ro iatic din m tase fin cu ornamenta ie floral de culoare galben , adic o hain lung pân la glezne, boiereasc , ce se punea de-a dreptul peste c ma , purtat sub giubea, în cazul de fa sub caftan. Peste anteriu domnitorul poart un caftan scump de culoare albastr , îmbl nit cu blan de samur, f mâneci, cu itane pe piept în ambele p i. Caftanul reprezenta o hain , o manta, oriental , lung i larg , împodobit cu fire de aur sau de tase, care a fost d ruit de sultan la însc unarea sa, ca semn al recunoa terii numirii sale ca domn, desemnând rangul s u de domnitor. Caftanul are r sfrânt blana de samur pe margine i la mâneci dând un aspect pl cut costumului i celui ce îl poart , nu are nasturi dar se închide la gât cu o bro mare împodobit cu pietre pre ioase de culoare ro ie, montate pe un suport de aur. G itanele sunt de o parte i alta a pieptului domnitorului, cusute cu iret de tase de culoare galben , cu fir de aur, împletit i r sucit, cusut cu ornamente i ciucuri, sunt câte 4 g itane în trei grupe simetric ezate. G itanele d deau una aspect nobiliar, cavaleresc, folosite atât în orient cât i în occident, de multe ori aspectul lor înlocuia pe cel de plato .

Vod Brâncoveanu are în costumul s u i alte accesorii scumpe i semnificative cum ar fi mânecu ele brodate de Despineta, cu motive din cele mai mici detalii cu o minu ie de minia-

22

Domnul de Rouã

turist, impresionând prin somptuozitatea firului de argint i argint aurit, a perlelor i paietelor, care str lucesc pe fondul m sii de culoare verde. Peste anteriu domnitorul poart o cing toare lat care la capete unde se petrece peste abdomen are dou paftale ca ac-cesoriu obi nuit al costumului de curte din ara româneasc , paftale care ca aspect se întind pân în antichitatea greac . Cele purtate de domnitor sunt filigranate, confec ionate din aur i argint, ornamentate de me teri de mare m iestrie artistic , probabil din orient. Între cele dou paftale exist un fel de cataram de form rotund , denumit heftel, o podoab important , decorat cu bogate ornamente din aur, argint i pietre pre ioase. În pictura din tabloul descris mai sus, domnitorul are pozi ia în picioare, rezemat pu in cu mâna dreapt pe o mas acoperit cu o stof de m tase, tot de culoare ro ie, cu motive florale de culoare alb-g bui, pe care este a ezat mitra (coroana) domneasc brodat în întregime cu fir de argint i argint aurit, împodobit cu iruri de perle i pietre pre ioase dovedind m iestria artei broderiei, dar i gustul pentru fast afi at de Constantin Brâncoveanu.

Mitra se purta, de regul , peste cuca domneasc , era în mai toate cazurile, oferit de sultan ca semn de apreciere i de investire ca domn, îl deosebea pe acesta de curtenii s i i impunea autoritate.

Cea expus de pictor este de culoare ro ie pe latura de sus, de jur împrejur, a a cum am descris-o, are ornamenta ii de aur cu pietre pre ioase, are patru iruri de perle albe iar în vârf este fixat o cruce în miniatur , tot din pietre pre ioase montate pe un suport din aur, ca semn al cre tin ii de care apar inea domnitorul i ara sa.

Mâna stâng a domnitorului este sprijinit pe un baston din abanos cu cap ornamentat minu ios din metale scumpe, filigranat, semn al distinc iei sale. Mâinile domnitorului înf eaz un om echilibrat, un om milostiv, un om dedicat faptelor bune, nu sunt mâini groase ci dimpotriv sub iri, fine i albe, semn c nu au fost folosite în lupte sau r zboaie. Pe degetul mic de la mâna dreapt se vede un inel, probabil inelul folosit ca pecete domneasc , inel care, de regul , se atribuie domnitorului la însc unarea sa.

Dup cum este pictat domnitorul, cu lumina c zând pe chipul i corpul s u, l sând fundalul pu in estompat, de culoare maro, ne induce ideea c se afl în cabinetul s u de lucru, având în vedere prezen a mesei în decor, deci nu în sala tronului, pe un pilastru al zidului este pictat stema brâncoveneasc ce red în întregime heraldica acestui neam. În toat perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu stema rii Române ti de m rime redus a fost sub forma unui scut rotund, pe un fundal azuriu, fiind pictat, sculptat sau gravat un corb negru conturat, cu capul întors spre dreapta sa, cu zborul coborât, aripile desf cute, inând în cioc o cruce de aur i înso it în „ ef” de un soare i o semilun (crai nou) ambele din aur. Semiluna (crai nou) a ezat în cantonul senestru al efului i steaua (soarele) cu ase raze în cantonul dextru al vârfului, toate pe un cer azuriu. Corbul se a eaz pe o ramur verde. Aceast stem care se se te pe multe documente, sigilii, monede i medalii, pe inelul domnitorului, în multe din acestea este încadrat cu desene suplimentare de la caz la caz, uneori încadrat de ini ialele domnitorului. ile ornamentale, laterale, denumite supor i sau tenan i, sus in tori etc., includ plante, animale sau obiecte i au rolul de a sus ine scutul.

Pe cea din tablou, pictorul a a ezat mitra descris pe masa din imagine, ca semn al statalit ii provinciei iar conturul stemei este din împletituri de ghirlande pentru a-i da un aspect de domnie i de respect. În acest tablou se poate observa i descifra în partea stâng de sus o inscrip ie pe patru rânduri aurite în care putem citi: Constantin Brankovan, Supremus Valachiae Transalpinae Princeps.

Ae(ta)tis 42. A(nn)o D(omi)ni 1696, ceea ce înseamn c a fost

Anul IV, nr. 1(13)/2019

pictat când domnitorul avea vârsta de 42 de ani în anul 1696 i 8 ani de domnie. Tabloul se afl i în prezent, în original, în biblioteca -stirii „Sfânta Ecaterina” de la Muntele Sinai, o copie a sa fiind acum i la Muzeul de Art al României. stirea a fost edificat într-o zon pustie, în de ertul din Peninsula Sinai, la poalele muntelui Sinai, la începuturile cre tin ii.

Din Biblie se tie c Moise, a descoperit în acest pustiu un rug aprins i apropiindu-se de el Dumnezeu l-a încurajat i îndrumat se ocupe de scoaterea poporului evreu din robia egiptean i -l a eze în locuri pline de verdea i bucate. La întoarcerea poporului din exil, dup mul i ani de pere-grin ri, au ajuns în acela i loc unde exista rugul aprins i aici Moise a urcat în vârful muntelui Sinai s primeasc de la Dumne-zeu dou table din piatr pe care erau scrise cele 10 porunci biblice.

Unele izvoare istorice vorbesc despre întemeierea acestei stiri în anul 250 e.n. dar cea mai des folosit este sursa prin care se descrie c în anul 330 e.n., Elena, mama împ ratului roman, Constantin cel Mare, în timp ce se întorcea de la Ierusalim unde a stat doi ani i unde a descoperit mormântul lui Isus Cristos, drumul parcurs de acesta spre Golgota i cele trei cruci de lemn pe care au fost r stigni i cei trei oameni, dintre care i Cristos, a hot rât s mearg pe traseul parcurs de Sfânta Maria cu so ul i fiul ei când s-au refugiat de frica romanilor. A descoperit i ea rugul aprins i a ordonat s se cl deasc o capel pe locul tradi ional al tufi ului în fl ri, capel închinat Fecioarei Maria. În anul 530 e.n. împ ratul bizantin (al imperiului roman de rit) Justinian, inspectând teritoriile sale i aflând de acest loca cre tin aflat în pustiul sinait, înconjurat i atacat permanent de arabii musulmani, a dispus construirea unei m stiri cu ziduri înalte de fort rea dându-i hramul Schimb rii la fa , înzestrând-o cu tot ce era nevoie. Pentru a construi i a ap ra stirea, Justinian a str mutat un regiment de 100 de solda i cu familiile lor, dintre cei mai viteji osta i ai s i, recruta i de pe teritoriul Daciei, din zona Pontului Euxin, care i acum timp de peste 1400 de ani, înc sunt pe acele locuri, devenind între timp beduini i trecând, for at, la religia islamic . În anul 640 e.n. arabii cuceresc definitiv zona, dar m stirea cre tin-ortodox va rezista pân în zilele noastre, devenind o insul de cre tinism în marea de islam. În secolul X, un c lug r local a avut o viziune c în apropiere, pe un munte vecin, se afl corpul celei ce a fost martirizat de musulmani, Sfânta Ecaterina i au adus moa tele acesteia în m stire (capul i mâna stâng ) de acum denumirea m stirii va fi Sfânta Ecaterina din Sinai. În anul 1696, voievodul rii Române ti, Constantin Brâncoveanu, a f cut danii substan iale a ez mântului care s-au perpetuat i dup moartea sa în 1714, donând atunci un portret de o real calitate artistic , azi de o deosebit valoare, donând candele sfetnice, broderii, bani, mo ii.

Despre via a i moartea marelui domnitor s-a scris mult, a vrea s ar t c cel care a fost uciga ul s u, a fost sultanul Ahmed al III-lea, un om foarte crud, sadic, lacom i hr re . Invidios i lacom atât el cât i unii din boierii rii Române ti de atunci, l-au mazilit pe domn, l-au dus împreun cu familia la Istanbul (Constantinopol- arigrad) i în ziua de 15 August 1714 i-a decapitat cei patru b ie i, pe Ianache sfetnicul lor i pe domn, confiscându-i acestuia bunurile. Inexplicabil este aceast ucidere în timp de pace dup ce 26 de ani Constantin Brâncoveanu colabora i se supunea turcilor, a fost confirmat de dou ori de scaunul otoman ca domnitor pe via i neexistând încerc ri de r zvr tire f e, dar educa ia barbar , sadic i sângeroas a turcilor s-a f cut din nou sim it , culminând cu uciderea f motive serioase a unuia dintre cei mai buni, mai cre tini i mai iubi i voievozi ai rii Române ti.

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

23

Dan LUPESCU

OVIDIU ]i EMINESCU – piscuri identitare î@n viziunea lui Emil Boroghin[ scut în aceea i zodie cu BRÂNCU I -, polivalentul om de teatru craiovean Emil Boroghin (actor, regizor, manager) ne propune dou recitaluri lirice de o expresivitate, for de sugestie i dinamism intrinsec antologice: 1. De la OVIDIU, exilatul la Pontul Euxin, la Mihai EMINESCU, Luceaf rul din ara Miori ei; 2. Cântecul vârstelor (spectacol de poezie popular ).

Ele au avut multe altele premerg toare, dintre care le amintim doar pe anterioarele, ambele în 2016: Sunt suflet în sufletul neamului meu. Limba Român este patria mea, respectiv, Lumeantreag e o scen (recital Shakespeare), în urma c ruia E.S. Paul Brumel, Ambasadorul Marii Britanii la Bucure ti, i Dl Nigel Bellingham, directorul British Council România, au urcat pe scena lii Horia Lovinescu a Teatrului Nottara i au declarat încheierea suitei de manifest ri din Anul SHAKESPEARE - 400 în România.

Cerbicia întru c utarea esen elor (cerbicie deloc încrâncenat , dimpotriv : de senin tatea i serenitatea specifice spiritualit ii geto-dacilor - care credeau în nemurirea sufletului, cântau i d uiau la moartea vreunui semen, care pleca s -l întâlneasc pe Zamolxe, dar plângeau la na terea pruncilor, care nici nu tiau ce patimi îi a teapt de Terra!), voca ia depist rii vocilor din adâncuri, a oaptelor arheilor i arhetipurilor/ matri elor ancestrale, ca i colosala în elepciune a ascult rii tâlcurilor fiec rui element d ruit de Dumnezeu, a fiec rui sunet definitoriu pentru diversele „materiale” (cuvânt/ metafor , lemn, piatr , marmur , bronz) constituie elemente care-i unesc, peste timp, pe Boroghin i Brâncu i.

Consonan a în care intr crea iile lor este cu atât mai l udabil i mai profund , cu cât ei i-au tr it prima colire, aceea a „vârstei de aur”, copil ria, în medii diametral opuse, ca atmosfer i orizont gnoseologic (cel pu in la o gr bit prim vedere).

Emil Boroghin a v zut lumina acestei lumi pe malul Dun rii, la Corabia (23.I.1940), iar Brâncu i în Hobi a Gorjului (19.II.1876), adic sub strea ina de lumin celest a mun ilor Parâng i Retezat, nu prea departe nici de Gugu, nici de Vârful Omul din Bucegi, fiecare dintre locurile men ionate având rosturile i gurile sale de rai, cu efluviile str lucitoare de energie pozitiv-t duitoare, cu Sfinc ii dacici, v zu i ori nev zu i decât de ini ia i. scut în preajma unui antic sit arheologic, Sucidava (capitala tribului dacic al ucilor, devenit ora roman, de unde, duretragerea aurelian , împ ratul Constantin cel Mare arcuise un superb pod peste Dun re, lung de 2.400 metri, legând drumurile comerciale ale Daciei, cu suratele lor din sud, pân la Salonic), Boroghin a purtat, poart cu el, peste tot în lume, pecetea incon-

fundabil a milenarei cet i dacice i romane, dar i Crucifixul de lumin al magistralei axe culturale i militare care este b trânul Danubiu.

La rândul s u, Brâncu i i-a purtat vii, permanent, r cinile i ecourile Carpa ilor, încununa i de atâ ia i atâ ia mun i sacri ai dacilor, fiecare purtând numele de Kogaion, povestea Marelui Lup Alb i o întreag tolb de aur cu legende i istorii despre geto-daci, eresuri, basme, colinde, datini, ve minte, ustensile i me te uguri nemaiîntâlnite în alte p i de lume.

Ezoteric este sculptura lui Brâncu i, gândit pentru a fi mângâiat sau perceput în mod expres inclusiv de orbi (prin sim ul tactil)... i tot ezoteric este marea poezie - fie tradi ional , folcloric , popular , cu autor anonim, fie tr it pân dincolo de cutremurare ontologic-metafizic , incizat pe piele ultra-fin de oaie ori pergament, de anticul Ovidiu, fie scris pe hârtie, de Românul Absolut: Eminescu.

Despre Exilatul de la Pontul Euxin, Ovidiu -, Tudor Arghezi crede c „este marele nostru str mo de limb , de scriere i de sânge (...), poet al nostru ca i Eminescu”. În lumina cercet rilor tiin ifice temeinice, se pare, îns , c Ovidiu este, mai degrab , marele nostru str nepot de limb , noi, traco-geto-dacii, fiind str mo ii lui, ci nu invers.

Iar despre Mihai Eminescu, acela i Tudor Arghezi se exprim seismic: „Eminescu e sfântul prea curat al ghiersului românesc.

Din tumultul dramatic al vie ii lui s-a ales un Crucificat. Fiind foarte român, Eminescu este universal.”. ...Absolvent al Institutului de Art Teatral i Cinematografic „I.L. Caragiale”/ IATC din Bucure ti (clasa Dinu Negreanu), Emil Boroghin s-a d ruit, înc din 1963, scenei-altar a Teatrului Na ional din Craiova, cu o abnega ie des vâr it , unic , sigiliu originar doar pentru oltenii get-beget.

De la Al. Firescu, Romulus Diaconescu, Dan Lupescu pân la Victor Parhon, Mihai Naidin i al i importan i cronicari dramatici, to i au scris laudativ, în cotidianele Înainte i Cuvântul Libert ii, ori în reviste precum Ramuri, România literar , Lamura, Teatrul.

Concomitent cu activitatea sa de actor, Emil Boroghin a nutrit o pasiune constant pentru arta regiei de teatru, montând o serie de piese bine alese, dintre care re inem Bietul meu Marat, Polen pe insul , Poveste din Hollywood, Jocul de-a vacan a sau asigurând asisten a de regie la spectacole monumentale (Macbeth de Shakespeare), ob inând- i, la un moment dat, atestatul ca regizor profesionist.

24

Domnul de Rouã via

În Dic ionarul dedicat actorilor craioveni (File de arhiv sentimental , cu prefa de Ion Zamfirescu, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 1993, 414 pagini), Constantin Gheorghiu i Al. Firescu creioneaz un portret foarte succint, dar cât se poate de l muritor, cuprinz tor, protagonistului nostru de acum: „În Emil Boroghin , teatrul craiovean i întreaga via cultural a acestui perimetru de spiritualitate româneasc au un d ruit pân dincolo de abnega ie, un intelectual, un suflet curat, un împ timit de poezie i de tot ceea ce se înglobeaz într-un activism cultural de esen , un ini iator i un muncitor trudnic pentru împlinirea celor mai riscante proiecte culturale, un mentor de o rar exemplaritate al mi rii de amatori i, în ultima vreme, un conduc tor teatral care tie ce are de f cut i cu cine se poate întemeia în împlinirea i ilustrarea acestui moment fertil al scenei craiovene.”.

Talentatul i împ timitul (avizat!) de poezie Emil Boroghin a conceput, a „clocit” i a dat via , de-a lungul bogatei i exemplarei sale cariere, la zeci de recitaluri, al c ror num r cred c nu-l mai cunoa te, cu exactitate, nici chiar domnia sa.

Important este c , în anii de gra ie 2015-2018, f când slalom printre zeci de turnee, de-a lungul i de-a latul planetei, din Americi pân în China i Australia, el a meditat cu asupra de m sur , a finisat i a finalizat recitaluri lirice cu impact incontestabil asupra iubitorilor de duh i slov româneasc , de spirit, spiritualitate, cultur i art cu sorginte traco-geto-dacice.

Cel ce l-a purtat mereu în inim pe idolul, dasc lul i prietenul u, nimeni altul decât Artistul Poporului Radu Beligan, directorpre edinte, apoi, pre edinte de onoare pe via al Institutului Mondial de Teatru -, Emil Boroghin , în elegându- i cum se cuvine punctul de apogeu atins, i-a asumat cu temeritate admirabil spectacolul De la OVIDIU, exilatul la Pontul Euxin, la Mihai EMINESCU, Luceaf rul din ara Miori ei - scenariul: Emil Boroghin , regia: Alina Hiristea, editare video: Marius Per e i Ciprian Duic , muzica original : Bogdan Marinescu, regia tehnic : George Dul mea, lumini: Dodu Ispas, operator video: Florin Chirea, sunet: Marius Marciu. Premiera absolut a avut loc de Ziua Culturii Na ionale/ Ziua EMINESCU, 15 ianuarie 2019, la Teatrul Nottara, sala George Constantin, din Bucure ti.

Unica reprezenta ie din B nie, în sala Ion D. Sîrbu a Teatrului Na ional Marin Sorescu din Craiova, s-a desf urat în dup amiaza/ seara zilei de 17 martie 2019. Se pare c va r mâne i singura, în Capitala Olteniei, deoarece conducerea Na ionalului craiovean ezit s i respecte promisiunea de a fi parte egal , cu Teatrul Nottara, în sus inerea acestui proiect.

Dup ce am trecut pragul negru al s lii Ion D. Sîrbu, al turi de spectatori, am plonjat într-un pântece primordial: spa iu al negrului absolut, du umeaua, pere ii, plafonul, totul-totul având aceast culoare dinainte de na terea universului. Noroc c , surâz toare, înv luitoare, pulsând lumina iubirii divine, din planul frontal te frapeaz fereastra salvatoare a unui ecran de un alb imaculat, care te îmbrac , parc , într-un uvoi de lumin adânc gr itor i frem tor, izb vitor i cuceritor. Gândul te str fulger c intri într-un spa iu al ini ierii, în care po i tr i experien a cople itoare a Învierii întru Lumin . Sesizezi, dup aceea, c magicul ecran este încadrat, pe trei p i (stânga, dreapta, sus), de o „ram ” regal , maiestuoas , de dimensiune 6 x 3 metri (maximum: 8 x 4 m), care te duce cu gândul la miraculoasele por i din lemn, maramure ene i gorjene, dup modelul c rora BRÂNCU I a dat via Por ii S rutului... S rutul dintre profan i sacru... S rutul Trecerii, pe-Trecerii... S rutul iubirii spirituale... S rutul mereu întemeietor, dintre

Anul IV, nr. 1(13)/2019

i moarte... rutul-botez care consfin te nemurirea sufletului românesc, nemurire care-i c uzea permanent pe daci, inclusiv în neînfricarea cu care se aruncau în b liile de ap rare a gliei str bune i senin tatea/ bucuria cu care- i priveau/ primeau moartea...

Este, concomitent, „rama” ocrotitoare a Arcului de Triumf sprâncean de sanctuar dacic i de bazilic tainic -, Arc m rit imperial, redimensionat de câteva zeci de ori i dup acea smerit de acces (în pozi ia f tului i a rug ciunii, în genunchi!) în chilia Sfântului Mormânt al lui Hristos, din Catedrala Mântuirii de la Ierusalim.

Câte un Arc de Triumf închinat memoriei Eroilor Neamului exist în capitala fiec reia dintre rile care- i respect martirii, trecutul, prezumându- i, a adar, prezentul i viitorul. ...Pe ecranul de un sidefiu halucinant, aproape orbitor: genericul spectacolului gata de a prinde via - De la Ovidiu la Mihai Eminescu. Scenariul: Emil Boroghin .

Din haos întrupat i din lumin , r sare, instantaneu, silueta Protagonistului: Emil Boroghin , „îmbr cat în negru, cu p rul s u alb, aureolat de o me te ugit lumin de contur”, dup cum bine a re inut (aveam s citesc ulterior) Marina Roman (leviathan. ro), într-o stan impecabil a atmosferei acestei reprezenta ii de anduran - prob a Purgatoriului, cu ispitiri devastatoare, com-parabile, poate, cu atât de teluricul raliu Paris-Dakar!, din de ertul de ert ciunilor f limite, i de impact r itor asupra inimilor privitorilor.

Sute, multe sute de versuri recit Actorul (driver neînfricat prin dunele i furtunile de nisip ale istoriei), sufleur! C ci interpretul se afl la doar câ iva pa i de spectatori. Jenant, deru-tant i deranjant ar fi, desigur, dac „siajul” sufleurului ar ajunge, fie i numai o singur dat , ori de dou -trei ori, la urechile celor din sal .

Detaliul de mai sus - extrem de important asupra siguran ei infailibile, des vâr ite, de sine, a interpretului - este înregistrat astfel de site-ul Asocia iei Culturale Leviathan: „Mul i, foarte mul i dintre spectatori NU au putut crede c Emil Boroghin a recitat sufleur. Dragi prieteni, depun m rturie c a a se petrec lucrurile la fiecare spectacol de poezie al fabulosului actor: un circuit perfect între minte, inim i ...literatur . Concentrarea NU sugrum emo ia, iar emo ia - nu tiu prin ce mecanism celest - augmenteaz concentrarea lui Emil Boroghin , societar de onoare al Teatrului Na ional Marin Sorescu din Craiova, c ruia îi mul u-mesc.”.

O percep ie la fel de vibrant are Ileana Perne D lache (magnanews.ro), despre acest recital dedicat rii noastre, care exercit Pre edin ia Consiliului Europei (Consiliul de Mini tri al U.E.) în primul semestru al anului 2019: „Decor? Un con de lumin i un ecran pe care Ciprian Duic a pus traducerile simultane ale textelor rostite în român pe scen , în limbile europene de circula ie, dar i în limba latin . (...) Distribu ia? Emil Boroghin . Oneman-show. Actorul a venit - siluet decupat parc dintr-un vis - i a recitat cu o m iestrie inegalabil , timp de aproape dou ore, i din Ovidiu, Tristele i Ponticele, i multe din versurile eminesciene, trecând prin capodopera Luceaf rul, încheind regalul de poezie cu versurile poetului Marin Sorescu: Trebuiau s poarte un nume.” „...Un tur ne for pentru întreaga echip pe care regizoarea Alina Hiristea a condus-o cu elegan i discre ie - eviden iaz , la fel de rafinata comentatoare Marina Roman. Nu este deloc simplu gânde ti o modalitate de abordare a dou module aparent disparate i s faci scenic sensibil leg tura dintre ele. (...) Latina versurilor scrise la Pontul Euxin era din nou vie, pe ecranul din spatele lui Emil Boroghin , care recita tristele scrisori ale poetului,

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

traduse în român . Ascultându-l pe Boroghin , stâncile i zbuciumul rii, timpul istoric au disp rut. Respiram în timpul simultan i în caden a poeziei. Apoi a venit Eminescu. Dac pentru Ovidiu coordonata imaginilor din montajul video era orizontala, pentru Eminescu echipa a ales verticala pomilor înflori i i a apei curg toare.”. uvoiul judec ilor de valoare i al m rturisirilor Marinei Roman continu , la fel de expresiv i dezinvolt: „Începând cu George Vraca, ase sunt actorii, actori mari, pe care i-am ascultat spunând Eminescu. Îns pe doi dintre ei i-a tot asculta: Adrian Pintea i Emil Boroghin . Fascinanta experien a limbii române în dialog cu familia sa a continuat. Nu m-am putut opri din citit pe ecran versiunile în latin , italian , francez , spaniol , portughez , englez i german ale celor recitate.”.

La cote eclatante, tot mai înalte, a tr it mesajele acestei reprezenta ii (monolog, monodram ) cronicarul dramatic al siteului magnanews.ro: „Vers dup vers, actorul ne prinde în plasa epistolelor care recompun pentru noi o întreag lume! E lumea str mo ilor no tri, cei nemuri i de poetul Vasile Alecsandri: „Latina gint e regin / În ale lumii ginte mari”. Tensiunea cre te, aerul vibreaz de for a din vocea actorului care se joac cu gândurile noastre, aruncându-ne în h uri neb nuite, în aceast „geografie barbar ” care era Dacia pentru romani i pentru exilatul Ovidiu. Emil Boroghin recit f oprire, memoria prodigioas îl ajut s reverse asupra noastr un torent de rime, cuvinte potrivite, i ne face s -l urm rim, clip de clip , cu sufletul la gur .”.

Cavalcada atinge caden e de iure dezl uit, de neoprit, în reconstituirea bulversant -, veritabil poem incendiar biciuit de gâlgâitoare fulgura ii i fulgere de esen ontologic-cosmic : „Abandonat parc într-un spa iu al poeziei absolute, roste te versuri, zeci de versuri care recompun în fa a noastr dureroase momente ale unui trecut m cinat de vinov ii, ale unor oameni care au schimbat mersul întregii noastre civiliza ii. Spectatorii au amu it. În sal , s-a a ternut o t cere ireal . Privesc în jur i simt cum lini tea devine material , curge printre noi ca un uvoi de ap . Privesc spre scena pe care actorul Emil Boroghin continu s recite, s spun , s explice, s ne conving , persuadeaz , ne prive te cu ochii lui mari, din ce în ce mai larg deschi i, ne prive te i - ca întro hipnoz - ne transfer în spa iul ireal, creat tot de el pe scena pe care regizoarea Alina Hiristea s-a strecurat cu luminile i umbrele ei, cu cercurile de foc care înconjoar , ca o coroan de spini, chipul actorului. Psihologia iubirii deslu it în pilde, îndem-nuri, adev ruri, triste i, bucurii, iubiri, pasiuni, via i moarte, dar mai ales eternitate. „Poe ii nu mor niciodat ” - ...fapt dovedit i de harul extraordinarului interpret.”.

Finalul exegezei Ilenei Perne D lache este pe m sur , adic apoteotic: „Un recital egal cu o stare de gra ie pentru care acest fabulos recitator care este actorul Emil Boroghin merit toat iubirea i admira ia noastr .”.

Cuceri i de frumuse ea exploziv a recitalului/ recitalurilor lirice ale lui Emil Boroghin , ca i de lava incandescen a comentariilor pe care le-a stârnit -, ce am mai putea ad uga? Doar - i de ast -dat - a g sit, ca un solomonar, cu subtila-i nuielu de alun, locul magic din care murmur , apoi izbucne te, intempestiv, în lumin , TONUL. TONUL i caden a ROSTIRII. Care nu-s nici tenebros n ruitoare, nici de bocet ori lamento. Nimic melodramatic. Este TONUL Sufletului i duhului dintotdeauna al românului, bucurându-se de mun ii i colinele pe care Dumnezeu i le-a d ruit - lui i ale mo ilor s i - pentru a le colinda, cu turmele de mioare, în lungi i unduitoare fuioare de m rg ritare

25

albe, întru infinirea transhuman ei prin care i-au ap rat, din zare în zare, zestrea din str buni.

Tonul i caden a rostirii, din aceste recitaluri ale lui Emil Boroghin , ni le-au reamintit pe acelea ale Prea Fericitului ANASTASIOS, Arhiepiscop al Tiranei i a toat Albania, care, în septembrie 2006, la Tismana, îl omagia pe Sf. Nicodim, numindu-l vrednic urma al Sfin ilor Apostoli: „Cu integrarea României în Uniunea European va începe, desigur, o nou faz în istoria acestui popor. În Europa NU se cade s mergem, s intr m ca ni te rudenii s race, ca ni te am râ i. Suntem cei mai boga i ai Europei, avem o comoar pe care nimeni altcineva nu o de ine.

Avem comoara credin ei celei drepte, i de aceea avem o mare spundere i datoria de a ne îndeplini rolul de r spântie a credin ei celei drepte în Europa. O Europ f o credin adev rat , o Europ f o credin plin de entuziasm i de iubire va deveni o roab a diferitelor credin e venite din alte p i, adic a diferitelor religii i supersti ii. i toate acestea se cuvine s le facem, iubi ii mei, având întotdeauna în mintea noastr , i mai ales punând la inima noastr , cuvintele Domnului pe care le-am auzit ast zi la Sfânta Evanghelie: „Nu te teme! Nu te teme, popor român, nu te teme, popor ortodox!”.

Revenind nemijlocit la cele mai recente recitaluri ale lui Emil Boroghin , se impune a sublinia c , pentru a surmonta complexitatea i dificult ile inumane ale acestor vremuri sataniste, e nevoie de un hermeneut excep ional, de un interpret polivalent, de talia chiar a lui Emil Boroghin . Arta lui dep te timpul i propulseaz partiturile interpretate scenic (Ovidiu, Eminescu, Shakespeare, poezia popular ) în orizonturile spa iului sacru, deloc inaccesibil, de neatins. Ci, dimpotriv , cvasi-palpabil, dincoace i dincolo de hlamida-i de hermin , imaculat . ...Tonul i caden a rostirii. Ton domol, de bisericu dintrun lemn, sfioas ca o mireas în ziurel de ziu , i, totodat , s getoare, cum lancea de pe turl , purtând Crucea spre Absolut.

Ton blând, omenos, de spirit românesc r sunând cristalin, nu ton de catedral trufa , strivitoare. Ton de icoan f toare de minuni, care te prive te direct în ochi i te mântuie te pe dat .

Tonul Duhului care pogoar peste noi, pentru a ne În a spre rugul Învierii i al Schimb rii la Fa . Ton dup chipul i asem narea lui Dumnezeu. A a a fost. A a este. A a s fie! i mul umim, Doamne, pentru tot i pentru toate.

P.S.: La Teatrul Nottara din Bucure ti, de Ziua Culturii Na ionale/ Ziua EMINESCU, recitalul exemplar de poezie De la Ovidiu la Eminescu, sus inut de actorul Emil Boroghin , societar de onoare al Teatrului Na ional Marin Sorescu din Craiova, a fost prefa at de dizerta ia domnului Radu Boroianu, ex-ministru al Culturii, ex-manager general al Institutului Cultural Român, care a prezentat în detaliu Limba latin , prima institu ie a Europei, gândit i conceput de domnia sa ca un „proiect major de diploma ie cultural , poate singurul de o asemenea anvergur , mas înc , din p cate, la stadiul de poten ialitate”.

Inten ia i ideea unui asemenea proiect sunt, indiscutabil, generoase i binevenite. Cât nu este prea târziu. Dac nu cumva chiar deja este.

Numai c întregul edificiu e încropit, derulat, construit pe o axiom fals , înscris chiar pe frontispiciul proiectului: Limba latin , prima institu ie a Europei. Din simplul motiv c , pân s r sar Imperiul Roman pe hart , Europa Veche i lumea, în genere, tr iser culturi i civiliza ii înfloritoare anterioare acestuia cu multe, multe mii de ani. În Peninsula Italic , latina era limba administra iei, nefiind cunoscut de popula ia majoritar . Limbile neolatine (gre it, dar inten ionat botezate a!) sunt, toate, limbi autohtone, provenind din proto-indo-european (corect: proto-euro-indian ), adic din iliro-traco-daco-getic , limba str mo ilor no tri. A adar, latina s-a n scut din limba str bunilor no tri, ci nu invers. Exist numeroase studii în acest sens, unele publicate cu veacuri în urm , dar pe care istoricii i lingvi tii no tri le ignor , din motive oculte.

26

Domnul de Rouã

Anul IV, nr. 1(13)/2019

}tefan ISPAS

Solurile din arealul satului GROJDIBODU 1. Considera ii generale Solul este cel mai important mijloc de produc ie în agricultur , un mijloc de produc ie natural, care se formeaz i evolueaz sub ac iunea complex i interdependent a tuturor factorilor naturali.

Rol deosebit de important în formarea solurilor din teritoriul administrativ al comunei Grojdibodu l-au avut: alc tuirea litologic (nisipuri eoliene i depozite fluviatile), clima (cu cea mai ridicat temperatur medie anual din România, de aproximativ 120 C), relieful (teras cu dune de nisip i lunc deosebit de complex ) i excesul de umiditate din pânza freatic (în lunca Dun rii). La acestea se adaug i influen a omului, care s-a manifestat prin lucr ri deosebit de ample i variate (nivelare, desecare, îndiguire, drenare, iriga ii, fertilizare etc.), în urma c rora condi iile de solificare au fost puternic modificate.

La rândul s u, solul influen eaz toate componentele mediului natural i în mod special societatea omeneasc . Din aceste considerente Friedrich Albert Fallow (1794-1877), avocat i evaluator fiscal, de origine german , considerat unul dintre fondatorii pedologiei ca tiin , a f cut urm toarea constatare „Nu este nimic mai important i care s merite mai mult aten ie în întreaga natur decât solul. Într-adev r, solul este cel care face uscatul un mediu prietenos pentru omenire. Solul este cel care hr ne te i între ine întreaga natur i întreaga lume vie depinde de sol care este sursa de baz a existen ei noastre.”

Ca urmare a influen ei factorilor naturali, cât i a omului, în cadrul teritoriului administrativ al comunei Grojdibodu s-a format un înveli de sol reprezentat de 3 clase i 5 tipuri de soluri. Încadrarea solurilor pe clase i tipuri s-a realizat pe baza Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (Florea N., Munteanu I., 2012).

Tabelul 1 Clase i tipuri de soluri existente în teritoriul administrativ al comunei Grojdibodu Clasa de sol

Orizont diagnostic

Tipul de sol

I. PROTISOLURI

Orizont A f alte orizonturi diagnostice

1. Aluviosol 2. Psamosol 3. Regosol

II. CERNISOLURI

Orizont A molic (Am)

4. Cernoziom

III. HIDRISOLURI Orizont gleic (Gr)

5. Gleiosoluri

Solul este stratul de la suprafa a scoar ei terestre, alc tuit din mai multe orizonturi, care formeaz profilul morfogenetic al solului, caracterizat prin diferite însu iri fizice, chimice i biologice.

Cel mai important este orizontul de la suprafa , unde se formeaz (din resturile organice) i se acumuleaz humusul, care asigur însu irea fundamental a solului i anume fertilitatea, prin care asigur cre terea vegeta iei.

Cunoa terea solurilor din teritoriul administrativ al comunei Grojdibodu permite locuitorilor comunei o mai bun utilizare a lor în func ie de favorabilitatea pentru diferite culturi. Totodat , pentru cre terea produc iilor agricole, în func ie de propriet ile fiec rui tip de sol, se pot aplica cele mai bune m suri de protec ie i ameliorare.

2. Descrierea claselor i tipurilor de soluri Clasa de sol reprezint totalitatea solurilor al c ror profil morfologic prezint un orizont pedogenetic esen ial, considerat orizont diagnostic pentru clasa respectiv .

Tipul de sol reprezint o grup de soluri separat în cadrul clasei de sol, având în vedere unele tr turi specifice, cum ar fi culoarea, textura sau apari ia unor orizonturi noi subordonate orizontului diagnostic.

2. 1. Clasa protisoluri Aceast clas cuprinde soluri foarte diverse sub aspectul genezei, însu irilor, fertilit ii i r spândirii acestora. Sunt considerate soluri pu in evoluate, aflate în curs de formare, care prezint un orizont A, dup care se trece la orizontul C provenit din materiale parentale naturale.

Denumirea de protisoluri deriv de la cuvântul grecesc pro = înainte, având semnifica ia de primele soluri, adic soluri tinere, reprezentând primul stadiu al procesului de solificare.

Din aceast clas , la nivelul tipului genetic de sol, pe teritoriul comunei Grojdibodu au fost identificate: psamosoluri, aluviosoluri i regosoluri, 2.1.1. Psamosolurile Psamosolurile se caracterizeaz prin prezen a unui orizont A dezvoltat pe material parental nisipos, remaniat eolian, având cel pu in 50 cm textur grosier sau grosier mijlocie (sub 12%

Anul IV, nr. 1(13)/2019

27

Domnul de Rouã

argil ). Nu prezint alte orizonturi diagnostic sau acestea sunt foarte slab exprimate. Caracterul esen ial al acestor soluri este dat de cuvântul psamos care provine din limba greac i înseamn nisip. De altfel, aceste soluri sunt cunoscute sub denumirea generic de soluri nisipoase. Spre deosebire de nisip, care este o ro, solurile nisipoase con in o anumit cantitate de humus, în general redus , care asigur cre terea vegeta iei.

Ca origine, nisipurile din partea de sud-vest a Câmpiei Romana i sunt fluviatile, fiind depuse de Jiu în albia sa, de unde au fost transportate de vânturile de vest i nord-vest i depuse în partea de sud-vest a Câmpiei Romana i, în sectorul cuprins între localit ile Craiova-Bechet-Corabia, unde se încadreaz i teritoriul comunei Grojdibodu. În alc tuirea mineralogic a acestor nisipuri, cuar ul reprezint 27-48%, la care se asociaz în propor ie de pân la 40% feldspat, muscovit, granat, hornblend , epidot, apoi oxizi de fier (5-22%) i alte minerale (sub 5%) (Parichi M., St nil Anca-Luiza, Ploae P., 2013).

Ca r spândire, psamosolurile se întâlnesc pe terasa Dun rii, în partea central-vestic a teritoriului comunal Grojdibodu, unde procentul de nisip care intr în alc tuirea granulometric a solului este mult mai mare decât în partea de est.

Sub aspect pedogenetic, aceste soluri au un pronun at caracter litomorf, deoarece formarea lor este condi ionat de prezen a nisipurilor eoliene, care suport o puternic influen a tuturor factorilor pedogenetici (în primul rând a climei, dar i a vegeta iei, apei, reliefului, i omului). Astfel, nisipul, ca material parental, determin aridizarea climei solului (în compara ie cu cea din atmosfer ), ca urmare a înc lzirii puternice i re inerii apei în cantitate foarte mic , ceea ce accentueaz deficitul de umiditate care reduce foarte mult dezvoltarea covorului vegetal i favorizeaz defla ia. Nisipurile au porozitate mare, în special la suprafa , ceea ce face ca resturile organice, i a a slab reprezentate, fie rapid descompuse, pân la mineralizarea total , rezultând un orizont humifer deschis la culoare, cu structur slab dezvoltat , cu rezisten hidric i mecanic foarte sc zut .

Fig. 1. Aria de r spândire a nisipurilor eoliene în Câmpia Romana i (sectorul Craiova - Bechet - Corabia)

Procesul pedogenetic a suferit o puternic influen antropic datorit amenaj rii sistemului de iriga ii Sadova - Corabia, în perimetrul c ruia se afl i teritoriul comunei Grojdibodu.

Amenajarea acestui sistem de iriga ii, dat în folosin în anul 1979, a impus efectuarea unor ample lucr ri de nivelare a dunelor de nisip i executare a canalelor de iriga ii, lucr ri care au fost îns realizate f decopertarea, conservarea orizonturilor superioare i repunerea lor la suprafa , ceea ce a contribuit la extinderea terenurilor cu nisipuri la suprafa , aflate în stadiu incipient de solificare (Parichi M., St nil Anca-Luiza, 2002). Ca urmare, relieful eolian de dune-interdune, cu dune care se în au pân la 10 m, a fost transformat într-un relief u or v lurit, care tr deaz prezen a dunelor de nisip, a c ror influen asupra procesului pedogenetic este foarte evident.

Astfel, la partea superioar a dunelor solificarea este mult mai lent decât în spa iile dintre dune, datorit unui complex de factori i anume: umiditate mai redus (pentru c apa se pierde mai repede), con inut de materie organic mai mic, procent mai ridicat de nisip grosier, cât i datorit intensit ii mai mari a vântului care spulber nisipul în lipsa covorului vegetal protector.

Din constat rile f cute de Constantin Ilie, inginer agronom în comun , cu o experien de peste 30 de ani în domeniul agricol, în caz de secet primele culturi care intr în declin sunt cele care ocup spin rile dunelor, cele din spa iile dintre dune men inânduse înc dou -trei s pt mâni într-un stadiu corespunz tor de vegeta ie. Ca urmare, diferen ierile de produc ie sunt foarte evidente de la un sector la altul, cu pierderi importante în cazul secetelor prelungite, mai ales c sistemul de iriga ii nu mai func ioneaz , pânza freatic se afl la adâncime mare (> 10 m), iar tendin a de aridizare a climei este tot mai evident (în ultimii 6 ani temperatura medie anual la Grojdibodu a fost de peste 12,50 C, ceea ce reprezint o valoare foarte apropiat de cât se înregistreaz în regiunile semide ertice ale globului).

Pe teritoriul comunei Grojdibodu, ca subtipuri genetice ale psamosolurilor, au fost identificate psamosoluri entice i psamosoluri eutrice, al c ror profil este format dintr-un orizont A ocric (Ao), orizont deschis la culoare, dup care urmeaz materialul parental, notat cu litera C, reprezentat prin nisipuri eoliene. Prin urmare, profilul de sol este foarte slab diferen iat sub raport morfologic.

Psamosolurile entice prezint o dezvoltare foarte slab , având un orizontul Ao slab conturat, cu grosime mai mic de 20 cm, dup care urmeaz depozitul de nisipuri care, pe alocuri, este exploatat ca material de construc ii.

Foto 1. Psamosol entic

28

Domnul de Rouã

Psamosolurile eutrice, spre deosebire de cele entice, prezint orizontul Ao mai bine dezvoltat, cu grosime mai mare de 20 cm, având i o culoare mai închis . Sub acest orizont, în condi ii mai favorabile solific rii, urmeaz un orizont AC, de 15-20 cm grosime, care face trecerea spre materialul parental. Psamosolurile eutrice apar în alternan cu psamosolurile entice, cele eutrice dominând pe terenurile dintre dune, iar cele entice la partea superioar a dunelor. În general, psamosolurile prezint propriet i fizice, hidrofizice i chimice, care sunt pu in favorabile dezvolt rii plantelor.

Astfel, textura este grosier (nisipo-lutoas în orizontul Ao), iar structura, în strâns leg tur cu textura i con inutul redus de humus, este foarte slab exprimat . Datorit porozit ii excesive sunt u or spulberate de vânt i percolate u or de ape. Permeabilitatea lor poate atinge valori de pân la 200 mm/h. Sunt s race în humus (0,3-0,4%), nu con in carbonat de calciu, iar reac ia este slab acid spre neutr (pH=5,8-7,2) (Parichi M., St nil AncaLuiza, Ploae P., 2013). În leg tur cu capacitatea total de schimb cationic, psamosolurile prezint valori din cele mai sc zute (T<10me/100 g sol), la aceasta contribuind cantitatea mic de argil (între 2 i 10%), cu rol hot râtor în formarea complexului adsorbtiv, iar pe de alt parte materia organic este rapid descompus pân la mineralizarea total . Dup gradul de satura ie în baze se încadreaz în categoria solurilor eumezobazice (V=7080%). Sunt slab aprovizionate cu element nutritive (N, P, K) i prezint activitate microbiologic redus .

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Fertilitatea psamosolurilor este foarte sc zut , aceasta fiind puternic influen at de con inutul redus de humus i de substane nutritive, cât i de eroziunea eolian . Din raport rile Agen iei pentru Protec ia Mediului din jude ul Olt, la nivelul comunei Grojdibodu exist aproximativ 296 ha terenuri agricole cu soluri nisipoase afectate de eroziunea eolian . (http://www.anpm.ro/ documents/25229/3237185/CAP+III+SOLUL+.pdf/0320640f2dfe-461d-8f43-6c93f7272c5f).

Totu i, aceste soluri au i avantajul de a se înc lzi mai repede prim vara, oferind astfel posibilitatea ob inerii unor recolte timpurii. Sub alt aspect, psamosolurile se lucreaz mult mai u or, cu consumuri de energie i carburan i mai sc zute comparativ cu alte soluri. Nivelarea dunelor de nisip i introducerea iriga iilor a rgit foarte mult sortimentul de plante cultivate: grâu, porumb, floarea soarelui, lucerna etc. Rezultate bune dau pentru vi a-devie i pomi (în special piersic i cais).

Ca m suri de protec ie i ameliorare se recomand men inerea într-o stare corespunz toare a actualelor perdele forestiere i men inerea solului înierbat o perioad cât mai îndelungat pe parcursul unui an, cu rol important în stoparea eroziunii eoliene, cât mai ales reintroducerea iriga iilor care favorizeaz stabilitatea acestor soluri i dezvoltarea normal a vegeta iei. De asemenea, rol important pentru cre terea fertilit ii îl are încorporarea masiv a gunoiului de grajd (25-30 t/ha), aplicarea îngr mintelor chimice cu azot, fosfor i potasiu, ca i folosirea îngr mintelor verzi.

2.1.2. Aluviosolurile Cunoscute i sub denumirea mai veche de soluri aluviale, aluviosolurile s-au format pe materiale parentale aluvice, cu grosimea de cel pu in 50 cm i având cel mult un orizont A. Termenul de aluviosol provine din limba latin , de la cuvântul alluvium = aluviune i are sensul de sol dezvoltat pe depozite aluviale recente.

Aluviosolurile sunt r spândite în lunca Dun rii, o unitate de relief deosebit de complex , cu denivel ri mai mult sau mai pu in pronun ate, care creeaz probleme deosebite în ceea ce prive te regimul apelor de suprafa i nivelul apelor freatice.

Lunca Dun rii din dreptul comunei Potelu a ap rut ca uscat, în cea mai mare parte, dup desecarea lacului Potelu (1970), ulterior fiind supus unor ample lucr ri de nivelare, drenare i fertilizare.

Materialele parentale pe seama c rora s-au format i evoluat aceste soluri sunt reprezentate prin depozite fluviatile i fluviolacustre, care se caracterizeaz printr-o mare varietate textural i o evident stratificare pe vertical , în sensul c la baz se afl materiale mai grosiere, iar la suprafa se afl cele mai fine. Vegeta ia natural sub care s-au format aceste soluri este cea specific de lunc , reprezentat prin diferite specii de ierburi adaptate la excesul de umiditate. Nivelul freatic se afl la adâncimi care, în func ie de microrelief, variaz între 1,0 i 2,5 m, aflându-se sub influen a direct a nivelului de curgere al Dun rii.

Aluviosolurile se caracterizeaz printr-un profil foarte slab diferen iat din punct de vedere morfologic, alc tuit dintr-un singur orizont A ocric (Ao), adesea slab conturat, urmat de materialul parental C. Pe teritoriul comunei Grojdibodu, aa nivel de subtip genetic de sol, în func ie de condi iile de mediu, au fost separate aluviosoluri entice, eutrice i gleizate.

Aluviosolurile entice, sunt cele mai tinere soluri, reprezentate prin aluviuni recente (denumite protosoluri aluviale în vechea clasificare), depuse în lunca inundabil a Dun rii, în sectorul

Foto 2. Psamosol eutric

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

dintre fluviu i digul de protec ie împotriva inunda iilor. Se caracterizeaz printr-un orizont Ao, orizont deschis la culoare, cu o grosime mai mic de 20 cm, urmat de orizontul C, reprezentat de materiale parentale de origine fluviatil , sub form de strate diferite ca grosime, textur (predominant grosier ), compozi ie, culoare etc, bogate în carbonat de calciu.

Inunda iile periodice determin întreruperea procesului pedogenetic, în sensul c aluviunile vechi sunt acoperite cu aluviuni noi, iar orice aport de material aluvionar înseamn reluarea procesului pedogenetic. Datorit acestui fapt orizontul Ao are o dezvoltare redus i este s rac în humus.

Aflate permanent sub pericolul rev rs rilor apelor Dun rii, aceste soluri nu sunt folosite în domeniul agricol, fiind ocupate de vegeta ie forestier (p dure de plopi i s lcii) al c rei rol este de atenuatre a vitezei de scurgere a apei în cazul inunda iilor.

29

Textura este nisipolutoas spre lutonisipoas , textura este slab exprimat , iar carbonatul de calciu este prezent de la suprafa . Nivelul freatic, de i se afl la adâncimea de 2,0-2,5 m, influen eaz mai rar partea inferioar a profilului de sol, deoarece textura grosier împiedic ascensiunea franjei capilare. Prezen a carbonatului de calciu influen eaz reac ia solu iei solului, care este slab-moderat alcalin pe tot profilul. Con inutul de humus este slab, dar mai ridicat decât în cazul aluviosolurilor entice, iar aprovizionarea cu N, P, K variaz în limte foarte largi, în func ie de vechimea aluviunilor i natura lor.

Pân în urm cu 10-15 ani aceste soluri erau folosite, în mod special, pentru planta iile de cai i i piersici. În prezent sunt folosite pentru culturi de porumb i plante furajere. Pentru ameliorare sunt necesare cantit i mari de îngr minte organice i minerale i efectuarea de iriga ii, dar cu norme de udare foarte mici i dese pentru a preîntâmpina ridicarea nivelului freatic.

Aluviosolurile gleizate se întâlnesc pe terenurile netede din lunca Dun rii, în incinta îndiguit , cu nivelul freatic situat la adâncimea de cel mult la 1,5-2,0 m (mai aproape de suprafa decât în cazul aluviosolurilor eutrice) ceea ce face ca partea inferioar a profilului de sol s fie afectat de exces permanent de umiditate.

Ca urmare, în afar de orizontul Ao, de la partea superioar , la adâncimea de 70-80 cm se instaleaz un mediu anaerob, ceea ce favorizeaz reducerea intens a fierului i manganului, cu formarea de produ i fero i i mangano i, care imprim solului culori verzui, alb strui, vine ii, a c ror pondere ajunge s dep easc 50% din suprafa a ob inut prin sec ionarea elementelor structurale. Astfel, la partea inferioar a profilului de sol, se formeaz orizontul de glei de reducere (Gr).

Fig. 2. Reprezentarea schematic a rela iei dintre sol, apa freatic i microrelieful din lunca Dun rii

Foto 3. Succesiune de aluviuni depuse în malul stâng al Dun rii Aluviosolurile eutrice, cunoscute sub denumirea de soluri aluviale tipice (în clasific rile mai vechi), se întâlnesc pe vechile grinduri din lunca Dun rii, în incinta îndiguit . i se caracterizeaz prin prezen a unui orizont Ao, cu o grosime mai mare de 20 cm, dup care urmeaz materialul parental format din depozite fluviatile, cu textur foarte variat , dar predominant grosier . Prin urmare, aluviosolurile eutrice sunt r spândite pe terenurile mai înalte din lunca Dun rii (fostele grinduri), mai rar inundabile (par ial, aceste terenuri nu au fost acoperite de ape nici la inunda iile din anul 2006, când apele Dun rii au trecut peste digul de protec ie i au inundat aproape în întregime lunca din dreptul localit ii Grojdibodu), ceea ce a permis ca procesul pedogenetic s aib continuitate, de unde i grosimea mai mare a orizontului Ao (2530 cm) fa de aluviosolurile entice.

Nivelul freatic prezint fluctua ii sezoniere, fiind în strâns leg tur cu nivelul de curgere al Dun rii, care, în general, este mai ridicat prim vara i mai coborât vara, mai ales în perioadele secetoase. Odat cu coborârea nivelului freatic în sol p trunde oxigenul, astfel c procesele de reducere (cele care dau culori verzui, alb strui, vine ii) alterneaz cu cele de oxidare (care dau culori ro cate, g lbui), ceea ce face ca între orizontul Ao i Gr s se formeze un orizont de de glei de oxido-reducere (Gox), cu aspect marmorat, în cadrul c ruia culorile de oxidare sunt predominante. Frecvent, prin precipitarea compu ilor fero i i mangano i se formeaz concre iuni ferimanganice Sunt soluri mai recente decât aluviosolurile eutrice, deoarece procesul pedogenetic a început odat cu desecarea lacului Potelu, dup anul 1970, fapt pentru care orizontul Ao este slab dezvoltat (22-25 cm), separarea sa f cându-se mai mult dup adâncimea de efectuare a lucr rilor solului. De i se afl în incinta îndiguit , aceste soluri au fost din nou acoperite de ape in timpul inundaiilor din anul 2006, procesul pedogenetic fiind întrerupt i reluat în anul urm tor, dup retragerea apelor Dun rii.

30

Domnul de Rouã

Datorit excesului de umiditate, mai ales prim vara, când nivelul freatic este mai ridicat, ferilitatea acestor soluri este mai sc zut decât a celor anterioare, fapt pentru care aria culturilor agricole se retrânge foarte mult, de cele mai multe ori fiind utilizate ca p uni. Coborârea nivelului freatic ar îmbun ii mult regimul aerohidric i ar elimina riscul saliniz rii acestor soluri, iar aplicarea de îngr minte organice i minerale ar permite ob inerea de produc ii bune la diferite culturi agricole.

2.1.3. Regosolurile Regosolurile sunt soluri slab dezvoltate, formate în condi ii de relief înclinat, pe depozite afânate ori slab consolidate, men inute aproape de suprafa datorit eroziunii geologice (eroziune natural ), care este un process lent i îndelungat. De altfel, cuvântul rhegos, cu semnifica ia de cuvertur , sugereaz existen a unor soluri formate pe materiale parentale afânate.

La nivel de subtip de sol, în cadrul teritoriul administrative al comunei Grojdibodu au fost identificate regosoluri eutrice, spândite pe o suprafa destul de restrâns , pe fruntrea tersasei Dun rii, mai ales la vest de satul Hotaru.

Anul IV, nr. 1(13)/2019

toarele cu pant mai redus , unde fruntea terasei pare ajuns la un anumit echilibru, solificarea este mai avansat , iar grosimea orizontului Ao poate s ajung pân la 25-30 cm, iar sub acesta se contureze slab un orizont de tranzi ie AC, cu grosime de 1015 cm, care con ine carbona i disemina i în masa de sol.

Prezint textur lutoas spre lutonisipoas i structur gr un oas , ceea ce le asigur o bun permeabilitate. Con inutul de humus este de cel mult 1,5%, iar reac ia solu iei solului se încadreaz între slab acid pân la slab alcalin (pH=6,5-7,5). Sunt soluri eubazice (V>80%).

Regosolurile au o fertilitate sc zut datorit reliefului înclinat, care favorizeaz eroziunea lent i continu a materialului de sol.

Concomitent cu deplasarea particulelor de sol de apa care se scurge pe versant are loc i pierderea de substan e nutritive i humus, al c ror rol este primordial în men inerea fertilit ii solului. În prezent, în cea mai mare parte sunt folosite ca p uni de slab calitate. Se pot ameliora prin realizarea de agroterase, ca m sur de combatere a eroziunii solului, dar i prin aplicarea de cantit i sporite de îngr minte organice i minerale.

2.2. Clasa cernisoluri Clasa cernisoluri cuprinde solurile care au ca tr tur specific acumularea evident de humus la partea superioar a profilului de sol. Prin urmare, din aceast clas fac parte cele mai fertile soluri, cu r spândire mare în regiunile de câmpii, dealuri i podi uri joase. Reprezentative pentru aceast clas sunt cernoziomurile, soluri care se întâlnesc i pe teritoriul comunei Grojdibodu.

2.2.1. Cernoziomurile

Foto. Regosol pe fruntea terasei Dun rii Procesul pedogenetic se men ine într-un stadiu relativ redus, întrucât o parte din materialul de sol este transportat pe pant de apa care, în mare parte, nu se infiltreaz , ci se scurge pe versant.

Ca urmare, orizontul superior r mâne slab conturat, iar sub acesta urmeaz materialul parental, f s se formeze alte orizonturi.

Profilul acestor soluri este alc tuit dintr-un orizont A ocric (Ao), cu grosimi de 15-20 cm, culoare brun-g lbuie, textur lutoas , luto-nisipoas i structur gr un oas , dup care urmeaz materialul parental afânat, reprezentat prin depozite de loess, de culoare g lbuie, care intr în alc tuirea terasei Dun rii. În sec-

Cernoziomurile se definesc prin prezen a unui orizont A molic (Am), orizont de culoare închis (chiar negru), bine structu-rat i afânat, cu grosime mai mare de 25 cm, continuat cu orizont intermediar de culoare închis , cel pu in în jum tatea superioar , i orizont C calcic (Cca) sau concentr ri de pudr friabil de CaCO3 pân la adâncimea de 125 cm. Denumirea de cernoziom deriv de la cuvintele ruse ti cernâi = negru i zemlia = p mânt, având sensul de sol negru, bogat în humus, iar denumirea de molic provine din limba latin , de la cuvântul mollis = moale, cu sensul de sol afânat.

Dintre cernoziomuri, ca subtip genetic de sol, în partea central-estic i nordic a teritoriului comunal Grojdibodu au fost identificate cernoziomuri cambice. Aceste soluri s-au format pe materiale parentale reprezentate prin nisipuri remaniate eolian.

Prezen a dunelor de nisip, unele remodelate antropic, dau reliefului un aspect u or v lurit. Vegeta ia natural (de silvostep ) a fost înlocuit , în cea mai mare parte, de culturi agricole care, în func ie de tipul de cultur , las în sol cantit i diferite de resturi organice. Pân în urm cu 15-20 de ani majoritatea culturilor agricole se aflau în regim de iriga ie. Clima, caracterizat prin temperaturi medii anuale de circa 120C (cea mai cald din România) i precipita iile de aproximativ 550 mm anual, faciliteaz transformarea resturilor organice în humus i umezirea repetat a p ii superioare a profilului de sol. Nivelul freatic se afl la adâncime mai mare de 10 m i nu influen eaz profilul de sol.

Datorit condi iilor de mediu prezentate mai înainte, procesul pedogenetic specific cernoziomurilor este cel de bioacumulare, proces prin care se formeaz i se acumuleaz humusul la partea superioar a profilului de sol, în special la nivelul ori-

Anul IV, nr. 1(13)/2019

31

Domnul de Rouã

zontului A molic (Am). Alterarea p ii minerale este mai evident în primii 40-50 cm ai solului (datorit umezirii mai frecvente pe aceast adâncime), unde se formeaz cantit i mici de argil care, împreun cu humusul, contribuie la formarea structurii solului.

Cantitatea medie anual de precipita ii asigur levigarea moderat a profilului de sol. Astfel, CaCO3 este levigat pân la adâncimea de 80-90 cm, dar f a se produce i migrarea argilei. În aceast situa ie, sub orizontul Am au loc procese specific de alterare, ceea ce determin formarea orizontului B cambic (Bv), orizont specific cernoziomurilor cambice.

telor. Sunt bine structurate i afânate. Reac ia solu iei solului este, în general, slab acid spre neutr (pH=5,9-6,8),iar con inutul de humus este moderat (2,6%). Sunt soluri foarte permeabile (100-218 mm/or ), capacitatea total de schimb cationic este cuprins între 6-14 me/100 g sol, iar gradul de satura ie în baze variaz între 69-92%. Con in pân la 0,11% azot, între 13-26 ppm fosfor i cantit i ce variaz de la 33ppm pân la 105 ppm potasiu.

Sunt foarte active din punct de vedere micobiologic (Parichi M., St nil Anca-Luiza, Ploae P., 2013).

Cernoziomurile cambice fac parte din categoria celor mai fertile soluri, prezentând un grad ridicat de pretabilitate i favorabilitate pentru toate folosin ele i culturile agricole. Sunt indicate, mai ales, pentru culturile de cereale i plante tehnice. De altfel, la nivelul anului 2018 pe terenurile cu astfel de soluri s-au ob inut cele mai bune rezultate la culturile de grâu, porumb i floarea soarelui. Remedierea deficitului de umiditate, care apare în perioadele secetoase, se poate face prin iriga ii, iar aplicarea de îngr minte minerale i organice ar cre te i mai mult fertilitatea acetor soluri.

Foto 5. Culturi de grâu, porumb i floarea soarelui pe terenurile cu cernoziomuri cambice din partea de nord a teritoriului comunal Grojdibodu Foto 4. Cernoziom cambic

2.3. Clasa hidrisoluri

Ca rezultat al proceselor de solificare, în special datorit bioacumul rii i levig rii, cernoziomurile cambice prezint urm toarea succesiune de orizonturi: Am - Bv - C. Orizontul A molic (Am) are grosimi de 28-35 cm, este de culoare închis (10YR3/2 în stare umed ), prezint textur lutoas spre luto-nisipoas i structur gr un oas mic i medie, foarte bine dezvoltat , porozitate mare, stare afânat , trecere treptat . Orizontul B cambic (Bv), de 30-40 cm, prezint culoare apropiat de cea a orizontului Am, cu men iunea c devine ceva mai deschis spre partea inferioar (10YR4/2 în stare umed ), textur lutoas spre luto-nisipoas , dar cu cre terea procentului de nisip fa de orizontul superior, structur poliedric slab dezvoltat , u or friabil, trecere treptat . Orizontul C apare mai jos de 75-80 cm, este brun g lbui deschis, nisipos, afânat, f structur i con ine cantit i mici de CaCO3. În cazul profilului de sol descris (foto. 5), între orizontul Bv i C apare un orizont BC, de numai 12-15 cm, care face trecerea între cele dou orizonturi, atât din punct de vedere coloristic, cât mai ales textural.

Aceste soluri prezint propriet i favorabile dezvolt rii plan-

Hidrisolurile (solurile hidromorfe), reprezint clasa de soluri care s-au format sub influen a excesului temporar sau permanent de umiditate, provenit din pânza freatic sau din precipita ii. În cadrul teritoriului comunal Grojdibodu au fost identificate numai soluri care s-au format sub influen a excesului de umiditate din pânza freatic , cunoscute sub denumirea de gleiosoluri.

2.3.1. Gleiosolurile Gleiosolurile se definesc prin prezen a unui orizont A i a unui orizont de glei de reducere, notat cu Gr, orizont caracteristic pentru aceste soluri, care apare în primii 50 cm de la suprafa . Pe teritoriul comunei Grojdibodu au fost identificate gleiosoluri tipice.

Aceste soluri sunt r spândite în lunca Dun rii, în alternan cu aluviosolurile gleizate, dar, spre deosebire de acestea, se întâlnesc numai în arealele depresionare, unde nivelul freatic se afl la adâncimea de 1 m sau chiar mai pu in. Ca i aluviosolurile, gleioso-

32

Domnul de Rouã

lurile s-au format pe acelea i depozite aluviale de origine fluvial i lacustr cu textr variat , dar mai argiloas decât în cazul aluviosolurilor. Pe teren se recunosc u or dup vegeta ia adaptat la excesul de umiditate, ca de exemplu: Typha sp., Juncus sp., Carex sp. etc. Specifice pentru formarea acestor soluri sunt procesele de gleizare (de unde i denumirea de gleiosoluri), determinate de excesul de umiditate din pânza freatic . Aceste procese sunt asem toare cu cele descrise în cazul aluviosolurilor gleizate, cu deosebirea c se desf oar cu intensitate mai mare i mai aproape de suprafa , limita superioar a orizontul de glei de reducere (Gr) aflându-se la numai 40 cm adâncime, iar orizontul de gelei de oxido-reducere (Gox) se asociaz frecvent cu orizontul Ao. Datorit mediului umed i r coros (sunt considerate soluri reci), humusul se formeaz în cantit i mici.

Anul IV, nr. 1(13)/2019

lipsite de structur i au un regim aerohidric total nefavorabil dezvolt rii plantelor cultivate. Con inutul de humus este slab, iar prezen a CaCO3 face ca reac ia solu iei solului s fie slab alcalin . Activitatea microbiologic este redus .

Foto 7. E antion din orizontul de glei de reducere Datorit considerentelor de mai sus, fertilitate natural foarte sc zut . Fiind situate în arealele microdepresionare, aceste soluri se afl în permanen sub pericolul ridic rii nivelului freatic, care se afl în direct leg tur cu nivelul de curgere al Dun rii. De asemenea, în condi iile în care clima devine tot mai arid , exist posibilitatea saliniz rii i alcaliz rii acestor soluri. În prezent, în cea mai mare parte, gleiosolurile din cadrul teritoriului comunei Grojdibodu sunt utilizate ca p uni de slab calitate, adesea fiind înml tinite i invadate de vegeta ia higro i hidrofil . Cea mai important cale de ameliorare a acestor soluri este îndep rtarea excesului de umiditate. În loc de concluzii. „Rare sunt câmpurile de activitate care s intereseze mai multe categorii de oameni de tiin ca solul: pe lâng agronom, pedolog, silvicultor, chimist, botanist i inginer de îmbuiri funciare, studiile de sol intereseaz pe geolog, pe geograf, pe economist, pe istoric, pe sociolog i ar trebui s intereseze tot atât de mult pe omul politic i pe oricine are un loc de conducere i de r spundere în via a societ ii, a c rei via i putere se întemeiaz în ultim analiz pe p mânt.”

Academician Gheorghe Ionescu Sise ti

Foto 6. Gleiosol Din punct de vedere morfologic, profilul de sol este alc tuit din urm toarea succesiune de orizonturi: Ao-AGox-Gr. Orizontul Ao prezint grosimi de cel mult 20 cm i culoare brun -cenu ie (10YR 5/1) în stare umed . Excesul temporar de umiditate a determinat formarea de hidroxizi ferici i manganici, care au fost identifica i în sol, înc de la suprafa , sub form de mici concre iuni (bobovine) i pete colorate în brun-g lbui sau brun-ro cat. În masa de sol sunt încorporate resturi de cochilii de gasteropode, ca dovad c actuala lunc a Dun rii din dreptul comunei Grojdibodu a func ionat ca fund de lac pân în anul 1969, când lacul Potelu a fost desecat (foto 7). Urmeaz un orizont de tranzi ie AGox, de circa 15-20 cm i culoare brun-oliv, brun-cenu ie, aproape în permanen umed-ud, lipsit de structur . La adâncimea de cel mult 40 cm apare orizontul de glei de reducere, notat cu Gr, de culoare cenu ie-vine ie, saturat cu ap , masiv, cu numeroase concre iuni feri-manganice.

Aceste soluri au textur lutoargiloas pe tot profilul, sunt

Bibliografie Florea N., Munteanu I., 2012, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS), Editura SITECH, Craiova Ispas t., Mur toreanu G., Leotescu Raluca, Ciulei S., 2006, Pedologie - cercetarea solului pe teren, Valahia University Press, Târgovi te.

Ispas t., St nil Anca-Luiza, 2015, Solurile României, Valahia University Press, Târgovi te.

Parichi M., St nil Anca-Luiza, 2002, Despre variabilitatea spa ial a solurilor nisipoase i însu irile lor morfologice, fizice i chimice, în urma amenaj rii terenurilor la irigat, Analele Universit ii Spiru Haret, Geografie, 5, Bucure ti.

Parichi M., St nil Anca-Luiza, Ploae P., 2013, Solurile peisajelor eoliene din România, Editura Funda iei România de Mâine, Bucure ti.

Puiu t., Basarab A., 2001, Pedologie, Ed. Piatra Craiului, Bucure ti. ltineanu Cr., Mih ilescu I. Fl., Seceleanu I., Dragot Carmen, Vasenciuc Felicia, 2007, Ariditatea, seceta, evapotranspira ia i cerin ele de ap ale culturilor agricole în România, Ovidius University Press, Constan a

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

33

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

Conduc[torul providen\ial Problem deschis , complex i delicat .

Abordând-o, nu am preten ia nici de a emite judec i definitive, nici de a o epuiza, cu atât mai pu in de a o discuta pur tiin ific i pur academic.

Problem interesant i irezistibil , mai ales în vremurile de criz i zbucium social, mai ales în aceste ceasuri grele i triste ale umanit ii contemporane când moartea înainteaz , parc triumf toare, peste lume.

Spinoza afirma într-un loc din Etica sa, c în eleptul adev rat mediteaz asupra vie ii i nu asupra mor ii.

Se în elege asupra vie ii sociale i nu a vie ii de dincolo de spa iu i timp.

Aceast axiom se poate aplica i conduc torului, parafrazând-o astfel: Conduc torul nu numai mediteaz ci i ac ioneaz asupra vie ii sociale.

Flac ra realismului social mistuie pânza argintie de p ianjen a mistific rilor i idealiz rilor interesate.

Agitat de formidabile pasiuni asemenea unui ocean, via a social este cel mai stra nic test, cel mai eficace procedeu de m surare a inteligen ei sociale.

Ast zi, în urma cercet rilor psihologice i sociale, problema conduc torului nu are nimic mistic, nimic nebulos i incontrolabil în ea.

Grosso modo, inteligen a social este capacitatea insului de adaptare la problemele z mislite i puse de mediul social.

Conduc torul social? Forma superioar de concretizare i afirmare a acestei inteligen e sociale.

Dac func ionarea formal a inteligen ei sociale este aceea i pretutindeni, con inuturile ei se configureaz i structuralizeaz multiplu i variat, dup cum i mediul social este multiplu i variat, dup timp i loc.

Astfel, din acest ultim punct de vedere, nu exist eroul sau conduc torul, în general, universal acceptat.

Erou pentru o categorie social sau pentru un popor, conduc torul poate fi considerat ca un simplu bandit sau criminal de tre alt categorie social sau alt popor.

Dac marii conduc tori intelectuali se afirm prin idei i inven ii, conduc torul social se afirm prin ac iune politic .

Iat , schematic, câteva particularit i caracteristice, comune comportamentului social al tuturor tipurilor de conduc tori, de la cel conservator pân la cel revolu ionar, f s mai subliniem eminen a intelectual .

Pe latura conativ : Marii conduc tori sunt eroi ai voin ei, contopesc gândul cu fapta.

Activismul i curajul formeaz un element permanent al personalit ii.

Mirabeu spunea: Imposibil, s nu-mi mai spune i acest cuvânt imbecil.

Danton: Îndr zneal , înc îndr zneal , mereu îndr zneal .

Napoleon: Când nu po i face nimic, nu spune nimic.

Ghingis Han: Valoarea unei fapte const în des vâr irea ei.

Inhibi ia, un alt aspect al voin ei. Ea opre te consumarea nefolositoare a energiei în direc ii centrifugale, canalizând-o exclusiv în serviciul elului propus.

De unde i afirma ia cunoscut : Geniul este r bdare.

Tipic în acest sens a fost Iosif Djugasvili, supranumit omul de o el (Stalin) sau omul care se mi încet.

Marii conduc tori sunt oportuni ti de geniu.

Alt particularitate: con tiin a unei mari misiuni.

Napoleon inea s f ureasc Statele Unite ale Europei, ca nu mai vorbim de conduc torii antici: Alexandru cel Mare i Cezar.

Lenin declara: Misiunea vie ii mele este s -l distrug pe Oblomov.

Oblomov, simbolul la it ii i misticismului slav.

Hitler sus inea sus i tare c el este trimisul lui Dumnezeu pentru a r zbuna umilin a poporului german i c misiunea lui este s distrug jidovul universal, realizând spa iul vital al unei rase superioare. (Mein Kampf) Interesele i conflictele economico-sociale care stau la baza acestor misiuni sunt u or de ghicit.

Ca exemplu, cine nu tie ast zi c imperialismul german sub masca unei formule rasiale, dorea s supun lumea de-a dreptul sub sabia teuton ?

Imagina ia creatoare i sim ul previziunii în viitor ajut conduc torilor s declan eze afectivitatea popular .

Napoleon remarcase c oamenii nu pot fi guverna i decât prin imagina ie, c ci f imagina ie sunt animale.

Pe latura subiectiv : Constat m o mare putere de st pânire a emo iilor.

Frecvent, conduc torul este un impulsiv, un entuziast, asta nu înseamn îns , c el este sclavul impulsivit ii.

Logica min ii i inimii este st pânit de magnetul idealului antrenant, care sus ine lupta i se cere realizat.

De asemenea, conduc torul posed un puternic sentiment de încredere în propriile for e, o neînvins atrac ie spre vârtejul social, o tendin activ de antrenare în omenesc i istoric.

Când a auzit pe ni te filosofi vorbind despre destin, Napoleon i-a întrerupt: ce vre i cu destinul domnilor? Politica, iat destinul.

34

Domnul de Rouã

Psihologia conduc torului, dominat în particular de trebuin a de afirmare i crea ie, se poate rezuma în cuvintele: Eu fac ceea ce trebuie, restul nu m prive te.

Dintr-un alt punct de vedere va trebui s afl m care este raportul dintre conduc tor i mase.

Utopia este, într-un anumit sens, martorul istoriei, dar conduc torul pentru a- i realiza planurile i programul, pentru a- i materializa utopia sau nebunia, are nevoie de mase ca factor ce constituie rezervorul de energie, capul biologic, for a vie i creatoare de munc i ac iune.

Masele trebuie s fie preg tite i organizate, c ci numai în fruntea acestor mase, conduc torul devine un adev rat Hercule, capabil s cure e grajdul lui Augias de murd rii i jigodii.

Ori, pentru ca s se poat apropia cu succes de mase, conduc torul trebuie s le cunoasc interesele vitale, trebuie s pun urechea la p mânt, s asculte i s în eleag vuietul durerilor colective.

Istoria i via a cotidian ne furnizeaz nenum rate exemple de ce înseamn s ignori interesele i psihologia mul imii.

Unii cred c sunt absolut indispensabile conduc torului: gestul i inuta mar ial , motilitatea spasmodic i oratoria.

Copil rii.

Robespiere, bun oar , vorbea foarte fin, dar cât de înfrico toare erau deciziile lui: adev rul teribil i moartea, iar Lenin, Ulianov, avea oroare de oratorie i mul i biografi autoriza i în ceea ce prive te arta vorbirii îl caracterizeaz prin cuvintele banale: un om care vorbe te.

Sensul cuvintelor dezl uie furtuna i electricitatea, nu forma i strig tul.

Lozinca ceasului decisiv i ac iunii trebuie s fie simpl i condensat , s concretizeze în ea revendic rile i aspira iile fundamentale ale maselor.

Idealul propus i deviza lui trebuie s apar maselor ca un fulger încremenit într-o noapte grozav .

Dup Gustav Le Bon, factorii principali ai convingerilor populare sunt: prestigiul conduc torului, care impune i sugestioneaz , afirma ia categoric , care dispenseaz de prea mult discu ie, respectarea sistematic a ideilor i programului, repetare care preschimb afirma ia în certitudine, contagiunea mintal care înt re te repede convingerile individuale cele mai slabe.

Exemplul i optimismul conduc torului provoac imita ia i optimismul maselor.

Mai departe, Socrate spunea c adev ra ii conduc tori sunt cei care tiu s comande.

El se adresa elevului s u Aristipp astfel: Dar dac tr ind între oameni, tu nu vrei nici s comanzi, nici s te supui, nici s serve ti de bun voie pe cei care comand , tu ignori cum se pricep cei mai puternici s fac s plâng pe cei mai slabi i s -i trateze ca pe ni te sclavi.

Iar Nietzsche: Ce-mi pas de batjocuri, tu e ti un oarecare care s-a dezobi nuit s se supun . Acum trebuie s porunce ti. a gr it-a Zaratrustra: Nu tii care e cel de care to i au cea mai mare nevoie: acela care porunce te lucrurile mari?

Ori, for a i importan a conduc torului constau, pe lâng capacit ile lui înn scute, dezvoltate prin exerci iu i experien , în factorul social, în mas , în organiza ia i grupul social care-l

Anul IV, nr. 1(13)/2019

sus ine, deci în structura i ansamblul raporturilor economicosociale. organizare social , f partid, armat , stat, etc, efii, cu toate calit ile lor personale, devin neputincio i, simpli cet eni.

Prin urmare, pentru conduc tor nu e destul s tie numai a comanda i mai ales, nu e destul ca el numai s organizeze i s înve e masele, ci, el, trebuie s i înve e de la mase.

E aici vechea poveste a miticului Anteu, care- i tr gea puterile din atingerea lui cu p mântul.

Adev rul e în adâncimile negre i mute.

Mult trud i mult r bdare trebuie s depun condutorul pân -l g se te i purific , dar odat g sit, razele lui str bat adânc în noaptea vie ii, luminând drumul înainte spre viitor, mereu înainte.

Sunt, îns , conduc tori i conduc tori.

Exist conduc tori pentru care masele reprezint o cantitate neglijabil i nu sunt consultate.

Masele trebuie doar reduse prin toate mijloacele la t cere, pentru ca s se aud numai mugetul dictatorului, ca un glas de hien într-un cimitir.

Sub pretextul ridicol c ap cultura i civiliza ia, ace ti conduc tori fac popoarelor respective educa ia câinelui.

Le umilesc i le înfometeaz , le trimit prin foc i ap f duindu-le paradisul viitorului de aur i, totu i, ca o suprem ironie, nu le dau nici pâine.

Ei bine, pentru privilegia i, ale c ror interese le servesc, ace ti conduc tori sunt f doar i poate semizei, oameni providen iali, arhangheli, veni i pe norii cerului, ca s salveze lumea din aceast vale a plângerii. În timp ce pentru milioane nesfâr ite nu sunt decât ni te aventurieri, care insult i neag umanitatea, ni te lachei, pl ti i ai aurului.

Lozinca acestor conduc tori este: Pu in ne pas , adic , dup noi potopul.

Ceea ce se întâmpl în asemenea cazuri, nu-i nevoie s mai insist, istoria este bogat în inspira ii, iar zei a libert ii nu va pieri pân nu va pieri îns i omenirea. În ceea ce prive te originea i reparti ia social a condutorilor, unii savan i - psihologi i sociologi - neag c nimea ar putea da tipuri pregnante de conduc tori.

Ace ti domni sunt mai degrab dispu i s vorbeasc despre eful bandelor de criminali, decât, bun oar , despre conduc torii zmeri elor noastre sociale din trecutul istoric, decât despre cârmacii de norod ca Horia, Clo ca i Cri an, care dezl uind i ei o lovitur de tr snet asupra Bastiliei feudale, se situeaz în galeria ilumina ilor marii revolu ii franceze, constituind pentru noi, românii, un simbol ve nic al luptei pentru dezrobire i slobozenie social .

Problema conduc torului coreleaz strict cu problema determinismului i progresului social.

Este progresul crea ia conduc torilor sau rezult din interac iunea, din colaborarea acestora cu for ele motrice ale istoriei, mai precis cu for ele productive ale societ ii, cu masele? În explicarea evenimentului istoric i, deci, a progresului, trebuie s pornim de la factorul ultim, economic, al determinismului social.

Nu de la voin a eroului, nici de la filosofia lui.

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

De la sistem i nu de la om, de la economic nu de la psihologic.

Din nimic nu se face nimic; statul are o cauz , indiferent dac noi avem ochi de v zut sau suntem orbi, trebuie îns s risipim fumul iluziilor i s p str m jarul viu al faptelor reale.

Condi iile economice i sociale ofer mobilul, premisele, limitele i cadrul ac iunii, voin ei.

Un lucru este absolut sigur: conduc torul nu cade cu nacela din cer, ci el se formeaz sub interac iunea reciproc i multilateral a condi iilor mi rii i evenimentelor istorico-sociale.

Este produsul acestora i face deci parte dintr-o societate dat , ori, aceast societate nu este omogen , ea este guvernat , conform stadiului de dezvoltare tehnic , de legea fundamental a diviziunii muncii sociale, diviziune a muncii care despic societatea în diverse clase i grupe.

Conduc torul prin originea, prin profesiunea i psihologia sa, apar ine uneia sau alteia din aceste clase sau grupe.

Dar fiecare din aceste clase, pentru a- i realiza interesele economice i idealul social, reflexul ideologic al celor dintâi, cu maximum de profit, î i formeaz un instrument de ac iune, o organiza ie, un partid politic care reprezint avangarda acelei clase.

Nevoia de continuitate i unitate în ac iune i program, impune alegerea i acceptarea conduc torului. eful devine, astfel, inima organismului social, creierul care comand , iar avangarda pumnul care love te.

Zigzagul este acesta: grupul social conduce prin partidul u, iar acesta prin efii sau eful suprem, care controleaz în mâinile sale, în voin a sa, puterea i voin a tuturor, eful care ine toiagul guvern rii i poate s declare: Eu sunt puterea.

Pe scurt, conduc torul este un tipic i complex fenomen social. Voin a lui de fier exprim voin a grupului, ansamblul voin elor individuale simplificat la maximum.

Conduc torul este, deci, personificarea voin ei sociale a grupului, fapt care intensific , înt re te voin a i curajul lui personal, influen eaz într-un cuvânt întregul lui comportament psihofizic.

Concluzie: Voin a conduc torului reprezint , exprim i personific voin a social .

Teoria romantic a eroului care ac ioneaz independent, care comand dup propria lui voin , vânturilor, valurilor, a avut o moarte tot atât de neregretat ca i îns i r sturnarea r sutoare a idealismului filosofic i istoric din a doua jum tate a secolului trecut.

Aceast teorie s-a n scut din incapacitatea de a da o explica ie cauzal , obiectiv , deci tiin ific atât fiin ei materiale i spirituale a omului cât i vie ii sociale, deci i acelui fenomen social care este eroul, conduc torul.

Ea are îns pentru posedan i avantajul inapreciabil i rolul mântuitor al mantiei fermecate, rolul de a ascunde maselor propria lor for social , pe care ele însele, adic poporul, clasa sau grupul, o transmit conduc torului, substituind acestei for e efective pe trimisul lui Dumnezeu, numind ziua noapte i noaptea ziu .

Astfel, cauza puterii lui r mânând în afara con tiin ei i explica iei ra ionale a maselor, conduc torul se înal i domin orizontul lumii înconjurat de aureol i mister, ca i o comet arzând , iar turmele omene ti execut i, nu rareori, tremur .

35

Cum îns evenimentul istoric, voin a social , sau, în cazul nostru, voin a conduc torului, este o rezultant comun , care se desprinde de infinitele voin e individuale ale grupului sau societ ii, voin e care se încruci eaz , se împletesc sau contrazic, este limpede c aceast voin impersonal , nu sum ci sintez , veche sau nou , nu se identific i nu corespunde cu fiecare voin , luat în particular.

Mai mult, ea poate s apar ca un produs al hazardului incon tient i orb, sau ca un bici al lui, Dumnezeu, cum a fost Attila sau Ghinghis Han, supranumit fiul tr snetului.

Pentru prezent exemplele se îmbie de la sine. ne p zim, deci, de a conchide c voin ele particulare nu au nici o influen , nici o participa ie, nici o contribu ie la voin a social , personificat într-un partid, stat sau conduc tor. ne p zim de a arunca asupra dinamicei determinismului istoric acuza ia de mecanicism care exclude total rolul voin ei omene ti, func ionând automat i independent de aceasta.

Formula concluziv este: voin a social dep te i predomin voin a individual , care este subordonat i integrat , con tient sau incon tient, determinismului istoric, dinamizat în ultim instan , de mobilul necesit ii economice.

Considerând via a ca unitate în necontenit devenire, neconfundând impetuozitatea i fecunditatea acesteia cu schematismul i simplificarea metodologic a teoriei, plecând din contradic ie în contradic ie, privind cauza la rândul s u ca efect, studiind i urm rind cu scrupulozitate i disciplin de ascet cum spirala evolu iei prin contradic ii graviteaz , în ultim analiz , în jurul uneia i aceleia i axe, uneori v zut iar alteori nev zut , emanciparea economic a omului, iat cum trebuie s în elegem i s aplic m principiul: oamenii î i fac istoria.

Vrem o ordine în care toate patimile crude i josnice s fie înc tu ate, toate pasiunile binef toare i generoase încurajate de legi, în care ambi ia s fie râvna de a merita gloria i de a servi patria, în care deosebirile s nu izvorasc decât tocmai din egalitate, în care cet eanul s fie supus magistratului, magistratul poporului, iar poporul justi iei, în care patria s asigure bun starea fiec rui individ, iar fiecare individ s se bucure cu mândrie de prosperitatea i gloria patriei, în care toate sufletele s se înal e împ rt indu-se mereu din sentimentele republicane i c utând merite stima unui mare popor, în care artele s fie podoabele libert ii, care le înnobileaz , comer ul-izvorul bog iei publice, iar nu, ca ast zi, numai chiaburia monstruoas a câtorva.

Vrem în ara noastr s înlocuim egoismul cu morala, onoarea cu cinstea, obiceiurile cu principiile, buna cuviin cu datoria, tirania modei cu imperiul ra iunii, dispre ul pentru nenorocire cu dispre ul pentru viciu, obr znicia cu mândria, vanitatea cu noble ea sufleteasc , dragostea de bani cu dorin a de glorie, societatea bun cu oamenii buni, intriga cu meritul, spiritul cu geniul, ceea ce str luce te cu ceea ce-i adev rat, plictisul volupt ii cu farmecul fericirii, micimea celor mari cu m rinimia omului, un popor amabil, u uratic i în mizerie cu un popor m rinimos, puternic, fericit, adic toate viciile i tot ridicolul religiei cu toate virtu ile i miracolele vie ii libere, f prejudec i i servituti.

Referindu-ne la ara noastr , România, trebuie ad ugat c poporul nostru s rac i suveran continu s fie h uit, batjocorit i crucificat pe Golgota tranzi iei spre capitalism, eufeminizat sub denumirea ambigu economie de pia (de fapt economia de la pia ) de parc aceasta ar fi anticamera la împ ia lui Dumnezeu pe p mânt.

36

Domnul de Rouã

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

VOX POPULI Apreciez c , întrucât suntem, într-un moment semnificativ i solemn, când poporul român este preocupat cu alegerea celei mai înalte magistraturi în stat, a celui care, la nivel de vârf, va reprezenta România în lume, merit s -mi fac intrarea în lumea ideilor înso it de, mai exact i de spiritul vizionarului Ralph Emerson care afirma c : ceea ce este oportun este de dou ori mai eficient i mai frumos.

Inspirat i c uzit de trebuin a filosofic a spiritului meu, de con tiin a datoriilor drept ii i ra iunii, expun prezentul material de reflexie pragmatic pe care rog s -l corela i cu celelalte articole publicate anterior în alte reviste, c ci într-adev r, asamblate împreun , toate acestea formeaz o adev rat m ciuc a lui Hercule împotriva acelei for e perverse, însp imânt tor de agresive i lacome, cu o fizionomie cameleonic , pluripartidnic , care în ultim analiz se denume te egoismul dualistic clasial-totalitar i care, sub egida unei alian e fraterne bazat exclusiv pe interese subiective, unei alian e dintre sofistica pseudo-democra iei (narcotizante i diversioniste), corup ia multiform i frauda electoral , înainteaz triumf tor la bra ul timpului, p strând urechea surd la vaietele ce se înal din purgatonul social, la protestele i avertismentele date fie de Comisia European , fie de federa iile sindicale, fie de o parte din instan ele presei, i zic, o adev rat ciuc a lui Hercule asupra acelui Leviathan, bio-social i antropofag, care înainteaz triumf tor, acumulând bog ii uria e din patrimoniul patriei, seme cu fruntea i cu pieptul, de parc iadul întru nimic îl are, conform afirma iei lui Dante Alighieri.

Se impune s lu m atitudine i s dezonor m Leviathanulalias, egoismul dualistic, clasial-totalitar, fie c -i travestit cu sofistic de stânga (social-democra ie de centru stânga, socialism de cazarm , dogmatic-totalitar etc.) fie c -i travestit cu sofistic de dreapta (democra ie neo-liberal sau democrat liberal ) dar în acela i timp s glorific m, s populariz m i s ap m dreptul egal la egoismul legitim i etic al majorit ii asuprite, uzurpate i neîndrept ite a maselor productive i cuget toare, oceanul de suferin e umane.

Una este a te gândi, a te referi la nedreptate i suferin i cu totul altceva a îndura tu însu i nedreptatea i suferin a, traumatizante i uneori uciga e.

Plecând de la un dicton adaptat timpului nostru: onoarea ca i noble ea, oblig , continui aceste prelegeri spre informare i medita ie pragmatic , care pot i trebuie s aib darul de a contribui esen ial la s tatea sufletelor, la anihilarea în special a dou maladii ale spiritului: indigestia spiritului (cf. Fr. Nietzsche) i idio enia moral (cf. Alexis Karrel).

Totodat îmi place s cred c , în cuno tin de cauz , fiecare intelectual, fiecare cet ean se poate transforma se poate constitui în acea grupare a exponen ilor ra iunii filosofice, în ipoteza ei de filosofia militans, creând acea instan cognitiv , superioar i adecvat , care nu poate fi înlocuit nici prin scaunul papal al Vaticanului, nici prin Sinodul Bisericii Ortodoxe, o instan cog-

nitiv , mai concret, o magistratur a spiritului, în a c rei competen se integreaz statornicirea drepturilor i datoriile statalit ii celor care muncesc, a acelui ocean de putere social-productiv , care, în momentul în rii la nivelul con tiin ei de sine, la semnalul unui lider de opinie sau al unui articol din ziar, într-o clip va tura i înghi i piramidele de nedrept i, toate inegalit ile stritoare i privilegiile clasiale, toate barierele i frânele trasate de egoismul socio-clasial s lbatic justificate i legitimate teoretic, de-a lungul veacurilor, prin aportul i tr darea intelectualit ii parte originar din tic losul norod, c ci i s cia nu numai puterea absolut corupe omul (cf. Alain Stevenson) i prin binecuvântarea cucernic a clerului, care cu ajutorul drogului religios distruge, debiliteaz pân la anihilare, func ia realului înstr inând poporul de propria-i ra iune (cf. Pierre Janet).

Dar, de i strâmtora i între avalan a de considerente i preocuparea constant de conciziune, nu trebuie, nu ne este permis omitem, s amân m reliefarea evenimentului crucial, care va determina specificul definitoriu al acelei muta ii social-istorice, care va fi supranumit a doua zi a crea iei, în zbuciumul de profunzime al susnumitului ocean de putere, va fi înghi it i acea str veche, crud i odioas realitate contradictorie i antagonic , care const în scindarea i polarizarea social-clasial , o realitate complex i dureroas pe care Platon, deja cu 400 de ani a.c, a oglindit-o, logic i sintetic, în felul urm tor: „Orice s-ar întâmpla, în fiecare Cetate, coexist dou cet i, într-o ve nic vr ie - cetatea boga ilor i cetatea s racilor” (ad. Republica). În iluminarea pe care ne-o poate provoca acest fulger de adev r filosofic, exprimat de Platon într-o manier axiomatic de maxim simplitate i conciziune, se poate impune, totu i, ca un comentariu i supliment un principiu testat de timp, în care lupta social se d nu numai între cei buni i cei r i, dar paralel i simultan i între oamenii buni (cf. Walter Kaufmann - Existenialism, religion and death).

Ori, prin ad ugarea acestei cuget ri se reliefeaz cu i mai mult pregnan c ve nica vr jm ie, dintre cele dou cet i antagonice, coexistente înl untrul fiec rei cet i, implicit lupta inerent , este intensificat i amplificat nu numai pe planul extern al orizontalei, ci i pe planul verticalit ii, în interiorul fiec rei cet i corelative.

Ea, aceast vr jm ie i lupta pe care o alimenteaz neîntrerupt între cele dou cet i polarizate, are loc, pe de o parte, între minoritatea posedan ilor, sau înving torilor, ace tia care de i sunt muritori se comport ca i cum ar fi ve nici, i drept urmare vor i tind s i creeze i men in raiul pe p mânt, asta cu orice pre , chiar cu trecerea peste cadavre iar pe de alt parte, între majoritatea covâr itoare a s racilor sau tagma numeroas a învin ilor în contrast izbitor cu tagma înving torilor, care, ultimii, tr iesc la limita extrem a existen ei, adic într-o lupt neîntrerupt pentru

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

37

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

HOMO DUPLEX A fi om cinstit nu este o garan ie absolut împotriva riscului de a c dea victima unei iluzii ci te po i în ela tocmai din cauza aceasta.

Pornind de la teza c , realmente con tiin a nu coincide integral cu existen a, vorbind despre con tiin a s toas , cultivat i adecvat , atunci putem spune c pentru a pretinde ceva se impune ca noi s dovedim c merit m, c avem o compatibilitate de egalitate între comportament i dorin e.

Este nevoie de puterea exemplului, de consecven a dintre teorie i comportare sau practic .

Einstein afirma c singurul mod rezonabil de a te impune prin educa ie este de a fi o pild de urmat; dac cineva nu reu te aceasta, atunci va constitui un exemplu care trebuie evitat.

J. Joubert, la rândul s u, ad uga: „copiii au mai mult nevoie de modele decât de critici”, iar Tudor Vianu, referindu-se la puterea exemplului spunea c educatorul trebuie s tie c are mai mult importan cine este el, decât ce spune.

Noi vrem i cerem justi ie, deci trebuie ca noi în ine s fim ju ti; noi vrem i cerem bun tate, umanitate, deci, trebuie ca noi în ine s fim buni, umani; noi vrem i cerem munc ra ional i remunerat , deci trebuie ca noi în ine s dovedim prin fapte c respect m acest postulat; noi vrem i cerem purificarea con tiin elor de negura otr vitoare a viciilor, deci trebuie ca noi în ine demonstr m prin conduita noastr particular c ne-am purificat, c ne-am transformat, c am devenit oameni corec i.

Pentru a tr i în condi ii de onorabilitate la care pretindem i aspir m este necesar o conduit , un cod de conduit , pe care în mod liber s ni-l asum m, s ni-l impunem i s -l impunem tuturor, inclusiv celor care ne conduc destinele na ionale i sociale.

Pentru ca dihotomia dintre ceea ce vrei, ceea ce ceri i dintre ceea ce faci, ceea ce e ti, suntem obliga i s avem o natur unic , nu una dubl , duplicitar i astfel speran a de mai bine poate fi pretins printr-un ir de revendic ri.

Este bine i s tos s vrem, dar numai atunci când i merim aceasta.

Vrem o ordine în care toate patimile crude i josnice s fie înc tu ate, toate pasiunile binef toare i generoase încurajate de legi; în care ambi ia s fie râvna de a merita gloria i de a servi patria; în care deosebirile s nu izvorasc decât tocmai din egalitate; în care cet eanul s fie supus magistratului, magistratul poporului iar poporul justi iei; în care patria s asigure bun starea fiec rui individ, iar fiecare individ s se bucure cu mândrie de

prosperitatea i gloria patriei; în care toate sufletele s se înal e, împ rt indu-se mereu din sentimente patriotice i c utând s merite stima unui întreg popor; în care artele s fie podoabele libert ii de exprimare, care s se înnobileze, în care comer ul s fie izvorul bog iei publice iar nu ca ast zi, numai chiaburia monstruoas a câtorva privilegia i prin leg turi cu cei afla i la guvernare.

Vrem în ara noastr s înlocuim egoismul cu morala, onoarea cu cinstea, obiceiurile cu principiile, buna cuviin cu datoria, tirania modei cu imperiul ra iunii, dispre ul pentru nenorocire, cu dispre ul pentru viciu, obr znicia cu mândria, vanitatea cu noble ea sufleteasc , dragostea de bani cu dorin a de glorie, societatea bun cu oamenii buni, intriga cu meritul, spiritul cu geniul, ceea ce str luce te cu ceea ce este adev rat, plictisul volupt ii cu farmecul fericirii, micimea celor mari cu m rinimia omului, un popor amabil, u uratic i în mizerie cu un popor m rinimos, puternic, fericit, adic toate viciile i tot ridicolul oligarhiei mincinoase cu toate virtu ile i miracolele patriotice. nu ne l m cople i de insuccese i înfrângeri, s înv m arta de a privi latura bun , pozitiv a lucrurilor i oamenilor, înv m deopotriv a vedea latura comic , instructiv i amuzant , a nenorocului sau dezastrului, ripostându-i cu un râs de batjocur în fa , asemenea lui Zorba Grecul. ne f urim alchimia mintal care transform discordia în armonie, proza în poezie, pe scurt, care transform în aur experien ele negative cele mai nepl cute, i care constituie totodat un remediu preventiv, o sfidare energetic i terapeutic la adresa ecurilor i nenorocirilor eventuale ale viitorului, e ecuri i nenorociri, care, în virtutea condi iei ontologice, existen iale, pieritoare a omului, mai curând sau mai târziu î i vor relua asaltul, ca unele care pân la urm nu cru pe nimeni.

Nu tiu dac este o datorie s sacrifici norocul i via a aderului, dar tiu c este o datorie, dac vrei s -i înve i pe al ii adev rul, s -l înve e în întregime sau de loc, s -l înve e limpede i explicit, f enigme, f rezerve, f neîncredere în puterea lui.

Cu cât este mai grosolan eroarea, cu atât este mai drept i mai scurt drumul spre adev r.

Dimpotriv , o eroare mai rafinat ne poate ine pe veci departe de adev r, fiindc ni se dezv luie mai greu.

Cine se gânde te s prezinte oamenilor adev rul sub tot felul de m ti i sulemeneli, acela nu poate fi decât un coda al lui, dar îndr gostit de adev r niciodat .

supravie uirea lor i a familiei, o lupt istovitoare cu un ocean de nevoi, care nici m car nu le îng duie r gazul s viseze la fericirea terestr , ei consolându-se cu promisiunea fericirii cere ti, pentru a c rei popularizare periodic i sistematic , de o perseveren diabolic , exist tagme de orient ri religioase, secte, ordine de

sofi ti, erudi i ai sofismelor supranaturaliste, superior califica i în casa de nebuni a teologiei (cf. Voltaire). nu uit m c nu suntem simpli indivizi ci suntem institu ii sociale prin experien a noastr i în acela i timp s nu uit m, pentru c ar fi nedrept s se întâmple, comunismul n-a murit, doar a a ipit, el se odihne te (cf. unei opinii de pe Valea Jiului).

38

Domnul de Rouã

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

SA MAJESTÉ LA PRESSE Recunoa terea de jure a statutului de libertate a presei, Sa Majesté la Presse.

Produs al civiliza iei antice, presa a fost stimulat în dezvoltarea sa (facem acum i aici abstrac ie de muta ia tehnic intervenit în secolul al XV-lea prin inven ia tiparului lui Gutenberg) i des vâr irea în forma de azi, jurnalul cotidian, de c tre revolu ia francez . În acest context de idei, nu putem trece mai departe, cu riscul de a extinde expunerea, f s men ion m c în România jurnalistica a luat dezvoltare dup revolu ia din 1848.

Datorit virtu ilor i meritelor sale str lucite în istoria civiliza iei, în special în procesul de dezvoltare a libert ilor i drepturilor democratice, presa i-a câ tigat, în istoria societ ii moderne, renumele, onoarea i autoritatea de a patra putere în stat.

De-a lungul vremurilor s-au dat presei nenum rate caracteriz ri sau defini ii metaforice, relevând rolul s u social-politic în special ochiul treaz al spiritului poporului, vocea poporului i urechea prin ului, instrumentul principal al ap rii adev rului i libert ii, etc.

Dar cea mai adecvat , plastic i elocvent caracterizare pentru jurnalismul politic mi se pare a fi aceea formulat de englezul Bowles: El (jurnalul) este marele inamic al tiranilor, bra ul drept al libert ii.1 Într-adev r, în virtutea rolului s u specific, aici relevant, presa în mod constant î i îndreapt reflectorul s u, implicit aruntorul de fl ri al criticii, i asupra guvernan ilor, ba chiar în primul rând, men inându-i sub controlul vigilent al opiniei publice, mai exact al majorit ii reprezenta ilor, adic al mandan ilor sau electorilor, care au dreptul legitim s -i sanc ioneze prin revocare, prin retragerea încrederii morale, ceea ce semnific în ultima analiz moartea politic a unui lider.

Câteva lec ii str lucitoare pe tema: ce înseamn puterea presei în lupta lumii, ce înseamn puterea opiniei publice într-un guvern mânt democratic, ce înseamn consecven a i integritatea politic , repet, câteva lec ii str lucite, cu privire la tematica aici determinat , ne-au oferit câ iva exponen i ai presei libere din SUA cu prilejul afacerii scandaloase Watergate (1974-1975), afacere al c rui personaj principal i negativ a fost Pre edintele de atunci al S.U.A. - Richard Nixon.

Doi ziari ti de la Washington Post, ziari ti de avangard : Dean Roger i Robert Woodshword au început campania de demascare a pre edintelui Richard Nixon, înfruntându-l chiar public la conferin ele periodice de pres , i ulterior sfidând amenin rile i încerc rile de intimidare din partea suporterilor sus-

numitului, care în cele din urm a fost constrâns s demisioneze, cu perspectiva iminent a unui proces penal.

Pentru a încheia aceast digresiune cu scop extraordinar de ilustrativ, m voi limita la a reproduce o apreciere a lui Walter Lipmann, supranumit con tiin a publicistic a SUA sau consilier al pre edin ilor SUA: Nixon a putut fi înl turat, pentru c în SUA exist oameni politici integri, o pres libera i o justi ie independent .

Mai departe, cu titlu de avertisment, mai este de observat prin libertatea presei, Sa Majesté la Presse, în cadrul democra iei pluraliste i contractuale, este asigurat i alimentat a anumitul ateism politic, antiteza explicit a teismului politic.

Cu alte cuvinte, pe în elesul tuturor: Ateismul politic este o contra-otrav , un antidot contra acelui virus politic pustiitor, cunoscut sub denumirea eufemistic (îndulcit ) de cultul personalit ii, ceea ce semnific în fond zeificarea efului de partid sau stat.

Ori, din experien a istoriei antice medievale, i moderne, se tie prea bine c acest cult artificial constituie una din premisele psihologice ale instaur rii i men inerii tiraniilor în general, a tiraniilor totalitare, de tip fascisto-hitlerist sau leninsto-stalinist, în special.

Cât este de esen ial puterea presei libere pentru exercitarea democra iei contractuale i pluraliste, i pe de alt parte, cât este de temut aceast putere a 4-a în stat de c tre aventurierii politici sau tirani, reiese cu prisosin din evocarea faptului experimental c primele m suri pe care le introduc ace tia, din prima zi a uzurp rii puterii supreme în stat, sunt: - suprimarea pluralismului partidic (multipartidismului) i introducerea cenzurii presei. În aceast ordine de idei, este extrem de sugestiv i edificatoare urm toarea anecdot : Exist dou surori: cea mic se nume te Cenzura, iar cea mare Tirania.

Cu privire la rolul nefast, distructiv i anticultural, antipopular al cenzurii, nu cunosc o caracterizare mai pregnant i stigmatizant decât aceea f cut de poetul revolu ionar Alexandru Petofi în poemul s u Apostolul: „Cenzura e batoza iadului,/ Ce îmbl te te snopii no tri,/ pindu-le s mân a, adev rul ,/ Iar pleava o asvârle-apoi/ În ochii celor mul i”.

1

Georges WeiII - Le Journal (Total: 446 pag.).

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

39

Nicu VINTIL{-SIGIBIDA

Divizibilitatea relativ[ a puterilor De la Revolu ia francez din 1784, în statele cu democra ie autentic s-a instaurat un principiu care delimiteaz , separ puterile în stat i care în tot dau esen a democra iei. De la Montesquieau care a emis teoretic acest principiu pân în zilele noastre s-au exprimat numero i oameni de tiin , politicieni, economi ti i juri ti. Asupra mediului global i dialectic, desigur relativ complicat, în care func ioneaz sistemul sau mecanismul separa iei puterilor în stat, noi g sim o expunere competent i clar în lucrarea prof. Paul Janet: Histoire de la science politique dans ses repports avec sa morale.

Autorul î i începe expozeul afirmând c o obiec ie foarte frecvent contra separa iei puterilor este aceea prin care se poate considera c ori toate cele trei puteri merg în acord, sau ele sunt în discordan . Dac merg în concordan , ele formeaz o unitate, ac iunea lor fiind suveran i absolut i pot abuza de putere, tot atât de bine ca un monarh absolut, tot atât de bine precum o poate face poporul însu i.

Pentru exemplificare putem face referire la o ar protestant i liber , asemenea Angliei sau Suediei unde se poate întâmpla ca regele, Camera i Senatul, tribunalele, toate corpurile publice, s fie cu to ii de acord de a-i oprima pe catolici. Dac , dimpotriv , se presupun puterile în discordan , atunci nu va exista ac iune, tergivers rile vor frâna executarea. Gelozia reciproc a puterilor le va împiedica de a se în elege pentru a face binele. Asta va însemna imobilitate sau anarhie. La aceast obiec ie se poate r spunde c nu exist principiu politic care s nu fie în stare de a face imposibile toate abuzurile care se pot na te în constitu iile statelor.

Principiul separa iei puterilor nu are aceast putere, nici aceast eficacitate. El împiedic unele abuzuri, dar nu toate abuzurile; el împiedic unele asupriri, dar nu toate asupririle. Exemplificând, el face imposibil despotismul puterii executive prin interesul contrar al puterii legislative i despotismul acesteia prin interesul contrar al celeilalte, i în sfâr it, despotismul puterii judec tore ti prin separa ia sa de cele dou . Dar, dac ele toate trei se coalizeaz pentru a exercita în comun un acela i despotism, este un lucru cert principiul însu i al separa iei puterilor nu ofer o garan ie împotriva acestui abuz.

Putem remarca în acest caz c nu poate fi decât un num r mic de interese care s fie p gubite, c ci (numai în caz c nu ar fi corupt îns i Constitu ia) este imposibil ca marea majoritate a intereselor de maxim generalitate s nu fie reprezentat în reuniunea celor trei puteri. Astfel oprimarea nu poate fi decât limitat , i asupra unor puncte foarte restrânse. De altfel, într-o ar constituit în aceast manier exist întotdeauna în afar de puterile publice o putere moral , invizibil , care tinde necontenit s se transforme, sub influen a libert ii de examen care este opinia public . Ori opinia exprimat prin pres este ultima garan ie a libert ii, când Constitu ia îns i nu ofer o alta în plus.

Putem lua i o ipotez contrar , aceea în care puterile, neîncrezându-se reciproc, nu reu esc s se în eleag , de aici conflictele, nelile, încetinirile în afaceri, i în sfâr it crizele politice, care pesc întreaga securitate a spiritelor, a intereselor, a persoanelor.

Se poate r spunde la aceast obiec ie c nici o ma in politic

nu poate solu iona orice, nu poate suplini orice, nu poate s previn totul i s împiedice totul. Un guvern mânt nu poate s tr iasc decât prin bun voin a i prin iubirea acelora care îl sus in.

Presupunând c aceast iubire ar lipsi, i c , entit ile politice pun interesul lor deasupra iubirii de ar , este evident c cea mai mic controvers va genera în dezbinare i c statul va fi în fiecare moment amenin at de a pieri prin r zboiul civil. Nu se cunoa te, înc , nici un alt principiu de guvern mânt care s poat ine locul iubirii de ar . Astfel, separa ia puterilor r mâne, dup opinia mea, condi ia indispensabil a guvern mintelor libere, dar, trebuie, în teorie, s ne inem de acest principiu general, f a vrea s preciz m în particular în care manier puterile pot s fie divizate i distribuite.

Exist aici o mul ime de combina ii diverse, care depind de împrejur ri i de starea spiritelor. În plus, nu ajunge s separ m puterile, trebuie i s le unim i s le armoniz m. Nu este destul s dai garan ia pentru libertate, trebuie mijloace pentru ac iune, deoarece un guvern mânt nu este f cut exclusiv pentru examinarea chestiunilor, el este îns i pentru solu ii. De ad ugat, c necesitatea îns i a independen ei cere ca fiecare s aib o anumit parte în ac iunea celeilalte.

Dac puterea legislativ nu poate nimic asupra executivului, acesta va face ca prima s fie cu totul inutil . Dac executivul nu poate nimic asupra legislativului acesta din urm se va înst pâni asupra executivului astfel ob servându-se care sunt complica iile practice ale problemei expuse, noi insistând numai asupra principiului. În problematica suveranit ii, tiin a juridic ne previne asupra unei distinc ii metodologice de importan primordial . Principiul separa iei puterilor în stat nu contravine i nu anuleaz caracterul unitar i global, indivizibil, al suveranit ii statului.

Divizibilitatea nu este total ci relativ , ceea ce înseamn c ea se refer nu la de in torul originar al puterii care r mâne unic ci doar la atribu iile statului.

Ori, aplicat la aceste atribu iuni cerut de natura polivalent , pluriform a obiectului activit ii statului, susnumita divizibilitate relativ , se exprim i traduce concret în cunoscuta separa ie a puterilor - puterea legislativ (Parlamentul) - puterea executiv (Guvernul) i puterea judec toreasc (instan ele).

Dat fiind frecven a confuziei i r st lm cirilor, se impune s repet m i subliniem, în concluzie, un lucru comun: diviziunea sau separarea puterilor publice, celor trei puteri, nu este absolut sau total , ci relativ , c ci altfel ar duce la disfunc io- nalitate i blocaj.

Ca urmare, cele trei puteri se men in, de i fiecare cu un rol specific, în sfera suprem , supraordonat a cooper rii i echilibrului. În leg tur cu aceea i problematic , Alexis de Tocqueviile, în lucrarea sa de referin „De la Democratie in Amerique” (2 vol.) scrie: „F îndoial este important pentru securitatea fiec ruia i pentru libertatea tuturor, ca puterea judiciar s fie separat de toate celelalte; dar nu-i mai pu in necesar pentru existen a na ional ca diferitele puteri în stat s aib aceea i origine, urmând acelea i principii i ac ionând în aceea i sfer , într-un cuvânt, ca ele s fie corelative i omogene”.

40

Domnul de Rouã

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Doina DR{GU|

Jurnal de c[l[torie GRECIA Câteva zile minunate petrecute în Grecia, cu cazare la Paralia.

Paralia, numit i Paralia Katerini sau Paralia Katerinis, este situat la 75 km sud de Salonic i 20 km de Muntele Olimp i reprezint perla sta iunilor de pe litoralul Greciei de Nord. Aici sunt hoteluri mici i primitoare, supermarketuri, magazine de suveniruri, de confec ii, de obiecte i articole de plaj . Aici se sesc cele mai multe magazine cu bl nuri i bijuterii din zon .

De-a lungul plajei se afl numeroase restaurante i taverne tradi ionale, cu preparate gustoase, discoteci i cluburi de noapte.

La 7 km de Paralia se afl Katerini, re edin a inutului Pieria, provincia Macedonia.

Sta iunea Paralia Katerini se remarc prin frumoasa biseric ortodox de culoare alb , situat chiar pe malul M rii Egee. În Paralia este i un port cu facilit i pentru iahturi i ambarca iuni mici.

Aproape de Paralia Katerini se afl Pudna, locul în care Filip II a ob inut o mare victorie împotriva grecilor, precum i Dion, locul sfânt al macedonenilor, în care Alexandru cel Mare cea sacrificii înaintea b liilor, i locul din care Apostolul Petru a pornit în lume, pentru a propov dui cre tinismul.

Printre alte activit i, ca de exemplu plaj , vizitarea ora elor din apropiere (Salonic, Katerini, Olympic Beach), am f cut excursii la Skiathos i la Meteora.

Insula Skiathos Într-una din zile, la ora 5, ne-am urcat într-un autocar supraetajat (peste 70 de locuri) i am pornit spre insula Skiathos. Pe drum, ghidul (o românc stabilit în Grecia) ne-a explicat despre locurile prin care treceam, precum i despre istoricul acestora.

Peste trei ore eram în portul Ahilio (dup numele eroului legendar Ahile, fiul zei ei Tethys) i ne îmbarcam pe vasul Apolon, unde pitanul Dimitris ne-a întâmpinat cu salutul specific: kalimera (bun diminea a).

A urmat o croazier de trei ore pe Marea Egee, într-o atmosfer admirabil . S-au cântat cântece specific grece ti, s-a dansat sirtaki (sau „dansul lui Zorba Grecul”).

Termenul „sirtaki” provine de la cuvântul „sirtos”, denumire generic pentru dansurile tradi ionale din insula Creta.

Dansul sirtaki a fost compus de Mikis Theodorakis în anul 1964 pentru celebra pelicul Zorba Grecul. Filmul „Zorba Grecul” se bazeaz pe romanul cu acela i nume scris de Nikos Kazantzakis i publicat în 1946. Romanul are ca tem prietenia dintre un tân r intelectual i Alexis Zorba, un muncitor în min . Conjunctura îi aduce împreun pe cei doi i tân rul intelectual va fi marcat de personalitatea acestui personaj misterios, care este Zorba. De i un om simplu în aparen i needucat, Zorba (interpretat admirabil

de actorul Anthony Quinn) se remarc prin profunzimea gândurilor i tr irilor sale. „În elesul unor cuvinte ca art , dragoste, frumuse e, puritate, pasiune - toate acestea mi-au fost clarificate, fiind exprimate prin cele mai simple cuvinte de acest simplu muncitor”, m rturise te naratorul. Succesul filmului a stat la baza succesului interna ional de care s-a bucurat acest dans grecesc.

Spre sfâr itul c toriei, c pitanul ne-a oferit câte un p rel de „ouzo” (se cite te uzo) - b utura tradi ional a grecilor. Ouzo este o b utur alcoolic tare, peste 40% alcool, de tip rachiu, ob inut din struguri, anason i coriandru. Se consum în amestec cu ap , ocazie cu care din limpede devine alb-l ptoas . În ceea ce prive te provenien a numelui M rii Egee, au existat mai multe teorii. Se presupune c numele ar putea veni de la vechiul ora Aegae, sau de la Aegea (numele unei regine amazoniene care a murit în mare), sau de la regele Egeu al Atenei, care s-a aruncat în valurile m rii dup ce a crezut c fiul s u Tezeu a murit.

Când Tezeu a plecat în insula Creta, spre a încerca s înving Minotaurul, Egeu s-a temut pentru via a fiului s u. Tezeu l-a lini tit atunci pe tat l s u, spunându-i c dac se va întoarce victorios din Creta, va în a o pânz alb pe corabia cu care se va întoarce. De va fi ucis în lupt , pânza cor biei va r mâne cea neagr .

Minotaurul locuia în marele Labirint, ce se afla sub palatul lui Minos, în Knossos, construit de arhitectul Dedal la porunca regelui cretan. Cuvântul „Minotaur” este traducerea greceasc a sintagmei „Taurul lui Minos”.

Ajuns în Creta, Tezeu se îndr goste te de Ariadna, fiica lui Minos, cea care îl ajut s g seasc ie irea din labirint cu ajutorul unui ghem de a . Minotaurul este ucis de Tezeu cu o sabie magic oferit de Ariadna, tinerii atenieni sunt salva i i sco i din Labirint. La întoarcerea spre Atica, Tezeu i oamenii s i uit s înal e pânzele albe ale cor biilor. Egeu vede pânzele negre, este cuprins de disperare i se arunc de pe Acropole. Legenda spune s-a aruncat în mare, i s-a înecat, iar marea aceea a purtat de atunci numele s u: Marea Egee De pe mare se vede Muntele Pelion, unde î i aveau re edin a centaurii, iar Chiron, cel mai în elept dintre ei, este cel care l-a crescut i educat pe Ahile, cel mai mare erou al Greciei Antice. În Grecia, to i tinerii î i doresc a fi Ahile.

Am trecut prin apropierea insulei Eubeea, a doua insul a Greciei (dup Creta) i a treia din estul M rii Mediterane (dup Cipru i Creta), insul în care i-a petrecut ultimii ani de via Aristotel, cel dintâi mare gânditor al lumii care s-a preocupat cu egal interes de toate domeniile cunoa terii umane.

Sc ldat de apele M rii Egee, insula Skiathos este localizat

Anul IV, nr. 1(13)/2019

Domnul de Rouã

în estul Greciei continentale, nu departe de rm. Are trei porturi i un aeroport interna ional.

Insula Skiathos face parte din cele trei insule nordice (Skiathos, Skopelos i Alonissos) ale grupului de Insule Sporade, unul dintre cele mai încânt toare grupuri de insule din Grecia.

Distan a dintre insule nu dep te mai mult de 14 km.

Numele insulei înseamn „Umbra lui Athos” („skia” = umbra i „athos” - numele muntelui Athos). Se spune c , în vechime, la apusul soarelui, umbra muntelui Athos se vedea pe insul .

Patrie a marelui om de litere Alexandros Papadiamandis, autor al operelor „ iganca”, „Uciga a”, „Sfântul S rac” etc., Skiathos constituie gr dina Edenului c utat de orice iubitor al naturii. Aici se reg sesc m stiri remarcabile i monumente istorice precum Cetatea i Bourtzi, ce constituie locurile de p strare a istoriei insulei.

Skiathos are o lungime de 14 km i o l ime de 4 km. Are în jur de 5.000 de locuitori i se bucur de o clim cald , de tip mediteranean, cu veri însorite i uscate i cu ierni blânde i ploioase.

Capitala insulei, denumit tot Skiathos, are o cetate frumoas i este în acela i timp i port. Cetatea este fosta capital medieval a insulei, ce dateaz din secolul al XIV-lea, când avea func ie de ap rare împotriva invaziilor pira ilor.

Cetatea este construit pe o stânc mare, care ofer o panoram impresionant asupra m rii i a insulelor vecine i acum este unit cu uscatul prin sc ri de ciment, dup ce pe vremuri, cetatea se lega de insul printr-un pod de lemn.

Ora ul Skiathos este construit terasat, în stil arhitectural tipic grecesc, casele sunt zugr vite în alb, iar ferestrele, cele mai multe pline de flori, i u ile sunt vopsite cu albastru, str du ele sunt înguste i pavate cu piatr . Centrul ora ului are taverne, baruri, restaurante, magazine i case albe, minunat de frumoase.

Turnul cu ceas este punctul cel mai înalt de unde se vede superba panoram a ora ului. În timpul ocupa iei turce ti, biserica a avut rolul de a-i înv a pe copiii greci limba i scrisul str mo ilor i tot biserica era locul unde a fost format rezisten a împotriva otomanilor. Acest rol al bisericii a fost foarte important în istoria Greciei i în toate aceste insule ale Eladei, din acest motiv grecii sunt foarte credincio i, ast zi cei boga i sus in biserica alocând dona ii substan iale, în acest fel biserica ortodox greac fiind una dintre cele mai puternice biserici.

Pe Insula Skiathos se g sesc 68 de plaje cu nisip fin, întinse pe 44 km de coast marin . Atmosfera este tipic insular , iar durile de pini acoper insula în propor ie de 70%. În antichitate, insula a participat la r zboaiele persane. Mai târziu a fost ocupat de trupele lui Alexandru cel Mare, apoi de romani. În 1207 a fost cucerit de fra ii Gyzi (din Vene ia), care au construit pe o mic peninsul o fort rea numit Bourtzi - similar cu fort rea a cu acela i nume din Nauplion. Citadela s-a ar t îns incapabil s apere ora ul (numit Chora), a a c localnicii sau mutat în Kastro („castel” în grece te), care a r mas singura ezare pân la r zboiul de independen , când capitala s-a mutat înapoi în vechiul loc - unde se afl i ast zi. În 1794, câ iva c lug ri de la Muntele Athos au înfiin at stirea Evangelistria. Aceasta prezint o mare importan istoric pentru insula Skiathos deoarece aici a fost conceput i binecuvântat primul steag al Greciei cu cruce alb pe fond albastru.

41

Casele din insul sunt toate v ruite în alb, având tâmpl ria ilor i a ferestrelor albastr . Pentru acest lucru exist o explica ie. Se spune c în timpul domina iei turce ti, grecii nu aveau voie s i arboreze steagul na ional (alb i albastru). În acea perioad , grecii din toat Elada au decis s fac un mare steag pentru a le aduce aminte de na ia lor, de str mo i, s le aduc aminte... cine sunt ei ca popor. Se spune c municipalitatea, pentru a p stra un anume peisaj, un anume stil arhitectural, nu permite nici unui proprietar vopsirea casei în alte culori în afar de alb.

Nu lipsesc din peisajul autohton acele binecunoscute str du e înguste de un farmec inconfundabil, pietruite, în general, i foarte frumos „garnisite” cu flori de orice form (în ghivece, plantate în gr dini sau pe lâng cas , c rate pe ziduri sau atârnând de la balcoane).

Insulele Skiathos i Skopelos au fost gazdele platourilor de filmare pentru muzichalul „Mamma Mia”. „Mamma Mia” este o ecranizare a unui celebru muzichal pus în scen în 160 de ora e, tradus în 8 limbi i vizionat de peste 30 de milioane de spectatori în întreaga lume.

Filmul readuce în aten ia publicului, al turi de o frumoas poveste, muzica celebrei forma ii ABBA.

Plaja Koukounaries Dup ce am vizitat insula Skiathos, ne-am întors la vaporul Apolon, care ne a tepta, i am mâncat la o tavern din port. A fi vrut s m nânc caracati la gr tar, care este un deliciu clasic grecesc, dar, v zând-o în farfuria unui consumator, mi s-a f cut sil i atunci am comandat pe te spad file la gr tar, care a costat 8,5 euro, dou felii de pâine, care au costat 0,5 euro, i un pahar de bere - 3 euro. În total 12 euro. Destul de scump, dac socotim în banii no tri!

Dup mas , ne-am îmbarcat pe vasul Apolon i am pornit spre Plaja Koukounaries.

Plaja Koukounaries este localizat în partea de sud-est a insulei Skiathos i se mai nume te i „Chrisi Ammos” (nisip auriu), deoarece nisipul fin str luce te ca aurul la soare. Din acest motiv, se num printre cele mai frumoase 10 plaje ale lumii. Apa este curat i cristalin i plaja este înconjurat de o p dure de pini, acea specie de pini fiind unic în lume, dup cum spun speciali tii.

Numele plajei înseamn , în grece te, „conuri de pin” i i se trage de la p durea de pini din preajm , declarat rezerva ie natural i protejat de municipalitatea din Skiathos.

Plaja de la Koukounaries este votat de agen iile de turism ca fiind una dintre primele 10 plaje din lume. Este cea mai cunoscut plaj a insulei Skiathos. Are un kilometru lungime. Este cunoscut mai ales pentru nisipiul extrem de fin, dar i pentru mirosul de pini. În form de potcoav , cu nisip foarte fin, auriu, str juit de o planta ie verde de pini, plaja este fantastic . În spatele pinilor se g se te un micu lac ce completeaz frumuse ea locului.

Frumoasele ape adânci, limpezi precum cristalul, sunt o adev rat pl cere. Aici se pot practica multe sporturi nautice.

Zona din jurul plajei este plin de restaurante, taverne i hoteluri.

Aici au propriet i cei mai boga i oameni ai planetei, precum Abramovici, Putin, Tom Cruiss .a.

Plaja, cotat printre primele zece din lume i prima din Grecia, este deosebit de c utat i celebr . Aceasta era plaja preferat a prin esei Diana

42

Domnul de Rouã

De pe plaja de la Koukounaries a plecat prin esa Diana înainte s aib tragicul accident, din 1997, din Tunelul Alma din Paris.

Peisajul superb, plaja cu apa de o claritate ireal reprezint punctul de rezisten al insulei. Timp de peste dou ore, m-am relaxat în apa limpede prin care se vedeau pe ti orii înotând, mam l sat mângâiat de soarele blând de început de septembrie i m-am delectat cu mirosul îmbietor de pini de lâng malul m rii.

La ora 16:35, am plecat de la Koukounaries spre portul Ahilio. Pe vapor, s-a dansat sirtaki i s-a b ut ouzo, care este b utura tradi ional în ara lui Zorba. Cel mai mare produc tor grec de ouzo este Varvayanis. La 25 octombrie 2006, Grecia a câ tigat dreptul de a fi unica ar în m sur s produc ouzo. Uniunea European recunoa te ouzo ca fiind produs exclusiv grecesc i nic ieri în lume nu este voie s se produc altul care s poarte acest nume. C pitanul vasului ne-a spus c aceast b utur nu numai c î i potole te setea, dar te ajut i în cazul în care suferi de o mahmureal . Ai nevoie numai de un pahar înalt umplut cu ghea pe care s -l completezi apoi cu ouzo. Îl bei pe stomacul gol i totul se va rezolva conform principiului „cui pe cui se scoate”. Toat lumea era în al nou lea cer. Atunci mi-a venit în minte dezm ul de pe Titanic.

Albastrul unduitor al apei, în care puteai vedea delfini ce înso esc vasele de croazier , pesc ru i ce se a ezau cumin i pe catargele vapoarelor, acea briz blând amplificat de îndr zneala vaporului de a despica apa m rii, valurile create în jurul vasului ce înainta, pur i simplu te ame eau. În acele momente, uitai de toate problemele tale i ale lumii, te deta ai de toate lucrurile nepl cute, iar corpul i mintea se relaxau. În jur era lini te, pace, miracol... nimic nu mai conta...

Marea Egee este un bra al M rii Mediterane, aflat între peninsula greceasc i Anatolia. Este legat de Marea Marmara i Marea Neagr prin strâmtorile Dardanele i Bosfor. În urm cu aproximativ 6.000 de ani, Marea Egee s-a format prin scufundarea pun ii de p mânt dintre Peninsula Balcanic i Asia Mic , punte care a l sat în locul ei o mul ime de insule i o nou mare, Marea Tracic (redenumit apoi Marea Egee).

Marea Egee a fost leag nul de na tere a dou civiliza ii antice: civiliza ia minoic , din Creta, i civiliza ia micenian din Peloponez. Ulterior au înflorit ora ele-state Atena i Sparta, care, împreun cu altele, au constituit civiliza ia greac . Marea Egee a fost controlat apoi, de-a lungul timpului, de per i, romani, bizantini, vene ieni, genovezi, turcii selgiucizi i de otomani. Egeea este locul de na tere al democra iei i a permis contactul dintre diversele civiliza ii care s-au dezvoltat în Mediterana de Est. Marea Egee acoper o suprafa de aproape 214.000 km2; ea m soar aproape 610 km de la nord la sud i circa 300 km de la est la vest. Adâncimea maxim este de 3.543 metri.

Cele mai multe insule (95%) apar in Greciei, Marea Egee putând fi practic considerat ca o mare interioar a acesteia, surs de numeroase conflicte diplomatice i chiar militare dintre Grecia i Turcia. În jurul orei 19, am ajuns în portul Ahilio, ne-am urcat în autocarul supraetajat, care ne a tepta, i am pornit spre Paralia, unde eram caza i, la vila Pralina. Am mers pe DE65 (Lamia, Larissa, Katerini), un traseu lung de aproximativ 180 km, am f cut dou popasuri i pe la orele 24 am ajuns la Paralia.

Ghidul (o românc stabilit în Grecia) i-a f cut datoria, ca i la ducere, atunci vorbindu-ne despre legendele Olimpului, pe

Anul IV, nr. 1(13)/2019

care, bineîn eles, le citisem înc de la vârsta rochi elor cu vona e. Acum ne-a vorbit despre agricultura greceasc , ce se rezum în mare parte la cultura m slinilor (Grecia fiind pe locul trei în lume în furnizarea uleiului de m sline), a vi ei de vie, a bumbacului i tutunului. În Grecia, m slinul este legendar. Potrivit lui Homer, m slinul cre te pe p mântul Greciei de mai bine de 10.000 de ani. De-a lungul timpului, m slinul i-a d ruit ramurile pentru ca din ele s i fac lauri victorio ii din întrecerile sportive dar i cei din sângeroasele r zboaie. Uleiul din fructul m slinului a uns cele mai nobile capete ale istoriei. Coroanele i ramurile de m slin, emblemele binecuvânt rii i ale purit ii, erau oferite zeilor i împ ra ilor. M slinul era considerat sacru i, potrivit legii regelui Solon, oricine ar fi încercat s distrug un m slin era exilat sau ucis pe loc.

Uleiul de m sline este singurul ulei vegetal care poate fi consumat a a cum este: proasp t stors din fruct. Are propriet i benefice asupra s ii, acestea datorându-se con inutului ridicat de acizi gra i mononesatura i i substan e antioxidante. Studiile au ar tat c uleiul de m sline ofer protec ie împotriva bolilor de inim , este foarte bine tolerat de stomac i ajut la combaterea ulcerului i a gastritei.

Cel mai bun este uleiul de m sline cretan extravirgin. Acest fapt se datoreaz în special solului dar i numeroaselor zile însorite din martie pân toamna târziu. Statisticienii au constatat c num rul cardiacilor este sc zut printre locuitorii insulei Creta, iar longevitatea este crescut . slinul este un arbust fructifer la origine, dar este „crescut” în a a fel încât s aib aspectul unui copac cu trunchi masiv, atunci când devine matur. Cei mai mul i m slini au coroane rotunde, întinse, dar exist i pomi înal i, cu coroane cilindrice.

Este considerat „arborele ve nic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordinar , având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu r cini i l stari noi. slinii pot ajunge pân la în imea de 10 m, pot avea trunchiuri de dimensiuni considerabile, fiind înregistrate recorduri de peste 10 metri în diametru, i pot atinge vârsta de 70 de ani.

Frunzele lor stau verzi tot anul i cad la fiecare 2 ani. Un m slin poate produce pân la 150 kg de m sline anual. În medie, dintrun m slin matur se pot ob ine 8-10 litri de ulei pe an.

Culesul m slinelor se face prin scuturarea pomilor sau b tutul ramurilor cu pr jini. Acest lucru, îns , s nu ne închipuim c se face de c tre greci, ci de albanezi, bulgari i români.

Meteora sau Suspendat între cer i p mânt „Ce frumoase locuri de nevoin duhovniceasc ofer monahilor Muntele Meteora! Dar cât sunt de asaltate aceste m stiri de turi ti din toat lumea! Pentru aceasta mul i monahi iubitori de lini te au p sit Meteorele i s-au retras în Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai lini ti i lui Dumnezeu, ziua i noaptea.” (P rintele Ioanichie B lan) De la Paralia Katerini, unde am fost caza i, ne-am îmbarcat în autocarul supraetajat i dup vreo trei ore i ceva de mers am ajuns la Meteora.

Am trecut prin Katerini, pe lâng Muntele Olimp, prin Larissa i Trikala. Cel mai apropiat ora de zona Meteora este Kalambaka, aflat la 5 km de m stiri i la 21de km de Trikala. În mijlocul Greciei, în câmpia Thessaliei, nu departe de

Anul IV, nr. 1(13)/2019

43

Domnul de Rouã

Mun ii Pindului, lâng or elul Kalambaka, se afl un ansamblu uria de stânci gola e ce se înal spre cer, cunoscute în toat lumea sub numele de Meteora.

Meteora este un spectaculos complex de m stiri construite în vârful unor stânci cu în imi de pân la 400 de metri, „r rite” ca prin minune din Câmpia Thessaliei. Este o adev rat dure de piatr a Câmpiei Thessaliene, în apropiere de Kalambaka, între mun ii Koziakas i Antichassia. Cele peste o mie de stânci cu pere i abrup i i în imi ame itoare, cu m re ia lor misterioas , cu singur tatea i t cerea lor, cu m stirile seculare în vârf, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale Terrei.

Exist mai multe teorii cu privire la formarea acestor stânci.

Una dintre ele ar fi c aceast forma iune a luat na tere datorit unui con în form de delt , constituit din pietre de râu i n mol, care se v rsau în vechiul lac tessalic. Dup separa ia geologic a masivilor munto i ai Olimpului i ai Ossei, apele lacului au g sit ie ire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în form de delt s-a scindat în pietre i uria e stânci compacte cu în imi de pân la 400 de metri. În traducere din limba greac , „meteora” înseamn „suspendat între cer i p mânt”.

Dintre cele 24 de m stiri care existau în trecut pe stâncile de la Meteora, ast zi slujesc 6 (5 de c lug ri i una de maici) i anume: M stirea Schimbarea la Fa a lui Christos (Marele Meteor), M stirea lui Varlaam, M stirea Sfânta Treime, M stirea Sfântul i Primul Martir tefan, M stirea lui Rusanu i M stirea Sfântul Nicolae Anapafsa.

Celelalte 18 m stiri sunt nelocuite i în ruin . stirile, construite pe vârful stâncilor, deosebit de abrupte, erau pân acum opt decenii accesibile doar c lug rilor tra i de funie; ast zi turi tii le pot vizita urcând cele câteva zeci de trepte s pate în munte.

Pentru valoarea sa cre tin , istoric , arhitectonic , artistic i geografic , Meteora este recunoscut i ocrotit de UNESCO i de alte organiza ii interna ionale. Teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, „loc sfânt, imuabil i inviolabil”, ceea ce-i asigur protec ia i-i garanteaz autenticitatea.

Dup Sfântul Munte Athos, Meteora este cel de-al doilea centru monastic ortodox al Greciei, ca rime i importan .

Pe platoul celei mai înalte dintre stâncile Meteore, cu altitudinea de 613 m deasupra nivelului m rii i 475 m deasupra albiei râului Pinios, se afl m stirea cea mai reprezentativ din tot ansamblul, cunoscut sub numele de Marea Meteora (Megalo Meteora), cu hramul Schimbarea la Fa . Fondatorul acestei m stiri a fost Sfântul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos.

Pe cre tetul ros de intemperii al unei stânci urie, st ag at cea mai mic m stire de pe Muntele Meteora, numit Sfântul Nicolae Anapafsas, adic Sfântul Nicolae Odihnitorul. stirea Sfântul tefan este cea mai veche ezare monahal de pe Muntele Meteora.

Deasupra unei mari stânci singuratice foarte ab-

rupte, se înal M stirea Sfânta Treime. Accesul la aceast m stire (precum i la altele) se f cea pe scara de funie sau cu plasa tras cu un sistem de roat cu tambur i scripete.

Numele M stirii Varlaam vine de la fondatorul ei Cuviosul Varlaam, care a sih strit singur pe vârful acestei stânci uria e în jurul anului 1350. stirea Rusanu, dup numele fondatorului ei, se înal pe o stânc îngust , aflat în vecin tatea uneia dintre cele mai falnice meteore. Este înconjurat de abis de jur-împrejur. La ea se poate ajunge printr-un culoar de beton i un pod suspendat.

Complexul Meteora, aceast aglomerare de stânci, unic în lume, în mijlocul unei câmpii, r mâne un mister al naturii, în ciuda teoriilor avansate de oamenii de tiin . i cu atât mai interesant este peisajul de la Meteora cu cât artei naturii, omul i-a ad ugat arta sa, creând unul dintre cele mai minunate locuri de pe P mânt.

For a naturii a modelat stâncile din aceste locuri f cându-le arate aidoma unor coloane ce sus in însu i cerul, iar oamenii au sporit frumuse ea acestora prin credin a i puterea lor l untric .

Iar Dumnezeu i-a ajutat i i-a înt rit pe oameni, îndrumându-i s construiasc în vârful stâncilor uimitoare l ca uri ale îngerilor.

Privite de jos, din marginea câmpiei Thessaliei, stâncile, ca ni te stâlpi uria i, par c ating cerul. La Meteora sim i nu numai aerul curat i pur, ci i o energie pozitiv , ce te încarc spiritual.

Meteora este, de fapt, o c torie spre lumin .

De-a lungul timpului, ansamblul de la Meteora a inspirat numero i arti ti, „Sfânta Treime” devenind, în 1981, platou de filmare pentru unul din filmele seriei James Bond.

METEORA