Echinox 1/2013: Muzică

Lorem dolor consectetur c ,teipsum ma ti s rosit lodamet, musp i meroL adipiscing Donec faucibus i rerdneh elit. cenoD .tihendrerit le gnics ipida amet. elacus, le meget es facilisis sisilicsem af eleifend tege sit ,su cal Suspendisse e snoc domseuismod iue esconsequat sidnepsudolor S .tevel ma mollis. eget N .im În sit tigsagittis as teg mi. .siNulla llom porta lev bibendum tortor tincidunt.

In n I .tnud icnitinni rotrot m udat nenibh bib Etiam ac libero placerat a uq esnoc maitEnumărul .tar.ec alp consequat orebil felis mauqeu ilAnisi .subibendum irav muvarius. dnebibAliquam isin ultrices nunc, facilisis ivestibulum caf euqse tnellep ,cnu n secirante tlu nec următor a aultrices nro oreet. bil Pellentesque a cen .te secirtlu libero ornare luctus nec sit amet ligula. tna ecsuF .alugil tema tis cen Fusce ante tellus, egestas id consequat ,domsiue tauqesnoc di satsege euismod, rutrum ut est. Phasellus id enim icnit tile mine di sullesahP .tse elit. Dosar: tincidunt risus dictum lacus .mudreinterdum. tni taigVestibulum uef sucalsedmumi tciut d feugiat . arrvolutpat eviv taviverra. ptulov In soin reante tu vel im nisi des eros rmollis uam te .silucTeorie ai si llmauris om isidapibus n lev iaculis. et qelit itsirornare t deS .facilisis. sisilicaf Sed erantristique ro tile mdapibus uspi ettristique. na mulubit seV .eante uqits irt Literară ipsum c irtlu e sutcorci ul luctus icro et sub icuaf primis in t faucibus ultrices tposuere nidutcubilia; icillosAenean naen eA ;ailibvel uc sollicitudin u d mu tnemidat noc ta mudre tni hbin nibh interdum condimentum dui iaculis. tipicsustincidunt tnudicsuscipit nit sul lesahP Phasellus pharetra.

Nullam scelerisque vitae e eati v tse euest qsir elecerat s mavarius lluN lobortis. a re roloSuspendisse d essidnedolor psuS erat, .sitegestas robol nec pharetra sit robol eget, ,tegelobortis arterain hp massa. cen Proin dapibus. u bipabibendum d tauqeconsequat snoc mud nebib Integer niorP accumsan D .allivehicula gnirf afringilla. lucihev Duis nasmornare ucca convallis t lu siruhendrerit. aM tireMauris rdneh ultrices sillavdiam noc

Apare cu sprijinul Fundaţiei Soros România 3/2012

revistaechinox.ro

DOSAR MUZICĂ

ANCHETĂ NOTE DE SUBSOL

ADA MILEA - ALCOOL

TRADUCERE: SÂNGE - RODDY DOYLE

PAGINI MAGHIARE HAMUPIPŰKE TÖRTÉNET

UN DIALOG DE SUFLET DESPRE MUZICĂ ŞI ÎNCHISOARE

5 LEI

DOSAR - MUZICĂ 4

LALALA: Grimes Ştefan Baghiu

6 9

Loudon și mai cum?

36 Ia să-ţi mai văd ochișorii de rahat Răzvan Cîmpean

LITERATURĂ

Răzvan Cîmpean

38 Sânge

CocoRosie, muzică pentru fauni, unicorni și narvali

42 Un dialog de suflet despre muzică

Olivia Putyer

12 Șapte, Doamne, și toate cinci Alex Cormoş

15 Make protest music not war Dacian Cîmpean

17 Muzica de sub piele Ioana Nastai

18 Anchetă - Note de subsol Cosmina Moroşan, Alex Văsieş

30 Câtă muzică încape într-o cameră?

Roddy Doyle

și închisoare Romulus Moldovan

44 Poeme Vlad Drăgoi

PAGINI MAGHIARE / MAGYAR OLDALAK 46 Szépruhák Adorjáni Panna

47 Áldott jóság (Sweet Charity) Zadie Smith

49 Isten lyukas kiscsizmája Székely Örs

Georgiana Buţ

50 Versek CRONICI 31 Dă Doamne, să nu se termine vreodată muzica de pe Youtube Lavinia Rogojină

33 Terapia prin naraţiune Iulia Rădac

34 Rulouri compresoare Ştefan Baghiu

André Ferenc Benedek István Szabolcs

52 Első látásra Jörg Heiser

54 Hamupipűke történet Eva Wein (Pirkko Saisio)

55 Povestea Cenușăresei Eva Wein (Pirkko Saisio)

Dosar - Muzică Ștefan Baghiu

LALALA: Grimes Grimes. Un proiect la limita dintre kitsch și spectaculos, un proiect electro cu influenţe atât din pop cât și din ambientalul post-floyd, din atitudinea heavy-orice și din formulele electronicii continentale.

C

laire Boucher (Grimes, pe numele de scenă) este una dintre cele mai frumoase femei din muzica electro. Pe lângă asta, proiectul pe care l-a propus în 2012, albumul Visions, este unul din exemplele cele mai reuşite de „muzică la sintetizator” ale anului. Aceştia (mai în glumă, mai în serios) sunt factorii care mă determină să spun că apariţia Grimes pe piaţa muzicală completează (cel puţin pentru mine) o triadă pe care cu greu mi-o puteam închipui întregită, un fel de Sfântă Treime a electro-ului feminin: Karin Dreijer Andersson, Björk Guðmundsdóttir şi, iată, Claire Boucher. Şi poate părea ciudat că o situez pe nou-venită între – probabil – cele mai tari două tipe din muzica electro, însă mi se pare că încadrarea nu e doar intuitivă şi supra-personalizată. De ce?

Pentru că, de fapt, avem de-a face cu cel puţin un numitor comun în cazul celor trei fete: în primul rând atitudinea (încercarea de readucere a feminităţii în prim plan), apoi vocea specifică şi capacitatea ei de a acoperi registre largi (deşi amplitudinea e o chestie discutabilă, din moment ce fiecare din ele şi-a făcut un trademark din acutele aproape aruncate în microfon) şi nu în cele din urmă show-ul viu şi isteţ pe care îl propune fiecare. Din punctul ăsta de vedere, al spectacolului, Claire e într-un fel simbiotul celorlalte două: dacă The Knife au mizat mereu pe mistica măştii, iar Bjork – dimpotrivă, pe apariţia confortabilă şi dezinvoltura preadolescentină, Grimes alege să şi mistifice, dar să şi lase totul la vedere. E, în fond, o contrazicere pe care canadianca o anulează.

4

Pentru că, de fapt, dacă e să ne referim la ceea ce face ea în apariţiile live şi în imagistica de „comerţ Grimes”, acestea sunt acte pur funambuleşti. Până şi coperta albumului e discutabilă. Semne grafice (par asiatice), alfabet ciudat, craniu scos parcă din cele mai dark desene animate, flori, funde, inimioare, un ochi – ce mai? – pare tot mai mult artă conceptuală naivă.

Apariţia Grimes pe piaţa muzicală completează (cel puţin pentru mine) o triadă pe care cu greu mi-o puteam închipui întregită: Karin Dreijer Andersson, Björk Guðmundsdóttir și, iată, Claire Boucher. Însă graniţa între kitsch şi autenticitate (deşi până şi aici discuţia poate încadra rezultatele kitsch în logica unui autenticism) este atât de fină încât numai muzica poate rezolva ecuaţia. Adică exact anularea acelei distanţe între neexplicit (dacă prin asta se poate înţelege mistificat) şi ce e la vedere. Ce spun, mai exact, e că abia după ce „m-am împrietenit” cu muzica ei şi cu atitudinea am reuşit să înţeleg ce face. Mai exact, Claire Boucher joacă rolul fetiţei căreia îi place să cânte, să danseze şi să picteze (eventual al treilea ochi în frunte – în concertul de la Letterman). La fel, îşi

desenează singură coperta, iar în prestaţiile live ea lucrează singură instrumentalul pe o maşină de sample-uri şi un analog MIDI. Deci, ce poţi cere mai mult? Pentru mijloacele pe care le foloseşte, Claire Boucher merită aplauze la scenă deschisă. Şi a început să le şi primească. Invitată la Letterman, recenzată de Pitchfork, Grimes are una dintre cele mai surprinzătoare traiectorii posibile.

Toată presa a iubit-o din start, atât pentru discursul ei natural lipsit de preconcepţii, cât şi pentru modestia şi dorinţa de interacţiune directă cu publicul. Toate astea, plus farmecul şi liniştea cu care povesteşte întâmplările cele mai neobişnuite: „One of the best shows I've played was in New Orleans, and some guy on ecstasy was trying to steal my keyboard while I was playing. So I was holding my keyboard like – in front of him, like trying to kick him away, and like trying to play my show at the same time, but everybody was just dancing and I was like «HELP! HELP!»”.

De pe albumul Visions de reţinut sunt piesele Genesis, Oblivion, Nightmusic şi Circumambient. Sigur, asta nu înseamnă că celelalte sunt de uitat, doar că primele (pe lângă faptul că două din ele au şi videoclipuri-reper pentru atitudinea lui Claire Boucher) sunt cele care arată cel mai bine fluctuaţiile muzicale pe care mizează Grimes.

Un proiect, spuneam, la limita dintre kitsch şi spectaculos, un proiect electro cu influenţe atât din pop cât şi din ambientalul post-f loyd, din atitudinea heavy-orice şi din formulele electronicii continentale. Adică, între IEM, BURIAL pe de o parte şi GAGA, Kate Bush, Bjork

ECHINOX

3 / 2012

pe de alta. Atitudinea în videoclipuri vine însă din zonele şi mai ciudate ale muzicii americane: Marilyn Manson (cum ea însăşi recunoaşte într-un interviu). Vocea se trage totuşi din alte zone. La întrebarea „care sunt idolii tăi pop?” răspunsul vine din zonele extraordinar de comerciale: Mariah Carey, Dandi Wind, Beyoncé. Avem, deci, de-a face cu o cântăreaţă/producător care se revendică din zonele cumva renegate de muzica electro-underground. Şi asta vine prin decenţa şi sinceritatea care ar putea restaura o autonomie estetică în afara preconcepţiilor sociale. Deci, ce spuneam la început despre trio-ul cu Bjork şi Karin rămâne o dorinţă personală de a le prinde în aceeaşi poză. Am explicat de ce şi mai ales cum pot fi cele trei în aceeaşi ogradă muzicală, însă dacă stăm să ascultăm piese ca Be a Body ne dăm seama uşor de influenţa lui Carey. Asta contează puţin. Pentru că direcţia pe care merge o apropie mult mai tare de experimentalismul electro-pop decât de mainstream-ul curentului. Grimes are douăzeci şi trei de ani şi s-a lansat aproape singură. E uimitor cum reuşeşte (pe lângă beat-urile simple şi eficiente) să-şi modeleze singură reverb-ul, delay-urile şi modulaţia post-procesare în timp real. Chiar merită urmărite câteva concerte pe Youtube, în care Claire Boucher lucrează aproape la patru mâini. Între clapă, beat-machine, microfon şi pedale de procesare e foarte greu să realizezi (mai ales dacă nu eşti un specialist în aparaturile pe tranzistori) cum reuşeşte să mai şi cânte.

Ce e important e că Boucher are unul din cele mai bune proiecte din 2012. Visions este albumul unei fete extraordinar de talentate care lucrează, combinând electro de nişă cu pop, la un proiect personal şi autentic. În final, rămân vorbele lui Lyndsey Zoladz (Pitchfork) din cronica de album: „Still, don’t confuse these moments with any kind of new-agey, back-tonature longing. One spin of «Genesis» is enough to prove it: Post-humanism sounds like a blast.”. Decenţă, specificitate şi control – acestea sunt punctele tari ale lui Grimes, dublate mereu de atitudinea corectă: „muzica e frumoasă şi atât”

5

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

Răzvan Cîmpean

Loudon şi mai cum?

Poate ai auzit de Wainwright prin Rufus sau Martha, fiii acestuia, amândoi cu notorietate în industria muzicală. Ce să mai, familia Wainwright e una de muzicieni get-beget, e ca și cum oamenii ăștia s-au născut cu toţii pentru a face muzică.

L

oudon Wainwright III! Devine din ce în ce mai uşor să-i reţii numele pe măsură ce-i asculţi muzica. Poate ai auzit de Wainwright prin Rufus sau Martha, fiii acestuia, amândoi cu notorietate în industria muzicală. Ce să mai, familia Wainwright e una de muzicieni get-beget, e ca şi cum oamenii ăştia s-au născut cu toţii pentru a face muzică.

Dar să revenim la Loudon, căci despre el vorbeam. Primul lui album apare în 1970 (Loudon Wainwright III, cunoscut şi ca Album I), iar albumul asupra căruia urmează să mă opresc apare un an mai târziu, 1971, Album II. Ironia face să-l fi descoperit doar pe undeva prin octombrie anul trecut. Cum se întâmplă adesea când vine vorba de un album care mă obsedează, încă nu am reuşit să trec mai departe de el, orice încercare de a ajunge la următoarele albume nu mă găsea decât în situaţia de a reasculta Album II. Albumul e deschis de Me and My Friend the Cat, prima piesă a lui Loudon Wainwright III care chiar a reuşit sămi capteze atenţia: „Me and my friend the cat/ Into the night/ We sat/ We were sitting at speeds known only to a few/ Incredible distance/ We traveled us to”.

Un lucru care cred că devine clar încă de aici e că nu avem de-a face cu piese obişnuite; într-adevăr, aşa cum voi încerca să arăt şi mai încolo, ele sunt foarte bine scrise, dar nu doar atât, umorul lor le face, de cele mai multe ori, irezistibile. În spatele umorului, ironiei se ascund temele centrale ale pieselor, acolo unde există; Me and My Friend the Cat vorbeşte, în termeni despre care vom înţelege că-i sunt tipici lui Loudon Wainwright III, despre rutină şi singurătate, chiar dacă

6

din unele versuri se poate deduce altceva, motiv pentru care e destul de dificil de găsit o temă predominantă pentru câteva dintre piese.

Motel Blues, mult mai subtil ironică, vorbeşte despre o parte mai puţin cunoscută a turneelor: „Come up to my motelroom, treat me nice/ (...) Come up to my motelroom, sleep with me/ (...)

Come up to my motelroom, save my life”. Repetiţia aceasta de „Come to my motelroom” şi continuările aferente tuturor celor trei strofe, cu care acestea se încheie, lasă de înţeles că încercările sale disperate, cu fiecare vers tot mai disperate, nu au succes şi că femeia pe care o caută nu o să vină. E aici încă

Loudon vorbește franc, și ironic în același timp, despre problemele pe care le tratează, sexualitate, paternitate, detenţie, căsătorie sau moarte. un detaliu important: Loudon vorbeşte franc şi ironic, în acelaşi timp, despre problemele pe care le tratează, sexualitate, paternitate, detenţie, căsătorie sau moarte.

Despre Nice Jewish Girls cred că sunt foarte puţine lucruri de spus, fiind una dintre cele mai evidente piese de pe album: „My stock is pure, my blood is blue/ I’m a country gentle through and through/ (...) But the problem is/ Those girls gee wizz/ Make my juices flow”. Cu toate acestea, există câteva trimiteri in-

teresante, care mă fac să mă întreb dacă nu cumva se ascunde şi aici o încărcătură biografică, aşa cum se întâmplă şi în alte piese, fără ca tenta ironică să dispară: „At the age of 12, I was reborn/ At the confirmation class” şi „Listen here, buddy, I’m no fool/ A product of Episcopalian school”.

Cu „be careful there’s a baby in the house,/ And a baby will not be fooled/ It will think and do what it wants to/ Until you get it schooled” începe Be Careful, There's a Baby in the House. Piesa a fost scrisă pe vremea în care Rufus abia se născuse, iar ceea ce face Loudon aici e să evite să vorbească idealist sau emfatic despre ce presupune creşterea unui copil; e ca şi cum melodia ar fi un ghid realist şi sumar pentru părinţi, un ghid ironic din care înveţi nu doar partea frumoasă a lucrurilor, dar care te obligă să vezi lucrurile în ansamblu. Ca în melodiile anterioare, tot ce avem aici e vocea lui Loudon şi chitara, plus versurile inteligente (cu toate că, dacă nu ar face parte din logica internă a melodiei, versul „For the coochie coochie coo is a lot of pooh pooh” ar fi pentru mulţi un motiv suficient să-l desfiinţeze pe Loudon), motiv pentru care a fost comparat cu Bob Dylan sau numit chiar noul Bob Dylan. În medley-ul a) I Know I’m Unhappy b) Suicide Song c) Glenville Reel, Loudon Wainwright III adună trei melodii care vorbesc, din perspective diferite, despre acelaşi subiect, moartea (subiect asupra căruia va reveni în albumele viitoare): în a) „And I know I’m unhealthy/ No doctor could doubt/ My dreams are all bad/ And my hair's falling out”, în b) „When you’re tired of worldly toil/ Shuffle off this mortal coil/ Turn your body back to soil”, iar în c) „Give that gal everything you can

ECHINOX

give her/ You can give her the bullets/ If you can give her the gun”. Din nou, felul în care Loudon problematizează moartea nu lasă loc sentimentalismelor inutile, o priveşte cu aceeaşi onestitate (cu care ne obişnuiesc copiii), care nu tratează lucrurile aşa cum se cuvine. „Make yourself a hero/ It’s heroes people crave,/ Make yourself a master/ But know you are a slave” sunt unele dintre cele mai directe versuri de pe Album II, ultima strofă din Saw Your Name in the Paper. Inventivitatea lui Loudon nu e întoarsă doar împotriva modului în care percepem diverse etape ale vieţii, dar şi împotriva obsesiei pentru celebritate, în care nu pare să observe nimic plin de însemnătate, în care tot ce funcţionează e o serie de automatisme false care, în realitate, spun exact contrariul. Versurile sale sunt, de cele mai multe ori, scurte,

iar cei ce se vor opri aici nu vor înţelege că, în simplitatea aparentă se ascunde o complexitate care probabil că nu devine evidentă decât după câteva ascultări.

Bun, acum că am trecut de jumătatea albumului şi deja ne-am obişnuit cu numele şi stilul lui Loudon, putem merge mai departe cu convingerea că vom înţelege mult mai uşor următoarele piese. „Don’t shave off my beard, don’t cut off my hair/ It took me two years to grow it, and it just isn’t fair/ (...) I want a lawyer, warden, I want a priest/ Oh, take it easy, warden, leave the moustache at least” e, pe scurt, felul în care înţelege experienţa penitenciarului, în Samson and the Warden. E repetitiv să spun că Loudon se concentrează pe o idee, pe care o subliniază pe parcursul piesei, tocmai pentru a o ironiza, dar exact asta e ceea ce face şi aici. Problema detenţiei nu e

3 / 2012

cafeaua rece sau pâinea veche, nici măcar salopeta portocalie specifică, dar faptul că, în cele din urmă, ceea ce se întâmplă acolo e o încercare de a-i reduce pe toţi la un numitor comun, de a le şterge pe cât de mult posibil personalitatea. Şi, fiindcă vorbim despre Loudon, evident că problema trebuie tranşată cumva, iar finalul piesei ne oferă exact viziunea cu care albumul ne-a obişnuit până acum. Samson and the Warden porneşte chiar de la experienţa cântăreţului, care a fost arestat pentru consum de marijuana, iar rugăminţile repetate pe care piesa le prezintă, da, s-au întâmplat şi în realitate.

Dintre toate melodiile de pe Album II, cea din care ar trebui puse aici toate versurile e, de departe, Plane, Too, fiindcă e o trecere ironică în revistă a lucrurilor pe care, în mod normal, le poţi găsi

7

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

într-un avion: „There was a hipster on the plane/ There was a sailor, too/ Big business man on the plane/ Stewardess, too/ I saw a movie on the plane/ Grand Canyon, too/ Earphone music on the plane/ Time magazine, too// Airplane food was on the plane/ Airplane coffee, too/ Airplane booze was on the plane/ Tea and milk was, too// Reclining seats were on the plane/ Seatbelts, too/ «No Smoking» sign was on the plane/ In French and English, too/ Hostess button on the plane/ Ventilator, too/ Vomit bag was on the plane/ Oxygen, too// There was a bathroom on the plane/ A flushing toilet, too/ There was a mirror on the plane/ Me, too”.

Am ajuns la melodia mea preferată de pe album, Cook That Dinner, Dora: „Dora, you can do it/ With all your pots and pans,/ And your ageless old friend fire,/ And your magic woman hands”.

Din nou, o melodie de o simplitate extraordinară, dar care reuşeşte să spună o sumedenie de lucruri, o melodie despre care îmi vine imposibil să vorbesc, pentru că, deşi am ascultat-o de o sumedenie de ori, niciodată n-am reuşit să explic ce anume din ea mă face să o consider una dintre cele mai bune piese pe care le-am auzit vreodată. O piesă care se ascultă pe repeat până te trezeşti fredonând-o în cele mai neaşteptate momente.

Old Friend: „The good old days are good and gone now/ That’s why they’re

8

good, because they are gone”. Inclusiv când vine vorba de prietenie, tendinţa lui Loudon e de a ironiza. Da, există o formă de seriozitate (ca în cele mai multe dintre melodiile de pe album) la început, dar ea se estompează pe măsură ce avansăm în piesă, cu toate că aceasta e cea mai puţin ironică dintre toate melodiile de pe Album II, impresie întărită de faptul că prima strofă e şi cea cu care cântecul se încheie.

Piesa numărul unsprezece e singura de pe album care nu e compusă de Loudon, iar diferenţele dintre ea şi celelalte sunt evidente chiar şi la o primă ascultare: „Old Bill Jones had two daughters and a son/ One went to Denver, the other went wrong”. O versiune a lui Old Paint, cu versurile puţin modificate, a fost cântată în mai multe concerte în care Loudon a apărut alături de Rufus.

Nu o să mă opresc asupra melodiei, tocmai fiindcă nu a fost scrisă de Loudon.

Cu Winter Song ajungem la finalul albumului: „One day this weary winter will be gone,/ Don’t be fooled, it won’t be gone for good/ It will be back to freeze next year’s moustache/ Blowin’ snow as every winter should”. O încheiere care, pentru o primă ascultare, pare oarecum atipică, fiindcă tot ce observi e un fel de trecere prin anotimpuri, poate prinzi o ironie, cel mult două. Cu toate astea, cred că piesa e foarte bine amplasată la final, nici nu pot să găsesc un alt loc mai bun pentru ea, deoarece arată că nu

doar lucrurile asupra cărora am avea o oarecare influenţă sunt ironizate, dar şi cele care, inevitabil, ne scapă de sub control (în măsura în care ne scapă). În cele mai multe dintre piesele de pe Album II tot ce întâlnim e chitara şi vocea lui Loudon Wainwright III (pe alocuri, un pian), ceea ce ne permite să ne concentrăm atât pe versuri, dar, după ce ajungem să le înţelegem (sau să credem că le-am înţeles), efectiv pe vocea lui Loudon. Ceea ce devine, probabil, evident în această fază e faptul că nu avem de-a face cu cea mai bună voce folk pe care am auzit-o vreodată, că există locuri în care aceasta chiar nu excelează, dar ne dăm seama imediat că asta nici măcar nu contează. Ceea ce contează e că, dincolo de aspectul de clovn, pe care ceea ce spuneam înainte nu face decât să-l întărească, vedem mai mult în Loudon Wainwright. Vedem un artist mult prea puţin cunoscut, dar care lasă o impresionantă moştenire muzicii folk, dar şi o incredibilă povară pentru Rufus sau Martha, care, deşi se bucură de mai mult succes, nu reuşesc să ajungă la înălţimea tatălui lor.

Album II, de care sper să vă lege aceeaşi obsesie de care aminteam la început, e, de departe, unul dintre cele mai bune albume pe care le-am auzit vreodată, un album care mă face încă o dată să înţeleg de ce, de câţiva ani încoace, folk-ul rămâne genul muzical cu care pot rezona cel mai bine.

ECHINOX

3 / 2012

Olivia Putyer

CocoRosie, muzică pentru fauni, unicorni şi narvali CocoRosie au adunat toate lucrurile aruncate, parcă, din debaralele mamei după ce a făcut curăţenie, din dulapul vechi de jucării, le-au amestecat cu ce-au moștenit de la strămoșii nativ-americani și sirieni, le-au presărat cu sclipici și șuruburi vechi, apoi fie s-au îmbrăcat cu ele, fie le-au transformat în muzică.

S

ierra şi Bianca Casady sunt probabil întruchiparea visului boem al fiecărui tânăr artist sau al fiecărui tânăr ascultător cu veleităţi artistice, dar prea puţină mobilitate creativă (probabil cea mai mare parte dintre noi, with all due respect). Poate că, din cauza asta, se vorbeşte despre ele mereu mai cu boltă, pe sub mână. Toată lumea recunoaşte fascinaţia pentru ele verbal, pagina lor de Facebook are în jur de 350 de mii de like-uri, mulţi au auzit de ele cu cel puţin 3, 4 ani în urmă, când îşi croiau destul de neaşteptat drum prin playlisturile noastre şi declanşau reacţii de tipul „Cine Dumnezeu îs tipele astea îmbrăcate în mileuri, bijuterii indiene, nailon şi şepci NY?”, dar foarte mulţi ascultători din România au dificultate în a-şi coagula impresiile într-un discurs apreciativ concret când vine vorba despre CocoRosie. Nu s-a scris despre ele aproape deloc în presa românească. Oficial vorbind, se află încă în anonimat, în cutia cu muzică obscură cu care fiecare se laudă doar moderat. Au rămas acolo, în acea zonă a capului fiecăruia în care limbajul nu se sinchiseşte încă să se adune şi să facă sens din ceea ce auzim.

E de înţeles, presupun. CocoRosie au adunat toate lucrurile aruncate,

parcă, din debaralele mamei după ce a făcut curăţenie, din dulapul vechi de jucării, le-au amestecat cu ce-au moştenit de la strămoşii nativ-americani şi sirieni, le-au presărat cu sclipici şi şuruburi vechi, apoi fie s-au îmbrăcat cu ele, fie le-au transformat în muzică. E natural ca ceea ce iese să fie greu de priceput.

De patru ani de zile am lăsat impresiile astea disipate să mustească, crezând că la un moment dat am să cresc şi are sămi treacă pofta de ele fără să fie nevoie să fac ordine, fără să fie nevoie să le caut muzica în spatele noianului de referinţe obscur-prăfuit-exotice în care fetele o îngroapă în mod deliberat. Am aşteptat să mă plictisesc şi să trec mai departe. Nu s-a întâmplat asta. Muzica lor nu e genul care te lasă să creşti şi să o depăşeşti. E infinit reciclabilă. De fiecare dată când o asculţi şi mai prinzi o succesiune de versuri care capătă spontan sens, pare incredibil de plină de resurse.

Nu aş putea spune cu siguranţă pentru ce. Resurse pentru stat pe gânduri, pentru stat aiurea, pentru legănat, pentru şoptit versuri ca litanii sub bărbie, pentru toate treburile pentru care arta te face să tremuri în sân.

Muzica fetelor de la CocoRosie e, estetic vorbind, ca o pastilă cu vitamine

pentru cei care gândesc prea indexic, într-o bună tradiţie a judecăţii rezonabile, a raţiunii cinice. Bianca (Coco) şi Sierra (Rosie) mărturisesc cu toată seriozitatea că inspiraţia lor vine, printre altele, din experienţa excursiilor de vânătoare de zâne din munţii Italiei, expediţii purtate sub auspiciile Sfântului Francisc de Assisi. Pe bune. Şi o mărturisesc în aşa fel încât pare plauzibil. Deşi muzica lor adresează adesea probleme sociale cum ar fi incestul, violenţa domestică şi abuzul în familie, drogurile şi sexualitatea, versurile lor sună mereu a poezii pe care fiinţe din basme care trăiesc în robinetul din locuinţa lor le-ar şopti la ureche în timp ce fetele dorm.

Faptul că există o anumită componentă religioasă în procesul lor de creaţie e absolut cert, dar componenta respectivă e, de regulă, o combinaţie din tot ce e tabu, SF şi fantastic, din tot ce e păgân, stors din profan.

Ar putea totul fi pus pe seama unui eclectism comercial, dar cred sincer că cine ar putea reduce arta fetelor de la CocoRosie la atât se amăgeşte gratuit.

Trecutul lor bogat şi pitoresc explică, în mare parte, caracterul atipic al muzicii lor. Mama, Christina Chalmers, pe jumătate Cherokee, şi-a crescut fe-

9

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

tele hoinărind prin zonele industriale din diferite oraşe din Hawaii, California, New Mexico şi Arizona (şi probabil şi alte zone preponderent aride) după ce s-a despărţit de tatăl, agricultor din Iowa, pasionat de o grămadă de mişcări spirituale exotice, precum practicile bisericii braziliane, voodoo-ul haitian, religiile native-americane. Influenţele timpurii s-au maturizat în timp ce Bianca şi Sierra au dus o viaţă predominant nomadă, au învăţat despre lume, viaţă şi tot din excursii spirituale prin deşert, au trăit un experiment artistic în sine.

Primul lor album a fost înregistrat în cada din apartamentul Sierrei din Montmartre, Paris, unde Rosie studia pentru a deveni soprană (ziceam de întruchiparea visului boem). La maison de mon rêve a fost lansat în 2004 de Touch and Go Records. Iniţial nu era menit să circule decât într-un cerc restrâns de prieteni, dar la insistenţele casei de discuri, a fost comercializat la scară largă.

La apariţia lui, publicul a fost confuz cu privire la cum ar putea fi etichetat stilul lor muzical. S-a optat pentru „freak folk”, puţin prematur, aş spune, având în vedere că fetele au fost alăturate al-

10

tor artişti cum ar fi Devendra Banhart, tUnE-yArDs, Faun Fables, Animal Collective, cu care nu au trăsături comune decât la nivel superficial (respectiv faptul că muzica lor e într-atât de ciudată sau de eterogenă, încât nu poate fi clasificată altfel). La maison de mon rêve începe blând, sună ca o colecţie de melodii pentru copii, abundă în ritmuri lente şi linii melodice simple, construite cu chitară ascustică, harpa Sierrei, pian, xilofoane de jucărie, fluier de îmbânzit şerpi, instrumente de percuţie neconvenţionale şi o grămadă de sunete de animale de fermă robotizate; pare mai degrabă o contrucţie bizară, decât impresionantă. Farmecul albumului stă în versuri şi în contrastul vădit dintre conţinut şi aspectul muzical inocent. Madonna, By Your Side, Jesus Loves Me sunt satire acre împotriva conservatorismului social (de tip patriarhal) şi religios: „Jesus loves me/ But not my wife/ Not my nigger friends/ Or their nigger lives/ But Jesus loves me/ That’s for sure/ 'Cause the Bible tells me so”; efectul e domolit de nuanţa comică, însă vocea scârţâită a Biancăi, completată de artificiile vocale ale Sierrei sunt elementele-emnătură ale unui prim album foarte promiţător.

Noah’s Ark a urmat în 2005 şi a cuprins primele colaborări cu artişti ca Antony Hegarty (de la Antony and the Johnsons pentru piesa Beautiful Boyz), Devendra Banhart (pentru Brazilian Sun) şi cu rapperul francez Spleen (pentru Bisounours). Formal, e foarte asemănător primului album, dar tot ce rămâne la nivel de intenţie în La maison de mon rêve, în Noah’s Ark se realizează: versurile sunt mai dureroase, mai deznădăjduite (vezi South 2nd, vezi K-Hole, vezi The Sea Is Calm), pe linii melodice la fel de inocente. Şi după ce le asculţi o vreme, devin niţel copleşitoare, fiindcă oricum le-ai lua, melodiile sunt bântuitor de simple. Versuri despre băieţei omorâţi din greşeală de prieteni din cartier, tineri violaţi în închisoare, soţii bătute ş.a.m.d. sunt suprapuse celor mai suave linii de harpă, chitară sau pian şi presărate cu sunete de jucării. Armageddon şi Noah’s Ark sunt teaseruri satirice de tipul celor din primul album. Sunt puse acolo pentru a fi savurate. Cireaşa de pe tort, în opinia mea, e Honey and Tar, poate una dintre cele mai sexy melodii din repertoriul lor (deşi CocoRosie sunt în general puţin obscene, camuflat pe undeva pe acolo).

ECHINOX

Acum, The Adventures of Ghosthorse and Stillborn, lansat în 2007, e altă mâncare de peşte, fiindcă devine teribil de personal. Albumul trebuie ascultat cu răbdare, fiindcă are două tempouri. Unul e teribil, dureros de lent. Miracle, Raphael, Black Poppies, Sunshine, Bloody Twins sunt melodii construite absolut rudimentar, partea vocală urmărind loial linia instrumentală foarte elementară. Totul e făcut să-ţi rupă inima fără milă, cu lentoarea unui pensionar care, de acum încolo, are tot timpul din lume s-o facă şi predispoziţia de a fi calm şi pasiv în timp ce-ţi scormoneşte în suf let. Rainbowarriors, Japan, Animals sunt, în schimb, gălăgioase, aproape entuziasmante şi mult mai alerte. Albumul e un carusel emoţional. Dar o piesă le domină cu totul pe celelalte: Werewolf – un fel de epic amblu autobiografic în ritm de hip-hop despre experienţa fetelor din copilărie, relaţia cu ceilalţi membri ai familiei (aici e prima dată sugerată moartea fratelui vitreg mai mare), despre consecinţele absenţei tatălui („He’s a black magic wielder some say a witch/ Wielded darkness when he was wailin’ on his

mom’s / And born child and he was the bastard that broke/ Up the marriage evil doer doing evil from a baby carriage”).

Werewolf prefigurează, oarecum, aspectul şi atmosfera ultimului album, Grey Oceans, lansat în 2010. Grey Oceans lasă impresia că Bianca şi Sierra au găsit o cutie nouă cu jucării: intrumentaţia e mai diversă, mai bogată, mai atent şi mai complex construită; e primul album care nu pare un proiect de lucru manual improvizat cu resursele din sertarul cu hârtie creponată şi creioane colorate; asta datorită faptului că instrumentalul şi linia vocală sunt retuşate şi lustruite electronic (nu vorbim de autotune). În Hopscotch, muzica de operă se îmbină cu versurile recitate de copii la joacă, Undertaker e efectiv o formulă magică a nativ-americanilor, Gallows – un requiem; apoi toate împreună sountrackul unui joc video. Albumul, în ansamblu, e un instrument aproape ritualic, o incantaţie vrăjitorească, morbid, dar încântător, fiindcă ăsta e meşteşugul principal al fetelor de la CocoRosie: iau cele mai urâte lucruri şi le fac hipnotice, până în momentul în care sunt resemantizate complet şi de-

3 / 2012

vin frumoase (un exemplu concret ar fi, de pildă, R.I.P. Burn Face – un horror-story despre femeile musulmane desfigurate prin vitriolare).

De la primul, la cel de-al patrulea album, fetele au devenit mai curajoase, au exploatat mai mult din experienţa personală dureroasă, din nedumeririle proprii, din înstrăinări, din senzaţiile acute de singurătate şi le-au transformat în libretto-uri tăioase, le-au prelungit sonor până când nu s-au mai putut agăţa decât de semnificaţiile primordiale din vechime. Vocile lor bântuie urechea ca şi cântecele unei balene teribil de singură.

CocoRosie fac muzică de parcă în spatele instrumentelor trebuie să se simtă o umbră sau o boare de vânt, ceva imaterial, ceva ce bruiază şi incomodează, ceva ce vine dintr-o peşteră şi pleacă într-o pădure. Trage după ea fiinţe mitice şi ne cheamă şi pe noi, aşa, într-o doară. Bianca şi Sierra nu cântă pentru urechea tuturor, sunt greu de înghiţit, într-un fel, dar după ce stomacul învaţă să-i priască, muzica lor se prelinge şi pe unde nu ar trebui. Şi tot aşa. Şi tot aşa. Şi tot aşa pe ritm de beatboxing, harpe, tobe din piele de capră neagră şi uşi care scârţâie.

11

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

Alex Cormos

Şapte, Doamne, şi toate cinci Nu am scris despre o trupă anume sau despre un album/discografie. În loc să mă restrâng la ceva atât de specific, am preferat să fac ceva mai disipat, și anume să vorbesc despre câteva melodii ale unor diverși artiști, așa încât să pot atinge subiecte și stiluri diverse. Melodiile sunt arbitrar alese și nu au nicio legătură între ele, în afară de faptul că-mi plac.

Cage – I Never Knew You Cage, pe numele său real Christian Palko, e un rapper underground ce combină elemente de heavy metal în muzica sa. Prin I Never Knew You, reuşeşte să arate cum nu contează atât subiectul, ci cum îl construieşti; cum poate să ia o poveste banală şi, într-o oarecare măsură, a oricui şi să-i dea o amploare cutremurătoare printr-un fin exerciţiu psihologic. „Naraţiunea” de la care porneşte are în centru tipul stalkerului deprimat şi însingurat pe veci, căruia îi apare, bineînţeles, o „Ea” care-l farmecă. O urmăreşte obsesiv, îi intră în casă şi o ucide. Însă nu contează asta; după cum am mai spus, este doar un pretext. Contează felul în care construieşte tensiunea.

Strofele dintre refren sunt cântate pe o voce straniu de egală şi lipsită de inflexiuni, povestea este spusă într-un fel de transă. Totuşi, versurile se acumulează încă de la bun început, din ce în ce mai tensionate: „And so many words, I couldn’t string together a sentence together to bother her/ I instantly forgot all my plans and started to follow her”.

După care izbucneşte refrenul–revelaţie, vocea şi instrumentalul primesc forţă: „It’s like the sky opened and god handed

12

you directly to me/…/And feeling like your heart is beating solely for me”.

Se ajunge, din nou, în transă. Un prim moment al defulării a trecut. Începe să o descrie, evident fermecat de cele mai mici gesturi. Dincolo de ceea ce vede, încearcă să o cunoască, însă indirect, creându-i o poveste pe care şi el o recunoaşte bolnavă: „Intoxicating yet truly undue impurities/Plague every thought of you while I’m trailing you like your security”. De aceea, când are o şansă să-i vorbească, o ratează: „Chance to speak blown, when you look at me I look in the newspaper”. Din nou tensiune, din nou refrenul, însă aici el sună mai degrabă ca o autoconfirmare.

Atmosfera se linişteşte pentru o ultimă oară. Realizează şi el ceea ce face: „I’m miles out of my way, creepy, I want more”. Şi continuă, ajunge în faţa casei ei. Versul „Instead I lurk outside în the cold, like an abandoned dog” arată o fină observaţie psihologică: construind-o astfel, el se desconsideră . Şi astfel se ajunge aici: „you should cherish the words that I got in my mouth/The only words that can truly explain how I got in your house”.

Vine, din nou, refrenul, însă nu se mai opreşte, ca şi înainte. Continuă pe

acelaşi tempo violent, puternic şi, în sfârşit, el îi vorbeşte. Povestea pe care şi-a construit-o până acum este confruntată cu o realitate pe care încearcă să o manipuleze: „There’s something happening between us, you can’t deceive/…/ Your eyes are screaming and you’re saying « Oh baby» to me/ If there was a way out I think you would’ve taken it”.

După care, ultimul vers, întrerupt la jumătate, ca un fel de oftat: „Selfishly no longer breathing because of me”.

Princess Chelsea – The Cigarette Duet Întregul album al lui Princess Chelsea, Lil’ Golden Book, mizează pe crearea unei atmosfere ludice, infantilizate, pe marginea căreia să se vorbească despre problemele „de adulţi”, lucru care îi reuşeşte încă înainte de a se asculta piesele: albumul vine cu o cărticică în format pdf, construită ca pentru copii, unde se găsesc versurile fiecărei melodii de pe album. Aşadar, printre desene, culori vii şi font cursiv, apar discutate, de exemplu, o relaţie dintre o fată minoră şi un adult (Yulia), sau problema divinităţii şi a pedepsei meritate, în versuri care amintesc de Alice in Wonderland (Ice Reign). Senzaţia de ludic-bolnav ia amploare atunci când, pe lângă acele versuri,

ECHINOX

dai de vocea lui Chelsea Nikkel sau de instrumentalul bizar – construit din pian, xilofon, instrumente de percuţie şi cu coarde – care aduce aminte de muzica din timpul unei reprezentaţii de circ sau de un carusel.

Pentru The Cigarette Duet, a avut nevoie de Jonathan Bree de la The Brunettes. Piesa începe în stilul întregului album, cu un intro lung care seamănă izbitor de puternic cu atmosfera de la un bâlci pentru copii, însă unul din acelea în care toate caruselele se învârt puţin cam prea repede şi în care luminile te apropie de o criză de epilepsie. Exact când instrumentalul începe să pară puţin cam lung, începe cu adevărat melodia. Construită pe baza unui schimb de

replici, simulează o ceartă pe marginea ţigărilor. Dar piesa spune mult mai mult de atât tocmai prin ceea ce nu spune, ci se lasă subînţeles şi anume, contrastul evident dintre fundalul cumva desprins dintr-un univers al copiilor şi cearta în sine; vocile celor doi sunt lipsite de intonaţie, însă calmul sugerat este unul forţat, fals, dejucat de diversele împunsături şi ironii: „Honey can’t you trust me if I want to stop I can”. Şi, în plus, cum sună următorul vers, pe o voce controlată şi pe acel instrumental: „Well she’s gonna get a smack and I’m gonna give you three”? Cearta pare a fi una care se desfăşoară în faţa copiilor, unde aparenţele trebuie păstrate. Însă, după cum se petrece şi în realitate, precum

3 / 2012

şi în piesă – şi aceasta e, de fapt, demonstraţia atât a piesei, cât şi a albumului – cele două universuri nu pot coexista: cearta pare denaturată, forţat civilizată şi cu atât mai tensionată, în timp ce inocenţa devine o masă amorfă de nelinişte şi nefiresc care bântuie.

Austra – The Noise Sunt multe motive pentru care Austra ar fi uşor de recunoscut: vin din Canada, mai exact din Toronto, Ontario. Şi, să fim serioşi, cine nu recunoaşte un canadian? Li se despart feţele când vorbesc (South Park, cineva?), sunt excesiv de politicoşi şi spun mereu „aboot”; şi le place hocheiul şi curlingul. Dar astea-s prejudecăţi. Atunci, poate pentru

13

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

că solista e openly queer? Sau pentru că tot ea, Katie Stelmanis, a făcut parte din corul operei copiilor canadiene încă de la 10 ani şi a fost membră a mai multor orchestre, înainte să se decidă să-şi facă propria muzică?

Oricum ar fi le iese ceea ce îşi propun, şi anume să creeze un sunet nou pe scena dark electro-popului; fiecare piesă de pe Feel It Break sună inconfundabil a Austra. Dacă ar fi, totuşi, să se compare cu cineva ca idee, atunci s-ar asemăna, cumva, cu Fever Ray sau Björk.

Obsesia pentru sound reiese şi din ceea ce spune Katie Stelmanis despre compunerea versurilor, mai exact că e secundară creării muzicii. Într-adevăr, piesele au de obicei versuri destul de puţine, care devin repetitive şi sunt rostite intenţionat confuz, pentru ca accentul să cadă întotdeauna pe voce şi background. Cu toate acestea, ele joacă un rol mai important decât atât.

The Noise pare să fie exemplul perfect. Textul vorbeşte despre un „ceva” care ajunge să o macine şi să o stăpânească angoasant, încet, dar sigur, iar ea nu vrea să i se opună, să fugă. Impresia este mereu cultivată de repetarea dublă, obsesivă a sintagmei „the noise” după fiecare vers: „I can’t sleep at night/ The noise, the noise/ My eyes they open wider/ The noise, the noise/ I came to relate/ The noise, the noise/ Help me compensate/ The noise, the noise” până când, la un moment dat, piesa nu mai ajunge să spună decât acele două vorbe, încontinuu, halucinant.

De aceea, rolul versurilor este mai important decât s-ar crede. Piesa nu ar avea nici pe departe acelaşi impact dacă textul nu ar fi astfel construit încât cuvintele să sugereze muzica; până şi sintagma „the noise” trimite cu gândul la muzica în sine. Şi aici intervine paradoxul perfect pe baza căruia lucrează piesa: muzica nu poate fi pe deplin realizată decât pe baza cuvintelor, deci se foloseşte de ele. Acestea primesc însă un rol atât de important, încât nu mai e atât de sigur cine câştigă până la urmă.

Ronald Jenkees – Stay Crunchy, Disorganized Fun, Throwing Fire Ronald Jenkees e un fel de intermezzo aici şi nu voi rămâne prea mult timp la el, pentru că nu sunt foarte multe de zis. Nu sunt versuri de interpretat şi nici muzica lui nu e (prea) complexă sau plină de semnificaţii.

14

Apare descrisă ca fiind „synth-heavy hip-hop beats overlayed with intergalactic funk-drenched chords” însă tot ce trebuie ştiut, de fapt, este că are la dispoziţie o orgă electronică şi că se distrează al naibii când compune. De alftel, cuvintele lui cheie sunt „goofiness, music and fun”.

Muzica lui primeşte mai mult sens când îi vezi clipurile de pe youtube: apare mereu cu o altă căciulă/pălărie, salută, de obicei, cu „hello youtubes” şi fără să mai piardă vremea, se pune pe treabă. Partea incredibilă e că, de obicei, improvizează: Stay crunchy, Disorganized Fun sau Throwing Fire sunt cu atât mai tari cu cât îl vezi cum „scoate” toată succesiunea aia rapidă de sunete din doar două mâini (sinapsele sunt mai lente decât degetele lui) şi, repet, totul dintr-un simplu exerciţiu spontan.

Ceea ce face Ronald Jenkees este să ia toate melodiile pe 8 biţi, să le pună într-un blender, să le lase la amestecat şi ciopârţit câteva minute bune, după care să le verse direct în urechi. Nu se uită niciodată la ceea ce pune, însă cumva ştie exact ce să facă. Rezultatul este o concentrare în 3-4 minute a întregii copilării puse pe fast-forward. De aceea, nu există subtilitate în piesele lui, nici înţelesuri ascunse, dar nu le lipseşte asta, nici pe departe, pentru că nu îşi propun să fie altceva decât o doză sănătoasă de bună dispoziţie.

The Irrepresibles – In This Shirt (pe cât se poate, cu clipul de la Pag – The Lady Is Dead) Cei 10 membri formează o aşa-zisă „performance orchestra” şi se folosesc de viori, violoncele, instrumente de percuţie, pian şi chitare bas ca să construiască un sound cu totul şi cu totul special, ceva în genul unei muzici de cameră sofisticate, baroce, opulente, cu tangenţe pop. Tot acest ansamblu este completat de vocea solistului, Jamie McDermott, voce care seamănă, întrucâtva, cu cea a lui Antony Hegarty.

Albumul pe care l-au lansat în 2010, Mirror, Mirror, este, aşa cum sugerează chiar titlul, unul extrem de personal în care Jamie alege să vorbească despre traumele şi neliniştile pe care le-a trăit înainte şi după ce şi-a recunoscut homosexualitatea.

In This Shirt este piesa care se constituie drept cea mai puternică în acest sens. Împreună cu clipul de la Pag – The

Lady Is Dead în al cărui background se aude, ele constituie două metafore care se ajută reciproc în a construi o frescă a felului în care comunitatea LGBT este privită în societate. Clipul este, într-un fel, mai obiectiv, în sensul în care imaginile discută destul de la rece societatea consumeristă şi accepţiunile sale: populaţia masculină hetero care repudiază homosexualii, dar nu are nicio problemă cu lesbienele; bolile cu transmitere sexuală care se răspândesc tocmai din cauza marginalizării; conceptul de frumos ca un construct social şi mascarea individului pentru a-şi păstra ascunsă şi ambiguă identitatea sexuală.

Oricât ar fi de reale şi de serioase problemele din clip, privitorii nu ar empatiza aproape deloc cu el dacă nu ar fi cei de la The Irrepresibles, pentru că imaginile, de sine stătătoare, ar fi mult prea reci şi abstracte. Ceea ce face însă In This Shirt, pe fundal, este să vină cu o poveste profund umană, personală şi simplă şi să le dea coerenţă. Piesa vorbeşte despre izolarea a doi bărbaţi, dincolo de graniţele societăţii şi a judecăţii acesteia „I am lost, in our rainbow, now our rainbow has gone” – aluzia la culorile oficiale ale comunităţii în care cei doi s-au izolat e destul de evidentă; despre durerea durabilă de a suporta atât consecinţele recunoaşterii sexualităţii – „There’s a thorn, in my side, it’s my pain, it’s my pride” – cât şi, mai apoi, consecinţele despărţirii lor. Către final, ca şi cum asta nu ar fi evident pentru toţi, relaţia lor apare la fel de firească precum oricare alta şi se reduce la un tricou, tricou care este, însă, pentru ei, însuşi Zahirul.

Pe scurt, altele musai de ascultat: POLIÇA – Lay Your Cards Out sau despre cum cineva creativ şi inspirat se poate juca minunat cu infamul autotune, astfel încât vocea modificată, pusă pe lângă nişte tobe rapide şi o chitară de bas în spate, să dea impresia unei plutiri de fantomă. Da, asta e metafora potrivită: fantome, de pe albumul Give You The Ghost, că tot veni vorba.

Erika Janunger – Weightless; din nou, obligatoriu cu videoclip. Un fel de alternative, downtempo care vorbeşte despre o natură scindată a omului, pe cale de a se rupe; în aceeaşi idee, videoclipul merge pe redefinirea ideii de gravitaţie şi despre cum ea, restrângând unele mişcări, dă naştere explorării altora.

ECHINOX

3 / 2012

Dacian Cîmpean

Make protest music not war E mult mai greu să vorbești despre Taking the Long Way ca despre experimentul final Dixie Chicks, după care nu au mai lansat nimic, câtă vreme nici ele nu par să fie foarte hotărâte în ce categorie au vrut să-l plaseze.

D

upă ce au vândut milioane de albume şi au reuşit performanţa de a fi cea mai de succes trupă feminină din istorie, Dixie Chicks, care avuseseră deja lansate şase albume de studio, toate de country contemporan, cu influenţe de pop şi folk, plus un album live, au devenit aproape nefrecventabile pe radioul american; din vina unei declaraţii de protest făcute, cu ocazia unui concert în Londra, în 2003, de solista Natalie Maines, la adresa preşedintelui de atunci, George W. Bush, la puţin peste o săptămână înainte de începerea războiului din Irak. Au fost suficiente câteva vorbe şi revolta unei naţiuni, în special a presei conservatoare, pentru ca simpatia şi succesul comercial de care beneficiau să se transforme în ură, boicot, ameninţări cu moartea. Albumul Taking the Long Way, care adoptă un stil pe alocuri diferit în comparaţie cu precedentele, e, în parte, povestea a ceea ce a urmat după această declaraţie: „Ne e ruşine că Preşedintele Americii e din Texas”.

Lansat la trei ani de la incidentul în cauză şi furia aferentă, Taking the Long Way e felul în care cele trei membre ale Dixie Chicks ajung la un armistiţiu cu propriul public şi cu imprevizibilele consecinţe ale unei poziţii nepopulare la acel moment. Sigur, istoria le-a răzbunat în cele din urmă, dar, în vremea respectivă, Bush era încă privit ca un preşedinte de încredere şi doar

pe la sfârşitul celui de-al doilea mandat, America şi-a schimbat părerea despre el şi despre invazia din Irak. În consecinţă, cele 14 melodii au toate fie o furie proaspătă, cu accente de rock, fie o melancolie caracteristică trupei, care împart albumul în aceste două direcţii.

Nu doar că încearcă să ofere o alternativă la tot ce s-a spus despre ele, dar melodia în sine e o dovadă a faptului că, în country, poveștile se spun cu atâta simplitate și relaxare, încât pare imposibil de imaginat, chiar și cu aceste influenţe de rock, un alt mediu în care puteau să se exprime.

Piesa de rezistenţă e cea cu care au câştigat, în 2007, trei premii Grammy, Not Ready to Make Nice, o cronică sumbră şi personală a celor întâmplate, în care nemulţumirea şi dezamăgirea capătă formele unei revolte neaşteptate şi e, în esenţă, răspunsul oferit tuturor celor care, în acele clipe, le-au întors spatele, au pretins să-şi ceară scuze sau le-au

atacat. Versurile spun aşa: „I made my bed and I sleep like a baby/ With no regrets and I don’t mind sayin’/ It’s a sad, sad story when a mother will teach her/ Daughter that she ought to hate a perfect stranger/ And how in the world can the words that I said/ Send somebody so over the edge/ That they’d write me a letter sayin’ that I better/ Shut up and sing or my life will be over”. Nu doar că încearcă să ofere o alternativă la tot ce s-a spus despre ele, dar melodia în sine e o dovadă a faptului că, în country, poveştile se spun cu atâta simplitate şi relaxare, încât pare imposibil de imaginat, chiar şi cu aceste influenţe de rock, un alt mediu în care puteau să se exprime. Episodul are, evident, ataşat atât de multă emoţie, încât schimbă abordarea faţă de muzică, astfel că ea devine nu doar mesaj, dar şi proces de vindecare.

Cam în acelaşi registru, dar în alt ton, intră şi Easy Silence. Liniştit, cu vocea lui Maines dominând de la început până la sfârşit, melodia nici nu urcă foarte mult, dar nici nu are gravitatea lui Without You sau You Were Mine, de pe albumele precedente. Din contră, chiar, se dovedeşte puţin nedezvoltată, rămâne constant undeva între o melodie foarte bună şi doar încă o altă melodie pe care o asculţi de câteva ori şi apoi o uiţi. Nu doar aceasta, dar mai sunt câteva exemple pe album care arată că tranziţia Dixie Chicks de la country-pop spre country-rock a fost

15

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

primită cu rezerve puternice, în ciuda colaborării cu producătorul din spatele American Recordings, a lui Johnny Cash, ocazie cu care Cash face şi el un salt similar. Silent House, în schimb, e plat, are un început bun, dar apoi e neremarcabil şi se bazează din nou, aproape exclusiv, pe abilităţile solistei, celelalte două membre făcând backing vocals, iar rezultatul e neatrăgător şi lipsit de energie, lipsit de vitalitate.

Tristeţea care transpare în versurile celor două melodii nu e suficientă pentru a le face meritorii, deşi, în sine, nu sunt tocmai ignorabile, dar nici nu se ridică la nivelul pe care Dixie Chicks părea să-l pretindă.

I Hope e undeva la mijloc, nici nu cade în ispita schimbului de direcţie, nici nu rămâne obscur şi e plăcut, e relaxant, chiar meditativ. Desigur, Maines defilează şi aici şi umbreşte performanţele celorlalte două, trimiţându-le interpretările numai pe refren şi în backing, dar are profunzime şi aminteşte de elementele care au făcut trupa distinctă de-a lungul anilor. Bitter End, cu influenţe celtice, e poate cel mai interesant produs de pe

16

album, dintre cele care nu fac trimitere, directă sau indirectă, către evenimentele din 2003, ci revine la stilul tradiţional, la melodicitate, la melancolie. În general, versurile de pe Taking the Long Way sunt similare cu ceea ce Dixie Chicks au făcut până acum, cu multe referinţe personale („Sometimes I don’t have the energy/ To prove everybody wrong”), declaraţii de dragoste („Life began when I saw your face/ And I heard your laugh like a serenade”), cu metafore („I made my way/ Cold and roaming in the wild”; „We all rode the wave/ Of that crazy parade”) sau, din contră, cu o simplitate copilărească, aproape ridicolă: „It’s okay for us to disagree/We can work it out lovingly” sau „It’s so hard when it doesn’t come easy”.

Tot în privinţa versurilor, aş pune accent pe Everybody Knows, pe care aş privi-o ca pe o cale de recunoaştere a suferinţei („Here I stand/ Consumed with my surroundings”), de reconciliere („You say I’ll pay the price/ That’s the chance that I’ll take/ Though you may think I’m telling lies/ But I just call it getting by”) şi, în fine, nevoia de un nou început

(„Every time I turn around/ I run into myself”) Per ansamblu, albumul pare împărţit în două, atenţia fiind furată de melodiile atipice, ceea ce duce cumva la neutralitate, la confuzie. Există două tendinţe generale: încercarea de a crea, pe de-o parte, ceva nou, uşor experimental, cel puţin pentru istoria trupei, şi, pe de altă parte, rezistenţa la acest impuls, întoarcerea la terenul sigur al albumelor anterioare. E mult mai greu să vorbeşti despre Taking the Long Way ca despre experimentul final Dixie Chicks, după care nu au mai lansat nimic, câtă vreme nici ele nu par să fie foarte hotărâte în ce categorie au vrut să-l plaseze, decât dacă ar fi rămas aceleaşi sau s-ar fi schimbat cu totul. Albumul poate fi privit ca o încercare, parţial reuşită, de a face un hibrid, fără să mai depindă în aceeaşi măsură de colaboratori externi, pentru că cele mai multe dintre piese sunt scrise chiar de ele, dar spun că încercarea e doar parţial reuşită, pentru că îi lipseşte uniformitatea şi pentru că nu îndrăzneşte suficient. Nu e nici manifest cap-coadă, nu e nici album obişnuit.

ECHINOX

3 / 2012

Ioana Nastai

Muzica de sub piele Alt+J – An Awesome Wave, CD, 2012

C

red în experienţe muzicale regeneratoare, în obsesii de ani de zile pentru un album pe care îl ascult la infinit, în a-mi deplasa universul pe un ritm singular care mă determină să „o iau personal” şi, mai mult decât atât, duc lipsă de asta. I-am descoperit pe Alt-J tocmai când aveam o nevoie acută de a intra într-o stare de transă muzicală, decuplare de la realitate prin sunet.

Ritmurile lor electro–indie/alternative–pop, cu acele voci de fundal corale, incantate de-a dreptul, pe alocuri şi elementele nevrotice, m-au facut să tânjesc a nu mai ieşi din ea. M-au cuprins şi m-au transportat undeva unde muzica nu mă mai dusese de mult timp, între zel ritmic şi anxietate, luciditate, delir. An Awesome Wave este albumul de debut al formaţiei, lansat în 2012, care, cu toate că este extrem de eclectic şi aparent haotic, a convins majoritatea criticilor, fiind premiat Barclaycard Mercury Prize şi primind 3 nominalizări Brit Award.

Diversitatea pieselor de pe albumul An Awesome Wave stă în numeroasele instrumente folosite, abordarea sunetului şi, odată cu asta, stările în care te aduce fiecare piesă în parte. Vocalul care se foloseşte uneori de elemente corale, clare, senine, luminoase de-a dreptul, iar uneori de forma unei incantaţii contemporane prin repetitivitate şi jocurile de pronunţie fac acest album să fie atât de fermecător schizoid. La prima ascultare am senzaţia că ritmicitatea construieşte o poveste cu care Alt-J vor să te ducă într-o călătorie formatoare; le asculţi muzica şi eşti hipnotizat de imagini pe care le creează cadenţa sunetelor sau versurilor lor. Muzica celor de la Alt-J este, cu

siguranţă, extrem de vizuală. Probabil acest lucru se întâmplă din cauza formaţiei profesionale a membrilor trupei, ei începând acest proiect încă de pe vremea când studiau artele vizuale, lucru care explică imaginea puternică şi culoarea pe care o are muzica lor.

Imaginile nu se opresc, ci se perindă ca piesele de domino, una după alta, prăbuşindu-se asupra ta. Te aruncă în mare, îţi aduc sunetul cel mai intim în ureche, te trimit în întuneric ca un firesc al muzicii, te aruncă în cadenţe repetitive, ca să te scoată la mal, mai apoi, cu un interludiu, te învaţă să respiri, să uiţi ca să te bucuri. Un album intens, dovadă că liniştile nu se simt ca un repaus apăsător, ca o suspendare, ci mai degrabă ca o prelungire, o extensie a sunetului.

Extrem de aclamaţi, numiţi „noii Radiohead”, inovatori ai muzicii experimentale, membrii formaţiei spun, paradoxal, că muzica lor este atât de accesibilă tocmai pentru că nu încearcă să fie neconvenţională, să iasă din tipare. Cu toate acestea, sensul pe care aceştia îl dau muzicii prin ceea ce pare nonsensul babiloniei de sunete, bolboroseli şi zgomote enigmatice e complet inovator şi curajos, provocând dezordinea aceasta de sunete, punându-le împreună, cu riscul de a nu fuziona, de a suna aritmic; cu toate acestea asimetria sunetelor devine, osmotic, desfăşurarea firească a unei născoceli muzicale. Tot pentru stilul lor haotic au fost criticaţi şi negativ, pentru unii părând neconvingător, un artificiu infantil.

Când le ascult muzica, am senzaţia că Alt-J dezvoltă o relaţie personală cu mine, îmi vorbesc, iar dragostea şi obsesia pentru acest album s-a înră-

dăcinat când le-am citit versurile. Mi s-au părut pilde, mai mult decât poveşti, îndemnuri, provocări, soluţii la mersul pe stradă în absenţă, am ştiut să cad şi să mă ridic în propriul meu ritm, pe ritmul lor. „Toe to Toe”, o altă incantaţie pe care am regăsit-o în mai multe din piesele lor este, poate, una pentru a forma această conexiune. Ilizibilitatea versurilor ascunde printre rândurile lor mesaje, iar piesa care începe albumul, numită – parcă pentru a evidenţia manifestul, „Intro” - are în fiecare vers câte un statement puternic. Referirile la banalitate, frumuseţe, convenţii, principii false: „Simple man Stan can't stand up on the beautiful”; „It's just a nod to the canon”; „Laugh at the beautiful”; „Shit them all festival” sunt plasate ca instigări care activează declicuri. În acest album, de altfel, este foarte mult vorba despre tipare, şabloane, reguli, limitări, începând de la această piesă şi a spune „da” unei convenţii, la „(Interlude 1)” şi propriile noastre legi intime, până la „Tesselate” şi a multiplica o formă până la infinit, obsesiv, nevrotic.

An Awesome Wave e un val teribil care te suspendă şi te aşează, piesele fiind şi ele punctate de acest laitmotiv al valului, fiind trecute printr-un joc ascendent/descendent, lamentări/ graţie; nimic mai departe de anost.

Nevrotic, dezorganizat, primitiv, o debandadă muzicală sau nu, acest album este o poveste care merită ascultată, iar, dacă îl recomand, o fac pentru călătoria pe care Alt-J au pus-o la cale. Aştept cu nerăbdare următorul album, o aşteptare încordată sperând la o experienţă la fel de intensă, la o tulburare la fel de puternică.

17

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

Cosmina Moroşan, Alex Văsieş

Anchetă Note de subsol Dacă prima sau unica iubire rămâne, pentru unii autori, discursul literar, în cazul altora, după cum am observat în interiorul ultimei decade de poeţi și nu numai, muzica prinde o cu totul altă aură: una ce aduce un accent special autenticităţii proprii scriituri sau, și mai interesant, coexistă, co-participă, ba chiar transformă un text într-un straniu calup muzical, cu suprizele și discontinuităţile aferente. Ancheta noastră încearcă, sperăm nu foarte intruziv, pătrunderea în această zonă complicat-intimă de multiplă interacţiune: cea dintre autor și muzica pe care o ascultă/susţine, efectele unui text gândit/construit/exprimat prin această lume.

Avem trei întrebări:  Ce fel de spaţiu creează muzica pe care o alegi faţă de literatură sau lucrează cu efecte egale la nivel de impact, intensitate, putere de seducţie și, până la urmă, de ce nu, șanse de extindere a domeniului expresiv?  În ce măsura ţi-a influenţat muzica scrisul ?  La care dintre cele două teritorii ai rămâne mai atent, până la sfârșitul vieţii?

Ștefan Baghiu: Vai. Păi la mine e destul de greu. În primul rând, pentru că am început cu muzică şi, deşi în acelaşi timp mă îndestulam cu literatură, ea a rămas primul contact cu drama. Pentru mine, asta e toată treaba: felul în care mă ajută să clarific lucrurile. Şi cum au lucrat oarecum simultan, muzica şi literatura se combină într-o chestie cu mult peste înţelegere. Şi aici vreau să clarific ceva: e vorba de capacitatea mea de înţelegere. Care, deocamdată, are poziţii instabile. Doar atât mă deranjează: că nu reuşesc să le separ. În totalitate. Lucrez la poeme la fel de neatent pe cât o fac la proiectele muzicale. Îmi place să lucrez absolut singur şi, dacă am nevoie de cineva (mai ales la muzica pe care o fac), nu ezit să caut. E o chestiune de atitudine. Mă supraestimez şi uneori îmi face bine. La literatură, pentru că muzica rămâne mult mai personală. Literatura e ca o discuţie între

18

noi, aşa. Deşi aici aş putea să mă contrazic uşor. În fine, it’s a matter of choice.

O să îmi placă să mă observ, acum că tot m-aţi întrebat.

Lavinia Braniște: O să răspund la toate într-una, pentru că nu mi-e foarte clar unde ar începe şi s-ar sfârşi fiecare răspuns în parte. Nu am o conexiune specială cu vreuna dintre celelalte arte (şi până la urmă nici cu literatura nu e atât de specială, sau cel puţin asta simt eu, în sensul ăsta: dacă nu mi-ar mai veni să scriu în secunda asta şi aş înceta să scriu, nu simt c-ar fi cineva mai sărac, nici eu, nici restul lumii, viaţa e îngrozitor de uşor de umplut). Sunt un consumator obişnuit de muzică obişnuită, ascult radio dimineaţa în timp ce-mi fac toaleta şi dansez la petreceri cam pe orice. Înclinaţia pentru dans e una dintre puţinele trăsături ale mele care-mi plac şi la care ţin. E un

mod curios de exprimare. Şi-mi place să dansez în public, mi se pare că spune mult mai multe despre mine decât orice dialog aş putea începe cu orice străin dintr-o încăpere. Ştiu nişte locuri pe internet de unde pot culege muzică bună (care-mi place, adică, nu ştiu ce-nseamnă bun) şi, din fericire, un cablu înfipt în computer, prin care poate curge înspre mine orice, în orice cantitate. Din nefericire, n-am timp să-mi ascult hardul.

Cel mai mişto efect al muzicii pentru mine este că-mi fixează foarte bine în memorie nişte situaţii sau locuri sau oameni, şi în momentul în care ascult o melodie după mulţi ani, reuşeşte instantaneu să reactiveze tot segmentul ăla, mă proiectează imediat în altă dimensiune, iar pentru mine asta nu încetează să fie SF. Nu ştiu ce fel de spaţiu creează, creează mai degrabă o stare de spirit, o anumită dispoziţie, dar asta e – nu-i

ECHINOX

aşa – o chestie foarte profană, pe care nu ştiu cine ar vrea s-o audă de la mine. Nu mi-a influenţat scrisul în niciun fel. Iar la întrebări cu „până la sfârşitul vieţii” nu sunt în stare să răspund niciodată, n-am convingeri puternice de niciun fel, nici în legătură cu mine, nici în legătură cu lumea. Totul e permeabil, iar eu mă văd pe mine ca un om fără constante.

Ruxandra Cesereanu: Pink Floyd, Van Der Graaf Generator, The Doors, Jeff Buckley şi eu/ceilalţi Textul meu nu va răspunde punctual la întrebările anchetei, ci va relata, în flashuri, cum am aplicat concret punţile între muzică şi literatură, atât la nivel individual, cât şi colectiv.

Experienţa personală: În ce mă priveşte, am scris, uneori, de-a lungul anilor, poezie (exclusiv poezie) pe muzici psihedelice, rock sau pop. Am folosit intenţionat cuvântul UNEORI, întrucât acest tip de scriitură pe muzică nu a fost constant.

Dacă ar fi să ofer, totuşi, un procent, pentru curioşi, aş spune că o cincime sau poate pătrime din poezia mea a fost scrisă pe muzică, dar nu mai mult de atât.

Este vorba despre poeme din volumele Oceanul Schizoidian (1997, 1998, 2005) şi Coma (2008), mai ales.

Ascult muzici de tipul celor menţi-

onate mai sus de foarte multă vreme, aşa încât am panoramat sonor tot soiul de orchestraţii şi efecte, de-a lungul timpului. Dacă ar fi să dau o listă, ea ar suna astfel: Pink Floyd, Van der Graaf Generator, The Doors, Deep Purple, Led Zeppelin, King Crimson, Uriah Heep, Manfred Mann, Gentle Giant, Velvet Underground, Hendrix, Joplin, Dylan, Rolling Stones, Genesis, Yes, Queen, Frank Zappa, Jethro Tull, Ten Years After, David Bowie, Nirvana, Muse, Radiohead, P. J. Harvey, Jeff Buckley, Damien Rice, Mars Volta. Dar şi Dead Can Dance. Sau, parţial, Nightwish ori Within Temptation. Precum şi destule ciudăţenii. Totuşi, muzicile cele mai apropiate mie (pe care am scris poezie) au purtat marca Pink Floyd, Van der Graaf Generator, The Doors şi Jeff Buckley. În Oceanul Schizoidian există chiar un poem care se numeşte Jim călăreşte şarpele – cred că e limpede despre cine este vorba!

Experienţa colectivă, de scriere creatoare: În cadrul Phantasma - Centrul de cercetare a imaginarului (care funcţionează în cadrul Facultăţii de Litere, din Cluj) am condus două ateliere care au avut coloratură psihedelică. Primul astfel de atelier a avut loc în 2007 şi a urmărit producerea unor texte poetice pe fondul muzicii psihedelice. La

3 / 2012

prima întâlnire cu participanţii, am făcut o paralelă între transa şamanică şi cea creatoare. Transa şamanului ţine de o tehnică a extazului prin intermediul căreia se intră în relaţie cu spiritele (morţi, duhuri ale naturii, animale mitice ori fantastice, divinităţi) sau funcţionează o direcţionare mistică spre infern ori paradis. În schimb, transa psihedelică nu este un act religios, mistic, ci unul strict creator. Este o transă (mai degrabă semi-transă) muncită şi provocată, care nu ţine de o posedare decât în sens creator, literar - în acest caz. M-am chestionat, de aceea, forţând lucrurile, dacă s-ar putea obţine un dicteu automat psihedelic! Muzica psihedelică este, în definiţia ei canonică, inspirată de imagini şi sonorităţi precum în starea de transă. Ce înseamnă mai exact o stare psihedelică: deprivare senzorială, schimbare fluentă de percepţii, sinestezie şi mai ales stări alterate de conştiinţă. Toate aceste lucruri le-am discutat cu studenţii participanţi la atelier.

Pentru a fi cât mai aproape de acest sens canonic, la primul atelier de scriere creatoare pe muzică psihedelică am propus (ca medium pentru o eventuală provocare a semi-transei) muzica sacră a indienilor Navajo. Cum această muzică este prin excelenţă una ritualică,

19

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

ea a conservat adecvat ceremonii specifice şamanului. Ulterior, sonorităţile psihedelice care au inspirat texte poetice în cadrul atelierului au aparţinut unor trupe precum: Pink Floyd, King Crimson, Genesis, Yes, Van der Graaf Generator, The Doors, Nirvana, Dead Can Dance, Muse, Cocteau Twins. În 2012, am condus un al doilea atelier pe muzică psihedelică, dar fondul muzical a fost, în acest caz, doar puntea pentru un atelier de proză, de fapt.

Miza era să-i pregătesc pe participanţi să scrie, colectiv, o proză de tip psihedelic. Aşa încât, la vreo şapte şedinţe s-a ascultat, ritualic, muzică psihedelică sau înrudită (Pink Floyd, The Mars Volta, Dead Can Dance, Jeff Buckley, The Velvet Underground, Soft Machine) şi s-a scris proză individual sau colectiv.

Abia după această etapă a început propriu-zis atelierul de scriere creatoare în proză.

Pentru alte referinţe la cele două ateliere la care m-am referit (din 2007 şi 2012), precum şi pentru textele produse la acest ateliere de scriere creatoare poate fi consultat site-ul Phantasma unde se găsesc postate câteva din textele comise în cadrul workshop-urilor (adresa siteului este: www.phantasma.ro).

20

Val Chimic Cosmo avă: Muzica m-a afectat imens, deşi în mare parte a vieţii, am fost un cititor. Am găsit multă putere şi fericire, luminare, uşurătate după ce literatura îmi mâncase ficaţii. M-am putut răzbuna, spune păsul, m-a ajutat să mă exprim satisfăcător pentru mine. În cele din urmă, ceva te urneşte şi spaţiul care ţi se descoperă devine măreţ, este spaţiul tău de mişcare. În muzică e frăţie. Se renunţă la drepturile de autor.

Atât de mult că mi-am luat tălpăşiţa momentan. Vreau să fac muzică cu mâinile goale, nişte pachete goale de snacksuri şi sticle de plastic.

La viaţă. Caut pe cineva cu care să facem înregistrări de teren!

Ionuţ Chiva 1. Am preferat să nu răspund la prima întrebare pentru că am răspuns foarte mult la a doua.

2. Ca să pot răspunde cu adevărat la asta, ar trebui să fac un bildungsroman, însă mă mulţumesc să-i fac aici scheletul.

Deci în unele seri părinţii mei primeau musafiri şi atunci Fărîmiţă Lambru şi Azur făceau loc casetelor aduse de colegii de muncă. Care erau tot Fărîmiţă Lambru sau Azur în mare, dar mai erau şi băieţii mai spălaţi de la sec-

ţia de turnătorie (no pun intended), de mai aduceau Joe Dassin şi nu mai ştiu ce, chanson français plm. În fine, reţin cu o anumită pregnanţă o seară în care erau mai mulţi strînşi la masă, nu dansa nimeni, şi ascultau amărîţi Soţia prietenului meu http://www.youtube.com/ watch?v=VWr_x--r-08 Scrumierele erau pline, cravatele se strîmbaseră şi cum stăteau aşa la masă, fiind toţi soţi, soţii sau prieteni, ascultînd amărîţi şi tulburaţi cîntecul ăla, te şi miri cum de nu sfîrşea totul într-o impetuoasă orgie romană.

Reţin de aici o emoţie pe care cred că au redat-o mai bine scriitorii latino decît americanii mei preferaţi – emoţia care vine din faptul că maică-mea a fost tînără şi că în casa aia au fost odată petreceri. Poate că şi de aici vine o anumită exuberanţă nevrotică în lucrurile pe care le scriu, e partea lor feminină, să-i spunem, mai isterică aşa.

Culesesem dintr-un film cu Alain Delon o piesă aşa de tristă (cît am fost mic eram mort după orice melodie tristă, care mă făcea să fiu trist fără să ştiu că ce mi se întîmplă e că sunt trist), îi spunea Bensonhurst Blues, însă o rezolvasem mai simplu: „Mi-ai adus, domne, aia cu Bui-Bui?” Am ascultat-o atîta cînd mi-a aduso taică-miu încît mă întreb, mistificînd

ECHINOX lucrurile, dacă nu s-a lipit de mine ca un sifilis şi de aceea îmi place să beau singur şi lucrurile pe care le scriu sunt mai mereu subliniate de o tristeţe de asta mai retro, de om necăjit.

Sărim cu graţie peste adolescenţă – o perioadă perfect infertilă, poze, gînduri preţioase, chinuri subumane. Să spunem doar că eram un puşti tembel din est care a lipit lucrurile în aşa fel că Nirvana şi Guns coexistau într-o ciudată armonie. Am impresia că adolescenţii ruşi mai sunt aşa, retarzi cu totul. Literatura pe care o fac nu datorează nimic acestei perioade şi nici muzicii ei.

Undeva prin anul 2 de facultate am avut o perioadă de graţie în care nu m-am mai dus la şcoală decît la cîteva examene şi în schimb stăteam toată ziua cu ăştia de la cenaclul Fracturi şi alţi prieteni tot de prin Litere, unde am făcut eu. Muzica a crescut foarte mult în importanţă şi subculturile legate de ea s-au transformat în judecăţi etice hard, astfel încît şi azi dacă vreau să jignesc cu adevărat pe cineva îl întreb la ce secţie a terminat la Litere, la Folclor? Pentru că acolo erau fără excepţie rockeri, hipioţi şi munţomani, îi dispreţuiam toţi.

Deşi nu ştiam strict nimic (cum se poate deduce din blankul lăsat peste adolescenţă), aşa cum nici astăzi nu ştiu strict nimic despre muzică (deşi am aici o persoană care încearcă să mă mai înveţe cîte ceva), m-am strecurat cumva.

De obicei ziceam în faţă că habar n-am şi am observat că de multe ori oamenii cred că zici la mişto, aşa. Trebuia, de exemplu, să mă întîlnesc cu un grup de prieteni al unui prieten foarte bun de atunci, care erau mai muzicali, şi ca să fac o parodie m-am dus la ăla, la prieten, l-am rugat să-mi zică de cine ar trebui să-mi placă ca să fiu ok, mi-a zis că de Muse, mi-am loat repede un marker de mi-am scris pe mînă într-o atmosferă de rîs şi bună-dispoziţie şi după aia, cînd ne-am dus în bar, am dat noroc cu ei, m-am prezentat şi le-am zis supărat, pregătit să parez în caz de ceva „bă, mie îmi place Muse”. În fine a fost o perioadă bună, stăteam bot în bot toată ziua cum am zis, seara mergeam la cinematecă la Jarmusch pentru că eram toţi incredibil de po-mo şi seara în Fire (un fel de Insomnia al vostru, dar mult mai interesant, de fapt nu au nici o legătură) pentru că eram tineri şi cu talia subţire gen.

Mă şi mir că după atîta So young nu a ieşit nimeni din generaţia mea cu un roman bun de ăsta mai Fitzgerald, aşa, mai al mondenităţii şi al evanescenţei.

Poate o să încerc eu.

Poate pentru că scriitorilor din generaţia mea le-a plăcut mai mult partea asta mai hard a lucrurilor, anxietăţi şi priviri sîngeroase, ca în Deus. Foarte bine, dar parcă ar fi meritat şi mondenitatea şi viaţa light ceva de la noi.

Poate că lucrul meu preferat era, însă, undeva mai spre sfîrşitul facultăţii, să mă duc la prietenul meu cel mai bun de atunci şi să facem o băieţie şi o haiducie dansînd în demisol pe piesa noastră, Huffer de la The Breeders şi pe piesa noastră Go with the flow de la Queens of the Stone Age. Toate astea s-au decantat în aşa fel încît felul în care mă uit înapoi spre tinereţea mea seamănă mai mult cu chestii gen Splendoare în iarbă şi Dulcea pasăre a tinereţii, decît cu cum era de fapt, o constantă senzaţie de foame pentru că mîncam dimineaţă şi pînă noaptea tîrziu sau a doua zi, cînd ajungeam acasă, nu mai mîncam. Ceea ce bănuiesc că nu-i ieşit din comun.

Oricum, mi-a rămas de aici un sentiment că aşa cum mama a fost tînără şi în casa noastră au fost cîndva petreceri, şi eu am fost tînăr şi m-am dus la petreceri, dar mai ales am făcut băieţii şi haiducii. În fine, toate astea sunt inf luenţe într-un mod mai puţin direct, în sensul că au participat la felul în care sunt eu în lume şi, în consecinţă directă, a felului în care scriu. Dar altfel, ca un răspuns mai direct, îţi pot spune că aproape fiecare poezie din volumul instituţia moartă a poştei are în spate cîte o piesă care, în combinaţie cu anumite stări sufleteşti şi un număr de beri declanşa oxitocina făcîndu-mă uneori să scriu poezia din care de două zile ştiam un vers sau două sau uneori o strofă întreagă. Am de exemplu una mai scurtă cu walt whitman, cu „mănuşi pierdute în tinereţe”, nu mai ştiu ce. Pentru ea piesa a fost The Magic Hour de la Deus.

Venisem de curînd în Luxemburg, stăteam în Clausen într-un studio făcut în podul unei case roz cu cîrciumă la parter, aveam putre negre aparente, era în decembrie şi afară ploua întruna. Am avut un fel de atac de panică care m-a făcut să nu ies din casă trei zile, dar l-am controlat superb şi în a treia zi m-am

3 / 2012

dus pînă la colţ ca să fiu luat în oraş. Nu dormeam noaptea (nici acum nu dorm, cînd mai scriu, scriu fără excepţie noaptea), mă uitam pe geam ascultam muzică şi aşa mai departe.

Astăzi vreau să scot o carte de povestiri, dar adevăratul lucru la care scriu este un roman, pentru care nu am nici o muzică, pentru că asta cu influenţele şi oxitocina merge doar la lucruri scurte.

Sunt ca şi fericit, eu şi cîinele meu avem piesa noastră, Untitled and unsung de la Belly şi mai e un cîine pe care îl plimbam cînd mergeam la adăpost să plimb cîini, un Shar-Pei, Beausoleil îl cheamă, care a fost adoptat şi astfel l-am pierdut într-un fel, cînd m-am dus să-l iau la plimbare nu mai era, dar cu care am de asemenea o piesă, The Partisan cîntat de Electrelane şi doar îmi pare rău că nu i-am pus-o şi lui niciodată să asculte, putea să-mi treacă prin cap.

Am un geam mare care dă spre grădină, acum e albă toată de la zăpadă şi e un copac mare, negru, scheletic şi în romanul la care scriu lucrurile se petrec foarte mult outdoors, pe cîmp şi în pădure şi de fapt are şi el o piesă care este Jennifer's sorry de la The Angels of Light, Michael Gira.

3. Ştiţi, asta e ca atunci cînd eşti întrebat ce handicap ai prefera. Dacă aşa se pune problema, prefer, fără îndoială, să fiu surd. Pentru că muzica nu e viaţa mea, mult mai important mi se pare să pot citi un romănaş frumos sau să văd un film. Au calitatea asta că conţin şi imprimă, chiar şi romanele absurdului, o teleologie pe care viaţa nu o are. Oricum, mi-ar părea totuşi rău să nu mai pot asculta muzică, aş uita probabil destul de repede cum sună In Berlin de la Electrelane, care ar putea fi soundtrack ul vieţii mele de acum, aşa cum e ea autistă şi în natură.

Plus că sunt un băiat vesel şi de obicei mă scol din somn cântînd ceva, cum ar fi să nu mă mai aud.

Bogdan Coșa Aici, unde locuiesc acum, am aproape de casă două baruri de rockeri în care merg din când în când mai degrabă fiindcă e foarte ieftin, dar nu reuşesc niciodată să mă simt bine pentru că se pune un accent foarte mare pe The Doors & co, şi nu cred să existe în muzică un lucru care să mă indispună mai tare decât falsa drama a acelor ani, mai ales retrăită de pletoşii nostalgici, mai-mai lăcră-

21

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

mând la un acord care a făcut istorie.

De fiecare dată când cer a doua bere mă gândesc că gata, e ultima, că nu mai rezist şi că, prin urmare, niciodată nu voi scrie gen The Doors sau Bob Marley, niciodată. Pe de altă parte, ca să zic până la capăt, sunt barman într-o cafenea din capitală, iar aici, când am ajuns, se punea mult jazz, ceea ce mi-a prilejuit o mai atentă planare asupra ascultătorului bucureştean de muzică pseudo-complicată, care combină în atitudinea lui o sofisticare şi o euforie confuze, cu care, nefiind ale lui, nu ştie ce să facă, iar în literatură – cred că mai mult ca orice în proză – e la fel de greşit să-i furnizezi publicului o emoţie cu care să nu ştie ce să facă. Jazz-ul e o muzică activă fără finalitate, neavând nici în clin, nici în mânecă cu mişcarea şi sistemul propuse de orice romancier cu bun simţ. Ce pot să sufăr din zona contrabas etc. e doom jazz-ul, asta pentru că are sens (vezi Bohren & der Club of Gore sau Kammerflimmer Kollektief, chiar îi recomand).

De o săptămână am schimbat muzica în cafenea, poate chiar făcând un oarecare rău vânzărilor, căci exuberanţa băutorilor de ciocolată caldă s-a mai temperat. Am adus lo-fi, hip-hop şi postrock, dintre care pot aminti The Microphones, Neutral Milk Hotel, Buck 65, Sufjan Stevens, Wintersleep, Dresda sau Mogwai, trupe şi artişti basic, dar şi mult electro sau indie - să-mi folosească la spălatul veselei; nu poţi spăla 200 de căni pe zi ascultând chanson française.

Aici avem de la Electrelane la Clutchy Hopkins şi Badbadnotgood. Însă doar o săptămână mi-a fost suficientă pentru a observa că e păgubos să-ţi faci jocul la modul sincer, fie el şi muzical: colega de pe cealaltă tură mi-a raportat că a avut două cazuri în care clienţii au rugat-o să facă ceva cu muzica. Îmi place să cred, dar e o teorie proaspătă, că nu e bine, oricât de aproape ar fi de natura ta, săţi laşi muzica să-şi facă de cap cu clienţii – pe care, încheind această parabolă, îi asimilez ca fiind cititorii -, că e mai bine să iei o oarecare distanţă, să nu-i agasezi, că e mai bine, deci, ca lucrurile să rămână separate. Cred că muzica de la un radio neutru, care are buletine consistente de ştiri, e calea cea mai onestă, atât în cafenea, cât şi în roman.

Desigur, ca să întorc foaia şi pe cealaltă parte, cu toţii am văzut sau am auzit poezii care coborau, ca-n pildele lui Solomon, până-n hip-hop. Şi eu, conşti-

22

ent fiind, m-am spurcat la slam-uri, dar nu ştiu cât de profitabil din punct de vedere poetic poate fi – că ne descărcăm nervii într-un mod estetic e una, dar de aici şi până la un program şi la o muncă ekphrastică e cale lungă; să nu ne entuziasmăm, zic. Muzica e altceva. Sper să-mi ajute Dumnezeu să rămân credincios ambelor teritorii - „până la sfârşitul vieţii” dacă îmi vor servi şi pe viitor la ceva -, să nu fac o varză din ele, cum am mai văzut.

Andrei Doboș O intuiţie pură, sonoră: Voiam de multă vreme – şi mă bucur că am, în sfîrşit, ocazia – să spun că mi se pare dezgustător să preiei versuri de cîntece în poezie. Şi, încă, să le treci cu italic, asta în condiţiile în care poezia ta e şi aşa oricum pe lîngă. În fine, există excepţii cînd merge, dar nu mă întrebaţi cum fiindcă n-am reuşit să-mi dau seama (dar, în principiu, şi asta vreau să subliniez încă o dată, nu e ok să transcrii versuri de la formaţia ta preferată în poezie).

Cu asta am intrat puţin pe lîngă în teritoriul chestionat, dar nu de tot, nu chiar de tot.

La mine povestea cu muzica şi poezia merge foarte departe, la începuturi.

M-am apucat să scriu poezie fiindcă scriam şi ascultam în draci hip hop, sau, mai precis, fiindcă nu mai reuşeam să scriu şi să ascult hip hop. Asta cu rapul s-a terminat (sau s-a transformat, aş zice într-un moment de automăgulire) cam pe cînd se termina şi liceul. Asta fiindcă încet, încet se termina şi trăirea aia cu băieţii all day all night, în care ascultam muzică împreună şi cîte nu mai făceam (aveam bîte de baseball – iarba a apărut tîrziu, aşa că în momentele preiarbă prăjeam ţigări în staniol – clasa a noua – nush ce naiba ni se părea nouă pe atunci că ne ameţeşte – ar trebui să mai încerc – şi nici măcar şpreiuri nu prea aveam, săracii – îmi amintesc că într-o primăvară, era, aşa, călduţ – am ieşit noaptea pe la trei cu un băiat care acum e vedetă pe bune – big up! – dotaţi fiecare cu cîte o oală cu vopselele plus pensule – ne ginise unul de la parter şi ne fugărea pe acolo prin cotloane, dar noi nu ne-am dat bătuţi şi pînă la urmă dimineaţa puteai admira, uriaş, la colţul blocului, un splendid Cypress Hill în roşu şi verde).

Deci asta, cam cu vreo doi înainte să plec la facultate m-a luat aşa un senti-

ment inefabil de pierdere, vedeam clar că treaba asta nu are cum să dureze la nesfîrşit, şi, nu tare conştient, am început să mă rup treptat dar sigur de lumea aia, tocmai ca să nu sufăr ca prostul la sfîrşit. M-am dat pe citit, ieşeam pe munţi – de multe ori singur – m-am apucat de yoga şi o grămadă de alte chestii, înţelegeţi voi, diametral opuse vieţii mele de pînă atunci. Aşa am început să scriu şi poezie, evident, dar nu era o sensibilitate neapărat nouă, izvorîtă din noul set de figuri, ci era acelaşi ritm care îmi intrase deunăzi în sînge, Marele Beat Negru, care a vibrat f. straniu în copilul de la munte care eram şi vibe-ul acela a rămas pt totdeauna cu mine, şi acum, e de ajuns să vreau şi îl pot auzi.

Cumva asta a şi rămas poezia pt. mine, o intuiţie pură, sonoră. Îmi dau seama că la fel cum hip hopul ţine de trăire, aşa şi poezia – e contextul tău, trăirea – n-o poţi scoate din cadrele astea fenomenale orientate unele spre altele – forma ghemului. Încă ascult hip hop cu mare plăcere, dar nu mai e şi n-o să mai fie niciodată acelaşi lucru ca atunci cînd ieşeam după amiezele la baschet şi apoi ne odihneam la apus pe faleza rîului făcînd poştă sticla de Draculina şi ţigările prăjite (care au ceva din aroma castanelor prajite) cu DMX lătrînd din casetofon.

Cred că la fel şi cu poezia, cînd n-o să mai fie mesele astea superbe la care bem, lecturile şi tachinările şi iubirea dintre noi şi pasiunea care trece poştă de la unul la altul, voi citi în continuare poezie cu plăcere, poate voi şi scrie (cu plăcere), dar nu va mai fi niciodată la fel.

Andrei Dósa Pentru mine literatura e ca un soft care rulează pe creier. Poate să scurteze scheme logice, să facă un pic de curăţenie sau poate să însemne operaţii mentale şi emoţionale mai rapide. Doar citind o carte poţi să simţi şi să gândeşti ca un alt om chiar şi la mult timp după ce nu mai ai contact direct cu acea carte. Te-ai trezit vreodată vorbind pe stradă cu personajul tău preferat dintr-o carte? Nu vreau (şi nici nu mi s-a întâmplat) să cad în extrema ”what would Jesus do now”, dar câteodată mi-ar plăcea să reacţionez ca (anti) eroul preferat. Muzica nu poate să facă acest lucru, însă poate să facă multe altele. Muzica, dacă ar fi să menţin simetria analogiilor, e defragmentarea hard-ului.

Muzica este o continuitate care lucrează

ECHINOX cu discontinuităţile tale, cu fragmente pe care le pune cap la cap. Asta datorită repetitivităţii şi a ritmului. De cele mai multe ori muzica nu spune o poveste; te ajută să declanşezi o poveste. Altfel spus, fiecare sunet care intră în compoziţia unei piese are o poveste. S-ar putea ca muzica să te agaţe cu un vers sau cu un sunet care se aude pe fundal, un clopoţel care te cheamă la luciditate sau care te aruncă şi mai mult în confuzie.

La început, muzica şi literatura erau pentru mine două domenii incompatibile. Ştiam că poezia îşi are originea în cântecele de muncă, ştiam că versurile trebuie să aibă o anumită muzicalitate, dar nu reuşeam să detectez acea linie fină şi extrem de mobilă în care poezia şi muzica se contopesc. Muzica era un mijloc de a mă distra, de a cunoaşte oameni noi, era o marfă dată la schimb, mai ales în perioada în care au apărut primele cd-writere. Cam aşa percepeam eu muzica până pe la douăzeci de ani.

Primele încercări literare au fost însoţite de muzică rock (ascultam orice de la Jimi Hendrix la Soundgarden şi de la rock unguresc până la RHCP). De cele mai multe ori încercam să scriu în linişte, dar au fost şi momente când aveam impresia că muzica mă ajută. Credeam că, într-un fel, muzica rock este responsabilă pentru imaginile percutante şi pentru spiritul contestatar. În perioada în care ascultam foarte mult rock, ascultam şi mult rap şi hip-hop, puţin post-rock şi puţin indie.

Am descoperit destul de târziu genurile muzicale care pot crea spaţii mentale, care înseamnă mult mai mult decât nişte substanţe de potenţare a unor stări.

Am fost un slow learner. Am descoperit pe rând: muzica reggae, dub, am aprofundat cunoştinţele mele în materie de post-rock, a urmat ”era” post-punk, idm, trip-hop, shoegaze etc.

Sunt foarte puţine poezii în primul volum care au fost influenţate direct de muzică. Cred că le pot număra pe degete. Ultimul text din volum a fost scris pe muzică.

După debut, am început să experimentez mai mult. În continuare, voi descrie câteva experienţe subiective direct legate de muzica ascultată în ultimul an, care au influenţat textele scrise. Ascultarea jazz-ului (de ex. Sonny Sharrock) şi jazz-ului de avangardă (Supersilent) au avut ca rezultat texte cu un ritm mai languros, imagini care apăreau ca din

3 / 2012

spatele unor vitrine murdare sau genul de imagini construite pe detalii pe care poţi să le vezi doar dacă împingi la o parte o mare masă de oameni dintr-un spaţiu public. Muzica electronică (Crystal Castles, Austra, Soft Metals) a produs imagini care păreau proiectate pe un ecran. Sunetele arcade-game incorporate în muzica celor de la Crystal Castles au dus inevitabil la imagini legate de lumea virtuală şi la un ritm asemănător ping-pongului. Cu muzica psihedelică şi drone (Singapore Sling, Wooden Shjips etc.) nu există imagini rupte de subiect.

Subiectul însuşi se mişcă/înoată în fricile şi senzaţiile corporale ca într-o supă, până când ajunge să aibă o anumită atitudine faţă de ele. Genurile acestea de muzică au împiedicat detaşarea. Idm-ul (Andrey Kiritchenko şi alţii) şi muzica ambientală (Bersarin Quartett) au dus, cred, la poezia non-evenimentului, cum o numesc eu, texte construite mai mult pe stare decât pe întâmplare, în care am încercat să fac auzită vocea unei instanţe poetice cu o identitate cât se poate de rarefiată. Post-punk-ul (Joy Division, The Fall, Bauhaus) a fost muzica unei perioade foarte dark din viaţa mea (vara 2012); aici nu pot să spun cât de mult a contat muzica în sine, cât filmele văzute în acea perioadă şi cât experienţa personală. În acea perioadă am scris multe texte cu tentă auto-distructivă, texte în care ajunsesem să reneg şi să chestionez importanţa şi rolul anumitor nevoi de bază. Muzica trip-hop (Blockhead, Wagon Christ, Clutchy Hopkins, Amon Tobin) şi shoegaze, în unele cazuri (Bowery Electric) am perceput-o ca pe un fond de başi piperat cu tot felul de inserturi vocale (din filme şi documentare etc.) şi inserturi de sunete înalte care pot deschide poveşti întregi. Aici corelaţiile şi asocierile de imagini se fac aproape instantaneu. Îndrăznesc să spun că este unul dintre cele mai bune genuri de muzică pe care se poate scrie.

La literatură, normal. Eu n-am mai auzit de vreun scriitor al cărui scris să fi fost format într-o măsură mai mare de muzică (sau de orice altă artă) decât de literatură.

Pe de altă parte mi-au plăcut întotdeauna lucrurile care nu mai ţin doar de muzică sau doar de literatură. Lucrurile care se fac la graniţa dintre ele, sub protectoratul artelor vizuale. Cred că videopomele sunt domeniul în care un poet poate să contopească interesul pe care-l

23

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

manifestă în legătură cu domenii complet diferite şi aparent incompatibile cu literatura.

Mihai Duţescu Am ascultat ceva muzică în adolescenţă, aveam în jur de 1000 de casete. Am şi studiat muzică, am cântat la chitară bass prin liceu într-o trupă punk / rap metal vai de mama ei, după care am început să studiez flaut clasic şi, timp de vreo trei-patru ani, m-a prins destul de tare chestia asta, fiindcă flautul e unul dintre cele mai frumoase instrumente şi oricum studiul muzicii clasice e ceva foarte greu şi foarte frumos – mult mai greu şi mult mai frumos decât studiul literaturii, de exemplu. Începusem apoi să studiez şi tehnici de improvizaţie, fiindcă găsisem nişte flamenco jazz cu flaut, Paco de Lucia „Live One Summer Night” care iniţial nu mi-a plăcut, dar după câteva ascultări m-a terminat cât putea să fie de frumos. Aşa am ajuns să studiez teorie de jazz şi armonie; era o perioadă în care flautul tocmai fusese introdus ca un contrapunct melodic în unele piese electro şi-mi plăcea cum sună. Însă de atunci au trecut mulţi ani, lucrurile s-au mai schimbat şi cu mine, şi de atunci muzica nu-mi mai spune foarte multe. Rare sunt acum momentele în care tresar şi încă şi mai rare cele în care mă extaziez la ceva nou pe care să nu-l fi ascultat – sau, mai exact, faţă de care să nu am senzaţia că deja l-am ascultat. Iar treaba cu scrisul s-a nimerit să înceapă când deja eram cam plictisit cu muzica (dar nu de-aia am început să scriu). Aşa că nu fac parte din categoria celor care-şi pun muzică în căşti ca să scrie; nici măcar nu am căşti, de niciun fel: nici de-alea mici, de hipster, cu care să umblu prin oraş transpus de vreun ritm, şi nici de-alea de oligofren, uriaşe, hi-fi, sau mai ştiu eu ce; ascult muzică doar de pe youtube, ca fundal atunci când desenez pe computer la chestii deale mele. Nici foldere cu muzică pe hard nu mai păstrez, iar winampul nu l-am mai deschis de prin 2004, de pe vremea când avea o interfaţă basic cu fonturi verde fosforescent pe fond negru. E drept că am avut o scurtă perioadă la începuturile frumoasei mele cariere literare, în jurul frumoasei vârste de 30 de ani, când ascultam trip hop pe radiouri online, ca să-mi iasă mai cool ce scriu.

Dar acum nu mai e cazul, deşi zona asta trip hop/ brit pop în general rămâne

24

pentru mine o alternativă mai bună la alte feluri de muzică. Aşadar, muzica pe care o ascult nu construieşte momentan niciun „spaţiu” în raport cu literatura, pentru că nu există acea muzică.

Am zis mai devreme, a fost o chestie de câteva luni sau săptămâni pe la începuturi, şi a fost oricum un eşec – am scris nişte tâmpenii atunci, nişte poezii uşor emo, ca să zic aşa; e bine totuşi că nu le-am publicat.

Aşa cum stau lucrurile în momentul ăsta cu mine, la niciunul. Dar nu se ştie cum o să mă mai schimb, sau ce chestii noi pot apărea în muzică sau literatură care să mă dea pe spate. Deocamdată însă, nici unul, nici celălalt nu fac parte din „teritoriile” esenţiale în ceea ce mă priveşte. Adică probabil că dacă aş fi privat de ele în totalitate, le-aş simţi un pic lipsa amândurora. Dar dacă n-ar fi asta, aş putea la fel de bine să reascult a mia oară cele câteva zeci de piese caremi plac, după cum aş putea să recitesc la nesfârşit cele câteva zeci de cărţi caremi plac – şi n-aş suferi foarte tare.

Gabi Eftimie Cred că mă pot exprima doar prin termenii pe care i-ar folosi un music nerd.

Nu pot să mă lansez în teorii legate de limitele sau posibilităţile unor limbaje diferite, cum ar fi muzica şi literatura. În ceea ce mă priveşte, n-a existat niciodată o limită clară între lucrurile care mi-au plăcut. Muzică am început să ascult influenţat de anumiţi prieteni care ascultau muzică mai bună decât ce ascultam eu şi de aici, de la nişte repere de bază, am dezvoltat propria mea ladă de zestre la care îi dădeam share din când în când ca să impresionez sau să exprim ceva când nu puteam altfel, prin mesaj direct.

(Tot) Puţinul pe care l-am scris e influenţat de muzica pe care o ascultam atunci, în momentul în care scriam. Mă refer atât la versuri cât şi la ritm, la felul în care ritmul crea anumite efecte pe care atunci când asculţi multă muzică deja le recunoşti şi ştii cum să îl reproduci în text, sau măcar încerci. De pildă, efectul sick creat de noise, sau repetiţia, voioşenia muzicii electronice de dans şi ce poţi face cu asta dacă ai şi text mi se pare ceva ce funcţionează perfect logic pentru o generaţie care a crescut cu videoclipuri, poate e greu de explicat cum se completează imaginea, muzica şi versul pentru cineva cu repere clasice, de

filolog, dar de fapt e ceva complet lipsit de efort (mă refer la exprimare). Nu cred că ne interesează (pe mine nu, în nici un caz) experimentele culte, de pildă, ce s-ar întâmpla dacă aş reda în cuvinte ceva de genul Randy Greif, Delia Derbyshire etc. E de evitat efectul comic al pictopoeziei traduse în sunete, să zicem.

Cred că ce am văzut şi la alţii, şi în cazul meu, e de fapt un fel de sistem de repere şi un fel de a gândi în anumite imagini şi cu anumite efecte care vine din ascultat muzică. Cel mai amuzant mi se pare să ghicesc ce muzică îi place autorului (sau ce asculta când a scris textul).

Nu cred că se poate să distingi, cum am zis, teritoriile. Geekşii înţeleg f. bine cum funcţionează.

Hit Girl Cred că, până să ajungem la muzică, trebuie neapărat să spargem termenul ăsta - „literatură” - măcar în două bucăţi. Adică să discutăm separat despre poezie şi proză. Fiindcă sunt două „arte” diferite, care creează „spaţii” diferite şi produc efecte diferite „la nivel de impact, intensitate, putere de seducţie” etc.

Mi se pare evident că poezia e muuult mai apropiată de muzică decât proza. Poezia şi muzica le percep ca arte de explozie – adică au la origine o reacţie de combustie rapidă (cu diferenţa că muzica ar fi echivalentul unui explozibil mai instabil, gen fulminat de mercur, sau azid de plumb, care detonează la cel mai mic şoc, iar poezia ar fi un explozibil mai stabil, gen dinamită, sau RDX).

Efectul lor, atunci când funcţionează, e instantaneu, impactul pare direct, iar intensitatea e maximă în momentul percepţiei. De cealaltă parte, proza, aşa cum o percep eu, e o artă de mocneală. Combustia e lentă şi de lungă durată. Efectul e decalat, impactul e resimţit cumva indirect, iar intensitatea trebuie evaluată diferit, pe termen lung. Şi gradul de filtrare raţională a percepţiei mi se pare mult mai mare la proză decât la poezie şi la muzică, în ordinea asta. Una peste alta, depinde ce vrei să obţii. Ascult muzică din motive diferite, dar înrudite cu cele pentru care citesc poezie. Şi citesc proză din cu totul alte motive.

Am aşteptări diferite de la fiecare. Cât priveşte potenţialul combinativ, evident muzica şi poezia merg foarte bine împreună şi pot să-şi fie una alteia sursă de inspiraţie. Cu proza nu ştiu, poate doar să se slujească de muzică pentru întreţi-

ECHINOX nerea unei anumite stări. Pentru mine personal, când scriu pe muzică, muzica îşi pierde statutul de artă complementară şi devine mai degrabă un simpatic animal de companie.

Nu caut inspiraţie pentru scris în muzică. Şi nu cred că mă influenţează nici măcar aşa, fără să-mi dau seama.

Ascult muzică pentru a-mi induce, sau pentru a-mi stimula, sau pentru a-mi consuma anumite „emoţii”, fără legătură cu scrisul. M-am format cu muzici violente, pe care le ascult în continuare cu plăcere. Şi am rămas cu un fel de retard pe zona asta, probabil.

Cu siguranţă atenţia mea o să rămână concentrată pe literatură, chiar dacă o să ascult muzică în continuare. Nici nu cred că am fost vreodată „atentă” cu adevărat la muzică.

Cristina Ispas Mă leg mai întâi de asta cu „ultima decadă”, pentru că, în pofida acelui „şi nu numai” relativizant, poate induce o impresie falsă. Pentru că nu văd în ultimul deceniu o exhibare a muzicii din substratul poeziei - fie că ne referim la muzică având în vedere valenţele ei de produs sociocultural, fie că rămânem la un nivel ce ţine strict de structura compoziţională – despre care să nu se poată vorbi în egală măsură şi înainte. Mircea Cărtărescu (autorul unui volum intitulat Dublu CD şi al altuia, apărut nu mai departe de anul trecut, de traduceri din Bob Dylan), Florin Iaru, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan pozau în beatleşi pe coperta de la Aer cu diamante, manifestul însuşi al optzecismului poetic. Iar Judith Mészáros îşi intitula şi ea volumul din 1994 We all live in a yellow submarine, pentru că tot survolam prin zonă. E clar că muzica a contat în cel puţin aceeaşi măsură pentru „generaţia în blugi”, al cărei desant poetic s-a derulat pe fundalul dezolant al naţional-socialismului, cât a contat şi pentru douămiişti (din păcate nu ne putem debarasa de termenii generici), generaţia tranziţiei, şi ultima crescută fără Internet.

Deşi cred că, lăsând la o parte posibilul rol de factor activ în demantelarea unui sistem resimţit ca opresiv sau corupt, pe care autorul îl conferă prin muzică (capabilă de un impact social mai puternic) şi poeziei, s-ar putea vorbi totuşi, în contextul societăţii hipertehnologizate de azi, în care fraza muzicală a ajuns să ne însoţească şi să ne învăluie

permanent, de o influenţă din ce în ce mai puternică a acesteia exercitată asupra poeziei. Cumva, îndemnul pe care Ezra Pound (inspirat fără îndoială şi de simbolistul Mallarmé, mare admirator al lui Wagner) îl adresa poeţilor de la începutul secolului XX să compună mai degrabă luând ca model secvenţialitatea muzicală, în loc de cea a metronomului, devine în contextul noilor tehnologii condiţie imposibil de evitat. Pentru a-l invoca şi pe Charles Olson, inspirat la rândul lui de Ezra Pound, respiraţia poetului devine azi impregnată, poate chiar fără s-o ştie, de fraza muzicală. În cazul meu, pentru că sunt o persoană timidă, muzica vine întotdeauna ca o salvare, pentru că pune o distanţă safe între mine şi lume, „ca razele de dimineaţă ale soarelui este muzica / din jurul meu – proaspătă şi vioaie şi bestială cu măsură / stau şi mă gândesc în linişte la cele ce am făcut” spune poetul. Într-un fel mă gândesc că nu sunt prea departe, atunci când îmi pun căştile, de Natalia (fiica mea care va împlini curând doi ani), care îşi acoperă ochii cu palmele şi spune că a dispărut. Dincolo însă de distanţa asta de siguranţă, şi dincolo de efectele pe care le produce de obicei muzica, mai ales cea din căşti (de stimulare a percepţiei şi amplificare a emoţiei, conferind realităţii peste care se pliază un strop de dramatism în plus), simt că se interpune şi o distanţă obiectivă, chiar dacă sună paradoxal, între mine şi lume. Şi mă refer acum la nevoia de a ieşi puţin din schemă, din sistem, de dragul unei comprehensiuni aprofundate. Deşi sunt conştientă că mi se poate reproşa, de către cei care sunt în tendinţe şi văd Orientul ca singura soluţie obiectivă de distanţare faţă de Occident, că muzica pe care o ascult (şi care se vede mai jos) este parte din sistem.

Dar nu cred că e momentul acum să insist pe asta. Ceea ce mai vroiam să spun, profitând de ocazie, referitor la versurile din varii piese muzicale care serveau în rezervaţia drept titluri unor poezii, e că ele au fost într-adevăr lipite acolo cu ostentaţie, dar nu ca un tribut, ci tot cu sensul de denunţ, în calitatea lor de supapă capitalistă, tot aşa cum erau invocate şi week-end-urile şi filozofia DIY, conţinută de fapt de muzicile respective.

Pentru că atât de obiectivă pot fi. În loc de răspuns am să expun mai întâi o listă, cu precizarea că nu mai ţin minte exact, în afară de Nirvana şi

3 / 2012

Radiohead, când am început să ascult Joy Division, Sonic Youth, Siouxsie and the Banshees, Bauhaus, The Velvet Underground, Portishead, PJ Harvey, dar şi Massive Attack, The Dandy Warhols, Tom Waits şi, sigur mai recent, Pylon, Placebo care mai demult nu-mi plăcea, Shellac, Dresden Dolls, dar şi Depeche Mode, Vive la Fete, Ladytron, Electrelane, Xploding Plastix, Apparat, Florence and the Machine, Cinematic Orchestra, de fapt o mare varietate, şi sunt sigură că uit multe, pentru că aş asculta aproape orice, cu condiţia să-mi sune bine şi să nu mă enerveze versurile. În Corabia, în adolescenţă, grupul prin care mă învârteam era constituit din aprox. 20-25 de oameni, care ascultau muzici cu întindere de la punk la rock psychedelic, cunoscuţi însă generic ca „rockeri”, o vreme dotaţi chiar şi cu rockotecă (care se afla undeva destul de departe de centrul oraşului, sus pe malul Dunării). Deşi cei mai mulţi ascultau într-adevăr Sepultura, Pantera sau Motorhead, era acolo şi un fan Doors, un singur punkist adevărat, şi chiar un fan The Prodigy.

Mai aveam însă încă un grup, format din colegi de clasă, cu care mă reuneam în discoteca de la etajul superior al fostului magazin universal, Supercoop.

Aici îmi serveau foarte bine, şi aproape în egală măsură, Blur, Pulp, Oasis, Suede, şi The Prodigy, House of Fire, Green Day, Pearl Jam, NOFX, The Smashing Pumpkins, Red Hot, The Offspring etc., şi ce mai era pe atunci „de dans” :p. Şi tot aici, să nu uit, aveam un prieten care dansa superb după 2Pac de exemplu, cu nişte mişcări aerate aşa, îţi rupea inima.

Trebuie să mai spun şi că la prietena mea cea mai bună acasă eram obligată să ascult Queen, spre disperarea mea, şi că am mai avut şi în facultate o prietenă care era fan Queen, şi amândouă au luat drumul corporaţiilor. Ceea ce nu e neapărat bine sau rău, dar uite aşa se nasc prejudecăţile.

Mai mult din curiozitate, pentru că aveam o prietenă (o văd mereu pe f b, postează anunţuri de adopţie pentru animale şi reţete vegane, într-o zi poate o s-o întreb ce muzică mai ascultă), în jurul căreia se formase un grup nou, drapat în negru şi mereu însoţit de doitrei câini mari, am intrat la un moment dat în contact şi cu Tiamat, Moonspell, Amorphis, My Dying Bride, Rammstein nu mai ţin minte dacă nu mai târziu etc.

25

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

Pentru întregirea tabloului, în oraş mai exista şi un grup de „depechari”, pe care îi uram din tot sufletul şi nu le puteam suferi muzica. Acum îmi place muzica, deşi ei cred că mi-ar fi în continuare nesuferiţi. În vacanţă, când mergeam la bunici, cu toate că aveam şi un casetofon mic argintiu, din când în când mai puneam şi la picup, dus acolo de când îşi cumpăraseră ai mei „combină”, două discuri cu Beatles, un Elvis, un Alexandru Andrieş şi unul cu operetă. Şi aş mai putea continua aşa cu cadre, de exemplu de când m-am hotărât, singura dată, să învăţ să cânt la un instrument şi cum am renunţat înainte să încep, văzând cât de neîncrezător se arăta prietenul meu care trebuia să mă înveţe că aş putea fi dispusă să-mi tai unghiile (în momentul respectiv vopsite cu ojă şi nu chiar aşa de lungi), dar mai bine mă opresc aici.

La viaţă cred că aş rămâne cea mai atentă, cu tot ce aduce ea bun, fie că va fi vorba de muzică bună, de cărţi frumoase sau de unele dimineţi însorite prin piaţa de zarzavaturi.

Vlad Moldovan la 1,2 şi 3 deodată: Ah şi mi-am promis sa nu mai răspund la întrebări despre muzică cuiva care nu a fost la cel puţin un concert Massive Attack, dar voi sunteţi tineri şi am îngăduinţă.

Consider că muzica este arta supremă şi toţi şi toate (literatura included) au de învăţat de la ea o lecţie a libertăţii infinite. Norocoşi sunt muzicienii, căci lor li s-a dăruit imperiul pasiunii absolute, lor le e cunoscută împărăţia îngerilor. În muzică avem codul adevărului care e cel al desfăşurării şi complicaţiei energetice pornind de la impuls. Când spun să înveţe nu mă gândesc la nici un fel de traducere sau echivalare – domeniile sunt şi trebuie să rămână separate, însă există în muzică o dinamică omniprezentă analoagă oricărei forme de expresie şi existenţă. Gândiţi-vă numai la forţa autonomiei, la invitaţia/dăruirea/ solicitudinea, la forţa ei de sucţiune, dar şi la discreţia muzicii – în orice situaţie în care aceasta rulează pe fundal. E un model de solicitudine şi de prospeţime pe care cineva nu ar dori să îl deprindă?

Muzica este maestrul meu, al meu Sadguru, şi nu mi-a influenţat doar scrisul, ci chiar şi periplul spiritual, prisma comprehensivă, calitatea conştientizării. Câtă plăcere şi câtă prezenţă alertă

26

mi-a dat ea în fiecare moment! Când am afirmat undeva că opresc muzica când scriu, am uitat să insist îndeajuns asupra faptului că nu o fac decât pentru a învăţa şi reînvăţa incontinuu să cânt şi să dansez. Mă pot împăca cu ideea că poezia nu mă va mai vizita niciodată de acuma – într-un fel, e treaba ei şi ştie ea mai bine, am încredere în perpetuarea şi în viaţa ei bizară şi diafană dincolo de persoana mea – însă nu aş putea accepta, egoist şi hedonist, ca muzica să mă părăsească vreodată.

Aşa ca epilog am să încerc sa descriu începuturile unuia dintre mixurile mele de pe mixcloud – oare care? Să zicem: Dice on the corner mix – că nu e nişat doar pe un gen cum sunt altele, e mai eclectic şi atinge în preponderenţă hip-hopul (să fie clar, hip-hopul nu e rap şi nu înseamnă doar spitting verse - ci e un fenomen mult mai complex de la turntablism la jazz beats la psychedelia californiană ce descinde din Alice Coltrane et co.) de calitate cu care m-am ocupat în ultimul an. Încep cu o melodie de suflet cum ar veni, una dintre cele care m-au însoţit în nenumarate coborâşuri şi urcuşuri pe dealurile intraurbane ale Clujului – Madlib - Return of the Slim. E vorba de un cvasi anthem în care the dark genius al fenomenului pe care Otis Jackson J.R. a reuşit să îl îmburde în ogradă în ultimii 20 de ani – l-a integrat în albumul său de reîntoarcere la jazz. Combinaţie perfectă între tradiţia Blue Note Records şi beaturile cypherelor 90 ciste.

Apoi introduc, acordant, un Bass ca un baros de la marseillezul Guts – e mai mult un banger care a nimerit în locul potrivit şi care a avut trecere în partyurile dezmăţate ale Ibizei sonice, latura mai underground.

Continui cu o super interpretare de la fraţii canadieni de la Will Sessions – al căror The Elmatic Instrumentals. a fost o adevărată surpriză pentru iubitorii classicilor gen Pete Rock sau Nas. Ţigăneala continuă cu Gramatik – care spune foarte clar despre ce e vorba în hip-hop, face prin urmare puţină pedagogie cu neofiţii bezmetici de la party-uri care se bagă în seamă şi cer câte vreo melodie fără să aibă termenii cunoscuţi: „When Im playing the rave this is hip-hop, when I'm playing the beats that is hip hop, When I'm playing rap records this is hip-hop, If I'm playing the prodigy and they have beats on it

that is hip hop, We got to recognize and know what is HIP HOP and what is the culture.”

După o scurtă turnură nostalgică în vremurile de liceu când ascultam căpiat Beck – la care mai apăreau „gems”uri din astea isterico-rapersite (de fapt, îl redescoperisem din remixurile lui Big Pauper care a făcut istorie cu reinterpretările sale hip-hop la Radiohead) – trec la mierosele experimente ale lui Kenny Dope, la un pic de Blue States care pe alocuri îmi evocă pe italienii de la Dining Rooms; la un refix al lui Cut Chemist, care nu e Clutchy, asta garantez, la un refix brazillero aşa mai samba, dar cu scratchurile de rigoare – o melodie foarte luminoasă şi dancy care ştie să contruiască un crescendo pe cinste.

Urmează White Field Brothers cu Prowlin – un jazz funk nemţesc de calitate. Mă opresc aici pt că observ că progresiv PS-ul devine mai lung decât răspunsul ca atare şi nu aş vrea să îi fac răspunsului o nedreptate, totuşi. Din ceea ce urmează – my personal pick (alegere la puterea a 2-a cum ar veni) e Galak-ul lui Burnt Friedman care se pare că mai lucreazaă şi sub numele de proiect Flanger – Burnt m-a dat gata mai demult, prin master cu capodopera sa întreprinsă împreună cu unul dintre cei mai buni percuţionişti germani acutali Jaki Liberzeit . E vorba despre mult premiatul Secrel Rhythms – album pe care vi-l recomand în integralitate.

Keep it Real. Recognize the culture!

Simona Popescu It’s Not Easy Being Green: Ultima oară cînd mă întreba cineva despre muzică şi scris a fost acum cîţiva ani. Ziceam aşa: „Am avut oroare întotdeauna de poezia asociată cu muzica – mai precis, de un anumit tip de poezie (metaforică, lirică) – însoţită de muzica «instrumentală», «înaripată». Cîndva, erau la televizor nişte emisiuni de recitări de versuri pe fond muzical – cam acelaşi folosit pentru cadre de natură, curgeri de izvoare, zbor de păsări etc. [...] Văd altfel legătura dintre muzică şi poezie. Cu totul altfel!

Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie (cartea mea din 2006) are, la sfîrşit, un «generic» şi un soundtrack cu formaţii, cîntareţi de toate felurile, de la John Adams şi Tori Amos (la litera A) pînă la Frank Zappa (la Z)”.

Iată, aici, toată lista din carte. Spune destul despre mine şi despre cel/cea

ECHINOX

3 / 2012

Rubikmuzici – tot felul: Radiohead – Nude, Everything in its Right Place, Kid A etc. (nu doar pentru Ovidiu);

Rammstein – Heirate mich, pentru că l-a folosit și Lynch în Lost Highway (pentru Elena, nu doar pentru Scamă);

Canned Heat – On the Road Again (pentru personajul Dan din textul lui Ovidiu);

P.J. Harvey (pentru Elena, ce vrea ea – Who the Fuck...?);

Massive Attack – Teardrop (pentru cine vrea) și, desigur (pentru Sonia și Dragoș), Butterfly Caught etc.;

Sigur Ros – Glosoli, dar mai ales Saeglopur (pentru Anca și Marieva, gemenele, poate și pentru J.B.);

Beirut – Idle Days (pentru Dan; dar îi dăm și Callas și Bowie, să stea liniștit);

Björk – orice (Unravel? Hunter? – pentru toţi);

Air – Alone in Kyoto (pentru Japonezu’), Cherry Blossom Girl (pentru Laura și Alina – pe lîngă Cole Porter și muzică din anii ’60);

Ryoji Ikeda, Francisco Lopez (pentru Eva);

Dead Can Dance – Saltarello (pentru Ana – ...sau Bird?);

Louis Armstrong – What a Wonderful World (pentru Anca);

Kate Bush – Lily (pentru doamna Lili, liftiera de la TNB);

Lady&Bird – La Ballade of Lady and Bird (pentru personajul Fetiţa și pentru toţi!);

Kumm – Angels and Clowns, dar mai ales Butterflies (pentru Cris);

dar și:

The Verve – Bitter Sweet Symphony („And I’m a million different people/ from one day to the next” etc., mai ales pentru Gruia și Pepe Oscu);

John Surman – The Spaces in between (pentru Marieva);

The Cure – Trust (pentru personajul Adrian; dar și Smashing Pumpkins – Disarm și The Veils – Lavinia); Snow Patrol – Chasing Cars, Let’s Waste Time, Drive al lui Incubus, Modest Mouse cu albumul This is a Long Drive for Someone with Nothing to Think About și Dream Theatre cu Systematic Chaos Constant Motion, Superfamily – Taxi Dancing (pentru Scamă); s-o adăugăm și pe Q Lazzarus (nu de alta, dar tipa a fost șoferiţă de taxi înainte să cînte!);

care aş vrea să fie cititorul meu/cititoarea mea: Soundtrack: John Adams, Tori Amos, Laurie Anderson, Aphex Twin, The Beatles, Beethoven, Björk, Blink 182, David Bowie, Kate Bush, David Byrne, Maria Callas, Nick Cave, Carmina Burana, Leonard Cohen, Chopin, The Cure, Coldplay, Deep Purple, The Doors, Diamanda Gallas, Ella Fitzgerald, Jan Garbarek, Go To Find, Philip Glass, Grey Area, Händel, Him, Billy Idol, Interpol, Nigel Kennedy, Kumm, Limp Bizkit, Linkin Park, Lhasa, Clint Mansell, Massive Attack, Ministry, Manu Chao, Leopold Mozart, Wolfgang Amadeus Mozart, Nightwish, Harry Nilsson, Nirvana, Oasis, Omul cu şobolani, Carl Orff, Ozzy Osbourne, Charlie „Yardbird” Parker, Peace Burial at Sea, Placebo, Pink Floyd, Prodigy, Propellerheads, Que-

Who – Who are you? (doar refrenul, unde se tot repetă întrebarea „Who are you” – pentru Raluca și Mădă, pentru Dragoș);

R.E.M. – Everybody Hurts (pentru Florin); The Mood – cu Gopo sărind (pentru Pepe Oscu); Coldplay – Things I Don’t Understand (pentru Radu; dar și The Stroke – Someday; dar mai ales Keith Jarrett – Eyes of the Heart); Imogen Heap – Just for Now (pentru Laura; pentru Alina; pentru toate rubicele); I love Poland (pentru Dominika; dar și Superfamily cu Warszawa); David Bowie și Arcade Fire – Wake up

en, Radiohead, Rolling Stones, Simon & Garfunkel, Santana, Satie, Skalpel, Scooter, Schumann, Schoenberg, Schubert, Smashing Pumpkins, Sneaker Talking Heads, Tiamat, Urma, U2, The Verve, The Who, Frank Zappa etc. etc.

Mi-aduc aminte că una dintre cele mai mari mîhniri legate de felul în care a fost citită cartea, venind de la o bloggeriţă deşteaptă, a fost faptul că spunea că nu mă vede ea pe mine, la vîrsta mea (37!), să ascult aşa o muzică! Şi încă nu pomenisem acolo de muzica underground! Apoi, mă gîndesc, dacă ar şti ea ce muzică ascult eu acum, la 47! Înainte să apară romanul colectiv Rubik, m-am gîndit să le fac un mic cadou prietenilor mei co-autori, studenţi la Litere sau pe la alte Facultăţi, dar toţi cu chef de scris (şi, desigur, de ascultat

(pentru peste 50 de ani); Anton Pann – Nu mai poci de ostenit și Aolică ce văzui (sau Pesrev-urile lui Dimitrie Cantemir – pentru Igor); Deep Purple – Child in Time (pentru Gruia – și nu doar electronică de-a lui!; aici să punem de la noi Aphex Twin și NSK, dar și Stratosfear a celor de la Tangerine Dream, măcar pentru titlu); R.A.C.L.A. – Cu ochii larg închiși și Cîntăreţii de Rap (pentru toţi, dar mai ales pentru Bogdan); Tears for fears – Mad World (pentru personajul Stere);

Incubus – Crowded Elevator, dar și UB 40 cu al lor The Elevator și, bineînţeles, Lift al celor de la Radiohead (pentru toţi, nu doar pentru doamna Lili liftiera!); Coldplay – Swallowed by the Sea și Eagles – Hotel California, Kosheean cu Hide U, unde o să găsiţi o grămadă dintre personajele noastre (pentru toţi).

P.S.: În mașina lui Scamă se mai pot auzi marumari, Silentstrike, Dimitri Șostakovici, Couperin, Corelli, Marilyn Manson (Tainted Love), Ella Fitzgerald și Louis Armstrong (Summertime), Muse, Bob Sinclair (Sound of Freedom), Verdi, CTC, Depeche Mode (Sweetest Perfection), Blanoz Distruzos etc.

muzică). Iată-le (cadourile)!

Pentru voi, cei de la Echinox, aş alege... Yann Tiersen - sau mai bine Au Revoir Simone (pentru fete) şi Nick Cave (să zicem concertul din filmul Himmel über Berlin/Wings of Desire) pentru băieţi.

Pentru băieţi şi fete Clint Mansell (Requiem for a Dream). Mie îmi place mult să ascult coloane sonore. Pe vremuri, soundul Fellini, apoi Twin Peaks (nu demult am dat de David Lynch cîntînd o stranietate în care tot repetă I know, cred că l-am pus de 10 ori la rînd!), apoi a fost sunetul din Matrix. Mi-au placut fraţii Wachowski, am văzut că unul din ei, Laurence, a devenit Lana. Lana are părul roşu iluzoriu (vorba lui Foarţă) şi arată mult mai bine ca tipă decît arăta Laurence ca tip. Sînt curioasă ce muzică au ales pentru Cloud Atlas (n-am apucat să-l văd). La sunete din filme, lista e luuungă.

27

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

* Vara trecută, am fost în Republica Moldova într-o tabără de creative-writing la care au participat 16 tineri scriitori, foarte buni, foarte serioşi. După ce scriau toată ziua pe diversele teme pe care le primeau (nu doar de la mine), uneori ascultau de-ale lor. Am stat şi eu cu ei o dată pînă spre dimineaţă. Aşa am intrat într-o zonă de muzică total necunoscută, din Rusia sau Ucraina. Ei îmi şi traduceau (traducere simultană) versurile. Altă lume. Ce lume! Irina, o fată cu părul roşcat, mi-a trimis nu demult niste playlist-uri cu tot felul: Motorama (ruşi, foarte buni, kind of Joy Division), Daughter, Mint Julep, Gramatik, Nicolas Jaar – ultimii doi i-ar plăcea sigur şi lui Gruia, unul dintre rubici, care mi-a trimis ultima dată un link cu Dillon („noua Lykke Li”). Nici n-am apucat să-i spun ce surpriză am avut cu Tip Tapping, clipul ei (alb-negru, desigur), care pare coborît din romanul nostru (Rubik), unde apare (pe DVD-ul de la sfîrşit) un filmuleţ cu un tip multiplicat. Şi-mi mai trimitea ceva ce mi-a plăcut foarte mult, Sleep Party People, cu unii care poartă mereu măşti de iepure pe scenă. Am dat de adevărata faţă a unuia dintre ei, Brian Batz, care aduce puţin cu Thom Yorke (şi seamănă ca sound). Mi-a plăcut de el, aşa că am căutat mai mult şi am găsit un interviu în care spunea ce ascultă

28

(printre altele, My Bloody Valentine, Helios, Erik Satie, Animal Collective, Panda Bear, Scott Walker, Mercury Rev and Cocteau Twins, Tamaryn, Ariel Pink, Lower Dens, Efterklang, Tame Impala).

De unii nici nu auzisem. Bineînţeles că m-am pus pe ascultat! Anul trecut pe vremea asta primeam şi de la Dan Stanciu – un dur de surrealist – Alabama Shakes, Hold On. Cam pe-atunci făcusem o fixaţie pentru miorlăitul de la Muse (am pus Unintended să răsune zi după zi!).

Altfel, bîntui pe net, ca un vampir nesătul, desigur, în căutare de hrană sonoră.

Descopăr cu surpriză muzicile pe care le ascultă fata mea, Danda (are aproape 14 acum). E foarte secretoasă şi e uimită că-mi place ce-i place şi ei. Ieri am făcut un schimb de YouTube-uri. Ea mi-a pus AWOLNATION, Sail, eu, Ne me quitte pas, în adorabila franceză a Ninei Simone (Danda ştie franceză). Apoi mi-a cîntat nişte cîntece din lista mea pentru ea.

Acum un an a vrut să mă facă praf cu dubstep (era sigură că n-o să-mi placă, a fost cam uluit-dezamăgită să vadă că mă interesează). Cu doi ani înainte, ca s-o scap de dulcegării, am decis s-o las să-l vadă pe Marilyn Manson! Ea a rîs. În materie de muzică, dintre scriitori, cred că cel mai interesant e Matei Florian. Pe drumul de la Cluj la Bucureşti (după întîlnirea pe teme de creative writing pusă la cale de echinoxişti acum un an), am făcut concurs „cine

ştie cîştigă” pornind de la muzica pe care o aveam eu pe laptop. Concurenţii erau Matei şi o fată din Codlea (oraşul meu natal) de care am dat absolut întâmplător în compartimentul nostru.

Era grozavă şi fata, dar Matei a ghicit tot, cu o singură excepţie. Nu l-a recunoscut pe... Scriabin!

Cînd ajung prin Străinătate, iau deacolo, dacă se nimereşte, dacă se leagă, o „muzică”. Ultima dată, din Canada, am adus cu mine glasul unui poet (un CD) care pare un fel de muzică, deşi el doar îşi citeşte poeziile. Cel mai mult îmi plac CD-uri din estul Europei, tipi absolut necunoscuţi şi foarte, foarte interesanţi. Dar trofeul meu sonor este un CD cumpărat de la trei mongoli cu voci super-bizare. I-am întrebat ce fac în ţara lor şi mi-au spus că sînt profesori şi că vara vin aici (la Beaubourg) să mai facă un ban. Tare mi-a plăcut de ei.

N-am mai fost demult la un concert.

Mi-e lene. N-am ratat-o însă, cînd a venit la Bucureşti, pe Laurie Anderson. Pe care am şi întîlnit-o după concert (adică am văzut-o), mînca liniştită, anonimă, într-un mic restaurant din centrul Bucureştiului unde mă dusesem împreună cu cîţiva prieteni, după concert. În România, cel mai mult mi-a plăcut un concert din Arad, într-un mic club. Veniseră cei de la Kumm. Am tras de celebrul animal (Cătălin Lazurca, Vasile Leac, Florin Măduţa şi parcă a venit şi Sorin Neam-

ECHINOX

ţu), i-am cărat după mine, nu cred că au regretat. Am şi vorbit cu Iordache, saxofonistul (citise Exuvii!), şi Byron a făcut nişte mantre incredibile pe care nu leam mai auzit niciodată de-atunci, deşi am tot căutat pe net, doar, doar... Parcă era unul din mongolii ăia! Şi Bogdan (soţ) mă cheamă uneori să ascult şi să văd cîte un videoclip. De pildă, ultima dată (azi), Traveling Wilburys, Handle with Care (cu Bob Dylan, George Harrison, Jeff Lynne, Roy Orbison, Tom Petty şi toboşarul Jim Keltner). În clip apar şi fotografii cu ei copii (Dylan, adolescent).

Cum să închei? Aş putea să vă mai dau o listă, descoperiri ale mele, de pildă cineva cîntînd la pian care, din profil, zici că sînt eu (deşi e un băiat!). Sau muzică scoasă din hang (ăsta e un instrument ca o cratiţă cu capac, una sublimă, de fier – sau ca un mini-OZN). Parcă v-aş pune ceva din Carmina Burana. Omnia sol temperat, să zicem. Că vine vorba acolo de un deus puerilis. Sau one of my favorites, Kermit the Frog cîntînd It’s Not Easy Being Green.

Bonus (schimb de e-mailuri între Cosmina Moroşan şi Simona Popescu): Acum nu mă pot abţine să nu va împărtăşesc una dintre comorile ever - pentru mine - de când am început să ascult muzică mai electronic-jazzy, aşa: Amon Tobin - Slowly (cu tot cu vi-

deoclipul cu formaţiunile alea marine stranii, îmi aduce aminte de poemele lui Wallace Stevens) (aş continua cu Joe Beats, John Kenedy, Dining Rooms, Air, Groove Armada...) iar dragostea pentru hip hop începând de la ei (ar fi super să se atingă şi în poezie, cât mai des, nivelul ăsta de serenity, stil şi beaturi mereu surprinzătoare): A Tribe Called Quest - Can I Kick It sau Represent, până la scorpionul ăsta minunat (Madlib - So Much), care nu face DECÂT muzică (zicea într-un interviu că doarme vreo 2-3 ore pe zi, în rest inventează (!) beaturi) şi regele absolut al vocilor hip-hopului, direct din Jurassic Park, ca un adevărat apocalyptic brat: Chali2na (are o linie foarte specială, pregnantă în timbrul lui, cred că trebuie ascultat ca un instrument straniu, adus din ceva trib cu nume infinit... Şi închei cu – viitorul: ciudaţii de la Hype Williams, o muzică splendidă produsă doar prin programe şi (doar) prin intuiţie (nu sunt muzicieni profesionişti, cum s-ar spune, de teorie habar n-au oricum) (oh, trebuie să pun şi cel mai frumos album Tosca - No Hassle, tot mai simplificaţi şi mai precişi, m-a dat pe spate când am văzut cum lucrează împreună - sunt doi, fiecare îşi face sunetele, apoi totul se combină şi interferează până la un ansamblu cât mai clar şi mai powerful, implicit - dar o fac atât de... ne-

3 / 2012

dirijat, ca la poezie cumva - cu vocile ei stranii şi lumile care ajung să-şi răspundă una alteia sau să se răstoarne - în orice caz, să se ciocnească undeva, dând răspunsul cel mai creativ poate.

Cu prietenie, Cosmina

Dragă Cosmina, Mulţumesc pentru muzicile de la A (Air) la T (Tosca/ band!). Toată ziua am bântuit ieri pe net în căutarea lor. Ştii, că tot pomeneai de AIR (care-mi plac mult), mi-am adus aminte de alt AIR (Uvertura nr. 3 din Bach – o minune).

Când eram studentă, ascultam mult – făceau un contrast cu ideologia de granit - Bach, Telemann, Purcell, Albinoni (vezi Adagio, poate în interpretarea lui David Garrett, un băiat frumos), Handel (ascultă Sarabanda) sau Chopin (vezi Preludiu, op. 28, nr. 4). Are şi Scriabin un Preludiu pentru mâna stângă (se cântă la pian doar cu o mână, stânga). Am acasă o grămadă de discuri. Muzica lor a amuţit, nu-mi vine să le-arunc. Când le ascultam, mie îmi plăcea mult şi fâşâitul ăla de pick-up. Dar muzica supremă, dacă ar fi să aleg una singura, ar fi Requiem-ul lui Mozart.

29

ECHINOX

DOSAR - MUZICĂ

Georgiana Buţ

Câtă muzică încape într-o cameră?

E

un gest sinucigaş să vorbeşti despre Jeff Buckley în societatea prietenilor mei sau alor tăi. Muzica lui nu este o experienţă socială, fiindcă polarizează necruţător de intens opiniile şi se situează într-o zonă care se dovedeşte deosebit de vulnerabilă la faux-pas-uri pentru gustul nonşalant, neapărat detaşat al vremii. Dar orice imagine recognoscibilă de romantism exacerbat – iar aici includ şi numele artistului, sursă de polemici la graniţa traumei – este de evitat, pentru că nu despre acest lucru este muzica lui, oricâtă muncă de PR ar fi curs în râuri de plânsete şi de trandafiri din 1997 încoace.

Eu l-am descoperit tardiv, la 26 de ani – pe care nu-i mai am, dar îi deţin într-un portofoliu mental tip timeline – ceea ce m-a ţinut la adăpost de păreri eronate şi impulsuri siropoase – trecusem deja de vârsta la care să le fiu vulnerabilă. Norocul meu, întrucât sunt convinsă că tocmai aceste impulsuri duc la părerile eronate despre romantismul greţos al lui Buckley de care m-am lovit în cercul meu de prieteni.

Mărturisesc, şi cum să nu o fac, că a fost o descoperire încurajată de gândirea mea fantezistă şi de afinitatea pe care o am pentru sunetul plin al unei chitări perfect acordate şi mânuite cu tehnică bună şi cu o grijă ce devine aproape tactilă şi pentru auditor, nu doar pentru instrumentist.

Eram în maşină, pe o autostradă gri, devenită hipnotică, ca atunci când stai în dreapta unui şofer care păstrează tăcerea şi te lasă în pace, doar tu şi sunetele. Am ascultat doar câteva piese, pentru că la un moment dat devenise prea mult.

30

Hipnotismul acestei muzici nu constă în versurile zis-poetice sau în vocea romantică, ci dincolo de aceste aspecte care l-au plasat pe Jeff Buckley într-un folder care nici măcar guilty pleasure n-ar putea fi numit. Ce poţi face cu muzica asta care ţi se insinuează sub piele nu prin romantism excesiv, ci prin ceva foarte tehnic: modulaţia? Este ceva perfect legitim într-o sală de muzică de cameră, dar Jeff Buckley, compozitorul de muzică rock, o practică frecvent şi cu abilitate, fără să se cramponeze în vreo structură muzicală dată de versuri sau tempo, ci mulându-le pe cele din urmă pe jocul armonic improvizat.

La el este ceva intuitiv şi fără îndoială că ţine de talent – un termen care îşi legitimează întotdeauna prezenţa alături de Jeff Buckley – şi de o libertate de gândire muzicală şi emoţională pe care numai un muzician matur şi-o poate oferi. În So Real sau Mojo Pin, două dintre preferatele mele, trece prin tot atâtea stări câte tonalităţi, sau măcar le sugerează, ca un teaser, ceea ce este suficient să îţi intrige inteligenţa auditivă şi să îţi adâncească starea de tensiune sexuală (în special în Mojo Pin). Chiar dacă asculţi cu atenţie o singură piesă – So Real – devine clar că ea emană cu cea mai mare intensitate nu romance, ci puls sexual muzical, iar apelativul lover îşi modifică puţin sensul şi nuanţează percepţia ascultătorului. Într-un context muzical pe care îl resimt din ce în ce mai constrâns de anumite norme critice la nivel de grup, supus unei anumite coeziuni sociale – care, de pildă, exclude în general muzica clasică sau jazz-ul şi care nu arareori

dă dovadă de opinii deosebit de acide, sunt curioasă care este moştenirea, cât de departe bate influenţa muzicii lui Jeff Buckley? Componistic, am sentimentul că a fost ascultat şi împrumutat, pentru că nu-i lipsesc sonorităţile din muzica celor de la Radiohead, spre exemplu. Îmi vine în minte The Sky Is a Landfill în acest sens, prin armonii, beatul dat din strumming-ul corzilor de chitară şi interpretarea ce aduce intonaţia aproape de recitativ uneori.

Dar ei au creat mai multă muzică şi sunt convinsă, deşi îmi este greu să spun asta, că dacă s-ar fi oprit după câţiva ani, muzica lor s-ar fi epuizat, aşa cum se întâmplă de fiecare dată cu piesele prea cunoscute şi prea mult ascultate. Repertoriile care nu reuşesc să ofere timp şi abundenţă de material, riscă să-şi piardă conţinutul prin repetiţie, iar monştrii sunt sacri tocmai pentru că au compus enorm de multă muzică! Orice muzician ştie că atunci când alege să interpreteze o piesă arhicunoscută riscă să o ridiculizeze, chiar şi cu o interpretare impecabilă, chiar dacă piesa este impecabilă. Cu atât mai mult este în pericol acea muzică ce oferă şi îşi asumă din start vulnerabilitatea emoţionalului, direct şi fără camuflări. După cum spuneam, despre Jeff Buckley aproape că nu se poate discuta, din acest punct de vedere – este vulnerabil, este neacoperit, are un singur argument... dar ce argument!

Simt că am ascultat destul pentru azi. Cantitatea de muzică oferită de Jeff Buckley încape într-o cameră, sau într-o maşină, atât de mult cât se poate fluidiza şi transfigura timpul şi volumul lor, atât cât o încap ele pe ea.

Cronici Lavinia Rogojină

Dă Doamne să nu se termine vreodată muzica de pe Youtube Dispars, Vlad Moldovan (Cartea Românească, 2012) Încerc să fiu sincer/ și să nu le înfloresc.(...)/ Nu am multe de spus,/ cred că suntem niște maimuţe/ care învaţă necontenit tehnici./ Tehnici foarte diferite/ și stranii.

D

ispars, noul volum de poezie al lui Vlad Moldovan, ar trebui trimis în spaţiu (alături de un sample cu muzica lui Clutchy Hopkins) ca mostră a unei geneze alternative a umanităţii, în acest aproape neschimbat decor. Şi acolo, în spaţiu, ar fi interceptat de „oamenii” ăia care se dau cu OZN-uri mici prin Univers şi poate că i-ar descifra codul în vreun fel.

La o primă aruncare a privirii, Dispars pare un volum nepotrivit, amestecat şi ciudat, asemeni unui străin pe care-l vezi pentru prima dată. Citind toate poemele şi recitindu-le, volumul ajunge (paradoxal, aţi spune) să pară improbabil de firesc, unitar şi consistent, prins în cotidianul multistratificat în care evuri trecute, timpuri prezente şi epoci personale se prăbuşesc „minut după minut”. Doar decorurile şi scenariile se modifică, lumina cade aproape la fel, pe acelaşi platou de filmare: „Pe trunchiul lui / apusul face ce trebuie”.

Situl e acelaşi. În primă fază, ceea ce pare straniu e stilul greu de tradus pre limba mulţimilor sau a elitiştilor, dar foarte potrivit timpurilor foarte moderne, ubicue pe care le trăim. Pentru a demonstra încă o dată că nu există un limbaj standard al poeziei, că poezia nu înseamnă imagi-

ne, nu înseamnă concept şi nu are o definiţie fixă, dar apare sub infinite forme, Vlad Moldovan face un mixaj de registre/evuri trecute şi ultra-prezente greu de imitat sau montat. Se potriveşte în cazul volumului său ceea ce Virginia Woolf spunea despre cuvinte: Words don’t live in dictionaries, they live in the mind. Dacă le iei separat şi le aduni, treci prin dicţionare, aria lor va părea cel puţin bizară. În cadrul coerenţei interne a volumului, toate registrele se potrivesc, pentru că nu se suprapun, ci se completează.

Vlad Moldovan îmbină filosofia, muzica, poezia înaltă, conceptuală (aţi zice uneori) cu vorbele din autobuz sau din online şi le duce magistral pe drumurile necunoscute ale poeziei inovatoare, care face din ierarhii, generaţii şi alte incertitudini frumos indexate o banalitate. Lexicul coroziv şi mişcările de tonalitate, modulaţiile ameţitoare ale vorbirii extrem de familiare, alături de exprimările arhaice sau perimate, toate sunt mixate într-un moto perpetuo poematic năucitor.

Dispars te fentează, te bagă în mici apocalipse personale, te duce pe dealuri, prin cărţile de filosofie, în reţea şi prin lume şi râzi şi te amuzi că e şi mişto: „O inima mea tu vacă/ în tine păcăne popcorn/ apar lujeri şi diluează şi se subţie/ fără oprelişti” (poate veţi zice ironie). Te

poartă chiar şi în Empireu, unde nu mai ai cum să te refugiezi în semi-liniştea, fericirea, chestia în care ai senzaţia că pluteşti. Pâş-Pâş. Şi undeva în hăţişul şi coerenţa Disparsului se iveşte o zonă explozivă, în desfăşurare pe mute, pentru că altfel ar bulversa stabilitatea, o tensiune a întâlnirii nefaste dintre alterităţi abrazive, care nu se potrivesc, dar care învaţă disciplina zilelor puse pe repeat: „Pentru el – care pune umărul/ şi trage hard -/ el plăteşte la fals şi falsul dă-napoi îndesat”; „Se întinde noaptea şi sora ei plăpândă/ în care dăm cu toţii lovituri nesperate”; „Niciodată în stand-by văzut-a cum/ podidit de oroare/ de chemicală/ Nici o greşeală în cuva contorsionatului suflet.”

Dispars e un volum poate mai dificil decât Blank (volumul de debut, Cartea Românească, 2008), pe atunci aproape intraductibil. Tinerii poeţi l-au folosit destul. Recitindu-l, Blank pare astăzi un iglu amorţit, fără un număr care să-l identifice, în care poţi să te refugiezi şi unde îţi poţi uita numele. E un refugiu confortabil. În Dispars există o tensiune diferită, uneori într-o remiză personală, inegalabilă, alteori într-un meci prelungit, arbitrat de un observator care veghează depozitul de sentimente şi obişnuinţe între „ăla” şi „aia” şi încercările celorlalţi: „- câţi cu CV-ul care loveş-

31

ECHINOX

CRONICI

te/ căsuţa angajatorului în sideral/ câţi au înţeles că nu iubesc -/ dar au rămas împreună – încearcă -/ pentru că ceva îi mână/ să stea cât mai aproape unul de altul/ lângă ăsta lângă asta cu pierçu infectat cu toate că/ abia se cunosc”; „Cel în suferinţă tot timpu alţii/ tot timpu altceva/ să se pulverizeze/ Imperiul în care iubim numai ce vrem/ numai ce ne duce inima sau capul”. Iar observatorul acesta discret, Extrasensibilul, se află într-un timp nici măcar înregistrat în gramatica oficială, prins în interiorul unei lumi suspendate în zona marilor întrebări şi dileme existenţiale, care accelerează înspre timpurile moderne trecute prin mişto, singurele disponibile la ofertă, în supermarket, timpuri care rămân, intermitent, paralele cu scenarii originare.

Pe lângă acest filon experimental inovator, Dispars e un catalog al naibii de reuşit al lucrurilor mici şi cu „adevărat miraculoase” care dispar în vederea noastră periferică, amnezică sau ignorantă şi un depozit poetic al lucrurilor neîmpărtăşite cu nimeni, al gândurilor mutate în recycle bin-ul mental. Te enervează la un moment dat pentru că pare atât de à la légère scris (dar consistent au ralenti) şi pentru că nu-i poţi găsi fisuri. Ceva ar trebuie să nu funcţioneze, dar nu e cazul, mixul merge, poezia se întâmplă. Dispars te prinde de gât şi nu-ţi mai dă drumul.

32

Ca să îl poţi accesa, există o singură regulă: trebuie să-l reciteşti până scapi de senzaţia că nu ai înţeles mai nimic şi că ai ajuns şi tu în zona şabloanelor interpretative (imperative), care nu sunt tocmai potrivite, pentru că e o poezie a aruncărilor în gol de la mari înălţimi – aşadar are o altă miză. Recitindu-l, lucrurile se leagă din ce în ce mai bine, de fiecare dată mai tăios: „ştiu că şi eu ca o maimuţă/ ca şi voi dacă m-aş confrunta/ cu experienţele dificile ale vieţii/ dacă m-aş găsi într-o/ situaţie de supravieţuire/ mi-aş da arama pe faţă/ adică aş face lucruri/ naşpa şi necesare./ Chestii mediocre sau/ triste în sinceritatea lor/ pe care le-aş uita destul de repede.”

Volumul lui Vlad Moldovan nu e construit pe un singur filon (imagine, băşcălie, filosofie, concept, cotidian, intertext, interferenţe cu lumea online, muzică, mixuri), mai conţine o doză letală dintr-o substanţă neidentificabilă, ceva care depăşeşte cadrul strâmt al realităţii imediate.

Din cauza numeroaselor combinaţii, volumul riscă să fie consemnat superficial sau unilateral (într-un catalog nepotrivit) de către un cititor neatent: a, e poezie din asta despre generaţia care stă online; ăă, cred că e un fel de metafizică, dar într-un ton băşcălios; e un experiment la graniţele limbajului etc.

Fiecare dintre aceste direcţii trunchiază

coerenţa volumului ca întreg. „Spune de câte ori ai cântat/ Chestii personale pe melodii cu versuri/ Neinteligibile?” În cele din urmă, citind Dispars ai senzaţia că găseşti anumite zone de stabilitate, că te-ai prins cum stă faza şi care-i treaba. Siguranţa îţi e demontată în doze mici când serii şi serii din poemele anterioare reapar. Şi când se termină, te cuprinde neliniştea odată cu Tinitus/ nu mă brusca, poate cel mai important poem din volum alături de Scurtă viaţă, Odă în cheie patetică, Trafic, Imperiul, Blank vs. blank, Impetus, Tripon, Odă, Cântec dezesperat, Unknown Faker. Te apuci şi reciteşti tot cap-coadă, coadăcap, cap sau pajură, de-a ce ne mai jucăm? Sau nu ne mai jucăm? Şi la sfârşit îţi dai seama, după ce ai depus toate armele, că Vlad Moldovan scrie, într-adevăr, despre lumea asta a noastră, cum o numim la unison, deşi nu o împărţim la fel (cu muzici, mixuri, filme, artă, conversaţii silly pe mess, convieţuire) şi nu prea. Că scrie despre un fel de evoluţie/falsă evoluţie, o istorie în care mutările şi combinaţiile se rezumă la limitele delicate ale cercului, o lume care se tot întâmplă la ieşirile din oraş sau în faţa blocului, prin păduri şi alte grădini atât de umblate. „Unele lucruri/ nu le voi înţelege/ dar fără teroare”.

ECHINOX

3 / 2012

Iulia Rădac

Terapia prin naraţiune Poveştile Duniazadei, ale sclavei sale Raşazada şi ale regelui Şahzaman, Bucureşti, Tracus Arte, 2012 Poveștile Duniazadei, ale sclavei sale Rașazada și ale regelui Șahzaman, carte apărută la Editura Tracus Arte în 2012, oferă publicului cititor roadele narative ale experimentului de scriere creatoare în proză coordonat de Ruxandra Cesereanu.

A

telierul intitulat 1001 de zile şi de nopţi a fost iniţiat şi tutelat de Ruxandra Cesereanu în cadrul Centrului de Cercetare a Imaginarului – Phantasma – de la Cluj, şi s-a desfăşurat la Facultatea de Litere, între 2008 şi 2009, avându-i ca protagonişti pe studenţii autori ai poveştilor: Marius Conkan, Suzana Lungu, Bogdan Odăgescu, Valentin Moldovan, Cristina Vidruţiu, Lavinia Rogojină, Alexandru Istudor, Oana Furdea, Cezara Alexis, Florin Balotescu, Bogdan Papacostea, Maria Juca, Raluca Ferentinos, Alexandra Ghejan, Valerica Mărginean, Sonia Andraş, Simina Raţiu şi Mihaela Prodan. Volumul adună 94 de povestiri dintre cele 100 redactate în cadrul atelierului. Patru dintre acestea sunt scrise colectiv, iar şase la două mâini. Scopul atelierului, enunţat succint de Ruxandra Cesereanu în introducerea cărţii a fost „redactarea unor povestiri înrudite şi similare (tehnic, stilistic) cu cele din O mie şi una de nopţi, dezvoltând însă personaje «paralizate» epic, deja existente în textul consacrat al suitei de poveşti, dar cu o partitură foarte redusă, minimală, care permitea dezvoltarea epică într-o nouă suită de poveşti”(p. 6). Respectând convenţia narativă a „povestirii-uter”, cartea se caracterizează prin hibridizare atât la nivelul structural, cât şi la nivelul ideatic, valorizând „ceremoniile narative” şi efectul vindecător al acestora.

După cum anunţă titlul volumului, poveştile se conturează în jurul Duni-

azadei, sora Şeherezadei, a sclavei Raşazada şi a regelui Şahzaman, şi sunt populate de personje aparţinând unor tipologii diverse, de la ifriţi, fecioare, cămilari, gheboşi, cântăreţi şi cântăreţe, beduini, vraci, poeţi, magi, tâlhari etc. şi până la personaje animale: crocodilul, cămila-cadână şi cămila dansatoare, sau vase şi plăcinte vorbitoare.

Realul şi fantasticul se împletesc întrun perpetuu ritual al unei povestiri a cărei miză supremă o constituie plăcerea de a ţese pe marginea unor firave, dar continue linii ale naraţiunii.

Pânza obţinută astfel prinde cititorii şi povestaşii într-o amplă şi fascinantă construcţie epică. Limbajul savuros, descrierile plastice, abundenţa detaliilor şi exotismul imaginilor dau coerenţă personajelor şi universului care îi generează. În loc de postfaţă, Ruxandra Cesereanu semnează Jurnalul de bord – Corabia cu povestaşi, deconspirând dinamica de construcţie narativă, atmosfera de veritabil „atelier” în care se scriu, se citesc, se analizează, se corectează şi se rescriu textele. Legăturile strânse între membrii grupului, taberele de creaţie, dimensiunea ludică evidenţiată în repetate rânduri, rezumarea poveştilor la cuvinte-cheie şi punctarea originalităţii autorilor sunt tot atâtea modalităţi de a incita lectorul. Prin măiestria autoarei, aceste ultime pagini ale poveştiiramă, cu rol de memorie a naşterii cărţii, reprezintă şi un „interludiu” –

cum, de altfel, sunt numite cele optsprezece părţi ale capitolului final – o încercare de a-l păstra pe cititor în lumea poveştilor, fie ele orientale sau nu, tentându-l în continuare: „Ceea ce a rămas este, însă, gustul tulburător al unor ceasuri în care am ştiut că salvarea lumii nu poate veni şi nu poate fi decât prin poveşti”(p. 507).

Respectând convenţia narativă a „povestirii-uter”, cartea se caracterizează prin hibridizare atât la nivelul structural, cât și la nivelul ideatic, valorizând „ceremoniile narative” și efectul vindecător al acestora.

Dincolo de valoarea de experiment colectiv, dar şi de provocarea rescrierii (poveştile sunt originale, dar urmăresc tiparul consacrat al celor 1001 de nopţi), cartea merită atenţie atât pentru valoarea estetică a produsului artistic, cât mai ales pentru că dovedeşte actualitatea şi eficienţa interrelaţionării prin poveste. Suntem fiinţe-împreună cu ceilalţi – spunea Heidegger – atâta timp cât credem în comuniunea stabilită în jurul poveştii.

33

ECHINOX

CRONICI

Ştefan Baghiu

Rulouri compresoare Dmitri Miticov - „Dmitri: uite viaţa”, Casa de Editură Max Blecher, 2012

P

oeziei lui Dmitri Miticov i se potrivesc ultimele pelicule ale lui Jacques Maillot. Pentru că avem parte de aceeaşi metodă de „igienizare” a imaginii (desigur, fiecare lucrează cu ustensile diferite), iar la Dmitri această „igienizare” cucereşte atât acţiunile cât şi cadrul lor ambiental. Ce se întâmplă, de fapt, în „Dmitri: uite viaţa” (cel mai recent volum al lui Dmitri Miticov, scos în 2012 la „Casa de editură Max Blecher”) este curăţarea poeziei de orice fel de ostentaţie discursivă. Volumul este o confesiune, un fel de înregistrare a dramei psihologice occidentale transmutate unei logici instituţionale româneşti.

Iată, încă din debutul volumului, Dmitri Miticov construieşte cu răceală şi distanţă, dacă nu dintr-o frică de receptare, dintr-o angoasă a uniformităţii. El desfăşoară livresc atât cauzele cât şi formele de manifestare ale depresiei, însă păstrează totodată distanţa de discreţie faţă de cititior. Pentru că, pare să spună Miticov, dacă te afli cu adevărat în situaţia depresivului, nu eşti cu adevărat patetic – decât dacă îţi place şi să joci puţin teatru – ci doar rece şi inaccesibil: „Analizaţi formele memoriei./ Enumeraţi aceste forme şi precizaţi criteriile de clasificare./ Exemplificaţi caracterul selectiv al memoriei./ […] Care este rolul afectivităţii în viaţa psihică?”, „Întro zi Dmitri a fost foarte fericit/ Într-o zi Dmitri a rămas blocat în faţa calculatorului şi s-a gândit uite viaţa […] Într-o zi Dmitri s-a privit în oglindă şi s-a gândit că nici măcar fizic/ Într-o zi Dmitrie s-a gândit că fără el tot la fel”.

Astfel de momente sunt dintre cele mai reuşite ale cărţii. Pentru că ele

34

dau nota generală şi atmosfera uşor de recunoscut prin analiza sentimentelor la rece şi singurătatea absolută.

Introducerea discursului psihologic şi mecanicizarea discuţiei au, de asemenea, rolul de a steriliza pateticul şi de a nivela emoţiie puternice pe care le determină tematică gravă. Moartea, singurătatea, pierderea cuiva apropiat fac acum parte dintr-un mers firesc al lucrurilor. După cum intuieşte bine Radu Vancu pe coperta a patra, „emoţia […] ajunge la noi intensă, dar rece”. Însă, uneori această răceală devine pur şi simplu sterilitate. Momente de „punte” poetică sunt adevărate preluări ale discursului birocratic: „Săptămâna viitoare, conform procedurilor/ în vigoare trebuie să aveţi la dosar/ actele de proprietate în original,/ cadastrul şi intabularea apartamentului,/ cerfificatul fiscal de la administraţia/ financiară cu impozitul achitat la zi/ şi extrasul din cartea financiară.”. Astfel de momente depăşesc totuşi discreţia cu care obişnuieşte volumul şi intră în ceea ce se poate uşor numi supralicitarea realităţii. Efectul de poezie se pierde total, iar singurul merit al pasajelor rămâne acela de susţinere a unei atmosfere de absurd social: drama este cu adevărat importantă, dar realitatea nu te lasă să „jeleşti” prea multă vreme. Şi, pentru ca tacâmul să fie complet, aceste momente (nu foarte rare în discursul poetic) sunt dublate de secvenţe neo-expresioniste (desigur, de un neo-expresionism blând) şi de metaforizări: „Ştii cum e: geamuri blindate făcute din toate/ încurajările noastre, ridicate silenţios/ pentru momente care să ne găsească lucizi,”, „aici sunt feţele pierdute ale

copilăriei, caramelizate/ de refracţia tulburătoare pe care unii/ continuă să o numească nostalgie.”, „Ne-au spus disperare şi frică/ şi am început să căutăm sinonime şi rime,/ dar într-o zi mâinile rămân suspendate/ deasupra tastaturii,/ creierul trimite comenzi în direcţii greşite/ şi nici măcar nu ştim/ cât ar putea să dureze”.

Volumul este o confesiune, un fel de înregistrare a dramei psihologice occidentale transmutate unei logici instituţionale românești.

Suspendarea într-un fel de delay spaţio-temporal permanent, asta e reţeta pentru poezia lui Miticov. Descrierile curate ale unei plimbări în maşină seara, amintirea „unui bărbat ţinându-şi copilul/ de mână pe terasa unui bloc de zece etaje”, grefierea realităţii şi combinarea acestora cu discursul metaforic, astea sunt soluţiile pe care mizează volumul „Dmitri: uite viaţa”. Titlul este, de altfel, pe cât de autentic pe atât de cinic. Pentru că ceea ce poate părea iniţial o lansare în viaţă, o maieutică a fericirii devine exact inversul. Pentru că după o „naştere a tragediei” paterne, după ce viaţa arată tot mai mult ca un incubator instituţional , abia atunci se poate vorbi despre „depresie” în adevăratul sens al cuvântului. Şi depresia la Miticov este cu adevărat transmutarea „bolii actuale a omenirii” (şi a Occidentului, în mare măsură) unei ordini sociale ro-

ECHINOX

3 / 2012

mâneşti. Depresie nu ca suferinţă, ci ca o stare de incomoditate şi deznădejde. Singura problemă este dacă această incomoditate reuşeşte să ajungă la cititori în forma ei concretă. Pentru că diluarea prin diverse metode stilistice (dintre care cele mai discutabile sunt folosirea retoricii comune fără finalitate şi forţarea metaforelor existenţiale) pot lăsa uşor impresia că Dmitri Miticov este un poet fad care încearcă să îmbunătăţească discursul prin tot felul de tehnici artificiale. Şi, deşi momentele de poezie puternică sunt evidente în volum, nivelarea emoţiilor sub un fel de rulou compresor (şi asta e igiena poetică despre care vorbeam la început) reduce atât asperităţile vitale poeziei cât şi capacitatea de a depăşi nivelul unei realităţi triste, ce e adevărat, expuse însă cu atâta răceală şi distanţă.

Ceea ce spune Răzvan Ţ upa î n post faţă, cum că „în crepuscul al vedetismului literar de toate fel u r i l e […]

Dm itri Miticov e s t e una din puţinele voci care reuşesc să mute accentul de pe cultul semnăturii pe expresivitatea felurilor de poezie din care suntem făcuţi fiecare dintre noi” este într-un fel corect. Dmitri Miticov mizează pe această anulare a expansivităţii, pe acest bun simţ poetic, pe acest supra-control poetic, însă aici riscă să rămână într-o poezie căreia îi va lipsi mereu forţa de regenerare şi reinventare a propriilor motive. Dacă nu e extraordinar de bine dozată rămâne în zonele lipsite de farmec ale noilor valuri poetice. Nu ştiu cât de bună e igiena în poezie.

35

ECHINOX

CRONICI

Răzvan Cîmpean

Ia să-ţi mai văd ochişorii de rahat Ada Milea - „ Alcool”, CD, 2013

C

el mai recent album al Adei Milea, Alcool, lansat în luna ianuarie, porneşte de la volumele lui Ion Mureşan, Cartea de iarnă (1981) şi cartea Alcool (2010), în mare parte, evident, de la al doilea. E genul de experiment cu care Ada ne-a obişnuit de câţiva ani încoace, de la Apolodor (2003) la De ce fierbe copilul în mămălingă (2003), de la Quijote (2004) la Nasul (2007).

Primul lucru care se poate spune despre Alcool, poate chiar înainte de a-l asculta, e că nu are acea poveste coerentă, cum se întâmpla în albumele precedente, pentru că poemele lui Ion Mureşan nu sunt construite unul în continuarea celuilalt. În mod surprinzător, orice astfel de aşteptare dispare, fiindcă, deşi nu avem de-a face cu câteva personaje principale, pe care le reîntâlnim pe parcursul tuturor pieselor, există o formă de coerenţă internă care ne permite să urmărim legătura dintre melodii.

Pe la sfârşitul lui noiembrie 2012, au apărut pe internet patru dintre cele douăzeci şi trei de melodii de pe album (El bea, Guleratul, Alcoolicii şi Sub masă) , iar acesta a fost şi momentul în care am aflat că va exista un album cu piesele din spectacolul-concert Deliruri. Cum nu reuşisem să ajung la spectacol, am încercat să înţeleg piesele independent unele de altele şi, cu atât mai mult, independent de logica (necunoscută, la acel moment), al unui întreg album. De când am reuşit să pun mâna pe el, l-am ascul-

36

tat de nenumărate ori; întâi, din curiozitate şi cu o oarecare sfială, fiindcă mă prea obişnuisem cu cele patru melodii pe care le ştiam deja, iar, mai apoi, obsesiv, singurul fel în care ştiu că se poate asculta muzica Adei.

Pe album apar Bobo Burlăcianu (cu care Ada a mai lucrat la Quijote şi Nasul) şi Cristi Rigman (care apare şi în spectacolul-concert Cântece de iarnă pentru toate anotimpurile). Chiar dacă nu am reuşit să înţeleg foarte bine contribuţia lui Cristi Rigman până la concertul de lansare a albumului, un lucru era clar: nimic nu părea nelalocul lui, iar jocurile de cuvinte din volumele lui Ion Mureşan prind aici o neaşteptată melodicitate, mai ales pentru cei care l-au auzit pe poet recitându-şi poemele.

a fost seară, a fost dimineaţă, dar asta a fost demult, asta a fost demult.

Prima piesă, Facerea lumii 1, ne lasă de înţeles că universul în care urmează să intrăm nu e unul pe care trebuie să-l privim cu ochiul străinului, e o lume care poate fi pricepută şi savurată numai din interior. Ne aşezăm, aşadar, la una dintre mese („la fiecare masă stau câte trei, patru bărbaţi fumând,/ fiecare masă e ca o casă cu trei, patru hornuri fumegând”, Glu Glu) şi privim: viaţa alcoolicilor ne apare atunci ca un

spectacol la care niciodată nu am privit cu suficientă atenţie, genul de spectacol pentru care aproape că ţi-ai vinde sufletul. Poveştile de dragoste, pe care cu oarecare dificultate le poţi observa, te fac să te întrebi cât anume ai reuşit să înţelegi tu din iubire şi, dacă nu cumva ceea ce tu credeai că e iubirea, nu e doar o idee preconcepută: „ea are ochii ca două-ncăperi de arhivă/ (...) în care eu peste mine, eu peste mine, eu peste mine stau stivă” (Ea are ochii), „el vedea cum o ciupercă violetă-i acoperă pieptul, ea nu-i înţelegea disperarea” (El bea). Pe măsură ce petreci mai mult timp acolo îţi dai seama că, fără să fi avut vreo idee despre asta, totul (ţi) se petrece într-un pahar; îngeraşii de pahar sunt şi ei acolo, în rochiţele şi pantalonaşii lor scurţi: „îmi vine să plâng c-aş putea să înghit un îngeraş de pahar,/ îmi vine să plâng că el ar fi, brusc, foarte singur în mine,/ îmi vine să plâng că el ar plânge toată noaptea cu sughiţuri în mine” (Paharul).

Te trezeşti. Te simţi ca unul dintre personajele din prozele postmoderne, în care ochiul autorului priveşte asupra ta. Îţi dai seama că totul din jur a dispărut în timp ce, prin cine ştie ce minune, se poate spune că ai adormit, dacă a adormi mai înseamnă ceva aici: „totul a fost băut,/ nici o băutură nouă n-a mai apărut,/ nisipul s-a băut,/ pietrele s-au băut,/ fierul s-a băut,/ rugina s-a băut” (Totul s-a băut). Nici nu apuci să-ţi dai seama exact ce se întâmplă,

ECHINOX cum ai ajuns înapoi la masă, dacă ai fost cu adevărat plecat, că îl şi vezi pe Guleratul, exact aşa cum l-ai lăsat. „Gulerul de spumă din jurul gurii” îţi spui, încercând să-ţi aminteşti de unde-l cunoşti şi de unde naiba numele ăsta.

N-o să te recunoască, eşti conştient, şi-l laşi în rutina lui fermecătoare: „patru, cinci mii de chelneriţe coboară şi patru, cinci mii de chelneriţe urcă cu cincizeci de votcă în mâna dreaptă/ (...) patru, cinci mii de cincizeci de votcă ajung pe masa guleratului/ chelneriţele sunt patru, cinci mii de păsări care ouă pe masa lui” (Guleratul). Gândeşti, dintr-odată, cu vocea Guleratului, abia reuşeşti să pricepi exact ce zici, prinzi unul dintre gânduri, reuşeşti să mai prinzi unul şi tot aşa: „pe zi ce trece se înmulţesc adresele pe care trebuie să le uit, pe zi ce trece se împuţinează casele în care sunt primit” (Pe zi ce trece).

Te uiţi pe geam, îi vezi pe alcoolici, săracii alcoolici, ieşind din cârciumi, vezi cum, în calea lor, apar alte cârciumi, în care alcoolicii intră, beau şi încep să vorbească. Nu înţelegi nimic din ce spun, dar ştii că „ei vorbesc, vorbesc, vorbesc despre viaţă; despre viaţă, aşa, în general” (Alcoolicii). Poate din milă, dar şi din empatie, te uiţi altfel la ei. Te uiţi la ei ca şi cum ţi-ai dori să mai fie încă acolo: „vâslind din mâini, s-au îndepărtat/ câinele, dând din coadă, i-a urmat/ clopotul a bătut/ ei au dispărut/ ce le datorăm noi, cei ce i-am cunoscut?/ noi, cei ce i-am cunoscut, o lacrimă amară le datorăm/ şi noi, cei ce nu i-am cunoscut, tot o lacrimă amară le datorăm” (Din vorbă-n vorbă) Îţi aminteşti cum era la început, îţi aminteşti cum a fost când te-ai întrebat întâi ce are nou lumea asta pentru tine şi ţi-ai zis că-ţi explică diferit ideea de iubire.

Te gândeşti direct la ea, la cea pe care încă nici n-ai apucat s-o cunoşti şi-i repeţi cu glas tare „te iubesc, ai murit, te iubesc, ai murit, te iubesc, ai murit, domnişoară,/ pielea îţi cântă, pielea îţi cântă ca o vioară” (Prietenii mei) şi faci tot posibilul s-o uiţi.

Eşti copil, dar simţi că nu pentru multă vreme. Sau nu eşti exact copil, dar poţi jura că ai devenit mai mic, cine ştie, o fi doar o amintire. Sau un vis. Un vis (mic) care nu are neapărat sens, dar în care nici măcar nu-l cauţi: „he, he, mâine dimineaţă voi prinde un câine roşcat de-un picior/ şi rotindu-l ca pe-o elice cu adevărat o să zbor”

(Câine roşcat). Tot ca într-un vis, în care „nu dormeam, fiindcă în somn mă aştepta acelaşi vis cretin”, visul ăla de care tot încerc să scap, visul pentru care m-am înecat, bucată cu bucată, în pahar, „eram cu păpuşica pe buza prăpastiei şi păpuşica mă scuipa/ doamne, ce mă mai scuipa păpuşica” (Păpuşica).

De când am reușit să pun mâna pe el, l-am ascultat de nenumărate ori; întâi, din curiozitate și cu o oarecare sfială, fiindcă mă prea obișnuisem cu cele patru melodii pe care le știam deja, iar, mai apoi, obsesiv, singurul fel în care știu că se poate asculta muzica Adei.

Nici nu te mai oboseşti să-ţi explici ce se întâmplă, ieşi pur şi simplu din cârciumă, cu gândul să ajungi acasă; vezi-ţi de treabă, bătrânele alea care se uită milos în ochii tăi şi care-ţi vorbesc despre salvare, stau şi acum în faţa cârciumii, „discută conspirativ, discută în şoaptă despre marele plan al lui dumnezeu” (Frica [A venit toamna]). Ajungi, într-un final, acasă. Adică, eşti sigur pentru o secundă că eşti acasă. Deschizi ochii şi tot ce auzi e o voce cunoscută, fără să distingi bine a cui e sau ce zice. Îţi repeţi „acum sunt mort, eu nu voi mai dormi, nu voi mai dormi niciodată” (De leagăn) şi te rogi să te trezeşti. Da, să te trezeşti. Şi te trezeşti: „eu cânt forţa neagră din capul meu, la ordinul forţei negre din capul meu” (Forţa neagră). Dar nu, poate încă visezi, poate ochiul acela încă te priveşte, poate îţi scrie şi poate îi vei răspunde. Îi vei scrie doar atât: „dacă vreodată vom ajunge-n oraş, vreodată” (Dacă vreodată), iar apoi aştepţi să-ţi răspundă. Dar nu, tot ce auzi e că doi se ceartă: „ţi-am fost ca un frate, mă, porcule” (Cheluţu’) şi cam atât. Ceva despre Hegel, parcă.

Sigur ceva despre ochişorii de rahat, asta da.

Bun, asta deja-i prea de tot. Nu, serios! Eşti altundeva. Copil sau vis, hai

3 / 2012

să nu ne mai complicăm. E acolo şi soră-ta, cu care te joci de-a mama şi de-a tata. Şi staţi voi amândoi sub masă, soră-ta zice că face mâncare, totul e bine şi frumos, până când ia copiii-păpuşi şi te ameninţă că pleacă. Tu trebuie să-ţi ceri iertare şi-ţi ceri iertare şi de aici tot ce mai ştii e că unul dintre voi, amândoi sau niciunul a început să cânte (Sub masă). Apoi auzi iar pe cineva vorbind, nu ştii despre cine e vorba, unii dintre alcoolicii de mai devreme, cel mai probabil. O discuţie despre acoperiş care te face să te gândeşti că e vorba de altceva. Că acoperişul nu e acoperişul. „Repară, repară acoperişul, te-am tot rugat/ acoperişul e spart” (Acoperişul).

Eşti copilul care, departe, loveşte stâlpul şi, în acelaşi timp, stâlpul care începe să sune: „exact sunetul acesta îl aud acum la mine în cap” (Unul era).

Toţi trei, nu amândoi. Toţi trei ştim că sunetul vine din altă lume! Apoi, tot aşa cum a început, dar cum a început la început, nu mai târziu, aceeaşi seară, aceeaşi dimineaţă (sau altele?), „dar asta a fost o singură dată, asta a fost” (Facerea lumii 2). Nu-ţi pui problema că întunericul rămâne singur, că „pământul pe toţi i-a expectorat/ (...) i-a scuipat din plămânii lui, i-a scuipat din lăzile lui frigorifice, în care atât de bine s-au păstrat” (Sub pământ), ci că, în timp ce întunericul rămâne singur, tu-i rămâi singur alături. Că te-ai obşnuit atât de mult cu lumea asta, încât nu te-ai mai despărţi de ea.

întunericul scuipă un înger mic, mic.. pleosc, un înger sfrijit, un înger diabetic, e ultimul îngeraş recuperator, care mă înhaţă de-o ureche, mă înhaţă de-o ureche şi zbor.

După zeci de ascultări, pot spune clar că Alcool e cel mai bun album de până acuma al Adei! Un album care necesită multe ascultări pentru a-l putea înţelege, un album care se ascultă mult mai bine (ca şi în celelalte cazuri similare) după lectura textului-sursă.

Un album care dovedeşte, aşa cum Ion Mureşan spunea la lansare, că Ada Milea e în stare să facă muzică şi din locurile din care asta, pentru mulţi, pare imposibil.

37

Literatură Roddy Doyle

Sânge

S

pre finalul unei şedinţe de redacţie, cineva dintre noi se întreba de ce nu publicăm şi traduceri. Altcineva spunea că nu are vreun argument împotrivă. Cam aici s-a încheiat subiectul atunci, deşi am o bănuială că înfrumuseţez, că, pe când replicile se derulau pe Facebook, mi-i închipuiam pe oamenii ăştia în locurile lor obişnuite din cămăruţa 123, Litere, Horea 31.

Câteva săptămâni mai târziu, într-o poiană, pe un scaun pliant – obiect de care-mi promisesem prin liceu să nu mă folosesc înainte de pensie –, am citit dintr-o suflare volumul de proză scurtă Bullfighting (Viking, 2011) al lui Roddy Doyle. În timpul acesta am ridicat privirea o singură dată, suficient pentru a lua prin surprindere animalul venit pe furiş la adăpat. A fugit, fără să fi atins suprafaţa apei. Am revenit printre animalele scriitorului irlandez – câini, iepuri, un şobolan, găini, cintezoi, tauri; printre protagoniştii lui de patruzeci şi ceva de ani, care se pomenesc făcând lucruri pe care-şi promiseseră să nu le facă înainte de pensie (purtatul papucilor de casă, de exemplu).

Bullfighting este o carte despre toate micile gânduri pentru care, în general, nu există timp. Când ne-am vorbit cu adevărat pentru ultima dată? Cât de rar e prea rar? Cum înghesui bizareria pe care tocmai o comiţi în imaginea liniştitoare a banalităţii tale? Cum îi arăţi, din singurătatea vârstei a doua, unui necunoscut că te bucuri de prezenţa lui pe stradă şi atât? „Sânge” este, poate, cea mai veselă povestire a volumului.

Crescuse în oraşul lui Dracula. Când era la şcoală, trecea pe lângă casa lui Bram Stoker în fiecare zi. Dar asta nu însemnase nimic pentru el. N-a simţit nimic niciodată, vreo mână fantomatică sau vreun fior, vreo atingere umedă pe gât pe când trecea. De fapt, observase plăcuţa indicatoare de lângă uşă doar la aproape optsprezece ani, în ultimul său an de şcoală. Nu citise cartea şi probabil că nici n-avea s-o facă. Adormise în timpul ecranizării lui Coppola. La un moment dat, soţia ţipase şi-l înhăţase de genunchi, iar câteva momente mai târziu, îl apucase de acelaşi genunchi, încercând să-l trezească. În sala de cinema se aprinseseră luminile şi ea era furioasă.

Cum poţi face aşa ceva?

Ce? Să dormi la un film ca ăsta.

Eu mereu dorm dacă filmul e de căcat.

Se presupune că suntem la o întâlnire.

Asta-i cu totul altceva, zise el. Pentru asta îmi cer scuze.

Până la urmă, cum s-a terminat?

O, du-te naibii, zise ea drăgăstoasă – ceea ce era posibil în Dublin.

Deci toată treaba, toată chestiunea cu Dracula, nu însemna absolut nimic pentru el. Şi totuşi, voia să bea sânge.

Tare de tot.

Tare de tot era de dată recentă şi înfiorător. Mâncărimea, impulsul, gura apă – erau absolut cumplite.

Nu ştia sigur când începuse. Ba da – ştia când devenise conştient.

Cum vrei friptura? În sânge.

Soţia lui râsese. Dar el vorbea serios. Dorea bucata de carne pe care ea o ţinea deasupra tigăii, crudă şi acum – dă-o naibii de tigaie, nu era nevoie de ea. Îşi simţea nişte muşchi

38

reţinându-l, şi alţi muşchi luptând pentru el – muşchi ai grumazului, ai fălcilor.

Apoi se trezi.

Dar era deja treaz, încă în bucătărie, privea carnea pentru friptură, aşteptând-o.

Deci în sânge, zise.

Ea îi zâmbi.

Eşti aşa o figură, îi zise.

Se ascunse în spatele ideii ei că se purta ca un tont, că era el acolo, câteva minute mai târziu, aplecându-se asupra cărnii arse de pe farfurie şi lingând-o. Copiii l-au imitat, alegându-se fiecare cu sos maro pe nas. El s-a străduit să dea uitării mâncărimea din fălci şi nevoia de a muşca şi mârâi. După cină s-au uitat la un DVD şi totul a fost mişto.

Aşa şi era; era în regulă. Viaţa se desfăşura normal. Pentru o vreme. Pentru o perioadă considerabilă. Săptămâni – i se păru. Într-o zi deschise frigiderul. Înăuntru erau două bucăţi de muşchi filé, aşteptând pe o farfurie. Trebuie să fi fost săptămâni mai târziu, pentru că ea – se numea Vera – ea nu cumpăra muşchi foarte des. Şi nu era vorba că Vera ar fi făcut toate cumpărăturile, nici măcar majoritatea; doar că ea trecea pe lângă măcelărie mult mai des decât el. Ea cumpăra mâncarea; el cumpăra vinul. Ea cumpăra săpunul şi hârtia igienică – el cumpăra vinul. Eşti aşa o figură. Înşfăcă una dintre bucăţile de carne şi o duse deasupra chiuvetei. Privi în spate, ca să se asigure că era singur, apoi o devoră aplecându-se peste chiuvetă. Dar nu o devoră. O linse întâi, ca pe o îngheţată pe băţ; era rece. Auzi picăturile de sânge izbind aluminiul dedesubtul său şi simţi sângele scurgându-i-se peste bărbie, ca şi când acesta – sângele – ar fi fost al lui. Şi începu să îl sugă, la repezeală, să-l bea. Ar fi trebuit să fie cald. Ştia asta şi se simţea dezgustat de faptul că deja îşi cultiva dezamăgirea, punându-se în poziţia de a face din

ECHINOX nou – asta – de a hrăni o nevoie, o dependenţă căpătată şi acceptată brusc. Mârâi – futu-i, mârâi. Se uită în spate – dar nu-i păsa. Eşti aşa o figură. O mestecă până când încetă să mai fie carne şi scuipă pasta în coşul de gunoi. Se şterse pe bărbie; se spălă pe mâini. Îşi privi cămaşa. Era curată. Porni apa caldă şi privi cum picăturile negre deveneau roşii, roz, apoi nimic.

Luă din frigider bucata de muşchi rămasă şi o făcu să alunece din farfurie în coşul de gunoi. Legă punga de plastic şi o duse afară, la tomberon.

Unde ne e cina? se interesă Vera mai târziu.

Ce anume?

Cumpărasem muşchi filé pentru noi. Acolo.

Stătea în faţa frigiderului cu uşa deschisă.

Era stricat.

Nu era.

Era, zise el. Puţea. L-am aruncat.

Era perfect, zise ea. E acolo, înăuntru?

Se îndreptă spre coşul de gunoi. În tomberon, zise el.

Nu se aşteptase la chestia asta; nu anticipase evenimentele. Îl recuperez, zise ea, îndreptându-se spre uşa din spate.

Tâmpitul.

Se referea la măcelar.

Lasă-l, zise el.

Nu se ridică, nu se puse în calea ei. Rămase aşezat la masă. Îşi simţea inima – propria carne – ţopăind, bocănind.

Mereu a fost de treabă, zise. Dacă ne plângem, o să – nu ştiu – o să schimbăm relaţia. Aia dintre client şi furnizor. Îi plăcea să se asculte pe sine. Câştiga.

Putem să mâncăm din carnea tocată, zise el.

Aia era pentru copii, zise ea. Pentru burgeri.

Mie-mi plac burgerii. Şi ţie-ţi plac.

Uşa din spate era deschisă. Era o zi fierbinte, după o săptămână întreagă de zile fierbinţi. Ştia el: ea n-avea niciun chef să deschidă tomberonul şi să-şi bage capul într-un roi de muşte.

Au mâncat burgeri micuţi. Copiii nu s-au plâns. Şi cu asta basta.

A depăşit momentul. Îşi amintea – se vedea pe sine atacând carnea, aplecat deasupra chiuvetei. Închise ochii strâns – ideea, gândul de a fi surprins în ipostaza aceea. De vreunul dintre copii, de soţie. Sfârşitul vieţii lui.

Pusese capăt dorinţei. Dar a revenit, câteva zile mai târziu. Şi i-a pus capăt din nou. Iar în faţa frigiderului – cotlete de miel de data asta. Îşi trecu mâna pe deasupra lor şi înşfăcă un pachet de piept de pui, o tăviţă de polistiren, înfăşurată în folie transparentă. Băgă un deget prin folie, o îndepărtă.

Puse pieptul de pui pe o farfurie – şi bău sângele roz spre alb. Îl dădu gata direct din tavă. Şi vomită.

Vindecat. Îngreţoşat – revoltat. N-o să mai facă. Nu s-a dus la serviciu a doua zi. Vera i-a pus mâna pe frunte.

Poate ai luat gripa porcină.

Varicelă, zise el. Eşti aşa o figură.

Trebuie s-o fi avut când erai mic, zise ea. N-ai avut?

Ba cred că da, zise el.

Părea îngrijorată.

Poate provoca sterilitate adulţilor de sex masculin.

Mi-am făcut vasectomie, îi zise el. Acum trei ani.

Uitasem, zise ea.

3 / 2012

Eu nu.

Dar se vindecase; îşi rezolvase problema. Gândul, amintirea – gustul sângelui de pui, al tăviţei de polistiren – îi provocară greaţă cât era ziua de lungă. Nu se dăduse bătut. Se torturase până când îşi dăduse seama că s-a vindecat.

Fier căutase de fapt. Aşa a hotărât după puţină cercetare pe Google la serviciu. Avea sens; i-a luat o piatră de pe inimă.

Ceva legat de gustul, chiar şi de aspectul sângelui roşu aprins de vită – era metalic, ruginiu. După asta tânjise, după fier, după metal. Fusese palid; adormise la televizor, ca un pensionar. Anemie. Numai de fier avea nevoie. Aşa că şi-a cumpărat o cutie cu suc de grapefruit – ştia că nu s-ar atinge copiii de aşa ceva – şi a trecut pe la o farmacie în drum spre casă, pentru tablete de fier. A regretat cererea în momentul în care femeia de la ghişeu l-a privit pe deasupra ochelarilor şi a întrebat dacă erau pentru soţia lui.

Le împărţim, a zis.

Ea nu a schiţat niciun gest.

Aş avea nevoie de o reţetă de la medicul de familie.

Pentru fier?

Da. A cumpărat prezervative şi pastile împotriva tusei şi a plecat. Până să ajungă acasă, şi-a dat seama că teoria lui despre fier era o tâmpenie şi a vârât cutia de suc de grapefruit întrun gard viu, laolaltă cu prezervativele. Copiii aveau dreptate: sucul de grapefruit era dezgustător. Nu era nimic în neregulă cu el, cu excepţia faptului că voia să bea sânge.

Avea copii. Asta era ideea. Un băiat şi o fată. Avea o familie, o soţie pe care o iubea, o slujbă pe care o tolera. Lucra într-una dintre bănci, nu destul de sus încât să se califice pentru unul dintre bonusurile nebuneşti date pe vremea boomului, dar destul de sus încât familia să-i fi putut fi luată ostatică în timp ce el mergea la bancă împreună cu unul dintre tipii cei răi şi deschidea seiful – deşi evenimentul nu avusese niciodată loc.

Ideea e că era un tip normal. Era un heterosexual de patruzeci şi unu de ani care locuia în Dublin şi ieşea ocazional cu prietenii la bere – Guinness; o grămadă de fier – juca fotbal o dată pe săptămână în sala de sport semiruinată a unei şcoli, făcea sex cu soţia suficient de des încât să se încadreze, cam la limită, la regulat, şi i-ar fi plăcut să facă sex cu alte femei, cu multe alte femei, dar era un simplu gând, niciodată o ambiţie reală sau ceva urgent sau turbat. Era un tip normal.

Luă cu el o bucată de muşchi filé în toaleta bărbaţilor de la serviciu, o devoră, apoi trase apa peste punga de plastic. Dar aceasta rămase ca o paraşută deasupra apei. O pescui şi o băgă în buzunar. Îşi cercetă în oglindă cămaşa şi cravata, deşi fusese atent să nu se lase dus de val pe când ataca bucata de carne în cabina de toaletă. Era curat, fără pată, sinele său obişnuit.

Se uită să nu aibă aţe de carne printre dinţi, aproape îşi lipi faţa de oglindă. Era în regulă. Se întoarse la birou şi luă prânzul alături de colegi, adică un sendviş pe care şi-l făcuse de dimineaţă, cu avocado şi roşii – în frigiderul lui nu ajunsese recesiunea. Se simţea bine, se simţea grozav. Ţinea situaţia sub control, o îngrijea. Era propriul său doctor, era pe mâini foarte bune. În curând avea să-şi refacă necesarul de fier şi să revină la sinele lui şi mai normal.

Aşa că a fost destul de surprins când a sărit gardul, chiar în clipa în care o făcea. Ce dracu’ fac? Ştia exact ce face. Atenta la găinile de recesiune ale vecinilor. La trei dimineaţa. Avea de gând să o decapiteze cu dinţii pe una dintre ele. Văzuse gă-

39

ECHINOX

LITERATURĂ

inile astea – nu era sigur dacă li se zicea găini sau pui – de la una dintre ferestrele de la etaj. Le vedea în fiecare seară, când trăgea draperiile în camera fiicei sale, după ce-i citise o poveste. (Vezi? E un tip normal.) Erau trei, scurmau prin grădină. Le ura, ura însăşi ideea de găini. Economia mondială se clătina, iar clasele mijlocii începuseră instantaneu să-şi cultive propriii cartofi şi morcovi, să-şi cumpere pui de găină şi să treacă sub tăcere faptul că aveau portofolii imobiliare în Europa de Est. Şi încetaseră să-i mai vorbească pentru că el devenise inamicul, era malefic pentru că lucra într-o bancă. Căţeaua leneşă de alături se putea preface ocupată cu găinile ei cât era ziua de lungă. Ei bine, o să aibă cu una mai puţin de îngrijit, pentru că el sărise gardul. Aterizase în picioare, fără zgomot – era în formă; juca fotbal – şi tocmai încolţea găinile. Ştia ce avea de gând. Spera să se aprindă vreun bec la etaj – sau, şi mai bine, la parter – sau alături, în propria casă. Să-l sperie în ultimul hal, să-l trimită gonind înapoi peste gard.

Eram doar curios dacă se vede naveta spaţială. Trebuie să treacă pe deasupra Irlandei în noaptea asta. Avea să scape blufând – Deşi n-o să facă vreo oprire – cu inima izbindu-i coastele. Avea să-l liniştească pentru alte câteva zile, o săptămână; avea să-l treacă de weekend.

Dar nu s-a aprins niciun bec. Şi găinile cotcodăceau. Aici suntem. Înşfăcă una. Era uşor, prea uşor. Era o noapte minunată; erau vizibile la maximum, stând în şir ca o trupă de fete, The Supremes. N-ar fi trebuit băgate-n coteţ – ăsta era cuvântul? – şi lăsate iar libere dimineaţa? Vulpile din oraş erau notorii; toată lumea văzuse câte una. El însuşi văzuse una plimbânduse de-a lungul străzii, pe când mergea dinspre gară spre casă, cu câteva luni înainte. Îşi apucă găina, aşteptă protestul, loviturile cu ciocul. Dar nu, i se cuibări în braţe ca un blestemat de pisoi. Cu căpşorul într-o mână şi picioarele aspre, sfrijite, în cealaltă, o întinse ca pe o bandă de cauciuc şi şi-o ridică la gură. Şi muşcă – oarecum. Nu ţâşni sânge, nici nu se auzi o pocnitură clară. Gâ-

40

tlejul îi era încă în gură. Simţea un puls pe limbă. Găina era îngrozită; îi simţea groaza în picioare. Dar el nu voia să sperie pasărea – nu era crud. Voia pur şi simplu să-i taie capul cu dinţii şi să stea cu gura sub gâtul decapitat. Numai că îşi dădu seama: nu era în stare. Nu era un vampir sau un vârcolac. Şi îi trebuia o plombă – simţea. Decapitam o găină cu dinţii, domnule doctor. O să lase găina jos şi o să sară gardul înapoi.

Dar se aprinse un bec – şi el muşcă. La parter,chiar în faţa lui – iar capul se desprinse cu totul. Nu era sânge, nu prea, doar – păi – os, cartilaj, ceva umed. N-o să vomite. Vecinii aveau să se holbeze la el – el sau ea sau el şi cu ea – Jim şi Barbara. Dar era rapid, era calm. Ştia că nu-l puteau zări, fiindcă lumina se aprinsese în bucătărie, iar aici, afară, era beznă.

Deşi, acum că se gândea – şi chiar gândea – se putea să-l fi văzut înainte să aprindă lumina.

Iar acum găina, găina decapitată, moartă, se hotărî să protesteze. Un ţipăt ieşi din ceva ce nu putea fi ciocul, din moment ce capul, detaşat sau cel puţin semidetaşat, se afla într-una dintre mâinile lui. Ţinea corpul de gâtlej şi acesta se zbătea. Lasă-mă jos, lasă-mă jos.

Lăsă găina să cadă, o auzi cum fugea de el, şi porni. Fugi către gard. Nu către al lui – doar gândea. Către gardul din partea opusă, de la două case distanţă de a lui. Era sus, fără efort, apoi era dincolo. Se aşeză un pic, cât să-şi tragă sufletul, să-şi plănuiască traseul de întoarcere acasă. Ciuli urechile. Nu auzise uşa de la bucătărie deschizându-se şi găina părea să fi acceptat faptul că era moartă. Celelalte două nu observaseră, ori erau în doliu. Era foarte linişte.

Era în siguranţă – credea că e în siguranţă. Era prost, vesel, consternat, ruşinat, la naiba, încântat şi în siguranţă. Privi cerul. Şi văzu naveta spaţială. Steaua cea mai luminoasă, mişcându-se constant de-a curmezişul nopţii. Naveta Endeavour – îşi aminti numele.

Era înapoi în pat.

Ea se trezi – pe jumătate. Picioarele lui reci, greutatea lui pe saltea.

ECHINOX Ce-ai păţit?

Nimic, zise el. M-am sculat să văd naveta spaţială.

Super.

Deja adormise la loc.

A fost uluitor, zise, adresându-se spatelui ei. Uluitor.

O sărută pe gât.

Chiar dormi. Era vineri noaptea, sâmbătă dimineaţa. Se trezi singur în pat. Nu se mai întâmplase de mult ca ea să se trezească înaintea lui. Se simţea bine – se simţea grozav. Se spălase pe dinţi şi folosise aţă dentară înainte să se întoarcă în pat, nici urmă de găină printre dinţii lui. Făcuse gargară în linişte, până când îi dăduseră lacrimile. Fără gust rău, fără vină. N-ar fi trebuit să facă ce făcuse, dar un gând mai important îi înăbuşi rapid orice urmă de vină. Era gândul cu care adormise, îmbrăţişându-l ca pe un ursuleţ de pluş, chiar după ce-şi sărutase soţia pe gât.

Gâturi.

Era chiar atât de simplu.

Sângele era o momeală, cum ar veni, trimisă ca să-l distragă – de către psihicul sau conştiinţa sa, ce-o fi fost – de la vederea mult mai sănătosului fapt evident. După gâturi tânjise, nu după sânge. Nu-şi dorea să bea sânge şi nu era mai anemic decât un picior de vacă. Adevărul simplu şi murdar era că-şi dorea să muşte gâturi. Era una dintre chestiile alea ale vârstei de mijloc. Şi asta era în regulă, era OK, pentru că se afla la mijlocul vieţii, plus sau minus câţiva ani.

Sex. Simplu. Îşi dorea să facă sex cu tot ce avea viaţă. Nu la propriu. Voia să facă sex cu majoritatea chestiilor. Cu unele chestii – cu majoritatea femeilor. Era un bărbat normal, acomodându-se cu vârsta de mijloc. Zilele-i erau numărate. Ştia treaba asta, dar nu o gândea. Un an era 365 de zile. Zece ani erau 3.650. Treizeci de ani îi acordau 10.950. Mai ai 10.950 de zile de trăit. E OK, mersi.

Stând întins pe pat, se simţi fericit. Impulsul dispăruse, pentru că înţelesese. Mintea îi era în regulă, dar ceva în el o luase razna. Latura sa biologică sau ceva de genul ăsta. Nu cu multă vreme înainte, doar cu câteva generaţii în urmă, ar fi fost deja mort sau cel puţin decrepit, fără un dinte-n gură. Vârsta de mijloc şi anii tomnatici erau concepte moderne. Creierul lui le pricepea, dar latura biologică – bărbăţia lui – nu. Nu-i mai rămăseseră decât câţiva ani de călăreală: aşa considera biologia. Mai la obiect, câţiva ani de reproducere. Şi poate că vasectomia înrăutăţise lucrurile sau le radicalizase, poate trimitea mesaje aiurea – nu avea habar.

Mintea umană era o treabă ciudată. Avusese o poftă nebună de-un futai, aşa că decapitase cu dinţii găina unui vecin.

Coborî la parter.

Una dintre găinile Barbarei a fost omorâtă de o vulpe azinoapte, zise Vera.

Păi era oarecum inevitabil, nu?

Eşti cam crud.

Asta fac vulpile, zise el. Când?

Ce? Când a dat vulpea lovitura?

Azi-noapte, zise ea. Ai auzit ceva în timp ce te uitai la naveta spaţială?

Absolut nimic, zise el. Doar pe astronauţi stând la poveşti.

Ea zâmbi. Eşti aşa o figură.

Despre ce?

3 / 2012

O, numai despre cât de mult le place Irlanda. Cum se simte Barbara?

E terminată.

A spus cumva că se simte violată?

Chiar aşa a spus, dar eşti un cinic nenorocit.

Râdea. Şi el ştiu: încheiase operaţiunea cu succes.

Ceva mai încolo, noaptea din nou, o sărută pe gât. O muşcă de gât. Pentru o jumătate de oră fură o pereche de adolescenţi, iar după încă o jumătate de oră încă mai erau ameţiţi.

Bun, zise ea, sunt gata de-un supliment.

Mâna îi porni în explorare.

Mă întorc într-un minut, zise el.

Se duse la parter, la frigider – două bucăţi de macrou pe o farfurie. Se uită în congelator, extrase o pungă promiţătoare.

Nişte cotlete de porc. Ţinu punga sub apa caldă de la robinet până când se înmuie plasticul. Apoi rupse folia şi se asmuţi asupra unuia dintre cotlete. Dar era prea tare, prea rece. Îi acordă treizeci de secunde în cuptorul cu microunde şi speră – şi se temu – că sunetul clopoţelului o va aduce la parter.

Stătu la fereastra din bucătărie şi morfoli marginile cotletului şi speră – şi se temu – că ea va intra şi-i va zări reflexia – jaluzelele nu erau trase – şi înainte ca ea să-l vadă, se va întoarce şi se va dezvălui, un soi de vampir luând o gustare, iar ea va găsi chestia asta cumva sexi sau măcar rezonabilă, şi-l va ierta, şi-şi va trece mâinile prin părul lui, cum obişnuia, şi poate chiar i se va alătura, iar el o va aduce peste gard ca să le vină de hac ultimelor două găini ale Barbarei, fiecare câte uneia.

Aruncă restul cotletului, agită coşul încât acesta să dispară sub celelalte gunoaie.

Avea să aştepte momentul oportun. Aspectul vizual era important; era o diferenţă imensă între a fi prins devorând carne crudă şi lingând un cotlet de porc congelat, sau a-ţi invita partenera de viaţă să facă acelaşi lucru. Nu era nicio grabă, nu-l zorea nimeni. Nicio urmă de nebunie; era un tip normal.

Se întoarse la etaj.

Ea îl aştepta. Dar nu în pat, sau pe pat. Stătea în picioare, la distanţă de pat.

Ce-i asta? îl întrebă.

Aprinse lumina. Ţinea în palmă un cap. Un căpşor.

Un cap de găină, zise el.

De unde-l ai?

L-am găsit.

Era un măscărici, un tont; îl ascunsese sub şosete.

E al Barbarei, nu-i aşa?

Capul Barbarei ar fi un pic mai mare, zise el.

Nu funcţionă; ea nu zâmbi.

L-a scăpat vulpea în grădină? întrebă ea. Îi oferea o portiţă de scăpare, o poveste rezonabilă. Dar era cea greşită. Găsise un cap de găină şi-l ascunsese? Nu avea de gând să accepte minciuna. Ar fi fost trist, pervers.

Nu. Ei bine, zise ea, şi-şi îndepărtă privirea. Ce s-a întâmplat?

Eu l-am muşcat, zise el. Îl privi din nou. Pentru multă vreme.

Cum a fost?

Minunat, zise. Minunat.

Traducere: Alexandra Găujan

41

ECHINOX

LITERATURĂ

Romulus Moldovan

Un dialog de suflet despre muzică şi închisoare cu IULIU PICHLER (DJ Poliglot) în dialog cu un prieten și tovarăș apropiat — No zi-i, p#$%, cum te-o prins!

— Eram pe stradă. Mergeam cu maică-mea să-mi reînnoiesc buletinul.

— Da' cine te-o dat în gât!? Îl bănuieşti?

— Nu că îl bănuiesc, ştiu cine e. Ăla care îmi aducea materialu'. Mă sună cineva, stai un pic, scuză-mă...!

— Cât i-o dat la ăla?

— Doi ani, doi ani i-o dat la ăla! În fine, m-o luat de pe stradă. Maică-mea striga nedumerită şi speriată. Miliţienii i-o zis: "Staţi, doamnă, liniştită, că ştim noi ce facem!" M-o dus la policlinică.

— Da! Să-ţi facă testele!

— Exact! Şi m-o întrebat înainte: "Ai consumat?", "Da! Am consumat". Ştiam acuma, gata, m-o prins, am recunoscut. Şi după aia pe arest.

— Şi cine te-o luat în primire!? Procurorul?

— Da! Procurorul şi apoi miliţienii. O vrut să mă facă să recunosc şi ce n-am făcut. Mi-o filmat declaraţia. Prima dată am crezut că e de la televiziune; le-am zis: "Domnule, io nu declar nimica!" Nu, stai liniştit, nu e televiziune. E probă la dosar!"

— Tu nu te-ai gândit niciodată la treaba asta. Nu te aşteptai să te prindă, într-un fel sau altul?! Adică nu erai un naiv, totuşi!

— Nu m-am gândit niciodată!

— Păi da, că tu nu ai făcut dilăreală la greu. Tu ai fumat mai mult cu prietenii.

— Cu prietenii. Şi apoi am mai vândut, aşa, câte puţin.

— Da! Dar ai fumat şi cu proşti.

— N-am vândut cantităţi industriale, frate. Un gram, două de iarbă. Atât.

— No zi-i cum o fost interogatoriu. Te-o tocat bine!?

— M-o tocat o lună jumate'. Vroiau să-mi bage în cârcă şi ce n-am făcut. "Vezi că ne-o zis ăla că i-ai dat mai mult". Ştii!?

Să recunosc fapte care nu erau ale mele. Procurorul m-o adâncit cel mai rău.

— Păi, după ce l-o prins pe prostu' ăla în flagrant, cu un kil' de haşiş, o vrut să mă bage şi pe mine! Ăla vindea prin ba-

42

ruri. Venea şi te întreba: "Nu vrei nişte haşiş?". Şi apoi o tot întrebat până o dat de un miliţian sub acoperire. Şi poliţistul o tot cumpărat de la el câte un gram, două. Apoi poliţistu' i-o zis: "Bă, hai să nu o mai ardem aşa. Eu vreau un kilogram, două!" HA HA! — Ha ha ha!

— Şi apoi când o auzit ăla de un kilogram, ce s-o gândit?

Ah da, sigur, sigur. Şi l-o turnat. "Şi numai haşiş ai?" Eu ştiu pentru că am citit rechizitoriul. "Şi numai haşiş ai?", "Nu! Pot să fac rost şi de pastile!" şi le-o adus prostu' şi pastile. Ha ha!

— Ha ha ha!

— Două sute optzeci de pastile ecstasy! Ha ha!

— Şi de unde era tâmpitul ăsta? De la Big, din oraş?

— Nex, mă! Era de la ţară, din Telciu! Îţi dai seama? O venit ţăranul să se ajungă la oraş...

— Ioi, ţăranul cu vise de mărire...

— Din Telciu, mă. O vinit el la oraş.

— Dă-l, mă, în pula mea. Zi-i cum o fost în arest. Acolo ai zis că o fost cel mai greu.

— Foarte greu, foarte rău!

— Ce mâncai acolo?

— Ce-mi aducea şi mama şi ce ne dădeau ăia. Cel mai naşpa era balastru', orezul ăla era groaznic. Când auzeam de orez, le ziceam: "No! Du-te!" Când m-o băgat pe arest, în celulă era un găinar. Unu' din ăsta ce-o furat una-alta. Era tare wise, gipsy. Am povestit multe cu el. Era haios.

— Ştii că unii ţigani se roagă numai atunci când pleacă la furat: "Devla, Devla, me da Bahtalo" şi-şi fac cruce. "Să-mi deie Dumnezo noroc, să pot fura!"

— Yeah, yeah!

— Tot respectul pentru oamenii ăştia. Ăştia o fost robi, mă, robi. Tot respectul pentru ei.

— Da mă! S-o încâinit!

— Te cred şi eu. Într-o mie de ani îţi intră ura în sânge şi în gene!

— Exact!

— Ce-ai povestit cu el?

ECHINOX — Lui i-o închis repede dosarul şi l-o dus. În locul lui l-o adus pe Cristi. Unu' rârâit! Clisti!

— Un analfabet de la ţară care o spart un chioşc să-şi ia ţigări. Era aşa, spălăcit, mai blond. Dormea în continuu. Eu nu puteam să dorm, mă. Ăsta dormea non-stop. Eu nu puteam dormi deloc. Nu aveam o carte, un ziar, nimic. Îl mai trezeam: „mă, Clisti! Trezeşte-te şi povesteşte-mi orice. Cum te-o arestat...?“ — Apropo! Vreau să-ţi spun că, atunci când m-o băgat pe arest, o venit un comisar sau ce era ăla, şi acum îi port tot respectul, şi mi-o zis: „Mă, băiete, tu tre' acuma să fii tare! Te gândeşti că tu intri aici, dar să ştii că o să ieşi! Tu nu stai mult aici!“ Chestia asta mi-o dat curaj.

— Ba, îs faini poliţiştii ăştia, până la urmă!?

— Hai să-ţi dau un exemplu: Lucrezi într-o fabrică, într-o manufactură. Îţi faci norma şi o depăşeşti. Eşti apreciat! Eşti recompensat. Dacă te ţii de treabă, ăştia te avansează, devii şef de tură ş.a.m.d.. Asta fac şi ei. Îşi fac norma şi şi-o mai şi depăşesc. No, aşa şi cu miliţienii ăştia. Io aşa le-am spus dintotdeauna, miliţieni. Nu de când m-or arestat. Dintotdeauna!

— Păi da! Îs militarizaţi! Degeaba i-o făcut funcţionari publici, că tot militari or rămas.

— Exact!

— No! Am stat cât am stat cu Cristi ăsta. „Povesteşte-mi ceva, mă Crâşti”. Îl trezeam şi îmi povestea cum o umblat el cu oile, cu vacile. Îmi zicea că dacă mănâncă o vacă un păianjen, i se umflă burta. Şi tăt din astea. No, l-o dus şi pe Cristi şi l-o adus pe Cucu.

— No, ăsta era aşa, mai ciocolatiu, nu pot să zic că era ţigan. Era tot de pe la ţară, de undeva, de acolo de la noi. Şi mi-o povestit Cucu fapta lui: i-o lucrat la unu' pământul şi nu l-o plătit. Şi s-o tot dus după bani până într-o zi. „Mă, omule, numi dai banii?” Şi s-o dus la el să-i dea banii. Şi l-o luat ăla deoparte, că stai aşa, hai să bem ceva, că-ţi dau eu banii. Şi or băut amândoi până s-o făcut praf şi ăsta, lu' Cucu i-o pleznit siguranţele, o înnebunit şi s-o urcat peste ăla. I-o cărat pumni în torace şi în abdomen până l-o zdrobit şi, de oboseală şi din beţie, o adormit acolo peste el. Când s-o trezit şi l-o văzut pe ăsta plin de sânge, s-o dus şi s-o predat. Ăla murise. O luat cin'şpe ani. Ştiu, pentru că mi-o scris. Am scrisori de la el, o să ţi le arăt.

3 / 2012

— Într-o noapte aud poveşti. Cucu povestea cu Ion, altul adus atunci pe arest. Ăsta şi-o omorât femeia. Un ţăran, şi el, care n-o mai putut s-o audă pe nevastă-sa, i s-o întunecat mintea şi i-o dat cu sapa în cap. O aruncat-o în Someş şi or găsit-o ăştia pe la Dej, umflată. Cu tot aurul pe ea.

— Aha. Ţărancă plină de aur...

— Da, mă. Şi s-o prins miliţienii, i-o văzut lovitura din cap.

Asta n-are cum să fie altceva. Şi şi-o recunoscut fapta şi Ion. O luat tot cin'şpe ani. Şi-o omorât femeia de nervi. No! I-o dat o sapă în cap.

— Dumnezău să-i ierte şi pe Cucu şi pe Ion. — Dumnezău să-i ierte.

— No, am stat pe arest până când am avut criza aia renală.

M-or luat nişte dureri... Ion o bătut în uşă, după doctor. No! Şi o venit doctoriţa şi m-o întrebat dacă îs dependent de droguri. „Doamnă dragă, eu n-am luat heroină, io am fumat iarbă!”.

M-o luat şi m-o dus la Spital. M-am aşezat acolo, la urgenţe.

Lângă mine era o bătrână de la ţară, din aia cu năframă...

— Aşa, o îmbrobodită...

— Da. Şi s-o uitat aia la cătuşele mele şi zice „Ioi, tuluaiai, şi din ăştia îs aici?!”. Imediat o intervenit miliţianu': „Staţi liniştită, doamnă! Ăsta-i copil cuminte, o fumat o ţigară din aia cu droguri”. Tot respectul şi pentru miliţianul ăla! ... dialogul a continuat pentru multă vreme, multe zile... ...viaţa şi-a revenit la cursul ei, într-o zi în care m-am uitat la un top al anilor '90, pe MTV, în penitenciarul Bistriţa.

Când am ieşit de pe puşcărie, o să ţin minte toată viaţa.

Am ieşit cu un mârţălog care ieşea după doi'şpe ani. Am intrat prin filtru şi am aşteptat să ne facă actele. La doi'şpe tre' să ieşi pe poartă. Ne-o dat efectele personale, telefonul şi alea... Şi am ieşit pe poartă şi o început ăla să-şi facă cruci. „Ioi, Doamne, Doamne...”. Am luat un taxi până în Decebal. Acolo am coborât din taxi, era octombrie, 20. Oraşul era colorat, lumea... sună aşa. Acolo nu auzi decât voci. Simţeam forfota oraşului...

Mă gândeam la ăla, cum se simte după doi'şpe ani. Am mers, aşa, simţind cum trece oraşul prin mine, am mers la mama.

Am pupat-o, am mers acasă şi mi-am făcut cinci ochiuri. Şi trei zile am umblat numa' beat. Într-o dimineaţă, am ajuns rupt acasă, şi m-o simţit. „Mă copile, deja exagerezi, iarăşi eşti beat. Du-te şi culcă-te. Ajunge!” I'am zis „Mamă, se scrie beat, dar se citeşte bit”.

43

ECHINOX

LITERATURĂ

Vlad Drăgoi

Poeme ///

Catrene Toma (nu e gata)

dacă vrei să sperii BINE pe cineva aşteaptă să i se facă somn pune-i orice thriller soft de 5 spre 6 scos după 95

au oamenii un vierme îl am şi eu l-a avut şi bunică-meu şi cel mai rău l-a avut într-o seară cu faină căldurică de la sobă

imediat ce adoarme schimbă pe angel heart aproape de faza cînd deniro pletos are ochii galbeni şi arată cu gheara spre voi trezeşte-ţi prietenul cu o serie de zgîlţîituri scurte observă-i privirea notează repetă asta de cîteva ori pe săptămînă timp de trei luni & ţine minte: primul film nu tb să fie mereu acelaşi la un moment dat se vor întîmpla lucruri extrem dar extrem de urîte

două fricuţe găină sucindu-şi gîtul în hol. fir de l.g atins cu piciorul. în colţ de ochi capătul se mişcă ca un gîndac pe păturica olandeză.

44

era deja singur de 2 ani şi nebun că i se făcuse barbă mare înjura şi o mai lua în casă pe milica cu epilepsie rea pentru ca să-i dea ciorbă şi să vorbească cu ea înainte să mă duc la ai mei se înfofolise cu plapumă şi avea şi căciulă pe cap şi aşa cum stătea lungit acolo pe canapea ca un cocon alb m-am gîndit că doamne ajutaţi-l pe omul ăsta că tot universul lui urît e acum doar plapumă şi căciulă şi ce e în afară e şi mai urît vrea să-l apese cu bolovan pe piept m-am mai dus sus în altă cameră ca să iau nişte plase şi trebuia să trec printrun mic hol pătrat şi cînd am ajuns la mijloc a început să urle să-i sting lumina chiar dacă veneam să ies tot pe acolo cînd am intrat în camera cu plasele a urlat şi mai tare şi de mai multe ori – vladee

închide lumina, cu zgomot mai mult pe numele meu am zis tu parcă eşti copil din ăla care cînd face baie i se mai stinge lumina din greşeală şi ţipă mamă tată lumina mai aproape să fi fost şi cred că aş fi dat cu mîna sau oricum vorbe urîte spurcate de la mine eu mai am ridicat mîna o dată la mama şi aveam o cană groasă în ea, apoi lui i-am zis să iasă afară cînd rula film sf. cu kim basinger şi de atîtea ori m-a pus să repet extraterestru că eu pulică nepot mic am ţipat ieşi altădată l-am auzit la telefon cu cineva spunea că i-aş vinde casa dacă s-ar duce la azil şi eu tare m-am înnegrit pe la ochi şi nu mai îmi face ghetele mie dimineaţă şi papară moale ca la liceu în pauze şi nici referat la muzică cu george enescu pe foi pe foi galbene nu mai face şi pe bune că nu e bine aşa

ECHINOX

3 / 2012

anx ömeran lucră capsula noaptea ca să nu fac mega marea căcărie dar o fac şi vai cum încreţiţi atunci năsucul la mîini şi burtă sunt frumos eu dar în şosete straşnic umblă viermuiala umblă

fac 26 chimia face din mine burduf cu zgîrciuri pe care să-l tai deasupra la jgheab ptr orătănii

atîta vă rog dacă păţesc ieşirea din piept john hurt nu lăsaţi reptila să fugă răsturnînd tacîmurile

dimineţile apasă-mă în golul de sub coaste şi vezi că e tare; acolo am un balon dat cu lac şi mă doare de plînge sufletul meu tare sufletul meu

puneţi-i lesă ştergeţi după ea scărpinaţi-o sub bărbie. cînd se va face mare vă va linge duios lăbuţa

45

Pagini maghiare / Magyar oldalak Adorjáni Panna

Szépruhák

H

ar madikos koromban az év vég i heged ű v izsgám ra kopogós sarkú fekete lakkcip ő t kaptam édesanyámtól, kicsit kotyogott ugyan a lábamon, de mégiscsak egy elegáns cip ő volt, és így már nem szégyelltem olyan nagyon kiállni a tizenhatos teremben a komisszió elé, mint ahogy az első meg a második osztályos vizsgáimon, amikor azokat az otromba fordított b őr bakancsokat kellett felvennem, meg persze a szokásos fakókék szoknyát, ami talán valaha fekete volt, vagy az is lehet, hogy nem, a június eleji hirtelen forróságban csak úgy ragadtam a sok szépruhától, de a kék szoknya alá így is muszáj volt felvenni a fehér harisnyát, aminek a bal nagyujjánál lyuk volt, a sarka foszlott, és a nővéreim is állandóan ebben produkcióztak, mindenki ezt hordta, édesanyám pedig állandóan mosta, kézzel és szappannal, nagyon vigyázott a fehér harisnyára, mintha ez volna az utolsó fehér harisnya a világon, ma sem értem, hogy miért hordtuk mind a hárman ugyanazt a fehér harisnyát, meg ugyanazt a fehér inget is, ami mindenkire túl nagy volt, főleg rám, a hosszú ujja csak úgy lógott a karomon, még az ujjaimat is betakarta, és nem lehetett rendesen felt ű rni sem, hegedülés közben mindig idegesített, és ugyanazt a fakókék szoknyát viseltük, ez volt a jelmez minden vizsga, produkció vagy recsitál alkalmával, és ha többünknek kellett egyszerre szépruháznia, akkor még otrombább darabok kerültek elő édesanyám mély szekrényéből, például egy csipke-rövidujjú, ami lenge volt és kényelmes, valahogy mégis mindenki utálta, talán a furcsán nagy, amolyan mozártos gallér miatt, a mégfakóbbkék másik-szoknya, ami már tagadhatatlanul kék volt, rakott és túl hosszú, ezt is utáltuk, és ott volt

46

a kötött fehér blúz is, amit édesanyám direkt nekünk csinált, de szerencsére a nyári vizsgán már nem lehetett ilyen meleget hordani, úgyhogy a téli produkciókon és a karácsonyi kórusfellépésen meg a templomi énekléseken kívül nem nagyon kellett hordanunk, akkor viszont külön örömmel kellett pompázni benne, nem azért, mert édesanyám ezt kérte tőlünk, de a csillogó tekintete elárulta rajongását, azt az odaadó és végtelen szeretetet, ami ezt a ruhakölteményt a semmiből előteremtette, ezt még akkor kötöttem, amikor még meg sem voltatok mind a hárman, bezzeg most milyen jól jön, és látni lehetett az arcán, hogy viszszaemlékszik saját magára, az ifjú anyára, aki a kislányainak kötöget, a kislányoknak, akik majd hegedülni, zongorázni fognak az ő gyönyör ű ségére, de azóta sem kötögetett édesanyám nekünk, és bár utáltuk a fehér kötött búzt, ami ráadásul nagyon szorult a nyaknál, a durva szálak pedig bántották a b őrt, szóval hiába utáltuk, az, hogy csak egyetlen blúzot kötött nekünk, valahogy mindig szomorúsággal töltött el, és képzeletünkben titokzatos történetet sz ő ttünk arról, ahogyan ez az ifjú anya csalánból csodablúzot köt lányainak, akiket a mostohakirálynő gonosz átka hatytyúvá változtatott, de a munka olyan hosszadalmas és keserves, hogy az ifjú anya ujjai, aki egyébként nagyon szépséges is, szóval az ifjú anya ujjai teljesen megdagadnak tőle, és miközben így kötöget, csípős könnyeit zsibbadt kezeire hullatja, eltű nik mellőle a kacsalábon forgó csodapalota, a fele királyság, és a mostohakirálynő még a daliás herceget is elragadja, aki pedig annakidején az ifjú anyát feleségül vette. És miután végre meglesz a csalánblúz, az ifjú anya szépen belegöngyöli a hattyú-lányokat, elgémbe-

redett kezének simogatásától rájuk simul a csalánblúz, és azonnal gyönyör ű hópehelyszínű kötött blúzzá változik, a hattyú-lányok pedig igazi ember-kislányokká, icipici babákká, és mostmár így élnek boldogan az Óperenciás tengeren túl, szőttük, szőttük a titokzatos mesét a fehér kötött blúzról, és engedelmesen t ű rtük a durva anyagot, megértettük, hogy ilyen az öltözködés, hogy pokoli kínokkal és keservekkel jár, hogy az öltözködés egy izgulástól ragacsos valami, mert a szépruha mindig azt is jelentette, hogy vizsga van vagy produkció vagy recsitál, és akkor öltözni kellett, engedelmesen felvenni a reverendát, úgyhogy amikor édesanyám egyszer csak egy fekete kopogós sarkú lakkcipővel jött haza, a csodálkozástól megszólalni sem bírtam, és bár kissé kotyogott benne a lábam, nem baj, majd jövőre is jó lesz, legyintett mosolyogva, másnap előszőr éreztem magam nőnek, mert ugye ezt jelenti nőnek lenni, kopogós sarkú fekete lakkcipőben járni, olyan új volt, a szagát egész vizsga alatt éreztem az orromban, muszáj volt néha le-lepislantani rá, ahogyan fénylik és csillog alattam, és a fényétől eltű nik a fehér harisnya, a fakókék szoknya, a hosszúujjú ing, a hegedű is, és én is eltű nök a gazdag csillogásban, és csodálatos hosszúnyakú hófehér hattyúvá válok, és kirepülök a tizenhatos nyitott ablakán, ki a világba, a fekete kopogós sarkú lakkcipőből pedig nem marad más, mint a csillogás a kecses szárnyaimon, így repülök, míg a világ s még hét nap, az Üveghegyen túlra, a süket fehérségbe, ahol majd engem egy igazi daliás herceg vár, és olyan hosszú csókkal üdvözöl, hogy attól nyomban visszaváltozom hercegkisasszonnyá, és mostmár így élünk együtt, boldogan és gyönyör ű ségesen, mindörökké.

ECHINOX

3 / 2012

Zadie Smith

Áldott jóság (Sweet Charity)

E

gy buszmegállóban találkoztam Christine-nel. Mindketten brácsát v itt ünk. Nemcsak elszálltak, hanem elszállt feketék, ső t elszállt brácsás fekete nő k voltunk. Christine legalább tapintatos volt: darázsderekú nigériai nő csinos szoknyakosztümben. Nekem kevesebb érzékem volt az önfenntartásra. Egy piros cipő és egy fehér, piros ing, fehér szoknya és piros-fehér skótkockás svájcisapka. Emiatt az összeállítás miatt kellett elviselnem négy jamaicai lány gúnyos megjegyzéseit a busz hátuljából, akik a józan észre nézve sértőnek találtak mindent, amit tettem, mondtam és viseltem.

Dehát, honnan szereztél ilyen cipőt?

Az két pár. Egy-egy darab belőlük.

Két pár? Azok nem párok!

Szinte teljesen egyformák. Olcsó lehetett, valami adománybolti darab.

Legalább megmostad őket? Hé, kérdeztem valamit. Atyaég, meg sem mosta!

Egyszer a szoknya, amihez túl kövér voltam, kiszabadította magát a biztosító tűből, és szétterült a bokám körül, leplezetlenül hagyva öcsém boxerét, amit viseltem. Christine ekkor nagy jót tett nekem: leült mellém és beszédbe elegyedett velem, mintha normális emberi lény volnék.

Vicces barátság: leginkább a buszon alakulgatott, vagy a Brent Ifjúsági Zenekar brácsa szekciójában, amelyik csak kettőnkből állt. Biztosan elviselhetetlenek voltunk. Vagyis, valójában csak én voltam elviselhetetlen. Christine erkölcsös és szorgalmas volt, elszánt, hogy megtörje azt, amit a politikusok a „városi alulteljesítés meghaladhat-

atlan ciklusának” neveznek. Helyzete bizonytalanabb volt, mint az enyém, következésképp kevésbé volt meggondolatlan. Nem töltötte 1992 nyarát füvezve és egy I. Erzsébet által ihletett aláírást gyakorolva. Mindig a mi fekete és beilleszkedést célzó törekvéseinket juttatta eszembe: nem esünk teherbe, átmegyünk a vizsgákon, egyetemet végzünk. Csodáljuk Mary J. Blige zenéjét, de megpróbáljuk nem a Mary J. Blige életét élni. Átmentünk a vizsgákon, egyetemre mentünk, Christine terhes lett. De megszülte a gyerekét, és nem akadt el: diplomát szerzett, tanár lett, szült még egy gyereket, és továbbra is kitű nő volt mindenben. Ha bármikor Angliába megyek, találkozunk. Mesél a felnőtt életér ő l, és én ámulok rajta. Aztán magam is beszámolok a legutóbbi szerencsétlenségemről, amikor kiestem a hálószobám ablakán, amikor a lakásom leégett, amikor beleejtettem a vízbe a vonalas telefonomat és a mobilomat ugyanazon a napon (vécé, váza), amikor megrázott az áram egy kapcsoló takarítása közben – Christine mindig azt a jótékony hitet erősítette bennem, hogy az eszem fontosabb dolgokon jár, és ez az oka annak, hogy minden mást tönkreteszek – ezt a magyarázatot 1987 körül a családom elvetette. Christine azon emberek egyike, akiktől titokban folyton bocsánatot kérek szemérmetlen szerencsém miatt. Miért van pénzem, amikor annyi barátomnak és rokonomnak – akik keményebben dolgoznak, mint én – nincs?

Nem lehetett könny ű megírni azt a mailt. Régóta nem láttuk egymást, és tudta, hogyan fog hatni az egész.

Kétségbeesett volt: egy kölcsön a házra, amely egy egyedülálló anya számára szinte lehetetlenné tette az életet.

Módszeresen megosztotta velem a lakbérhátralékot, a visszafizetési díjak ügyét. Mint pénzügyekben járatlan, a két utolsó mondatra koncentráltam.

Ez kicsit érzelgős lesz, de eljutottam idáig, és meg tudom csinálni, ha valaki hisz és megbízik bennem. Ki máshoz fordulhatnék, ha nem hozzád?

Nem olyan sok pénz. Nekem meg se kottyan. Nem tudom, miért csináltam ekkora ügyet belőle. szia christine! csak azt akartam tudni, hogy jól vagytok-e és hogy mikorra várhatjuk a visszafizetés első részét. puszi Christine, kérlek, válaszolj az előbbi mailemre, találkozom a könyvelő mmel és tudnom kell, hogy mikor tudod küldeni az első részt... nem számít, ha még nem, de jó lenne ha válaszolnál a mailekre. köszi, zadie. És így tovább, én írtam, ő nem válaszolt. Hagytam a gyanút valahol a csendben éledezni. Kellene legyen egy szó arra, hogy „valaki becsületét végzetesen alábecsülni”.

Christine, tényleg remélem, hogy valahol az országon kívül rekedtél a hamufelhő miatt, mert a Christine, akit ismerek (vagy gondoltam, hogy ismerek!) sohase kérne valakitől pár ezret, hogy aztán eltű njön vele. Nem érdekel a pénz. Csak szeretném tudni, hogy élsz-e még. Elmegyek az anyádhoz, hogy megkérdezzem, ha nincs más út, de jobb lenne tőled hallani. Kérlek, ha van egy perced, küldj egy sort. Így tisztességes, nem? barátod, zadie.

Egészen ezidáig azt hittem magamról, hogy egy munkásosztálybeli

47

ECHINOX

PAGINI MAGHIARE / MAGYAR OLDALAK

lány vagyok, akinek szerencséje volt ugyan a pénzzel, de akit nem rontott meg a pénz szaga. De a pénz nem marad semleges: megváltoztat mindent, azt is, hogy képesek legyünk semlegesen megítélni, mit hajlandó vagy nem hajlandó megtenni érte az ember.

George Sand: „A jóságos adakozás lealacsonyítja azt, aki kap, és megedzi azt,

48

aki ad.” Hát, nem kellene, de az én esetemben tényleg ez történik.

Továbbra is passzív-ag resszív középosztálybeli stílusú üzeneteket küldözgettem – rossz címre, amint kiderült. És itt az újdonság: amikor valakit kipakolnak a város tulajdonában levő épületb ő l, az illető nem viheti magával az internetkapcsolatát. Az első

részlet hamar jött, de a csekk sokáig egy adag felbontatlan boríték között ücsörgött, mert manapság már megfizetek valakit azért, hogy ezt a dolgot elvégezze. Ekkor Christine újabb jót tett velem: megbocsátott.

Dimény Hajnalka fordítása

ECHINOX

3 / 2012

Székely Örs

Isten lyukas kiscsizmája

N

em lehet beleer ő ltetni polifón csizmába a mondatokat.

Lyukas, hasznavehetetlen lábbeli az ilyen, belő le kifolyik, szétfolyik, átfolyik a tartalom, és nem marad más a csizmából, mint egy dögszagú árok, amelyben víz sincsen.

Kharón menetrendszerinti járatainak lőttek, röpíttethetem majd magam tenorkulccsal a mennyországba. Ha valami elvetemedett diktátor ki nem találja az úszó bakancsot, hogy ott cuppogjék-dübörögjön a zene ereje a tócsában, míg fölül az ár, ja.

De Isten nem a mennyben, hanem ebben a széthasadt piros csizmában lakik, amelyb ő l kifolyik az emberi beszéd, és ezért, akiknek a beszéd az istenük, azt fogják majd hinni, hogy kifolyik az Isten. Nem hermetikus rézharang, amelynek vakarózására rezonál a világtócsa, és nem hun áldozati üst, mely körül hujjogtatni lehet, ha fő az ősleves.

Isten trónusa a polifón csizma talpa,

amely csak annyira süket, mint hangszigetelt teremben előadott fúga, képzeljük csak el azt a hangnyelőt, melyben enharmonikus Sanctusokat tátog minden angyal, no pasarán!

A ng yal lett volna maga Herr Schönberg is, a hangok Leninje, aki végre megkapta jutalmát? Egyenlővé tehette a hangokat ebben az örökös klaffogásban és csendben. Persze most figyelmen kívül hagyhatnánk, hogy egyenlő ség nem is létezik, mikor van a vastag és a vékony hang, és mennek egymással szembe a furulyában; a hangok egyáltalán nem elvtársak, sőt, még csak társak sem nagyon abban a Sinai-hegyi tű zben, melyben megfordul valami, és Isten egyszercsak nem a csizmából kezdi nézni azt a felfele égő bokrot, aztán meg egyenes következményként valaki teherbe ejti a pápát.

A tökéletes egyenlőség csiszolná ugyanis az Istennek ábrázatát simára. A tökéletes egyenlőség a polifón lyukas csizmát is

egyetlen ponttá sű rítené össze, úgy két centivel a gumitalp felett. Az egyenlőség mindenfajta viszonyrendszer és értékhierarchia felbomlását is jelentené; így mindkét értelmében paradicsomi állapot: a „lesznek ketten egy testté” áldása, valamint a jó és rossz közötti különbségtétel hiányának átka. Ez a különbségtétel az, mely végtelenített fúgaként mozdítja ki a világot önmagából, miután felhasznál mindenféle kombinációt, minden fokot és hangsort, majd önmagát bontja ismét vissza.

Isten nem bennünk, hanem egy lyukas csizmában lakik, és mindig Herr Schönberg után ül csak le játszani a hangszeréhez. Ha például beragad a tutti, olyankor állandóan folyik a víz, csapják is a felmosórongyot a parketthez rendesen; és mielőtt feltöltő dnének a tócsák, jól teszed, ha beülsz a csónakba, angyalok járnak fel s alá, ma még f ű nyírókkal, de holnap úthengerekkel.

49

ECHINOX

PAGINI MAGHIARE / MAGYAR OLDALAK

André Ferenc

Versek átváltó orgonaszóra a fagy ha vaccan közmagányában maradtan kiűzni vágyta a boltíveket pilinkszy hangja bentrekedt s feloldja istent a kávézaccban

csapolj a janisben örömet magadnak,

minden utca merev lőfal,

az utcák rendre mind megtagadnak,

ne álmodj és ne érezz,

korvintér, sötét ló, int neked a hunyadi,

ez az amöba város fölfal,

odalépsz, üvöltöd: „felhányok a hónyadig”

kellesz az anyagcseréjéhez.

talán találsz halált magányban, radikális ez, csak rideg számtan, szoknyaráncban utazol, klórosvári léghajó,

Klórosvár kolozsvár. koros vér. poros nyár. dohos tél.

szép város kolozsvár, jöjj ide ha drogoznál, vár rád bokáig érő por, a szél kokaindoban kotor, két korty pálinka, egy csipet cián, máris túlrepülsz a transzcendencián, dubstepre táncolsz isten tenyerén, zajok, buszok, kirakat tünemény, szájad salak lesz, szemed vakablak, az igazság bármikor torkonharaphat,

50

csak a csend odabent, minden szó rothadó, far-tájban kutatnál egy fertályórát, a kolozsvári nagykabát már sose jó rád, reggelid pástétom, esetleg kakaós csiga, italodban venyige, ez a látvány-iga, falakon csüng a rák, sikátor, rókalyuk, a blokkok belsővérzéssel ízlelik alkonyuk, szelek, huzat, hamu az orrban, falanszter arcok járdára szórtan, tippad a csend, zárul a légcső, lefele működik a mozgólépcső, hidak, utak, a szamos másnapos, a vágy s a kéj sietve rádtapos,

ECHINOX

3 / 2012

Benedek István Szabolcs Implózió

ugyanúgy

Mottó:„

hirtelen mozdulattal beleszeretett. mint amikor ügyetlen emberek főzés közben beleesnek a konyhakésbe persze semmi sem változott meg igazán,

”

X egyik éjszaka arra ébredt fel, hogy köldöke helyére egy iszonyatos lyuk nőtt, egy kútkáva. Kíváncsian szemlélte ezt a felnyitott ürességet magában.

Aztán félálmában odasétált és beleugrott.

Szigorú sötét volt, és valamiféle olyan csend, mint amikor egy félig nyitott szájba hirtelen visszagurul a szó, és aztán semmi. Csak a merev zuhanást érezte, mintha rászúrták volna egy végtelen hosszú karóra, és azon csúszna valamerre. Tulajdonképpen nem is a zuhanást, hanem az irányultságot, a valami fele történést, nyílegyenesen a semmi legmélyebb pontjába.

Zsugorodni kezdett, csökkent a térfogata, összesűrűsödött egy apró ponttá, mindenféle kiterjedését elvesztette, nem volt köze többé a világhoz.

Zuhant, így semmi nélkül, vég nélkül ebben a szobában, fal, mennyezet és padló nélküli üres szobában, vacakolt az aszimptotája fele.

ugyanúgy látta a pocsolyákban ugráló delfineket hajnalonként ugyanúgy igazította magába a cigaretták szálkás füstjét rutinosan fésülte ki az éjjelilámpák fényét a szagok is ugyanazok maradtak a kamrában penészedő verseké pincebűz ami a mellkasából áradt a lefagyasztott sóhajtások (tudta hogy azokra bármikor szükség lehet) a sebeket ugyanúgy ürítette ki homlokából a konyhaasztalra, és csodálta őket órákig éjjeliszekrénye is ugyanaz maradt, tele limlommal, kavicsokkal, patakokkal, volt benne néhány utalás, pontok mondatok végéről, pár összegyűrt önterv-rajz, diagnózis, egy aszpirin. szóval csak a szokásos. a tengerekben még mindig nem hitt. talán még annyi, hogy azóta többet főzőtt.

„Mi ez? Mi ez? Mi ez a gravitációs pont az emberben, a megfeszített bőr, velő, az összes suhintás, jelrendszer, visszafojtott mondatszerkezet mögött, micsoda ez a pillér vagy tökéletesség vagy akármi, ami képes kiloccsantani a tengert, mint egy csésze teát, cérnára fűzni a planétákat és nyakba akasztani, hullahoppozni a szaturnuszgyűrűvel, bevonzani az összes ívet, ráncot, suhintást, és végül is magához szippantani egy másik ember tökéletességét, vagy akármijét?” – ilyesmiket motyogott álmában.

Reggel aztán a kávéja mellett ülve vakarózott.

Kegyetlenül viszketett a köldöke.

51

ECHINOX

PAGINI MAGHIARE / MAGYAR OLDALAK

Jörg Heiser

Első látásra Értik-e a filozófusok a kortárs művészetet? 1

A

bból, amit a művészet filozófiájának1 neveznek, rendszerint e kettő valamelyike hiányzik; vagy a filozófia, vagy a művészet.”2 – Friedrich Schlegel, Kritikai töredékek, 1797 Az 1960-as évek óta azok a legbefolyásosabb filozófusok, akik továbbra is követik a filozófia régi vágyát, mellyel a világot egészként akarja megragadni. A köztük levő különbségek, illetve a tudományok és a mű vészetek – globalizáció, média, technológia által felgyorsított, és a kapitalizmus által polarizált – terjeszkedése ellenére sok filozófus osztja azt a meggyőző dést, hogy a világ megértéséhez alkalmazott bármely rendszernek minden(féle) megközelítési módot figyelembe kell vennie: legyen az politika, tudomány, episztemológia vagy művészet.

Az angol-amerikai analitikus iskola számára a racionalista tudós-szakember a példakép: aki szerényen kerüli a spekulációt, miközben törvényerejű tekintélyt tulajdonít néhány égető kérdés ellenőrző -listájának (mint például az abortusz etikája vagy a parlamentáris politika). A kontinentális filozófia sok mű velő je esetében ez másként van: váltogatják az akadémia és más közösségek regisztereit, az analitikus tisztánlátást és a szibüllák homályos jóslatát, az irodalmár és a közéleti értelmiségi szerepét. Ők testesítik meg a potenciálisan végtelen szaktudományos professzionalizmus eszméjét vagy ábrándját. A képzőművészeti konceptualizmus, a performansz és az új

„

1 Részletek egy hosszabb tanulmányból. Forrás: Jörg Heiser, Sight Reading. Do philosophers understand contemporary art? (online: http://www.frieze.com/ issue/article/sight_reading/) 2

Friedrich Schlegel, Kritikai töredékek, ford. Tandori Dezsö = A. W. Sch. – F. Sch., Válogatott esztétikai írások, Bp., Gondolat, 1980, 214.

52

média hatvanas évektől kezdő dő térfoglalása nyomában a mű vészet ugyanezt tükrözi: inspirációs eszközként fogadja magába a filozófiát – gyakran a tágabban érte(lmeze)tt és semlegesebb hangzású „elmélet”-fogalom álcája alatt.

M ű vészetelméleti szaktudósok, mint Rosalind Krauss vagy Thierry de Duve sosem vágytak az olyan nagyobb kontinentális gondolkodók ezermester-sokoldalúságára, mint Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Michel Foucault vagy Jean-François Lyotard. Közülük utolsóként Derrida halt meg 2004-ben, s most egy másik generáció követeli magának az üresen maradt trónust.

(Nehéz figyelmen kívül hagyni, még kevésbé elnézni a férfi uralta arisztokratikus modell konokságát ebben a tekintetben.) Jacques Rancière és Judith Butler munkái fokozatosan az eredetileg meghatározott érdekl ő dési pontokon kívülre terjednek. Giorgio Agamben, Alain Badiou és Slavoj Žižek esetében kéz a kézben haladnak az egyetemességhez való magabiztos visszatéréssel.

Inkább a kompletista kedély ű , m i nt se m a „ sz a koso dot t ” gon dolkodókra vonatkozóan kérdem: értik-e a filozófusok a kortárs művészetet? Ez persze beugrató kérdés. A kérdés elfogultságát az évek során tett megfigyeléseim és mű vészektől, kritikusoktól kapott közvetlen észrevételek er ő sítik meg. Az elfogultság okait kutatva el kell ismernünk, hogy hajlamosak vagyunk meghamisítani azokat. A kérdést részben Susan Sontag Az értelmezés ellen (Against Interpretation, 1964) című esszéje inspirálta.

Sontag híres, hermeneutikát visszautasító levele kétségbe vonta annak filozófiai alátámasztásait: Platón gondolatát, miszerint a művészet a valóság imitációja (mely gondolat a mű vésze-

tet arra kényszerítette, hogy egy mély tartalomra fenntartott igénye által igazolja magát); illetve a dolgok valódi jelentésének feltúrását, Karl Marx és Sigmund Freud modorában. „Az értelmezés azt jelenti, – írja Sontag – hogy a teljes mű alkotásból kiemeljük elemeinek egy tetszőleges halmazát (X-t, Y-t, Z-t és így tovább).”3 Ő a tapasztalat azonnaliságát és a mű áttetszőségét igényelte, az értelmezés érzékekre tett hatását a városok szmogjához hasonlította – végül kijelentve, hogy „hermeneutika helyett a művészet erotikájára van szükségünk.”4 Az ironikus az, hogy értelmező i ambivalencia nélkül nincs érzékiség, például meghitt közvetlenség és leszakadás, vagy felhívás és elutasítás között. Mi több, maga Az értelmezés ellen cím is egy eltávolított elem, amit Sontag egy közeli mű vészbarátja, Paul Thek megjegyzéséb ő l ragadott ki.

Ned Rorem zeneszerző (Paul Thek egy másik barátja, akivel Sontag életrajzírója, Daniel Schreiber interjút készített 2006-ban) szerint Thek szokása az volt, hogy a mű vészetr ő l folytatott beszélgetéseket a meglehetősen sznob „Oh, én ellenzem az értelmezést, én ellenzem az értelmezést” frázissal szokta lezárni. Az „oh”, az „én” és az ismétlés sem véletlenül jelennek meg, az ideges közöny és a bájos replika közötti ambivalenciát mutatják. Más szóval, a komment stílusa „kempes“ [camp]. Sontag a Notes on „Camp”-et ugyanabban az évben írta, mint az Az értelmezés ellent, de Theket egyik szövegben sem említi meg. Az egész Az értelmezés ellen és más esszék (Against Interpretation and Other

3

Susan SONTAG, Az értelmezés ellen, ford. RAKOVSZKY Zsuzsa, Látó, 2000/7. [online: http://lato.adatbank. transindex.ro/?cid=118]

4

Uo.

ECHINOX Essays, 1966) című kötetét mégis neki ajánlotta. Az ajánlás ajándék és leleplezés volt egyszerre: megvigasztalta a mű vészt és barátot, amiért „ellopta” a mondását, óvatosan elrejtve az értelmezést a hatásosan hangzó Az értelmezés ellen cím mögé.

Esztétikaelmélet című munkájában (megírását 1961-ben kezdte, posztumusz jelent meg 1970-ben) Theodor Adorno elfogadja, hogy lényegi igazságtartalma van az állításnak, miszerint a filozófiának gondot okoz az „azonnaliság” a művészethez való hozzáférésben. Ezt írja: „A művek igazságtartalmát élesen el kell különíteni mindattól a filozófiától, amit beléjük pumpáltak […]; azt kell gyanítanunk, a kettő közötti különbözőség közel kétszáz éve áthidalhatatlan.” Ennek az érának a kezdetét Adorno számára Friedrich Schlegel e cikk elején idézett 1797-es aforizmája jelöli, amit szándékában állt könyve utószavaként használni. Számára az aforizma ironikussága nem pusztán irónia, hanem az esztétikai vizsgálatban bekövetkezett szakadás pontos leírása: a filozófia képtelen megtalálni egy valóságos esztétikai tapasztalatra, a művészet „belülről” történő megértésében alkalmazható szép, fenséges vagy ízlés kritériumait. Adorno esztétikaelméleti megoldása szerint egy átívelő rendszer helyett egy hosszú, tömör fogalomsort kell megteremteni; megengedni, hogy az analízis maga utánozza a tapasztalat folyását, és így megmeneküljön Schlegel vagy/sem problémájától.

Mégis, Adorno John Cage, a jazz, vagy a populáris kultúra felé irányuló gyanakvása gáncsoló akadálynak bizonyult, ezt a kérdést követelve magának: kezdetben volt ösztönös a válasza, és aztán fejlő dött elméletté?

Vag y csak el ő feltevés, eg y gondolatszá lon vég ig vezet ve? A zza l egyidő ben, hogy Sontag és Adorno a bírálataikon dolgoztak, francia gondolkodók egy új hulláma kezdte el felbontani a mű vészet modernista kánonát, ami mellett Adorno még kitartott. Vagy valóban ezt tették? (…)

Végső ábránd Van, aki nem ért egyet Rancièrerel, ami persze nem jelenti azt, hogy a művészettel kapcsolatos mélyreható meglátásai érvénytelenek lennének – a művészet diskurzusa mindig tele van nézeteltérésekkel. Akár posztmodern,

3 / 2012

Mark Tansey, Derrida Queries de Man (Derrida de Mant kérdezi, 1990), olaj, vászon

akár neo-univerzalista, a filozófia teljesség iránti kényszerének – semmilyen kulturális nevelést ki nem hagyva – feltétlenül azt kell jelentenie, hogy a filozófusoknak véglegesen ki kell sajátítaniuk a kortárs művészetet?

Természetesen nem. Csak arról van szó, hogy ha valaki azt az ambíciót fontolgatja, hogy valamit közöljön a kortárs művészetről, nem árt, ha észben tartja azokat a pontokat, amelyeket gyakran magától értetődőnek tekintünk, vagy simán mell ő zünk. Legalább a konceptualizmustól kezdve, a művészek „visszapofáznak”. Barnett Newman remekül mondta, hogy az esztétika olyan a művésznek, mint a madártan a madaraknak, de vannak bizonyos művészek, akik nyilvánosan reflektálnak a saját szokásaikra és élőhelyükre, mintha ez a tevékenység ük hordozná a tulajdonképpeni m ű vésziességüket. Ezekkel a feltehet ő en idióta, visszapofázó tudós művészekkel kicsit nehezen boldogulnak a filozófusok. Még a filozófia kortárs drukkereit is kísérti a tény, hogy szüntelenül olyan emberek gondolataihoz térnek vissza, akik (majdnem mind) régen halottak.

Ez a jövőbe látó hajlam átragad a saját mű vészetr ől alkotott szemléletükre, ami a kép és az élő helyett az írást és a holtat részesíti előnyben.

A francia filozófusoknak a művészetről és a mű vészet piacáról szóló jogos bírálataikból talán ki kellene vonniuk az afölötti elégedetlenkedésüket, hogy New York elű zte trónjáról Párizst, a 20. századi avantgárd központját, „a látvány(osság)” miatti neheztelésüket pedig ki kellene vonniuk a technológia és elektronikus média esztétikára tett hatásának id ő szer ű filozófiai megértéséb ő l. Schlegel aforizmája talán nem dilemmaként, hanem a produktív hiány igenléseként olvasandó: a mű vészetfilozófia – arra kényszerítve, hogy a magáról és tárgyáról birtokolt túl csekély, illetve túl sok tudás között ingázzon, – fölösleges gondolatait elszórja az út mentén. A fontos az, hogy mozgásban van, hogy folyton keresztezi a végérvényességről alkotott ábrándjait.

Kiss Ernő Csongor fordítása (A fordításban nyújtott segítségért és ötletekért Dimény Hajnikának és Selyem Zsuzsának tartozom köszönettel – K. E. Cs.)

53

ECHINOX

PAGINI MAGHIARE / MAGYAR OLDALAK

Eva Wein (Pirkko Saisio)

Hamupipűke történet

A

Kemenes családnak lánya született.

A lány er ő s volt és jól megtermett, nagy és komoly szemekkel. Sok mást a korai gyermekkoráról nem tudni, még a keresztnevéről sem, hiszen azt később megváltoztatták.

Egy napon az édesanya elküldte leányát, hogy vigyen kalácsot és kávét a nagymamának, aki a falu túlsó felén lakott.

Vagy mégsem.

Vegyük újra: egy napon az édesanya elküldte leányát, hogy vigyen szappant és gyufát a nagymamának, aki a falu túlsó felén lakott. A nagymama kávét és kalácsot is szeretett volna, de az nem volt.

Egyszerűen nem volt.

Sok minden nem volt falun a gyerekeken kívül. És a sáron. És a jelszavakon. És a királyon. Nem is a királyon, hanem a király képein kívül. A király képe ott lógott a kultúrotthon és az iskola falán, és olyasmit is beszéltek, hogy egyeseknek az íróasztala fölött. Vagy az íróasztal alatt. Vagy a kredencben. Vagy valahol – akárhol, a biztonság kedvéért. És ugyanazon a képen ott ült a király mellett a királyné, akinek minden vágya az volt, hogy a nép anyjának és a kémia professzorának nevezzék. És így lépegetett Kemenesék kicsi, komolyszemű leánya a falu főutcáján, egyik kezében egy szappandarabot szorongatva, a másikban egy félig üres gyufásskatulyát.

Szembe jött vele a farkas. A farkas a sportintézmény gy űléséről érkezett, és a kultúrotthon előtt elgáncsolta a szőrös farkával Kemenesék komolyszemű leányát.

Kemenesék leánya nem állt ellen, hanem duplaszaltót vetett az utcán, és utána lement hídba.

54

Okos leány volt, és többé már szükségét sem érezte annak, hogy nagymamáját, fiútestvéreit, keresztanyját, lánytestvéreit, apját lássa, de amikor az anyjával mintegy tizenöt évvel később találkozott, természetesen már nem ismerte fel. Így hát Kemenesék komolyszemű leánya a farkasok völgyébe költözött, hogy attól kezdve csak húst és gyümölcsöket egyen. Évekkel később elkezdte habzsolni és visszaöklendezni mindazt, amiről úgy vélte, hogy meg sem kapott: kenyeret, spagettit, pudingot és természetesen csokoládét. Így lett saját maga kiváltója azoknak a szomorú pletykáknak, amelyek nyilvánosan keringtek étkezési szokásairól. Így szaladtak el az évek, mintha tatár hajtotta volna őket, és Kemenesék leánya a Nadia nevet kapta, mert már túl vesződségesnek tűnt a Kemenesék leányának szólítani, és igazi nevéről nem is volt és nem is érkezett tudomás, mert azt állította, hogy elfelejtett mindent. És húst evett és gyümölcsöket, keveset nőtt és sokat fejlődött, szaltókat vetett, és gyakrabban állt a kezén, mint a lábán. És ha bánatos volt, vigasztalóba jöttek a farkasok hosszú és mulatságos farkaikkal, ezért inkább igyekezett visszatartani a sírást. Nevetni már rég nem nevetett, már ha egyáltalán tudott valaha is. És eljött az id ő meg mutatni Kemenesék Nadia leányának a világot, és amikor nevét farkasnyelvre változtatták, repülőket, gardróbokat, vendéglőket és sporttermeket láthatott a végtelenségig.

A versenyeken ő volt a legkisebb és legjobb, ami egy verhetetlen kombináció a világon.

Lenézve a halált szaltó mortálét ugrott, ami így mégsem teljesen igaz, ugyanis nem nézte le a halált. Nem gon-

dolt rá. Verseny alatt semmire sem gondolt. És ha valami versenyen kívülire gondolt, az nem tűnt fel.

Mind az apróságnak, mind pedig a kiválóságnak megvan az a szomorú tulajdonsága, hogy idővel odébb áll.

Kemenesék komolyszemű leánya megnőtt, habár ez nem állt szándékában.

Már nem ő volt a legjobb. De a neve fennmaradt a történelemben, ami számára teljesen mindegy volt, ugyanis sosem volt ideje kibogozni, mi is az a történelem.

Itt a vége, fuss el véle.

Vagy mégsem. Hiszen egyik reggel, amikor Kemenesék Nadia leánya éppen elegendőt kapott mindenből – kivéve csokoládéból –, úgy döntött, hogy otthagyja a Farkasok völgyét és hazatér. Éppen, hogy bepakolta dolgait, amikor egy fura rándulást érzett. Ilyesmi nem történt vele korábban, de emlékezett, hogy valamikor hallott hasonlóról, ami valami olyasmihez kapcsolódott, aminek neve boldogság volt.

Nadia Kemenes bepakolt dolgaira pillantott, és újból érezte azt a bizonyos valamit, de a dologgal valami nem volt rendben: a rándulást rossz helyen érezte, először is túlságosan lent, másodsorban a rossz felén. Ezért aztán Nadia Kemenes a tükörhöz ment, a rossz előérzetét követve elfordult féloldalra és hirtelen meglátta, hogy kis farka nőtt, ami lengett.

Nadia Kemenes csóválta a kis farkát, és ha el tudott volna borzadni, akkor elborzadt volna, és ha tudott volna sírni, akkor sírt volna. De mivel ő nem tudott, a farkára nézett, amely pillantása alatt befejezte a hadonászást és csak lógott a combjai között, ami nemcsak izgatónak, hanem visszataszítónak is tűnt. És így pakolta ki bőröndjét Nadia Kemenes, és maradt a Farkasok völgyében

ECHINOX

3 / 2012

Eva Wein (Pirkko Saisio)

Povestea Cenuşăresei

Î

n familia Kemenes se născu o fiică.

Fata era robustă şi sănătoasă şi avea ochi mari, aspri. Altceva din copilăria ei timpurie nu se ştie, nici măcar numele ei mic, de vreme ce a fost schimbat mai târziu. Într-o bună zi, o trimise mama pe fiică să ducă brioşe şi cafea bunicii, care locuia în cealaltă parte a satului.

Nu chiar.

Să reluăm: într-o bună zi o trimise mama pe fiică să ducă săpun şi chibrituri bunicii, care locuia în cealaltă parte a satului. De brioşe şi de cafea s-ar fi bucurat bunica, dar din acestea nu erau.

Nu erau. În sat nu prea era altceva decât copii. Şi noroi. Şi motto-uri. Şi un rege. Sau nici măcar un rege, ci doar poza regelui. Poza regelui atârna pe pereţii căminului cultural şi ai şcolii, şi se vorbea despre asemenea lucruri, cum că unii aveau poza regelui, acasă, sau pe casă.

Sau în dulapul cu farfurii. Sau undeva, la loc sigur. Şi alături de rege, în aceeaşi poză, stătea regina, care dorea să fie numită mama poporului şi profesor de chimie. Şi aşa păşea mezina familiei Kemenes, fata cu ochii aspri, pe poteca satului, strângând într-o palmă o bucată de săpun şi în cealaltă palmă o cutie cu chibrituri pe jumătate goală. Îi apăru în cale un lup. Lupul venea de la şedinţa institutului de educaţie fizică şi sport şi o împiedică pe fata serioasă a lui Kemenes cu coada lungă şi deasă în faţa căminului cultural.

Fata lui Kemenes nu se împotrivi, ci se aruncă într-o săritură dublă pe stradă şi se îndoi într-un arc.

Era o fată înţeleaptă şi nu mai avea nevoie niciodată să vadă nici pe bunica, nici pe fraţi, nici pe unchi, nici pe su-

rori, nici pe tata, dar pe mama o văzu peste vreo 15 ani şi nici măcar nu o mai cunoştea.

Astfel s-a mutat fata cu ochi aspri a familiei Kemenes în valea Lupilor şi de atunci primi de mâncare numai carne şi fructe. Peste ani se apucă să se îndoape şi să vomite tot felul de lucruri care la ea nu mai ajunseseră: pâine, spaghete, budinci şi, bineînţeles, ciocolată. Astfel şi-a indus acele zvonuri regretabile care se perindau prin presă despre alimentaţia ei.

Aşa alergau anii, ca viaţa la urgenţă, şi fata Kemenesilor primi numele Nadia, pentru că era prea incomod să fie numită doar fata Kemenesilor, şi adevăratul ei nume nici nu a fost cunoscut, de acea ea a pretins că ar fi uitat tot. Şi a mâncat carne şi fructe, a crescut puţin şi s-a dezvoltat mult, s-a aruncat în răsuciri şi a stat mai des în mâini decât în picioare. Şi dacă avea necazuri, lupii stăteau s-o aline mult timp, de aceea evita să plângă. Din râs se oprise cu ani în urmă, asta dacă învăţase vreodată să râdă. Şi astfel veni vremea să i se arate lumea Nadiei, fiicei Kemenesilor, şi când numele ei fu schimbat în limba lupilor, a putut să vadă aeroporturi, cantine şi săli de sport la nesfârşit. În competiţii era cea mai mică şi cea mai bună, iar aceasta era o combinaţie solidă în lume. În dispreţul morţii, făcea salturi mortale, ceea ce nu-şi avea neapărat rostul, pentru că ea nu dispreţuia moartea. Nu se gândea la asta. În competiţii nu se gândea la nimic. Şi dacă se gândea la ceva în afara competiţiilor, nu se observa.

Atât în lucrurile mici, cât şi în cele mai bune este şi o parte disperată, aceea că, până la urmă, trec. Fata cu ochii aspri a Kemenesilor a crescut, deşi nu dorise. Nu mai era cea mai bună. Dar

numele ei a rămas în istorie, ceea ce îi era indiferent, de vreme ce ea nu avusese timp să se lămurească ce era istoria. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa.

Sau nu chiar. Astfel, într-o dimineaţă, când fiica Nadia a Kemenesilor primise destul din toate, mai puţin din ciocolată, se hotărî să lase valea Lupilor şi să se întoarcă acasă. Tocmai îşi împachetase lucrurile, când simţi o zdruncinare stranie. Aşa ceva nu se mai întâmplase înainte, dar îşi aminti că auzise uneori de ceva asemănător, care era legat de ceva ce se numea fericire.

Nadia Kemenes privi lucrurile împachetate şi simţi acel fior din nou, dar era o problemă: zdruncinarea părea a fi în locul greşit, întâi prea jos, apoi în partea greşită. Şi astfel merse Nadia Kemenes în faţa oglinzii, se întoarse puţin în lateral cu bănuieli rele şi văzu: îi crescuse o coadă, şi se legăna.

Nadia Kemenes îşi legăna coada, şi dacă ar fi ştiut să se îngrozească, s-ar fi îngrozit; şi dacă ar fi ştiut să plângă, ar fi plâns. Dar pentru că nu ştia, îşi privea coada, care sub privirea ei se opri din legănat şi îi căzu între coapse, ceea ce i se păru atât excitant, cât şi respingător. Şi astfel îşi desfăcu Nadia Kemenes geamantanul şi rămase până la sfârşitul vieţii în valea Lupilor, deci nu era o fată proastă şi înţelese şi singură că se schimbase ea însăşi în lup. Şi acolo trăi ea, ca lup într-o haită de lupi. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa.

Sau nu chiar. Astfel Nadia Kemenes, care în copilărie primise doar carne şi fructe, poftea acum după plăcinte, pâine, pizza şi cartofi, mânca şi vomita şi consuma mâncare în cantităţi nesfârşite, ceea ce e o expresie la fel de fru-

55

ECHINOX

PAGINI MAGHIARE / MAGYAR OLDALAK

élete végéig, hiszen nem volt ő ostoba lány, maga is megértette, hogy farkassá változott. És ott élt, farkasként a farkasok között.

Itt a vége, fuss el véle.

Vagy mégsem. Hiszen az a Nadia Kemenes, aki gyerekkorában csak húst és gyümölcsöket kapott enni, most rétes, kenyér, pizza és krumpli után epekedett, zabált és hányt, miközben mértéktelen mennyiségű ételt fogyasztott el. De most olyan idők jártak a birodalomban, hogy a kenyér, a spagetti és a puding is elfogyott, a húsról és a gyümölcsökről nem is beszélve. És Nadia lefogyott és megszépült az ennivaló hiányában, és végre elég ideje maradt gondolkodni olyan dolgokon, amelyek az életnél is fontosabbak: mint például történelem, morál, film és a rokonok, és ha rokonok nincsenek vagy nem emlékszik rájuk, akkor saját síron túli jövője.

Itt a vége, fuss el véle.

Vagy mégsem. Ugyanis a valóság a mesénél is csodálatosabb, olyasmi, amit gyakran inkább a valóság érdemeként tartunk számon, semmint a mese gyengéjeként. Így hát megérkezett Nadia Kemenes életébe a herceg. Nem ő maga jött, hanem egy fekete autót küldött érte, hússal és innivalóval és rétessel kínálta már csak a hangulat kedvéért is, parfümös üveggel ajándékozta meg, de a fél királyságról egy árva szót sem ejtett, hiszen

56

modern herceg volt, és tudta, hogy a királyságokból csak baj származhat. És Nadia Kemenes ült a díványon, evett-ivott, a herceg saját gondolataiba merülve nézte őt, amint Nadia befejezi az evést és engedelmesen hátradől – semmire sem gondolva, még a saját dolgaira sem, ugyanis neki nem voltak saját dolgai. Ezután a fekete autó hazavitte. És az évek teltek, ismét, és száguldozott a fekete autó éjjelente Kemenesék szomorúszemű leányával a hátsó ülésen. És most már tényleg itt lett volna a vége, hacsak nem a gyorsuló turbinák idejét élnénk, amikoris az emberi sorsok forró szikraként szállnak a történelem centrifugális erejének borzasztó szorításában.

Jött a második herceg, és mindez akkor történt, amikor a birodalom illesztései már repedeztek. Az összeomlás olyan halk volt, hogy csak azok halhatták, akiket már többször is megfosztottak mindenüktől. A második herceg Kemenesék pufók Nadia-leányának egyenesen a teljes tengerentúli királyságot ígérte oda.

Nadia Kemenes nem törődött a hatalommal. Ő ennivalót és nyugalmat akart, és mivel mindkettő fogyóban volt a Farkasok birodalmában, Nadia elfogadta az új herceg ajánlatát. De azokból a birodalmakból, ahol mindenből kevés van, kivéve fegyelemből és propagandából, nem lehet csak úgy elmenni. És így bujdosott Nadia Kemenes az erdőkben, mígnem hajdani szülőfalujá-

nak határaihoz nem ért. Gondolkozás nélkül, anélkül, hogy emlékezett volna valamire, elhaladt a kultúrotthon előtt – megelőzve két vénasszonyt, és az egyik közülük, amelyik nem az anyja volt, azt suttogta: mennyire hasonlít ez a lány Comaneciék lányára. A másik, aki szappanra és gyufára gondolt, amiből nem volt, szórakozottan azt felelte: dehogy! És átlépve a határt, Nadia Kemenes beszállt a herceg BMW-jébe, elhajtott a reptérre, felült egy gépre, és a magasban repült át a tengeren.

Itt a vége, fuss el véle. Utoljára.

De epilógusként, nem tudom megállni, hogy a következőket ne írjam meg: Az új hazájában magává a szabadsággá avatták, szoborrá, és ilyenként fotózták le és küldték szét a világba. És mindenhol a világon, amikor valaki megpillantja a képét, így szól: jól meghízott...

Magát a királyt is elfogták, megmérték a vérnyomását, és amikor megállapították, hogy egészséges, kivégezték.

A királyné két nappal azelőtt meghalhatott, mielőtt elterjesztették volna az egész világon a hírt, hogy nemcsak hogy nem volt a kémia professzora, de már az elemi iskolában megbukott.

A herceg munkatáborba került. Kijózanodott, és először szippantotta be szabadon a szél és a fű illatát. És boldogan élt, míg meg nem halt. Feltételezem...

Fordította Sütő Eszter

ECHINOX

moasă şi de nesăbuită precum timpul nesfârşit şi iubirea fără de iubiţi. Dar acum veni în regat o asemenea vreme încât prăjiturile, spaghetele şi budincile se terminară, ca să nu mai pomenim de carne şi de fructe. Şi Nadia slăbi şi deveni mai frumoasă din lipsa de mâncare şi avu în sfârşit timp să se gândească la lucruri ce erau mai mari decât viaţa: istorie, morală, film şi rude şi dacă rude nu sunt, sau dacă nu-şi aminti, atunci propriul viitor de dincolo de mormânt. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa.

Sau nu chiar. Astfel adevărul e mai uimitor decât legendele, lucru care de obicei ţine mai degrabă de meritele realităţii decât de slăbiciunile povestirii.

Aşa apăru în viaţa Nadiei un prinţ.

Nu a venit chiar el însuşi, ci a trimis o maşină neagră s-o ia pe Nadia, îi oferi carne şi băuturi şi plăcinte şi datorită atmosferei îi dărui parfum la flacon şi nu vorbi despre jumătate din împărăţie, doar era prinţ modern şi ştia că deţinerea împărăţiei aducea numai încurcături. Şi Nadia Kemenes stătea pe canapea şi mânca şi bea, şi prinţul o privea şi se gândea la ale lui, şi după ce mâncă Nadia Kemenes căzu supusă pe spate, fără să se gândească la nimic, nici măcar la ale ei, căci din acelea nu avea. Apoi maşina neagră o duse acasă. Şi anii alergară, iar, şi maşina nea-

gră gonea noaptea cu fata cu ochi aspri a Kemenesilor pe bancheta din spate. Şi acum povestea ar fi zis cu siguranţă aşa, dacă nu am trăi în aceste vremuri ale turbinelor ce accelerează, în care destinele oamenilor zboară precum scântei fierbinţi în teribila presă centrifugală a istoriei.

Veni alt prinţ, şi asta se întâmpla într-o vreme când regatul deja îşi pocnea articulaţiile. Pocnetul era atât de slab, încât doar acei, cărora de multe ori le fusese totul luat, auziseră de el. Al doilea prinţ promise de mai multe ori fiicei dolofane a Kemenesilor regatul de peste mări. Nadia Kemenes nu se sinchisi de regat. Ea voia mâncare şi pace, şi pentru că ambele se împuţinau în regatul Lupilor, Nadia acceptă propunerea noului prinţ.

Dar din regat, unde era prea puţin din toate, mai puţin disciplină şi propagandă, nu se pleca doar aşa. Şi aşa se ascunse Nadia Kemenes în păduri, până ajunse la marginea fostului ei sat natal.

Cu nimic în gând, cu nimic în amintire, ea trecu pe lângă căminul cultural, ocoli două bătrâne gheboase, dintre care una, aceea care nu era mama ei, şopti: Ce bine semăna fata aceea cu fiica Comănencilor. Şi a doua, care se gândea la chibrituri şi la săpun, de care nu erau, spuse absentă: nu cred. Şi dincolo de graniţă, Nadia Kemenes se urcă în BMW-ul prinţului, mer-

3 / 2012

se la aeroport, se îmbarcă în aeronavă şi traversă marea în aer. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa, în cele din urmă.

Dar ca epilog, n-aş lăsa nescrise următoarele: În noua ţară, Nadia Kemenes a fost îmbrăcată precum Statuia Libertăţii, şi astfel i s-au făcut poze şi s-au trimis în jurul lumii. Şi pretutindeni în lume oamenii au privit pozele ei şi au spus: vai, ce s-a îngrăşat.

Regele însuşi a fost arestat, i s-a măsurat tensiunea, şi când a fost declarat sănătos, a fost executat. Regina a murit cu două zile înainte ca în toată lumea să se răspândească vestea că nu era profesor de chimie, ci că rămăsese repetentă din şcoala generală. Prinţul plecă în lagăr de muncă. Se dezmetici şi mirosi pentru prima dată liber vântul şi iarba. Şi a trăit fericit pînă la adânci bătrâneţi.

Bănuiesc.

Traducere Andreea Dascălu

57

Gheorghe Achim, Georg Aescht, Radu Afrim, Sabina Andron, Asztalos Ildikó, Eugen Axinte, Izabella Badiu, Mircea Baciu, Orlando Balaş, Silvia Balea, Balló Áron, Balogh F. András, Cornel Ban, Alexander Baumgarten, Ioana Baciu, Nicolae Băciuţ, Eugen Băican, Mihai Bărbulescu, Beke Mihály András, Nicoleta Bechiş, Mircea Bentea, Mircea Berceanu, Mariana Bojan, Boér Géza, Iulian Boldea, Ştefan Borbély, Andaluna Borcilă, Cosmin Borza, Ioana Bot, Corin Braga, Lavinia Branişte, François Bréda, Bretter Zoltán, Helmut Britz, Ion Bucşa, Ion Buduca, Carmen Bujdei, Sandra Bularca, Oana Capustinschi, Radu Câmpeanu, Sanda Cârstina, Adriana Cean, Ioan Cercel, Ruxandra Cesereanu, Dumitru Chioaru, Alexandru Cistelecan, Ioana Cistelecan, Aurel Codoban, Marius Conkan, Mircea Constantin, Sanda Cordoş, Octavian Cosman, Florin Creangă, Casandra Cristea, Ion Cristofor, Ion Cristoiu, Csoma Enikő, Dan Damaschin, Ştefan Damian, I. Maxim Danciu, Ştefan Dărăbuş, Valentin Derevlean, Radu Diaconescu, Nicolae Diaconu, Victor Dietrich, Mirela Dimitriu, Roxana Din, Andrei Doboş, Gabriel Dombri, Ilinca Domşa, Mihai Dragolea, Melania Duma, Egyed Péter, Cristina Felea, Raluca Filip, Dinu Flămând, Pop Flore, Dayana Frăţilă, Daniela Fulga, Maria Elena Ganciu, Ovidiu Ghitta, Mircea Ghiţulescu, Vasile Gogea, Alex Goldiş, Andrei Goţia, Adrian Grănescu, Ioan Groşan, Gaál György, Anca Haţiegan, Constantin Hârlav, Brigitt Hellmann, Heltai Péter, Ioan Hirghiduş, Puiu Hiticaş, Hodor Adél, Anton Horvath, Horváth István, Emil Hurezeanu, Laura Husti, Letiţia Ilea, Vincenţiu Iluţiu, Anda Ionas, Al. Th. Ionescu, Marius Iosif, Tudor Iosifaru, Józsa T. István, Ruxandra Ivăncescu, Kereskényi Sándor, Keszthelyi András, Berndt Kolf, Komáromi Béla, Kovács István, Éva László-Herbert, Marius Lazăr, Virgil Leon, Marius Lobonţiu, Lőrincz Csaba, Magyari Tivadar, Liviu Maliţa, Laurenţiu Malomfălean, Ştefan Manasia, Călin Manilici, Ion Marcos, Andrei Marga, Gabriel Marian, Diana Mărculescu, Ştefan Melancu, Virgil Mihaiu, Anca Mihalache, Ciprian Mihali, Ioan Milea, Cristina Miloş, Dan Mincan, Silvia Mitricioaei, Ion Mircea, Ovidiu Mircean, Sorin Mitu, Ioan Moldovan, Florin Morar, Robert Moscaliuc, Peter Motzan, Cristina Müller, Marianna Müller, Carmen Munteanu, Ion Mureşan, Ovidiu Mureşan, Viorel Mureşan, Vasile Muscă, Mircea Muthu, Valentin Naumescu, Gabriel Nasui, Mihail Neamţu, Daniel Necsa, Néda Zoltán, Carmen Negulei, Alin Nemecz, Németi Rudolf, Anca Noje, Letiţia Olaru, Nicolae Oprea, Váradi Nagy Pál, Aurel Pantea, Adrian Papahagi, Marian Papahagi, Laura Pavel, Ovidiu Pecican, Ion Pecie, Gheroghe Perian, Cosmin Perţa, Lucian Perţa, Mircea Petean, Călin Petrar, Marta Petreu, Gabriel Petric, Al. Pintescu, Petru Poantă, Horea Poenar, Virgil Podoabă, Antonela Pogăceanu, Augustin Pop, Cristina Pop, Ion Pop, Ion Aurel Pop, Ioan Pop-Curşeu, Ştefana Pop-Curşeu, Adrian Popescu, Ioan Peianov-Radin, Olimpia Radu, Ilie Radu-Nandra, Dan Raţiu, Iuliu Raţiu, Constantin M. Răduleţ, Nora Rebreanu Sava, Vlad Roman, Rostás Zoltán, Marcel Constantin Runcanu, Tiberiu Rus, Sántha Attila, Vasile Sav, Nicoleta Sălcudeanu, Constantin Săplăcan, Cristina Sărăcuţ, Klaus Schneider, Maria Schullerus, Anton Seitz, Felicia Sicoe, Roxana Sicoe, Andrei Simuţ, Ioan Simuţ, Adrian Sârbu, Arthur Sofalvi Larion, Octavian Soviany, Werner Söllner, Adriana Stan, Adrian Suciu, Daniel Suciu, László Szabolcs, Szőcs Géza, Szölösi Ingeborg, Dan Şăulean, Aurel Şorobetea, Radu Toderici, Traian Ştef, Olga Ştefan, Lucian Ştefănescu, Cristina Tataru, Thamó Csaba, Ştefania Timofte, Liliana Truţa, Adrian Tudurachi, Claudiu Turcuş, George Ţâra, Radu G. Ţeposu, Aura Ţeudan, Mircea Ţicudean, Ungvári-Zrínyi Imre, Gaal György, Ion Urcan, Eugen Uricaru, Luminiţa Urs, Carmen Varfalvi-Berinde, Ion Vartic, Paul Vasilescu, Luiza Vasiliu, Cornel Vîlcu, Diana Veza, Alexandru Vlad, Marius Voinea, Andrei Zanca, Liviu Zăpîrţan, Laura Zăvăleanu.

DIRECTOR Rareş Moldovan REDACTOR-ŞEF Mircea Laslo REDACTOR-ŞEF ADJUNCT Olivia Putyer SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Lavinia Rogojină REDACTORI Ştefan Baghiu, Ancuţa Bodnărescu, Răzvan Cîmpean, Alex Cormoş, Stelian Costin, Alexandra Găujan, Cosmina Moroşan, Iulia Rădac, Mara Semenescu, Dumitru Vlad, Alex Văsieş REDACTORII PAGINILOR MAGHIARE Gondos Mária Magdolna, Visky Zsolt, Jakab Villő Hanga, Kiss Ernő Csongor, Székely Örs, Dimény Hajnalka CONSILIERI Oana Furdea, Balázs Imre József, Bogdan Odăgescu, László Szabolcs, Serestély Zalán ILUSTRAŢIA NUMĂRULUI Corina Ceclan ILUSTRAŢIA COPERTĂ ŞI TEHNOREDACTARE Octavian Naghi ADRESA Facultatea de Litere, str. Horea, nr. 31, 400202, Cluj-Napoca TIPARUL Tipografia Colorama, Cluj-Napoca ISSN 1018-0478 www.revistaechinox.ro www.facebook.com/echinox echinox@gmail.com

Proiectul ECHINOX 2.0 este finanţat de FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA, prin programul „Fondul de urgenţă„.