ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
așa de mulți copii spirituali încât în urechi îți va arde mereu strigătul Mamă, Mamă, Mamă.” Această profeție s-a împlinit. Sarada este cu fervoare apelată ca Mamă Sfântă de către nenumărați iubitori ai Adevărului care descoperă uniunea permanentă dintre ea și Ramakrishna – o relație ce nu poate fi definită în termeni de structură socială sau religioasă, o relație care nu este cuprinsă în timp sau într-o istorie lineară, o relație care nu este caracterizată de nicio umbră a dualității. Aproape de miezul nopții, părăsim până la urmă această cameră miraculoasă din care timpul obișnuit dispare – în care trecutul, prezentul și viitorul se manifestă împreună ca o transparență indivizibilă, clară și limpede în toate direcțiile. Înțeleptul ni se adresează cu căldură: „Să mai vii! Să mai vii!” Această invitație deschisă continuă să vibreze cu o mare putere inițiatoare în centrul conștiinței noastre, fie că suntem treji sau adormiți. Resimțim un intens freamăt, sete și dor până când chiar revenim la oaza Templului Grădinii – fie că vom călători într-o trăsură de la Calcutta, fie într-un vapor cu aburi pe Gange, fie ca un act interior de rugăciune ori meditație. Glumețul Paramahamsa aseamănă acest proces al Atracției Dumnezeiești cu acțiunea de a hrăni păunii cu biluțe de opium, astfel ca ei să revină în fiecare seară, la ora benefică a amurgului, pentru a-și etala penajul paradiziac. Penajul adoratorilor este extazul. Totuși, dorul intens al ființei umane trezite și îndrăgostite de Preaiubitul Dumnezeu este incomparabil mai puternic decât atașamentele lumii egotice. Ramakrishna ne învață că o astfel de stare autentică de aspirație plină de dor – pe care o nutresc cei mai înalți sfinți ai tuturor tradițiilor și care este minunat exprimată în iubirea intensă a păstoriței Radha față de preaiubitul Domn Krishna – este mai puternică decât forțele combinate la un loc ale iubirii celui sărac pentru aur, obsesiei unei aventuri amoroase ilicite și atracției loiale dintre soț și soție. 30
