Amprente - haiku de Maria Tirenescu by EdituraBiscara

Maria Tirenescu

Amprente haiku

Autoare: Maria Tirenescu Bucureşti: Editura Biscara, 2021 Format electronic – Flipbook [Prima variantă a cărții a fost publicată în format letric de Editura PIM, Iași, în anul 2013]

ISBN 978-606-95253-2-6 Prezenta carte apare în format digital, cu difuzare prin www.editurabiscara.ro

2021 2

SEMNE DE PRIMĂVARĂ

Susurul apei – viorele brumate lângă izvor Pâlc de toporaşi – nici un nume pe crucea plină de muşchi Răsărit de soare – păpădii înflorind printre ruine Din primul balcon sare sticla cu apă – nuntă de pisici Noapte înstelată – într-un cireş bătrân prima floare Mii de albine pe cireşii înfloriţi – singură mama Pe crucea de lemn cad petale de cireş – răsărit de lună 4

Cuibul dărâmat – rândunica zboară printre fulgi de nea Două petale cazând împreună – vântul serii Zăpadă pe munţi – în vale înfloreşte liliacul alb Se lasă seara – pe mormântul vecinei flori de liliac Vântul şuieră – prin urdiniş nu trece nici o albină Ploaie de seară – fetiţa colorează o buburuză Târziu în noapte – un cărăbuş zboară în jurul lămpii 5

Plouă în noapte – în plasa păianjenului doar o petală Un fluture dă târcoale cănii de ceai – zi senină Echinocţiu – vrăbiile ţopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit – un piţigoi îngână alt piţigoi Zi ploioasă – pe lespedea de piatră mâţişori de nuc Plouă peste-oraş – guguştiucii clocesc fără umbrelă Pisoiul agaţă ghemul bunicii – flori pretutindeni 6

Mijloc de mai – pianista ascultă sunetul ploii Iaz în pădure – puiul de căprioară surprins de-o broască Mama şi fiul ei sub teiul înflorit – liniştea serii Leagăn de copil atârnat de un ram de tei – mireasmă de flori Ultimul vals cântat sub teii-nfloriţi – chitara în cui Teiul bătrân – pe singura creanga vie numai o floare Sub teiul înflorit gustând din cana cu ceai – singur în noapte 7

Teiul plin de flori – pe banca bunicului numai o frunză Privire tristă – licuriciul din mână nu mai mişcă Salcâm în floare sub ploaia ce se cerne – nici o albină Urme de polen pe o petală de crin – luceafărul Salcâm în floare sub ploaia ce se cerne – nici o albină Înflorind din nou salcâmul plantat de mama – azi pentru nimeni Coboară seara – amici la cataramă un moş şi un ied 8

VACANŢA MARE

Cer fără nori – cicoarea stăpâneşte vechiul cimitir Amiază-n cireş – câteva feţe murdare şi burţi pline Cătun părăsit – încă mai cad cireşe pe banca de lemn După amiază – rămasă pe o creangă doar o cireaşă Somn de-amiază – vântul răsfoieşte-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer – doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanţa mare – alergând după fluturi cu plasa goală 10

Noapte senină – doi copii îşi dispută un licurici Îndemnându-se cu roua în picioare – copii după fragi Ciripit în zori – nepotul nu găseşte nici o frăguţă Nici un greier în noaptea fără lună – numai bătrâna Cântec de greier – între doi nori cenuşii numai o stea Sorb ceai de tei ascultând greierii – clar de lună Apus de soare – o libelulă ridând faţa lacului 11

Umbra salcâmului – un sticlete ciugulind scaietele mov Ţipă un cocor – peste plaur coboară linişte serii Zbor pe înserate – în zig-zag rândunica la vânătoare Soarele peste câmp – o coţofană ciugulind biscuiţi Zi caniculară – orfanul privind coacăze pe tarabă Albăstrele – fetiţa merge cântând prin lanul de grâu Mijloc de august – mocăniţa pufăie urcând printre munţi 12

Cer fără nori – două fete adunând sânziene Privire tristă – licuriciul din mână nu mai mişcă Noapte fără lună – din flori de sânziene proaspete cununi Drum şerpuit – peste pantele abrupte coboară seara Strigăt de copil – o călugăriţă pe podeaua de lemn Liniştea serii – două surori îşi împart o nectarină Liniştea serii – în laba motanului un greier negru

PLOAIE DE VARĂ

Lăstunul zboară la mică înălţime – un strop de ploaie Ploaie de vară – fetiţa îşi lipeşte năsucul de geam Zi ploioasă – în pavilion numai două bătrâne Ploaie de vară – în şopronul bunicii gureşe vrăbii Caldă aversă – copiii îşi fac umbrele din foi de brustur Plouă peste sat – prin gardul dărăpănat creşte pelinul Furtună în zare – pisica se ascunde sub canapea 15

LA MALUL MĂRII

La malul mării numărând pescăruşii – ţipete în zori Plajă pustie – printre frunze de salcâm zăresc un lăstun După furtună – meduze pe plajă şi doar o barcă Smocuri de iarbă pe plaja pustie – uite un melc Deasupra mării puzderie de stele – bătrânul singur Devreme în zori – un pescăruş planează deasupra mării Cer fără nori – un zmeu se zbate în vânt deasupra plajei 17

Furtună pe mare – femeia strânge la piept primul ei nepot Zori de iulie – câţiva copii culeg scoici de pe plajă Furtună în larg – marea aduce la ţărm o sticlă goală Pe plajă – numeroşi copii privesc delfinul rănit Pe plaja goală – doar un puşti pistruiat cu căţeluşul Plasa goală – copii curioşi şuşotind lângă pescar Poveşti pescăreşti la focul de tabără – cartofi în spuză

CULORILE TOAMNEI

Poza mamei – picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpuşă – zâmbet cu lacrimi În zori pe şosea – frunze rostogolindu-se după maşină Capăt de holdă – baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi – razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruţă goală – soarele apune Hambarul plin – un şoarece apropiindu-se pe furiş 20

Amurg de toamnă – luna plină se iveşte prin crengi de arţar Cireş sălbatic – două frunze arămii cad împreună Cireş desfrunzit – printre crengile rare o singură stea Seară fără nori – pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton – în cuibul lăstunului pana vrabiei Şoim în picaj – printre munţi se înalţă fâşii de ceaţă Un singur salt – pisica prinde-n labă frunza uscată 21

Ciuperci pe grătar prea puţine în noaptea de după ploaie Un stol de grauri trece peste pădure – cade o ghindă Plouă monoton – ea face o vază dintr-o tărtăcuţă Grauri în vie – un uliu păsărar zboară cu prada Frunze peste tot în vârful arinului strigă o cioară Vechiul alambic – ţuica din porumbele fără culoare Vecernie – înconjurat de corbi schitul din vale

MIEZUL IERNII

Ziua în declin – în vântul adiind răzleţi fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf – ninge ca-n poveşti Nici un nor pe cer – un bocanc fără şiret lângă vechiul gard Zăpada sclipeşte – două inimi desenate pe fereastră Solstiţiu de iarnă – ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu lună – felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină – noapte fără lună 24

Noapte senină – doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa – liniştea nopţii Noapte geroasă – cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii – un cocoşar ciuguleşte ultimul măr Flori de gheaţă-n geam – ghionoaia loveşte ramura de măr Noapte senină – pisica se piteşte în cojocul vechi Dealul satului crivăţul colorează feţele copiilor

BUNICII

Brânduşa înflorită – bunica priveşte cu drag chipul fetiţei Zilele babei ca în fiecare an – mai trist moşneagul Înfloresc cornii – grădina bunicilor în paragină O rândunică peste cireşul înflorit – bătrânii lăcrimează Zori în livadă – printre cireşii-nfloriţi bunicul singur O cinteză cântă şi bunica murmură – zi fără nori Sfârşit de florar – bunica îşi numără ultimii bănuţi 27

Ciripit în zori – în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai – în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând – pisoiul sare pe ghemul în mişcare Seară de vară – în şezlongul bunicii toarce pisica Zorelele pe gardul de nuiele – casa bunicii Zori înneguraţi – bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune – pisica şi bunica torc împreună 28

Bijuteriile bunicii pe mâinile nepoţilor – bal mascat Bunic şi nepot pe-aleea castanilor – poc, o castană Numai nepotul adunând castanele – moşul joacă şah Cerul albastru – pe şorţuleţul fetiţei Buni coase un zmeu Cuptorul rece – moşul citeşte din nou despre război Viscol în noapte – bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciuliţa nepoatei – ninge arar 29

Bătrânul singur lângă teascu-abandonat – răsare luna Nimeni în casă – pisoiul alb încurcă ghemul bunicii Poza bunicii – cireşul de lângă poartă alb de chiciură Bătrânul gripat – din ultima lui ceapă îşi face un ceai Nici un nor pe cer – numai bunicul bolnav ascultând vântul Uşă blocată – în casă înfloreşte o muşcată roz Via distrusă – vinul din anul trecut pentru pomană 30

COMENTARII LA POEME

Zilele babei ca în fiecare an – mai trist moşneagul Pornind de la obârşie (nu neapărat de la legendă): zilele babelor au fost numite ca atare ţinând cont de trăsătura cunoscută a femeilor, labilitatea – la donna e mobile -, la care se poate adăuga şi urâţenia fizică şi caracterul, de obicei urâcios, al celor în vârstă. Zile în care vremea este instabilă şi în care capriciile vremii sunt suverane. De data asta însă, autorul profită de sensul cunoscut, şi, hai să zicem, tocit pentru haiku, pentru a recupera caracterul oarecum proaspăt, neistovit, mereu viguros al vremii. Nu găsesc un cuvânt potrivit în româneşte ca să exprim entuziasmul superlativ al rusescului maladeţ (молодец) – tânăr! – exclamaţie a excelenţei şi a admiraţiei nereţinute: rutina capricioasă a vremii, repetiţia ei aparent plictisitoare este statornicie şi prospeţime supremă, în tonalităţile liricii noastre: Tu din tânăr precum eşti / Tot mereu întinereşti. Acum e de înţeles de ce-i tot mai trist moşneagul: zilele babei îl dau de ruşine prin tinereţea lor perpetuă. Corneliu Traian Atanasiu 32

Pe foaia goală doar un creion fără vârf – ninge ca-n poveşti Poemul Mariei Tirenescu, de care va fi vorba mai jos, este, într-un anume fel, ecoul altor două poeme în care unul din elementele de recuzită este creionul. Maria Tirenescu reia ideea, dar imaginile ei implică o meditaţie mai profundă. Scena este aceea a unui sfârşit anunţat, iar creionul fără vârf are implicaţii mult mai serioase şi mai directe în sfera umană. Aşa mut, abdicând faţă-n faţă cu iarna, autorul pare să intoneze un cântec de lebădă. Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la înţelegerea umilă a nevolniciei artei sale faţă cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveştilor. Corneliu Traian Atanasiu

Noapte geroasă – ţârâitul greierului în dosul sobei O fi el greierul kigo de vară, dar acolo unde modernizarea n-a artificializat totul, într-o biată casă de ţară, un greier îşi poate găsi sălaş lângă soba caldă şi poate continua necurmat dialogul cu întunericul lungilor nopţi de iarnă. Corneliu Traian Atanasiu Avem aici un bun exemplu, unde un kigo foarte răspândit în creaţia tuturor poeţilor, „greier”, nu este cuvânt sezonal, ci pur şi simplu îşi pierde această calitate. În cazul de mai sus kigo este „geroasă”, deci ne aflăm în faţa unui poem încadrabil sezonal la anotimpul iarna. Nu-i nimic, autoarea va face reîncadrarea de rigoare. În rest, poemul rezistă exigenţelor şi poate fi oricând antologat. Şerban Codrin

Plouă peste sat – prin gardul dărăpănat creşte pelinul Şi aici două cuvinte par să se îngâne şi să rimeze semantic, susţinând simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” şi “pelinul” sunt invers proporţionale şi totuşi strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetaţia să se înalţe şi să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, creşte doar pelinul. Şi amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină – pisica se piteşte în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină şi gestul autoprotector al pisicii – noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este şi jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) şi intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme de pisică – perspective diferite asupra aceleiaşi vechimi a cojocului. Poemul spune puţine. Sugerează însă mult. Corneliu Traian Atanasiu 35

Viscol în noapte – bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Autoarea este însăşi Maria Tirenescu, componentă de bază a conducerii şi administrării site-ului. Interesant din punct de vedere al sugestivităţii poemului este tocmai versul trei. De ce e acel geam pe timp de noapte, de iarnă viscolită tot mai mic înţelegem fiecare dintre noi din experienţa de viaţă pe care o avem deja. Cu tot şuierul de afară, zăpada ce cade din văzduh, se tot depune la fereastră, micşorându-i spaţiul transparent. La un moment dat această micşorare se va încetini, se va opri, chiar, însă bunica toarce în momentul în care micşorarea geamului se întâmplă în mod vizibil. Ea, chiar îşi dă seama, de acest fapt, privind în noapte. Negativitatea poemului e declanşată din momentul pronunţării primului cuvânt, viscol, şi este întărită şi sporită prin continuarea în noapte. Pe bunica, cu toată vârsta ei înaintată, nu o putem concepe, cu toate excepţiile care se mai întâlnesc, decât ca bună, tăcută, blândă, răbdătoare. Ea apare în poem ca o contrapondere la negativitatea 36

naturii în plină manifestare violentă. Apoi, negativitatea erupe în final prin constatarea că geamul e tot mai mic. Poemul e original şi uşor de înţeles, demn de luat în seamă prin observaţia subtilă, pe care ne-o propune în premieră. Atmosferă de sabi, al cărei pilon central e singurătatea bunicii, pe timp de noapte şi de viscol (când multe se pot întâmpla). Bunica e trează, lucrează, poate şi îngrijorată de ceea ce se întâmplă afară, îngrijorare pe care ne-o evidenţiază faptul că privirea ei e îndreptată spre fereastră. Patru substantive sunt presărate de-a lungul poemului, nici unul nu îl încheie însă, aşa cum râvnim de obicei. Verbe, unul la indicativ şi altul la gerunziu, aflate în subtilă interacţiune, la mijlocul poemului, în versul doi. Pecetea efemerităţii o aflăm şi aici în întregul poem: viscol, noapte, bunica, geam. Toate la singular, în deplină concordanţă cu esenţa sabi-ului. Întrebările fundamentale primesc răspuns, pentru cei interesaţi de acest aspect. Sugestivitatea pe care o inspiră, după atâtea rânduri aşternute pe hârtie, consider că este convingătoare. Corneliu Traian Atanasiu 37

Cătun părăsit – încă mai cad cireşe pe banca de lemn Acest micropoem are multe virtuţi de haiku, imagistică pregnantă şi prezenţa, pe care o consider obligatorie, a cuvântului sezonal ( în cazul nostru, cireaşa). Cu economie de mijloace poetice, se conturează o întreagă dramă, gol existenţial, prin numai patru substantive, două verbe (unul în participiu adjectivat), două adverbe şi două prepoziţii, deci zece cuvinte din fondul principal. Este adevărat, cireşele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor şapte, selectate după câteva lecturi, pentru că presupune convingător existenţa unei lumi în disoluţie temporală (cătunul vechi, părăsit, depopulat), o mişcare pregnantă, în sens descendent, (căderea cireşelor, dar şi a oamenilor care s-ar aşeza pe o modestă bancă), efemeritatea obiectului în cădere şi o falsă „veşnicie” născută la sat, banca de lemn şi omul (aparent absent). Şerban Codrin 38

Miracolul naturii rămâne mereu surprinzător, chiar când totul e în pragul pieirii: Teiul bătrân pe singura creangă vie numai o floare Maria Tirenescu rămâne o maestră a discreţiei observaţiei, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului. Corneliu Traian Atanasiu *** Leagăn de copil atârnat de-un ram de tei mireasma florilor Câteva cuvinte: lejeritatea întreruperii unei situaţii puţin insolite în linia a doua, o blândeţe de primăvară ne amăgeşte (sic) între L1 şi L3… Notaţi că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé 39

Urme de polen pe o petală de crin – luceafărul Între câine şi lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape şi realitatea îşi schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simţ) se ascut şi, la rândul lor, imaginaţia. Aici, imaginea se confundă cu realul şi acesta este îmbogăţit de variaţiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”… Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea şi polenul iese în evidenţă. Asistăm la o subtilă reacţie între evanescenţa purtătoare de viaţă şi Viaţa însăşi, generatoare de efemer… un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer. Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumuseţea îşi este suficientă ei însăşi. Nu e nevoie de a o

defini. Ea transpare, suverană, unică, prin privirea care o contemplă… Oliver Walter

Despre autoare

Maria Tirenescu a văzut lumina zilei în 5 octombrie 1949, în Săcel, judeţul Maramureş. Este absolventă a Facultăţii de Matematică - Mecanică a Universităţii „Babeş - Bolyai” din Cluj -Napoca, promoţia 1972. A colaborat la revistele româneşti: Steaua, Oglinda literară, Poezia, Universul şcolii - Alba, Plumb, Albatros, Examene, Opinia, Dor de Dor, Haiku, Vatra veche, Boema şi Zeit. 42

A publicat în revistele: Ploc!, Sketchbook, Modern English Tanka, Gong, Haiku Canada Review, Poets international, 5-7-5, Cirrus, Revue du tanka francophone, Atlas Poetica şi Magnapoets.

Haiku-urile ei au fost apreciate cu premii şi menţiuni în ţară şi străinătate: - Marele premiu la secţiunea haiku la concursul AD VISUM ediţia I, 2005 organizat de Cenaclul ANDREI MUREŞANU din VIŞEU DE SUS; - Premiul I la concursul revistei HAIKU pe anul 2006, pentru haiku-uri semnate cu pseudonimul Mioriţa Albă; - Premiul I la concursul AD VISUM, ediţia a doua, 2006, organizat de Cenaclul ANDREI MUREŞANU din VIŞEU DE SUS; - Menţiune la Concursul Internaţional de Haiku organizat de Clubul Bulgar de Haiku şi Departamentul de rock şi jazz al Radiodifuziunii Naţionale din Bulgaria, secţiunea poezie (haiku), noiembrie 2006; 43

- Premiul al II-lea la concursul TOAMNA poezie de idei pe site-ul Bocancul-literar, noiembrie 2006; - Menţiune de onoare la concursul de haiku Cicada 2007, Chicago; - The fifth prize of the Poems for Mother Earth 2007; - Premiul pentru activitate pe site-ul www.wonderhaikuworlds.com, 2007; - Menţiune de onoare la Concursul Internaţional de Haiku organizat de Mainichi News, 2007; - Premiul al doilea la concursul de haiku organizat în colaborare cu Chajin Casa de ceai verde japonez, 2008; - Premiu la secţiunea haiku, Les Adex, 2009; - Menţiune de onoare la Concursul Internaţional de Haiku organizat de Mainichi News, 2009; - Menţiune de onoare la Vancouver Cherry Blossom Festival 2010; - Premiul Şerban Codrin, 2010; - Menţiune de onoare la Vancouver Cherry Blossom Festival 2011;

- Menţiune de onoare la Special concours AFH 2012, cu titlul FÊTE DES FEUILLES din Lyon; - Menţiune de onoare la Diogen Autumn Haiku Contest 2012; - Menţiune de onoare la Diogen Winter Haiku Contest 2012; - Menţiune de onoare la Fujisan Haiku 2013; - Premiul al treilea la Best Summer Senryu Contest 2013; - Premiul al doilea la Best Summer Haiku Contest 2013; - Premiul al treilea la Diogen Autumn Haiku Contest 2013; - Premiul al treilea la Diogen Winter Haiku Contest 2013; - Premiul al treilea la concursul organizat de Haïkouest februarie 2014; - Menţiune la concursul revistei HAIKU 2014; - Menţiune la Diogen Spring Haiku 2014. Este deţinătoarea a numeroase premii obţinute la concursurile de haiku organizate de ROMANIAN HAIKU.

Este prezentă cu haiku-uri sau senryuri în: 1) Antologie a haiku-ului românesc SURÂSUL CRIZANTEMEI, TârguMureş, 2004; 2) PRIMELE VIZIUNI, antologie de haiku, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005 3) PRIMELE VIZIUNI (II); antologie de haiku, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2006; 4) FLORI DE TEI, antologie de haiku, Editura Boldaş Constanţa, 2006; 5) GREIERI ŞI CRIZANTEME, antologie internaţională de haiku, Editura Orion, Bucureşti, 2007; 6) SCOICI DE MARE, antologie de lirică japoneză, haiku şi tanka, Editura EX PONTO, Constanţa, 2007; 7) ANTOLOGIE DE HAIKU ROMANIAN KUKAI, aprilie 2007 martie 2008, Editura Grinta, ClujNapoca, 2009; 8) PRIMUL COCOR, romanian haiku, primul an de concurs, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009;

9) AUTOARE DE HAIKU DIN ROMÂNIA, autori Florin Grigoriu, Adina Enăchescu, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2008; 10) ADRÉNALINE, Editura Vente d’Ouest, Canada, 2009; 11) 366 LECŢII DE HAIKU, autor Florin Grigoriu, Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 2009; 12) ANTHOLOGIE DU TANKA FRANCOPHONE, Éditions du Tanka francophone, Canada, 2009; 13) CÂND GREIERII TAC..., antologie română de haiku, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2010; 14) APUS DE SOARE… / COUCHER DE SOLEIL…, antologie românofranceză de haiku, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2010; 15) HAIKU IN VOLO SUI BOSCHI DELL’ELBA, antologia concursului Internaţional de Poezie din Capoliveri, Italia, 2010; 16) DIMINEŢILE COCORILOR, volum colectiv de haiku, Editura Grinta, ClujNapoca, 2011;

17) ŢIPĂT DE COCOR, volum colectiv de haiku, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2011. 18) SPASM OF LIGHT, the first anthology of haiku and other writing from Wonder Haiku Worlds, 2011; 19) Gemme di Haiku nella Miniera Calamita, antologia Concursului Internaţional de Poezie din Capoliveri, Italia, 2011; 20) ENFANSILLAGES, Editura Unicité, Franţa, 2012; 21) ZI DE CHENZINĂ, antologie română de senryu, ediţie bilingvă româno-engleză, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2012. 22) Rondini e Haiku a Capoliveri, antologia concursului Internaţional de Poezie din Capoliveri, Italia, 2014; 23) JOURS D’ÉCOLE, anthologie de haiku în limba franceză, Editurile Asociaţia Francofonă de Haiku (Franţa) şi Renée Clairon (Canada), 2014. A debutat cu placheta de haiku-uri RISIPĂ DE PARFUM, în colecţia ORFEU , Editura Ambasador, Târgu-Mureş, 2005.

A publicat CULORILE VISELOR, volum de poezie cu un capitol de haiku, Editura Emma, Orăştie, 2007. A publicat CROCHIURI, haiku, Editura online Semănătorul, 2010. A publicat AMPRENTE, volum de haiku, Editura PIM, Iaşi, 2013.

Cuprins Semne de primăvară / 3 Vacanţa mare / 9 Ploaie de vară / 14 La malul mării / 16 Culorile toamnei / 19 Miezul iernii / 23 Bunicii / 26 Comentarii la poeme / 31 Despre autoare / 42

EDITURA BISCARA 2021 ISBN 978-606-95253-2-6