2020
Gabriela Stanciu Păsărin
Ea era o Floare Autoare: Gabriela Stanciu Păsărin Coperta şi grafica: Gabriela Stanciu Păsărin Bucureşti: Editura Biscara, 2020 Format electronic – pdf [prima variantă a cărții a fost publicată în format tipărit de Editura Fast Editing în anul 2019] ISBN 978-606-95074-4-5 Prezenta carte apare în format digital, cu difuzare prin www.editurabiscara.ro
2020 www.editurabiscara.ro
„În momentul acela, nimic din ce aș fi vrut nu mi-am putut dori, căci orice dorință a mea, pentru el ar fi însemnat calamitate.” 1 ianuarie 1979
Ea era o Floare la o fereastră– o floare care
nu
înflorea
decât o dată în viață, dar nimeni nu știa nici cât era de lungă viața anume
ei,
nici
ce
o
făcea
să
înflorească. El era un Fulg de zăpadă, căzut într-o seară
de
iarnă
la
4
ferestra
ei,
fărâmă
din puritatea cerului. La început nu-și vorbiră. Floarea părea că nici nu-l
văzuse.
Cu
frunzele toate lipite de
geam,
privea
gânditoare și tristă, strada pustie. Dincolo de
geam,
Fulgul
strălucea imaculat în noapte, așteptând ca 5
ea să-i zâmbească în sfârșit.
Dar
Floarea
nu se gândea la el.
6
7
Înțelese
curând
că
Floarea nu era prea fericită. - De ce ești tristă, Floare din fereastră? Floarea,
ruptă
din
gânduri, își tremură ușor frunzle și întorcându-se încet către el, îl întrebă mirată: - Dar tu, cine ești? Nu te-am mai văzut niciodată la fereastra
8
mea. Aici sunt întotdeauna singură... Cum stătea așa firavă și mirată, Fulgului i se păru foarte frumoasă Floarea. Simțea că fără voia lui, strălucește mai tare ca
de
puțin
obicei. ca
să-și
Tăcu gă-
sească cuvintele. Cu o Floare, nu poți vorbi oricum.
9
- Sunt un Fulg de zăpadă,
un
floare
ca
Cresc
în
înfloresc mânt.
fel și
de tine.
cer spre
Tu
pămînt
și
și pă-
crești
în
înflorești
spre cer, nu-i așa? Floarea luare
îl
aminte
răspunse încet,
privi și
atât
încât
cu îi de
Fulgul
abia o auzi.
10
- Așa e, numai că eu n-am înflorit niciodată... Tăcu. - Și pentru asta ești atât e tristă? -
Nu,
asta,
nu
sau
pentru
mai
bine
zis, nu numai pentru asta... - Atunci de ce? Dacă ești
o
floare,
înflorești
o
să
într-o
zi.
Nu e un motiv să fii tristă,
spuse
Fulgul. 11
Dar Floarea se întristă și mai tare. - La fel spun și florile din
grădină:
„dacă
ești floare, înflorești, dar dacă nu, ești o buruiană.” Ele înfloresc toată vara. Fulgul râse pentru că nu credea ce spuneau florile Știa
din el
că
grădină. printre
flori, erau și multe
12
buruieni
care
în-
floreau. - N-au dreptate florile.
Să
bagi
în
nu
le
mai
seamă.
Cu
siguranță tu ești o floare rară care va înflori
mai
frumos
decât
oricare
altfel
n-ai
fereastră.
alta,
sta
Floarea
la îl
privi o clipă dusă pe gânduri
apoi,
aple-
13
cându-și
frunzele,
spuse iarăși șoptit: - Poate, dar ce folos? Sunt
atât
de
singură... la fereastra mea...
14
15
Asta mă întristează peste poate. - Asta era deci! – înțelese Fulgul. Floarea
tăcu
încu-
viințând. -Înseamnă
că
în-
tr-adevăr trebuie să fii
foarte
frumoasă
dacă ești așa singură. Cine este foarte frumos,
este
și
foarte
singur, nu știai?
16
-
Dar
florile
din
grădină sunt foarte frumoase și nu sunt singure deloc! -Nu despre frumusețea
care
se
vede
vorbeam. Există și o frumusețe care nu se vede, dar nu toți o au! - Tu nu ești singur, nu știi... -Da, e adevărat – spuse fulgul – nu am 17
fost
niciodată
Dar
uite,
așa. astăzi
plutind spre Pământ printre
ceilalți fulgi,
mi s-a întâmplat să mă
simt
foarte
singur. Poți fi singur și printre ai tăi. Dacă te
gândești
bine,
fiecare în lumea lui este singur... Fulgul tăcu. Floarea îl privea altfel. Nu i se mai părea un fulg de 18
zăpadă ca toți ceilalți care cădeau necontenit peste grădină. Era parcă mai alb și mai strălucitor. Ar fi vrut să fie mai aproape de el, dar geamul îi stătea în cale. Apoi, mai erau și rădăcinile care o stinghereau. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Fulgul spuse deodată: 19
-
Am
să
aproape Ne
va
de fi
ranță
vin
mai tine.
cu
sigu-
mai
bine
amândurora. Numai să-mi spui pe ce
frunză
așeza
–
mă nu
pot
cumva
să-ți fie prea greu cu mine. - Dar este un geam între noi! – aproape că strigă Floarea, de teamă ca Fulgul să 20
nu se zdrobească de el.
Tu
nu
știi
ce
înseamnă un geam? Fulgul clipe
pluti în
câteva
aer,
des-
cumpănit. -
Ce
geam?
înseamnă Eu
nu
un văd
nimic între noi! -
Uite,
încet
așează-te
în
dreptul
frunzei acesteia - și Floarea
își
întinse
spre el, frunza sub 21
care
se
ascundea
inima ei. El se așeză atent
în
dreptul
frunzei
și
înțelese
atunci
că
geamul
înseamnă, înainte de toate, neputința de a trece dincolo, bariera invizibilă
care
îi
despărțea. ”Biata stai
de într-o
tine,
tu
colivie
deci...” – gândi Fulgul
22
și aproape că-i veni să plângă. Și pentru ca ea să nu-și dea seama, nu mai altceva. Avea un
spuse
nimic
O
privea.
frunzele verde
transparent,
de
intens, cum
Fulgul de zăpadă nu mai văzuse niciodată în viața lui. Ea și le adunase în jurul lui,
23
lipite de geam, ca o îmbrățișare. Era
amețit.
putut,
ar
Să
fi fi
mângâiat-o. - E atât de bine așa, - șopti Floarea – e ca și când n-aș mai avea rădăcini, ca și când
m-aș
înălța
plutind. Aș vrea să nu mai fie niciodată altfel. E ca un Vis...
24
Aș
vrea
să
rămâi
lângă mine mereu... Fulgul nu știu ce să-i răspundă. Nici nu se gândise că vreodată ar putea pleca. Tăcu. Nu
mai
spuse
nici
Florea nimic. Ar
fi
vrut
să
o
visul
și
îmbrățișeze, ocrotindu-i
somnul, căci Floarea adormise senină lângă el. 25
Și atât de mare îi era dorința
încât
pe
geam, de jur împrejurul Florii, făcu să răsară
nemaivăzute
flori de gheață...
26
27
Afară, ninsoarea încetase.
La
nopții, apăru
miezul
dintre
nori
mare
și
misterioasă, Luna. Și ca și când toate stelele
s-ar
fi
scu-
turat pe Pământ, în jur, totul sclipea ca și Cerul însuși. Și dintre toate stelele Cerului și Pământului la un loc,
cea
pitoare
mai era
sclila
o 28
fereastră, fulg
unde
de
un
zăpadă
adormise cu fruntea pe inima unei flori. În
noaptea
doar
Luna
văzu
cu
aceea, singură
ochii
ei
minunea... Dimineață, locul
în
mij-
zăpezii,
fe-
Florii
era
reastra purpurie.
Floarea înflorise!
29
Peste
noapte
inun-
dase fereastra cu zeci de flori roșii. Printre ele, din loc în loc, sclipeau flori albe de gheață. Nimeni nu mai văzuse vreodată, o
floare
înfloreasă tuturor
care
să
astfel.
Și
li
se
păru
ciudat, pentru că nu se gândea nimeni că o floare de pământ, îndrăgostită
de
o 30
floare
de
poate
înflori
noapte
zăpadă, peste
în
toate
culorile iubirii ei. -Ești cea mai frumoasă
floare
din
viața mea! – îi spuse Fulgul
în
dimineața
aceea, când Floarea își
ridică
frunzele
încă somnoroase din îmbrățișarea
florilor
lui.
31
Ea îl privi mirată și fericită că-l găsește tot
lângă
ea.
Îndreptându-și trupul
subțire,
se
simți
deodată
alta
decât
se
Abia
atunci
își
știa.
observă
minunata podoabă. - Am înforit...!– își spuse emoționată, și florile i se înroșiră și mai tare.
32
Câtva
timp,
rându-se,
admi-
nu
mai
rosti nici un cuvânt. Nici
Fulgul
îndrăzni ceva,
nu
să-i deși
gândurile
lui
mai
spună toate albe
erau pentru ea. - Dacă n-ai fi venit la fereastra mea – spuse într-un târziu Floarea - nu aș fi înflorit niciodată... 33
34
Acum am înțeles de ce nu înfloream. Nu aveam
pentru
Niciodată
nu
cine. în-
florești singur și fără rost. Acum, este cu totul altceva. Datorită ție, sunt
o
floare
ade-
vărată! Drept răspuns, Fulgul mai înflori în jurul ei geamul
cu
câteva
flori de gheață. 35
Trecură
mai
zile
atunci.
de
fiecare seară, rea
adormea
multe În
Floacu-
minte între florile lui de
gheață,
iar
dimineața se trezea și mai înflorită. Târziu în noapte, adormea și Fulgul, întotdeauna lângă inima ei. Dar îl frământau gândurile. Cât
adormea
de 36
trist, Floarea nici nu știa. - Aș vrea să fiu mult mai aproape de tine - îi spuse el
într-o
zi. Aș vrea să-ți pot atinge
florile...
n-ar
fi
De
geamul
acesta, peste care nu pot să trec! Floarea păli ușor. - Nu te mai gândi la asta. Gândește-te doar cât este de bine 37
că suntem împreună. Puteam
să
întâlnim Ar
fi
nu
ne
niciodată. fost
foarte
trist... -
Dar
și
așa
este
trist. Vreau să stau de acolo
acum lângă
înainte, tine
la
fereastră. Ești Floarea mea doar! Floarea
își
întoarse
florile în altă parte.
38
Nu voia să o vadă plângând. - Să nu mai vorbim despre asta. Te rog... -
spuse
privească.
fără
să-l
El
tăcu,
întristat și mai tare. Noaptea
nu
mai
dormi aproape deloc. I
se
păru
la
un
moment dat că nici Floarea
lui
nu
dormea.
39
Câteva zile nu mai vorbiră nimic despre dorința
lui,
dar
observă că de atunci, Floarea
nu
mai
înflorea
ca-n
alte
dimineți. I se părea și mai palidă parcă... -
Ce
Floarea
e
cu
mea?
tine, –
o
întrebă. - Nimic, nimic, lasă!tremură ea ușor, dar
40
fără să vrea, izbucni în lacrimi. - Voi îngheța atât de tare
geamul
acesta
încât, va trebui să se spargă! – se hotărî el.
Altfel,
ai
fi
în
stare să te ofilești de tot,
dacă
nu
vin
lângă tine. - Să nu faci asta ! suspină Floarea printre lacrimi. Vei muri!
41
Mai mult de atât, nu vom
putea
niciodată
fi
mai
a-
proape. Dacă ai trece de geamul acesta, teai topi imediat, iar eu dacă aș trece de el,
aș
Înțelegi?
îngheța... Este
im-
posibil! Lumea ta este alta decât a mea. Eu sunt
o
floare
Pământului Soarelui,
tu
a
și
a
ești
al 42
Cerului și al Zăpezii. Căldura de care eu am
nevoie
trăiesc
ca
te-ar
să
ucide!
Frigul care te face pe tine să exiști m-ar ucide
pe
mine
-
spuse ea, plângând. Fulgul
de
zăpadă
îngheță și mai mult, înmărmurit. - N-am știut că tu ai nevoie de mai multă căldură ca să trăiești. 43
N-am
mai
fost
în
lumea
niciodată asta.
De-acolo
de
sus, lucrurile mi se păreau
mult
mai
simple. Asta înseamnă că nu este nimic de făcut, că niciodată nu te voi putea atinge... -spuse îndurerat.
Dar
nu-ți
teamă,-
fie
să
continuă el – nu voi pleca de lângă tine 44
niciodată!
Vom
ră-
mâne mereu împreună. Într-o zi, se va deschide această fereastră! Toate ferestrele se deschid întro zi, nu-i așa? - Da, toate ferestrele se deschid într-o zi... murmură
Floarea.
Dar
va
atunci
primăvară, în
gând
grele
fi
continuă și
lacrimi
alunecară
pe 45
gemul Fulgul pe
înghețat. le
rând,
sărută transfor-
mându-le în stele de zăpadă și își așternu în jurul ei florile de gheață pentru somn, gândindu-se la ziua aceea. Timpul trcea. Floarea era cu fiecare zi dusă, mai
palidă,
mai
tristă.
Stătea
adu-
nată
toată
între 46
florile de gheață și tăcea, când
oftând în
din când.
Privind-o, Fulgul de zăpadă, devenea și el ca și ea, cu fiecare zi mai
trist.
neputincios
Încerca să-i
a-
lunge
gândurile
cu
vorbe
frumoase.
Se
temea pentru Floarea lui. O credea bolnavă. De la un timp, nici el parcă nu prea mai 47
era în apele lui. Se simțea ostenit. Stătea
sprijinit
de
geam, cu fruntea pe inima cum neață,
Florii,
visând
într-o
dimi-
ca
într-o
minune, fereastra se deschide larg... ............................................ Parcă
simte
inimii
ei,
bătăile
mângâin-
du-i trupul... îi aude chiar
și
foșnetul 48
blând al frunzelor... și parfumul
florilor
ei
care îl îmbată... În dimineața aceea, pe cerul azuriu, după o
absență
îndelun-
gată, Soarele era iar stăpân. În grădină florile își ridicau capetele întâmpinându-l în ciripit păsări...
asurzitor Era
de săr-
bătore. Undeva, cine49
va
deschise
o
fe-
reastră strigând: - E Primăvară! În
veselia
care
cu-
prinsese totul în jur, doar
o
fereastră
deschisă
se
trist.
Jos,
legăna pe
pământul reavăn, de pe
geamul
prelingeau
ei,
se
picături
grele, sclipind câteva clipe Fereastra
în
soare. parcă 50
plângea. Pe pervazul ei,
o
Floare
într-un își
vas
scuturase
ofilită de lut, toate
petalele. 1 ianuarie 1979
51
52
De aceeași autoare: AM FOST SAU NU? - roman
Vol.1
Vol. ELEGII din CAIETUL ALBASTRU- poezii
NORA din SUFLET roman
TEO, DORA și TEODORA -roman
EDITURA BISCARA 2020
ISBN 978-606-95074-4-5
www.editurabiscara.ro e-mail:office@editurabiscara.ro