BOLILE CANCEROASE
D R .
E M I L
R Ă D U L ES CU
BOLILE
CANCEROASE C AUZE • PREVENȚIE • DIAGNOSTIC
© 2015 – Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate. Redactare: Alina Badea Corectură: Elena Buciuman Grafică și tehnoredactare: Dragoș Gârea Copertă: Dragoș Gârea Fotografie de stoc: Dreamstime.com Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau prin agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României RĂDULESCU, EMIL Bolile canceroase : cauze, prevenţie, diagnostic / dr. Emil Rădulescu. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2016 ISBN 978-606-911-037-9 616-006
MULŢUMIRI
Mulţumesc mentorului şi bunului meu prieten, dr. Octavian Hoancă, doctor în ştiinţe medicale, pentru tot ce am învăţat de la el de-a lungul anilor, arătându-mi că bolnavul nu are nevoie numai de „specialişti”, ci şi de cineva care să-l poarte pe braţele împreunei-simţiri şi că medicina este şi dragoste. Soţiei mele, Lucia, şi fiicelor mele, dr. med. Magdalena Rădulescu-Bock şi dr. med. dent. Gabriela Rădulescu, le mulţumesc din toată inima pentru iubirea cu care m-au înconjurat o viaţă întreagă şi pentru ajutorul acordat în obţinerea şi selectarea datelor din literatura medicală pentru acest volum.
Prefață .......................................................................................................................... 9
BO LILE C AN C E ROASE • DR . E MIL R ĂDU LE SC U • C U PR I N S
1
GENERALITĂȚI
1. Introducere ........................................................................................................ 11 2. Ce este cancerul? .............................................................................................. 14 3. Carcinogeneza, sau modul de apariţie al cancerului ................................. 23 4. Conceptul de risc şi cauzele bolilor canceroase ....................................... 25 5. Substanţele cancerigene rezultate prin prăjirea alimentelor .................. 38 6. Obezitatea şi tumorile maligne ..................................................................... 40 7. Rolul fierului în carcinogeneză ....................................................................... 44 8. Alcoolul şi bolile canceroase .......................................................................... 48 9. Grăsimile vegetale şi bolile canceroase ....................................................... 50 10. Unt sau margarină? ........................................................................................... 53 11. Laptele şi bolile canceroase ..............................................................................60 12. Zahărul şi bolile canceroase ........................................................................... 63 13. Cancerul şi activitatea fizică ........................................................................... 65
II
TIPURI DE CANCER CEL MAI FRECVENT ÎNTÂLNITE
1. Cancerul bronhopulmonar.............................................................................. 74 2. Cancerul gastric ................................................................................................ 94 3. Cancerul hepatic ............................................................................................. 103 4. Cancerul colorectal ........................................................................................ 114
6
5. Cancerul de glandă mamară ......................................................................... 130 6. Cancerul esofagian ......................................................................................... 148 7. Cancerul pancreatic ....................................................................................... 156 8. Cancerul de prostată ..................................................................................... 163 9. Cancerul cervical (de col uterin) ................................................................ 176 10. Cancerul uterin (de endometru) ................................................................. 183 11. Cancerul ovarian ............................................................................................. 188 12. Cancerul de rinichi ......................................................................................... 193 13. Cancerul de vezică urinară ........................................................................... 199 14. Cancerele cavităţii bucale, ale capului şi gâtului ....................................... 205 15. Cancerul nazofaringian .................................................................................. 211 16. Cancerul laringian şi hipofaringian ............................................................... 215 17. Cancerul de vezică biliară ............................................................................. 221 18. Cancerul căilor biliare (colangiocarcinoamele) ........................................ 226 19. Boala Hodgkin (limfomul Hodgkin) ............................................................. 230 20. Limfoamele non-Hodgkin .............................................................................. 234 21. Leucemiile acute .............................................................................................. 237 22. Leucemia limfatică cronică ............................................................................ 240 23. Leucemia mieloidă cronică ............................................................................ 242 24. Mielomul multiplu ........................................................................................... 243 25. Cancerul cerebral ........................................................................................... 247 26. Cancerul scheletului ....................................................................................... 252 27. Cancerul tiroidian ........................................................................................... 256 28. Melanomul malign cutanat ............................................................................ 260 29. Cancerele la copii ........................................................................................... 270 În loc de încheiere – Spiritualitatea şi cancerul .............................................. 272 Glosar ....................................................................................................................... 276
7
8
PREFAȚĂ
L
ucrarea de faţă se adresează unui cerc larg de cititori. Atât celor care au trecut sau trec prin experienţa deloc plăcută a unei afecţiuni canceroase, cât şi rudelor şi prietenilor lor. De asemenea, şi celor care încă nu înţeleg că şi ei prezintă riscul unei afecţiuni tumorale. Mesajul central al lucrării este că, în prezent, ştim mult mai mult în legătură cu prevenirea neoplaziilor decât îşi închipuie mulţi şi că există posibilitatea la îndemâna oricui de a acţiona cu succes pentru a evita cancerul, dacă se ştie ce trebuie făcut. Dacă sunteţi printre cei care suferă de o tumoare malignă, este important să înţelegeţi de ce a apărut boala şi să cunoaşteţi factorii care, de obicei, favorizează dezvoltarea şi răspândirea ei. Înţelegând cauza afecţiunii dumneavoastră, veţi putea identifica măsurile pe care le puteţi lua acum pentru a preveni recidiva şi a vă prelungi viaţa. Multe dintre îmbolnăviri se pot vindeca prin tratamentele care ne stau la îndemână. Lucrarea este importantă şi pentru rudele bolnavilor cu neoplazii. Se ştie că majoritatea acestor boli nu sunt moştenite, dar există factori comuni în mediul familial care pot creşte riscul bolilor tumorale la soţ, soţie, fraţi, surori şi copii. Cunoaşterea acestor factori va ajuta familia să adopte un stil de viaţă de care vor beneficia toţi membrii ei. Iar stilul de viaţă care scade riscul cancerului va scădea şi riscul bolilor cardiovasculare, precum şi riscul diabetului şi al altor boli. În emisfera apuseană, în decursul vieţii, fiecare a treia persoană se va îmbolnăvi de cancer. Este imposibil să se determine cine va fi acest unul din trei, însă, cu siguranţă, toţi cei care vor aplica cunoştinţele obţinute din această lucrare vor avea beneficii. Pentru a evita cancerul, oricine poate şi trebuie să facă ceva!
9
10
1 1. INTRODUCERE
B
olile cronice constituie principala cauză de mortalitate pe glob, producând în anul 2013 peste 38 de milioane de decese, adică 68% din totalul de aproximativ 50 de milioane. Pe primul loc se situează bolile cardiovasculare cu 17,5 milioane de decese (46%), iar pe locul al doilea, bolile canceroase cu 8,2 milioane (22%). Urmează pneumopatia cronică obstructivă cu 4 milioane şi diabetul cu peste 1,5 milioane de decese. Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că, în anul 2030, bolile canceroase vor produce 14 milioane de decese (International Journal of Cancer 2014, dec. 8). În toate aceste afecţiuni întâlnim următorii factori de risc: fumatul, alimentaţia nesănătoasă, sedentarismul şi consumul de alcool. Enorma povară financiară produsă de aceste boli cronice este urmarea expunerii la factorii de risc, iar perspectivele pentru viitor sunt determinate de atitudinea populaţiei, de alegerile care se fac, deoarece nu este vorba de cataclisme naturale inevitabile. Îngrijorător este faptul că prevalenţa tuturor bolilor cronice este în creştere, majoritatea survenind în ţările în curs de dezvoltare. De exemplu, bolile cardiovasculare au ajuns principala cauză de deces şi în lumea a treia, unde, în perioada 1990–2015, frecvenţa afecţiunilor cronice a crescut cu 120% la femei şi 140% la bărbaţi. Cu toate măsurile luate pentru scăderea numărului de fumători, măsuri care, în emisfera apuseană, încep să dea rezultatele aşteptate, pe glob, numărul total al celor care fumează este în creştere, datorită faptului că din ce în ce
11
DR. EMIL RĂDULESCU
...........................................................................................................................................
mai multe adolescente şi adolescenţi încep să fumeze. În momentul de faţă, fumatul activ produce anual peste 6 milioane de decese, plus 600 000 prin fumat pasiv (acasă şi la locul de muncă), alcoolul 3,3 milioane, sedentarismul 3,2 milioane, consumul prea mare de sare 1,7 milioane. Numărul fumătorilor pe glob este de peste 1 miliard, 80% fiind în ţările în curs de dezvoltare. În Vietnam, 70% dintre bărbaţii adulţi fumează! Se ştie că o treime din bolile canceroase „Menţinerea unei greutăţi sunt produse de fumat şi o treime din cauza altor normale, abţinerea de la factori de stil de viaţă. fumat şi alcool, consumul La fiecare 6 secunde, generos de fructe şi vegetale, moare cineva din cauza protejarea tegumentelor de tutunului. arsurile produse de razele În secolul XX, tutusolare şi activitatea fizică în nul a produs 100 de mifiecare zi ar face să trăim lioane de decese, iar dacă numărul fumătorilor nu într-o altă lume. Nu înseamnă va scădea, în secolul XXI că bolile canceroase vor cifra se va ridica la peste dispărea în totalitate, dar 1 miliard. frecvenţa lor va fi foarte S-a observat că îmmult redusă”, spune Eugenia bunătăţirea situaţiei fiCalle, directoarea Serviciului nanciare a dus la creştede epidemiologie al Societăţii rea consumului de tutun, alcool, alimente bogate Americane de Cancer. în grăsimi şi zahăr, iar după un deceniu, a în ceput creşterea numărului bolilor cronice. Aşa s-a ajuns ca în India să fie cei mai mulţi diabetici de pe glob. Din nefericire, ideea că boala canceroasă este prevenibilă încă nu se bucură de o recunoaştere generală, persistând o atitudine fatalistă chiar şi în ţările dezvoltate, deşi următoarele cifre ar trebui să ne dea de gândit: cheltuielile produse de cancer, calculate ca ani pierduţi prin boală, invaliditate sau deces prematur depăşesc cheltuielile produse de oricare dintre celelalte boli. Cancerul produce pe glob, 12
B O L I L E C A N C E ROA S E
...........................................................................................................................................
în fiecare an, o cheltuială de peste 900 de miliarde de dolari, bolile cardiovasculare 800, bolile cerebrovasculare 300, accidentele de circulaţie 210, SIDA 200, infecţiile pulmonare 130, ciroza hepatică 100 şi malaria 26 de miliarde de dolari. Datele referitoare la rolul genelor în apariţia cancerului, la efectele carcinogenelor din mediul înconjurător şi la posibilitatea iradierii de la centralele atomice fac ca, uneori, să fie trecută cu vederea principala problemă în legătură cu apariţia cancerului, şi anume că două treimi din cancerele fatale sunt legate de alegerile de stil de viaţă! Cu alte cuvinte, chiar dacă unele cancere nu ţin de noi, cele mai multe dintre ele pot fi influenţate de ceea ce mâncăm şi bem sau ce facem cu organismul nostru.
13
2. CE ESTE CANCERUL?
D
enumirea de cancer îşi are originea în limba greacă (karkinos) şi latină (cancer) ceea ce înseamnă „crab”, nume dat mai multor crustacee marine cu zece picioare, care ilustrează caracteristicile cancerului în fazele avansate, inoperabile, când se răspândeşte în tot organismul prin venele tumefiate, care se pot asemăna cu picioarele crabului. Acest nume a fost dat de Hipocrat (460–370 î.Hr.). Teama de cancer şi ideea că boala reprezintă o sentinţă de moarte mai persistă, într-o mare măsură, chiar şi în ţările apusene şi este înţelegerea uzuală despre această boală la populaţiile din ţările în curs de dezvoltare. Renumitul savant german Rudolf Virchov (1821–1902) nu se considera în stare să răspundă la întrebarea: Ce este cancerul? Fiind şeful Institutului de Patologie de la renumitul Spital Charité, din Berlin, a diagnosticat mii de cazuri de cancer şi totuşi ezita când trebuia să răspundă la această întrebare aparent simplă. Datorită complexităţii bolii şi diferitelor forme pe care le poate lua, el era convins doar de faptul că boala este cauzată de comportarea anormală a unor celule. 14
B O L I L E C A N C E ROA S E
...........................................................................................................................................
Organismul uman este alcătuit din aproximativ 130 de bilioane (1 bilion=1 000 de miliarde) de celule vii, care, în condiţii normale, cresc şi se divid pentru a forma celule noi, ca apoi să moară într-o ordine bine stabilită. În primii ani de viaţă, celulele normale se divid mai repede, pentru a favoriza creşterea. Când se ajunge la vârsta de adult, majoritatea celulelor se divid numai pentru a le înlocui pe cele uzate, pe cele lezate sau pe cele moarte. În fiecare moment iau naştere celule noi, în timp ce altele sunt eliminate. În cancer, acest echilibru subtil între înmulţirea şi moartea celulară este tulburat. Cancerul este un termen generic pentru un grup mare de boli care pot afecta orice parte a corpului. Caracteristica principală care justifică includerea unor stări cu cauze diferite sub denumirea colectivă de cancer constă în multiplicarea necontrolată, haotică, a celulelor, componente microscopice ale organismului. Cineva a asemănat cancerul cu situaţia care apare când, în timpul mersului cu automobilul, dintr-odată, acceleratorul se blochează în poziţia de turaţie maximă, frânele nu mai funcţionează, cutia cu scule a dispărut şi parcă cineva umple mereu rezervorul. Prin cancer se înţelege Înainte ca o celulă să apariţia rapidă a unei se dividă, genele ei sunt examinate pentru a se precelule anormale, care veni transmiterea vreunei se înmulţeşte dincolo mutaţii noilor celule. Dacă de limitele obişnuite, este necesar, aceste proteiinvadând părţile învecinate ne controloare iniţiază mădin organism, şi care se suri de reparare, permiţând doar înmulţirea celulelor răspândeşte la alte organe. ale căror gene sunt norma15
DR. EMIL RĂDULESCU
...........................................................................................................................................
le. Dacă defectele genetice se dovedesc ireparabile, aceste proteine de supraveghere îi comandă celulei să se sinucidă, proces denumit apoptoză. Deoarece celulele canceroase conţin un număr mare de mutaţii, pentru a supravieţui, ele trebuie să scurtcircuiteze mecanismele naturale de control şi abia atunci se pot înmulţi, în ciuda instabilităţii lor genetice. În mod normal, celulele nu se înmulţesc fără să li se permită. Ele primesc din organism instrucţiuni care se transmit nucleului pe calea unui lanţ complex de semnale, pentru a se putea înmulţi dacă este nevoie. Pentru a supravieţui, celulele canceroase trebuie să imite aceste semnale şi-şi dau singure autorizaţia necesară pentru a se înmulţi. De regulă, fără învoirea vecinilor, celulele nu pot părăsi ţesutul în care s-au născut. Celulele canceroase devin periculoase când învaţă cum să părăsească graniţele lor naturale şi să colonizeze alte tipuri de celule. Adesea, metastazele pe care le formează atacă organe vitale, dezvoltându-se în tumori agresive. Durata de viaţă a unei celule normale este limitată: au loc cel mult 52 de diviziuni înainte ca un program genetic să-i spună că trebuie să se distrugă. Însă celulele canceroase sunt nemuritoare. Ele au învăţat cum să-şi prelungească viaţa la nesfârşit. De fiecare dată când se divid, ele dau înapoi ceasul biologic care determină vârsta celulei la fiecare diviziune. Sistemul imunitar caută să găsească celulele care se comportă anormal, distrugând în fiecare secundă un număr mare de celule cu mutaţii. Totuşi unele celule tumorale se acoperă cu un văl molecular, „păcălind” astfel sistemul imunitar, care le va considera celule normale. Pe măsură ce tumoarea creşte în dimensiuni, celulele canceroase încep să sufere de lipsă de oxigen şi de alţi nutrienţi şi încep să moară. În această situaţie de criză, unele celule canceroase reuşesc să-şi formeze propriul sistem de aport sangvin. Folosind aşa-numiţii factori angiogenetici, tumoarea forţează ţesuturile din jur să producă vase de sânge noi, după care dezvoltarea tumorală nu mai poate fi oprită. Celulele comunică între ele prin intermediul unor mesageri chimici, care le permit să respecte graniţele tisulare naturale de bună vecinătate. Celula canceroasă desconsideră aceste semnale de averti16
B O L I L E C A N C E ROA S E
...........................................................................................................................................
zare de la vecini şi se înmulţeşte în mijlocul altor celule. Înmulţirea necontrolată a celulelor se datorează fie unei stimulări anormale, fie slăbirii mecanismelor obişnuite de frânare, la care se adaugă lipsa îmbătrânirii sau a morţii programate. Permanenta reînnoire a celulelor în tot cursul vieţii, posibilitatea apariţiei unor defecte în decursul miliardelor de diviziuni celulare care au loc zilnic în organismul uman, prezenţa unor substanţe nocive, de exemplu, fumul de tutun sau alcoolul, toate acestea conlucrează pentru a le crea celulelor condiţiile necesare transformării lor în celule canceroase. Faptul că în ţesuturile umane normale sunt prezente modificări celulare patologice reiese şi din observaţia că aproximativ 1% din celulele obţinute din cordonul ombilical al nou-născuţilor conţine modificări care se întâlnesc în celulele leucemiei acute şi că o treime dintre adulţi prezintă în celule unele trăsături care se asociază cu limfomul folicular. Totuşi frecvenţa neoplaziilor este mult mai mică datorită unor mecanisme care, în mod normal, frânează dezvoltarea şi supravieţuirea celulelor care tind să devină canceroase. Fiecare dintre celulele organismului este înconjurată de o membrană care, prin structurile de transport pe care le deţine, permite schimbul între interiorul celulei (citoplasmă) şi mediul în care se găseşte. Membrana are o permeabilitate selectivă şi poate recunoaşte şi transmite semnalele din mediul înconjurător. De obicei, fiecare celulă are un nucleu. Globulele roşii n-au nucleu, iar celulele musculare şi osteoclastele au mai mulţi nuclei. Nucleul ocupă aproximativ 15% din volumul celulei şi este delimitat de o membrană cu 1 000-4 000 de pori, prin care are loc schimbul bidirecţional de substanţe între nucleu şi restul celulei. În nucleu se găsesc 22 de perechi de cromozomi autosomali şi 2 cromozomi sexuali (XX la femei şi XY la bărbaţi). Fiecare cromozom este format din gene şi fiecare genă e alcătuită din câteva sute 17
DR. EMIL RĂDULESCU
...........................................................................................................................................
până la câteva mii de molecule de acid dezoxiribonucleic, aranjate într-o anumită secvenţă şi împachetate cu multe proteine. Un cromozom are între 700 şi 4 000 de gene. Numărul total al genelor dintr-o celulă umană este de aproximativ 25 000. Aproape toate genele se găsesc pe cromozomi. Unele se găsesc în mitocondrii. Deci o genă este un lanţ de acid dezoxiribonucleic şi, în majoritatea cazurilor, gena acţionează ca un tipar pentru producerea unei anumite proteine. Alcătuirea acidului dezoxiribonucleic este diferită la fiecare persoană, cum sunt şi amprentele digitale. Dumnezeu a creat fiecare fiinţă umană unicat! Capetele cromozomilor se numesc telomere. Celulele embrionare secretă o enzimă care prelungeşte telomerele, numită telomerază. Această enzimă e necesară deoarece telomerele se scurtează cu ocazia fiecărei diviziuni celulare cu aproximativ 100 de baze. După naştere, cantităţile de telomerază nu sunt suficiente pentru a menţine lungimea telomerelor (capetele cromozomilor), iar ele se scurtează treptat şi, după 50-70 de diviziuni, se ajunge la moartea celulei şi, în cele din urmă, la moartea întregului organism. În schimb, în peste 80% din cancerele umane se observă o puternică activitate a enzimei telomeraza, care duce la prelungirea vieţii celulei. De fiecare dată când se divide, o celulă trebuie să „copieze” şi să transmită toate genele ei. De obicei, copiile sunt fără greşeli. Totuşi, uneori, se strecoară câte o greşeală. Aceste greşeli, sau erori, se nu18
B O L I L E C A N C E ROA S E
...........................................................................................................................................
mesc mutaţii. Mutaţiile pot surveni la întâmplare sau pot fi produse atunci când o celulă este afectată de vreun stres. Expunerea prelungită la soare, de exemplu, constituie un stres pentru tegumente, ceea ce poate produce mutaţii în celulele stresate de ultraviolete şi, drept urmare, cancer cutanat. Dacă în cursul diviziunii celulare sau al copierii patrimoniului genetic apar aberaţii moleculare (printr-o copiere greşită), „corectorii” de încredere depistează şi rectifică orice eroare strecurată. Iar pentru erorile mai grave, care nu pot fi corectate, există un instrument intransigent: se declanşează programul genetic, aşezat în fiecare celulă pentru astfel de situaţii, care conduce celula respectivă la autodistrugere, la „sinucidere” sau apoptoză. Această intervenţie radicală împiedică înmulţirea unei celule care a suferit leziuni grave, care n-au putut fi corectate. Cu alte cuvinte, se împiedică multiplicarea unei celule anormale, „maligne”, care ar putea primejdui întregul organism. Problema apare atunci când aceste anomalii devin atât de frecvente, încât suprasolicită sistemul de securitate sau când şi aceste celule sunt lezate. În astfel de cazuri, corectarea erorilor mici şi distrugerea celulelor lezate sever sunt imposibile şi defectele încep să se acumuleze în genele importante. Biologii au descoperit că celulele îşi modifică ritmul de creştere când au suferit leziuni ireparabile două tipuri particulare de gene, şi anume oncogenele şi antioncogenele, sau genele supresoare de tumori. Aceste două tipuri de gene controlează creşterea, înmulţirea celulară, având însă funcţii diametral opuse. Ele nu îşi pot îndeplini rolurile decât împreună, ca un balansoar care rămâne în mişcare numai dacă persoanele aşezate la capete au o greutate aproximativ egală. Rolul acestor două grupe de gene se poate compara cu acela al pedalelor unui automobil: oncogenele reprezintă acceleratorul, iar genele supresoare reprezintă frâna. Oncogenele favorizează creşterea, în timp ce antioncogenele (genele supresoare) inhibă, frânează creşterea. Genele supresoare de tumori sunt gene normale, a căror absenţă sau inactivare prin mutaţie sau aducere la tăcere prin factori epigenetici poate contribui la apariţia neoplaziei. Uneori, denumite şi ca antioncogene, ele fabrică proteine care restrâng creşterea celulară sau favorizează moartea celulei. 19
DR. EMIL RĂDULESCU
...........................................................................................................................................
Când aceste gene suferă mutaţii, orologiul intern al celulei – care controlează diviziunea şi ritmul creşterii coordonate în mod armonios cu întregul organism – este dat peste cap. Până în prezent, au fost identificate aproximativ 100 de oncogene. Să reţinem că oncogenele sunt gene normale ale organismului nostru, care, odată activate de o modificare accidentală, primesc capacitatea de a stimula direct sau indirect creşterea și/sau înmulţirea celulară. Genele supresoare protejează celula normală de o creştere anarhică. De exemplu, prin expunerea la soare, razele ultraviolete atacă genele celulelor din tegumentele noastre, producând leziuni ale acidului dezoxiribonucleic. Prezenţa acestor anomalii activează proteina p53 (denumirea vine de la masa moleculară pe care o are de 53 kilo Dalton) care împiedică celulele deteriorate să se înmulţească şi să le transmită celulelor-fiice defectele lor. Proteina p53 este echivalată cu o genă supresoare. Când genele supresoare sunt inactivate din cauza unor leziuni, ele îşi pierd capacitatea de a opri înmulţirea celulară. Nu trebuie să uităm că alterarea unei gene nu este decât una dintre etapele care vor duce la apariţia cancerului. Creatorul ne-a înzestrat cu numeroase mecanisme de apărare pentru a rămâne sănătoşi! Celulele nu devin canceroase decât după mai multe etape de transformări genetice. O a treia clasă de gene este formată din cele numite gene de stabilitate. Când suferă mutaţii, acestea favorizează carcinogeneza într-un fel cu totul diferit. Genele de stabilitate răspund de reparaţiile erorilor survenite în copierea acidului dezoxiribonucleic şi a celor induse prin expunerea la carcinogene. Inactivarea acestor gene va facilita înmulţirea mutaţiilor şi anomaliile cromozomiale, contribuind astfel, în mod indirect, la dezvoltarea tumorală. Dar, pe lângă mutaţiile în genele supresoare de tumori şi genele stimulante sau oncogene, cercetătorii au descoperit în celulele canceroase dispariţia unor cromozomi întregi (fiecare conţinând 1 000 sau mai multe gene), dedublarea, fragmentarea sau răvăşirea lor – un adevărat haos cromozomial. Dacă fiecare dintre acele milioane de miliarde de celule ar putea da naştere la o tumoare, cum se face că o parte din populaţia globului nu se va îmbolnăvi de cancer, cel puţin atât de serios ca să atragă atenţia medicilor? 20
B O L I L E C A N C E ROA S E
...........................................................................................................................................
O explicaţie este că, pentru Biologii apreciază că, ca o celulă normală să devină canceroasă, este nevoie de tulpentru a menţine un burarea a 5 sau 6 sisteme de organism uman sănătos reglare. Toate cancerele care de-a lungul unei vieţi ameninţă viaţa manifestă cel de 80 de ani, este puţin 6 capacităţi speciale, care vor fi amintite ceva mai târziu. nevoie de cooperarea a De exemplu, celulele canceroapeste 10 milioane se continuă să se dividă în situde miliarde de celule. aţii în care cele normale ar aştepta un semnal chimic special de la o vecină lezată. Şi invers, celulele tumorale ignoră comenzile de: „Opreşte înmulţirea!”, care sunt trimise de ţesuturile din jur. Pe măsură ce se înmulţesc, multe celule din coloniile rezultate ajung să fie situate departe de vasele de sânge care aduc oxigen şi nutrienţi. În astfel de situaţii, în celulele sănătoase iau naştere mecanisme de autodistrugere. Însă celulele tumorale găsesc o modalitate de a evita sinuciderea şi reuşesc să convingă vasele sangvine învecinate să le clădească infrastructura de care au nevoie (apar vase sangvine noi). O altă proprietate pe care o câştigă aproape toate cancerele este nemurirea. O cultură de celule umane normale încetează să se mai dividă după 50–70 de generaţii. Aceasta este mai mult decât suficient pentru a menţine viaţa de-a lungul a 100 de ani de sănătate. Însă marea majoritate a celulelor care alcătuiesc tumorile mor mai repede din cauza defectelor lor genetice, astfel încât cele care supravieţuiesc trebuie să se reproducă la infinit pentru ca neoplazia să crească. Această supravieţuire se face cu ajutorul telomerelor, complexe de acid dezoxiribonucleic, care protejează capetele fiecărui cromozom. În afara proprietăţilor menţionate, mai este şi capacitatea celulelor canceroase de a invada ţesuturile învecinate şi apoi de a se deplasa în regiunile îndepărtate ale corpului, ceea ce dă caracterul mortal al tumorilor maligne. De obicei, creşterea locală şi invadarea ţesuturilor din jur pot fi înlăturate chirurgical, însă 9 din 10 decese 21
DR. EMIL RĂDULESCU
...........................................................................................................................................
prin cancer sunt cauzate de metastaze. Din nefericire, în momentul descoperirii lor, multe cancere sunt deja metastaziate – 72% din neoplaziile bronhopulmonare, 57% din cele colorectale, 34% din cele mamare, ceea ce întunecă prognosticul. IATĂ CELE 6 PROPRIETĂŢI DIABOLICE ALE CANCERULUI:
1
Înmulţire chiar şi în absenţa semnalelor normale de creştere. Majoritatea celulelor normale aşteaptă un mesaj din exterior înainte de a se divide. Celulele canceroase adesea îşi produc propriul mesaj de înmulţire. Gena supresoare este defectă la peste 80% dintre polipii adenomatoşi din care se dezvoltă tumorile colorectale.
2
Înmulţirea celulară în ciuda comenzii de „stop”, emisă de celulele învecinate, comprimate de tumoare.
3
Eschivarea de la mecanismele de autodistrugere, deşi, uneori, sistemul imunitar poate determina cu succes sinuciderea acestor celule.
4
Capacitatea de a stimula formarea de vase sangvine.
5
Imortalitatea prin reînnoirea telomerelor de la capetele cromozomilor şi continuarea diviziunii.
6
Capacitatea de a invada ţesuturile din jur şi de a se răspândi la alte organe.