Câinele Ruggs sare cu parașuta by Editura Viață și Sănătate

CĂ˘inele Ruggs sare cu paraČ&#x2122;uta

TUDOR ȘTEFĂNESCU

Câinele Ruggs sare cu parașuta Cu ilustraţii de Adrian Barbu

Pantelimon 2018

Textele din prezenta ediție sunt o operă derivată din ediția din 1973 a cărții Câinele Ruggs sare cu parașuta, de Tudor Ștefănescu, publicată de Editura „Ion Creangă”. Textele au fost aduse la zi în privința normelor gramaticale, iar editorul a renunțat la scurte fragmente, absența acestora fiind marcată în mod corespunzător.

Redactare: Florin Bică Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Dragoş Gârea Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ŞTEFĂNESCU, TUDOR Câinele Ruggs sare cu paraşuta / Tudor Ştefănescu ; cu il. de Adrian Barbu. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2018 ISBN 978-606-911-586-2 I. Barbu, Adrian (il.) 087.5

Dedic aceastÄ&#x192; carte nepotului meu Cristian Č&#x2122;i tuturor celor care iubesc animalele.

1 Câinele Ruggs sare cu parașuta

ând nu e ceață, de aici, din marginea Golfului Moray, situat în nordul Angliei, insulele Orkney se văd înșirate

ca niște mărgele pe valurile agitate ale Mării Nordului. Dacă cerul e limpede și te urci pe o stâncă, de aici, de la poalele munților Grampiani, vezi fiordurile Norvegiei până către Bergen sau chiar până spre Sogne, pintenul de nord al mării, pe unde se strecoară, ca niște balene uriașe, aisbergurile scăpate din încleștarea Oceanului Înghețat. Începuse războiul mondial. Primul Război Mondial. Phill Donovan trebuia să plece militar. De la Aberdeen și până la Edinburgh, cei de seama lui și mai vârstnici au fost încărcați

Tudor Ştefănescu

în camioane. Învăluit în praful mașinilor, câinele Ruggs, care nu se gândea să se despartă de stăpânul său, alerga pe lângă camionul în care văzuse că se urcase Phill. Chiuiturile ostașilor nu-l speriau și nici nu se gândea să-și părăsească stăpânul cu una, cu două. Ofițerul care comanda convoiul a făcut semn de oprire și, întrebând al cui este câinele, l-a urcat în mașina în care se afla Phill. De la Edinburgh până la Glasgow au mers cu trenul și, în tot acest timp, Ruggs a stat sub banchetă. O parte dintre tinerii recruți au fost repartizați la o unitate de parașutiști. Printre aceștia, și Donovan. Câinele devenise mascota detașamentului. Toți îl răsfățau, toți îl mângâiau, dar el nu se despărțea de stăpânul său. De foarte multe ori, după prima perioadă de instrucție, Ruggs era luat în avion și făcea salturi cu parașuta, ținut în brațe de stăpân. Când săriturile se făceau de la înălțimi mai mari, iar deschiderea parașutei se efectua după câteva mii de metri, câinele începea să latre și să se repeadă cu dinții la maneta pe care, de multe ori, văzuse cum o manevra Donovan. Ajunși la pământ, se gudura de bucurie și se repezea la pânza de mătase a parașutei, trăgând cu dinții de ea. După șase luni de instrucție, Donovan a fost trimis cu alte câteva mii de tineri în Europa, în focul luptelor. Erau lansați cu parașutele în spatele inamicului. Câinele nu se dezlipea de el. Când încerca să alerge după câte un soldat inamic, Phill striga: — Ruggs, înapoi! Și câinele îl asculta. 8

Câinele Ruggs sare cu parașuta

Câteodată, la zgomotele puternice ale tunurilor, începea să urle și se vâra pe sub mantaua stăpânului. — Fii cuminte, Ruggs, nu urla, că ne descoperă inamicul. Și câinele asculta. Era băgat în porția detașamentului, dar mânca foarte puțin. Deosebea dușmanii de ostașii detașamentului din care făcea parte. Când atacurile se linișteau și brancardierii nu mai pridideau cu căratul răniților, Ruggs alerga dintr-o tranșee în alta. Pe inamici îi aducea în fața bordeiului unde stătea comandantul, iar pe ai săi, în fața infirmeriei improvizate într-un cort. Își înfigea dinții în mantalele lor, se proptea bine pe picioare și, până seara, căra câte 10-15 ostași. La un atac puternic al parașutiștilor, dezlănțuit cu toate armele, cei din față au dat drumul la jeturile cu gaze asfixiante. Ostașii și-au pus măștile, iar pe Ruggs l-au înfășurat într-o cârpă umedă. N-a putut-o suferi. A dat-o jos cu labele dinainte. Gazat, i s-au injectat ochii și abia a putut fi salvat, rămânând însă chior pentru totdeauna. Războiul se întețea. Inamicul își întărise toate forțele. Sute de avioane Junkers și Messerschmitt împânziseră cerul, iar tunurile de câmp, de toate calibrele, răscoleau pământul, metru cu metru. Baloane captive ale armatelor aliate erau plasate ici-colo, iar din nacele, observatorii comunicau mișcările inamicului. Într-unul din ele, sus, lângă o pădurice, sergentul Donovan, cu câinele său, Ruggs, îi comunica detașamentului mișcările trupelor dușmane, cu o precizie milimetrică. În căști, Phill recepționa de la comandanții săi: 9

Tudor Ştefănescu

— Bine, Donovan, bine; continuă transmisia și ai grijă de Ruggs, să vină nevătămat, că l-am propus pentru decorare! Un Junkers de vânătoare se apropie de balon, îl înconjură de câteva ori și, în timp ce Donovan își îndrepta mitraliera către avion, o rafală trasă pe lângă fuzetă plesni balonul în câteva locuri, făcându-l să se rostogolească vertiginos spre pământ. Donovan luă câinele și sări peste marginea nacelei. Pilotul Junkersului văzu, făcu o vrilă și trase un încărcător în parașutist. Atins, Donovan își pierdu cunoștința. Câinele, simțind că alunecă spre pământ, își încolăci labele pe după gâtul parașutistului. Coborau vertiginos. Lătră de câteva ori, încercă să-l lingă pe obrajii plini de sudoare și, presimțind nenorocirea, își înfipse dinții în maneta parașutei, trăgând cu putere. Câteva clipe și, sus, sus printre nori, o floare învoaltă se legăna încetișor, apropiindu-se de pământ. Junkersul se apropia din nou și pilotul, care se uita prin geamul de plexiglas, cu o mână pe manșa avionului, iar cu alta pe trăgătorul mitralierei, rămase uluit. Un câine ținea strâns între labe trupul muribund al parașutistului. Inima împietrită de câte văzuse și, poate, de câte făcuse, îi tresări; se mai uită o dată, trase încărcătorul mult departe de parașută și se pierdu în văzduh. Parașuta ateriză la câteva zeci de metri, între liniile inamice. Nici țipenie de om. Din spate, un fum gros se apropia de ei. Era fumul provenit de la exploziile obuzelor trase din liniile aliaților. În curând, bombardamentul ar fi acoperit și locul unde se aflau. Ruggs își încleștă dinții în 10