Confruntarea cu ispita

E L L E N

Dumnezeu l-a pus pe om la încercare ca să-l ajute să-şi formeze un caracter de o integritate puternică, pentru fericirea sa şi pentru slava Creatorului său.

ISBN 978-606-911-543-5

9 786069 115435

55461

Confruntarea cu ispita_coperta.indd 1

G .

W H I T E

Confruntarea cu ISPITA

25/10/2018 09:32:06

CONFRUNTAREA CU ISPITA

Confruntarea cu ispita.indd 1

17/10/2018 09:57:30

Confruntarea cu ispita.indd 2

17/10/2018 09:57:30

ELLEN G. WHITE

CONFRUNTAREA CU ISPITA

Pantelimon

Confruntarea cu ispita.indd 3

2018

17/10/2018 09:57:30

© 2018 – Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate.

Copyright © 2018 Pacific Press Publishing Association Titlul cărții în original: Confrontation Traducere și redactare: Alina Badea Lectura traducerii: Gianina Floricel Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Irina Toncu Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României WHITE, ELLEN GOULD HARMON Confruntarea cu ispita / Ellen G. White ; trad.: Alina Badea. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2018 ISBN 978-606-911-543-5 I. Badea, Alina (trad.)

2

Confruntarea cu ispita.indd 4

17/10/2018 09:57:30

CUPRINS

Cuvânt-înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Confruntarea din pustie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Adam şi Eva în căminul lor din Eden . . . . . . . . . . 10 Încercarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Paradisul pierdut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Planul de mântuire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Sistemul de jertfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Pofta şi pasiunea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 O ameninţare pentru împărăţia lui Satana. . . . . . . 27 Ispitirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Hristos, al doilea Adam. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Efectele teribile ale păcatului asupra omului . . . . . 35 Prima ispitire a lui Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Semnificaţia acestui test . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 Hristos nu a făcut nicio minune pentru Sine. . . . . 41

Confruntarea cu ispita.indd 5

17/10/2018 09:57:30

Isus nu a negociat cu ispita. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 Biruința prin Hristos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 A doua ispită. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 Păcatul aroganței . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Hristos, speranța și exemplul nostru. . . . . . . . . . . . 51 A treia ispită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 Sfârşitul ispitirii lui Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 Temperanţa creştină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 Îngăduinţa de sine înveşmântată în haina religiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 Nu numai o cădere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 Sănătate şi fericire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78 Foc străin. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 Aroganţa plină de îndrăzneală şi credinţa raţională. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 Spiritismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 Dezvoltarea caracterului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

6

Confruntarea cu ispita.indd 6

17/10/2018 09:57:30

Cuvânt-înainte Ellen White a scris de mai multe ori despre ispitirea și căderea omului, despre planul de mântuire și despre biruința lui Hristos în pustia ispitirii. În 1874 și 1875 a tratat aceste subiecte mai în profunzime într-o serie de treisprezece articole publicate în Review and Herald. În aceste articole a acordat o mai mare atenție lecțiilor pe care le putem învăța din experiențele omului și ale Domnului Hristos în confruntarea cu ispita decât desfășurării evenimentelor istorice. Seria de articole se încheie cu aplicații la situațiile din zilele noastre.

Aceste articole, cu câteva paragrafe adăugate de autor, au fost republicate mai târziu într-o broşură de nouăzeci şi şase de pagini, devenind a doua dintre cele opt broșuri care alcătuiesc seria „Răscumpărarea noastră”, publicate în 1878. Celelalte şapte materiale, publicate simultan în Spiritul Profeţiei, volumele 2 şi 3, au fost înlocuite mai târziu de cea mai de seamă dintre lucrările lui Ellen White – Hristos, Lumina lumii.

Modul excepţional în care tratează problema ispitirii face ca acest al doilea număr din seria „Răscumpărarea noastră”, scris oarecum separat de celelalte, să fie o contribuţie unică la materialele scrise de Ellen White care sunt la dispoziţia cititorilor în mod curent.

7

Confruntarea cu ispita.indd 7

17/10/2018 09:57:30

Atunci când au fost publicate prima dată, unele articole aveau subtitluri, însă multe dintre ele nu aveau. În această reeditare s-a urmărit uniformizarea. Textul a fost adus la normele actuale de ortografie şi unele paragrafe, care erau prea lungi, au fost împărţite ca să fie mai uşor de citit. Textul este reprodus cu acurateţe. În această reeditare, cititorul va găsi încurajare şi învăţături practice pentru vremea de acum.

Administratorii Patrimoniului Ellen G. White

8

Confruntarea cu ispita.indd 8

17/10/2018 09:57:30

Confruntarea din pustie După ce a fost botezat în Iordan, Isus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavolul. După ce a ieşit din apă, acolo, pe malul Iordanului, El S-a plecat ca să-L roage pe Cel Veşnic să-I dea putere să reziste în conflictul cu vrăşmaşul căzut. Cerul deschis şi slava coborâtă asupra Sa au fost confirmarea naturi Sale divine. Glasul venit de la Tatăl a proclamat relaţia strânsă dintre Hristos şi Maiestatea Sa Infinită: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea.” Lucrarea lui Hristos urma să înceapă în curând. Dar, mai înainte, El trebuia să Se retragă din tumultul vieţii într-un loc pustiu şi sterp, cu scopul precis de a trece întreitul test al ispitirii suportate în favoarea acelora pe care venise să-i răscumpere.

Satana, care a fost cândva un înger onorat în ceruri, râvnise la onorurile mai înalte pe care Tatăl I le dăduse Fiului Său. El L-a invidiat pe Hristos şi le-a spus îngerilor, care îl onorau ca pe un heruvim acoperitor, că lui nu i se dădea onoarea cerută de poziţia sa. El a afirmat că ar trebui să fie înălţat şi onorat la fel ca Hristos.

Satana şi-a câştigat simpatizanţi. Îngeri din cer i s-au alăturat în răzvrătire şi au fost de acord cu conducătorul lor pe când erau în starea lor înaltă şi sfântă, de aceea au fost alungaţi din cer împreună cu el. [10] 9

Confruntarea cu ispita.indd 9

17/10/2018 09:57:30

10

ELLEN G. WHITE

Adam şi Eva în căminul lor din Eden Dumnezeu S-a sfătuit cu Fiul Său şi au făcut împreună planul de a-l crea pe om după chipul şi asemănarea Lor. Omul trebuia să fie pus la probă. Trebuia să fie încercat şi testat – dacă avea să treacă acest test hotărât de Dumnezeu şi să rămână loial şi devotat trecând prin această primă încercare, nu avea să mai fie supus ispitirii continue, ci avea să fie înălţat şi făcut egal cu îngerii şi, în felul acesta, să se bucure de nemurire.

Când au ieşit din mâna Creatorului, Adam şi Eva erau desăvârşiţi din punct de vedere fizic, mintal şi spiritual. Dumnezeu a sădit pentru ei o grădină şi i-a înconjurat cu tot ce putea fi plăcut şi atrăgător pentru ochi şi necesar pentru nevoile lor fizice.

Perechea sfântă avea sub priviri o lume de o frumuseţe şi o slavă fără seamăn. Un Creator binevoitor le dăduse dovezile bunătăţii şi iubirii Sale, asigurându-le fructe, legume şi cereale şi făcând să crească din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi de folos.

Perechea sfântă avea înaintea ochilor natura ca pe un tablou de o neîntrecută frumuseţe. Pământul cafeniu era îmbrăcat cu un covor de un verde viu, îmbogăţit de o varietate fără sfârşit de flori care nu se ofileau. Arbuşti, flori şi viţe care atârnau desfătau simţurile prin frumuseţea şi parfumul lor. Pomi înalţi, într-o mare varietate de soiuri, erau încărcaţi cu fructe delicioase de toate felurile, potrivite ca să placă gustului şi să satisfacă nevoile celor doi oameni fericiţi. Acest cămin din Eden, pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru primii noştri părinţi, le dădea dovezi de netăgăduit despre marea Sa iubire şi despre grija Sa pentru ei.

Adam a fost încoronat ca rege în Eden. I s-a dat stăpânire peste toate fiinţele vii pe care le crease Dumnezeu pe pământ.

Domnul i-a binecuvântat pe Adam şi Eva cu o inteligenţă [11] pe

Confruntarea cu ispita.indd 10

17/10/2018 09:57:30

CONFRUNTAREA CU ISPITA

11

care nu o avea niciuna dintre celelalte făpturi de pe pământ. El l-a făcut pe Adam suveran peste toată lucrarea mâinilor Sale. Omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, putea contempla şi aprecia glorioasele Sale lucrări din natură.

Adam şi Eva puteau urmări priceperea şi slava lui Dumnezeu în fiecare firicel de iarbă, în fiecare arbust şi floare. Frumuseţea naturală care îi înconjura reflecta ca o oglindă înţelepciunea, desăvârşirea şi iubirea Tatălui lor ceresc. Şi cântecele lor de iubire şi laudă, plăcute şi pline de respect, se înălţau către cer armonizându-se cu cântările de laudă ale îngerilor şi cu ciripitul fericit al păsărilor care îşi cântau trilurile fără grijă. Nu exista acolo boală, nici slăbiciune, nici moarte. Oriunde s-ar fi îndreptat privirea, era viaţă. Atmosfera era plină de viaţă. Era viaţă în fiecare frunză, în fiecare floare, în fiecare pom.

Domnul ştia că Adam nu putea fi fericit fără o activitate, de aceea i-a dat plăcuta însărcinare de a lucra grădina. Şi, având grijă de lucrurile frumoase şi folositoare care îl înconjurau, Adam putea să vadă bunătatea şi slava lui Dumnezeu în lucrurile create de El. Adam găsea teme de contemplare în lucrările lui Dumnezeu din Eden, care era cerul în miniatură. Dumnezeu nu l-a creat pe Adam numai ca să contemple lucrările Sale minunate, de aceea i-a dat mâini ca să lucreze, la fel cum i-a dat minte şi inimă ca să înţeleagă.

Dacă fericirea omului ar fi constat în a nu face nimic, Creatorul nu i-ar fi încredinţat lui Adam o lucrare precisă de făcut. Omul trebuia să-şi găsească fericirea în muncă la fel de mult ca în meditaţie. Adam putea înţelege glorioasa idee că fusese creat după chipul lui Dumnezeu, ca să fie ca El în neprihănire şi sfinţenie. Mintea lui era în stare de o continuă cultivare, dezvoltare, rafinare şi nobilă elevare, pentru că profesorul său era Dumnezeu şi îngerii îi erau tovarăşi. [12]

Confruntarea cu ispita.indd 11

17/10/2018 09:57:30

12

ELLEN G. WHITE

Încercarea Dumnezeu l-a pus pe om la încercare ca să-l ajute să-şi formeze un caracter de o integritate puternică, pentru fericirea sa şi pentru slava Creatorului său. El îl înzestrase pe Adam cu puteri ale minţii mai presus de ale tuturor celorlalte fiinţe pe care le crease. Puterile minţii lui erau cu puţin mai prejos decât cele ale îngerilor. El putea ajunge să priceapă caracterul sublim şi slava naturii Tatălui ceresc şi să-I înţeleagă caracterul din lucrurile create de El. În slava Edenului, orice lucru asupra căruia i se putea opri privirea dădea mărturie despre iubirea Tatălui şi despre puterea Sa nemărginită.

Prima lecție morală pe care a trebuit să o învețe Adam a fost lecția tăgăduirii de sine. Frâiele stăpânirii de sine au fost puse în mâinile sale. El trebuia să fie stăpân peste judecata, capacitatea de a gândi și conștiința cu care fusese înzestrat. Domnul Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a aşezat în Grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.»”

Adam și Eva puteau să mănânce din roadele oricărui pom din grădină, cu excepția unuia singur. Era o singură interdicție.

Pomul interzis era la fel de plăcut și de atrăgător ca oricare alt pom din grădină. Era numit pomul cunoștinței, deoarece, dacă mâncau din acest pom despre care Domnul spusese: „Să nu mănânci din el”, ar fi cunoscut păcatul, ar fi experimentat neascultarea.

Privind la frumoasele lucruri din natură, delectându-și simțurile cu parfumul și culorile florilor și admirând frumusețea

Confruntarea cu ispita.indd 12

17/10/2018 09:57:30

CONFRUNTAREA CU ISPITA

13

pomilor și a arbuștilor, Eva s-a îndepărtat de soțul ei. Se gândea la restricția pe care o pusese Dumnezeu [13] cu privire la pomul cunoștinței. Era mulțumită de frumusețile și de abundența oferite de Dumnezeu pentru a satisface orice dorință. Dumnezeu ne-a dat toate acestea, își spunea ea, ca să ne bucurăm. Toate sunt ale noastre, pentru că Dumnezeu a spus: „Poţi să mănânci după plăcere (în engl.: liber) din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci.”

Eva se plimbase pe lângă pomul interzis şi curiozitatea îi era stârnită – ar fi vrut să ştie cum se putea să fie cuibărită moartea în fructele acestui pom atât de frumos. A fost surprinsă să audă aceste întrebări din mintea ei, preluate şi repetate de o voce ciudată. „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Eva nu şi-a dat seama că, de fapt, vorbind cu ea însăşi, gândurile ei fuseseră auzite, de aceea a fost foarte uimită să-şi audă întrebările repetate de un şarpe. Ea a crezut că şarpele îi cunoştea gândurile, deci trebuia să fie foarte înţelept.

Ea i-a răspuns: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.»” Atunci, şarpele i-a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Aici, tatăl minciunii face o afirmaţie care vine în directă contradicţie cu cuvântul lui Dumnezeu. Satana a asigurat-o pe Eva că a fost creată nemuritoare şi că nu exista posibilitatea ca ea să moară. El i-a spus că Dumnezeu ştia că, dacă ea şi soţul ei ar mânca din pomul cunoştinţei, înţelegerea le-ar fi iluminată, extinsă şi înnobilată, făcându-i să fie egali cu El Însuşi. Şarpele i-a spus Evei că porunca lui Dumnezeu care le [14] interzicea să

Confruntarea cu ispita.indd 13

17/10/2018 09:57:30

14

ELLEN G. WHITE

mănânce din pomul cunoştinţei le fusese dată ca să-i ţină într-o stare de subordonare, ca să nu poată obţine cunoaşterea care înseamnă putere. El a asigurat-o că fructul acestui pom era mai de dorit decât al oricărui alt pom din grădină pentru a-i face înţelepţi şi a-i înălța ca să fie egali cu Dumnezeu. Dumnezeu v-a interzis fructele acestui pom, a spus şarpele, care, dintre toţi pomii este cel mai de dorit pentru aroma lui delicioasă şi puterea lui de a revigora.

Eva a considerat că aceste cuvinte ale şarpelui erau foarte înţelepte şi că interdicţia pusă de Dumnezeu era nedreaptă. Ea a privit cu dorinţă spre pomul încărcat cu fructe care păreau delicioase. Şarpele mânca un fruct şi părea încântat. A dorit şi ea acest fruct mai mult decât oricare alt soi de fructe din care Dumnezeu îi dăduse voie să mănânce.

Când a repetat cuvintele poruncii lui Dumnezeu, Eva a exagerat. Domnul le spusese lui Adam şi Evei: „... dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” În discuţia cu şarpele, Eva a adăugat: „Nici să nu vă atingeţi de el.” Şi aici a intervenit subtilitatea şarpelui. Această afirmaţie a Evei i-a oferit un avantaj.

El a luat fructul şi i l-a pus în mână folosind chiar cuvintele ei: Dumnezeu a spus să nu-l atingeţi, căci veţi muri. Vezi şi tu că nu ţi s-a întâmplat nimic dacă ai atins fructul. Nu se va întâmpla nimic nici dacă îl vei mânca.

Eva a ascultat sofismul mincinos al Diavolului care luase formă de şarpe. A mâncat din fruct şi nu a simţit imediat nimic rău.

Apoi a cules fructe pentru ea şi pentru soţul ei. „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul [15] lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.”

Confruntarea cu ispita.indd 14

17/10/2018 09:57:30

CONFRUNTAREA CU ISPITA

15

Adam şi Eva ar fi trebuit să fie pe deplin satisfăcuţi cu tot ce cunoşteau despre Dumnezeu din lucrurile create de El şi din învăţăturile primite de la îngerii sfinţi. Dar curiozitatea i-a făcut să dorească să cunoască ceva ce Dumnezeu hotărâse ca ei să nu cunoască. Era spre fericirea lor să fie ignoranţi în ce priveşte păcatul. Starea înaltă de cunoaştere la care credeau că vor ajunge dacă vor mânca din fructul oprit i-a cufundat în degradarea produsă de păcat şi în vinovăţie.

Paradisul pierdut Adam a fost izgonit din Eden şi îngerii care înainte de căderea lui fuseseră desemnaţi să-l păzească în căminul lui din Eden aveau acum misiunea de a păzi poarta paradisului şi drumul către pomul vieţii pentru ca, dacă ar fi vrut să se întoarcă, să nu aibă acces la pomul vieţii şi, în felul acesta, păcatul să devină nemuritor.

Păcatul a fost cauza pentru care omul a fost scos din paradis şi cauza pentru care paradisul a fost luat de pe pământ. Adam a pierdut paradisul ca urmare a călcării Legii lui Dumnezeu.

Dar paradisul poate fi recâştigat prin ascultare de Legea Tatălui şi prin credinţa în sângele ispăşitor al Fiului Său. Pocăinţă faţă de Dumnezeu pentru că Legea Sa a fost călcată şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos, ca singurul Mântuitor al omului vor fi plăcute lui Dumnezeu. În ciuda păcătoşeniei omului, meritele Fiului scump al lui Dumnezeu puse în contul lui aveau să-l facă să fie primit de Tatăl.

Confruntarea cu ispita.indd 15

17/10/2018 09:57:30

16

ELLEN G. WHITE

Satana era hotărât să reuşească atunci când i-a ispitit pe Adam şi Eva în starea lor de nevinovăţie. Şi calea cea mai de succes de a aborda perechea sfântă a fost apetitul. [16] Fructul pomului interzis părea plăcut la privit şi cu un gust de râvnit.

Ei au mâncat şi au căzut. Au călcat porunca cea dreaptă a lui Dumnezeu şi au devenit păcătoşi. Triumful lui Satana era complet. Acum avea stăpânire asupra rasei umane. Se mândrea cu gândul că, prin iscusinţa sa, a reuşit să zădărnicească scopul pe care l-a avut Dumnezeu când l-a creat pe om.

Satana a venit cu laudele lui triumfătoare înaintea lui Hristos şi a îngerilor credincioşi, arătând că reuşise să câştige de partea lui o parte dintre îngerii din ceruri care se uniseră cu el în îndrăzneaţa sa revoltă, iar acum, pentru că reuşise să-i biruiască pe Adam şi pe Eva, pretindea că Edenul, care fusese căminul lor, era al lui. Se fălea plin de mândrie că lumea creată de Dumnezeu era sub stăpânirea lui şi că, întrucât îl biruise pe Adam, monarhul lumii, prin aceasta câştigase dreptul ca oamenii să fie supuşii lui; că, de acum, avea să-şi stabilească în Eden, care era proprietatea lui, cartierul general şi tot acolo avea să-şi aşeze tronul de pe care urma să stăpânească lumea.

Dar în cer au fost luate imediat măsuri pentru ca planurile sale să fie dejucate. Îngeri puternici, înconjuraţi de raze de lumină care păreau săbii de foc ce se învârteau în toate părţile, au fost puşi ca santinele ca să păzească drumul spre pomul vieţii, împiedicându-i pe Satana şi perechea vinovată să ajungă la el.

Adam şi Eva îşi pierduseră orice drept asupra frumosului lor cămin din Eden şi acum au fost alungaţi din el. Din cauza păcatului lui Adam, şi pământul a fost blestemat şi a rămas blestemat să dea spini şi pălămidă. În timpul vieţii, Adam avea să fie expus ispitelor lui Satana şi, în final, prin moarte, avea să se întoarcă din nou în pământ.

Confruntarea cu ispita.indd 16

17/10/2018 09:57:30

CONFRUNTAREA CU ISPITA

17

Planul de mântuire În ceruri s-a ţinut un sfat în care s-a hotărât ca Fiul preaiubit al lui Dumnezeu să ia asupra Sa misiunea de a-l răscumpăra pe om din [17] blestemul şi nenorocirea aduse de căderea lui Adam şi să-l biruiască pe Satana. Ce minunată condescendenţă! Din iubire şi milă faţă omul căzut, Maiestatea cerului a propus să devină înlocuitorul şi garantul lui. El urma să poarte vina omului.

Urma să ia asupra Sa mânia Tatălui, care ar fi trebuit să vină asupra omului, din cauza neascultării.

Legea lui Dumnezeu nu putea fi schimbată. Nu putea fi abrogată, nici nu se putea trece nici peste cea mai mică dintre cerinţele ei pentru a se potrivi omului în starea sa decăzută. Omul se despărţise de Dumnezeu prin încălcarea poruncii Sale precise, în ciuda faptului că El îi făcuse cunoscute lui Adam urmările unei asemenea fapte. Păcatul lui Adam a adus o stare de lucruri deplorabilă. Satana urma să aibă stăpânire nelimitată asupra rasei omeneşti dacă o fiinţă mai puternică chiar decât fusese Satana înainte de căderea sa nu ar fi preluat cazul, biruindu-l pe Satana şi răscumpărând omenirea.

Inima divină a Domnului Isus a fost plină de o milă fără margini pentru perechea căzută. Când a văzut starea nenorocită şi neajutorată în care erau şi a văzut că, prin călcarea Legii lui Dumnezeu, căzuseră sub puterea şi stăpânirea prinţului întunericului, El a propus singura cale care putea fi acceptată de Dumnezeu, prin care să li se dea oamenilor o nouă ocazie, să fie din nou puşi la încercare. Hristos a consimţit să lase la o parte slava, autoritatea Sa regală, mărirea pe care o avea împreună cu Tatăl, să Se umilească, coborând la nivelul oamenilor, şi să Se angajeze în lupta aceasta împotriva puternicului prinţ al

Confruntarea cu ispita.indd 17

17/10/2018 09:57:30

18

ELLEN G. WHITE

întunericului pentru a-l răscumpăra pe om. Prin umilinţa şi sărăcia Sa, Hristos avea să Se identifice cu slăbiciunea omenirii căzute şi, printr-o ascultare deplină, să arate că omul poate să îndrepte oribila cădere a lui Adam, iar prin ascultare smerită, să recâştige Edenul pierdut.

Marea lucrare de răscumpărare putea fi realizată numai de Răscumpărătorul care avea să ia locul lui Adam cel căzut. [18] Cu toate păcatele lumii apăsând asupra Sa, El avea să calce pe terenul unde Adam se poticnise. El urma să fie supus unui test infinit mai greu decât acela pe care Adam nu reuşise să-l treacă.

El avea să biruiască în favoarea omului, să îl înfrângă pe ispititor şi, prin ascultarea Sa, prin curăţia caracterului Său şi prin integritatea Sa neclintită, neprihănirea Sa să fie pusă în dreptul omului pentru ca, în Numele Său, omul să-l poată birui el însuşi pe inamic.

Ce iubire! Ce bunăvoinţă uimitoare! Împăratul slavei a propus să Se umilească, coborându-Se la starea omenirii căzute! El avea să meargă pe urmele lui Adam. Avea să preia natura căzută a omului şi să Se angajeze în luptă împotriva puternicului vrăjmaş care îl biruise pe Adam. El trebuia să-l înfrângă pe Satana şi, în acest fel, să deschidă calea pentru ca aceia care aveau să creadă în El să fie răscumpăraţi din mizeria în care se aflau ca urmare a eşecului şi căderii lui Adam.

Când îngerii au fost puşi la probă, parte dintre ei au fost amăgiţi de Satana şi conduşi de el în marea rebeliune din cer împotriva lui Hristos. Ei nu reuşiseră să treacă testul şi căzuseră.

Atunci a fost creat Adam după chipul lui Dumnezeu şi pus la încercare. Avea un corp perfect dezvoltat. Toate facultăţile sale erau în armonie. Emoţiile, vorbirea şi faptele lui erau în perfectă conformitate cu voinţa Creatorului său. După ce a asigurat tot ce era necesar pentru fericirea omului şi pentru satisfacerea

Confruntarea cu ispita.indd 18

17/10/2018 09:57:30

CONFRUNTAREA CU ISPITA

19

dorinţelor lui, Dumnezeu i-a pus la încercare loialitatea. Dacă perechea sfântă ar fi ascultat, după o vreme oamenii ar fi fost făcuţi egali cu îngerii. Dar, pentru că Adam şi Eva au căzut la test, Hristos S-a oferit ca jertfă de bunăvoie pentru om.

Satana ştia că, dacă Hristos era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii, nu era deloc bine pentru el că Domnul lăsase curţile împărăteşti ale cerului ca să vină [19] într-o lume căzută. El se temea că puterea lui avea să fie limitată, că vicleniile lui subtile aveau să fie scoase la lumină şi că adevărata lui faţă avea să fie arătată, iar influenţa lui asupra oamenilor avea să fie mult slăbită. El se temea că aveau să-i fie contestate stăpânirea şi controlul asupra împărăţiilor lumii. Şi-a amintit cuvintele pe care i le adresase Iehova când fusese adus în prezenţa Sa, alături de Adam şi de Eva, pe care îi nenorocise prin amăgirile lui mincinoase: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Această declaraţie conţinea prima făgăduinţă a Evangheliei pentru om. Însă aceste cuvinte nu au fost pe deplin înţelese de Satana atunci când au fost spuse. El ştia că acolo era un blestem pentru el, fiindcă amăgise perechea sfântă. Şi, când Hristos a venit pe pământ, Satana s-a temut că El era Cel promis, care avea să pună capăt puterii lui şi, în final, să-l nimicească.

Satana era foarte interesat să urmărească desfăşurarea evenimentelor imediat după căderea lui Adam, ca să afle cum a afectat intervenţia lui Împărăţia lui Dumnezeu şi ce urma să facă Domnul cu Adam pentru că nu ascultase.

Faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a asumat misiunea de a fi Răscumpărătorul omenirii l-a pus pe Adam într-o nouă relaţie cu Creatorul său. Omul era căzut, dar îi fusese deschisă o uşă a speranţei. Mânia lui Dumnezeu încă era asupra lui Adam, însă executarea pedepsei cu moartea a fost amânată şi indignarea

Confruntarea cu ispita.indd 19

17/10/2018 09:57:30

20

ELLEN G. WHITE

Sa, reţinută, pentru că Hristos Îşi asumase misiunea de a deveni Răscumpărătorul omului. Mânia lui Dumnezeu avea să cadă asupra lui Hristos, deşi, de drept, pedeapsa i se cuvenea omului.

El a devenit un adăpost pentru om şi, deşi omul era cel vinovat, care merita să sufere mânia lui Dumnezeu, [20] totuşi, prin credinţă, putea să alerge la adăpostul care îi fusese pregătit şi să fie în siguranţă. Chiar înconjurat de moarte, pentru om exista viaţă dacă alegea să accepte oferta. Dumnezeul cel sfânt şi nemărginit, care locuieşte într-o lumină de care nimeni nu se poate apropia, nu mai putea vorbi direct cu omul. De acum, nu mai putea să existe comunicare directă între om şi Creatorul său.

Dumnezeu a amânat pentru o vreme executarea deplină a sentinţei de moarte rostite asupra omului. Satana se măgulea cu gândul că a reuşit să rupă pentru totdeauna legătura dintre cer şi pământ. Dar greşea şi se înşela amarnic. Tatăl încredinţase lumea în mâinile Fiului Său ca să o răscumpere din blestemul şi ruşinea eşecului şi căderii lui Adam. De-acum, omul putea avea acces la Dumnezeu numai prin Hristos. Şi tot prin Hristos avea să comunice Dumnezeul cel sfânt cu omul.

Hristos S-a oferit să susţină şi să apere sfinţenia Legii lui Dumnezeu. În lucrarea Sa de răscumpărare a omului, nu trebuia să dea la o parte nici măcar o iotă din vreuna dintre cerinţele ei, ci, pentru a-l salva pe om și pentru a păstra sfintele cerinţe ale Legii Tatălui Său şi a înălţa dreptatea ei, Isus avea să aducă o jertfă pentru omul vinovat. Viaţa lui Hristos nu s-a îndepărtat nici pentru o clipă de la cerinţele Legii Tatălui Său, ci, prin ascultarea statornică de toate preceptele ei şi murind pentru păcatele acelora care o încălcaseră, El a întărit şi mai mult imuabilitatea Legii, caracterul ei de neschimbat.

După ce Adam a păcătuit, Satana a văzut că ruinarea era totală. Rasa omenească era adusă într-o situaţie deplorabilă.

Confruntarea cu ispita.indd 20

17/10/2018 09:57:30

CONFRUNTAREA CU ISPITA

21

Legătura omului cu Dumnezeu fusese tăiată. Planul lui Satana era ca starea omului să ajungă la fel ca a îngerilor căzuţi, care se răzvrătiseră împotriva lui Dumnezeu şi pentru care nu mai exista nicio licărire de speranţă. El îşi spunea că, dacă Dumnezeu îl va ierta pe omul păcătos pe care îl crease, îi va ierta şi pe el şi pe îngerii lui şi îi va primi [21] înapoi cu bunăvoinţă. Dar se înşela.

Fiul divin al lui Dumnezeu a văzut că numai braţul Său îl putea salva pe omul păcătos şi S-a hotărât să-i vină omului în ajutor.

El i-a lăsat pe îngerii căzuţi să piară în răzvrătirea lor, dar Şi-a întins mâna ca să-l salveze pe omul care trebuia să piară. Cu îngerii răzvrătiţi S-a purtat potrivit cu multa lumină şi experienţa de care se bucuraseră în cer. Satana, conducătorul îngerilor căzuţi, avusese cândva cea mai înaltă poziţie în ceruri. Cunoştinţa despre caracterul lui Dumnezeu, despre bunătatea Lui, despre îndurarea Lui şi despre slava Lui nemăsurată – cunoştinţă pe care o aveau şi el, şi îngerii care au căzut împreună cu el – făcea ca vina lor să fie de neiertat.

Nu mai putea să existe nicio speranţă de mântuire pentru aceia care văzuseră slava de nedescris a cerului, se bucuraseră de ea şi văzuseră înfricoşătoarea maiestate a lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, se răzvrătiseră împotriva Lui. Nu mai exista nicio manifestare nouă şi spectaculoasă a puterii extraordinare a lui Dumnezeu care să îi poată impresiona mai mult decât dovezile de care avuseseră deja parte. Dacă putuseră să se răzvrătească în prezenţa slavei de nespus a lui Dumnezeu, nu mai exista nicio situaţie sau poziţie mai favorabilă în care să poată fi puşi pentru a fi încercaţi. Nu exista nicio rezervă de putere, nici adâncimi sau înălţimi mai mari ale slavei lui Dumnezeu ca să depăşească îndoielile lor invidioase şi murmurările lor răzvrătite. Vinovăţia şi pedeapsa lor erau proporţionale cu înaltele privilegii pe care le avuseseră în curţile cereşti.

Confruntarea cu ispita.indd 21

17/10/2018 09:57:30

E L L E N

Dumnezeu l-a pus pe om la încercare ca să-l ajute să-şi formeze un caracter de o integritate puternică, pentru fericirea sa şi pentru slava Creatorului său.

ISBN 978-606-911-543-5

9 786069 115435

55461

Confruntarea cu ispita_coperta.indd 1

G .

W H I T E

Confruntarea cu ISPITA

25/10/2018 09:32:06