Darul profetic în scriptură şi în istorie

DARUL PROFETIC

ÎN SCRIPTURĂ ȘI ÎN ISTORIE

Gift of Prophecy.indb 1

26/10/2016 13:20:17

Gift of Prophecy.indb 2

26/10/2016 13:20:17

DARUL PROFETIC ÎN SCRIPTURĂ ȘI ÎN ISTORIE

Editori ALBERTO R. TIMM și DWAIN N. ESMOND

Pantelimon

Gift of Prophecy.indb 3

2016

26/10/2016 13:20:17

Copyright pentru ediţia în limba română © 2016 – Editura Viaţă şi Sănătate.

Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediţii.

Original English edition copyright © 2015 by Ellen G. White Estate, Inc. Titlul în original: The Gift of Prophecy in Scripture and History

Traducere: Christian Sălcianu și Loredana Lupu Redactare: Christian Sălcianu Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Irina Toncu Copertă: Liliana Dincă Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării: www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 comenzi@viatasisanatate.ro www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Darul profetic : perspective din Scriptură şi din istorie / ed.: Alberto R. Timm şi Dwain N. Esmond ; trad.: Christian Sălcianu şi Loredana Lupu. Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2016 ISBN 978-606-911-137-6 I. Timm, Alberto R. (ed.)

II. Esmond, Dwain N. (ed.)

III. Sălcianu, Christian (trad.)

IV. Lupu, Loredana Andreea (trad.)

2

Gift of Prophecy.indb 4

26/10/2016 13:20:17

Cuprins Prefață....................................................................................................... 7 Introducere................................................................................................ 9 Mulțumiri................................................................................................ 11 1. Glasul profetic în Vechiul Testament – o privire de ansamblu?

– Jiří Moskala................................................................. 13 2. Glasul profetic în Noul Testament – o privire de ansamblu

– Ekkehardt Mueller....................................................... 56 3. Revelație/Inspirație și mărturia Scripturii

– Ángel M. Rodríguez................................................... 106 4. Modul în care a fost folosită Scriptura de către autorii biblici

– Clinton Wahlen.......................................................... 132 5. Profeții evrei și literatura din Orientul Apropiat din Antichitate

– Elias Brasil de Souza.................................................. 152 6. „Mă doare inima în mine” (Ieremia 8:18): Emoțiile în scrierile profetice și în Biblie

– Chantal J. Klingbeil și Gerald A. Klingbeil................... 178 7. Contribuții ale lui Ellen G. White la perspective despre Scriptură în lumina limbilor biblice originale

– Richard M. Davidson................................................. 199 8. Sensul expresiei „a proroci” din 1 Corinteni 14

– Larry L. Lichtenwalter................................................ 220 9. „Duhul prorociei” în Apocalipsa lui Ioan

– Ranko Stefanovic....................................................... 245 10. Darul profetic în biserica timpurie și în Evul Mediu

– John W. Reeve și Rodrigo Galiza................................ 259 11. Reformatorii și darul profeției

– Denis Fortin............................................................... 288

Gift of Prophecy.indb 5

26/10/2016 13:20:17

12. Vise și viziuni în istoria religioasă americană

– Michael W. Campbell................................................. 302 13. Cum au acceptat-o pe Ellen G. White ca profet adevărat primii adventiști păzitori ai Sabatului

– Theodore N. Levterov................................................ 320 14. Orientarea fundamentală a lucrării profetice a lui Ellen G. White

– Merlin D. Burt............................................................ 347 15. Sola Scriptura și Ellen G. White: considerații istorice

– Alberto R. Timm......................................................... 369 16. Modul în care Ellen G. White a folosit Scriptura

– Frank M. Hasel.......................................................... 384 17. Modul în care Ellen G. White a folosit sursele extrabiblice

– Jud Lake..................................................................... 408 18. Ellen G. White și misiunea adventistă

– David J. B. Trim.......................................................... 429 19. Mâinile devotate ale lui Ellen G. White

– James R. Nix.............................................................. 455 20. Cum să o facem pe Ellen G. White relevantă pentru cei din mileniul al III-lea

– Dwight Nelson........................................................... 470 Colaboratori.......................................................................................... 488 Apendice A – Darul Profeției în doctrinele fundamentale ale adventiștilor

de ziua a șaptea ............................................................. 490 Apendice B – Afirmații de încredere în Spiritul Profetic....................... 493 Apendice C – Inspirația și autoritatea scrierilor lui Ellen G. White....... 523 Apendice D – „Încredeți-vă în profeții Lui” – De ce accept lucrarea

profetică a lui Ellen G. White, predică – Simpozionul

darului profeției, 17 octombrie 2015

– Ted N.C. Wilson............................................................ 526

Gift of Prophecy.indb 6

26/10/2016 13:20:17

Prefață

A

dventiștii de ziua a șaptea sunt un popor profetic, care trăiește în vremuri profetice și are de transmis un mesaj profetic unei lumi căreia îi lipsesc speranța și mântuirea. Pentru a ne împlini rolul unic în aceste vremuri tensionate, trebuie să depindem de călăuzirea Duhului Sfânt așa cum n-am făcut-o niciodată până acum. Darul profetic, unul din multele daruri pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra poporului Său prin Duhul Sfânt, reprezintă acțiunea lui Dumnezeu de a comunica prin și către ființele omenești având ca plan pregătirea unui popor care să-L întâmpine în pace.

Adevărata profeție – aceea care are în vedere prezicerea viitorului, deși are și multe alte fațete – este ceva ce oamenilor le este imposibil să producă. Nu însă și lui Dumnezeu. Profeția se potrivește prea bine portofoliului Său de responsabilități divine. Profetul Amos spunea: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7). Începând din Eden cu rostirea Proto-Evangheliei (Geneza 3:15) și mergând mai departe, până în zilele noastre, Dumnezeu nu Și-a lăsat poporul fără ajutorul cuvântului profeției, făcut și mai tare. Petru continuă tema aceasta în faimoasa lui explicație asupra punctului culminant spre care au tins toate discursurile profetice de origine divino-umană: Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt (2 Petru 1:19-21).

Apostolul Pavel afirmă în termeni foarte clari că unul dintre darurile de frunte pe care Dumnezeu le-a dat pentru zidirea bisericii Sale și pentru unitatea credinței (Efeseni 4:13) este darul profetic (1 Corinteni 12:10).

Pavel îi îndeamnă pe credincioși: „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi” (1 Corinteni 14:1). Cu secole înainte de Pavel, profetul Ioel a descoperit că în zilele de pe urmă Dumnezeu avea să reverse Duhul Său cel Sfânt „peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii” (Ioel 2:28). Aceste mesaje ar trebui să ne umple inimile cu

Gift of Prophecy.indb 7

26/10/2016 13:20:17

Darul profetic în Scriptură și în istorie

8

o intensă trăire anticipativă, așteptând deci revărsarea Duhului Sfânt care să ducă la bun sfârșit misiunea lui Dumnezeu și să grăbească revenirea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Și totuși, cum putem afla când lucrează Duhul în viața cuiva care este chemat de Dumnezeu? Pe fundalul unei suite de zgomote în domeniul spiritual, cum îi putem deosebi pe cei chemați de cei care doar cheamă?

Acest volum important, pe care-l țineți în mână, a fost gândit să răspundă acestor întrebări, dar și altora la fel de importante cu privire la inițierea și apoi la exercitarea darului profetic.

Fără pretenția de a fi atotcuprinzător, Darul profetic în Scriptură și în istorie trasează modul în care Dumnezeu i-a folosit pe diverși bărbați și femei în scopul de a aduce mângâiere, călăuzire, avertizare și uneori chiar vestirea judecății asupra poporului Său și a popoarelor din jurul acestuia. Citind această carte veți înțelege modul în care se pot identifica semnalmentele specifice ale mesagerilor lui Dumnezeu și veți fi uimiți de dispoziția Sa de a folosi chiar oameni cu defecte în marele Său plan de mântuire.

Veți vedea, de asemenea, că Dumnezeu nu a încetat să cheme profeți, chiar și după încheierea canonului Noului Testament. Adventiștii de ziua a șaptea cred că Ellen G. White reprezintă o manifestare în vremurile moderne a acestui dar profetic. Ea nu s-a numit niciodată profet – deși nu i-a mustrat pe cei care au făcut referire la ea, folosind acest termen – și totuși Dumnezeu i-a dat revelații care au dovedit autenticitatea chemării ei. Ea s-a văzut pe sine drept un mesager al Domnului chemat – nu altfel decât alți profeți necanonici – să conducă poporul lui Dumnezeu înapoi la Cuvântul Său care să le fie regulă și practică. Mesajul ei hristocentric despre dragostea lui Dumnezeu față de omenire, cuplat cu apelurile ei din tot sufletul pentru pocăință și credincioșie, rămân o provocare pentru poporul lui Dumnezeu până în ziua de azi.

Avem speranța și înălțăm rugăciunea ca, pe măsură ce parcurgeți paginile acestui volum plin de bogăție despre darul profetic în Scriptură și în istorie, să vedeți lucruri mult mai departe decât păreri ale unor teologi referitoare la un subiect rezervat cercetătorilor. Ne rugăm ca la finalul cărții să fiți câștigați cu o credință solidă în Dumnezeu, în profeții Lui și în cuvântul profeției, făcut și mai tare, care să dea cortina la o parte spre apropiata revenire a Mântuitorului nostru.

G. T. Ng Președintele Comitetului Ellen G. White Estate Secretar al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

Gift of Prophecy.indb 8

26/10/2016 13:20:17

Introducere

C

opiilor mici le place să se joace de-a v-ați ascunselea. De fapt, cred că tuturor, când am fost mici, ne-a plăcut acest joc. Te ascundeai în locuri în care erai sigur că nu ai cum să fii văzut – fie de către părinți sau de alți copii cu care te jucai. Iar jocul lua sfârșit atunci când cel ce se punea îi găsea pe toți cei ascunși.

De la căderea în păcat a lui Adam și a Evei (Geneza 3), oamenii au intrat în acest joc de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu. Doar că miza jocului acestuia nu este întrecută de nicio alta. În Grădina Edenului, Dumnezeu a pornit în căutarea primilor noștri părinți cu întrebarea: „Unde ești?” (versetul 9). Întrebarea aceasta continuă să aibă ecou de-a lungul istoriei.

Biblia este plină de însemnări ale unui Dumnezeu care nu încetează niciodată să ne caute, să-i caute pe cei pe care i-a creat. Până azi, Dumnezeu este în căutarea copiilor Săi. Dorința Lui este aceea de a Se împăca cu copiii Săi, de a-i ajuta să revină la sânul Lui, iar unul dintre mijloacele speciale prin care-Și comunică oferta mântuirii către omenirea pierdută este prin profeții care au primit o chemare divină.

Darul profetic în Scriptură și în istorie deschide ferestre către această incredibilă istorie, oferindu-ne reflecții teologice pătrunzătoare asupra darului profetic așa cum s-a manifestat el în momentele cruciale ale istoriei mântuirii. După cum este sugerat încă din titlu, subiectul cărții este prezentat în două secțiuni majore. Partea I, studii biblice, ne oferă o perspectivă de ansamblu asupra darului profetic în Vechiul Testament (Jiŕí Moskala) și în Noul Testament (Ekkehardt Mueller). O atenție specială este acordată subiectelor de revelație profetică și inspirație profetică (Ángel M. Rodríguez); modului în care autorii biblici au folosit alte scrieri din Biblie (Clinton Wahlen); cadrul istoric așa cum poate fi văzut prin prisma literaturii din Orientul Apropiat al Antichității (Elias Brasil de Souza) și modul în care diferiți scriitori au abordat și și-au exprimat sentimentele în scrierile lor (Chantal Klingbeil și Gerald A. Klingbeil). Secțiunea aceasta conține și un articol plin de miez care descoperă câteva dintre perspectivele pătrunzătoare ale lui Ellen G. White asupra semnificației originale a textului biblic (Richard M. Davidson); un capitol care întoarce pe toate părțile expresia „a proroci” din 1 Corinteni 14, căutând să-i descopere semnificația (Larry L. Lichtenwalter); și, în final, un capitol referitor la semnificația expresiei „duhul prorociei” în Apocalipsa lui Ioan (Ranko Stefanovic).

Gift of Prophecy.indb 9

26/10/2016 13:20:17

Darul profetic în Scriptură și în istorie

10

Partea a II-a, o serie de studii istorice, prezintă o imagine de ansamblu asupra modului în care darul profetic a fost înțeles de credincioșii din creștinismul antic și cel medieval (John W. Reeve și Rodrigo Galiza); de către reformatori în secolul al XVI-lea (Denis Fortin); ca și de reprezentanții istoriei religioase americane (Michael W. Campbell). După prezentarea acestui fundal istoric, discuția se îndreaptă în mod specific către subiecte legate de slujirea profetică a lui Ellen G. White. Urmează o serie de discuții folositoare cu privire la modul în care adventiștii păzitori ai Sabatului au acceptat-o ca pe un profet adevărat (Theodore N. Levterov); mărturia ei specială despre Isus și Scriptură (Merlin D. Burt); evidențierea și angajamentul practic față de principiul Sola Scriptura (Alberto R. Timm); modul în care a folosit Scriptura (Frank M. Hasel); și chiar modul în care a folosit surse extrabiblice (Jud Lake). Capitolele finale au de-a face respectiv cu ideile lui Ellen G. White despre misiune (David J. B. Trim) și angajamentul ei personal pentru slujire, așa cum a fost demonstrat de „mâinile ei dedicate” (James R. Nix). Volumul se încheie cu un capitol despre cum putem să o facem pe Ellen G. White relevantă pentru generația celor din mileniul al treilea (Dwight K. Nelson).

Conținutul general al cărții este îmbogățit cu patru anexe în care se regăsesc: (1) declarațiile referitoare la darul profeției, așa cum au fost prezentate în șase versiuni ale documentului Credințe fundamentale ale adventiștilor de ziua a șaptea; (2) numeroase voturi de încredere în darul profetic al lui Ellen G. White acordate de delegații la diferite sesiuni ale Conferinței Generale; (3) documentul din 1982 intitulat „Inspirația și autoritatea scrierilor lui Ellen G. White” și (4) predica de sâmbătă dimineața a lui Ted N. C. Wilson, rostită la Simpozionul internațional pe tema darului profetic, Andrews University, 15-18 octombrie 2015.

Istoria căutării neobosite a lui Dumnezeu după creaturile Sale decăzute, incluzând aici modul în care i-a folosit pe unii oameni aleși pe care i-a chemat să-I fie profeți, ne reamintește că, în starea noastră decăzută, suntem cu toții pierduți. Iar minunea este că toți putem fi găsiți, grație neobositei căutări a lui Dumnezeu pentru noi, așa cum veți descoperi și în Darul profetic în Scriptură și în istorie.

James R. Nix Director, Ellen G. White Estate

Gift of Prophecy.indb 10

26/10/2016 13:20:17

Mulțumiri

C

el mai probabil nu este nevoie să spunem că o carte de o asemenea mărime și sferă de cuprindere nu este o treabă ușoară. De la bun început, am fost pe deplin conștienți de provocările pe care le vom întâlni în încercarea de a urmări în Scriptură și în istorie darul profetic.

Acesta a fost obstacolul evident al subiectului în sine, și anume mișcarea și lucrarea Duhului Sfânt, care a oferit acest dar profetic. Cum să aduni un grup de cercetători care să discearnă manifestarea Duhului în Scriptură și în istorie și apoi să-și relaționeze descoperirile într-un mod inteligibil a fost în sine o acțiune întreprinsă și condusă de Duhul Sfânt. De aceea, dorim să aducem un cuvânt de mulțumire lui Dumnezeu pentru călăuzirea eforturilor noastre.

Am fost încurajați, de asemenea, de sprijinul colegilor de pe întreg globul care au văzut o lumină în acest proiect și care și-au pus la bătaie expertiza în măsura în care a fost nevoie. Lucrarea lor dificilă și dedicarea lor au avut o valoare crucială pentru producerea volumului Darul profetic în Scriptură și în istorie.

Vrem în mod special să recunoaștem contribuția lui G. T. Ng și a comitetului director al Ellen G. White Estate pentru ajutorul lor în acest demers. Pe lângă votul asupra demarării acestui proiect, comitetul de la White Estate a oferit și asistența financiară pentru a acoperi unele dintre costurile de producție asociate acestui volum. Jim Nix, directorul White Estate, a fost un aliat entuziast în acest proiect de carte de la bun început. Fără călăuzirea lui permanentă, acest proiect nu ar fi văzut lumina tiparului.

Merlin D. Burt, Michael Campbell, Jiří Moskala și E. Edward Zinke au jucat un rol excepțional în creionarea viziunii unui simpozion care, mai departe, a dat naștere acestei cărți. Sprijinul lor de-a lungul etapelor de producere a făcut posibilă apariția cărții Darul profetic în Scriptură și în istorie. Câteva persoane – i-am inclus aici pe Burt și Moskala – au dat cu bunăvoință din timpul lor pentru a face parte și din comitetul de lectură pentru această carte, iar unii au făcut-o contribuind, în același timp, și cu capitole din cuprinsul volumului. Suntem profund îndatorați lui Willie E. Hucks II și E. Edward Zinke pentru perspectivele lor foarte folositoare și pentru reacțiile critice în timpul etapelor de evaluare a manuscrisului.

Dincolo de oferirea unor sugestii valoroase asupra conținutului anumitor

Gift of Prophecy.indb 11

26/10/2016 13:20:17

Darul profetic în Scriptură și în istorie

12

capitole, contribuția lui James R. Nix a constat și în facilitarea spirijinului financiar și administrativ pentru proiect prin Ellen G. White Estate.

Cu mulțumiri, Alberto R. Timm și Dwain N. Esmond, editori

Gift of Prophecy.indb 12

26/10/2016 13:20:17

Capitolul 1

Glasul profetic în Vechiul Testament – o privire de ansamblu Jiří Moskala

F

enomenul profetic în Vechiul Testament a apărut după căderea în păcat (Geneza 3:1-6), când ființele omenești au pierdut relația față către față cu Dumnezeu, și a început cu enunțarea de către Dumnezeu a ProtoEvangheliei, sau „prima Evanghelie” (versetul 15).1 Uimitoarea proclamare a hotărârii divine de a trimite Sămânța și de a aduce înfrângerea șarpelui (Satana) pentru a asigura răscumpărarea omenirii este temelia și cheia pentru recunoașterea glasului profetic în Vechiul Testament. Această afirmație divină influențează întreaga istorie a omenirii – mântuirea ei și înfrângerea răului – și este exprimată în contextul marii lupte atunci când Dumnezeu afirmă: „Vrăjmășie voi pune”2 între forțele binelui și ale răului. Această vestire soteriologică este o ordine divină a evenimentelor viitoare, având în centrul ei activitatea lui Dumnezeu și împlinirea făgăduinței Sale.

Dumnezeu este singura sursă a darului profetic, iar acesta nu este o invenție a oamenilor evlavioși. Profeții nu au putut iniția ei înșiși procesul acesta, ci au fost conduși de Duhul lui Dumnezeu ca să profetizeze (1 Petru 1:19-21). Revelația și inspirația vin la profeți de la Domnul prin lucrarea Duhului Sfânt, și de aceea cuvintele lor au fost considerate ca având origine divină (Numeri 24:1-2,13; 2 Samuel 23:2; Neemia 9:30; Ezechiel 11:24; Mica 3:8; Zaharia 7:12). Dumnezeu comunică mesajul Său folosindu-Se de diferite mijloace pentru a-Și descoperi adevărul, cum ar fi vise, viziuni sau dialoguri (Geneza 15:12; Daniel 2:19; 7:1-2; Habacuc Vezi Afolarin O. Ojewole, The Seed in Genesis 3:15: An Exegetical and Intertextual Study (Berrien Springs, Mich.: Adventist Theological Society, 2002).

2 Textele biblice sunt preluate din versiunea D. Cornilescu, dacă nu este menționat altfel.

1

Gift of Prophecy.indb 13

26/10/2016 13:20:17

14

Darul profetic

1:2–2:2; Evrei 1:1-2). Spus mai simplu, adevărata profeție este „transmiterea omenească a mesajelor divine”3.

Este interesant de observat că profeții Vechiului Testament joacă un rol dominant în istoria Vechiului Testament4, iar cărțile lor „ocupă cam tot atâta spațiu în Biblie, cât ocupă întreg Noul Testament”5. Martti Nissinen explică: „Procesul uriaș de colectare, editare și interpretare a profeției care a avut loc ca parte a formării Scripturilor ebraice a fost unul practic fără precedent în restul Orientului Apropiat din Antichitate.”6 Iată de ce John Oswalt concluzionează afirmând: „Cărțile biblice profetice sunt sui Martti Nissinen, Prophets and Prophecy in the Ancient Near East (Atlanta: Society of Biblical Literature, 2003), 1.

4 Există o vastă literatură pe subiectul profeților evrei. O selecție reprezentativă ar fi următoarea: Walter Brueggemann, The Practice of Prophetic Imagination: Preaching and Emancipating Word (Minneapolis: Fortress Press, 2012); Robert B. Chisholm, Jr., Handbook of the Prophets (Grand Rapids: Baker: 2002); John Eaton, Mysterious Messengers: A Course on Hebrew Prophecy From Amos Onwards (Grand Rapids: Eerdmans, 1997); Donald E. Gowan, Theology of the Prophetic Books: The Death and Resurrection of Israel (Louisville, Ky: Westminster John Knox Press, 1998); Wayne Grudem, The Gift of Prophecy in the New Testament and Today, rev. ed., (Wheaton, Ill: Crossway Books 2000); J. Daniel Hays, The Message of the Prophets: A Survey of the Prophetic and Apocaliptic Books of the Old Testament (Grand Rapids: Zondervan, 2010); Jack R. Lundbom, The Hebrew Prophets: An Introduction (Minneapolis: Fortress Press, 2010); Samuel A. Meier, Themes and Transformations in Old Testament Prophecy (Downers Grove, Ill: IVP Academic, 2009); David L. Petersen, The Prophetic Literature: An Introduction (Louisvilles, Ky.: Westminster John Knox Press, 2002); Paul L. Redditt, Introduction to the Prophets (Grand Rapids: Eerdmans, 2008); George E. Rice, „Spritual Gifts”, în Handbook of Seventh-day Adventist Theology, ed. Raoul Dederen (Hagerstown, Md.: Review and Herald Publishing Association, 2000), 610–650; Palmer O. Robertson, The Christ of the Prophets (Philadelphia: P&R Publishing, 2004); Alexander Rofe, The Prophetical Stories: The Naratives About the Prophets in the Hebrew Bible, Their Literary Types, and History (Jerusalem: Magnes, 1988); H. H. Rowley, „The Nature of Prophecy in the Light of Recent Study”, Harvard Theological Review 38 (1945), 1-38; D. Brent Sandy, Plowshares and Pruning Hooks: Rethinking the Language of Biblical Prophecy and Apocalyptic (Downers Grove, Ill.: InterVarsity Press, 2002); Christopher R. Seitz, Prophecy and Hermeneutics: Toward a New Introduction to the Prophets (Grand Rapids: Baker Academic, 2007); Gary V. Smith, Interpreting the Prophetic Books: An Exegetical Handbook (Grand Rapids: Kregel Academic, 2014); Marvin A Sweeney, The Prophetic Literature; Interpreting Biblical Texts (Nashville: Abingdon Press, 2005); Wilhelm A. VanGemeren, Interpreting the Prophetic Word: An Introduction to the Prophetic Literature of the Old Testament (Grand Rapids: Zondervan, 1990); Michael J. Williams, The Prophet and His Message: Reading Old Testament Prophecy Today (Phillipsburg, N.J.: P&R Publishers, 2003).

5 Hays, 22.

6 Nissinen, 5.

3

Gift of Prophecy.indb 14

26/10/2016 13:20:17

Glasul profetic în Vechiul Testament – o privire de ansamblu

15

generis, unicat.”7 Rolul lor este foarte bine conturat de istoricul inspirat în cuvintele următoare: „Domnul a înştiinţat pe Israel şi Iuda prin toţi prorocii Lui, prin toţi văzătorii, şi le-a zis: «Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, şi păziţi poruncile şi rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei prorocii»” (2 Împărați 17:13).

Kenton Sparks susține că „în afară de Scripturile ebraice, profețiile în Orientul Apropiat al Antichității sunt puține la număr”8. Rapoartele istorice descoperă că ele au fost transmise prin divinație, sau consultarea unor oracole, și, în general, au fost exprimate într-o stare de transă. În Egipt, „profeții” erau angajați ca preoți, și apelau la diverse practici magice pentru a oferi informațiile așteptate de faraoni. În lumea grecească, rostirile profetice enigmatice trebuiau să fie interpretate de o altă persoană. În Mesopotamia, profeții erau mai mult personaje politice în slujba regelui, oferind securitate instituției regale.9 Pe de altă parte, profeții din Israel aveau roluri diferite. Ei erau slujitori ai lui Dumnezeu (Amos 3:7), slujirea lor fiind întemeiată pe Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu (Amos vorbește despre sod, adică „taine”, „sfaturi”, „lucruri confidențiale” descoperite de Dumnezeu) și vestindu-și mesajele cu o autoritate care venea de la Dumnezeu. Astfel, ei nu erau posedați de Dumnezeu, ci inspirați de El (2 Timotei 3:16-17), ei vesteau Cuvântul lui Dumnezeu către popor, uneori mustrându-i chiar și pe împărați și pe preoți (1 Samuel 3:15-18; 13:10-14; 2 Samuel 12:1-14). Ei s-au luptat cu profeți mincinoși (de exemplu, vezi Ieremia 28:10-17; Ezechiel 13:1-23), însă rolul lor unic a fost acela de a chema poporul la pocăință și de a reînnoi o relație strânsă cu Domnul lor cel viu (Ezechiel 18:30-32; Ioel 2:12-13; Amos 5:4,6,14-15). John Oswalt subliniază aspectul unic al transmiterii mesajului lui Dumnezeu de către profeții biblici: „Nu există niciun raport în care mesajul unui profet evreu să aibă nevoie de confirmare prin divinație.”10 John N. Oswalt, „Is There Anything Unique in the Israelite Prophets?” Bibliotheca Sacra 172 (ianuarie-martie 2015), 72.

8 Kenton Sparks, Ancient Texts for the Study of the Hebrew Bible: A Guide to the Background Literature (Peabody, Mass.: Hendrickson, 2005, 224.

9 Acest articol nu va analiza fenomenul profeției în afara lui Israel. Pentru profeții din Orientul Apropiat al Antichității și evaluarea lor, vezi Redditt, 1–4; Nissinen, alături de contribuțiile lui C. L. Seow și Robert K. Ritnes, Prophets and Prophecy in the Ancient Near East; G. V. Smith, „Prophet; Prophecy”, în The International Standard Bible Encyclopedia, gen. ed. Geoffrey W. Bromiley (Grand Rapids: Eerdmans, 1986), 3:989–992.

10 Oswalt, 70.

7

Gift of Prophecy.indb 15

26/10/2016 13:20:18

Darul profetic

16

Fenomenul profeției nu poate fi separat de rolul profetic și de funcția sa. Este indispensabil ca ele să fie văzute împreună, pentru că darul profetic nu vine într-un vid și este întotdeauna purtat de oameni (cu excepția măgăriței lui Balaam – vezi Numeri 22:21-33). A fi profet și a funcționa ca profet sunt dimensiuni ce nu pot fi disecate și separate; ele merg împreună.

Categorii de profeți Primul individ care este menționat în mod explicit ca profet în Scripturile ebraice este Avraam (numit în ebraică nābî’), iar rolul său a fost acela de a se ruga pentru Abimelec (Geneza 20:7). Totuși Enoh este de fapt primul profet (cu excepția lui Dumnezeu, care a făcut prima predicție soteriologică în Geneza 3:15), menționat în Iuda 14-15, chiar dacă el nu este numit profet în Vechiul Testament: „Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: «Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor.»” În plus față de această afirmație, trebuie amintit că Enoh i-a pus fiului său numele Metusala, care este un nume neobișnuit și poate avea conotații profetice. Sunt diferite posibilități pentru a exprima semnificația acestui nume, cum ar fi: „va trimite un om”, „la moartea sa El va trimite”, „la moartea sa va fi trimis” sau „săgeata omului”. Alfred Jones traduce foarte bine punctat: „Atunci când el va fi mort, va fi [ceva] trimis”.11 Este interesant că Metusala a trăit 969 de ani. Putem calcula următoarele: la vârsta de 187, lui Metusala i s-a născut Lameh; Lameh avea 182 de ani când i s-a născut Noe, iar Noe avea 600 de ani atunci când a fost trimis potopul. Atunci când adunăm vârstele taților la momentul nașterii fiilor lor, rezultatul este uimitor: 187 + 182 + 600 = 969. Ceea ce înseamnă că Metusala a murit exact în anul potopului, lucru prezis de chiar numele său!

Cineva ar putea susține că primii profeți biblici sunt cei din categoria „profeți onorifici”: Noe (Dumnezeu a comunicat cu el și i-a dat instrucțiuni specifice cu privire la pregătirea oamenilor pentru potop, chiar dacă el nu este numit efectiv ca profet [Geneza 6–9], ci „propovăduitor al neprihănirii” [2 Petru 2:5]); Avraam, Isaac și Iacov (Geneza 20:7; Psalmii 105:15); Moise (Deuteronomul 18:15,18); Samuel (1 Samuel 3:20) și David (Faptele Dictionary of Old Testament Proper Names (Grand Rapids: Kregel Publications, 1990), 249. Vezi și Jan Heller, Výkladový slovník biblických jmen (Praha: Centrum biblickych studii, 2003), 304.

11

Gift of Prophecy.indb 16

26/10/2016 13:20:18

Glasul profetic în Vechiul Testament – o privire de ansamblu

17

apostolilor 2:29-30). Altcineva ar putea clasifica profeții și delimitând alte categorii: (1) profeți care nu au scris, cum au fost Enoh, Avraam, Ilie, Elisei, și (2) profeți clasici, scriitori – patru profeți mari și 12 profeți mici (un total de 16).12 Acești profeți scriitori pot fi mai departe împărțiți în următoarele grupuri cronologice, înainte de era creștină: secolul al IX-lea (Ioel), secolul al VIII-lea (Iona, Amos, Osea, Isaia, Mica), secolul al VII-lea și înainte de exil (Naum, Habacuc, Țefania), în timpul exilului (Ieremia, Obadia, Ezechiel, Daniel), după exil (Hagai, Zaharia, Maleahi).13 O altă categorie specială de profeți sunt cei care au scris, dar ale căror documente sau cărți nu au fost incluse în canonul biblic – Iașer, Samuel, Natan, Gad, Șemaia, Oded, Ahia, Iehu, Ido (pentru detalii, vezi cărțile și scrierile menționate în Iosua 10:13; 2 Samuel 1:18; 1 Cronici 29:29; 2 Cro­ nici 9:29; 12:15; 15:8; 20:34). În plus, au existat și femei-profeți în vechiul Israel: Maria (Exodul 15:20); Debora (Judecătorii 4:4); Hulda (2 Împărați 22:14; 2 Cronici 34:22) și soția lui Isaia (Isaia 8:3).14

Apariția în crize și în momente cruciale ale istoriei mântuirii Se poate identifica un model atunci când privim la timpul și spațiul în care Dumnezeu îi trimite pe profeți. Profeții au fost chemați în slujirea lor la momente critice în derularea istoriei mântuirii și la momente de criză profundă. În general, cu cât criza a fost mai mare, cu atât mai mare a fost și profetul. Spre exemplu, profeții Ilie și Elisei au activat atunci când baalismul și sincretismul religios erau foarte populare. Alte exemple includ începutul monarhiei (Natan și Gad), înaintea căderii Regatului de Nord (Osea și Amos), înainte de distrugerea Ierusalimului și a templului în anul 587/586 î.Hr. (Habacuc și Ieremia), în timpul exilului babilonian (Ezechiel și Daniel) și după întoarcerea din exilul babilonian (Hagai și Zaharia). Dumnezeu a căutat întotdeauna să-Și ajute poporul și să-l încurajeze în urmarea sfaturilor Sale (Isaia 1:2-3,18-19; Mica 6:6-8).

Profeții mari: Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel; profeții mici: Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania, Hagai, Zaharia și Maleahi.

13 Datarea precisă a perioadei activității unora dintre profeți este încă disputată. Vezi „The Chronology of the Old Testament Prophets”, în The Seventh-day Adventist Bible Commentary, ed. Francis D. Nichol (Washington, D.C.: Review and Herald, 1955), 4:17–24; Hays, 35.

14 De asemenea, în Noul Testament: Ana (Luca 2:36) și cele patru fiice ale lui Filip (Faptele apostolilor 21:9).

12

Gift of Prophecy.indb 17

26/10/2016 13:20:18

18

Darul profetic

Se poate identifica și un alt model. Ori de câte ori în planul de mântuire urma să aibă loc un eveniment crucial, sau la împlinirea unei perioade profetice prezise, au fost trimiși profeți de către Dumnezeu: Noe (înainte de potop, fiind alocați 120 de ani de har, și după aceea); Avraam (punctul de plecare pentru o nouă slujire, dedicată tuturor popoarelor); Moise (Exodul din Egipt; sfârșitul perioadei de 430 de ani de ședere în Egipt); Iosua (intrarea în Țara Făgăduinței); Samuel (începutul monarhiei); Osea și Amos (slujind înainte de căderea Regatului de Nord și a Samariei, în anul 722 î.Hr.); Ieremia, Ezechiel și Daniel (activând înainte și în timpul exilului babilonian); Ioan Botezătorul (activând înainte de prima venire a lui Isus) și Ștefan (mărturisind cu privire la sfârșitul profeției de 70 de săptămâni din Daniel 9:24-27).15

Cum arată un profet în Vechiul Testament?16 Darul profeției poate fi recunoscut în diferitele sale forme în slujirea profeților din Vechiul Testament atunci când se urmăresc câteva aspecte: cine este un profet, cum se identifică rolul său, cum se definește natura fenomenului profetic.

1. Un profet este cineva chemat de Dumnezeu.

Un profet este o persoană care a fost chemată de Dumnezeu Însuși pentru a sluji în lucrarea profetică. Rolurile de preot și de împărat se transmiteau pe linie de familie, însă pentru a deveni profet cineva trebuia să fie chemat de Dumnezeu. Aceasta este o trăsătură deosebită a profeților și îi diferențiază de împărați, preoți sau înțelepți. Există multe episoade narative în care sunt descrise chemările dramatice ale profeților (vezi, de exemplu, chemarea Domnului adresată lui Moise [Exodul 3], lui Samuel Urmând acest model legat de evenimentele profetice considerate momente-cheie, nu e de mirare că Ellen G. White a fost chemată la slujirea profetică atunci când cea mai lungă profeției biblică din Daniel 8:14, cu privire la cele 2 300 de seri și dimineți, a fost împlinită în armonie cu planul de mântuire și cu cele scrise în cartea profetică a lui Daniel.

16 Pentru detalii cu privire la modul în care se aplică la viața și slujirea lui Ellen G. White, vezi articolul meu „The Phenomenon of Prophecy and Role of Prophets in the Old Testament Compared With the Ministry of Ellen G. White”, în Ellen White Current Issues Symposium 7 (2011), 6–38. Articolul prezintă o imagine cuprinzătoare a profetului și a funcțiilor sale care sunt comparate sumar cu slujirea lui Ellen G. White, pe care Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea o consideră a fi un profet. Vezi și punctul #18 din Adventiștii de ziua a șaptea cred... O expunere biblică a celor 28 de puncte fundamentale de credință (Editura Viață și Sănătate).

15

Gift of Prophecy.indb 18

26/10/2016 13:20:18

Glasul profetic în Vechiul Testament – o privire de ansamblu

19

[1 Samuel 3], lui Isaia [Isaia 6], lui Ieremia [Ieremia 1], lui Ezechiel [Ezechiel 1–3]. Aceste chemări conferă autoritate profetului și reprezintă o marcă distinctă în devenirea lui ca profet.

2. Un profet este un purtător de cuvânt al lui Dumnezeu.

Profeții sunt purtători de cuvânt pentru Dumnezeu. Rolul lor crucial este acela de a transmite mesaje din partea lui Dumnezeu. Acest lucru este explicat clar în Exodul 4 și 7 unde Moise urmează să acționeze față de faraon ca un Dumnezeu (‘ēlōhîm), în timp ce Aaron avea să fie profetul lui Moise (nābî’), ceea ce însemna că sarcina lui Aaron era aceea de a-i spune faraonului ceea ce Moise îi spunea lui. Aaron avea să fie intermediarul și cel care livra mesajul lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu îi cheamă pe profeți pentru a transmite cuvintele Sale: „Domnul i-a zis lui Moise: «Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi prorocul tău. Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui»” (Exodul 7:1-2). „«Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu»” (Exodul 4:15-16).

Un profet devine deci „gura” lui Dumnezeu, purtătorul Lui de cuvânt (Ieremia 15:19). Un profet este purtătorul de cuvânt autorizat și cu autoritate chemat de Dumnezeu Însuși. El este un nābî’ (cuvânt care apare de 309 ori în Scripturile ebraice), ceea ce înseamnă un profet. Cercetătorii nu au ajuns încă la un consens cu privire la semnificația acestui termen. Sunt două posibilități de interpretare: 1. Cuvântul este derivat din termenul akkadian nabu (limba această o precedă pe cea ebraică), care înseamnă „a fi chemat”, „unul care este chemat”, sau nabitu, semnificând „cel chemat (de zei)”, și astfel nābî’ ar însemna „cineva chemat pentru o anumită sarcină”.17 2. Substantivul nābî’ este derivat din verbul ebraic nāba’, a cărui rădăcină înseamnă „a vorbi”, „a profetiza”. Westermann susține că formula profetică „Așa vorbește Domnul” reflectă stilul mesagerilor împăraților din Mari.18 Așadar, profeții vorbesc din partea lui Dumnezeu.

Aceste două semnificații ar trebui să fie luate complementar, astfel că un profet este o persoană chemată de Dumnezeu și autorizată de El să Îi fie purtător de cuvânt, care să comunice conținutul revelației oferite Petersen, 6; Lundbom, 9.

Claus Westermann, Basic Forms of Prophetic Speech (Philadelphia: Westminster, 1967), 98–128.

17 18

Gift of Prophecy.indb 19

26/10/2016 13:20:18

20

Darul profetic

de Dumnezeu. Rezultatul este acela că „Dumnezeu a vorbit lui Israel prin profeți”.19 Abraham Heschel corectează cu precizie o neînțelegere a perspectivei comun acceptate că un profet este „gura” lui Dumnezeu: „Profetul nu este efectiv o gură, ci o persoană; nu este un instrument, ci un partener, un asociat al lui Dumnezeu.”20 Un profet nu este un spectator, ci un actor pe scena vieții; el este implicat personal, el intră efectiv, se angajează în misiunea pe care o are, adică în misiunea dată lui de Dumnezeu. Profeții își prezintă vizibil mesajul, participând ca actori, cum a fost cazul lui Osea (Osea 1; 2), Isaia (Isaia 20:2-4), Mica (Mica 1:8) sau Ezechiel care a făcut douăsprezece acțiuni cu valoare de simbol (Ezechiel 3:26-27; 4:1-3; 4:4-5; 4:6-8; 4:9-17; 5:1-4; 12:1-6; 12:17-20; 21:6-7; 21:18-23; 24:15-26; 37:15-23).

Textul din Numeri 12:6-8 explică clar autoritatea profetului în com­ parație cu slujirea lui Moise. Dumnezeu Însuși spune: „«Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut, deci, să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?»” Moise este un profet prin excelență și devine norma pentru toți profeții de mai târziu. „Toate exprimările profetice aveau să fie testate de revelația lui Dumnezeu dată lui Moise.”21 El a fost ridicat la nivelul acesta de profet pentru că (1) Dumnezeu a comunicat cu el foarte intim, ca și cu un prieten (Exodul 33:11; Deuteronomul 34:10); (2) el a fost slujitorul credincios al Său și a fost chemat să fie slujitor al Domnului (Exodul 14:31; Numeri 12:7-8; Deuteronomul 34:5; Iosua 1:12; compară cu Evrei 3:2,5); (3) el a făcut semne mari și minuni uimitoare (Deuteronomul 34:11-12); (4) el a fost mijlocitorul legământului de la Sinai (Exodul 19:3-8; 20:18-20; 24:3-8); (5) el a dezvoltat mult mai mult biserica Vechiului Testament după Exod, făcând din Israel o singură națiune, și (6) el a jucat câteva roluri importante, atribuite de către Dumnezeu – conducere (leadership) prin cuvântul rostit și prin cuvântul scris. Pentru aceste motive toți viitorii profeți aveau să fie comparați cu el. Slujirea sa a devenit normativă, iar oamenii aveau să privească mai departe așteptând „un proroc ca Moise”. Deuteronomul 18:15 face aluzie la speranța mesianică: „Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!”

Petersen, 2.

Abraham J. Heschel, The Prophets: An Introduction, vol. 1 (New York: Harper and Row, 1962), 25.

21 VanGemeren, 38.

19 20

Gift of Prophecy.indb 20

26/10/2016 13:20:18

Glasul profetic în Vechiul Testament – o privire de ansamblu

21

De asemenea, Samuel și Ilie au fost considerați profeți cu o statură specială (Ieremia 15:1; 2 Cronici 35:18; Maleahi 4:5), chiar dacă ei nu au scris o carte. Ei au fost modele de profeți și și-au împlinit rolurile fără greșeală în vremuri de criză extraordinară. Samuel a susținut teocrația și i-a încurajat pe primii doi împărați ai Israelului să împlinească voia lui Dumnezeu. Credincioșia lui Ilie la muntele Carmel, atunci când le-a ținut piept celor 850 de profeți ai lui Baal și ai Astarteei, pe când aceștia promovau închinarea falsă, și când Ilie a chemat plin de curaj întregul popor să-I slujească Domnului, reprezintă un episod magnific, spectaculos (vezi 1 Împărați 18:16-46).22 Un profet este un glas (qol) în pustie (Isaia 40:3; Marcu 1:3); el este mesagerul lui Dumnezeu, mal’ak (vezi Maleahi 3:1; Matei 3:1-4; vezi și Maleahi 2:7). Gary V. Smith o spune foarte bine: „Rapoartele scrise ale profeților îi portretizează drept persoane normale, predicând unor audiențe diverse într-un spectru larg de situații. Fiecare a împlinit chemarea lui Dumnezeu, comunicând un mesaj care schimbă viața, un mesaj care cerea reevaluarea căilor prin care audiența lor a perceput mersul lumii. […] Ei s-au văzut ca mesageri care au comunicat cuvântul lui Dumnezeu unei audiențe care avea nevoie de dragostea lui Dumnezeu, de înțelepciunea, puterea și harul Său.”23 Abraham Heschel explică: „Profetul susține că este mult mai mult decât un mesager. El este o persoană care stă în prezența lui Dumnezeu (Ieremia 15:19), care «a fost de față la sfatul Domnului» (Ieremia 23:18), care este un participant, cum s-ar spune, în consiliul lui Dumnezeu, nu doar un purtător de mesaje a cărui funcție este limitată la a fi trimis la rătăciți. El este deopotrivă un sfetnic și un mesager.”24 Grudem spune foarte corect: „Principala funcție a profeților din Vechiul Testament a fost acea de a fi mesageri de la Dumnezeu, trimiși să vorbească bărbaților și femeilor, folosind cuvinte de la Dumnezeu.”25

3. Un profet este un vestitor al Cuvântului divin.

Profeții au folosit foarte des formulele: „Așa vorbește Domnul” (Isaia 45:1; 49:8; Ieremia 18:13; „iată ce zice Domnul”, Ieremia 29:10); „Domnul Willem VanGemeren subliniază locul special al lui Moise, Samuel și Ilie în dezvoltarea profetismului în Israel. El susține că Moise ocupă locul unic de deschizător de drumuri, ca slujitor al Domnului și mediator-mijlocitor al legământului, Samuel joacă rolul profetic de păzitor al teocrației, iar Ilie este procurorul legământului, după cum se vede în lupta lui pentru Domnul de pe muntele Carmel. Vezi VanGemeren, 27–39.

23 Gary V. Smith, An Introduction to the Hebrew Prophets: The Prophets as Preachers (Nashville: Broadman and Holman Publishers, 1994), 339.

24 Heschel, 21.

25 Grudem, 21.

22

Gift of Prophecy.indb 21

26/10/2016 13:20:18

22

Darul profetic

mi-a zis” (Isaia 8:1; Osea 3:1); „Așa mi-a vorbit Domnul” (Isaia 8:11); „Așa vorbește Domnul Dumnezeu” (Ezechiel 6:11; 7:5; Obadia 1); „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel” (Ieremia 1:4,13; 2:1; Ezechiel 6:1); „zice Domnul” (Ieremia 3:20; 4:1; 8:1; Hagai 1:13); „Cuvântul Domnului a vorbit lui... [și urmează numele unui profet anume]” (1 Împărați 16:1; Osea 1:1; Ioel 1:1; Iona 1:1; Mica 1:1; Țefania 1:1; Zaharia 1:1); „un om al lui Dumnezeu a venit […] trimis de cuvântul Domnului” (1 Împărați 13:1) etc.

Profeții vestesc cuvântul lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu îl descoperă acestora (Amos 7:15-16). Acest fapt al descoperirii lui Dumnezeu le oferă profeților cea mai înaltă autoritate.26 Tainele (sod) lui Dumnezeu le sunt descoperite (Amos 3:7; Geneza 18:17); ei L-au văzut pe Dumnezeu și au avut o întâlnire personală cu El (1 Împărați 17:2; 18:15; Isaia 6:1-9; Ieremia 1:4-10; Ezechiel 1:28; Daniel 7:9-10,13-14; Amos 9:1). Ei sunt purtători de cuvânt pentru Dumnezeu; ei vorbesc în numele lui Dumnezeu poporului Său și uneori chiar unor națiuni străine (vezi vestirile profetice împotriva unor popoare străine în Isaia 13–23; Ieremia 46–51; Ezechiel 25–32; Amos 1 și 2 sau misiunea lui Iona la Ninive în Iona 4; vezi călătoria lui Seraia în Babilon, purtând mesajul de la Ieremia, Ieremia 51:59-64). Ei au fost slujitori ai cuvântului lui Dumnezeu.27 Prin intermediul profeților, un Dumnezeu invizibil devenea audibil.

Profeții fac ca prezența lui Dumnezeu să fie mai reală; ei vestesc faptul că au fost în prezența lui Dumnezeu. Samuel Meier afirmă că „numai profetul este cel care să fi susținut vreodată că a stat în prezența lui Dumnezeu”28.

Abraham Heschel menționează faptul că sarcina profetului era aceea de a aduce poporul în prezența lui Dumnezeu. Ei „nu puteau folosi limbajul esenței; a trebuit ca ei să folosească limbajul prezenței. Ei nu au încercat să-L descrie; ei au încercat să-L prezinte, să-L aducă de față. Într-un astfel de demers, pot fi de vreun folos numai cuvinte de măreție și intensitate, nu chestiuni abstracte.”29 Autoritatea unui profet este derivată de la Dumnezeu, din descoperirea Lui și din cuvântul Său. Oficiul profetic nu este cumpărat, nu este moștenit, ci este primit de sus. Dacă un profet este chemat de Dumnezeu, Profeții evrei credincioși nu folosesc divinație, sau magie, ci se plasează în totală opoziție față de așa ceva (vezi Exodul 8:18-19; Numeri 23:23; Ezechiel 13:1-23). Pentru a vedea practicile manipulatoare ale profeților falși, vezi VanGemeren, 21–23.

27 Cuvintele profetului puteau fi însoțite de acțiuni dramatice (2 Împărați 13:15-17; Ezechiel 4:1–5:4), deși ele însele ar fi fost suficiente (Isaia 55:10-11; Ieremia 23:29).

Uneori era prezentă și dimensiunea muzicală (vezi 1 Samuel 10:5-6,10; 2 Împărați 3:15).

28 Meier, 19.

29 Abraham J. Heschel, The Prophets, vol. 2 (New York: Harper and Row, 1962), 55.

26

Gift of Prophecy.indb 22

26/10/2016 13:20:18

Glasul profetic în Vechiul Testament – o privire de ansamblu

23

atunci el are autoritatea – așa cum a avut-o și Moise – și vorbește chiar cuvântul lui Dumnezeu care cere ascultare. Atunci când un profet vorbește este ca și cum Dumnezeu ar vorbi, pentru că un profet transmite Cuvântul Său și nu propriul său cuvânt (vezi 2 Petru 1:19-21). Deuteronomul 18:1719 oferă motive pentru care un profet are autoritate și trebuie să fie respectat pe deplin: „Atunci Domnul mi-a zis: «Ce au zis ei, este bine. Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.»” Grudem afirmă cu dreptate că există cea mai înaltă autoritate în cuvintele profetului: „Putem să ne încredem pe deplin în cuvintele Scripturilor Vechiului Testament și (ori de câte ori poruncile sale se aplică la noi, cei de azi) ar trebui să ascultăm pe deplin poruncile sale, pentru că ele sunt poruncile lui Dumnezeu.”30 Proclamarea cuvântului lui Dumnezeu este crucială, întrucât oferă un control asupra darului profetic. Ortodoxia și autenticitatea profetului pot fi stabilite și confirmate prin examinarea cuvântului său (Isaia 8:19-20). Ea echilibrează dimensiunea spirituală și vizionară a profetului, pentru că oricine poate pretinde că Dumnezeu i S-a descoperit și că Dumnezeu i-a vorbit. Și atunci, cuvântul profetului este ceva tangibil care poate fi evaluat și judecat dacă este în armonie cu direcțiile date de Dumnezeu în descoperirile anterioare sau dacă este în contradicție cu intenția și scopul urmărite la început.

Nevoia de credincioșie și de credibilitate a mesajului profetului apare descrisă în Deuteronomul 13:1-4: „Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el, zicând: «Haide după alţi dumnezei» – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, «şi să le slujim!» să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.”

Este important să conștientizăm că și profeții mincinoși pot înfăptui miracole, chiar și profeții care fac minuni pot duce în rătăcire. Semnele și minunile nu sunt dovada credibilității și autenticității profeției sau a învățăturii profetice respective. „O imposibilitate pentru un adevărat profet biblic, deci, este aceea de a proclama vreun mesaj care promovează alți dumnezei și închinarea adusă lor.”31 „Semnele și minunile pe care le 30 31

Grudem, 26.

Williams, 16.

Gift of Prophecy.indb 23

26/10/2016 13:20:18

24

Darul profetic

face un profet sunt de o importanță secundară față de mesajul pe care ele îl însoțesc.”32 „O persoană nu este neapărat un profet doar pentru că este capabil să vestească un semn sau o minune care se împlinește. Mai întâi trebuie ca mesajul pe care îl spune persoana aceea să cheme poporul la ascultare cu credincioșie de Dumnezeul Scripturilor, și abia apoi este recunoscut ca legitim semnul sau minunea.”33 Principiul este clar: mesajul profetic trebuie să fie în armonie cu revelația anterioară a lui Dumnezeu și cu Legea Sa, iar noul mesaj nu poate contrazice principiile de bază pe care le-au învățat alți profeți. Nu darurile Duhului, ci doar roadele Duhului sunt semne autentice ale adevărului: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»

Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»” (Matei 7:21-23).

Grudem argumentează că în Vechiul Testament „fiecare profet este judecat sau evaluat, nu doar diferitele părți ale fiecărei profeții”34. Cu alte cuvinte, „atunci când un profet a vorbit în numele Domnului, dacă chiar și o singură profeție nu s-a împlinit, atunci el este un profet mincinos (Deuteronomul 18:22).”35 Samuel a fost evaluat ca persoană și mesajul său în întregime (vezi 1 Samuel 3:19; 9:6; vezi și Ieremia 28:8-9) și a trecut testul (1 Samuel 2:30). Profeții biblici sunt întotdeauna foarte strâns asociați cu Legea lui Dumnezeu. Legea (în ebraică Torah, învățătură, instrucțiuni date de Dumnezeu) este inseparabilă de activitățile lor. Tot ceea ce au făcut profeții a fost adânc înrădăcinat în Torah. Ei au fost chemați și obligați să transmită cuvântul lui Dumnezeu către popor. Ei au arătat înspre Legea lui Dumnezeu. Astfel, Pentateuhul este temelia în care profeții au fost zidiți și spre care au făcut referire.36 Transcendența lui Dumnezeu a prevenit posibilitatea ca profeții să-L manipuleze pe Dumnezeu sau să altereze mesajul Său. Un exemplu cu rol de avertizare este cel al profetului Balaam, care nu a putut da glas decât unor profeții autentice (Numeri 22:35,38; 23:11-12,25-26; 24:12-13) în Ibidem, 17.

Ibidem, 18.

34 Grudem, 24.

35 Ibidem, 24. Pentru dimensiunea condițională a profeției, vezi secțiunea de mai jos intitulată „Condiționalitatea glasului profetic”.

36 Pentru o discuție asupra relației dintre Profeți și Torah, vezi Seitz, 55–73; Rolf Rendtorff, Canon and Theology (Minneapolis: Fortress Press, 1993), 55–65; Gerhard von Rad, Old Testament Theology, vol. 2 (New York: SCM, 1968), 2–3.

32 33

Gift of Prophecy.indb 24

26/10/2016 13:20:18