Eliberat de dependențe by Editura Viață și Sănătate

ELIBERAT D DE

EPENDENTE ,

ELIBERAT D DE

Cartea pe care o țineți în mână abordează în mod practic și pozitiv opțiunile pe care le avem în lupta cu drogurile legale și ilegale, cu situațiile și comportamentele care duc la dependențe și chiar cu noi înșine, atunci când ne lăsăm „furați” de mirajul unei vieți fără discernământ și autocontrol și luăm decizii păguboase din orice perspectivă ar fi privite: „Doar bluza asta mi-o mai cumpăr!”, „Sunt așa supărat, că îmi vine să mănânc continuu!”, „Înc-o bere și mă duc!”. Specialiștii César Gálvez și Rafael Escandón tratează cu profesionalism problema dependențelor, prezentând particularitățile acestora și luând în considerare informațiile puse la dispoziție de numeroase studii și statistici, însă pun accentul în mod deosebit pe metodele de prevenție și tratament. Fie că ne luptăm cu o dependență, fie că avem în preajmă persoane dragi care au această problemă, este important să știm că există soluții și că ele sunt la îndemâna tuturor. Terapia medicamentoasă, consilierea psihologică și grupurile de sprijin, dezvoltarea relațiilor sociale și conștientizarea faptului că există o Ființă Superioară la al cărei ajutor putem apela sunt câteva dintre metodele de tratament prezentate. De la droguri, alcool, pornografie, la cumpărături și tehnologie, toate acestea ne pot înlănțui. Însă de toate acestea ne putem elibera.

EPENDENTE ,

Rafael Escandón Doctor în filosofie, autor a patruzeci de cărți pe probleme sociale şi de moralitate

César Gálvez Doctor în sănătate publică; Lector la Departamentul de promovare a sănătăţii, Universitatea din Loma Linda, California; Director al Facultății de Sănătate Publică, Universitatea Peruană Unión, Lima ISBN 978-973-101-688-7 CG 52756

Rafael Escandón • César Gálvez

Eliberat de Dependenţe Față în față cu drogurile, SIDA şi alţi duşmani ai societăţii

sablon eliberat de vicii.indd 1

20.07.2015 9:04:54

sablon eliberat de vicii.indd 2

20.07.2015 9:04:54

Eliberat de Dependenţe Față în față cu drogurile, SIDA şi alţi duşmani ai societăţii

Rafael Escandón

Doctor în filosofie, autor a patruzeci de cărţi pe probleme sociale şi de moralitate

César Gálvez

Doctor în sănătate publică; Lector la Departamentul de promovare a sănătăţii, Universitatea din Loma Linda, California; Director al Facultăţii de Sănătate Publică, Universitatea Peruană Unión, Lima

sablon eliberat de vicii.indd 3

20.07.2015 9:04:54

© 2015 – Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate. © 2005, 2012 – Editorial Safeliz, S.L. Titlul în original: Free from Addictions În interpretarea datelor și a statisticilor din această carte trebuie să se aibă în vedere anul publicării în original.

Traducere: Cristina Sava Redactare: Mădălina Teioșanu Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Liliana Dincă Copertă: Liliana Dincă Imagini: www.dreamstime.com

Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Escandón, Rafael Eliberat de dependenţe / Rafael Escandón, César Gálvez ; trad.: Cristina Sava. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2015 ISBN 978-973-101-688-7 I. Gálvez, César II. Sava, Cristina (trad.) 613.8

sablon eliberat de vicii.indd 4

20.07.2015 9:04:54

„Libertatea constă în puterea de a face ce ar trebui să ne dorim şi de a nu fi forţaţi să facem ce nu ar trebui să ne dorim.” Baronul de Montesquieu

sablon eliberat de vicii.indd 5

20.07.2015 9:04:54

Cuprins Capitolul 1: Drogurile

pagina 12 Istoria drogurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Drogurile şi clasificarea lor. . . . . . . . . . . . . . . . . . Monstrul cu o mie de feţe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fenomenul dependenţei de droguri. . . . . . . . . . Dimensiunea mondială a problemei. . . . . . . . . . Canabisul (marijuana şi haşişul). . . . . . . . . . . . . Cocaina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Heroina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Alte droguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

16 18 22 24 26 30 34 38 42

Capitolul 2: Tutunul

pagina 64 O scurtă istorie a tutunului. . . . . . . . . . . . . . . . . . Un inamic mortal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dimensiunea globală a fenomenului . . . . . . . . . Impactul negativ asupra individului . . . . . . . . .

68 70 72 76

pagina 88 Un obicei vechi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 Alcoolul şi efectele lui. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 Inamici îmbuteliaţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 Consumul la scară largă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Alcoolicul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

pagina 118 Noi dependenţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 Gambling compulsiv şi gaming compulsiv. . . 124 Dependenţa de sex. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

sablon eliberat de vicii.indd 6

Cafeina – cel mai folosit drog. . . . . . . . . . . . . . . . 46 Drogurile şi sportul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 De ce consumă oamenii droguri? . . . . . . . . . . . . 50 Drogurile şi tinerii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 Prevenirea sau învingerea consumului și dependenţei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 Succesul este posibil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 Eliberat de droguri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

Un tiran care-şi dă aere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De ce fumează atât de mulţi oameni?. . . . . . . . . Cum să învingi obiceiul fumatului. . . . . . . . . . . Eliberat de tutun. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

78 80 82 86

Capitolul 3: Alcoolul De ce beau oamenii? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Căminul, şcoala şi copiii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mărturii şocante. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Terapii pentru învingerea alcoolismului . . . . . Eliberat de alcool. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

106 108 110 112 116

Capitolul 4: Alte dependențe Dependenţa de muncă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132 Alte comportamente care creează dependenţă 1. 36 Eliberat de orice fel de dependenţă. . . . . . . . . . 138

20.07.2015 9:04:55

Capitolul 5: SIDA

pagina 140

Cum a început plaga. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144 În prezenţa virusului HIV. . . . . . . . . . . . . . . . . . 146 Cum se transmite virusul care provoacă SIDA.150 O boală cu răspândire pandemică. . . . . . . . . . . 152 Comportamente de risc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156

Mărturii tragice şi mărturii victorioase. . . . . . . 158 HIV la femei şi copii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 Comportamentul faţă de un pacient cu HIV/SIDA. 162 Terapie şi prevenţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

Capitolul 6: Un remediu eficient Dependenţa este reversibilă. . . . . . . . . . . . . . . . . 170 Dovezi ştiinţifice pentru importanţa spiritualităţii. 172 Dovezi ştiinţifice pentru puterea rugăciunii. . . . 174

DVD: Eliberat de tutun

pagina 168

Linia Cerului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176 Puterea credinţei practice. . . . . . . . . . . . . . . . . . 178 Puterea slujirii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180

oferit împreună cu cartea

În completarea acestei cărți, mai exact a capitolului 2, vă oferim un DVD cu informații practice, în care cititorul va găsi: • un rezumat audiovizual al informațiilor prezentate în capitolul 2;

• •

tratamente naturale pentru dependența de tutun; Planul de Cinci Zile de Renunțare la Fumat cunoscut în întreaga lume.

Cuvânt-înainte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182 Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

sablon eliberat de vicii.indd 7

20.07.2015 9:04:55

Cuvânt-înainte

C Dr. Gary L. Hopkins, MD, DrPH, MPH, lector de Promovare a Sănătăţii şi de Educaţie în Sănătate Publică în cadrul Universităţii din Loma Linda; profesor asociat de Ştiinţă comportamentală şi director asociat al Institutului de Prevenire a Dependenţelor; director al Centrului de Cercetare în Domeniul Profilaxiei din cadrul Universităţii Andrews.

sablon eliberat de vicii.indd 8

u greu mai găsim astăzi un tânăr care să crească în această lume fără să se confrunte cu o ofertă sau cu o ocazie de a folosi alcool, tutun sau alte droguri, de a se implica în comportamente sexuale care îl expun la riscul unei sarcini nedorite, de a contracta o boală sexuală transmisibilă sau chiar temutul HIV/SIDA. Părinţii, educatorii şi membrii comunităţii vorbesc în particular despre temerile lor referitoare la aceste comportamente, în ceea ce îi priveşte pe copiii lor, dar încă nu se desfăşoară suficiente discuţii publice cu scopul de a elabora strategii de prevenire eficiente. Cartea de faţă vorbeşte despre toate aceste probleme care ameninţă adesea sănătatea tinerilor noştri. Trebuie să înţelegem mai bine aceste probleme şi, de asemenea, trebuie să facem mai mult pentru a preveni începutul unor astfel de comportamente. Trebuie să renunţăm la a ne da cu părerea cu privire la ce ar putea fi eficient în prevenţie şi să aflăm ce s-a demonstrat că este eficient, pentru a putea aplica aceste informaţii în eforturile noastre de prevenire. Pe lângă prevenire, această carte acordă o deosebită importanţă tratamentului. Tinerii noştri, dar şi adulţii, devin adesea sclavii unor comportamente periculoase. Strategiile de tratament sunt bine gândite, însă nu există suficient interes din partea comunităţii de a se implica în tratamentul eficient şi de a depune eforturi pentru a fi mai utili celor care sunt dependenţi. Debutul folosirii drogurilor şi al comportamentelor sexuale are loc în jurul vârstei de 12-16 ani, indiferent de ţara pe care

20.07.2015 9:04:55

o analizăm. Trebuie să implementăm din timp acțiuni de prevenire. Dependenţa este deja un lucru obişnuit până la vârsta de 18 ani. Trebuie, de asemenea, să începem cât mai repede să-i ajutăm pe cei care sunt deja dependenţi la vârste foarte mici. Toate, sau mai bine zis multe dintre aceste comportamente periculoase tind să meargă mână în mână. Când vedem un tânăr care încearcă tutunul, trebuie să ne dăm seama că aceeaşi persoană prezintă un risc foarte mare de a folosi şi alte droguri sau de a dezvolta comportamente sexuale timpurii. Aceste comportamente nu sunt izolate. Mai sunt şi alte tipuri de dependenţe pe care această carte le prezintă, dintre care unele îi afectează pe adulţi mai mult decât pe tineri – aşa-numitele „noile dependenţe”, cele „nonchimice” sau „nemedicamentoase”. Societatea noastră stresantă şi competitivă favorizează un număr tot mai mare de probleme legate nu doar de sex, ci de aproape toate tipurile de comportament uman, cum ar fi munca, jocurile de noroc, jocurile pe calculator, privitul la televizor, ba chiar cumpărăturile şi mâncarea. Luaţi informaţiile din această carte excelentă şi reflectaţi asupra lor. Prezentaţi comunităţii din care faceţi parte aceste gânduri, concepte şi valori şi căutaţi ajutor! Trebuie să acţionăm şi să fim eficienţi în ceea ce facem. Faceţi ce a făcut şi Isus din Nazaret – începeţi să-i ajutaţi pe cei în nevoie. Fiţi o parte a soluţiei! Şi profitaţi de pe urma acestui demers dacă sunteţi unul dintre cei care suferă din cauza acestor probleme!

sablon eliberat de vicii.indd 9

20.07.2015 9:04:56

Introducere

IDA, drogurile şi alte dependenţe sunt probleme care au cunoscut o oarecare ameliorare, dar care aşteaptă încă soluţii. La fiecare 40 de secunde, undeva în lume, un tânăr este infectat cu HIV şi, în fiecare an, 14 milioane de fete cu vârste între 15 şi 19 ani dau naştere unui copil.1 Te-ai gândit vreodată, dragă cititorule, că următorul caz ar putea fi unul dintre copiii tăi? Cineva ar putea spune: „Copiii mei ştiu deja că trebuie să se protejeze întotdeauna şi să aibă un prezervativ la ei.” Totuşi, e mai uşor de spus decât de făcut. Doar 17% dintre adolescenţii din întreaga lume activi sexual folosesc o metodă contraceptivă, aşadar sunt în mare parte neprotejaţi de o sarcină nedorită şi de bolile cu transmitere sexuală, dintre care cea mai gravă este SIDA.2 Drogurile (care, la rândul lor, favorizează această boală în mod direct sau indirect) sunt o ameninţare la fel de importantă. Dintre elevii care au absolvit liceul în Statele Unite, 53% au intrat în contact cu drogurile în timpul şcolii3, iar 15% dintre băieţii peruani de 15 ani consumă cocaină (crack) şi clorhidrat de cocaină. În Peru, vârsta de iniţiere în consumul de droguri continuă să scadă în mod alarmant: 15% dintre consumatori au început să utilizeze cocaină şi clorhidrat de cocaină când aveau între 14 şi 16 ani.4

sablon eliberat de vicii.indd 10

Aceasta este situaţia în ceea ce priveşte drogurile ilegale. Dar ce putem spune despre cele legale? Fumatul în rândul copiilor şi adolescenţilor este probabil cea mai mare ameninţare la adresa sănătăţii publice la nivel mondial. Dependenţa se poate instala de la numai trei ţigări pe zi, atât de puternică este relaxarea pe care o dă nicotina. În plus, fumătorii adolescenţi produc un rău permanent ADN-ului din plămânii lor tineri, mărindu-şi astfel riscul de a suferi, în viitor, de cancer la plămâni.5 Dacă adolescenţii din familia voastră se uită la televizor timp de cinci ore sau mai multe pe zi, atunci sunt de şase ori mai predispuşi să se apuce de fumat decât cei care privesc la televizor mai

20.07.2015 9:04:57

puţin de două ore.6 Iar fenomenul fumatului ia amploare în ţările în curs de dezvoltare. Consumul de alcool în adolescenţă este răspunzător pentru bolile cronice, fiind una dintre cauzele principale ale morţii în rândul tinerilor.7 Aceasta este vârsta ideală pentru a consuma lapte şi pentru a înmagazina calciu în cantităţi suficiente pentru a preveni problemele decalcifierii oaselor din a doua jumătate a vieţii. Cu toate acestea, adolescenţii îşi diminuează aportul de lapte din cauza faptului că, printre altele, încep să consume alcool. Realitatea din spatele acestui drog este ascunsă prin reclamele care leagă consumul de alcool de ideea de fericire, stabilitate şi succes. Dar adevărul este cu totul altul. Un studiu făcut pe o sută de universităţi din Statele Unite arată că, între cele 10 probleme mai grave cu care se confruntă campusurile, pe primul loc se situa consumul excesiv de alcool. Pe locul trei era folosirea drogurilor, iar pe locul patru, conducerea în stare de ebrietate.8 Familia modernă de astăzi, de cele mai multe ori monoparentală, trebuie să ştie cauzele, consecinţele, posibilele tratamente şi, mai presus de orice, metodele de prevenire a consumului de droguri, a folosirii tutunului şi alcoolului, precum şi a sexualităţii necontrolate. În plus, întreaga societate se confruntă cu fenomenul apariţiei

multor altor dependenţe nemedicamentoase, care s-au dezvoltat considerabil în ultimii ani (jocurile de noroc, dependenţa de muncă, de tehnologie etc.). Tinerii şi adulţii trebuie să ştie tot adevărul în legătură cu aceste practici, pentru ca astfel să poată lua liberi şi în cunoştinţă de cauză propriile hotărâri. În cele din urmă, cu toţii trebuie să-şi însuşească valorile potrivite pentru a lupta împotriva celor mai mari duşmani ai societăţii. Acesta este rostul cărţii de faţă. Autorii Referinţe 1 UNFPA (United Nations Population Fund [anterior, United Nations Fund for Population Activities], 2003). 2 Ibidem. 3 Johnston, L. D., O’Malley, P. M., şi Bachman, J. G. (2004), Monitoring the Future National Results on Adolescent Drug Use: Overview of Key Findings, 2003, Bethesda (Maryland), National Institute on Drug Abuse. 4 El Comercio, 24 septembrie 2003. 5 Christian Century, „Showdown with the Marlboro man”, 4 decembrie 2000. 6 Gidwani, P. P, Sobol, A., et al. (2002), „Television viewing and initiation of smoking among youth”, Pediatrics, 110(3). 7 RAND Corporation (2003), „Early alcohol use linked to adult behavior problems”, Alcoholism & Drug Abuse Weekly, 15(19). 8 Student Affairs Magazine (2003), 6(3).

sablon eliberat de vicii.indd 11

20.07.2015 9:04:58

1 sablon eliberat de vicii.indd 12

20.07.2015 9:05:01

Drogurile Cuprins

Pagina

Istoria drogurilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Drogurile şi clasificarea lor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Monstrul cu o mie de feţe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Fenomenul dependenţei de droguri. . . . . . . . . . . . 24 Dimensiunea mondială a problemei. . . . . . . . . . . . 26 Canabisul (marijuana şi haşişul). . . . . . . . . . . . . . . 30 Cocaina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 Heroina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 Alte droguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 Cafeina – cel mai folosit drog. . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 Drogurile şi sportul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 De ce consumă oamenii droguri? . . . . . . . . . . . . . . 50 Drogurile şi tinerii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 Prevenirea sau învingerea consumului și dependenţei.56 Succesul este posibil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 Eliberaţi de droguri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

m crescut într-un cămin destrămat. De la 10 ani, surorile mele au fost cele care au avut grijă de mine. Am avut o copilărie dură… Am inhalat aerosol şi lipici până am scuipat sânge. Luam pastile de parcă erau bomboane. «Călătoriile» sălbatice produse de halucinogenele pe care le luam mă făceau să mă simt de parcă îmi pierdeam minţile. Ca urmare a unei vieţi furtunoase, încă de când eram mică, sunt acum o persoană cu dizabilităţi. Nu pot alerga şi chiar şi mersul este foarte dificil pentru mine. Echilibrul îmi este afectat din cauza leziunilor pe care i le-am produs creierului. Ştiu prea bine de ce mă simt aşa cum mă simt… După ce am băut douăzeci de beri, m-am izbit cu maşina de o cutie poştală, având o viteză de peste 145 de kilometri pe oră. Mi-am rupt gâtul, am suferit o deviere la coloană, am avut o contuzie, clavicula fracturată… Dar nu m-am învăţat minte. Când am ieşit din spital, am băut din nou şi am început să fur. Am ajuns în închisoare, unde am învăţat multe despre droguri. După ce am fost eliberat, mi-am înfiinţat propria afacere, dar vindeam, de asemenea, şi marijuana, şi «pastile». Am păstrat o parte din acestea şi pentru mine. În vremurile acelea, nu aveam decât un singur gând în minte: să mă droghez din ce în ce mai mult! Astăzi însă totul este diferit. Viaţa are acum un alt sens pentru mine, de când am descoperit modul în care pot lăsa toate acele lucruri în urmă. Oamenii consumă droguri din cauza unui gol pe care îl simt în vieţile lor. Cu toate acestea, odată ce se apucă de droguri, acolo unde era o singură problemă, acum sunt două: acelaşi gol… şi drogurile.” (Roy Brasher, 1983)

sablon eliberat de vicii.indd 13

20.07.2015 9:05:01

Eliberat de Dependenţe

Ideile de bază ale capitolului

yy Acest capitol se concentrează pe acele droguri care sunt clasificate, în mod normal, drept ilegale – un adjectiv care nu presupune însă că ar fi mai mult sau mai puţin periculoase decât celelalte droguri. Se observă însă, pentru început, legătura dintre consumul oricărui drog şi căutarea omului după satisfacţie şi împlinire. yy Natura adictivă a acestor aşa-zise substanţe „psihoactive” ar trebui inclusă în definiţia lor. Deşi contestată uneori, dependenţa este un element comun. yy Nu există droguri „bune” şi droguri „rele”. Toate sunt dăunătoare şi riscante şi ucid încet. Din moment ce creează dependenţă, orice uz înseamnă un abuz. yy Nici măcar anumite droguri legale (cafeaua şi drogurile psihoactive) nu sunt lipsite de orice risc. yy Există speranţă pentru dependentul de droguri: tratament fizic şi psihologic, un stil de viaţă alternativ (sport, autodisciplină, o hrană sănătoasă) şi valori. yy Copiii şi tinerii nu sunt condamnaţi să cadă în capcana drogurilor. O educaţie bazată pe valorile morale le poate oferi alternative mai sănătoase şi mai puţin înşelătoare, care să nu fie neapărat mai puţin atrăgătoare.

sablon eliberat de vicii.indd 14

20.07.2015 9:05:03

Drogurile

Drogurile şi nemulţumirea umană Oamenii trebuie să înveţe cum să trăiască. Nu se nasc cu o listă de instincte autosuficiente pentru a-şi croi drum prin viaţă. Destul de des, fără să-şi dorească acest lucru, trebuie să ia decizii. Aşa cum a spus odată Jean-Paul Sartre, suntem „blestemaţi să fim liberi”.

Şocul existenţei

Într-o zi, de obicei în timpul adolescenţei, ne dăm seama că suntem pe pământ fără să fi ales acest lucru. Descoperim, într-un mod mai degrabă intuitiv, că a fost spulberată armonia dintre noi şi univers, armonie caracteristică pentru copilăria noastră protejată şi fericită (ca să nu mai vorbim de stare de fetus în pântecele mamei). Trebuie să păşim singuri şi asta ne face să ne simţim nesiguri. Ne simţim incompleţi şi nemulţumiţi. Ne lipseşte ceva, nu doar în sens fizic, ci şi dintr-o perspectivă emoţională. Anxietatea pune stăpânire pe noi şi devenim neliniştiţi, căutând în jurul nostru o soluţie. Căutăm ceva, fără să ştim ce sau unde sau cum. Şi când găsim ceva ce ne place (vreo mâncare deosebită, un hobby, un prieten), ne agăţăm de acel lucru. Simţim că, în cele din urmă, am găsit pace pentru sufletul nostru. De obicei, nu durează mult până descoperim părţile negative ale descoperirii noastre. Aceasta nu ne-a produs decât plăceri trecătoare, senzoriale. Şi, din nou, suntem dezamăgiţi.

Promisiunea fericirii

Deoarece jugul restricţiilor părinţilor şi al celor sociale ne plictiseşte şi ne îngrădeşte, ajungem să credem că secretul trebuie să fie în lucrurile interzise. Şi foarte devreme în viaţă experimentăm, poate, drogurile. Acestea promit să ne elibereze de rutina zilnică, să ne distragă atenţia de la realitate prin inducerea unei satisfacţii imediate. Ele promit să umple acel gol.

Dacă facem acel pas teribil, vom ajunge, mai devreme sau mai târziu, mai rău decât eram. Aşa cum a afirmat şi Roy Brasher, un fost dependent de droguri (vezi p. 13), persoana care consumă droguri nu mai are doar o problemă: la insatisfacţia iniţială se adaugă drogul însuşi, cu cererea lui tiranică după o doză regulată şi cu suicidul lent pe care îl declanșează în viaţa noastră.

O cale de ieşire

Chiar şi atunci, nu este totul pierdut. Chiar şi în mijlocul groaznicei spirale descendente a dependenţei, există o ieşire. Acest capitol va prezenta pericolele pe care le presupun drogurile, precum şi calea de a le preveni sau de a le învinge. Merită să luptaţi. Nu ar trebui să renunţaţi niciodată. Astfel, va veni ziua când, odată ajunşi la maturitate personală, veţi înceta să mai credeţi că satisfacţia şi fericirea depind de momentele de plăcere senzorială. Veţi ajunge să vă daţi seama că, într-un final, o asemenea plăcere este de două ori mai înşelătoare dacă este obţinută prin intermediul substanţelor dăunătoare. (Vezi şi p. 121.)

sablon eliberat de vicii.indd 15

20.07.2015 9:05:05

Eliberat de Dependenţe

Istoria drogurilor În Antichitate, şi timp de multe secole după, nu exista o diferenţă clară între medicamente şi substanţele pe care noi astăzi le cunoaştem ca droguri. Printre popoarele mesopotamiene, de exemplu, multe droguri erau folosite în scopul unei vindecări empiricoraţionale, cum era cazul drogurilor extrase din mac, canabis, măselariţă, mătrăgună şi beladonă (Martinez et al., 1987). Folosirea drogurilor în magie, ritualuri şi religie era, de asemenea, un lucru obişnuit (Ibidem). Opiul, de exemplu, extras din mac, este un drog care a tot fost folosit de-a lungul timpului. Utilizarea şi cultivarea lui erau cunoscute civilizaţiilor greacă şi egipteană şi se crede că negustorii arabi au dus seminţele în India şi China. Acest drog este atât de vechi, încât Ebers Papyrus spune că în anul 1550 î.Hr. (Davenport-Hines, 2002), medicii egipteni recomandau folosirea opiului pentru tratamentul anumitor afecţiuni. Se pare că destul de mulţi scriitori antici au făcut aluzie la acest drog, printre care Homer, Hipocrate, Teofrast – un discipol al lui Aristotel – , Virgil şi Pliniu (Brzezinski, 2002). Măselariță

Cât despre canabis, chinezii îl foloseau în scopuri medicale cu cel puţin 2 500 de ani înainte de Hristos. Unii istorici cred că foametea, disperarea, frica şi curiozitatea i-au condus pe antici să folosească drogurile psihoactive (substanțe prezentate în această carte). În multe cazuri, erau asociate cu un ritual sau o valoare sacră. Aşa a ajuns să fie folosit opiul de chinezi, peyote (din care se extrage mescalina), de azteci, sau coca, de incaşi. Tot astfel au apărut şi referinţele la soma în cultura hindusă sau la ambrozie în cea greacă (aceste două cazuri sunt însă mitologice).

Evul Mediu şi Renaşterea În Evul Mediu, cele mai rapide progrese medicale s-au înregistrat în domeniul drogurilor (în sensul larg care a fost deja menţionat), în special în domeniul alchimiei. În secolul al XIII-lea, ca urmare a introducerii drogurilor pe tărâmul creştinătăţii de către arabi, a luat naştere o nouă specialitate, farmacia, care avea să se despartă curând de medicină (Malpica, 2005).

Beladonă

Mac

Canabis Mătrăgună

sablon eliberat de vicii.indd 16

20.07.2015 9:05:10

Drogurile

F olosirea „sacră” a drogurilor

de-a lungul istoriei

În Antichitate, drogurile erau adesea folosite ca agenţi magici sau ca elemente ale ritualurilor mistico-religioase (Martinez et al., 1987). Acesta pare să fi fost cazul şi în Grecia antică. În Odiseea, Homer face aluzie la un drog special „care face să dispară toate grijile, necazurile şi proasta dispoziţie” şi care, în plus, era capabil să-i facă pe oameni să-şi uite problemele. În închinarea greacă la zeul Apollo, consultarea oracolului cerea ca Python să intre în transă ingerând un drog, cum ar fi măselariţa. În cadrul greco-roman, închinarea la zeul Bachus (numele roman al zeului grec Dionis) era caracterizată de o atmosferă asemănătoare unei orgii alimentate cu vin şi promiscuitate sexuală. Printre indienii nord-americani, peyote, o plantă halucinogenă, a fost consumată timp de cel puţin două mii de ani. Folosirea ei în ritualurile ceremoniilor religioase ale băștinașilor este legală în Statele Unite. În cosmologia hindusă, canabisul este considerat un element sacru adus din cer de zeul Shiva. Potrivit diferitelor surse, unul dintre derivatele sale, haşişul, a fost folosit în Evul Mediu de aşa-numita „secta Assassins” (hashasins, consumatori de haşiş), un grup şiit care dorea să atingă o anumită stare spirituală prin acest drog şi să comită asasinate pentru cauza islamului. Alte surse arată către statutul de legendă al tuturor acestor lucruri. Totuşi, majoritatea dicţionarelor engleze dezvăluie legătura istorică dintre cuvântul „asasin” şi consumul de haşiş. Mai aproape de vremurile noastre, Rastafarienii („rastas”), practicând un model de închinare originar din Jamaica secolului al XX-lea, susţin că înclinaţia lor de a fuma canabis (cunoscut sub numele de ganja sau iarbă sacră) are o bază biblică şi înlesneşte meditaţia religioasă. Cu toate acestea, Biblia nu tolerează folosirea niciunui fel de drog. Dimpotrivă, recomandă grija pentru propria sănătate (1 Corinteni 3:16; 6:19,20). Nici măcar consumul de alcool, în ciuda a ce ar putea spune unii, nu este recomandat de Biblie, care avertizează cu privire la acest lucru în cazul regilor şi al preoţilor (Leviticul 10:8-11; Proverbele 31:4,5), statut pe care apostolul Petru îl extinde în dreptul tuturor creştinilor (1 Petru 2:9).

Aşa-numita alchimie, pe jumătate magie şi pe jumătate ştiinţă, a atins apogeul în timpul Renaşterii, în special datorită alchimistului şi medicului Paracelsus (1493– 1541). El şi discipolii săi au contribuit în mare măsură la reintroducerea substanţelor psihoactive în farmacopeea vestică. Au susţinut mai ales importanţa opiului, care era văzut ca un panaceu. În curând avea să treacă de la a fi considerat o substanţă „diavolească” la „un dar providenţial” (Ibidem). Timpul avea să demonstreze, în cele din urmă, cât de greșite erau acele concluzii.

Drogurile în epoca modernă Omul modern recurge la alcool, tutun şi o mare varietate de droguri pentru a-şi satisface pasiunile şi/sau pentru a evada din realitate. De la folosirea medicală, farmaceutică sau religioasă a drogurilor, am trecut la utilizarea lor ca metodă de recreere, fără a uita însă că mulţi speră să găsească în aceste droguri o „vindecare a spiritului”, acesta fiind şi modul prin care devin captivi. Acesta este aşa-numitul „model al consumatorului” (pentru mai multe detalii, vezi caseta de la p. 21).

sablon eliberat de vicii.indd 17

20.07.2015 9:05:10

Eliberat de Dependenţe

Drogurile şi clasificarea lor

Ce înţelegem prin droguri? Aşa cum am arătat deja, în timpurile străvechi nu era o distincţie clară între medicamente şi droguri. Chiar şi acum, cuvântul drog este folosit cu sensul lui larg în multe ţări. În această carte, ori de câte ori vom folosi cuvântul „droguri”, îl vom folosi cu sensul lui negativ (corelat cu efectele lor nesănătoase şi dăunătoare), sens care nu doar că este cel obişnuit în limba engleză, ci, de asemenea, este şi cel mai răspândit în multe alte limbi din întreaga lume. Prin urmare, prin droguri înţelegem orice substanţă sub formă de mâncare, băutură, capsulă, fum, injecţie sau miros, care, introdus în corp prin gură, nas sau piele, supără sistemul biochimic al corpului şi, în special, sistemul nervos. Din cauza impactului pe care îl au în special asupra psihicului unui individ, drogurile sunt cunoscute, de obicei, sub numele de substanţe psihoactive. Ele îi induc consumatorului sentimente de surplus de

energie, euforie, stimulare, depresie, relaxare, halucinaţii, sentimente temporare de bunăstare, ameţeală şi/sau somnolenţă. În plus, una dintre caracteristicile lor este aceea că provoacă dependenţă fizică şi/sau psihologică. Prin urmare, persoana care consumă unul sau mai multe droguri este cunoscută sub numele de dependent sau individ cu o dependenţă de droguri. Se considera că un drog provoacă dependenţă doar când dădea simptome fizice de dependenţă. Acum, conceptul de dependenţă include și dependenţa psihologică, pe lângă simptomele fizice (Miller, 2002).

Procesul de bază al dependenţei Din cauza toxicităţii şi a dependenţei pe care o dau, folosirea drogurilor înseamnă un suicid lent, lucru confirmat de cercetările recente (Rew, 2005). Când cineva încearcă un drog pentru prima oară, i se pare, de obicei, neplăcut. Totuşi, după câteva doze, efectul psiholo-

sablon eliberat de vicii.indd 18

20.07.2015 9:05:11

Drogurile vor ezita să înşele, să mintă, să fure, să-şi vândă trupul, să atace sau chiar să ucidă pe cineva, atâta timp cât pot pune mâna pe drogul dorit.

Clasificare Aşadar drogurile sunt grupate în funcţie de atributele lor caracteristice (efectele majore pe care le au asupra creierului şi a corpului uman), potrivit lui Miller (2002). gic de plăcere – care se bazează pe satisfacţia obţinută – va da naştere la dependenţa psihologică: persoana se simte bine când consumă drogul şi rău când nu o face. Aşa începe dependenţa, transformându-i pe consumatori în dependenţi de droguri. Sunt multe droguri care, cu trecerea timpului, generează dependenţă fizică, acţionând în aşa fel încât corpul persoanei dependente să aibă nevoie de o doză pentru a-şi menţine echilibrul şi funcţiile biochimice. Acest fenomen este cunoscut sub numele de toleranţă. Din această cauză, este nevoie de o doză din ce în ce mai mare pentru a produce acelaşi efect. Dacă persoanele dependente nu îşi iau doza din drogul preferat atunci când au nevoie sau când tânjesc după ea, corpul şi/sau mintea lor va dezvolta o serie de simptome specifice, fizice şi psihologice, în funcţie de tipul de drog care cauzează dependenţa. Acest tip de „cerere” a corpului este cunoscută sub numele de sindromul de sevraj. Simptomele şi/sau semnele pot fi dureri de cap, greaţă şi disconfort general, până la o mâncărime ca de foc la nivelul pielii, depresie, disperare şi agresiune asupra propriei persoane sau a mediului înconjurător. Acest tablou al privaţiunii este cel care îl conduce pe dependent să-şi procure drogul cu orice preţ şi prin orice mijloace. De cele mai multe ori, dependenţii de droguri nu

Stimulentele Stimulentele sistemului nervos central, care accelerează funcţionarea creierului, sunt adesea folosite în scop recreativ, dar şi pentru a rămâne în stare de alertă sau pentru a mări nivelul de concentrare şi curajul. Este des întâlnită, de exemplu, folosirea lor de către şoferii de camioane, atunci când conduc pe distanţe lungi, sau de către soldaţi, pentru a duce la bun sfârşit o misiune foarte grea şi riscantă. Un stimulent relativ blând este cafeina din cafea, ceai sau unele băuturi răcoritoare (vezi p. 46). În doze mari totuşi poate avea efecte dăunătoare grave. Cocaina, un alcaloid extras din coca, este un stimulent puternic. Este un drog cu un grad înalt de dependenţă (vezi p. 34). Pasta de cocaină de bază, cunoscută sub numele de crack, are efecte similare şi este folosită destul de mult. Amfetaminele sunt printre cele mai cunoscute şi mai folosite droguri (vezi p. 42). Acestea sunt stimulente sintetice care, până de curând, erau de vânzare în unele ţări la farmacie, fără a fi nevoie de o reţetă medicală. Abia după ce a fost verificată natura lor în esență nocivă, vânzarea şi consumul lor au devenit ilegale. Amfetaminele, folosite în tratamentul pentru boala Parkinson, pentru epilepsie,

sablon eliberat de vicii.indd 19

20.07.2015 9:05:12

Eliberat de Dependenţe alcoolism şi ADHD (engl. Attention Deficit Hyperactivity Disorder), produc efecte dăunătoare asemănătoare celor produse de cocaină. Tot în acest grup putem enumera anorecticele, alcaloizii piridină şi nicotina (vezi p. 71).

Calmantele Acestea produc în sistemul nervos central un efect opus celui produs de stimulente. Multe calmante sunt folosite ca sedative şi tranchilizante. Acestea scad tensiunea şi pot înveseli o persoană deprimată. Sunt incluse în această categorie barbituricele, benzodiazepinele, narcoticele, opiaceele şi alcoolul. Opiul, unul dintre cele mai vechi narcotice cunoscute de omenire, se obţine din seva lăptoasă a unei teci cu seminţe aparţinând unei plante originare din Asia. Acest drog este atât de popular, încât, în trecut, a declanşat mârşavul Război al Opiului dintre China şi Anglia. Heroina se extrage din această substanţă (vezi p. 38).

Halucinogenele Aceste substanțe produc halucinaţii, o alterare profundă a percepţiei. Există o controversă în ce priveşte definiţia „halucinaţiei”. În linii mari, este o senzaţie subiectivă, care nu e provocată de stimularea simţurilor, ci seamănă mai mult cu visele. Cu alte cuvinte, îi lipseşte o sursă externă reală şi imediată. Multe persoane sunt copleşite de o groază de nedescris

atunci când trăiesc halucinaţii induse de droguri, deoarece simt că pierd controlul asupra a ceea ce îi înconjoară. Alţii consideră că halucinaţiile sunt incitante şi ademenitoare. Cele mai importante halucinogene sunt LSD (vezi p. 43), peyote şi mătrăguna, dar şi marijuana şi haşişul.

Inhalanţii Unele autorităţi în domeniu consideră inhalanţii ca fiind sedative cu calităţi halucinogene. Oricum ar fi, aici îi vom clasifica separat datorită faptului că sunt uşor de procurat şi datorită spectrului lor variat (de la inhalanţi benigni până la inhalanţi foarte periculoşi). Se inhalează compuşii eliberaţi atunci când inhalantul intră în contact cu aerul. Trasul pe nas este o practică obişnuită în rândul copiilor şi adolescenţilor. Cei mai des întâlniţi inhalanţi sunt lipiciul, toluenul (găsit în vopseluri şi în diluantul pentru vopsea sau în alte produse), eterul, benzina, butanul (vezi altele la p. 44).

Steroizii Steroizii anabolici favorizează formarea de ţesut viu. Pot întări şi mări masa musculară, motiv pentru care sunt foarte mult folosiţi ca agenţi de dopaj în sport, o practică interzisă de Comitetul Olimpic Internaţional (vezi p. 48). Atleţii remarcabili, dar şi cei mediocri folosesc steroizi pentru a-şi spori puterea şi a-şi îmbunătăţi performanţele. Culturiştii folosesc steroizi anabolici pentru a-şi modela corpul.

sablon eliberat de vicii.indd 20

20.07.2015 9:05:14

Drogurile

D rogurile în lumea de azi Pe la începutul secolului al XIX-lea, în special în anumite medii, drogurile începuseră să fie consumate liber, iar uzul lor medical a dat loc mai multor justificări de ordin sociologic (Martinez et al., 1987). Opiul şi haşişul erau preferate de artişti şi boemi. Poeţi asemenea lui Baudelaire, autorul Paradisurilor artificiale, au zăbovit asupra subiectului drogurilor. Alţii, precum Edgar Allan Poe, le-au folosit pentru inspiraţia artistică (povestirile lui de groază par a fi rezultatul unor experienţe halucinogene). Cât despre cei din clasa muncitoare, aceştia au găsit în alcool un refugiu fals din viaţa lor deplorabilă, rezultat al exploatării şi al sărăciei cauzate de revoluţia industrială. Din secolul al XX-lea, în special din anii ’50 şi ’60 (cu mişcările de contracultură precum generaţia beat şi hippie), „modelul tradiţional” al consumului de droguri este înlocuit de „modelul consumatorului”, o expresie acceptată de Organizaţia Mondială de Sănătate (Ibidem). Modelul tradiţional se baza pe producerea de droguri pentru consum personal şi pentru folosirea lor moderată în anumite cercuri limitate. În cadrul acestui model, consumul colectiv de droguri avea o natură ritualică și era controlat. Era legat de „obiceiuri religioase, medicinale, magice, sociale sau hedonistice” (Ibidem) şi nimeni nu vorbea despre droguri în felul în care o facem noi astăzi, şi nici nu existau noţiunile de dependent sau dependenţă de droguri. Pe de altă parte, folosirea drogurilor în modelul consumatorului, tipic societăţilor moderne şi avansate, tinde să fie în principiu individuală, cu acces permanent la droguri variate, legale sau ilegale, care sunt foarte uşor de procurat şi pentru care există o piaţă extrem de profitabilă. Tendinţa consumului este în mare parte hedonistă şi/sau recreativă, în căutarea satisfacţiei personale, deşi implică adesea şi o dorinţă de integrare socială.

Folosirea riscantă a medicamentelor Am făcut mai devreme diferenţa între droguri (aproape întotdeauna dăunătoare) şi medicamente (folositoare în tratamentele medicale). Folosirea sistematică a celor din urmă aduce beneficii doar dacă sunt administrate sub supravegherea medicului. Penicilina, care este utilă în tratamentul diferitelor boli, poate avea efecte foarte nocive pentru cei care sunt alergici la ea. Chiar şi aspirina, unul dintre cele mai banale medicamente (în special sub formă de capsule), sau substanțe asemănătoare ei ar trebui administrate cu grijă. La fel ca alte medicamente, poate fi obţinută fără reţetă. Dar, dacă este folosită orbeşte, fără a ţine seama de nimic, poate provoca probleme grave.

De fapt, folosirea incorectă a oricărui medicament prezintă riscul de a produce complicaţii, putând duce chiar la moarte. Este şi cazul celebrelor somnifere (vezi caseta de la p. 44), capabile să genereze o dependenţă asemănătoare celei produse de drogurile obișnuite. „Prin folosirea medicamentelor otrăvitoare, mulţi aduc asupra lor boli care îi chinuiesc o viaţă întreagă şi multe vieţi, care ar fi putut fi salvate prin folosirea metodelor naturale de vindecare, sunt pierdute. Otrava pe care o conţin multe dintre aşa-numitele remedii creează obiceiuri şi apetituri care însemnă ruină atât pentru trup, cât şi pentru suflet” (White, 1905).

sablon eliberat de vicii.indd 21

20.07.2015 9:05:16

Eliberat de Dependenţe

M onstrul cu o mie de feţe Pot părea atrăgătoare, amuzante, chiar colorate în unele cazuri, dar toate duc la o sinucidere lentă pentru cei care devin dependenţi de ele. Vă prezentăm în continuare, schematic, imaginea câtorva dintre cele mai relevante droguri din punct de vedere social, alături de caracteristicile lor de bază.

M arijuana

Haşiş

Clasificare: halucinogen Origine: canabis (frunze, flori, tulpini uscate) Substanţa activă: THC (tetrahidrocarbinol) Forme de consum: fumat sau ingerare Efecte imediate: relaxare, ilaritate, ameţeală, halucinaţii, dificultăţi de gândire, tahicardie, necoordonare motorie. Efecte pe termen lung: conjunctivită, disfuncţionalităţi intelectuale şi motorii, panică, anxietate, dereglări de ordin psihiatric, respirator şi hormonal

C ocaină

Clasificare: halucinogen Origine: canabis (răşină) Substanţa activă: THC (într-o proporţie mai mare decât în marijuana) Forme de consum: fumat sau ingerare Efecte imediate: vezi marijuana Efecte pe termen lung: vezi marijuana

H eroină

Clasificare: stimulent

Clasificare: calmant

Origine: coca (frunze)

Origine: sinteză a morfinei (extrasă din opiu)

Substanţa activă: metil-benzoil-ecgonină Forme de consum: inhalare, injectare sau ingerare Efecte imediate: euforie, limbuţie, reducerea oboselii, excitaţie, dorinţă sexuală, reducerea apetitului şi a somnului Efecte pe termen lung: dependenţă psihologică puternică, depresie, idei paranoice, convulsii, insomnie, perforarea septului nazal, tulburări respiratorii, riscuri vasculare

Substanţa activă: diacetilmorfină Forme de consum: injectare, fumat sau inhalare Efecte imediate: euforie, plăcere, analgezie, greţuri şi vărsături, lipsa poftei de mâncare Efecte pe termen lung: dependenţă fizică puternică, sindrom acut de sevraj, pierdere în greutate, anemie, carii dentare, constipaţie, schimbări de personalitate, pierdere a memoriei, depresie, insomnie, paranoia, predispoziţie pentru infecţii

sablon eliberat de vicii.indd 22

20.07.2015 9:05:18

Drogurile

A mfetamine Clasificare: stimulent Origine: sinteză de laborator Substanţa activă: amfetamină, dextroamfetamină

E cstasy Clasificare: stimulent (şi halucinogen) Origine: sinteză de laborator („drog de sinteză”) Substanţa activă: MDMA

Forme de consum: ingerare sub formă de pastile

Efecte imediate: acuitate mintală, energie, prolixitate, agresivitate, tahicardie, insomnie, lipsa poftei de mâncare, tensiune crescută

Efecte imediate: euforie, empatie, tahicardie, halucinaţii, tremurături, deshidratare

Efecte pe termen lung: delir, idei paranoice, depresie, dependenţă psihologică puternică, lipsa poftei de mâncare, halucinaţii, aritmie, tensiune mare, tulburări digestive

L SD Clasificare: halucinogen Origine: cercetări asupra cornului de secară Substanţa activă: acid lisergic dietilamid Forme de consum: ingerare în diferite forme Efecte imediate: acuitate mintală, alterări ale percepţiei, delir, confuzie mintală, prolixitate, misticism, euforie, tahicardie, necoordonare motorie Efecte pe termen lung: reacţii de panică, încercări de suicid, rememorări instantanee

Efecte pe termen lung: depresie, panică, crize de anxietate, aritmie, convulsii, cedarea ficatului, riscuri vasculare

S ubstanțe

Psihochimice Clasificare: calmante Origine: laboratoare farmaceutice Substanţa activă: fenobarbital, benzodiazepină Forme de consum: ingerare sub formă de pastile Efecte imediate: reducerea anxietăţii, lipsa inhibiţiilor, ameţeală Efecte pe termen lung: dependenţă, insomnie, iritabilitate, atacuri de panică, crize convulsive, risc de otrăvire, comă

sablon eliberat de vicii.indd 23

20.07.2015 9:05:20

Eliberat de Dependenţe

Fenomenul dependenţei de droguri Consumul de droguri are multe aspecte: biologic, chimic, psihologic, sociologic, legal, istoric şi chiar artistic, pe lângă cel sanitar, desigur. Include atât substanţele legale, cât şi cele ilegale. O asemenea complexitate cere o abordare serioasă şi meticuloasă. Deoarece subiectul oferă un pământ fertil în care poate înflori reducţionismul simplist, este nevoie de informaţii adevărate şi obiective pentru a putea lupta cu acest inamic al societăţii.

Utilizare, abuz şi dependenţă În general, cultura noastră face diferenţa între folosirea corectă şi folosirea greşită a anumitor practici, mâncăruri şi a altor tipuri de substanţe şi obiecte. Se înţelege că abuzul înseamnă utilizarea unui lucru în exces și într-o manieră nepotrivită. Această distincţie socioculturală se face de obicei şi în cazul drogurilor, iar autori-

tăţile publice recurg la ea în mod frecvent (vezi, de exemplu, ghidul PND spaniol, 2003). În orice caz, acesta nu par a fi un criteriu întru totul corect. Trebuie să recunoaştem că, prin definiţie (vezi p. 18), drogurile produc dependenţă. Şi aceasta nu este doar rezultatul unor trăsături psihologice (sau de alt tip) ale anumitor utilizatori, ci ale efectelor intrinseci pe care aceste substanţe le au asupra creierului şi restului corpului. În consecinţă, în ce priveşte drogurile (chiar şi cele legale), orice utilizare este nepotrivită şi excesivă. Prin urmare, în acest context, „utilizare” şi „abuz” sunt noţiuni sinonime. Indiferent cât de mică ar fi doza sau frecvenţa consumului, utilizatorii se expun riscului de a deveni „prinşi”. Cu alte cuvinte, sunt în pericolul de a intra într-o relaţie de dependenţă, care va fi din ce în ce mai mult însoţită de probleme fizice, psihologice şi sociale.

D rogurile şi SIDA În prezentarea Raportului mondial despre droguri 2004, Antonio Costa, directorul executiv al BNUDI (Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate), afirma: „ În mod deosebit este îngrijorătoare răspândirea HIV/SIDA în rândul celor care îşi injectează drogurile” (sublinierea autorului). Spania, una din ţările europene cu o incidenţă ridicată a SIDA, s-a remarcat de-a lungul anilor prin rata mare a infectării prin acest mod, care continuă şi astăzi să fie cel mai întâlnit (Instituto de Salud Carlos III, 2004). Există totuşi o tendință în creștere de conștientizare la nivel mondial în legătură cu acest mod de infectare. Din acest motiv, devine din ce în ce mai puţin întâlnit obiceiul de a utiliza seringi deja folosite. Chiar şi aşa, injectarea drogurilor (heroină, cocaină şi altele) în vene este încă un factor de infestare în multe ţări. Şi nu este singurul element care face din droguri un agent care contribuie la extinderea bolii. O imagine mai completă susţine că „folosirea la comun a acelor nesterile, a bucăţilor de vată sau a apei utilizate pentru a spăla linguri sau recipiente pentru gătit (cum ar fi cele folosite pentru a injecta heroină, cocaină sau alte droguri) creşte riscul ca dependentul de droguri să ia sau să transmită HIV” („Drogas y sida”, Saludalia.com, accesat pe 13/1/05). În plus, cercetările arată că „folosirea drogurilor şi a alcoolului influenţează conceptele oamenilor cu privire la comportamentul sexual sau la alte activităţi riscante. Aceasta îi transformă în candidaţi la întreţinerea de relaţii sexuale fără a-şi lua măsuri de prevenţie adecvate, mărind astfel riscul de a contacta HIV de la parteneri sexuali infectaţi” (Ibidem). (Pentru mai multe informaţii despre SIDA, vezi capitolul 5.)

sablon eliberat de vicii.indd 24

20.07.2015 9:05:21

Drogurile

D roguri „tari” şi droguri „uşoare”?

Deşi discutabilă, deosebirea care se face între droguri în funcţie de „gravitatea” efectelor lor este încă frecventă. De exemplu, Olanda, probabil cea mai permisivă ţară în problema drogurilor, chiar a inclus în legislaţie, în mod explicit, această distincţie. Totuşi nu este atât de uşor de măsurat şi de comparat pericolul relativ la care ne expun drogurile. Imaginea unui de-

pendent de heroină mort în urma unei supradoze ni se poate părea „dură”, dar adevărul este că dependenţa de alcool, un drog acceptat social, are efecte la fel de grave ca cele ale dependenţei de heroină. Este adevărat că dacă fumezi trei linii produci la fel de mult rău plămânilor ca atunci când fumezi un pachet de ţigări, dar la fel de adevărat este faptul că, în ţările „dezvoltate”, tutunul este prima cauză evitabilă a morţii.

Desigur, asta nu înseamnă că orice consumator de droguri este dependent. Dependenţa de droguri apare atunci când un individ preferă să folosească drogul în detrimentul altor comportamente considerate anterior mai importante (PND, 2003). În unele cazuri, în special în legătură cu anumite substanţe, totul în viaţă se învârte în jurul drogului (procurarea şi consumarea lui, confruntarea cu efectele acestuia…). Să ne amintim că, aşa cum am văzut deja (vezi p. 18), drogurile dau două feluri de dependenţă: fizică şi psihologică. Chiar dacă prima este considerată a fi mai greu de depăşit din cauza efectelor ei asupra organismului (corpul „cere” un anumit nivel al drogului în sânge), este de obicei mai uşor de învins printr-un program de detoxificare potrivit (vezi pp. 33, 37 şi 41) decât dependenţa psihologică. Pentru a dezactiva dependenţa psihologică, este necesară „introducerea unor schimbări în comportamentul şi emoţiile individului care îl vor face în stare să funcţioneze din punct de vedere psihologic […] fără a recurge la droguri” (PND, 2003).

Din perspectivă medicală, fie că sunt legale sau ilegale, fie că efectele lor dăunătoare sunt rapide sau acţionează pe termen lung, fie că e vorba de droguri mai mult sau mai puţin spectaculoase, orice drog este un pericol pentru sănătate. Riscurile depind nu doar de tipul de drog, ci şi de doză şi de trăsăturile personale ale consumatorului. Distincţia între droguri „tari” şi droguri „uşoare” este incorectă din punct de vedere ştiinţific: toate drogurile sunt tari. Sursa principală: Sindrogas. Es, 2005.

Câteva stereotipuri sociale Problemele atât de delicate cum sunt drogurile şi modul în care ne influenţează ele sănătatea fizică şi psihică, precum şi corelarea lor cu o concepţie hedonistă asupra vieţii sunt subiecte supuse unor stereotipuri sociale. Foarte frecvent, substanţele legale (alcool şi tutun) sunt excluse din definiţia pe care cineva o poate da drogurilor. Şi pare normal să vezi un fumător înrăit vorbind despre problema dependenţei de droguri ca şi cum ar fi total străină de el. Asocierea „fenomenului drogurilor” cu situaţii izolate sau cu sectoare specifice (tinerii, de exemplu) este, de asemenea, un lucru obişnuit. Adevărul este că sunt multe tipuri de droguri, aşa cum sunt şi multe tipuri de consumatori şi de tipare de consum. Distincţia făcută între „drogurile tari” şi „drogurile uşoare”, rar admisă în zilele noastre, nu este mai puţin dăunătoare (vezi caseta de mai sus).

sablon eliberat de vicii.indd 25

20.07.2015 9:05:21

Eliberat de Dependenţe

Dimensiunea mondială a problemei

Naţiunile Unite estimează că aproximativ 185 de milioane de oameni din întreaga lume erau consumatori de droguri la sfârşitul secolului al XX-lea. Mai bine de 146 de milioane dintre ei consumau marijuana, 38 de milioane luau stimulente de genul amfetaminelor (8 milioane, ecstasy), 13 milioane foloseau cocaină şi 15 milioane recurgeau la opiacee (dintre care 9 milioane erau dependenţi de heroină) (ONU, 2004).

Consumul în rândul tinerilor din ţările bogate Rezultatele cercetărilor cu privire la consumul de droguri în rândul adolescenţilor din Vest sunt alarmante. Statele Unite, cea mai importantă piaţă din lume şi o ţară care, de obicei, stabileşte standardele pentru majoritatea celorlalte ţări, au înregistrat un fenomen grav în anii ’90, și anume, din 1995 până în 1996, s-a înregistrat o creştere remarcabilă a consumului de marijuana în rândul elevilor din primii trei ani de liceu (Portner, 1998). Cercetările au confirmat, de asemenea, că, în 1996, 23,1% dintre elevii din primul an de liceu încercaseră marijuana cel puţin o dată, comparativ cu 19,9% în 1995. Consumul regulat de marijuana în rându elevilor de clasa a XII-a a crescut de la 34,1%, în 1995, la 39,8%, în 1996. Folosirea curentă a marijuanei în rândul elevilor din clasa a

X-a a crescut de la 9,1%, în 1995, la 11,3%, în 1996, în timp ce, pentru elevii de clasa a XII-a, numărul a crescut de la 17,2%, în 1995, la 20,4%, în 1996. Între timp, elevii care terminau liceul continuau să consume drogul la fel de mult (Nation’s Health, 1997). Donna E. Shalala, secretar al Departamentului de Sănătate şi Servicii Umane al Statelor Unite, avertiza că „toţi ar trebui să transmitem tinerilor noștri mesajul clar şi direct că drogurile sunt ilegale, periculoase şi nepotrivite” (Ibidem). Nu putem decât să fim încurajaţi de faptul că, în oarecare măsură, aceste mesaje au fost eficiente (vezi secţiunea următoare). Totuşi consumul de droguri este încă destul de răspândit în rândul tinerilor din America de Nord. În zilele noastre, aproximativ 53% dintre elevii care au terminat liceul au avut legătură cu drogurile în timpul şcolii. Dacă ar fi să includem inhalanţii pe lista drogurilor ilegale, 32% dintre elevii între 13 şi 14 ani au încercat un anumit tip de droguri (Johnson, O’Malley şi Bachman, 2003). Spania, o altă ţară considerată, de obicei, printre cele dezvoltate, vine de asemenea cu date alarmante. Ea ocupa, în 2012, primul loc în ceea ce priveşte consumul de cocaină din Uniunea Europeană, consum ce s-a dublat în perioada 2010–2012. În Madrid, consumul de cocaină s-a triplat în patru ani. În anul 2000, 1,1% dintre elevii de 14 până la 18 ani recunoşteau că

sablon eliberat de vicii.indd 26

20.07.2015 9:05:21

Drogurile sunt consumatori obişnuiţi. În 2004, procentul a crescut la 3,4% (El Mundo, 17/12/2004). În plus, aproximativ 36% dintre tinerii spanioli cu vârste între 14 şi 18 ani consumaseră canabis în ultimele 12 luni de dinaintea ieşirii la iveală a acestor date (septembrie 2004), de două ori mai mulţi decât cu 10 ani mai înainte, ceea ce înseamnă mai mult de 761 000 de tineri (El Mundo, 14/9/2004). Cu toate acestea, în mijlocul acestei lupte constante şi a acestei realităţi dureroase, există raze de speranţă care ne arată că se poate face ceva împotriva drogurilor.

Date încurajatoare Sondaje făcute în 2002 printre elevii americani care începeau liceul, cei din anii de mijloc şi cei din ultimul an, adică printre băieţi şi fete cu vârste cuprinse între 13 şi 18 ani, arată o imagine mai bună decât cea prezentată până acum. Consumul de ecstasy a scăzut semnificativ, cu 20%. Şi consumul de cocaină, marijuana şi LSD a scăzut considerabil, la fel ca cel al inhalanţilor şi amfetaminelor. Cu toate acestea, consumul de heroină a rămas la acelaşi nivel ca în anii precedenţi (ONU, 2004). Sedativele şi barbituricele au fost singurele droguri a căror utilizare a crescut printre elevii din ultimul an de liceu. În Spania, în ultimii ani, heroina, privită până acum ca un drog preferat (având în vedere rata sa ridicată de consum printre anumite categorii de persoane şi din cauza nocivităţii sale, în special dacă e injectată în venă), a înregistrat un declin ce pare să prezică dispariţia ei. Din 1995 până în 1999, consumul de heroină a scăzut la mai puţin de jumătate (PND, 2003). Deşi cifrele au rămas neschimbate de atunci, rămân încă la un nivel scăzut, dar îngrijorător. Numărul deceselor în urma consumului de droguri ilegale a scăzut substanţial (Ibidem). Aceste date sunt mai puţin pozitive când ne dăm seama că, în mare măsură, heroina a fost înlocuită de cocaină.

yy Chiar dacă putem vorbi e în l i des p re un anur u Drog mit progres în lupta împotriva drogurilor, situaţia la nivel mondial este în continuare gravă în ce privește drogurile clasificate în mod normal drept ilegale, aşa cum arată majoritatea cifrelor disponibile (ONU, 2004).

re cif

yy Aproximativ 3% din populaţia globului (185 de milioane de oameni) consumă droguri. yy Se estimează că în jur de 200 000 de oameni au murit în anul 2000 din cauza consumului de droguri (cam 0,4% din toate decesele din întreaga lume). yy Se estimează că drogurile au cauzat pierderea a 11,2 milioane de ani de viaţă sănătoasă, o cifră rezultată în urma ajustării anilor de viaţă în funcţie de incapacitatea cauzată de droguri. yy Cu toate acestea, un drog legal precum tutunul, care este de şapte ori mai des folosit, provoacă de 25 de ori mai multe decese şi într-un procent de cinci ori mai mare pierderea anilor de viaţă sănătoasă. yy Opiaceele (heroina, morfina) constituie cea mai gravă problemă a drogurilor din lume: sunt răspunzătoare pentru 67% din tratamentele de reabilitare din Asia, 61% din Europa şi 47% din Oceania. yy Afganistanul produce trei sferturi din opiul ilicit din lume (în mare parte, heroină). yy Consumul pe cap de locuitor este de 12,1 unităţi (sau doze confiscate pe cap de locuitor) în America, 10,2 în Europa, 2,9 în Africa, 2,6 în Oceania şi 1,5 în Asia. yy Producţia de coca, din care se extrage cocaina, a scăzut cu 30% între 1999 şi 2003.

sablon eliberat de vicii.indd 27

20.07.2015 9:05:22

Eliberat de Dependenţe Consumul de droguri la nivel mondial în ultima parte a anilor ’90 şi în anii 2001–2003 200

160

180

185

4.7%

3.7%

Consumatori de droguri în ultima parte a anilor ’90 (WDR 2000) Consumatori de droguri în anii 2001–2003 (WDR 2004)

144.1 146.2

120

80 0.7%

0.2%

Creşterea consumului în ţările în curs de dezvoltare Potrivit Naţiunilor Unite (2004), piaţa mondială a heroinei se mută către ţările cu economia în tranziţie şi către unele în curs de dezvoltare. În Asia de Sud-Est, metamfetaminele au devenit drogul care dă cele mai multe bătăi de cap. În Africa, a devenit destul de frecvent consumul de canabis, care este în creştere. Pe de altă parte, piaţa mondială pentru acest drog continuă din păcate să fie dinamică, incluzând creșterea consumului acestuia în America de Sud şi Europa de Est. Un exemplu al proliferării drogurilor în ţările în curs de dezvoltare este Peru. Din cei 27 de milioane de locuitori ai săi, 700 000 au fumat marijuana cel puţin o dată (El Comercio, 24/9/2003). Vârsta la care încep să o consume este 14 ani. În aceeaşi ţară, 250 000 de oameni au încercat crack, un derivat al cocainei, cel puţin o dată. Aproximativ 15% dintre băieţii de 15 ani consumă crack şi clorhidrat de cocaină. Cel

9.2

9 .2 0%

roi n

13 . 5 15 . 2

13 . 3

iac ee

8.3

ină

asy Ecs t

ne mi Am fet a

is ab

le uri rog

0.2%

1% 4.5

Toa te d

0.4%

29 . 6

24 . 2

0.3%

Co ca

Ca n

Milioane de oameni

% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani

Conform „Raportului mondial despre droguri 2004”, publicat de Naţiunile Unite

mai alarmat este faptul că vârsta la care încep să consume drogurile continuă să scadă. În Lima, capitala statului Peru, cu o populaţie de 8 milioane, s-au identificat 220 de locuri în care se vând droguri.

Cei mai mari producători din lume Cele mai mari zone cultivate cu opiu se găsesc în Asia Centrală şi de Sud-Est. Totuşi cel mai mare producător este, de departe, Afganistanul (vezi harta de la p. 38). Columbia, Peru şi Bolivia sunt principalii producători de coca (vezi harta de la p. 35). Cel mai mare producător de canabis este Marocul, urmat îndeaproape de Pakistan şi Afganistan (vezi graficul de la p. 30). Spre deosebire de aceste droguri „clasice”, stimulentele înrudite cu amfetaminele sunt produse, în mare parte, în ţările bogate. Cel mai mare producător de amfetamine şi ecstasy este, fără îndoială, Olanda. Cât despre metamfetamine, originea lor este în principal asiatică şi americană (ONU, 2004).

sablon eliberat de vicii.indd 28

20.07.2015 9:05:22

Drogurile

Traficul de droguri În ciuda supravegherii atente din aeroporturi, gări şi alte locuri publice, drogurile continuă să facă înconjurul lumii. Sunt puse în funcțiune dispozitive precise şi eficiente, cărora li se alătură câini antrenaţi, capabili să găsească şi ultima ţigară. Bagajul este verificat temeinic la vamă, iar căutarea drogurilor de contrabandă continuă la sol, pe apă sau în aer. Şi, cu toate acestea, traficul de narcotice continuă. Traficanții de droguri se folosesc de metode foarte ingenioase. Folosesc paşapoarte diplomatice pentru a evita să fie percheziţionaţi la graniţă, recurg la mită, râzându-le astfel în nas autorităţilor. Au propriile mijloace de transport pentru a-şi muta „bunurile”, îşi folosesc chiar şi corpurile pentru a-şi atinge scopul. Ultimele rapoarte ale Consiliului Internaţional de Control al Narcoticelor (International Narcotics Control Board – INCB) prezintă următoarele date (INCB, 1999 şi 2004): `` Multe ţări africane (Ghana, Kenya, Mauritius) sunt rute de comerţ între Asia şi Europa, America de Nord şi Africa de Sud pentru heroină şi cocaină. În acelaşi timp, ele însele înregistrează un consum crescut al acelor droguri. `` Haiti, cu situaţia sa sociopolitică în curcată, este cea mai importantă rută de comerţ pentru cocaină din America de Sud spre America de Nord. `` Mexic este în continuare un producător de canabis şi o parte importantă a rutei cocainei spre Statele Unite. `` Columbia, acolo unde se produc, se dezvoltă şi se expediază droguri în cantităţi mari, ilustrează relaţia dezastruoasă dintre droguri şi infracţionalitate. Ca o consecință a producţiei şi a traficului de droguri, continuă să fie una dintre cele mai violente ţări din lume. `` În zilele noastre, internetul adăposteşte o piaţă virtuală imensă pentru traficul de droguri, în special pentru canabis, mai ales pe site-urile olandeze şi britanice.

Lupta împotriva traficului de droguri În ultimele decenii, poliţia din Peru şi Bolivia, cu ajutorul Statelor Unite, a desfiinţat un număr mare de laboratoare în care se procesa cocaina şi care erau ascunse în junglă. În Peru, confiscarea seminţelor de mac a crescut semnificativ spre finalul anilor ’90. În Mexic, guvernul a derulat operaţiuni aeriene pe arii extinse pentru a „mătura” plantaţiile de marijuana şi mac. De asemenea, îşi înteţesc controalele de-a lungul rutei cocainei, care trece prin acea ţară. Forţele de securitate columbiene au distrus un laborator care era capabil să producă până la 8 tone de cocaină lunar, o demonstraţie a infrastructurii lorzilor drogurilor din Columbia. Brazilia, Ecuador, Panama, Belize şi Jamaica şi-au maximizat măsurile de punere în aplicare a legilor împotriva drogurilor (coca şi marijuana, în funcţie de ţară). INCB a lăudat eforturile unite în urma Summitului Americilor din 1994 pentru a controla producţia şi prelucrarea drogurilor, precum şi mediul legal creat (de exemplu, urmărirea judiciară în cazul spălărilor de bani) şi metodele implementate pentru a evalua progresul înregistrat. Thailanda, Laos, Vietnam şi Myanmar continuă să-şi diminueze producţia de opiu. Pakistanul foloseşte fumigaţia aeriană pentru a eradica plantaţiile. În Nepal, India, Sri Lanka (canabis) şi Afganistan (opiu), evaluările nu sunt atât de pozitive. În (şi între) Europa şi Statele Unite există o colaborare strânsă multilaterală pentru a împiedica traficul şi pentru a se permite schimbul de informaţii bancare. Africa este punctul nevralgic al planetei în lupta împotriva traficului de droguri. Chiar şi aşa, merită menţionată îmbunătăţirea situaţiei din Nigeria, un centru tradiţional pentru acest tip de trafic. Sursă: INCB, 1999, 2004 (şi rapoarte anterioare).

sablon eliberat de vicii.indd 29

20.07.2015 9:05:23

Eliberat de Dependenţe

Canabisul (marijuana şi haşişul) Marijuana şi haşişul provin din planta Producţia estimativă de răşină de Cannabis sativa, care creşte în mai multe canabis pe ţară locuri din lume (China, Maroc). O ţigară Pe baza informaţiilor despre 85 de ţări, de marijuana se face din părţile uscate ale conform „Raportului mondial despre droguri plantei (tulpină, frunze, flori). O ţigară de 2004” al Naţiunilor Unite (cifrele pentru anii haşiş se face din răşină. 1999–2002) Principala substanţă activă din canabis, datorită efectelor sale psihoactive, este te22% Maroc trahidrocanabinol (THC). Se crede că marijuana era cunoscută cu câ15% Pakistan teva secole înainte de Hristos, dar este posibil ca numele ei modern să aibă origine mexica- Afganistan 13% nă, de la numele feminine „Mari” şi „Juana”. 9%

India

Efecte imediate La câteva minute după ce fumează canabis, individul simte un val puternic de vitalitate, energie, entuziasm şi satisfacţie. Se simte dezinhibat şi relaxat. Totuşi persoana respectivă simte, de asemenea, că timpul trece mult mai încet. Se confruntă cu dificultăţi de concentrare, tulburări mintale, probleme de vorbire, o scădere a memoriei pe termen scurt, alterări senzoriale (posibil cu halucinaţii), ameţeală, pierderea autocontrolului, o dorinţă intensă de a mânca, uscăciune a gurii, transpiraţie, tahicardie, strălucire şi roşeaţă a ochilor, lipsa coordonării motorii. Şi, de obicei, când trece euforia de la început, simte indiferenţă, lipsă de grijă, de motivaţie şi de interes. Destul de ciudat este faptul că toate aceste simptome hrănesc dorinţa de a consuma drogul din nou. Aşa se face că efectele dorite de consumatorul drogului se amestecă cu cele negative nedorite.

Pericole şi efecte negative pe termen lung Folosirea continuă a acestui drog provoacă multe alte tulburări, cauzate de THC şi chiar de faptul că este consumat prin fumat.

Liban

Albania

Asia Centrală

Iran

Nepal

Africa

Federația Rusă Jamaica

7,400 tone

5% 5%

10%

15%

20%

25%

Numărul ocaziilor în care au fost identificate ca zone producătoare de droguri, în raport cu cifrele totale.

La nivel psihologic Persoana care consumă cu regularitate canabis va suferi: `` Tulburări de memorie (episoade de amnezie temporară) şi ale abilităţii de învăţare. `` Pierderea abilităţilor psihomotorii şi a clarităţii mintale, care va transforma în aventuri riscante sarcini precum condusul maşinii sau urcatul pe o schelă. Luarea unor decizii importante va deveni, de asemenea, problematică.

sablon eliberat de vicii.indd 30

20.07.2015 9:05:23

Drogurile `` Tendinţa de neglijare a îndeplinirii datoriilor, dar şi a înfăţişării fizice, tendinţă ce poate degenera spre murdărie şi lipsă de îngrijire. În general, viaţa consumatorului devine din ce în ce mai dezordonată, lucru care de obicei naște probleme în relaţiile sociale (la serviciu, în cadrul familiei). `` Niveluri mai mari de iritabilitate, cu posibile atacuri de panică şi de anxietate. Unii fumători pot comite chiar şi infracţiuni atunci când au halucinaţii şi nu mai au inhibiţii.

La nivel organic, fiziologic Consumatorii de canabis îl fumează în ţigări fără filtru, prin inhalare prelungită. De cele mai multe ori, fumează şi tutun. Aceste circumstanţe dau naştere la tot felul de complicaţii fizice, ameţeala fiind întâlnită în mod frecvent. În general, „efectele fiziologice produse de consumul acestui drog sunt: un ritm accelerat al inimii , o accelerare a circulaţiei periferice a sângelui, oscilaţii de tensiune, de respiraţie şi schimbări ale temperaturii corpului” (Winger, Woods și Hofmann, 2004). Analizând mai îndeaproape efectele canabisului, s-au demonstrat următoarele: `` Afectează creierul. Cercetările făcute timp de şase luni pe maimuţele rhesus, care au fost antrenate să fumeze cinci ţigări de marijuana pe zi, au arătat dereglări în neuronii lor ce constau în perturbări ale transmiterilor sinaptice de informaţii între neuroni. Astfel de efecte se produc şi în cazul fiinţelor umane.

`` Afectează inima. Accelerează bătăile i nimii cu 50% şi poate provoca dureri în piept la cei care suferă de o boală de inimă. `` Afectează plămânii şi sistemul respirator. Canabisul este dăunător pentru plămâni pentru că fumătorii îl inhalează adânc, prelungind astfel contactul fumului cu ţesuturile. Inhalarea repetată inflamează ţesuturile şi afectează funcţionarea plămânilor. Tusea persistentă şi bronşita sunt fenomene des întâlnite în rândul consumatorilor de canabis. `` Afectează sistemul imunitar. Unele cercetări indică faptul că sunt afectate celulele albe, care sunt agenţii de apărare majori ai corpului, slăbind astfel metodele de apărare ale corpului. `` Afectează sistemul hormonal şi cel reproducător. Consumul regulat de canabis de către bărbaţi reduce nivelul de testosteron, hormonul sexual masculin. Iar cantitatea de spermatozoizi la tinerii adulţi se diminuează odată cu creşterea consumului de canabis. De aceea, specialişti îi avertizează pe cei cu probleme de fertilitate sau cu disfuncţionalităţi hormonale să evite consumul de canabis. La femei, consumul acestui drog poate duce la probleme în anii fertili. Studiile efectuate pe femeile care fumează canabis au arătat dereglări ale ciclului lor menstrual care sunt de trei ori mai frecvente decât în cazul femeilor nefumătoare. Acest ciclu defectuos poate influenţa ovulaţia şi poate scădea perioada fertilă. `` Poate produce cancer. Fumul de la canabis are mai mulţi carcinogeni decât fumul de la tutun. Teste de laborator au arătat că expunerea la fum poate produce tumori. `` Împiedică dezvoltarea intelectuală. Pe lângă faptul că generează defecte fizice în rândul copiilor şi adolescenţilor, marijuana intervine în dezvoltarea lor intelectuală din motivele mai sus menţionate.

sablon eliberat de vicii.indd 31

20.07.2015 9:05:24

Eliberat de Dependenţe

Alte pericole şi riscuri Canabisul favorizează un comportament sexual de mare risc. S-a demonstrat că există o legătură importantă între fumatul de canabis şi astfel de practici (promiscuitate, relaţii sexuale fără prezervativ; Rew, 2005). Tinerii şi adulţii sunt astfel expuşi la un risc mai ridicat de a contracta SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală (vezi caseta de la p. 24). În plus, diferite studii arată și alte consecințe: `` O performanţă academică inferioară. `` O mai mare agresivitate (accese de furie, revoltă fără motiv) şi relaţii sociale mai problematice. `` Un comportament anormal, vecin cu activităţile infracţionale. Mai mult, practica policonsumului (consumul mai multor droguri; vezi p. 54) multiplică efectele dăunătoare. Este o practică obişnuită, în special în rândul tinerilor, aceea de a consuma canabis în combinaţie cu tutun şi/sau alcool. De aici şi răspândirea episoadelor de pierdere a cunoştinţei. În ultima vreme, s-au auzit multe despre folosirea terapeutică a canabisului, în special pentru a combate efectele secundare ale chimioterapiei la pacienţii bolnavi de cancer şi ale anorexiei la pacienţii bolnavi de SIDA. Este, de asemenea, folosit pentru a uşura problemele musculare cauzate de scleroza multiplă, pecum şi pentru a trata durerea cronică provocată de alte boli. În orice caz, ar trebui reţinut faptul că, oriunde este autorizat, acest drog este de obicei prescris sub supraveghere medicală strictă. În alte circumstanţe, este periculos, aşa cum am arătat deja. Pentru a înţelege cât ne poate costa cu adevărat o ţigară de canabis, haideţi să citim povestea vieţii lui Stephen Arrington (vezi caseta alăturată).

M ĂRTURII Călătorie în întuneric Încă de când era copil, Stephen Arrington tânjea să devină membru al echipei de explorare subacvatică pe care o conducea Jacques-Yves Cousteau. S-a înrolat în Marină când avea 18 ani. Ba chiar a devenit membrul unui grup de scafandri experimentaţi, cunoscuţi sub numele de „oamenii broască”. Mai târziu, a devenit pilot de avion şi un paraşutist excelent. După ce a fost în Vietnam, a fost transferat în Hawaii. Se simţea bine acolo, până când cineva i-a prezentat lumea celor care consumau marijuana. A devenit consumator şi traficant al acestui drog. Mai târziu, a trecut la cocaină. Într-o zi, l-a întâlnit pe multimilionarul Morgan Hetrick. Acest om, care avea legături cu cartelul Medellin, l-a introdus în lumea traficului de droguri. L-a trimis pe post de copilot în Columbia pentru a aduce un sfert de tonă de cocaină. Stephen şi-a îndeplinit bine sarcina, dar mai târziu, când îşi transporta încărcătura din Florida în California, a fost arestat de poliţie. A fost condamnat la 5 ani de închisoare. Cât timp a fost închis, a început să scrie cartea „Călătorie în întuneric”, care a fost publicată câţiva ani mai târziu. În prolog, scrie: „Această carte este scrisă la persoana întâi pentru că autorul ei a trăit cele povestite. […] Este povestea unui individ mândru care, […] într-o zi, a căzut în ghearele crimei organizate. Şi-a cumpărat biletul pentru acea călătorie cu doar o ţigară de marijuana. Dacă cititorul îşi doreşte să călătorească împreună cu mine, îl voi duce în jungla unde poate fi găsit cartelul Medellin. Mai târziu, vom vizita o închisoare federală, pentru ca cititorul să afle ce înseamnă să trăieşti într-o junglă de ciment. În ciuda tuturor acestor lucruri, această carte are un mesaj de speranţă, deoarece închisoarea este locul în care L-am întâlnit pe Dumnezeu.” Când a ieşit din puşcărie, a avut şansa de a coopera cu Societatea Cousteau şi a fost botezat în Biserica Adventistă. Astăzi, Stephen Arrington se dedică vizitării şcolilor, bisericilor şi centrelor culturale şi sportive, pentru a-i avertiza pe tineri cu privire la ravagiile pe care le fac drogurile în vieţile oamenilor. Sursa: Escandón, 2003.

sablon eliberat de vicii.indd 32

20.07.2015 9:05:24

Drogurile

T RATAMENTUL PENTRU DEPENDENŢA DE CANABIS Pentru a scăpa de dependenţa de orice drog, inclusiv canabis, este nevoie ca persoana să treacă prin mai multe etape: detoxificare, reabilitare şi integrare socială. Aceasta se întâmplă deoarece dependenţa psihologică este mai greu de depăşit decât cea fizică, motiv pentru care procesul (care durează luni sau chiar unul sau doi ani) continuă şi după detoxificare. (Vezi şi pp. 37, 41, 56 ş.u.) În mod obişnuit, canabisul nu creează o dependenţă foarte puternică, iar procesul de detoxificare este mai puţin complicat. Chiar şi aşa, pentru a renunţa la canabis, persoana în cauză are nevoie de ajutor profesional, în special pe parcursul primei sau celei de-a doua faze.

Faza detoxificării

Această fază, fiind una decisivă, reprezintă doar un punct de pornire pe calea către libertate. În această etapă, se suprimă consumul şi corpul este „curăţit” de drog, dar dependenţa psihologică nu dispare încă. De fapt, sindromul de sevraj se manifestă în mod deosebit în această fază. Pacientului i se vor administra medicamente şi/sau alte tratamente pentru a uşura simptomele acestui sindrom. Faza detoxificării nu durează, de obicei, mai mult de două săptămâni, după care dependenţa fizică este depăşită. Cu toate acestea, în cazul THC, substanţa activă a canabisului, pentru a fi îndepărtat definitiv din corp, ar putea trece încă alte şase până la zece săptămâni. Este absolut esenţial să nu se mai consume drogul, altfel această perioadă se va prelungi.

Faza reabilitării

Această etapă se concentrează pe lucrul cu pacientul la nivel psihologic, inclusiv în ceea ce priveşte restabilirea respectului de sine. Procesul constă în înlocuirea obiceiurilor de dependenţă cu altele care nu au legătură cu drogurile. Prin urmare, include aşa-numita „dezobişnuire”.

Ar trebui să recapitulăm, în acest moment, realizările de până acum: pacientul este liber de efectele directe ale canabisului şi de sindromul de sevraj, dar încă experimentează o instabilitate emoţională importantă. Scopul este acum să împiedicăm ca această instabilitate să provoace o recădere. Dacă totuşi are loc o nouă cădere, acest lucru nu ar trebui dramatizat în mod exagerat. Pasul principal a fost deja făcut, dacă pacientul perseverează în direcţia bună. Faza de reabilitare poate fi lungă şi frustrantă, dar răspunde la un proces natural.

Faza integrării sociale

Acum, scopul este trăirea unei vieţi ordonate şi restructurate, adaptată la mediul social. Pentru a atinge un astfel de obiectiv, este absolut necesar: yy Să aibă o perspectivă clară asupra viitorului, cu obiective realiste, pentru a evita recăderile. yy Să evite înlocuirea consumului de haşiş sau marijuana cu alte droguri. yy Să consolideze obiceiuri şi prietenii noi, să frecventeze locuri noi. Ar trebui chiar să se descotorosească de obiecte care pot fi asociate cu dependenţa. yy Să aibă o strategie pentru situaţiile stresante. yy Dacă tentaţia de a fuma canabis reapare, să se întrebe de ce şi să-şi amintească de necazurile pe care acesta i le-a provocat în trecut.

sablon eliberat de vicii.indd 33

20.07.2015 9:05:26

Eliberat de Dependenţe

Cocaina Cocaina este drogul extras din frunzele de coca, o plantă care creşte în câteva locuri din America de Sud, în special pe platoul Anzilor (Bolivia, Columbia şi Peru). Prin tradiţie, chiar şi în prezent, băștinașii acelor locuri mestecă frunzele de coca, absorbindu-le astfel substanţa activă. Sub forma ei modernă, cocaina a devenit cunoscută în Statele Unite în 1884, după ce doctorul austriac Carl Koller a folosit-o ca anestezic în operaţiile la ochi. Pentru o vreme, a fost folosită ca anestezic local. Astăzi este rar folosită în domeniul medical (Spillane, 2000). Acest drog apare astăzi sub diferite forme. Clorhidratul de cocaină este cea mai cunoscută dintre ele, în special în Europa, iar derivaţii săi sunt folosiţi în medicină ca anestezici locali. De obicei, este o pudră fină, albă, cu cristale, deşi câteodată se poate găsi sub formă de bucăţi mari, cunoscute printre utilizatori sub numele de rocks (pietre). De obicei, dependenţii de cocaină o inhalează, deşi unii preferă să o injecteze, în timp ce alţii o fumează. Alte variante, precum sulfatul de cocaină şi crack (sau esenţă de cocaină), sunt destul de răspândite în America. Sunt combinate, de obicei, cu tutun sau marijuana şi fumate. Cei care îşi injectează cocaina obişnuiesc să o amestece cu heroina. Aceasta provoacă un tremur în sistemul nervos care generează halucinaţii. În destul de multe ţări (în Europa, de exemplu), s-a observat un fenomen ciudat care constă în faptul că utilizatorii de droguri renunţau la alte droguri, precum heroina sau canabisul, doar pentru a trece pe cocaină.

Efecte imediate Asemenea amfetaminelor, cocaina este un stimulent care afectează sistemul nervos central. Consumatorii de cocaină experimentează imediat o stimulare puternică şi un sentiment ciudat de euforie. Acest lucru se întâmplă deoarece drogul este absorbit cu uşurinţă şi ajunge rapid la creier, astfel încât efectele lui se simt la doar câteva minute după consumarea lui. Pe lângă euforie, se manifestă o prolixitate şi o sociabilitate mai mari, şi există senzaţia unei acuităţi mintale şi a unui impuls sexual crescut. Creşte tensiunea arterială, iar nevoia de somn şi pofta de mâncare scad. Diminuarea iniţială, de după consum, a stării de oboseală este şocantă. Când spaniolii au ajuns în Lumea Nouă, au fost uimiţi să vadă că indienii (din actualele ţări Peru şi Bolivia) care mestecau frunze de coca aveau multă energie, dar nu şi poftă de mâncare. De-a lungul timpului,

sablon eliberat de vicii.indd 34

20.07.2015 9:05:27

Drogurile

Efecte şi riscuri pe termen lung Ani la rând s-a crezut despre cocaină că este un drog amuzant, plăcut şi lipsit de riscuri. Totuşi experienţa clinică şi cea socială au demonstrat că este o substanţă periculoasă, care induce psihoza şi sentimentul de evadare din realitate, cu efecte pe termen mediu şi lung.

La nivel psihologic `` `` ``

Consumul regulat de cocaină produce: O dependenţă psihologică puternică. Tulburări de somn. Nervozitate, dispoziţie schimbătoare, iritabilitate, şi idei paranoice, care înlocuiesc euforia şi stimulii plăcerii pe măsură ce consumul continuă. Probleme emoţionale care au repercusiuni asupra familiei, şcolii şi mediului de lucru şi care duc la izolarea dependentului. Episoade de anxietate, paranoia, delir şi depresie (asociate cu sindromul de sevraj).

24,400 23,600

46,700 44,200

102,000 86,000

au observat că rata Cultivarea de cocaină (2002–2003) mortalităţii în rândul Conform „Raportului mondial despre droguri 2004” acelor indieni era foaral Naţiunilor Unite te ridicată, speranţa lor de viaţă situându-se în jurul vârstei de 35 de 56% din totalul ani. recoltelor (-16%) În realitate, cocaina Recoltă exprimată este un drog foarte înîn hectare şelător: nu oferă decât 2002: 173,100 2003: 153,800 (-11%) puţin mai mult decât o iluzie, din moment ce nu creşte nici rezisColumbia tenţa individuală, nici 29% din totalul abilitatea intelectuală. recoltelor (-5%) Ceea ce face însă este să înlăture inhibiţi15% din totalul Peru ile şi, drept urmare, persoana se poartă de recoltelor parcă ar fi cu totul eliberată de barierele Bolivia mentale şi fizice. Notă: Procentajele din total se referă la anul 2003. Procentajele precedate de semnul minus indică o reducere prin raportare la anul 2002.

La nivel organic, fiziologic `` `` `` `` `` `` ``

Se pot observa consecinţe neplăcute, ca: Insomnie şi lipsa prelungită a poftei de mâncare. Creşterea temperaturii corpului şi dilatarea pupilelor. Răni produse nărilor şi perforarea septului nazal, dacă este inhalată pe nas. Tot în cazul inhalării, favorizează infecţiile respiratorii şi sinuzitele. Un risc crescut de a contracta hepatită sau de infecție cu HIV (vezi p. 24), dacă este injectată. Impotenţă sexuală. Probleme cardiovasculare: creşterea ritmului inimii, dureri în piept, stop respirator, infarct, ischemie, hemoragie cerebrală. Supradoza poate provoca moarte subită.

sablon eliberat de vicii.indd 35

20.07.2015 9:05:27

Eliberat de Dependenţe

A facerea cu cocaină Destinaţia fiecărui milion de dolari rezultat în urma traficului de droguri

Distribuirea în America de Nord şi Europa: 960 000 de dolari

Columbia Fermier: 256 de dolari

Corupţie, autorizaţii de import şi transport: 39 744 de dolari

Schimbări comportamentale Dependentul de cocaină: `` Manifestă comportamente antisociale (minte foarte mult, fură). `` Suferă mai multe accidente. `` Manifestă lipsă de interes pentru diferite lucruri. `` Manifestă lipsă de interes pentru sex. `` Este incapabil să-şi păstreze o slujbă. Scriitor al generaţiei beat, William Burroughs, un fost experimentator şi apărător al drogurilor, a spus odată: „Fie că o tragi pe nas (cocaina), o fumezi, o mănânci sau ţi-o bagi în fund, rezultatul este acelaşi: devii dependent, adică prizonier.” (The Naked Truth, 1957)

Din fiecare milion de dolari americani manevrat de afacerea cu trafic de droguri, doar 40 000 de dolari rămân în Columbia. Ceilalţi 960 000 de dolari ajung în Europa şi America de Nord. Însă, din cei 40 000 de dolari care rămân în Columbia, doar 0,64% (256 de dolari) ajung la fermierul care cultivă coca. Restul constituie, în ma re parte, mitele pentru oficialii de la vamă şi pentru autorizaţiile de import şi export. Sursă: „El plan Colombia”, www.insumisos.com, 5/1/2004.

M ĂRTURII Învins de cocaină The Kansas City Star a raportat, pe 13 august 2002, că Darrell Porter, un fost jucător de primă mână al echipei de baseball Kansas City Royals, a murit din cauza efectelor toxice ale cocainei. După ce a jucat la Royals, Porter a jucat pentru St. Louis Cardinals. În campionatul mondial din 1982, i se oferise premiul de Cel Mai Valoros Jucător. Pe tot parcursul carierei sale şi pe măsură ce faima sa ca sportiv era în creştere, el consumase cocaină şi alcool până într-o zi când, fiind serios afectat, a început un program de reabilitare. Atunci a scris o carte despre efectele traumatizante ale cocainei. Cu toate acestea, nu a învins pe deplin acest obicei. Odată cu trecerea timpului, acest drog l-a târât în mormânt, murind la vârsta de doar 50 de ani.

sablon eliberat de vicii.indd 36

20.07.2015 9:05:27

Drogurile

T RATAMENTUL PENTRU DEPENDENŢA DE Cocaină Ca şi tratarea dependenţei de celelalte droguri, măsurile folosite în tratamentul dependenţei de cocaină necesită o recunoaştere prealabilă a problemei. Aceasta include nevoia unui nou stil de viaţă, precum şi acceptarea ajutorului din exterior. Vă prezentăm în continuare câteva sugestii specifice cu privire la cocaină (pentru aspectele comune cu tratamentul pentru alte droguri, vezi şi pp. 33, 41, 56 ş.u.). În cazul cocainei, simptomele psihologice primează asupra celor fizice, ceea ce nu înseamnă că cele din urmă nu există. Iar ideea că nu ar exista o dependenţă fizică este chiar mai puţin justificată. În realitate, consumul regulat de cocaină duce la schimbări biochimice în creier, care modifică tipare, emoţii şi comportamente. Din această cauză, dependenţii sunt extrem de condiţionaţi de drog şi nu pot renunţa singuri la această dependenţă. Am putea spune chiar că dependenţa de cocaină implică o boală a creierului (TAVAD, 2005).

Detoxificarea Din motivele mai sus menţionate, unele terapii adaugă detoxificării şi un tratament pentru leziunile produse creierului (Ibidem). Acesta include hrănirea creierului, având o dietă specifică, îmbogăţită cu săruri, oligoelemente şi aminoacizi esenţiali, pentru refacerea neurală (Ibidem). Aceste terapii necesită internarea dependentului pentru un timp (o perioadă foarte scurtă, care uneori este numită tratament „ultrarapid”), urmată de un tratament în sistem ambulatoriu. La nivel farmacologic, potrivit Institutului Naţional al Abuzului de Droguri din Statele Unite (National Institute on Drug Abuse – NIDA, 2004), încă nu există un medicament specific care să trateze acest tip de dependenţă. Bineînţeles, au fost făcute experimente cu privire la anumite medicamente, cum ar fi Selegeline (sub formă de pilule sau ca plasturi) şi Disulfiram, folosit în lupta împotriva alcoolului.

Din cauza tulburărilor psihologice produse de cocaină, în special când se întrerupe consumul, sunt utile antidepresivele. Se lucrează, de asemenea, la dezvoltarea tratamentelor pentru supradozaj (Ibidem).

Reabilitarea psihologică După cum am văzut, psihicul şi fizicul merg mână în mână în cazul dependenţei de cocaină, mai evident, poate, decât în cazul altor droguri. Pentru a-i reabilita pe pa cienţi, sunt aplicate terapiile comportamentale. Sunt, de exemplu, acele terapii bazate pe premii şi încurajări dacă analizele de urină demonstrează că trupul este curat, fără drog. Premiile pot consta în activităţi care favorizează un stil de viaţă sănătos (înscrierea la o sală de sport, participarea la activităţi recreative sau evenimente culturale) (Ibidem). Se pune accentul pe un nou stil de viaţă şi în programele create de prestigioasa asociaţie spaniolă Proyecto Hombre, care tratează în fiecare an în jur de 12 000 de dependenţi de droguri. Este o abordare globală care are în vedere dezvoltarea unei stări de bine la nivel biosocial (www.proyectohombre.es). Tot în această direcţie par potrivite şi abordările cognitiv-comportamentale, al căror scop este de a-i ajuta pe pacienţi să recunoască, să renunţe şi să se confrunte cu situaţia în care sunt. În cazuri extreme, este de preferat apelul la comunităţi terapeutice (NIDA, 2004). Însă, în toate situaţiile, este întotdeauna valoros şi necesar sprijinul social şi/sau al unei rude.

sablon eliberat de vicii.indd 37

20.07.2015 9:05:29

ELIBERAT D DE

EPENDENTE ,

ELIBERAT D DE

EPENDENTE ,

Rafael Escandón Doctor în filosofie, autor a patruzeci de cărți pe probleme sociale şi de moralitate

Rafael Escandón • César Gálvez