Evolutionismul la bara by Editura Viață și Sănătate

LUCIAN CRISTESCU FLORIN GHEȚU

Evoluționismul la bară MĂRTURII DIN CULISE

Pa n telimon

Evolutionismul - la bara.indd 1

2017

08/01/2018 09:16:26

Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Irina Toncu Copertă: Dragoș Gârea

Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E‑mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CRISTESCU, LUCIAN Evoluţionismul la bară / Lucian Cristescu. Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2017 ISBN 978-606-911-389-9 141.155

Evolutionismul - la bara.indd 2

08/01/2018 09:16:26

Cuprins Introducere.......................................................................................5 Evoluționismul.................................................................................8 De la un univers veșnic la Big Bang.......................................9 Problema de metodologie.......................................................11 Originea materiei .................................................................... 13 Viață din anorganic?..................................................................... 19 Evoluția – de la simplu la complex?....................................24 Trilobitul..................................................................................26 Selecția naturală....................................................................... 27 Celula................................................................................................34 Genetica......................................................................................36 Mesajul „ADN-ului deșeu”.......................................................42 Informația..................................................................................44 Poziția evoluționiștilor?........................................................... 47 Paleontologie .................................................................................49 Datarea fosilelor ...................................................................... 51 Explozia cambriană..................................................................60 Apariția simultană ...................................................................63 Problema „verigilor lipsă”........................................................66 De la nevertebrate la pești.......................................................68 Enigma reptilelor.....................................................................69 Tiktaalik............................................................................70 Tetrapodophis................................................................... 72 Dinozaurii......................................................................... 73 Enigma păsărilor...................................................................... 76 Dar Archaeopterix?.......................................................... 77 Problema mamiferelor................................................................. 81

Evolutionismul - la bara.indd 3

08/01/2018 09:16:26

Povestea balenei.......................................................................85 Povestea calului........................................................................87 Povestea liliacului....................................................................87 Miturile despre „strămoșii” omului.........................................89 Metodologie aștiințifică........................................................... 97 „Turkana Boy”........................................................................ 101 „Lucy”..................................................................................... 102 Craniul KNM-ER 1470 .......................................................... 105 Asemănările – cărări înșelătoare........................................... 106 „Înrudiri genetice”.................................................................. 111 Organe vestigiale.....................................................................113 Blocajul concepției materialist-evoluționiste.......................114 ALTENBERG 2008, sau evoluționismul în criză ..................117 Proiectul inteligent – „Intelligent design”............................ 125 Definiție și justificare............................................................. 127 Designul inteligent și registrul fosil....................................... 129 Semnătura Creatorului...........................................................131 Mărturii credibile................................................................... 133 Verdictul: Evoluționismul = o politică ideologică ............. 136 Câteva note clarificatoare...........................................................141 1. Darwinismul – din perspectiva științei...............................141 2. Lumină în chestiunea „AND-ului deșeu”.......................... 145 3. Genomul, „ADN-ul deșeu” și complexitatea ..................... 148 4. Cât de „rude” sunt omul și cimpanzeul?............................ 150 5. Care „arbore evolutiv”?...................................................... 154 6. Selecția naturală – un concept demodat............................157 7. Scandal în jurul ochiului.................................................... 159 8. Evoluția și improbabilitatea.............................................. 162

Evolutionismul - la bara.indd 4

08/01/2018 09:16:26

Introducere

Secolul al XXI-lea este prin excelență veacul în care puterea înseamnă informație. Lupta pentru putere este un război informatic dus pe două fronturi. Primul: monopolizarea informației. Al doilea: dezinformarea competitorului pentru aservirea lui. Într-o măsură uriașă, mediile de comunicare deservesc ambele fronturi. Media este o armă irezistibilă pentru că oferă acces liber, global, facil și este user-friendly. Ea operează în toate domeniile: știri, politică, economie, cultură, divertisment. Dar adesea, în spatele activității la vedere, mass-media servește o strategie subtilă care operează profund și invizibil pentru alterarea cosmoviziunii1. Pentru a supune omul, condiția este înlăturarea rezistenței sale ce țâșnește din conștiința morală. Orice morală este rezultanta raportării la o Autoritate supremă. Timp de două milenii, civilizația europeană s-a raportat la Autoritatea descoperită în Scripturile iudeo-creștine și s-a dezvoltat, surclasând cu mult toate celelalte civilizații. Această Autoritate S-a impus ca Dumnezeu, în virtutea calității de Autor/Creator al timpului și spațiului și de Recuperator al valorilor compromise/Salvator. Strategia subtilă, ce urmărește eliminarea conștiinței morale, constă în eradicarea lui Dumnezeu din conștiința oamenilor. Pentru aceasta, nimic nu s-a dovedit mai eficient până acum ca promovarea teoriei evoluționiste – a apariției vieții și a multitudinii de specii fără implicarea vreunui agent supranatural.2 În Cosmoviziune – concepția despre lume, origini, valori, sensul vieții. „Evoluția este cea mai mare mașinărie a ateismului ce a fost vreodată inventată de mintea omului.” (Richard Dawkins, în W.B. Provine, Darwin Day website, University of Tennessee Knoxville TN, 1998) 1

Evolutionismul - la bara.indd 5

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

cazul compromiterii calității de creator, Autoritatea divină este de la sine abrogată. Evoluționismul darwinist, ca teorie coerentă despre originea vieții și a speciilor, s-a născut la mijlocul secolului al XIX-lea, la data când știința modernă abia era în fașă. Biochimia, microbiologia, embriologia, antropologia, genetica… nici nu existau. Nu se știa nimic despre originea microbiană a bolilor. Medicina administra remedii pe bază de opiu, arsenic, mercur și tutun. În pofida sărăciei de cunoștințe științifice, evoluționismul s-a impus și continuă să se recomande ca teorie științifică de avangardă. Pentru acreditarea evoluționismului, tactica cea mai de succes este eludarea discernământului personal prin creditul conferit „halatelor albe”, oamenilor care gestionează datele științei. Este adevărat că știința îndeplinește rolul legitim de a descifra mecanismul și legile naturii. Prin domesticirea naturii, știința și-a câștigat autoritatea. De această autoritate abuzează războiul informatic atunci când împinge știința dincolo de sfera ei legitimă și îi cere să arbitreze în domeniul ontologiei (al existenței, al originii și sensului vieții), domeniu propriu filosofiei. Astfel, slujindu-se nelegitim de pârghia autorității științei, evoluționismul și-a propus să disloce Autoritatea divină. Prin propaganda ascunsă din sistemul educațional și din media, societatea este „Înainte de toate, darwinismul respinge orice fenomene și cauze supranaturale. Teoria evoluției prin selecție naturală explică adaptabilitatea și diversitatea lumii exclusiv pe baze materialiste.” (Ernst Mayr, „Darwin’s influence on modern thought”, în Scientific American, iulie 2000, p. 69, https://www.scientificamerican.com/article/darwinsinfluence-on-modern-thought/) * „Teoria darwinistă nu înlocuiește doar o teorie științifică cu alta, ci mai degrabă o cosmoviziune în care supranaturalul fusese acceptat ca un principiu normal și relevant, cu o nouă cosmoviziune în care nu mai există niciun spațiu pentru puterile supranaturale.” (Ernst Mayr, Nature, 22 martie 1974, p. 22) * „Darwinismul (...) este poate cea mai fundamentală dintre toate revoluțiile intelectuale din istoria omenirii. El afectează toate conceptele metafizice și etice.” (Ernst Mayr, Science, 2 iunie 1972, p. 981) *

Evolutionismul - la bara.indd 6

08/01/2018 09:16:26

Introducere

supusă unui tir continuu de pseudoinformații înveșmântate în aura științei. Cei ce se mulțumesc să ingurgiteze ce li se oferă de-a gata, în numele științei, și nu se implică în evaluarea critică a informației sunt din start prizonieri ai dezinformării. Prezentul material documentar se bazează în măsură covârșitoare (93%) pe declarațiile savanților cu convingeri evoluționiste. Fără a epuiza toate sursele la îndemână, obiectivul acestui studiu este să le ofere celor responsabili un volum minim, dar suficient, de informație în stare să facă diferența dintre autentic și fals.

Evolutionismul - la bara.indd 7

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul

Ideea evoluționismului modern și-a făcut timid apariția prin Georges Buffon (1707–1788), Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin (1731–1802), Jean Baptiste Lamarck (1744– 1829) și Charles Lyell (1797–1875). Ea însă a fost popularizată într-o formă coerentă de către Charles Darwin, în 1859, cum că întreaga diversitate a lumii vii s-ar fi produs prin evoluție, de la o simplă celulă până la om. Darwin a promovat selecția naturală, un proces ce s-ar baza pe trei piloni: (1) producerea unor variații la întâmplare (azi le înțelegem ca mutații genetice), independent de condițiile de mediu; (2) ereditatea (transmiterea genetică) acestor variații către progenituri, având ca urmare diversificarea membrilor unei specii, fapt ce creează premisele pentru apariția unor noi specii; (3) selecția naturală, prin promovarea și eliminarea mutațiilor apărute la indivizi prin acțiunea condițiilor de mediu, având ca rezultat favorizarea înmulțirii acelor indivizi cu modificări benefice (cel mai bine adaptați). Pornind de la asemănări pur morfologice și de comportament, printr-un ingenios proces de comparație între diferite specii, Darwin a produs arborele filogeniei, cu trunchi, ramuri, încrengături și rămurele. Lucrarea lui a dovedit multă imaginație și inteligență. Marea problemă a acestui arbore este aceea că înrudirile bazate pe asemănări aparente, morfologice, înșală. Dacă am căuta cu orice preț să definim evoluția pe temeiul geneticii, am afla cu surprindere că chițcanul roșcat din ordinul insectivorelor este mai „înrudit” genetic cu elefantul; că vaca este mai

Evolutionismul - la bara.indd 8

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul

„înrudită” cu delfinul decât cu caii; iar ornitorincul este „rudă” cu cangurii. Bizar... Întregul proces al selecției naturale, efectuat prin pași extrem de mici, ar fi fost posibil datorită unui timp nelimitat. Condiția aceasta părea din start rezolvată, din moment ce, în secolul al XIX-lea, domnea modelul newtonian al unui univers infinit în timp și spațiu. Curând însă, în ce privește timpul nelimitat, darwinismul a început să întâmpine probleme.

De la un univers veșnic la Big Bang Inițial, ateismul materialist, care elimină aprioric orice cauză primă pentru tot ce există, s-a alipit de conceptul unui univers veșnic, constant și indestructibil. Modelul acesta oferea evoluționismului, cum s-a mai spus, avantajul timpului infinit care să permită incomensurabilul șir de schimbări imperceptibile. (Există și astăzi filosofi și evoluționiști care continuă să susțină modelul universului infinit pentru avantajul evident pe care îl asigură.3) În 1927, plecând de la observația expansiunii universului, fizicianul Georges Lemaître – preot catolic – a lansat teoria Big Bang (explozia „oului primar”). La început, noul model a întâmpinat serioase împotriviri. Einstein însuși i-a rezistat timp de două decenii, până când s-a convins de corectitudinea lui. Motivul împotrivirii celor mai mulți era teama că teoria unui început al universului deschidea larg ușa creaționismului. Teoria Big Bang a primit suport substanțial, în 1966, prin identificarea radiației ambientale de microunde, o radiație 3 „Teoria noastră sugerează că vârsta universului poate fi infinită.” (Fizicianul Saurya Das, „Big Bang, Deflated? The Universe May Have Had No Beginning”, în Live Science, Univ. Lethbridge, 27 februarie 2015)

Evolutionismul - la bara.indd 9

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

multidirecțională și de intensitate uniformă, presupus a fi rămășița incandescenței produse de evenimentul inițial ce continuă să se propage prin întreg spațiul. Conform observațiilor, Big Bangul s-ar fi produs în urmă cu 13,8 miliarde de ani. Faptul că universul are un început presupune din capul locului un cadru neprietenos teoriei darwiniste despre evoluție. Și, implicit, sugerează o geneză. „Teoria Big Bang implică un anumit aspect metafizic care fie te atrage, fie te revoltă.” (Hubert Reeves, astrofizician canadian, consultant NASA: „On the Origin of the Light elements”, Astrophysical Journal, 1973, 170, p. 912)

„Am demonstrat că, dacă este corectă teoria relativității generale, atunci orice model rezonabil al universului trebuie să fi început cu «momentul zero» (singularity, engl.). Aceasta ar însemna că știința ar putea prezice că universul trebuie să fi avut un început. Dar n-ar putea să prezică cum a început, căci pentru aceasta ar trebui să apeleze la Dumnezeu.” (Stephen W. Hawking, în John Leslie & Robert Lawrence Kuhn, The Mystery of Existence, 2013, p. 86)

Acest „cum”, pe care fizicianul Hawking voia să-l ignore, continuă în surdină să sâcâie mintea. Viața terestră ne-a învățat un principiu axiomatic: că orice început cere cu necesitate o cauză. A putut materialismul evoluționist să găsească o cauză materială pentru Big Bang? „Cu siguranță că a existat ceva care a declanșat totul. Dacă ești religios, nu există o teorie mai bună pentru originea universului care să se potrivească cu Geneza.” (Robert Wilson, laureat Nobel pentru fizică (1978), „Show Me God...”, în Day Star Publications, 2000, p. 157)

„Trecând în revistă toate evidențele, un gând răsare insistent: că un agent supranatural trebuie să fi fost implicat în

Evolutionismul - la bara.indd 10

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul

Big Bang. Oare ar fi posibil ca, deodată, fără vreo intenție, noi să dăm peste o dovadă științifică a existenței unei ființe supreme? Cumva Dumnezeu a intervenit și a proiectat atât de providențial cosmosul pentru beneficiul nostru?” (George Greenstein, astrofizician emerit, Amherst College, în George Greenstein, The symbiotic universe: Life and mind in the cosmos, Morrow, New York, 1988, p. 27)

„Elementul esențial atât în raportul astronomic, cât și în consemnarea biblică asupra genezei este același: lanțul de evenimente începe brusc, la un anumit moment al timpului, printr-o explozie de lumină și energie. (...) Legea Hubble este una dintre marile descoperiri în știință. Este unul dintre principalii stâlpi de susținere ai raportului științific al genezei.” (Robert Jastrow, fizician, astronom, directorul fondator Institutului Goddard pentru Studii Spațiale, de la NASA, în Robert Jastrow, God and the Astronomers, 1992, p. 14)

Majoritatea evoluționiștilor, fiind naturaliști de formație (bio logi, geneticieni), lasă deoparte problema singularității, aceasta căzând în sarcina astrofizicienilor. Aceștia sunt mulțumiți să dezbată doar procesul evoluției vieții, unde nădăjduiesc să aibă drum liber. Cât de liber, vom vedea.

Problema de metodologie În 1876, contemporanul lui Darwin, savantul german Karl von Baer, publica prima critică sistematică și necruțătoare a teoriei darwiniste. Lucrarea se intitula Despre teoria lui Darwin și se întindea pe 245 de pagini. Una dintre remarcile excepționale ale lui von Baer identifica un viciu fundamental de metodologie, pe care îl exprima magistral:

Evolutionismul - la bara.indd 11

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

„La Darwin, teoria e mai întâi, iar observațiile, după aceea.”

Dacă Darwin ar fi venit doar cu o ipoteză și ar fi lăsat observațiile să o confirme sau să o infirme, ar fi fost altceva. El însă a construit teoria ca pe o concepție filosofică asupra existenței, independent de observații. Într-un moment de responsabilitate, Darwin a recunoscut: „Sunt destul de conștient că speculațiile mele merg dincolo de hotarele științei adevărate.” (Charles Darwin, citat în N.C. Gillespie, Charles Darwin and the Problem of Creation, University of Chicago, 1979, p. 2. N.C. Gillespie este specialist în biologie moleculară la Universitatea din California)

Ernst Mayr, eminentul biolog evoluționist de la Harvard, susținea: „Evoluția este pur și simplu un fapt...”

Dar, mai târziu, se contrazicea spunând: „Evoluționismul totuși nu este decât o știință istorică pentru care legile și experimentele nu constituie tehnici adecvate prin care să o explicăm.” (Ernst Mayr, „Darwin’s Influence on Modern Thought”, în Scientific American, vol. 283, iulie 2000, p. 83)

Evoluționismul, contrar limitării sale de „știință istorică”, se folosește totuși de metoda științifică, cu mențiunea că pleacă – neștiințific – nu de la fapte, ci de la niște postulate pe care le consideră adevăr. Apoi interpretează, sau chiar ajustează, datele ca să se potrivească teoriei date. Toți continuatorii lui Darwin care au trudit, timp de 160 de ani, la consolidarea darwinismului trag după ei urmările acestui viciu metodologic. Ei prezintă evoluția drept un „fapt”, când nu pot oferi decât interpretări care să se potrivească teoriei asumate. În consecință, teoria

Evolutionismul - la bara.indd 12

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul

evoluționistă s-a autocondamnat unor serii de contradicții și inadvertențe, după cum se va vedea mai jos.

Originea materiei Înainte de acceptarea teoriei Big Bang, materia era venerată ca eternă și infinită. Ca atare, o întrebare cu privire la originea materiei nu-și avea rostul. Odată însă cu recunoașterea unui început, întrebarea devine legitimă: „De unde vine materia?” Ateul activist Richard Dawkins, zoolog la Universitatea Oxford, spune: „La început era nimic, și nimicul a produs totul. Ceva misterios a trebuit să producă originea universului.” (Richard Dawkins, în „DEBATE: Atheist vs Christian (Richard Dawkins vs Cardinal George Pell)”, TVA – Atheist Channel, 14 august 2013, https: //www.youtube.com/watch?v=y8hy8NxZvFY&t=2197s)

Celebrul fizician Stephen Hawking completează: „Întrucât există o asemenea lege ca gravitația, universul poate să se creeze pe sine din nimic. Creația spontană este motivul pentru care universul și noi existăm. Nu este necesar să-L invoci pe Dumnezeu care să tragă sfoara și să pună universul în mișcare.” (Stephen Hawking and Leonard Mlodinow, The Grand Design, 2010, p. 180)

Logica: „Nimicul creează totul” sfidează orice logică. Ea suferă de multiple vicii de judecată:

•

În primul rând, dacă înainte de existența universului exista o „lege a gravitației”, înseamnă că era totuși „ceva”, nu „nimic”. Aceasta este o contradicție internă.

Gerald Schroeder, specialist în fizică atomică, membru al Comisiei de Energie Atomică a SUA, comenta:

Evolutionismul - la bara.indd 13

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

„[Hawking] zice că ar fi putut avea loc o creație Big Bang fără ajutorul lui Dumnezeu, cu condiția ca legile naturii să preceadă universul. Știm că timpul începe cu momentul apariției universului. Deci, dacă legile naturii au creat universul, înseamnă că aceste legi trebuie să fi existat «înainte de timp», legi total «nefizice», în afara timpului, care «creează» universul. Această descriere îmi sună foarte cunoscută: aduce cu conceptul de Dumnezeu: nefizic, în afara timpului, capabil să creeze universul.” (Gerald Schroeder, fizician atomist, The Big Bang Creation: God or the Laws of Nature. http://geraldschroeder.com/wordpress/?page_id=44 )

•

În al doilea rând, legile fizicii nu există în abstract, în afara fizicului, adică a spațiului fizic și a timpului fizic. Ele sunt un atribut al materiei. Numai acolo unde există o realitate fizică există și legi fizice. „Cosmologii îmbrățișează asemenea idei, zugrăvind «meta legi» care îmbibă multiversurile. (...) Dar aceste «metalegi» rămân neexplicate: eterne, entități transcendente imuabile, care tocmai s-a întâmplat să existe și care trebuie acceptate ca atare, ca un dat?! În această privință, «metalegile» au statut similar cu cel al unui dumnezeu inexplicabil și transcendent. (...) Când e vorba de legi care să explice Big Bangul, navigăm în ape tulburi.” (Paul Davies, fizician, cosmolog, astrobiolog, Universitatea de Stat din Arizona, în articolul Paul Davies, „Stephen Hawking’s big bang gaps”, din The Guardian, 4 septembrie 2010)

•

În al treilea rând, legile nu creează nimic. Ele sunt doar o descriere a ceea ce se întâmplă. Legea fizică niciodată nu este un «agent» care cauzează ceva. Legile mecanicii newtoniene nu pun în mișcare bila de pe masa de biliard, ci doar prezic cursul ei. A spune că legea gravitației creează este profund neștiințific, vecin cu magia.

Evolutionismul - la bara.indd 14

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul

„Contemplu această «teorie finală» care este inconsecventă cu însăși esența fizicii. Fizica este o știință empirică bazată pe o culegere graduală de date. Întrucât nu avem instrumente capabile să măsoare toată natura, nu putem fi niciodată siguri că avem o «teorie finală». Întotdeauna e spațiu pentru surprize, cum ne-a și arătat istoria fizicii iarăși și iarăși. De fapt, consider ca pretențios să ne imaginăm că noi, oamenii, putem realiza un asemenea lucru. (...) Poate că Hawking ar trebui să-L mai lase pe Dumnezeu în pace.” (Marcelo Gleiser, fizician, expert în cosmologia particulelor, în Marcelo Gleiser, „Hawking And God: An Intimate Relationship”, în National Public Radio, 9 septembrie 2010, http://www.npr.org/sections/13.7/2010/09/08/129736414/hawking-and-god-an-intimate-relationship)

•

În plus, afirmația lui Stephen Hawking profită de naivitatea cititorului: „Ei [Hawking și Mlodinow] afirmă că aceste idei surprinzătoare au trecut toate testele experimentale la care au fost supuse. Dar lucrul acesta induce în eroare într-un mod care este, din nefericire, tipic celor doi autori.” („Order of creation”, în The Economist, 9 septembrie 2010, http://www.economist. com/node/16990802)

Întorcându-ne la originea materiei, o descoperire neașteptată vine să ne ajute. Este vorba de una dintre cele mai stranii proprietăți ale universului, anume, că are o rată de entropie4 foarte slabă, respectiv un grad foarte scăzut de dezordine și un grad foarte înalt de ordine, în toate particulele ei. „Până astăzi nu s-a găsit nicio excepție de la cea de-a doua lege a termodinamicii, nici chiar una mică.” (Elliott H. Lieb, matematician și fizician, Universitatea Princeton, și Jakob Entropia este cea de-a doua lege a termodinamicii. Ea stipulează că toate sistemele din lumea materială tind spre dezorganizare și diminuarea complexității.

Evolutionismul - la bara.indd 15

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

Yngvason, matematician, Universitatea din Viena, în Elliott H. Lieb, Jakob Yngvason, „A Fresh Look at Entropy and the Second Law of Thermodynamics”, în Physics Today, vol. 53, aprilie 2000, p. 32)

Atunci cum se explică faptul că, dintr-o explozie totală ca Big Bang, s-a născut un sistem organizat? Imaginează-ți o bombă plină de nisip explodând într-un spațiu gol. În mod normal, te-ai aștepta la o distribuire de nisip aproximativ uniformă peste tot. În schimb, universul nostru s-a ordonat imediat într-o mulțime de „castele de nisip”, aparent fără vreo justificare și fără ajutorul cuiva. Big Bangul ar fi trebuit să rezulte într-o masă de materie cu grad înalt de entropie distribuită uniform și dezorganizat. Noi însă vedem că elementele universului sunt organizate în sisteme stelare, galaxii, ciorchini galactici (roiuri), toate legate de goluri întunecate, iar savanții nu-și pot explica „cum” și „de ce” s-a întâmplat așa. Tot ce se aude este răspunsul profund neștiințific al lui Richard Dawkins: „Ceva misterios (?) a trebuit să producă originea universului.”5 „Nu există explicație în teoria Big Bang în ce privește faptul aparent întâmplător că densitatea materiei a avut exact valoarea corectă pentru evoluția unui univers benign și susținător al vieții.” (Robert Jastrow, astrofizician, primul președinte al Comitetului NASA pentru Explorarea Lunii, în Robert Jastrow, God and the Astronomers, 1992, p. 14)

„Universul în care trăim este caracterizat de anumiți parametri care iau valori specifice ce par a fi remarcabil acordate ca să facă posibilă viața și Pământul. Universul nostru are un statut preferat, iar acesta are la bază așa-numitul Richard Dawkins, în „DEBATE: Atheist vs Christian (Richard Dawkins vs Cardinal George Pell)”, TVA - Atheist Channel, 14 august 2013, https://www.youtube.com/ watch?v=y8hy8NxZvFY&t=2197s

Evolutionismul - la bara.indd 16

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul

«principiu antropic»6.” (Ulf G. Meißner, fizician atomist, Universitatea din Bonn, în Ulf G. Meißner, „Anthropic considerations in nuclear physics”, în Science Bulletin, 2015, p. 60)

Tabelul constantelor fizice Accelerația gravitațională normală

9,80665 m/s2

Coeficientul girometric al protonului

2,6751987 *108 Am2 (Js)

2,68696 * 1025 m-3

Constanta lui Loschmidt Constanta gravitației universale

G, (f)

6,6720 * 10-11 Nm2/kg2

Constanta (numărul) lui Avogadro

NA, L

6,022045 * 1023 1/mol

Constanta lui Boltzman

1,380662 * 10-23 J/K

Constanta lui Faraday

9,648456 * 104 C/mol

Constanta lui Planck

6,626176 * 10-34 Js

Constanta lui Rydberg Constanta molară a gazelor

1,097373177 * 107 1/m

8,31441 J/(mol K) 5,67032 * 10-8 W/(m2 K4)

Constanta Stefan-Boltzman

Factorul g al unui electron

ge/2

Magnetonul Bohr-Procopiu

µB

9,274078 * 10-24 A/m2

1,0011596567

Magnetonul nuclear

µN

5,050824 * 10-27 A/m2

Masa de repaos a electronului

9,109534 * 10-31 kg

Masa de repaos a neutronului

1,6749543 * 10-27 kg

Masa de repaos a protonului

1,6726485 * 10-27 kg

Momentul magnetic al electronului

µe

9,284832 * 10-24 Am2

Momentul magnetic al protonului

µp

1,4106171 * 10-26 Am2

Permeabilitatea vidului

µ0

4n*10-7 = 12,566370614 * 10-7 H/m

Permitivitatea vidului

8,854187818 * 10-12 F/m

Raza electronului

2,817938 * 10-15 m

Raza lui Bohr

0,52917706 * 10-19 m

Sarcina elementară

1,6021892 * 10-19 C

Viteza luminii în vid

299792458 m/s

Volumul molar normal al unui gaz perfect

0,02241383 m3/mol

Evolutionismul - la bara.indd 17

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

Principiul antropic explică uimitoarea corelare între un număr de constante fizice, al căror acordaj extrem de fin face existența posibilă. Dacă doar una dintre variabile ar fi numai cu puțin diferită, consonanța ar dispărea și, împreună cu ea, ar dispărea totul. Un singur exemplu: „Dacă forța gravitațională ar fi alterată cu doar 0,000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 01 %, nici Terra și nici Soarele n-ar mai exista.” (Lawrence M. Krauss, fizician și cosmolog, fondatorul Școlii de Explorare a Pământului și Spațiului, în Lawrence M. Krauss, „The End of the Age Problem, and the Case for a Cosmological Constant Revisited”, în Astrophysical Journal, nr. 501, 1998, pp. 461–466, http://iopscience.iop.org/article/10.1086/305846/pdf)

„Până acum, nicio teorie nu este în stare să explice nici pe departe pentru ce există legile fizice, cu atât mai puțin de ce iau forma pe care o au. Teoria standard Big Bang, de exemplu, explică în esență existența favorabilului nostru univers astfel: «Ei bine, am avut noroc.»” (Gregg Easterbrook, scriitor la Reuters, în Gregg Easterbrook, „Before the Big Bang”, în U.S. News & World Report, ediție specială, 2003, p. 16)

„Astronomia ne conduce la un eveniment unic: un univers care este creat din nimic, care este dotat cu un echilibru foarte delicat necesar să ofere exact condițiile de viață și care are un plan de bază. Aș zice: un eveniment supranatural.” (Arno Penzias, laureat Nobel în fizică [1978], citat în H. Margenau, R.A. Varghese, Cosmos, Bios, and Theos”, Open Court, La Salle, IL, 1992, p. 83)

Evolutionismul - la bara.indd 18

08/01/2018 09:16:26

Viață din anorganic?

Întrucât legea entropiei stabilește că sistemele fizice evoluează negativ, de la ordine la haos, cum ar fi putut să se organizeze materia de la haos la ordine? Cum ar fi putut materia anorganică, moartă, să se transforme într-un sistem organic și viu? Răspunsul evoluționist standard este că Pământul nu e un sistem închis. Și că, fiind un sistem deschis, energia solară primită din afară vine să susțină evoluția în ciuda tendinței naturale spre dezorganizare. Explicația nu este altceva decât un subterfugiu. Cum ar putea energia solară brută să transforme materia brută într-un sistem a cărui complexitate depășește înțelegerea umană? Mai mult, observația empirică dovedește că influxul de căldură într-un sistem deschis crește entropia sistemului, cum se întâmplă cu alimentele la căldură. „Nu există violări cunoscute ale celei de-a doua legi. În mod normal, a doua lege se referă la sisteme izolate, dar ea se aplică în egală măsură7 la sisteme deschise.” (John Ross, fizician, Universitatea Harvard și Universitatea Stanford, în John Ross, „Letter”, în Chemical and Engineering News, vol. 58, 7 iulie 1980, p. 40)

Ca să poată apărea viața din anorganic, ar fi fost necesare cinci salturi care violează legea entropiei:

(a) evoluția moleculelor anorganice simple în molecule anorganice complexe;

(b) evoluția moleculelor anorganice complexe în molecule organice;

Sublinierile marcate prin caractere italice în citate aparțin autorilor acestei lucrări.

Evolutionismul - la bara.indd 19

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

(d) evoluția moleculelor organice complexe într-o secvență de ADN/ARN;

(e) evoluția primei celule determinate de mecanismul de reproducere oferit de ADN/ARN.

Cât de probabilă este producerea acestor cinci salturi din pură întâmplare? Răspunsul îl găsim ilustrat în scenariul apariției din întâmplare a unicelularului Mycoplasma genitalium, organismul autonom și autoreproductiv cu cel mai mic genom. Acesta este lung de 200 de nanometri și conține doar 525 de proteine/gene. Metabolismul bacteriei solicită 104 enzime. Iar pentru realizarea unei singure molecule de proteină, din cele câteva sute, probabilitatea ar fi de 1 din 10261 încercări. Matematicianul James Coppedge a calculat că, pentru pro ducerea numărului de 239 de proteine necesare celei mai mici forme de viață (virus), probabilitatea este de 1 la 10119.879. 8 Dacă socotim o încercare de fiecare secundă, acest număr imens ar depăși cu mult timpul presupus de 4,6 miliarde de ani (1016 secunde), care se crede că ar fi vârsta Pământului. Deci, probabilitatea este epuizată chiar și luând în calcul imensitatea spațiului cosmic. Pentru a obține din pură întâmplare secvențe biomacromoleculare funcționale, probabilitatea este „nimicitor de mică”, în cuvintele biochimistului belgian Ilia Prigogine, laureat al Premiului Nobel în 1977: „Din nefericire, faptul că în sisteme deschise există posibilitatea formării de structuri ordonate (precum cristalele de gheață) nu poate explica formarea de structuri biologice. Probabilitatea ca, la temperaturi obișnuite, un număr James F. Coppedge, Evolution: Possible or impossible? Molecular Biology and the Laws of Chance in Nontechnical Language, Zondervan, Grand Rapids, 1973, pp. 110, 114. 8

Evolutionismul - la bara.indd 20

08/01/2018 09:16:26

Viață din anorganic?

macroscopic de molecule să se asambleze pentru a da naștere unor structuri înalt ordonate cu funcții coordonate caracteristice organismelor vii este nimicitor de mică.” (I. Prigogine, G. Nicolis, A. Babloyantz, „Thermodynamics of evolution”, în Physics Today, vol. 25, nr. 11, 1972, p. 23)

În revistele științifice apar cu oarecare regularitate articole ce anunță că s-ar fi generat în laborator peptide autoreplicante și segmente de ARN. Ele însă nu oferă niciun singur caz în care acestea să se fi generat (a) întâmplător, (b) nemijlocit și într-un (c) cadru natural; și, în plus, evită să admită că, în laborator, savantul îi mai adaugă (d) informație și (e) manipulare. Pura întâmplare nu este o explicație adecvată pentru originea complexității și specificității biologice. „Viața este caracterizată de folosirea distinctivă și activă a informației. Ideea aceasta este în contrast major cu conceptul că tranziția către viață e doar o problemă de chimie. Un fizician sau chimist vede viața ca o «materie magică» ce se comportă într-un mod extraordinar, incomparabil cu oricare alt sistem fizic sau chimic. Proprietățile materiei vii (autonomie, adaptabilitate și comportament orientat spre un scop) urmăresc să controleze reacțiile chimice ce activează o agendă preprogramată, și nu să fie sclavele acelor reacții.” (Paul C.W. Davies, cosmolog, astrobiolog, laureat Templeton (1995) și Faraday (2002), în Paul C.W. Davies: „The Algorithmic Origins of Life”, în Journal of The Royal Society, 12 decembrie 2012, http://rsif.royalsocietypublishing.org/content/10/ 79/20120869)

„La fel cum cărămizile singure nu constituie o casă, tot așa este nevoie de ceva mai mult decât de o colecție aleatorie de aminoacizi ca să producă viață. «Cărămizile» vieții trebuie să fie asamblate într-o ordine foarte specifică și extrem de elaborată înainte de a avea funcția dorită.” (Paul Davies, fizician, cosmolog, astrobiolog, Universitatea Statului Arizona, în Paul Davies, „Life force”, în New Scientist, vol. 163, nr. 2204, 1999, p. 28)

Evolutionismul - la bara.indd 21

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

Într-adevăr, a ne aștepta ca o celulă să fie rezultatul spontan al acumulării aleatorii și independente a tuturor componentelor necesare este ca și cum ne-am aștepta să apară o casă după ce am strâns toate materialele de construcție la un loc pe șantier. Am mai putea face un experiment extrem de simplu: am putea crea mediul ideal al abiogenezei, secționând membrana celulară a unor celule vii și vărsând toate componentele și organitele într-un recipient exterior cu lichid intracelular. E de prisos să spunem că noua celulă nu se va asambla la loc niciodată. Este de remarcat faptul că acest „experiment” se și produce factual de miliarde de ori pe secundă, atunci când componentele unei celule lipsite de viață (structuri organice gata formate) nu se mai reasamblează și nici nu prind viață, contrar supozițiilor abiogenezei. O altă explicație, la fel de neștiințifică, a lui Richard Dawkins în ce privește saltul de la anorganic la viață sună astfel: „Multe dintre speculațiile docte cu privire la originea vieții încep cu ceea ce s-ar chema supa proteică primară, un amestec de substanțe chimice organice în ocean. Nimeni nu știe cum s-a întâmplat, dar, cumva, fără a viola legile fizicii și chimiei, a apărut o moleculă care s-a întâmplat să aibă proprietatea de a se replica. Asta ar putea să pară un mare noroc. (...) Ciudat sau nu, asemenea șanse apar totuși (...) și se întâmplă doar o singură dată și doar pe o singură planetă din miliarde de miliarde de planete din univers. (...) Acest soi de întâmplare norocoasă pare să fie atât de improbabilă încât șansele de a se întâmpla undeva în univers ar putea fi atât de mici de 1 la miliarde de miliarde de miliarde. Și, dacă ar fi să se întâmple pe o singură planetă de oriunde în univers, această planetă trebuie să fie planeta noastră, pentru că despre ea vorbim aici.” (Richard Dawkins, Climbing mount improbable. W.W. Norton, New York, 1996, pp. 282–283)

Evolutionismul - la bara.indd 22

08/01/2018 09:16:26

Viață din anorganic?

„Cercetarea privind originea vieții pare să ducă la o singură concluzie, și anume că această concluzie a fost deja acceptată în mod autoritar. Trebuie (totuși) să se noteze că, contrar înțelepciunii general acceptate și actuale, un scenariu care să descrie geneza vieții prin șansă sau cauze naturale care să fie acceptate pe baza faptelor, și nu a credinței, n-a fost niciodată scris.” (Hubert P. Yockey, fizician, care a aplicat la biologie teoria informației, în Hubert P. Yockey, „A calculation of the probability of spontaneous biogenesis by information theory”, în Journal of Theoretical Biology, vol. 67, nr. 3, 7 aug. 1977, pp. 377–398)

„Este o rușine că există atât de puține fapte concrete prețioase când e vorba despre originea vieții. Avem o idee aproximativă despre când a început viața pe Pământ și câteva teorii interesante despre locul în care a apărut. Dar în ce privește «cum?», fiecare este în încurcătură. Nimeni nu știe cum o mixtură de elemente chimice lipsite de viață s-au organizat în mod spontan în prima celulă vie.” (Paul Davies, „Was life on Earth born lucky?”, în New Scientist, 12 iulie 2003, https://www.newscientist.com/article/mg17924034-700-waslife-on-earth-born-lucky/)

Cunoscutul jurnalist John Horgan, redactor la Scientific American, afirma că, dacă el ar fi creaționist, și-ar axa pledoaria pe tema originii vieții, deoarece: „Acesta este de departe cel mai fragil stâlp al eșafodajului pe care se sprijină întreaga biologie modernă. Originea vieții abundă de savanți exotici și teorii exotice care niciodată nu sunt cu totul abandonate, nici cu totul acceptate, ci mai degrabă intră sau ies din modă.” (John Horgan, jurnalist pe teme științifice, în John Horgan, The end of science, Addison-Wesley, Reading, MA., 1996, p. 138)

Abiogeneza este singura arie de cercetare care arată că ipoteza originii naturale a vieții devine tot mai puțin probabilă pe măsură ce biologia moleculară progresează; că ipoteza ajunge

Evolutionismul - la bara.indd 23

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

în punctul unde plauzibilitatea iese din domeniul probabilității. Acesta este poate motivul pentru care cercetătorii speculează alte evenimente, de exemplu, panspermia (inseminarea vieții din spațiul cosmic) sau niște „legi ale vieții încă nedescoperite”, ce pot fi mai probabile decât toate teoriile de abiogeneză terestră. „Din nefericire, istoria științei arată că un model de teorie, odată ce și-a dobândit statutul de acceptare și care, în pofida eșecurilor, este inclus în manuale, nu va fi declarat invalid decât atunci când se ivește un nou model pentru a-l înlocui. (...) Aceasta este o trăsătură specifică credinciosului unei religii, ideologii sau filosofii, care se ține zor-nevoie de un set de crezuri, indiferent de argumente. (...) Credința într-o «supă primitivă», pe niciun alt temei decât pe faptul că un alt model nu există, este un exemplu de aberație logică și de falsă alternativă.” (Hubert P. Yockey, Information theory and molecular biology, Cambridge University Press, 1992, p. 336)

Darwin însuși recunoștea, în mod evident, cât de serioasă este problema abiogenezei din teoria lui, încât, într-o ocazie, a admis că toate ființele vii trebuie să fi coborât de la vreo formă primitivă de viață care să fi fost chemată la existență „de către un Creator”9.

Evoluția – de la simplu la complex? Aceasta este următoarea inadvertență a teoriei darwiniste ce postulase dezvoltarea lumii vii prin evoluarea formelor de viață, de la primitiv și simplu – la tot mai complex și diversificat. Judecând cu mintea savantului din secolul al XIX-lea, la nivelul 9

Charles Darwin, Origin of species, ed. a 6-a, Collier, New York, 1900, p. 316.

Evolutionismul - la bara.indd 24

08/01/2018 09:16:26

Viață din anorganic?

aparențelor, afirmația suna logic. După cunoștințele actuale însă, postulatul lui Darwin întâmpină două probleme imense. În primul rând, microbiologia ne demonstrează că nu există niciun exemplu de creatură „simplă”, nici în registrul viu actual și nici în registrul fosil. De exemplu, una dintre cele mai timpurii fosile cunoscute este cyanobacteria, despre care se spune că ar fi apărut aproape odată cu Pământul. Cercetările arată că, din punct de vedere structural și biochimic, cyanobacteria este incredibil de complexă, o adevărată nanouzină. Pe lângă acest fapt, este similară cu bacteriile actuale. Deși estimată la 3,5 miliarde de ani vechime, cum se face că cyanobacteria n-a evoluat deloc în tot acest timp, dovedind o stabilitate uimitoare? „De ce, după o atât de rapidă diversificare, aceste microorganisme au rămas esențial neschimbate pentru următorii 3,5 miliarde de ani? Stări de stază asemănătoare, foarte comune în biologie, sunt derutante.” (William R. Corliss, fizician american și scriitor pe teme științifice, în William R. Corliss: „Early Life Surprisingly Diverse”, în Science Frontiers, nr. 88, 1993, http:// www.science-frontiers.com/sf088/sf088b10.htm)

În replică, evoluționiștii arată spre un caz de proces evolutiv la îndemână, din categoria endosimbiozei. Este vorba de tipul de celule eucariote10 – monocelulare cu nucleu și mitocondrie. Mitocondria din interiorul eucariotei este pur și simplu o altă celulă, Alphaproteobacteria, care – prin procesul de endosimbioză – ajunge să fie absorbită și integrată în corpul eucariotei, funcțional ele devenind una. Când celula gazdă se divide, se divide și celula integrată, respectiv „mitocondria” ei. Există însă dovezi care frâng elanul evoluționist. În primul rând, chiar dacă bacteria ia rolul de mitocondrie, totuși membrana Alphaproteobacteriei diferă semnificativ de cea a unei Eucariotele sunt diferite de celulele procariote – acestea din urmă fiind lipsite de nucleu și organite membranate, ca bacteriile.

Evolutionismul - la bara.indd 25

08/01/2018 09:16:26

Evoluționismul – la bară

mitocondrii adevărate. Ca atare, și reacționează diferit la antibiotice. Apoi, privită prin micrograful electronic, această „mitocondrie” n-are forma sferică, ci își păstrează forma de bacil, rămânând astfel un „corp distinct” în celula gazdă. În fond, este numai un fenomen de simbioză, nicidecum formarea unui nou organism mai complex. În al doilea rând, paleontologia nu poate oferi niciun caz de „formă simplă precursoare” a formelor complexe. Un exemplu clasic este trilobitul.

Trilobitul Specie dispărută azi, trilobitul avea o lungime de 1-75 centimetri și o carapace rigidă din chitină. Trupul era alcătuit din trei lobi, de unde și numele lui. Trilobitul era forma dominantă de viață din era cambriană. Registrul fosil îl prezintă printre cele mai primitive organisme. Analiza microscopică arată însă că trilobitul avea un sistem respirator foarte complex. Apoi avea un ochi compus, alcătuit dintr-o mulțime de bastonașe numite omatidii, fiecare orientat într-o direcție diferită. Ochiul era protejat de o membrană transparentă, sau cornee. Asemenea ochi se găsesc la insecte și crustacee. Deși trilobiții par creaturi simple, realitatea este cu totul alta. Ochiul agregat, de exemplu, dezvăluie un design extrem de precis, construit pe baza principiilor optice descoperite relativ recent. Ochiul agregat are o lentilă dublă. Lentila superioară este din calcit orientat (cu indexul refractiv de n=1,66), iar lentila inferioară este din chitină (cu indexul refractiv n=1,53). Profesorul Levi-Setti, autoritate în materie de trilobiți, afirmă că, în apă, lentila de calcit nu funcționează corect, din cauza mediului acvatic. În schimb, lentila inferioară este astfel concepută încât să corecteze raza venind de la lentila de calcit și să focalizeze fasciculul într-un punct comun.

Evolutionismul - la bara.indd 26

08/01/2018 09:16:26