Îngeri la Pincher Creek

ÎNGERI LA PINCHER CREEK

ÎNGERI LA PINCHER CREEK și alte 31 de povestiri adevărate despre grija providenţială a lui Dumnezeu în zilele noastre

MABEL TUPPER (antologator) GUSTAF TOBLER (editor)

© 2015 – Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate.

Colecție coordonată de Florin Bică Published by TEACH Services, Inc., copyright 1989, and used with permission. Available at fine bookstores everywhere or on the Web at www.TEACHServices.com.

Traducere: Cristina Sava Redactare: Florin Bică Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Dragoș Gârea Copertă: Dragoș Gârea Ilustrații copertă: Dreamstime.com (Florianr)

Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau prin agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Îngeri la Pincher Creek / antolog.: Mabel Tupper ; trad.: Cristina Sava. – Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2015 ISBN 978-973-101-799-0 I. Tupper, Mabel (antolog.)

II. Sava, Cristina (trad.)

159.961

Aş dori să-mi exprim aprecierea faţă de numeroșii prieteni şi membri ai familiei care m-au ajutat la realizarea acestei cărţi. Le mulţumesc în mod special nurorii mele, Irene Tupper, şi gemenelor ei, Laura şi Lisa, pentru multele ore petrecute dactilografiind iar și iar manuscrisul. Laura a petrecut, de asemenea, multe ore suplimentare lucrând foarte atent cu domnul Tobler pentru îmbunătăţirea manuscrisului.

Cuvânt-înainte

Realizatoarea acestei colecţii de povestiri palpitante a dedicat ani de zile adunării lor. Veţi descoperi în paginile cărții dovezi despre îngeri care vin în ajutorul evangheliştilor cu literatură, mergând din uşă în uşă alături de ei şi protejându-i de câini periculoşi şi oameni sălbatici. Îngerii fac mai mult decât să-i însoţească; ei nu sunt prea mândri pentru a face o muncă umilă, aşa cum vom afla din istoria îngerului care a umplut o cutie cu lemne pentru a nu lăsa ca o femeie neajutorată să moară de frig în nordul îndepărtat.

Citind aceste experienţe, veţi fi convinşi de faptul că Cerul este interesat să se îngrijească de oamenii slabi şi păcătoşi, iar credinţa dumneavoastră în Dumnezeu va fi întărită pe măsură ce dragostea şi grija Lui vor fi descoperite.

LaVerne Tucker, fost preşedinte al proiectului The Quiet Hour

CUPRINS

CAPITOLUL 1 Îngeri la Pincher Creek .......................................................................... 13 Salvare neaşteptată ................................................................................. 18

CAPITOLUL 2 Blocat în deşert ....................................................................................... 25 Unde sunt paznicii? ................................................................................ 29 Îngerul din mină ..................................................................................... 32 Îngerii îi salvează pe membrii familiei Stahl ....................................... 35 Îngerul de pe cărarea din Anzi .............................................................. 43 Salvat de o armată de îngeri, în Columbia .......................................... 50 Al patrulea bărbat din barcă ................................................................. 57 Un atac neîncheiat .................................................................................. 59 Un înger a umplut cutia cu lemne ........................................................ 65

CAPITOLUL 3 O cărare luminată în pădurile întunecate ale Suediei ........................ 69 Totul a strălucit ca-n miezul zilei ......................................................... 72 Evanghelia prezentată indienilor de pe muntele Roraima ................ 77 Povestea boşimanului ............................................................................. 83

CAPITOLUL 4 Aborigenii din Noua Guinee dau buzna la Şcoala de Sabat ............ 99 Pe când soarele atingea vârful arborilor de mango .......................... 102 Trei vise în Noua Guinee .................................................................... 107

Vocea din mlaştină ............................................................................... 115 „Rămâi şi vinde cărţi!” .......................................................................... 119

CAPITOLUL 5 Kata Rangoso ....................................................................................... 129 Răspuns la rugăciune primit la ora 3:25 p.m. .................................. 138 Rugăciunea şi credinţa lui Inani ......................................................... 143 Mana a căzut în Africa în 1939 .......................................................... 147

CAPITOLUL 6 Dumnezeu a fost pregătit în ziua când băncile s-au închis ............ 153 Un răspuns extraordinar la rugăciune ............................................... 162 Din inimă .............................................................................................. 164

CAPITOLUL 7 O vindecare miraculoasă în Malaysia ................................................ 169 Prin uşa morţii ...................................................................................... 178 Vindecat de ciumă bubonică .............................................................. 182 Când apelezi la Dumnezeu ................................................................. 190 Vindecarea lui Nondis ......................................................................... 194 În semn de recunoștință .......................................................................... 201 Mulţumiri speciale .................................................................................... 203

CAPITOLUL 1 DE CE AM ÎNCEPUT SĂ ADUN POVESTIRILE ACESTEA „Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalmii 34:7) Două povestiri relatate chiar mie de niște evangheliști cu literatură, care au fost ajutați de îngeri la vreme de necaz, mi-au schimbat cu adevărat cursul vieţii.

Prima întâmplare mi-a fost povestită în Calgary, Alberta (Canada), iar cea de-a doua mi-a fost istorisită în Placerville, California, circa 20 de ani mai târziu. Am repovestit aici întâmplările acelea exact aşa cum mi-au fost relatate cu atât de mult timp în urmă.

ÎNGERI LA PINCHER CREEK

La începutul iernii anului 1926, am participat pentru prima oară la o convenţie a evangheliștilor cu literatură.

Aceasta a avut loc în Calgary, Alberta (Canada). Evangheliștii cu literatură fuseseră găzduiţi de către membrii bisericii.

A fost şansa mea să o am colegă de cameră pe o doamnă în vârstă, care era o colportoare cu experienţă. Soţul ei era cazat împreună cu mai mulți bărbaţi într-o altă casă.

Fusese o săptămână încărcată şi o zi la fel de aglomerată.

Nu mai rămăsese decât sesiunea de închidere a convenției, care urma să aibă loc în ziua următoare. Se apropia ora de culcare, iar noi două vorbeam despre evenimentele care avuseseră loc în ziua respectivă. La un moment dat, colportoarea mi-a spus: Hai să-ţi povestesc ce mi s-a întâmplat chiar înainte să plec de la Pincher Creek pentru a veni la Calgary! Soţul meu şi cu mine am lucrat împreună în orăşelul Pincher Creek, încercând să-l terminăm de străbătut înainte de a veni aici. Lucrând amândoi, am reușit să terminăm campania de colportaj în oraş. Orășelul ăsta este străbătut de o singură şosea. Ne-am despărţit, fiecare mergând pe o parte

14 • Îngeri la Pincher Creek

a drumului. Voiam să înaintăm pe cele două părţi ale drumului şi să mergem până la cele mai îndepărtate case.

Pe măsură ce casele de pe partea mea au început să se rărească, unii oameni m-au avertizat cu vorbe de genul: — Să nu te duci la ultima casă de pe şosea! Acolo stă o femeie foarte rea. Ţipă şi înjură pe oricine se apropie. Iar fratele ei este un om la fel de rău ca ea. Noi îi lăsăm pur şi simplu în pace.

Când casa femeii respective a apărut în zare, am aflat mai multe detalii. Cineva mi-a spus: — Au un câine mare şi fioros care atacă pe oricine intră în curte. În curtea din spate, este o buturugă mare unde stă câinele, care nu este legat niciodată. Oamenii ăia sunt nebuni cu acte în regulă. Nimeni nu calcă pe-acolo. În scurt timp, toate casele au rămas în urma mea, iar eu am continuat să merg mai departe. Nu mai era decât casa aceea singuratică, așezată în marginea drumului pustiu. Începuse să-mi fie un pic teamă, așa că am rostit o rugăciune în gând: Doamne, ştiu că un evanghelist cu literatură trebuie să meargă la orice casă și știu că poţi să mă aperi de orice rău. Doamne Isuse, fii cu mine!

Aşa că am înaintat plină de curaj. Când m-am apropiat mai tare, am aruncat o privire în curte şi am văzut zăpada care se adunase în fața ușii de la intrare. Mi-am dat seama că uşa din faţă era sigilată împotriva vânturilor puternice pe timpul iernii. Am observat apoi că singura cărare înconjura casa şi ducea către uşa din spate. Am văzut și colţul acelei buturugi mari din spatele casei. Aflasem deja că, lângă buturugă, era câinele acela feroce, nelegat, gata să înşface în colți orice vizitator.

Îngeri la Pincher Creek • 15

Chiar în ultima clipă, m-am pierdut cu firea şi am făcut cale întoarsă, mergând repede pe unde venisem și traversând dealul până când, într-un final, am pierdut casa din vedere. Acolo, lângă drum, era o piatră mare de pe care vântul măturase zăpada. M-am așezat pe ea ca să mă odihnesc şi pentru a mă gândi o clipă.

Apoi, am îngenuncheat pe piatră şi L-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte pentru că mi-am pierdut curajul, cerându-I din nou să mă apere. Am urcat iarăși dealul, am ajuns din nou la poarta casei respective şi am deschis-o fără ezitare, croindu-mi drum pe cărarea care dădea colţul către spatele casei. Chiar acolo era câinele acela mare şi feroce, care stătea însă liniştit, întins lângă buturuga cea mare şi părând adormit. Şi-a ridicat capul, m-a privit pentru o clipă, apoi şi-a lăsat din nou botul între labe şi a închis ochii ca mai înainte.

Când am ciocănit la uşa din spatele casei, femeia a deschis imediat. Probabil că se afla deja acolo, aşteptând. Ea mi-a spus: — Cum ai trecut de câine?

I-am spus că, din câte mi-am dat seama, câinele dormea. Atunci, ea m-a întrebat repede: — Ce doreşti?

Am scos broşura şi am început să-i vorbesc imediat despre cartea pe care o aveam de vânzare. Fratele ei a apărut brusc lângă ea şi au ascultat amândoi liniştiţi vreme de câteva clipe, apoi el mi-a spus: —Nu cred că suntem interesaţi, dar aș vrea să-ţi pun o întrebare. Ce s-a întâmplat cu cei doi bărbaţi care erau împreună cu tine? Nu cumva sunt ascunși după colţul casei?

16 • Îngeri la Pincher Creek

Am fost atât de surprinsă de întrebare, încât n-am ştiut ce să-i spun, nici ce să cred. Într-un final, i-am răspuns: —Nu mai este nimeni cu mine. Sunt singură.

Atunci, au început să vorbească amândoi, când pe rând, când deodată, întrerupându-se unul pe celălalt sau completându-se: —Doar nu vrei să credem așa ceva? Te-am văzut pe fereastra din faţă când coborai dealul mai devreme. Erai între doi bărbați. Au fost cu tine când ai coborât dealul prima oară, când ai intrat pe poartă şi, după aceea, când ai făcut cale întoarsă. Și i-am văzut cu tine şi când te-ai întors coborând dealul, când ai trecut de poartă şi ai dispărut după colţul casei. Unde sunt acum? Se ascund după colţ?

Eram nespus de nedumerită. N-am putut să le spun altceva decât: —Credeţi-mă, sunt singură!

Apoi, cei doi au închis uşa. Am trecut de câinele care dormea, am ieşit pe poartă şi-am pornit înapoi pe drumul către oraş, fiind la fel de mirată. În cele din urmă, mi-am dat seama despre ce era vorba. Probabil că Domnul le-a permis să vadă îngerii care mă însoțesc întotdeauna. Eu însă n-aveam nevoie să-i văd, deoarece ştiam că sunt alături de mine.

După ce s-a terminat convenţia evangheliștilor cu literatură, am plecat cu toţii către casele noastre şi către câmpurile noastre de lucru. Dar această mică întâmplare mi-a rămas în minte şi mi-a influenţat puternic viaţa. Am crescut în casa unor oameni care aparțineau unei alte confesiuni creștine şi, chiar dacă credeam pe deplin în povestirile din Biblie despre

Îngeri la Pincher Creek • 17

îngerii care s-au arătat oamenilor, am presupus că minunile povestite în Biblie au fost specifice perioadei respective și că Dumnezeu nu mai intervine direct în viața noastră, în modul acesta. Întâmplarea de la Pincher Creek, petrecută cu o săptămână înaintea convenţiei, mi-a arătat că Dumnezeu lucrează cu adevărat în lumea de astăzi, ca şi în lumea de atunci, şi m-a determinat să încep să caut relatări despre mâna providenţială a lui Dumnezeu, aşa cum se descoperă ea în viaţa oamenilor din zilele noastre. De atunci, am adunat povestiri despre vizite ale îngerilor şi despre vindecări rapide, care nu ar putea fi explicate în alt mod decât prin intervenția supranaturală a lui Dumnezeu. Am adăugat, de asemenea, multe alte tipuri de povestiri care descoperă mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu.

SALVARE NEAŞTEPTATĂ

Întâmplarea următoare s-a petrecut în ultima parte a celui de-al Doilea Război Mondial. La data aceea, locuiam în Placerville, California. Era pe vremea când aprovizionarea se făcea cu raţia. Nu era comod să ai raţie la săpun sau la anumite alimente, dar raţia la cauciucuri şi benzină era cu adevărat o problemă pentru cei care chiar trebuiau să călătorească. Într-o dimineață de Sabat, mai mulți evangheliști cu literatură au venit în vizită la biserica noastră. Conducătorul lor a invitat-o să ia cuvântul pe o tânără care tocmai se întorsese din Los Angeles. Când femeia a început să vorbească, am fost impresionată de dedicarea ei. Mi-am zis imediat: Iată o persoană care este întru totul dedicată lui Dumnezeu.

Pentru după-amiază, a fost anunţată o altă întâlnire.

Vrând să auzim mai mult, am mers și la întâlnirea aceea. Pentru că am ajuns la biserică mai devreme, am avut ocazia de a purta o discuţie mai lungă cu tânăra respectivă. Chiar înainte să ne despărţim, i-am zis: — Hai să-ţi povestesc ce mi-a spus o femeie din Canada. Și i-am povestit întâmplarea cu îngerii de la Pincher Creek. În timp ce îi povesteam, ea a stat nemişcată și m-a ascultat. A făcut ochii mari şi mi-a spus:

Salvare neaşteptată • 19

Ştii ce mi s-a întâmplat nu mai departe de săptămâna trecută? Tocmai mă pregăteam să vin încoace, însă trei dintre cauciucurile maşinii mele trebuiau înlocuite, iar roata de rezervă era într-o stare proastă. M-am dus la Comitetul care stabilește raţiile şi am cerut permisiunea de a-mi cumpăra patru cauciucuri noi. Mi-au spus că nu pot primi cauciucuri noi până când cele vechi nu se uzează complet și cedează. Mi-au spus că aș fi putut să primesc un cauciuc nou la Bakersfield sau Fresno. Am pornit la drum, conducând încet şi cu atenţie. Dintr-odată, unul dintre cauciucuri a explodat.

Ploua cu găleata, aşa că am stat în maşină până când s-a mai liniştit furtuna. Apoi, mi-am pus pelerina de ploaie, am schimbat cauciucul cu cel de rezervă şi am continuat să conduc prin furtună. Curând, s-a auzit o altă explozie şi mi-am dat seama imediat că şi roata de rezervă cedase. Am stat în maşină, în timp ce, afară, ploua torențial.

După un timp, a oprit un poliţist. A venit la geamul maşinii şi m-a întrebat care este problema. Vedea şi el că aveam un cauciuc spart. I-am spus că aceea era roata de rezervă. Mi-a spus că eram foarte aproape de Fresno şi că, dacă voi conduce încet şi cu grijă, aș putea să ajung acolo fără să avariez janta. I-am urmat instrucţiunile şi am ajuns destul de repede în Fresno. Aflasem de la polițist unde se întrunea Comitetul, precum și faptul că urmau să se adune la ora 7 seara.

Am găsit strada înainte de ora 7 p.m. şi am stat pur şi simplu în maşină, pe care o parcasem în faţa intrării spre alee, aşteptând. Nu după mult timp, am văzut trei bărbaţi solizi şi duri, care hoinăreau pe stradă. M-au zărit în maşină, s-au uitat unul la altul, au schimbat câteva vorbe între

20 • Îngeri la Pincher Creek

ei şi s-au oprit. Am observat lucrul acesta la momentul respectiv, dar nu i-am dat importanţă.

Uitându-mă la ceas, am văzut că era timpul să intru la întâlnirea Comitetului. Am ieşit din maşină, am încuiat-o şi am început să merg repede pe alee către locul unde mi se spusese că urma să se ţină întâlnirea. Începuse să se întunece şi, spre groaza mea, am auzit paşi în urmă. Aruncând o privire rapidă peste umăr, mi-am dat seama că acei trei bărbaţi mă urmăreau. M-am speriat la început, dar m-am gândit că, dacă aş putea ajunge la locul întâlnirii Comitetului, voi fi în siguranţă. Când am ajuns la locul respectiv, am fost nedumerită. Locul era întunecat şi uşa era încuiată.

M-am întors şi i-am privit pe cei trei bărbaţi. Se opriseră şi ei şi mă urmăreau cu privirea.

Acum, eram de-a dreptul îngrozită. Deodată, a apărut lângă mine un tânăr înalt. Nu am văzut dincotro venise; pur şi simplu a apărut acolo. S-a uitat la mine şi mi-a pus singura întrebare la care i-aş fi răspuns unui străin: —Eşti colportoare, nu-i aşa?

Am fost atât de surprinsă şi de nedumerită! I-am răspuns: —Da, sunt. Dar tu de unde ştii?

Tânărul a zâmbit scurt și mi-a spus: —Nu-ţi mai aminteşti că, atunci când erai gata să pleci, pastorul Jones m-a rugat să merg cu tine?

M-am gândit câteva secunde şi i-am răspuns, încă nedumerită: — Nu, nu-mi amintesc. În acest timp, cei trei bărbaţi, văzând că stăteam de vorbă cu străinul acesta, și-au luat tălpășița pe alee şi au dispărut curând din ochii noştri.

Salvare neaşteptată • 21

Noul meu prieten mi-a spus: —Ia spune-mi, cu ce problemă ai venit aici?

Am început să-i povestesc despre problema mea legată de cauciucuri şi despre cum mi se spusese că membrii Comitetului se vor întruni în seara aceea, la ora 7. Apoi, i-am spus că am ajuns acolo la ora respectivă, dar că locul era părăsit. Și uite așa mă trezisem singură într-un oraş străin, fără să ştiu ce să fac mai departe.

— Vino cu mine! mi-a spus el. Să mergem împreună la farmacia de peste drum şi să vedem dacă ar putea să ne ofere ceva informaţii.

Când am ajuns la farmacie, ni s-a spus că, într-adevăr, aceea era seara în care se întrunea Comitetul, dar că ora de întâlnire fusese schimbată de la 7 la 8. Am fost asigurată că, dacă voi merge la întâlnire, îmi vor rezolva problema cauciucurilor. Aşa că am traversat strada înapoi. Brusc, mi-am amintit că voiam să mai întreb ceva la farmacie.

M-am întors către prietenul meu şi i-am spus: — Mai este ceva ce aș vrea să întreb. Aşteaptă-mă, te rog, aici! Mă voi întoarce imediat.

Am intrat în farmacie doar pentru o clipă şi am ieşit imediat înapoi, dar el nu mai era acolo. M-am uitat de-a lungul străzii, am alergat de la un colţ al ei la celălalt, dar bărbatul dispăruse la fel de misterios precum își făcuse apariția.

Când a terminat de povestit, am întrebat-o: —Înainte să pleci din Los Angeles, când pastorul s-a rugat pentru tine, L-a rugat cumva pe Dumnezeu să trimită îngerul Lui să te însoţească în lucrare?

22 • Îngeri la Pincher Creek

Tânăra mi-a răspuns: —M-am tot gândit la treaba asta, dar nu-mi amintesc ca pastorul să se fi rugat pentru lucrul acesta. Presupun însă că a făcut-o… De obicei, se roagă pentru călăuzirea noastră înainte să plecăm în misiune.

Pe măsură ce am început să adun astfel de povestiri de-a lungul anilor în care am fost ocupată predând la școală, am observat că aceste întâmplări au început să apară din ce în ce mai des. Am continuat să le înregistrez grupate pe tematici, iar dosarele au devenit din ce în ce mai groase. Pare tot mai limpede că lupta dintre Hristos şi Satana a devenit mai intensă pe măsură ce sfârşitul lumii noastre se apropie.

Toţi oamenii care se gândesc la evenimentele petrecute de-a lungul ultimelor câteva decenii recunosc lucrul acesta.

Aceia care îşi amintesc mai ales de zilele liniştite de la începutul acestui secol* văd cu adevărat şi sunt convinşi că bătrâna noastră lume se apropie cu paşi rapizi de sfârşitul ei.

Nu încape îndoială că punctul culminant al istoriei acestei lumi este foarte aproape. În curând, se va împlini promisiunea din al treilea capitol al celei de-a doua epistole a apostolului Petru, și anume că lumea aceasta va arde şi că vor fi un cer nou şi un pământ nou, fără păcat şi fără poluare. „Amin! Vino, Doamne Isuse!”

Acum, că sunt la pensie** şi am timp să alcătuiesc această antologie de povestiri, o pun la dispoziţia celor care cred şi care vor să se pregătească pentru Ziua Domnului. * Este vorba despre secolul al XX-lea (n.r.). ** Această antologie a fost publicată inițial în anul 1989. Multe dintre informațiile și referirile temporale oferite de Mabel Tupper de-a lungul cărții trebuie raportate la anul publicării inițiale ca punct de referință (n.r.).