ﾃ始tﾃ｢lniri
intalniri_Badenas_COR.indd 1
27/01/2015 09:40:25
Roberto Badenas
este doctor în teologie (Universitatea Andrews, Michigan, SUA), specialist în Filologie biblică şi exeget al Noului Testament. Din 1990 până în 1999, a fost decanul Facultăţii Adventiste de Teologie din Franţa (Collonges-sous-Salève). De asemenea, a fost preşedintele Institutului de Cercetări Biblice (Berna, Elveţia) şi a slujit ca responsabil al Departamentului Educaţie şi Familie în cadrul Diviziunii InterEuropene a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. În prezent, este conferenţiar pe teme de familie şi profesor la Institutul Teologic Sagunto. Înainte de această lucrare, profesorul Badenas a publicat, între altele, o teză despre relaţia dintre Hristos şi Lege (Christ the End of the Law. Romans 10:4 in Pauline Perspective, JSOT Press, Universidad de Sheffield,1985). Cărţile sale Más allá de la Ley [„Dincolo de Lege”] şi Para conocer al Maestro en sus parábolas [„Pentru a-L cunoaşte pe Învăţător din parabolele Sale”] fac parte, de asemenea, din colecţia Seminţele Speranţei. Lucrarea cea mai cunoscută rămâne însă Encuentros (Întâlniri), care, până în prezent, a fost tradusă în engleză, franceză, germană, italiană şi portugheză.
intalniri_Badenas_COR.indd 2
27/01/2015 09:40:25
Roberto Badenas
ﾃ始tﾃ｢lniri
intalniri_Badenas_COR.indd 3
27/01/2015 09:40:25
© 2015 – Editura Viaţă şi Sănătate Toate drepturile rezervate. Traducere: Olga Dorobanţu Redactare: Livia Ciobanu-Mihai Lectura: Christian Sălcianu Tehnoredactare: Irina Toncu Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BADENAS, ROBERTO Întâlniri / Roberto Badenas ; trad.: Olga Dorobanţu. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2015 Bibliogr. ISBN 978-973-101-831-7 I. Dorobanţu, Olga (trad.) 232.9
intalniri_Badenas_COR.indd 4
27/01/2015 09:40:25
Cuprins Prolog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7
Prezentare: În pustie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11
1. În noapte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 2. Împreună la fântână . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 3. Pe plajă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 4. În piaţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 5. La poalele unui munte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 6. În zori. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 7. Într-o călătorie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 8. În doi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117 9. Pe drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 10. Sub un copac. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 11. La o sărbătoare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151 12. La o cină. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 13. Sub coloane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173 14. Pe înserate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
Despărţire: Între prieteni. . . . . . . . . . . . . . . . . .
205
Indicaţii bibliografice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
213
intalniri_Badenas_COR.indd 5
27/01/2015 09:40:25
intalniri_Badenas_COR.indd 6
27/01/2015 09:40:25
Prolog Există opere celebre de o bogăţie artistică atât de mare, de o valoare umană sau de o profunzime spirituală atât de imensă, încât numeroasele studii cărora le-au dat naştere nu reuşesc să pătrundă pe deplin misterul lor, nici trecerea timpului să le scadă din farmecul indescifrabil sau din incredibila relevanţă. Între aceste tezaure ale omenirii, un loc privilegiat îl ocupă evangheliile: patru povestiri fascinante despre personajul cel mai enigmatic din istorie. Nu lipsa cărţilor despre Isus m-a determinat să public aceste pagini. Dimpotrivă. E greu de crezut că a mai rămas ceva de spus despre această Fiinţă excepţională, care întrece ca nimeni alta limitele omeneşti. Bogăţia subiectului m-a făcut să încerc o nouă lectură a acestui izvor nesecat de inspiraţie. Precum marile simfonii, precum catedralele gotice sau orice altă mare creaţie a gândirii, evangheliile pot fi examinate la diverse nivele şi din diferite perspective. Aceste pagini nu pretind a fi o reconstituire istorică, nici o analiză teologică. Excelentele lucrări deja existente fac inutilă o asemenea muncă. Intenţia mea este alta. Deşi susţinută de documentele acumulate de-a lungul multor ani de studiu, prezentarea textelor este o simplă
intalniri_Badenas_COR.indd 7
27/01/2015 09:40:26
8
Întâlniri
încercare personală de a recompune şi sugera un cadru ambiental verosimil, apt în acelaşi timp să evoce realitatea şi s-o apropie de prezentul nostru cotidian. Mai mult decât exactitatea arheologică a detaliilor, mă interesează adevărul subiacent din fiecare povestire. În loc să abordez textul biblic ca pe o scriere imuabilă în rigiditatea autorităţii sale sacre, am preferat să mă apropii de el ca de o povestire vie, retrăită în flexibilitatea nelimitată a constantei sale actualităţi.1 Însăşi fidelitatea mea faţă de intenţia originalului îmi permite să mă dedic acestui exerciţiu de actualizare cu toată libertatea, pentru că aceste texte n-au fost scrise ca să fie păstrate ca documente de arhivă, ci pentru a le aplica în viaţa noastră cotidiană. Dacă îndrăznesc să le descriu în felul meu, este pentru că ştiu că, înainte de a fi scrise, au fost trăite şi povestite. Şi au fost scrise tocmai pentru a fi retrăite şi repovestite la nesfârşit. Cuvintele acestea sunt o mărturie personală despre întâlnirile mele cu Isus de-a lungul vieţii, ca nişte proiecţii ale situaţiilor descrise de evanghelii. Fără îndoială, sunt mai mult rodul inimii decât al intelectului. Izvorăsc mai mult din admiraţia mea crescândă pentru Învăţătorul din Galileea decât din acumularea de date istorice. În ultimă instanţă, sunt mai mult rezultatul întâlnirii cu o persoană decât al frecventării unor biblioteci. Pasiunea mea pentru Isus, ca orice mare dragoste, a luat naştere dintr-o mare întâlnire. Dintre numeroasele reflecţii pe care mi le-a trezit fiecare pasaj, le împărtăşesc aici doar pe cele care mi s-au părut mai relevante pentru fiecare caz, ştiind că textul poate să transmită multe altele.
Această idee o datorez, în parte, autoarei cărţii Viaţa lui Iisus, Ellen G. White, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2014, p. 67. 1
intalniri_Badenas_COR.indd 8
27/01/2015 09:40:26
Prolog
9
Relaţiile lui Isus cu oamenii sunt toate atât de sugestive, încât a fost destul de dificil să decid pe care să le includ şi la care să renunţ. Cum consider că această lucrare este doar o introducere la un proiect mult mai important – studiul direct al evangheliilor de către cititori –, am limitat întâlnirile la paisprezece pentru a fi scurt, rămânând însă fidel adevărului biblic. Dacă această prezentare succintă le trezeşte unora interesul de a explora mai mult Evanghelia sau îi ajută să-L găsească, sau să-L regăsească, în mod personal pe Isus, atunci şi-a atins scopul. Nu simt nevoia să le cer scuze elevilor şi prietenilor mei că repet aici unele dintre ideile pe care m-au auzit expunându-le şi în alte ocazii, căci ei sunt cei care m-au convins să le public. Tuturor le mulţumesc profund pentru ajutorul preţios. Totuşi trebuie să le menţionez, în mod particular, pe Raquel Aguasca, pentru preţiosul ei sfat în redactare, pe Rosa Valverde, pentru competenta sa colaborare în pregătirea manuscrisului final, pe soţia mea, pentru asistenţa sa constantă în toate fazele proiectului, şi, în mod special, pe Marta Prats, fără al cărei entuziasm şi sprijin moral şi profesional neobosit, această carte n-ar mai fi existat.
intalniri_Badenas_COR.indd 9
27/01/2015 09:40:26
Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. El este acela despre care este scris: «Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta». Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Luca 7:24-28 cf. Maleahi 3:1
intalniri_Badenas_COR.indd 10
27/01/2015 09:40:26
Prezentare
În pustie Iată glasul celui care strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului...” Matei 3:3
intalniri_Badenas_COR.indd 11
27/01/2015 09:40:26
intalniri_Badenas_COR.indd 12
27/01/2015 09:40:26
A
lbia Iordanului este o vale săpată în deşert. Un defileu care coboară câteva sute de metri sub nivelul Mării Mediterane, până la vărsarea în apele urât mirositoare ale Mării Moarte, locul cel mai de jos de pe pământ şi una dintre văile cele mai impregnate de istorie...1 Acest sol torturat de eroziuni şi calcificat de focul cerului este tot ce a mai rămas din ceea ce, în alte timpuri, ar fi trebuit să fie fertila vale a Sodomei2: munţi mutilaţi, pietrişuri sterile, crăpături sinistre şi roci blestemate. Nici măcar oaza Ierihonului, cu verdele îndepărtat al palmi-
Descrierile mele de peisaje nu sunt pure creaţii literare. Toate se bazează pe notiţele luate cu ocazia vizitelor mele în locurile menţionate. Impresiile sunt subiective căci fiecare captează lumea din punctul său de vedere, însă ele încearcă să reproducă mediul ambiant descris cât mai exact posibil. 1
Din surse iudaice, depresiunea Mării Moarte este rezultatul distrugerii Sodomei şi regiunii din jurul ei (v. Geneza 10:19; 13:10,11; 18; 19; Sanhedrin 109). Unele situează vechea cetate blestemată în jurul muntelui Sedom, bogat în potasiu, aşezat la N-E de ceea ce Talmudul numeşte „Marea Sodomei” (Shabbat 108 b), iar altele în muntele de sare numit Sodom, aflat în Sud. Locul exact însă nu se cunoaşte (Encyclopaedia Iudaică, Keter, Ierusalim, 1972, vol. 15, 70-72). Din timpuri străvechi, acest loc unic a atras atenţia datorită sărurilor sale şi surprinzătoarei bogăţii de bitum sau asfalt (Pausanias, Periegesis 5, 7.4 .5; Aristotel, Meteorologia 2, 3.29; Estrabon, Geografia 5, 2.41; Galenus, De simplicium medicantorum facultatibus 4, 20). 2
intalniri_Badenas_COR.indd 13
27/01/2015 09:40:26
14
Întâlniri
erilor săi, nu reuşeşte să rupă asprimea acelei dezolante aridităţi.3 Nişte călători dau viaţă dimineţii, în timp ce traversează vadul în Betabara4, trecătoare obligatorie în drumul caravanelor. Conform tradiţiei, pe aici au trecut Iordanul, pe uscat, israeliţii din vechime, conduşi de Iosua, când au intrat pe pământul promis.5 Şi tot aici, profetul Ilie şi-a deschis drum prin apele tulburi, lovind râul cu mantaua sa, puţin înainte de a se fi înălţat la cer într-un car de foc.6 Urcând uşor împotriva curentului, călătorii ajung la o cotitură largă. Într-o parte, un zid abrupt îşi proiectează umbra peste ochiul de apă liniştit. Râul, care curge printr-o albie plină de ocolişuri, se linişteşte şi se opreşte pe un banc de nisip care se înalţă uşor spre munţii Moabului. Un adevărat auditoriu natural, unde nou-veniţii se fac comozi printre trestii, stuf, leandri în floare şi roşcovi răsuciţi. Coborând această adâncitură, se pierde din vedere sin gurătatea aspră a deşertului. Malul abrupt închide orizontul. Peisajul se reduce la două planuri: cerul şi pământul, iar în mijloc – apa curată, albastră, strălucitoare. Acesta este locul ales de acela pe care ei îl caută. Aici îşi au locuinţa aula şi sanctuarul. În singurătate, marea şcoală a oamenilor superiori, unde nimic nu reuşeşte să Ierihon (cel mai vechi oraş din Israel) era aşezat la şapte kilometri vest de Iordan, pe drumul care ducea la Ierusalim, la marginea celei mai fertile oaze din ţară. 3
Evangheliile numesc acest loc Betabara, sau Betania (Ioan 1:28) sau „Enon (Anion), aproape de Salim” (Ioan 3:23). Fiind vorba de un loc „deşertic”, adică nelocuit, nu s-a localizat cu certitudine nicio aşezare cu aceste nume (Lucas Grollenberg, Panorama del mundo bíblico [„Panorama lumii biblice”], Guadarrama, Madrid, 1966, p. 159). 4
După cele mai vechi documente din Israel, trecerea Iordanului a avut loc în faţa sau aproape de Ierihon (Numeri 22:1; Iosua 3:14-17; 4:1-9,18-24; j Kil’ayim 9, 5).
5
6
Vezi 2 Împărați 2:1-15.
intalniri_Badenas_COR.indd 14
27/01/2015 09:40:26
În pustie
15
distragă atenţia, şi-a modelat spiritul auster şi puternic, definit de înger ca „duhul lui Ilie”.7 Căci aceşti călători au venit să-l asculte pe Ioan Botezătorul...8 Ţărani din îndepărtatele sate de munte, pescari din Galileea, artizani din Iudeea şi negustori din Ierusalim ajung aici după un drum lung şi obositor. Sunt doar câteva luni de când mesajul său a scuturat Israelul. Dumnezeu a tăcut vreme de secole,9 iar dacă acum vorbeşte prin gura unui profet, ei vor să-L asculte. Pe măsură ce soseşte, lumea se adună în grupuri. La o anumită distanţă, şi mai presus de toţi, se disting marii capi ai aristocraţiei: latifundiari şi înalţi prelaţi. Eleganţi, mândri, detestaţi şi invidiaţi de toată lumea, trăiesc din rente, din funcţii religioase sau din posturi în guvern. Poporul îi urăşte din cauza abuzului de putere, a rapacităţii Luca 1:13-17. Profeţia din Maleahi 4:5,6 (sau 3:23,24 după unele versiuni) anunţa că Ilie va fi predecesorul lui Mesia. Isus îl identifică pe Ioan Botezătorul cu acel „Ilie care trebuie să vină” (Matei 11:14; 17:10-13; Marcu 9:11-13), deşi acesta nu a vrut să recunoască o asemenea identificare înaintea învăţaţilor, probabil pentru a evita confuzii referitoare la doctrina de reîncarnare (Ioan 1:19-28). Despre aşteptarea „duhului lui Ilie”, ca predecesor al lui Mesia, vezi Zabim 48:10.11; Berakhoth 35b; Menahot 45a; Bekhorot 24a; ‘Eduyot 8, 7. 7
Despre lucrarea lui Ioan în deşert, vezi Matei 3:1-12; 11:7-14; Marcu 1:4-8; Luca 3:1-20; 7:24-30; Ellen G. White, Viața lui Iisus, pp. 79–90. Practica conform căreia un tânăr trebuia să se retragă în deşert un anumit timp, pentru a se regăsi pe sine însuşi sau pe Dumnezeu, îşi avea rădăcinile în spiritualitatea acelei epoci. Iosif Flavius, cunoscutul istoric iudeu, povesteşte cum, în tinereţea sa (în jurul anului 50 d.Hr.), după ce a căutat, în zadar, un răspuns la nelămuririle sale religioase, cercetând diferite curente de gândire care circulau în popor, s-a retras un timp în deşert, urmând un sihastru numit Bannus, care locuia aproape de Iordan şi se hrănea cu plante şi fructe sălbatice (Viaţa, 2). Ioan Botezătorul (Luca 1:80), Isus (Marcu 1:12.13) şi Pavel din Tars (Galateni 1:17) au făcut acelaşi lucru înainte să-şi înceapă lucrarea. 8
„Tăcerea profetică” era deplânsă în Israel de mai bine de patru secole (după tradiţia rabinică, text bazat pe declaraţia din Psalmii 74:9). Vezi Giuseppe Ricciotti, Vida de Jesucristo [„Viaţa lui Isus Hristos”], ediția a 9-a, Luis Miracle, Barcelona, 1969, p. 295. 9
intalniri_Badenas_COR.indd 15
27/01/2015 09:40:26
16
Întâlniri
şi belşugului în care trăiesc. Au venit ca să se recreeze şi să cântărească pericolul. Sunt irodienii10 şi saducheii11, purtătorii de cuvânt ai Sinedriului12, complicii lui Irod şi spionii lui Pilat. Pentru ei, Ioan era un agitator politic. Distanţaţi, de asemenea, de restul poporului, se află fariseii.13 Dacă saducheii reprezintă bogăţia şi puterea, Se numeau irodieni acei partizani ai dinastiei regale idumeice. În general, era vorba de persoane cu înalte funcţii publice. Iudeii „puri” considerau aşa-zisa dinastie ca nelegitimă, nefiind de origine evreiască (Iosif Flavius, Antichităţi iudaice 15, 15.2; v. Matei 22:16; Marcu 3:6,12,13). În legătură cu acest grup politic, vezi Joaquim Jeremias, Jerusalén en tiempos de Jesús [„Ierusalimul în timpul lui Isus”], Cristiandad, Madrid, 1977, pp. 342–345. 10
După Iosif Flavius (Antichităţi iudaice 13, 293), saducheii proveneau doar din clasele cele mai înalte. Nu recunoşteau altă autoritate decât Legea lui Moise (Pentateucul), respingând, în consecinţă, toţi profeţii. O caracteristică importantă a credinţei lor era negarea vieţii de după moarte (Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor 2, 165; Marcu 12:18-27; Matei 22:23; Luca 20:27; Faptele apostolilor 23:68). Şi cum pentru ei nu exista altă viaţă decât aceasta, teologia lor identifica prosperitatea materială cu binecuvântarea divină, iar necazurile, cu pedeapsa pentru păcate (Antichităţi iudaice 18, 16.17). Propria lor aroganţă era cea mai bună „dovadă” a favorii lui Dumnezeu (cf. J. Jeremias, Jerusalén..., pp. 239–248). 11
Sinedriul (cuvânt grecesc care înseamnă „a se aşeza împreună”) era un consiliu de stat, instituit după exil. Era format din 71 de membri (posibil în memoria lui Moise şi a celor 70 de bătrâni din Exodul 24:1 şi Numeri 11:16), în majoritate saduchei (preoţi şi importanţi reprezentanţi ai nobilimii). Din timpul reginei Alexandra (77–67 î.Hr.), fariseii începuseră să fie reprezentaţi de cei mai de seamă cărturari (cf. Matei 5:22; 26:59; Marcu 14:55; 15:1; Luca 22:66; Ioan 11:47; Faptele apostolilor 5:21-41; 6:12-15; 22:30; 23:1-28). 12
Fariseu, în aramaică perishayya, înseamnă „cel separat”. Termenul, datat din anul 135 î.Hr., a fost interpretat în mod diferit: pentru a desemna pe cel care se separa de ajutorul guvernului, pe cel care se distanţa de păcat, prin rigoarea practicii la care se supunea, pe cel care se separa de ceilalţi, pentru a-şi păstra sfinţenia, sau se diferenţia prin propria interpretare a Legii (vezi Xavier LèonDufour, Diccionario del Nuevo Testamento [„Dicţionar al Noului Testament”], Cristiandad, Madrid, 1977, p. 215). Iosif Flavius compară atitudinea lor cu cea a stoicilor (Viaţa 12). Talmudul este cea mai importantă perpetuare a spiritului fariseic. Despre incoerenţa legalistă a acestora, vezi Marcu 12:13-17; Matei 23:1-36 şi Luca 11:45-52. Cărturarii sunt interpreţii oficiali ai Legii, în general fa13
intalniri_Badenas_COR.indd 16
27/01/2015 09:40:26
În pustie
17
fariseii întruchipează înţelepciunea şi ştiinţa. Învăţaţi, licenţiaţi în drept, doctori, rabini, învăţători, avocaţi, teologi, judecători şi formatori de opinie publică. Sunt cei care gândesc, cei care influenţează. Suficienţa arogantă pe care o emană este forţa cea mai refractară şi mai ostilă predicii lui Ioan Botezătorul. Ce-ar putea să-i înveţe acest biet incult? Siguri pe ei, sub mantia de cultură, de religiozitate şi de respect burghez, sunt preocupaţi totuşi de radicalismul tânărului profet. Au venit să analizeze declaraţiile neliniştitoare ale noului predicator. Să protejeze legea. Să salveze ortodoxia. Să apere tradiţia. Pentru ei, Ioan este un fanatic periculos. În mulţime străluceşte armura soldaţilor.14 Unii, aflaţi în exerciţiul funcţiunii, patrulează prin zonă pentru a împiedica revoltele. Alţii însă se află acolo din proprie iniţiativă. În permisie, prea departe de casele lor, îşi umplu cum pot timpul lăsat de armistiţiu. După vărsarea de sânge, caută un mod de a uita trecutul sau de a înăbuşi vocea care le tulbură odihna. Încearcă să scape din cercul infernal al violenţei legalizate în care au intrat şi să caute un alt motiv pentru a lupta, unul mai satisfăcător decât banii. risei. Iosif Flavius, fiind el însuşi fariseu, subliniază legalismul ritual (Istoria războiului... 1, 15; 2, 8 şi toată cartea 13; Antichităţi 18, 1; cf. J. Jeremias, Jerusalén... pp. 261–281). Din anul 63 î.Hr., Palestina se găsea sub ocupaţie romană, depinzând administrativ de provincia Siria (Iosif Flavius, Antichităţi 14, 66-74). Romanii au preferat să-şi exercite puterea prin intermediul regilor clientelari (autohtoni) de origine idumeică. Aceştia, nefiind iudei, aveau mai puţine posibilităţi de a susţine o răscoală împotriva stăpânirii romane. Aceşti soldaţi puteau deci să fie mercenari ai lui Irod (vezi Manuel de Tuya – Profesores de Salamanca, Biblia comentada. Evangelios [„Biblia comentată. Evanghelii”], BAC, Madrid, 1964, p. 786). Cruzimea militarilor este reflectată în acţiuni cum ar fi uciderea pruncilor din Betleem (Matei 2:13-18), cea a peregrinilor galileeni (Luca 13:1) sau în tortura şi crucificarea răsculaţilor (Luca 23:11-26,36,37). Iosif Flavius povesteşte cum un grup de copii care îndrăzniseră să doboare un vultur imperial pe care Irod îl aşezase la poarta templului au fost arşi de vii (Antichităţi 17, 6.2-4). 14
intalniri_Badenas_COR.indd 17
27/01/2015 09:40:26
18
Întâlniri
Ascunzându-se de soldaţi, în mulţime se pot vedea câţiva zeloţi.15 Pot fi recunoscuţi atât după răzvrătirea din priviri, cât şi după cuţitele care se ghicesc sub pelerinele lor. Luptă pentru independenţa ţării, împotriva ocupaţiei militare. În zelul lor, sunt dispuşi la orice: răscoală, gherilă, asasinat. Pe cât de idealişti, pe atât de cruzi, sunt capabili să-şi dea viaţa pentru cauza lor sau să ia vieţi pentru aceeaşi cauză. Guvernul îi califică drept terorişti. Poporul se teme de ei, îi admiră şi-i acoperă. Sunt conştiinţa naţională, dar confundă religia cu vocea neamului. Setea lor de libertate şi dreptate i-a adus la Iordan, pentru că Ioan, ca şi ei, denunţă abuzurile celor puternici, corupţia de la curte şi complicitatea clerului. Iar ei aşteaptă un lider, un Mesia care să elibereze poporul şi să-l salveze, în sfârşit, de la chin.16 Aproape de apă, într-un mic cerc de care ceilalţi în cearcă să se îndepărteze fără a-şi disimula dispreţul, discută vameşii: colectorii de impozite, funcţionari ai fiscului şi trezorierii. Colaboratori şi beneficiari ai ocupaţiei romane, Mişcarea zelotă împotriva asupririi romane se pare că a luat fiinţă odată cu Iuda Galileeanul (Iosif Flavius, Istoria războiului... 2, 56; 2, 118; cf. Faptele apostolilor 5:37). Doi dintre fiii lui, Iacov şi Simon, au fost crucificaţi din ordinul procuratorului Tiberiu Alexandru, prin anul 47 (Antichităţi 20, 102), iar altul, numit Menahem, a cucerit, împreună cu ceata sa, Masada, în anul 66 d.Hr., la începutul răscoalei naţionale împotriva romanilor, rezistând acolo până în anul 74. 15
Iosif Flavius numeşte „sicari” un tip de terorişti zeloţi care, înarmaţi cu un pumnal ascuţit, profitau de înghesuială pentru a-şi tăia victimele cu atâta rapiditate şi precauţie, că treceau neobservaţi (Istoria războiului... 2, 254). Există unii care presupun că numele „Iscariotean”, sub care este cunoscut Iuda, înseamnă sicar. Una dintre cele mai faimoase acţiuni ale zeloţilor a fost incendierea arhivelor de datorii care se găseau în Templul din Ierusalim, în felul acesta câştigându-i pe săraci de partea lor în răscoala împotriva Romei, din anii 60 (Istoria războiului... 2, 427). Deşi expectativele mesianice erau foarte diferite şi chiar contradictorii, în funcţie de diferitele tendinţe religioase, în primul secol toate erau de acord cu faptul că Mesia va termina pentru totdeauna cu jugul roman, va unifica Israelul şi va domina lumea (Psalmii lui Solomon 17, 25-28). 16
intalniri_Badenas_COR.indd 18
27/01/2015 09:40:26
În pustie
19
vameşii reprezintă birocraţia şi fiscul: călăii şi asupritorii jugului imperial.17 Îi însoţesc câteva femei care frapează prin aspectul lor încărcat de bijuterii ostentative şi parfumuri stridente. Desconsiderate de unii, exploatate şi dorite de alţii, trăiesc, ca şi vameşii, solidaritatea marginalizaţilor: puţini bani, pentru puţină companie.18 Ducându-şi viaţa între răufăcători şi burghezie, au venit la Iordan pentru că singurătatea este tristă. Pentru că au nevoie de respect, înţelegere şi ajutor, ca orice fiinţă umană. Sau poate pentru că viaţa pe care o trăiesc nu le mai satisface şi visează la o alta. Din când în când, se întrezăreşte în mulţime albul veşmintelor călugărilor esenieni. Preocupaţi de ei înşişi, părând că aparţin altei lumi, trăiesc austeri ascetismul lor mistic. În fervoarea lor fatalistă, au abandonat orice acţiune care nu este prozelitism sau penitenţă. La umbra Vameşii erau deseori ceva mai mult decât nişte funcţionari. Erau angajaţi de stat pentru a strânge impozitele. Îşi cumpărau postul pe o sumă convenită şi administrau în aşa fel încât investiţia făcută să fie rentabilă. Erau dispreţuiţi de popor în general, fiind colaboratori ai guvernului opresor, şi de două ori mai mult de către cei mai credincioşi, pentru că încălcau legea din motive de interes personal (Exodul 22:24; Leviticul 25:36,37; Deuteronomul 23:20,21; Sanhedrin 25b). Printre rabini, se zicea că „vameşilor le este greu să se pocăiască” (Baba Qamma 94b), căci, pentru a o face, ar trebui să-i despăgubească pe toţi cei pe care i-au furat (cf. Luca 18:9-14). Numele de „vameşi” era asociat în acea epocă cu cel al păcătoşilor (Matei 9:10,11; 11:19; Marcu 2:15,16; Luca 7:34; 15:1,2), al păgânilor (Matei 18:17) şi al prostituatelor (Matei 21:31,32). Despre asuprirea fiscală, vezi Iosif Flavius, Antichităţi 18, 274. 17
Deşi prostituţia era interzisă prin lege (Deuteronomul 23:17,18), în special pentru fiicele preoţilor (Leviticul 21:9), în practică era tolerată, căci relaţiile cu prostituatele nu se considerau adulter. De aceea, acestea activau în public, fără niciun obstacol, din timpurile cele mai îndepărtate (Geneza 38:13-26; Proverbele 5:6,24-26; 7:5-27). Erau uşor de recunoscut după felul în care se îmbrăcau (Proverbele 7:10). Pentru mai multe detalii despre luxul împodobirii prostituatelor, vezi Ezechiel 16:8-63 şi Isaia 3:16-24. După Iosif Flavius, nici ele, nici descendenţii lor nu puteau să facă parte vreodată din comunitatea religioasă din Israel (Antichităţi 4, 8). 18
intalniri_Badenas_COR.indd 19
27/01/2015 09:40:26
20
Întâlniri
mânăstirii lor19, indiferenţi la nevoile celorlalţi şi la problemele prezentului, ei reprezintă o altă formă de sectarism, trăită între lupta pentru cauză şi inhibiţie. Restul auditoriului – clasa mijlocie: ţărani, muncitori, femei cu copii. O grămadă de săraci, cerşetori şi bolnavi. Şi mulţi tineri. Lume de rând. Fiecare purtând în spate probleme familiale şi conflicte personale, iubiri şi uri, răni şi iluzii, pasiuni şi temeri, frustrări şi speranţe. În mulţimea aceea de curioşi, indiferenţi, neliniştiţi sau resemnaţi, fără să se deosebească prea mult de ei, aşteptau, de asemenea, doi pescari, Ioan şi Andrei, o femeie cu o profesie dubioasă, numită Maria, un tânăr doctor în drept preocupat de viitorul său, un bancher cu o istorie tulbure, un bolnav incurabil despre care se crede că este posedat de Diavolul şi nişte tineri foarte sănătoşi, aflaţi în căutarea unui ideal... Străfundul privirilor lor descoperă aceeaşi insatisfacţie şi lupte asemănătoare. Toţi ar vrea să-şi depăşească mediocritatea, nereuşitele, acea rutină amară în care se târăsc, fără să ştie de ce. Au venit căutând alinare şi speranţă, pentru că presimt că a trăi ar putea să însemne ceva mai mult decât a munci sau a şoma, a suferi sau a te distra. Se află aici pentru că doresc să găsească ceea Despre austeritatea care li se cerea călugărilor esenieni şi despre incredibila temperanţă la care se supuneau, vezi Iosif Flavius, Istoria războiului... 2, 137-139 şi 2, 129-133. Severitatea codului de comportare este enunţată în Manualul de Disciplină al sectei (6, 24 la 8, 25). Cazul unei fraude sau al unei minciuni putea să ducă la micşorarea porţiei zilnice de hrană – care practic consta în pâine şi apă şi nimic altceva – la un sfert, pentru tot restul vieţii. A râde sau a dormi în timpul unei reuniuni ar fi putut duce la excluderea timp de 10 zile din comunitate. Plinius cel Bătrân descrie în detalii o mânăstire eseniană din apropierea M. Moarte (Istoria naturală 5, 73). Descoperirile de la Qumran ne permit să ne facem o idee apropiată despre credinţele şi stilul de viaţă al acestei comunităţi din deşert. Despre pasivitatea (sau impasibilitatea) lor în faţa vieţii, Filon din Alexandria zice: „Am căutat printre ei pe cineva care să se dedice fabricării [...], chiar şi numai a unor obiecte inofensive, dar a fost în zadar, căci acestea, zic ei, ar putea fi utilizate pentru a face rău” (Quid omnis probus liber sit 78). 19
intalniri_Badenas_COR.indd 20
27/01/2015 09:40:26
În pustie
21
ce le lipseşte. Au venit pe malul Iordanului pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu din gura profetului... Când Botezătorul apare deasupra stâncilor, o linişte plină de aşteptare se aşterne peste cei prezenţi. Strălucirea din privirea sa este cea a unui sol al lui Dumnezeu. Singurul fiu al unui venerabil preot a renunţat la viaţa uşoară din Templu pentru a-şi urma riscanta vocaţie. Cuvântul pe care Duhul i-l spune în deşert, el îl proclamă înaintea mulţimii cu toată forţa tinereţii sale. Ioan este conştiinţa autentică şi neinfluenţabilă a aceluia care nu se teme de nimeni şi de nimic: nici de guvern, nici de cler, nici de popor. Condamnă deopotrivă şi viciile josnice ale plebei, şi crimele ascunse ale celor puternici.20 Deţine elocvenţa irezistibilă a cuiva care proclamă adevărul. Mesajul său este clar, simplu şi direct: „Dumnezeu va veni. Împărăţia lui Mesia se apropie. Pregătiţi-vă pentru a-L primi.” Ioan este un suflet puternic, dar sensibil în faţa suferinţei şi nedreptăţii, indignat şi plin de milă în acelaşi timp. Cuvintele sale îi mustră pe unii şi îi încurajează pe alţii. În mesajul său nu se simte pesimismul amar din strigătul păsărilor de noapte. Mai mult decât un reformator, Botezătorul este un mesager al speranţei.21 Despre corupţia de la curtea lui Irod, vezi Iosif Flavius, Antichităţi, 15, 259; 17, 349-353; 18, 136; 20, 143. După Marcu 6:17-29, Ioan Botezătorul a fost decapitat din ordinul lui Irod, în cursul unei orgii, pentru că a îndrăznit să denunţe comportarea incestuoasă a monarhului, care avea o viaţă conjugală cu cumnata sa (cf. Leviticul 18:16). După Iosif Flavius, lui Irod îi era frică de Botezător, considerându-l un instigator al maselor împotriva sa (Antichităţi 18, 118). 20
Iosif Flavius descrie predica lui Ioan Botezătorul în felul următor: „Ioan, numit Botezătorul, este un om excepţional. Îi învaţă pe iudei că trebuie să facă eforturi pentru a practica binele, adică să fie drepţi cu ceilalţi şi să-L onoreze pe Dumnezeu. De asemenea, trebuie să se lase botezaţi, deşi, după învăţăturile sale, botezul are valoare înaintea lui Dumnezeu doar dacă cel botezat este găsit îndreptăţit prin practicarea dreptăţii; (botezul) operează îndreptăţirea corpului, dar nu şi salvarea de păcate” (Antichităţi 18, 116, 117). 21
intalniri_Badenas_COR.indd 21
27/01/2015 09:40:26
22
Întâlniri
Citându-l pe profetul Isaia,22 Ioan îi compară pe ascultătorii săi cu deşertul care-i înconjoară: un ogor înţelenit care trebuie lucrat pentru a se transforma într-un câmp roditor, sau într-un drum netezit „pentru Cel care urmează să vină”. Pentru că Domnul Se apropie precum gospodarul care merge „să-şi strângă grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc”23 sau precum un rege care vine în vizită la slujitorii săi, cărora li se spune: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”, pentru a-L putea primi.24 Mesajul său pătrunde necontenit în conştiinţa ascultătorilor, până acolo încât tulbură indiferenţa unora, irită fanatismul altora şi stârneşte nelinişte spirituală în alţii, care se întreabă: — Cum ne va găsi Mesia când va veni? Vom fi grâu sau pleavă, drum pietros sau cărare netedă? Deţinătorilor de putere, refractari în faţa oricărui tip de reformă, le va zice: — Pui de năpârci, să nu credeţi că funcţiile voastre, ştiinţa voastră sau poziţia voastră religioasă vă vor putea proteja. Securea a fost deja înfiptă la rădăcina pomilor şi cel care nu aduce rod, oricât de mare ar fi, va fi tăiat.25 Vocea dură a profetului devine blândă în faţa fiinţelor sărmane şi răsună printre pietre ca un strigăt de eliberare. Cei dispreţuiţi de „lumea bună”, conştienţi de nevoia lor, sunt primii care reacţionează. — Ce să facem? întreabă vameşii.26 — Lăsaţi dorinţa de înavuţire! Nu cereţi mai mult decât este drept! Descoperiţi solidaritatea! 22
Isaia 40:3-5; cf. Luca 3:4-6.
23
Luca 3:17,18.
24
Matei 3:1-3.
25
Vezi Matei 3:5-10.
26
Vezi Luca 3:12,13.
intalniri_Badenas_COR.indd 22
27/01/2015 09:40:26
În pustie
23
— Ce trebuie să facem? întreabă militarii27, care ştiu până unde poate corupe puterea. — Renunţaţi la violenţă! Nu abuzaţi de forţă! Trăiţi în împreună-simţire cu ceilalţi! — Ce trebuie să facem? continuă să întrebe lumea.28 — Nu mai fiţi egoişti! Împărţiţi cu cei ce nu au nimic! Fiţi generoşi! Vocea puternică continuă să vibreze în aer: — Pocăiţi-vă!29 Schimbaţi direcţia! Opriţi-vă din ocoli rea pustiei şi mergeţi odată spre pământul promis, după Salvatorul care este gata să sosească.30 Şi cum toţi suntem atinşi de rău, avem nevoie să ne curăţim.31 Botezul simVezi Luca 3:14. A se mulţumi cu salariul însemna să se renunţe la orice fel de extorsiune.
27
28
Luca 3:10,11.
Matei 3:2. Cuvântul grecesc tradus prin „pocăiţi-vă”, „convertiţi-vă” sau „faceţi penitenţă” este metanoeite, care înseamnă în mod literar „schimbaţi-vă mentalitatea sau felul de a gândi”. Acest termen se traduce de obicei prin rădăcina evreiască shuv, care înseamnă „a întoarce”, cu ideea de întoarcere de pe un drum greşit, pentru a porni pe cel bun. Dar semnificaţia conceptuală în ambele limbi este similară. Este vorba de a schimba orientarea şi de a lua o decizie existenţială, în care accentul nu se pune pe întoarcerea de pe o cale greșită (cum sugerează cuvântul „pocăinţă” sau „penitenţă”, asociate ideii de remuşcare, părere de rău). Este vorba, înainte de toate, de a te întoarce către Cineva. 29
Este interesant de observat că textele precizează că locul unde Ioan boteza se afla „dincolo de Iordan” (Ioan 1:28; 10:40), adică în Transiordania. Dacă Ioan boteza în Iordan, de ce această insistenţă în a preciza că o făcea „dincolo”? Faptul că se situa într-un loc faimos din punct de vedere istoric, sugerează că, prin actul botezului, Ioan evoca în acelaşi timp o „trecere a Iordanului” spiritual, care permitea celor care o practicau „să intre spiritual în poporul lui Dumnezeu”, trecând din pustia trecutului lor la noua realitate a Pământului promis, sub conducerea noului Iosua (în ebraică, Isus şi Iosua sunt acelaşi nume: Yeshua). 30
Noţiunea biblică conform căreia răul contaminează (vezi de exemplu Romani 5:12-21) merită atenţie. În acelaşi fel cum lipsa de respect faţă de legile naturii conduce la dezechilibru ecologic, deteriorarea condiţiilor de viaţă şi sănătate şi, în final, contaminare şi moarte, tot aşa, lipsa de respect faţă de legile cerute de
31
intalniri_Badenas_COR.indd 23
27/01/2015 09:40:26
24
Întâlniri
bolizează curăţirea. Dacă vreţi să refaceţi armonia dintre voi şi Dumnezeu, veniţi în apă. Ioan a terminat de vorbit. În linişte, coboară până în mijlocul râului. Unii simt cum în inima lor se aprinde o nouă flacără şi intuiesc că viaţa şi speranţa vor să renască. După un moment de reculegere, un soldat îşi lasă armele pe pământ şi intră în Iordan. Îl urmează apoi un vameş. După el, două femei. În continuare, nişte tineri se apropie de mal, dar, în clipa aceea, ceva îi reţine... În faţa lor, un bărbat tânăr, pe care nu l-au văzut sosind, îşi dezbracă tunica. După musculatura umerilor şi a braţelor sale, putea fi luat drept atlet sau dulgher. Însă are ceva ieşit din comun, care atrage puternic atenţia. Faţa Sa tânără, brăzdată de vânt, reflectă atâta pace, arată puterea şi nobleţea unui caracter pe care nu l-au mai văzut la nimeni până acum şi care îl eclipsează chiar şi pe Ioan Botezătorul. Prezenţa Sa inspiră admiraţie şi respect, ca şi când ar iradia o atmosferă supranaturală. Toate privirile se aţintesc spre ciudatul necunoscut. Însuşi Ioan rămâne nemişcat. Văzând că înaintează spre el, Îl opreşte. A descoperit cine este: Isus din Nazaret. Şi exclamă: — Iată-L pe Mesia cel aşteptat, Mântuitorul lumii. Pe El să-L urmaţi, nu pe mine.32 Botezătorul este nedumerit, pentru că Isus continuă să Se apropie: — Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Eu botez doar cu apă, Tu poţi să ne botezi cu Duhul Sfânt.33 funcţionarea fiinţei umane (în termeni biblici, călcarea legilor lui Dumnezeu), aduce cu sine, în mod inevitabil, dezechilibru psihologic, spiritual şi social şi, în final, distrugere. 32
Vezi Ioan 1:15; 29-34; 3:22-36.
33
Vezi Matei 3:11; 13-15; Ioan 1:26,27.
intalniri_Badenas_COR.indd 24
27/01/2015 09:40:26
În pustie
25
Dar Isus Se află deja în mijlocul râului. — Da, Ioan. Deşi nu înţelegi, şi Eu vreau să fiu botezat.34 Astăzi şi pentru Mine începe o nouă etapă, cea mai importantă din viaţa Mea. Cu mâna tremurândă, Ioan Îl scufundă.35 Ridicându-Se la suprafaţă, Isus rămâne un moment în meditaţie. Apa străluceşte în jurul Său ca luminată de o rază din cer. Norii se întredeschid, lăsând loc unui torent de lumină. Un tunet rupe tăcerea şi se aude o voce care zice: — Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.36 Ieşind din apă şi trecând pe lângă ei, unii au simţit că Isus îi privea, că prin gestul Său îi invita să-şi refacă vieţile, că intrase în Iordan din solidaritate cu ei şi că Se rugase pentru ei.
În Matei 3:13-15 se spune că Isus a vrut să se boteze pentru „a împlini toată dreptatea”, enigmatică frază care, fără îndoială, înseamnă „a împlini tot ce doreşte Dumnezeu” (NBE), adică „a realiza planul divin”. Despre sensul exemplar şi solidar al botezului lui Isus, vezi nota către Matei 3:15 din BTI (Biblia Traducción Interconfesional, Madrid: Biblioteca de Autores Cristianos, 2008, p. 1717) şi Ellen G. White, Viața lui Iisus, pp. 91–95. 34
Cuvântul grec din care provine termenul „a boteza” înseamnă „a scufunda în apă” (Homer, Odiseea 9, 392; Eschil, Prometeu 863) fie un corp, pentru a-l îmbăia (Menandro, Fragment 363, 4), fie haine, pentru a le spăla sau vopsi (Iosif Flavius, Istoria războiului... 4, 563 ; Antichităţi 3, 102) sau orice alt obiect pentru a-l îneca (Istoria războiului... 3, 368). Botezul constă în scufundarea totală a candidatului în apă. Ioan boteza în Enon, aproape de Salim, „pentru că acolo erau multe ape” (Ioan 3:23). Ritualul botezului îşi are sens deplin doar dacă este practicat prin scufundare. Şi aşa apare în anumite versiuni catolice ale NT, ca de exemplu NBE: „Aţi uitat că pe noi toţi, botezându-ne pentru Mesia Isus, ne-au botezat pentru moartea Lui? Apoi, acea scufundare, care se aseamănă cu moartea Lui, ne-a îngropat împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a fost înviat din moarte prin puterea Tatălui, tot aşa şi noi să începem o viaţă nouă. Mai mult, dacă am rămas în El printr-o moarte asemănătoare cu a Sa, cu siguranţă vom fi în El şi printr-o înviere asemănătoare” (Romani 6:3-5, sublinierea ne aparține). 35
36
Matei 3:16,17; Marcu 1:9-11; Luca 3:21,22; Ioan 1:29-34.
intalniri_Badenas_COR.indd 25
27/01/2015 09:40:26
26
Întâlniri
Mai târziu, când urmând exemplul Său, aveau să trăiască experienţa botezului, încă rememorau scena cu cerul deschis şi auzeau vocea lui Dumnezeu, care li Se adresa şi lor: — Tu eşti fiul meu iubit. În tine Îmi găsesc plăcerea. Deşi, ieşind din râu, Isus S-a îndepărtat pierzându-Se în zare, au presimţit că El va fi Învăţătorul pe care-L căutau şi că nimic nu va umple golul lăsat de El, până când nu-L vor găsi din nou.37
Cele trei evanghelii sinoptice coincid în a spune că, imediat după botezul Său, Isus S-a retras în pustie (Matei 4:1; Marcu 1:12; Luca 4:1). Căutarea lui Isus de către unii din ucenicii Botezătorului este atestată în Ioan 1:35-42. 37
intalniri_Badenas_COR.indd 26
27/01/2015 09:40:26