Învață-ne să ne rugăm by Editura Viață și Sănătate

Învață-ne să ne rugăm! TA M Y R A H O R S T

Tamyra Horst este director al departamentului Misiunea Femeii la Conferința Pennsylvania și la Uniunea Columbia, SUA. Ea Îi slujește lui Dumnezeu și fiicelor Lui în domeniul acesta de peste 25 de ani. Dorința ei este de a „încuraja, instrui și provoca femeile să se dezvolte tot mai mult și să slujească într-un mod unic”. Are o adevărată pasiune pentru a le ajuta pe femeile de toate vârstele să învețe să creadă cu adevărat că Dumnezeu le iubește și să trăiască pe măsura acestei credințe. Autoare a numeroase cărți și resurse pentru departamentul Misiunea Femeii, Tamyra este dedicată răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu, prin discursurile pe care le ține și prin lucrarea sa ca lider.

ISBN 978-606-911-437-7

9 786069 114377

54832

Invata-ne sa ne rugam_coperta.indd 1

16/07/2018 14:06:54

Învață-ne să ne rugăm!

Invata-ne sa ne rugam.indd 1

09/07/2018 09:46:19

Invata-ne sa ne rugam.indd 2

09/07/2018 09:46:19

Învață-ne să ne rugăm! TA M Y R A H O R S T

Pa n telimo n

Invata-ne sa ne rugam.indd 3

2018

09/07/2018 09:46:20

Traducere: Andreea Niculici Redactare: Gianina Floricel Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Irina Toncu

Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E‑mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României HORST, TAMYRA Învaţă-ne să ne rugăm! / Tamyra Horst ; trad.: Andreea Niculici. - Pantelimon : Viaţă şi sănătate, 2018 ISBN 978-606-911-437-7 2

Invata-ne sa ne rugam.indd 4

09/07/2018 09:46:20

Dedicație

Dedicată unui Dumnezeu care m-a căutat cu insistență, m-a iubit neîncetat și continuă să mă învețe cum să Îl cunosc mai mult.

Invata-ne sa ne rugam.indd 5

09/07/2018 09:46:20

Voi mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta. Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima. (Ieremia 29:12,13)

Invata-ne sa ne rugam.indd 6

09/07/2018 09:46:21

Primele rugăciuni CAPITOLUL 1

Nu îmi amintesc să fi fost o vreme când să nu mă fi rugat. Atât de departe în timp cât pot să îmi amintesc, țin minte că vorbeam cu Dumnezeu. Poate multora nu li se pare un lucru ciudat, dar chiar nu știu de unde am învățat să mă rog – sau de ce continuam să mă rog în fiecare seară. Familia mea nu frecventa biserica. Nimeni nu se rugase cu mine seara înainte de culcare. Părinții mei mai frecventaseră biserica în copilăria lor, dar, după ce s-au căsătorit și și-au întemeiat o familie, au încetat să o mai frecventeze. Mama dădea vina pe mine – spunea că de fiecare dată când predicatorul se ridica să predice, eu începeam să plâng. Așa că au încetat să mai meargă la biserică. Poate ar fi trebuit să aștepte să mai cresc puțin, ca să păstrez liniștea în timpul programului. Dar înainte să poată face acest lucru, a mai apărut un bebeluș care plângea. Și apoi altul. Și altul. Ajunsă la vârsta de patru ani și jumătate, aveam deja patru frați. Biserica a devenit o imposibilitate pentru o mamă copleșită de poveri. Îmi amintesc că l-am văzut pe tata rugându-se. Și acum îl pot vedea în amintirile mele stând în bucătărie, în capul mesei

Învață-ne să ne rugăm! Invata-ne sa ne rugam.indd 7

09/07/2018 09:46:22

în jurul căreia era adunată toată familia. După ce mama punea mâncarea pe masă, ne adunam toți și tata își pleca ușor capul. Împreunându-și mâinile sale asprite de atâta muncă, el Îi mulțumea lui Dumnezeu pentru mâncare. Apoi toți începeau să vorbească și să dea platoul cu mâncare de la unul la celălalt. În jurul mesei era gălăgie și timpul era umplut cu multe conversații. Era un timp în care aveam părtășie și vorbeam despre cum ne-a fost ziua – școală, muncă și motoare (am avut patru frați, așa că multe din discuțiile noastre gravitau în jurul motoarelor, mașinilor și altor lucruri care nu mă prea interesau). Tatăl meu nu era deloc interesat de biserică, așa că acele rugăciuni de mulțumire pentru hrană înainte de fiecare masă erau cam singura noastră legătură cu Dumnezeu. Într-o ocazie, când l-am întrebat dacă am putea citi Biblia, tata i-a luat pe cei doi frați ai mei mai mari și Biblia. Am stat pe pat la el și am început să citim. Dar era greu să înțelegem, greu să citim. La acea vreme doar ce începeam să citim și cuvintele și limbajul din Biblie era unul greoi pentru niște copii de școală generală. Nu a durat mult până ne-am plictisit și acolo s-a încheiat experiența noastră. Totuși mă simțeam atrasă către Dumnezeu. Doream să știu mai multe despre El. Cu adevărat, Domnul mi s-a arătat de departe și mi-a spus: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea își păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Încă îmi amintesc de o după-amiază de vară când stăteam în ultimul rând, împreună cu alți copii din vecini, adunați sub un copac din curtea prietenei mele, Susan. Timp de o săptămână, în fiecare zi, câțiva adolescenți împreună cu un mentor de vârstă adultă veneau și ne spuneau povestiri. Una dintre ele era o povestire captivantă despre un alt loc din lume. Nu îmi amintesc foarte multe detalii, dar îmi amintesc că începeau să povestească 8

Primele rugăciuni

Invata-ne sa ne rugam.indd 8

09/07/2018 09:46:22

și tocmai pe când era mai interesant, se încheia întâlnirea cu ei. Pentru a afla ce s-a întâmplat trebuia să te întorci ziua următoare. Cred că asta era metoda lor de a ne determina să revenim. Dar în fiecare zi aveau o a doua povestioară – povestea captivantă, care te ținea cu sufletul la gură – și o poveste despre Dumnezeu. Îmi amintesc că ne-au spus povestiri în fiecare zi, timp de cinci zile, dar singurul lucru pe care mi-l amintesc din acea vară de demult este lucrul care mi-a schimbat viața: Dumnezeu mă iubea. Pe mine. O fetiță uscățivă, mult prea timidă, care credea că nimeni nu o observă. Nu eram un copilaș drăgălaș, cum era fratele meu mai mic, Byron. Nu eram mai matură decât îmi cerea vârsta, să fiu silitoare în loc să mă joc (o virtute în casa în care am copilărit), cum era fratele meu Nile. Îmi plăcea să fac tumbe și să mă joc cu păpușile; nu eram deloc interesată de mașini și de motoare – lucru care mă făcea să nu-mi găsesc locul într-o familie de băieți. Eram prea timidă și prea fricoasă pentru a încerca să vorbesc cu oameni pe care nu îi cunoșteam. Cu greu vorbeam și cu cei pe care îi cunoșteam (lucru greu de crezut pentru cei care mă cunosc acum!). Întotdeauna eram aleasă ultima la jocul de kickball și îmi petreceam mare parte din pauzele școlare dându-mă în leagăn sau cățărându-mă pe barele din parc împreună cu alți câțiva copii mai puțin atletici. Pur și simplu nu mă integram sau nu ajungeam la standardul la care credeam că vor ceilalți să ajung. Acum auzeam că Dumnezeu mă iubește așa cum sunt. Nu trebuia să iau un 10 la matematică (materia pe care o îndrăgeam cel mai puțin). Nu trebuia să exersez la clarinet (mama și profesoara mea de muzică îmi spuneau că trebuie să repet în fiecare zi o jumătate de oră). Dumnezeu mă iubea așa cum eram.

Învață-ne să ne rugăm! Invata-ne sa ne rugam.indd 9

09/07/2018 09:46:22

Oare se putea să fie adevărat? Chiar putea să mă iubească cineva pentru cine eram eu? Îmi doream să fie adevărat. Îmi doream să mă iubească cineva și să mă accepte. Știam că nu eram perfectă, extraordinară sau specială, dar îmi doream să mă iubească cineva. Să mă observe. Să își dorească să vorbească cu mine și să mă asculte. Să mă asculte cu adevărat. Așa că am stat să ascult cum acești adolescenți misionari ne invitau să Îl acceptăm pe Isus ca Mântuitor al nostru, să ne rugăm și să Îi predăm viața noastră. Eram mult prea timidă ca să ies în față atunci când copiii au fost invitați să vină să se roage împreună cu ei. Dar am auzit ce au spus și am încercat să îmi amintesc totul. Apoi am alergat acasă spre micul meu dormitor pentru a-L invita pe Dumnezeu în inima mea. Îmi amintesc că am îngenuncheat lângă pat în dormitorul meu de la etaj, cu tapet turcoaz cu flori roz, și am înălțat prima mea rugăciune de consacrare. Nu îmi amintesc exact cuvintele, dar am făcut ce au spus ei. I-am mărturisit lui Dumnezeu că sunt o păcătoasă și I-am cerut să mă ierte de păcate, apoi I-am spus că eu credeam că Isus murise pentru mine și L-am invitat să trăiască în inima mea pentru totdeauna. Când m-am ridicat de pe genunchi, aveam asigurarea că acum Îi aparțineam Lui pentru totdeauna. Și dacă era adevărat că El mă iubea – pe mine, această fetiță ciudată, dezordonată, care nu era perfectă și simțea că nimeni nu o bagă în seamă – atunci îmi doream să fiu fetița Lui pentru tot restul vieții mele. Nu știam foarte bine ce însemna acest lucru sau cum urma să trăiesc în continuare ca fetița Lui, dar am început să mă rog în fiecare zi, cu credința că El mă iubea și că avea să mă călăuzească.

Primele rugăciuni

Invata-ne sa ne rugam.indd 10

09/07/2018 09:46:22

Dar tu?

Dumnezeu te iubește și pe tine. Nu trebuie să te ridici la înălțimea unor așteptări. Nu trebuie să îți iasă totul perfect. El te iubește și te invită să Îi predai viața ta. Tot ce trebuie să faci este să Îi accepți invitația – o rugăciune simplă prin care să Îl rogi să fie Dumnezeul și Mântuitorul tău. El nu te va respinge. El te-a ales deja. În Efeseni 1:4-6, El îți promite: „Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați, prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale (câtă plăcere I-a făcut să planifice acest lucru!), spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” El te-a ales! El Își găsește plăcerea în tine. El dorește să aibă o relație cu tine. Dragostea Lui îți va schimba viața – așa a promis. Totul începe cu o simplă rugăciune, startul unei relații de prietenie care îți va schimba viața. Pe a mea a schimbat-o.

Învață-ne să ne rugăm! Invata-ne sa ne rugam.indd 11

09/07/2018 09:46:23

Învață-ne să ne rugăm! TA M Y R A H O R S T

ISBN 978-606-911-437-7

9 786069 114377

54832

Invata-ne sa ne rugam_coperta.indd 1

16/07/2018 14:06:54