LUI DUMNEZEU ÎI PLAC ÎNTREBĂRILE
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 1
17/10/2017 10:56:18
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 2
17/10/2017 10:56:18
COLECȚIA SEMNELE TIMPULUI
LUI DUMNEZEU ÎI PLAC ÎNTREBĂRILE NICU BUTOI
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 3
17/10/2017 10:56:18
© 2017 – Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate. Cartea de față este o colecție de articole publicate de autor în revista Semnele timpului. Coordonator colecție: Norel Iacob Redactare: Norel Iacob Corectură: Delia Mirela Buciuman Tehnoredactare: Irina Toncu
Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau prin agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BUTOI, NICU Lui Dumnezeu Îi plac întrebările / Nicu Butoi. Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2017 ISBN 978-606-911-196-3 2
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 4
17/10/2017 10:56:18
CUPRINS
Dumnezeu iubește întrebările tale
7
De unde știu că Dumnezeu există?
9
Nu duc toate religiile la Dumnezeu?
23
Pot să am încredere în Biblie?
35
Este Iisus singura cale spre Dumnezeu? De ce este religia plină de reguli?
49
61
Dumnezeu este bun. De ce atâta suferință?
75
Care este rostul vieții mele pe pământ? Ce facem cu vinovăția?
89
103
De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? 119 Ce are Dumnezeu de spus despre sinucidere? Cum pot să fiu acceptat de Dumnezeu?
131
145
Este creștinismul doar o experiență emoțională? 159 Este Iadul real?
173
Există un păcat de neiertat? Mie îmi vorbește Dumnezeu?
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 5
185 199
17/10/2017 10:56:18
Cum pot deveni autentic?
213
Sunt un om bun. De ce mi-ar mai trebui credință? Cum rămâne cu ipocrizia?
227
241
Îmi ascultă Dumnezeu rugăciunile?
251
Cum funcționează rugăciunea de mijlocire? De ce să moară Iisus pentru noi?
265
281
Există vreo relație între credință și depresie? Dacă m-aș fi născut într-o altă religie? Dacă biserica mi se pare superficială sau fundamentalistă?
289
299 313
Și dacă nu am nevoie de Dumnezeu?
327
Nu este credinţa un minus în viaţă?
339
Drumul spre înainte care înseamnă înapoi
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 6
351
17/10/2017 10:56:18
DUMNEZEU IUBEȘTE ÎNTREBĂRILE TALE Cuvânt-înainte
I
sidor Isaac Rabi, câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică și unul dintre dezvoltatorii bombei atomice, a fost întrebat odată cum a devenit om de știință. Rabi a răspuns că în fiecare zi, după școală, discuta cu mama lui despre cum i-a fost ziua la clasă. Ea nu era atât de mult interesată de ceea ce învățase el în ziua respectivă, cât mai ales de reacția lui la ceea ce i se predase. Întotdeauna îl întreba: „Ai pus o întrebare bună azi?” Ceea ce poate hrăni sau usca rădăcinile cunoașterii în viața noastră este nimic altceva decât imaginea de sine în relația pe care o avem cu adevărul. Prin pretenția că ar avea tot adevărul, fariseii au închis ușa oricărei lumini pe care Iisus dorea să o aprindă în sufletul lor. Ei pretindeau că au toate răspunsurile și, drept urmare, nici nu au mers niciodată ca niște ucenici să-l întrebe pe maestru. Pentru ei, a întreba ceva era un semn de slăbiciune, care punea în pericol infailibilitatea și atotcunoașterea lor închipuite. Pe de altă parte, agnosticii, care pretindeau, și pretind, că nu se poate cunoaște nimic despre Dumnezeu, au trăit, și trăiesc, aceeași experiență – închid ușa sufletului ca să nu pătrundă lumina. Ei vorbesc bine despre puterea
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 7
17/10/2017 10:56:18
8
Lui Dumnezeu Îi plac întrebările
de cunoaștere a omului, dar nu pomenesc un cuvânt despre puterea lui Dumnezeu de a Se face cunoscut. Homo Sapiens are de fapt o singură cerere: „Arată-mi slava Ta!” (Exodul 33:18). Atunci când setea de cunoaștere va bea din darul descoperirii de Sine al lui Dumnezeu, din puterea Lui de a Se face cunoscut și nu din puterea omului de a-L cunoaște pe El, atunci, și doar atunci, va fi potolită această sete. Într-o înțelegere cum nu se poate mai greșită, ideea de întrebare e considerată în conflict cu ideea de credință. Adevărul este chiar opusul – Dumnezeu Însuși a spus: „Întreabă-Mă și îți voi răspunde” și, dacă cineva crede cu adevărat în Dumnezeu, Îl va întreba. Elisabeth Eliott surprinde esența acestui dialog vital al omului credinței cu Dumnezeu: „Credința nu elimină întrebările. Ea doar știe cui să le adreseze.” Dumnezeu Se descoperă pe Sine în multiple feluri și pe multiple căi – prin natură, prin Scriptură și prin experiența noastră de viață, toate sub mijlocirea lucrării Duhului Sfânt. Descoperirea supremă însă a venit prin Iisus. „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile” (Evrei 1:1-2). El este răspunsul la orice întrebare care s-a ridicat vreodată în mintea sau în sufletul vreunui om. „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9).
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 8
17/10/2017 10:56:18
DE UNDE ȘTIU CĂ DUMNEZEU EXISTĂ?
„Ar trebui să mă fi văzut, singur în acea cameră la Colegiul Magdalen, cum, noapte de noapte, ori de câte ori ori mintea mi se oprea un moment din lucru, Îl simțeam apropiindu-Se de mine, pas cu pas și hotărât, pe Acela pe care atât de mult nu doream să Îl întâlnesc… Cel de care mă temeam că este adevărat a venit, în final, asupra mea! În... 1929, m-am predat și am recunoscut că Dumnezeu era Dumnezeu. În noaptea aceea, a îngenuncheat și s-a rugat poate cel mai mizerabil dintre toți convertiții Angliei!” – C. S. Lewis, Surprins de bucurie, Harcourt Brace, p. 266
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 9
17/10/2017 10:56:18
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 10
17/10/2017 10:56:18
C
S. Lewis este unul dintre cele mai citate nume în aproape orice publicație creștină. Motivul nu constă doar în calitatea lucrărilor sale, ci mai ales în experiența sa de viață, în călătoria sa de la un ateism nenegociabil la un creștinism indiscutabil. I-am citit de mai multe ori povestea vieții și de fiecare dată am trăit o reîmprospătare a iubirii mele pentru Dumnezeu. Cu zâmbetul caracteristic, Lewis afirma că un ateu, dacă dorește să rămână ateu serios, ar trebui să fie foarte atent ce citește. Lewis nu a fost „atent” și așa a ajuns să citească trei autori care i-au dat viața peste cap: G. K. Chesterton, George MacDonald și J. R. R. Tolkien. Mai întâi a „căzut” de la ateism la credința în Dumnezeul creator, apoi a continuat să „cadă” și a ajuns la credința în Hristos, pentru ca, în cele din urmă, să devină ceea ce niciodată nu a plănuit – un mare și iubitor ambasador al lui Dumnezeu. Faimosul teolog german, martir al nazismului, Dietrich Bonheoffer a citit volumul Surprins de bucurie, al lui C. S. Lewis, și a tras concluzia că istoria convertirii lui Lewis este una de „rezistență și predare”. Citind biografia și autobiografia lui
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 11
17/10/2017 10:56:18
12
Lui Dumnezeu Îi plac întrebările
Lewis, îmi dau seama câtă dreptate a avut Bohnhoeffer. Și, în același timp, îmi dau seama că noi toți trecem cumva pe aici, prin această vale a hotărârilor, și ieșim de acolo după cum alegem să răspundem. Iată cum descrie C. S. Lewis răspunsul său: „Argumentul meu împotriva existenței lui Dumnezeu a fost că universul părea crud și nedrept. Dar de unde am eu ideea aceasta de drept și de nedrept? Un om nu spune că o linie este strâmbă decât dacă are o idee oarecare despre ce este o linie dreaptă. Cu ce am comparat eu universul atunci când am spus că este nedrept? Dacă toate lucrurile sunt rele și fără sens, de la A la Z, de ce eu, care ar trebui să fac parte din ele, descopăr că am o reacție atât de violentă împotriva lor? Omul se simte ud atunci când cade în apă, pentru că omul nu este un animal acvatic: peștele nu s-ar simți ud. Desigur, aș fi putut renunța la ideea mea de dreptate, spunând că nu era decât o idee personală. Dar, dacă am făcut așa, întregul meu argument împotriva lui Dumnezeu s-a prăbușit – pentru că argumentul se baza pe afirmația că lumea este cu adevărat nedreaptă, nu doar că lumea se întâmplă să nu fie pe placul capriciilor mele. Astfel, în însăși încercarea de a dovedi că întreaga realitate este lipsită de sens, m-am văzut forțat să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – are sens. În consecință, ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers ar fi lipsit de sens, noi n-ar fi trebuit să descoperim niciodată că nu are sens, la fel cum, dacă
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 12
17/10/2017 10:56:18
De unde știu că Dumnezeu există?
13
nu ar exista lumină în univers și, prin urmare, nu ar exista făpturi cu ochi, noi nu ne-am da seama niciodată că este întuneric. Întunericul ar fi lipsit de sens.” (C. S. Lewis, Mere Christianity, Macmillan Publishers, p. 228)
Ce uită ziarele să ne spună Preocuparea, efortul și sinceritatea celor care dezbat existența sau inexistența lui Dumnezeu sunt, fără îndoială, apreciabile. Totuși nu îmi pot imagina pe cineva plecând cu fața strălucind de bucurie în urma unei asemenea dezbateri. Mai degrabă, plecând cu degetul la tâmplă sau cu mâna la gură… Nu pot să-mi imaginez o inimă cu adevărat fericită fiindcă a reușit, prin demonstrație, calcule și analiză, să descopere sau să „acopere” existența lui Dumnezeu. Cel mult, văd un om felicitându-se sau divinizându-și inteligența, după cum, în vremurile păgâne, pescarul aducea tămâie și se închina plasei de pescuit. Altfel spus, dincolo de satisfacția vremelnică a supremației intelectuale, omul are nevoie de ceva cu mult mai înalt decât orice demonstrație, de ceva care, în mod sigur, vine din afara sa. Inteligența umană, educația și cultura nu sunt surse ale adevăratei credințe în Dumnezeu, ci doar instrumentele sau canalele de comunicare ale lui Dumnezeu către om. Toate trei însă pot reprezenta cu succes sursa necredinței în El. Din moment ce Dumnezeu nu poate fi cuprins în formule matematice sau eclesiastice, în forme, imagini sau crezuri, orice tip
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 13
17/10/2017 10:56:18
14
Lui Dumnezeu Îi plac întrebările
de credință bazată pe astfel de lucruri se va stinge, mai devreme sau mai târziu.
Dumnezeul care nu poate fi descoperit… Dumnezeu nu poate fi descoperit pe nicio cale și prin niciun mijloc omenesc, fiindcă Dumnezeu nu poate fi făcut obiect de studiu. Aceasta este esența predicii testamentare a martirului Ștefan: „Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești.” Implicațiile afirmației lui Ștefan acoperă orice fel de realizare sau întreprindere umană care încearcă să-L cuprindă sau să-L subscrie pe Dumnezeu unui spațiu anume. „Cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu atât mai puțin Casa aceasta”, mărturisea și Solomon. Cunoașterea lui Dumnezeu se supune unor legi imuabile și se obține doar prin mijloace și pe căi stabilite de Însuși Dumnezeu (care nu lasă totuși pe nimeni în afară). Iisus explica: „Tot astfel nimeni nu-L cunoaște deplin pe Tatăl afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Matei 11:27). Și Ioan voia să spună același lucru când declara că „nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Fiu care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut!” (Ioan 1:18).
… Se descoperă pe Sine… Afirmația „nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu” cuprinde tot ce înseamnă cunoaștere ne mijlocită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 14
17/10/2017 10:56:18
De unde știu că Dumnezeu există?
15
„văzut”, „căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exodul 33:20). Altfel spus, atunci când nu Se descoperă, Dumnezeu nu Se are în vedere pe Sine, ci îl are în vedere pe om – pentru ca omul să trăiască. Pavel subliniază că Dumnezeu „locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii” și că „niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea” (1 Timotei 6:15-16). Rămâne, atunci, întrebarea: Se descoperă totuși Dumnezeu? Poate fi El cunoscut în vreun fel și în vreo măsură, ca să putem crede în El? Da, sigur ca da. Este Cineva care L-a văzut pe Dumnezeu – Iisus. El Îl cunoaște și El a trăit printre noi ca să Îl descopere pe Tatăl, după voia Lui, celor ce doresc să-L cunoască. Și voia Lui este ca „toți să vină la cunoștința adevărului” (1 Timotei 2:4) și „niciunul să nu piară” (Ioan 3:16). „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!” (Ioan 14:6). Odată ce Iisus a venit și a trăit printre noi, cererea „Doamne, arată-ne pe Tatăl” nu își mai are rostul. „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl!” (Ioan 14:8,9). „El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui” (Evrei 1:3) este Acela care a spus: „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Așadar, deși niciun om nu L-a văzut și nu-L poate vedea pe Dumnezeu, avem, în același timp, în Iisus descoperirea deplină a lui Dumnezeu. Înțeleg că această cunoaștere a lui Dumnezeu nu este posibilă ascendent și direct, dar este posibilă descendent și prin Iisus. Nu este posibilă prin efortul și capacitățile noastre – de jos în sus –, ci numai
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 15
17/10/2017 10:56:18
16
Lui Dumnezeu Îi plac întrebările
de sus în jos, prin revelația pe care Dumnezeu o dă cu privire la Sine în Hristos, Cel ce S-a coborât „ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și umbra morții” (Luca 1:79). Credința în Dumnezeu izvorăște de aici sau nu izvorăște defel. Și, dacă Iisus nu este suficient ca să ne convingă sufletul cu privire la Dumnezeu, atunci ce ar putea fi suficient? Și cei care nu L-au cunoscut pe Iisus? Nu este nicio problemă în faptul că unii nu L-au cunoscut pe Iisus. I-a cunoscut Iisus pe ei și acest lucru este totul – „Lumina aceasta este adevărata Lumină care luminează pe orice om venind în lume.” Iar Pavel spune: „după ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu” (Galateni 4:9). Într-adevăr, „mai bine zis”. Adică nu este de primă importanță faptul că eu L-am cunoscut pe Dumnezeu, ci de primă importanță este faptul că El m-a cunoscut pe mine. Noi Îl cunoaștem fiindcă El ne-a cunoscut mai întâi. Pe masa de operație, cu suflarea pâlpâind între viață și moarte, capital este nu ca eu să îl cunosc pe doctor, ci ca el să mă cunoască pe mine, adică să îmi cunoască suferința si remediul. Prin extensie, același principiu se aplică atunci când viața se zbate între credință și necredință.
… celui care crede „Mai vrem încă un semn”, spuneau contemporanii lui Iisus. „Nu vi se va da un alt semn, le-a răspuns El, fiindcă orice semn vi se va da, veți refuza să credeți. După ce veți mai primi un semn, veți dori încă unul. Dacă nu veți crede Scriptura, nu veți crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți” (vezi Luca 16:30,31). Răspunsul pe care-l dăm revelației este fie credința, fie necredința. Neutralitatea nu este posibilă. „Fără
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 16
17/10/2017 10:56:18
De unde știu că Dumnezeu există?
17
credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cel ce-L caută” (Evrei 11:6), spune Epistola către Evrei. Dar adevărata credință nu se naște și nu se manifestă în vid, ci se naște datorită inițiativei lui Dumnezeu – „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Mai întâi Dumnezeu Se descoperă și apoi ne cere să credem în El. O credință care este bazată nu pe revelație, ci pe imaginație este un teren fertil pentru Diavol. În schimb, adevărata credință apelează la intelect, la rațiune, la natură și la experiență. „Judecați voi, cercetați, gustați, alegeți”, acestea sunt cuvintele de ordine care însoțesc adevărata credință.
Lumea, împărțită de (ne)credință Credința sau necredința noastră nu schimbă realitatea. Dumnezeu nu există pentru că cineva crede că El există și nici nu Își încetează existența pentru că altcineva își imaginează că El nu există. În schimb, alegerea de a crede sau a nu crede ne schimbă dramatic pe noi. Adoptarea unei poziții sau alteia în ceea ce privește credința în Dumnezeu va avea efecte determinante asupra calității și naturii vieții noastre și a celor din jur. Nu este ciudat că aceia care au spus că nu cred în Dumnezeu s-au făcut pe ei înșiși dumnezei? Istoria este martora unui fluviu de sânge vărsat de mâna celui căruia i se cânta: „Slavă lui, slavă lui, slavă lui!” – Iosif Visarionovici Stalin. Nu există oameni care
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 17
17/10/2017 10:56:18
18
Lui Dumnezeu Îi plac întrebările
să nu creadă în ideea de dumnezeu. Astfel de oameni cred în ei, în gândirea, inteligența și informațiile pe care le dețin, se fac pe ei înșiși dumnezei. „Puterea lui o ia ca dumnezeu al lui” (Habacuc 1:11), spune Biblia. Apostolul Pavel, în a doua sa scrisoare către tesaloniceni (2:4), vorbește despre „potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare” pentru a se „așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”. Să mai cred că ateismul înseamnă necredința în Dumnezeu? Sau să cred mai degrabă că el înseamnă, de fapt, uzurpare? Adesea, necredința în Dumnezeu nu îmbracă forma unei simple atitudini filozofice, ci devine militantă și se transformă în vrăjmășie față de Acela despre care spune că nu există. E atât de ciudat să urăști pe „nimeni”, să lupți împotriva lui „nimeni”, să convertești pe altul să creadă în „nimeni” și „nimic”... Atitudinea de ostilitate, iritarea și misionarismul care însoțesc adesea necredința în Dumnezeu spun că așa-numitul „ateism” (de care Diavolul nu este bolnav) este mai mult decât o atitudine a minții în fața realității percepute. Este o alienare de natură spirituală – „cine nu este cu Mine este împotriva Mea”.
Dumnezeu crede în atei Este greu, dacă nu chiar imposibil, de trasat drumul străbătut de noi pentru a ajunge la o concluzie sau alta în privința credinței. O mulțime de factori
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 18
17/10/2017 10:56:18
De unde știu că Dumnezeu există?
19
sunt implicați. Lucrul cel mai reconfortant este însă că Dumnezeu cunoaște natura atitudinii noastre, oricare ar fi ea, drumul parcurs și destinația spre care ne îndreptăm. El judecă cu dreptate și răspunde adecvat. Zelotul Saul din Tars Îl prigonea odinioară pe „Nu Există”, îi ucidea pe urmașii Lui, mergea în locuri străine și îndepărtate ca să-i aducă pe unii pe „calea bună” a inexistenței lui Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. Era mânat de o convingere arzătoare și neobosită că, din moment ce datinile strămoșești sunt „veșnic adevărate”, tot ce diferă de ele este fals (Galateni 1:14). Biblia spune că Saul „sufla amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului” (Faptele apostolilor 9:1). Aceasta este ce se putea vedea din afară la acest om de teama căruia tremurau mii de semeni de-ai lui. Dar, dincolo de ceea ce se vedea la exterior, Dumnezeu putea citi în sufletul său ceea ce niciun pământean nu ar fi putut citi. Ca urmare, „Nu Există” i-a tăiat calea spre Damasc și a stat de vorbă cu cel care Îl prigonea „până la moarte”. Saul a căzut la pământ și I s-a închinat. Sub puterea pe care numai Dumnezeu o desfășoară, „purtarea lui de altădată” (Galateni 1:13) a fost înlocuită cu „viața cea nouă în Hristos” (Romani 6:4). În această istorie biblică este dezvăluit modul în care tratează Dumnezeu credința și necredința. În primul rând, nu Saul Îl caută pe Domnul, ci Domnul îl caută pe Saul. „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16), spunea Iisus. Saul nu
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 19
17/10/2017 10:56:18
20
Lui Dumnezeu Îi plac întrebările
crede în Iisus, dar Iisus crede în Saul (Faptele apostolilor 9:15). De ce tocmai atunci și de ce tocmai așa l-a abordat Iisus nu știm. Oricum, după rezultate putem înțelege că timpul, locul și maniera au fost cele mai bune. Se vede că nu de puțin timp se lupta Saul cu conștiința lui, fiindcă „îi era greu să dea cu piciorul într-un țepuș” (Faptele apostolilor 26:14), dar, în cele din urmă, a dat. De ce era el atât de fanatic în persecutarea lui „Nu Există”? Karl Jung spune că fanatismul este o compensare a îndoielilor tainice ale individului. Ce înseamnă întâlnirea omului cu Dumnezeu și a lui Dumnezeu cu omul? Transformarea omului într-un robot sau într-un computer? Nu. Dumnezeu dorește ca omul să judece, să înțeleagă și să decidă. „Pentru ce Mă prigonești?” îl întreabă Iisus pe Saul. „Ai o logică, un motiv întemeiat, este atitudinea ta rezultatul cercetării și deciziei tale lucide? Pentru ce?” „Pentru ceea ce cred eu despre Tine”, sună răspunsul nerostit al lui Saul. Apoi spune: „De fapt, te întreb acum ceea ce trebuia să te întreb de la început: «Cine ești, Doamne?».” Este pentru prima dată când se oprește să Îl întrebe pe „Nu Există”. Niciodată până acum nu a cerut un răspuns de la El. Poate că îl intuia și se temea să nu fie adevărat. A umblat în virtutea prejudecăților și tradițiilor lui, care Îl denunțau pe Iisus ca înșelător. Răspunsul Domnului este simplu și este cel de care se temea: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.” Saul nu ezită să tragă concluzia logică: „Deci Tu exiști, Doamne, Tu ești adevărat, iar eu Te prigonesc
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 20
17/10/2017 10:56:18
De unde știu că Dumnezeu există?
21
pe nedrept.” Confruntat cu adevărul, reacția lui pozitivă nu întârzie: „Ce vrei să fac?”. Și de aici începe să pulseze o viață care are un cuvânt greu de spus până astăzi. Acesta este felul lui Dumnezeu de a-l confrunta pe om cu adevărul și cu propria conștiință. El știe că adevărata credință nu se naște și nu se manifestă decât în adevărata libertate. „Dacă Fiul vă face liberi, veți fi liberi cu adevărat” (Ioan 8:36). Așa procedează El cu oamenii cu diverse convingeri. Ce respect, ce tact, câtă grație la Dumnezeu! Dacă aș fi ateu, nu mi-ar fi teamă să mă întâlnesc cu un așa Dumnezeu. „Ce convingătoare sunt cuvintele adevărului” (Iov 6:25), spune Iov. Credința în Dumnezeu nu este produsul minții, al culturii sau al bisericii. Ea este darul lui Dumnezeu în Hristos Iisus. A avea sau a nu avea această credință nu depinde de verbul „a obține”, ci de verbul „a primi”. Se cere transparență și luciditate. „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24)
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 21
17/10/2017 10:56:18
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 22
17/10/2017 10:56:18
NU DUC TOATE RELIGIILE LA DUMNEZEU?
E comod, dar superficial, din nefericire, să spui că toate religiile sunt la fel. Și, de multe ori, o astfel de atitudine durează până în momentul în care ajungi să vezi diferența în propria viață.
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 23
17/10/2017 10:56:18
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 24
17/10/2017 10:56:18
P
e 6 ianuarie 2014, în curtea unei școli cu peste 2.000 de elevi din Hangu, Pakistan, au stat față în față credințele a doi oameni care mărturiseau că au aceeași religie și același Dumnezeu: unul credea în sinucidere şi în uciderea barbară a sute de elevi inocenți, în timp ce striga numele lui Dumnezeu, iar celălalt credea în sacrificarea propriei vieți, în numele aceluiași Dumnezeu, pentru a salva viețile altora. Aitzaz Hassan este numele adolescentului de 15 ani care a observat mersul nenatural al persoanei care se apropia de intrarea în școală și, realizând că e vorba de un atacator sinucigaș, a acționat. A alergat după el, s-a prins de hainele lui și a reușit să-l oprească. A urmat o explozie îngrozitoare, în care doi tineri încleștați și-au sfârșit viața atât de diferit – unul încercând să semene moarte, altul căutând să-i salveze pe ceilalți. Doi tineri, două destine opuse. Doi tineri care, aparent, erau adepți ai aceleiași religii şi-au sacrificat viața în scopuri radical diferite. Cum se poate explica uriașa prăpastie dintre ei?
Adevărul despre noi O mulțime de factori sunt responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat, dar unul este mai proeminent.
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 25
17/10/2017 10:56:18
26
Lui Dumnezeu Îi plac întrebările
Toate religiile conduc la Dumnezeu, dar dumnezeul spre care conduc ele nu este întotdeauna același. Toți adepții unei anumite religii sunt îndrumați către același Dumnezeu, dar imaginea acelui Dumnezeu nu este întotdeauna aceeași pentru toți închinătorii res pectivei religii. Ceea ce îi diferențiază este reprezentarea pe care o au despre Dumnezeul lor. După cum moștenirea genetică dictează cursul vieții biologice, imaginea pe care omul o are despre Dumnezeul lui îi dictează cursul vieții spirituale și morale. Alterarea imaginii lui Dumnezeu în mintea oamenilor are rădăcini care coboară în timp până la începutul istoriei. Păcatul originar nu a constat în mâncarea unui fruct, ci în subminarea adevărului despre Dumnezeu. Iar când omul a pus la îndoială imaginea pe care Dumnezeu i-o descoperise despre Sine, păcatul s-a comis deja. Tot ce a urmat este consecința păcatului împotriva adevărului despre Dumnezeu. Totuși, în timp ce Diavolul, care L-a reprezentat fals pe Dumnezeu, nu a făcut altceva decât să-și proiecteze propriul chip asupra Lui, uimitor este modul în care omul a ajuns să proiecteze asupra lui Dumnezeu... chipul Diavolului. Acceptarea unei imagini alterate despre Dumnezeu a însemnat păcat, iar păcatul a făcut necesară religia, care în latină înseamnă re-legare, adică refacerea legăturii cu Divinitatea, cu scopul trăirii în ascultare de Ea. În funcție de modul cum este percepută imaginea divinității unei religii, se poate ușor prezice calitatea vieții închinătorilor acelei religii și a societății pe care aceștia
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 26
17/10/2017 10:56:18
Nu duc toate religiile la Dumnezeu?
27
o formează. Baal este zeul antic semitic care nu poate fi împăcat decât cu copii arși pe grătarul de aramă din pântecul lui – din această credință rezultă modul în care închinătorii lui Baal își priveau copiii. Quetzalcoatl („șarpele cu pene” – zeul suprem în mitologia aztecă) cere fecioare aruncate în fântână sau mii de inimi de prizonieri smulse cu cleștele și ridicate în fața statuii lui, în timp ce acestea încă mai pulsează – de unde se poate înțelege valoarea vieții omului în societatea aztecă. Dumnezeul unei largi categorii de creștini îi va tortura la nesfârșit pe cei care nu L-au ales pe El – ceea ce explică teama care a modelat o eră întreagă – Evul Mediu întunecat. Cei care Îl văd pe Dumnezeul iubirii care se jertfește, așa cum ne este El prezentat prin Iisus, cunosc bucuria și siguranța mântuirii care se manifestă în tot ce se numește viață personală sau socială. Biblia spune: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu” (Geneza 1:27). Această modelare a omului după chipul lui Dumnezeu nu este doar o experiență istorică punctuală, ci este una prezentă, procesuală, o experiență care își pune amprenta asupra tuturor manifestărilor vieții unei persoane. Omul va trăi după chipul și asemănarea dumnezeului la care se închină și va deveni tot mai mult asemenea lui. Principiul acesta are aplicabilitate generală, fie că vorbim de păgânismul tribal, de religiile monoteiste, de ateism sau de oricare altă religie, fie că vorbim de idolii moderni ai lumii secularizate – sexualitatea, banii, puterea, celebritatea etc.
Lui Dumnezeu Ii plac intrebarile.indd 27
17/10/2017 10:56:18