Maica Domnului pe care n-am cunscut-o by Editura Viață și Sănătate

MAICA DOMNULUI

pe care n-am cunoscut-o: ISTORIA, MINUNILE ล I APARIลขIILE FECIOAREI MARIA

Redactare: Adela Băncău-Burcea Corectură: Elena Buciuman Tehnoredactare: Dragoș Gârea Copertă: Dragoș Gârea Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LUPU, CORNELIU BENONE Maica Domnului pe care n-am cunoscut-o : istoria, minunile şi apariţiile Feciorei Maria / Corneliu Benone Lupu. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2014 ISBN 978-973-101-778-5 232,931

CUPRINS

CUVÂNT-ÎNAINTE ................................................................................................. 10 INTRODUCERE ........................................................................................................ 13 MIRIAM DIN NAZARET ........................................................................................ 17 IDIOŢI, FEMEI ŞI BASTARZI ................................................................................ 25 FECIOARA ................................................................................................................... 33 ÎNTÂLNIRE ÎNTR-UN PALAT MEDIEVAL? ................................................... 42 PRINTRE SFINTE SCANDALOASE ................................................................... 46 RUŞINEA ...................................................................................................................... 50 MAGNIFICAT ............................................................................................................. 56 BĂTĂLIA PENTRU FECIOARĂ – APOCRIFE ŞI ÎNGERI ............................ 61 ÎNTÂLNIRI CIUDATE ............................................................................................. 66 IROD CEL MARE – ASASIN ................................................................................... 71 „SACRA FAMILIE” ..................................................................................................... 76 IOSIF – BĂRBATUL NECUNOSCUT!? .............................................................. 83 CE ŢI S-A ÎNTÂMPLAT, MARIE? ......................................................................... 96 NĂSCĂTOAREA DE DUMNEZEU – THEOTOKOS .................................... 107 CĂLĂTORIND PRIN SECOLE ............................................................................ 114 „MAREA INVENŢIE A LUI SCOTUS” .............................................................. 133 ISUS, ÎN CELULĂ ..................................................................................................... 139 APARIŢII, NU, MULŢUMESC ............................................................................. 143 CINE TRAGE SFORILE? ........................................................................................ 158 DEMON CU CHIP DE FECIOARĂ ..................................................................... 174 MADONA DIN FARFURIILE ZBURĂTOARE ............................................... 188 BISERICA ÎMPĂRŢITĂ .......................................................................................... 194 AL III-LEA SECRET DE LA FATIMA ŞI CONSACRAREA LUMII ........... 196 ÎN LOC DE CONCLUZIE: „PE CURÂND MARIE!” ...................................... 204 BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................... 206

Eram în anul III la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Colegii mei începuseră deja să-şi caute subiectele pentru teza de licenţă. Unii se apucaseră de lucru. Eu încă nu eram decis. Mă ademeneau subiectele de istorie creştină, mistică sau chiar patristică, dar pe lista de titluri nu erau subiecte cu temele acestea. Pe deasupra, voiam să intru şi într-un domeniu mai puţin explorat. Într-o zi, pe când urcam scările Institutului, m-am întâlnit cu Desideriu Faluveghy, profesor de istorie a religiilor. S-a uitat lung la mine şi m-a întrebat: „Ai ales subiectul tezei de licenţă?” „Nu, domnule profesor, am câteva idei, dar încă mai caut.” „Ştii ceva – mi-a zis – ce-ar fi să scrii despre Maica Domnului?!” Am rămas fără cuvinte. Maica Domnului?! Ce legătură are Maria cu creştinismul oriental sau cu mistica? De unde până unde un astfel de subiect? Apoi despre Maria s-au scris mii de cărţi, ce-aş mai putea spune? Pe de altă parte, să scrii despre un asemenea subiect este nevoie de mult echilibru şi simţ al măsurii. Pentru majoritatea creştinilor, ea face parte din „intimitatea” lui Dumnezeu şi orice afirmaţie cu privire la ea se răsfrânge asupra percepţiei Divinităţii. Oare nu-i prea riscant? Dacă nu spun nimic nou, nu este banal? Pe măsură ce se ridicau întrebările, creştea şi curiozitatea de a aprofunda acest subiect. De ce n-aş încerca? La data aceea, nu avem prea multe informaţii. Tot ce ştiam despre Maica Domnului era desprins din studiul Scripturilor, al manualelor de şcoală şi al cărţilor pe care le cumpărasem în trecere pe la mănăstirile din nordul Moldovei.

MAICA DOMNULUI PE CARE N-AM CUNOSCUT-O!

Cu câteva luni înainte, văzusem în Galeriile Tretyakov din Moscova icoana Maicii Domnului de la Vladimir. Povestea ei şi, în mod special, modul cum a fost păstrată m-a impresionat. În aceeaşi perioadă, auzisem de apariţiile Fecioarei la Medjugorje. Circulau tot felul de poveşti: de la opoziţia bisericii până la minunile care se făceau acolo... Cine se afla în spate? Erau autorii Padre Jozo Zovko şi Fra Tomislav Vlasic sau era o intervenţie divină? Se povestea despre clarvăzătoare că au îmbrăţişat-o pe Madona şi au sărutat-o! Episcopul din Mostar, Pavao Zanic, era convins că totul este „o mare înşelătorie...” Avea episcopul dreptate? Cine este „Doamna luminoasă” care se arată la Loudres, la Fatima sau La Salette? Doamna care a îngrozit-o pe fetiţa Lucia, de la Fatima, „cu imaginea iadului şi a sufletelor care ard acolo?” Ce e cu Secretele de la Fatima, mai ales cel de-al treilea secret! Luptele şi contradicţiile legate de el! Se ştie cu adevărat ce se află în spate? Cum putem explica icoanele făcătoare de minuni? Ce putem spune despre apariţiile Maicii Domnului în nenumărate locuri pe faţa pământului? Există şi falsuri? Cum le deosebim? Pe măsură ce trecea timpul, subiectul devenea tot mai interesant. Aşa m-am decis. Am hotărât s-o regăsesc pe Maria – Maria pe care n-am cunoscut-o. Au trecut 17 ani de atunci, ani în care sufletul meu s-a întors mereu la acest subiect. După multe „pelerinaje” prin bibliotecile din Italia şi România, după ani de studiu şi mai ales de rugăciune, mi-a devenit dragă Maria. Mama Domnului meu, Iisus. Corneliu Benone Lupu Roma, 2014

Atenţionare În alcătuirea acestei cărţi, am folosit materiale din surse diferite: Biblia este autoritatea supremă pe care am luat-o în considerare, apoi am folosit Talmudul, cu nenumăratele lui comentarii, apocrifele din primele secole, scrierile istorice şi opiniile diferiţilor părinţi bisericeşti. Am folosit citate şi mărturii ale martorilor oculari, prezenţi la diferite apariţii marianice. Sper ca cititorul să poată face distincţia între autoritatea infailibilă a Scripturilor şi toate celelalte documente. Citatelor din Talmud sunt folosite cu unicul scop de a introduce cititorul în atmosfera epocii când s-au desfăşurat evenimentele menţionate, fără intenţia de a promova un spirit antisemitic, antifeminist sau de dispreţ religios. Dimpotrivă, doresc să promovez un spirit plin de respect şi de dragoste, aşa cum ne învaţă Iisus: „Să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 15:17). C. Benone Lupu

CUVÂNT-ÎNAINTE

ncă o carte despre Maria, despre istoria, minunile şi apariţiile ei. Poate una în plus, în marea de cărţi care s-au scris până acum. Sau poate că nu... Mulţimea celor care se apropie de Maria în maniera devotă este foarte mare. Miracolele, apariţiile şi intervenţiile ei sunt prezentate peste tot cu mult elan. Prin cartea Maica Domnului pe care n-am cunoscut-o!, Corneliu Benone Lupu face un pas înainte. Cartea nu se adaugă la o listă deja existentă. Citind aceste pagini, vă veţi da seama că vă aflaţi în faţa unui tablou „pictat” într-o manieră diferită. Este o lectură diversă de tot ce găsiţi pe piaţă, într-un fel, merge contra curentului. Nu este o lucrare care o denigrează pe Maria sau cultul ei. Nici măcar nu este o lucrare critică. Este ceva diferit. Autorul cărţii, doctorand în teologie, este un istoric cu perspectivă biblică. El este interesat să confrunte orice eveniment cu Sfintele Scripturi. Pentru el, orice lucru trebuie văzut prin ochelarii Bibliei şi doar în funcţie de Cuvântul lui Dumnezeu pot fi înţelese lucrurile. Pentru el, Biblia este revelaţia infailibilă şi temelia a tot ceea ce priveşte pe Dumnezeu. Doar Scriptura ne conduce la mântuirea dăruită de Iisus (2 Timotei 3:15) şi tocmai în aceste Scripturi găsim prima menţionare despre Maria din Nazaret. Corneliu Benone Lupu a adunat mult material pentru a argumenta cât de mult rău i s-a făcut acestei femei. Are documente să acuze şi să demaşte miturile care au fost construite în jurul ei, să arate rădăcinile şi tradiţiile păgâne care i-au influenţat cultul, să scoată la lumină luptele şi intrigile bisericeşti care s-au dat în jurul ei, dar nu cade în această ispită. Obiectivul său este simplu:

CUVÂNT-ÎNAINTE

să înlăture miturile care înconjoară figura luminoasă a Mariei, readucând-o la lumină în strălucirea ei nobilă de mamă şi martoră a întrupării. Evangheliile ne vorbesc despre Maria. Cuvinte puţine, dar importante. Ei i s-a făcut harul unei misiuni unice – să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu. În particular, veţi descoperi această Marie – fecioară, mamă, soră, credincioasă, fiica lui Dumnezeu – care L-a întâlnit pe Mesia şi despre care ea însăşi a spus: „Faceţi tot ce vă va cere El.” Prof. Paolo Benini1

Profesor de teologie a Vechiului Testament şi ecleziologie la Institutul Teologic „Villa Aurora”, Firenze, şi directorul Departamentului Misiune de la Diviziunea Trans-Europeană, Berna, Elveţia. Este recunoscut la nivel internaţional pentru studiile şi cărţile sale în domeniul misiologiei şi ecleziologiei. 1

INTRODUCERE

iubesc mult pe Maria, dar totodată am mari probleme cu Madona. Când vorbesc de Maria, mă refer la fecioara umilă, dispusă la sacrificiu pentru onoarea lui Dumnezeu. Gata să fie slujitoare, instrumentul uman prin care urma să se realizeze întruparea divină. Prin ea, Iisus putea să-Şi manifeste imensa iubire, milă şi dorinţa de a ne salva din păcatele noastre şi să ne dea speranţa într-o viaţă nouă, veşnică. Maria vorbea puţin. Două evanghelii (Matei şi Marcu) nu ne spun nici măcar un cuvânt. Luca vorbeşte despre tulburarea ei în faţa Mesagerului divin şi răspunsul ei afirmativ, simplu, umil, ca al unei slujitoare în faţa stăpânului. El prezintă rugăciunea în care ea dispare, lăsând loc doar milei lui Dumnezeu pentru Israel. În Evanghelia lui Ioan lipseşte toată partea legată de naşterea lui Iisus. Este menţionată experienţa nunţii din Cana Galileei. În toate evangheliile, Maria este un „vas de pământ” fragil, umil şi timid în care vine să locuiască tezaurul divin – Iisus. El este scopul suprem al vieţii ei. Madona, în schimb, este cu totul o altă persoană. În primul rând, nu are aer de slujitoare, dimpotrivă, este stăpână. Chiar dacă este mereu prezentată ca o fecioară, are chipul unei divinităţi feminine puternice. Acesta este şi sensul cuvântului în italiană – Madonna. Ea nu mai este fecioara umilă din Nazaret, ci aproape egala lui Dumnezeu. În timp ce Iisus pare că tace, întrucât ceea ce era de spus a fost spus prin Cuvântul Evangheliei, această doamnă, proclamată şi onorată ca regina cerurilor şi a pământului, umblă din loc în loc, vorbind continuu ca din partea lui Dumnezeu.

MAICA DOMNULUI PE CARE N-AM CUNOSCUT-O!

În timp ce Maria laudă mila lui Iisus care Se îndură de lume, Madona vorbeşte despre mânia Sa care este gata să distrugă lumea. Ea este mijlocitoarea harului şi se opune Fiului hotărât să distrugă. Ea este mama milei. În Scripturi, Maria era primitoarea harului lui Dumnezeu; în tradiţia bisericii din primele secole, ea devine, prin Madona, împărţitoarea harurilor. Regină. Maria, care invita pe oameni să meargă la Iisus, acum atrage oamenii la ea. Dragostea ei este mai mare ca a Mântuitorului. Maria cea care se pierdea în gloria şi frumuseţea dragostei divine a fost înlocuită cu Madona care face să dispară întregul orizont al pietăţii religioase, pregăteşte lumea pentru mântuire şi îşi atribuie sieşi toate meritele. În faţa acestei realităţi, nu pot să cred că Maria şi Madona sunt una şi aceeaşi persoană. Vă mărturisesc că am multe dubii… Practica confirmă că între cele două este o mare diferenţă.

Prof. Giovanni Leonardi1

Prof. Giovanni Leonardi, fost director al Facultăţii de Teologie „Villa Aurora”, Firenze, docent de istorie a religiilor, specialist în limba greacă, ebraică şi exegeză biblică. Este directorul revistei Il Messaggero. 1

PRIMA PARTE

Miriam din Nazaret S-a născut şi a crescut în mijlocul nostru, dar semăna cu o străină din Settentrione. În ochii ei se vede uimirea ca şi când nu ne-ar fi văzut niciodată... În acel timp, a fost făgăduită mireasă lui Iosif, tâmplarul. Khalil Gibran1

Khalil Gibran, Gesu Filgio dell Uomo, capitolul „Susannah du Nazareth una vicina di Maria”, trad. Isabella Farinelli, Ed. Paoline, Milano, 1996. 1

MIRIAM1 DIN NAZARET

Mi-a propus să contureze portretul Mariei „mele”, m-am străduit să-mi imaginez cum ar fi putut fi această Miriam din Nazaret, născută în Galileea… Marek Halter2

azaretul3 din vremea lui Iisus era o localitate neînsemnată, rătăcită între colinele din nordul Palestinei. Părea pierdut în frumuseţile unui mic paradis. Dealurile uscate, lipsite de viaţă, ale pustiului Iudeei făceau loc verdelui proaspăt, scăldat de apele Galileei. Aproape peste tot erau livezi de măslini şi portocali. Ici şi colo vedeai plantaţii de În ebraică Miryam ‫מרים‬, dintr-o formă arhaică Maryam (comparabilă cu uagr. Maryam – „înălţime”); în arabă Miryam sau Maryam ‫ ;ميرم‬în greaca Septuagintei Μαριάμ, Mariam, sau Μαρία, Maria; în etiopiană Māryām; în latina târzie Maria. Unii exegeţii cred că este un nume compus din: mar – „picătură” și yâm – „mare”. Traducerea ar fi „picătură din mare”. Alţii cred că Maryam este un cuvânt de origine egipteană, datând din timpul captivității evreilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți: mari – „a iubi, a alege” şi Amne – o invocare a zeului Amon. În transcriere greacă, cuvântul este Mariamne, însemnând „iubită de Amon”. 1

Din prefaţa cărţii Maria, de Marek Halter, Editura Nemira, București, 2009.

Nazaretul astăzi are în jur de 60 000 de locuitori. Nu sunt informaţii despre Nazaretul din vremea Noului Testament. „În ce priveşte Nazaretul, istoricii nu au putut să găsească urmele până în secolul al IV-lea d.Hr.” Ambrogio Donini Breve Storia delle religioni, Harvard University, USA, 1959. Girolamo, autorul Vulgatei, spune totuşi că, pe vremea lui (sec. al V-lea), Nazaretul era o mică localitate cu circa o sută de locuitori. The Archaeology of the New Testament spune că „arheologii au descoperit 5 morminte în care au fost identificate obiecte din perioada romană”. The Archaeology of the New Princeton University Press, Princeton, 1992 p. 44-46. Avraham Negev & Shimon Gibson, Archaeological Encyclopedia of the Holy Land, new ed. (2001); B. Bagatti, Excavations in Nazareth, vol. 1, 1969, p. 233, 234. 3

MAICA DOMNULUI PE CARE N-AM CUNOSCUT-O!

smochini şi curmali. Fructele mari, coapte, se topeau precum mierea în gură. Erau de o rară bunătate. Spre lacul Galileei se întindeau ogoare de grâu şi grădini de zarzavat. Seara, când se înăbuşea căldura zilei, auzeai limpede clopotele turmelor de oi care coborau să bea apă. Glasul ciobanilor se amesteca cu râsetele pline de viaţă ale copiilor care se jucau în preajmă. De la sinagogă pornea încet un cântec de rugăciune. Părea o adevărată ţară a binecuvântării. În schimb, era o ţară aspră şi recalcitrantă. Plină de oameni simpli, rebeli, zeloţi, sicariţi şi tot felul de neamuri amestecate. Pe colinele unde păşteau oile, umblau în voie şi turme de porci1, şi nu departe trăiau liber demonizaţii. Nici chiar Scripturile nu vorbeau frumos despre acest loc, dimpotrivă, spuneau că nu putea ieşi nimic bun din Nazaret: „Poate să iasă ceva bun din Nazaret?”2 Nu se poate. Maria nu se putea naşte într-un loc mai rău.3 De nume rău nu se „bucură” doar Nazaretul, ci întreaga regiune a Galileei. Ar fi vrut să se nască în Iudeea, dar n-a întrebat-o nimeni... Iudeea era o zonă privilegiată. Ţara Sfântă. Acolo era Ierusalimul şi mai ales Templul. Ierusalimul întrecea în frumuseţe orice altă cetate din Israel. Philo din Alexandria obişnuia să spună: „Ierusalimul nu este numai capitala unei ţări, ci a multor ţări deopotrivă”4, iar Pliniu cel Tânăr zicea: „Ierusalimul este cea mai frumoasă cetate nu numai din Iudeea, ci din tot Orientul.”5 Farmecul şi atracţia Ierusalimului erau date de strălucirea Templului. Împăratul Irod a reuşit într-un timp foarte scurt să-l refacă şi să-l aducă la frumuseţea de pe vremea lui Solomon. Aurul 1

Potrivit Vechiului Testament, porcii sunt consideraţi animale necurate şi nu puteau să-i crească.

Ioan 1:46.

Marcu cap. 5.

Philon citat de M. Stern, A History of the Jews People, p. 261.

Plinius, Naturalis Historia, V, 14, 70.

MIRIAM DIN NAZARET

şi argintul se vedeau din belşug oriunde priveai. Sculpturi de tot felul împodobeau porţile şi coloanele. „Soliditatea, bogăţia şi măreţia lui făcuseră din el una dintre minunile lumii... La intrarea în templu era o viţă-de-vie din aur şi argint, cu frunze verzi şi ciorchini masivi de struguri, concepută de artiştii cei mai iscusiţi. Lucrarea aceasta îl reprezenta pe Israel ca pe o viţă roditoare. Aurul, argintul şi verdele viu erau combinate cu un bun gust rar şi cu aleasă îndemânare; aşa cum se răsucea graţios în jurul coloanelor albe şi strălucitoare, agăţându-se cu cârcei scânteietori de ornamentele de aur, absorbea splendoarea soarelui în apus, strălucind ca de o slavă împrumutată din cer.”1 Pentru evrei, templul era justificarea existenţei lor ca naţiune. Ierusalimul, spuneau ei, este în mijlocul lumii: „Ţara lui Israel este buricul lumii. Ierusalimul este în centrul Iudeei şi Templul este în mijlocul Ierusalimului.”2 Cetatea avea în jur de treizeci de mii de locuitori3 care, în cea mai mare parte, aveau o poziţie socială bună. Acolo, locuiau rabinii şi cărturarii care conduceau şcolile de studiu ale Torei, era aparatul politico-administrativ al naţiunii, bancherii şi, cel mai important, tot acolo locuiau şi preoţii, care slujeau în templu. O astfel de populaţie elevată atrăgea interesul investitorilor şi al marilor capitalişti. Comercianţi bogaţi sau negustori de rând erau atraşi în circuitul afacerilor care se desfăşurau în jurul templului. Zecimile4, taxele, darea pentru templu şi alte contribuţii erau o datorie sfântă pentru evrei şi erau urmate cu scrupulozitate.5 Ele curgeau la Ierusalim ca un râu de aur. Tezaurul care se afla 1

E. White, Hristos, Lumina lumii, Viaţă şi Sănătate, București, 1998, p. 575.

Tanchuma Qedoshim. Conf. Ez. 38:12 în Jeremias, Joachim, Ierusalem in the time of Jesus, p. 125.

Ronny Reich, Jerusalem 5000 ans d’histoire, nov/dec. 1991.

Existau 3 zecimi: zecimea templului, zecimea săracului şi zecimea cezarului. Pe lângă acestea, era taxa pentru templu de o jumătate de siclu, prima recoltă, primele roade şi jertfele. 4

Totuşi erau şi unii care încercau să evite dările. Despre Hilel se povesteşte că, atunci când voia să

MAICA DOMNULUI PE CARE N-AM CUNOSCUT-O!

în sanctuar, numele bun de care se bucura şi siguranţa financiară făceau din banca templului cea mai sigură bancă din tot Orientul Mijlociu.1 Toate acestea se găseau în Iudeea. Galileea era exact la polul opus. Nu avea capital politic şi nici economic. Profetul Isaia o numeşte, pe bună dreptate, Gelilha-goym – „Galileea neamurilor”2. Aici se întâlneau toate felurile de popoare: evrei, canaaniţi, sirieni, romani şi locuitori din Răsărit. Toţi trăiau laolaltă, amestecându-şi limbile, obiceiurile şi chiar sufletele. La 5 kilometri de Nazaret se afla Seforis, capitala administrativă a regiunii. Acest oraş romano-bizantin a purtat multe nume, potrivit cu epocile prin care a trecut şi în funcția de conducătorii care au stăpânit: Autocratoris, Neronia, Eirenopolis, Diocaesarea, Zippori, Saffurieh. Niciun nume n-a fost ebraic. După o veche tradiţie, se spune că Maria s-ar fi născut aici, apoi s-a mutat cu părinţii la Nazaret. Este posibil. Cine ştie? Unii susţin cu tărie această opinie. Constantin cel Mare3 a poruncit să se ridice o biserică acolo „pentru a comemora casa ei din acest loc”4. Epifanie pomeneşte de casa Mariei din Seforis şi de sanctuar.5 Alţi părinţi bisericeşti şi papi cred că s-ar fi născut în Betleem. Ieronim în De Nativ S. Mariae, Anton, papii: Paul al II-lea (1471), aducă lucruri de contrabandă, ca să evite taxele impuse de Irod, ascundea lucrurile într-un baston gol pe dinăuntru. Iosephus Flavius, Guerra Iudaica, V,5,2; A. Paul, Il mondo ebraico al tempo di Gesu, Borla, Roma, 1983, p.167. 1

Isaia 9:1.

P. D. Silvano Razzi, Vita della gloriosa Vergine Maria, Venezia, 1588, p. 15.

Lievin de Hamme, Guide de la Terre-Sainte, Jerusalem, 1887, III, p. 183.

Haer., XXX, iv, II, P. G., XLI, 410, 426. Enciclopedia catolică este mai prudentă: „Fecioara Maria a trăit în Sephoris pentru un timp cu părinţii ei, dar nu trebuie să credem că s-a născut acolo.” – Virgin Birth of Christ, Mass Anthony, Virgin Birth of Christ in The Catholic Encyclopedia, vol.XV, New York, 1912, 1544a.. New York: Robert Appleton Company. Accesat la data de 16 mai 2012. 5

MIRIAM DIN NAZARET

Iulian la II-lea (1507), Leon al X-lea (1519), Paul al III-lea (1535), Pius al IV-lea (1565), Sixtus al V-lea (1586) şi Inocenţiu XII (1698) sunt de această părere. Chiar au dat edicte să-şi întărească opinia. Atunci când n-aveau probe, apelau la edicte, şi mulţimile neştiutoare acceptau fără să comenteze. O altă parte credeau că „Maria s-a născut la Ierusalim”1. Sofronie, Ioan Damaschin, călugării Giovanni Focca, Nicolo da Poggibonzzi, Odasene şi Pipino susţin cu tărie această opinie: „În Palestina dintotdeauna s-a crezut că Fecioara s-a născut la Ierusalim, în apropierea localităţii Probatica. Pe oricine aţi întreba, toţi vă răspund a fel...”2 Pe cine să crezi? Ierusalim? Seforis? Edictele papale? Biblia. Ea nu spune nimic despre naşterea Mariei, ne spune doar că a locuit în Nazaret. Probabil că acolo s-a şi născut şi tot acolo la întâlnit pe Iosif. Deşi rădăcinile lui Iosif erau în „Iudeea, cetatea lui David numită Betleem, fiindcă era din casa şi seminţia lui David”3, s-a mutat în Nord. Nu ştim ce evenimente l-au dus acolo, dar este evident că a rupt legăturile cu Betleemul. Când a fost obligat de decretul lui Cezar August să se întoarcă pentru înscriere, el nu avea nici casă, nici rude şi nici măcar prieteni care să îi primească. S-a găsit într-un oraş străin şi Maria a fost obligată să nască într-un staul. După naşterea lui Iisus, „Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret”4. Maria şi Iosif erau din Nazaret. Lângă Seforis. Seforis era plin de străini. Erau şi evrei. Unii dintre ei, mai răi decât străinii. Zeloţi şi sicariţi. La moartea lui Irod, în anul 4 î.Hr., unul dintre ei, cu numele de Iuda Galileeanul, a intrat cu forţa în palatul regal, a furat armele şi a pornit o revoltă crâncenă. Revolta s-a întins „Tradiţia că Maria a fost născută în Ierusalim este cea mai probabilă.” – Virgin Birth of Christ, The Catholic Encyclopedia, New York: Robert Appleton Company. Accesat la data de 16 mai 2012. 1

Alessandro Bassi, L’antica chiesa di Sant’ Anna in Gerusaleme, Ierusalim, 1863, p. 23-33.

Luca 2:1-4.

Luca 2:39.

MAICA DOMNULUI PE CARE N-AM CUNOSCUT-O!

peste întreaga Galilee. „Aceşti terorişti”, spune Iosif Flavius, „erau împrăştiaţi peste tot în cea mai mare parte a regiunii… Acolo, orice şef de bandă era capabil să se autoproclame rege.”1 Drept pedeapsă, generalul Publius Quintilius Varo a venit cu o armată puternică, a dat foc oraşului Seforis, prefăcându-l în ruine. Două mii de bărbaţi au fost crucificaţi, iar femeile au fost duse în robie.2 Pe când se petreceau aceste evenimente, Maria avea în jur de 15, 16 ani. Locuia la cinci km depărtare şi probabil a asistat neputincioasă la acest masacru. Galileenii au o reputaţie proastă. Foarte proastă. Nici nu se poate o reputaţie mai rea. Evreii, care mulţumesc de trei ori pe zi lui Iehova că nu i-a creat „ţărani”, nu-şi ascund dispreţul pentru aceşti bădărani. La Ierusalim circulă poveşti în care se spune că „împărăţia lui Mesia” întârzie să vină din cauza acestor Am-ha-arez („oameni ai pământului”) de galileeni. „Ei nu respectă regulile cu privire la mâncare, nu dau zecime, nu spun Shema Ishrael dimineaţa şi seara, nu-şi pun filacterii, nu-şi pun mezuzah la poartă şi nu-şi învaţă copiii din Torah.”3 Prezenţa păgânilor a spurcat Galileea. Locuitorii ei sunt necuraţi. Galileenii sunt necuraţi. Până şi hainele de pe ei sunt necurate. Cine se atinge de un galileean devine necurat. Persoanele credincioase trebuie să-i evite4 şi, dacă vor să-şi dobândească curăţia, trebuie să săvârşească ritualul prevăzut de scrierile lui Moise. „Femeile trebuie să se spele din nou dacă văd ceva necurat – un măgar, o cămilă, un porc…, un lepros sau un am-ha-arez (galilean).”5 1

Iosephus Flavius, Guerra Giudaica, I, 16,2 şi V,5, 4.

H. Guevara, La resistencia judia contra Roma en la epoca de Jesus, Meitingen, 1981, p. 68-1007; Epstein, Il giudaismo, Feltrinelli, Milano, 1978, p. 92.

Berakot, B. 47b.

Chagiga, M. 7.

Hagah Biur Hetib, în Schulchan Arukh în Iore Dea, 198, 48 este un cod de legi.

MIRIAM DIN NAZARET

Pentru un rabin sau chiar pentru ucenicul unui rabin este interzis să intre „în casa lor să cumpere fructe, zarzavaturi sau altceva de felul acesta”1. Ei nu sunt capabili să respecte legea şi niciuna din preceptele ei. Rabi Hillel spunea: „Am-ha-arez-ul nu poate să fie credincios.”2 Rabbi Ulla spunea despre Rabi Jochann Ben Zakkai, care a locuit singur în oraşul Arav, din sudul Galileei, timp de optsprezece ani: „Galileea, Galileea, neglijenţa şi ura ta faţă de Torah te fac în cele din urmă să acţionezi ca un bandit.”3 Rabi Iuda a spus odată, în numele rabinului Rav: „Iudeii se preocupă pentru limba lor şi au făcut să înflorească Torah, dar acesta nu este cazul galileenilor. Ei nu dau nicio atenţie limbii lor... şi nu au un învăţător.”4 Ei nu au habar de şcolile de la Ierusalim şi „nu ştiu nimic de Terumah – adică despre tezaurul din Templu”5. Cu alte cuvinte, sunt nişte ignoranţi necivilizaţi. Şi pe bună dreptate, fiindcă sunt needucaţi. Cine să-i educe? Fariseii? Învăţătorii legii? Cum să se spurce „sfinţii” de la Ierusalim şi să coboare la nivelul acestor ţărănoi. Ei nici măcar nu ştiu să vorbească; au probleme mari cu accentul şi pronunţarea cuvintelor.6 Cu ocazia crucificării lui Iisus, Petru, care era galileean, a fost uşor descoperit de slujnica marelui-preot. Ea i-a zis: „Vorba te dă de gol” (Matei 26:73). Aramaica pe care o vorbea era plină de cuvinte străine. Circula şi o glumă pe seama lor: „Un E. Schurer, Historia del pueblo judio en tiempos de Jesus, Cristiandad, Madrid, 1985, II, p. 505, 506. 1

Hillel, Pirke Aboth, II, 6.

Talmud di Gerusalemm, Shabbat, 16, 15 d.

Mishnah Nedarim; Talmud di Babilonia, 53 B.

Mishnah Nedarim; Talmud di Babilonia, 53.

Pe vremea judecătorilor, în războiul dintre Efraim şi Gaalad, au fost nimiciţi un număr mare de oameni, fiind selectați după capacitatea de a pronunţa cuvântul şibolet ( Judecătorii 12:6). 6

MAICA DOMNULUI PE CARE N-AM CUNOSCUT-O!

galileean s-a dus la piaţă în Ierusalim să cumpere ceva ce el numea «amar». Vânzătorul a râs de el întrebându-l: «Prostule, vrei ceva de călărie (chamar – măgar), de băut (chemer), de îmbrăcat (amer – lână) sau un miel de sacrificiu (immar)»?” Maria s-a născut în Galileea. Nu putea să se nască într-un loc mai rău. La fel ca orice locuitor, era desconsiderată, luată în râs şi nu de puţine ori batjocorită. Viaţa de acolo, condiţiile şi renumele i-au semnat destinul. Maria era nimeni. Era zero multiplicat în miile de feţe ale locuitorilor acelui ţinut. Dar când „zero” a fost pus alături de „Unul” a devenit un miracol. „Nimicul” în mâinile lui Dumnezeu poate deveni o comoară nestemată.