© 2015 – Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate. Redactare: Geanina Constantin Ilustrații: Şerban Andreescu Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Dragoş Gârea Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CONSTANTIN, GEANINA Peripeţiile lui Răsfăţel / Geanina Constantin. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2015 ISBN 978-973-101-868-3 821.135.1-93-34
DAŢI-MI VOIE SĂ MĂ PREZINT! Salut, prieteni! Numele meu este Răsfăţel Ionescu şi am deja cinci ani. Mami şi tati îmi spun tot timpul că sunt mic, însă eu nu mă consider deloc aşa. Şi pentru
că sunt băiat mare, îmi place să-mi bag nasul peste tot şi-n treburile tuturor. Cei mari îmi cer mereu să fiu cuminte şi ascultător, dar nu pot şi gata. Credeţi-mă! Am încercat de mai multe ori şi nu mi-a ieşit. Îmi place să le ştiu pe toate, să ating tot ce văd, să gust, să miros şi să probez orice îmi pică-n mână. Sunt tare curios din fire şi, după cum zice Buni-Buni, n-am leac. Părinţii şi bunicii încearcă să mă schimbe. Îmi repetă de dimineaţa până
seara că sunt neastâmpărat şi că voi avea probleme din cauza asta, însă mie nu prea
îmi vine să-i cred. La urma urmei, eu am pilosofia1 mea de viaţă: sunt prea isteţ ca să nu încerc să aflu mai multe despre tot ce văd în jur. Între noi fie vorba, îmi place să-i necăjesc pe cei mari, refuzând să fac ceea ce-mi cer. „Nu”, „nu pot” şi „nu vreau” sunt cuvintele mele preferate. Cât e ziulica de lungă, îl ţin pe „nu” în braţe şi-l plimb de colo-colo. Nu e greu! 1
Aici, Răsfățel vrea să spună „filosofie”.
5
Dintre toţi, Buni-Buni e cea mai comică. Îi ştiu replicile pe dinafară: — Răsfăţel, ce-i cu dezordinea asta?
— Răsfăţel, treci imediat încoace! Iar ai pus piper în laptele pisicii? Păi ce-am vorbit noi?
— Măi, copile, n-o să te cuminţeşti tu în vecii vecilor! Mami şi tati, în schimb, nu sunt amuzanţi mai deloc. Sunt mereu serioşi şi mă
pedepsesc de fiecare dată când fac o năzbâtie. Dar nu contează. Eu, Răsfăţel Ionescu, am o misiune foarte importantă: vreau să descopăr lumea în felul meu, fără să primesc atâtea sfaturi din partea adulţilor.
6
O zi destul de neobiŞnuitĂ Astăzi este luni, aşa că mă scol cu o jumătate de oră înainte să înceapă programul de la grădi. Ca de obicei, mami meu se panichează şi îmi repetă aceleaşi vorbe: — Răsfăţel, iar ajungem ultimii! Doamna educatoare ne va face şi astăzi observaţie că am întârziat. Nu înţeleg de ce se supără mami meu aşa de tare din cauza asta. Că doar nici grădiniţa nu pleacă nicăieri, nici doamna educatoare nu se îmbolnăveşte din cauza întârzierii mele şi nici eu nu rămân nejucat. Ca în fiecare dimineaţă, ajung la grădi în timp ce colegii mei de grupă mănâncă micul dejun. Ţineţi minte ce vă spun! Micul dejun de la grădi este ne-de-licios! Tanti Păstârnac, bucătăreasa, ne serveşte în fiecare zi câte o porţie de cereale cu lapte. Aceeaşi cantitate. Acelaşi gust. De obicei, laptele meu rămâne în castron, neatins, deoarece burtica mea are preferinţe mai… gustoase. *** În realitate, pe tanti de la bucătărie o cheamă Paraschiva, dar eu îi spun tanti Păstârnac, pentru că am tot auzit-o vorbind odată despre acest păstârnac. 7