Profetiile din Daniel pentru adolescenti sample by Editura Viață și Sănătate

ProfeĹŁiile din Daniel pentru adolescenĹŁi

Profeţiile din Daniel pentru adolescenţi

Aprecieri Seth Pierce are să vă călăuzească prin Jurassic Park-ul profetic pentru a descoperi profeţiile Bibliei. Cunoştinţele sale – care variază de la arte marţiale la misiunea creştină – îi vor determina pe cei tineri la trup şi pe cei tineri la suflet să fie recunoscători pentru că s-au lăsat conduşi în această călătorie. Vă recomand din toată inima această carte! pastor Michael W. Campbell, Biserica Adventistă Wichita Lucruri captivante într-o carte captivantă. Seth a repetat o ispravă, reuşind să ambaleze adevărurile eterne într-un limbaj specific tinerilor. profesor George R. Knight, Universitatea Andrews Plină de inteligenţă, captivantă şi clară, cartea lui Seth Pierce, Profeţiile din Daniel pentru adolescenţi, ne oferă un ghid excepţional şi uşor de înţeles al profeţiilor biblice şi al descoperirilor despre vremea sfârşitului. Seth este comprehensiv, dar succint, abordând

multe dintre întrebările care apar în mod natural în minţile tinerilor, cu privire la aceste pasaje profunde. Inteligenţa lui Seth este comică, totuşi contextuală, făcând subiectul profeţiei, care prea adesea e unul dificil, mai uşor de abordat. Eu nu recomand Profeţiile din Daniel pentru adolescenţi numai tinerilor. Publicul de orice vârstă va considera această carte fascinantă şi edificatoare. pastor A. Allan Martin, Departamentul de Tineret, NAD Seth Pierce le vorbeşte tinerilor folosind limbajul lor, atingând cultura şi subiectele lor de interes, şi leagă lumea lor de cea a profeţilor din vechime. De data aceasta, subiectul este Daniel şi viziunile sale, cu ilustraţii din lumea plină de umor în care locuieşte alter egoul lui Seth (sau este chiar Seth?), în tărâmul celor tineri. Efectele pot părea uneori caraghioase, dar, spre finalul cărţii, cititorului îi este oferită o perspectivă profundă şi contemplativă asupra tainelor din Daniel. profesor Nicholas P. Miller, Universitatea Andrews „Asertivă” şi „antrenantă” sunt două cuvinte pe care aş dori să le folosesc pentru a descrie Profeţiile din Daniel pentru adolescenţi. Pastorul Seth Pierce este un adventist de ziua a şaptea dedicat, care îşi propune să împărtăşească generaţiei următoare convingerile noastre istorice, biblice, referitoare la profeţiile Bibliei. Dumnezeu l-a înzestrat cu abilitatea de a ilustra în mod frumos principiile biblice descoperite în cartea lui Daniel şi de a face să se înţeleagă relevanţa lor în zilele noastre. Volumul Profeţiile din Daniel pentru adolescenţi va atrage atenţia adolescenţilor dumneavoastră şi le-o va reţine. Această carte va fi o resursă deosebită pentru orele de predare

a Bibliei, pentru Şcoala de Sabat, pentru altarul familial, pentru orele de studii biblice şi pentru altele. Aceasta este, într-adevăr, o carte de care se poate bucura oricine, indiferent de generaţie, şi este una pe care o recomand cu multă căldură. pastor John C. Freedman, Preşedinte Conferinţa Washington Seth Pierce a făcut-o din nou. Cartea aceasta, Profeţiile din Daniel pentru adolescenţi reuşeşte să facă dintr-o carte complexă şi profetică a Bibliei, scrisă de Daniel, una interesantă şi uşor de înţeles. Stilul lui Seth este plin de duh, simplu şi practic. Matthew Gamble, Evanghelist internaţional şi autorul Reboot Your Spiritual Life După cum era de aşteptat, Seth nu a abordat numai moştenirea bisericii noastre, aşa cum se găseşte în cartea lui Daniel, ci el a făcut-o şi accesibilă unei întregi generaţii, prin ilustraţii sugestive şi mărturii personale. Abordarea sa inovativă şi sinceră ţi-L aduce pe Isus aproape prin fiecare pagină. pastor Japhet De Oliveira, fost capelan, Universitatea Andrews

Seth J. Pierce

ProfeĹŁiile din Daniel pentru adolescenĹŁi

Pantelimon 2016

© 2016 – Editura Viață și Sănătate. Toate drepturile de reproducere totală sau parțială rezervate. Copyright © 2012 by Pacific Press Publishing Association. Titlul original: Prophecies of Daniel for teens (What we believe). Traducere: Cristina Bîțică Redactare: Christian Sălcianu Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Dragoș Gârea Copertă: Dragoș Gârea Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PIERCE, SETH J. Profeţiile din Daniel pentru adolescenţi / Seth J. Pierce ; trad.: Cristina Bîţică. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2016 ISBN 978-606-911-142-0 I. Bîţică, Cristina (trad.) 2

Cuprins

Capitolul 1 Interpretul ....................................................................................... 14

Capitolul 2 Genul ............................................................................................... 22

Capitolul 3 Trecut, Prezent, Viitor şi toate opţiunile de mai sus .................. 34

Capitolul 4 Examene oftalmologice .................................................................. 41

Capitolul 5 Luat în captivitate ........................................................................... 48

Capitolul 6 Bowling cosmic ............................................................................... 59

Capitolul 7 Un moment divin stânjenitor ........................................................ 73

Capitolul 8 Pierderea minţii .............................................................................. 85

Capitolul 9 Mesaje text ...................................................................................... 92

Capitolul 10 Decizii fatale .................................................................................. 101

Capitolul 11 Împărăţiile reprezentate prin animale ........................................ 112

Capitolul 12 Cornul cel mic ............................................................................... 122 Nebunul: O scurtă istorioară ...................................................... 141

Capitolul 13 Confruntarea de la râul Ulai ........................................................ 144

Capitolul 14 Biserica intermitentă: Întoarcerea „cornului celui mic” ............. 153

Capitolul 15 Rugăciunea profetului .................................................................. 172

Capitolul 16 VIP şi începutul ultimei viziuni .................................................. 192

Capitolul 17 Puzzle-uri ..................................................................................... 205

Capitolul 18 Lovitura de graţie .......................................................................... 217

Capitolul 19 Judecătorul Isus ............................................................................ 228

Dedicaţie Socrului meu, „Tata John”, a cărui consacrare fără rezerve faţă de solia adventă mă inspiră să consacru, de asemenea, darurile mele pentru predicarea acestei solii

Mulţumiri Îţi mulţumesc Ţie, Isuse! Acest proiect a fost un meci de wrestling şi sunt bucuros că mă pot retrage şi preda altora, pentru o vreme, ştafeta acestei lupte. Dumnezeu mi-a oferit atâtea ocazii pline de încurajare, atât prin Duhul Sfânt, cât şi prin oamenii Săi. Le mulţumesc fetelor mele minunate, Angela, dragostea mea; Maddie, prinţesa mea; şi Chloe, „grăsunica mea dulce” (nu te îngrijora, îţi voi schimba numele de alint când vei creşte), care îmi îngăduie să fiu antisocial în timp ce lucrez la aceste proiecte la ore complet nepotrivite. Sprijinul vostru este incredibil şi nu aş putea face asta fără voi. Mulţumesc grupului meu de elită şi foarte exclusiv de scriitori, care se întruneşte în fiecare miercuri în „locul care nu va fi numit în această carte”. Cunoştinţele şi responsabilitatea voastră m-au ajutat să duc această carte dincolo de linia de sosire. Tuturor specialiştilor ale căror lucrări le-am folosit, vă mulţumesc pentru că mi-aţi permis să urc pe umerii voştri. Îţi mulţumesc, George Knight, pentru învăţăturile şi încurajările tale şi pentru că ai dorit să citeşti acest manuscris. Îţi mulţumesc, în mod special, pentru că ţi-a plăcut acest manuscris. Pentru mine, înseamnă foarte mult.

Mulţumesc Pacific Press pentru colaborarea voastră – şi pentru că îmi iertaţi gramatica inovatoare. Tiger Paulsen, îţi apreciez ajutorul în procesul de marketing. Faci o treabă extraordinară! Mulţumesc familiilor bisericii mele din întreaga lume – în special din locurile frumoase, exotice pe care nu le-am vizitat încă. A trecut prea mult timp, aşa că trebuie să ne invitaţi să vorbim din nou. Este important, de asemenea, să recunosc rolul prăjiturelelor Pepperidge Farm, băuturilor calde şi YouTube, care mi-au acordat sprijinul lor în timp ce scriam. Şi, bineînţeles, unde aş fi fără influenţa aleatorie a... Angry Birds, iPhone, iPad, iMac, Taco Bell, patrulaterul Wesleyan, triunghiul Bermudelor, Batman, teorema lui Pitagora, discuţiile de pe Facebook, creioanele No. 2, North Face, bileţelele Post-it, Firefly, Sherlock Holmes şi a tuturor celor care acordă acestei cărţi cinci stele pe Amazon.com.

Capitolul

Profețiile din Daniel

Interpretul

Unul dintre posturile pe care le-am ocupat în timpul facultăţii a fost acela de recepţioner la Prescott Hall. Aceasta era o slujbă bună, primind, de obicei, patru apeluri scurte în timpul turei de patru ore. Puteam astfel să îmi petrec restul timpului făcându-mi tema sau stând de vorbă cu prietenii care treceau pe acolo. Cu toate acestea, într-o seară, am primit un apel care a rezultat într-o criză de proporţii internaţionale. Telefonul a sunat, iar eu am răspuns: — Prescott Hall, cu ce vă pot ajuta? O voce timidă a răspuns. — Jose? — Îmi pare rău, am răspuns. Nu am reţinut care este numele lui de familie. Este student aici? — Jose? a întrebat din nou aceeaşi voce.

Interpretul

În regulă, mi-am zis, femeia asta nu vorbeşte engleză. Dar avem soluţii. În internatul nostru erau doar câţiva băieţi cu numele Jose şi îi cunoşteam pe majoritatea, aşa că ştiam că îl puteam găsi printr-un proces de eliminare. Am bătut cu repeziciune tastatura computerului şi am reuşit să localizez misterioasa persoană de origine hispanică cunoscută doar sub numele de Jose. — V-am făcut legătura, doamnă, i-am spus, în timp ce ea a întrebat din nou de băiatul care, presupuneam eu, era fiul ei. Am transferat apoi apelul. Doar că am fost întâmpinat de tonul de ocupat. — Of, îmi pare rău, i-am spus femeii, dar linia lui este ocupată. Acum, vocea timidă s-a transformat într-una ceva mai iritată. — JOSE! strigă femeia cu supărare. Nu înţelegea ceea ce îi spuneam. Cuvintele pe care i le spuneam ricoşau din urechile ei precum gloanţele din pieptul lui Superman. Îmi mai rămăsese o singură opţiune; am transferat apelul spre internatul fetelor, mormăind: „Să vedem dacă ele reuşesc să ajungă undeva în această situaţie.” Câteva momente mai târziu, telefonul sună din nou, iar eu am răspuns plin de zel. — Bună seara, recepţia Prescott. Cu ce vă pot... — JOSE! rosti vocea pe un ton poruncitor. Eram neputincios. Această femeie nu avea de gând să încheie apelul. Iar eu nu puteam face transferul... În plus, se pare că unicul cuvânt din vocabularul ei era „Jose”, urmat de ceea ce îmi păreau a fi vreo 30 sau 40 de semne de exclamaţie. Panica era asigurată şi totul era aproape pierdut – până când prietenul meu vorbitor de spaniolă, Gil, un tip de origine hispanică, a intrat în încăpere. — Gil, am strigat, împingându-i telefonul în mână, spune-i acestei femei ce se petrece! Linia fiului său este ocupată! Strigă

disperată şi, probabil, crede că noi i-am făcut ceva sau îl ascundem pe undeva, sau mai rău! Gil apucă telefonul şi, într-o spaniolă perfectă, îi traduse ceea ce încercasem să îi spun. Criza a fost dezamorsată şi, în cele din urmă, neliniştita mamă a fost reunită prin telefon cu Jose – care, sper eu, din ziua aia şi-a instalat şi opţiunea de apel în aşteptare. Câteodată, pentru a înţelege mesajul, avem nevoie de ajutorul unui interpret.

Profețiile din Daniel

Interpretul Bibliei

În cartea lui Daniel vedem ceva ce pare puţin probabil: un profet derutat ca urmare a unui mesaj trimis de Dumnezeu. Profetul spune: „Şi eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului, dar am fost uimit de vedenia aceasta, şi nu am înţeles-o” (Daniel 8:27; subliniere adăugată). Daniel a fost chiar mai supărat decât mama lui Jose, deoarece el nu putea să înţeleagă ce îi spunea Dumnezeu. Este la fel de uşor şi pentru noi să devenim frustraţi atunci când încercăm să înţelegem ce doreşte să ne comunice Dumnezeu astăzi prin Cuvântul Său. Din fericire, există o metodă care funcţionează. Marele reformator Martin Luther a spus odată: „Scriptura […] este propria sa lumină. Este un lucru mare atunci când Scriptura se interpretează pe sine.” Această idee a fost preluată de-a lungul istoriei de mari conducători creştini. Ca adventist de ziua a şaptea, găsesc ideea ca fiind sprijinită de un bărbat pe nume William Miller. Unul dintre primele trei principii ale acestuia pentru interpretarea Bibliei afirmă: „Scriptura trebuie să fie propriul ei interpret, deoarece este o regulă în ea însăşi. Dacă depind de un pastor sau un profesor care să mi-o explice, iar el ar trebui să bănu-

1. William Miller, „Rules of Interpretation”, Midnight Cry, 17 noiembrie 1842.

Interpretul

iască semnificaţia ei, sau doreşte să o interpreteze pe baza crezului lui, ori pentru a fi considerat înţelept..., atunci bănuiala lui, dorinţa, crezul sau înţelepciunea lui vor fi regula mea, şi nu Biblia.”1 În timpul Seminarului Teologic, am dat un examen în ebraică şi a trebuit să analizez fiecare verb pentru a mă asigura că traducerea era corectă. Ar fi fost mai uşor dacă aş fi putut să folosesc un dicţionar ebraic, deoarece m-ar fi ajutat cu traducerea. Dacă aş fi folosit un dicţionar german nu aş fi câştigat nimic, cu excepţia unei note proaste şi, probabil, o evaluare psihologică. Pentru a înţelege limba ebraică, aveam nevoie de un dicţionar ebraic. În acelaşi fel, dacă dorim să înţelegem Scriptura, trebuie să cercetăm Scriptura. Iată un exemplu. La începutul cărţii Apocalipsa, când Isus îi cere lui Ioan să scrie epistole către şapte biserici, textul ne spune că Isus este „Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur” (Apocalipsa 2:1). Ce înseamnă aceasta? Îi plac lui Isus sfeşnicele? Nu văd de ce nu I-ar plăcea, dar, în spatele acestor cuvinte, se află un înţeles mai profund. Sfeşnicele de aur erau folosite în sanctuarul Vechiului Testament (vezi Exodul 25:31). Ele simbolizau lumina în întuneric (sanctuarul nu avea ferestre). În descrierea efectului pe care îl are Isus asupra oamenilor, Evanghelia după Matei ne spune: „Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi, peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina” (Matei 4:16). Isus Însuşi se aseamănă pe Sine cu „lumina” (Ioan 8:12), şi chiar le spune urmaşilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii” (Matei 5:14). Cu alte cuvinte, Dumnezeu şi urmaşii Săi aduc lumină unei lumi întunecate. Astfel că, atunci când ne întoarcem la Apocalipsa

Profețiile din Daniel

2:1, putem vedea că Isus Îşi aseamănă bisericile cu luminile dintr-o lume întunecată – ceea ce înseamnă că noi trebuie să împărtăşim speranţa şi dragostea pe care le avem, în loc de a ne ascunde acolo unde oamenii nu ne pot găsi. Privind spre alte locuri din Scriptură în care se găsesc expresii, imagini şi obiecte asemenea celor din pasajul pe care îl studiem, ne putem face o imagine mai clară despre ceea ce ne spune nouă acel pasaj sau acea profeţie şi despre locul în care se petrec lucrurile. În cazul lui Daniel, suntem întâmpinaţi de o multitudine de profeţii care au de-a face cu timpul. Aruncaţi o privire către una importantă, din Daniel 8:13-14: „Am auzit pe un sfânt vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: «În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?» Şi el mi-a zis: «Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi, apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!»” Poţi fi tentat să te gândeşti la aceste 2 300 de zile ca la zile de 24 de ore şi să calculezi timpul din această profeţie – undeva în jur de şase ani. Problema este că sanctuarul nu a fost „restaurat” sau „readus în starea cuvenită”, sau „curăţit”, după cum se arată în unele traduceri, la şase ani după ce a fost dată această profeţie. Aşa că... ce ne facem? După cum vom dezbate mai pe larg în capitolul următor, profeţia foloseşte foarte multe simboluri pentru descrierile sale, iar simbolurile nu trebuie înţelese ad litteram. Adică, poţi să îţi imaginezi că citeşti Daniel 7:3, care descrie patru fiare îngrozitoare care ies din mare, şi să crezi că profeţia lui Daniel înseamnă că, la un moment dat, patru monştri vor alerga în jurul planetei, pustiind totul în calea lor?

Interpretul

Poate că îţi poţi imagina acest lucru. Dar, cu toate că sunt de acord că ar fi incredibil de incitant să avem un soi de Jurassic Park profetic, am să îţi destăinui ceva. Ssst, ridică această cartea aproape de faţă şi o să îţi şoptesc: Acestea nu sunt fiare literale. Ele reprezintă altceva. În regulă, să revenim la cronologia din Daniel 8. Ideea este că nici perioadele de timp din profeţiile lui Daniel nu sunt literale. Avem nevoie de o formulă diferită pentru a înţelege când se vor petrece evenimentele din aceste profeţii. „După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi” (Numeri 14:34; subliniere adăugată). Şi „îţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume trei sute nouăzeci de zile” (Ezechiel 4:5; subliniere adăugată). Ambele pasaje apar în contextul decretelor de judecată – la fel ca Daniel 8 şi cele 2 300 de zile. Aceste pasaje ne arată că cele 2 300 de zile sunt, de fapt, 2 300 de ani. Când încep şi se încheie acei ani este subiectul unui alt capitol. Deocamdată, ţine minte că acest mod de a calcula timpul este denumit în continuare „principiul o zi pentru un an”, sau „zi/an”. Dată fiind slujba mea de pastor, primesc o mulţime de apeluri telefonice ciudate, unele dintre acestea legate de interpretările pe care le dau unele persoane profeţiilor biblice. Oamenii m-au sunat pentru a-mi spune că lăcustele din Apocalipsa 9 sunt elicoptere şi că semnul fiarei din Apocalipsa 13 se referă la nimeni altul decât preşedintele Franklin Delano Roosevelt – care a murit cu şaizeci de ani înainte ca eu să primesc acel apel bizar. Alte persoane au sugerat că semnul fiarei este un cip de calculator. Iar cunoştinţele care cresc, menţionate în Daniel 12:4, se referă la cele mai recente gadgeturi de la magazinul Apple. Mai aştept încă totuşi să primesc

Profețiile din Daniel

un apel de la un ţăcănit care merge în Parcul Yellowstone şi vede un urs cu trei coaste, ca urmare a căderii unei biete căprioare în gura lui, şi crede că el sau ea a observat o fiară profetică ce rătăceşte prin zonă (vezi Daniel 7:5). În momentul în care scriu acest capitol, un clip popular pe YouTube prezintă un hipiot care filmează un curcubeu dublu. În timp ce îşi stabilizează camera video se minunează, plânge şi strigă la vederea acelei privelişti frumoase. După ce îşi recapătă calmul, întreabă abia şoptit: „Ce înseamnă asta?” Din punct de vedere biblic, curcubeul este felul lui Dumnezeu de ne a reaminti că El nu va distruge din nou lumea prin potop. Cu toate acestea, în cazul individului din clip, primul gând care mi-a venit în minte a fost: Îţi spun eu ce înseamnă... înseamnă: „Este timpul să renunţi la marijuana, prietene.” Oamenii au tendinţa să dorească să caute semnificaţii ascunse şi obscure în diferite aspecte ale vieţii. Acest adevăr se aplică şi în cazul profeţiei. Însă atunci când îi permitem Scripturii să se interpreteze singură, dându-ne indiciile de care avem nevoie, evităm apariţia unor idei nebuneşti şi reprezentarea credinţei noastre (şi Dumnezeului nostru) ca fiind ceva obtuz, absurd şi nesigur.

CAPITOLUL 1 PE SCURT Studiul profeţiei nu este o căutare a unei semnificaţii secrete, mistice – cu toate că aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu ştie lucruri pe care noi nu le ştim sau că El nu are calităţi

mistice. În schimb, Dumnezeu foloseşte profeţiile pentru a ne descoperi nouă anumite lucruri. De altfel, în limba greacă, limbă în care a fost scris Noul Testament, cuvântul tradus „Apocalipsa” este apokalupsis, care înseamnă „descoperire”, sau „o revelaţie”. Cu alte cuvinte, profeţia este modul în care Dumnezeu ne descoperă mesajul Său în Scriptură, nu modul în care îl ascunde El de noi.

ÎNTREBĂRI DE STUDIU 1. Te poţi gândi la căi prin care oamenii interpretează Biblia fără a folosi Biblia? 2. Care este părerea ta cu privire la existenţa atât de multor versiuni ale Bibliei? 3. Ce sunt instrumentele enumerate mai jos şi cum te pot ajuta ele să studiezi Scriptura? a. Concordanţa b. Biblia paralelă c. Dicţionarul biblic 4. Ce este „principiul o zi pentru un an”? 5. Cum studiezi Biblia? Cum te ajută modul în care o studiezi să descoperi semnificaţia textelor biblice dificile? Ce ai putea schimba pentru a face studiul tău mai profund? Interpretul

Capitolul

Profețiile din Daniel

Genul

Ce gen de poveşti îţi place să citeşti? Când vrei să te aşezi şi să te bucuri de lecturarea unei cărţi, şi nu citeşti ceva doar pentru că aceasta este tema dată de un profesor, ce îţi place să citeşti? Dacă eşti captivat de poveştile care au ca subiect principal un bărbat şi o femeie, care pe parcursul întregii poveşti flirtează unul cu celălalt şi au parte de o mulţime de neînţelegeri, până când, în cele din urmă, se sărută şi se căsătoresc la final (şi nu ţi se face lehamite nici măcar o dată în tot acest timp), înseamnă că îţi plac poveştile de dragoste. Dacă îţi place tehnologia, adică acele cărţi cu navele spaţiale, lasere, săbii de lumină, forme de viaţă extraterestre şi o parte im-

presionantă de acţiune explozivă, probabil te încântă genul ştiinţifico-fantastic. Dacă îţi place să citeşti despre preşedinţi morţi, conflicte din vechime, reţete vechi şi modul în care trăiau oamenii cu sute de ani în urmă, cartea ta preferată este cea de istorie. Dacă te încântă senzaţia de încordare, nelinişte şi agitaţie şi îţi place ca transpiraţia să îţi păteze subsuoara cămăşii, probabil îţi plac thrillerele. Pe de altă parte, dacă îţi plac băieţii cunoscuţi drept cowboys, atunci te vor încânta westernurile. Şi dacă vrei să afli „cine a comis fapta”, atunci eşti un împătimit al romanelor poliţiste. Indiferent că este vorba despre cărţi sau filme, aceste tipuri de mass-media sunt clasificate în genuri. Un gen este pur şi simplu un stil. Fiecare stil are propriile reguli; fiecare tip de povestire acţionează după un anumit tipar. Romanele sau filmele de dragoste nu ne prezintă acţiuni cu zombie; romanele şi filmele western nu prezintă de obicei nave spaţiale extraterestre (dacă o fac cumva, atunci sigur nu e ceva de calitate); romanele şi filmele istorice nu prezintă ficţiune; iar genul poliţist înseamnă că, ei bine, povestirea implică un anumit tip de mister. Şi, prea adesea, oamenii cred că Scriptura este un mister, deoarece ei nu înţeleg că aceasta conţine genuri.

Genuri biblice

Genul

Biblia conţine multe tipuri diferite de scriere şi are genuri proprii. În cartea biblică Psalmii avem poezii şi versuri ale unor cântări care folosesc analogii ce nu trebuie înţelese ad litteram. De exemplu, împăratul David, care a scris o mare parte dintre psalmi, spune: „Am ajuns ca apa care se scurge şi toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara şi se topeşte înăuntrul meu” (Psalmii 22:14).

Profețiile din Daniel

În mod evident, David nu vrea să spună că el se scurge literalmente ca apa sau că fiecare încheietură îi este dislocată; altminteri el nu ar fi supravieţuit pentru a scrie psalmul următor, 23. Nu, David foloseşte un limbaj descriptiv pentru a ne transmite cât de groaznic se simte. Noi folosim acelaşi gen de figuri de stil. Când spunem că ceva ne-a topit inima, vrem să spunem că ne încearcă sentimente de căldură, duioşie şi plăcere; nu că unul dintre cele mai importante organe din corpul nostru s-a transformat într-o grămadă de mâzgă aburindă, lăsându-ne fără suflare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Cântarea cântărilor – o carte a Bibliei în care doi îndrăgostiţi îşi scriu mesaje de dragoste unul altuia. Unul dintre ei spune: „Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta” (Cântarea cântărilor 4:11). Acum, dacă am lua această afirmaţie ad litteram, am putea ajunge la concluzia că femeia pe care o descrie Solomon are o problemă gravă de salivare şi nu înghite alimentele. Cu toate acestea, din moment ce versul aparţine genului poetic, putem înţelege că Solomon considera buzele acelei femei dulci pentru sărutare – lucru care are mult mai mult sens, deoarece evidenţierea unei probleme de salivare a unei fete nu te-ar duce prea departe. Biblia conţine, de asemenea, alte genuri: narativ, de exemplu, ceea ce înseamnă pur şi simplu descrierea evenimentelor istorice. Observă următorul pasaj din Exodul 4:18-20: „Moise a plecat şi, când s-a întors la socrul său, Ietro, i-a zis: «Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.» Ietro a zis lui Moise: «Du-te în pace!» Domnul a zis lui Moise în Madian: «Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toţi cei ce umblau să-ţi ia viaţa au murit.» Moise şi-a luat nevasta şi copiii,

i-a pus călare pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.” Acest pasaj descrie pur şi simplu ceea ce s-a întâmplat şi include şi un dialog. Destul de elementar, simplu, nu-i aşa? Nu există nimic în pasajele învecinate care să sugereze că ar fi altceva decât o înregistrare a unui eveniment istoric – cu excepţia cazului în care credeţi că Biblia nu este adevărată. Noul Testament conţine un alt gen, pe care Isus l-a făcut popular. Numite „parabole”, aceste istorioare scurte sunt ilustraţii cu un caracter neistoric, spuse pentru a evidenţia o idee principală. Una dintre cele mai cunoscute parabole este cea a bogatului nemilostiv şi a lui Lazăr (Luca 16:19-31). Aceasta ne spune în felul următor:

Genul

Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă

toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” …

Profețiile din Daniel

Ooof! Ştiu că a fost un paragraf lung, dar a meritat. Ia în calcul următoarele detalii, care ne arată în mod clar că această relatare nu este una istorică:

1. Mare parte din Luca 15 constă în parabole spuse de Isus, şi Luca 16 începe cu o altă relatare, una despre un „om bogat”. 2. Dacă aceasta este literală, adică este despre lucruri care chiar s-au petrecut, atunci oamenii din iad pot să vadă oamenii din ceruri şi viceversa. 3. Mai mult chiar, dacă această relatare este adevărată, în sens literal, oamenii din iad pot să le vorbească oamenilor din ceruri. Asta-i cel puţin ciudat! 4. Biblia ne spune că Dumnezeu interzice necromanţia (comunicarea cu cei morţi; vezi Leviticul 19:31). Aşa că cererea de a trimite pe „cineva din morţi” să facă ceva bun, să avertizeze familia nelegiuită a omului bogat să îşi schimbe căile, nu are sens.

Ideea pe care vrea să o sublinieze Isus în această povestire este că oamenii care au bani trebuie să fie generoşi. El ne învaţă, de asemenea, că există unii oameni care nu îşi predau vieţile lui Dumnezeu, indiferent de cine le vorbeşte.

Genuri profetice De acum ar cam trebui să înţelegi noţiunea de gen şi să realizezi că din moment ce fiecare gen are caracteristici diferite, fiecare trebuie interpretat diferit. Disciplina care se ocupă cu modul în care trebuie să interpretăm diferite scrieri se numeşte hermeneutică [her-me-ne-u-ti-că]. Să revenim acum la genul profeţiei şi principiile pe care le folosim pentru a o înţelege. Profeţia are trei caracteristici majore pe care vreau să le observi. Prima cheie pentru înţelegerea profeţiei este descrisă de unul dintre profesorii mei de la seminar în cartea sa, Revelation of Jesus Christ. El afirmă: „O trăsătură foarte distinctivă a cărţii Apocalipsa este limbajul său caracteristic şi simbolic. ... [Apocalipsa] ar trebui abordată plecând de la premisa că scenele şi acţiunile au un sens simbolic sau figurat, cu excepţia cazului în care contextul specifică în mod clar că este vorba de un sens literal.”1 Cu alte cuvinte, atunci când citim profeţiile, vom întâlni simboluri şi un limbaj ciudat, pe care nu ar trebui să le înţelegem ad litteram, cu excepţia cazului în care textul ne indică în mod clar că ar trebui să o facem. Atât în Daniel, cât şi în Apocalipsa, există o modalitate destul de uşoară prin care putem spune când suntem gata să ne ciocnim de simboluri sau un limbaj simbolic. În ambele cărţi există indicii care ne arată că un profet urmează să primească „o viziune” sau „un Genul

1. Ranko Stefanovic, Revelation of Jesus Christ: Commentary on the Book of Revelation (Berrien Springs, Mich.: Andrews University Press, 2009), p. 17.

Profețiile din Daniel

vis”, lucru care constituie reperul nostru pentru faptul că lucrurile sunt pe cale să devină oarecum ciudate. Observă următoarele exemple. „În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte. Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam, şi, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai” (Daniel 8:1-2). Aşadar, aici Daniel ne oferă timpul şi locul literal în care se afla atunci când a avut o viziune. Chiar în versetul următor ni se spune: „Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec” (v. 3). Tocmai am făcut saltul către simboluri. Daniel trece de la când a văzut ceva şi unde era când a văzut acel lucru la ceea ce a văzut, şi simbolurile încep cu un berbec şi trec de acolo la coarne, un ţap, şi cele patru vânturi ale cerurilor. Apocalipsa urmează un tipar asemănător. Ioan spune: „Eu, Ioan, […] mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. În Ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe. […] M-am întors să văd glasul care-mi vorbea” (Apocalipsa 1:9-10,12). Ioan ne spune locaţia sa literală: el se află pe o insulă numită Patmos, şi spune că se află acolo datorită faptului că le-a vorbit şi altora despre Isus. Marele indiciu care ne arată că lucrurile se îndreaptă spre simbolism apare în afirmaţiile sale, „eram în Duhul” şi „am auzit [...] un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe”. Aceasta este o formă de simbolism numită comparaţie – asemănarea unui lucru cu altceva. Apoi, Ioan se întoarce şi „vede” în viziune „ şapte sfeşnice de aur” (v. 12) şi, apoi, asemenea lui Daniel, Ioan vede simboluri.

Genul

Aşadar, de ce toate aceste simboluri? De ce nu se foloseşte un limbaj normal? O parte a răspunsului o poate constitui faptul că profeţii vedeau evenimente viitoare şi erau martori la scene cereşti atât de minunate şi dincolo de puterea lor de înţelegere, încât li se păreau greu de descris, aşa că foloseau metafore – figuri de stil utilizate atunci când un lucru este folosit pentru a reprezenta altceva. De exemplu, dacă eu aş zice: „Susie este o piersicuţă de fată”, te-ai gândi la ceva dulce, sau poate chiar pufos. Şi dacă aş spune: „Bob este un dinozaur”, ai deduce că este fie bătrân, fie o persoană foarte solidă. Un alt lucru de luat în considerare este acela că în cadrul unei viziuni profeţilor li se poate descoperi o străfulgerare a cerului, unde văd fiinţe supranaturale. Ioan vede astfel de făpturi şi spune: „Şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi” (Apocalipsa 4:6). El foloseşte apoi comparaţii, asemănând una cu un leu, alta cu un viţel, alta cu faţa unui om, şi alta cu un vultur care zboară. Aşadar, aceste descrieri sunt literale sau simbolice? Pot fi o combinaţie din amândouă; trebuie să fim flexibili în anumite aspecte. Poate chiar au aripi adevărate, dar toţi acei ochi cred că sunt simbolici, reprezentând atenţia lor neîntreruptă. O altă caracteristică de care trebuie să fim conştienţi este una numită „dubla împlinire”, ceea ce înseamnă că o profeţie poate avea o aplicaţie în momentul viziunii profetului şi o altă aplicaţie în viitor. Aceasta este numită uneori „tip şi antitip”. Un tip este ceva care prefigurează (îndreaptă atenţia spre) o realitate mai mare, antitipul. În vremurile Vechiului Testament, oamenii aduceau ca jertfă un miel pentru păcatele lor, dar în Noul Testament Isus este numit „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan

1:29), jertfindu-se pe Sine pe cruce. Mielul şi jertfa Sa sunt tipuri, în timp ce Isus şi jertfa Sa pe Golgota sunt antitipurile. Ultimul element de care trebuie să ţinem seama atunci când studiem profeţia are legătură cu o perspectivă sau o mentalitate numită „critică istorică”.

Profețiile din Daniel

Critică istorică

Critica istorică este o metodă de studiu pe care oamenii de ştiinţă o folosesc pentru a descoperi originea unui text, locul din care provine. Cu toate că foloseşte câteva instrumente utile, perspectiva multor persoane care folosesc critica istorică poate fi eronată. Mulţi critici istorici neagă în totalitate existenţa lui Dumnezeu şi faptul că minunile se pot întâmpla. Aceştia îşi bifează convingerile lor înainte de a studia textul. Cu alte cuvinte, înainte de a cerceta ce spune Biblia, ei au decis deja că nu există niciun Dumnezeu şi că nu există nimic supranatural în lume. Prin urmare, ei abordează Biblia de parcă nu ar fi nimic mai mult decât o carte de poveşti sau o carte de istorie, şi neagă posibilitatea existenţei unor elemente precum profeţiile, deoarece acestea implică capacitatea miraculoasă de a cunoaşte viitorul. Imaginează-ţi că profesorul tău îţi cere să elaborezi o lucrare de cercetare pe tema plăcerii sau neplăcerii surorii tale de a fi împinsă pe scări. Imaginează-ţi că, fără să vorbeşti cu sora ta, scrii că ei îi face plăcere; scrii acest lucru deoarece ea te enervează, iar asta te determină să găseşti plăcere în împingerea ei pe scări. Astfel că, în lucrarea ta de cercetare susţii cât de distractiv este să împingi oamenii pe scări, descrii privirea plină de entuziasm a surorii tale atunci când o împingi şi susţii că, până la acea dată, nimeni nu a suferit răni serioase în urma acestei acţiuni. Prietene, o aşa lucrare va fi o catastrofă.

Genul

Un eşec colosal. Ai ales să ignori complet intervievarea surorii tale, examinarea vânătăilor pe care le are, obţinerea mărturiei altor persoane care au fost aruncate pe scări, şi chiar luarea în calcul a posibilităţii ca unele persoane – în ciuda părerii tale – să urască, de fapt, să fie împinse pe scări. Testul final, bineînţeles, ar fi să îi permiţi surorii tale să te arunce pe tine pe scări, pentru a putea experimenta multitudinea de izbituri şi lovituri pe care le-ai simţi în cădere. Pentru a avea un răspuns viabil la întrebarea dată, ar trebui să incluzi toate unghiurile şi posibilităţile în cercetarea datelor şi mărturiilor cunoscute, înainte de a ajunge la o concluzie Acum, cineva ar putea spune că şi reversul este valabil, în dreptul celor care cred în Dumnezeu şi în minuni; aceştia abordează Biblia crezând în mod automat că totul este adevărat. Aceasta ar fi ca şi când profesorul tău ţi-ar cere să scrii o lucrare despre unicorni, iar tu afirmi, pur şi simplu, că ai convingerea că sunt reali, în ciuda faptului că singurul loc în care îi găseşti sunt relatările fictive. Argumentul tău nu ar fi cu nimic mai puternic decât dacă ai lipi cu bandă adezivă un corn făcut în casă pe creştetul unui cal, i-ai face o fotografie şi ai folosi fotografia drept dovadă. Din nou, eşecul tău ar fi unul epic. Noi toţi avem presupoziţii – lucruri pe care le credeam înainte de a le cerceta. Avem presupoziţii legate de Dumnezeu atunci când luăm Biblia. Dar putem alege în mod conştient să admitem existenţa oricărei posibilităţi înainte de a examina dovezile, şi nu să eliminăm în mod automat o posibilitate doar pentru că nu se află în aria experienţei noastre personale. Doar pentru că tu nu L-ai văzut sau nu L-ai experimentat pe Dumnezeu nu înseamnă că El nu există. Un evanghelist a explicat acest lucru astfel: „Aţi putea susţine că ştiţi, în urma experienţei şi a studiului dumneavoastră,

că aveţi 50 % din totalitatea cunoştinţelor din univers? Bine, să fie doar 20%? Sau 10%? Cei mai mulţi dintre noi ar putea pretinde cu greu că ştiu 1 sau 2% din tot ceea ce este de ştiut. Este posibil atunci ca Dumnezeu să existe în celelalte 98 sau 99 de procente pe care nu le cunoaşteţi şi nu le-aţi experimentat?” Răspunsul, desigur, este „da”.

Profețiile din Daniel

CAPITOLUL 2 PE SCURT

Biblia conţine o diversitate de genuri de scris, fiecare dintre acestea având propriile caracteristici. Profeţia este unul dintre aceste genuri, şi are multe caracteristici unice, pe care trebuie să le înţelegem pentru a o putea interpreta în mod corect. Aceste caracteristici includ indicii care ne spun când profetul are o viziune sau un vis, folosirea în viziune sau vis a simbolurilor care semnifică alte lucruri, şi folosirea metaforelor şi comparaţiilor. Oamenii sunt diferiţi în metoda de abordare a profeţiei. Unii dintre ei o neagă înainte de a o studia, iar alţii o cred înainte de a o cerceta. Provocarea este aceea de a avea o minte deschisă, de a lăsa Biblia să vorbească pentru ea însăşi şi de a lăsa cuvintele ei să stea în lumina istoriei. Există mai multe şcoli de gândire printre cei care cred în profeţiile biblice. În capitolul următor, vom observa aceste şcoli diferite de interpretare profetică.

ÎNTREBĂRI DE STUDIU 1. Care este semnificaţia cuvântului gen? 2. Care sunt genurile pe care le-ai descoperit în Biblie? 3. De ce este important să înţelegi ce gen citeşti? 4. Ce sunt tipul şi antitipul? (Vezi Geneza 22:8 şi Ioan 1:36.) 5. Cu ce idei vii în faţa Bibliei înainte de a vedea ce spune aceasta despre ele? Există presupoziţii bune pe care să le aducem citirii Bibliei? Care sunt acestea?

Genul

Capitolul

Profețiile din Daniel

Trecut, Prezent, Viitor şi toate cele de mai sus

Una dintre cele mai exasperante experienţe educaţionale pe care le-am avut s-a petrecut într-o şcoală de kung fu, situată la aproximativ o jumătate de oră de casa mea. Întotdeauna mi-am dorit să încerc kung fu şi, din moment ce am crescut învăţând de la un tată care era deţinătorul centurii negre la karate tradiţional japonez, simţeam că trebuie să am deja unele competenţe şi îndemânări care să mă ajute să învăţ arta chinezească. Însă, oricât de adevărat ar fi faptul că arta karate a avut ca sursă de inspiraţie arta kung fu, acum sute de ani, mi-ar fi fost mult mai uşor să citesc chineza antică de la sfârşit spre început şi legat la ochi, decât mi-a fost să încerc să înţeleg ceea ce îmi spuneau instructorii. Problema consta în convingerea lor că acest sport trebuia „mai degrabă prins decât învăţat”. Ori de câte ori simţeam nevoia de a

Trecut, Prezent, Viitor şi toate cele de mai sus

pune o întrebare cu privire la ceea ce făceam, aceştia îmi răspundeau: „Vorbeşte cu mâinile.” Atunci când ţi se spune iar şi iar să vorbeşti cu mâinile, mâinile tind să dezvolte o dorinţă intensă de a comunica o palmă peste ceafa cuiva! Ca lucrurile să fie şi mai şi, mulţi dintre practicanţii kung fu, în ciuda faptului că locuiau în case tipice oamenilor clasei de mijloc, îşi făceau cumpărăturile din Wal-Mart şi aveau în picioare obişnuiţii Nike, se purtau de parcă erau nişte călugări filosofi tibetani, în pelerinaj. Iar atunci când binevoiau să ofere un răspuns verbal unei întrebări pe care le-o adresam, făceau acest lucru vorbind în pilde. Spre exemplu, odată am întrebat: — Lovesc drept? Răspunsul pe care l-am primit, într-un ton întretăiat, abia şoptit, a fost: — Gândeşte-te la braţele tale ca la un arc întins. Acestea ar trebui să fie la fel de drepte precum corzile, nu curbate precum arcul. Oare ce voia să spună, frate, că n-am priceput nimic? Un simplu „da” sau „nu” ar fi fost suficient. Am insistat, replicând că mica lui analogie cu arcul era pur şi simplu o reformulare a întrebării mele; nu era un răspuns. — Vorbeşte cu mâinile, mi-a răspuns el. — Nu mă ispiti la aşa ceva! am mormăit eu. În momentul următor trebuia să ne schimbăm partenerii, iar fostul meu partener exersa acum cu un avansat. Câteva clipe mai târziu, l-am auzit pe tipul avansat oprind exerciţiul şi întrebându-l pe fostul meu partener: — Măi, ţie ţi-a explicat vreodată cineva analogia cu arcul? La scurt timp după aceea, am părăsit şcoala de kung fu şi m-am înscris la o şcoală de karate, unde instructorii predau folo-

sind un stil foarte asemănător celui folosit de tatăl meu. Sensei avea un dosar în care ne arăta ceea ce vom învăţa, îmi răspundea la întrebări şi mă ajuta cu toate poziţiile, exerciţiile de kata, loviturile, aruncările şi încălzirile. Avansaţii erau, de asemenea, deschişi să ofere şedinţe suplimentare şi erau dispuşi să vorbească în mod deschis despre această artă. Atât karate, cât şi kung fu sunt arte marţiale, ambele au tradiţii şi ambele sunt predate în clase cu unul sau mai mulţi instructori, dar acestea îşi privesc subiecţii diferit. În mod similar, deşi mergi la o singură universitate, acea universitatea îţi va da multe „şcoli” din care să alegi. De exemplu, există şcoala psihologiei (se pătrunde în capul oamenilor) şi şcoala biologiei (se disecă ceea ce este în capul oamenilor) şi şcoala educaţiei (se pun lucruri în capul oamenilor). Fiecare şcoală pune accentul pe aspecte diferite, cu toate că, uneori, acestea se suprapun. Acest lucru este adevărat chiar şi în privinţa profeţiilor biblice. Există patru şcoli de gândire principale care pun accentul pe modul de interpretare a profeţiilor.

Profețiile din Daniel

Abordarea preteristă

Termenul preterism are prefixul pre, care bănuiesc că este, de asemenea, în cuvântul prefix. În orice caz, pre înseamnă ceea ce vine înainte, aşadar, o preselecţie este ceva ce are loc înainte de meci, iar un gând premeditat este unul pe care l-ai frământat o vreme înainte de a face o acţiune. Abordarea preteristă este una dintre aceste şcoli de interpretare a profeţiei. Preteriştii cred că toate profeţiile din Biblie s-au întâmplat în trecut – altfel spus, înainte de prezent. Aceştia consideră că tot ceea ce este descris în Daniel şi Apocalipsa este istorie. Mulţi oameni sunt preterişti deoarece ei cred că Biblia este doar o

carte şi că nimic supranatural nu se întâmplă vreodată cu adevărat. Aşadar, ei nu cred în profeţii. Chiar dacă e adevărat că anumite părţi din Daniel şi Apocalipsa descriu lucruri care s-au întâmplat pe când Daniel şi Ioan trăiau, dacă aceste cărţi nu conţin nicio profeţie despre vremurile de mai târziu, cum putem aplica ceea ce spun ei în viața pe care o trăim acum, mii de ani mai târziu?

Abordarea futuristă

Abordarea idealistă O altă şcoală de gândire despre Daniel şi Apocalipsa şi modul în care ar trebui interpretate se numeşte abordarea idealistă. În loc

Trecut, Prezent, Viitor şi toate cele de mai sus

La polul opus abordării preteriste se situează abordarea futuristă (prima avea de-a face cu trecutul, a doua are cu viitorul). Futuriştii cred că toate profeţiile din Daniel şi Apocalipsa, şi în special din Apocalipsa 8–12 sunt destinate doar pentru ultima generaţie de oameni de pe pământ, înainte de venirea lui Isus. Altfel spus, aceste profeţii se referă doar la evenimentele care se vor petrece în vremea sfârşitului sau imediat înainte de aceasta. Şi pe care nu le vom înţelege deloc până atunci. Exact ca şi abordarea preteristă, abordarea futuristă este parţial corectă. Este adevărat că Daniel şi Apocalipsa au profeţii despre evenimentele care depăşesc timpul în care trăim acum, însă acest lucru nu înseamnă că niciuna dintre profeţiile lor nu spune nimic despre trecut sau despre timpul nostru. Da, poate că nu înţelegem tot ceea ce conţin aceste profeţii. Dar n-are sens să spunem că noi nu putem înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, mai ales ceea ce El ne spune într-o carte intitulată Apocalipsa (revelaţia, dezvăluirea, descoperirea).

să se concentreze asupra chestiunilor specifice sau evenimentelor reale, idealiştii caută şi preţuiesc principiile, adevărurile generale. Ei cred că simbolurile din Daniel şi Apocalipsa nu spun nimic despre evenimentele istorice. În schimb, aceste cărţi oferă numai o imagine foarte generală a luptei continue dintre bine şi rău. Cu toate că este adevărat că aplicarea adevărului şi Cuvântului lui Dumnezeu în diverse situaţii din viaţa noastră ar trebui să se bazeze pe principiile pe care le găsim în Cuvântul Său, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu ne-a dat niciodată porunci specifice sau nu a acţionat în feluri speciale în vremuri critice – ca atunci când L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru păcatele noastre. Noi trebuie să fim conştienţi de acţiunile lui Dumnezeu pe pământ, în trecut şi în prezent, şi de faptul că El va continua să facă lucruri aici, pe pământ, în viitor. Şi trebuie să credem că El ne-a oferit Cuvântul Său pentru a ne călăuzi în orice vreme.

Profețiile din Daniel

Abordarea istoricistă

Ajungem, în cele din urmă, la şcoala de interpretare istoricistă a profeţiilor. Aceasta este şcoala la care aderă majoritatea adventiştilor de ziua a şaptea. Eu cred că aceasta este cea mai bună deoarece îmbină, într-un mod echilibrat, elemente din toate şcolile de mai sus, şi pare cea mai logică. În această şcoală, profeţia este văzută ca un întreg continuu, începând din timpul profetului şi desfăşurându-se asemenea unui pergament, de-a lungul istoriei şi până la timpul sfârşitului. Aceasta înseamnă că putem crede că Dumnezeu a comunicat în vremurile de demult ale profeţilor, în istoria recentă şi în prezent, şi că profeţiile din Daniel şi Apocalipsa ne oferă cunoştinţe referitoare la evenimentele reale care vor avea loc pe pământ, în viitor. În con-

tinuarea acestei cărţi, vom urmări profeţiile din perspectiva şcolii de interpretare istoricistă.

CAPITOLUL 3 PE SCURT Există, probabil, tot atâtea feluri de interpretare a profeţiilor, cât numărul existent de oameni. Personalităţile, preferinţele şi presupoziţiile individuale pot duce cititorii într-o varietate de direcţii. Cu toate acestea, în cartea de faţă vom folosi conceptul biblic conform căruia Daniel şi Apocalipsa conţin profeţii care încep din timpul lui Daniel şi Ioan şi se extind în prezent şi în viitor. Putem găsi alinare în cunoaşterea faptului că Dumnezeu interacţionează cu umanitatea de-a lungul tuturor veacurilor şi că El lucrează în vieţile noastre şi astăzi.

1. Care sunt punctele forte şi punctele slabe ale fiecăreia dintre aceste şcoli de gândire? 2. Mulţi oameni cred că şcolile de interpretare preteristă şi futuristă au luat naştere în timpul în care unii oameni interpretau profeţia într-un fel care îl reprezenta pe papa într-o manieră foarte negativă, aşadar, pentru a diminua presiunea resimţită

Trecut, Prezent, Viitor şi toate cele de mai sus

ÎNTREBĂRI DE STUDIU

Profețiile din Daniel

de acesta, biserica din acele vremuri a dat temă cărturarilor să dezvolte diferite metode de interpretare a acestor profeţii. Dacă toate profeţiile ar fi fost împlinite în timpurile biblice, atunci nu ar fi putut face referire la actualul papă, iar acest lucru era adevărat şi în cazul în care profeţiile urmau să se împlinească în viitor. Ce putem face noi pentru a ne asigura că nu interpretăm Scriptura într-un fel în care să o facem să ne spună ceea ce vrem noi să ne spună?

Capitolul

Examene oftalmologice

Încă din clasa a IV-a, când ochii au început să mă lase, am fost supus practicilor medievale ale doctorilor oftalmologi, cel puţin o dată pe an. În ciuda faptului că reţeta mea nu s-a schimbat de ani de zile, aceşti oameni nu aveau de gând să îmi vândă nimic până nu treceam prin mâna lor de fier. E adevărat, aş fi putut evita metodele lor medievale supunându-mă chirurgiei refractive şi aş fi terminat odată acest chin. Am aflat însă că expresia „chirurgie oftalmologică pentru corectarea viciilor de refracţie” este o denumire pompoasă pentru a trage în ochiul unei persoane cu un laser. Alţi chirurgi „remodelează corneea”, ceea ce este un alt fel de a spune că oftalmologul îţi taie ochiul cu un cuţit ascuţit până vezi mai bine. Aş avea mai mult noroc dacă aş cădea pe scări ţinând în mână o foarfecă de bucătărie bine

Profețiile din Daniel

ascuţită. Aşadar, continuu să merg, periodic, la doctorii respectivi şi la ajutoarele lor care îmi chinuiesc pupilele timp de o oră. Primul instrument de tortură al odiseei globului ocular este dispozitivul de suflat în ochi. Se presupune că acest aparat măsoară presiunea lichidului din interiorul ochilor şi verifică existenţa unei boli numită glaucom. Indiferent dacă ai sau nu ai această boală, experienţa procedurii este un exerciţiu înfiorător. Îţi pui capul în faţa aparatului, ei îţi spun să priveşti într-o anumită direcţie şi apoi, fără nicio avertizare, o rafală de aer îţi explodează în ochi. PUFFF! Acea rafală face să dispară orice umezeală din ochi, împreună cu lentilele de contact, în cazul în care porţi unele. Până în momentul în care îţi suflă şi în celălalt ochi, ţi-au cam suflat şi orice urmă de răbdare. Am întrebat-o pe femeia care conducea testul cum funcţionează şi mi-a spus că nu ştie, ea doar apasă butonul. Mă gândeam dacă nu cumva ar trebui să mă duc eu înspre ea şi să îi suflu şi eu în ochi, să vadă dacă-i place. Următoarea etapă a acestui coşmar are loc în cabinetul medicului. Indiferent de amabilităţile pe care le foloseşte pentru a te întâmpina, acestea sunt doar pentru a te pregăti pentru următoarea rundă de suferinţă. Încă de când eram copil, persoanele cărora chiar le păsa de mine îmi spuneau să nu mă uit direct la soare, deoarece acesta este prea strălucitor şi dacă te uiţi direct la el te poate orbi. E un lucru care mi se pare că are o logică. Aşadar, de ce primul lucru pe care îl fac evaluatorii oftalmologici atunci când te determină să le treci pragul este să ia o lumină cu puterea unui miliard de stele, să o ţină direct în faţa globului tău ocular, atât de aproape, încât genele tale pulsează ca fluturii, şi să agite această sursă de lumină arzătoare înainte şi înapoi în faţa ochilor tăi, trimiţând dintr-o parte în alta a creierului tău lumini orbitoare, efervescente?

„Mda, arată bine”, spune examinatorul înarmat cu acea lumină orbitoare. Dar singurul lucru pe care îl văd eu sunt nişte pete. Nişte pete magice, purpurii, care plutesc prin încăpere. Următorul lucru din agendă este Masca de metal pentru faţă – aparatul de ajustare a lentilelor. Folosit în asociere cu MFLAM (Metal Facemask Lens Adjuster Machine), aveţi cel mai anost test administrat vreodată omenirii. Există doar două întrebări, însă acestea sunt repetate fără încetare timp de câteva minute. Prima jumătate a întrebării are o cadenţă ascendentă în inflexiunea sa, iar a doua jumătate coboară într-o inflexiune monotonă, aproape descurajantă, care te face să te întrebi dacă într-adevăr ar trebui să o alegi vreodată. ? u n Întrebările sună cam aşa: „Numărul u Sau numărul d o i ?” Fiecare număr se referă la diferite setări de pe lentilele măştii de faţă prin care priveşti. Cel care îţi analizează ochiul schimbă mai multe seturi de lentile, în timp ce tu priveşti un poster plin de litere de mărimi diferite:

A O S

M D O A A A R Ă !

În timp ce treci prin diferitele setări de lentile, imaginea posterului se modifică de la înceţoşat la foarte clar. O modalitate excelentă de a sâcâi pe cineva!

Examene oftalmologice

Ă T E C A

Ei bine, desigur că literele nu se schimbă, dar vederea ta devine mai bună şi vezi literele în întregime şi cu o focalizare precisă. Acest proces se încheie atunci când evaluatorul oftalmologic descoperă lentilele care te ajută să vezi cel mai bine. Apoi ţi se prescrie reţeta, îţi iei ochelarii sau lentilele de contact şi plăteşti factura. Aici e tortura finală.

Profețiile din Daniel

Examinare oftalmologică profetică

Pe măsură ce parcurgi cartea lui Daniel, vei observa că aceleaşi entităţi apar de mai multe ori, însă sunt reprezentate prin simboluri diferite. Poate fi derutant să studiezi viziunea despre statuie din Daniel 2 şi viziunea despre diferite animale din Daniel 7 şi să descoperi apoi că înseamnă acelaşi lucru. Suprapunerea aplicaţiilor profeţiei poate crea suprapunerea dorinţei de a-ţi băga degetele în ochi în această zăpăceală. Spre exemplu, în Daniel 2, „coapsele de aramă” reprezintă Grecia (v. 32,39). În Daniel 7, „un pardos, cu patru aripi” reprezintă Grecia (v. 6). În Daniel 8, există un „ţap” cu „un corn mare”, care, ai ghicit, reprezintă Grecia (v. 5). Care-i treaba? Este Scriptura cu adevărat atât de redundantă? Poate părea aşa, iar scriitorii Bibliei chiar au folosit repetiţia pentru a sublinia importanţa unui lucru. Însă, în acest caz, repetiţia este o examinare profetică a lentilelor. La fel ca medicul oftalmolog care trece înainte şi înapoi prin diferite lentile pentru a stabili claritatea, tot aşa Dumnezeu a folosit diferite imagini şi chipuri ale aceleiaşi entităţi pentru ca noi să ne putem forma o imagine cât mai clară posibil. Dacă aş veni la tine acasă şi ţi-aş cere să îmi arăţi albumul tău de fotografii de când erai bebeluş... ai fi îngrozit! Ei bine, probabil

că este adevărat, dar nu asta-i ideea. Ideea este că, dacă ar fi să îţi răsfoiesc albumul, aş vedea fotografii cu tine începând din pruncie până la vârsta pe care o ai acum – asta dacă nu cumva eşti unul dintre ACEI adolescenţi care, de la treisprezece la şaptesprezece ani, evită să fie fotografiaţi, deoarece lucrează la proiectul „nu mă simt ciudat în propria mea piele”. Înţeleg. Şi hei, o să îmi dau toată silinţa să râd numai la vederea fotografiei voastre în cadă, purtând barbă de spumă alături de surioara mai mică. Nu mă uit la voi acum să văd cum roşiţi la faţă...

Timpul schimbă lentilele

Examene oftalmologice

Acest lucru aduce în discuţie un alt aspect important al Bibliei, care ne oferă lentile tot mai clare pe care să le folosim pe măsură ce progresăm: lucrurile se schimbă de-a lungul timpului. Aşadar, iată-te citind despre Babilon, „capul de aur” (Daniel 2:36-38), Babilon „copacul” (Daniel 4:20,21) şi Babilon „leul cu aripi de vultur” (Daniel 7:4,17), când observi dintr-odată că Babilonul nu este în distribuţia personajelor din Daniel 8. După cum vei observa, Babilonul este una dintre cele patru împărăţii descrise în Daniel 2-7, însă apoi dispare brusc din peisaj. Adevărul este că între unele dintre viziunile lui Daniel şi unele capitole din cartea sa trec ani. Ani. Şi, la un moment dat, înainte ca Daniel să îşi termine scrierea cărţii, Babilonul a fost înfrânt şi o altă împărăţie i-a luat locul. Noi chiar vom vedea istoria profetică desfăşurându-se în paginile cărţii lui Daniel. Ţine minte, abordarea istoricistă pentru înţelegerea profeţiilor lui Daniel înseamnă că noi vedem cum lucrează Dumnezeu în istorie, din timpul profetului până la sfârşitul timpului. Prin urmare, dacă pare că lipseşte ceva, aminteşte-ţi numai că timpul

merge înainte şi, una câte una, profeţiile se împlinesc, din vremurile Bibliei până în timpurile noastre şi mai departe în vremurile care urmează.

Profețiile din Daniel

CAPITOLUL 4 PE SCURT

În acelaşi fel în care probăm mai multe lentile pentru a confirma sau schimba reţeta de ochelari, observăm mai multe „lentile” în paginile din cartea profetică a lui Daniel, până când descoperim imaginea cea mai clară. Imaginile care se schimbă în Daniel clarifică tabloul acţiunilor lui Dumnezeu în istorie. Şi, în acelaşi fel în care ochii oamenilor necesită schimbări de lentile în timp, tot aşa şi noi, pe măsură ce înaintăm prin istoria profetică, observăm schimbări în simbolurile şi în entităţile pe care le vom studia. Cu toate că adevărul nu se schimbă niciodată, felul în care îl înţelegem noi se schimbă. Aşadar, pe măsură ce ajungem la o cunoaştere mai bună a lui Dumnezeu, percepţia noastră despre El şi modul în care lucrează El va deveni din ce în ce mai clară. Viaţa creştină nu este niciodată perimată şi statică; aceasta înaintează şi creşte în mod constant. Gândeşte-te numai câte cunoştinţe ai acum faţă de anul trecut şi imaginează-ţi apoi ce vei învăţa pe parcursul anului următor. De fapt, sper că vei învăţa mai mult despre Dumnezeu dacă citeşti această carte. Fie ca Duhul Sfânt să îţi ofere întotdeauna lentile noi, astfel încât să Îl vezi pe Dumnezeu şi planul Său cu o claritate din ce în ce mai mare.

ÎNTREBĂRI DE STUDIU 1. În ce domeniu ai întâlnit oameni care repetă anumite lucruri, pentru a evidenţia o idee principală? 2. Ce lucruri vezi diferit acum faţă de atunci când erai copil? Ce anume te-a determinat să îţi schimbi perspectiva? 3. Ce fel de lucruri îţi schimbă perspectiva asupra vieţii acum? 4. Creştinii ar trebui să îşi schimbe vreodată imaginea pe care o au despre Dumnezeu? 5. Cum se schimbă imaginea pe care o avem noi despre Dumnezeu? Ce anume determină aceste schimbări? Schimbarea este bună sau rea?

Examene oftalmologice