CELE 10 PROMISIUNI ALE LUI DUMNEZEU
KIMBERLEY TAGERT-PAUL
promisiuni
ale lui Dumnezeu
Copiii descoperă și înțeleg Decalogul
Traducere din limba engleză de Loredana Sîrbu Cu ilustrații de Kim Justinen
Pantelimon 2018
© 2018 – Editura Viaţă şi Sănătate Toate drepturile rezervate. English edition copyright © by Pacific Press Publishing Association, Nampa, Idaho, USA. This Romanian-language edition is published under a licensing agreement with the copyright owner. All international rights reserved. Titlul în original: God’s ten promises: helping children understand the Ten Commandments Redactare: Florin Bică Corectură: Lavinia Goran Grafică și tehnoredactare: Dragoş Gârea Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TAGERT-PAUL, KIMBERLEY Cele 10 promisiuni ale lui Dumnezeu / Kimberley Tagert-Paul ; trad. din lb. engleză de Loredana Sîrbu ; cu il. de Kim Justinen. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2018 ISBN 978-606-911-453-7 I. Sîrbu, Loredana (trad.) II. Justinen, Kim (il.) 2
Dedicaţie Dedic această carte familiei mele – lui Don, lui Donnie, lui Cameron şi lui Karter. Dragostea voastră mă încurajează în fiecare zi. Dumnezeu să vă binecuvânteze mereu! Îi sunt profund recunoscătoare lui Aileen Andres Sox – redactor devotat şi cu temere de Dumnezeu – pentru încurajare şi viziune. Şi îi mulţumesc că mi-a făcut cunoştinţă cu Debbonnaire Kovacs şi cu cartea ei, God Said „I Promise”. Prezentarea Legii lui Dumnezeu din perspectiva promisiunilor mi-a schimbat viaţa. Dumnezeu este dragoste prin natura Lui. Dacă înţelegem că poruncile Lui sunt promisiuni de iubire, atunci le putem respecta mereu. De asemenea, îi dedic această carte lui Dorothy Rose Tagert – mama mea – care m-a încurajat să scriu încă din clasa I. De-abia aştept să stau de vorbă cu tine în Împărăţia lui Dumnezeu despre marea Lui bunătate!
O VIZITĂ LA ZOO
„Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.” (2 Corinteni 1:21,22)
Miruna şi Eric erau toropiţi sub razele dogoritoare ale soarelui, care le băteau direct în creştetul capului. — Mami, îmi plac leii, dar…, începu Miruna. — Este prea cald! continuă Eric, trecându-şi degetele prin păr. Este cumplit de cald! Putem să stăm puţin la umbră? Tata şi mama îi priviră pe gemeni. Se distraseră grozav la zoo. Toată dimineaţa studiaseră animalele create de Dumnezeu. Văzuseră pentru prima oară în viaţă unele animale extraordinare, precum gigantele pisici-de-mare care înotau într-un bazin conceput special pentru ele. Se bucuraseră foarte mult că au putut să intre în incinta unde erau expuse şi să le atingă. Pielea lor era alunecoasă, lipicioasă şi dură. Evident, se spălaseră bine pe mâini şi înainte, şi după ce au mângâiat aceste creaturi acvatice interesante. Acum însă trecuse de ora prânzului şi aerul era încins. O pauză la umbră părea o idee bună. — Cred că ştiu un loc foarte bun, îi înştiinţă tata, care scosese harta grădinii zoologice şi o studia atent. Cred că este chiar acolo, după colţ, le arătă el. Apoi porni într-acolo, iar ceilalţi îl urmară. Tata avusese dreptate. Găsiră un loc la umbră, lângă ţarcul animalelor domestice, unde erau capre, ponei, lame, câteva raţe, un viţel şi mai multe găini. Terenul era umbrit de copaci, iar lângă gard erau câteva bănci pentru vizitatori.
— Putem să ne aşezăm aici, arătă tata către banca cea mai apropiată, şi să ne odihnim puţin. Apoi voi, copii, puteţi intra să vedeţi puii de animale. Cred că aveţi voie să-i hrăniţi, dacă vreţi. — Mai întâi lamele! spuse Eric, trântindu-se pe bancă, lângă tata, și privind creaturile păroase din faţa lui, care erau haioase cu gâtul lor lung şi genele cu vârfuri răsucite. — Eu vreau să hrănesc caprele. Uite cum se împing în oameni, ca să le bage în seamă! spuse Miruna, zâmbindu-i satisfăcută mamei, care scotea sticlele de apă din gentuţa termoizolantă pe care o cărase tata. — Uitaţi, luaţi câte o sticlă şi beţi, ca să vă mai răcoriţi, spuse ea, întinzându-le sticlele mai întâi gemenilor, apoi tatei. Vedeţi? Şi animalele beau foarte multă apă când este caniculă. Era adevărat. Ţarcul era plin de adăpători pentru capre şi pentru lame. Viţelul se adăpostise sub un copac mare, lângă ponei, iar câteva găini se cocoţaseră pe gard, unde cădea umbra copacului. Deodată, Miruna chicoti. — Uitaţi-vă la puişori! spuse ea, arătând spre câţiva pui pufoşi care tocmai ieşeau de sub aripile protectoare ale unei găini. — Sunt şase, observă Eric distrat. Cum poate să-i ţină găina pe toţi sub aripile ei? — Mămicile pot fi foarte creative, comentă tata, zâmbindu-i mamei şi făcându-i discret cu ochiul, gest pe care îl surprinse doar Miruna. Copiii descoperă și înțeleg Decalogul
7
Mama îi zâmbi şi ea şi replică: — Cred că, în unele situaţii, noi, mămicile, trebuie să fim creative. Aşa obişnuiește cloşca să-şi strângă puii sub aripi, iar ei stau pitiţi şi nimeni nu-şi dă seama că sunt acolo. Aşa îi protejează ea. Cotcodăceşte la ei, iar puişorii vin şi se ascund sub aripile sale. — Mai ştiu pe cineva care face la fel, spuse tata, privindu-i pe gemeni. — Pe cine? întrebă Miruna curioasă. — Pe Dumnezeu. — Dumnezeu? Dar El nu are aripi! obiectă Eric. — Da, aşa e, râse tata. Dar El spune că vrea să ne strângă sub aripile Lui. — Nu prea înţeleg, admise Miruna. — Nici eu, îi ținu isonul Eric. — Aşa scrie în Evanghelia după Matei. Scrie că, într-o zi, Isus a privit spre cetatea Ierusalim şi a plâns pentru ea. Şi a spus că ar fi vrut să-i strângă pe locuitorii cetății la El cum îşi strânge găina puii sub aripi, dar nu putea din cauză că ei nu voiau, explică mama. — Dar de ce a plâns? vru să ştie Miruna întristată. — Pentru că ştia că cei mai mulţi oameni nu aveau să-L asculte. Ei nu-i ascultaseră nici pe profeţii pe care îi trimisese mai înainte. Şi nu aveau să-L asculte nici pe El, cu toate că urma să-Şi dea viaţa pentru ei – şi pentru noi, ca să fim din nou ai Lui.
Eric se duse până la gard şi urmări puţin puii. Zburdau, piuiau unul la altul şi loveau cu ciocul în pământ ca să găsească de mâncare. Se gândi o clipă la ce spusese mama. Apoi îşi întoarse privirea către tata şi-l întrebă: — Adică Dumnezeu este mamă? Îi era greu să-şi imagineze că Dumnezeu este mamă. Până atunci crezuse că este tată. Mama izbucni în hohote de râs. La fel şi tata. — A, nu! Isus doar a făcut o comparație. Dar El era bărbat. Ideea este că vrea să ne protejeze aşa cum îşi protejează cloșca puii. El a dat un exemplu ca să-L putem înţelege. Uite cât de mult îşi iubeşte cloșca puii şi vrea să-i ţină aproape de ea, spuse mama, luând-o în braţe pe Miruna. — Aaa, înţeleg! Dar tot nu am înţeles de ce plângea Isus. De ce nu au vrut oamenii să asculte de El şi de profeţi? Noi Îl iubim pe Isus. Ei nu L-au iubit? — Unii oameni L-au iubit. Dar cei mai mulţi nu L-au iubit. Ei aveau o părere greşită despre Dumnezeu: credeau că aveau de respectat o mulţime de reguli ca să-L mulţumească. Şi voiau să facă ce le plăcea lor, la fel ca israeliţii de demult. — Vă mai amintiţi cum i-a ajutat Dumnezeu pe israeliţi să treacă marea şi
Poruncile nu sunt interdicţii, ci promisiuni.
8
Cele 10 promisiuni ale lui Dumnezeu
cum i-a condus spre țara făgăduită? El le-a dat Ce le Zece Porunci ca să nu uite ce făcuse pentru ei şi ca să le arate cum pot să trăiască fericiţi. Poruncile sunt atât de importante, încât El le-a scris pe piatră cu… — Ştiu! Cu degetul Lui! îl întrerupse Eric vesel. — Exact! Ca să nu uite că El îi iubeşte, îi ocroteşte şi le-a făcut nişte promisiuni. Însă ei au uitat repede şi i-au cerut lui Aaron să le facă un viţel de aur ca să se închine înaintea lui. — Dar poruncile nu sunt ca o listă cu lucruri interzise? De exemplu: „Să nu furi”? întrebă Miruna. — Sunt mai mult de-atât! Ştiaţi că ele ne arată cum este Dumnezeu? îi întrebă tata. — Deci, atunci când ne cere să nu furăm, înseamnă că El se supără pe noi dacă furăm, pentru că El nu fură, spuse Miruna, încruntându-se ușor. Mama şi tata schimbară o privire fugară. — Nu, scumpo. Adică, da, Dumnezeu ne cere să nu furăm. Iar El nu fură. Aici ai dreptate… Dar poruncile nu sunt ca un instrument cu care să măsurăm dacă suntem suficient de buni pentru a merge în cer. Nimeni nu este suficient de bun. Tocmai de aceea a trebuit să moară Isus, o lămuri mama, întărindu-și spusele printr-o înclinare a capului.
— Poruncile nu sunt interdicţii. Sunt promisiuni. Este ca şi cum Dumnezeu ar spune: „Dacă tu Îmi dai voie, Eu îţi promit că voi face din tine un om căruia nu-i va trece niciodată prin minte să fure”, sublinie tata. — Aaa! Este cu totul altceva. Nu m-am gândit niciodată la asta, spuse Miruna, aruncându-i din nou o privire cloștii care-şi chema puişorii. Deci, Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să fim ca El. Iar poruncile sunt o promisiune că ne va face ca El, dacă Îi dăm voie. — Exact! confirmară părinţii deodată. — Dar ele înseamnă mai mult decât par la prima vedere. De exemplu, atunci când ne cere să nu furăm, Dumnezeu nu se referă doar la lucruri, la bani, ci şi la timp, la talente, completă mama, ridicându-se de pe bancă şi îndreptându-şi spatele. — Cred că ştiu ce vrei să spui, dar…, ezită Miruna. — Dar ce, draga mea? o încurajă mama. — Puteţi să ni le explicaţi din nou? Nu m-am gândit până acum că poruncile sunt nişte promisiuni. Şi nu m-am gândit că înseamnă mai mult decât par la prima vedere. Aş vrea să le înţeleg mai bine. — Sigur, draga mea, o asigură tata, ridicându-se şi îndreptându-şi spatele şi Copiii descoperă și înțeleg Decalogul
9
el. Să ne luăm puţin timp ca să vorbim despre porunci şi să aflăm ce ne spun ele despre Dumnezeu. Veţi vedea că Dumnezeu vă iubeşte foarte mult.
promisiuni
ale lui Dumnezeu
— Bine, dar putem să hrănim mai întâi lamele? întrebă Eric, mergând deja spre poartă. De data asta, izbucniră în râs cu toţii.
Idei de prezentare
1. Vorbeşte-le copiilor despre legile civile (guvernamentale) care ne protejează. Cu ce ne ajută ele? Cum înlesnesc relaţiile dintre noi? Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale nu doar ca să ne protejeze, ci şi ca să ne arate că ne iubeşte şi că ne-a promis o viaţă mai bună. Ce reguli aveţi în familiile voastre? Ţin ele cont de nevoile tuturor membrilor familiei? De ce este important lucrul acesta? Realizează împreună cu copiii un poster cu cele mai importante reguli de familie. Afişează-l undeva la vedere! 2. Roagă-i pe copii să se aşeze în faţa unei oglinzi mari. Întreabă-i ce văd! Notează reacţiile lor. S-au comparat cu alţii? Spune-le că poruncile lui Dumnezeu nu sunt ca un instrument de măsurat, ci ca nişte promisiuni. Reciteşte reacţiile lor şi întreabă-i: „Ce credeţi că vede Dumnezeu când Se uită la voi?” 3. Citeşte-le copiilor cu voce tare una dintre poruncile mai scurte din Decalog. Întreabă-i: „Ce credeţi că ne cere Dumnezeu aici?” Dacă citeşti porunca „Să nu furi”, vei primi, probabil, răspunsurile următoare: „Să nu iei jucăria altcuiva” sau „Să nu furi lucruri din magazin”. Adu-le aminte că poruncile au un înţeles mai profund decât cel literal. Explorează sensul mai profund, punându-le întrebări precum: „Poate fi bârfa o formă de furt?” 4. Ajută-i pe copii să memoreze Cele Zece Porunci, începând cu preambulul: „Atunci, Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei»” (Exodul 20:1,2).
10
Cele 10 promisiuni ale lui Dumnezeu
DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE
1 „Atunci, Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.»” (Exodul 20:1-3)
Copiii descoperă și înțeleg Decalogul
11