Scrisori pentru parinți by Editura Viață și Sănătate

Scrisori pentru parinti

În aceste pagini descoperim trăiri adânci, dureri şi bucurii, lacrimi şi zâmbete, o lume care ne surprinde frumos şi încurajator. Iar toate acestea se transformă într-un fel de semn care ne prevesteşte că e vremea ca inimile părinţilor să se întoarcă spre copii, că este nevoie să investim în relaţia cu ei mai mult decât în lucrurile trecătoare. Ne încurajează să oferim mai mult, fiind un model real, autentic şi, recunoscând unde am greşit, să fim dispuşi să ne schimbăm. Îţi recomand să priveşti sufletul adolescentului tău, zugrăvit de mâna lui pe filele acestei cărţi. Fii receptiv, atent şi sensibil în faţa vulnerabilităţii sufletului său! Construieşte pe această bază şi fă din familia ta un colţ de rai şi un loc de pregătire pentru cer!

Scrisori pentru parinti

Cartea Scrisori pentru părinţi ne dezvăluie o altă faţă a adolescenţilor din familiile, bisericile şi şcolile noastre, cel puţin a unora dintre ei. O faţă senină sau, poate, îngrijorată, în funcţie de felul în care noi, părinţii, am înţeles să ne trăim credinţa, mai ales în familie. Ni se descoperă dorinţa lor după autentic şi dorul de cer, exprimate uneori într-un limbaj codificat.

Scrisori pentru parinti

ISBN 978-973-101-866-9 CG 52612

Scrisori_pentru_parinti_coperta.indd 1

03/03/2015 13:27:30

Scrisori pentru pÄ&#x192;rinČ&#x203A;i

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 1

03/03/2015 15:10:28

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 2

03/03/2015 15:10:28

Scrisori pentru parinti

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 3

03/03/2015 15:10:28

© 2015 – Editura Viaţă şi Sănătate Toate drepturile rezervate. Coordonator proiect: Elida Oncea Lectură: Christian Sălcianu Redactare: Livia Ciobanu-Mihai, Lavinia Goran Tehnoredactare: Irina Toncu Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României ISBN 978-973-101-866-9

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 4

03/03/2015 15:10:28

Cuprins Prefaţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Lecţie deschisă pentru nepremiaţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Gânduri săpate în Stâncă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 Mesaje netimbrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 S.O.S. Adolescenţii către părinţi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 Din arhiva părinţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185 Destine la plic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257 Apelul din căsuţa poştală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281 Cufărul cu zestre. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309 Dedicaţii speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 5

03/03/2015 15:10:28

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 6

03/03/2015 15:10:28

Prefaţă Despre generaţia actuală de adolescenţi se pot spune multe lucruri. În general, ca să-i descriem, folosim termeni care au de-a face cu îngrijorarea, nemulţumirea sau neputinţa. Nu prea ne aşteptăm, deşi ne dorim, ca de la ei să primim semnale că înţeleg cu adevărat ce se întâmplă în societate, în viaţa lor sau chiar în biserică. Nu îi credem destul de capabili să aprecieze adevăratele valori. Şi nici nu-i vedem ca pe unii care sunt în căutarea împlinirii prin relaţia cu Dumnezeu. Îi privim ca având mare nevoie de sfaturi, dar în niciun caz capabili să le ofere. Ne par mai degrabă profitori decât mulţumitori... Cartea Scrisori pentru părinţi ne zugrăveşte însă o altă faţă a adolescenţilor din familiile, bisericile şi şcolile noastre, cel puţin a unora dintre ei. O faţă senină sau îngrijorată, care are legătură cu felul în care noi, părinţii, am înţeles să ne trăim credinţa, mai ales în familie. Ni se descoperă dorinţa lor după autentic şi dorul de cer, exprimate uneori într-un limbaj codificat. În aceste pagini descoperim trăiri adânci, dureri şi bucurii, lacrimi şi zâmbete. Aici atingem o lume care ne surprinde frumos şi încurajator. Iar toate acestea se transformă într-un fel de semn ce are de a face cu Dumnezeu şi ne prevesteşte că e vremea ca inimile părinţilor să se întoarcă spre copiii lor. Se transformă poate într-un glas care ne răsună în urechi şi ne spune că este nevoie să investim în relaţia cu ei mai mult decât în maşini, case şi alte lucruri necesare, dar trecătoare. Ne încurajează să nu depunem armele, ci să le folosim pe cele

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 7

03/03/2015 15:10:28

ale luminii, să cerem oferind mai mult, fiind un model real, autentic şi, recunoscând unde am greşit, să fim dispuşi să ne schimbăm. Dacă vrei o altfel de relaţie cu adolescentul tău, îţi recomand să-i priveşti sufletul zugrăvit de mâna lui în această carte. Fii receptiv, atent şi sensibil la această maximă vulnerabilitate a sufletului său, deschis înaintea ta ca o carte nepecetluită! Construieşte pe această bază, făcând din familia ta un colţ de rai şi un loc de pregătire pentru cer! Romică Sîrbu, directorul Departamentului Educaţie şi Viaţa de Familie, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, Uniunea de Conferinţe

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 8

03/03/2015 15:10:28

Introducere Este minunat când copiii spun: „Mulţumesc, mamă! Mulţumesc, tată! Datorită vouă sunt… De la voi am învăţat…” Atunci, împlinirea părinţilor ar putea fi definită prin parafrazarea cuvintelor lui Pavel: „Ne-am îndeplinit misiunea, am făcut lucrarea la care am fost chemaţi.” Este, poate, mai puţin confortabil, dar la fel de util când, în discuţiile cu copiii, aceştia îşi exprimă durerea, nemulţumirea sau regretul: „Mi-aş dori ca în familie să fie altfel / Sunt frustrat când… / În relaţia cu părinţii nu-mi place că…/ Am nevoie de o schimbare.” Desigur, această ultimă postură nu este de dorit, dar este o realitate des întâlnită şi poate deveni benefică în lumea noastră zbuciumată, în care bătălia pentru fericirea şi pacea familială este cu atât mai aprigă, cu cât rezultatele sunt veşnice. De aceea, este deosebit de important să putem comunica deschis cu cei dragi dăruiţi nouă, să ne cizelăm împreună, să ne ridicăm la nevoie şi, împreună, să mergem spre cer. Ce poate fi mai frumos decât imaginea unor părinţi ieşind biruitori din luptele vieţii, ţinându-şi copiii de mână înaintea Mielului şi rostind recunoscători: „Iată, Doamne, eu şi cei pe care mi i-ai încredinţat Tu suntem gata să începem sărbătoarea veşniciei!” Materialul de faţă este o colecţie de scrisori, file de jurnal, desprinse din cartea sufletului copiilor dumneavoastră, experienţe trăite de tineri şi împărtăşite cu părinţii, din care şi unii şi alţii pot păstra lecţii de viaţă pentru examenul veşniciei, un mănunchi de gânduri adunate de la cei dăruiţi nouă, o

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 9

03/03/2015 15:10:28

mărturie de suflet de la părinţi la părinţi şi de la slujitori implicaţi în lucrarea cu tinerii. Toate sunt menite să stârnească interesul, poate, stins al părinţilor descurajaţi, să reaprindă zelul pentru destinul veşnic al copiilor, să motiveze sau, eventual, să tragă un semnal de alarmă care să ne trezească la o aşteptare activă înainte de vremea sfârşitului, ca să se poată împlini prezicerea prorocului şi făgăduinţa mult aşteptată: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4:5,6) Mesajele, fie că sunt semnate cu numele reale, fictive sau rămase sub anonimat, fie că sunt ale fiicei pierdute sau regăsite, ale fiului iubit şi plin de recunoştinţă, ale băiatului rebel sau ale fetei rănite care caută, totuşi, alinare ACASĂ, vă sunt adresate… În timp ce le citiţi, primiţi mesajul ca şi când ar fi de la copilul dumneavoastră. Cine ştie?! Poate chiar el vi l-a adresat. Ce-i veţi răspunde? Elida Oncea, coordonator proiect

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 10

03/03/2015 15:10:28

Lecţie deschisă pentru nepremiaţi Secretul pentru salvarea copiilor voştri constă în a face din căminul vostru un loc plăcut şi atrăgător... Căminul adventist, p. 483

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 11

03/03/2015 15:10:28

Din gândurile unui copil Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. (Plângerile lui Ieremia 3:21-23)

Îmi opresc câteva clipe paşii pe drumul care duce spre ceea ce înseamnă „om mare”… Privesc în urmă, la acel copil care la orice pas se ţinea după mama, la acel copil care iubea orice clipă a vieţii şi căruia îi plăcea enorm să meargă cu tata la muncile câmpului… Mă reîntorc şi privesc la ceea ce sunt acum şi îmi dau seama că am rămas acelaşi copil… Din când în când, îmi plec capul pe braţele mamei, lăsându-mi părul să fie mângâiat de mâinile ei pline de dragoste. Omul mare de acum este rezultatul copilului de atunci, încon jurat de dragoste, răbdare şi temere de Dumnezeu. Aceşti doi oa meni, ale căror tâmple nu au fost iertate de vreme, au încununat clipele frumoase cu mângâiere şi iubire, au şters clipele grele cu rugăciune, mijlocire şi dragoste. În temere de Dumnezeu, punân du-se pe ei şi pe noi, copiii, în mâinile Sale, au ştiut cum să ne mustre, au ştiut cum să ne îndrume, au ştiut cum să ne iubească… Realitatea a ceea ce sunt se datorează faptului că Dumnezeu, în dragostea Sa, a dat putere părinţilor să spună „nu” când trebuia să fie nu, să ofere încurajare când momentele erau dificile, să verse lacrimi în rugăciune de mijlocire atunci când eram departe, să susţină şi să ierte… Deşi uneori nu le-am înţeles hotărârile şi acţiunile, acum înţeleg că am primit ce am avut nevoie: dragoste, căldură, înţelegere, susţinere, exemplu în a-L iubi pe Dumnezeu. Cum le-aş putea eu răsplăti decât prin iubire?! D.N., asistentă medicală, 21 ani, Vrancea

Lucrarea părinţilor înţelepţi nu va fi niciodată apreciată de lume, însă când va începe judecata şi se vor deschide cărţile, lucrarea lor va fi apreciată aşa cum o vede Dumnezeu şi va fi răsplătită înaintea oamenilor şi a îngerilor. Se va vedea că un copil care a fost crescut pe calea credinţei a fost o lumină pentru lume. A costat lacrimi, îngrijorare şi nopţi nedormite pentru supravegherea formării carac terului acestui copil, însă lucrarea a fost făcută cu înţelepciune, iar părinţii vor auzi glasul Stăpânului: „Bine, rob bun…” (Căminul adventist, p. 487)

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 12

03/03/2015 15:10:28

Încă o zi Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Filipeni 2:3)

Dragul meu jurnal, îţi scriu din nou şi în această zi despre ceea ce mă nemulţumeşte. Îţi spun ţie, pentru că nu am cui şi pentru că simt că nimeni nu mă înţelege. Sunt tristă… Părinţii mei din nou şi din nou se ceartă. Asta am văzut de când m-am născut şi continui să văd acum, când sunt mare. Niciodată nu i-am văzut înţelegându-se, vorbindu-şi frumos ori ajutându-se. Fericirea în familie a ajuns să mi se pară un lucru ireal. Când îi aud pe prieteni povestind că părinţii lor se înţeleg foarte bine, mi se pare un vis, deoarece acest tablou este străin familiei mele şi nu am avut parte de o astfel de atmosferă. De când îi ştiu, dau vina unul pe altul, făcându-l pe celălalt res ponsabil de ceea ce se întâmplă. Amândoi sunt orgolioşi şi niciunul nu vrea să cedeze… Anii au trecut la fel, ei sunt tot împreună, dar ştiu că singurul motiv pentru care nu s-au despărţit sunt eu. Uneori mi se pare mai uşor să fiu departe de ei, dar să ştiu măcar că sunt bine, că nu-şi mai vorbesc urât, nu se mai ceartă din orice şi nu se mai tratează cu răceală. Stau şi mă întreb: care este motivul frecventelor dispute pe care le au?! Ce poate fi atât de important, încât să merite supărarea, tristeţea şi durerea provocate?! Te rog, Doamne, ca cea mai mare minune pe care Tu o poţi face pe acest pământ, Te rog să-mi schimbi părinţii, să le schimbi inima, punând în locul celei de piatră, una de carne! Pentru mine, aceasta va fi cea mai mare minune, mai mare chiar decât minunea despicării Mării Roşii! Dragi părinţi care citiţi aceste rânduri, păstraţi cu sfinţenie o atmosferă de pace în familiile voastre! Învăţaţi să-l priviţi pe celălalt mai presus şi nu lăsaţi cearta să ruineze căminul vostru şi sufletul copiilor! De asemenea, când vă plecaţi pe genunchi, rugaţi-vă şi pentru părinţii mei, pentru că au mare nevoie de El! „Nădejde”, elevă

Unitate, iubire şi pace. Taţii şi mamele trebuie să promită solemn înaintea lui Dumnezeu – pe care ei mărturisesc că-L iubesc şi ascultă – că prin harul Său nu se vor certa între ei, ci … vor da pe faţă spiritul pe care îl doresc nutrit de copiii lor. (Căminul adventist, p. 150)

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 13

03/03/2015 15:10:28

Filă din jurnalul meu Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta…

(Exodul 20:19)

Dragă jurnalule, tu mi-ai rămas singurul prieten adevărat căruia mă pot destăinui. Îţi scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi şi cu inima adânc îndurerată. Dacă ai putea vorbi, poate m-ai întreba de ce sunt tristă. Ţi-aş răspunde că e vorba de legătura mea cu pă rinţii. Mă doare faptul că nu mai vorbim atât de des, probabil din cauza distanţei care ne desparte nu doar fizic, ci şi spiritual. Am realizat faptul că toate convorbirile noastre nu depăşesc şaizeci de secunde, ajungând banale, seci, iar principalul subiect de discuţie este totdeauna acelaşi, legat de şcoală şi pregătirea pentru facultate. Se pare că nu mai împărtăşim nimic, nu ne mai spunem bucuriile sau necazurile unii altora. Din păcate, încetul cu încetul, eu m-am îndepărtat de ei şi acum îmi este greu să le mai împărtăşesc ceva. Sunt conştientă de faptul că ei fac multe sacrificii financiare pentru mine, dar nu îmi mai sunt alături, nu mă sprijină şi nu mă înţeleg în modul în care am nevoie şi după care tânjesc. Aş vrea să realizeze faptul că lumea s-a schimbat faţă de cum era „pe vremea lor” şi să încerce să ţină pasul sau măcar să înţeleagă anumite lucruri care s-au schimbat. Totodată, aş vrea să înţeleagă faptul că am crescut şi simt nevoia să iau decizii singură, să greşesc, iar apoi să învăţ din greşeli. Îmi doresc să petrecem cât mai mult timp împreună, să vorbim, să povestim, să mergem în vacanţe, să facem ceva care să ne unească. Îmi doresc să pot trece alături de ei peste toate barierele şi greutăţile care îmi stau în faţă. Am nevoie urgentă de părinţii mei. O inimă de copil în prag de maturitate

Luaţi-vă timp să discutaţi! Fiecare mamă ar trebui să-şi ia timp pentru a discuta cu copiii ei, pentru a le corecta greşelile şi, cu răbdare, să-i înveţe calea bună… De multe ori vei descoperi că, dacă vei discuta cu ei în mod logic, cu bunătate, nu va trebui să fie bătuţi. O astfel de metodă de a proceda îi va face să aibă încredere în tine. Vor face din tine confidentul lor. (Îndrumarea copilului, pp. 18, 206)

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 14

03/03/2015 15:10:29

O lecţie predată cu tact Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie. (Iacov 1:19)

Soarele s-a lăsat peste coline, aşa cum mama pune capacul uni borcan cu dulceaţă de vişine fierbinte pentru a-l conserva. Şi eu vreau să conserv în cămara sufletului meu această zi, agitată ca moleculele de apă atunci când fierb şi ca spiritul meu, după spusele tatei. Am plecat la drum lung, cu maşina, peste Prut, la bunica. Mama era deja acolo. Înainte de plecare, tata mi-a spus să merg cu el la notar să-mi facă procură pentru maşină, care era pe numele lor, ca să pot conduce singură, dar eu i-am spus că voi lua certificatul de naştere cu mine şi că nu voi avea probleme. Am parcurs drumul lung până la vamă doar ca să constat că maşina nu putea fi scoasă din ţară decât de proprietari. Le-am explicat poliţiştilor de frontieră că mergeam la mama şi că tata îmi dăduse voie să plec cu maşina, dar ei mi-au spus că „unde-i lege nu-i tocmeală”. L-am sunat pe tata şi am recunoscut că ar fi trebuit să îl ascult, chiar dacă, după mine, nu avea logică. I-am spus că mă voi întoarce acasă. M-a ascultat fără să îmi reproşeze nici măcar „ţi-am spus eu”, apoi mi-a spus că mama era pe drum şi va fi la graniţă în câteva minute. Câtă dragoste şi purtare de grijă, chiar atunci când eu sunt aşa de încăpăţânată şi nu merit! Cred că aşa e şi Dumnezeu, ne lasă să alegem păcatul pe care îl vrem cu tot dinadinsul, ca apoi să pregătească, plin de iubire şi iertare, calea de ieşire! Dragi părinţi, atunci când greşim sau poate intenţionat facem alegeri nepotrivite, vă rugăm să vă comportaţi cu noi aşa cum aţi vrea să vă trateze Dumnezeu când, la rândul vostru, greşiţi! LIIDIII

Părinţi, în creşterea copiilor voştri, studiaţi lecţiile pe care Dumne zeu le-a dat în natură. Dacă aţi creşte o garoafă, un trandafir sau un crin, cum aţi proceda? Întrebaţi grădinarul… El a udat solul şi a protejat plantele în creştere de rafalele aprige şi de soarele arzător, iar Dumnezeu le-a făcut să crească şi să înflorească nespus de frumos. Ocupându-vă de copiii voştri, folosiţi metoda grădinarului. Prin atingeri blânde, prin servicii iubitoare căutaţi să şlefuiţi caracterele lor după tiparul caracterului lui Hristos. (Hristos, Lumina lumii, p. 448)

Scrisori_pentru_parinti_final.indd 15

03/03/2015 15:10:29

Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Scrisori pentru parinti

ISBN 978-973-101-866-9 CG 52612

Scrisori_pentru_parinti_coperta.indd 1

03/03/2015 13:27:30